Tehnium/1987/8705

ADRESA REDACJIEI: TEHNIUM-BUC 
np.p.T.T.R 33, SECTORUL *1» TELEF 


’ 


REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C. 


CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI 


LUCRAREA PRACTICĂ 
DE BACALAUREAT . 

Ceas electronic 

INIŢIERE ÎN 

RADIOELECTRONICĂ . 

Experiment 
Referinţă 
Sursă stabilizată 

CQ-YO . 

Din lucrările Simpozionului 
naţional al radioamatorilor: 
Cuptor triedru 

ATELIER . 

Corector RIAA 
Indicator de nivel 

DIN LUCRĂRILE CONCURSULUI 
„CONSTRUCŢII ELECTRONICE*. 

Sintetizator electronic de 
ritmuri muzicale 

INFORMATICĂ . 

Calculul cheltuielilor 
administrative 

AUTO-MOTO . 

Autoturismele Oltcit: Service 
Dispozitive 

FOTOTEHNICĂ . 

Procesoare pentru 
developare 

LOCUINŢA NOASTRĂ 

Executarea şi întreţinerea 
acoperişurilor cu şarpantă 
din lemn 

PENTRU TINERII DIN 
AGRICULTURĂ . 

Cum se cultivă ciupercile 
Agaricus bisporus 
REVISTA REVISTELOR 

Amplificator 

KT-3101 

Generator 

Telecomandă 

PUBLICITATE .. 

întreprinderea 
MICROELECTRONICA 
SERVICE . 

Radioreceptorul VEF242 


SINTETIZATOR 
ELECTRONIC 
DE RITMURI MUZICALE 


(CITIŢI ÎN PAG. 10—11) 


at,u - - 






















■lui 






cent 

ELECTRONIC 


Ceasul electronic cu afişaj nume¬ 
ric (C.E.A.N.) este destinat a fi utili¬ 
zat fie într-o variantă staţionară, fie 
a fi montat pe mijloace de transport 
auto. 

în primul caz C.E.A.N. este ali¬ 
mentat cu energie electrică de la re¬ 
ţeaua de curent alternativ de 220 V, 
iar în cel de-al doilea de la bateria 
acumulatoare de 12 V a autovehicu¬ 
lului, ambele, fiind rezolvate con¬ 
structiv de către autor. 

Tensiunile continue necesare 
funcţionării schemei electronice sînt 
de +5 V/1 A pentru circuitele inte¬ 
grate logice şi de +12 V/0,1 A pen- 


Ing. IVI IRC EA MAIERON 

tru tensiunea anodică a tubului 
electronic utilizat ca afişor. 

C.E.A.N. are în alcătuirea schemei 
sale electronice mai multe suban¬ 
sambluri funcţionale, şi anume: 

1. oscilatorul pilot; 2. generatorul 
de 1 secundă; 3. generatorul de 1 
minut; 4. blocul numărător; 5. blocul 
decodor; 6. blocul de afişaj; 7. pro¬ 
gramatorul de oră; 8. sistemul acus¬ 
tic şi optic de avertizare; 9. sistemul 
de reglaj al orei şi minutului; 10. 
blocul de alimentare. 

1. OSCILATORUL PILOT 

Este destinat să genereze un sem¬ 


nal de formă sinusoidală, cu frecvenţa 
stabilă în timp şi în condiţii climatice 
de medie complexitate (—10°C4- 
+50°C); de asemenea, oscilatorul 
prezintă o bună stabilitate faţă de 
variaţiile tensiunii de alimentare (± 
0,5 V faţă de +5 V). Frecvenţa de 
bază „fo“ a oscilatorului este fo = 
16x16x16x16x16x2 Hz şi este obţi¬ 
nută cu ajutorul tranzistorului TI, 
pilotat de un cristal cu cuarţ cu f= 
2,097 MHz. 

Reglajul fin al frecvenţei de bază 
„fo“ ce urmează a fi divizată ulterior 
pîrtă la obţinerea frecvenţelor de 
1 Hz şi 1/60 Hz se efectuează din 
trimerul montat în baza lui TI. 

Nivelul la ieşirea oscilatorului pilot 
este de tip „TTL“, deci compatibil 
cu nivelul de intrare în etajul divizor 
al generatorului ele „1 s“. 

2. GENERATORUL DE 1 SE- 
■ CUNDĂ - „1 S“ 

Are rolul de a realiza, prin divizări 
succesive (utilizînd circuitele inte¬ 


grate CM—CI6) ale frecvenţei de 
bază fo, frecvenţa de 1 Hz, necesară 
generatorului de 1 minut, cît şi sis¬ 
temul de reglaj al orei şi minutului. 
Circuitele Cil la CI5 (CDB493EM) 
divizează succesiv prin 16, iar circu¬ 
itul CI6 (CDB493EM) divizează prin 
2 . 

La pinul 12 al circuitului integrat 
CI6 se obţine frecvenţa de 1 Hz (ni¬ 
vel TTL). 

3. GENERATORUL DE 1 MINUT 

— „T,M“ ' 

Are rolul de a sintetiza, prin două 
divizări succesive, cu 6 şi 10, din 
frecvenţa de 1 Hz aplicată la intrare, 
o frecvenţă de 1/60 Hz. Această 
frecvenţă constituie semnalul de 
tact necesar funcţionării blocului 
numărător. 

Generatorul este alcătuit din cir¬ 
cuitele integrate CI7 şi CI8, montate 
în regim divizor. La pinul 9 al circui¬ 
tului CDB492EM se obţine frecvenţa 
1/60 Hz. 


220VaCo 

Ni I TR 






i lOQ>iF/25V 

|80Ti./1w Hb- 


5Ka 62a 


+12V 





f= 2,09715MHz p "| 14 —jia lîTfîo 

[”71 a d i 

L/'i C.I.1 


OPRIT „0" l RZ 
CEAS 


C.I. 7 

8j R 04 R 02 R?i R»2 

zsnni-wdir. 


C.I. 8 

mns îs ie Wr 


TEHNIUM 5/1987 























rezonator 
acustic 


^cdb nr 
400 


b fc" îi 

jk 1 "] jjjcDEj48fe 


F3PmJ itFiîptf “âj 

1 1 |cţţ — 1 | | | 

1 J C7 - -j— * j 


' K | 


T2/3KDB|404 p _!_F |3 sfcDBP404 T* 


(3 CDBP404 9 m 13 I 



RELT1P RB-2U.E.M. 
BUCUREŞTI 5 
U n -12Vcc. 


2*10000^jlF/25V 


R : secţiune fier-10 cm 2 
Ni=1100 spire CuEm0O18mm 
Nî= 75spire CuEm0Q,25mm 
Ns=4OsptreCuEm0Q,85mm >• ut. a sv 




22O0fpF 


RM6-AL 400 SIEMENS 

112 spire CuEm p0,25mm ieşire 

-r ~7 I " + 5 v 

j]22a 6,5Knj] i 100jaF/35V 


^ROB 305 ® 


~~M4 m ho ^ 

Ai a I n 
C.I. 6 

Bi Ro< Roz 

" U I» I 5 CDB493 


4. BLOCUL NUMĂRĂTOR 

Acest bloc este alcătuit din patru 
circuite integrate C19 — C11 2 
(CDB490EM) legate în cascadă. 

Datorită „reacţiilor" obţinute cu 
ajutorul lui C113 (CDB400EM) s-a 
obţinut ca: circuitele CI9 şi CI 10 să 
numere în buclă închisă de la 00 la 
59 (minute); circuitele Cili şi C112 
să numere în buclă închisă de la 00 
la 23 (ore). 

Ieşirile A,B,C,D ale circuitelor in¬ 
tegrate ce constituie blocul număr㬠
tor sînt legate direct la intrările co¬ 
respunzătoare circuitelor de deco¬ 
dare. 

Blocul numărător realizează deci 
unităţile (CI9) şi zecile (CI10) de mi¬ 
nute — UM şi ZM —, precum şi uni¬ 
tăţile (Cili) şi zecile (Cil2) de ore 
— UH şi ZH — necesare funcţionării 
şi afişării timpului astronomic. 

5. BLOCUL DECODOR 

Este destinat să transforme sem¬ 
nalele generate de blocul numărător 
din cod B.C.D. în cod de 7 seg¬ 
mente necesare acţionării tubului 
electronic afişor T.A. (Al, A2, A3, 
A4). 

Blocul decodor este realizat cu 
circuitele integrate GI14—CI17 
(D149D). 

Circuitele electronice ce compun 
blocul decodor nu pot acţiona direct 
tubul afişor, datorită faptului că va¬ 
riabilele generate de circuitul D149P 
se obţin sub formă negată — situa¬ 
ţie ce nu concordă cu logica de ac¬ 
ţionare a tubului afişor. 

Pentru a înlătura acest neajuns se 
introduce pe fiecare ieşire a deco¬ 
dorului cîte un circuit inversor cu 
colectorul în gol, cu rolul de a rea¬ 
liza polaritatea cerută de intrările tu¬ 
bului afişor. 

6. BLOCUL DE AFJŞAJ 

Este realizat avînd la bază un tub 
electronic de tip triodă ce conţine 4 
cifre caracteristice (fiecare cifră este 
alcătuită din 7 segmente), Al—A4, 
prepum şi punctuaţia pentru se¬ 
cunde. 

Anodele tubului A sînt legate între 
ele şi conectate la tensiunea ano¬ 
dină de +12 V. Filamentul tubului 
este conectat la un potenţial de 
+ 1 V. obţinut printr-un divizor din 
tensiunea de +5 V. 

Comenzile fiecărui segment al fie¬ 
căreia din cele 4 cifre caracteristice 


— primite de la blocul decodor — 
se trimit spre catodele tubului. 

Intensitatea luminoasă a fiecăreia 
din cifrele caracteristice se reglează 
individual din cele 4 potenţiometre 
de 5 kCi afectate fiecăreia dintre ele. 

7. PROGRAMATORUL DE ORĂ 

Este destinat să ofere posibilitatea 
de a stabili prin selecţie cifră cu ci¬ 
fră (UM, ZM, UH şi ZH) oră şi minu¬ 
tul pentru care C.E.A.N. să semnali¬ 
zeze optic şi acustic. Programatorul 
are la bază circuite integrate de 
coincidenţă (CDB486EM) proprii fie¬ 
cărei din cele 4 cifre caracteristice 
ale timpului astronomic care sînt ac¬ 
ţionate de blocul numărător, pe de o 
parte, şi de programatorul mecanic 
la care se execută selecţia timpului, 
pe de altă parte. 

Coincidenţa durează un minut, 
timp în care se semnalizează, optic 
şi acustic, apoi semnalizările înce¬ 
tează automat. 

Programatorul mecanic este un 
decodor mecanic care transformă 
codul zecimal în cod B.C.D., cod cu 
care se acţionează intrările circuite¬ 
lor de coincidenţă după ce în prea¬ 
labil s-a executat o inversare de po- 
laritate cu ajutorul circuitelor inver- 
soare CDB404EM necesare logicii 
de funcţionare a schemei adoptate. 

8. SISTEMUL OPTIC Şl ACUSTIC 
DE AVERTIZARE 

Avertizarea acustică este de tip 
secvenţial, avînd la bază un oscila¬ 
tor realizat cu circuitul integrat 
CDB400EM care oscilează rectangu¬ 
lar cu frecvenţa f ** 1 000 Hz şi care 
este întreruptă periodic cu frecvenţa 
de 1 Hz. Acest semnal acţionează 
asupra tranzistorului T2 în colecto¬ 
rul căruia se află traductorul acustic 
şi cel optic. 

Ca traductor acustic s-a utilizat o 
cască telefonică, iar ca traductor 
optic o diodă electroluminescentă. 
Această avertizare acţionează doar 
un minut, adică doar în momentul 
coincidenţei. 

9. SISTEMUL DE REGLAJ AL 
OREI Şi MINUTULUI 

Sistemul de reglaj al orei şi minu- , 
tului timpului astronomic se execută 
cu ajutorul microcontactelor „reglaj 
M“, „reglaj H“ şi al întrerupătorului 
„OPRIT CEAS" existente pe panoul 
frontal ai C.E.A.N. 


Pentru reglajul timpului astrono¬ 
mic se procedează în felul următor: 

— se acţionează întrerupătorul 
„OPRIT CEAS" pe poziţia „O", caz 
în care se opreşte generatorul de 1 
minut şi se deconectează punctuaţia 
de secundă de la tubul electronic 
afişor; 

—* se reglează din microcontactul 
„reglaj M“ minutul dorit; 

— se reglează din microcontactul 
„reglaj H“ ora dorită; 

— se acţionează întrerupătorul 
„OPRIT CEAS" în poziţie de num㬠
rare „1“, caz în care C.E.A.N. începe 
să funcţioneze în condiţiile reglate 
anterior. 

10. BLOCUL- DE ALIMENTARE 

Alimentarea cu energie electrică a 
echipamentului electronic al ceasu¬ 
lui se realizează de ia o sursă de 
+5 V/1 A pentru circuitele integrate 
TTL şi pentru oscilatorul pilot şi de 
la o sursă de +12 V/0,1 A pentru 
anodele tubului electronic afişor. 

Tensiunea de + 5 V/1 A este obţi¬ 
nută pe două căi în funcţie de va¬ 
rianta de utilizare a C.E.A.N., şi 
anume: 

a. în varianta staţionară tensiunea 
reţelei de 220 V ca se aplică unui 
transformator coborîtor de tensiune, 
T.R., la ieşirea sa secundară obţinîn- 
du-se o tensiune alternativă de 
aproximativ 8 V ca . Această tensiune 
se redresează cu puntea 1PM4, apoi 
se filtrează cu condensatorul elec¬ 
trolitic de 1 000 mF/ 16 V, după care 
se aplică etajului stabilizator realizat 
cu tranzistoarele T3 şi T4. La ieşirea 
etajului se obţine tensiunea de 
+5 V/1 A. 

b. în varianta în care tot echipa¬ 
mentul se alimentează de la bateria 
acumulatoare a autovehiculului, ten¬ 
siunea de +5 V se obţine cu ajutorul 
convertorului de tensiune 12 V«/5 V,,. 
Acesta este realizat cu ajutorul 
tranzistoarelor T6 şi T7 şi al circui¬ 
tului integrat ROB305. 

Bobina LI se realizează pe o oală 
de ferită RM6 cu Ai = 400, utilizată 
de autor din motive de greutate şi 
gabarit reduse, dar poate fi folosită 
orice „oală" de ferită cu întrefier 
care să realizeze inductanţa de 
5 mH. 

Convertorul 12 V„ /5 V« este re¬ 
comandabil a fi ecranat într-o in¬ 
cintă metalică în cazul în care este 
montat în aceeaşi carcasă cu 
C.E.A.N. 

Tensiunea de 12 V/0,1 A este ge¬ 
nerată constructiv doar în cazul în 
care C.E.A.N. este destinat a fi ali¬ 
mentat de la reţeaua de 220 V ca . în 
acest caz transformatorul TR. este 
prevăzut cu o înfăşurare specială 
pentru a fi destinată obţinerii tensiu¬ 
nii de 12 V„, 


(CONTINUARE IN PAG. 5) 


TEHNIUM 5/1987 












wm 


Avantajele oferite de tranzistoarele 
cu efect de cîmp în realizarea mon¬ 
tajelor electronice sînt bine cunos¬ 
cute cititorilor noştri. în particular, în 
cazul aparatelor de măsură, deosebit 
de utilă şi, ca atare, de răspîndită 
este configuraţia FET-ului cu drenă 
comună (sau repetor pe sursă). 
Analog repetorului pe emitor (circui¬ 
tul cu colector comun, la tranzistoa¬ 
rele bipolare), repetorul pe sursă nu 
amplifică în tensiune, ba chiar cîşti- 
gul său subunitar este adeseori mai 
mic decît al repetorului pe emitor; în 
schimb, prin transferul de impedanţă 
pe care îl asigură (impedanţă foarte 
mare de intrare şi impedanţă mică 
de ieşire), el operează o amplificare 
enormă în curent, permiţînd acţiona¬ 
rea unor instrumente indicatoare 
uzuale pe baza unor semnale de 
intrare de ordinul nanoamperilor sau 
chiar al picoamperilor. 

Desigur, avantajul impedanţei mari 
de intrare este plătit prin precauţiile 
deosebite în ceea ce priveşte ecra- 
narea montajelor, dar asta nu consti¬ 
tuie un impediment real în utilizarea 
acestor componente moderne. 

Schema descrisă în continuare, 
preluată cu unele mici modificări 
după revista „Funkamateur" nr. 
10/1985, reprezintă o astfel de apli¬ 


caţie simplă a repetorului pe sursă, 
deosebit de utilă constructorilor 
amatori. Este,vorba de un ohmmetru 
liniar cu citire directă, conceput 
pentru acoperirea domeniului total 0 
-r 1 Mii în 5 game de măsurare 
selectabile printr-un comutator (0 4- 
100 ii; 0 4- 1 kii; 0 -4- 10 kii; 0 4- 100 
kii; 0-4-1 Mii). Experimentat în între¬ 
gime cu componente româneşti, 
montajul a dat rezultate foarte bune, 
fiind recomandat co.nstructorilor 
care dispun de un instrument indica¬ 
tor sensibil, cu scala suficient de 
mare si, bineînţetes, de un FET 
(J—FET canal N, de tip BFW10, 
BFW11, BF245, KlT303-sau similar). 

Pentru alimentare este necesară o 
sursă de tensiune continuă, bine 
filtrată, care să furnizeze minimum 
25 mA la cca 12 V. Aceasta poate fi 
un redresor sau un grup adecvat de 
baterii înseriate. 

Cea mai mare parte din consum 
este preluată de stabilizatorul încor¬ 
porat în montaj, realizat cu tranzisto¬ 
rul T; şi piesele aferente (Fii:, D„ C : , 
Ci, Ca). Utilizînd o diodă Zener de 
tip PL9V1Z, rezultă o tensiune stabi¬ 
lizată şi filtrată suplimentar de cca 
8,4 V care serveşte la alimentarea 
ohmmetrului propriu-zis. Curentul 
prin diodă a fost ales (prin valoarea 


lui R t >) la cca 11 mA, pentru a 
permite funcţionarea în regim de 
stabilizare (minimum 5 mA) chiar şi 
atunci cînd tensiunea sursei de ali¬ 
mentare scade la cca 10,5 V. 

FET-ul este în configuraţie de 
repetor pe sursă şi are polarizarea 
statică realizată prin rezistenţa R- 
din sursă, rezistenţa de limitare R„ 
din grilă şi butonul B normal închis 
(contacte închise cu butonul neap㬠
sat). Curentul de drenă în repaus 
(egal cu cel de sursă) depinde de 
valoarea lui R- şi de exemplarul de 
FET utilizat. El este în jur de 0,7 mA 
pentru componentele indicate, cu 
împrăştiere aproximativă în plaja 0,5 * 
4- 1 mA. Acest curent de repaus 
produce la bornele lui R-, de 2,2 kO. 
o cădere de tensiune de cca 1,5 V 
(între 1,1 V şi 2,2 V), pe care — în 
vederea reglajului de zero al instru¬ 
mentului — trebuie să o compensăm 
alegînd un „zero fals“ pentru minu¬ 
sul microampermetrului (divizorul 
reglabil Rv, Rm, R n , ale cărui 
rezistenţe de limitare R.,—Rm pot fi 
retuşate experimental, dacă este ca¬ 
zul). 

Practic, reglajul zeroului se face 
din trimerul (eventual potenţiome- 
trul) R„, cu butonul B neapăsat» 
(contacte închise). Ca o măsură de 
precauţie, trimerul R, ce serveşte la 
calibrarea capului de scală se va 
pune în prealabil în poziţia cu rezis¬ 
tenţa maximă înseriată. Dacă acul 
instrumentului nu poate fi adus 
exact la zero, se va retuşa valoarea 
rezistenţei corespunzătoare de li¬ 
mitare, respectiv R„ sau R n ; nu este 
indicat să se mărească valoarea lui 
Rn, pentru a nu reduce „fineţea" 
reglajului de zero, această operaţie 
urmînd a fi repetată înaintea fiecărui 
iot de măsurători. 

Instrumentul M utilizat este urî 


microampermetru de curent conţi 
nuu, cu indicaţia de 10 4- 100 nA li 
cap de scală. Este de preferat ui 
model cu scala divizată 0—10 sau 
0—100 şi, bineînţeles, cît mai mare 
pentru a beneficia de citire directă, 
cu precizie* bună (este vorba doar de 
precizia de citire, căci la eroarea 
totală a măsurătorilor îşi aduc „con 
tribuţia" toate piesele componente, 
îndeosebi rezistenţele de referinţă 
ale domeniilor, R t —R< rezistenţele 
folosite la etalonare, FET-ul şi in¬ 
strumentul indicator). 

înainte de conectarea în montaj, 
instrumentului i se va reduce sensi¬ 
bilitatea la cca 100 y.A cap de scală 
(dacă este cazul). Acest lucru se/ 
obţine aplicînd în paralel pe bornele 
sale un sunt R, cu valoarea 
R,(Q)=R(n)/(n—1), unde R, este re¬ 
zistenţa internă a instrumentului, iar 
n=l/l, este raportul de desensibilizare 
dorit. De exemplu, pentru un micro¬ 
ampermetru cu l;=10 mA (cap de 
scală) şi R,=2 500 fi. desensibilizarea 
la 1=100 mA se obţine luînd R,=2 500 
0/(10—1)^273 li. Nu este necesară 
o calibrare exactă la 100 mA, deoa¬ 
rece etalonarea ohmmetrului nu se 
face prin calcul, ci prin comparaţie 
cu rezistenţe de precizie, după cum 
vom vedea. 

Revenind la schema de principiu, 
observăm că grila FET-ului este 
conectată (prin rezistenţa de limitare 
R ft ) la punctul median al divizorului 
alcătuit din rezistenţa necunoscută 
R„ pe de o parte, şi una din 
rezistenţele de referinţă ale gamelor, 
Ri— Rs, pe de altă parte. Tensiunea 
pe care o va „repeta" FET-ul în 
sursă în timpul măsurătorilor (cu o 
oarecare atenuare) este tocmai c㬠
derea de tensiune pe R v în divizorul 
respectiv şi, prin alegerea valorilor 
R —-R-- şi a gamelor corespunză- 


rara 


■ 


NTA 


Stabilizatoarele de tensiune cele 
mai simple, folosind o diodă Zener 
D/ alimentată printr-o rezistenţă R 
(fig.1), prezintă dezavantajul unor 
variaţii semnificative ale tensiunii U/ 
atunci cînd plaja de variaţie'ajensiu- 
nii de intrare U este mare. în plus, 
referinţa U/ astfel obţinută este de¬ 
pendentă de eventualele variaţii im¬ 
portante ale temperaturii, 

O îmbunătăţire substanţială a per¬ 
formanţelor se obţine înlocuind 
rezistenţa de polarizare R printr-o 
Sursă de curent constant (realizată 
cu un tranzistor bipolar sau cu un 
FET, după schemele consacrate) şi 
totodată intercalînd în serie cu dioda 
Zener o diodă obişnuită, în polari¬ 
zare directă. Prima modificare m㬠
reşte apreciabil factorul de stabili¬ 
zare, reducînd plaja de variaţie a 
curentului prin dioda Zener, pentru 
acelaşi domeniu U„,. Cea de-a doua 
modificare reduce variaţiile tensiunii 
U„, datorate variaţiilor de tempera¬ 
tură prin. efectul compensator al 
coeficienţilor de temperatură de 



D zi U: 


sens contrar ai componentelor D/ şi 
D, 

Exemplul din figura 2 ilustrează 
acest procedeu pentru cazul cînd 
sursa de curent constant este reali¬ 
zată cu un tranzistor obişnuit (bipo¬ 
lar). Căderea de tensiune în direct 
pe diodele înseriate Di— D_> egalează 
suma căderilor de tensiune pe jonc¬ 
ţiunea bază-emitor a tranzistorului şi 
pe rezistenţa R, din emitor. Prin 
urmare, căderea de tensiune pe R, 
este aproximativ constantă. Dacă 
tranzistorul şi cele două diode sînt 
cu siliciu, curentul constant prin 
circuitul de emitor (practic egal cu 
cel de colector, pentru un factor 


O—-- — - i 

+ 

f | 

r a 

ţ® 2* r 1 


1 IN 4148 1 

02 a 

F J 

u 

1 Ţ 'E* 


| BC177 ] 

Rb r 

n ] 

15 kii l 

DZ i 

O- — --—s 

1 


beta mare) are valoarea aproxima¬ 
tivă: 

I (A)=0,65 (V)/R, (li) 

De exemplu, presupunînd că 
dorim să obţinem o tensiune de 
referinţă U„,=10 V, pentru variaţia lui 
U în plaja 12 4- 26 V şi pentru un 
curent I.,,,,,, 12 mA, putem lua: 

D/=PL9V1Z; D«=1N4148, 1N4002 
etc.; R, 5612. Dioda Zener se va 
sorta experimental din tipul indicat, 
astfel ca U„ să fie cît mai apropiată 
de 10 V_ pentru valoarea mediană 
U=19 V. în aceste condiţii, variaţiile 


lui U„, vor fi practic imperceptibile 
pentru metodele curente de măsu¬ 
rare. 

O aplicaţie directă a montajului — 
bineînţeles, pentru cei interesaţi — 
este dată în figura 3. Fără a relua 
aici schemele în cauză, menţionăm 
că montajul rezolvă principial, cu 
îmbunătăţirile de rigoare, adaptarea 
volt-ampermetrului publicat în nr. 
4/1987 la redresorul automat din nr. 
9/1986 şi 12/1981. Rezistenţa R, este 
rezistenţa traductoare de curent exis¬ 
tentă în redresor. 


02 X BC177J 

-n 


,0 4 = 1N4148 
0 3 =PL9V1Z 


TEHNIUM 5/1987 





d/T^g 

s\« yw 

Cu terminalele în sus 
H ™ la ■ roasa '■ *“ 

toare, se observă că această frac¬ 
ţiune este de maximum 1/1.9 din 
tensiunea stabilizată de alimentare 
(adică cca 442 mV), pe fiecare gamă 
în parte. Se subînţelege că la bor¬ 
nele R v vor fi conectate în vederea 
măsurării numai rezistenţe cu valoa¬ 
rea mai mică decît cea a extremităţii 
domeniului selectat din K. Această 
plajă mică a tensiunilor de intrare 
asigură o liniaritate bună de redare 
în sursă. Ţinînd cont şi de atenuarea 
repetorului (respectiv cîştigul sub- 
unitar în tensiune, numeric egal cu 
produsul R 7 . S, unde S este „panta" 
sau transconductanţa exemplarului 
de FET utilizat), deducem că micro- 
ampermetrul nostru mai trebuie 
transformat o dată în milivoltmetru, 
cu cca 300—350 mV la cap de scală 
(pentru un „cîştig" tipic de 0,7—0,8). 
Acest lucru îl face rezistenţa adiţio¬ 
nală R« înseriată cu,,instrumentul, 
care serveşte astfel la calibrarea 
capului de scală pe baza unor 
rezistenţe etalon conectate la bor¬ 
nele Rv 

După efectuarea reglajului de zero 
al instrumentului, conform celor ar㬠
tate anterior, se trece la etalonarea 
ohmmetrului pe una din game (pre¬ 


ferabil una din Cele intermediare), 
calibrarea rămînînd valabilă şi pen¬ 
tru celelalte game, cu condiţia sort㬠
rii precise a rezistenţelor de referinţă 
Ri—Rs (±1%). De exemplu, presupu¬ 
nem că avem o rezistenţă de preci¬ 
zie de 1 kîi (±1% sau chiar ±0,5%). 
Trecem comutatorul K pe poziţia 1 
kll, conectăm etalonul de 1 kO la 
bornele R v şi apoi apăsăm un timp 
scurt butonul B, urmărind simultan 
indicaţia instrumentului. Dacă acul 
nu manifestă tendinţa de a „bate" 
peste capul de scală, apăsăm din 
nou butonul B şi reglăm fin trimerul 
Rh, astfel ca acul să indice exact 
capul de scală. Dacă totuşi acul 
rămîne peste capul de scală la 
valoarea maximă înseriată a lui R», 
eliberăm butonul B, înlocuim acest 
'trimer cu unul de 5 kll, apăsăm din 
nou butonul şi calibrăm capul de 
scală. Se ştie că valoarea rezistenţei 
adiţionale depinde esenţial de rezis¬ 
tenţa internă globală a microamper- 
metrului adaptat ia 100 /uA; este 
posibil şi chiar foarte probabil ca un 
trimer R* de 1 kfi să fie suficient. 

După etalonare eliberăm butonul 
B şi verificăm (eventual refacem) 
zeroul instrumentului. Repetăm cali¬ 


brarea, eliberăm butonul şi ohmme- 
trul ne stă la dispoziţie pentru măsu- . 
rarea rezistenţelor necunoscute. 
Este totuşi bine să verificăm în 
prealabil, prin sondaj, răspunsul său 
pe celelalte game, folosind în acest 
scop rezistenţe cunoscute, de preci¬ 
zie. Dacă etalonarea nu se păstrează 
satisfăcător pe toate gamele, nu vom 
reface calibrarea individuală a capu¬ 
lui de scală (din R H ), ci vom retuşa 
valorile Ri, Rr—R s , folosind eventual 
combinaţii serie cu cîte un element 
semireglabil. Oricum, nu putem 
conta la acest aparat pe o precizie 
mai bună de cca 2 %, în primul rînd 
din cauza instrumentelor indicatoare 
disponibile. Se mai adaugă şi va¬ 
riaţiile datorate temperaturii am¬ 
biante, care pot fi compensate în 
parte prin reglajul zeroului înaintea 
fiecărui lot de măsurători. Nici o 
verificare periodică a calibrării nu 
este inutilă; componentele mai 
„îmbătrînesc" şi ele, în special rezis- 
toarele. 

O singură problemă ar mai rămîne 
de menţionat aici, şi anume neajun¬ 
sul montajului descris de a pune în 
pericol instrumentul indicator atunci 
cînd butonul B este apăsat şi bor¬ 


nele R, sînt libere (sau contact prost 
*12V cu rezistenţa de măsurat), sau cînd, 
cu butonul B apăsat, la bornele R, 
se află conectată o rezistenţă mult 
mai mare decît extremitatea dome¬ 
niului pentru care a fost selectat 
comutatorul K. 

într-adevăr, în astfel de situaţii 
conducţia FET-ulur creşte simţitor 
peste limitele estimate prin proiecta¬ 
rea schemei, curentul prin rezisten¬ 
ţa R 7 putînd ajunge pîhă la valoarea 
maximă permisă de tensiunea de 
alimentare, adică pînă la cca 4 mA. 
O tensiune de cca 8,4 V minus 
referinţa de aproximativ 1,5 V a 
divizorului R<>—Ri<>—R M este, evident, 
periculoasă pentru un milivoltmetru 
de 300—350 mV. Se impune deci, de 
dragul investiţiei făcute în instru¬ 
ment (FET-ul nu este în pericol), să 
respectăm cîteva reguli severe pri- 
UV vind modul de lucru, reieşite implicit 
~ din descrierea anterioară. 

1. Gama maximă de măsurare fi¬ 
ind de 0 -r i MH, nu se vor conecta 
la bornele R, „rezistenţe mult mai 
mari de 1 MH. In cazuri de incertitu¬ 
dine, aceste rezistenţe vor fi testate 
în prealabil pe un AVO-metru obiş¬ 
nuit. în aceeaşi categorie se înscriu 
şi rezistenţele cu continuitatea între¬ 
ruptă, motiv suplimentar pentru tes¬ 
tarea preventivă. 

2. Nu se va apăsa butonul B decît 
după conectarea sigură a rezistenţei 
R, la borne; de asemenea, butonul 
va fi eliberat obligatoriu înainte de 
deconectarea rezistenţei R, 

3. Rezistenţele necunoscute (dar 
despre care ştim conform punctului 7 
1 elf nu depăşesc cu mult 1 MO) se 
vor măsura începînd cu domeniul 0 
4-1 Mii în mod descrescător, citirea 
fiind făcută pe ultima gamă pe care 
este posibilă. 

Constructorii amatori care s-au 
speriat de aceste ultime precizări 
sînt rugaţi să revadă colecţia de 
reviste şi almanahuri „Tehnium". 
Există numeroase procedee de a 
proteja instrumentul indicator, fără 
a-i afecta semnificativ liniaritatea, 
simple şi eficiente, a căror utilizare 
este recomandată cu atît mai mult în 
cazul de faţă. 


A 

ST 


Apariţia tranzistoarelor compuse 
de tip Darlington, cu factori mari de 
amplificare în curent (de ordinul 
sutelor sau al miilor) şi cu puteri 
mari de disipaţie, a simplificat mult 
realizarea montajelor electronice. 
Exemplul din figură ilustrează aceas¬ 
tă afirmaţie pentru cazul particular al 
stabilizatoarelor de tensiune conti¬ 
nuă. Cu un astfel de Darlington de 
putere, o celulă de stabilizare Ri— D/ 
şi două condensatoare de filtraj 
suplimentar, Ci şi C 2 . se poate 
obţine rapid o sursă stabilizată pen¬ 
tru alimentarea diverşilor consuma¬ 
tori care solicită curenţi mari, de 
ordinul amperilor. Performanţele 
montajului satisfac majoritatea si¬ 
tuaţiilor curente din laboratorul con¬ 
structorului amator. Cu preţul com¬ 
plicării schemei, se pot aduce unele 
îmbunătăţiri în ceea ce priveşte fac¬ 
torul de stabilizare (de exemplu, 
înlocuind rezistenţa Ri printr-o sursă 
de curent constant), se poate intro¬ 
duce circuitul de autoprotecţie la 
suprasarcină etc. 

Dioda Zener D/, valoarea rezisten¬ 
ţei R şi tipul Darlingtonului se aleg 
în funcţie de tensiunea dorită la 
ieşire şi de curentul maxim preconi¬ 
zat. Ci se ia de 22—47 nF, iar Cj de 
470—1 000 /uF; aceste condensa¬ 
toare oferă doar un filtraj suplimen¬ 
tar, tensiunea de intrare U, fiind deja 
bine filtrată pentru curentul dorit. 


Să considerăm un exemplu con¬ 
cret, şi anume să presupunem că 
dorim să realizăm montajul pentru o 
tensiune de ieşire U„ ..—I2 V, la un 
curent maxim de 2 A. în primul rînd 
trebuie să dimensionăm redresorul 
de la intrare astfel îneît să debiteze o 
tensiune continuă U, de cel puţin 16 
V la 2 A, tensiune care să fie foarte 
bine filtrată pentru acest curent (de 
exemplu, cu un condensator de 
4 700 mF/ 25 V). Bineînţeles, în gol 
tensiunea U, va fi mai mare, să 
zicem cca 20 V (în funcţie de 
eficienţa filtrajului şi de căderile pe 
înfăşurările transformatorului). 

Urmează alegerea Darlingtonului 
astfel îneît să suporte acoperitor 
tensiunea colector-emitor de 20—25 
V, curentul solicitat de 2 A, ca şi 
disipaţia maximă de cca 6-10 W. 
Montajul a fost experimentat cu un 
Darlington de tip 2N6059, -dar-se- 
poate folosi orice alt mddel (npn, 
siliciu) care satisface cerinţele de 
mai sus. 

Pentru curentul de sarcină de 2 A, 
exemplarul ales necesita o rezistenţă 
de polarizare în bază <$n ordinul 
kiloohmilor, datorită factorului beta 
foarte mare. Dacă am fi luat 
rezistenţa Ri de această valoare (cca 
2 kîl), dioda Zener nu ar fi primit un, 
curent invers suficient de mare penii 
tru a intra în zona de stabilizare a 
caracteristicii. într-adevă;i,..pe-ntw• 


tensiunea de ieşire U12 V tre¬ 
buie să alegem o diodă Zener (sau o ^ 
combinaţie serie de două diode) cu 
tensiunea nominală U* de cca 13,5 1 
V, diferenţa de 1,5 V fiind reprezen- | 
tată de căderile de tensiune pe cele 
două joncţiuni bază-emitor înseriate 
ale Darlingtonului. în consecinţă, 
dacă am fi luat R : = 2 kfî, curentul I 
prin dioda Zener ar fi fost 

1/ = (U,—Uz)/R|«(2,5 6,5 V)/2 

kii = 1,25 mA 4- 3,25 mA, insuficient 
deci pentru a asigura stabilizarea. 

Prin urmare, rezistenţa R, trebuie 
dimensionată astfel îneît să permită 
polarizarea corectă a diodei Zener în 
întreaga plajă de variaţie a tensiunii 
U, (16 V 4 - 20 V). De exemplu, luînd 
R] = 270 H se asigură un curent prin 
diodă aproximativ în plaja 9,3 mA 4 - 
24 mA care este convenabil pentru 
stabilizare. 

După cum menţionam la început, îi 
rezultate mult mai bune se obţin 1 
dacă în locul rezistenţei R,. dioda se 
polarizează printr-o sursă de curent 
constant (de 10—15 mA). Schema se 
complică însă, iar tensiunea U, tre¬ 
buie luată în acest caz cu încă 2—3 
V mai mare, pentru a ţine cont de 
căderea pe sursă. 


\p/ C 2 liSI I 


(URMARE DIN PAG. 3) 

Tensiunea obţinută în secundar 
este redresată cu puntea 1PM4, fil¬ 
trată cu 100 ,uF/25 V şi stabilizată cu 
ajutorul tranzistorului ,T5. 

NOTĂ. în cazul cînd C.E.A.N. este 
alimentat de la reţeaua de 220 V,„ 
şi aceasta prezintă întreruperi alea¬ 
toare, se poate elimina acest nea¬ 
juns alimentînd cu energie conform 
schemei din figura 3. 

Releul REL utilizat acţionează la 
+ 12 V« şi are două contacte de co¬ 
mutaţie care suportă curenţi de 3 A. 
La dispariţia tensiunii de reţea, re¬ 
leu! se eliberează şi-şi comută con¬ 
tactele de repaus pe baterie. 

„Timpul de zbor" al contactelor 
nu influenţează funcţionarea 
C.E.A.N.., graţie bateriilor de con¬ 
densatoare montate în acest scop. 

La revenirea tensiunii de reţea, 
C.E.A.N. va fi comutat automat'pe 
alimentarea de la aceasta. 

OBSERVAŢII 

1 . Decodorul mecanic zeci- 
mal/BCD este produs în ţară la 
CONECT. 

2. Tubul electronic a fost procurat 
de la un calculator electronic defect, 
tip LD8164 (Japonia). 

3. Nu se recomandă tensiuni de fi¬ 
lament mai mari de 1,2 V„. 

4. Nu s-au prezentat în documen¬ 
taţie cablajele imprimate pentru 
schemele electronice deoarece s-a 
considerat că doritorul ce va realiza 
schema nu are aceleaşi componente 
electronice cu cele utilizate de au¬ 
tor. 

5. Pentru reducerea substanţială a 
consumului (pe 5 V,,) se reco¬ 
mandă utilizarea circuitelor electro¬ 
nice cu consum redus de energie 
produse de MICROELECTRONICA. 


TEHNIUM 5/1987 


5 




eq-MB 

^CUPLOR 
TRIEDRU 

PEiTRIJ MĂSURAREA 
in/IPEDAiTELOR COMPLEXE 
Şl A ADAPTĂRII PE LINII 
COAXIALE 


DIN LUCRĂRILE SIMPOZIONULUI NAŢIONAL 
AL RADIOAMATORILOR — CRAIOVA 1986 


Necesităţile curente ale radioama¬ 
torilor în privinţa măsurărilor pe fi- 
dere se rezumă la două categorii: 

a) măsurarea adaptării, deci a ra¬ 
portului de unde staţionare (RUSt) 
sau a coeficientului de reflexie, ceea 
ce este echivalent; 

b) măsurarea performanţelor ca¬ 
blului: impedanţă, atenuare, coefi¬ 
cient de scurtare. 

Dacă pentru prima categorie sînt 
suficiente reflectometrele obişnuite, 
măsurarea cablurilor cu aceste apa¬ 
rate este fie complicată, fie impre¬ 
cisă. Pentru măsurarea cablurilor 
este necesar un aparat care să m㬠
soare impedanţe complexe, cum ar 
fi de exemplu puntea cu generator 
de zgomot (cunoscută printre ra¬ 
dioamatori ca „Puntea Omega") sau 
altele. 

Pentru frecvenţe mai mari de 60 
MHz, instrumentele de acest gen — 
cu exccepţia liniilor de măsură — 
sînt prea puţin răspîndite printre ra¬ 
dioamatori. 

în cele ce urmează prezentăm o 
propunere de tip de aparat de m㬠
sură care îmbină calităţile liniilor de 
măsură cu cele ale reflectometrelor 
cu linii şi al cărui gabarit justifică 
poate folosirea chiar la frecvenţe 
mai mici de 30 MHz. 

Literatura de amatori a cunoscut 
aparatul încă din 1968 (1,2), dar 
cum în acea perioadă frecvenţele 
foarte mari erau mai puţin utilizate, 
nu s-a răspîndit. 

Componenţa aparatului este ur¬ 
mătoarea: un corp central, constînd 
din trei linii coaxiale rigide îmbinate 
după axele unui triedru şi terminate 


GHEORGHE GHEORGHE, YD3CUL, 
STERIE ASMTOMs YOSCUfVS 

adioama- cu mufe (în cazul de faţă de tip N), 
lor pe fi- este prevăzut în prelungirea uneia 
categorii: dintre linii cu un lăcaş în care există 
leci a ra- o sondă cu buclă (întocmai ca son- 

e (RUSt) dele de curent de la liniile de mă- 

(xie, ceea sură). Sonda se poate roti în jurul 

unui ax care este exact în prelungi- 
ţelor ca- rea liniei la care se va conecta ge- 

e, coefi- neratorul de la care este alimentat 

aparatul. La rotirea sondei planul 

jorie sînt buclei de cuplaj este menţinut per- 
jbişnuite, manent perpendicular pe celelalte 
este apa- două braţe ale „triedrujui" şi la ace- 
ie impre- eaşi distanţă de ele. în continuare 

cablurilor vom denumi aceste braţe ca fiind 

e să mă- destinate conectării antenei (deci 

, cum ar impedanţa ce se măsoară) şi a im- 

generator pedanţei etalon (cu care se „com- 
intre ra- pară" impedanţa ce se măsoară). 

3 ga“) sau Ele trebuie să fie riguros identice şi 

nu importă care din ele este folosit 
iri de 60 pentru etalon, dar faţă de acesta se 
st gen — va măsura unghiul care caracteri- 
lăsură — zează poziţia buclei, 
rintre ra- Impedanţa caracteristică a celor 

două braţe în cazul de faţă este de 
rentăm o 50 O, dar cu modificări simple apa- 

t de mă- râtul poate fi realizat si pe 75 O. Pen- 

iniilor de tru măsurări şi calibrări mai sînt ne- 

cmetrelor cesare: un etalon capacitiv reglabil 
: justifică astfel ca la frecvenţa de lucru să 
frecvenţe prezinte reactanţa de 50 O un scurt- 
circuitor de mufă şi unul sau două 
cunoscut etaloane rezistive de 500. 

1,2), dar Descrierea constructivă nu este 
ecvenţele necesară deoarece în afara desene- 
utilrzate, lor complete de execuţie se expune 
şi un set complet de componente 
este ur- neasamblate. 

constînd Principiul de funcţionare este ex- 
îmbinate pus pe larg în bibliografie (1, 2, 3.) 
terminate şi nu-şi are locul aici, cu atît mai 


mult cu cît pe această temă s-a pre¬ 
zentat şi o comunicare la simpozion. 

Reglaje şi calibrări la prima pu¬ 
nere în funcţiune 

a) Se conectează la cele două 
braţe (etalon şi antena) două sarcini 
rezistive de 50 O; se reglează nivelul 
generatorului pentru indicaţii de 
aproximativ 80% la instrumentul co¬ 
nectat la sonda detectoare şi se ro¬ 
teşte sonda în diverse poziţii, verifi- 
cînd dacă indicaţiile instrumentului 
se menţin constante. 

b) Calibrarea detectorului şi repe¬ 
rarea originii pentru măsurarea un¬ 
ghiurilor se face astfel: se reduce ni¬ 
velul de la generator cu aproximativ 
50% faţă de cel de la operaţia „a", 
după ce în locul etalonului la Jcraţul 
antenei s-a montat un scurtcircuitor 
de mufă. în această configuraţie, pe 
linia de antenă teoretic coeficientul 
de reflexie este egal cu unitatea şi, 
rotind bucla pe un cerc complet, in¬ 
dicaţiile detectorului sînt aceleaşi ca 
la deplasarea sondei pe o linie de 
măsură pe intervalul de o lungime 
de_ undă. 

în baza acestei situaţii se poate* 
realiza calibrarea detectorului nemij¬ 
locit în aparat notînd indicaţia ma¬ 
ximă şi pe cele care se obţin la di- 


Bucşă, CuZn39 Pb2, STAS 

95—80 


verse unghiuri ale buclei pînă la 90 
de grade faţă de poziţia maximului. 
Detectorul ideal ar trebui să ofere 
citiri care se înscriu pe un sfert de 
sinusoidă, deci comparînd valorile 
ideale cu cele reale se obţine curba 
de etalonare a detectorului. 

c) Calibrarea etalonului capacitiv 
este necesară numai dacă se m㬠
soară impedanţe complexe şi se 
procedează în felul următor: se pre- 
reglează etalonul în poziţia în care 
ne aşteptăm ca ia frecvenţa de lucru 
reactanţa să fie de 50H şi se mon¬ 
tează la braţul antenei un etalon re- 
zistiv de 500. Se ajustează fin etalo¬ 
nul capacitiv pînă ce la rotirea bu¬ 
clei indicaţiile instrumentului sondei 
rămîn aproape constante. 

Observaţie. Recomandăm ca ope¬ 
raţiile „b“ şi „c" să se facă ori de 
cîte ori se schimbă frecvenţa în li¬ 
mite foarte mari, iar operaţia „c“ 
este obligatorie numai la măsurarea 
impedanţelor complexe şi numai 
cînd se schimbă oricît de puţin frec¬ 
venţa de lucru. 

Utilizarea aparatului este posibilă 
în două feluri: 

1 . ca simplu reflectometru (dar cu 
detector calibrat); în acest caz 
manipularea aparatului este similară 


i 

j 

! asx 45° 


f _ 



Detector bucşă filetată; o 
bucată, alamă; nu se cro- 
mează 

î MJ6* l 




Vec/ere e/tn C 






TEHNIUM 5/1987 









cu cea a unui reflectometru cu bu¬ 
clă rotitoare (cum ar fi de exemplu 
tipul „BIRD"), cu deosebirea că în 
cazul nostru se citesc curenţii mi¬ 
nim şi maxim pe linie, în poziţii ale 
buclei care sînt decalate cu numai 
90 de grade (nu cu 180, ca la reflec- 
tometrul cu buclă). Coeficientul de 
reflexie este raportul acestor două 
citiri (corectate după curba de cali- 
brare a detectorului — vezi operaţia 
,,b“). Cu acesta, folosind formula 
cunoscută, se calculează raportul de 
unde staţionare. 


2. Utilizarea ca măsurător de im- 
pedanţe complexe se bazează pe 
faptul că dacă reactanţa etalon este 
exact de 50 O, indicaţiile instrumen¬ 
tului depind de poziţia unghiulară a 
buclei sondă exact la fel ca pe o li¬ 
nie de măsură într-un interval de o . 
lungime de undă (pentru 360 grade 
ale sondei). 

Cum pentru liniile de măsură 
există o oarecare experienţă de utili¬ 


zare, creuem ca nu mai este necesar 
să reluăm nimic aici. 

Rezultatele obţinute sînt încuraja¬ 
toare, dar considerăm că numai răs- 
pîndirea aparatului în viitor ar putea 
fi o confirmare a calităţilor. Princi¬ 
piul se utilizează şi în aparate de fa¬ 
brică (2) de tipul R3-32, R3-33, 
R3-34, R3-35,'pentru care erorile ad¬ 
mise sînt de 7% pentru coeficientul 
de reflexie şi de + sau —7 grade 
pentru fază. Nu am avut acces la 
aparatură cu cel puţin un ordin de 
mărime mai bună pentru a compara 


ALTE POSIBILITĂŢI DE UTILIZARE 

Cu ajutorul aparatului se poate 
măsura atenuarea unui cablu măsu- 
rînd coeficientul de reflexie cu ca¬ 
pătul opus în gol sau în scurtcircuit. 
Formula de calcul a atenuării este 
mult mai simplă dacă s-a ales lungi¬ 
mea sau frecvenţa astfel ca faza co¬ 
eficientului de reflexie să fie zero 
(multiplu de lambda pe patru). 

De asemenea, se pot ajusta bucăţi 
de cablu la lungimi de sfert sau ju¬ 
mătate din lungimea de undă, ur- 
mînd ca faza coeficientului de refle¬ 
xie să fie nulă. 

BIBLIOGRAFIE 

1. Harcenko K., Prudnicov E., Pribor 
dlia izmerenia komplexnih soproti- 
vleni, în Radio/U.R.S.S., 4/1968, p. 
22-26 şi 5/1968, p. 17-19 

2. Nasonova V.S. (redactor), Spravo- 
cinik po radioizmeritelinim pribo- 
ram, Sovetskoe-Radio, Moskva, 
1977, voi I, p. 175—176 

3. Y03AL — D. Blujdescu, Aspecte 
specifice în măsurările pe fidere, co¬ 
municare la Simpozionul anual al 
radioamatorilor YO, Craiova, 1986. 


TEHNIUM 5/1987 






mit mu 


Necesitatea corectoarelor RIAA în 
cazul utilizării pick-up-urilor cu 
doză magnetodinamică este bine 
cunoscută audiofililor. Din fericire, 
în ultimii ani s-a generalizat pe plan 
mondial curba de înregistrare a dis¬ 
curilor RIAA, cu frecvenţele de 
tăiere de 50; 500 şi 2 120 Hz, res¬ 
pectiv cu constantele de timp de 
3 180; 318 şi 75 /a. 

Curba de corecţie necesară se ob¬ 
ţine cu circuite RC. Corectoarele 
pot fi active, pasive sau mixte. Cele 
mai răspîndite (mai ales în rîndul 
celor ieftine) sînt cele active. Răs- 
, punsul cel mai bun la semnale de 
tip impuls dreptunghiular se obţine 
cu corectoarele pasive (de obicei 
circuite RC plasate între două am¬ 
plificatoare cu performanţe ridicate), 
dar problema zgomotului de fond, a 
brumului şi a dinamicii ridică obsta¬ 
cole serioase. Din aceste motive, în 
montajul pe care vi-l propun, cu 
performanţe deosebite, am combi¬ 
nat metoda activă cu cea pasivă, îm- 
binînd avantajele acestora. 

Pretenţiile faţă de un corector 
RIAA de calitate ridicată ar fi urm㬠
toarele: 

— zgomot de fond cît mai redus; 

— abateri cît mai mici de la curba 
de redare; 

— impedanţa de intrare de 47 kfî 
(eventual altă valoare, în funcţie de 
doza utilizată), rezistivă, indepen¬ 
dentă de frecvenţă; 

— amplificarea la 1 kHz cel puţin 
de 20 de ori (26 dB); 

— tensiunea maximă de intrare la 
frecvenţa de 1 kHz cel puţin de 10 
ori (20 dB) mai mare decît valoarea 
nominală, pentru o creştere minimă 
a distorsiunilor semnalului de ieşire 
(discurile moderne au o dinamică 
foarte bună); 

— distorsiunile armonice şi de in- 
termodulaţie cît mai reduse (de pre¬ 
ferat sub 0,1%) în toată gama audio; 

— răspuns cît mai bun la semnale 


ANDREI KOCS 

dreptunghiulare; 

— amplificarea cu bucla deschisă 
cel puţin de 100 de ori (40 dB) mai 
mare decît amplificarea cerută la 1 
kHz, pentru a dispune măcar de 20 
dB pentru reacţia negativă la frec¬ 
venţele cele mai joase; 

— impedanţa de ieşire redusă, 
pentru a reduce influenţa sarcinii şi 
a capacităţii cablului de la ieşire. 

Aceste cerinţe sînt mult mai se¬ 
vere decît cele stabilite de bătrînele 
DIN 45500 (norme cam depăşite as¬ 
tăzi) şi menţionez din capul locului 
că nu se pot satisface cu circuitele 
obişnuite cu două tranzistoa're! 

în privinţa elementelor active, tre¬ 
buie să recunoaştem că există co¬ 
rectoare cu tuburi sau nuvistoare şi 
superioritatea liniarităţii acestora 
este demonstrabilă, dar de multe ori 
circuitele de alimentare sînt mai 
complicate şi cu mult mai volumi¬ 
noase decît corectorul propriu-zis, 
nemaivorbind de procurarea piese¬ 
lor. 

Zgomotul tranzistoarelor modernş 
este foarte scăzut, nivelul semnalu¬ 
lui manipulat avînd valori reduse — 
iată două premise care facilitează 
realizarea corectoarelor tranzistori¬ 
zate (poate mai puţin dificilă decît a 
unui amplificator de putere). 

Corectorul pe care l-am realizat 
este relativ complicat şi pretenţios; 
dar rezultatele sînt deosebite, folo¬ 
sind numai componente fabricate în 
ţară. Practic nu necesită reglaje, nu¬ 
mai cîteva piese RC măsurate la o 
punte cu o precizie mai bună de 1%. 

Analizînd realizările actuale, am 
constatat că rezultatele cele mai 
bune se obţin folosind amplifica¬ 
toare operaţionale realizate cu com¬ 
ponente discrete, de bună calitate, 
eliminînd astfel dezavantajele ine¬ 
rente ale circuitelor integrate mono¬ 
litice (zgomot de fond, banda de 
frecvenţă şi viteza de creştere a im¬ 
pulsurilor relativ reduse). 


Etajul de intrare (Ti, T 2 ) este un 

'etaj diferenţial cu rezistenţa de cu¬ 
plaj infinită, echipat cu tranzistoare 
moderne cu zgomot redus, cu un 
curent de colector de cca 50 mA. 
Aceasta este o valoare de compro¬ 
mis dintre o pantă acceptabilă (cca 

2 mA/V) şi zgomot sub 2 dB. Avan¬ 
tajele amplificatorului diferenţial sînt 

. cunoscute: impedanţa de intrare ri¬ 
dicată şi independentă de frecvenţă, 
rejecţia bună a variaţiilor tensiunii 
de alimentare, stabilitatea termică. 
Totuşi există şi un dezavantaj: zgo¬ 
motul celor două tranzistoare fiind 
independent din punct de. vedere 
statistic, este mai mare decît în ca¬ 
zul utilizării unui singur tranzistor, 
deci va trebui acordată o importanţă 
mai mare optimizării curentului de 
colector. 

Semnalul se aplică pe intrarea 
neinversoare printr-un filtru tre- 
ce-jos cu frecvenţa de tăiere de cca 
50 kHz (R 3 C 2 ), pentru micşorarea 
distorsiunilor de intermodulaţie de 
tranziţie şi a perturbaţiilor de înaltă 
frecvenţă. Impedanţa de intrare este 
fixată la 47 kîi cu ajutorul grupului 
Ril|R 2 . 

Pe intrarea inversoare se aplică 
reacţia negativă, printr-un circuit RC „ 
de precizie, stabilind valoarea ampli¬ 
ficării şi constantele de timp de 

3 180 şi 318 ms (11,8 nF x 270 klî, 
respectiv 11,8 nF x 27 kîî). După 
cum se observă, punctul A, implicit 
şi ieşirea amplificatorului se află la 
un potenţial de + 2U be faţă de masă, 
permiţînd folosirea electroliticelor în 
poziţiile C 3 , C 6 . Amplificarea etajului 
în buclă deschisă este de cca 30 de 
ori. 

Partea majoră a amplificării nece¬ 
sare se obţine de la etajul cascodă 
T 3 , T 4 . Curentul de colector este fi¬ 
xat la 250 mA de către sarcina activă 
— generatorul de curent T 5 (0^2 = 
1N4148). Şi în acest etaj m-am str㬠
duit pentru reducerea zgomotului, 
prin curentul de colector relativ re¬ 
dus faţă de alte scheme şi prin opti¬ 
mizarea impedanţei sursei (30 kiî). 

Etajul cascodă s-a răspîndit în ul¬ 
timii ani în montajele audio, pentru 
stabilitatea sa ridicată în domenii 
foarte largi de frecvenţă, la valori 
mari sau foarte mari ale amplificării 
prin micşorarea efectului Miller. în 
cazul de faţă amplificarea este de 
peste 1 000 de ori (60 dB)! Conden¬ 
satorul C 5 stabileşte viteza maximă 
de creştere a impulsului (slew-rate) 
pentru întregul amplificator. 

Etajul de ieşire este un repetor pe 


emitor, T 6 , liniarizat cu generatorul 
de curent T 7 , pentru a adapta impe* 
danţa ridicată din colectorul lui T, 
cu impedanţa de ieşire scăzuta 
pentru a ataca bucla de reacţie şi 
filtrul trece-jos R^Cs, cu constanta 
de„timp de 75 ms (7,5 kîl x 10 nF), 

în ansamblu, avem un amplificator 
foarte stabil, cu zgomot redus, cu 
amplificarea în bucla deschisă de 
cel puţin 30 000 (peste 90 dB), cu 
răspuns bun la semnalele dreptun 
ghiulare, care poate debita o ten 
siune de 8 V,//(22 V,,) cu distor 
siuni reduse. 

Datorită faptului că acest corector 
a fost conceput pentru a face parte 
integrantă dintr-un amplificator de 
calitate ridicată, atacînd direct, fără 
reglaj de ton, amplificatorul de pu 
tere, impedanţa sarcinii trebuie să 
fie de cel puţin 100 kO, de preferat 
220 kft. De altfel aceasta este o va 
loare standard pe plan european 
pentru amplificatoare şi magneto 
foane. 

Pentru cei care posedă magneto 
foane sau amplificator de fabricaţie 
japoneză, cu impedanţa de intrare 
pe linie mai mică, la ieşirea corecto 
rului se va monta un repetor pe em 
tor sau un divizor potenţiometric cu 
rezistenţa mai mare de 200 kO 
(de altfel tensiunea de ieşire fiind 
mai mare decît valoarea necesară 
aceasta nu este o problemă). 

Etajul de alimentare este simetric 
tip repetor pe emitor, cu filtraj elec 
tronic, tensiunea de referinţă (Zener 
de 16 V) fiind alimentată prin gene 
rator de curent constant (5 mA); 
diodele pot fi 1N4148. 

Intrarea alimentatorului se va lega 
direct pe bornele electroliticelor de 
filtraj, la orice tensiune între ± 25 
40 V. Etajul de alimentare se real 
zează pe acelaşi cablaj cu corepto 
rul. 

Performanţele corectorului sînt 
următoarele: 

— amplificarea la 1 kHz: de 65 de- 
ori; 

— tensiunea de intrare pentru 0,5 
V la ieşire: 7,7 mV la 1 kHz; 

— tensiunea maximă de intrare 
pentru distorsiuni de 0,1%: 120 mV 
la 1 kHz-20 kHz; 

— raportul semnal-zgomot 

neponderat: 68 dB; 

ponderat: 78 dB; 

— diafonia între canale: > 60 dB 
la 1 kHz; 

— distorsiunile armonice pentru 
0,5 V la ieşire: sub 0,1% în gama de 
20 Hz-20 kHz; 

— abateri de la curba RIAA: max. 
± 0,5 dB. 

Montajul a fost realizat pe o placă 
de cablaj imprimat cu dimensiunile 
de 95x130 mm. Piesele folosite tre¬ 
buie să fie de cea mai bună calitate. 
Rezistenţele, măcar cele din corec¬ 
torul propriu-zis, vor fi cu peliculă 
metalică, de 0,14-0,5 W, de tip MTL 


Re 

R5 270 Kft 


CI BC416 

INTRARE 4 70 nF R 5 _ 

Rlî R 2 X 2^7Î<iT c 

lv IV T MpF 


%n 

h30Ka 2,7KjftLl kV 4 



;Rl6 Rl7r| 
5,3 Kc. 1 KixlJ 



8 


TEHNIUM 5/1987 










Rezistenţele de la intrare, cele din 
bucla de reacţie şi din circuitul RC 
de la ieşire se vor măsura la o punte 
de precizie, pentru a aproxima cît 
mai bine curba de redare şi pentru 
asigurarea simetriei canalelor. Elec¬ 
troliticele vor fi - de calitate bună 
(tantal), mai ales C 3 . Condensatoa¬ 
rele care realizează constantele de 
timp vor fi obligatoriu de tip stiro- 
flex, cu toleranţe sub ±2,5%. Numai 
C 9 , C 10 vor fi tip plachetă. 

Tt şi T 2 pot fi eventual BC415-413, 
în cel mai rău caz BC179—BC109, B 
sau C. Toate tranzistoarele folosite 
în corector au litera B. 

Cei care dispun de tensiune de 
±15 -f 18 V, foarte bine filtrată, pot 
renunţa la stabilizatorul din figura 2. 

Constructiv aparatul se va monta 
într-o cutie din tablă de fier de 1 
mm grosime, de dimensiuni potri¬ 
vite. In cazul realizării cu alimentare 
autonomă, transformatorul de reţea 
se va blinda magnetic şi se va 
monta cît mai departe de intrare şi 
de doza de pick-up. Cînd va fi în¬ 
corporat într-un amplificator 
existent, cablajul se va monta cît 
mai aproape şi paratei pe peretele 
metalic al acestuia şi se va acoperi 
cu tablă de fier de 1 mm. Se va 
acorda atenţie deosebită legăturilor, 
de masă (prin tatonări, dar cît mai 
aproape de mufa de intrare). Leg㬠
tura dintre mufa de intrare şi corec¬ 
tor va fi Cît mai scurtă. 


BIBLIOGRAFIE 

1. Gray, Meyer — Circuite integrate 
analogice. Analiză si proiectare 

2. Tehnium, 4/1983, 8/1984 

3. Radio, 3/1981 

4. Râdiotechnika, 7/1981 

5. Amar Râdiotechnika 1980, 
1982, 1983 

6. HI-FI Magasin, 1 0/1982, 
12/1983 ’ 


2 împreună cu schema de decodifi¬ 
care din figura 4. Drept etaj de in¬ 
tra/e se va utiliza cel din figura 5b. 

întreaga schemă se alimentează 
dintr-o sursă de 5 V. Tensiunea de 
referinţă de 2 V este dată de monta¬ 
jul din figura 6. 

Pentru montajele din figurile 3a şi 
4 , rezistenţa de limitare a curentului 
este dată de formula: 

_ 5-0,4-1,6 _ 3 

LedI^A] IlEDÎ 171 ^] 

unde l LED < 16 mA, deci R > 200 iL 

Asignarea pinilor circuitelor inte¬ 
grate este dată în figura 7. 

BIBLIOGRAFIE 

1 . Circuits for electronics engine- 
ers, Mc.Graw-Hill, pag. 17—18 


2. R. Râpeanu ş.a., Circuite inte¬ 
grate analogice, Ed. Tehnică, Bucu¬ 
reşti, 1983. 




TEHNIUM 5/1987 






ILE CONCURSULUI 


s §y. 
m 


SINTETIZATOR. 

ELECTRONIC 

DE RITMURI 


1. CARACTERISTICI TEHNICE 

Tensiunea de alimentare: 220 V/50 Hz 
Puterea absorbită din reţea: 5 VA 
Număr de ritmuri programate: 8 + 
combinaţii 

Numărul instrumentelor de percuţie: 4 
Măsuri muzicale utilizate: 3/4 şi 4/4 
Numărul maxim se timpi: 8 
Reglajul tempoului: continuu 
Intensităţile bătăilor pe instrumente: 
reglabile independent 
Durata afişării timpului de bază: 400 ms 
Dimensiuni de gabarit: 225 x 175 x 100 
Masa: 2 kg. 

2. DESCRIERE TEHNICĂ 

2.1. Componenţă 

Din punct de vedere funcţional, sinteti¬ 
zatorul are în componenţă două mari 
subansambluri:. 

— sistemul de generare a ritmului, care 
furnizează impulsuri în momente precis 
stabilite, conform cu partiturile progra¬ 
mate; 

— sursele de sunete — circuite care 
generează semnalele corespunzătoare su¬ 
netelor specifice diverselor instrumente 
de percuţie, folosite în ritmul programat. 

Blocurile funcţionale sînt: 

— blocul de comandă logică (fig. 1); 

— blocul de formare şi selecţie a 
ritmurilor (fig. 2); 

— blocul de simulatoare ale instrumen¬ 
telor muzicale de percuţie (fig.3); 

— blocul alimentator stabilizat (fig.4). 

2.2. Blocul de comandă logică (fig-1) 


EMIL MATEI 

Circuit^. proiectat de autor după o 
schemă prrăppe, a avut în vedere în primul 
rînd raportul performanţă/preţ, rezultînd o 
variantă care permite programarea ritmu¬ 
rilor în maximum 8 timpi, fiind astfel 
posibilă utilizarea intervalului muzical mi- , 
nim de optime, însă, pe baza principiului 
adoptat, schema se poate extinde foarte 
simplu, astfel încît să se poată folosi orice, 
valoare a intervalului muzical (1/16, 1/32, 
1/64 etc.). 

Oscilatorul realizat cu porţile Pi şi P2 
din circuitul integrat CI—1, de tip 
CDB400E, furnizează impulsuri dreptun¬ 
ghiulare de frecvenţă variabilă, frecvenţă 
care depinde în principal de valoarea 
condensatorului Ci şi de rezistenţa 
potenţiometrului Pi cu care se reglează 
continuu tempoul (viteza) ritmului. 

Impulsurile se aplică pe intrarea Ai a 
numărătorului binar asincron CI—-2, de tip 
CDB493E, conţinînd 4 bistabili cu rese- 
tare.comună, primul bistabil a cărui ieşire 
este accesibilă la pinul 12 (CU) fiind 
neconectat interior cu celelalte trei. Aces¬ 
ta se foloseşte pentru formarea impulsuri¬ 
lor oscilatorului, astfel că ia ieşirea Q,i se 
obţin impulsuri avînd durata egală cu cea 
a pauzei dintre ele pentru orice frecvenţă 
a semnalului de tact. Putem considera 
circuitul format din PI, P2 şi ‘ primul 
bistabil din CI- 2 ca fiind un generator de 
tact cu factor oţj? umplere 0,5 pentru orice 
frecvenţă, avînd aducere la zero comună 
cu numărătorul propriu-zis,. care este 
conectat în continuare, frecvenţa acestuia 
corespunzînd cu tempoul ritmului. Cone¬ 


xiunea exterioara între pinii 12 şi 1 (Q , — 
respectiv B ) ai lui CI—2 permite aplicarea 
impulsurilor la intrarea B, a numărătorului 
cu 3 biţi, care poate număra 2=8 impul¬ 
suri, cele 8 stări fiind prezente la ieşirile 
Qh Q (i Q„. reprezentînd corespondentul 
în binar al numerelor zecimale 0...7. 
Impulsurile numărate de CI—2 de la 
ieşirile Q« Q,. Q i, se aplică primelor trei 
intrări (A, B, C) ale decodificatorului 
binar-zecimal CI—3 de tip CDB442E. 
Acesta, fiind construit pentru a decodifica 
10 stări, are 4 intrări binare, din care s-:au 
folosit primele trei pentru decodificarea 
celor 8 stări, necesare programării ritmu¬ 
rilor în 8 timpi, stări corespunzătoare 
timpilor măsurii muzicale. 

Intrarea D s-a folosit pentru rezolvarea 
altei probleme care, de fapt, constituie 
caracteristica de bază a blocului imple-r 
mentat, şi anume posibilitatea utilizării în 
programarea ritmului şi a timpilor 
adiacenţi fără a fi necesară mărirea capa¬ 
cităţii numărătorului şi a decodificatoru¬ 
lui, posibilitate oferită de faptul că impul¬ 
surile de la ieşirile decodificatorului sînt 
decalate în timp de aşa manieră încît 


frontul anterior al unui impuls nu coincide 
cu frontul posterior al precedentului, cum 
se întîmplă la decodificatorul obişnuit. 
Examinînd tabela de adevăr a decodifica¬ 
torului CDB442E, observăm că intrarea D 
trebuie să fie în zero logic pentru a se 
decodifica primele 8 stări ale numărătoru¬ 
lui. Dacă D este în unu logic, toate cele 8 
ieşiri care ne interesează rămîn în unu 
logic pentru orice stare posibilă la intr㬠
rile A, B, C. Prin urmare, putem folosi 
intrarea D pentru validarea celor 8 ieşiri, 
validare pe care o facem cu semnalul 
cules din Q , astfel că durata impulsului 
obţinut la una din ieşiri este egală cu 
durata impulsului din Q ,, iar între impul¬ 
surile de la două ieşiri succesive ale 
decodificatorului va exista o pauză' de 
aceeaşi durată. Unele sinetizatoare, pen¬ 
tru a putea utiliza la formarea ritmurilor si 
timpii adiacenţi, folosesc grupuri număra- 
tor-decodificator de capacitate dublă faţa 
de numărul de timpi efectiv folosiţi 
ieşirile fiind luate din două în două, fie 
cele pare, fie cele impare, soluţia deve¬ 
nind neeconomică, mai ales pentru un 
număr mare de timpi (16, 32 etc.). Altele 




utilizează derivarea impulsurilor imediat 
după decodificator, selectînd apoi unul 
din fronturi pentru a crea decalajul mai 
sus ' menţionat, necesar în blocul de 
formare şi selecţie a ritmurilor, constanta 
de timp fiind aceeaşi pentru toate circui¬ 
tele de derivare. 

Impulsurile la ieşirea din acest bloc sînt 
dreptunghiulare, putînd fi mai uşor prelu¬ 
crate la intrările în simulatoare pentru 
orice formă de atac şi extincţie, ştiut fiind 
că diferite instrumente muzicale de per¬ 
cuţie, pentru a suna corect, necesită 
formarea unor semnale la care diferă atît 
forma, cît şi durata atacului şi extincţiei. 

Prezentul bloc de comandă devine uni¬ 
versal valabil pentru comandarea unui 
număr mare de tipuri de simulatoare prin 
adaptări minime la intrările acestora. 

Revenind, impulsurile astfel formate la 
ieşirea din CI—3 se aplică negatoarelor 
realizate cu iranzistoarele T4...T10 şi 
rezistoarele aferente (R12...R18, 

R20...R26), astfel că la ieşirile „1“.8“ se 

vor obţine impulsuri pozitive corespunz㬠
toare timpilor măsurii, la un moment dat 
existînd semnal la o singură ieşire. 

Pentru simplificarea blocului de formare 
şi selecţie a ritmurilor s-a prevăzut o 
ieşire notată în figura 1 cu „X“, la care 
sînt disponibile toate, cele 8 impulsuri 
(deci avem semnal pe fiecare tact). Se 
foloseşte semnalul din ieşirea Q., a lui 
CI—2, inversat de către T11. 

Întrucît timpul 2 al măsurii nu se 
foloseşte la nici unul din cele 8 ritmuri 
formate de prezentul aparat (exceptînd, 
evident, cazul cînd apare în secvenţa de 
la ieşirea X), ieşirea corespunzătoare a 
decodificatorului nu se foloseşte, re¬ 
zultînd 7 ieşiri folosite efectiv (ieşirile „1“. 
„3“.8"). 

Pentru ridicarea marginii de zgomot, la 
inversoarele T4...T11 se face o translatare 
de nivel, tranzistoarele fiind alimentate în 
circuitul de colector cu o tensiune de 12 
V, rezultînd astfel impulsuri cu o amplitu¬ 
dine în jur de 12 V (minimum 11 . V, ) 


IO 


TEHNIUM 5/1987 









măsură utila pentru prevenirea pertur- 
baţiilor care ar putea apărea datorită 
modului de cablare a blocului de formare 
şi selecţie. Curenţii de colector ai acestor 
tranzistoare s-au stabilit avînd în vedere 
curenţii necesari comandării simulatoare¬ 
lor, luîndu-se în calcul situaţia cea mai 
defavorabilă (numărul maxim de simula¬ 
toare care lucrează simultan); rezultă 
astfel valorile pentru rezistenţele din co¬ 
lectoare şi baze. 

O condiţie care se impune la sintetiza¬ 
toarele de ritmuri este aceea de a se 
putea opri în orice moment secvenţa în 
curs, iar la repornire ritmul să demareze 
pe timpul de bază al măsurii, deci secven¬ 
ţa de ritm să înceapă întotdeauna cu 
timpul 1. 

Acest timp de bază (şi evident fiecare 
secvenţă de ritm) este marcat de un 
indicator luminos, indicatorul fiind aprins 
pe o durată constantă, independentă de 
tempoul ritmului, suficient de mare ca să 
se poată observa. Ca indicator luminos 
am folosit un LED acţionat de un circuit 
basculant monostabil, care livrează la 
ieşire un impuls cu durata calibrată de 
400 ms, independentă de semnalul de 
intrare. Acesta din urmă se culege de pe 
ieşirea 7 a lui CI—3 a cărei tranziţie 1 — 0 
corespunde momentului bătăii pe timpul 
1. 

Pentru a folosi integral circuitul CI—1 
din care do t uă porţi s-au folosit la genera¬ 
torul de tact, monostabilul s-a realizat cu 
celelalte două porţi disponibile din capsu¬ 
lă şi tranzistorul suplimentar T2. 

Oprirea şi. demarajul ritmului cu con¬ 
diţia menţionată anterior se fac prin. 
resetarea lui CI—2 prin intermediul comu-, 
taiorului K1 '(START/STOP). Aici am ales 
o variantă foarte avantajoasă pentru cazu¬ 
rile cînd sintetizatorul se foloseşte în - 
orchestră. Schema funcţionează perma¬ 
nent, deci şi în pauze, astfel că operator 
rul poate aprecia tempoul ■ ritmului în 
absenţa semnalului de audiofrecvenţă, 
observînd. clipirea LED-ului, putînd inter¬ 
veni pentru reajustare din PI, dacă este 
cazul. Acest lucru n-ar fi posibil dacă pe 
poziţia „STOP“ numărătorul ar fi în zero. 
Pentru ca pe poziţia „STOP" să nu avem 
semnal, la ieşirea de audiofrecvenţă, con- 
. tactul din stînga al comutatorului K1 (fig.. 
1) pune la masă borna caldă a potenţio- 
metrului de volum P5 (fig.3). Contactul 
din dreapta se foloseşte în blocul de 
comandă logică în felul următor: tranzis¬ 
torul TI (fig.i) este în mod normal 


saturat, datorită rezistenţei R6, de valoare 
relativ mică, prin care se aplică o tensiune 
pozitiva pe bază. în acest fel, intrările 
RQ(1) şi R0(2) ale numărătorului CI—2 
sînt puse la masă, permiţînd funcţionarea 
acestuia în regim de numărare. Starea 
tranzistorului TI este aceeaşi (deschis), 
indiferent de poziţia comutatorului K1 
(„START" sau „STOP"), astfel că schema 
funcţionează permanent, permiţînd aprin¬ 
derea LED-ului în momentele stabilite. 
Resetarea manuală se produce numai în 
momentul stabilirii contactului „START' 
al comutatorului K1, cînd condensatorul 
C2 se încarcă rapid prin rezistorul R6. In 
momentul iniţial, condensatorul se com¬ 
portă ca un scurtcircuit, punînd pentru 
scurt timp la masă baza tranzistorului TI, 
care se blochează, astfel că intrările R0(1) 
şi R0(2) ale lui CI—2 trec în unu logic, 
resetînd pentru scurt timp numărătorul. 

Condensatorul fiind acum încărcat, 
tranzistorul se saturează din nou prin R6, 
acţionîndu-se numărarea. 

La comanda „STOP", C2 se descarcă,, 
încărcîndu-se cu polaritate inversă prin 
rezistenţa R5, fiind pregătit pentru un 
nou ciclu. 

O altă situaţie în care este necesară 
aducerea la zero a numărătorului este 
cea corespunzătoare ritmurilor progra¬ 
mate în 3/4. în acest caz, numărul de 
timpi este egal cu 6, blocul de'comandă 
logică trebuie să furnizeze impulsuri nu¬ 
mai la ieşirile „1“...„6“, numărătorul tre-- 
buie adus la zero după fiecare .6 impul¬ 
suri. 

Pentru aceasta este prevăzut tranzisto¬ 
rul T3 care primeşte în bază nivel unu lo¬ 
gic de la ieşirea „7". Acest nivel îl des¬ 
chide. Romele R1 şi R2 sînt puse în con¬ 
tact prin comutatoarele de selecţie ale rit¬ 
murilor în 3/4, astfel că baza lui TI este 
pusă la masă prin tranzistorul T3, acum 
deschis. TI se blochează, astfel că pe du¬ 
rata decodificării stării „7" numărătorul 
este poziţionat în zero, ceea ce, de fapt, 
corespunde decodificării stării „1" şi în 
continuare circuitul funcţionează analog, 
avînd loc numărarea şi decodificarea a 
numai 6 impulsuri. 

2.3. Blocul de formare şi selecţie a rit¬ 
murilor 

Întrucît la ieşirile blocului de comandă 
logică impulsurile apar succesiv, existînd 
la un moment dat impuls la o singură ie¬ 
şire, formarea ritmului dorit se face foarte ; 
simplu ţinînd cont că numerele de ordine 
ale ieşirilor notate „T...„8" corespund 


^ FI 

3 




timpilor măsurii. 

Combinaţiile de timpi pe care se vor 
produce bătăile instrumentelor de percu¬ 
ţie, conform cu partitura, se obţin conec- 
tînd prin cîte o diodă ieşirile corespunz㬠
toare la bara comună, care prin comuta¬ 
toarele de selecţie este conectată cu in¬ 
trarea simulatorului de instrument. Anali- 
zînd partiturile dorite a se programa, se 
fac diagramele de ritmuri în care se mar¬ 
chează timpii pe care se produc bătăile 
.fiecărui instrument. Fiecărui timp îi co¬ 
respunde o diodă. Reţeaua se poate mini¬ 
miza, reducîndu-se numărul acestor 
diode, dacă se ţine cont de combinaţiile 
comune mai multor ritmuri şi instru¬ 
mente. 

în montajul practic din figura 2 am for¬ 
mat 8 ritmuri a cîte 3...4 instrumente, de 
fapt nişte formule ritmice clasice pentru . 
tango, rock, shuffle, beat, marş, vals, 
slow-rock, fox. Pentru obţinerea acestora, 
după minimizare a rezultat ca necesar un 
număr de 29 de diode. Acestea pot fi de 
orice tip, fără pretenţii de calitate, întrucît 
semnalele la ieşirile din blocul de co¬ 
mandă logică au amplitudine suficient de 
mare pentru comandarea simulatoarelor 
de instrumente (vezi translatarea de ni¬ 
vel). 

La o serie de ritmuri, unele instrumente 
trebuie acţionate pe fiecare timp al măsu¬ 


rii. Pentru a elimina cele 8 diode nece¬ 
sare formării combinaţiei timpilor 
„1“.8", s-a introdus în schema din fi¬ 

gura 1 tranzistorul T11, în a cărui ieşire X 
şe obţine direct combinaţia menţionata 
în acest fel s-a mai eliminat un tranzistor 
corespunzător stării „2“ a decodificatoru- 
lui. 

O menţiune care trebuie făcută aici 
este că acest -sistem de formare şi selec¬ 
ţie permite „suprapunerea" ritmurilor prin 
acţionarea a două sau mai multe comuta¬ 
toare de selecţie, lucru evident în schema 
din figura 2. 

2.4. Blocul de simulatoare (fig.3) 

Instrumentele imitate în acest aparat 
sînt: toba mare. toba mică cu corzi, fus- 
scinel .şi cinei, instrumente existente în 
orice» baterie obişnuită de jaz. 

■'Pentru fiecaredintre acestea se folo- 
seşte cîte .un circuit care generează 
forma de unda specifica, furnizînd la ie- 
5 ;;ş;ire Şămpialeiî^ Aceste 

eintt: tf e fkp r■ 

PI...P4 care permit reglarea indepen- 

'/ ;; cp r ^is.r 

punde cu. reglarea intensităţii bătăilor 
Semnalele se mixează prin rezistenţele 
R23, R46, R62 şi R74 şi se aplică uni.1 
preamplificator realizat cu tranzistoarele 

(CONTINUARE ÎN PAG. 17) 













TNP SMM¥T 


CAJ.CUIUI 

CHSXTUIEtliOR 

ADMINISTRATIVE 


Programul a fost conceput pentru 
repartizarea pe apartamente a chel¬ 
tuielilor la un bloc de locuinţe pro¬ 
prietate personală cu maximum 150 
de apartamente, dar cu mici modifi¬ 
cări poate fi utilizat în toate situaţi¬ 
ile. Prin aceasta sînt evitate nume¬ 
roase ore de muncă de rutină, impu- 
nînd totuşi o grijă deosebită. Folo¬ 
sind de cîteva luni programul, am 
putut să ne convingem de utilitatea 
sa: în cîteva minute se pot repartiza 
pe 150 de apartamente sume de or¬ 
dinul a 40 000 lei cu rotunjire auto¬ 
mată a rezultatelor astfel ca suma 
încasărilor să nu difere de totalul 
cheltuielilor decît cu fracţiuni de 
leu! 

Modul de repartizare corespunde 
instrucţiunilor consiliilor populare 


Sng. EUG£fSJ VRABIE 

pentru aceste situaţii, dar programul 
este precedat de o listă a variabile¬ 
lor aşa încît nu necesită multe expli¬ 
caţii şi poate fi modificat uşor dacă 
aceasta se impune. 

Parametrii de calcul caracteristici 
fiecărui apartament sînt introduşi în 
fişiere prin program într-un mod în 
care să poată fi manipulate şi de 
operatori mai puţin familiarizaţi cu 
calculatorul (introducere de date, ci¬ 
tire de verificare, modificare). 
Aceste fişiere sînt salvate pe casetă 
prin program şi tot astfel pot fi şi în¬ 
cărcate. 

După încărcarea programului este 
prezentat MENU-ul principal din 
care se poate trece direct în urm㬠
toarele rutine: 

1. INIŢIALIZARE FIŞIER. Această 


rutină şterge vechiul fişier şi preg㬠
teşte calculatorul pentru introduce¬ 
rea caracteristicilor unui bloc de 
apartamente: număr total de aparta¬ 
mente, numărul scărilor, numărul de 
apartamente pe scară,.iar pentru fie¬ 
care apartament suprafaţa, numărul 
de persoane, cota indiviză etc. 

2. VERIFICARE-MODIFICARE FI¬ 
ŞIER. Cu această rutină, înainte de 
a comanda calculul, se poate verifi¬ 
ca/modifica pentru fiecare aparta¬ 
ment conţinutul fişierului. Un caz 
frecvent care necesită modificări îl 
reprezintă schimbările în numărul 
de persoane în evidenţă. 

3. SALVARE PROGRAM+FIŞIER. 
Rutina este folosită la sfîrşitul calcu¬ 
lelor pentru stocarea pe bandă mag¬ 
netică (casetă, de exemplu) a situa¬ 
ţiei la zi. 

4. ÎNCĂRCARE FIŞIER DE PE 

BANDĂ. Este necesara la utilizarea 
fişierelor stocate pe bandă la punc¬ 
tul 3. 

5. INTRODUCERE DATE. Cu aju¬ 
torul acestei rutine sînt introduse pe 
rînd, la cerere, cheltuielile ce ur¬ 
mează a fi repartizate. 

6 . CALCUL CU DATELE INTRO¬ 
DUSE. Prin aceasta se comandă 
calculatorului calculele de reparti¬ 
zare a cheltuielilor. Operaţia du¬ 
rează un timp marcat pe ecran prin 
umplerea unui chenar cu semne 
grafice. 

7. AFIŞARE REZULTATE. Rutina 
prezintă pe rînd pe cîte un ecran co¬ 
tele ce revin fiecărui apartament la 
fiecare categorie de cheltuieli, aşa 
cum vor fi înscrise în tabelul centra¬ 
lizator, precum şi totalul de îngasat. 
De asemenea, este prezentată ba¬ 


lanţa repartizării cheltuielilor. 

Pentru uşurinţa înţelegerii progra¬ 
mului prezentăm pe scurt principa- î 
lele ..zone" împreună cu numărul li¬ 
niei de program de la care încep. 

2 t 66: Lista variabilelor cu sem¬ 
nificaţiile lor 

100: Dimensionarea tabloului de 
date (se va modifica adecvat dacă 
numărul de apartamente al blocului jj 
este maj mare de 150) 

200: încărcarea fişierelor de pe 
bandă 

300: Nominalizarea subrutinelor 
programului 

500: Salt la MENU-ul principal (se 
va comanda GO TO 500 în caz de 
blocare a programului, deoarece co¬ 
menzile RUN sau CLEAR vor şterge 
conţinutul fişierului) 

1000: Introducerea cheltuielilor de 
repartizat 

2000: Total pe scări pentru per¬ 
soane şi cote indivize 
2100: Prelucrarea datelor 
2300: Rotunjife la 5 bani 
2500: Suma de control (balanţa 
repartizării) 

3000: Afişare rezultate 
5000: MENU principal 
7000: Iniţializare fişier 
8000: Verificare fişier 
8500: Modificare fişier 
9000: Salvare pe bandă (casetă) 
Observaţie. Personal folosesc pro¬ 
gramul asociat cu un bloc în cod 
maşină care asigură obţinerea la im¬ 
primantă a tabelului de rezultate 
pentru fiecare scară. Deoarece acest 
program este în strînsă legătură cu 
Tmprimanta folosită, nu a fost cazul 
să fie prezentat. 


REM k =nr.apartament 
REN c (K)=nr,de camere din 
REM apartamentul k 

REM sm =supraf . de in ca Iz. 
REM Pt. apartamentul k 

REM i U,15 scota indiviza 
REM a apartamentului R 

REM i ( k , 2 5 =0 (apart. ICRfiU 
REM i (apari. ICUL) 

REM i (R ,3) =® (parter* et.i) 
REM l ( > =e t a j 2) 

REM p ut) =n r. de persoane 
REM ia apart. R 

REM a ( r)= suma de plata pt, 
apartamentu l k 


100 DIM M150): DIM Z (3) : DIM q 
4(150,2): DIM C(150): DIM SC150) 

: DIM i (150,3) : DIM P(150): DIM 
a (150) : DIM u (150) : DIM V (150) : 
DIM W( 150): DIM r(150): DIM d (15 
G): DIM n(15©): DIM y(150): DIM 
hCISG) 

200 REM ******************* 

. ÎNCĂRCARE PfiRAMETRI 
******************* 

210 BEEP .1.0: LORD ” " DRTfi C() 

: LORD DfiTfl S(): LORD " •• DRTfi 
i O : LOPD DRTfi Pi).: LORD “" 
DRTR Z O 

£50 LET apart-Zd): LET sca=z(2 
): LET SC 8=1(3) 


CfiLCUL SUME PARŢIALE 
******************** 
2©01 OL5 : PRINŢ INK 4; RT 8,8.: 

‘flT .9,8; "B" ; fi 


9,24: 


rMRT 10,8; "I 


■18 

REM 

U < k. 3 

= c he 11 uie 1 i pentru 

300. 

REM 

********************** 

19 

REM 


încălzire ( k) 



NOMINALIZARE SUBRUTINE 

£3 


r (k 3 

= f 0 nd reparaţii (k) 

310 

REM 

*********************** 

21 

REM 

W ( K ) 

-cheltuieli d u p a 

350 

LET 

modapa r t=8800 

22 

REM 


cota indiviza (k) 

365 

LET 

iniţializare =7000 



d ( k 3 

= che 11 dupa nr pers 

365 

LET 

sa Ivare=9©©0 




difer pe scări 

367 

LET 

m 0 dific a r e=3500 



n <k) 

=cheit după nr pers 

368 

LET 

verifica re =8000 




nedifer pe scări 

370 

LET 

a f i.sa re =3000 

23 

REM 

v (k) 

«cheltuieli du p a 

372 

LET 

p re iucra re =2100 

24 

REM 


nr. pers 0 ane (k3 

373 

LET 

in t r 0 d u c e r e =1000 



s c 0 n 

trol asuma control 

374 

LET 

menu =5000 



reparaţii asuma fondu- 

'375 

LET 

ca leu 1=2000 




ri 10 r de 

376 

LET 

i n ca r ca re =200 




reparaţii 

377 

LET" 

p rin ta re =4000 

25 

REM 

C 

=cheltuieii pentru 

373 

LET 

capta t =4900 

26 

REM 


încălzire (total) 

500 

REM 

***************** 

29 

REM 

p 

acheituieii după 



SALT LA MENU 

30 

REM 


nr. de persoane 



***************** 

31 

REM 

Pli f 

acheituieii Ptr. 

510 

CLS 

: BEEP .1,25: GO TO met 

32 

REM 


lift du p a nr pers. 

U 



36 

REM 

Ia-Cb 

, clacheituieii după 

1000 

REM 

**************** 

37 

REM 


cota indiviza 



INTRODUCERE DATE 


38 REM scara FKB.Cî 

39 REM Paib.Cî=Cheltuieli după 

40 rem nr. persoane 

41 REM scara R-'B,Cî 

42 REM ap a r t = t o tai apartamente 

43 REM sca=apart scara fi 

44 REM s cbsapart. scara B 

45 rem scc=apart. scara C 

46 REM s totssupraf.total bloc 

47 REM p totsnr. pers. tota 1 

48 REM pi tot=nr. pers. lift 

49 REM total 

50 rem ii totssuna totala cote 

51 REM indivize Pt. lift 

52 REM isca=surna cote indivize 

53 REM scara fi 

54 rem iscb=suma cote indivize 

55 REM scara 6 

56 rem iscc=su»a cote indivize 

57 REM scara C 

58 REM psca=numar persoane 

59 REM scara fi 

60 rem pscb=numar persoane 

61 REM scara B 

62 REM pscc=numar persoane 

63 REM scara C 

64 REM f(k)ssuaa de Plata pt. 

65 REM apartamentul k 

66 rem ro tună. la 5 bani 

99 POKE 23609/50 


**************** 

1010 CLS : BEEP .1,20: INPUT "IN 
TRODUCETI CHELTUIELILE PENTRU IN 
CflLZIRE (TOTAL) ";C 
1020 BEEP .1.20: INPUT "INTRODUC 
ETI CHELTUIELILE DUPfi NR PERSOAN 
E “ : P 

1050 BEEP .1.20: INPUT "INTRODUC 
ETI CHELTUIELILE PENTRU LIFT DUP 
fi NR PERSOANE ";Plif 
1060 BEEP .1,20: INPUT "INTRODUC 
ETI CHELTUIELILE DUPfi COTR INDIU 
IZfi PENTRU SCARA fi ";Ia 
1070 BEEP..1,20: INPUT "INTRODUC 
ETI CHELTUIELILE DUPfi COTfi INDIU 
IZfi PENTRU SCARA B ";Ib. 

108C BEEP .1,20: INPUT "INTRODUC 
ETI CHELTUIELILE DUPfi COTfi INDIU 
IZfi PENTRU SCARA C ";IC 
1090 BEEP .1,20: INPUT "INTRODUC 
ETI ALTE CHELTUIELI DUPfi NR PERS 
OflNE PENTRU SCRRR fi ";Pa 
1100 BEEP .1,20: INPUT "INTRODUC 
ETI ALTE CHELTUIELI DUPfi NR PERS 
DANE PENTRU SCRRR B ";Pb 
1110 BEEP .1,20: INPUT "INTRODUC 
ETI RLTE CHELTUIELI DUPR NR. PER 
SORINE PENTRU SCfiRfi C ";Pc 
1200 j 3G TO menu 

£000 REM ******************** 


2002 PRINŢ PAPER 5; INK 7; BRIGH 
T 1 ; FLASH 1; AT 9,12; "fiSTEPTRTI" 
2010 PRINŢ AT 9,9;"/": BEEP .1,- 
20: LET Pi t o t = 0: LET S tOt=0: L 
ET P tO t =G: LET iSC-3=0: LET iSCb 
=0: LET iSCC=0: LET PSCa=0: LET 
PSCb=0: LET PS C C =0 
2020 PRINŢ P.T 9,10; V": BEEP . 1, 
-15: FOR J=1 TO apart: LET P tot 
=P t O t + P (J) : LET S tOt=S tO t +S ( j 
): LET PI tOt=Pl tOt+P(j)*i(j,3) 

: NEXT j 

2030 PRINŢ AT 9,11;V": BEEP .1, 
-10: FOR j = l TO SCa: LE-T iSCa = iS 
C a + i ( j , 1) *i ( j , 2 3 : LET P s c a =p s c a + 
PCJ): NEXT j 

£040 PRINŢ PT 9,12; "/“ : BEEP . 1, 
-5: FOR j=sca+l TO SCa+SCb: LET 
iSCb=iSCb+i(j,1)*i(J,2): LET PSC 
b=PS C b+P (j 3 ■: NEXT j 
2050 PRINŢ RT 9,13;"/": BEEP .1, 
0: FOR j=sca+scb+l TO apart: LET 
i S C C = i £ C C +1 ( j , 1) * i ( j , 2) : LET P S 
CCsps-CC+P Ci) : NEXT j 
2100 REM *************** 
PRELUCRARE DATE 
*************** 

2110 PRINŢ AT 9,14;"/": BEEP .1. 
5: FOR k =1 TO apart: LET U(k)=C* 
s(k)/s tot: LET r(k)=c(k)*!0*i (k 
,2): LET n ( k ) =P l i f *P ( k ) *i ( k , 3) /P 
l t ot +P*p (k) /p tot: NEXT K 
2123 PRINŢ AT 9,15;"/": BEEP .1, 
10: FOR k = 1 TO SC8: LET d(k) =Pa* 
p( k) /ps ca: LET w(K)=la*i (k,l)*i( 
k,23/isca: NEXT k 
2130 PRINŢ fiT 9,16;"/": BEEP .1, 
15: FOR kssca+1 TO SCa+SCb: LET 
d(k)=Pb*p(k)/pscb: LET w(k)=Ib*i 
(k,i) *i (k,2) /is C b: NEXT k 
214© PRINŢ AT 9,17;"/": BEEP .1, 
20: FOR k=sca+scb+i TO apart: LE 
T d (k 5 =Pc *p ( k) /PSCC: LET.w ( k) =IC 
*i ( k , 1) *i ( k ,2) /i S C C : NEXT k 
2150 PRINŢ RT 9,18;"/": BEEP .1, 
25: FOR k=l TO apart: LET V U 3 =d 
(k) +n ( K ) : LET a C K ) au (k) 4-V (k 3 -KM ( k 
3 +r (k) : NEXT k 

2300>REM ******************** 
ROTUNJIREA LA 5 BANI 
******************** 
2310 PRINŢ RT 9,19;"/": BEEP .1, 
30: FOR k =1 TO apart 
2312 LET f (k) =INT (1000*( 3 (k) -IN 
T a ( k 3 3 3 

2314 IF f (SU<100 AND f (k 3 > 10 THE 
N LET a4="0"+STR4 f(k3 : GO TO 23 
£0 

2316 IF f(k)<l© THEN LET a$="00" 
+ STRÎ f (k 3 : GO TO 2320 
23ÎS LET a 4 =3TR$ f(k) 

2320 IF UAL aă(2 TO 33 <25 THEN L 
ET fUJaUflL 34(1 TO 13/10: LET f 


12 


TEHNIUM 5/1987 












( K 3 .= INT a ( K 3 + f ( K 3 : LET q $ t k 3 =a * ( 
1 TO 13 + " O " : GO TG 235© 

£330 IF URL aS(2 TO 33 >=25 RND U 
RL aS (2 TO 3) <75 THE N LET. f '( K 3 =U 
RL 5 $ (1 TO 13*10+5: LET f (R3 =f (k 
3 /100 : LET f ( k 3 = INT a ( K ) + f ( K 3 : L 
ET q $ C K 3 =S{ (1 TO 13+"5": GO TO 2 
350 

2340 IF URL 3$(2 TO 3) >=75 THEN 
LET f (K3 = (1+URL a S(1 TO 13 3 /1©• 
LET f (K3 =INT 3 {K3 + f (k3 : LET q4(k 
3 =STR.$ C i+URL aS (1 TO 133+"0": G 


2580 REM *************** 

SUMA DE CONTROL 

251© PRINŢ*RT 9,20; "/" : BEEP .1., 
35 •. LET s c o n t r o i =0: LET reparaţi 


£540 NEXT k 

£550 PRINŢ. RT 9.22.;"/”: BEEP .1, 
£©: PRINŢ RT 14 , 6 ; " ERORREfi TOT RL 
R ” ; RT 16,4 "DRTORITR ROTUMJIRII 
" RT .18,10 ; "ESTE"; RT 20,3 ;C+P+Il 
i f +PT i f + ia +1b +1c +Pa +Pb+Rc +re p a r-a 
tii-scontroi;" LEI"- prijse 15© 

3000 REM ***************** 
AFIŞARE REZULTATE 
***************** 

3050 CLS 

3100 PRINŢ RT 0.0;"NUMĂRUL RPRRT 
RMENTULUIRT 2,0;"NUMĂR PER 

SQRNE . ." RT 4,©.; "CHELT 

UIELI DUPR NR. PERS. . " ;RT 6,0;"C 
HELTUIELI PT. CRLDURRRT 3. 
0;"CHELTUIELI RLE PROPRIET...."; 

RT 10,0; "FOND REPARAŢII„ ........ 

RT 12 O ; "TOTAL GENERRL. 


3120 PRINŢ INK 4:RT 16.S:"O = 50 
ROLL DOUN R = SCROLL UP";RT 18 
,8; '• Y = M E N U P R IN CIP fi L " 

3150 LET ksi 

3160 LET vS =STR5 {1000*(y (k3 -INT 

V t K 3 3 3 : LET 7$=STR $ ("1000* ir Ok) 

-TNT r ( k 3 3 3 : LET u4=STR$ (100©*( 

U (■ k 3 - INT U ( k 3 3.3 : LET w 4 =STR 4 (1© 

0©* CW (k) -INT W (K3 3 3 

3182 IF URL V 4 <10 THEN LET V$ = "0 
0" 

3183 IF URL -fi,<.10 THEN LET ri = "0 
0" 

3184 IF URL U 4 <10 THEN LET U4 = "0 
0" 

.3136 IF URL w4<10 THEN LET W4 = "0 
0“ 

3187 IF URL V4 <100 THEN LET V$ = " 
©" + v 4 

3188 IF URL U 4 <100 THEN LET U S = " 
0" +U 4 

3189 IF URL W 4<100 THEN LET W $ = " 
0" +1)3 4 

3190 IF URL rS<10© THEN LET r4=" 

320© PRINŢ BRIGHT 1; PAPER 5;RT 
0,25; k ; ” " ; AT 2,25; INT P(k3:" *' 

; PAPER 6 .; RT 4,25; INT v U 3 ; " . " ; V 
S( TO 23;" ";RT 6,25;INT UCk3;". 

" ; u 4 < TO 2.3 ;’ "' " ; RT 8,25 ; INT w ( k 3 
; " . " ; « 4 ( TO 2 3 ; " " , RT 1© , 25.; INT 
r(k 3 ; " . " ; rs: TO 23;" . “; PRPER 7; 
RT 12,25;INT f ( k3 ; "." ; q$(k3 ; " " ■ 

3250 IF INKEY4="q" RND k<Spart T 
HEN LET kssk+1: GO TO 3180 
330© IF INKEY4="a" RND K>=2 THEN 
LET k= R-1: GO TO 3180 , 

3400 IF INKEY4="y" THEN GO TO 30 
0 

3500 GO TO 3250 

5000 REM ************** 

MENU PRINCIPAL 

************** 

5050 BEEP .1,10: CLS : PRINŢ INU 
ERSE 1;RT 0.10;"MENU PRINCIPAL" 
506© PRINŢ INK 2;RT 5,2;"1. INI 
TIRLIZARE FIŞIER"; INK 4;RT 7,2; 
"2. 'VERIFIC - MODIFIC FIŞIER"; 
INK ©;RT 9,2;"3; SRLUARE PROGRR 
M + FIŞIER"; INK 3;RT 11,2;"4. 
INCRRCRRE FIŞIER"; INK 1;RT 13,2 
;"5. INTRODUCERE DATE"; INK 2;fi 
T 15,2;"6. CALCUL CU DATELE INT 
RODUSE"; INK 3;RT 17,2;"7. REfiF 
ISRRE REZULTATE" 

5370 PRINŢ PRPER 2; INK 7;RT 21, 
1;"DIN BASIC REUENITI CU GO TO 3 
©0" 

510© IF INKEY.4 =" 1" THEN CLS : GO 
TO iniţializare 

5110 IF INKEY4="2" THEN CLS : GO 
TO verificare 

5120 IF INKEY4="3“ THEN CLS : GO 
Tu salvare 

5130 IF INKEY 4 = "4" THEN CLS : GO 
TO in ca rea re 

5140 IF INKEY4 = “5" THEN CLS : GO 
TO introducere 

5150 IF INKEY4="6" THEN CLS : GO 
TO calcul 

5160 IF INKEY4="7" THEN CLS : GO 
TO afişare 
5200 GO TO 5100 

7000 REM ********** ** **** * **** * 
SUBRUTINE INIŢIALIZARE 


THEN CLS. 
THEN CLS 


7010 CLS 

7020 INPUT "INTRODUCEŢI NUMĂRUL 
DE APARTAMENTE DIN BLOC ",apart 
7030 INPUT "INTRODUCEŢI NUMĂRUL 
DE APARTAMENTE DE LA SCARA R "; 
s ca 

7040 INPUT "INTRODUCEŢI NUMĂRUL 
DE APARTAMENTE DE LR SCRRR B "; 
SCb . . ' 

7050 FOR k=l TO apart: PRINŢ RT 
10,10; INUERSE 1;"APARTAMENTUL " 
;k;" ": INPUT "NR. CAMERE 

C (k 3 : INPUT "SUPRAF„ ÎNCĂLZIRE 
";SiK 3 : INPUT "COTA INDIVIZA 
; i (k,13 : INPUT "0/1 daca ICRRL/I 
CUL "; i (k .'23 : INPUT "3 daca eta 
j < = 1 sau l daca etaj >=2 ":i (k 

,33: INPUT "NR. PERSOANE ";p(k 
3 : NEXT k 

7100 LET ZMJsaPart': LET 2i'23=SC 
a ' LET Z(33 5SCb 
7200 GO TO rnenu 
8000 REM ********** 

VERIFICARE 


| ,2.:"U"; PRPER 7; INK 1; RT 4.6: "M 

ODIFICRRE LA SCRRR R";RT 6,6;"MO 
DIFICRRE LR SCRRR 5";RT 8,6;"MOD 
IFICRRE LR SCRRR C":RT 10,6;"INT 
ORRCERE IN UERIFICRRE" 

8830 IF INKEY4 = "a ” THEN TNPMT ” c , 
GARA R RRE " ;Sca ; "RPRRTRMENTE" • 
LET a p a r t =sca +S C b +S cC: GC TO mnd 


8010 PRINŢ PRPER 5; INK 1;AT 3,0 
; "5c a = "usca;" "; PAPER 6; INK 
2;" SC B = SCb;" "; PRPER 4; 
INK 3 ;" se c = "; apart-sca-scb; 
8075 LET k=l: PRINŢ INUERSE 1 ; RT 
4,0;“AP";AT 4.3;"CAM";AT 4,7;"S 
UPR";RT 4,12;"PER";RT 4,16;“COTA 
";RT 4,22:"ICUL";RT 4,27;"LIFT" 
8380 PRINŢ RT 6.0;k;" ";RT 6 

. 4; c (k 3 ; " " ; RT 6,7; s (k 3 ; " ■ 

" ; RT 6,13; p ik 3 ; "• " ; RT 6.16 

.; i (k , 13 ; " "; RT 6,23; i Ck ,23 ; " 

8085'PRINT INK 4;RT'21.0;" t = 

M O DIFIC R N R DE R P R RT A M E N+ E " ; AT 2 
, 0 : " 

";RT 9,2;"1 - CRESTE RPRRTfi 
MENT X10";RT 11,0;" q = CRESTE 
APARTAMENT";RT 13,0;" a = DESGR 
ESTE APARTAMENT";RT 15.0;" Z = 
DESCREŞTE APARTAMENT X13 ";AT 17 
,0-;" y = ÎNTOARCE-TE Lfi MENU"; fi 
T 19,0.;" rn = MODIFICA DATE 

809© IF INKEY4a"1“ RND kOPart-1 j 
0 THEN LET K=k+10: GO TO-8080 
8095 IF INKEY4 = "q" RND K <3 part T j 
HEN LET ksk'+l: GO TO 8080 
8106 IF INKEY $ = "a" RND k >1 THEN 
LET k=k-i: GO TO 8380 
8135 -IF INKEY 4 = "2 " RND K > 1© THEN 
LET k=k-10: GO TO 838© 

8118 IF INKEY*«"y" THEN GO TO we i 
nu 

812© IF INKEY*a"IB" THEN GO TO r/iO 
di fi, ca re 

8125 IF. INKEY4 ="t" THEN GO TO mo ; 
da p a r t 

8130 GO TO 8890 


8500>REM ********** 

MODIFICARE 

********** 

8533 PRINŢ RT 6,0; K;" "; RT 6 

• 4; c (k) ; " "; AT 6,7; s (k> ; " 

";AT 6,13;p (k 3;" ";AT 6,15 

; i (k,1) ; " "iAT 6,23; i Ck,23 ; " 

";AT 6,28;i(k,33 ;" 

8543 PRINŢ ;RT 2,4;“X";RT 2,8;"C 
":RT 2,13;"v";AT 2,i?;"b";fiT 2,2 
3; "n " ; RT 2,28; "w"" 

8553 PRINŢ INK 2;RT 15,0;"ALEGET 
I PRRRMETRUL DE MODIFICRT";AT 17 


8843 IF INKEY4=" b" THEN IMPUT 
CAPA B RRE ";seb;"APARTAMENTE"• 
LET apar t=sca+s.cb+scc': GO TO mod 
apari 

8850 .IF INKEY4a“c“ THEN INPUT "S 
CRRfi c RRE " ;S C C: " RPRRTRMENTE": 

LET apart=sca+scb+scc: GO TO mo 
d a p a r t 

8860 IF INKEY4 = "v" THEN OL: GO¬ 
TO verificare 
8870 GO TO 8830 
9000 REM ******* 

SRLUARE 

^ ţ $ $ $ 

9100 INPUT ;-CUM DORIŢI SA SE NU 
MEASCA PROGRAMUL SALUAT (maxim 1 
0 caractere? ";as 
9210 SAUE a 4 LINE 50: SAUE "came 
re" DATA C(3: SAUE "SUPraf" DATA 
S (.3 : SAUE "indiviza" DATA ii): 
SAUE "persoane" data pO: saue " 
apari" data z() 

9220 PRINŢ INK 2;RT 8,7;“DERULAT 
I BRNDfl";RT 10,6;"SI RPRSRTI PE 
PLRY";RT 12,6;"PENTRU UERIFICfl 
RE" 

9230 UERIFY UERIFY "" DATA c 

s 3 ; UERIFY "" DATR"-S C 3 : . UERIFY " 
" DATA i(3 : UERIFY "" DATfl P(>• 
UERIFY "" DRT fi 2(3 
9243 GO TO rnenu 


în cadrul programului de calcul al filtrelor 
pasive (vezi „Tehnium" nr. 3/1987. pag. 
12—13). la listare s s au strecurat unele mici 
erori de transcriere. Redăm alăturat variantele 
corecte care vor înlocui poziţiile corespunz㬠
toare din programul publicat. 

300 >IF b4-"b" THEN LET n =FN d (fi 
Hun y / \ 2 *LN ( f s / f 3 3 

330>IF b4-"b" THEN LET n*FN d(fl 
fft î n) /(2 *LN (f/rs33 

500>IF b$ = "b" THEN LET n=FN d (A 
(•Un) / (2*LN ( f S / C f 2 - f 13 3 ) 

603>DEF FN f (X3 *f*FN c ( (l/n) *FN 
b 1 1/ i. 13t . l*e -1) 3 3 

340>PRINŢ '" f(3dB)=";FN f (f 3 
863 >LET g =FN Sib/2/n) 


Condensatoare 
electrolitice 
EG 7400 


";AT 19,0;" 
UERIFICRRE 


8555 PRINŢ RT 8,0 
AT Îl,©;" 


R. CAMERE ESTE 
33 

8570 IF INKEY4= 
UPRAFATA ESTE 


R. DE PERSOANE ESTE ";P(k3 : GO 
TO 8533 

8590 IF INKEY 4 = "b" THEN INPUT "C 
OTA INDIUIZA ESTE ";i(k,13: GO 
TO 8530 

8603 IF INKEY$="n" THEN INPUT " 
ICRAL (0? SAU ICUL (13 ";i(k,2) 

: GO TO S53© 

8613 IF INKEY4="m" THEN INPUT "E 
TAJ <=1 (03 SAU >1 (13 ";i(k,3) 

: GO TO 8530 - 

8620 IF INKEY 4 = "W ** THEN GO TO 80 
83 

8633 GO TO 8563 

880© REM *********************** 
MODIF.NR.DE APARTAMENTE 
*********************** 
8835 LET s c c =a p 3 r.t -s c a -s c b - 
8810 CLS : PRINŢ PAPER 5: INK 1-; 
AT 0 , 0 ; "SC fl = " ; s ca ; " " ; Pflc-ER 
6; INK 2;" SC B = ";scb;" "; PAP 
ER 4; INK 0.;" SC C = " ;apart-sca 
-seb; 

882S PRINŢ PRPER 4; INK 7;RT 4.2 
;"fl";RT 6,2;"B";PT 8,2;"C";RT 10 


-mi 

w - reveniţi in 

TIP/TYPE 

C » 

Un 

Io 

Z 


:(uF) 

(V ff) 

(mA) 

('ohmi) 

0; " 






" ; RT 9,0.;" 

EG 74.78 

330 

100 

800 

0,33 

3; " 

" ;RT 21,3;" _ I 

EG 74.80 

470 

100 

1200 

0,21 

X" THEN INPUT "N 
" : C ( k .3 : GO TO 85 

EG 74.80 

EG 74.80 

. 680 

100 

1400 

0,14 

1000 

100 

1700 

0,10 

C" THEN INPUT "S 






;S ( k3 : GO TO 853 

EG 74.73 

33 

160 

200 

3,1 ' 

V" THEN INPUT “N 






EG 74.74 
EG 74.76 
EG 74.79 
EG 74.78 
EG 74.80 

EG 74.73 
EG 74.74 
EG 74.76 
EG 74.77 
EG 74.78 
EG 74.80 




TEHNIUM 5/1987 


13 














AU? 




1IMSIEIE "HICII 


H 


Aceste orizonturi sînt descoperite 
prin scăderea nivelului benzinei; 
pe măsură.ce depresiunea creşte la 
nivelul centratorului. Emulsia for¬ 
mată în puţul emulsor este aspirata 
la nivelul centratorului şi de aici 
descărcată prin puntea centratoru¬ 
lui în curentul de aer aspirat de mo¬ 
tor, pulverizîndu-se în continuare în 
zona camerei de amestec. De la o 
anumita deschidere a clapetei trep¬ 
tei- primare' începe deschiderea 
treptei secundare, care este în¬ 
soţită de descoperirea orificiului.de 
by-pass (similar cu orificiile de pro- 
gresiune). Acest orificiu are rolul de 
a compensa sărăcirea produsă de 
deschiderea clapetei de admisiune 
a treptei secundare, care, pe lîngă 
un debit majorat de aer, atrage 
după sine şi o cădere de depresiune 
, pe treapta primară. Cantitatea de 
amestec necesară pentru compen¬ 
sarea acestei sărăciri este asigurată 
prin jiclorul de by-pass şi aerul 
corespunzător, „calibrat"; acest 
amestec coboară la nivelul clapetei 
treptei secundare şi se descarcă 
prin orificiul de by-pass cînd_ acesta 
este descoperit de clapetă. în con- 
tiuare, clapeta treptei secundare, 
deschizîndu-se, determină creşte¬ 
rea debitului de aer prin centratorul 
de amestec al treptei secundare şi 
creşterea depresiunii la nivelul 
punţii centratorului şi de aici, simi¬ 
lar ca la treapta primară, în zona tu- 


Dr. ing. TRASAM CANŢĂ 

buiui emulsor al treptei secundare. 
De asemenea, ca la treapta primară, 
emulsia formata este aspirată si 
descărcată prin centrator. 

Carburatoarele montate pe mo¬ 
toarele Oltcit sînt de tip vertical, in¬ 
versat, dublu corp, cu deschidere 
diferenţiată ă clapeţelor de obtu¬ 
rare a amestecului.. în tabelul 1 se 
prezintă elementele . caracteristice 
ale carburatoarelor, care se reg㬠
sesc şi în secţiunile din figurile 4 şi 5 
pentru Oltcit Special şi respectiv 
Oltcit Club. Funcţionarea carbura- , 
torului în diferite regimuri s-a pre-' 
zentat anterior în „Tehnium" nr. 2 şi 
3 din 1985. Elementele constructive 
principale şi elementele tarate ale 
carburatorului 26/35 CSIC (fig. 4) 
sînt: 1 — tub emulsor, corpul I; 2 — 
jiclor principal de aer, corpul I; 3 — 
difuzor, corpul I; 4 — clapetă de aer; 

5 — injector pompă de repriză; 6 — 
centrator de amestec, treapta I; 7 — 
difuzor, corpul II; 8 — centrator de 
amestec, treapta II; 9 — jiclor prin¬ 
cipal de aer, corpul II; 10 — tub de 
emulsie, corpul II; 11 — supapă de 
admisiune a benzinei; 12 — racord 
retur benzină; 13 — buşon filetat; 14 
— filtru benzină; 15 — membrană 
pompă de repriză; 16 — camă 
pompă de repriză; 17 — jiclor prin¬ 
cipal, corpul II; 18 — canal de leg㬠
tură între comanda pompei de re¬ 
priză şi pompă; 19 — clapetă de ac¬ 
celeraţie, corpul II; 20 — canal de 



amorsare a pompei de repriză; 21 — 
supapă de amorsare a pompei de 
repriză; 22 — supapă de refulare; 
23 — clapetă de acceleraţie, corpul 
I; 24 — jiclor principal, corpul I; 25 
— plutitor dublu, din plastic; 26 — 
capsulă de dezînecare; 27. — canal 
pentru regimul de mers în gol; 28 — 
supapă electromagnetică; 29 — ji¬ 
clor de mers în gol; 30 — canal de 
legătură la şurubul de îmbogăţire; 


31 — canal către cutia de admi¬ 
siune; 32 — orificii de progresiune. 
33 — orificiu calibrat; 34 — orificiu 
calibrat în capsula de dezînecare. 

Pentru carburatorul 28 CIC4 
aceste elemente sînt (fig. 5): 1 — ji¬ 
clor pentru mersul în gol; 2 — jiclor 
de mers în gol, cu îmbogăţire con¬ 
stantă; 3 — tub emulsor, corpul I; 4 
— jiclorul principal de aer, corpul I; 
5 — centrator de amestec, corpul I; 



14 


TEHNIUM 5/1987 





. 


PENTRU 
ULEIULUI il 
2 . PENTRU 


SCHIMBAREA 
I TRANSMISIE 
REGLAJUL 


Dr. ing. MIHAI STRATULAT 


La majoritatea autovehiculelor, în¬ 
locuirea lubrifianţilor în organele 
transmisiei (cutie de viteze, diferen¬ 
ţial) este o operaţiune nu tocmai 
plăcută din cauza accesului dificil la 
orificiile de umplere a acestor agre¬ 
gate. De aceea, pe lîngă dificultăţile 
întîmpinate, deseori se mai produc 
şi pierderi de lubrifiant, iar umplerea 
completă a carterului respectiv nu 
poate fi controlată cu exactitate. 

Un dispozitiv simplu, ca acela pre¬ 
zentat în figură, poate însă uşura 
foarte mult această operaţiune. în 
capacul 2 al unui mic vas de mate¬ 
rial plastic (bidon, canistră) se exe¬ 
cută două orificii. într-unul din ele 
se fixează ştuţul 5, etanşîndu-l cu 
garnitura 6, iar în celălalt se intro¬ 
duce etanş un racord sau se fixează 
direct, dar tot etanş, un furtun de 


cauciuc sau masă plastică, 1; diame^ 
trul interior al racordării sau furtu¬ 
nului poate fi de 8—10 mm, iar lun¬ 
gimea va fi adaptată distanţei pîna 
la orificiul de umplere. 

Pe ştuţul 5 se îmbracă un furtun 
4, lung de 1—1,5 m, la a cărui ex¬ 
tremitate se montează o valvă, 3, cu 
ventil de la o cămeră veche. 

în vas se toarnă ulei în cantitatea 
necesară alimentării agregatului res¬ 
pectiv, plus ceea 5 ce rămîne pe fun¬ 
dul recipientului, apoi se montează 
capacul. Furtunul 1 se introduce în 
orificiul de umplere, iar valva 3 se 
racordează la pompa de aer 7 — 
cea pentru umflat pneurile. 

Acţio.nînd pompa, în vas se cre¬ 
ează o presiune care împinge uleiul 
în cutia de viteze sau diferenţial. 



I^S 3 ' 


MU 


s 


Pentru o persoană cu. practică în¬ 
delungată, reglajul jocului distribu¬ 
ţiei nu este o operaţiune prea difi¬ 
cilă şi nu necesită scule speciale, de 
cele mai multe, ori fii nd„ suficiente o 
cheie fixă şi un patent. în cazul unei 
persoane mai puţin experimentate 
însă, operaţiunea se dovedeşte greu 
de efectuat şi se soldează, de multe 
ori, cu o precizie îndoielnică. Unele- 
dispozitive ar putea uşura conside¬ 
rabil această operaţiune. 

De exemplu, pentru „Dacia 1300“ 
se poate construi din oţeluri aflate 
la îndemînă un dispozitiv al cărui 
desen de execuţie este dat în figură.- 

Montajul este foarte simplu: butu¬ 
cul B se introduce în piesa cu mîner 
A pe la partea inferioară a acesteia, 
după care pe capătul pătrat al butu¬ 
cului B se montează rondela C. 
După montaj capătul pătrat al piesei 
B se ştemuieşte uşor pentru a se 
realiza rigidizarea celor două repere. 



m 2 


A \ Ă 
A-A 



6 — difuzor, corpul I; 7 — injector 
pompă de repriză; 8 — supapă de 
descărcare a pompei; 9 — difuzor, 
corpul II; 10 — centrator de ames¬ 
tec, corpul II; 11 — jiclor de progre- 
siune, corpul li; 12 — tub emulsor, 
corpul II; 13 — jiclor principal de 
aer, corpul II; 14— canal pompă re¬ 
priză; 15 — plutitor dublu din plas¬ 
tic; 16 — supapă cu bilă de admi- 
siune a combustibilului; 17 — ra¬ 
cord alimentare cu benzină; 18 — 
filtru benzină; 19 — buşon filetat; 20 

— membrana pompei de repriză; 21 

— pîrghie pompă de repriză; 22 — 
jiclor principal de combustibil, cor¬ 
pul II; 23 — canal de amorsare; 24 — 
canal circuit de progresiune; 25 — 
supapă de amorsare a pompei; 26 

— clapetă de acceleraţie, corpul I; 
27 — jiclor principal de combustibil, 
corpul I; 28 — racord servomeca- 
nism de dezînecare; 29 — supapă 
electromagnetică; 30 — canal de 
aer; 31 — şurub acces aer; 32 — 
econostat; 33 — conductă econo- 
stat; 34 — clapetă de aer; 35 — canal; 
36 — şurub progresivitate; 37 — ori¬ 


ficii. de progresiune; 38 — clapetă 
de acceleraţie, corpul II; 39 — jiclor 
pneumatic de îmbogăţire; 40 — ca¬ 
nal economizor; 41 — jiclor econo- 
mizor: 42 — supapă economizor. 

întreţinerea instalaţiei de alimen¬ 
tare. O funcţionare optimă a motoa¬ 
relor Oltcit impune respectarea unor 
reguli simple (clasice) de întreţinere 
şi exploatare a elementelor instalaţi- 
1 ilor de alimentare, şi anume: 

— folosirea cu stricteţe numai a 
benzinei cu cifră octanică CO 98, 
recomandată de constructor (se in¬ 
terzice orice altă experienţă cu ga¬ 
zolină sau alte produse petroliere); 

— înlocuirea filtrului de benzină 
la fiecare 20 000 km; dacă se în¬ 
fundă, poate fi curăţat prin suflare 
cu aer comprimat şi se remontează 
în locul fixat de constructor; 

— elementul filtrant de aer tre¬ 
buie curăţat prin suflare cu aer 
comprimat la fiecare 25 000 km. 
Dacă s-a impurificat cu ulei şi praf, 
poate fi spălat cu o soluţie de apă' 
caldă cu dero lichid, suflat cu aer 
comprimat; se înlocuieşte după un 


parcurs de 50 000 km; 

— după o exploatare de minimum 
trei ani, se recomandă a se face o 
curăţare a rezervorului de benzină, 
pentru a elimina impurităţile şi oxizii 
acumulaţi în timp; 

— la reviziile periodice este indi¬ 
cat să se verifice starea conductelor 
şi a racordurilor de alimentare, etan¬ 
şeitatea pompei de benzină etc. 

în figura 6 se prezintă — schema¬ 
tic — elementele componente ale 
instalaţiei de alimentare şi, unele de¬ 
fecte majore care pot apărea în tim¬ 
pul exploatărji automobilului, din di¬ 
ferite cauze. în tabelul 2 se regăsesc 
unele dintre aceste defecte şi modul 
lor de remediere de către atelierele 
Service sau de către proprietarul au¬ 
toturismului. După cum este normal, 
piesele impurificate, fisurate, nee¬ 
tanşe sau sparte se înlocuiesc cu al¬ 
tele noi (de exemplu, filtrul de ben¬ 
zină, la fiecare 20 000 km parcurşi). 
Unele dintre aceste defecte vor fi re¬ 
luate şi tratate în partea de întreţi¬ 
nere a carburatoarelor, corelată cu 
funcţionarea motoarelor. 

întreţinerea carburatoarelor. Auto¬ 
turismele Oltcit au montate carbura¬ 
toare fabricate după licenţa SOLEX, 


cu caracter de noutate atît pentru 
posesorii de autoturisme, cît şi pen¬ 
tru personalul atelierelor Service, 
deoarece au în componenţa lor 
piese şi dispozitive speciale, de¬ 
scrise anterior. 

De aceea, controlul, reglajul, în¬ 
treţinerea şi repararea carburatoare¬ 
lor trebuie făcute numai de către 
personalul specializat al atelierelor 
Service, în anumite situaţii pe stan¬ 
duri speciale în Service şi în cazuri 
cu totul excepţionale (după violarea . 
sigiliilor) pe standurile speciale ale 
întreprinderii nr. 2 Braşov. 

La recepţionarea din partea unui 
posesor-de autoturism Oltcit a unei 
reclamaţii privind carburatorul — în 
cadrul unui atelier Service — se 
face mai întîi un control exterior al 
carburatorului, urmărindu-se cu 
această ocazie: integritatea servo- 
mecanismelor şi pîrghiilor de acţio¬ 
nare, existenţa căpăcelelor de sigi¬ 
lare pe şuruburile de îmbogăţire şi a 
masticului de sigilare la şurubul de 
progresiune (figurile 7, 8 şi 9 pentru 
carburatorul 28 CIC4, la Oltcit 
Club). 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


TEHNIUM 5/1987 







2 


PROCESOARE 

PENTRU 

DEVELOPARE 


Deşi maşinile sau instalaţiile de 
developat automate sînt de multă 
vreme utilizate în procesele indus¬ 
triale sau în marile laboratoare foto¬ 
grafice sau cinematografice, intro¬ 
ducerea automatizării developării în 
laboratoarele mici (profesionale sau 
de amatori) este de dată recentă. 

Necesitatea automatizării develo¬ 
pării la nivelul laboratoarelor mici şi 
mijlocii nu derivă poate în primul 
rînd din considerente de productivi¬ 
tate; ci mai ales din nevoia menţine¬ 
rii constante a parametrilor stricţi de 
lucru (temperatură, durată) impuşi 
de prelucrarea materialelor fotoseri- 
sibile color. 

. Maşinile de developat industriale, 
deşi corespund cerinţelor, sînt prea 
complicate, prea scumpe şi prea 
productive pentru utilizările curente. 

Rezolvarea developării automate 
la nivelul unor producţii reduse s-a 
■făcut prin realizarea unor maşini sau 
instalaţii diferite (unele şi ca princi¬ 
piu de lucru), bazate pe concepţii 
noj. 

în general există asemenea maşini 
pentru developarea hîrtiei sau a fil¬ 
melor. Un sistem unitar şi deosebit 
de celelalte a dezvoltat firma IOBO, 
aceleaşi maşini putînd developa şi 
film şi hîrtie, sistem' pe care pe scurt 
ne-am propus să-l prezentăm în 
acest articol. 

în terminologia modernă, aceste 
maşini au primit denumirea de pro¬ 
cesoare, avîndu-se în vedere că ele 
sînt capabile de a realiza unul sau 
mai multe procese de developare, 
respectiv succesiunea bine determi¬ 
nată de operaţii proprii unor anu¬ 
mite materiale fotosensibiîe. Reali¬ 
zarea procesului de developare 
poate fi manuală, complet sau par¬ 
ţial automatizată. 

Principial, sistemul procesoarelor 
IOBO comportă două unităţi func¬ 
ţionale: 

— o doză cilindrică de formă şi 
mărime adecvate materialului foto- 
sensibil care se developează; 

• — un aparat de bază care asigură 
menţinerea parametrilor de lucru şi 
asigură funcţiile necesare. 

Prezentarea de faţă are ca scop 
de a descrie fotografilor amatori 
modul de funcţionare a procesoare¬ 
lor, sursă de perfecţionare a lucrului 
în propriul laborator şi de a-i 
informa asupra unor noutăţi în do¬ 
meniu. 

Adaptate diferitelor pretenţii, 
IOBO furnizează cîteva tipuri de 
asemenea. procesoare: 

— CPE 2, un aparat pentru ama¬ 
tori, manual; 

— CPA 2, un aparat semiprofesio- 
nal pentru cantităţi mari de film sau 
hîrtie, manual; 

— CPP 2, modelul de vîrf pentru 
procesoarele manuale; 

— ATL 1, model complet automat 
pentru profesionişti; - 


r 


*«i 

i 


Ing. VASSLE CALINESCU 

— ATL 3, model complet automat 
pentru profesionişti. 

Pentru evitarea unor eventuale 
confuzii, caracterul de manual men¬ 
ţionat la modelele sus citate se re¬ 
feră la manevrarea aparatului. 
Aceste aparate dispun de funcţii au¬ 
tomatizate. Pentru înţelegerea aces¬ 
tui aspect vă rugăm să analizaţi ta¬ 
belul alăturat (care prezintă funcţiile 
procesoarelor şi capacităţile de lu¬ 
cru). 

Din imaginile alăturate se pot dis¬ 
tinge cu „uşurinţă părţile compo¬ 
nente ale procesoarelor şi se poate 
intui modul de funcţionare. 

în figura 1 este dat modelul CPE 
2. într-o casetă cu pereţi dubli se 
află recipientele cu soluţiile de lu¬ 
cru, mensuri, doza pentru film sau 
hîrtie (parte, separată), iar la o extre¬ 
mitate mecanismul de rotire şi dis¬ 
pozitivul de termostatare. 

Dozele sînt plasate pe un dispozi¬ 
tiv cu role care permite rotirea lor, 
iar antrenarea se realizează axial, 
prin intermediul unui dispozitiv 
magnetic avînd ca piesă de bază un 
magnet inelar cu 6 poli. Acest sis¬ 
tem permite cuplarea sau decupla¬ 
rea dozei la motorul rotitor fără 
op/i rea acestuia. 

în pereţii dubli ai casetei se află 
7,5 I apă (o manta de apă), a cărei 
temperatură poate fi reglată şi men¬ 
ţinută constantă în intervalui 20 — 
45° C cu un dispozitiv termostatic. 
Dimensiunile de gabarit sînt 25,5 x 
65,5x30 cm, iar puterea rezistenţei 
de încălzire este de 300 W. 

Un accesoriu interesant este dis¬ 
pozitivul de liftare, care permite în¬ 
cărcarea şi golirea dozei mecanizat. 
Antrenarea dozei se face în acest 
caz pe la capul acesteia şi necesită 
un mic dispozitiv auxiliar conic cu 
dantură. Fotografia din figura 2 pre¬ 
zintă modelul CPP 2, prevăzut cu 
dispozitivul de liftare. 

Prin rotirea- continuă a dozei se 
asigură contactul permanent al ma¬ 
terialului fotosensibil cu soluţiile de 
lucru. încărcarea dozei se face cu 
cantitatea de soluţie corespunz㬠
toare capacitiv suprafeţei de prelu¬ 
crat; astfel după prelucrare soluţiile 
se pot arunca, fiind complet epui¬ 
zate. 

Pentru cronometrarea timpilor de 
lucru se pot folosi ceasuri electro¬ 
nice sau mecanice. IOBO propune 
modelele sale (tlMER 4 şi TIMER 8) 
de ceasuri electronice prevăzute cu 
4, respectiv 8 memorii (vezi figura 
3). 

Modelul cu 4 memorii permite 
programarea a 4 timpi între 5 s şi 11 
min, 55 s. Pe display se vede pro¬ 
gramul în curs. La terminarea tim¬ 
pului programat se aude un semnal 
acustic. 

Modelul cu 8 memorii dispune de 
afişaj digital cu LED-uri şi semnal 
acustic cu 10 s înaintea terminării 




OQijS 



timpului programat. Timpii se pot 
fe regla între 10 s şi 10 min. 

§§| Ambele ceasuri pot fi comandate 

S si cu întrerupător de picior (tip pe¬ 
dală). 

Pentru deservirea procesoarelor 
există o gamă de doze specializate 
pentru film sau/şi hîrtie de capaci- 
111 tăţi diferite. 


Rotire cu schimbare 

de sens 

X 

X 

X 

X 

X 

Trepte de viteză de ro¬ 
taţie 

2 

_ 

_ 


4 

Viteză de rotaţie regla¬ 
bilă 


X 

X 

/ x 

_ 

Mişcare suplimentară 
axială 




X 

X 

Necesar de chimicale 
(nr. de băi/volum, mi) 

4/600 

6/1 000 

6/1 000 

6/1 000 

12/2 000 

Succesiunea automată 
a timpilor de lucru 

_ 

_ 

_ 

X 

X 

Schimbare automată a 
băilor 

_ 

_ 

_ 

X 

X 

.Spălare automată 

— 

— 

— 

X 

X 

Colectarea soluţiilor 4 

uzate 




X 

X 

Afişajul digital al tem¬ 
peraturii 



X 

X 

X 

Precizia de menţinere 
a temperaturii ( C) 

±0,2 

±0,2 

±0,1 

±0,1 

| ±0,1 

Pompă de recirculare 
a apei de termostatare 

_ 

X 

X 

X 

X 

Circuit automatizat 
pentru apă rece 

_ 

_ 

X 

1 

X 

X 

Memorii program liber 
programabile 

- 

- 

- 

8 

10 








CAPACITATEA DE PRELUCRARE PE 
CICLU DE LUCRU 

Rime 

16 mm (110) 

35 mm (135) 

60 mm (120) 

60 mm (220) 

Plan-filme 
9x12 cm 
13x18 cm 
20x25 cm 
Hîrtie 

10x13 cm ( 31 / 2 x 5 ") 

13x18 cm (5x7) ■ 

20x25 cm (8x10') 

24x30 cm ( 91 / 2 x 12 ') 

28x35 cm (11x14') 

30x40 cm (12x16") 

40x50 cm (16x20') 

50x60 cm (20x24") 


CPE 2 CPA 2 CPP 2 ATL li ATL 3 ! 


— 

20 32 32 32 

40 

5 8 8 8 1 

. 11 

6 8 8 8 

10 

3 .4.4 4 1 

5 

8 12 12 12 | 

20 

— 4 4 4 1 

6 

— 2 2 2 

2 

• 4 24 24 24 

24 

4 12 ' 12 12 

12 

2 6 6 6 

6 

1 ‘4 4 4 

4 

12 2 2 

2 

12 2 2 
_ 1 1 1 

. 2 

1 

.... .J... 1 

1 


TEHNIUM 5/1987 













jocuri logice 


. T?.€5115 


(EDIŢIA a ll-a, 1987) 


(URMARE DIN PAG. 11) 


T20, T21, a cărui ieşire constituie ieşirea 
de audiofrecvenţă a sintetizatorului (E). 
Pentru dozarea volumului general s-a in¬ 
trodus pe calea de semnal şi potenţiome- 
trul P5. In paralel pe acest potenţiometru 
este plasată o secţiune a comutatorului 
K1 din figura 1, care asigură blocarea 
semnalului audio în pauze. 

2.4.1. Simulatorul de tobă mare este, în 
esenţă, un oscilator sinusoidal, realizat 
cu tranzistorul T19 care în regim de aş¬ 
teptare se află la pragul de amorsare a 
oscilaţiilor. în momentul cînd pe intrarea 
D se aplică un impuls pozitiv, acesta intră 
în funcţiune pe un interval scurt de timp, 
semnalul obţinut avînd perioadele de atac 
şi extincţie bine definite. Atacul este 
brusc, iar stingerea se face după o curbă 
exponenţială, numărul de perioade ale 
semnalului generat fiind de asemenea 
bine definit. Întrucît viteza de stingere 
este relativ mare, semnalele de ton rezul¬ 
tate sînt percepute de auz nu ca sunete 
de o înălţime determinată, ci ca zgomote 
cu timbru determinat. 

Impulsurile pozitive obţinute în blocul 
de comandă logică, după ce traversează 
blocul de formare şi selecţie, sosesc la 
intrarea D, fiind apoi derivate de către re¬ 
ţeaua C43—R65, astfel că pentru fiecare 
impuls primit, pe rezistorul R65 se obţin 
două impulsuri de polarităţi opuse, pro¬ 
vocate de încărcarea şi descărcarea con¬ 
densatorului C43. Dintre acestea, numai 
impulsurile pozitive ajung în baza lui TI9 
prin reţeaua R66—D8—C47. Pentru a 
preveni saturarea oscilatorului s-a prev㬠
zut R66. Rezistenţa R64 asigură polariza¬ 
rea diodei D7 şi a diodelor din blocul de 
formare şi selecţie cînd intrarea D este 
acţionată. 

Oscilatorul este de tip dublu T, reţeaua 
de reacţie fiind compusă din elementele 
R68, R69, C46, C45, C47, R67, elemente 
care determină frecvenţa de lucru. Pentru 
acest_ instrument, frecvenţa recomandată 
este în jur de 65 Hz, însă trebuie aleasă 
cu foarte mare atenţie în funcţie de in¬ 
cinta acustică cu care se face audiţia, de¬ 
oarece anumite incinte au frecvenţa de 
rezonanţă în jurul acestei valori. Se va 
acţiona după caz asupra elementelor din 
reţeaua de reacţie pentru a evita această 
situaţie. Fixarea pragului de intrare în os¬ 
cilaţie se face cu semireglabilul SR6 din 
emitorul lui TI9, care introduce o reacţie 
negativă de curent, astfel încît amplifica- 
. rea etajului în regim de aşteptare să fie 
suficient de mică pentru a nu se îndeplini 
condiţia lui Barkhausen, dar suficient de 
mare pentru a intra în oscilaţie, la primi¬ 
rea unui impuls în bază. Alimentarea 
acestui simulator se face cu 12 V prin ce¬ 
lula de filtraj suplimentar R63—C53. Fil¬ 
trul R72—C49—R73 favorizează frecvenţa 
acestui oscilator. Forma semnalului de ie¬ 
şire trebuie să fie perfect sinusoidală, cu 
o amplitudine care scade exponenţial. 
Numărul de perioade ale semnalului ge¬ 
nerat depinde de parametrii impulsului de 
comandă şi de valoarea de reglaj a lui 
SR6, acesta din urmă influenţînd într-o 
mică măsură şi frecvenţa de lucru. 

2.4.2. Simulator pentru toba mică cu 
corzi 

Sonoritatea specifică a acestui instru¬ 
ment se datorează atît sunetului caracte¬ 
ristic lovirii tobei, similar cu cel obţinut în 
simulatorul de tobă mare, dar de .frec¬ 
venţă mai ridicată, cît şi sunetului provo¬ 
cat de corzile care intră în vibraţie simul¬ 
tan cu membrana. Formele semnalelor 
corespunzătoare celor două efecte sînt 
total diferite. Pentru efectul de tobă este 
prevăzut tranzistorul T18 în montaj de os¬ 
cilator sinusoidal cu reţeaua de defazare 
R56—C38—R57—C39—R58—C41. 

Semireglabilul SR5 fixează pragul de 
intrare în oscilaţie prin reacţia negativă 
de curent pe care o introduce. 

După emiterea sunetului specific tobei, 
etajul cu tranzistorul T18 va lucra în re¬ 
gim de amplificator selectiv pentru sem¬ 
nalul corespunzător vibraţiei corzilor. 
Acesta din urmă se obţine în felul urm㬠
tor: joncţiunea bază-emitor a tranzistoru¬ 
lui T16 este polarizată invers prin rezis¬ 
tenţa R53, lucrînd ca o diodă Zener cu 
curent de polarizare foarte mic. la naş¬ 
tere un zgomot alb, zgomot care are 
componente spectrale de aceeaşi intensi¬ 
tate şi distribuite uniform în mod contH 
nuu în întreaga bandă audibilă. Dintre 
acestea se selectează numai acele armo¬ 
nici care interesează în obţinerea efectu- 
. lui amintit (reţeaua C36, R55, C37, pre¬ 
cum şi amplificatorul selectiv). Generato¬ 
rul de zgomot cu TI6 funcţionează per¬ 
manent, dar .semnalul nu ajunge la ieşire 


din cauză că în absenţa impulsurilor de 
comandă tranzistorul TI 7 este blocat. 
Deschiderea lui T17 este iniţiată de tran¬ 
zistorul TI5, fiind apoi continuată prin 
efectul condensatoarelor C33 şi C34. 
Acestea sînt montate într-o reţea care 
permite reglarea precisă a decalajului în¬ 
tre semnalele corespunzătoare celor 
două efecte menţionate, cît şi a duratei 
suprapunerii acestor efecte (SR3, SR4). 
Deschiderea lui T15 durează un timp 
foarte scurt, dictat de constanta de timp 
a circuitului C31—R48, care derivează 
impulsurile sosite la intrarea C. Dioda D6 
taie pulsurile negative rezultate în urma 
derivării. 


Sonoritatea acestor instrumente este 
dată de sunetul metalic ce apare în mo¬ 
mentul impactului peste care se supra¬ 
pun şi se continuă pînă la stingere com¬ 
ponente ale zgomotului roz. Diferenţa în¬ 
tre cele două instrumente constă în frec¬ 
venţa şi duratele semnalelor corespunz㬠
toare celor două efecte. 

Întrucît circuitele pentru cele două si¬ 
mulatoare au aceeaşi configuraţie, dife¬ 
rite fiind numai valorile componentelor 
■ utilizate, mă voi referi numai la cel care 
primeşte impulsuri pe intrarea A. Aceste 
impulsuri se culeg pe grupul Ri—CI, 
care face montajul insensibil la pulsurile 
parazite care ar putea apărea în pauzele 
dintre impulsurile de comandă (utile). 
După derivare cu grupul C2 -tR 2 şi selec¬ 
ţie cu D2, impulsurile ajung în baza tran¬ 
zistorului TI care în regim de aşteptare 
este blocat. Un impuls care ajunge în 
bază este amplificat de către TI, apoi 
transmis prin C4 unui monostabil care 
eliberează un impuls dreptunghiular de 
aceeaşi durată, indiferent de tempoul rit¬ 
mului (deci indiferent de lăţimea impulsu¬ 
lui de comandă, care vine la intrarea A). 
Durata impulsului format de către mo¬ 
nostabil depinde de valorile componente¬ 
lor R7 şi C5. Tranzistorul T4 se deschide, 
astfel că impulsul monostabilului se reg㬠
seşte în emitor, fiind apoi prelucrat de re¬ 
ţeaua C7-R10—R11—C8-R12, într-un 
mod analog circuitelor corespunzătoare 
simulatorului pentru toba mică cu corzi. 
Introducerea monostabilului este impusă 
de necesitatea obţinerii unui semnal de 
aceeaşi formă, în emitorul lui T4, pentru 
reproductibilitatea efectului la orice frec¬ 
venţă a tactului, lucru care altfel n-ar fi 
posibil datorită faptului că lăţimea impul¬ 
sului la intrarea A este dependentă de va¬ 
loarea frecvenţei generatorului de tact. 
Şi aici avem un generator de zgomot 
alb, realizat cu tranzistorul T5 şi rezisto¬ 
rul R14, zgomot care prin condensatorul 
C9 se aplică_ în emitorul tranzistorului T6. 
Pe durata cît T6 este deschis, zgomotul 
se aplică unui filtru activ destinat să „co¬ 
loreze" sunetul. Filtrul, realizat cu tranzis¬ 
torul T7, este un amplificator selectiv cu 
reţea dublu T. Rezistenţele din reţeaua de 
reacţie R17 şi R18 servesc în acelaşi timp 
şi la polarizarea tranzistorului, formînd un 
divizor cu R20. Semireglabilul din emitor, 
SR1, permite reglarea factorului de cali¬ 
tate al filtrului. La un anumit reglaj însă 
(valori mici), este îndeplinită condiţia lui 
Barkhausen, astfel că montajul devine os¬ 
cilator, lucru care nu trebuie să se întîm- 
ple decît pe frontul anterior al impulsului 
de comandă. Durata atacului şi extincţiei, 
care este foarte diferită la cele două in¬ 
strumente, se stabileşte în principal din 
reţelele C7—C8—R10—R11—R12, res¬ 
pectiv C21—C22—R33—R34—R35. Con¬ 
densatoarele C8 şi C22 acţionează în 
special la efectul de dispariţie a sunetu¬ 
lui, putîndu-se obţine efecte radical dife¬ 
rite, de la fusscinelul închis, semideschis, 
deschis pînă la cinelul lung. 

2.5. Blocul de alimentare (flg.4) furni¬ 
zează cele două tensiuni necesare ali¬ 
mentării circuitelor aparatului. Pentru 
blocul de comandă logică este necesară 
o tensiune de 5 V ±0,25 V, la un curent 
de maximum 90 mA, iar pentru partea 
analogică o tensiune de 12 V/20 mA. 
Aceeaşi tensiune de 12 V se foloseşte şi 
la driverele din blocul de comandă lo¬ 
gică, pentru translatarea nivelurilor. Am¬ 
bele tensiuni sînt stabilizate. Schema 
adoptată fiind clasică, nu necesită co¬ 
mentarii, 

2.6. Condiţii pentru aparatura de redare 

Spectrul sonor al simulatoarelor instru¬ 
mentelor muzicale de percuţie se întinde 
aproape în toata banda audio, începînd 
de la 65 Hz (toba mare) pînă la 19 kHz 
(cinele), avînd în vedere şi armonicile 
care trebuie să se audă pe sunetele de 


Ediţia din acest an a Concursului de jo¬ 
curi logice, organizat de către revistele 
„Ştiinţă şi tehnică" şi „Tehnium", în cola¬ 
borare cu RECOOP — Centrocoop Bucu¬ 
reşti, are ca scop dezvoltarea creativităţii 
ştiinţifice şi tehnice, în forme specifice, a 
tineretului. 

Concursul se va constitui într-un in¬ 
strument formativ, eficient, agreat de ti¬ 
neri, care urmăreşte să contribuie la dez¬ 
voltarea voinţei, perseverenţei, imagina¬ 
ţiei creatoare şi spiritului de observaţie — 
calităţi ce întregesc personalitatea oric㬠
rui tînăr. 

Art. 1. — Concursul va fi organizat pe 
secţiuni: 

A. Jocuri pe bază de machete: a. jocuri 
de o singură persoană (jocuri solitare, de 
permutare, plane sau spaţiale): b. jocuri 
competitive (de două sau mai multe per¬ 
soane — gen şah, GO, Reversi etc.). 

B. Jocuri pentru calculatoarele perso¬ 
nale: a. jocuri competitive la care un par¬ 
tener să fie calculatorul; b. jocuri între 
două sau mai multe persoane, avînd pa A 
suport calculatorul. 

Art. 2. — în concurs sînt admise., 

• jocurile cu un conţinut instructiv-®- 
ducativ semnificativ • jocuri log«tjS& onal- ' 
nale, fără implicarea esenţiala a hazardu¬ 
lui în desfăşurarea lor • numai programe 
de calculator originale Min»fpro- 
grame, nu ca problemă tr(«ata>pp rog ra¬ 
mele trebuie scrise fn- BASIC,^prezentate 
pe o casetă şi SfflKuisiMfcsjlrec&lculatoa- 
HC* 85* familia f figa'i& ectrum (TIM-S, 

Art. 3. — Concimifmeste deschis parti¬ 
cipării tuturor tinerilor interesaţi, indife¬ 
rent de pregătirea lor socio-profesională. 
Fiecare autor poate participa la una sau 
mai multe secţiuni cu cel mult două jo¬ 
curi la fiecare secţiune. Jocurile se pot 
adresa oricăror categorii de vîrstă, 

Art. 4. — Fiecare joc propus trebuie să 
fie însoţit de: • un modei funcţional (ma¬ 
chetă sau casetă) • descrierea jocului • 
regulamentul acestuia • specificarea sec¬ 
ţiunii la care participă • fişa de autor 
(nume, vîrstă, adresă, profesie, loc de 
muncă, telefon), 

Art. 5. — Aprecierea lucrărilor va fi f㬠
cută de către un juriu format din repre¬ 
zentanţi ai revistelor „Ştiinţă şi tehnică", 
„Tehnium", precum şi reprezentanţi ai 
RECOOP, Ministerului Educaţiei şi Invă- 
ţămîntuluî şi Institutului de Tehnică de 


bază la montajele echipate cu genera¬ 
toare de zgomot alb, O redare corectă 
presupune un amplificator de înaltă fideli¬ 
tate şi difuzoare care să acopere întreaga 
bandă audio (montajul a fost reglat pe 
echipament audio profesional). Problema 
se ridică în special în cazul cinelelor, 
unde apar componente de frecvenţă apro¬ 
piată fîşîitului tranzistoarelor, caracteristic 
unor amplificatoare mai puţin preten¬ 
ţioase. De asemenea, este necesară şi o 
viteză de răspuns ridicată, astfel încît să 
nu apară distorsionări, precum şi o re¬ 
zervă de putere care să evite intrarea 
amplificatorului în limitare. în momentele 
corespunzătoare percuţiei. 

2.7. LISTA DE COMPONENTE 

2.7.1. Blocul de comandă logică (fig.1) 

CI —1—CDB400E; CI—2—CDB493E; 

CI—3—CDB442E; TI...T1I—'TUN; CI — 
100 /uF; C3—6,8 mF; C2, C4, C5, C6—47 
nF; PI —1 k£2. lin., paralel cu 1,8 kn, fixă; 
R1—510 n serie cu 150 £2; R2, R3—200 £2; 
R4—220 12: R5, R6, R20...R27—12 kf2, R7, 
R12...R19—1,5 k£2; R8—390 £2; R9—30 kli. 
R10—91 k£2; R11— 56 ki2. R28—100 k£2; 
Dl—diodă electroluminescentă. 

2.7.2. Blocul de formare şi selecţie 
(fig.2) 

D1...D29—DUG; K1...K8-comutator 
KAD. 

2.7.3. Bloc simulatoare (fig.3) 

T1...T6, T8...T13, TI5...TI7—TUN; T7, 
TI4, T18...T21—BC173C; D1...D8—DUS; 
CI. CI5—3 300 pF; C2, C5, CI6, CI9, 


Calcul şi Informatică. 

Art. 6. — Selecţionarea lucrărilor, pre¬ 
cum şi jurizarea lor se vor face pe baza 
următoarelor criterii: originalitate, atracti- 
vitate, logică, atractivitate grafică, clari¬ 
tate şi completitudine a regulamentului. 
In plus, programele prezentate în cadrul 
secţiunii B vor fi evaluate în funcţie de di¬ 
ficultatea problemei abordate şi tăria pro¬ 
gramului. 

Art. 7. — Cele mai valoroase jocuri ale 
fiecărei secţiuni vor fi premiate de către 
revistele „Ştiinţă şi tehnică" şi „Tehnium" 
după cum urmează: 

■ 2 000 lei 
3 1 500 lei 
e 1 000 lei. 
j| mai poate 
îi mai tînăr 
lei, precum 
ii valoroasă 
000 lei. 
ECOOP, vor 
ţiuni ce vor 
1 500—1 000 

lep-rtecare şi doua premii a cîte 2 000 lei 
vPsntru cel mai reuşit afiş de lansare a jo- 
- «jurilor logice (în afară de drepturile cuve¬ 
nite peritru grafică). 

Art. 8. — Propunerile de jocuri (însoţite 
de cele specificate în art. 4) vor fi trimise 
pînă la data de 1 octombrie 1987 (data 
poştei) pe adresa revistei „Ştiinţă şi teh¬ 
nică", Piaţa Scînteii nr. 1, Bucureşti, cod 
79781 cu specificaţia „Concursul de jo¬ 
curi logice", 

Art. 9. — Rezultatele concursului vor fi 
anunţate în revista „Ştiinţă şi tehnică", 
precum şi în revista „Tehnium" în luna 
decembrie 19„87. 

Art. 10. — în întreaga activitate de or¬ 
ganizare, desfăşurare şi finalizare a actu¬ 
alului concurs de jocuri logice se vor 
avea în vedere următoarele: 

• toate jocufile şi programele rămîn 
proprietatea autorilor; ele pot fi recupe¬ 
rate personal de către autori, de la redac¬ 
ţia revistei; 

• jocurile interesante, chiar dacă nu 
vor fi premiate, vor fi avute în vedere de 
RECOOP pentru a fi asimilate şi intro¬ 
duse în fabricaţie (bineînţeles, cu acordul 
autorilor şi cu plata drepturilor cuvenite); 

• cele mai reuşite programe vor fi pre¬ 
luate de ITCI şi RECOOP (tot cu acordul 
autorilor) în vederea dotării calculatoare¬ 
lor personale româneşti. 


C31, C38, C39, C41, C43—47 nF; C3 CT7 
C32, C50, C53-100 ji F; C4, CI8-4 700 
pF; C6, CI 4, C20, C26, C27, C30-1 nF 
C7, C8, C33-220 nF; C9, C13, C21, C23 
C24, C29, C34, C40, C42, C44, C46, C48 
C49—100 nF; CIO—15 nF; Cil, CI2, C25 
C28—470 pF; C22—2,2 mF; C35, C37—22 
nF; C36—2 200 pF; C45, C47—68 nF; C51 
C52—10 mF; SR1, SR2—100 £2; SR3-1 
M£2; SR4—100 k£2, SR5-250£2; SR6-2.5 
k£2; P1...P5-50 k£2 log; R1, R24—82 k£2; 
R2, R25, R48, R68, R69—56 k£2; R3, 
R26-100 £2; R4, R27, R52-270 kli; R5, 
R28-100 k£2; R6, R8...R10, R15, R16, R21, 
R29, R31...R33, R38, R39, R42, R44, R73, 
R79—10 k£2, R7, R14, R30, R37, R53—390 
k£2; R11 —39 k£2; R12—15 k£2; R13, R59— 
2,2 Mii; R17, R18, R20, R23, R40, R41, 
R43, R46, R62, R74—47 k£2; R19, R34—20 
k£2; R22, R45, R50, R78-470 k£2; R35-12 
k£2; R36—1,8 Mii; R47, R64, R81, R82— 
180 k£2; R49, R63-470 £2; R51-220 12- 
R45—8,2 k£2; R55-9.1 k£2; R56...R58 
R72—22 kli; R60—18 k£2; R61, R65, R66 
R77-91 k£2; R67—4,7 k£2; R70-1 Mii’ 
R71-6S k£2; R75-1.5 k£i; R76-2.2 k£2; 
R80—6,8 kii. 

2.7.4 Bloc alimentator (fig.4) 

Tr.1 — transformator 220 V/7 V/15 V/10 
VA; FI— 50 mA; F2—250 mA; F3—100 mA 
T1,'T2—BD135; D1...D4, D6...D9-1N400l’ 
D5—PL5V6Z; D10—1N3023; R1—75 !> 
R2—330 £2; CI-2 x 1 000 mF/ 16 V; C2 
C6-100 >iF/16 V; C3-330 juF/10 V; C4' 
C8—100 nF; C5—2 200 /uF/25 V; C7—220 
mF/16 V. 


Rugăm cititorii revistei care doresc să trimită materiale spre publi¬ 
care să le redacteze citeţ şi inteligibil, să prezinte atît modul de func¬ 
ţionare al montajului, cît şi detaliile constructive şi de reglaj. Totodată 
să fie consemnate rezultatele măsurătorilor şi tipul instrumentelor de 
măsură utilizate, acolo unde este cazul. 

Schemele executate conform normelor STAS să aibă trecute tipul 
şi valoarea pieselor componente, valori ale tensiunilor şi curenţilor în 
diferite puncte. 


TEHNIUM 5/1987 


ij 




i&zmwm mnwnm 


EXECUTAREA 

şi întreţinerea 

ACOPERIŞURILOR 

CU ŞARPANTĂ 

- 


turi. Şiţele se montează în rînduri para¬ 
lele cu streaşină, aşezate astfel încît fie¬ 
care rînd superior să-l acopere pe cel in¬ 
ferior în sensul pantei. $iţele se fixează 
cu ajutorul cuielor pentru şiţă, fiecare 
piesă fiind fixată cu un singur cui, care 
trebuie să treacă şi prin şiţa din stratul in¬ 
ferior şi să aibă capul acoperit de stratul . 
de şiţă din rîndul superior. 

Şindrila (fig. 27 b) este o piesă mică şi 
subţire din lemn cu uluc pe una din feţele 
longitudinale. în secţiune ea are forma 
de pană. învelitoarea din şindrilă se exe¬ 
cută în 2—3 straturi. Şindrilele se mon- 


rînduri de snopi de stuf sau de paie, legaţi 
cu sîrmă zincată, atît între ei, cît şi de 
prăjini. Snopii se aşază cu capătul gros în¬ 
spre coama acoperişului. La streaşină, 
primele rînduri de snopi se aşază cu cap㬠
tul gros spre poala acoperişului. Snopii 
fiecărui strat se aşază astfel încît să aco¬ 
pere pe oarecare lungime snopii din stra¬ 
tul inferior, dar să nu rămînă porţiuni li¬ 
bere între cei aflaţi în acelaşi strat. 

ACCESORII 

Streaşină reprezintă elementul de ra¬ 
cordare si închidere dintre acoperiş şi 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 


învelitoare. 

învelitori din şiţă sau din şindrilă. Şiţa 
(fig. 27 a) este o piesă mică şi subţire din 
lemn, dreptunghiulară în secţiune, fără 
uluc de îmbinare pe margini. învelitorile 
din şiţă se execută de obicei în 3—4 stra- 



6,o — 8.0 m 


Fîşiile de carton se pot aşeza pa¬ 
ralei cu streaşină sau perpendicular pe 
ea. Primul strat se prinde în cuie cu 
floare lată,' iar marginile suprapuse se li¬ 
pesc cu soluţie de bitum fierbinte. Ur¬ 
mătoarele straturi se lipesc pe toată su¬ 
prafaţa cu bitum fierbinte sau cu mastic 
bituminos. Fîşiile de carton se vor decala 
astfel încît să nu se obţină rosturi supra¬ 
puse la straturi alternative. La streaşină 
cartonul se va fixa ca în figura 25 a, iar 
petrecerea la coamă ca în figura 25 b. Im¬ 
portant de reţinut: ultimul strat se va pe¬ 
trece peste coamă în direcţia vîntului do¬ 
minant, iar la porţiunile intrînde se va 
pune un strat suplimentar de carton. La 
nevoie, învelitoarea se poate consolida 
cu stinghii aşezate de obicei peste mar¬ 
ginile suprapuse ale ultimului strat de 
carton. Deşi am menţionat-o ca soluţie 
de rigidizare, nu recomand fixarea carto¬ 
nului cu stinghii bătute în cuie din motive 
uşor de înţeles: orice gaură cît de mică în 
învelitoare este un punct nevralgic pe 
unde poate pătrunde apa, caracterul de 
îzolant hidro al învelitorii fiind astfel 
compromis. 

învelitori de sticlă sub diverse forme şi 
dimensiuni. Acest tip de învelitoare se fo¬ 
loseşte de obicei pentru acoperirea tera¬ 
selor, a scărilor de acces în locuinţă sau a 
spaţiilor de destindere şi odihnă din 
afara locuinţei. Cele mai uzuale au struc¬ 
tura de rezistenţă în consolă. Geamul ar¬ 
mat sau vitrat, incolor sau colorat, tăiat 
după un contur dreptunghiular, se aşază 
pe un schelet metalic, alcătuit din cor- 
niere şi profiluri. înainte de aşezarea gea¬ 
mului, confecţia metalică se va proteja 
prin curăţarea ruginei, urmată de vopsire 
cu vopsea de ulei, miniu de plumb sau De- 
ruginol. Pentru o etanşare cît mai bună, 
zona de contact dintre geam şi profilul 
metalic se va umple cu chit de miniu, fi¬ 
gura 26. Foile de geam se vor petrece pe o 
lungime de cel puţin 15—20 cm şi vor 
avea lăţimea egală cu distanţa dintre pro¬ 
filurile metalice. Atenţie! geamul va fi mai 
mic cu 3—4 cm decît distanţa dintre feţele 
interioare ale profilurilor metalice. în caz 
contrar, prin dilatarea metalului se poate 
produce crăparea sticlei, zicem noi „din 
senin", consecinţele fiind neplăcute: în¬ 
locuirea geamului, a chitului, lucrul la 
înălţime nefiind chiar uşor. 

Pentru acest fel de învelitori se va 
alege cu predilecţie geam armat cu 
Ochiul armăturii de 12 x 12 mm. Dacă 
geamul are ornamente ieşite din planul 
sunrafetei. el se va fixa cu acestea în jos. 

Un tip de învelitoare moderna ce se 
impune cu repeziciune este cea execu¬ 
tată din plăci armate cu fibră de sticlă în¬ 
cleiate cu răşini. Acestea au în secţiune 
formă aproximativ apropiată de cea a ta¬ 
blei ondulate, cu deosebirea că distanţa 
dintre două onduleuri dreptunghiulare 
în secţiune este mai mare. 

La învelitorile din sticlă sub diverse 
forme se greşeşte de obicei la realizarea 
pantei. Panta, fiind mică, favorizează de¬ 
punerile de zăpadă, zăpadă cu apă şi apă 
îngheţată, consecinţa fiind de multe ori 
spargerea sticlei şi chiar avarierea între¬ 
gului ansamblu schelet de susţinere si 


TABELUL III: PROIECŢIA ORIZONTALĂ MAXIMĂ A SUPRAFEŢEI DESERVITE 
DE JGHEABURILE SEMICIRCULARE (în m 2 ) 



B,o — 1Q,o m 




2 8x48mm/ 



6,o ~9,o m 
âq-13^0 m 








JBL, 


DIAMETRUL JGHEABULUI 

(in cm) 


cm/m 

12,5 

13 

14 

15 

18 

0,3 

35 

42 

47 

56 

88 

0,4 

41 

45 

54 

64 

102 

0,5 

46 

50 

61 

72 

114 

0,6 

51 

55 

66 

79 

121 

0,7 

54 

60 

72 

85 

135 


teaza tot în rînduri paralele cu streaşină. 
Ele vor avea marginile subţiri, aşezate 
către aceeaşi direcţie astfel încît să se 
îmbine cît mai bine în ulucul din margi¬ 
nea celeilalte piese paralele. Fiecare 
strat se montează astfel încît să acopere 
pe cel inferior, iar rosturile dintre şindri¬ 
lele unui strat să alterneze cu rosturile 
dintre şindrilele straturilor alăturate. 

învelitori din stuf sau paie. Aceste înve¬ 
litori se folosesc îndeosebi la construcţiile 
agricole, în regiunile în care se găsesc 
aceste materiale şi în care alte materiale 
sînt costisitoare sau se găsesc mai greu. 
Deoarece sînt uşor inflamabile, aceste în¬ 
velitori se folosesc numai cînd clădirile 
sînt destul de depărtate unele de altele. 
Pe stratul suport, alcătuit din prăjini de 
lemn, fixate pe căpriori, paralel cu strea¬ 
şină, la 20—30 cm între ele, se aşază înve¬ 
litoarea. Aceasta est« airatuită din 3—4 


perete. Ea are şi rolul de a susţine jghea¬ 
burile. Streaşină trebuie să se încadreze 
cît mai arhitectonic în ansamblul clădirii, 
fiind obligatorie pentru toate tipurile de 
clădiri deoarece protejează zidurile de 
intemperii. Ea se execută din lemn deoa¬ 
rece în majoritatea cazurilor este o pre¬ 
lungire a elementelor şarpantei. în figura 
28 prezentăm următoarele tipuri de 
streaşină: 

a) streaşină înfundată din lemn; 

b) streaşină din lemn cu învelitoare 
racordată; 

c) streaşină din lemn neînfundată. 

Pentru închiderea spaţiului de sub 

acoperiş se folosesc: ziduri de coamă (ri¬ 
dicate pînă la învelitoare pentru susţine¬ 
rea penelor şi împărţirea spaţiului din 
pod în compartimente), ziduri antifoc (ri¬ 
dicate peste planul învelitorii, izolînd 
clădirea de ceie din iur şi împiedicînd 


18 


TEHNIUM 5/1987 







propagarea focului), ziduri de flancare 
(care se execută între nivelul planşeului 
podului şi marginea învelitorii; au rolul 
de a închide podul în părţile laterale). 
Jgheaburile sînt canale deschise, exe¬ 
cutate din tablă, de obicei zincată, de 
0,5—0,75 mm grosime. Ele se aşază la 
streaşină acoperişurilor şi au rolul de a 
colecta precipitaţiile de pe acoperiş şi de 
a le dirija, prin burlane, spre sol, sau la 
canalizarea pluvială. Cele mai uzuale 
jgheaburi sînt cele. atîrnate la marginea 


17 



acoperişului şi, în cadrul lui, a streşinii. 
Secţiunea cea mai des utilizată este cea 
circulară şi uneori dreptunghiulară. în 
secţiune jgheabul are forma prezentată 
în figura 29. Mărimea secţiunii jgheabu¬ 
lui se poate afla cu formula practică: 
a - (0,8-M) - A 

unde a = aria secţiunii transversale a 
jgheabului (în cmp) şi A = suprafaţa de¬ 
servită în proiecţie orizontală (în mp). 

Diametrul uzual al jgheaburilor este de 
13—18 cm. Proiecţia orizontală maximă 
a suprafeţei deservite de jgheaburile se¬ 
micirculare este prezentată în tabelul 3. 
Pentru ca apele să se scurgă cît mai re¬ 
pede, jgheaburilor li se dă o pantă de 
scurgere înspre burlane. Panta se va în¬ 
cadra în limitele de 0,5 mm/m şi 10 
mm/m. în caz de defecţiune sau de în- 
fundare, apa din jgheab nu trebuie să de¬ 
verseze spre clădire. în acest scop mu¬ 
chia jgheabului dinspre exterior va fi mai 
jos cu 1—2 cm decît cea dinspre perete. 

Jgheaburile se vor rezema pe .cîrlige 
din oţel lat, zincat, de 25—30 mm lăţime 
şi 5—8 mm grosime. Cîrligele, care ur¬ 
mează forma jgheabului, se fixează la 
rîndul lor de astereală sau de căpriori cu 
cuie sau cu şuruburi de lemn (fig. 29). La 
caftătul liber este nituită o bucată de 
tablă de 25—30 x 50—80 x 0,5—0,75 mm 
care, prin îndoire, rigidizează jgheabul. O 
rigidizare deosebit de bună se obţine 
atunci cînd o asemenea bucată de tablă 
este nituită astfel încît prin îndoire să fi¬ 
xeze jgheabul de agrafă în două puncte. 
Dacă jgheaburile sînt solicitate puternic, 
în special de zăpada îngheţată şi cursă 
treptat peste streaşină, marginea exte- 


garafa 




i b c 



as* 0 * 






27 £ 



rioară se va rigidiza cu un tirant ce leagă 
extremitatea jgheabului de căprior sau 
astereală. La punctul de deversare, 
jgheabul are lipit un ştuţ de tablă lung de 
60 mm. 

Burlanele au rolul de a conduce apa de 
la jgheaburi la sol sau la reţeaua de cana¬ 
lizare. La clădiri cu acoperiş din şarpantă 
de lemn, burlanele se amplasează în ex¬ 
terior, la colţurile faţadelor. Obligatoriu 
un burlan se va aşeza In dreptul doliei (li¬ 
nie în unghi inţrînd, rezultată în urma în- 
tîlnirii a două pante). 

Ca şi jgheaburile, burlanele se execută 
tot din tablă zincată. în secţiune burla¬ 
nele pot fi cilindrice, pătrate sau drept¬ 
unghiulare. Burlanele se execută în 
tronsoane de aproximativ 1,00 m lun¬ 
gime _şi diametrul nominal de 100—150 
mm. îmbinarea, făcută pe generatoarea 
cilindrului, se realizează prin falţ obiş¬ 
nuit sau prin petrecere şi lipire cu aliaj de 
cositor. La montare, îmbinarea trebuie 


[4QQjnmJ 


să fie în faţă spre a se putea observa şi a 
se lua măsuri de remediere în caz de 
defectare. Dacă deversarea apei este li¬ 
beră pe sol, la capătul inferior burlanul 
trebuie să fie înclinat spre a se asigura 
îndepărtarea apei faţă de clădire (fig. 
30). Pe traseul vertical al burlanului se 
vor monta brăţări de susţinere, alcătuite 
din tije de oţel de 8—10 mm diametru, fi¬ 
xate în coliere speciale din oţel lat de 
20—25 x 3—4 mm. Colierul se poate exe¬ 
cuta în sistem balama prevăzută cu locaş 
pentru strîngerea la capete sau numai cu 
locaş pentru strîngere la ambele capete. 
Brăţările se vor monta la distanţa de 
1,5—2 m una de alta. Burlanele se vor in¬ 
troduce unul în cefălalt astfel ca apa să 
se scurgă liber la interior. După fixare la 
poziţie, dacă burlanele nu au elemente 
de rigidizare executate la maşină, deasu¬ 
pra fiecărei brăţări se vor suda piese din 
tablă care au rolul de a împiedica alune¬ 
carea burlanului din brăţări. 

Montarea jgheaburilor şi burlanelor 
este obligatorie la acoperişurile cu pantă 
deoarece, în absenţa lor, apa căzută pe 
sol de la distanţă mare poate îngreuna 
circulaţia sub streşini, umezind şi mur¬ 
dărind soclul şi faţada casei. Această 
apă căzută liber de la streaşină la sol este 
de multe ori cauza fenomenului de igra¬ 
sie în locuinţe. 

ÎNTREŢINEREA ACOPERIŞURILOR 

Un gospodar bun trebuie să fie preo¬ 
cupat mereu de întreţinerea acoperişului 
în perfectă stare de etanşeitate şi func¬ 
ţionare. Prin aceasta se previn multe 
neplăceri în locuinţă. Nimic nu poate fi 
mai enervant, mai neplăcut şi uneori mai 

(CONTINUARE ÎN PAG. 21) 


TEHNIUM 5/1987 


19 



















nn u cultivi ciuuercili 

IGURICtlS 8ISPSRUS 


Pasteurizarea naturală se aplică 
la compostul pentru ciuperci, pre¬ 
gătit pentru cultura sezonieră, după 
aplicarea a 4 întoarceri. Metoda se 
referă la crearea posibilităţilor de 
dezvoltare şi la exteriorul platfor¬ 
mei de compost a temperaturii mai 
ridicate de 55°C, pe o perioadă mai 
mare ca 48 de ore, în vederea dis¬ 
trugerii dăunătorilor aflaţi în supra¬ 
faţa platformei. 

TABELUL 2: PREGĂTIREA COMPOS¬ 
TULUI PENTRU CIUPERCI (FLUXUL 
TEHNOLOGIC) PENTRU CULTURILE 
SEZONIERE 

Aprovizionarea cu materii prime şi ma¬ 
teriale pentru compost: clasic — A; sin¬ 
tetic - 0 

Transportul pe o platformă betonată 
acoperită 

Aşezarea în straturi succesive udate şi 
presate in platforma de preinmuiere — 
compostare anaerobă 

Udarea la suprasaturaţie şi recircula- 
rea mustului scurs 

1 La 4—6 zile 

Omogenizarea compostului aşezat în 
platforma de preinmuiere 

Tasarea şi completarea umidităţii 
compostului la compostarea anaerobă 
i După 5—7 zile 

Aşezarea în platforma de compostare 
aerobă 

l După 3—5 zile 
întorsul I 

întorsul II 

întorsul III 

întorsul IV 

Dacă situaţia o cere — şi 
întorsul V 

Pasteurizarea naturală 
i După 2—3 zile 
Proba de calitate 

Introducerea compostului şi aşezarea 
in spaţiul de cultură 

i După 2—3 zile 
însăminţarea 


A — 80 kg compost/m 2 


— gunoi de ca! . 60 kg 

— paie de grîu . 10 kg 

— ipsos . 2 kg 

— superfostat simplu con¬ 
centrat . 0,6 kg 

— sulfat de amoniu simplu 

concentrat, sau azotat de 
amoniu .. — 0,6 kg 


în acest sens, la întorsul 4, în plat¬ 
forma de compost se deschid, la in¬ 
tervale de 1 — 1,5 m, canale verti¬ 
cale, cu ajutorul unor burlane cu 
diametrul de 50—60 cm, care, pe 
măsură ce platforma se finisează, 
se vor scoate. La terminare, plat¬ 
forma cu canalele de aer astfel 
create se va acoperi cu o folie din 
polietilenă, în care se vor lăsa libere 


M 


suprafeţele exterioare corespun¬ 
zătoare canalelor de aerisire, în aşa 
fel încît circulaţia aerului în com¬ 
post să nu fie stînjenită. Se va 
urmări ca la suprafaţa stratului de 
compost, sub folia de polietilenă, 
să se asigure temperatura de 
57—60°C pentru realizarea pasteu- 
rizării naturale, prin care dăunătorii 
aflaţi la suprafaţa platformei sînt 
distruşi. 

Pasteurizarea naturală a com¬ 
postului este mai eficace în peri¬ 
oada cînd temperatura mediului ex¬ 
terior este mai ridicată de 15°C,- 
deci nu va putea fi aplicată în pe¬ 
rioada rece a anului. 

Schematic pregătirea compostu¬ 
lui pentru ciuperci se prezintă con¬ 
form tabelului 2. 

Probe de calitate 

După compostarea aerobă şi 
pasteurizarea naturală, compostul, 
pregătit prezintă: 

— reacţia chimică pH = 7,2 -f 7,5; 

— umiditatea 62 — 65%; 

— culoarea — cafenie, nu brună 
negricioasă; 

— să fie elastic — bulgărele for¬ 
mat în mînă să se desfacă prin scu¬ 
turare; 

— paiele să se rupă cu uşurinţă; 

— mirosul de amoniac să nu fie 
prezent, eventual un miros plăcut; 

— zona de actinomicete (bor¬ 
dură cenuşie la marginea platfor¬ 
mei). 

Introducerea compostului preg㬠
tit şi formarea straturilor de cultură. 

în spaţiul de cultură pregătit şi dez¬ 
infectat în prealabil, compostul, 
transformat în substratul nutritiv, 
se introduce cu targa, roaba sau 
coşuri de nuiele, dezinfectate cu o 
soluţie de sulfat_ de cupru 2% sau 
formalină 1%. în această etapă, 
igiena prezintă o importanţă deose¬ 
bită. 

Pentru cultura sezonieră gos¬ 
podărească, aşezarea substratului 
nutritiv se poate face în vederea 
realizării unei suprafeţe sporite sub 


0 — 70 kg compost/m 2 


— uree tehnică . 

. Q,24 kg 

— paie de grîu-orez 

. 25 kg 

— gunoi de păsări 

pe suport 

solid . 

. 10 kg 

— germeni de maiţ 

. 5 kg 

— ipsos ..’. 

. 1,5 kg 

— uree tehnică ... 

. 0,5 kg 


formă de biloane sau, în condiţile în 
care introducerea şi evacuarea pre¬ 
zintă probleme (pivniţe adînci cu 
intrări indirecte etc.), în saci din po¬ 
lietilenă. 

Aşezarea sub formă de biloane. 

Bilonul reprezintă forma tradiţio¬ 
nală de aşezare a substratului nutri¬ 
tiv pentru ciuperci, datorită faptului 
că după o suprafaţă utilă de 0.55 — 


0,60 m 2 se asigură o suprafaţă de 
cultură de 0,80 — 0,90 m 2 . Biloanele 
cu baza mare de 45—55 cm, înălţi¬ 
mea de 30 cm şi coama de 15—20 
cm se execută cu ajutorul unor ti¬ 
pare din lemn cu sau fără fund (fig. 
1), geluite sau căptuşite cu tablă la 
interior, pentru a uşura ieşirea sub¬ 
stratului presat. 

Substratul nutritiv se aşază în ti¬ 
pare şi apoi se tasează în două-trei 
reprize pînă la umplerea completă a 
tiparului şi prin ridicarea acestuia, 
în cazul tiparelor fără fund, sau prin 
răsturnare se eliberează bilonul. 

In cazul aşezării biloanelor pe 
stelaje, în spaţiile de cultură men¬ 
ţionate se procedează mai întîi la 
răsturnarea bilonului pe o planşetă 
de lemn şi apoi prin ridicarea plan¬ 
şetei, la nivelul stelajului, se face 
transferul bilonului pe parapetul 
stelajului. Această metodă este fo¬ 
losită în mod exclusiv în cazul cul¬ 
turii pe stelaje cu mai multe para¬ 
pete, cînd nu sînt posibile nici ridi¬ 
carea, nici răsturnarea tiparului de 
lemn cu substrat. 

Substratul presat sub formă de 
bilon va trebui să fie cît mai com¬ 
pact, fără spaţii în structura sa, cu 
suprafeţe- netede; paiele lungi se 
vor smulge şi eventualele găuri se 
vor umple cu substrat care se va 
presa. 

în cazul formării şirurilor de bi¬ 
loane, spaţiile dintre biloane se vor 


umple prin tasare cu substrat în aşa 
fel încît şirul de biloane să prezinte 
continuitate. 

Capetele şirurilor de biloane se 
taluzează prin ruperea şi presarea 
substratului, devenind astfel supra¬ 
feţe de cultură. 

Aşezarea substratului nutritiv în 
saci din polietilenă. Se folosesc 
saci cu lăţimea de 40—60 cm, lungi¬ 
mea de 50—70 cm şi grosimea foliei 
de polietilenă de 0,05 — 0,1 mm. 
Fiecare sac va trebui să conţină 
15—20 kg substrat, iar înălţimea 
substratului aşezat în saci va fi de 
25—30 cm (fig. 2). 

După umplere, în timpul trans¬ 
portului, sacii-se vor închide, pentru 
ca substratul să fie ferit de infestare 
cu boli şi dăunători. O dată depuşi 
la locul de cultură, sacii din polieti¬ 
lenă vor fi rulaţi pînă la nivelul sub¬ 
stratului nutritiv. 

însăminţarea miceliului se exe¬ 
cută numai după ce în substratul 
nutritiv temperatura a scăzut sub 
30°C, folosindu-se miceliu produs 


pe suport granulat în laboratoarele 
specializate. 

Însămînţarea se face în cuiburi, la 
adîncimea de 2—3 cm, în cazul cul¬ 
turii pe biloane şi prin amestecarea 
cu substratul, în cazul sacilor sau al 
straturilor plane. La un metru liniar 
de biloane se deschid 23 de cuiburi, 
dispuse cîte 9 pe pantele bilonului 
şi 5 pe coama sa. 

Miceliul se procură de la ur- . 
mătoarele staţii de miceliu: AECS- 
Sere Arad, SCPL Işalniţa-Craiova, 
CAP-Stoicăneşti — judeţul Olt, 
CAP-Bucov — judeţul Prahova, 
IPIC-Făgăraş, ICLF-Vidra, Ferma 6 
Mogoşoaia (ICLF). Pentru Bucu¬ 
reşti cultivatorii pot procura miceliu 
prin magazinul de seminţe Agro- 
sem din Calea Moşilor nr. 300. 

După însămînţarea miceliului se 
procedează la presarea substratu¬ 
lui şi la acoperirea cu hîrtie (ziare 
vechi). 

Cantitatea de miceliu care se fo¬ 
loseşte la însămînţare este de 
0,7—1,0% faţă de greutatea substra¬ 
tului nutritiv. Astfel, pentru 1 m li¬ 
niar de bilon care cîntăreşte cca 60 
kg substrat se vor folosi 600 g mice- 
*liu sau cîte 25—26 g pentru fiecare 
cuib. în cazul folosirii sacilor din 
polietilenă, umpluţi cu cîte 20 kg 
substrat, se vor încorpora 200 g mi¬ 
celiu, prin amestecare, pentru fie¬ 
care sac. 

După msaminţare, temperatura 


în spaţiul de cultură va trebui să fie 
menţinută la 18—24°C, iar umidita¬ 
tea relativă ' la 80—85%. Culturile 
amplasate în perioada de toamna 
sînt favorizate din acest punct de 
vedere prin faptul că nu mai nece¬ 
sită nici un consum energetic. 

O importantă lucrare de cultura 
din această perioadă esţe pulveri¬ 
zarea periodică a culturii cu apă, în 
aşa fel ca hîrtia acoperitoare să fie 
menţinută în permanentă stare ji¬ 
lavă. 

Pentru prevenirea apariţiei mu- 
cegaiurilor, periodic la intervale de 
4—5 zile se aplică o pulverizare prin 
stropire, cu o soluţie de formalină 
1%, cu o pompă tip Kalimax. 

Acoperirea straturilor. După cca 
15—20 de zile de la însămînţare 
stratul nutritiv din zona cuiburilor 
cu miceliu sau la suprafaţa sacilor 
este împînzit cu o ţesătură deasă de 
filamente albicioase-cenuşii. 

în această perioadă se execută 
acoperirea straturilor cu un ames¬ 
tec jilav în grosime de 3,0 — 3,5 cm 


necesită pentru pregătire următoa¬ 
rele componente/m 2 : 



TEHNIUM 5/1987 



















aşezat uşor tasat. 

în cazul folosirii culturii în saci 
din polietilenă, acoperirea se exe¬ 
cută cît mai repede, de obicei în pri¬ 
mele 7 zile de la însămînţare. 

Sînt folosite următoarele reţete 
de amestec de acoperire pentru bi¬ 
lioane: 

• — nisip 1 p + pămînt de felină 1 p 
+ praf cărbune 1p; 

— nisip 1 p + pămînt de felină 1 p 
+ turbă neagră 1 p; 

— nisip 1 p + pămînt de felină 2 p; 
pentru saci şi straturi plane (în 
afara reţetelor pentru biloane): 

— nisip 1 p -I- turbă neagră 2 p + 
turbă roşie 1 p; 

— turbă neagră 3 p + turbă roşie 
1 P- 

La toate reţetele se adaugă la vo¬ 
lum 6—10% carbonat de calciu sau 
cretă furajeră. Amestecul astfel re- 
’ zultat va trebui să fie dezinfectat cu 
5—10 zile înainte de utilizare, folo¬ 
sind în acest scop formalina 1,5 — 2 
l/m 3 amestec sau, în funcţie de po¬ 
sibilităţi, vapori sub presiune pen¬ 
tru realizarea temperaturii de 60° C 
timp de 6—8 ore. 

Dispunerea amestecului de aco¬ 
perire se face manual, după care 
numai la biloane se pulverizează 
uşor cu apă şi apoi se face o nete¬ 
zire cu o drişcă de lemn. 

După acoperire, în spaţiul de cul¬ 
tură trebuie să se menţină tempera¬ 
tura de 18—20°C şi umiditatea rela¬ 
tivă de 85—90%. 

Aerisirea va fi moderată, însă 
ceva mai accentuată decît în etapa 
precedentă. 

Preventiv se aplică la intervale 
de 4—5 zile pulverizări uşoare 
(50—100 cm 3 /m 2 ) cu o soluţie de 
formalină 0,5% alternînd cu stropiri 
numai cu apă, pentru a menţine în 
stare jilavă amestecul de acoperire. 

Stropirile uşoare ale straturilor 
de cultură se aplică numai în pri¬ 
mele două săptămîni de la acope¬ 
rire, întrucît în cea de-a treia 
săptămînă urmează să apară buto- 
nii ciupercilor şi pînă cînd aceştia 
ajung la mărirea bobului de mazăre 
nu se mai aplică stropiri. 

în cea de-a treia săptămînă tem¬ 
peratura în spaţiul de cultură va tre¬ 
bui să fie scăzută la 16—17°C, pen¬ 
tru a executa şocul termic care in¬ 
fluenţează favorabil apariţia în 


masă a bufonilor de fructificare şi 
prevesteşte începutul, în cîteva zile, 
al recoltării (fig. 3 şi 4). 

Recoltarea ciupercilor. Prima re¬ 
coltă de ciuperci are loc după o pe¬ 
rioadă de 30—40 de zile de la în¬ 
sămînţare, în funcţie de tempera¬ 
tura existentă în spaţiul de cultură 
în perioada de incubare şi de for¬ 
mare (după acoperire). Cu cît tem¬ 
peratura va fi mai scăzută, cu atît 
perioada se va prelungi. 

Ciupercile se recoltează numai 
prin răsucirea piciorului, înainte ca 
pălăria să se desfacă. 

în timpul perioadei de recoltare, 
care, de asemenea, în funcţie de 
temperatură, poate dura 45—60 
zile, se pot executa cca 30 de re¬ 
coltări, realizîndu-se producţii cu¬ 
prinse între 6—8 kg/m 2 . 

în perioada de recoltare se aplică 
următoarele lucrări: 

— astupatul locurilor de unde s-au 
recoltat ciuperci, folosind în acest 
sens un amestec de acoperire 
proaspăt pregătit; 

— culesul ciupercilor bolnave 
(moi sau pătate), fig. 5; 

— menţinerea umidităţii straturi¬ 
lor prin pulverizarea cu apă după 
fiecare recoltare. în această direc¬ 
ţie, cantitatea de apă care se va ad¬ 
ministra va trebui să fie cu atît mai 
mare cu cît pe suprafaţa straturilor 
vor exista mai mulţi bufoni de fruc¬ 
tificare. 

Aerisirea în perioada de recoltare , 
este cea mai activă, reprezentînd în 
cazul cînd se execută dirijat 6—7 
m 3 aer/oră/m 2 suprafaţă de cul¬ 
tură. 

în cazul tipurilor de spaţii de¬ 
scrise cu ventilaţie liberă va fi nece¬ 
sar ca în perioada de recoltare toate 
suprafeţele de acces al aerului indi¬ 
cate să fie deschise, însă cu evita¬ 
rea producerii curenţilor puternici 
(mai mari de 0,2 m/s) de aer. 

Menţinerea unei igiene cît mai ri¬ 
guroase constituie altă condiţie ne¬ 
cesară pentru realizarea unei cul¬ 
turi reuşite. 

Evacuarea substratului uzat şi 
pregătirea pentru un nou ciclu 
După cca 1,5—2 luni, cultura se 
consideră terminată, iar spaţiul va 
trebui să fie evacuat de substratul 
uzat şi pregătit pentru un nou ciclu 
de cultură. 



Fig. 6: Stropitul potecilor — cultură In biloane, pivniţe 


Fig. 7: Stropitul potecilor — 
mică cultură gospo¬ 
dărească in pivniţă 

La evacuare; substratul uzat, 
care reprezintă cca 75—80% din 
substratul iniţial, nu trebuie să vină 
în contact cu substratul proaspăt 
pregătit, sau cu amestecul, întrucît 
constituie un focar de infecţie cu 
dăunători specifici. Substratul uzat 
constituie un foarte bun în- 
grăşămînt natural pentru grădina 
de legume. 

Pardoseala spaţiul,ui de cultură 
se curăţă de resturile substratului 
uzat şi se spală, după care pe toate 
suprafeţele interioare se aplică dez¬ 
infectarea chimică prin pulverizarea 
unei soluţii insectofungicide for¬ 
mată din: sulfat de cupru 3 kg, lapte 
de var 10 I, formalină 2 I şi 100 I apă. 

Ulterior' dezinfectarea termică 
prin gazarea fie cu dioxid de sulf 30 
g/m 3 încăpere, sau vapori de alde- 
hidă formică rezultaţi din fierberea 
a 20 cm 3 formalină/m 3 încăpere. 
După aerisire, în spaţiul respectiv 
se va putea introduce substratul 
pentru un nou ciclu de cultură. 





(URMARE DIN PAG. 19) 

insalubru decît un perete proaspăt zu¬ 
grăvit pe care apar zone umede în care 
încet, încet „înfloreşte" mucegaiul ne¬ 
gru, specific igrasiei şi condensului. Un 
acoperiş trebuie revizuit periodic pentru 
a se preveni surprizele nedorite care 
apar de cele mai multe ori la excese cli¬ 
matice (vînturi, ploi, ninsoare cu lapoviţă 
şi îngheţ). 

Şarpanta se verifica vizual ori de cîte 
ori ne urcăm în pod, dar cel puţin de 
două ori pe an, primăvara şi toamna. în 
cadrul şarpantei se verifică starea 
căpriorilor, integritatea şipcilor şi mai 
ales îmbinările dintre diversele elemente 
de lemn. Piesele de şarpantă care ne pot 
crea cele mai mari probleme sînt căprio¬ 
rii şi şipcile. 1 Căpriorii, fiind prea subţiri şi 
avînd deschidere mare, se pot frînge 
lingă noduri, la cei rotunzi în secţiune 
sau pot plesni de-a lungul unei crăpături, 
din uscare, la cei din lemn fasonat. în 
asemenea situaţii, conform figurii 31, re¬ 
zolvarea cea mai sigură este sprijinirea 


D = 130-18Qmm 



cu un pop de pe grindă pînă sub căprior. 

Şipcile pe care se reazemă ţiglele sau 
olanele, plăcile de azbociment sau tabla 
ondulată se pot rupe la noduri sau chiar 
în cîmp atunej, cînd deschiderea dintre 
căpriori este mare. La o deschidere prea 
mare, sub şipci, între căpriori se va pune 
o scîndură, care va fi susţinută de 3—4 
contrafişe proptite în tălpi (grinzi). 

învelitoarea se verifica de asemenea 
cu atenţie, primăvara şi toamna, dar va fi 
ţinută sub observaţie şi în restul timpu¬ 
lui. Ţiglele sparte sau exfoliate se vor în¬ 
locui la timp, iar la olane se va pune un alt 
mortar atunci cînd se observă că morta¬ 
rul vechi este deteriorat sau căzut. 

Tabla neagră de pe acoperiş se vop¬ 
seşte o dată la 3—4 ani cu Deruginol sau 
emulsie de bitum-motorină. La tabla zin- 
cată se vor urmări îndoiturile la falţuri. 
Dacă se observă zone ruginite, ca ur¬ 
mare a exfolierii peliculei de zinc, ele se 
vor curăţa de rugină şi se vor pensula cu 
miniu de plumb sau cu Deruginol. După 
uscare aceste zone vor fi vopsite cu 
bronz-aluminiu ce are o culoare apro¬ 
piată de cea a tablei zincate. Dacă ase¬ 
menea zone sînt numeroase, pentru â nu 
împestriţa învelitoarea, aceasta se va 
vopsi în totalitate cu bromaakimkuu. La 
învelitorile din azbociment se caută a se 
depista la timp crăpăturilef din jbîmjb sau 
eventualele deteriorări aiă pieselor ţie 
prindere. 

învelitorile din sticlă d§! gea|n <8B-eţ|&—- 
servă în permanenţă deoarece în siste¬ 
mul constructiv deschisj^spicla festf mai 
uşor de observat. Fîşiile sparte sef Vor în¬ 
locui deoarece, pe lînga favorizarea infil¬ 
traţiilor de apă, sînt uf^ermanffft peri¬ 
col de accident la o că3mk brudii de la 
înălţime. ’’ ' 

Toate tipurile de învelitfiri sdl Inenţin 
cît mai curate (nici chiar să le spălăm cu 
săpun) prin îndepărtarea periodică a 
frunzelor, a muşchiului crescut sau” a 
resturilor rezultate din exfolieie 
cial la ţigle). 

Jgheaburile" sînt foarte solicitate la 


eforturi, în special iarna. Zăpada căzuta 
pe învelitoare, sub efectul căldurii de de¬ 
desubt şi al celei solare, tinde să curgă 
pe înveiitoare. Diferenţele de tempera¬ 
tură dintre zi şi noapte, fiind uneori con¬ 
siderabile, cu valori spre minus, atrag în¬ 
gheţarea straturilor de zăpadă îmbibată 
cu apă alunecate peste jgheaburi. încet- 
încet, prin alunecare, îngheţare, topire 
etc., se ajunge ca zăpada să formeze un 
fel inedit de streaşină, peste burlan. 
Această „streaşină" sui-generis supune 
jgheaburile la eforturi considerabile, 
consecinţa fiind chiar ruperea lor>,Rupe- 
rea jgheaburilor se mai poate proclube şi 
la alunecarea bruscă a zăpezii de pe aco¬ 
perişurile cu învelitoare ; ;din tablă; Reme¬ 
diul cel mai bun eşţe; dar numai ‘atunci 
cînd sîntem cppvlfîi%căâşarpan.tăi poat^ 
rezista la sarcini mari, montarea de opri¬ 
toare de zăpadă (fig 32), în zona apro- 
piată:;/sffeşinii. Un jgheab rupt s^îreme-i 
diazâ prin reconsiderare totală atît ca 
formă şi etanşareT dît şi că' păhTIL'ITerîo^ 
dic jgheaburile se curăţă de frunze si de 
bucăţile de crengi sau ţigle ‘exfoliate 
căzute în ele. 

Burlanele sînt la fel de solicitate în tim¬ 
pul iernii ca şi jgheaburile. Apa îngheţată 
în ele le poate umfla, distrugînd prin 
aceasta îmbinarea de pe generatoare. 
Primăvara, zona de îmbinare a fiecărui 
burlan se !r vf'Obsei ţ va gu i atenţie, iar acolo 
unde se observa porţiuni dezlipite sau 

■desprins-e -se.vor-.lua măsuri de lipire cu 

cositor sau de reexecutare a falţului. 

Executarea şi întreţinerea acoperişu¬ 
lui nu sînt trebur.i uşoare, datorită lucru¬ 
lui la înălţime, de cele mai multe ori în 
condiţii de stabilitate aproximativă. Pen¬ 
tru a preveni „surprizele" neplăcute., şi 

uneori 5 .chiar,catastmMe,.s.e,„va„. I uctaicu 

? _atenţie j folosind scări şi schele sigure Se 
'‘vor eyttft iijiprovîzaţiile deoarece îniot- 
^deauna acestşa sînt şubrede si instabile. 
Ori 09 cîte ori este necesar se vor folosi 
vfufw.-cît mai rezistente si centura de siau 
ranţâ. 



TEHNIUM 5/1987 


21 





<JP 



Acest montaj asigură o bună am¬ 
plificare cu un cîştig de 30 dB în 
banda 30—500 MHz, deci în toate 
canalele 1—12 VHF, şi un cîştig de 
10 dB pentru banda UHF (la 
800 MHz). Bobinele L t , L 2 şi L 4 au 
cîte 5 spire, iar L 3 are 2 spire, toate 


Cu un circuit CDB400 se poate 
construi un generator de impulsuri 
util în depanarea televizoarelor. Se 
obţin impulsuri de joasă frecvenţă 
de 300 Hz (pentru amplificatorul vi¬ 
deo şi partea de audio), dar şi im¬ 
pulsuri de aproximativ 18 MHz pen- 


din CuEm 0,3—0,5. Bobinele fără 
carcasă au un diametru de 4 mm. 
Aceste rezultate se obţin numai cu 
tranzistoare BFR96 alimentate la 24 
V. 

RADIOTECHNIKA, 2/1987 


tron 


tru partea de radiofrecvenţă. 

Reglajul fin al frecvenţei se ope¬ 
rează din potenţiometrul de 10 kfî. , ^ oi cz] 
Alimentarea montajului se face cu \ Q II f II * l L ) 1 1 
4 5 V 10 \ 10 ^ I 

RADIOELEKTRONIC, 10/1985 


Acest tranzistor apt a lucra la 
frecvenţe foarte înalte (frecvenţa de 
tranziţie egală cu 6 GHz) este foarte 
util şi radioamatorilor pentru benzile 
superioare 144 sau 432 MHz. Co¬ 


nectarea în montaj se poate face, 
aşa cum se vede în scheme, atît cu 
plusul, cît şi cu minusul sursei la 
masă. Alimentarea "tipică este cu 12 

v FUNKAMATEUR, 2/1987 



Montajul reprezintă un emiţător 
de telecomandă proporţională stabi¬ 
lizat cu cuarţ şi alimentat la 12 V. 
Tranzistoarele VT10 = KT311; VT11 
£ KT904A; VT8 = KT364 (BD136), 
restul fiind de tip BC171—BC107. 

MODELIST KONSTRUKTOR, 
1/1987 


» 


TEHNIUM 5/1987 





















• SISTEM DE DEZVOLTARE CU APLICA¬ 
ŢII MULTIPLE, MADS 

Este un microsistem alcătuit dintr-un set de cartele format stan¬ 
dard, fiecare constituind un modul ce realizează o funcţie speci¬ 
fică. 

Microsistemul este destinat unei game extrem de largi de apli¬ 
caţii: comandă/control maşini-unelte, automatizări de procese teh¬ 
nologice, aplicaţii energetice, manipulare de date, calcule ingine¬ 
reşti, medicină. 


• MICROCALCULATOR MODULAR CU 
DESTINAŢIE INDUSTRIALĂ, MIND 

Pentru aplicaţii specifice, Microelectronica are in dezvoltare un 
microcalculator configurabil de către utilizator, realizat cu circuite 
integrate din familiile MMN80 şt CMOS seria 4000, în funcţie de 
natura şi dimensiunile aplicaţiei într-un sertar cu 2—20 locaţii 
Sistemul MIND asigură compatibilitate cu sistemul MADS. 


Str. Erou tâncu Nicolae 34 B, Bucureşti 72996. „ telefpn: 
33.40.50/549 sau 33.44.45, ţelex: 10457 merom r ROMÂNIA 


TEHNIUM 5/1987 


13 
















VIZANTE EUGEN — jud. Olt 

Diode TV18 se găsesc frecvent în 
magazine — înlocuirea cu un tub 
DY86, după cum ne scrieţi, a reuşit, 
aşa că lăsaţi televizorul să funcţio¬ 
neze în aceste condiţii. 

Modificarea pentru 5,5 MHz este 
corectă şi pentru televizorul Venus. 

Trebuie să căutaţi un amplificator 
pentru canalul respectiv sau să con¬ 
struiţi ..un amplificator de bandă 
largă. Lăsaţi tranzistorul KD607 în 
televizor; nu este „obosit“. 

SURDU ILIE - Bucureşti 

Nu deţinem documentaţia solici¬ 
tată. 


RESCAN SILVIU — Petroşani 

Montajul a apărut în 2/1987, nu în 
4/1987. C 9 este electrolitic-tantal şi 
are bornă plus la potenţiometru. 
Montaţi potenţiometrul de 15 kîl. 
PREDA MIHAI — Galaţi 
Tranzistoarele sovietice la care vă 
referiţi şi 2SB171 sînt toate echiva¬ 
lente cu EFT333. 

în rest nu cunoaştem indicativele 
desenate. 

Preamplificatorul poate fi montat 
la amplificatorul de 75 W. 

BIRJA CĂLIN — Cluj-Napoca 
Cuarţul la care vă referiţi are frec¬ 
venţa de 32 768 Hz şi poate fi ataşat 
unui circuit MMC1204 (produs „Mi¬ 
croelectronica"). Dacă doriţi un os¬ 
cilator separat, acesta se realizează 
(pentru acel cuarţ) cu un tranzistor 
BF245. 

PĂTRAŞCU CRISTIAN - Slatina 

Amplificatorul a fost experimentat 
cu BF200; înlocuind aceste tranzis- 


toare nu ştim cum va funcţiona. 

Verificaţi dacă în alte puncte din 
oraş puteţi recepţiona programul 
dorit (stabiliţi dacă receptorul nu 
este defect). 

BOGDAN MIREL — Bucureşti 

Construcţia unui convertor pe 11 
GHz depăşeşte posibilităţile tehnice 
ale unui constructor amator. 

MINCIUNĂ ION — Zona abator, bl. 
76, sc. A, et. 1, ap. 5 — Tg. Jiu, 

oferă colecţia „Tehnium" 
1978—1986. 

GAVRILĂ ŞTEFAN — Bucureşti 

Vom publica schema solicitată. 
GRECU VASILICĂ - jud. Vrancea 

„Microelectronica" produce circu¬ 
ite specializate pentru ceas. Vom 
publica .schemele de utilizare a 
acestora. 

OALĂ LIVIU — Craiova 

Tranzistoarele sînt echivalente cu 
BC107. Se utilizează pentru afişaj 
orice tip de element cu 7 segmente. 
CHIRILESCU CORNELIU - Bîrlad 
Nu deţinem datele bobinelor din 
amplificatorul la care vă referiţi. 
Luaţi legătura cu uzina construc¬ 
toare. 

UNGUREANU FLORIN — jud. laşi 

Casetofonul dv. (după nume) este 
de producţie japoneză. 

LEONTE EUGEN - laşi 

U 2 este tensiunea de ieşire şi are 


valoarea mai mică cu 0,7 V decît a 
diodei Zerier (situaţie valabilă pen¬ 
tru Ut > U 2 ). Orga de lumini se cu¬ 
plează pe ieşirea de difuzor. 

în nr. 4/1987 a fost publicat un 
frecvenţmetru — scală. Citiţi acest 
articol şi veţi găsi răspuns la cele¬ 
lalte întrebări. 

OLARU ROMEO — laşi 
Emisiunile TV color se recepţio¬ 
nează cu aceleaşi tipuri, de antene 
ca şi emisiunile TV alb-negru. 
FRĂŢEANU TRAIAN — Tg. Mureş 
Defecţiunea din magnetofon este 
mecanică şi nu electrică. 

Verificaţi poziţia capului magnetic 
(redare) faţă de bandă. Verificaţi 
dacă banda nu are deformări la 
margini. 

MOISE GHEORGHIŢĂ - Buzău 

L.a receptorul Milcov nu se poate 
transforma banda UM în US. 

SIMION BENEDICT - Cluj-Napoca 

Construiţi amplificator de antenă 
cu BFR 90. 

FLORARIU OVIDIU — Botoşani 

Nu deţinem datele solicitate de 
dv. 

IANCU CONSTANTIN — Ploieşti 

Principial, schema oscilatorului 
pentru convertor proiectată de dv. 
este corectă. Realizaţi practic mon¬ 
tajul şi măsuraţi tensiunile livrate 

I.M.