Tehnium/1992/9206

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

i" ,

6/1992

TEHNICĂ MODERNĂ . ţ

Proiectare asistată de calculator

INIŢIERE ÎN
RADIOELECTRONICĂ

Dialog

Continuu-alternativ

CQ—YO . pag. 6—7

Repetoare pentru radioamatori
Amplificator de radiofrecvenţă

LABORATOR .. pag. 8—11

Automat pentru expunere
Sonerie muzicală

Semne convenţionale pentru scheme elec¬
trice

SERVICE .

ELTRA C.S202

AUTOMATIZĂRI ...
Protecţie TV
Yală cu cifru
Simulator de diac

ATELIER . p<

Starter electronic universal
Furtun pentru benzină
Regenerarea tuburilor cinescop
Termometru cu /3E555

CITITORII RECOMANDĂ .... p

Amplificator

Comanda motoarelor sincrone

Desen de ansamblu

Buffer

LA CEREREA

CITITORit-OR ... pag. 20—21

Modul A—V pentru televizorul SPORT
Recepţia emisiunilor autohtone TV cu tele¬
vizoare vest-europene

REVISTA REVISTELOR ...

Amplificator

Indicator de temperatură

Reflectometru

Generator

MAGAZIN TEHNIUM ' ..pag. 23

Admiterea vehiculelor pentru înmatriculare

REVISTĂ LUNARĂ
PENTRU CONSTRUCTORII
AMATORI

ADRESA REDACŢIEI: „TEHNIUM",
BUCUREŞTI, PIAŢA PRESEI LIBERE NR 1,

COD 79784, OF, P T.T R. 33,

SECTORUL 1, TELEFON: 18 35 66—17 60 10/2059
PREŢUL 50 LEI

ÎL

TEHNICĂ MODERNA

PROIECTARE

DE« â| Â rĂ

CALCULATOR

Dr. sng, ŞEHBAW RADU ICMUESCU, Y03AV0

(URMARE DIN NR. TRECUT)

> Ţiriînd seama de faptul că tranzistorul are co¬
lectorul conectat direct la intrarea filtrului (nodul
3), trebuie cunoscută şi dependenţa de frecvenţă
a modulului tensiunii dintre colector şi emitor
(deci dintre nodurile 3 şi 2), pentru a preîntîm-
pina distorsionarea semnalului prin limitare. Fi¬
gura 5.16-c reia circuitul, completîndu-l în vede¬
rea acestui scop cu un generator de tensiune.

Noua poartă de ieşire a circuitului este plasată
îri mod fictiv între nodurie 6 şi 2. Lista-exemplu
5.5 reanalizează circuitul la cîteva frecvenţe. De
data aceasta, modulul amplificării de tensiune A«
este chiar modulul raportului dintre tensiunea co-
lector-emitor (U 32 = U 62 ) şi cea a sursei de sem¬
nal (E).

Rezultate mai amănunţite sînt trecute în co¬
loana a treia a tabelului 5.2. Dimsparcurgerea lor
iese în evidenţă faptul că modulul tensiunii colec-
tor-emitor are o variaţie cu frecvenţa mult mai
pronunţată decît tensiunea la bornele sarcinii fil¬
trului, atingînd un maxim de 5,6 dB (în raport cu
E) în jurul frecvenţei de 29 MHz.

5.4.1 Parametrii admitanţă (Y)

Se întîlnesc destul de des situaţii în care com¬
portarea în domeniul frecvenţă a unor compo¬
nente (mai ales active) ale circuitului a cărui
funcţionare dorim să o analizăm, sau chiar a unor
anumite subcircuite ale sale, este cunoscută din
foi de catalog sau studii anterioare prin interme-

Lista exemplu 5.5 (figura 5.16-c)

ANALIZA CIRCUITELOR LINIARE
IN REGIM SINUSOIDAL

* MODELE: RLGUVDIETF0Y3

* NUMĂRUL DE"NODURI: 6

se elemente: clrie

3 € unitatea de
frecventa (g/m/k/h): m

x Fo (MHz): 10

x elemente c: 2 ,

NR VAL.(pF) K

01 33 3 t

02 39 4 ,

x ELEMENTE l: 2

NR VAL.(uH/Qo) K

LI 2.1/75 3 ,

L2 1.2/63 4 ,

x ELEMENTE H: 1

NR VAL.(kOhm) K :

R1 0.2 5 ,

x ELEMENTE II 1

NR VAL.(mA/V) C+ 0- G+

x ELEMENTE E: 1

NR A Ri(kOhm) C+ C-

x NODURI INTRARE: 1, 2
x NODURI IEŞIRE: 6, 2
x Rg (kOhm)I 1
x Rs (kOhm): 1
x BALEIERE (D/N)î D
x Fmin (MHz)1
x‘Fmax (MHz): 41
x Fpas (MHz): 10
•x PARAMETRU (YUPIET): U
F= 1 MHz

Au=l*0056E+00 (.05 dB)

PH= 0.72 grd

F= 11 MHz'

Au=l.3087E+00 (2,34 dB)

PH= -10.58 grd

F* 21 MHz

Au=1.1485E+00 (1.2 dB)

PH= -26.19 grd

F= 31 MHz

Au=l.7280E+0G (4.75 dB)

PH= -66.85 grd

F= 41 MHz

Au=8.1703E-01 (-1.76 dB)

PH= - 88.35 grd

x CONTINUARE (C/P/a/R/S):

x CONTINUARE (C/P/a/R/S)*. A

limitează elementul de circuit '(componentă sau
subcircuit) pentru a nu exista o legătură directă
între, două dintre bornele cvadripoJului. Cu alte
cuvinte, modelul din figura 5.18-b este acceptat
numai dacă este îndeplinită condiţia de curent
nul (I = 0) în toate situaţiile descrise în figura
5.18-b (cînd bornele la care nu este conectat ge¬
neratorul sînt lăsate în gol).

Curenţii parţiali la bornele cvadripolului intro¬
dus într-un circuit, reprezentat ca în figura 5.18-c,
sînt legaţi de potenţialele nodurilor la care acesta
este conectat prin relaţiile (5.9).

Admitanţele cu care se înmulţesc potenţialele
membrului drept, atît al relaţiilor (5.8), cît şi (5.9),

y U ,

- J r jm

diul parametrilor admitanţă de scurtcircuit. Astfel
a apărut nevoia de a include în biblioteca de mo¬
dele a programului nostru modelul tripolului şi
evadripoiului cu parametri admitanţă.

Figura 5.17-a prezintă modelul tripolului, adică
al unei componente sau al unui subcircuit cu trei
borne, în care apar’admitanţele y,y y ,, y/şi y 0l ce
îi caracterizează complet (conform convenţiei
uzuale, indicii admltanţelcr sînt iniţialele cuvinte¬
lor din limba engleză: ihput, reverse, forward,
output).

Curenţii principali care intră în tripol, atunci
cînd acesta din urmă este inclus într-un circuit cu
n noduri, aşa cum sugerează figura 5.17-b, sînt
legaţi de potenţialele nodurilor ia care este co¬
nectat prin relaţiile (5.8).

Pentru cvadripol, modelul cu aceleaşi notaţii
pentru admitanţe este cei din figura 5.18-a.
Trebuie acordată atenţie modului în care se de¬

u. =v.-v

Om 0 m

-U. =V. -V
xm x m

TEHNIUM 6/1992

( 5 * 8 ) If =y.V. +y V.~(y. 4 *y )V

' i J i 1 •'r o J r / m

I -=y f Vi + y 0 V r ( yo + y f )Vm

f - y i+y f ) v i- (y 0 + yr } v j + ^ yi + y 0 + y r + yf>'%

If= y.V.-y.V +y V.-y V
i i m J r 3 J r p

I y. V. +y. V" -y V .+y V
m u î J i m o J r p

I' = y „V . -y «V +y V y V
3 J ii J fm ţ/ 0 3' y op

se inciud cu semn prin adunare în admitanţeie
circuitului complet (admitanţeie sistemului (2.2)),
care au ca indici toate combinaţiile posibile cu i,
j, m pentru tripol şi, respectiv, cu i, j, m, p pentru
cvadripoi.

Lista 5.10 întruneşte instrucţiunile din program

8872 LEI Y(K,10)=0
8874 PRINŢ TAB 8? INVERSE i? sl F=
IMPUT Y(K,i> s PRIMI INVERSE
1?Y(K,13?" %F$? LET P=0: GO SUB
88761 GO TO 8878
8876 PRINŢ TAB 5? ”G11=" ţi IMPUT
Y(K,P+2)s PRINŢ Y(K,P+2), "Bl l = il ?
s IMPUT Y(K>P+3) s PRIMI Y(K,P+3.)
s PRINŢ TAB 5 î ”Gi2= H ; s INPUT Y(K
,P+4)-s PRINŢ-Y'(K,P+4),"Bi2=''?î I
NPUT Y(KjP+5)î PRIMI Y(K,P+53: P
RÎMT TAB 5?’*G21 = ,! ?î INPUT Y(K,P+
63 s PRINŢ Y<K,P+6),”821 ="!î INPU
T Y(K r P+73: PRINŢ Y(K f P+7)s PRIM
T TAB 5? "G22=" ţ î IMPUT Y(K,P+3):
PRINŢ YTK,P+8), "B22-" ?: IMPUT Y
(K,P+9)î PRINŢ Y(K,P+9): PRINŢ î
RETURN

8878 PRIMI TAB 8? INVERSE 1? 8, F=
”î! INPUT Y(K ? 10): PRINŢ INVERSE
i ţ Y (K, 10) ţ " " ? F$s IF Y (K , 103 <>0
THEN. GO 10 8882

8880 FOR P~28 10 49 STEP 3: LEI
Y(K,P)=Y(K f CP-~223/3): LET Y(K,P+
13=0: LET Y(K,P+2)“0: NEXT P: RE
TURN

8882 LET P=9; GO SUB 8878
8884 PRINŢ TAB 8? INVERSE t? !l F=
INPUT Y(K,193 s PRIMI INVERSE
1?Y(K, 193%F$s LET P=18s GO
SUB 8876 ' f

8886 FOR P=1 TO Qs LET V1=CY(K/1
0+P>-Y(K, 1+P))/(Y(K, 10)~Y(K , i 3 >*!-
LET V2= (Y(K, i9+P)-Y(K,1CHP3 -3 /<Y ;
(K y 193~Y(K, 103 3

8888 LET Y(K,27+3»P)=(V2-Vl)/(Yf
K, 193.-Y(K, 13 3 s LET YtK,25+3»P>=Y'
(K, 1+P)-V1*Y(K, l')+Y(K,27+3*P3s'Y(
K,l)»Y(K,10)s LET Y(K,26+3*P)=V1
-Y(K,27+3?*P)s(Y(K r 1)+Y(K,lp33s N
EXT Pî RETURN

8980 PRINŢ "Y"? lţ TAB 2î?YQy523?
TAB 23? Y(1,533 ? TAB 26?%%Y1

1,54)îTAB 29?",”?Y(1,553
8982 PRIMI TAB 8? INVERSE i?"F=

“? Y(î,i3 ?" H ?F$I LET K=0 s GO SUB
8984; GO TO 8986
8984 PRINT TAB 5 ? H G11 = "? Y(I,K+23
t "Bii- ,, îY(I,K+33: PRINŢ TAB 5? !S G
12= M ? Y( I, K+4)., "812=“ ? Y( I, K+5); P
RINT TAB 5 ţ "G21 = "? Y <I,K+6 3,"B21 =
,f ?Y(I,K+7): PRIMI TAB 5î ,, G22= ,, îY
(I y K+8 3 y ,s B22= H î Y (I y K+9 3: PR INI :
RETURN

8986 IF Y(1,103=0 THEN.RETURN
8988 PRINŢ TAB 8? INVERSE i?."F=
'"■,Y(I,103? " *' ? F$î -LEI K=9s GO Sil
B 8984

8990 PRINŢ TAB 8? INVERSE 1? !4 F=

“ ? Y( 1,19) ? » " ?’F$: LET K=13: 00 S
UB 8984; RETURN

(CONTÎNUARE ÎN NR.- VHTOfii

' Lieta 5*10
8855 DIN Y(2(10),553
8860 PRINŢ “NR” ?TAB 7?"VAL.<mS)“
v TAB 21? ,, AlyEl, A2 r E2 ? ’î RETURN
8870 PRINŢ "Y"jKîTAB 21?s INPUT
Y (K, 52) i PRINŢ Y (K,523 ?TAB 23?%
"î! INPUT Y(K,53): PRINŢ Y(K,53)
?TAB 26? Vî; INPUT Y<K,54): PRI
NT Y(K,54)?TAB 29?%”?; INPUT Y(
K,55)î PRINŢ Y(K,55)’

necesare introducerii în calculator a nodurilor la
care este conectat tripolul sau cvadripolul şi a va¬
lorilor admiianţelor modelului.

în ce priveşte nodurile, acestea apar pe ecran
cu indicativele A;, Ei, A: şi E:, corespondenţele
rezuitînd din figurile 5.17-a, respectiv 5.18-a.

Referitor ia introducerea valorilor admitanţelor,
o primă precizare are în vedere faptul că unitatea
de măsură aleasă este milisiemensul (mS). intro¬
ducerea se face separat, prin parte reală (con-

©■—

—~o

r ■■ ,,,j - """

DL Alexandru Stăncescu din Băicoi, jud. Pra¬
hova, ne întreabă dacă — şi, dacă da, cum anume
— poate fi folosit un milivoltmetru existent, în-
tr-un montaj conceput a iucra cu un miliamper-
metru, deci cu măsurare de intensitate a curen¬
tului, nu de tensiune. Deşi referirile dînsului'sînt
particulare (de pildă, la montajul de „capacime-
tru“ din Suplimentul Tehnium/1991, „Laborato¬
rul electronistului amator", pag. 6), cred că pro¬
blema ar putea prezenta un interes mai general,
existînd numeroase alte situaţii similare unde
substituirea este dorită şi posibilă. Motiv pentru
care îi răspundem pe această cale.

Cazul concret din articolul menţionat poate fi
sintetizat ca în figura 1, unde sursa de tensiune
alternativă U are amplitudinea şi frecvenţa con¬
stante pentru fiecare măsurătoare în parte. Cu
aceste supoziţii, intensitatea I a curentului ce
traversează condensatorul de măsurat, Cx, este,
evident, proporţională cu capacitatea Cx a aces¬
tuia, iar indicaţia millămpermetrului mA, prin
care trece o anumită fracţiune din curentul I, este
şi ea direct proporţională cu Cx.

Pentru ca „evidenţa" să fie mai plauzibilă, vom
presupune, în plus că tensiunea U este suficient
de mare, astfel încît să putem neglija practic
căderile de tensiune în direct pe- diode şi că mi-
liampermetrul are o rezistenţă internă neglijabilă
în comparaţie cu reactanţa capacitivă a lui Cx.

DIALOG

Expresia acesteia din urmă fiind

Xc » = wVc, ' (1)

legea lui Ohm poate fi aproximată aici — ţinînd
cont de supoziţiile de mai sus — sub forma:

. U U

I ~ -jjr~ = U • 2 • 7T • f • C x = k • C x . (2)

Chiar dacă prin instrument nu trece decît o
anumită fracţiune din curentul I, liniaritatea indi¬
caţiei sale în funcţie de Cx rămîne (aproximativ)
valabilă, cu excepţia porţiunii „iniţiale" datorate
pragului de deschidere a diodelor.

Lucrurile ar fi stat mult mai simplu dacă în locul
miliampermetrului de curent continuu (c.c.) s-ar
fi folosit unul de curent alternativ (ca.). Schema
s-ar fi redus la cea din figura 2, nemaifiind în
acest caz necesară redresarea prealabilă a cu¬
rentului măsurat.

Dar, să revenim la întrebarea în cauză. Şi, pen¬
tru că este mai simplu, să presupunem că am
avea la dispoziţie un milivoltmetru c.a., care nu
trebuie să fie neapărat etalonat, dar pe care îl

vom considera liniar şi suficient'de sensibil. De¬
sigur, nu vom putea pur şi simplu substitui mi-
liampermetrul din figura 2 prin acest mirivoltme-
tru, căci avem toate şansele să deteriorăm apara¬
tul, tensiunea U fiind foarte mare în raport cu in¬
dicaţia acestuia la cap de scală (zeci, cel mult
sute de milivolţi). Şi, oricum, nu ne-ar servi la ni¬
mic, căci intensitatea curentului prin circuit n-ar
mai fi dictată practic exclusiv de reactanţa lui Cx:
intervine în serie şi rezistenţa- internă a mili-
voltmetrului, pe care nu o mai putem presupune
întotdeauna neglijabilă în raport cu X c

Pentru a face substituirea — fireşte, posibilă —
trebuie să introducem în prealabil, în circuitul se¬
rie U—Cx, un element traductor curent/tensiune
cu caracteristică liniară, în speţă o rezistenţă adi¬
ţională Ra, ca în figura 3. Conform observaţiei de
mai sus, va trebui să alegem valoarea lui Ra sufi¬
cient de mică, pentru, a o putea neglija practic în
comparaţie cu reactanţa lui Cx, dar în acelaşi
timp nu prea mică, pentru ca la bornele ei curen¬
tul I să determine o cădere de tensiune măsura¬
bilă cu milivoltmetru! existent.

în aceste condiţii indicaţia instrumentului va
rămîne proporţională Cu I,

deci implicit proporţională cu Cx, conform re-

Constructorii începători care se
familiarizează pe cont propriu cu fo- s
losirea AVO-metrelor obişnuite
(avînd instrument indicator cu ac j
mobil), constată anumite „ciudăţe¬
nii" — particularităţi şi deosebiri
aparent inexplicabile — atunci cînd j
trec de la măsurători în curent con-
tinuu (c.c.) la măsurători în curent
alternativ (c.a ).

Prospectul aparatului, dacă există,
face unele precizări generale referi¬
toare la valorile maxime de curent/
tensiune permise pentru fiecare do¬
meniu, la gama de frecvenţă a sem¬
nalelor de măsurat pentru care
eroarea este garantată sub o anu¬
mită limită maximă, la forma de
undă a semnalelor alternative — de
obicei sinusoidală — pentru care a
fost făcută etalonarea, mai rar, chiar
la semnificaţia mărimii indicate. De¬
sigur, nerespectarea acestor limite
valorice — dintre care unele au ca¬
racter imperativ — poate duce la
compromiterea grosolană a preciziei
de măsurare, la confuzii şi inadver¬
tenţe, nereproductibilitate etc. în in¬
terpretarea şi compararea rezultate¬
lor, ba chiar şi la deteriorarea apara¬
tului.

Pe de altă parte, însă, este foarte
greu să respecţi ceea ce nu cunoşti
şi/sau nu înţelegi. Căci natura com¬
plexă a semnalelor alternative nu
este întotdeauna a priori cunoscută
(mai ales de către constructorul în¬
cepător), măsurătorile de tensiune/
curent fiind adeseori un prim pas
spre această cunoaştere. Iar numai
aparatul — chiar cu prospectul său
cu tot — nu te poate lămuri asupra

CONTINUU-

ALTERNATIV

unor chestiuni de principiu, oricîtă
„experienţă" ai dobîndi manevrîn-
du-l, fără puţină... teorie.

Printre „ciudăţeniile" la care m-am
referit mai sus aş putea menţiona:

— neliniaritatea gradaţiilor „pe al¬
ternativ", deşi se foloseşte acelaşi
instrument indicator, spre deosebire
de gradarea liniară a domeniilor „pe
continuu";

— valoarea mai mică „pe alterna¬
tiv" decît „pe continuu" a rezistenţei
interne a voltmetrului, pentru acelaşi
cap de scală (mă refer la mărimea
numită adeseori „sensibilitate" şi ex¬
primată în kiloohmi pro volt);

— erorile pronunţate de măsurare
în cazul unor semnale alternative de
altă formă (ncsinusoidale), eventual
chiar nesimetrice;

— interpretarea ambiguă a rezul¬
tatelor şi, frecvent, obţinerea unor
rezultate semnificativ diferite la mă¬
surarea aceleiaşi mărimi cu mai
multe aparate simultan sau succe¬
siv.

O bună parte dintre aceste pro¬
bleme (ca şi multe alte „surprize"
nemenţionate aici) se clarifică de la
sine. dacă amatorul îşi însuşeşte
chiar sumar, cum îi propunem în
cele ce urmează, cîteva elemente te¬
oretice privind:

— natura semnalelor electrice al¬
ternative, parametrii şi mărimile ca¬
racteristice;

— influenţa redresării asupra 1
acestor mărimi;

— natura intrinsecă a indicaţiei
instrumentului, factorii de corecţie
şi modurile de etalonare.

1. Tensiunea alternativă sinusoi¬
dală.

Tensiunea electrică la bornele
unei surse (generator) este rareori
— şi numai teoretic vorbind, cu un
coeficient acceptat de eroare —
constantă în timp. Spunem atunci
că avem de a face .cu o tensiune
continuă constantă, pe care o repre¬
zentăm grafic ca în figura 1, printr-o
paralelă la axa timpului t şi pe care
o putem caracteriza prin valoarea U

4u(t>

(constantă), indicată de voltmetrul
c.c. „Polaritatea" acestei tensiuni
este o chestiune de convenţie, căci
ea poate fi considerată la fel de bine
pozitivă sau negativă, în funcţie de
borna sursei (minus, respectiv plus)
pe care o luăm drept referinţă
(rnasă, nul, zero).

în general, însă, tensiunea elec¬
trică este o mărimne variabilă în
timp, ce poate fi caracterizată prin
ecuaţia matematică sau prin graficul
funcţiei

pentru intervalul de timp care ne in¬
teresează. Valoarea ei la un anumit
moment dat, t, o numim valoare in¬
stantanee şi o notăm tot cu u(t).

Atunci cînd variaţiile în timp nu
afectează polaritatea tensiunii (în ra¬
port cu referinţa aleasă), spunem că
avem de a face cu o tensiune conti¬
nuă variabilă, ca în exemplele din fi¬
gura 2. Cînd ele au, însă, ca efect şi
modificarea polarităţii, respectiv in¬
versarea succesivă a acesteia, la
anumite momente date, sau — pe

neperiodic

Tensiune continua

‘ u(t) \ 1

•u(t) \

]

Tensiune continua constanta

periodic

t 0

TEHNIUM 6/1992

laţiei (2).

Situaţia pare extrem de simplă teoretic, dar
procurarea/construirea unui milivoltmetru c.a.
liniar şi suficient de sensibil nu este chiar la înde-
mîna oricui. Să presupunem, totuşi, că am avea
unul, de pildă cu indicaţia de 100 mV la cap de
scală. Tensiunea de alimentare U (în valoare
eficace) o vom lua mult mai mare, pentru a putea
neglija fără eroare semnificativă această cădere
maximă de 0,1 V pe Ra, de pildă de peste 4—5 V.

Pentru a dimensiona pe Ra trebuie să ţinem
cont simultan de această cădere (maximă) de
tensiune dorită, de reactanţa „scontată" a lui Cx
în plaja respectivă de măsurare, dar şi de intensi¬
tatea curentului determinat prin alegerea tensiu¬
nii U şi a plajei Cx (X c ). Putem pleca, mai sim¬
plu, de la o anumită valoare eficace a lui I, de
pildă, I = 3 mA, pe care să o presupunem ca ma¬
ximă în toate gamele de măsurare. Dacă luăm,
spre exemplu, tot în valoare eficace, U = 6 V, re¬
zultă că reactanţa X c va trebui să fie, în toate
gamele Cx, de cel puţin 6 V/3 mA = 2 000 n.
Acest lucru îl putem „aranja" uşor, pe baza re¬
laţiei (1), selectînd adecvat frecvenţa tensiunii al¬
ternative pentru fiecare gamă în parte. în fine, va¬
loarea lui Ra rezultă astfel-de la sine, aproximativ
de 0,1 V/3 mA = 33 fi, suficient de mică în com¬
paraţie cu X Cx minimă, de 2 kfi.

Un aspect de care nu ne ocupăm aici, dar care
este foarte important, îl constituie măsurile obli¬
gatorii de protejare a instrumentului, de pildă cu
două diode în paralel-antiparalel. într-adevăr,
pentru un condensator Cx scurtcircuitat sau de

capacitate sensibil mai mare decît limita plajei de
lucru (pentru care am poziţionat frecvenţa f), cu¬
rentul I va creşte excesiv, implicit şi căderea de
tensiune Ua. Mai mult, dacă sursa U nu este ea
însăşi autoprotejată intern, se pune şi problema
limitării externe a curentului maxim debitat. De
pildă, în cazul surselor ce suportă curenţi de pînă
la 40—50 mA, putem intercala în serie un bec cu
incandescenţă de tip „telefonic" sau similar.

Să trecem, în fine, la situaţia mult mai proba¬
bilă cînd amatorul dispune de un milivoltmetru
c.c., pe care îl poate obţine dintr-un microamper-
metru c.c. sensibil (10—50 mA) prin simpla înse-
riere a unei rezistenţe adecvate.

Ideea de a pleca tot de la figura 3, urmînd să se
redreseze tensiunea Ua, cade de la început:
această tensiune fiind foarte mică, nu o putem
redresa prin mijloace simple (cu diode), iar intro¬
ducerea unui redresor fără prag (cu amplifica¬
toare operaţionale, de pildă), ar complica exage¬
rat şi inutil aparatul, în raport cu exigenţele uzu¬
ale de precizie.

Vom trage, deci, cu ochiul tot la figura 1, unde
redresarea monoalternanţă prin D2, însoţită de
filtrarea cu condensatorul C (dioda Dl are rolul
de a scurtcircuita semialternanţele negative,
permiţînd descărcarea lui Cx) o putem păstra, cu
o singură dar esenţială modificare: anume,, de a
nu mai „închide" curentul redresat prin instru¬
ment (acolo de rezistenţă internă mică), ci prin-

tr-o rezistenţă auxiliară Ra, ca în figura 4. Altfel
spus, apelăm tot la un traductor curent-tensiune,
de data aceasta însă amplasat după redresor, cu
inconvenientul că el va „beneficia" numai de
jumătate din curentul ce străbate condensatorul
Cx.

Nimic nu ne împiedică să trecem şi de această
dată întreg curentul I prin Ra, de piidă înlocuind
redresarea monoalternanţă cu cea biaîtemanţă,
ca în figura 5 (aici Ra a fost prevăzută de tip po-
tenţiometru, pentru o adaptare mai comodă la
sensibilitatea milivoltmetrului). Neajunsul l-ar
constitui însă intercalarea permanentă în serie
cu Cx a două diode, în loc de una, ceea ce ar im¬
pune creşterea suplimentară a tensiunii U, pen¬
tru minimalizarea efectelor de prag şi neliniari-
taţe.

în figura 6 este reluată soluţia cu redresare
monoalternanţă cu trei observaţii importante:

— a fost prevăzută o diodă suplimentară, D3,
cu rolul de protejare a instrumentului; pentru mi-
livoltmetre sensibile, D3 va fi cu germaniu;

— s-a explicitat alcătuirea milivoltmetrului
c.c. dintr-un microampermetru c.c. înseriat cu o
rezistenţă ajustabilă, P;

— s-a menţionat că sursa U trebuie să fie obli¬
gatoriu protejată (intern sau extern) prin limita¬
rea curentului maxim debitat la o valoare neperi-
culoasă pentru ea şi pentru diodele Dl —D3.

Sursa U protejata intern prin limitarea
curentului maxim debitat

118111111 ? Z~ . Pagini realizate de fia

scurt — alternarea ei, spunem că pildă cele ilustrate în figurile 2b şi

este vorba despre o tensiune alter- 3b, spunem că avem de a face cu

nativă, fără a mai menţiona şi varia- tensiuni (continue sau alternative)

bilă, atribut de la sine înţeles (vezi j variabile periodic sau, pe scurt,
exemplele din figura 3). tensiuni periodice. Proprietatea de

Un caz particular important al ten- periodicitate simplifică mult analiza

siunilor variabile este acela în care (implicit şi măsurarea), căci ne pu-

legea de variaţie (1) se caracteri- tem limita la studiul intervalului de

zează prin periodicitate. Foarte pe timp (t-^ t+T), în particular (0^T),

scurt, aceasta înseamnă că există lucrurile decurgînd similar în oricare

un anumit interval constant de timp, altă perioadă.

notat T şi numit perioadă, astfel în- Cu aceste precizări făcute, ajun-
cît valoarea instantanee u(t) să se gem la subiectul prezentului para-

repete identic, inclusiv ca polaritate, graf, dacă ne plasăm în cazul ten¬
ia momentul t+T, oricare ar fi t: siunilor alternative periodice, pentru

care legea de variaţie (1) este de
u (t) = u (t + T) (2) forma:

de unde rezultă imediat şi generali- u = u(t) = Usin (wt) (4)

zarea

şi pe care le vom numi tensiuni ai-
u(t) = u(t + T) = u(t + 2T) = ... = u(t + | ternative sinusoidale.

+ nT). (3) La o analiză mai riguroasă am

constata că putem omite şi atributul
în astfel de situaţii, cum sînt de „alternative", implicat (ca şi „varia-

:. ALEX. MĂRCULESCU L 7T.“ _ - - .'-TI

bile", „periodice") de legea sinusgi- se numeşte frecvenţă,
dală (4). Nu o vom face, însă, toc- în finei mărimea U se numeşte

mai pentru a nu scăpa din vedere amplitudine sau* valoare maximă, din

faptul că ne ocupăm de tensiuni al- motive evidente,

ternative, în particular de acelea si- Observăm, deci, că tensiunea al-
nusoidale, care au cea mai mare ternativă sinusoidală poate fi defini-

răspîndire practică şi pentru care au tă/caracterizată qpmplet prin numai

fost concepute şi ‘ etalonate iniţial două mărimi, dintre care una este

majoritatea aparatelor de măsură. obligatoriu amplitudinea U, iar cea-
Tensiunea altenativă sinusoidală laltă, la alegere, poate fi frecvenţa,

se reprezintă grafic ca în figura 4. perioada sau pulsaţia.

Mărimea w (omega) din relaţia (4) se Din considerente practice, însă,

numeşte pulsaţie şi are expresiile: legate de efectele energetice ale cu-"

■ rentului alternativ, ca şi de tehnica

cu = 2rrf = 2n/T (5) uzuală de măsurare, s-a convenit să

se mai asocieze unei tensiuni sinu-
unde T este tocmai perioada la care soidale de forma (4) şi alte cîteva

ne-am referit anterior, iar mărimea mărimi auxiliare, de care ne vom

inversă ei, ocupa pe scurt în paragraful urmă-

TEHNIUM 6/1992

CQ.-YO

Pagini realizate In colaborare
cu MINISTERUL TINERETULUI şl SPORTULUI

REPETOARE pentru RADIOAMATORI

Ing. VASILE CiOBĂIUIŢA, Y03APG

îti numărul trecut al revistei, prezentîndu-se ac¬
tivitatea radioamatorilor, se vorbea şi de traficul
radio prin repetoare. Repetoarele, îndeosebi cele
utilizînd modulaţia de frecvenţă, au cunoscut o
largă răspîndire în ultimii 15—20 de ani, întrucît
reprezintă mijloace ideale pentru creşterea razei
de acţiune a staţiilor mobile, portabile sau cu pu¬
teri reduse. Repetoarele, asigură condiţii de des¬
făşurare a unor QSO-uri regionale, permit organi¬
zarea unor reţele eficace, de urgenţă, conectarea
unor staţii amplasate în zone izolate cu relief
complex, precum şi transmiterea unor informaţii
de interes depsebit. Lucrînd pe frecvenţe fixe este
deosebit de comodă urmărirea traficului radio
realizat prin aceste mijloace de comunicaţii.

în principiu, un repetor este format dintr-un re¬
ceptor (ce este menţinut permanent în funcţiune
şi care va prelucra semnalele primite pe o anu¬
mită frecvenţă, transformîndu-le prin detecţie în
semnale de joasă frecvenţă) şi un emiţător conec¬
tat prin intermediul unor anumite circuite de co¬
mandă.

Fiind amplasate pe înălţimi sau în locuri vizibile
de la distanţe mari, chiar staţii cu puteri reduse
pot produce la ieşirea receptorului de pe repetor
semnale care să permită deschiderea emiţătoru¬
lui.

Dacă semnalele utilizate sînt de formă nume¬
rică (RTTY, Packet Radio etc.), după demodulare,
informaţiile pot fi stocate şi retransmise „apoi în
salve, după un anumit interval de timp. în acest
caz receptorul şi emiţătorul de pe repetor lu¬
crează alternativ, deci se poate folosi aceeaşi
frecvenţă pentru recepţie şi emisie, ceea ce deter- •
mină multe simplificări constructive. în limbajul

curent, acest tip de repetor lucrînd cu separare în
timp şi memorare a informaţiilor de joasă frec¬
venţă se numeşte repetor numeric sau digipeater.

în cazul transmiterii unor semnale analogice
(semnale vocale, SSTV? etc.) nu mai poate fi
vorba de o memorare a semnalelor de joasă frec¬
venţă. în acest caz, receptorul şi emiţătorul lu¬
crează simultan (full-duplex). Deci, frecvenţa de
emisie trebuie să fie diferită de frecvenţa de re¬
cepţie. Acesta este,-în fond, principiul clasic de
lucru al tuturor radioreleelor. Cînd se lucrează cu
semnale vocale vorbim de „repetoare vocale".

La radioamatori se utilizează curent modulaţia
de frecvenţă datorită avantajelor pe care aceasta
le prezintă faţă de SSB şi anume:

— sensibilitate mai redusă faţă de zgomotele
industriale şi atmosferice;

— captarea canalului de către un singur sem¬
nal (cel mai puternic); aceasta reduce într-o oare¬
care măsură interferenţele;

— posibilitatea de utilizare a circuitelor de apel
selectiv şi Squelch;

— simplitate în realizarea emiţătoarelor.

în cazul concret al activităţii de radioamator,
benzile de frecvenţă acordate de Uniunea Inter-
naţinală de Telecomunicaţii (ITU), sînt, în gene¬
ral, foarte înguste, iar modulaţia de frecvenţă se
poate utiliza numai pe benzile avînd frecvenţe
mai mari de 28 MHz. De aici decurg o serie de
particularităţi a căror rezolvare concretă a dus la
apariţia unor varietăţi de sisteme.

Astfel, cel mai întîlnit este cazul în care emiţă¬
torul şi receptorul (ce alcătuiesc un repetor) sînt
amplasate în acelaşi loc, dar sînt şi cazuri cînd
acestea sînt montate la distanţă, interconectarea
fiind asigurată prin linii telefonice sau printr-o li¬
nie radio, lucrînd pe alte frecvenţe.

Noi discutăm cazul unui amplasament unic,
frecvenţele de emisie şi recepţie fiind diferite.
Cînd se spune „frecvenţe diferite", trebuie men¬
ţionată şi mărimea acestei diferenţe, întrucît întîl- i
nim următoarele cazuri:

— frecvenţe de emisie şi recepţie diferite, dar
situate în aceeaşi bandă de radioamatori, adică
28, 50, 144, 220, 435, 902 sau 1296 MHz;

— emisie şi recepţie în benzi de radioamatori
diferite.

Trebuie menţionat că din punct de vedere al
activităţii de telecomunicaţii, globul terestru este
împărţit în trei regiuni, Europa şi Africa constitu¬
ind regiunea I, cele două continente americane — ;
regiunea a ll-a, iar Asia şi Australia formează re¬
giunea a !ll-a. Desigur, şi radioamatorii sînt su¬
puşi aceleiaşi împărţiri, ceea ce a condus şi la
apariţia unor diferenţe, îndeosebi în ceea ce pri¬
veşte benzile de frecvenţă acordate, mai ales a
cejor de 50, 220 şi 902 MHz.

în prezent aceste ultime trei benzi nu sînt folo¬
site de radioamatorii YO (din România).

în cazul în care emisia şi recepţia se face în
benzi de radioamatori diferite, se poate evita ope¬
raţia de demodulare şi, printr-un procedeu de mi¬
xare, un anumit spectru de frecvenţă dintr-o anu¬
mită bandă este translatat într-o altă bandă de
frecvenţă. în acest caz distorsiunile sînt mult mai
reduse, iar denumirea adecvată este de „retran-
slator". La radioamatori, procedeul este foarte
utilizat îndeosebi la sateliţii de comunicaţii, dar,
prin convenţie, retranslatoarele liniare montate pe
sateliţi sînt denumite „transpondere".

(CONTINUARE IN NR. VIITOR)

AMPLIFICATOR DE RADIOFRECVENŢĂ

Ing. 5ERGIU FLORICĂ, Y03SF

Amplificatorul cu grila la masă
este realizat cu tubul electronic
81 IA (P811) şi se recomandă radio¬
amatorilor emisie-recepţie de cate¬
goria a ll-a.

Caracteristicile tehnice:

— putere absorbită: 250 W;

— putere RF de ieşire: 80 -100 W;

— gama de frecvenţe de lucru:

3,5 MHz-30 MHz;

— alimentare: 220 V c.a.;

— greutate: 9 kg.

Descrierea amplificatorului.

Semnalul de radiofrecvenţă de la
un transceiver cu o putere de ieşire
de 12-F15 W/75fi este aplicat unui
circuit acordat pe frecvenţa dorită
care, la rîndul său, este legat la ca-
todul tubului 81 IA (figura 1 ). în
anodu! tubului va apare un semnal
cu o amplitudine de 8 -MO ori mai
mare decît amplitudinea semnalu¬
lui de intrare, semnal care, prin fil¬
tru! rr de ieşire, este aplicat antenei.
Comutarea de pe recepţie pe emi¬
sie se face cu ajutorul releelor R 6 şi
R7.

Blocul de alimentare asigură
toate tensiunile necesare amplifi¬
catorului.

De remarcat că fa selectarea ben¬
zilor de frecvenţă s-a adoptat so¬
luţia „unicomandă" din comutato¬
rul dublu K’-K cu 2x5 contacte ale
filtrului 7 r, cu ajutorul căruia sînt
acţionate pe rînd releele R1-4-R5
prevăzute cu cîte două rînduri de
contacte normal deschise.

TEHNIUM 6/1992

IQnF

M M

î-T

2 x SOOpF

ŞASÎU

Detalii constructive.

Circuitele de intrare sînt realizate
pe carcasele transformatoarelor de
medie fracvenţă de la staţia de emi-
sie-recepţie tip MORS, dar se pot
realiza şi pe alte carcase de tran¬
sformatoare cu adaptările respec¬
tive. Pe placa de bază 1 (figura 2a)
se montează releele R1-eR5 2 prin
cositorirea terminalelor bobinelor
ia bornele a şi K (figura 2b). în cazul
prezentat, relelil este de tipul P0
450 prevăzut cu două contacte nor¬
mal deschise. Din carcasa iniţială a
bobinei se taie un segment 4 de
18 mm care se montează cu şurubul
3, izolator, în placa 8. Prin capsele 5
ale plăcii 6 trec patru distanţiere 7
(sîrmă de Cu cu diametrul <£=1,3 mm)
pe care se vor cositori terminalele bo-,
binefor L.1-H15 şi ale condensatoare¬
lor C1-H33. Bobinele L1-H.5 au un
miez de ferită ce poate fi acţionat din
exterior prin fereastra carcasei meta¬
lice 8. în figura 3 este prezentat mo¬
dul de legare a terminalelor. Cone¬
xiunile la galetul K’ al comutatorului
IC-K se fac cu cabluri ecranate. Da¬
tele circuitelor de intrare sînt prezen¬
tate în tabelul 1, iar reglarea lor se
face cu montajul din figură 4 utilizînd,
evident, transceiverul ia care se va
ataşa etajul final.

Dacă apar unele -dificultăţi de
acord, se va determina capacitatea
ultimului condensator al filtrului din
transceiverul de atac al etajului fi¬
nal şi se vor reface calculele pentru
fiecare circuit în parte.

- 25 330

Ctota! (P p ) - p2 ( MHZ ) L (uH)

1 1 , 1 . . . .

-=-h—-, iar numărul de

C iota! c c i

SpirS n = D[ cm ]. V L(mH) 1 [cm]

unde C este capacitatea de ieşire a
filtrului 7r din transceiver, iar i ia va¬
lori de la 1 pînă la 3 (numere natu-

• râie).

După ce se obţine un maxim al
semnalului pe instrumentul indica¬
tor, se măsoară capacitatea con¬
densatorului ce va fi montat pe bo¬
binele L1-L3. Acţionînd asupra

miezului acestor bobine se va face
un retuş de acord.

De menţionat că între cei doi ga¬
leţi K’ şi K ai comutatorului (figura
5) se va fixa un ecran metalic 1. Tu¬
bul electronic 81 IA, avînd o în¬
ălţime de 175 mm, se recomandă ca
soclul să fie montat pe doi disîan-
ţieri cu diametrul 0=6 mm şi lungi¬
mea de 35 mm sub şasiul amplifica¬
torului (figura 6).

Bobinele L8 şi L9 se vor executa
pe o bară de-ferită cu diametrul de
12 mm şi lungă de 150 mm, înfăşu¬
rările avînd 22 de spire din sîrmă de
CuEm cu diametrul 0 = 1 mm. Şocul
de radiofrecvenţă SFR a din anodul
tubului 81 IA se .realizează pe corpul
unei rezistenţe de 57(2/2 W, bo-bi-
nînd trei spire din sîrmă de CuEm cu
diametrul 0 = 1,2 mm. Bobina 110 se
execută în aer din sîrmă de Cu -cu
diametrul 0 = 2 mm pe un diametru
de .30 mm şi lungime de 40 mrn (8
spire cu priză îa spira a treia şi a cin-
cea'de ia căpătui caid). Bobina LII'
conţine 17 spire din sîrmă CuEm cu
diametrul 0 = 1 mm pe o carcasă cu
diametrul 0 = 40 mm şi lungimea
bobinajuîui 35 mm, cu priză Sa spira
a noua de la capătul cald.

în figura 7 sînt prezentate dimen¬
sionările ■ şocurior de radiofrec¬
venţă SFR1 şi SFR2, iar în tabelul 2
înfăşurările transformatorului ■ de
reţea care va avea secţiunea miezu¬
lui S = 22 cm 2 .

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHNIUM 6/1982

Aşadar, la sfîrşitul fiecărui ciclu
de măsurare găsim presetate în nu¬
mărătoarele BCD şi afişate patru ci¬
fre care semnifică sutele, zecile, uni¬
tăţile şi zecimile de secundă ale tim¬
pului de expunere corespunzător
iluminării fotorezistenţei.

Pentru iluminări în afara domeniu¬
lui de măsură (prea mari sau prea
mici), numărătorul binar se opreşte
la o valoare foarte mică a lui N (cî-
teva unităţi) sau la N = 0, după ce a
atins capacitatea maximă, n = 1 023.
La adresele 0—10 si corespunzător
1 024—1 034, în EPROM sînt în¬
scrise cifrele 00 astfel încît expune¬
rea nu este posibilă.

Pe durata stării 0 a ieşirii oscilato¬
rului 1 au loc descărcarea conden¬
satorului C şi resetarea numărătoru¬
lui binar, procese care pregătesc ci¬
clul de măsură următor.

Cînd operatorul trece comutatorul
K pe poziţia „Memorie", după termi¬
narea pulsului cu durata T, bascula
1 îşi schimbă starea în poziţia „Me¬
morie". Acest lucru împiedică pe de
o parte, resetarea numărătorului bi¬
nar, iar pe de altă parte — prin neîn-
deplinirea condiţiei B — blochează
accesul altor impulsuri în numără¬
tor, „îngheţînd" conţinutul acestuia
la valoarea N.

Acum se aşteaptă din partea ope¬
ratorului comanda „Expunere", care
produce schimbarea stării basculei
2. Releul Re aprinde becul aparatu¬
lui de mărit, iar impulsurile de la os¬
cilatorul 3 (normal 10 Hz) ajung la
cascada numărătoarelor BCD, care
îşi decrementează conţinutul (nu¬
mără invers) de la valoarea prese-
tată pînă la zero. Trecerea prin zero
este sesizată de o poartă OR care
aduce bascula 2 în starea „Stop".
Becul se stinge, pulsurile de 10 Hz
nu mai au acces spre numărătoare
şi are loc declanşarea succesivă a
celor două monostabile care efectu¬
ează presetarea în numărătoarele
BCD a celor patru cifre iniţiale. Au¬
tomatul este pregătit astfel pentru o
nouă expunere.

Schema detaliată a montajului
este dată în figura 3. Observăm că
porţile AND. inversoarele, oscilatoa¬
rele 2 şi 3, basculele şi monostabi-
lele sînt toate realizate din porţi
NAND conţinute în circuitele MMC
4 011 şi, atunci cînd este nevoie de
triggere-Schmitt la intrare, MMC
4 093.

Numărătorul binar cu 12 etaje,
MMC 4 040, poate fi substituit prin
trei circuite MMC 4 516 sau două
circuite MMC 4 520.

Comutatorul K, printr-un contact
suplimentar, împiedică declanşarea
expunerii atunci cînd se află pe po¬
ziţia „Măsură".

Două LED-uri indică starea bas¬
culei 2. Amplasate în imediata apro¬
piere a butoanelor „Expunere"
(LED-ulverde) şi „Stop" (cel roşu),
acestea au şi rolul de semnalizare,
în întunericul camerei obscOre, a
poziţiei butoanelor respective.

Comanda „Expunere" se dă
printr-un circuit de diferenţiere ast¬
fel că este posibilă realizarea timpi--
lor .scurţi de expunere chiar dacă
apăsarea pe- buton este de lungă
durată.

Condensatoarele de 1 n F în para¬
lel pe contactele lui K elimină bas¬
culările necontrolate, provocate de
tensiunea indusă de mîna operato¬
rului. Capacitatea de 0,1 n F de la ie¬
şirea porţii OR introduce o întîrziere
ce face ca, la fiecare conectare a
alimentării, bascula 2 să fie în pozi¬
ţia „Stop". O altă capacitate pe in¬
trarea adresei A10 a EPROM-ului
prelungeşte puţin starea 1 pe intra¬
rea respectivă şi asigură astfel pre¬
setarea corectă a cifrelor din locaţia
(N - 1 024).

Decodoarele, draiverele şi afişoa-
rele — nefigurate în schemă — pot
fi de orice tip: LED-uri roşii sau de
altă culoare, cu anod sau catod co¬

AUTOMAT
pentru expunere

FiZ. GH. BÂLUŢĂ

(URMARE DIN NR. TRECUT)

TABELUL 1

Conţinut

Timp de

Diafragma

numărător

binar

expunere

(secunde)

Adresa

zecimal

binar

76543210

0,5

f 12

00000101

1 12+1024

00000000

5,6

1,0

2,0

4,0

8,0

4 + filtru 1

5,6+ filtru 1

8 + filtru 1

91 1

134

16,0 !
32,0

\ 134

l 134+1024

2 0 ,
03 1

00100000

00000001

11 + filtru 1

203

64,0 ;

16+ filtru 1

308

128,0 1

4 + filtru 2

308

5,6+ filtru 2

8 + filtru 2

460

730

256,0

512,0

( 730

0 01 0 0 000

1*730+1024

5 1

0 1 0 1 000 1

mun sau chiar afişoare cu cristale li¬
chide. Intensitatea luminoasă se va
alege astfel încît să nu deranjeze ve¬
derea în condiţiile de întuneric, din
laborator şi să nu voaleze hîrtia fo¬
tografică. între cifrele 3 şi 4 se asi¬
gură afişarea virgulei.

Releul Re trebuie să posede cel
puţin un contact normal deschis
pentru becul aparatului de măsură,
care să suporte tensiunea reţelei şi
un curent de 4 A. Un contact nor¬
mal închis este util pentru stingerea |
lămpii de laborator pe timpul' cît
este aprins becul aparatului. Acest
iudru elimină influenţa lămpii de la¬
borator asupra iluminării citite de
fotorezistenţă. Pentru aprinderea
manuală a becului aparatului de mă¬
rit se va prevedea un întrerupător
montat în paralel pe contactul nor¬
mal deschis al releului.

Fotorezistenţă poate fi în principiu
de orice tip, dar trebuie să îndepli¬
nească două condiţii: o sensibilitate
spectrală centrată pe domeniul vizi¬
bil şi o variaţie semnificativă a rezis¬
tenţei pe domeniul de iluminări care
trebuie măsurat. Practic s-au experi¬
mentat fotorezistenţele care echi¬
pează exponometrele Lunex (cehos¬
lovac, fabricat în anii ’80) şi Sver-
dlovsk 6 (rusesc, în fabricaţie în pre¬
zent). Fotorezistenţă se fixează
într-o mică cutie izolatoare de cu¬
loare albă, cu suprafaţa fotosensi-
bilă îndreptată în sus. Cuplajul cu
restul montajului se face printr-un
fir ecranat de cca 50 cm lungime.

Potenţiometrul de 0,5 MLI care re¬
glează frecvenţa oscilatorului 3 (co¬
recţie de sensibilitate a hîrtiei) tre¬
buie să aibă o scală gradată pentru
a se repera diferite poziţii corespun¬
zătoare sorturilor de hîrtie folosite.
O rezistenţă reziduală de 15 kf 1 este
necesară pentru a nu bloca oscilato¬
rul. într-o construcţie mai preten¬
ţioasă se poate folosi un comutator
rotativ cu 24 de poziţii care conec¬
tează diverse rezistenţe fixe. Valorile
acestora se determină experimental
astfel încît între două trepte succe¬
sive crescătoare timpul realizat
(pentru aceleaşi valori presetate), să
se prelungească cu coeficientul 1,19
care reprezintă 1/4 dintr-o treaptă
de expunere. Notarea poziţiilor co¬
mutatorului se va face în trepte de
expunere în plus sau în minus faţă
de poziţia 0 de etalonare, de exem¬
plu: —2, —1 3/4, —1 1/a —1 1/4,
—1, —3/4, —1/2, —1/4, 0, +1/4, +1/2
etc.

Sursa de alimentare trebuie să
asigure 5 V tensiune stabilizată pen¬
tru montaj şi 9 V nestabilizată pen¬
tru releu. Consumul motajului este
de cca 50 mA, la care se adaugă
consumul decodoarelor, draiverelor
şi afişoarelor folosite (orientativ
50—100 mA, dacă se utilizează inte¬
grate MOS). Cîte un condensator de
47 nF, conectat în paralel pe fiecare
diodă a redresorului, reduce riscul
pătrunderii unor perturbaţii tranzito¬
rii din reţea.

Redresorul pentru releu se dimen¬
sionează în funcţie de curentul ab¬
sorbit de acesta.

Etalonarea automatului şi scrierea
memoriei EPROM sînt operaţii rela¬
tiv laborioase şi trebuie abordate cu
o atenţie şi răbdare deosebite.

Mai întîi se modifică montajul din.
figura 3 pentru că numărătoarele
BCD să fie conectate în paralel cu
numărătorul binar, pentru ca opera¬
torul să poată urmări pe afişaj care
este conţinutul numărătorului binar
la sfîrşitul fiecărui ciclu de măsură,
în acest scop:

— intrarea 5 a lui CI9 se deconec¬

tează de la +5 V şi se leagă la intra- |
rea 10 a circuitului CI7;

— ieşirea 12 a lui CI9 se leagă la 1

intrarea 5 a lui C110, după ce §
aceasta din urmă a fost deconectată |
de la +5 V. în mod similar se proce- f
dează cu ieşirile 12 ale C110 şi Cili, |
care se leagă la intrările 5 ale lui |
Cili, respectiv C112; 1

— pinii 14 (reset) de la CI9, 10, |
11 şi 12 se deconectează de la masă J
şi se leagă la pinul 11 al lui CI7. I

Etalonarea constă în aplicarea pe f
fotorezistenţă a unor niveluri de ilu- I
minare cunoscute şi notarea numă- |
rului N de impulsuri jsontorizate de |
numărătorul binar pentru fiecare ni- I
vel de iluminare. Apoi se determină 1
experimental timpul de expunere
optim şi se înscriu în EPROM cifrele
care reprezintă acest timp, cores-.
punzător fiecărui nivel de iluminare.

Este necesară completarea unui
tabel de felul celui prezentat alăturat
(tabelul 1). în prima coloană este in¬
dicat indirect, nivelul de iluminare,
prin valoarea’ diafragmei obiectivu¬
lui. Se lucrează la întuneric complet,
singura sursă de lumină fiind apara-
' tul de mărit, fără film în el, situat la
o distanţă medie faţă de planşetă şi
avînd obiectivul diafragmat la o va¬
loare standardizată.

Se începe jalonarea reglînd dia¬
fragma la prima treaptă standard.
Nu se va folosi deschiderea maximă
a obiectivului, care, chiar dacă are o
valoare standard, este adesea „for¬
ţată" de constructor la o valoare mai
avantajoasă. De exemplu, la un
obiectiv cu deschidere maximă 2,8
sau 3,5 vom alege ca primă treaptă
diafragma 4. Cu fotorezistenţă aşe¬
zată pe planşetă se citeşte numărul
de impulsuri contorizate de numără¬
torul binar; fie, de exemplu, 12 im¬
pulsuri. Astfel se completează co¬
loanele 1 şi 2 ale tabelului, închizînd
diafragma din treaptă în treaptă pînă
la maxim (16 în exemplul nostru,
unde se citesc, de pildă, 61 de im¬
pulsuri).

Pentru a continua etalonarea la
valori mai reduse de iluminare, se
revine la deschiderea iniţială 4 a
diafragmei, dar se atenuează fluxul
luminos cu un filtru gri, numit filtrul
1. El trebuie să micşoreze de 2 4 = 16
ori intensitatea luminii transmise
(pentru că intervin patru trepte de
diafragmă), astfel încît la diafragma
4 şi cu filtru să se obţină tot indica¬
ţia 61 pe numărător. Practic, un ase¬
menea filtru se confecţionează din
film alb-negru, uniform expus la lu¬
mină. Se vor face încercări succe¬

sive pînă la obţinerea unei densităţi
apropiate de cea 'necesară. Un re¬
glaj fin al iluminării se^poate face
prin mici deplasări ale apafatului-de
mărit în sus sau în jos pe coloană.
Filmul cu rol de filtru trebuie'să aibă
densitatea uniformă pe toată supra¬
faţa şi el se aşează în locul clişeului
în aparatul de mărit.

Se continuă etalonarea din treaptă
în treaptă şi, o dată ajunşi la închi¬
derea maximă 16, se introduce un
alt filtru gri (nr. 2), cu densitate mai
mare, care să atenueze de 16x16 =
= 256 de ori fluxul luminos iniţial. Se
continuă operaţia de etalonare pînă
la atingerea valorii maxime (1 023)
care poate fi numărată.

Atragem atenţia că la iluminări
foarte reduse trebuie evitată influ¬
enţa luminii afişajului şi a scăpărilor
de lumină (eventual reflectate) din
aparatul de mărit. De asemenea,
pînă la citirea rezultatului, fotorezis-
tenţa trebuie lăsată un timp relativ
mare (chiar 1 minut) pentru ca foto-
curentul să atingă valoarea corectă.
Aceste fenomene sînt neglijabile la
intensităţi mari şi medii ale luminii.

în continuare se face completarea
coloanei a lll-a a tabelului, cu valori
ale timpului de expunere optim de¬
terminat experimental pentru fiecare
nivel de iluminare din tabel. Se fac
probe pe hîrtie normală cu un pro¬
ces normal de developare şi la tem¬
peratura obişnuită de lucru, deter-
minîndu-se timpul de expunere ne¬
cesar pentru a obţine o tentă de gri
mediu. Se poate proceda, mai rapid
dar mai puţin precis, prin extrapo¬
lare: se determină o singură valoare
a timpului (de exemplu, 2,0 s în ta¬
belul nostru) şi apoi se completează
Coloana a lll-a cu valori aflate suc¬
cesiv în raportul 2:1.

în continuare se trece la comple¬
tarea în tabel a datelor ce urmează a
fi scrise în EPROM. Pentru fiecare
timp de expunere, cele patru cifre
se scriu astfel: două cifre, reprezen-
tînd secundele şi zecimile de - se¬
cundă, se scriu la adresa avînd nu¬
mărul egal cu numărul de impulsuri
contorizat de numărătorul binar (fie
el N), iar celelalte două cifre, care
reprezintă sutele şi zecile de se¬
cunde, se scriu la adresa (N +1 024).
în ultimele două coloane ale tabelu¬
lui s-au exemplificat pentru trei ca¬
zuri, modurile de scriere în zecimal
şi în binar a acestor date.

Etapa următoare constă în întoc¬
mirea unei liste complete care să
conţină datele înscrise în toate cele
2 048 de locaţii de memorie ale
EPROM-ului (pe scheletul constituit
de ultimele trei coloane ale tabelu¬
lui). Această listă, care poate con¬
ţine cîteva zeci de pagini, se com¬
pletează prin interpolare liniară între
valorile determinate experimental în
tabel, după modelul următor:

Adresei 18 îi corespunde timpul
de 1,0 s.

TEHNIUM 6/1992

Adresei 27 îi corespunde timpul
de 2,0 s.

Deci unui interval de 27—18=9
adrese îi corespunde un interval de
2 ,0—1,0=1,0 s.

Deci unei diferenţe de o adresă îi
corespunde timpul de 1,0/9 =
= 0,111 s.

întocmim lista pentru intervalul
de adrese (18—27), conform tabelu¬
lui 2.

Asemenea calcule simple se re-

TÂBELUt2 .

_l î

Adresa

Timpul de expunere

1,0 s

1 ,0+ 0,11 » 1,1

1 ,0+ 0,22 1,2

1,0+ 0,33« 1,3

1,0+ 0,88 ~ 1,9

2,0

petă pentru toate intervalele, iar lista
se completează prin rotunjire la ze¬
cimi de secundă pentru timpul pînă
la 30 s. Apoi, fără a afecta precizia,
rotunjirea se va face la secundă
pentru timpi cuprinşi între 30 şi 300
s, iar pentru valori mai mari se vor
face rotunjiri la zeci de secunde.

O dată terminată etalonarea, reve¬
nim ia schema de principiu din fi¬
gura 3 prin înlăturarea modificărilor
care s-au efectuat în montaj.

Scrierea EPROM-ului se fac€f pe
un programator special destinat
acestui scop, care permite înscrie¬
rea datelor bit cu bit sau în sistem
hexagonal. în acest din urma caz?nu
mai este necesară completarea da¬
telor în. binar, în ultima coloană a
tabelului şi listei de date, deoarece
codificarea în binar o efectuează
programatorul. Evident, se vor fojcfei
numai tastele 0, 1, 2...9 şi nu A, B,
C, D, E, F.

în revista „Tehnium", numerele
12/1991, 1/1992 şi 2/1992, a fost
prezentată o serie de circuite inte¬
grate specializate în sinteza sunetu¬
lui, în cele ce urmează voi descrie
circuitul integrat MMC334, un cir¬
cuit ce poate fi inclus în aceeaşi
grupă de sinteză a sunetului, cu
menţiunea că, în cazul său nu se
poate controla decît tactul (viteza de
derulare) secvenţei muzicale ce a
fost programată de constructor şi
nu natura sunetului emis.

Circuitul MMC334, produs al fir¬
mei MICROELECTRONICA, este un
circuit integrai destinat să lucreze ia
tensiuni mici, furnîzînd la ieşire o
melodie compusă din 64 de note. La
baza schemei stă o memorie RAM în
care este înscrisă, în procesul de fa¬
bricaţie, întreaga secvenţă muzicală,
deci pentru fiecare melodie este
realizată o variantă de circuit. Un
circuit oscilant, a cărui frecvenţă
poate fi controlată extern într-un
spectru larg, „baleiază'' memoria,
obţinîndu-se astfel la ieşire melodia
înşprisă. în comerţ sînt disponibile
deocamdată două variante, una din
ele — MMC334/2 — avînd înscrisă
melodia genericului filmelor cu Stan
şi Bran.

Amplificatorul final a fost conce¬
put să lucreze pe o sarcină — difu-

SONERIE

ALEXANDRU ZANCA

piezoceramic, similar cu cel existent
în ceasurile de mînă sau în unele ju¬
cării muzicale. în cazul unui difuzor
de joasă impedanţă este necesar un
ampiificator-adaptor.

in figura 1 este ilustrată o aplica¬
ţie a acestui circuit integrat, şi
anume ca sonerie de apartament. La
apăsarea butonului B — chiar de
scurtă durată — se începe derularea
secvenţei muzicale. De la pinul 6,
care constituie una din ieşiri, se cu¬
lege semnalul pentru amplificato-
rul-adapîor, capabil să lucreze cu
un difuzor de 0,5 W şi impedanţa în¬
tre 4 şi 50n. în cazul altor aplicaţii —
ca de exemplu cutie muzicala — în¬
tre pinii 6 şi 7 se poate lega o cap¬
sulă piezoceramică (fig. 1 b).

Pinul 5 este o ieşire de tip BUSV,
activă în starea „low“ şi indică deru¬

la acest pin pot fi „vizualizate" le-
gînd la pinul 5 o diodă LED, ca în fi¬
gura Ic.

Cu ajutorul" rezistenţei R2 se re¬
glează frecvenţa oscilatorului, deci
tactul meiodiei, cu alte cuvinte, vi¬
teza de derulare a meiodiei, cu im¬
plicaţii şi asupra timbrului. La pinul
4 poate fi culpat un oscilator extern,
lărgind astfel aria aplicaţiilor circui¬
tului.

Dacă montajul este utilizat ca
alarmă pentru ceas, grupul R1, CI
poate lipsi, melodia derulîndu-se atît
timp cît pinul 1 este menţinut la un
potenţial cuprins între 1 V şi + Vcc.

în figura 2a este prezentat cabla¬
jul la scara 1:1, iar în figura 2b, dis¬
punerea componentelor. Cu linie în¬
treruptă este ilustrat cazul capsulei
TO-116. în figura 3 sînt ilustrate
cele două tipuri de capsule în care

TO-116 şi MP-48, precum şi confi¬
guraţia pinilor în cele două cazuri.

Montajul se alimentează de la o
sursă de tensiune ce poate fi cu¬
prinsă în domeniul 1,5 V-f 5,5 V (în
cazul figurii la, Vcc = 4,5 V), curen¬
tul de repaus fiind infim, în jur de 20
ti A, iar ce! de lucru fiind de maxi¬
mum 0,8 mA, ia funcţionare cu difu¬
zor piezoelectric.

Notă. în figura 1a-numerotarea pi¬
nilor corespunde capsulei MP-48.

LISTA DE COMPONENTE

. R1 — 100 kil;

R2 — 200 kn, semireglabil;

R3 — 30 kll;

R4 — 3 kO;

R5 — 470 O;

R6
CI
C2
Dl
D2
TI,

2 kii;

10 nF, ceramic;

5 47 mF/ 15 V;

1N4001;
t MDE1101V;

T3 — BC107, BC172;

T2 - BD135, BD137, BD139;
I. C. — MMC334. .

Bibliografie

„Catalog „MICROELECTRONICA'',
1991

TEHNIUM 6/1992

începem cu materialul de mai jos
un serial de articole, în cadrul că¬
ruia vom prezenta semnele conven¬
ţionale (simboluri grafice) pentru
cele mai uzuale componente elec¬
tronice.

Necesitatea prezentării acestor
materiale rezidă în faptul că în ma¬
nualele şi revistele de specialitate
sînt publicate scheme electrice care
utilizează o diversitate de semne
convenţionale (simboluri grafice)
pentru componentele şi dispozitivele
electronice. Deoarece toate dispozi¬
tivele şi componentele electronice,
precum şi toate echipamentele, apa¬
ratele, maşinile şi dispozitivele din
alte domenii (telemăsură, telecomu¬
nicaţii, telegrafie ş.a.) au semnele
convenţionale standardizate, atît la
noi în ţară, cît şi pe plan internaţio¬
nal, este recomandabil ca acestea
să fie cunoscute şi utilizate pentru a
se obţine o unificare a „limbajului' 1
în aceste domenii.

SEMNE CONVENŢIONALE PENTRU REZIS TOÂRE

Semn convenţional (simbol)

Denumire

Formă preferată jk™»®

to,mi -AAAAr

Rezistor, simbol genera!

—i /^y~ \

Rezistor variabil

Rezistor dependent d® ten¬
siune

Varistor

(Rezistor cu valabilitate In¬
trinsecă, neiinlars, dependent
de tensiune)

Notă ® U poate fi înlocuit cu

-c£ET

Rezistor cu contact glisant
(cursor)

-cEiî

Rezistor cu contact glisant,
cu poziţie de întrerupere

— r~^ == i— i

Poienţiometru cu contact

glisant

— C^S—

Potenţiometru cu ajustare
prereglată

-di--

Rezistor cu prize fixe (două
prize figurate)

Şunt

Rezistor cu terminai® sepa¬
rate de curent şi de tensiune

Rezistor variabil cu discuri
de carbon

Element de încălzire

SEMNE CONVENŢIONALE PENTRU CONDENSATOARE

Semn convenţional (simbol)

Formă preferată Altă formă

Denumire

Condensator, simbol gene¬
ral

Notă. Dacă este necesar să
se identifice armăturile (elec¬
trozii) condensatorului, linia
curbă trebuie să reprezinte:

— armătura exterioară, în
căzui unui condensator fix cu
. dsel.ectrle Jbirtie. sau ceramică:

SEMNE

CONVENŢIONALE

PENTRU

SCHEME

ELECTRICE

Ing. ŞERBAN NAiCU

— armături mobilă, în ca¬
zul unui condensator variabil
sau ajustabil;

.. — armătura cu potenţialul
cei mai mic, în căzu! unui
condensator de trecere.

-r-

Condensator de trecere

±L

T ■

±j_

Condensator polarizat, cte I
exemplu electrolitic |

Condensator variabil
Condensator ajustabil

Condensator cu ajustare pre-
reglată ”

Condensator diferenţial varia¬
bil

-r*

Condensator variabil cu două
armături mobile

Condensator polarizat depen- |
dent de temperatură, atunci 1
eînd se foloseşte deliberat co- 1
eficientul de temperaturi, de 1
exemplu: condensator eera- !
mic.

Notă. 0 0 porie ! înlocuit cu 1

ţA£

Condensator polarizat de¬
pendent .de tensiune, atunci
cînd se foloseşte deliberat ca¬
racteristica dependentă de |
tensiune, de exemplu: con- |
densator semiconductor. j

Notă. U perie fi înlocuit cu 1
V.

(CONTINUARE...IN MB, MOTOR}..

In ţara noastră, toate standardele
de stat sînt elaborate de către
INSTITUTUL ROMÂN DE STAN¬
DARDIZARE, în colaborare cu între¬
prinderile (producătoare şi benefi¬
ciare ale produselor pare se stan¬
dardizează) şi institutele de cerce¬
tări de profil, corespunzătoare diver¬
selor activităţi. Semnele convenţio¬
nale pentru scheme electrice sînt
standardizate în STAS 11381 (care
cuprinde 44 de părţi).

Componentele pasive (rezistoare,
condensatoare şi bobine) au sem¬
nele convenţionale standardizate în
STAS 11381/6—88, STAS 11381/
7 — 88 şi respectiv STAS
11381/8—88, care corespund cu pu¬
blicaţia CEI 617-4 (1983) „Simboluri
grafice pentru scheme. Partea a
IV-a; Componente pasive", standard
internaţional elaborat de către
COMMISSION ELECTROTECH-
NIQUE INTERNATIONALE.

TEHNIUM 6/1992

în numărul 4 din acest an am prezentat schema electrică a părţii de receptor; de astă dată prezentăm schema elec¬
trică a preamplificatoarelor cu sistemele de corecţii ale caracteristicii de frecvenţă, amplificatoarele de putere şi siste¬
mul de alimentare de la radiocasetofonul ELTRA CS-202.

Se observă modurile de cuplare a semnalelor audio de diverse provenienţe (magnetofon, picup, radio), cît şi corecţi-
ile_ electrice ce se aplică fiecăruia.

în esenţă montajul neavînd circuite integrate specializate se poete descifra facil permiţînd interschimbarea unor
componente din schemă cu altele echivalente. Pentru nivelurile de intrare indicate, puterea debitată la ieşire este de
2x15 W/8P-. Urmează prezentarea schemei casetofonului.

Uout - P I ,

R2i 1

tsn

B2U

TkS

*%3V

—

P245 L

IkţpQ

>25V

T210 '-,?

f° 137/ nsy

\ Î208
JBC237A

C 230

\220n\ ~TC22S

\ [ 47 pJp?3?

! i N

•J 1220»

UI QJJ U«

~C«Hh

WTA-T 250f500mA

-j

! B 601

?J._C334 _b

T T

x ri^r

’332 'N/?3J3 R335 H P337M ^

A B3

-IEEE3I——

T- SOOmA

PUBLICITATE

V PP78 R350 N

I m n

Construcţii şi reparaţii aparatură:
electronică şi electrică, profesională
şi casnică.

întreţinere şi reparaţii avantajoase
la radiotelefoanele micilor întreprin¬
zători.

Garanţia lucrărilor, piese originale,
promptitudine, vă oferă atelierul spe¬
cializat din Boideşti-Scăieni, str. Pri¬
măverii nr. 1 — jud. Prahova,

972/12 346.

TEHNIUM 6/1992

AUTOMAT!;

PROTECŢIE

Este cunoscut faptul că, la televi¬
zoarele alb-negru de producţie indi¬
genă, tranzistorizate sau cu circuite
integrate, încălzirea tubului cines-
cop începe odată cu apariţia foarte
înaltei tensiuni de 13—18 kV pe
anodul de accelerare a fasciculului
de electroni. Aceasta conduce la
uzarea prematură a cinescopului
prin „smulgerea" de particule din
catodul neîncălzit suficient în pri¬
mele momente de după conectarea
la reţea.

Televizoarele cu tuburi electronice
nu prezintă un astfel de fenomen
deoarece încălzirea filamentelor se
face concomitent la tpate dispoziti¬
vele active, iar intrarea în funcţiune
a blocului de baleiaj orizontal şi a
redresorului de foarte înaltă ten¬
siune are loc după 10—20 de se¬
cunde de la alimentarea aparatului.

/a 6or/7g(~) « put? ti/
m c/r@ soacre

I WDsx./ W

2/Cs T&ruf JZ S<s CUjOc/u/eCL

/UeTo/cccy & (?ofis£//k/ /& Sos/oi o4> 7oJ>/o/

De aceea, multe dintre receptoarele
de televiziune mai vechi, din ultima
categorie amintită anterior, au tubu¬
rile cinescop în stare bună de lucru,
chiar după 5—10 ani de exploatare.

în continuare se prezintă o moda¬
litate simplă de protejare şi prelun¬
gire a „vieţii" componentei celei mai
scumpe dintr-un televizor, tubul vi-
deoreproducător, aplicabilă recep¬
toarelor de televiziune portabile tip
„SPORT 209“, „SPORT 232“,
„SPORT 262", „SPORT 272" etc.

Figura 1 prezintă schema blocului
de alimentare, bloc care are aceeaşi
structură şi aceleaşi valori de com¬
ponente pentru toate tipurile de te¬
levizoare enumerate anterior.

Modificarea- care trebuie execu¬
tată constă în desfacerea traseului
deconectabii de ia ieşirea a stabi-

| T602 30136
IcvŢT --

T603
' BC 170

lizatorului (în schemă porţiunea |

marcată printr-un cerc) şi intercala- t

rea, între cele două borne, a monta- i

jului din figura 2, respectînd specifi- m t
caţiile date. <

Se observă că montajul propus :

este un amplificator de curent conţi- (

nuu ce funcţionează ca o „cheie" de l

comutare temporizată. Elementul i

principal care lucrează astfel este *

tranzistorul de putere T3. El este co- |

mandat în curent de către tranzis- 1

toarele TI şi T2 legate în cascadă <

care, la punerea sub tensiune a tele- i

vizorului, pentru o perioadă de
15—20 de secunde, menţin potenţia¬
lul bazei lui T3 la o valoare ridicată
în raport cu masa, blocîndu-l. în
acest interval de timp, tensiunea
continuă de alimentare a întregului <

televizor pune în stare de funcţio- <

nare blocurile sale componente, cu
excepţia etajului de baleiaj orizontal |
şi a redresorului de foarte înaltă ten- i
siune. Alimentarea filamentului tu¬
bului cinescop este, de asemenea, <
prezentă de la pornirea şi pînă la |
oprirea aparatului. Tot în acest in¬
terval de timp, stabilizatorul ar tinde
să nu mai funcţioneze în parametrii
săi normaji, datorită faptului că cel
mai important consumator, blocul
de baleiaj orizontal, nu lucrează.
S-ar ajunge la o creştere a valorii

potenţialului de ieşire şi la supravol-
tarea modulelor, inclusiv la încălzi¬
rea catodului cinescopului. Aceasta
ar putea conduce în cazul tubului
catodic la periclitarea integrităţii
sale, prin distrugerea filamentului,
deşi celelalte componente ar putea
funcţiona corect şi ia o tensiune mai
ridicată, de 13—15 V. Pentru a evita
o astfel de posibilitate montajul este
prevăzut cu o diodă Zener de pu¬
tere, simulată, în cazul de faţă, prin
grupul D2, D3, T4. Ea intră în con-
ducţie ia depăşirea unei tensiuni de
aproximativ 11,2 V, menţinînd la
această valoare ieşirea stabilizatoru¬
lui pînă la pornirea blocului de ba¬
leiaj orizontal (după un interval de
timp de aproximativ 15—20 de se¬
cunde), după care „dioda" îşi iese
din „rol".

Temporizarea este dictată de gru¬
pul R1, CI şi valoarea tensiunii Ze¬
ner a diodei Dl şi se poate modi¬
fica, fie prin înlocuirea acestei diode
cu o alta, a cărei tensiune să fie cu¬
prinsă între 5 V şi 10 V, fie din „jo¬
cul" constantei de timp a grupului
rezistenţă-condensator.

Valoarea rezistenţei R1 nu trebuie
să fie mai mică de 1 kl 1, nici mai
mare de 500 k£i. iar condensatorul
CI nu va depăşi 1 000 /jF.

CIFRU

Un montaj foarte simplu şi eficace
(de „yală cu cifru" este prezentat în
figura 1. Schema bloc conţine, con¬
form figurii 2, trei circuite de tempo¬
rizare cu durate diferite conectate la
o poartă SAU--NU. Ieşirea acestei
porţi comandă un circuit de acţio¬
nare a unui electromagnet-zăvor,
EM, circuit ce mai conţine o intrare
de interzicere, de asemenea tempo¬
rizată: Durata acestei temporizări
este mult mai mare decît a celorlalte
trei.

FUNCŢIONARE

Urmărind diagrama de timp din
figura 3 se poate observa că ia
apăsarea butoanelor 3T-> 83, într-o
anumită ordine prestabilită şi cunos¬
cută numai de utilizator, cele trei
monostabile realizate cu ampiifica-
ipareje operaţionale Al , A2.şi A3

TEHNIUM 6/1992

iacul (Diode Aiternating
Current) este un dispozitiv multi-
joncţiune, o diodă cu cinci straturi,
ce are proprietăţi de conducţie în
ambele sensuri.

Reprezentarea schematică a unei
astfel de structuri este arătată în fi¬
gura 1. Simbolul electronic al dis¬
pozitivului este prezentat în figura
2. Caracteristica l A (U A ) din figura 3
relevă faptul că, peste o anumită va¬
loare a tensiunii aplicate la bornele

sale, U A1 , respectiv U A * diacul se
străpunge şi curentul care îl
străbate creşte foarte mult. în gene¬
ral este de dorit ca U A1 = U A2 , iar
tehnologic se realizează acest dezi¬
derat cu o precizie de + 10%. Valoa¬
rea tensiunii de străpungere se si¬
tuează, în funcţie de tipul de diac, în
jurul cîtorva zeci de volţi (20 V -r
50 V). Datorită caracteristicii bidi¬
recţionale, diacul se utilizează în
circuite de curent alternativ, la co¬
manda tiristoarelor şi triacelor.

SIMULATOR
DE DIAC

Există posibilitatea ca la un mo¬
ment dat constructorul amator,
pentru o anumită aplicaţie, să nu
deţină un astfel de dispozitiv. Ve¬
nind în întîmpinarea rezolvării
acestei probleme, propun un mon¬
taj (figura 4) ce simulează funcţio¬
narea diacului. Avantajul schemei
constă în faptul că are posibilitatea
de a lucra de la tensiuni mici de
străpungere pînă la valori ridicate
ale acestora, în funcţie de tipul de
componente folosite. Intrarea în
conducţie a simulatorului este dic¬
tată de diferenţa de potenţial pe
cele două diode înseriate ale punţii
redresoare, joncţiunea bază-emitor
a tranzistorului npn şi tensiunea de
prăbuşire a diodei Zener. Acest ul¬
tim dispozitiv semiconductor se va
alege cu Uz < U C f 0(T1 T2) , iar dio¬
dele din punte trebuie sa suporte,

teoretic, o tensiune inversă mai
mare decît jumătate din diferenţa
de potenţial anterior amintită. Prac¬
tic, ele se vor alege cu o tensiune in¬
versă admisibilă de cel puţin 1,5 ori
mai mare decît amplitudinea ten¬
siunii alternative aplicate.

O realizare practică cu acest sj-
mulator eşie propusă în figura 5. în
speţă este vorba de un variator de
putere pe sarcină rezistivă avînd ca
element de „forţă“ un tiristor. Bine¬
înţeles că atît dispozitivul coman¬
dat cît şi puntea redresoare se vor
alege în funcţie de sarcină şi de ten¬
siunea de alimentare a variatorului.
Funcţionarea în această configu¬
raţie a grupului de tranzistoare, a
diodei Zener şi a rezistenţelor afe¬
rente este .similară cu cea a unei
diode Shockley (numai într-un sin¬
gur sens de conducţie).

Pagini realizate de ing. MIHAI CODÂKWA5

vor comuta ieşirile în starea logică^
„0“. Importanţa tastării acestor bu¬
toane numai într-o anumită succe¬
siune reiese din faptul că durata de
deză von re este limitată la intervalul
de timp cîî cele trei monosîabile se
găsesc simultan în stare logică de
nivel mic (jos). Pe acest interval
poarta logică SAU-NU formată din
diodele Dl, D2 şi D3 are ia ieşirea Q
nivel logic „1“, ceea ce permite
amplificatorului operaţional A4 să
treacă de asemenea In -starea logică
„1“ şi prin intermediul tranzistorului
TI, să acţioneze., zăvorul electro¬
magnetic EM. Acest lucru este per¬
mis numai cu condiţia ca butoanele

34-^-Sn să. nu fi fost apăsate cu
20—30 s înainte de formarea „cifru-
lui“. în fapt, ultimul operaţional reali¬
zează funcţia logică Şl cu două
intrări, dintre care una este tempori¬
zată.

Dezăvorîrea este acţionată . prin
tastarea în ordine a butoanelor Bl,
apoi B2 şi ultimul B3, fără a apăsa
nici unul din butoanele „false“, nici
înainte de formarea cifrului, nici
între apăsările butoaneior specificate
anterior. Ca sugestie pentru bu¬
toane, recomand folosirea unei tas¬
taturi de telefon românesc care are
marcate cifre de la 0 la 9 pe 10 din
cele 12 clape ale sale. Dintre acestea

a? % s>4

s i i

i i

H-

20 - 50 $

Jh/erg/eere

trei vor fi utilizate ca taste de cifru,
iar celelalte ca taste false. Cu cît
numărul butoanelor false creşte, va
creşte şi gradul de protecţie al
cifrului.

Realizarea electromagnetuiui de
zăvor o las pe seama imaginaţiei
fiecărui constructor. Oricum, rezis¬
tenţa bobinei acestuia nu trebuie să
fie mai mică de 30 fi.

Listă de componente !

Al + A2 + A3 + A4 = dM324; TI = i
BD135—139; BD237; BD441 etc.;-Dl '
= D2 = D3 = 1N4148; D4 = PL7V5Z;
D5= PL27Z; R1 = 56 kfl; R2 = R3 =
47 kfi; R4 = R5 = R6 = R9 = 47 fi; R7
= R8 = 10 kfi;. R10 = 100 kfi; R11 = 1
kfi; R12 = 470 fi; CI = C2 = C5 = 100
/uF/16 V, tantal; ,C3 = 68 mF/ 16 V,
tantal; C4 = 220 mF/ 10 V, tantal.

TEHNIUM 6/1992

*»!■

ATELIER

STARTER ELECTRONIC UNIVERSAL

| Student GABRIEL DIACONU

I M-am născut aproximativ odată cu revista „Tehnium“,

I sau cei puţin în vremea cînd aceasta constituia doar o idee, iar experienţa acumulată
I în domeniul tehnicii în generai, o datorez în cea mai mare parte tot acesteia.

Acum, aici, deşi partizan al „fenomenului Radio",

propun cititorilor o mică automatizare utilă cred eu... ia scară mare.

I Dacă avantajele iluminării cu tu-
1 buri fluorescente sînt suficient de
1 cunoscute şi fac inutilă o nouă pre-
1 zentare a acestora, defectele, uneori
I cu caracter de surpriză, ce pot sur¬
veni (în practică), sînt muit mai nu-
I meroase decît în căzui unui bec cu
I incandescenţă. Starterul, parte com-
I ponentă a sistemului de alimentare
| pentru un astfel de iluminat, poate
I prezenta în timp o funcţionare de-
| fectuoasă, ca urmare.a uzării aces-
| tuia. Unul din simpîome poate fi „în-
1 negrirea" prematură a extremităţilor
| tubului ca urmare a unei amorsări
| greoaie, respectiv menţinerea în
1 stare de incandescenţă a filamente-
! lor pe un timp mai lung decît cel ne-
p cesar ionizării.

| Montajul electronic prezentat în fi-
| gură şi realizat cu piese, uzuale
| (eventual recuperate) îşi propune să
1 înlocuiască cu succes o astfel de
1 componentă, demonstrînd în_ cele
jj din urmă calităţi ameliorate, întreg
jj montajul, realizat pe o plăcuţă cu
I circuit imprimat avînd dimensiunile
l de 30/18 mm, se închide în tubul de
jj plastic al unui starter obişnuit, de-
1 fect. Fiabilitatea, superioară celei a
1 sistemului clasic oferă avantajul
I funcţionării pe timp practic nelimi¬

tat, datorită eliminării contactului
electromecanic în vid. în acest mod
se măreşte considerabil numărul
orelor de funcţionare a tubului fluo¬
rescent, şi dispare „ pîlpîirea" supă¬
rătoare pe timpul, de semenea scur¬
tat, al amorsării.

Funcţionarea este simplă; un divi-
zor rezistiv (R1, R2) şi o celulă de
redresare monoaltfernanţă oferă ten¬
siunea de încărcare condensatorului
C (de tip polieşter metalizat). Des¬
cărcarea intermitentă a acestuia prin
dioda DZ, ajunsă periodic în faza de
conducţie, asigură impulsurile nece¬
sare tiristorului pentru închiderea
circuitului filamentelor şi, implicit,
încălzirea acestora. Odată apărută
emisia termoelectronică, tensiunea
la capetele tubului cu gaz scade
muit sub cea a reţelei. Implicit şi la
bornele condensatorului C vom găsi
o tensiune mai mică ( < 2 V), insufi¬
cientă pentru situarea în zona de
conducţie a diodei Zener. Cu poten¬
ţial practic zero pe poartă faţă de
catod, tiristorul se „autoexclude" din
circuit, în favoarea unei iluminări
normale.

Pentru puteri mai mari de 20 W,
este bine ca tiristorul să fie de tip
T1N4, T1N6, preferate în special

pentru volumul redus. Personal,
pentru 20 W folosesc T1N2. Nici
unul din cazuri nu necesită radiator.
DZ poate fi orice diodă stabiliza¬
toare între 5 şi 8 V, însă pentru fie¬
care valoare în parte se va alege R1 1
pe cale experimentală între 100 kO 1
şi 330 kH. Toate rezistenţele sînt de i
0,25 W. Cei mai exigenţi pot păstra 1
din componenţa starterului clasic şi f
condensatorul iniţial.

Consumul „în gol" este neglijabil, f

Atenţie! O valoare prea mică a re- I
zistorului R2 poate duce la distruge- ;
rea prematură a tubului prin su- \
praîncălzirea filamentelor.

nul din cele mai costisitoare
defecte atît al televizoâVal-or alţtne-
gru, cit şi al celor color, consta în
scăderea emisiei catodice, .ceea ce
conduce la compromiterea irriaginii
şi el se remediază de obicei prin
schimbarea tubului cu unul nou.
Defectul se identifică foarte uşor
prin simptomele specifice, respectiv
apariţia tîrzie a imaginii, care la în¬
ceput (primele 2—4 minute) este
„întunecată" şi abia după 8—12 mi¬
nute devine vizionabiiă, însă cu con¬
trast slab. Simptomele se amplifică
treptat în timp. pî.oa cînd televizorul
devine inutilizabil.

în practica depanărilor „improvi¬
zate", unii depanatori „remediază"
(pentru o perioadă de timp limitată)
defectul prin supraaiimentarea fila¬
mentului, deci „forţarea" acestuia la
o temperatură de lucru mai ridicată,
deci. o „forţare" a emisifei electro¬
nice. Desigur, soluţia în majoritatea
cazurilor dă satisfacţii 'doar pentru o
perioadă limitată datorită, în primui
rînd, epuizării accelerate a filamen¬
tului.

Dintr-o analiză atentă a construc¬
ţiei sistemului filament-catod al tu¬
burilor cinescop, rezultă că în tim¬
pul funcţionării, reducerea emisiei
catodice nu se. datorează epuizării
în volum a mesei catodice. Cauza
este, de obicei, formarea unei peli¬
cule compacte pe suprafaţa catodu-
iui, electrolzolantă, epuizată din
punct de vedere al emisiei catodice,
peliculă ce „izolează", împiedică
emisia electronică a restului de

Scoaterea benzinei din rezervorul
unui autovehicul în canistră este o
operaţie adeseori neplăcută pentru
şoferi.’

Propun realizarea unui furtun care
să nu necesite „tragerea cu gura"
pentru amorsarea curgerii libere,
prin cădere, a carburantului din re¬
zervor.

Ideea este de a intercala o pompă
aspiro-respingătoare pe traiectul

FURTUN

PENTRU

BENZINĂ

— inelul de poziţionare a supapei; 5-

— corpui pompei; 6 — supapa de»
evacuare; 7 — furtun de evacuare.

Corpul pompei (reper 5, figura 1)
este confecţionat dintr-un tub mai'’'
gros de cauciuc, cu lungimea de
aproximativ 150 mm, iar ca supape
s-au folosit două supape de aer de
la masca contra gazelor. Suportul
supapelor (reper 2, figura 1 şi figura
2) se confecţionează prin strunjire
dintr-un material rezistent îa ben¬
zină, cu diametrele exterioare în
funcţie de diametrul interior ai fur¬
tunului şi al corpului pompei folo¬
site.

Inelul de poziţionare a supapei
(fig. 3) se confecţionează tot prin
strunjire şi se montează prin pre¬
sare, lipire sau chiar filetare.

Trebuie acordată o atenţie deose¬
bită etanşărilor, „tragerea de aer
fals" comphomiţînd funcţionarea fur¬
tunului si, de asemenea, montării
supapelor, astfel încît să permită
trecerea lichidului dinspre rezervor
spre canistră Se pot utiliza coliere
de strîngere sau adezivi pentru lipi¬
rea reperelor.

Furtunul se utilizează în felul ur-

Ing. ADRIAN GIURGEA,

istriţa

lichidului comparabilă cu secţiunea
furtunului. De asemenea, materialul
din care este ea confecţionată tre¬
buie să reziste la benzină.

Figura 1 prezintă o variantă de
pompă aspiro-respingătoare, com¬
pusă din următoarele repere: 1 —
furtun de admisie; 2 — suportul su¬
papelor; 3 — supapă de admisie; 4

furtunului, pompă care amorsează
pentru început curgerea; apoi, după
ce furtunul s-a umplut, curgerea
continuă de la sine. prin cădere li¬
beră, pînă cînd nivelul carburantului
din cele două recipiente este aproxi¬
mativ egal. Pompa folosită trebuie
să aibă supape care să se deschidă
foarte uşor si secţiunea de trecere a

013 dupo furtunul
folosit

1. Căpătui aspirant
se introduce în rezerve
zina, iar cei refulant
care, bineînţeles, trebui
jos ca rezervorul.

2. Se strînge cu mîna
ber succesiv, de cîtevr
pompei, pîna cînd. dai
creat, benzina este aspii
în întregime furtunul; a\
continuă liber, ca la
obişnuit.

i~035 după
corpul pompei

■EHNIUM 8/1992

masă catodică, a cărei capacitate de
emisie este practic cea iniţială. în
asemenea condiţii rezultă că soluţia
ideală de „regenerare" a tuburilor
cinescop cu emisie electronică scă¬
zută (uzate), constă în îndepărtarea
peliculei mai sus descrise, izolantă
şi inactivă. Suprafaţa catodică astfel
„curăţată" va avea capacitatea de
emisie catodică iniţială, la parametrii
normali de alimentare şi funcţionare
a filamentului.

Desigur, din punct de vedere
practic se pune problema „curăţirii",
fără intervenţii mecano-chimice în
interiorul tubului. în acest scop a
fost conceput şi experimentat pro¬
cedeul ce constă în „dezintegrarea"
peliculei inerte de pe masa catodică,
prin aplicarea unei tensiuni de acce¬
lerare exagerat de mare între cato-
dul şi electrodul de comandă al tu¬
bului (gl).

Modul de lucru:

— se scoate soclul de pe tubul ci¬
nescop;

— pe un soclu identic se reali¬
zează montajul din figură;

— se şterge „gîtul" tubului de
praf, astfel încît să se poată urmări
vizual fenomenul;

— se pune soclul cu montajul din
figură pe tub;

— se alimentează filamentul tubu¬
lui prin închiderea întrerupătorului
K1;

— se aşteaptă 2—3 minute pînă la
intrarea în regim termic normal a fi¬
lamentului;

— se apasă pentru o fracţiune de
secundă butonul de sonerie K2;

(Atenţie! Contactul să NU dureze
mai mult de 1/10—1/5 s, altfel se
compromite definitiv tubul)

— se urmăreşte vizual catodul, de
pe care, prin scînteieri intense, se
„spulberă" stratul inert;

— se deschide K1 şi se demon-

■ olosind un circuit integrat /3E555 , un NTC şi
un instrument de 1 mA, putem construi un
termometru de la 0 °C la 45 °C (sau alte limite).

Din schema de principiu (fig. 1) reiese că /3E555
este utilizat ca oscilator de relaxare (astabil). Cele
două Intrări PS şi PJ urmăresc tensiunea de
încărcare şi descărcare a condensatorului CI =
100 nF. Cînd tensiunea de încărcare atinge pe
pragul de sus, PS, +0,66. V, circuitul basculează,
încărcarea condensatorului CI se face prin circui¬
tul NTC, PI şi Dl, iar descărcarea prin D2, 1/2P1
şi pinul 7. Cînd tensiunea pe condesatorul CI
scade la +0,33 V, circuitul rebasculează. Frecvenţa
de oscilaţie depinde de RA, CI la încărcare şi RB,
CI la descărcare. Din acest considerent reiese că
RA trebuie să fie astfel ales încît să asigure pentru
tranzitorul de descărcare 1 mA. Este recomandat
ca, în funcţie de tensiunea de alimentare, RA să
nu coboare sub 3 kfl (la temperatura maximă, în
cazul nostru 50 °C). Diodele Dl şi D2 sînt de
comutaţie rapidă, 1N4148, iar condensatorul tre¬
buie ales din tipul TANTAL sau asemănător, cu
curenţi de fugă sub 250 nA (acest curent de 250
nA este curentul de deschidere a circuitului
basculant SUS). Alegerea rezistenţei este legată
tot de curentul de deschidere, care trebuie să fie
puţin mai mare de 250 nA. Se recomandă RA de
maximum 20 MO.

O piesă importantă a schemei este NTC
(termistor cu coeficient de temperatură negativ).
In literatura de specialitate s-a admis:

R25 (fi) rezistenţa NTC la 25 °C,

R85 (fî) rezistenţa NTC la 85 °C,

B (K) valoarea indicelui de sensibilitate termică.

B = 1 780 In

Rs5

REGENERAREA

TUBURILOR

CINESCOP

Dr. ing. JOZSEF LIIVIGVAY — Y05AVN, maestru internaţional al sportului

tează soclul cu montajul de regene¬
rare;

— se pune soclul tubului la loc şi
se porneşte televizorul.

Dacă se respectă întocmai cele de
mai sus, în cca 85—90% din cazuri,
tubul se reface complet. Personal,
din 20 de tuburi „prelucrate" am
avut succes deplin ia 17 'bucăţi;
unele funcţionînd normal deja de
peste 3 ani după regenerare. Cele 3
tuburi „rateu" au fost anterior „su-
pravoltate" la filament timp de 3—8
luni.

în mod sjmilar am încercat cu un
tub color. în acest caz, operaţia se
face pe fiecare pereche catod —
electrod de comandă în parte. Re¬
zultatul a fost pozitiv.

TERMOMETRU CU £E555

IOAN POPOVICI, Cluj-Napoca

B este dat de constructor şi are valoarea între
2 000 şi 6 000. Astfel, la un NTC de 510 Ci (Curtea
de Argeş), B = 3 655.

Constanta de timp termică este între 25 s şi 120
s. Acest timp este necesar pentru ca termistorul
să-şi schimbe rezistenţa de la R25 la R măsurat.

Pentru aplicaţia din figură am ales un NTC de
100 kfl la 25 °C, care are următoarele caracte¬
ristici:

R25 = 100 kfl; B = 4 000; t = 55 s;

U„ = 150 °C; 0 1,2 mm; L = 15 mm.

Cu datele de mai sus, dacă alegem T max 50°C,
reiese că R 25 /R 45 este 3, iar R0 c C/R 25 este 3.
Considerînd scăderea rezistenţei la 45°C de trei
ori, rezultă R 45 o C = R 25 /3 = 100/3 = 33 kfl, iar ia
0 C C creşte la R 0 . c ~ R 25 x 3 = 300 kfl.

Pentru simplificare se procedează în felul ur¬
mător: se conectează NTC la un ohmmetru şi,
cunoscînd temperatura mediului ambiant, se va
citi rezistenţa. Mărind temperatura, se va citi
noua rezistenţă. Avînd caracteristicile NTC, pu¬
tem şti aproximativ şi variaţia frecvenţei astabilu-
lui; cunoscînd cu precizie valoarea rezistenţei la
T 20 i c, "î" 30 d c> T 40 -C ?î "^ 45 -c poate etalona in¬
strumentul în valorile de 20°C, 30°C, 40°C, 45°C,
care pot fi ±5%, ceea ce este suficient de precis.
Precizia este asigurată într-un timp de minimum
1 000 de ore de funcţionare (dat de fabricant).

CONSTRUCŢIA APARATULUI %

Circuitul /3E555 (varianta în capsulă DIL cu 2x4
pini) se montează pe un circuit imprimat, con¬
form figurii 2, unde: 1 = masaj—); 2 = pragul de
jos (PJ); 3 — ieşire (O); 4 = aducerea la 0 (ALO);

5 = control (C); 6 = prag de sus (PS); 7 = des¬
cărcarea (DESC); 8 — alimentare (+.V), în cazul
lui 0E555N.

Circuitul este văzut dinspre.partea placată. DL ,
mensiunile sale de 30x40 mm dau posibilitatea
de montare chiar în instrumentul de măsură (în
spatele lui). Termistorul se montează într-un tub
de PVC 0 3 mm. în acest tub se toarnă electro-
pastă. După întărire (2-3 ore), tubul se îndepăr¬
tează. Astfel sonda cu cablu de legătură de Im
se va folosi după necesităţi.

La terminarea montajului se verifică bine toate
lipiturile şi apoi se alimentează cu tensiunea de 9
V. Curentul nu trebuie să depăşească 6 mA. Se
reglează din PI sensibilitatea, iar din P2 locul
temperaturii de 20°C, la mijlocul scalei; Atîngînd
NTC, instrumentul va trebui să devieze. Acest in¬
diciu ne este necesar pentru a şti dacă montajul
funcţionează corect.Folosind un termometru cu
mercur şi introducînd sonda într-un lichid cald,
vom grada scala instrumentului după indicaţiile
termometrului.

Dacă dorim ca 20°C să fie la, capătul scalei,
vom lega instrumentul la minus. în acest caz in¬
dicaţiile vor fi de la dreapta (2Q°C), spre stînga
(45°G). Dacă folosim o baterie de 9 V, renunţăm
la circuitul stabilizatorului. Câ'instrument ani fo¬
losit cel de la casetofoane, pe care l-am şuntat cu
o rezistenţă în paralel de 650 fl.

Cu acest termometru se poate măsura şi tempe¬
ratura corpului omenesc. Timpul de stabilizare
este mai mic decît la termometrele cu mercur.

Pentru a nu distruge circuitul 0E555, termisto¬
rul nu va fi încălzit mai mult de 50°C. Peste
această temperatură, rezistenţa termistorului R
$bade sub 5 000 fl.

LISTA OE PIESE

cuit 0E555 (capsulă MP48); P1-P2!j=poten-
Ître 47 kfl; D1-D2 = 1N4148, NTC - lOOkfl/

■ ci = 100 nF; C2 = 10 nF; C3 = 220 mF/10 V;
S 330 uF/16 V; D3 = DZ9VI; R1 = 1 000 0/
W ţi = BC107; instrument = 1 mA (sau şun-

TEHNIUM 6/1992

CITITORII RECE Wk IC

AMPLIFICA TOR

dere al fiecărui LED este stabilit din semîreglabilele P2--P7. Tranzistorul
TI are rolul de a stabiliza tensiunea de 5 V necesară circuitului integrat
CDB404. ■/'" ,

Mă numesc Bogdan Cergău, sint din Bucureşti şl urmăresc cu mult in¬
teres revista „Tehnlum". Sînt un vechi cititor al'revistei, dar începînd cu
acest articol vreau să devin şi colaborator. (Spre satisfacţia dumneavoas¬
tră, a noastră şi — sperăm şi a cititorilor — lată, aţi devenit deja colabo¬
rator — n.r.).

în acest articol este prezentat un amplificator de audiofrecvenfă (fig.
1), realizat cu circuitul integrat TDÂ1512 sau TDA1512Q, de concepţie
PHILIPS.

Reglajul volumului se face în curent, ceea ce reduce cu mult neplăce¬
rile datorate uzurii unui potenjiometru obişnuit. Acest amplificator se în¬
cadrează în normele HS—FI. In tabel sînt prezentate datele tehnice sie
amplificatorului, iar în figura 2 est® prezentat graficul puterii în funcţie
de rezistenţa de sarcină şi tensiunea de alimentar®. VU-metru! ataşat
este realizat cu un circuit integrat CDB404 (i.P.R.S.). Pragul de deschi-

(PW)

Tensiunea de alimentare

15—35 Vcc

Distorsiuni totale (1 kHz)

0,7%

Putere sinus

13 W

Vcc = 25 V; R s = 4 fi

Vcc = 25 V; R s = 8 fi

7 W

Putere muzicală

Vcc = 32 V; R s = 4 fi

21 W

Vcc = 32 V; R s = 8 fi

12 W

Impedanţa de intrare

20 kfi

Tensiunea de intrare

210 mV

Curentul consumat la mersul în gol

65 mA

COMANDA MOTOARELOR SINCRONE

Student ALIN SÂNDUIACHE

Motor 1

Motor 2

Citind în paginile revistei un articol despre co¬
manda în frecvenţă a motoarelor sincrone şi reali-
zînd un dispozitiv de comandă, am observat o ne-
regularitate în funcţionarea acestora la frecvenţe
diferite de cele pentru care au fost concepute.
Spre exemplu, la motoarele de tip M303, M304
eîc. este necesară utilizarea unui alt condensator
de defazare. Acesta are un roi decisiv în funcţio¬
narea motorului sincron.

Pe scurt, motorul sincron din seria M (Tesla)
este compus din două motoare sincrone identice
cu rotoarele montate pe acelaşi ax. Rotorul este
format dintr-un magnet multipolar cu zece pe¬
rechi de poli, iar cele două rotoare nu sînt defa¬
zate între ele. Statorul este de tip „cu poli
gheară", axa bobinei statorice fiind identică cu
axa de rotaţie a rotorului. Ghearele celor două
statoare sînt defazate între ele (mecanic) cu un
unghi de cîteva grade. Această construcţie per¬
mite sistemului o pornire sigură precum şi o
funcţionare stabilă. De asemenea şi tendinţă de
pendulare a rotorului este diminuată considerabil.

Pentru o funcţionare corectă la frecvenţa de 50
Hz se montează în paralel cu una- din bobinele
statorului un condensator de 8 /iF. Acesta reali- ,
zează o defazare corectă între cîmpuriie învîrti-
îoare ale celor două bobine. în cazul utilizării al¬
tor frecvenţe pentru obţinerea altor turaţii, valoa¬
rea acestui condensator trebuie modificată, astfel
îneît să realizeze acelaşi defazaj dintre cei doi
vectori învîrtiîori.

Impedanţa circuitului echivalent este dată de
relaţia:

Astfel se obţine valoarea inductanţei de circa condensatorul, deoarece nu coincide cu jumăia-
0,214 H (din formula 2) capacitatea fiind de 8 /uF tea unghiului de defazare dintre cele două sta-
pentru frecvenţa de 50 Hz. toare.

Defazarea introdusă de acest condensator între
cele două cîmpuri învîrîiioare este dată de relaţia:

îg<4 =

Xl+'Xc'-

Introducînd valorile cunoscute se obţine:

îg<t> = 0,601

_] /T><l + R 2 )[(2 X C + XJg + R 2 j
~V ~ (X c +X l )2 + R2

= 2-fL

X - 1

Xc ' 27rfC

Rezistenţa în curent continuu â fiecărei bobine
este R.

Schema echivalentă a circuitului este dată în fi¬
gură.

Pentru un motor de tip M3Q3, tensiunea de ali¬
mentare este de 2 x 24 V, iar puterea este -te 2 x
2 VA. Deci:

Această valoare se explică prin faptul că nu s-a
urmărit de către firma constructoare un defazaj
între doi poli consecutivi ai fiecărei bobine, ci un
multiplu al acestui defazaj, aceasta din motive de
stabilitate în funcţionare prin diminuarea influen¬
ţelor dintre cele două bobine statorice. In funcţie
de noua frecvenţă dorită se calculează X £ , res¬
pectiv C, menţinînd valoarea lui <fi (tg$) identică
cu cea calculată.

Menţionez că pentru o frecvenţă de 76 Hz am
obţinut o valoare a condensatorului de 5,7 /xF.

Nu recomand utilizarea motoarelor cu tensiu¬
nea de alimentare de 2 x 110 V, deoarece siste¬
mul necesită un transformator ridicător de ten¬
siune care prezintă pierderi mari pentru frecvenţe
mai mari decîf 50 Hz. De asemenea, trebuie avut
în vedere sensul de montare a celor două bobine,
precum şi locul în schemă unde se montează

fi roblema realizării mnui etaj
adaptor de impedanţă, etaj-tampon
cunoscut în literatara de specialitate
şi sub denumirea de BU.FFER, este
prezentă în montajele realizate în
mod curent de constructorii ama¬
tori. Montajul propus prezintă, ală¬
turi de simplitatea constructivă, o
serie de bune performanţe care îl
impun în atenţia realizatorilor de
montaje care intră în dotarea echi¬
pamentului destinat funcţionării în ■
aparatura de audiofrecvenţă. Monta¬
jul prezintă următoarele perfor¬
manţe:

— impedanţa de intrare Z, = 3 Mfi;

— impedanţa de ieşire Ze ='240 fi;

— banda de frecvenţă de lucru
âf = 16 Hz—22 kHz;

— atenuarea la capetele benzii de
frecvenţă A = -3 dB;

— ■tensiunea' de intrare maximă
Ui««= 2 V;

TEHNIUM 6/1992

3 CLEAR 35-000: BOEDER 5: PAPER 1: INK 7 —

L DATA 33,0,64,74,185,136,1,0,27,237,176,201 M W '

l DATĂ 33,185,136,17.0,64,1,0,27,237,17-6,201 § # WTj i

i DATA 8,24,56,127,56,24,8,0

\ DATA 16,16,16,254,124,56,16 - VIOREL DPRI

> DATA 0,8,28,62,127,8,8,8
5 DATA 0,16,24,28,254,28,24,16,0
' DATA 0,127,127,127,127,127,127,127 -
! DATA 0,0,0,0,0,0,0,0
l DATA " INCARCA "

) DATA " AFISEAZA "

DATA " TIPĂREŞTE "

PRINŢ AT 8,14;"OK !";AT 10,11;"UN MOMENT"

LET h=2: LET o=2: LET x=0: DIM a(h„o)

LET 1=1: LET c=l: LET b=109: LET ci=27
LET a=65512: FOR i=a TO a+23: READ d: POKE i,d: NEXT i
FOR i=USR "A” TO USR "F": READ d = - POKE i,d: NEXT i
FOR i=1 TO 2: FOR j=l TO 2
LET. x=x+l: LET a (i , j ) =b+ci*x
' NEXT j: NEXT i

I LET inv=l: LET f=9909: LET fl=f: LET f2=f+2
. CLS : RESTORE f: PRINŢ INK ; 6; BRIGHT 1; AT 5, 13; "MENU"

: FOR i=0 TO 2: LET f=fl+i: RESTORE f
IF i>0 THEN LET inv=0
: GO SUB 9933: NEXT i: LET f=fl
PRINŢ AT 20,6;"6-B 7-C ENTER-OK”

LET b$= INKEY$: IF CODE b$= 13 THEN BEEP..3.30: GO TO 9935

IF b$=”" OR b$<"6" OR b$>"7“ THEN GO TO 9926

LET inv=0; GO SUB 9932: LET inv= 1

IF b$="7" THEN LET f=f-1: IF f<fl THEN LET f=f2

IF b$="6" THEN LET f=f+l: IF f>f2 THEN LET £=fl

GO SUB 9932: GO TO 9926

RESTORE f

READ a$: PRINŢ PAPER 1; BRIGHT 1;AT (f-fl)*2+9,9+(f-f1);
INVERSE inv;a$: RETURN

PRINŢ #0;AT 1,12;"EROARE !": BEEP .5,35: RETURN
LET va=f-f1

IF va=l THEN PRINŢ AT 17,6;"Utilizaţi :";AT 19,9;

"5-A 6-B 7-C 8-D","-printer-p tot fecranul-t menu-m":

PAUSE 0: PAUSE 0: GO TO 9992 ..

IF va-2 THEN LET b=a(l,l): GO TO 9994

CLS : PRINŢ INVERSE 1;AT 1,9;"CE VARIANTA INVERSE 0;

"TAB 8; "DISC"; TAB- 17; "CASETA"

INPUT " D / C ? "; dS>: IF d$<"c" OR d$>"d” THEN GO SUB
9934: GO TO 9939

PRINŢ '" Pentru optimizare utilizaţi maxim 4 ecrane !"
INPUT "Cite ecrane ?(max.4) ";d
IF d>0 AND d< 5 THEN GO TO 9944
GO SUB 9934: GO'TO 9941

PRINŢ 'TAB d;"Utilizaţi "; INVERSE l;d; INVERSE*0;" ecrane
'";TAB 3; "încercaţi : ";

FOR i=l TO d: LET o=d/i

IF o=INT o THEN LET h=d/o: PRINŢ o;"/";h;"

NEXT i: PRINŢ

! INPUT "pe orizontala ? ";o:IF o-O THEN GO SUB 9934:

GO TO 9948

I IF d/o<>INT (d/o) THEN GO SUB 9934: GO T0_9948
1 LET h=d/o: DIM a(h,o)

L FOR i-1 TO o: FOR j=lTO h
î LET b=b+ci: LET a(j,i)=b
! NEXT j: NEXT i

t PRINŢ TAB 5;"Utilizaţi "; INVERSE l;o;"/";h
j FOR i=l TO o: FOR j=l TO h
î PRINŢ AT 11+j,20+i;"E"

' NEXT j: NEXT i

j PRINŢ '"încărcaţi totul odata ("; INVERSE l;d;
m INVERSE 0;") sau pe bucăţi (1)"
f INPUT " ";(d);” / 1 ? ";d41

) IF d41< >1 AND d41< >d THEN GO SUB 9934: GO TO 9959
L IF d41=d THEN GO TO 9963
! FOR s=l TO d

5 IF d$="c" THEN GO TO 9967
I INPUT "Discul ? (1-8) “; dc

j IF dc<1 OR dc>8 THEN GO TO 9964 • ,

5 CLS : CAT dc

î IF d41od THEN INPUT "linia coloana ? ";c

5 IF l>h OR c>o THEN GO SUB 9934: GO TO 9967
5 INPUT "numele ? ";n$

) IF ! n$=.AND d$="d" THEN GO TO 9969

I IF n$="" THEN GO TO 9974
l IF LEN n$>10 THEN LET n$=n$( TO 10)

I IF d41=d THEN GO TO 9978

DESEN DE 4NSAMBLU

SUB 9934: GO TO 9959

Programul pe care îl prezint ală¬
turat vine în ajutorul celor ce utili¬
zează calculatorul SINCLAIRE sau
compatibile (CIP, JET, COBRA,
HC90, TlM-S) şi care au utilizat
unul dintre programele de desen
existente pe „piaţă“, ca de exemplu:
ARTSTUDIO, THE ARTIST II.

Dacă cu ajutorul acestor pro¬
grame (de desen) s-au executat
mai multe desene — părţi compo¬
nente ale unui desen de ansamblu
— cu programul prezentat se poate
face o reconstituire instantanee a
desenului, avînd o imagine de an¬
samblu a întregului desen. El poate
prelua un desen de ansamblu, de¬
senat pe maximum, patru ecrane,

într-o „matrice" de formal XX ) sau
/X \ . ' xx/

(XXXX) sau 1. Se poate „sări"

de la un ecran la altul instantaneu
— graţie micului cod-maşină ce şi-l
generează singur la încărcare. — şi
eventual se poate trimite către im¬
primantă imaginea de pe ecran, bi¬
neînţeles dacă în prealabil, înaîntea
acestui program s-a încărcat în me¬
moria calculatorului unul dintre
programele de ieşire la imprimantă,
de^exemplu ROBOTRON 13.

în cazul în care se dispune şi de
unitate de floppy-disk, numărul
maxim de ecrane (patru, în cazul
nostru), limitat doar de memoria
calculatorului, se poate extinde la
maximumul pe care-l posedă discul
respectiv. De exemplu: un disc par¬
tiţionat în 4 x 127 Ko = 508 Ko, iar
508/6,912 (cît are un ecran) == 72 de
ecrane.

Această problemă trebuie rezol¬
vată în cadrul programului.

9951 FUR i=1 TU o: FOR j=l TO h

9952 LET b=b+ci: LET a(j,i)=b

9953 NEXT J: NEXT i

9954 PRINŢ TAB 5; “Utilizaţi INVERSE lîoîV’îh

9955 FOR i=l TO o: FOR j=l TO h

9956 PRINŢ AT 11+j,20+i;"E"

9957 NEXT j: NEXT i

9958 PRINŢ '"Incarcati totul odata ("; INVERSE l;d;

INVERSE 0;") sau pe bucăţi *(1)"

9959 INPUT “ (d); " / 1 ? ";d41>

9960 IF d41<>l AND d41od THEN GO SUB 9934: GO TO 9959

9961 IF d41=d THEN GO TO 9963

9962 FOR s=l TO d

9963 IF d$="c" THEN GO TO 9967

9964 INPUT "Discul ? (1-8 > "; dc

9965 IF dc<1 OR dc>8 THEN GO TO 9964

9966 CLS : CAT dc

9967 IF d41od THEN INPUT "linia ? coloana ? ";c

9968 IF l>h OR, c>o THEN GO SUB 9934: GO TO 9967

9969 INPUT "numele ? ";n$

9970 IF n$="" AND d$="d" THEN GO TO 9969

9971 IF n$="" THEN GO TO 9974

9972 IF LEN n$>10 THEN LET n$=n$( TO 10)

9.973 IF d41=d THEN GO TO 9978

9974 IF d$="c" THEN LOAD n$SCREEN$ : GO TO 9976

9975 LOAD *"m";dc;n$SCREEN$

9976 POKE a+5,a(l,c): RANDOMIZE USR a

9977 NEXT s: GO TO 9920

9978 IF d$="c" THEN LOAD n$CODE 35001: GO TO 9920

9979 LOAD *"m";dc;n$CODE 35001: GO TO 9920

9980 LET e$=INKEY$: IF e$="p" THEN GO TO 9995

9981 IF e$="t" THEN LET x=a(l,c): POKE a+14,x: RANDOMIZE USR

(a+12): PAUSE 0: GO TO 9980.

9982 IF e$="m" THEN GO TO 9920

9983 IF e$="" OR e$<"5" OR e$>”8" THEN GO TO 9980

9984 IF 1=1 AND c=l AND (e$="5" OR e$="7") THEN GO TO 9980

9985 IF l=h AND c=l AND <e$="5” OR e$=,"6") THEN GO TO 9980

9986 IF 1=1 AND c=o AND (e$=”7" OR e$="8") THEN GO TO 9980.

9987 IF l=h AND c=o AND (e$="6" OR e$="8")- THEN GO TO 9980

9988 IF e$="5" THEN LET c=c-l

9989 IF e$="6" THEN LET 1=1+1

9990 IF e$=*"7" THEN LET 1=1-1

9991 IF e$="8" TEHN LET c=c+l

9992 LET x=a(l,c): POKE a+14,x: RANDOMIZE USR (a+12)

9993 PRINŢ #0; BRIGHT 1;AT 1,0; 1; INVERSE 1; c; INVERSE 0;

" A B G D "; INVERSE 1; "'p t m": GO TO 9980

9994 POKE a+14, b+ci: RANDOM-IZE USR (a+12)

9995 INPUT "Scara 1 / 4 ? ";sc: IF scol AND sc< >4 THEN

GO SUB 9934: GO TO 9995

9996 RANDOMIZE USR (a+12)

9997 IF sc=l THEN COPY

9998 IF sc=4 THEN OPEN #10, "G": LPRINT #10‘: CLOSE #10

9999 GO TO 9993

— raportul semnal/zgomot S/N >
65 dB;

— distorsiunile armonice totale
THD < 0,1%;

— distorsiunile de intermodulaţie
TID < 0,03%.

Analizînd schema electrică, se ob¬
servă că montajul reprezintă, în ge¬
neral, un repetor pe emitor la care
s-a amplasat iniţial un etaj adaptor
de impedanţă. Etajul adaptor ce
conţine tranzistorul TI prezintă o
conexiune de tip bootstrap care
oferă avantajul unei impedanţe de
intrare foarte mari a montajului. Co¬
nexiunea bootstrap este formată din
grupul R1, R2, R3, C2. Semnalul de
intrare se aplică montajului prin in¬
termediul condensatorului CI, în
baza tranzistorului TI. Acesta pre¬
zintă o amplificare unitară în ceea
ce priveşte tensiunea, iar cuplajul cu
etajul repetor pe emitor care conţine
tranzistorul T2 este efectuat galva¬
nic în scopul realizării unui transfer
informaţional optim al formei de

undă proprie semnalului audio uttl.
Semnalul de ieşire este preluat din
emitorul tranzistorului T2 prin inter¬
mediul condensatorului C4.

Montajul se realizează pe o plă¬
cuţă de sticlotextolit placat cu folie
de cupru, în variantă mono sau ste¬
reo. La realizarea cablajului impri¬
mat se iau toate măsurile de precau¬
ţie ce privesc montajele destinate a
funcţiona în audiofrecvenţă, şi
anume păstrarea structurii fizice de
cvadripol a montajului, traseu de
masă gros de minimum 4 mm, evita¬
rea buclei de masă, conexiuni cît
mai scurte între componente etc. Se
vor folosi componente electrice de
cea mai bună calitate, verificate
înainte de plantare pe plăcuţa de
cablaj imprimat. După realizarea
montajului, acesta se ecranează fo¬
losind o cutie din tablă de fier cu
pereţii groşi de minimum 0,5 mm.
Alimentarea montajului se face de la
o sursă de tenisune UA = 18 V, sta¬
bilizată şi foarte bine filtrată. Cone¬

xiunile ce privesc calea semnalului
audio util se realizează obligatoriu
folosind conductoare ecranate.

BUFFER

Ing. EMIL MARSAW

TEHNIUM 6/1992

MODUL A—V
SPORT 2a|

Ing. ŞERBAN NA1CU

Majoritatea receptoarelor de tele¬
viziune color posedă modulul AU-
DIO-VIDEO, ceea ce le dă posibili¬
tatea de a fi utilizate ca monitoare
pentru recepţie.

Avantajul utilizării receptorului
T.V. ca monitor constă într-o creş¬
tere apreciabilă a definiţiei (calităţii)
imaginii recepţionate. Acest lucru se
datorează faptului că semnalul video
complex color furnizat de videoca-
setofon nu mai parcurge selectorul
şi calea comună din televizor, apli-
cîndu-se direct în etajul de video-
frecvenţă şi în modulul de sunet.

Televizoarele alb-negru nu posedă
acest modul.

în figura 1 se prezintă schema
electronică a unui astfel de modul
A—V care se poate ataşa unui tele¬
vizor alb-negru SPORT.

Rolul modulului AUDIO-VIDEO
este atît de a permite intrarea în
T.V. a semnalelor videocomplex co¬
lor şi audio de la un videocasetofon
în scopul redării, cît şi ieşirea de la
T.V. a semnalelor către video în sco¬
pul înregistrării acestora. Cuplarea

RECEPŢIA EMISIUNILOR
AUTOHTONE TV
CU TELEVIZOARE
VEST-EUROPENE

PENTRU TELEVIZORUL

Normă Unitate B/G C D/K E H I

demă-(CCIR) (Bel- (OIRT) (Fran- (Belgia) (Marea

sură gia) ţa) Brita-

Parametru_ nie)

Ing. LUCIAN POPESCU

Întrucît televiziunea radiodifuzată
(prin unde) s-a dezvoltat şi a evoluat
independent în anumite ţări cu po¬
tenţial tehnic ridicat, s-a ajuns în
prezent la situaţia paradoxală ca în
lume să coexiste mai multe moduri
de a transmite imaginile televizate,
grupate pe arii de interese comer¬
ciale sau geopolitice.

Deosebirile dintre acestea se pot
grupa în principal după două crite¬
rii:

<a> modul în care se prelucrează
semnalul video şi sunet însoţitor;

<b> gama frecvenţelor (undelor)
purtătoare pe care semnalul video şt
audio se grefează (modulează).

Ansamblul de parametri tehnici
care caracterizează lanţul de tele¬
viziune de la emisie la recepţie şi
care condiţionează strict compatibi¬
litatea emiţător-televizor se consti¬
tuie în norme de televiziune.

în prezent pe glob există circa 13
norme de televiziune radiodifuzată;
încercările de unificare n-au condus
la rezultate pozitive, în principal da¬
torită implicaţiilor financiare apre¬
ciabile (înlocuirea aparaturii din
emiţătoare, studiouri eîc.).

Cu menţiunea că în România este
adoptată norma D pentru FIF (cana¬
lele 1—12, împărţite în 3 benzi I, II,
III) şi norma K pentru UIF (canalele
21—69, împărţite în două benzi IV şi
V), prezentăm principalii parametri
tehnici ai celor mai răspîndiîe
norme de televiziune din Europa, în
conformitate cu criteriul <a>
(tabelul 1).

al) Din analiza acestui tabel, re¬
zultă că modificările posibile şi eco¬
nomic acceptate pentru recepţia
emiţătoarelor din România sînt nu¬

mai pentru televizoarele fabricate
sub normele B/G, H, I.

Pentru acestea, singurele in¬
tervenţii necesare sînt pe caisa frec¬
venţei intermediare sunet (modifica¬
rea acordului din 5,5 MHz în 6,5
MHz), modificări pe care le vom ex¬
plicita ulterior.

Se cuvine, totuşi, să facem men¬
ţiunea că sunetul trebuie să fie re¬
zolvat binormă (bistandard) datorită
numărului mare de video-uri în
funcţiune în România, achiziţionate
în necunoştinţă de normă, ca şi po¬
sibilităţii recepţiei emisiunilor ţărilor
învecinate la vest.

bl) Analizînd tabelul 2, care pre¬
zintă repartiţia frecvenţelor purtă¬
toare în gama FIF (criteriul <b>)

, pentru normele analizate anterior,
se constată că banda III—FIF este
acceptabil compatibilă pentru toate
normele; televizoarele care cores¬
pund cerinţei <a1> pot funcţiona cu
modificările de sunet în toate zonele
unde se recepţionează această
bandă (canalele 6—12, mai exact
R6— R12), Mai mult chiar, norma B
(Italia) este practic compatibilă cu
norma noastră şi pentru benzile I şi
II ^(incomplet).

în schimb televizoarele fabricate
pe normele B (Europa), cea mai răs-
pîndită, şi I (Anglia) comportă modi¬
ficări în selectorul de canale pentru
extinderea recepţiei cel puţin pînă la
canalul 4 în Bucureşti (îndeosebi
pentru televizoarele care funcţio¬
nează în blocuri cu antene, colec¬
tive) pentru recepţionarea progra¬
mului II din canalul 2 şi a programu¬
lui I din canalul 4 (R4).

Aceste operaţii sînt cunoscute sub
denumirea populară de „tragere în

Gama de frecvenţe
Număr de linii pe
cadru

Frecvenţă cadre
Frecvenţă linii
Durata impulsului
de sincronizare iinii
Lăţimea benzii video
Lăţimea canalului
de R.F.

Ecartul dintre pur¬
tătoarele canalului
(imagine şi sunet)
Grad de modulaţie
in R.F. a semnalu¬
lui de sincronizare
Grad de moduiaţie
R.F. a impulsului
de stingere (negru)
Grad de modulaţie
în R.F. a nivelului
de alb

Tipul modulaţiei
video

Tipul modulaţiei
sunet

Deviaţia de frec¬
venţă (MF sunet)

bandă“.

O caracteristică aparte prezintă
norma I (Anglia) numai cu UIF, pen¬
tru care montarea unui selector FIF
(norma D, eventual FIF/UIF—D/K)
este obligatorie. Posibilităţile de în¬
sumare şi compatibilitate vor fi tra¬
tate la capitolul următor.

Din punct de vedere al frecvenţe¬
lor purtătoare în UIF (UHF), acesta
dezvoltîndu-se ulterior, toate nor¬
mele G, H, I, K, L au fost puse de
acord în ceea ce priveşte lărgimea
de bandă şi frecvenţele purtătoare¬
lor de imagine, selectoarele de UIF
sau secţiunile respective din selec¬
torul FIF/UIF neâvînd nevoie de nici
un fel de intervenţii. Pentru cei care
au sesizat diferenţieri în ceea ce pri¬
veşte banda frecvenţelor interme¬
diare alocate normelor analizate,
asigurăm că, deşi fiecare normă are
reglementări stricte asupra locurilor

— FIF/UIF FIF FIF/UIF FIF UIF FIF/UIF

— 625 625 625 819 625 625

Hz 50 50 50 50 50 50

Hz 15625 15625 15625 20475 15625 15625

MHZ +5,5 +5,5 +6,5 ±11,15 +5,5 +6

% 100 3 100 3 100 100

% 73 j 25 75 30 75 76

10 100 12,5 100 10 20

MA MÂ MA MA MA MÂ

negativ pozitiv negativ pozitiv negativ negativ

MF MA MF MÂ MF MF

de plasare ale purtătoarelor de 'su¬
net şi imagine pe caracteristicile
respective, în practică se poate ob¬
ţine un comprbfnis corespunzător
din acordul fin. Eventualele cazuri
rebele pot fi totuşi rezolvate interve¬
nind asupra caracteristicii AFI în
zona rejecţiei purtătoarei de sunet,
sau în cazul filtrului de selectivitate
concentrată cu undă de suprafaţă
prin schimbarea acestuia.

c) Din considerentele expuse an¬
terior, prezentăm tabelul normelor
de televiziune folosite în ţările Euro¬
pei pentru a putea stabili compatibi¬
litatea în raport cu provenienţa tele¬
vizoarelor, fabricanţii respectivi nea-
vînd obiceiul de a menţiona pe tele¬
vizor nici un fel de date de indentifi-
care:

Televiziunea în culori, evoluînd ul¬
terior, deşi a cunoscut numeroase
sisteme, din motive de compatibili-

TEHNJUM 6/1992

celor două semnale se face prin in¬
termediul unei singure căi (cablu)
pe care direcţia de parcurgere a

semnalului (ieşire sau intrare) se
schimbă prin aplicarea unei tensiuni
+B (+10,8 V) continue de comandă,

furnizate prin intermediul comutato¬
rului TV/AV montat pe panoul fron¬
tal al T.V.

Se observă că atunci cînd comu¬
tatorul este pe poziţia TV sînt ali¬
mentate cu tensiune doar tranzis-
toarele T04, T05, T06, T08 şi TOŞ,
celelalte fiind blocate. In aceasţă si¬
tuaţie doar mufa de IEŞIRE este ac¬
tivă, putîndu-se furniza .semnale
pentru înregistrare pe V.C.'R,-

Dacă se trece comutatorul pe po¬
ziţia AV vor fi alimentate cu.ten¬
siune continuă şi tranzistoarele
TOI, T02, T03, T07. în această si¬
tuaţie T.V. funcţionează ca monitor
de redare a semnalelor primite de la
videocasetofon, devenind activă
mufa de INTRARE.

Legăturile electrice ale modulului
AUDIO-VIDEO cu restul televizoru¬
lui ,sînt următoarele:

— pinul Z 12/2 se leagă cu pinul
2 al modulului AFI-cale comună;

— pinul Z 12/5 se leagă prin in¬
termediul rezistenţei R411 (1,5 kfl)
cu pinul 5 al modulului sincroproce-
sor;

— pinul Z 13/1 se leagă cu pinul
6 al modulului cale sunet;

— pinul.Z 12/4 se leagă cu punct¬
ul Z 8/1-(potenţiometru de contrast)
şi prin R514 (470 ft) la masă;

— pinul' Z 13/3 se leagă cu punct-
tu[Z 5/1 (pontenţiometru de volum).

în figura 2a se prezintă partea
plantată, iar în figura 2b partea pla¬
cată a cablajului. Cablajul este dat
la scara 1:1.

Nu este necesar ca T.V. Sport să
ffe echipat cu modul cale sunet bi-
standard (OIRT 6,5 MHz şi CCIR 5,5
MHz) pentru a se putea recepţiona
semnalul de sunet furnizat de video¬
casetofon.

Acest modul AUDIO-VIDEO este
montat pe un număr foarte mic de
televizoare de tip SPORT 208 B.

tate cu televiziunea alb-negru a păs- - în ceea ce. priveşte recepţia bi- si
trat pentru cea radiodifuzată doar multisistem, aceasta este o caracte-
sistemele PAL, SECAM şi NTSC, ? ristică a ţărilor est-europene, în spe-
grupate de asemenea pe arii geo- cial a României (necesităţi PAL
grafice distincte. —SECAM) pentru recepţia emisiuni-

Tabelul 2

Bandă

Canal

Lărgime bandă
(MHz)

Purtătoare

imagine

Purtătoare

sunet

(MHz)

Standard B, C

— Europa

33,15—40,15

38,9

33,4

47—54

48,25

53,75

54—61

55,25

60,75

61—68

62,25

67,75

III

174—181

175,25

180,75

181—188

182,25

187,75

188—195

189,25

194,75

195—202

196,25

201,75

202-209

203,25

208,75

E10

209—216

210,25

215,75

Eli

216-223

217,25

222,75

E12

223-230

224,25

229,75

Standard B (Italia)

33,15-40,15

38,9

33,4

52,5-59,5

53,75

59,25

61 -68

62,25

67,75

81—88

82,25

87,75

III

D ./

174—181

175,25

180,75

182,5—189,5

183,75

189,25

191—198

192,2

197,75

200—207

201,25

206,75

209—216

210,25

215,75

216—223

217,25

222,75

223—230

224,25

229,75

Standard D (OIRT)

31,25-39,26

31,5

48,5-56,5

49,75

56,25

58— 66

59,25

65,75

76—84

77,25

83,75

84—92

85,25

91,75

92-100

93,25

99,75

III

174-182

175,25

181.75

189.75

182—190

183,25

190—198

191.25

199.25

197,75

198-206

205,75

R10

206—214

207,25

213,75

R11

214—222

215,25

221,75

R12

222—230

223,25

229,75

lor ţărilor învecinate care deţin sis¬
temul SECAM (Bulgaria, Moldova,
Ucraina, Ungaria), sau a aparatelor
de mare tehnicitate şi rafinament
(multisistem, multistandard; de
exemplu Panasonic — 17 sisteme şi
norme).

Pentru aceasta producătorii do¬
tează receptoarele T.V. cu deco¬
doare multisistem.

Concluzii

Televizoarele care pot fi luate în
considerare pentru modificări, cu un
nivel mediu de cunoştinţe, trebuie
să fie neapărat în normele B (Italia
sau Europa), D şi I pentru FIF (VHF)
şi oricare din normele G. H. I. K. L
pentru UIF (UHF) sau să provină din

Standard E (Franţa)

ţările specificate la punctul „c“.

Televizoarele trebuie să fie con¬
struite de preferinţă pentru recepţia
sistemului color PAL, în felul acesta
ele putînd recepţiona corect şi siste¬
mul SECAM în alb-negru. Asupra
posibilităţilor tehnice şi practice de
recepţie color bisistem PAL—SE¬
CAM şi a modului de comutare vom
reveni ulterior.

Din consideraţiile expuse anterior
rezultă modificărirîn:

— blocul frecvenţei intermediare
sunet;

— selectorul de canale secţiunea
FIF (banda VHF I);

— decodorul de culoare (even¬
tual).

26,3—39,45

28,05

39,2

1 F2

41,00—54,15

52,40

41,25

54,15—67,3

65,55

54,40

III F5

162,25—175,40

164,00

175,15

162,00—175,15

173,40

162,25

175,40—188,55

177,15

188,30

F8 A

174,00-188,00

185,25

174,10

175,15—188,30

186,55

175,40

188,55—201,70

190,30

201,45

FIO

188,30—201,45

199,70

188,55

FII

201,70—214,85

203,45

214,60

F12

201,45-214,60

221,85

201,70

Standard 1 — Irlanda

31,15—40,15

38,9

32,9

1 IA

44,5-52,5

45,75

51,75

52,5—60,5

53,75

59,75

60,5—68,5

61,75

67,75

III ID

174—182

175,25

181,25

182-190

183,25

189,25

190—198

191,25

197.25

205.25

198-206

199,25

206—214

207,25

213,25

214-222

215,25

221,25

Standard L (Franţa) in dezvoltare

Fl 31,45-39,45

32,7 %

39,2

1 A

41—49

47,75

41,25

49—57

55,75

49,25

57—65

63,75

57,25

53,75—61,75

6a 50

54,00

III 1

174,75—182,75

176,00

182,50

182,75-190,75

184,00

192,00

190,50

190,75—198,75

198,50

198,75-206,75

200,00

206,50

206,75—214,75

208,00

214.50

222.50

214,75—222,75

215,00

TEHNIUM 6/1992

REVISTA REVISTELOR

AMPLIFICATOR

R2*7,5k n R5*3,6«iL 04 33 m/<* 10B
CI 5w*10B llyfj tjK ~£0A! KKBU Hl

500mk* 10 B

Multe aparate eiectrocasnice au plantate în amplificatorul de putere AF circuitul
intregrat K148YH1.

Alăturat prezentăm un mod de folosire a! acestuia, în felul acesta fiind un în¬
drumar pentru depanatori, de înlocuire a circuitului amintit.

K (IpeO6Qflil-
mmoMB"
33 H

RADIO, 12/1991

500MK ■
*10B

INDICATOR DE TEMPERATURĂ

Multe autovehicule nu au montat
din fabricaţie un indicator de tempe¬
ratură pentru lichidul de răcire a
motorului sau chiar a blocului mo¬
tor, lipsind astfel conducătorul auto
de o informaţie deosebit de utilă.

Montajul recomandat în continua¬

re poate fi folosit şi în alte scopuri, înîr-un amplificator diferenţial for-
funcţie de etalonarea scalei instru- mat din două tranzistoare BCTQ7.'
meniului indicator. Elementul tra- De remarcat faptul că acest mon-
ductor temperatură-rezisîenţă este taj se alimentează de la o sursă de
un termistor care ia temperatura de tensiune de 6 V. Avînd la intrare un
25 °C are rezistenţa de aproximativ stabilizator electronic, tensiunea‘de
115 fi. Acest termistor este montai

alimentare poate fi şi mai mare,
12 V.

Instrumentul indicator are ser
iitatea de 50 n A.

RADIOELEXTRONIK, 10/1991

REFLECTOMETRU

Reflectometrul prezentat este des¬
tinat urmăririi adaptării ia antenă a
emiţătoarelor ce lucrează în banda
de 10 m (27—29 MHz). Schema
electrică este foarte simplă; intere¬
santă este în schimb realizarea
practică, care foloseşte o plăcuţă de
circuit imprimat cu dimensiunile
65/50 mm. Pe această plăcuţă se

trasează desenul alăturat, după care
se plantează componentele respec¬
tive. Se observă că desenul este ab¬
solut simetric. Acest reflectometru
este apt pentru irnpedanţe de intrare
şi ieşire de 50 fi. Se folosesc diode
cu germaniu.

ÂMÂTERSKE RADIO, 3/1992

„ —~—

] m* m M 3 'GA201+2Q6

- iser

^201*208 1 ± L*L

* .. . |j rn-ms j ffîfo*mkQ/N

Q) 50*200,uA

[ t+tQn

Obţinerea unei frecvenţe etalon se poate concretiza cu montajul
alăturat, unde un filtru ceramic obişnuit SFC 10,7 MHz determină
frecvenţa oscilatorului ce- are ca bază circuitul integrat 74LSQ4
Semnalul trecut prinir-un 74LS90, este divizat cu 10 si în fina! se
obţine 1,07 MHz.

RĂDiOTECHN1KA, 7/1991

N 3 : 74LS04

i. i

TEHNIUM 6/1992

MAGAZIN TEHMSUM

ADMITEREA VEHICULELOR
PENTRU ÎNMATRICULARE

Legislaţia rutieră

Legislaţia rutieră a-oricărei ţări are
drept scop principal protecţia oame¬
nilor şi a mediului împotriva efecte¬
lor agresive ale automobilelor. Ea
urmăreşte să creeze un cadru în
care securitatea rutieră să fie ridi¬
cată la nivelul cerut de actuala dez¬
voltare social-economică, iar oame¬
nii şi mediul să sufere cît mai puţin

— ideal ar fi deloc — de emanaţiile
de gaze poluante, emisia de fum şi
zgomotele produse de mijloacele ru¬
tiere. De aceea toate reglementările
rutiere, naţionale şi internaţionale,
cuprind un volum apreciabil de
prescripţii tehnice cărora le sînt su¬
puse vehiculele pentru a li se per¬
mite să evolueze pe drumurile pu¬
blice. Aceste prescripţii se referă la
gabarite şi mase, la condiţiile pe
care trebuie să le îndeplinească
componentele de securitate ale ve¬
hiculului (direcţie, frîne, roţi, caro¬
serie, semnalizare şi iluminare, aver¬
tizare sonoră, vizibilitate), precum şi
la , motor sub raportul poluării.

în cele ce urmează, ca şi în nume¬
rele viitoare, se vor prezenta în deta¬
liu cerinţele impuse de actuala le¬
gislaţie din ţară, exprimate prin Or¬
dinul comun nr. 172 a! Ministerului
Transporturilor şi nr. 4093 al Minis¬
terului de Interne, ambele din
14.04.1992.

Dimensiuni şi mase
' Pentru a fi admise să circule pe
drumurile publice, vehiculele trebuie
să se înscrie, în primul rînd, în anu¬
mite dimensiuni de gabarit, limitîn-
du-se lăţimea, înălţimea şi lungimea
lor maximă, prevenindu-se astfel di¬
ficultăţile ce s-ar putea crea în trafi¬
cul desfăşurat în condiţiile stradale
din ţara noastră.

Se stipulează, conform ordinului
citat, că vehiculele nu pot avea lă¬
ţimi mai mari de 2,50 m, cu excepţia
celor frigorifice cu pereţi avînd gro¬
simea de cel puţin 45 mm, care pot
atinge 2,60 m, şi a maşinilor pentru
lucrări, care pot avea 3,00 m. In pri¬
vinţa lăţimii, motocicletele nu pot
depăşi 1,00 m, motocicletele cu ataş

— 1,80 m, mototriciclurile — 2,00 m,
iar remorcile autoturismelor — 2,10
m. în această ordine de idei, trebuie
să se reţină că nu sînt socotite ca

Dr. ing. MIHA! STRATULAT

depăşiri ale lăţimii proeminenţele
anvelopelor în punctul de contact
cu solul, ale valvelor, ale dispozitive¬
lor antiderapante de la roţi, ale
oglinzilor exterioare rabatabile, ale
lanternelor de direcţie laterale şi de
gabarit, precum şi ale sigiliilor va¬
male. O menţiune specială se face
în privinţa motocicletelor solo şi
motoretelor, ale căror componente
nu trebuie să depăşescă lăţimea
ghidonului.

Privitor la înălţimea autovehicule¬
lor, inclusiv încărcătura, iar a trolei¬
buzelor cu troleele introduse te su¬
porturi, aceasta nu trebuie sa fie
mai mare de 4 metri.

Mai diverse sînt prescripţiile refe¬
ritoare la lungimea vehiculelor. în
primul rînd se precizează că un ve¬
hicul nu poate avea o lungime mai
mare de 12 m. De la aceasta fac ex¬
cepţie autobuzele şi troleibuzele ar¬
ticulate, care pot atinge maximum
18 m, autotrenurile cu semiremorca
(maximum 16,5 m), precum şi auto¬
trenurile cu o remorcă (maximum
18,35 m). Valori limitative mai sînt
prevăzute pentru lungimile maxime
ale remorcilor motocicletelor (2,5 m,
cu condiţia de a nu depăşi lungimea
motocicletei) şi 8,0 m pentru remor¬
cile autoturismelor.

Măsurarea tuturor acestor dimen¬
siuni de gabarit trebuie să se facă în
condiţiile şi cu metodicile prevăzute
de STAS 6689/2 din anul 1980.

Este însă posibil ca la vehiculele
aflate deja în exploatare, ca urmare
a unor erori de măsurare, a efectuă¬
rii unor reparaţii sau modificări, di¬
mensiunile de gabarit nominale să fi
suferit abateri de la valorile măsu¬
rate la omologare. în astfel de ca¬
zuri, legislaţia tolerează abateri în
următoarele limite : +5 cm pentru
înăţimea şi lăţimea vehiculelor, +10
cm pentru lungimi de pînă la 12 m
şi +50 cm pentru lungimi de peste
15 m, fără însă ca lungimea maximă
a maşinii să depăşească 18,35 m.

Masele maxime admise pentru ve¬
hiculele care circulă pe drumurile
publice din România depind de con¬
strucţia punţilor, care pot fi simple,
cu două axe (tandem) şi cu trei axe
(tridem), cu, roţile simple sau duble
(jumelate). în plus, masele maxime
pe axe depind şi de distanţa între
două axe vecine, la punţile com¬
plexe. în suita de figuri 1, 2 şi 3 sînt
prezentate valorile maselor maxime
admise, repartizate pe axa simplă
(1), axele duble (2) şi cele triple (3),
în funcţie de distanţa dintre axele
alăturate. Masele sînt indicate în
tone, iar distanţele în metri; în pa¬
ranteze sînt date masele pentru con¬
strucţiile cu roţi jumelate.

Trebuie să se reţină că în cazul
punţilor cu mai multe axe este posi¬
bil ca încărcarea acestora din urmă

1,01-1,30

să fie inegală; dar nu se admite ca
sarcina repartizată pe axa cea mai
încărcată să depăşească 10 tone.
După cum pentru punţile triple nu
se admite ca încărcarea a două axe
alăturate să depăşească sarcina ma¬
ximă admisă pentru puntea tandem
care are aceeaşi distanţă între axe.

Pe lîngă toate acestea, legislaţia
prevede limitări şi în ceea ce pri¬
veşte masele ma_xime totale admise
pentru vehicule. în figura 4 sînt indi¬
cate valorile respective pentru auto¬
vehiculele cu 2, 3 şi 4 axe, în figura
5 sînt prezentate masele maxime to¬
tale admise pentru remorci, iar fi¬
gura 6 indică aceleaşi mărimi în ca¬
zul autovehiculelor cu o remorcă şi,
respectiv, ale autovehiculelor cu se¬
miremorcă (ş.a.).

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

1M16) 16(17)

12(13)

40 <1&

15(17)

18122)

CUMPĂRAREA AUTOMOBILELOR DE OCAZIE

(URMARE DIN NR. TRECUT)

« Pneurile uzate uniform pe întreaga suprafaţă
şi în limite normale nu sînt îngrijorătoare, dar
profilul uzat lateral arată că geometria direcţiei
este necorespunzătoare şi se impune o reverifi-
care a ei, care poate certifica faptul că nu este
vorba de o deformare a pieselor componente ale
direcţiei, ci numai de un reglaj.

• Uzura poligonală a pneului este semnul unui
amortizor defect, după cum uzura numai într-o
singură zonă a circumferinţei arată că roata este
dezechilibrată dinamic.

PROBA DE RULAJ

• Pentru proba de rulaj alegeţi o porţiune de
drum pe care să puteţi efectua o probă de viteză
maximă legală şi să verificaţi capacitatea de ur¬
care a pantei maxime şi comportamentul în viraj.
• O porţiune de drum de categorie inferioară,

cu multe neregularităţi, va putea pune în evidenţă
toate zgomotele şi bătăile caroseriei, ale transmi¬
siei, funcţionarea aparatului de radio şi a închide¬
rii geamurilor.

• La maşinile cu tracţiune pe faţă, acordaţi
atenţie roţilor din faţă la virajele în ambele sen¬
suri; dacă, efectuînd virajele strînse, accelerînd se
aud sunete sacadate, arborii planetari sînt defecţi.

• Frînaţi brusc, fără a periclita traficul. Zgo¬
mote puternice sub caroserie atestă existenţa
unor legături defecte (bucşe de braţ oscilant, pi¬
voţi etc.).

® La frînarea cu volanul eliberat pe un drum
fără înclinare laterală, la 40 km/h automobilul tre¬
buie să nu se abată de la direcţia rectilinie. Dacă
lucrul acesta nu se întîmpfă, iar direcţia este bine
reglată şi pneurile sînt umflate uniform, înseamnă
că vehiculul nu frînează uniform pe toate roţile.

® Frîna de mînă trebuie să poată fi acţionată
uşor şi să blocheze maşina cînd aceasta rulează

cu viteze de maximum 10 km/h.

• Dacă în timpul rulajului volanul oscilează,
trebuie să ne gîndim că există roţi directoare cu
jante, deformate sau dezechilibrate.

• în timpul rulajului iniţial, cu cutia de viteze
cuplată (regim numit mers în gol forţat), explozi¬
ile la eşapament pot fi produse de supape de eva¬
cuare care nu închid etanş, întreruperi ale aprin¬
derii, amestec excesiv de bogat. Fum negru la
eşapament înseamnă amestec bogat în benzină,
iar fum de nuanţă albăstruie indică existenţa unor
ghiduri de supapă de adrhisie cu joc mare sau
segmenţi uzaţi.

• Treceţi cu maşina printr-o zonă cu apă, dar
care are fundul rezistent şi apoi încercaţi să o
stropiţi cu un furtun. Verificaţi astfel etanşarea
caroseriei şi portbagajului, detectînd locurile prin
care,a pătruns apa.

® în tot timpul probelor, urmăriţi atent corecta
funcţionare a aparatelor de bord.

Administraţia: Editura „Presa Naţională" S.A.

CITITORII DIN STRAI-

Redactor-şef: ing. i. MiHÂESCU

Tiparul executat
la imprimeria „Coresi“

NÂTATE SE POT ABONA

Secretar generai de redacţie: fiz. ALEX. MĂRCULESCU

PRIN „ROMPRESFILA TE¬
LIA" - SECTORUL EX-

Redactori: K. FILiP, îng, M. CODÂRNA!

Bucureşti

PORT—IMPORT PRESA

Secretariat: M. PĂUN

Grafică: 1 . IVAŞCU

1 INDEX 442121

P.O.BOX 12—201, TELEX

10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI

NR 64—66L

TEHNIUM 6/1992

REGISTRUL'

4UTO

R0M4N ra.

Calea Griviţel 393 Sector 1
Bucureşti Remania

Vă rugăm să reţineţi: „Registrul Auto Ro¬
mân" R.A. este singura instituţie oficială
abilitată legal pentru a certifica încadrarea
vehiculelor rutiere în normele de siguranţă a
circulaţiei şi de protecţie a mediului,

• R.Â.R. vă oferă un sprijin calificat şi au¬
torizat pentru executarea de încercări şi
cercetări legate de siguranţa circulaţiei şi
gradul de poluare a mediului de către vehi¬
culele rutiere de orice categorie.

• Un personal de înaltă calificare vă stă
la dispoziţie pentru efectuarea de testări în
vederea omologării echipamentelor şi piese¬
lor pentru autovehicule care afectează sin-
guranţa circulaţiei sau protecţia mediului.

• Numai R.Â.R. vă poate certifica funcţio¬
nalitatea motoarelor de autovehicule care
utilizează alţi combustibili decît benzina şi
motorina, eliberîndu-vă documentele nece¬
sare pentru admiterea lor în circulaţie pe
drumurile publice.

• R.Â.R. poate executa activităţi de Con¬

sulting privind:

— achiziţionarea de vehicule rutiere din
ţară sau străinătate

— stabilirea performanţelor unor vehicule
rutiere individuale sau de serie mică

— achiziţionarea de utilaje şi aparate de
gara[

• In laboratoarele R.Â.R. puteţi supune
vehiculul unor teste în vederea stabilirii con¬
sumului de combustibil în condiţii normale
de exploatare, precum şi a gradului de con¬
fort.

• R.Â.R. poate organiza şi realiza la ce¬
rere verificări pe un eşantion de vehicule în
vederea verificării unor.tehnologii şi aparate
pentru inspecţii tehnice.

• Specialişti; de înaltă calificare şi com¬
petenţă ai R.Â.R. vă stau ia dispoziţie pentru
stabilirea termenelor de proiectare a utilaje¬
lor, aparatelor şi dispozitivelor necesare în
procesele de verificare tehnică şi inspecţii
periodice ale autovehiculelor.

REGISTRUL'

4UTO

mmu ra.

Calea Griviţel 393 Sector 1
Bucureşti Romania