Tehnium/1983/8312

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

REVISTA LUNARĂ EDITATĂ DE e,C, AL U.T.C. anul XIII - n. 157

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI

12/83

SUMAR

LUCRAREA PRACTICA DE

BACALAUREAT.pag. 2—3

Separări cromatografice fo¬
losind răşini schimbătoare
de ioni

Simulare pe calculator
Sursă dublă

RADIOTEHNICĂ PENTRU ELEVI pag. 4—5

Disipaţia termică
O modificare utilă
TBA 641

CQ-YO .

Din lucrările
naţional al
Buzău 1983:

HI-FI .

Amplificator stereo

LABORATOR . pag 10—11

T rasator de caracteristici
Minimalizarea distorsiunilor

MODELISM . pag. 12—13

Amenajarea atelierului

AUTO-MOTO . pag. 14—15

Autoturismele OLTCIT:

Performanţe

FOTOTEHNICĂ . pag. 16-17

Telecomanda aparaturii de
laborator

Developarea filmelor
utilizate în cineamatorism
Sincronizare

CITITORII RECOMANDĂ. pag. 18-19

Radioreceptor miniatură
Construiţi un pantograf
Detector MF

Manometru pentru biogaz
Măsurarea tensiunii de
străpungere

TEHNICĂ MODERNĂ .pag. 20

Sisteme cu microprocesoare

PUBLICITATE.pag.21

Noi tipuri de aspiratoare:

AP10—AP20S

REVISTA REVISTELOR .pag. 22

Generator 500 kHz
Rx-2m

Preamplificator stereo
Frecvenţ metru

TV-COLOR .pag. 23

Calitatea recepţiei emisiuni¬
lor de televiziune alb-negru
şi color

SERVICE.......pag. 24

v v r

WJjiiitkkkiiwm

(CITIŢI IN PAG. 8)

SEPARĂRI

%J g I 1J f I \ Sţ j|f1 1 }l 1 1 ' jjj

FOLOSIND RĂŞINI
SCHIMBĂTOARE DE SONS

Pmf.PARASSHSVA ARSELE.

Liceu! C. A. ROSETTI»

Cromatografia este una dintre Bucureşti

cele mai importante şi eficace me- rece nu se pot concepe faze mobile

tode de separare şi purificare a sojide sau faze staţionare gazoase,

compuşilor organici şi anorganici. în funcţie de afinitatea faţă de
Ea a fost utilizată pentru prima dată faza staţionară şi cea mobilă, di-

în 1906 de către botanistul rus verse specii moleculare ale unui

M. Ţvet, care a observat separarea amestec sînt antrenate cu viteze di-

unor soluţii de pigmenţi naturali din ferite prin mişcarea fazei mobile,

plante (clorofile, carotinoide) prin- realizîndu-se separarea lor. Afinita-

tr-o coloană cu carbonat de calciu. tea componentelor faţă de faza

Prin spălarea coloanei cu un sol- staţionară se bazează pe fenomene

vent adecvat, s-a observat o distan- de adsorbţie (S-L, S-G), absorbţie

ţâre a zonelor. Izolînd apoi aceste sau repartiţie (L-L, L-G), schimb io-

zone, s-a văzut că fiecare conţinea nic, excluziune sterică (principiul

de fapt un singur pigment din sitelor moleculare) etc.

amestecul iniţial şi s-a dedus astfel Răşinile schimbătoare de ioni
posibilitatea separării acestora. sînt polimeri cu mase moleculare

Cromatografia se bazează pe re- înalte care conţin un schelet de

partiţia moleculelor componente- atomi de carbon şi hidrogen legaţi

lor între o fază staţionară şi o fază covalent.

mobilă. După natura solidă (S), li- Răşinile au centre cu sarcini po-
chidă (L) sau gazoasă (G) a acestor zitive sau negative ataşate de acest
faze se disting tehnici cromatogra- schelet. O structură tipică a unui

fice de tip S-L, L-L, S-G si L-G. Nu fragment dintr-o răşină polimeră

există tehnici S-S sau G-G, deoa- este arătată alăturat.

Grupele notate cu —X definesc ti- Materiale necesare: coloană cu
pul de răşină. Dacă -X constituie cationit, pîlnie, două pahare Berze-

grupe -C60H sau -SO.?H, ionii de îius, baghetă, acid clorhidric 5%,

hidrogen vor fi schimbaţi cu ca- clorură de potasiu 5,6%, AgNOţ

tioni. Dacă grupele —X sînt grupe 0,1 N, hexanitrocobaltiat triso-

amoniu substituite, de exemplu dic — Nas [Co (NO:)^], NaNO.ţ 5%

—N* (CHjbCr, ionii de clorură vor fi Mod de lucru
schimbaţi cu alţi anioni. Se activează cationitul de forma

Răşinile schimbătoare de ioni au RH prin spălare repetată de şase ori

numeroase aplicaţii în industrie şi în cu soluţie de HCI 5%. Se spală

laborator. Aşa de pildă putem răşina activată cu apă distilată pînă

aminti: dedur’izarea şi demineraliza- ce apare reacţia negativă pentru io-

rea apei, determinări analitice cum nul de clorură cu azotat de argint:

ar fi determinarea concentraţii- AgNOi + CI ——- AgCI + MOV

lor soluţiilor saline, analiza mine- Se trece apoi prin coloană încet

— H 2 C — CH — CH 2 — CH — CH 2 — ch — CH 2 —- ch—

X X —CH X

ch 2

reurilor şi aliajelor, extragerea unor (proces numit eluare) soluţia de
metale preţioase, obţinerea şi puri- KCI (10 ml) pentru fixarea ionilor de
ficarea reactivilor analitici, tehnolo- potasiu.

gia unor îngrăşăminte minerale, După eluare se obţine forma RK a
sinteza unor compuşi anorganici, răşinii. Orice eluare este urmată de

aplicaţii în industria zahărului, lap- spălare. Astfei, răşina se spală din

telui şi a băuturilor, în tehnica far- nou cu apă distilată pînă cînd re-
maceutică şi în medicină. acţia pentru ionul potasiu este ne-

a) Obţinerea azotatului de pota- gativă. Se eluează apoi coloana cu

siu din ape reziduale ce conţin clo- o soluţie de MaNCh (10 ml) pînă ce

rură de potasiu folosind o răşină sînt scoşi din coloană toţi ionii de

schimbătoare de cationi. potasiu.

SIMULARE PE

i'meăîaiteî ■

. «ffibajuii di. pft^rsmsra eâ:% ei

- ©pe .. ‘'Vis ? * s
- * cş » > ’ ’ * 1 ' ere

cirfato'âtefe numerice eî a ( v* es
s rează simultan,’

disponibile ^ preţuri mici.

Pornind de la aceste conside¬
rente, mi-am ales drept temă pentru
proiectul de diplomă soluţionarea
unor probleme ale regularizărilor
hidroenergetice, cum ar fi calculul
regimurilor de umplere şi golire a
acumulărilor, stabilirea regimului
de puteri a} hidrocentralelor, calcu¬
lul debitelor deversate, prin simu¬
lare pe calculatoare analogice.

Totodată, pe baza cunoştinţelor
de electronică, datorate radioama¬
torismului, am realizat practic un
cajculator analogic.

în decursul unui an, regimul na¬
tural al debitului unui rîu se carac¬
terizează printr-o neuniformitate
mare. Aşa, de exemplu, pentru
toate rîurile de şes, în perioada ploi¬
lor de primăvară (2—3 luni), pe rîu
trec 60—70% din debitul anual,
adică în medie de zece ori mai mult
decît în lunile secetoase. Acest gen
de neuniformitate a debitului este
în opoziţie cu cerinţele energetice,
care impun puteri şi energii ridicate
sau cel puţin constante, mai cu
seamă în lunile secetoase, şi invers,
valori scăzute în lunile ploioase.
Aceste contradicţii se rezolvă, după
cum este cunoscut, prin realizarea
unei egularizări anuale a debitului.
Prin azeasta, debitul normal afluent
se modifică cu ajutorul acumulării,
în conformitate cu cerinţele ener¬
getice, iar pentru folosirea Corn¬

ing. MIHAI DUMITRU

plexă a stocului cu luarea în consi¬
derare şi a cerinţelor altor folosinţe
neenergetice. O asemenea regula¬
rizare dă posibilitatea creşterii nu
numai a puterii hidrocentralei, dar
şi a energiei livrate, prin micşorarea
cantităţii de apă deversată.

Calculele legate de regularizarea

hidroenergetică se rezumă la redis¬
tribuirea în timp a stocuiui, în con¬
formitate cu cerinţele.

Rezultatul acestor calcule tre¬
buie să dea regimul de umplere şi
golire al acumulării, adică să fie de-

TEHNIUM 12/1983

Reacţiile ce însoţesc procesul de
schimb sini,

R - H + KCI -- R - K + HCI

R K + NaNQ.,-RNa + KNO

Soluţia de KNO, este prinsă în
pahar si se identifică ionul de pota¬
siu cu Na, [Co (NO-,)*]:

3K" + Na, [Co (NO;)hj —..

K, [Co (N0 2 )<s] + 3Ma (precipitat gal¬
ben).

In continuare răşina se spală cu
apă, iar regenerarea coloanei se
face prin spălare cu HC! 5%.

b) Separarea ionilor de fier, co¬
bai! şi nichel cu o răşină schim¬
bătoare de anioni.

S-au ales ionii celor trei metale
înrudite — fier, cobalt şi nichel —
deoarece fiecare ion are o culoare
caracteristică în soluţiile apoase
conţinîrid ioni clorură şi pot fi uşor
diferenţiaţi dnd sînt eluaţi din co¬
loană.

Se foloseşte o soluţie test ce con¬
ţine săruri de fier, cobalt şi nichel
dizolvate în soluţie de acid ciorhi-
dric 12 M. Unii dintre ionii metalici
folosiţi vor fi transformaţi în ioni de
doruri complexe, ca: [FeCL]’" şi
[Co Cl 4 (H 2 O);]. Ionii de clorură din
răşină vor fi schimbaţi cu anioni
complecşi. Dacă se scade concen¬
traţia ionilor de clorură, folosind
HCI 5 M sau 1 M, o parte din ionii de
clorură complexă formează cationi
metalici hidrataţi care nu mai sînt
reţinuţi de răşină şi care pot fi
spălaţi (eluaţi) din coloană. Clorură
complexă cea mai puţin stabilă va fi
eluată chiar la concentraţia cea mai
mare a ionilor clorură (HCI 9 M), pe
cînd complexul cel mai stabil nu va
fi eluat pînă ce nu se reduce con¬
centraţia ionilor clorură la HCI 1 M.

Mod de lucru

Se activează coloana cu anioniî
prin spălare cu HCI 2 M. Apoi se în¬
chide robinetul şi se adaugă o so¬
luţie de HCi 9 M pînă se umple
coloana. Se deschide robinetui par¬
ţial şi se închide cînd HCI a ajuns ia
nivelul superior al răşinii. Apoi se
adaugă 2 ml soluţie de analizat co¬
lorată.

terminat graficul de variaţie a nive¬
lului apei din bieful amonte al ame¬
najării hidroenergetice în funcţie de
timp şi de regimurile de lucru ale hi¬
drocentralei.

Soluţionarea acestor probleme
implică rezolvarea unei funcţii ale
cărei variabiie sînt: puterea hidro¬
centralei (N), debitul turbinat (Q C he),
căderea hidrocentralei (H), randa¬
mentul hidrocentralei (T]che), debi¬
tul natural al rîului (Q,,/t), volumul
acumulării (W), sarcina sistemului
(P). Toate aceste argumente sînt in¬
terdependente şi variabile în timp.
în afară de aceasta, funcţia nu se
poate descompune în funcţii mai
simpie, independente, printr-o ana¬
liză elementară decît în cazuri parti¬
culare. De asemenea, o caracteris¬
tică a acestei funcţii este aceea că
forma ei analitică este determinată
de argumente, dintre cere unele
, » < g '{<■' i ir o Per te.or e

nomene naturale. Toate acestea
fac. ca. funcţia respectivă să nu
poată fi exprimată sub o formă
clară, comodă pentru utilizare.

în cadru! proiectului de diplomă
am studiat posibilitatea rezolvării
acestei funcţii prin simulare pe un
calculator analogic.

în prima etapă, sintetizînd inter¬
dependenţele care există între ar¬
gumentele funcţiei, am ajuns ia sis¬
temul de ecuaţii diferenţiale de mai
jos:

dZam _ Qcu&, + AQ - AQafl(î)

dt k„

No + AN(t)

A 9,81 rj

_ 1 _Q„„„

Ho - AZam - AZav(AQ c7 /£)
unde m, k„ sînt coeficienţi care de¬
termină curba de golire a acumulă-

a) Se deschide robinetul parţial;
dnd lichidul a ajuns la nivelul răşi¬
nii, se adaugă 5 mi HCi 9 M. Se co¬
lectează 5 mi de eluat (soluţia care
trece prin coloană).

Se adaugă o altă porţiune de 5 ml
HCI 9 M şi se culeg alţi 5 ml de eluat
într-o eprubetă. Se repetă această
operaţie cu o a treia porţiune de
HCI 9 M.

b) Se repetă operaţia de la punc¬
tul a cu diferenţa că se folosesc pa¬
tru porţiuni de cîte 5 ml HCI 5 M în
locul soluţiei de HCI 9 M. Soluţia 5
M se obţine astfel: 15 ml HC! 9 M cu
1 ml HCI 1 M. Soluţia 1 M din soluţia
9 M se obţine amestec?nd 5 ml HCI 9
M cu 40 ml apă distilată.

c) Se repetă procesul de la punc¬
tul a folosind porţiuni de cîte 5 ml
HCI 1 M. După ce ultima porţiune
de 5 ml HC11 M a ajuns la nivelul su¬
perior al răşinii, adăugăm 10 ml apă
distilată şi spălăm răşina. Se pre¬
pară o soluţie 2 M de HCI din 4 mi
HCI 0 M şi 14 ml apă distilată pentru
regenerarea răşinii. Cînd nivelul
HC! 2 M a ajuns deasupra răşinii cu
1 cm se închide clema.

d) Se verifică fiecare probă eluată
luînd cîte o picătură şi folosind ur¬
mătorii reactivi pentru a stabili efi¬
cienţa coloanei.

— La adăugarea unei picături de
KSCN 0,1 M se obţine o coloraţie
roşie sîngerie datorită formării io¬
nului Fe (SCN) 2 ", care indică pre¬
zenţa ionului Fe .

— Se analizează 1 ml probă ce
conţine sare de nichel cu cîteva pi¬
cături de amoniac, apoi se adaugă o
picătură de reactiv dimetil glioxină.
Un precipitat roşu indică prezenţa
nichelului.

— La 1 ml probă ce conţine sare
de cobalt se adaugă 1 m! soluţie
10% NH 4 SCN în acetonă. Apariţia
unei coloraţii albastre, datorită for¬
mării ionilor [Co ^SCN) 3 ] 2_ , indică
prezenţa ionilor Co 2 .

Acest procedeu se aplică îndeo¬
sebi la prepararea sărurilor solubile
ale attzilor organici şi a sărurilor
anorganice solubile care nu se pot
prepara prin precipitare din soluţie.

rii; Ho = Zam — Zav; Zam — cota j
biefului amonte; Zav — cota biefu-1
iui aval.

Acest sistem dă soluţia proble¬
mei în cazul cel mai general.
Schema de simulare construită pe
baza lui este însă destul de compli-j
cată datorită numărului mare de de¬
pendenţe neliniare.

Analiza şi verificarea experimen- J
tală a acestui model au dat posibili- §
tatea efectuării unor simplificări
care să nu modifice rezultatul cal¬
culului (considerarea puterii hidro¬
centralei şi a debitului afluent con- |
stante pe intervale de timp, liniari-
zarea dependenţelor).

Acestea au dus la un sistem de
ecuaţii simplificat din care a rezul¬
tat schema bloc din figură.

După verificarea metodei pe un
calculator analogic industriali
(alEDA 42 T), am trecut la realiza- 8
rea practică a unui calculator ana-1
logic specific simulării problemelor
legate de calculele de regularizare
hidroenergetică, construit pe baza Ş
aceleiaşi scheme bioc din figură. 1
Schema electrică este în totalitate 1
originală şi în realizare am utilizat în
exclusivitate componente romă-1
neşti.

Calculatorul cuprinde mai multe |
blocuri funcţionale. Blocurile su-
matoare, în număr de două, sînt
identice şi cuprind cîte un amplifi¬
cator sumatcr şl un amplificator in-1
versor. Ele sînt realizate cu circuite ,
integrate 0A741J şi au posibilitatea
reglării coeficientului de amplifi- ;
care în trei trepte (0,01 — 1; 0,1 —
10; 1 — 100) şi continuu în cadrul
fiecărei trepte pentru fiecare in-1
trare.

(CONTINUARE ÎN PAG. 11)

SURSĂ DUBLĂ

Sng. EMIL MARIAN

Este cunoscut faptul că pentru aii- zutâ o rezervă de putere de 10% în

mentarea unui amplificator de au- cazul unei depăşiri de scurtă durată

diofrecvenţă stereo de putere se im- a puterii maxime, jar restul de 5% se

pune prezenţa unei surse de ten- prevede pentru pierderile suplimen-

siune capabilă să debiteze curentul tare. Astfel se evită scăderea apre-

necesar funcţionării celor două etaje dabilă a tensiunii în timpul unui re-

audio. Majoritatea schemelor cu- gim tranzitoriu ce implică depăşirea

rente folosesc în acest scop un puterii maxime. Redresarea celor

transformator coborîtor de tensiune, două alternanţe se face cu o punte

un sistem de redresare cu diode şi redresoare dimensionată ccrespun-

un grup de condensatoare de fiîtraj. zător. S-a ales această variantă de-

Acest sistem de alimentare, preferat oarece soluţia redresării ambelor al¬
de cele mai multe ori datorită sirn- ternanţe cu două diode, deşi mai

plităţii şi costului redus, prezintă ur~- ieftină, implică o realizare preten-

măfoarele deficiente: ţioasă a transformatorului cu două

1. în cazul apariţiei unui consum conductoare în paralel, este greoaie

maxim de putere ia unui dintre şi nu dă rezultate practice bune în

etaje, tensiunea va scădea, lucru se- ceea ce priveşte izolaţia galvanică

sizaf automat şi de celălalt etaj aii- dintre cele două înfăşurări. Tensiu-

mentaf la aceeaşi sursă de tensiune. nea continuă pulsatorie obţinută la

Rezultă o influenţă nedorită între bornele punţii redresoare se aplică

cele două etaje audio, care are ca simultan pe anodele diodelor Dl şi

rezultat distorsiuni, diaforiie, posibi- D2. Cele două diode, împreună cu

litatea de apariţie a unor oscilaţii condensatoarele C‘2 şi C2, formează

etc. două filtre P caro realizează eficient

2. La redarea cu precădere a frec- filtrajul tensiunii pulsatorii, în vede-

yenţelor joase în cazul pasajelor rea obţinerii tensiunii continue pen-

programului sonor care impune de- tru cele două secţiuni identice ale

bitarea puterii maxime, apare feno- amplificatorului. Rolul esenţial al
menui de „înecare" a incidentelor diodelor Dl şi D2 este separarea

acustice. completă în ceea ce priveşte alimen-

3. în cazul apariţiei unei supraten- ţările celor două canale audio. Ast-

siuni în timpul regimului tranzitoriu fel, dacă spre exemplu pe canalul 1

conectare-deconectare a transfer- apare un consum maxim de putere

matorului de reţea, sau datorită unei şi implioit tensiunea la bornele ca-

unde de supratensiune propagată naiului scade cu cîteva zecimi de

pe linia reţelei, avînd ca rezultat un voit, acest lucru nu se va reflecta

salt de tensiune la bornele de aii- asupra canalului 2, deoarece în

menîare a etajelor finale, se pune în acest caz dioda D2 este blocată, iar

pericol integritatea acestora, deoa- condensatorul C2 nu se poate des-

rece este ştiut că tranzistoarele se cărca prin dioda D2 (anodul mai ne-

distrug ireversibil la depăşirea, chiar gativ decît catodul). Acest mod de

şi pentru cîteva milisecunde, a ten- separare, deşi implică o pierdere

siunii U ce max garantată de fabricant. mică de putere (disipată de diodele

Rezultă următoarele condiţii pe Dl şi D2), realizează pe deplin sepa-

care o sursă dublă de tensiune tre- rarea celor două canale în privinţa

buie să le îndeplinească: alimentării cu tensiune/curent. Gru-

— să poată livra puterea în cazul purile R1C1 şi R’IC’1 sînt prevăzute

consumului maxim de putere al am- pentru îmbunătăţirea comportării re-

plificatoruiui; dresorului în timpul regimurilor

— să nu prezinte scăderi de ten- tranzitorii. în cazul apariţiei acciden-

siune apreciabile în cazul debitării tale a unei unde de supratensiune,

puterii maxime pe unui sau ambele schema prezintă două modalităţi de

etaje; protecţie şi anume:

— să prezinte o rezervă de putere _ grupurile D1C’2 şi 'D2C2, care

pentru o funcţionare normală în ca- $e comportă ca nişte filtre trece-jos;
zu! depăşirii în regim tranzitoriu, — dioda Zener D 3 , dimensionată
pentru cîteva milisecunde, a puterii astfel îneît la un front foarte abrupt
maxime; de tensiune se deschide şi îl limi-

— să prezinte o astfel de configu- tează !a valoarea U z . Rezistenţa R2,

raţie îneîţ să nu fie posibilă influen- <j e ordinul 1-^5P-, are rolul de a li-

ţarea reciprocă a celor două canale mita curentul prin dioda Zener.
audio, indiferent de regimul de Protecţia la scurtcircuit pentru fie-
funcţionare în ceea ce priveşte con- care dintre cele două alimentări este
sumul de putere; realizată de siguranţele fuzibile S3,

— să prezinte un dispozitiv de S4.

protecţie eficient împotriva undelor Protecţia transformatorului pe
de supratensiune care pot apărea în partea de joasă tensiune este realî-

regimul tranzitoriu. zată de siguranţa fuzibilă S2, iar

Pentru rezolvarea problemei pro- protecţia generală a redresorului

punem schema electrică prezentată Q ste realizată de siguranţa SI.
în figură.

Se observă folosirea, dealtfel obli¬
gatorie, a transformatorului coborî*
tor de tensiune, pentru a aduce ten¬
siunea curentul ia parametrii soliei- EXEMPLU NUMERIC

taţi de amplificatorul audio, şi în

aceiaşi timp pentru realizarea sepa- Pentru IL = 42 V şi I„= 3,3 A, se aleg
raţiei galvanice sigure a amplificate- următoarele valori: U,i = 34,1 .V; Uz 588
rului de reţeaua de alimentare. 51,6 V (PL51Z); R: = 1 fV3 W; C. =
Transformatorul este dimensionat la = Cţ = 3 300 mF; Pi = 20 PMÎ (sau 4 X

puterea 1,15 Po, unde Po reprezintă 10 Sil); Di - D: = 10 Sil; R ; = R, =

puterea maxjmă cerută de ambele — 6,2Jdl/0,5 W; S? = S 4 = 5 A; S 2 = 10 A;

etaje audio. In acest fel este prevă- St = 2 A; Ci = C\ = 0,1 yuF/100 V.

o, s 3

TEHN1UM 12/1983

DiSIPRTIII

' imîiiiEfi

DISIPAŢIA TERMICĂ ÎN REGIM
DE IMPULSURI

Pînă acum ne-am ocupat exclu¬
siv de disipaţia căldurii în condiţiile
regimului termic staţionar, adică
atunci cînd sursa (joncţiunea, în ca¬
zul nostru) eliberează constant
aceeaşi cantitate de energie în uni¬
tatea de timp, iar sistemul în ansam-
biu a intrat într-un echilibru dina¬
mic, cu temperaturile diferitelor
puncte constante în timp.

Se ştîe însă că la funcţionarea în
impulsuri nerepetitive sau repetate
ia intervale mari de timp (relativ la
durata impulsului) joncţiunile semi¬
conductoare suportă suprasarcini
de cîteva ori mai mari decît puterea
de disipaţie maximă în funcţionare
continuă. Explicaţia constă în iner¬
ţia termică a tranzistorului, mai pre¬
cis în întîrzierea încălzirii jonc¬
ţiunii datorată capacităţii termice
joncţiune-capsulă, C jt , respectiv
constantei termice de timp joncţiu¬
ne-capsulă, Xjc

Pentru a putea utiliza corect me¬
todele de calcul descrise în litera¬
tura de specialitate în acest sens,
vom aminti pe scurt cîteva noţiuni
fundamentale referitoare la impul¬
suri. Astfel, în figura 10 este repre¬
zentat un tren de impulsuri drept¬
unghiulare cu amplitudinea U şi cu
frecvenţa de repetiţie constante în
timp. Se obişnuieşte să se noteze:
L — durata impulsului (numită
uneori şi „lăţimea" impulsului); V —
durata pauzei dintre două impulsuri
succesive; Ţ = t, -f ţ, — perioada de
repetiţie a impulsurilor şi f = 1/T —
frecvenţa de repetiţie a impulsuri¬
lor. Evident, mărimile t„ ţ,şi T se ex¬
primă în secunde (sau submultipli),
reprezentînd intervale de timp, iar f
se exprimă în secunde la minus unu
sau hertzi.

în plus, se mai defineşte factorul
de umplere, m = t,/T = t,/(t, + ţ) = t
f, care este o mărime adimensio-
naiă (fără unităţi), cu valoarea cu¬
prinsă între 0 şi 1. Pentru exemplul
nostru simplificat, semnificaţia fac¬
torului de umplere m este evidentă:-
el reprezintă raportul dintre valoa¬
rea medie a semnalului, 0 (pe o
perioadă) şi amplitudinea U a Im¬
pulsurilor: m = ti/T = u/U. Puteţi
verifica uşor afirmaţia folosind for¬
mula mediei, pe care o sugerează fi¬

gura 11 (pauza este „umplută" cu
acea parte din aria impulsului care
depăşeşte valoarea medie).

Să vedem acum ce se întîmplă
dacă un tranzistor oarecare este
supus regimului de lucru în impul¬
suri indicat în figura 10. Fiecare
impuls de tensiune produce prin
tranzistor un impuls de curent, re-
zuitînd astfel un impuls de energie
calorică dezvoltată în joncţiune.
Capacitatea termică joncţiune-
capsulă, deşi foarte mică, preia o
parte din această energie, încărcîn-
du-şe cu constanta de timp f jt . Prin
urmare, încălzirea joncţiunii este
întîrziată, cu atît mai mult cu cît du¬
rata t/ a impulsului este mai mică în
comparaţie cu !>. Pentru valori t,/
Xj C foarte mici, joncţiunea nu mai
„apucă" să se încălzească pericu¬
los, deci tranzistorul suportă puteri
de disipaţie — pe aceste intervale
mici t, — cu mult mai mari dedt în
funcţionarea continuă.

Pe de altă parte, nu numai rapor¬
tul t,-/ Xjc este determinant în stabili¬
rea gradului permis de suprasolici¬
tare, ci şi factorul de umplere al tre¬
nului de impulsuri, m. Intr-adevăr,
atunci cînd m este foarte mic (adică
t, T sau t, < t ;> ), impulsurile se re¬
petă la intervale mari de timp în ra¬
port cu t„ deci energia înmagazi¬
nată pe durata impulsului în capaci¬
tatea joncţiune-capsulă „are timp"
să se transfere la capsulă prin rezis¬
tenţa termică joncţiune-capsulă,
elibefînd „condensatorul" pentru
un nou asalt caloric. Pe măsură însă
ce factorul de umplere creşte, im¬
pulsurile se succed tot mai repede
şi condensatorul nu se mai poate
descărca în întregime în timpul
pauzei; fiecare nou impuls găseşte
condensatorul parţial încărcat,
aportul suplimentar de energie du-
cînd la creşterea mai accentuată a
temperaturii în zonă.

Fenomenele pot fi gîndite în ter¬
meni de capacitate termică sau,
echivalent, în constante de timp. Se
ştie că valorile curente ale constan¬
tei de timp Xjc sînt de ordinul mili-
secundelor pentru tranzistoareîe
de mică putere, respectiv de ordinul
zecilor de milisecunde pentru cele
de putere. Prin urmare, creş¬
teri apreciabile ale puterii de disi¬
paţie maxime sînt de aşteptat pen¬
tru trenurile de impulsuri cu durata

u(t>

r=t;+t D

S =u-tj = u Stj + tp )

—

fc.

■■

îi

■

!■

■

(

ţ -1

—

1—*-

-j—

■

!■

■

3222

;

fii

■

■S

■

-1

■1

!■

■

W Z

t de ordinul microsecundelor, al ze¬
cilor sau chiar al sutelor de micro-
secunde, mai ales atunci cînd fac¬
torul de umplere m este şi el sufi¬
cient de mic.

Dacă notăm cu PX, puterea de
disipaţie 'maximă în impulsuri a
unui tranzistor dat, care are para¬
metrul de catalog P dma x cunoscut,
coeficientul sau factorul de supra¬
solicitare permisă în impulsuri
poate fi definit prin raportul:

n = (14!

Cele arătate mai sus se exprimă
condensat astfel: factorul de multi¬
plicare N este o funcţie de două va¬
riabile, t ii Xjc Şi rn, descrescătoare în
raport cu fiecare dintre ele (N
creşte atunci cînd m şi %IXjc scad).

Relaţia de dependenţă N = f(m, t i
Xjc) are însă o expresie complicată şi
de aceea se preferă în practică utili¬
zarea unor reţele de grafice pentru
cîteva valori uzuale ale factorului de
umplere m, aşa cum se arată în
exemplu! din figura 12. Interpo¬
lările sînt cam dificile, divizarea
fiind logaritmică pe ambele axe;
oricum, citirile au un caracter
orientativ, toate mărimile implicate
(t„ Xj.: ni) fiind cunoscute doar
aproximativ.

~JL

l/c

Exemplu. Avem un tranzistor cu
Pdmax = 300 mW şi cu constanta ter¬
mică de timp r J( = 10 ms, pe care
vrem să-l utilizăm în regim de im¬
pulsuri cu durata t, = 50 /ns şi cu
frecvenţa de repetiţie f = 2.10V
(respectiv perioada T = 0,5 ms).
Factorul de umplere al trenului de
impulsuri este m = t,.f = 50.10' 6 s.
2.10V = 0,1, iar t,/r,v = 50.10~ 6 s/
10.10’ 3 s = 5.10’ 3 = 0,005. Pentru
aceste valori aie parametrilor găsim
în grafic Pw/PZE - 0,25, deci N =
= 1/0,25 = 4, respectiv P£, *“4.
Pdmax = 4.300 mW = 1,2 W.

finind cont de aproximaţiile cu¬
mulate, vom privi rezultatul cu o
oarecare rezervă, de exemplu vom
considera o valoare „garantată" cu
10—20% mai mică. Chiar şi aşa,
creşterea puteri! de disipaţie în im¬
pulsuri este de ce! puţin 3 ori, infor¬
maţie deosebit de utilă pentru ex¬
ploatarea raţională a componente-?
Sor.

Ne oprim aici cu prezentarea as¬
pectelor teoretice legate de calcu¬
lul 1 regimului termic, pe care dorito¬
rii ie pot aprofunda con:
crările de specialitate met

teva considera-
toare la alegere;
tarea radiatoarei

tia-hi

MARK ANDRES

Pentru a veni în sprijinul con¬
structorilor amatori care posedă
circuitul integrat TBA 641, în va¬
riantă Al2 sau Bl 1, prezentăm ală¬
turat cîteva dintre datele sale mai
importante de catalog, precum şi
schemele tipice de testare şi utili¬
zare recomandate de producători.

TBA 641 este un circuit integrat
monolitic amplificator AF, destinat
echipării radioreceptoarelor porta¬
bile, casetofoanelor, magnetofoa-
nelor sau altor aparate similare care
solicită putere medie de redare, dis¬
torsiuni reduse şi siguranţă în func¬
ţionare.

Printre particularităţile circuitu¬
lui menţionăm curentul scăzut de
repaus, cuplarea directă a semna¬
lului de intrare şi autocentrarea po¬
larizării pentru tensiuni de alimen-
tre cuprinse între 6 V.şi 12 V (va¬
rianta Al2), respectiv între 6 V si
16 V (Bl 1).

Dispunerea terminalelor, comună
pentru cele două variante, este ară¬
tată în figura 1, unde capsula este
văzută de sus, adică din partea
opusă terminalelor.

Puterea maximă de ieşire este de
2,2 W pentru TBA 641A12 (H- V =
9 V, R / =4 n), respectiv de 4,5 W
pentru TBA641 Bl 1 (+ V = 14 V, R, =
4 îl). Evident, puterea maximă de
ieşire variază în funcţie de tensiu¬
nea de alimentare folosită, precum
şi în funcţie de rezistenţă de sarcină
(minimum 4 îl). De exemplu, pentru
TBA641B11, în condiţiile R; = 4 ii,
R, = 0, f = 1 kHz, (1 < 10%, variaţia
puterii maxime de ieşire în funcţie
de tensiunea de alimentare arată ca
în figura 2.

Valori maxime absolute

TBÂ641Â12

TBA641B11

Tensiunea de alimentare

12 V

16 V

Tensiunea de intrare

- 0,5 V =- 12 V

-0,5 V 16 V

Curentul de ieşire de vîrf

2 A

2,5 A

Temperatura de stocare

40-C : 150°C

-40 -C t- 150° C

Temperatura maximă a

joncţiunii

150 c C

150°C

Puterea disipată (t„ < 25°C)

1,5 W

2,3 W

Caracteristici electrice şi termice
^valori tip)

TBA641A12
TV = 9 V,

R, =■- 4 îi,

t, = 25 C

TBA641B11

Curentul total consumat pentru P out ~ 0

8 mA

16 mA

Curentul de polarizare de intrare (pin 7)

100 nA

250 nA

Tensiunea continuă la ieşire (pin 1)

4,5 V

7 V

Cîştigul în tensiune (pentru R, = 0)

46 dB

Puterea de ieşire (pentru f — 1 kHz, Av =
46 dB, 6 < 10%)

2,2 W

4,5 W

Curentul total de alimentare (pentru
P out max)

340 mA

485 mA

lmpedanţa de intrare (la Av = 46 dB,
f = 1 kHz)

. 3 M.Q

3 M.O.

Rthj-c

13° C/W

Rthj-a

83 C/W

55° C/W

Fig. 1:

NC — neconectat;

Comp — compensare 4n frecvenţă;
10 — filtrarea alimentării pentru
preamplificator.

Modelul B11 este prevăzut cu o
bară metalică lipită pe partea supe¬
rioară a capsulei, jucînd rolul unui
mic radiator, sau mai degrabă rolul
de suport pentru prinderea unui
eventual radiator mai eficient (fie în
şuruburi, fie cositorind capetele ba¬
rei pe arii corespunzătoare de cu¬
pru, izolate pe cablajul imprimat).
In acest fel puterea de disipaţie a in ;
tegratului creşte simţitor.

Schema tipică de testare şi de uti¬
lizare a circuitelor TBA641 este dată
în figura 3. Tensiunea de alimentare
se alege în intervalele menţionate
(6—12 V, respectiv 6—16 V), sursa
trebuind să fie foarte bine filtrată şi
să suporte curentul maxim absorbit
de circuit. Rezistenţa de reacţie R„
orientativ între 0 şi 100—150 fi, se
alege în funcţie de cîştigul în ten¬
siune dorit. Cîştigul este maxim
pentru R, = 0, dar în acest caz şi dis¬
torsiunile sînt maxime. Pentru
TBA641B11, variaţia cîştigului în
tensiune în funcţie de rezistenţa de
reacţie arată ca în figura 4,

Valorile condensatoarelor C/„ C,
din reţeaua de compensare în frec¬
venţă se tatonează experimental, C.
fiind de ordinul nanofarazilor
(1—10 nF), iar Ci, între 220 pF şi
1 nF. De fapt, pentru alegerea lui C/„
în cataloage se indică reţele spe¬
ciale de variaţie în funcţie de R, şi
de lărgimea de bandă dorită.

O schemă de aplicaţie tipică pen¬
tru TBA641B11, reprezentînd un
amplificator AF de 4,5 W pe o sar¬
cină de 4 îl, este dată în figura 5. Ea
poate constitui, de exemplu, partea
de audiofrecvenţă a unui radiore¬
ceptor portabil.

0 MODIFICARE UTILĂ

Posesorilor de radioreceptoare
„Bucur“ (de oricb tip, 1,2,3, 6, 7, 8)
Je recomandăm următoarea modifi¬
care de mare efect în corectorul de
ton. Modificarea are drept rezultat
schimbarea adîncimii de reglaj de

SORIM. SA VA

la ± 8 dB la 100 kHz si 10 kHz la * 20
dB la 20 Hz şi 20 kHz.

în figură este prezentat un singur
canal; pentru stereo se dublează
montajul.

Componentă

R434

R436

C423

C424 '

.Veche

10 kfî

2,2 kfî

3,3 nF

22 nF

Nouă

15 kfî

20 kfî

1 nF

10 nF

TEHNIUM 12/1983

D\N LUCRĂRILE
SIMPOZIONULUI NAŢIONAL
AL RADIOAMATORILOR —
BUZĂU 1983

i*?:U 7

De aceea le vom prezenta (alături
de celelalte), dar numai pentru apro¬
ximarea Cebîşev cu riplui a = 1 dB,
adică în aceleaşi condiţii în care ie-a
calculat G3JR în [24]. Pentru a com¬
para coeficienţii noştri cu cei men¬
ţionaţi, atragem atenţia că aceştia
reprezintă inversul valorilor coefi¬
cienţilor respectivi calculaţi în [34].

Indiferent dacă se folosesc relaţi¬
ile exacte sau cele aproximative,
capacitatea de calcul C B se calcu¬
lează cu relaţia (6.1).

In cazul formulelor exacte, indi¬
ferent de numărul rezonatoarelor,
pentru calculul lui R, f 0 şi se vor
folosi relaţiile (8), respectiv (7) şi
(10).

Cînd se folosesc formulele apro¬
ximative, R se calculează cu relaţia
simplă (3-A), C P nu există, iar f 0 nu
se calculează.

a) Filtrul cu două rezonatoare (fi¬
gura 5.2)

Formule exacte:

X„, - x, ţ2 = X C12 = q, • K ,,2 *R;

_ a-k,, 2

Cp ~ A?-!

Aici condensatoarele C S1 şi C ? nu
sînt necesare pentru acordul filtru¬
lui, ci pentru a respecta forma ge¬
nerală şi pentru a uşura obţinerea
ulterioară a unei forme practic utili¬
zabile, sşa cum se va arăta în în¬
cheierea capitolului.

Formule aproximative (a = 1 dB):

X«, = X„ 2 = X fU = 1,6332 • R

b) Filtrul cu 3 rezonatoare (figura
5.3)

Cp Cp

Formule exacte:

Xf'1,2 = Xq _3 = X c , = Xcq

c,= A 2 - K .

A’ - 1

Formule aproximative (a =1 dB):
Xci 2 = X n 3 = X, 51 . = X CS3 = 1,4255 • R

c) filtrul cu 4 rezonatoare (figura

5.4)

Formule exacte: X C[2 = X< 34 = qi *
• Ki, 2 . • R; ’ '

A-K,.2-K 2 .3 „

C„- -C,;

X„, = X,,; = X,„ = q, • K,J ■ R.

Formule aproximative (a = 1 dB):
x , 12 = x c34 = 1,41 • R;

X c23 = X csl = X « 4 = 1,2067 • R.

d) Filtrul cu 5 rezonatoare (figura

5.5)

Formule exacte:

Xc,, 2 =, X C4>5 = q, • K u • R;

A - Ki, 2 — K 2 ,3

C'“ Cb ’

Xf 2i3 = X c34 = X rt] = X « 5 — qi • K 2 ,3 • R.

Formule aproximative (a = 1 dB):

X ,„ = X < 3,4 = X «. = X «5 = 1 > 1823 • R '

e) Filtrul cu 6 rezonatoare (figura
5.6)

Formule exacte:

Xc l,2 ~ Xe 5.6 = qi * K ],2 • R ;

Xc 2 3 — X f4 5 = X CJi j == X „ 6 — qi * K 2 ,3 • R ,
X , 3 4 = q, • K 3 ,4 • R ;

x « 3 = x „ 4 = Xc li2 - x fJ ' 4 ;

_ a — Ki, 2 — K 2 ,3

C„~ jrzr -j c ».

Formule aproximative (a = 1 dB):
X, = X f ., = 1,4197 • R ; *

X ^ = X ‘4, = X .», = X, 6 = 1,1947-^
X,, 4 = 1,1475 • R ; |

X„ 3 = X„ 4 = 0,2722 • R.

f) Filtrul cu 7 rezonatoare (figu
ra 5.7)

Formule exacte:

X ‘„= X '., = * >K -- R:

Xc 2,3 = X ‘j 6 = X «, = X "7 =• ‘ K2 ’ 3 ’ R !

x « 3 = x « 5 = X< u - x fj 4 ; î
a-k, 2 -k, 3

G,- ^7—] C,.

. X fji4 = qi i K 3 ,4 • R :

X,, 4 = X, I2 +X C23 -2*X , .

Formule aproximative (a = 1 dB):
Xc î 2 = Xt 6 7 = 1 ’ 4 197 * R '■

X, 2 3 = X C ' 56 = X„ t = X„ 7 = 1,1925 • R :
X e34 = 1,1633 * R ;
x„ 3 = X„ 5 = 0,2565 • R;

X„ 4 = 1,4489 ■ R.

g) Filtrul cu 8 rezonatoare (figu*!

ra 5.8) I

■ Formule exacte:

X, —X c = qi • Ki.2 • R ; . 1

2 = ' Xt 7

8 = q.

• Ki,2 • R ;

A ■

- k,, 2

-k 23

A 2 -

1 0b; 1

3 = X, 6

? = X C

O-

4 =

6 = Qi

• k 3 ,4 • R ;' ;

5 = Qi :

• K 4 ,5 •

R ; i

= Xc

s ■•=

X f + X f - Xc A ;i

C p i Qi C p 2 Q2 Cp 3 Q 3 Qi Cp/, % C p g Qg Cpg

c 1.2 c 2.3 C 3 Ă c i .5 c 5.6 c 6.7

C p i Qi C p 2 Q2 C p 3 Q3 <?4 C p 4 Q5 C p 5 Qg C p g Qy C p y

Cl.2 C2.3 Cb .4 C45 . C5.6 C6.7 C7.8

rrrrrm-jwi mn

Csj nmr
1 1 U j Ci 1 C 2 i

Cpl Q| Cp? Q2 r.p3 O3 Cp4 Q4 Q5 Cp5 Qj ^P6 Q7 Cp7 Qg *-P8
Cp Cp Cp Cp Cp Cp

-|h c ,rlh c . rin rlh c Hmri c sn

fr--j

Wc j UiH

Ci$j

TRANSFORMAREA

TERMINALELOR

1 Q n-z } Q n4, C i fi

§C5-i)

Hi—1

7EHNIUM îl

Cs,

~î|-

Cp Cp Cp

HMMhr

tt+tW-P

X„ 4 = X„ 5 = X v

Formule aproximative (a = IcJB) :
X (i2 = x ,7 8 = '1, 4476 • R ;

X,; 4 = X, 7 6 = 1,1319 • R;

X« 3 = X„ 6 = 1,489 • R ;

X„ 4 = xJ 5 = 0,3657 • R ;

X <2 3 = X<* 7 = X ( ,. = X„ g = 1,1733 • R ;
X e4 ' s = 0,3657 • R .

în forma din figurile 5.2...5.8 fil¬
trele nu sînt utilizabile direct, deoa¬
rece comportarea lor ar fi pertur¬
bată de capacităţile parazite inevi¬
tabile ale montajului.

Pentru remedierea acestui nea¬
juns, fie se cuplează filtrele la mon¬
taj prin intermediul unor circuite
acordate din care să facă parte şi
capacităţile parazite [36], fie se
schimbă structura spre terminale,
printr-o transformare echivalentă
prezentată schematic în figura 5.1.
In acest caz, capacităţile montaju¬
lui sînt înglobate în cele două capa¬
cităţi Ci şi C„ conectate în paralel cu
terminalele. Transformarea grupu¬
lui serie R t , (respectiv R„, C s „) în
echivalentul lor paralel FT, Ci se
calculează astfel [33]:

factorul de calitate Qr al termina¬
lului este

■ X IS X,.« : 0/ o-
Qr= _i = _f = _- = _

Cu acestea echivalentul paralel al
terminalului este compus din R’ = Ri •

* (1 + Qr) (15.1) şi X =~ (16.1)
Ut

înlocuind în aceste reiaţii pe C. ţ[ şi
Ri cu expresiile lor din relaţiile de
calcul ale filtrului, obţinem forme
mai uşor de utilizat: R' = Rj —
= R'„ = R. (1 + K 2 2 ,3 • qî) (15.2)

X, = X, = X fn = -- + —- • R(16.2)
1 qi • K 2.3

Ele sînt aceleaşi pentru filtre cu
orice număr de rezonatoare.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

Cp Cp Cp Cp

r rlHHMh r

Lsi O 54

4 | —-i

Q t jQz JQjJQa

0/2 &2.1 &3A

cc Cp Cp Cp C P Cp

——1

—1 q n. n. n \ n - rL,

0.2.

0/2 O 2.3 O^pCit.s

Cp Cp Cp Cp Cp Cp

hhhL c „r^ir l hc*

Q 3

r 11 bHS 1

A Q( n n \ i n, n ~ n, rH

0/2 C 2 '$ o hii

O^s Of,c

Cp Cp Cp

Cl.2 c 2.3 c 3.4 C45

Q4J_Q5 1^610? 1G18

<4.7 C7.8

Domeniu pasionant, nu numai
pentru specialişti, istoria navelor ro¬
mâneşti s-a îmbogăţit recent cu o
cuprinzătoare lucrare de sinteză,
Corăbii străbune, semnată de cole¬
gul nostru Cristian Crăciunoiu.

Caracterizată în primul rînd de
bogăţia materialului documentar
i cercetat de autor, existent în biblio¬
teci, arhive, muzee, şantiere, porturi,

■ în cea mai mare parte avînd atribu¬
tele ineditului, volumul, apărut în
excelente condiţii grafice în Editura
„Sport-turism“, cucereşte prin'rigu-
1 rozitatea demonstraţiilor, prin flu¬
enţa stilului şi prin minuţia investi¬
gaţiilor efectuate pentru reconstitui¬
rea tipurilor de nave existente din
cele mai vechi timpuri pînă în con¬
temporaneitate pe teritoriul ţării
noastre.

Depăşind înregistrarea strict teh¬
nică a navelor, autorul aduce în evo¬
carea epopeii navale româneşti in¬
contestabile argumente de ordin is¬
toric, etnografic, arheologic, arhitec¬
tonic, lingvistic etc. Propunînd
într-un amplu capitol introductiv
elemente de arheologie navală re-
constructivă, Cristian Crăciunoiu
aduce argumente elocvente, con¬
struieşte ipoteze -valabile pentru ja¬
lonarea paternităţii naţionale într-o
serie de probleme în egală măsură
I controversate, dar şi neglijate ne-
permis de specialiştii unor domenii
; conexe.

Sublinierea bogatelor tradiţii exis¬
tente pe teritoriul patriei noastre în
domeniul construcţiilor navale, re¬
punerea în drepturile legitime a
meşterilor anonimi care au construit
mii de nave în spaţiul carpato-dună-
I rean, utilizarea, în „premieră", a
? unor martori ocoliţi pînă acum, pre¬
cum pietre funerare, fresce, cronici,
fotografii şi jurnale inedite, fac din
volumul Corăbii străbune o auten¬
tică lecţie de istorie naţională, o
| convingătoare pledoarie pentru con¬
tribuţia românească la progresul na¬
vigaţiei, pentru afirmarea unor bo¬
gate tradiţii, pentru permanenţa
| construcţiilor navale pe teritoriul ţă¬
rii.

Toate aceste argumente riguros
fundamentate ştiinţific aduc mărturii
noi în sprijinul ideii majore de conti¬
nuitate şi unitate a poporului român,
combătînd teorii antinaţionale, şo¬
vine. Adresat în egală măsură zeci¬
lor de mii de tineri constructori
amatori, modelişti, volumul Corăbii
străbune propune cu lux de amă¬
nunte datele necesare reconstituirii
unor nave ce jalonează reprezentativ
istoria construcţiilor navale româ¬
neşti. De la ambarcaţiile primitive la
pînzarul moldovenesc, de la caicul
brîncovenesc la primul bric „Mir-
cea“, de la prima navă de război a
Principatelor Unite la nava de pasa¬
geri „Transilvania", modelele pro¬
puse pot fi abordate de către mode-
lişti, autorul oferind preţioase date
privind identificarea surselor, stabili¬
rea dimensiunilor de gabarit, adop¬
tarea soluţiilor finale.

Salutînd acest eveniment editorial,
sperăm că drumul inaugurat de au¬
tor va mobiliza pasiunea, entuzias¬
mul şi energia creatoare ale viitori¬
lor cercetători într-un domeniu ce
completează edificator cu mijloace
inedite istoria neamului. (C.S.)

TEHNIUM 12/1983

Condensatoare

In cele ce urmează descriem un
montaj realizat cu tranzistoare, ca¬
pabil să redea semnalele provenite
de lâ următoarele surse:

1. doză magnetică pentru micro-
sion (microşanţ); 2. bandă magne¬
tică cu caracteristică DIN 9,52 cm s;
3. microfon cu caracteristică li¬
niară; 4. doză ceramică de picup
avînd impedanţa de intrare de 2
Mit; 5. radio şi intrare auxiliară,
avînd răspuns liniar şi impedanţa
de intrare de pînă la 2 Mfl.

Un semnal de intrare de circa 2,5

FLORIN OLPtVtSTRIU

mV este amplificat pînă la o putere
de circa 30 W. Montajul realizat pe o
singură placă imprimată, al cărui
cablaj este dat în figura 3, este
suma circuitelor electrice din figu¬
ra 1 —■ preamplificator şi figura 2 —
amplificator de putere audio. Ca¬
blajul este simetric în raport cu axa
longitudinală, pentru a cuprinde
cele două canale. Dispoziţia piese¬
lor este dată în figura 4, linia între¬
ruptă marcînd graniţa dintre pre¬
amplificator şi amplificator. Nume¬
rele încercuite corespund celor din

L ZE^Wr 1 '

T aC—(ţ@U SC, ° 8 T Ţ Ţ | W U j

.Aţa ft- I Z - ... 11 —|

S * laţ

ui i Air 0«Ij«

|RY61 Um al rasolului 6

Lbf-s&, ... *

—: -A . srmo «IconaWuiB (- Im C<0) I_ ^

/gb-ui,! -A* ■ 1 tic

II? t -i Q Poitntt'aie DC toâsuraU cu AVOMETRU "

-CJ-j (îe- Stb « i^aeţS «<«. 20 kSl/V .--

FIQ1 PREAMPLIFICA Ţ 0R . CANAL A. 09,1

*Veti Tabelul

FIG.2 AMPLIFICATOR PUTERE AUDIO - canal A
10/15/30 W

Nr. crt.

Valoare

Tensiune

(V)

Toleranţă

4 /uF

100 nF

470 pF

125

—

50 /uF

6V4

—

100 pF

125

—

50 M F

6V4

—

4 jjf

640 uF

—

10 nF

125

—

4 pF

—

100 mF

6V4

—

33 nF

1,5 nF

125

400 ^F

4 fiF

—

33 nF

* 47 pF

125

—

18 1

100 juF

6V4

—

19 i

12,5 juF

20 |

2,7 nF

125

21 i

100 pF

125

' 5

100 pF

125

6,8 nF

4,7 nF

■ 63

2,2 nF

125

330 pF

125

220 pF

125

100 pF

125

10 pF

125

6,8 nF

2,2 nF

125

470 pF

125

Se omite cînd se alimentează separat
preamplificatorul

2,7 kfl 1 2

Se omite cînd se alimentează separat
preamplificatorul

1,5 Mfl* 1 2

33 kfl* 1 2

18 kf l* 1 2

39 kfl* 1 2

2,2 kfl 1 2

Rezistenţele marcate cu * trebuie să fie 1% sau 2%.

Toate rezistenţele sînt de 1/4 W, dar pot fi folosite şi de 1/2 W.

Stereo

100 kfl, liniar, dual
100 kfl, liniar, dual
10 kfl, log., dual,
concentric

Potenţiometre

PI joase

P2 înalte

P3 volum

Mono

100 kfl, liniar

10 kfl, logaritmic

Tranzistoare

Mono

TI BC109

T2 BC109

T3 BC109

T4 BF244

T5 BC108

T6 BC108

; T7 BC108

T8 BC108

figurile 1 şi 2. Se dau mai multe va¬
riante de putere pentru amplificato¬
rul audio (10 15 30 W) pentru două
tipuri de difuzoare, de 8 <> şi 15 <1.
Aceste variante se pot realiza cu va¬
lorile din tabelul 2. Tabelul 1 cu¬
prinde numărul şi tipul dispozitive¬
lor folosite în schema electrică a
preamplificatorului. în plus, este
necesară procurarea de mufe de in¬
trare, cablu coaxial de 75 <1, textolit
placat simplu pentru cablaj şi, desi-

mare de intrare pentru a asigura un
răspuns liniar de la doza ceramică,
fără a folosi o buclă de reacţie se¬
lectivă cu frecvenţa, este satis¬
făcută utilizînd un FET cu canal n.

FIG.5 ARANJAMENTUL FAŢADE MASĂ

4-30V

FIG.7 FIG.8

FIG.3 FIG.4

gur, o cutie adecvată ecranării. Pie¬
sele ce intră în componenţa amplifi-r”"”“
catorului audio de putere, ales
după dorinţă, sînt date în tabelul 2.

Descrierea pe scurt a cerinţelor
de proiectare porneşte de la primul
etaj al preamplificatorului arătat se- a
parat în figura 6a şi de la observaţia \
că preamplificatorul este realizat cu
trei etaje în cascadă, utilizîndu-se
reacţia ei reţelele de corecţie. Pen¬
tru intrări de nivel mic (doză mag¬
netică şi microfon) sînt folosite
toate cele trei etaje; pentru intrarea
de nivel mare numai două etaje. @
Exista doua avantaje utilizjnd •«

aceste configuraţii: 1. se evită obţi- ¥

nerea unui cîştig mic pe primul etaj ®””|

atunci cînd se introduc niveluri
mari de semnal, care ne scuteşte de CŞ
degradarea raportului semnai zgo- ® ®-
mot; 2. se intră direct pe doza de (Q)
picup prin FET-ul de mare impe-
danţă, care dă zgomot minim şi per-
mite să fie aranjat în mod adecvat fj)
răspunsul de frecvenţă intern al do- - «,
zei ceramice. fjLI

O altă configuraţie posibilă a pri¬
mului etaj este dată în figura 6b, etaj • '
de zgomot mic şi cîştig mare. Repe- fŞ
torul T3 la varianta din figură 7 a®—
fost adăugat pentru a mări capaci¬
tatea de salt la ieşire.

Reţelele R34-R37, C20-C24 co¬
nectate între emitorul lui TI şi T3,
prin comutatorul Slb, formează
răspunsul în frecvenţă necesar
pentru doza magnetică picup şi re¬
dare cap magnetofon. La joasă
frecvenţă, ambele caracteristici sînt
arătate în figura 8.

Principala cerinţă a etajului al
doilea, de a realiza o impedanţâ -

TEHNIUM 12/1983

® ® © © ©©©©©©

TRASATOI
CARACTERISTICI

Se urmăreşte obţinerea pe un
ecran de osciloscop a caracteristici¬
lor l c = f(V ce ) pentru diferite valori
ale curentului l b .

Tranzistorul de studiat, T x , este
alimentat printr-un semnal de colec¬
tor în „dinţi de ferăstrău", iar curen¬
tul de bază se comandă printr-un
generator în trepte, acestea repre-
zentînd valorile succesive ale lui l b .
Curentul de colector (l c ) este pus în
evidenţă la bornele unei rezistenţe
R 0 , care antrenează deviaţia pe ver¬
ticală a spotului pe ecranul oscilo¬
scopului, în acelaşi timp în care ba¬
leiajul pe orizontală este comandat
cu un semnal de formă „dinte de fe¬
răstrău". Imaginea obţinută repre¬
zintă familia caracteristicilor tranzis¬
torului studiat, fiind suficient să eta-
lonăm osciloscopul în X şi Y pentru
a face măsurătorile ori pentru a
alege zona adecvată unei bune
funcţionări a tranzistorului T x .

Principiul de funcţionare a trasa¬
torului poate fi urmărit analizînd
forma semnalelor din figura 1.. Pen¬
tru T — perioada maximă a semna¬
lului dreptunghiular generat de mul-
tivibratorul G 2 şi t — perioada sem¬
nalului „dinte de ferăstrău", circuitul
de încărcare-descărcare avînd tot
perioada maximă T, numărul de

Student GELU FRUNZĂ

„trepte ale scării" este n=T/t. Rapor¬
tul este reglabil prin intermediul po-
tenţiometrului R, (1 k£>), caqe stabi¬
leşte frecvenţa de oscilaţie a multivi-
bratorului G 1( realizat cu 3 porţi
„ŞI-NU" şi a cărui funcţionare este
semnalizată prin LED-ul conectat în¬
tre masă (GND) şi pinul 11 al circui¬
tului integrat de tip CDB 400.

Schema bloc a trasatorului este
dată în figura 2, iar schema electrică
de principiu în figura 3. Cele două
multivibratoare, G, şi G 2 , sînt sin¬
cronizate în divizare de frecvenţă.
G 2 furnizează un semnal „dinte de
ferăstrău" folosit pentru alimentarea
tranzistorului T x , pe perioadele de
deblocare a diodei D,*; celălalt mul-
tivibrator (G,) comandă un întreru¬
pător (T 7 ) care descarcă pe C 2 , ast¬
fel rezultînd frecvenţa semnalului în
trepte (V a ). Perioada de relaxare a
multivibratorului G, este un multiplu
de frecvenţă a multivibratorului G 2 .
Acesta din urmă este realizat cu
două tranzistoare, T 1f T 2 , de tip BC
109, care formează un semnal drept¬
unghiular ce este integrat pe colec¬
torul tranzistorului T 2 cu ajutorul
unui condensator de 47 nF. Semna¬
lul „dinte de ferăstrău" obţinut astfel
atacă un etaj de tip„emitter-follower"
realizat cu tranzistorul T 4 , de tip BC

Minimalizarea distorsiunilor de
tip „crossover", în sensul unei linia¬
rităţi acceptabile, la amplificatoa¬
rele audio în clasă A şi clasă AB se
rezolvă în mod clasic prin aplicarea
unei reacţii negative, folosind o
parte din tensiunea de ieşire.

Avînd în vedere faptul că tranzis-
toarele audio de ieşire lucrează în
regiunea de tăiere, această tehnică
reduce puţin distorsiunile. Pe lîngă
aceasta, tranzistoarele de putere
avînd o bandă de frecvenţă limitată,
amplificarea în buclă nu poate
depăşi 30 dB, iar odată cu semnalul
de reacţie sînt preluate şi distor¬
siuni, care astfel sînt aplicate etaje¬
lor prefinale şi reamplificate. De
asemenea, rezistenţa neliniară a di¬
fuzorului contribuie lă creşterea
distorsiunilor amplificatorului.

Dacă reţeaua de reacţie pentru
corectarea distorsiunilor include
un sesizor de eroare pentru curen¬
tul de intrare, distorsiunile pot fi
compensate prin valori adecvate
ale amplificării în curent. Adăugînd
o reţea de reacţie cu sesizor de
eroare a tensiunii, va rezulta un etaj
cu impedanţa de ieşire finită. în fi¬
gura 1, care prezintă schema bloc a
unui asemenea sistem, R, include
rezistenţa de ieşire a etajului de co¬
mandă. Figura 2 indică un circuit
practic,.în care se folosesc relaţiile:

*= R O -k).

Difuzorul este efectiv decuplat

Ing. STELiAN LOZIMEAIMU

din bucla de reacţie şi astfel sînt re¬
duse prin reacţie distorsiunile apli¬
cate lajntrarea amplificatorului de
putere. Întrucît etajul de ieşire şi di¬
fuzorul sînt în principiu izolate de
etajul de intrare, acest etaj poate să
aibă amplificarea în tensiune mică.
Cîştigul în buclă poate fi mic, iar
banda de trecere în buclă creşte,
permiţînd o creştere corespun¬
zătoare a benzii audio.

Un alt aspect important în analiza
audio se referă la distorsiunile de
armonica a doua ale unui etaj am¬
plificator de tensiune în montaj EC,
care sînt funcţie de rezistenţa de ie¬
şire a etajului de comandă.

Metodele convenţionale de pro¬
iectare pentru un amplificator cu
distorsiuni mici pornesc prin a con¬
sidera o amplificare mare cu bucla
de reacţie deschisă şi aplicînd reac¬
ţia negativă se caută reducerea dis¬
torsiunilor.

Această procedură conduce la
instabilităţi şi necesită o reţea de
compensare complicată.

Pentru a reduce la minimum dis¬
torsiunile armonice de ordinul doi,
influenţele rezistenţei de ieşire ale
etajului de comandă trebuie să fie
reduse prin determinarea valorii
optime a lui R s (fig. 3) cu ajutorul re¬
laţiei:

— fi

1 i. r (i

2 ~ I. [ ' K R, I*

TEHNIUM 12/1983

un semnal dreptunghiular identic cu
semnalul din bază. Acest semnal se
regăseşte pe dioda D 2 care-l com¬
pară cu amplitudinea acestuia faţă
de masă. Dioda D,* încarcă pe C-

Condensatorul C 2 se încarcă foarte
rapid ia traversarea curentului în
sensul rezistenţei directe a diodei D,*
şi nu se mai poate descărca atît
timo cît dioda nu permite.

în figura 4 se poate urmări func¬
ţionarea generatorului de semnal în
trepte, frecvenţa impulsurilor treaptă
fiind dată de raportul C,/ (C^C^).
Pentru că dioda D,* nu poate con¬
duce decît atunci cînd anodul ei
este ia un potenţial superior poten¬
ţialului catodului, condensatorul C 2 ,
la fiecare alternanţă negativă a sem¬
nalului, primeşte un curent de Încăr¬
care suplimentar care determină o
nouă treaptă a scării, condensatorul
încărcîndu-se la — E.C,/ (C-, + C 2 )-
Diferenţele de încărcare se acumu¬
lează deoarece C 2 nu se poate des¬
cărca atît timp cît întrerupătorul nu
este închis, rolul acestuia jucîndu-l
tranzistorului T 6 , de tip BC 107. Prin
curentul de emitor al iui T 5 (de tip
BC 108) se comandă baza tranzisto¬
rului T x (de măsurat), forma tensiu¬
nii din baza tranzistorului T x fiind
aceeaşi cu forma tensiunii ia bor¬
nele condensatorului C 2 (0,33 /uF).

Pentru a nu rezulta distorsiuni ex¬
cesive de la o prea mare variaţie a
curentului sursei FET-ului, s-a adău¬
gat un tranzistor pnp, T5, care este
comandat de drena FET-ului T4. Va¬
riaţia mare a curentului a.c. de drenă
este redusă de „beta“ ori (cîştigul lui
T5); astfel, distorsiunea în acest etaj
este mai mică de 0,03 %.

Ieşirea A i- B permite trecerea de
la surse stereofonice la înregistrare
pe un magnetofon monotonie.
Reţeaua de sumare nu introduce
decît o interfonie mică între canale,
care este -60 dB în raport cu nivelul
de semnal în fiecare canal.

Al treilea etaj constă din controa¬
lele de ton şi filtrele plasate în jurul
unui amplificator inversor -de mare
cîştig, realizat cu T6 şi T7.

Reacţia controlului de ton se ba¬
zează pe configuraţia Baxendall, cu
valori modificate pentru a urmări
nivelurile de impedanţă mai joasă
întîlnite în aceste circuite cu tran-
zistoare. Condensatorul C17 reali¬
zează stabilitatea etajului pe frec¬
venţă înaltă, iar etajul are un cîştig
limitat la 50 dB de R29. Ieşirea etaju¬
lui trece prin controlul de volum şi
astfel este separat de controlul de
ton.

Alimentarea preamplificatorului se
va face din sursa amplificatorului
de putere pentru 10 W/15 W/15 (l şi
30 W/8 tl prin intermediul lui T8,
DZ1, R31 şi R33. Valorile lui R31 şi
R33 sînt date în tabelul 3. Pentru ce¬

lelalte puteri şi sarcini se va folosi
alimentare separată de pe o înfăşu¬
rare auxiliară a transformatorului
de putere, cu ansamblu separat de
prestabilizator.

Potenţiometrul semireglabil PI
(fig. 2) ne dă posibilitatea reglării
tensiunii de ieşire pe condensatorul
electrolitic — plusul — la 1/2 Mec.

Pentru amplificatorul de putere
este esenţială împerecherea tran-
zistoarelor finale, astfel îneît la re¬
glarea de crossover din P2 (fig. 2)
să nu se ajungă la un curent d.c. mai
mare de 50 mA (altfel se ard tranzis-
toarele finale, indiferent de mări¬
mea radiatorului).

Pentru alimentarea amplificato¬
rului de putere se vor folosi tensiu¬
nile arătate în tabelul 4.

Datele furnizate în acest articol
fac posibilă realizarea unui amplifi¬
cator stereo de bună calitate, cu
elemente ce se pot procura şi de¬
pana uşor, arătînd principalele
etaje ce intră într-un astfel de lanţ
stereo. Mai multe amănunte pot fi
furnizate de autor la cerere, spaţiul
fiind limitat pentru prezentarea în
detaliu a tuturor etajelor şi caracte¬
risticilor.

BIBLIOGRAFIE:

POWER-TRANSISTOR and TTL
integrated-circuit applications —
1977, autor Bryan Norris.

unde: R ; ■= rezistenţa de sarcină din
colector;

l f ==.. curentul de colector cores¬
punzător punctului static de func¬
ţionare;

li — factorul de amplificare în

valoare de 25—30 mV);

K = factor de proporţtonalitate r

_Ag.

" Al J ţi

I, =

curent;

g»<

tru I

= conductanţe de ieşire pen-
0 (din catalog);

-~= coeficient ce depinde de
temperatura joncţiunii (uzual o

(din datele de catalog),
în figura 4 se prezintă un amplifi¬
cator de tensiune (amplificarea
100) la care pentru un semnal de
800 Hz şi U-- 20 V,,„ s-au obţinut
pentru armonica a doua distorsiuni
de 0,015%

Blocul potenţiometrelor de calcul
este alcătuit din patru potenţiome¬
tre elicoidale, urmate de cîte" un am¬
plificator inversor cu circuitul inte¬
grat /3A741J. Am adoptat această
soluţie pentru ca potenţiometrele
să debiteze pe o sarcină constantă
atît în funcţionare cît şi la etalonare,
ceea ce duce la o precizie mai ridi¬
cată.

Blocul integrator cuprinde inte¬
gratorul propriu-zis, realizat cu cir¬
cuitul integrat /1A741J, un genera¬
tor de tensiune liniar-crescătoare
cu panta variabilă în trepte, care
constituie baza de timp pentru înrei
gistratonil grafic, şi un generator
de impulsuri cu perioada de o se¬

cundă, realizat cu circuitul integrat
/IE 555, care serveşte la semnaliza¬
rea timpului de lucru.

Calculatorul mai conţine un volt-
metru electronic, care poate fi co¬
nectat la oricare din blocurile func¬
ţionale, şi o sursă de tensiuni de ali¬
mentare şi de referinţă, realizată cu
circuite integrate /1A723.

în rîndurile de mai sus am încer¬
cat să prezint succint lucrarea mea
de diplomă. Cei ce doresc amă¬
nunte în plus pot consulta atît pro¬
iectul de diplomă cît şi calculatorul
realizat practic, la Catedra de hi¬
draulică tehnică şi mecanica fluide¬
lor a Facultăţii de energetică din In¬
stitutul politehnic Bucureşti.

TEHNÎUM 12/1983

Unul din secretele succesului în
modelism este dotarea materială,
înainte de a începe orice fel de con¬
strucţie, cît de simplă ar fi, avem
nevoie de un minimum necesar de
scule şi dispozitive. Pentru a veni în
sprijinul începătorilor, dar şi al ini¬
ţiaţilor, vom încerca să facem cîteva
recomandări ce provin în principal
din propria experienţă.

Condiţia necesară, dar nu întot¬
deauna suficientă, este existenţa
unui loc unde putem să ne desfăşu¬
răm activitatea. Nu toţi beneficiază
de o cameră de lucru, o magazie
sau un adevărat atelier şi de aceea
de cele mai multe ori trebuie să în-

Ing. CRISTSAW CRĂCiUSMOIU

cropească ceva „la faţa locului", cu
consimţămîntul nu întotdeauna tacit
al părinţilor şi, mai ales, al soţiilor.
Un birou sau un dulap de scule
poate fi utilizat şi ca masă de lucru.
Evident, se poate lucra şi pe un colţ
de masă de bucătărie, dar pentru
cei ce doresc să se doteze la un
înalt nivel în condiţii de spaţiu
restrîns recomandăm un dulap de
scule multifuncţional.

Materialul utilizat pentru construc¬
ţie este PFL-ul de 20 mm grosime,
putînd fi însă utilizate şi şipci de
brad 30x30 mm pentru schelet şi
placaj de 4 mm pentru pereţi.

Dulapul poate servi şi ca masă de
lucru prin rabatarea capacului N pe
modulul inferior, a cărui deplasare
este asigurată de 4 roţi. Roţile, bala¬
malele, încuietorile magnetice şi mî-
nerele pot fi procurate din comerţul
de stat.

Piesele componente au fost aşe¬
zate pe trei plăci de PAL în sensul
utilizării cît mai bune a materialului.
Pereţii laterali, rafturile şi uşile au
fost notate de la A la W, dimensiu¬

nile fiind date
decupare, cu

în următorul tabel de
datele în centimetri:

40,3 x 198

40,3 x 104

40,3 x 100

17 x 93

40,3x100

17 x 35,6

17 x 63

17 1 x 63

38 x100

254 x 52

93 x 104

36 x 95

38,5 x 95

R 1

38,5 x 75

ximaţii de 3—4 mm, ce vor fi ajus¬
tate la montaj.

Atenţie! Cel mai important şi In
acelaşi timp dificil lucru este trasa-

jul!

Se vor decupa cu un ferăstrău:
coadă de vulpe pereţii laterali A şi 1
B, apoi traversele C, D şi E. După
decupare ele vor fi ajustate prin pi-
lire şi curăţate cu hîrtie sticlatâ
(şmirghel).

Muchiile vizibile vor fi ajustate şi
şlefuite. Cu un spiral 0 3 vom marca
găurile pentru asamblare şi apoi le
vom lărgi cu un spiral 08. Asambla¬
rea o vom face cu cepuri din lemn
rotunjit la 0 8 încleiate în locaşuri.
Prin asamblarea acestor panouri am
realizat scheletul viitorului dulap.

Vom decupa apoi piesele F, G, I,
J, K, L, M, N, respectiv părţile com¬
ponente ale dulapului superior.
Acestea vor fi ajustate şi asamblate
ca în figură. Pentru spatele dulapu¬
lui vom folosi fie placaj de 4 mm, fie
melacart cu găuri perforate ce poate
fi uşor adaptat pentru prinderea
sculelor.

Celelalte piese vor fi decupate şi
cu ajutorul lor se va asambla dula¬
pul mobil.

Vopsirea se va face după şlefuire
şi chituire. Recomandăm o vopsea
poliuretanică sau una de ulei apli¬
cată cu pensula. Culorile sînt la ale¬
gerea constructorului, ca şi diverse
variante de furniruire, ornamentare
etc.

Pentru asamblare se vor folosi pe

TEHNIUM 12/1983

lîngă cepurile de lemn holzşuruburi.
Construcţia trebuie să fie foarte ri¬
gidă, pentru a permite depozitarea
unui mare număr de scule atît pe
rafturi, cît şi pe pereţii verticali ai
compartimentelor.

Datorită' volumului redus pe care
îl ocupă, acest dulap-stand de lucru
poate fi depozitat în încăperi de ser¬
viciu, debarale sau chiar pe bal¬

coane.

Dotarea cu scule a atelierului, ori-
cît de mic ar fi el, deci chiar un colţ
de masă, trebuie să ţină seama de
operaţiile ce urmează a fi executate,
în general, operaţiile sînt de trasare,
decupare, găurire, şlefuire, ajustare,
lipire şi vopsire.

Pentru decupare scula cea mai
utilă este traforajul, cu posibilitatea
de a tăia atît lemnul, cît şi metalul
sau masele plastice. Pentru decu¬
pări de precizie el trebuie utilizat
împreună cu suportul şi menghina
•de masă.

O sculă foarte utilă pentru decu¬
parea lemnului de balsa şi a baghe¬
telor este bisturiul. Bisturiele chirur¬
gicale uzate pot fi foarte bune, dar o
sculă mai apreciată de modelişti
este cuterul Confecţionarea lui
este accesibilă atît amatorilor, cît şi
celor ce au posibilităţi de uzinare.
Pentru confecţionarea unui cuter
bun vom folosi un disc spart de
freză de 0,5—1 mm sau o lamă de
ras căreia îi adăugăm un mîner ca în
figură. Există posibilitatea de a
adapta la un mîner cu strîngere pe
bucşă elastică mai multe tipuri de
lame, cu forme diferite. Astfel pen¬
tru decuparea furnirului vom folosi
un sector dinţat dintr-o freză disc de
0,2—0,3 mm etc. Pdntru decuparea
lemnului o sculă foarte utilă este fe¬
răstrăul coadă de vulpe, ce poate fi
găsit în comerţ în mai multe va-

din aluminiu ce se utilizează de obi¬
cei ca în figură.

Pentru ajustare este necesară
achiziţionarea unor pile dreptun¬
ghiulare, semirotunde şi rotunde, de
diverse mărimi. Nişte foarfece de
mărime medie sau chiar de croitorie
pot fi utilizate pentru decuparea car¬
tonului, foliilor de material plastic şi
chiar a tablei de alamă de
0,3—0,4 mm.

Pentru şlefuire recomandăm achi¬
ziţionarea unor coli de hîrtie sticlată
de diverse numere, în genere medii
şi fine sau foarte fine.

Dacă la această dotare tehnică
sumară adăugăm un ciocan, cîteva
dălţi de tîmplărie (una lată, una se-
mirotundă), un punctator, cîţiva ta-
rozi şi cîteva filiere, putem executa
aproape orice fel de lucrare nece¬
sară unui model. Pentru vopsire
vom achiziţiona de la librărie un su-
flai şi cîteva pensule.

Lipirile se vor executa cu clei ago,
disponibil la tuburi, cu emailită sau
răşini epoxidice. Pentru metal vom
utiliza un letcon de 100 W, apă tare
şi cositor sau fludor.

Un rol deosebit în alcătuirea in¬
ventarului propriu de scule şi dispo¬
zitive îl are specificul ramurii mode-
listice"^ care o practicăm şi tehno¬
logiile aferente ei.

Pentru găurire este necesară o
maşină de mină ce se găseşte în co¬
merţ sau — şi mai bine — una elec¬
trică. De foarte multe ori o maşină
manuală este preferabilă, ea fiind de
mai mică productivitate, dar avînd
marele avantaj a! siienţiozităţii. Cu o
maşină manuală se pot face lucrări
de fineţe, ce nu sînt întotdeauna ac¬
cesibile maşinilor electrice.

O maşină de găurit simplă, dar
foarte utilă şi la îndemîna oricui,
poate fi confecţionată prin reutiliza-
rea unui motoraş electric de la o ju¬
cărie. Motorul trebuie să poată fi ali¬
mentat ia 4,5—12 V şi să aibă o tu¬
raţie de 2 000—5 000 rot/min.

Dintr-o bucată de alamă se strun-
jesc cele două piese din desen, res¬
pectiv penseta şi bucşa de strîngere.
După strunjirea la cotele indicate,
penseta este decupată cu o freză
disc avînd 0,25—0,3 mm grosime. în
cazul în care nu putem efectua ope¬
raţiunea de freza re din diverse mo¬
tive, canalul poate fi tăiat şi cu aju¬
torul unui traforaj cu pînză pentru
metale. Se introduce spiralul de 0

TEHSMÎUM 12/1983

149,6 km/h, ia 6 160 roî/min;

TA—2, cu Ga = 1 250 kg (încărcat).
145,3 km/h, la 5 980 rot/min.

B.Viîezele minime
Ta—1: 13,4 km/h, la 650 roî/min;
TA—2: 12,2 km/h, la 500 rot/min.

4.2. Acceieraţiiie ia demarare

Capacitatea de accelerare a celor
două autoturisme este caracterizată
de mărimea perioadelor de timp ne¬
cesare pentru obţinerea unor anu¬
mite viteze sau pentru parcurgerea
unor anumite distanţe.

Rezultatele încercărilor pe cale
sînt redate în tabelul 4, sinteză a ca¬
racteristicilor de accelerare.

' 4.3. Decelerafiiîe de frînare

Mărimile deceieraţiilor (măsurate
în timpul încercărilor) reprezintă va¬
lorile medii ale deceieraţiilor obţi¬
nute pentru diferite forţe de apăsare
a pedalei de frînă şi la diferite viteze
maxime, de ia care a început proce¬
sul de frînare.

Deceleraţiile medii ale mişcărilor
frînate sînt reprezentate în tabelul 5.

5. Consumul de combustibil

Mărimile consumului stabilizat de
combustibil au fost determinate la
mersul autoturismelor, în treapta a
4-a de viteze şi rulînd cu viteză con¬
stantă în timpul fiecărei încercări de
determinare a consumului în viteza
respectivă.

Cu ajutorul datelor obţinute s-au
trasat curbele de variaţie a consu¬
mului de combustibil în funcţie de
viteza de mers (în treapta a 4-a de
viteze).

în figurile 12 şi 13 sînt reprezen¬
tate curbele de variaţie a consumu¬
lui de combustibil la cele două auto¬
turisme OLTCIT.

■(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TRAlÂhS CÂNTĂ

TA—1, cu Ga -- 1 210 kg (încărcat):
116,0 km/h, la 5 630 rot/min;

TA—2, cu Ga = 920 kg (cu şofer):

ficele de variaţie a acestui factor în
funcţie de viteza de deplasare
în figurile 8 şi 9 sînt reprezentate
caracteristicile dinamice ale autotu¬
rismelor TA-1 fără încărcătură şi —
respectiv — cu încărcătură maximă.

în figurile 10 şi 11 sînt reprezen¬
tate caracteristicile dinamice ale au¬
toturismelor TA-2 fără încărcătură şi
7— respectiv — cu încărcătură ma¬
ximă.

Folosind aceste diagrame, deter¬
minarea performanţelor autoturis¬
melor — în funcţie de condiţiile de
drum — stă ia îndemîna oricărui
specialist.

4. Performanţele autoturismului
în urma cercetărilor experimentale
(încercări pe cale) efectuate cu cele
două tipuri de autoturisme OLTCIT,
s-au obţinut următoarele perfor¬
manţe (determinate potrivit standar¬
delor internaţionale).

4.1. Vitezele extreme
A. Vitezele maxime
TA—1, cu Ga = 870 kg (cu şofer):
119,5 km/h, la 5 800 rot/min;

Determinîndu-se puterile în ex¬
ces şi ţinîndu-se seama şi de panta
drumului, stă la îndemîna oricărui
specialist să cunoască posibilităţile
dinamice a.le autoturismelor în
orice condiţii de funcţionare şi să
determine cea mai raţională folo¬
sire a treptelor de viteză în situaţiile
date.

3.3. Caracteristicile dinamice

Atît pentru determinarea, cît şi
pentru compararea performanţe¬
lor dinamice ale autoturismelor, la
sarcini diferite, se folosesc carac¬
teristicile dinamice, ale căror dia¬
grame se trasează după calcularea
factorului dinamic D (parametru
adimensional), cu ajutorul relaţiei:

D =-, în care: Ft este forţa

de tracţiune, Ra — rezistenţa aeru¬
lui, iar Ga — greutatea automobilu-

Calculîndu-se factorul dinamic
pentru fiecare autoturism, în raport
de vitezele ce se obţin în cele patru
trepte de viteză, au fost trasate gra-

Tabeiul 4: CARACTERISTICILE CAPACITĂŢI! DE ACCELERARE

Tipul autoturismului

Dehumirea caracteristicii
(timpii necesari, în secunde)

Mărirea vitezei de la 0 la 80 km/h
Mărirea vitezei de la 0 Sa 100 km/h
Mărirea vitezei de la 80 la 100 km/h
Parcurgerea distanţei de ia 0 la 400 m
Parcurgerea distanţei de Sa 0 la
1 000 m

Parcurgerea distanţei de 400 m, în
treapta a 4-a, de la viteza de 40 km/h
Idem, a distanţei de 1 000 m

ibelul 5: MĂRIMEA DECELERAŢIiLOR MEDII (m/i

Viteza maximă {km/h)

Forţa ia pedală (da N)

130140 150

V /km/h/

—.—.

î~

\ 2

)

"■Sw

pptăircat

.încărcat

20,20

9,40

10,30

35,50

14,90

16,00

15,30

5,50

5.70

2420

19,55

20.20

46,00

36,95

37,95

24,00

! 21,70

47,40

_H_J

! 41,00

TEHN1UM 12/1983

tuliV

aparaturii
de laborator

iluminară principală

în practica fotografiei de studio,
operaţiile de stabilire a iluminării
subiectului implică şi dese deplasări
de la punctul de fotografiere la co¬
mutatoarele surselor de lumină.
Aceste deplasări, pe lîngă pierderea
de timp, prezintă dezavantajul impo¬
sibilităţii unei corecte aprecieri a
iluminării subiectului din punctele
unde se află comutatoarele.

în cele ce urmează se dă schema
de principiu pentru acţionarea ilumi¬

nării printr-un cablu de teleco¬
mandă. Caseta cu butoanele de co¬
mandă poate fi astfel adusă în orice
punct convenabil din încăpere, de
regulă lîngă aparatul de fotografiat.

Figura 1 redă schematic cazul cel
mai frecvent de amplasare a surse¬
lor de lumină pentru fotografierea
persoanelor sau obiectelor de di¬
mensiuni medii.

Iluminarea este asigurată de o
sursă principală, una secundară şi o

iluminare

secundară

sursă de putere mai mică pentru,
efecte. Convenţional notăm cu 1, 2, •
3 cele trei surse şi cu indicii co¬
respunzători componentele aferente
din schema electrică. Schemă elec¬
trică normală corespunde figurii 2.
Becurile celor trei surse, L 1? L 2 . L 3 .
sînt contactate în paralel şi deservite
de comutatoarele C 1( C 2 , C 3 . Protec¬
ţia la scurtcircuit este realizată cu
siguranţe fuzibile de amperaj cores¬
punzător puterii becurilor.

Modificarea schemei se face con¬
form figurii 3. Lîngă comutatoarele
Ci, C 2 , C 3 sau într-un alt loc conve¬
nabil se plasează trei contactoare
sau trei relee, astfel încît partea în¬
cadrată cu linie întreruptă să cores¬
pundă figurii.. Practic se adaugă în

iluminare
de efect

zona subiect

Procesul C9165 prevede:

filmelor utilizate
în cineamatorism

Filmele folosite de cineamatori
sînt exclusiv de tip reversibil,-riie ele
alb-negru sau color. Cazurile de
utilizare a procedeului negativ/pozi¬
tiv sînt excepţii extrem de rare, pro¬
cedeul fiind accesibil doar cineclu-
burilor foarte bine înzestrate teh¬
nic.

în cele ce urmează ne vom referi
la developarea filmelor reversibile
produse de firma ORWO, respectiv
UP15, UP17, UP21, UP27 (alb-ne¬

gru) şi ORWOCHROM U i 15 şi
UK17 (color). Procedeele indicate
pot fi utilizate şi pentru filme foto¬
grafice (de exemplu, în cazul celor
color pentru tipurile UT18 sau
UT20).

Filmele alb-negru se develo¬
pează conform procesului 4105,
pentru care se livrează setul de chi¬
micale A4105.

Procesul prevede următoarele
faze şi condiţii de lucru:

r-ază

Baie de lucru

.' ■ '''

/'/Durată . :

'Temperatură
■ C-C)

1. Prima revelare

ORWO C07

,.a“

25±0,25 "

(alb-negru)

2. Stop

ORWO 037

20...25

3. Spălare

—;

12...15

4. Expunere

—

. 5. Revelare color

ORWO C17

,,a“

25 ±0,25

6. Spălare

—

12. ...15

7. Albire

ORWO C57

5. „10

20...25

8. Spălare

—

12.„15

9. Fixare

ORWO C71

20...25

10. Spălare

—

12.„15

11. Umectare

F905 (1 + 200)

0,5

20...25

12. Uscare

30,..45

20. „35

- durata revelărilor este:
pentru UT18 şi UT20

pentru UT15 şi UK17

10 min.
14 min.
6 min.
12 min.

revelarea alb-negru
revelarea color
revelarea alb-negru
revelarea color

Fază

j Baie de lucru

Durată
| , (min.)

Temperatură

(°C)

1. Prima revelare

ORWO 829

6 ... 7

20+0,25

2. Spălare

■ —

12...15

3. Albire

ORWO 833

19.„21

4. Spălare

—

12...15

, 5. Clarificare

ORWO 835

19...21

6. Expunere

—

— ■,

7. A doua revelare

ORWO 842

20+0,25

8. Spălare

—

12...15

9. Fixare

ORWO 851

19...21

10. Spălare

. —

12...15

11. Umectare

F905 (1 + 200)

0,5

19...21

12. Uscare

30...45

20—35

Procesul implică o mişcare mo¬
derată a filmului în doză în toate fa¬
zele de prelucrare. Spălările se exe¬
cută în apă curgătoare. Primele trei
faze se fac la întuneric.

Expunerea se realizează în lu¬
mina difuză. Cantitatea de lumină
necesară se obţine de la un bec mat
de 100 W montat într-un reflector
Distanţa de iluminare este de cca

50.crn. în cazul menţinerii filmului în
apă pe durata expunerii se poate
micşora această distanţă la cca
20 cm.

Developarea filmelor reversibile
color de tip ORWOCHROM se face
conform procesului C9165, pentru
care chimicalele se livrează în set
de soluţii concentrate sau pliculeţe
cu substanţe sub formă de pulbere..

Duratele date corespund unei
mişcări periodice (la cca 15 s) a fil¬
mului în doză. Toate spălările se fac
intensiv în apă curgătoare.

Expunerea se face la lumina unei
lămpi nitraphot de 500 W la o dis¬
tanţă de 75-100 cm sau la 20-30 cm
în cazul menţinerii filmului în apă.

fazele 1 şi 2 se fac la întuneric,
în comerţ se găseşte, de aseme¬
nea, setul de chimicale DIA-
CHROM (produs de firma FORTE,
R.P.U.), care poate fi folosit pentru
developarea filmelor reversibile co¬
lor. Procesul de developare este:

Fazele 1...3 se fac la întuneric.

Alăturat' sînt date curbele,, sens
tometrice pentru filmele alb-negr
UP15 (curba 1), UP21 (curba 2) s
UP27 (curba 3), developate cor
form procesului 4105.

TEHN1UM 12/1983

parafei cu fiecare comutator contac- surselor se efectuează exclusiv cu necesară, de la trei întrerupătoare
tui cîîe unui releu, respectiv K 1( ajutorul releelor. S 2 , S 3 .

K 2 , K 3 . Astfel, atît timp cît comuta- Acţionarea releelor se face prin Deoarece cazul în care alimenta¬
toarele nu sini închise, comanda cablul de telecomandă de lungime rea releelor (sau a contactoarelor)

Redacţia revistei „Tehnium“
roagă pe cititorii care doresc
să trimită materiale spre pu¬
blicare să execute desenele
conform normelor STAS.

Materialele dactilografiate
pot fi însoţite de clişee pozi¬
tive ale schemelor sau apara¬
telor realizate.

se face tot de la reţea este mai puţin
probabil, s-a indicat în schemă un
transformator care să furnizeze ten¬
siunea necesară. Conform schemei,
releele sau contactoareîe pot fi ac¬
ţionate în curent alternativ. în caz că
tensiunea de alimentare a acestora
trebuie să fie continuă, se modifică
schema conform detaliului din fi¬
gura 4, eventual adăugîndu-se şi un
condensator de filtrare.

întrerupătoarele Si, S 2 , S 3 se
montează într-o casetă din material
plastic de dimensiuni cît mai reduse,
iar cablul de telecomandă se asi¬
gură contra smulgerii.

Tipul releelor sau contactoarelor
folosite nu este semnificativ; singura
condiţie care trebuie să o îndepli¬
nească se referă la tensiunea şi cu¬
rentul suportate de contacte, rapor¬
tate la,puterea surselor, bineînţeles.

Lucrarea propusă este simplă şi
uşor de executat, fiind recomandată
atît fotoamatorilor individuali, cît şi
cercurilor de profil foto sau cine.

Persoanele care vor executa efec¬
tiv lucrarea vor trebui să aibă însă o
calificare suficientă pentru a evita
accidentele electrice.

Fază

Temperatură i
(°C)

Durată

(min.)

Observaţii

1. Prima revelare

1 25..0.3

pentru UT18 sau

(alb-negru)

UT20

7.„8

pentru UT15 şi UK17
(eventual se face o
probă)

2. Ciătire

12...18

3. Stop

19...21

4. Spălare

12...18

5. Expunere

2 x 2,5 (corespun¬
zător fiecărei părţi a
filmului)

6. Revelare color

25 ±0,5

pentru UT18 sau
UT20

8...9

pentru UT15 şi UK17
(eventual se face o

probă)

7. Spălare

12...18

8., Albire

19...21

9. Spălare

12...18

10. Fixare

19...2T

11. Spălare

12...18

25...30

12. Uscare

20...35

—

SINCRONIZARE

Prezentăm alăturat o variantă de
sincronizare prin cablu a două lămpi
fulger.

Se va folosi un releu miniatură cu
rezistenţa bobinei mai mare de 200ii
pentru tensiuni de la 4 la 24 V. Con¬
densatorul de 10 ^F se încarcă simul¬
tan cu încărcarea condensatorului
lămpii fulger, releu! nefiind acţionat.
La declanşarea lămpii condensato¬
rul de 10 txF se descarcă brusc pe
bornele condensatorului lămpii,
ceea ce provoacă acţionarea de
scurtă durată a releului. Sincroniza¬
rea celei de-a doua lămpi se face pe
un contact al releului.

Desigur, acest mod de lucru este
afectat de un timp de întîrziere,
practic acesta fiind timpul de an¬
ei anş are a releului. Un releu de
bună calitate utilizabil în această
schemă are durata de anclanşare de
ordinul a 3—10 ms. în cazul sincro¬

nizării la un timp de expunere mare,
1/10—1/30 s, schema poate fi utili¬
zată fără probleme. Pentru aparatele
moderne cu perdea, care sincroni¬
zează la timpi de expunere mai
scurţi, 1/50—1/125 s, este necesar
să se apeleze la o altă soluţie cu ;
timpi de întîrziere mult mai mici.

Alimentare

spre lampă
1

sincron
lampă %

1q;uF/55oV

Intercalarea unei băi de întreru¬
pere între revelare şi fixare este nu¬
mai uneori absolut necesară, dar
utilizarea ei în mod curent prezintă
certe avantaje. Astfel, blocarea reve¬
lării la momentul dorit este garan¬
tată, transferul de substanţă alcalină
în fixator este mult diminuat sau în¬
lăturat în totalitate (ceea ce prelun¬
geşte durata de utilizare a fixatoru-
lui), se scurtează procesul de deve¬
lopare, dat fiind timpul scurt de
menţinere a materialului fotosensibil
în baia de întrerupere (de regulă
10—30 s), se pot realiza şi alte trata¬
mente concomitent (prefixare, fi¬
xare, întărire a gelatinei, dizolvarea
unor componente colorate din
emulsie).

Deşi o valoare cît mai redusă a
pH-ului băii de întrerupere duce la o
stopare rapidă a revelării, nu este de
dorit să se folosească astfel de băi,
dat fiind riscul afectării gelatinei
materialului fotosensibil.

Băile de întrerupere se folosesc
atît pentru filme cît şi pentru hîrtie,
atît în procesul alb-negru cît şi în
cel color.

La utilizarea unor sorturi noi de
filme sau la schimbarea reţetei băii
de întrerupere este bine să se facă
probe pentru că, uneori, unele tipuri
de filme se colorează uşor (violet,
purpuriu).

Durata de menţinere în baia de în¬
trerupere nu trebuie să fie cu mult
mai mare decît cea recomandată,
deoarece creşte cantitatea de sub¬
stanţă acidă absorbită de gelatină
sau suportul materialului fotosensi¬
bil ceea ce impune prelungirea spă¬
lării finale.

Acţiunea băii de întrerupere este
valabilă doar atît timp cît aportul de
revelator nu duce la neutralizare. De
aceea se recomandă verificarea aci¬
dităţii băii (cu hîrtie indicatoare) în
timoul lucrului şi aruncarea băilor

neutralizate.

Valoarea pH-ului nu trebuie să de¬
păşească 5,5 pentru băile cu acid
acetic sau 6,5 pentru cele cu meta-
bisulfit de potasiu.

Dacă accidental revelarea a fost
prea repede stopată într-o baie de
întrerupere, ea se poate continua
după o spălare abundentă. Desigur,
tratamentul de întrerupere se face la
întuneric sau în condiţiile unui ilu¬
minat de protecţie corect ales.
Aprinderea luminii după întrerupere
este posibilă, dar posibilitatea reve¬
lării este exclusă, totodată apărînd
şi riscul formării unui voal dacă sto¬
parea revelării nu a fost făcută com¬
plet.

în continuare se dau cîteva reţete
uzuale:

1. Acid acetic 40%.50 ml

Apă.. pînâ !a 1 000 ml

Timp de iucru 20—30 s

2. Apă. 1 000 ml

Metabisulfit de potasiu .

25 g

Timp de lucru 15—30 s

3. Apă...1 000 ml

Metapisulfit de potasiu .......

40 g

Timp de lucru 30 s.

Reţeta nr. 2 se va folosi cînd reve¬
latoarele nu sînt foarte alcaline, iar
reţeta nr. 3 pentru revelatoare cu
grad de alcaliniîate mai ridicat.

Filmele produse de ORVVO (NP
15, NP20, NP27, DK 5) se vor men¬
ţine 60 s într-una din băile 2 sau 3
pentru înlăturarea completă a colo¬
raţiei specifice. Baia utilizată va fi
proaspătă.

Pentru temperaturi mai ridicate
(24—27° C) se va folosi reţeta:

4. Acid acetic 40%.50 ml

Sulfat de sodiu.100 g

Apă......... pînă la 1 000 ml

Timp de lucru 1—2 minute.

Desigur, reţetele date sînt pentru
procese alb-negru.

'TEHNIUM 12/1983

Cu ocazia Anului nou 1984, colectivul redacţional al revistei „Teh-
nium“ urează colaboratorilor şi cititorilor multa sănătate, fericire şi
îndeplinirea tuturor dorinţelor.

miniatură

Montajul este un radioreceptor cu.
amplificare directă. : Circuitul osci-*
iant C, L, asigură, selectarea-frec¬
venţei staţiilor de emisie. Bobinele
L, şi L 2 sînt de ia receptoarele ce
funcţionează pe UL; împreună cu
C T , ele’ acoperă banda de UM.

-: 'Semnalul de RF este captat induc¬
tiv de l _2 şi trecut spre amplificare —
prin intermediu! lui C 2 — la amplifi¬
catorul de RF' format de T,. Con¬
densatorul de 50 pF introduce reac¬
ţie negativă,, evitînd. împreună cu
C 5 , C 7 , C 8 ,' R 4 ,. intrarea în oscilaţie.
Urmează' etajul de detecţie format
din T ? , care este cuplat ’ direct cu'
amplificatorul AF format din T 3 si
1 * 4 ,

In vederea reglajelor se. reco¬
mandă montarea lui J 2 , T 3 , T 4 cu
piesele aferente. Se. atinge cu un'fir
lung de 1—2 m baza lui T 2 , -după ce
în prealabil s-a înlocuit R 3 cu un po-
tenţiometru de 1—5 Mn, şi se stabi¬
leşte valoarea'acestuia pîna la audi¬
ţia cît mai puternică a posturilor, lo¬
cale de radio. Apoi se măsoară şi se
introduce o rezistenţă fixă, după
care se lipesc şi celelalte compo¬
nente. Tranzistoarele folosite sînt
din seria BC, cu factor de amplifica¬
re /î>100. Ca sursă de alimentare se
pot folosi două baterii cu mercur
utilizate la exponometre electronice

sau două pastile de acumulator utili¬
zate la protezele acustice. Mufa
„jaclf se modelează astfel încît la¬
mela elastică să fie deasupra lamelei
fixe, asigurînd în acest fel contact
normal deschis.

Consumul aparatului nu depă¬
şeşte 10 mA.

Miniradioreceptorul se poate in¬
troduce într-o cutie paralelipipedică
cu dimensiuile de 53 x 27 x 18 mm,
executată din pertinax sau sticlotex-
toiit placat, care se corodează astfel
încît să rămînă pe margine,cupru,
urmînd apoi asamblarea prin lipire
cu cositor.

BC107 4,7.v,20nF

BC108

construit! un

lui, creionul va reproduce exact lini¬
ile pe coala de hîrtie. Variind poziţia
şuruburilor cu piuliţă, astfel încît
vergelele să se încrucişeze în dife¬
rite puncte, relaţia dintre pîrghii se
va schimba, iar dimensiunea dese¬
nului reprodus se va modifica.

Trebuie avut în vedere ca totdea¬

una distanţa de la punctele b şi c să
fie aceeaşi faţă de vîrf, altfel desenul
se deformează. Cu cît orificiile vor fi
mai corect practicate şi cu cît piuli¬
ţele vor avea mai puţin joc lateral,
cu atît fidelitatea copierii va fi mai
mare.

Pantograful este un aparat foarte
util. cu ajutorul căruia un desen, un
plan sau 'o hartă pot fi. mărite sau
micşorate la proporţiile dorite. De
asemenea, -aparatul poate reproduce
şi ta aceeaşi dimensiune cu mode¬
lul, '

Alăturat vă propunem construcţia
unui păntograf simplu. Se iau patru
vergele de-lemn, late de 15 mm şi
groase de 5—6 mm. Două dintre ele
vor avea 'lungimea de 450 mm, iar
celelalte două de 480 mm. .Pe toată
lungimea fiecărei vergele se vor
efectua (cu un burghiu) orificii cu
diametru! de aproximativ 2 mm
avînd între ele un centimetru dis¬
tanţa. Una dintre vergelele lungi va
avea, ia 25 mm de capăt, un orificiu
mal mare în care să poată fi intro¬
dus şi fixat un creion (fig. 1).

Din iernn tare sau (preferabil) me¬

tal se confecţionează un vîrf ca în fi¬
gura 2.

Se vor uni cele două vergele mai
scurte, introducînd vîrfui prin gău¬
rile de la capetele lor, aşa cum arată
figura 2.

Cu ajutorul unui şurub cu piuliţă
se unesc apoi şi cele două vergele
mai lungi în punctul d. Tot cu şuru¬
buri cu piuliţă se vor uni vergelele
lungi şi scurte între ele, acolo unde
se încrucişează. Capătul liber al ver¬
gelei lungi, a, va fi prins, la rîndul
lui, de o bucată de lemn groasă de
12—13 mm şi cu suprafaţa de apro¬
ximativ 4 cm 2 ; această piesă este fi¬
xată de masa de lucru unde se va
folosi pantograful.

Desenul ce trebuie copiat se fi¬
xează de masă sub vîrf. Sub creion
se aşază o altă coală de hîrtie. Cînd
se urmăresc cu vîrfui liniile desenu-

creîon

i, pe ®i

” I

OR MF

Fi*. PLOHEMTiry MĂRGĂHiT

' Schema utilizată este cea din fi¬
gura alăturată, unde sînt date şi va¬
lorile pieselor componente. Atrag
atenţia celor ce vor construi detec¬
torul că/îE565 lucrează, conform da¬
telor de catalog, pînă ia 500 kHz,
deci nu poate fi folosit după circuite
de medie frecvenţă de 10,7 MHz sau
alte frecvenţe ce’depăşesc valoarea
indicată. Pentru aceste etaje se
poate utiliza cu succes/iE 561, care
lucrează pînă la 30 MHz, conform
datelor de catalog.

Banda de urmărire este de aproxi¬
mativ 2 kHz, ceea ce permite creşte¬
rea selectivităţii aparente a recepto¬
rului. Pentru că zgomotul este alea¬
toriu (nu este descris de o funcţie
periodică), bucla PLL (care este to¬
tuşi afectată) poate rezolva pro¬

blema semnalelor înecate în zgo¬
mot.

Revenind la circuitul nostru, re¬
glajul se face simplu, prin ajustarea
trimerului rezistiv, în lipsa semnalu¬
lui la intrarea detectorului, pînă cînd
frecvenţa oscilatorului comandat în
tensiune al circuitului fE565 ajunge
la frecvenţa centrală a etajului de
medie frecvenţă. Atrag atenţia asu¬
pra faptului că nivelul semnalului AF
la ieşire este scăzut, necesitînd o
amplificare crescută, aceasta nere-
prezentînd un inconvenient, deoa¬
rece semnalul este aproape lipsit de
zgomot! Recomand de asemenea ca
la intrarea în detector semnalul de
medie frecvenţă să fie amplificat
pînă la limitare.

/ ic gaz

ing. V. WiKOLlă,
ing. ALEX. GPtlQQPtiU

' Instalaţiile de produs biogaz de
capacitate mică şi mijlocie prin fer¬
mentarea anaerobă (în lipsa aeruiui)
a dejecţiilor şi deşeurilor agricole,
din punct de vedere al acumulării,
biogazuiui, se împart în două cate¬
gorii: *

— instalaţii în care acumularea
biogazuiui se face într-un clopot
metalic care, lestat corespunzător,
poate să asigure o presiune con¬
stantă a gazului de 150—200 mm
coloană apă, suficientă pentru a fi
transportat ia locul de consum,
20—30 m, printr-o conductă de 1“
racordată la mantaua clopotului;

— instalaţii fără clopot, în care
acumularea biogazuiui se face la
partea superioară a camerei de fer¬
mentare. La acest tip de instalaţii
presiunea gazului nu este constantă,
depinzînd de cantitatea de gaz acu¬
mulată. Măsurarea presiunii gazului
indică deci indirect cantitatea de
gaz acumulată.

Pentru a urmări în permanenţă
presiunea gazului din camera de
fermentare în cazul instalaţiilor de
produs biogaz fără clopot, se poate
folosi un manometru care, datorită
simplităţii sale, poate fi executat şi
exploatat foarte uşor.

Manometru! se compune din două
tuburi de sticlă cu diametrul de
8—10 mm, prinse cu ajutorul a două
cleme pe o placă suport din lemn, în
poziţie verticală. La partea inferioară
cele două tuburi sînt unite cu un
furtun de cauciuc. între cele două
tuburi se fixează un dublu decime¬
tru şcolar. La capetele riglei se
practică două găuri ovale care per¬
mit reglarea pe verticală astfel încît
diviziunea 10 să coincidă cu nivelul
apei din cele două tuburi.

Un capăt al tubului de sticlă al
manometrului se leagă printr-un teu
la conducta de,utilizare a biogazu¬
iui, celălalt capăt fiind liber.

Biogazu! din fermentatpr trece în'
acelaşi timp în conducta ce duce la
cosumator şi în tubul manometrului,
la „aceeaşi presiune.

înainte de racordarea manometru¬
lui fa conducta de utilizare a bioga¬
zuiui se introduce în conducta de
sticlă a manometrului apă colorată
(de preferinţă în roşu) pînă cînd ni¬
velul apei ajunge în ambele braţe

ale tubului manometrului la jumă¬
tate. Se va avea grijă să nu existe
bule de aer care să întrerupă co¬
loana de lichid.

Cînd fermentatorul începe să pro¬
ducă biogaz, presiunea acestuia,
prin intermediul tubului de legătură,
apasă asupra apei din tubul de sti¬
clă al manometrului şi o împinge în
celălalt braţ.

Citirea se face astfel: să presupu¬
nem că s-a produs o denivelare ca
în schiţă, adică în primul tub s-a
produs o denivelare pînă la B, iar în
celălalt tub apa s-a ridicat pînă în
punctul A. Presiunea gazului va fi
deci sumă denivelărilor din cele
două tuburi, de la gradaţia iniţială
10, adică 80 + 80 = 160 mm coloană
apă. în căzu! în care în anumite fer-
mentatoare se realizează presiuni
mai mari decît 200 mm coloană apă,
pentru care a fost dimensionat acest
manometru, se va executa un mano¬
metru cu tuburi de sticlă corespun¬
zător mai lungi şi cu o riglă mai
iungă.

MĂSURAREA TEI JNII

Circuitul descris permite măsura¬
rea tensiunilor de străpungere V cb0>
VceoŞ' V eb0 pentru cele mai multe ti¬
puri de tranzistoare de mic semnal.
Se mai pot măsura, de asemenea,
diode Zener şi diode redresoare de
mică putere. Dimensiunile mici ale
schemei permit introducerea ei
într-un tranzistormetru, lărgind ast¬
fel posibilităţile acestuia. Tensiunea
de alimentare de 180 V se obţine fie
din pile anodice de 90 V, fie, mai
comod, prin intermediul unui mic
convertizor, consumul schemei fiind

Ing. iOSIF L1MGVAI

foarte" redus.

Rezistenţa R, polarizează tranzis¬
torul T 1 astfel ca acesta să fie în
conducţie, tensiunea fiind aplicată
joncţiunii de conîroiat. Atunci T 2 in¬
tră în conducţie, ceea ce duce la o
cădere de tensiune pe baza lui T-,.
Potenţiomeîru! R 2 permite reglajul
optimal ai curentului ! br . Voltmetrul
indică direct V bl? ia care se adună
căderea de tensiune pe R 2 (acesta
se poate însă neglija fără probleme).

Tranzistoarele utilizate sînt de pu¬
tere, cu tensiune de lucru ridicată.

REGENERAREA BATERIILOR

în cele ce urmează vor fi prezentate cîteva metode care permit regene¬
rarea (parţială) a bateriilor uzate.

„ • Se perforează capacul de smoală şi cei de carton cu două orificii de
cîte 2,5—3 mm, prin care, cu ajutorul unei siringi sau pipete, se introduc
1—1,5 cm 3 soluţie 25—35% amoniac, după care orificiile se astupă cu un
cuţit înroşit.

• Se fierb bateriile timp de 5 minute într-o soluţie 50% sare de bucătă¬
rie.

* Se lasă peste noapte bateriile pe soba de teracotă caldă.

TEHNiUM 12/1983

scădere, înmulţire, împărţire; cele
mai multe conţin şi alte cîteva facili¬
tăţi, cum ar fi operaţii de logică bo-
oleană (logică binară, bazată pe 0
sau 1) sau posibilitatea deplasării
spre stingă sau spre dreapta a biţi¬
lor înscrişi într-un registru.

BUS — magistrală. Grup de linii
de comunicaţie utilizate pentru
transmisia informaţiei de la diferite
surse ^P, memorie, interfaţă intrare)
spre unu sau mai mulţi destinatari.
(l*P, memorie, interfaţă ieşire).

Controller — controler (adaptat
din limba engleză). Circuitul com¬
plex şi logica aferentă operării în
condiţii optime a unui echipament
periferic l/O.

Gontroller CRT — un astfel de cir¬
cuit care preia interfaţarea spre dis¬
pozitivul de afişaj video (Cathode
Ray Tube — CRT).

CPU (Central Processing Unit) —
unitatea'centrală de procesare, care
controlează funcţiile îndeplinite de
celelalte componente ale sistemului.
CPU conţine registre de uz general
şi special, unitatea aritmetico-logică,
circuite de control etc., astfel încît
să poată referi memoria şi executa
instrucţiunile primite.

1/0», Echipament l/Q — echipa¬
ment Intrare/leşire — mai este refe¬
rit în literatura noastră ca echipa¬
ment l/E. Sînt echipamente perife¬
rice care fac posibilă comunicarea
om-calculator.

Exemple de astfel de periferice de
intrare: tastatură, cititoare de cartele
sau bandă perforată; periferice de
ieşire: dispozitiv de afişare video
(display), perforatoare de bandă im¬
primantă; dispozitive 1/0: consolă,
unitate de bandă magnetică, unitate
de discuri etc.

LSI (Large Scale Integration) —
integrare pe scară largă. Proces teh¬
nologic prin care mai multe mii de
componente electronice elementare
sînt implantate pe o singură pastilă
de siliciu (chip).

Deci intrările yuS sînt poziţiile
cursoarelor. Pentru a putea fi prelu¬
crată de^P, această informaţie tre¬
buie transformată dintr-un semnal
analogic (un curent sau o tensiune
proporţională cu poziţia cursorului)
într-o formă care-i este accesibilă
(de exemplu, un cuvînt binar de 8
bai).

Sn funcţie de datele primite de la
interfaţa de intrare şi de un program
existent în memoria de program
(PROM), yuP ia decizii asupra traiec¬
toriei mingii şi evoluţiei scorului.
Datele curente ale jocului, cum ar fi
evoluţia scorului, sînt înscrise în
memoria RAM.

Interfaţa de ieşire trebuie să asi¬
gure translatarea datelor binare, ob¬
ţinute în urma prelucrării de către
mP, în semnal video—TV, corespon¬
dentul ejectric al conturului terenu¬
lui, jucătorilor, mingii şi scorului.
Această interfaţă se realizează cu un
circuit care asigură controlul şi co¬
menzile unui afisaj video—TV, numit
CONTROLLER CRT.

Dacă sistemul nu trebuie să reali¬
zeze altceva decît acest joc de tenis,
sau alte jocuri, atunci el se poate
realiza si într-un singur chip, deve¬
nind un MICROCALCULATOR.

Din acest exemplu se observa că
datele din memoria de program, in¬
troduse de programator, sînt cele
care duc la luarea tuturor deciziilor
de către microprocesor. Sistemul nu
face decît să execute foarte repede
un astfel de program care i-a fost
introdus iniţial, prelucrînd datele
primite de la interfeţe. Aceste prelu¬
crări se fac asupra cuvintelor binare
de pe DATA BUS cînd programul
din PROM cere acest lucru şi pot fi
orice operaţii binare.

sisteme eu

MICROPROCESOARE

în următoarele numere ale revistei
„Tehnium" vom prezenta o serie de
articole de familiarizare cu noţiunile
de microprocesor (uP)', microsistem
(uS) şi sisteme cu logică progra¬
mată, aşa încît la sfîrşit cititorul să
posede cunoştinţele necesare pen¬
tru construirea unui sistem propriu
cu microprocesor.

în acest scop este Insa necesară
aprofundarea noţiunilor prezentate,
făcînd apel şi la bibliografia dată la
sfînşitul articolelor.

Spre deosebire de sistemele cu
logică cablată, realizate cu porţi lo¬
gice, circuite bisîabile etc., cele cu
logică programată bazate pe^P per¬
mit o proiectare unitara, asigurînd
totodată un ci mp larg ce aplicaţii, li¬
mitat în ultimă instanţă numai ,de

rite, în funcţie de domeniul de apu¬
caţii. Principala caracteristică a
acestor circuite este implementarea
pe un singur chip, la un nivel înalt
de integrare (LSI*), a funcţiilor unui
procesor, adică a acelei părţi a unui
calculator care asigură în genere
prelucrarea informaţiei (dispozitivul
de calcul aritmetico-logic ALU*, dis¬
pozitivul de comandă şi control
etc.).

Schema generală a upui microsiş-
ţem (uS) este prezentata în figura 1.

■ în afara unităţii centrale, realizată.cu
uP, sînt adăugat.6" memoriile, de date
şi. de program Şi interfeţe intrare-ie-
şire (1/0*) care permit-accesul lâ/iS.
Comunicarea între, componentele mS
se face pe. magistrala comună, BUS*

ea unei introduceri trep-
condus spre următoarea
a articolelor:
ile unui microsistem;
ea centrală de procesare

(ADDRESS BUS) si control (CON¬
TROL BUS). Aceste concepte au
fost prezentele ui ean.ui : ev iutei :a
capitolul MhMGHU i iu- vor fi ie!.<-
ate aici. în funcţie de /iS există
BUS-uri de. 8, 16 şi 32 de biţi. "Arti¬
colele de faţă se vor baza pe un uP
consacrat a cărui funcţionare este
uşor de înţeles: INTEL 8080. Pentru
acesta DATA BUS are 8 biţi, iar AD¬
DRESS BUS 16 biţi.

Pentru a înţelege cum funcţio¬
nează un microsistem şi care este
roiul fiecărei unităţi funcţionale, sa
luăm cazul particular al unui joc de
tenis pe televizor (fig. 2).

. Atit jucătorul 1. cit şi jucătorul 2
au la dispoziţie un potenţiomeîru
(sau două). Cursorul acestor poten¬
ţiometre va trebui să comande pozi¬
ţia pe ecran a două dreptunghiuri
luminoase, care reprezintă jucătorii.

interfaţarea într-un jj. S;
programarea ..P;
componentele unui sistem cu

— aplicaţii.

Programarea mP Şi descrierea
componentelor sînt distribuite de-a
lungul mai multor articole.

Terminologia folosită este cea
consacrată, provenind din limba en¬
gleză.

DICŢIONAR

ALU (Arithmetic /Logic Unit) —
unitate aritmetico-logică, Unitate
funcţională a unui /uP în care sînt
efectuate operaţii aritmetice şi lo¬
gice asupra datelor binare. Ca un
minimum, ALU trebuie să conţină
un sumator, pe baza căruia vor pu¬
tea fi programate şi instrucţiuni de

-FUNCŢIILE UNUI MICROSISTEM

Noţiunea de'ţuP este de fapt un
nume generic dat mai multor circu¬
ite logice complexe cu caracteristici
comune, dar cu performanţe dife-

ECHIPAMEN'
INTRARE 1

[CHIPAMENT
IU CÂTOR 2

îCHiPAMEN'
EŞIRE 1

ECHIPAMENT
JUCĂTOR 1

VIDEO

interfaţa:
intrare 1

INTERFAŢĂ' DE INTRARE

MEMORIE DE
. PROGRAM.

' ROM : PROM
EPROM

MEMORIE DE
■ DATE' ■ ■
RAM , STATIC
RAM DINAMIC

PRQto

Schema .generala a unui microsistem

îicroproce;

TEHNIUM 12/1983

NOI TIPURI DE ASPIRATOARE
AP lo AP 2o s

Mobila, cărţile, tablourile, ca¬
loriferele, spaţiile greu accesi¬
bile, pardoseala, covorul, mo¬
cheta, tapiseriile, îmbrăcămintea
groasă — toate acestea pot fi

curăţate de praf în mod rapid
utilizînd unul dintre noile tipuri
de aspiratoare de praf AP 10
sau AP 20 S.

Designul şi gama de accesorii

pe care le prezintă aceste mo¬
derne aspiratoare de praf satis¬
fac cele mai exigente cerinţe ale
cumpărătorilor.

AP 20 S şi AP 10 — practice

şi utile în oricare gospodărie —
le găsiţi în comerţul de stat, la
magazinele şi raioanele speciali¬
zate în desfacerea produselor
metalo-chimice.

> perie complexă pentru curăţarea suprafeţelor piane;

> perie triunghiulară pentru bibliotecă, mobilă etc.;

> duză îngustă pentru calorifere, spaţii greu accesibile;
* duză Sată pentru tapiserii, îmbrăcăminte groasă.

PIESE DE REZERVĂ:

® 4 saci hîrtie-filtru;

® 2 perii-cărbune;

• AP 10 mai dispune de un indi¬
cator de umplere a sacului.

Termenul de garanţie pentru aspi¬
ratoarele AP 20 S şi AP 10 este de
un an de ia data cumpărării.

Preţul aspiratoruiui AP 20 S este
de 950 lei, iar a! aspiratoruiui AP 10
de 1 300 iei.

Dintre caracteristicile tehnice

mai importante menţionăm:

e putere de absorbţie mărită:
460 W pentru AP 20 S, respectiv
600 # pentru AP 10;

e permit refularea verticală a
aerului, înlăturînd astfel posibili¬
tatea de împrăştiere a prafului
de pe suprafeţele încă necură¬
ţate;

e se manevrează uşor datorită
celor două roţi, plus roata pivo-
tantă;

e se poate utiliza priza de ali¬
mentare cu tensiune fără împă-
mîntare, aspiratoarele fiind con¬
struite în clasa a ll-a de protec¬
ţie.

Aspiratoarele nu vor fi folosite:

— în medii cu umiditate ridicată, corosive sau explozive;

— de către copii;

— pentru absorbţia de lichide;

—- fără sacul de pinză sau cu sacul deteriorat.

După umplere, sacul de hfrtie se aruncă.

Nu spălaţi sacul de pînză; scuturaţi-l.

ATENŢIEI

Nu desigilaţi aparatul, deoarece în acest fel îşi pierde garanţia.

La remontarea aspiratorului, după ce aţi schimbat sacul filtru, urmăriţi
asamblarea corectă a reperelor; nu uitaţi garnitura de etanşare.

După cca 200 de ore de funcţionare se va solicita verificarea stării pe¬
riilor colectorului, care se vor schimba dacă este cazul; cu această oca¬
zie se recomandă verificarea şi ungerea rulmenţilor.

m 4 i.

.. . ; ... ... ;

v vfe

,|!||

(CD (20 (2)

Lucrul în benzile de amatori în modul
SSB impune utilizarea unei aparaturi
adecvate care se caracterizează în special
prin bună funcţionare şi calităţi tehnice.

Recepţia benzii superioare sau infe¬
rioare implică generatoare adecvate pen¬
tru refacerea purtătoarei, generatoare
care trebuie să aibă frecvenţa foarte sta¬
bilă.

Acestui deziderat îi răspunde generato¬
rul alăturat, care conţine două cristale de
cuarţ, elementele de comutare, etajul os¬
cilator şi un etaj separato/.

Comutarea de pe un cuarţ pe altul se
obţine prin deschiderea diodei serie de
tip D9K (IN914), refăcînd circuitul de cu¬

rent continuu (cuplare la masă). Montajul
funcţionează şi cu tranzistoare din seria
BF200. Dioda Zener poate fi PL8.

RADIO, WR. 8/1971

2 x KT 301 A

A814 B

Sensibilizarea unui receptor din
UUS se obţine prin ataşarea unui
preampiificator. Acest preampiifica-
tor poate fi montat ia intrarea recep¬
torului sau chiar pe antenă. Pream-
plificatorui trebuie să aibă zgomot
propriu mic, amplificare mare şi in¬
sensibilitate la intermodulaţie.

Un astfei de preampiificator se

poate obţine cu un tranzistor de tip
40673, MOS-FET dubiă poartă.

Bobina L 1 are 5 spire CuAg 1,2
bobinate în aer, diametrul bobinaju-
li.it fiind 8 mm.

Priza pentru antenă este ia spira

1,5, iar pentru grîia tranzistorului la

spira 3.

Bobina i_ 2 are 4 spire cu aceiaşi
material şi diametru ea şi L t , dar
priza este la spira 2. Cele două tri-
mere au capacitatea de 10—40 pF.

BULETIN ARRL

PRERHIPLIFICRTOR

STEREO

Preamplificatorul admite semnal
de la microfoane, doze de picup,
detectoare, debitînd aproximativ 2
V.

Este construit cu două circuite in¬
tegrate de tip MAA 345 de producţie
TESLA.

Intrarea se face pe terminalul 4,

iar ieşirea pe terminalul 1. Amplifi¬
carea este cotrolată şi fixată prin
potenţiometrele de lOkil.
Alimentarea se face cu 6 V.

JUGEND UND TECHNIK, NR.

8/1981

mmm

FRECVENTMETRU

Cu două circuite integrate 555 se
poate realiza un frecvenţmetru ce
poate măsura semnale pînă la 50
kHz în patru game.

Frecvenţa semnalului se citeşte pe
un instrument indicator gradat în

riju

scala 0—5. La aparat mai există ata¬
şată o diodă LED.

Alimentarea se asigură de ia o
sursă de 9 V, baterii sau acumulator.

RADIOTECHNIKA, NR. 5/1983

HK±>

C115 1k

TEHNIUM 12/1983

CALITATEA RECEPŢIEI EMISIUNILOR
DE

TELEVIZIUNE

(URMARE DiN NR. TRECUT)

Â'naiiza gradului de satisfacţie al
propriei recepţii presupune, înainte
de toate, înlăturarea îndoielii cu pri¬
vire ia starea receptorului. Dacă
acesta e de bună calitate, iar recep¬
ţia este nesatisfăcătoare sau medio¬
cră, rămîn a fi analizate alte cauze.

investigarea calităţii recepţiei pre¬
supune o prealabilă comparaţie cu
situaţii de bună recepţie din zona de
acţiune a aceluiaşi canal şi mai ales
din zona apropiată de propriul am¬
plasament. Aceasta va permite o
apreciere subiectivă asupra condiţ ii¬
lor potenţiale din imediata apropiere
a propriei instalaţii.

Desigur că o analiză mai aprofun¬
dată şi o evaluare a eventualelor îm¬
bunătăţiri posibile presupun o
atentă interpretare a condiţiilor şi
mai ales a imaginilor de control (mi-
relor alb-negru sau color). Acestea
pot furniza numeroase informaţii
utile şi favoriza optimizarea calităţii
recepţiei prin căutarea unui
amplasament mai favorabil, pentru
antena de recepţie, reorientarea
acesteia sau realizarea unei instalaţii
mai perfecţionate. O analiză com¬
pletă şi corectă presupune însă
unele cunoştinţe de specialitate sau
consultarea unor persoane sau ser¬
vicii calificate în probleme de recep¬
ţie, dispunînd de un minim de apa¬
ratură tehnică de controi şi măsură
(măsurător de cîmp, generatoare de
semnal, măsurător de adaptare etc.).

Angajarea în acţiunea de optimi¬
zare a propriei instalaţii presupune
şi iuarea în considerare a costurilor
şi eforturilor tehnice faţă de creşte¬
rea de calitate posibilă; cea permisă
de poziţia şi condiţiile potenţiale din
imediata apropiere a propriului am¬
plasament, deoarece, cum am mai
spus, numai o antenă foarte bună
nu e totul.

Pentru a putea aborda problema¬
tica complexă a calităţii recepţiei de
televiziune presupunem că se cu¬
nosc o serie de probleme de bază
ale televiziunii, de aceea în cadrul
temelor analizate vom aminti numai
cîteva aspecte care presupunem că
interesează pe posesorul mediu al
unei instalaţii de recepţie; principii
de bază ale TVC, semnalul de televi¬
ziune a.n. şi TVC şi principalele
transformări pe care le suferă acesta
pînă ajunge a fi reprodus pe ecranul
şijn difuzorul televizorului etc.

în Europa se folosesc două sis¬
teme de TVC: PAL (Phase Alterna-
tion Line), conceput ia TELEFUN-
KEN sub conducerea doctorului
Walter Bruch, şi SECAM (Secvenţial
a Memoire), conceput la CFT sub
conducerea lui Henri de France.
Ambeie sisteme reprezintă perfec¬
ţionări ale sistemului american, mai
vechi, cunoscut cu numele NTSC
(National Television Systeme Com-
mite).

«ng= VICTOR SOLCAM

Deosebirile principale dintre cele
două sisteme europene rezuită în
parte chiar din denumire, şi anume
PAL, care se aseamănă cel mai mult
cu NTSC, foioseşte alternarea cu
180° a fazei unei componente a
subpurtăîoarei de crominanţă de ia
o linie la alta şi reuşeşte să obţină
prin aceasta o corecţie automată a
denaturării culorilor datorată propa¬
gării undelor şi distorsiunilor de fază
diferenţială acumulate pe lanţul de
transmisie; SECAM trimite infor¬
maţia de crominanţă întreagă pe
două linii succesive şi foloseşte un
circuit de memorizare (întîrziere) de
64 ns pentru a reface informaţia
co/npietă.

între cele două sisteme sînt şi alte
deosebiri: PAL foloseşte modulaţia
de amplitudine a două componente
în cuadratură (90°) a subpurtătoarei
de crominanţă şi suprimă purtătoa¬
rea, lăsînd să treacă benzile laterale
simultan pentru cele două informaţii
din subpurtătoare. SECAM modu¬
lează subpurtătoarea de culoare în
frecvenţă. Sînt numeroase alte parti¬
cularităţi ale celor două sisteme TVC
despre care vom vorbi la timpul
potrivit.

2. PRINCîPif DE BÂZĂ ALE
TRANSMISIILOR TVC

Principiile televiziunii alb-negru şi
color se bazează pe proprietatea

ochiului omenesc de a capta (in¬
stantaneu), memora (o scurtă frac¬
ţiune de timp) şi distinge detalii
din strălucirea şi culoarea imaginilor
observate. Pe retina ochiului ome¬
nesc se află cca 100 milioane de
celule microscopice sensibile la stră¬
lucire (bastonaşe) şi pînă Ia 10
milioane de alte celule sensibile la
culoare (conuri). Conurile sînt şi ele
de trei feluri, după cum reacţionează
preferenţial la una din cele trei
culori fundamentale: roşu, verde şi
albastru (notate internaţional cu R,
G.şi B).

In conformitate cu teoria culorilor,
toate celelalte nuanţe din spectrui
luminos se pot reproduce prin sti¬
mularea diferenţiată a celor trei
tipuri de conuri.

Pe ecranul receptorului color sînt
plasate, de asemenea, triade de
puncte sau linii verticale foarte fine
compuse din substanţe fosfores¬
cente (luminofori) ce emit culorile
fundamentale (R,G,B) sub influenţa
bombardării acestora cu trei fasci¬
cule de electroni. Culoarea aibă şi
întreaga gamă de griuri se obţin prin
amestec într-o anumită proporţie a
excitaţiei celor trei luminofori şi
variaţia proporţională a intensităţii
acestor excitaţii.

Datorită acestor proprietăţi s-a
concluzionat că pentru informaţia de
strălucire (Ey), ca şi pentru redarea
nuanţelor şi intensităţii culorilor este
suficientă excitarea diferenţiată a
celor trei luminofori. Relaţia de bază
este exprimată prin (1)

E’y = 0,30 E’ r + 0,59E’ g + 0,11 E’ B

şi arată proporţia amestecului culori¬
lor fundamentale pentru redarea
strălucirii.

Din motive pe care nu ie anaiizăm
deocamdată, televiziunea coior, indi¬
ferent de standard, se bazează pe
transmiterea semnalului de strălucire
Ey şi două semnale de diferenţă de
cuioare D R = E’ R -E’y şi D’ B = E’ B -E’y-
Aceste trei semnale permit refacerea
în receptor a culoriior originale ale
scenei transmise.

3. SEMNALUL DE TELEVIZIUNE

După cum se ştie, transmisia de
televiziune se bazează pe descom¬
punerea fiecărui cadru al scenei
transmise după o succesiune de
puncte de-a lungul unor linii, de la
stînga la dreapta şi de sus în jos.
Corespondenţa electrică a variaţiei
intensităţii luminoase a fiecărei linii
se transmite cu viteză constantă în
timp de 64 ^s. Analiza unui cadru
complet durează 40 ms. în cadrul
normelor s-a considerat că durata
acestor procese este suficientă pen¬
tru a da ochiului senzaţia continui¬
tăţii vizualizării unor cadre complete,
inclusiv evoluţia în timp. Pentru a
reduce senzaţia de pîlpîire, fiecare
cadru este descompus în două
cîmpuri (semicadre), rezultînd frec¬
venţa de repetiţie de 50 de ori pe
secundă.

Informaţia de culoare se bazează
pe analiza separată a celor trei
culori fundamentale din cadrul ima¬
ginii (R,G,B), ce se realizează în
camerele color. Analiza culorilor se
face sincron pe timpul celor 64 /us
cît durează baleiajul unei linii. Cele
trei informaţii fundamentale suferă
anumite procese de corecţie şi
dozare, obţinîndu-se cele trei infor¬
maţii necesare pentru TVC, şi
anume semnalul de strălucire Ey,
semnalul diferenţă de culoare D’ R şi
semnalul diferenţă de cuioare D’ B .

Simultan cu imaginea optică a
scenei se transmite şi „imaginea"
sonoră însoţitoare (sunetul).

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

— C 2

C 3 -

RTKTKTJ\UvU\

\\ Numai în cazul RAL.
schimbări da fazi
salve sincronizare
culoare

Numai în
cazul SECAM
semnale linii
de identificare

6 * 1*3 • 3 • io • 1.1 • 12 • 1,3 • 14 • 15 • 16 •

OR EJB UR 06 OR DB Dr Db Dr

• 320 • 321 • 322 • 323 • 324*325 • 326 • 327 ® 328 « 3 29

°8 D R Db Cf R D’B 0 R Db d* r Dfe

• 7 • 8 • 9 • 10 • 11 • 12 • 13 • 14 • 15 • 16 •

0*8 UR Ofe Dr Ofe Dr D’B Og

• 320*321 * 322 * 323 * 324 *325 *326 *327 * 328 « 329®

320*321 * 322 • 323 *324 • 325 • 326 • 32*7
Dr 0f B D*r Db Dr 0*6 Dr Dr

Fig. 3. Semnale sincronizare cadre şs cu¬
loare. La alb-negru(B şi C), salvele de sincroni¬
zare color PAL^ şi SECAM — D r D b ... (A, B,
C, D) C,; C ; ; C 3 ; C 4 — rimpuri-semicadre.

TEHNIUM 12/1983

SOARE CRISTEI. — Ploieşti
Defectele pot fi multiple, aşa că
ne este dificil să-l depanăm prin co¬
respondenţă.

NĂSTASIE DOREL — Craiova

La televizorul „Tertip" 6 dacă ima¬
ginea este îngustă, verificaţi tensiu¬
nile de alimentare şi tubui din etajul
final linii.

Televizorul dv. este construit pe
alt standard şi de aceea nu puteţi
auzi sunetul la programul la care vă
referiţi.

Cristale de cuarţ se pot procura
de la radiocluburi.

MOGA PETRICĂ - Constanţa
Calculul bobinelor a fost publicat
în paginile 4—5 ale revistei.

GHIŢA COSTEL — Buzău
în primar bobinaţi 120 de spire,
iar în secundar 80 de spire cu sîrmă
CuEm 0 0,15—0,2 mm.

(LISEI LAURENŢIU - laşi
Mulţumim pentru amabilele cu¬
vinte adresate colectivului redacţio¬
nal. Mă bucură că apreciaţi această
rubrică şi că sînteţi, ca şi mine, un
pasionat radioamator. O antenă

eficace „pentru toate benzile" nu
prea există, dar dacă instalaţi un fir
între două blocuri, cu o coborî re
izolată faţă de pereţii blocului în
care locuiţi (sau de alte piese meta¬
lice), această antenă o să vă satis¬
facă. Este recomandabil să conec¬
taţi antena printr-un circuit de adap¬
tare. Ca să introducem o rubrică
despre activitatea competiţională a
radioamatorilor este mai dificil, din
lipsă de spaţiu tipografic. Vom căuta
să prezentăm această activitate mai
pe larg în almanah.

VULPESCU ADRIAN — Bucureşti

Dacă semnalul recepţionat este
stabil în timp, înseamnă că vă pla¬
saţi într-un punct bun cu cîmp sufi¬
cient. Ce trebuie să faceţi? în primul
rînd la instalaţia pe care o aveţi (an¬
tenă + cablu) montaţi chiar sub vi¬
brator (10 cm) un amplificator de
antenă şi repuneţi toată instalaţia la
loc. Veţi fi mulţumit de calitatea re¬
cepţiei.

MARINOF GH. - Bucureşti

Mulţumim pentru urări. Vă invităm
la redacţie în orice zi de joi (orele

12—18) să descifrăm împreună
schema radioreceptorului pe care-l
posedaţi.

DUMITRESCU ŞTEFAN — Rm. Vîl-

cea

La braţul de picup este rupt ecra¬
nul firului de la bază. Trebuie înlo¬
cuit acest fir ecranat. La magneto¬
fon probabil aveţi condensatoare
electrolitice din filtraj uscate.
ROMAN VALENTIN — Mlzil
Amplificatorul de antenă se poate
cupla la orice tip de antenă. Monta¬
rea se face chiar lîngă elementul ac¬
tiv (dipol), la 10—15 cm, pentru ca
întărirea semnalului să fie cu zgo¬
mot cît mai mic.

ŞTEFAN COSTEL — Braşov
Cauzele care să producă dispari¬
ţia imaginii şi sunetului pot fi foarte
multe, deci nu ne putem pronunţa
asupra unei anumite piese fără a
face unele măsurători.

Apelaţi la un specialist local.

GHEORGHE SILVIU - Tomşani,
Dîmboviţa

Supraîncălzirea rezistoarelor 4R16
şi 4R17 (din „Temp" 8M) poate pro¬
veni din scurtcircuitarea condensa¬
torului 4C7. care pentru probe tre¬
buie desfăcut, sau (mai puţin proba¬
bil) tubul T13 este defect. Scoateţi
întîi din soclu tubul T13; dacă fără
ei rezistoareie tot se încălzesc, sigur
condensatorul este defect.

FLORIN F. - Timişoara
Luaţi sunet direct de pe discrimi¬
nator.

OLTEAN li GABRIEL — Bucureşti
în legătură cu aparatul de radio
„Omega" vă rugăm luaţi legătura cu
redacţia.

TÎRPE iOAN - jud. Bihor
Un defect aşa complex poate fi
rezolvat numai la un atelier speciali¬
zat.

I. M.

Redactor-sef: îng. SOAN ALBESCU
Redaetor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA

Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE IVţfHĂESCU
Redactor responsabil de număr: flz. ALEXANDRU MĂRCULESCSJ
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU

Administraţia
Editura Scinteia

CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABO¬
NA ADRESlNDU-SE LA
ÎLEXIM — DEPARTA¬
MENTUL EXPORT-IM-
PORT PRESĂ, P.O.SOX
136—137, TELEX 11226,
BUCUREŞTI,STR O DE¬
CEMBRIE NR. 3.

Tiparul executat la
Cem&taatid poligrafic «Casa Setatei!»