revista lunarâ eoitatA de g.g. al u.t.c. ANUL XIX - NR. 226
CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI
LUCRAREA PRACTICĂ
DE BACALAUREAT.
Dispozitiv electronic de
protecţie
INIŢIERE ÎN
RADIOELECTRONICĂ
A.D.U.
CQ-YO.
Sintetizor de frecvenţă
AUTOMATIZĂRI ..
Releu de timp programabil
LABORATOR .
Sonerie electronică
TV-DX.
Recepţia în banda SHF
INFORMATICĂ.
Interfaţă serială V24 pentru
calculatorul HC-85
Calculatorul electronic
între două generaţii
CONCURSUL „CIRCULAŢIA ’89“.. pag. 16
ATELIER ...
Ventilator
CITITORII RECOMANDĂ ....
Generator de zgomot
Interfon duplex
Economizor de combustibil
FOTOTEHNICĂ .
Riglă de calcul pentru
color
REVISTA REVISTELOR .
6/12 V
Automat pentru scară
24/7 MHz
PUBLICITATE .
Cartea prin poştă
SERVICE.
Magnetofonul JUPITER
1201
(CITIŢI ÎN PAG. 2-3)
DISPOZITIV ELECTRONIC DE PROTECŢIE
Student CORNEUU C» TOGAN, YOBOHF,
aaroet şt, COBNELIU TOCAN, YOBCEH, laşi
Autentic certificat al creativităţii neadecvate (intenţionată sau întîm-
tehnice, lucrarea de diplomă, ală- plătoare) poate pune în pericol se¬
turi de examenul de bacalaureat, curiîatea lucrătorilor sau ă utilaje-
încununează munca absolventului jor.
de liceu, reprezentînd proba de ma- în contextul tuturor cerinţelor,
turitate tehnică materializată prinîr-o cum ar fi protecţia lucrătorilor, uti-
■ lucrare practică, aplicativă, menită lajelor şi motoarelor, diminuarea
să contribuie la formarea sa ca vii- consumurilor de energie şi mate-
tor specialist. riale (sîrmă cupru, soluţii impreg-
O astfel de realizare, ca urmare a nare etc.), eliminarea timpilor de
integrării învăţămîntului cu cerce- staţionare a utilajelor şi a cheltuieli-
tarea şi producţia, destinată auto- lor suplimentare de manoperă, a
dotării cu mijloace moderne a labo- fost conceput, realizat şi omologat
ratoarelor, a atelierelor-şcoală sau dispozitivul electronic de protecţie
a cercurilor de specialitate, poate fi mai jos prezentat, adaptabil la orice
implementată şi în economia naţio- motor electric de c.c. sau c.a.
năiă, realizînd economii de mate- Dispozitivul electronic de protec-
riaie şi materii prime, energie şi ţie (fig. 1) este alcătuit din următoa-
combustibili, sporirea productivită- rele blocuri:
ţii şi a protecţiei muncii, creşterea — blocul de alimentare (fig. 2), re-
fiabilităţii, reducerea cheltuielilor şi prezentînd un montaj clasic de re-
chjar a importului. dresor care asigură alimentarea
In lucrare se prezintă construc- montajului de la reţeaua electrică
ţia, principiul de funcţionare şi per- (220 V/50 Hz) cu tensiuni diferen-
formanţele unui dispozitiv electro- ţiale de ±15 V, semnalizate cu aju-
nic de protecţie, precum şi un torul a două LED-uri galbene;
exemplu de utilizare a acestuia. — traductorul TR, reprezentînd
Orice întreprindere, atelier-şcoală un transformator de curent, care
sau de întreţinere au în dotare ma- urmăreşte variaţia de curent din cir-
şini-unelte speciale etc., acţionate cuitul supravegheat, avînd primarul
cu ajutorul motoarelor electrice, ce realizat din 1 4- 5 spire din conduc-
pot funcţiona în regim normal, spe- torul care alimentează motorul
cial, sau în condiţii grele de lucru. electric trifazat sau un variator
Protecţia la suprasarcină a acestor electronic trifazat < monofazat, pen-
motoare este realizată cu relee ter- tru acţionarea unui motor electric
mice, electromagnetice, maximale de c.c., respectiv firul care alimen-
de curent, care au timpi relativ mari tează montajul cu motoraş de c.c.
de comutare (cca 2 min.). De cele prezentat în aplicaţia de faţă;
mai multe ori acţionarea întîrziată — blocul comparator, realizat cu
sau existenţa unor factori care de- un circuit integrat monolitic ope-
termină suprasolicitarea * motorului raţional, montat ca amplificator în
conduc la supraîncălzirea, degra- buclă deschisă, cu rol de compara-
darea sau distrugerea acestuia (ar- tor; acest bloc compară o tensiune
derea bobinajului). De asemenea, de referinţă prestabilită din poten-
folosirea unor regimuri de lucru ţiometrul P2 cu o tensiune furnizată
de traductorul TR, ca urmare a va- sau frecvenţa acestuia, pentru dife-
riaţiei de curent din circuitul de pro- rite niveluri de protecţie reglabile,
tejat; prestabilite.
— blocul memorie, realizai cu un Să considerăm montajul (fig. 4)
tranzistor Tz cu rol de contact de în care dispozitivul este folosit la
automenţinere, semnalizat cu aju- protejarea motoraşului de c.c. ia di-
torul unui LED R (roşu); ferite suprasarcini. Pentru început
— blocul final de comandă cu se fixează din potenţiometrul P2 ni-
comutaţie statică, realizat cu tiris- velul minim de referinţă (rotindu-l
torul Ty, care poate acţiona în c.c. spre stingă), care asigură în acest
sau c.a. o sarcină rezistivă sau in- fel funcţionarea în gol a motoraşu-
ductivă. lui, respectiv funcţionarea în sar-
Schema electronică (fig. 3) are ia cină cu protecţie. Se alimentează
bază controlul continuu al variaţiei montajul şi dispozitivul electronic
de curent din circuitul de protejat, acţionînd butonul 31, situaţie sem-
independent de valoarea absolută nalizată prin aprinderea lămpii verzi
2
TEHNiUM 9/1989
LV, a LED-urilor galbene, a lămpii
roşii LR, respectiv a LED-ului R
(roşu), motoraşul blocîndu-se ca
urmare a protejării acestuia în mo¬
mentul pornirii, cînd curentul ia va¬
lori apreciabile, pînă la 3 -e 5 Inom.
Se apasă pe butonul B2, urmărin-
du-se pe instrument valoarea cu¬
rentului consumat, stingerea lămpii
roşii LR şi a LED-ului R. Dacă nive¬
lul minim de referinţă este mai mare
decît curentul de mers în gol al mo¬
toraşului, acesta se va roti şi după
eliberarea butonului B2. Se prescrie
din potenţiometrul P2 valoarea do¬
rită pentru protejare, după care se
încarcă motoraşul (se frînează). Se
observă că la atingerea nivelului
prestabilit dispozitivul întrerupe ali¬
mentarea motoraşului, situaţie sem¬
nalizată prin aprinderea lămpii roşii
LR şi a LED-ului R.
Tensiunea pozitivă de referinţă
(reglabilă din P2) aplicată ia intra¬
rea" inversoare (-) a C.I., fiind mai
mare decît tensiunea măsurată de
traductorul TR aplicată la intrarea
neinversoare (+), va forţa ieşirea
acestuia să aibă valoarea negativă,
implicînd blocarea tranzistorului Tz
(blocarea LED R prin aplicarea ten¬
siunii negative pe anodul său, res¬
pectiv blocarea tranzistorului prin
legarea bazei prin rezistorul R3 la
masă — potenţialul emitorului).
Joncţiunea C—E colector-emitor a
suprasarcina se menţine, după eli¬
berarea butonului B2 are ioc o nouă
protejare. După înlăturarea cauze¬
lor ce au produs suprasarcina, la o
nouă acţionare a butonului B2 mo¬
toraşul porneşte, funcţionînd în re¬
gim normal pînă la ivirea unor noi
situaţii care să necesite protejarea
(conform graficului din figura 8).
Etalonarea dispozitivului este re¬
lativ simplă. Se realizează montajul
propus pentru protejare. Se în¬
făşoară în primarul traductorul ui
TR numărul de spire necesar obţi¬
nerii unei tensiuni de cca 7,5 V la
bornele secundarului. Se reglează
potenţiometrul P2 în poziţie me¬
diană, iar din semireglabilul PI se
ajustează pragul pentru care se
obţine blocarea (protejarea) mon¬
tajului, stare semnalizată prin
aprinderea lămpii LR şi a LED-ului
R. Din acest moment dispozitivul
este etalonat, fiind apt de a proteja
circuitul pentru diferite valori pre¬
stabilite din P2. Dispozitivul'electro¬
nic de protecţie poate fi folosit pen¬
tru mbtoare cu puteri cuprinse între
0,05 şi 5,5 kW, avînd Inom cuprins
între 0,4 şi 11 A.
Dispozitivul electronic se carac¬
terizează prin simplitate construc¬
tivă, mare sensibilitate şi fiabilitate
ridicată. Preţul este redus, dispozi¬
tivul fiind realizat numai cu compo¬
nente electronice active şi pasive
indigene. Dispozitivul permite o
adaptare simpiă, comoditate în de¬
panare şi întreţinere; comanda sar¬
cinii rezistive sau inductive se
poate face în c.c. sau c.a.; folosind
comutaţia statică, el realizează
timpi de comutare foarte mici.
Pentru comanda sarcinilor de pu¬
tere mai mare se poate folosi una
din schemele indicate, blocul final
fiind realizat cu tranzistoare în co¬
nexiune Darlington, tranzistor com¬
pus dublet sau triplet (figurile 5 7).
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
TEHNIUM 9/1989
31
.: : ; : ivX
W 8 fe «
m h
, /
Haliri
(URMARE DIN NR. TRECUT)
Valoarea comună, R, a rezis¬
tenţelor de limitare R, şi R 2 se cal¬
culează cu relaţia (11) în funcţie de
potenţiometrul P utilizat:
R, = R 2 = R =
_ P( j/To + i )
- i
» 0,462 • P (16)
De exemplu, pentru P = 10 kfl
obţinem R «= 4,62 kiî, pentru P = 50
ktl rezultă R «= 23,1 kîl etc.
Trebuie menţionat aici faptul că la
dimensionarea lui R se ţine cont de
valoarea reală (măsurată) a poten-
ţiometrului P şi nu de valoarea „no¬
minală". După efectuarea calculelor
şi realizarea practică a divizorului
R,—P—R 2 , ne vom asigura prin
măsurători cît mai precise că rapor¬
tul braţelor delimitate de cursor aco¬
peră efectiv plaja propusă, (8):
p i x + a = i i/îo^yTo »
0,316 -t- 3,16 (17)
în caz contrar se impune ajusta¬
rea experimentală a rezistenţelor
R1 şi R2 (prin combinaţie serie-pa-
ralel, păstrînd însă în permanenţă
egalitatea R, = R 2 ).
Această operaţie, în aparenţă ba¬
nală, poate fi practic destul de deli¬
cată şi avem tot interesul să-i
acordăm atenţia cuvenită deoarece
de rezultatul ei depinde în bună
măsură „calitatea" punţii obţinute.
Să presupunem, de exemplu, că
am procurat un potenţiometru bo¬
binat foarte bun (diametru mare, de
cel puţin 5—6 cm, cursor foarte fin,
cu contact sigur), cu valoarea no¬
minală P = 50 k( 2 . Măsurînd rezis¬
tenţa sa totală (cu o punte etalon
sau prin alte metode care să ne asi¬
gure o eroare relativă de maximum
±1%), am obţinut, să zicem, P' =
51,4 ka
Conform relaţiei (11), valoarea
comună R pe care trebuie să o dăm
în acest caz rezistenţelor R, şi R 2
este:
51,4 ktt • (|10 + 1)
= 23,77 kil.
Am fi tentaţi să rotunjim prin
adaos la 24 k11 acest rezultat, ţinînd
cont de imprecizia valorii P\ ca şi
de erorile suplimentare introduse
prin calculele aproximative. Înîr-a-
devăr, dacă valoarea reală a lui P ar
fi cu 1% mai mare, adică de cca
51,914 kfl, calculul precedent ne-ar
fi condus la R «= 24,01 kH. Este însă
la fel de probabil ca valoarea reală a
lui P să fie mai mică decît P (cu cei
mult 1%), iar în acest caz rotunjirea
lui R prin adaos la 24 kfî este con¬
traindicată, existînd riscul ca do¬
meniul real de variaţie a raportului
de măsurare să nu mai acopere în
întregime plaja (17) propusă. De
exemplu, pentru P" = 50,9 kli şi
R = 24 kil ar rezulta o valoare ma¬
ximă a raportului de măsurare
A = (P" + R)/R « 3,12
adică mai mică decît cea propusă
(cca 3,16 ** 110), cu toate conse¬
cinţele negative asupra etalonării
decadice.
Problema trebuie abordată deci
cu atenţie şi cu multă răbdare. O so¬
luţie comodă ar fi de a selecţiona o
pereche de rezistenţe riguros
egale, R1 = R2, cu valoarea comună
R mai mare (cu cca 5 -r 10%) decît
cea reieşită din calcul Realizînd di-
vizorul R1-P-R2, ne vom asigura
prin măsurare cî.t mai precisa de
faptul că raportul maxim al braţelor
(A) este sub valoarea dorită, 3,162.
Printr-un calcul estimativ deducem
uşor cam la cît trebuie redusă va¬
loarea rezistenţelor R1, R2, după
care, tot estimativ, stabilim valoa¬
rea comună necesară unor rezis¬
tenţe suplimentare R'l, R'2, pe
care să le conectăm în paralel cu
R1, respectiv R2 (fig, 6) în acest
scop. Selecţionăm mai multe pe¬
rechi R'1=R'2 în jurul acestei va¬
lori şi, prin tatonări experimentale,
o alegem pe aceea care satisface
scopul propus, respectiv acoperi¬
rea plajei (17) cu mici marje de si¬
guranţă (cca 1% de fiecare parte).
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
......
mmmmamm
S ISTIilII
Utilitatea voltmetrelor electro¬
nice în activitatea constructorilor
amatori aproape că nu mai necesită
comentarii la ora actuală. Pentru că
ne adresăm aici începătorilor, vom
menţiona totuşi faptul că ele se do¬
vedesc nu numai foarte utile, dar
uneori chiar strict necesare pentru
măsurarea tensiunilor debitate de
anumite surse cu rezistenţă internă
foarte mare.
Să presupunem, de pildă, că
vrem să măsurăm tensiunea conti¬
nuă U = 1,5 V a unei surse cu rezis¬
tenţa internă Rs = 120 kfi şi avem la
dispoziţie un multimetru cu sensi¬
bilitatea de 20 kn/V pentru tensiuni
continue. Selectăm domeniul cel
mai convenabil, de exemplu 0 -f- 3 V,
conectăm voltmetrul la bornele sur¬
sei (fig. 1) şi citim valoarea indicată,
care va fi de cca U' «=0,5 V, faţă de
aproximativ 1,5 V, cît ştim noi că are
sursa. Rezultatul, aparent surprin¬
zător, este foarte firesc, dacă ur¬
mărim atent figura. Pe domeniul de
3 V, voltmetrul nostru prezintă o re¬
zistenţă internă Rv = 3 V x 20 kil/
V = 60 kil, iar ia închiderea circuitu¬
lui, aceasta va forma împreună cu
Rs un divizor în raportul 60 kil : 120
kil = 1:2. Conform legii lui Ohm
pentru întregul circuit, căderile de
tensiune pe Rv şi Rs se vor afla în
acelaşi raport de 1:2, de unde re¬
zultă că voltmetrului îi vor reveni
numai cca 0,5 V, pe care îi şi indică
de, fapt.
În astfel de cazuri simple, cînd re¬
zistenţele Rs şi Rv sînt cunoscute,
măsurătoarea se poate face indi¬
rect, prelucrînd ca mai sus indicaţia
oferită de voltmetru, U'. Obţinem
uşor:
U =
Rs + Rv
Rv
• U' =
180 ktt
60 kil
• 0,5 V = 1,5 V.
De cele mai multe ori însă, rezis¬
tenţa internă a sursei ne este necu¬
noscută; e drept, am putea s-o de¬
terminăm în prealabil, dar lucrurile
s-ar complica prea mult. Alteori,
tensiunea pe care dorim s-o
măsurăm provine indirect de la o
sursă propriu-zisă, prin intermediul
unor divizoare mai mult sau mai
puţin complicate, cu rezistenţe ne¬
cunoscute sau cunoscute doar
orientativ. Un caz tipic îl reprezintă
verificarea tensiunilor de polarizare
statică a tranzistoarelor în diverse
montaje aflate în funcţiune (fig. 2),
atunci cînd rezistenţele implicate
au valori de ordinul zecilor sau al
sutelor de kiloohmi, uneori chiar
mai mari. Voltmetrul nostru obiş¬
nuit nu numai că nu ne poate ajuta
cu nimic în astfel de situaţii, dar el
poate chiar perturba serios funcţio¬
narea aparatului testat, nefiind ex¬
cluse nici unele defecţiuni mai mult
sau mai puţin grave, ca urmare a
unor scurtcircuitări nepermise prin
rezistenţa sa internă prea mică.
Dintre nenumăratele variante po¬
sibile de voltmetre electronice pen¬
tru tensiuni continue joase, am se¬
lecţionat în figura 3 una extrem de
simplă, suficient de precisă şi foarte
sensibilă. Este vorba despre un re¬
petor de tensiune realizat cu un am¬
plificator operaţional (AO), combi¬
nat cu un redresor bialternanţă
pentru circuitul instrumentului de
măsură, M. Puntea redresoare
Dl—D4 (diode 1N4148) este pla¬
sată în bucla de reacţie negativă,
pentru a beneficia de anularea supă¬
rătorului prag de deschidere a jonc¬
ţiunilor.
Rezultate foarte bune se obţin
utilizînd un operaţional din familiile
BIFET (circuitul de intrare pe tran-
zistoare cu efect de cîmp), de
exemplu de tip TL083CN (fig. 4),
dar, cu performanţe mai modeste,
se poate folosi foarte bine şi un
0A741, de uz curent.
Principiul de funcţionare este
foarte simplu (a mai fost descris, de
exemplu, în nr. 4/1984 la această
rubrică, dar pentru cazul voltmetru¬
lui c.a.). Tensiunea de intrare, U.
care poate fi pozitivă sau negativă
în raport cu masa, .este amplificată
fără inversare de către AO, cu un cîş-
tig G v ce depinde de raportul rezis¬
tenţelor aflate în bucla de reacţie
negativă,
Rf + R2
V - R2 (1)
Am notat cu Rf rezistenţa de reac¬
ţie (feed-back), alcătuită aici din re¬
zistenţa RM a instrumentului indi¬
cator M (microampermetru c.c. cu
10 pînă la 100 nA la cap de scală),
plus rezistenţele în direct ale celor
două diode din punte care se află în
conducţie, în serie cu instrumentul.
De exemplu, dacă tensiunea de in¬
trare este pozitivă, tensiunea de ie¬
şire Uo (între pinul 12 şi masă) va fi
tot pozitivă, avînd valoarea:
Uo = G v -U = - )-U (2)
TEHNIUM 9/1989
4
m
m
(URMARE DIN NR. TRECUT)
De la caz la caz, aceasta poate consta în sim¬
pla repetare a măsurătorilor (calculelor), veri¬
ficarea aparatelor şi a metodelor utilizate (eta-
lonare, măsurători auxiliare de verificare în
alte condiţii), efectuarea unor calcule prealabile
estimative (măcar pentru controlul ordinelor de
mărime), substituirea unor componente, a unor
blocuri sau aparate din lanţul de măsurare, repe¬
tarea determinării de către alt operator etc.
Eroarea este, în general, legată de aproxi¬
maţie. Ea este „voită", în sensul că avem teoretic
posibilitatea să alegem aparate, tehnici de măsu¬
rare sau prelucrare oricît de precise dorim (oricît
de precise există). Ea poate fi, în general, preco¬
nizată, ce! puţin ca ordin de mărime sau ca limită
maximă, poate fi minimalizată prin prelucrarea
statistică a unui set de date obţinute în aceleaşi
condiţii. Erorile sînt astfel mai puţin „pericu¬
loase" decît greşelile, cu condiţia să fim întot¬
deauna conştienţi de amploarea lor şi să le me¬
nţionăm fără reţinere prin forma de scriere a re¬
zultatului final, pentru că altfel — după cum am
văzut deja — interpretarea rezultatelor poate
duce la concluzii greşite.
După provenienţa lor, erorile se împart în două
mari categorii, şi anume erori de măsurare şi
erori de prelucrare prin calcule matematice. In
ambele cazuri este vorba de o valoare rezultantă,
care poate cumula mai mulţi factori individuali
de eroare, în funcţie de complexitatea determin¬
ării în cauză. Astfel, erorile de măsurare înglo¬
bează imprecizia citirilor directe pe aparatele
sau instrumentele de măsură, imprecizia mărimi¬
lor de referinţă sau etalon (în cazul determinări¬
lor indirecte), fluctuaţiile aleatoare ale unor pa¬
rametri interni sau externi care influenţează
măsurătoarea (tensiunea de alimentare, frec¬
venţa reţelei, temperatura ambiantă etc.), impre¬
cizia teoretică a metodei de măsurare utilizate,
aproximarea prin rotunjire a rezultatului obţinut
etc. Pentru orice tip de măsurare, în condiţii date,
se poate estima relativ uşor eroarea maximă pro¬
babilă, exprimată adeseori prin precizia sau
clasa de precizie a aparatului (metodei), care nu
este altceva decît eroarea relativă maximă în pro¬
cente. în acest scop se apelează la prelucrarea
statistică a unui lot cît mai mare de determinări în
condiţii similare, ţinînd cont — bineînţeles — şi
de imprecizia teoretică a metodei (căre in gene¬
ral nu poate fi depistată şi compensată prin pre¬
lucrare statistică).
Cea de-a doua categorie, a erorilor rezultate
din prelucrarea datelor directe prin calcule ma¬
tematice, cumulează erorile operaţiilor elemen¬
tare şi ale funcţiilor mai complexe utilizate, ca şi
erorile rezultate din aproximările de rotunjire in¬
termediare şi finale.
Evident, rezultatul final al unei determinări ce
implică măsurare directă, urmată de prelucrare,'
prin calcul, va fi afectat de ambele categorii de
erori, în proporţii care depind de natura prelu¬
crării matematice. Oricît ar părea de ciudat pen¬
tru cititorul neavizat, chiar şi cea mai banală ope¬
raţie matematică (adunare, înmulţire etc.) efec¬
tuată asupra unui număr aproximativ, x, îi poate
afecta substanţial eroarea absolută maximă,
uneori şi eroarea relativă maximă. în cazul nos¬
tru x reprezintă valoarea numerică a unei mărimi
determinate prin măsurare şi putem presupune
că ne-am străduit să-i asigurăm o eroare relativă
maximă cît mai mică. Este deci firesc să dorim ca
prelucrarea matematică ulterioară să afecteze
cît mai puţin eroarea „iniţială", <5 X (%). Dacă to¬
tuşi prelucrarea este de aşa natură încît intro¬
duce inevitabil erori relative mari, avem cu atît
mai mult datoria să le estimăm şi să le men¬
ţionăm în forma finală de exprimare a rezultatu¬
lui, pentru a şti pe ce putem conta la interpretare.
Sâ luăm, de exemplu, înmulţirea numărului
aproximativ x cu o constantă C,
y = C-x (11)
şi fie, pentru concretizare, x = 10 ± 0,01 (în
unităţi de măsură arbitrare), iar C = 5. Din forma
de scriere a lui x deducem că eroarea sa absoluta
maximă este <* x = 0,01 (u m), iar <5 X (%) = 100-
•a x /x = 0,1%.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
Pagini realizate de fiz. ALEX. MĂRCULESCU
în acest caz conduc diodele D2 şi
D4; curentul care trece prin instru¬
ment, I, este raportul dintre tensiu¬
nea aplicată, Do, şi rezistenţa totală
plasată între ieşirea AO şi masă pe
traseul buclei de reacţie, adică R2
plus RM plus rezistenţele în direct
ale diodelor D2 şi D4 (reamintim că
intrările AO absorb curenţi neglija¬
bili). Rezultă:
Uo 1
R2 + Rf R2 + Rf
R2 + Rf U
R2 ’ U “ R2
(3)
Prin urmare, dacă dorim ca in¬
strumentul să indice la cap de scală
I = IM, pentru o anumită tensiune
de intrare, U, este suficient să di¬
mensionăm rezistenţa R2 conform
relaţiei:
R2
U
IM
(4)
De exemplu, să presupunem că
avem un AVO-metru cu scala c.c.
divizată liniar 0 4- 30 (sau 0 + 3; 0 4-
300), cu domeniul cel mai sensibil
de curent continuu de 60 mA. Selec-
tînd din comutator acest microam-
permetru, putem realiza cu el foarte
comod un voltmetru electronic
avînd U = 3 V la cap de scală. Este
suficient să luăm în montaj R2 = 3
V/60 mA = 50 kn.
Lucrurile se petrec similar şi
atunci cînd tensiunea de intrare U
este negativă. De data aceasta însă,
Uo fiind şi ea negativă, în puntea
redresoare vor conduce diodele Dl
şi D3.
Principiul redresării fără prag a
fost prezentat pe larg în revistă şi nu
vom reveni aici asupra lui. Oricum,
observăm că tensiunea necesară
deschiderii a două diode înseriate
cu siliciu nu are, în cazul de faţă, re¬
percusiuni negative asupra liniari¬
tăţii voltmetrului. Ea se „procură" în
imediata vecinătate a lui U = 0, de o
parte sau de alta, pe seama cîştigu-
lui imens în tensiune al operaţiona¬
lului cu bucla de reacţie deschisă,
în schimb, la ieşire vom regăsi sub
forma lui Uo suma dintre tensiunea
de intrare U, căderea pe rezistenţa
internă a microampermetrului, l-RM
şi căderile în direct pe cele două
diode aflate în conducţie.
Performanţele montajului sînt în-
tr-adevăr foarte bune în raport cu
simplitatea schemei. Liniaritatea
scalei este bună, stabilitatea zerou-
lui şi a capului de scală nu pune
probleme, iar rezistenţa de intrare
este enormă (greu de estimat, dar
oricum peste ordinul a IO 9 fi, în va¬
rianta cu operaţional BIFET). De
asemenea, sensibilitatea la paraziţii
mediului ambiant este mult mai
mică decît ne-am aştepta, graţie ce¬
lor două condensatoare de decu¬
plare, CI şi C2 (în montajul definitiv
se vor decupla suplimentar şi pinii
de alimentare ai operaţionalului, cu
cîte 47—100 nF la masă).
Varianta propusă are însă şi două
dezavantaje mai semnificative. în
primul rînd, din cauza rezistenţei
enorme de intrare, condensatorul
Ci (de numai 0,1 nF) rămîne în¬
cărcat la tensiunea care a fost
măsurată ultima oară un timp foarte
îndelungat, fapt ce poate crea con¬
fuzii sau chiar evenimente nedorite
pe parcursul măsurătorilor ulte¬
rioare, mai ales privîndu-ne de con¬
trolul expeditiv, vizual, asupra ze-
roului. De aceea, după încheierea
fiecărei măsurători este bine să
scurtcircuităm între ele bornele de
intrare, permiţînd astfel descărca¬
rea rapidă a lui CI prin rezistenţa
mult mai mică R1.
în al doilea rînd, deoarece monta¬
jul permite măsurarea atît a tensiu¬
nilor pozitive, cît şi a celor negative
(cu deviaţia acului în acelaşi sens),
ne este imposibil să stabilim, fără
alt indiciu suplimentar, care este
polaritatea reală a tensiunii U.
„Imposibil" reprezintă însă un cu-
vînt»prea greu pentru electronică,
iar în cazul de faţă total gratuit. In¬
formaţia dorită este prezentă în
permanenţă la ieşirea operaţiona¬
lului, pe impedanţa joasă R3, de
unde nu avem decît să o „copiem"
pentru a comanda un indicator
adecvat de polaritate.
Am văzut că tensiunea Uo „re¬
petă" tensiunea de intrare U, cu un
anumit decalaj în adaus (căderea
pe instrument şi pe două diode).
Pentru valori foarte mici ale lui U —
de exemplu pentru U = ±0,1 V, în
cazul domeniului ales de 3 V —, ten¬
siunea de ieşire este insuficientă
pentru a comanda direct nişte LED-
uri indicatoare. Putem însă prelua
această tensiune Uo prin interme¬
diul unui amplificator neinversor cu
cîştig adecvat (5 ± 25), de exemplu
aşa cum se sugerează în figura 5. în
schemă a fost indicat cel de-al doi¬
lea operaţional conţinut în capsula
TL083CN, rămas disponibil. Se vor
folosi LED-uri miniatură, de maxi¬
mum 5 mA, pentru a nu obliga inte¬
gratul la o disipaţie termică mare.
Plusul va fi semnalizat de preferinţă
cu ajutorul unui LED roşu (R), iar
minusul cu verde (V) sau altă cu¬
loare.
în încheiere reamintim că pe in¬
trările unui amplificator operaţional
nu avem voie să aplicăm (faţă de
masă) tensiuni mai mari decît cele
de alimentare, ±V c.c.; prin urmare,
alimentat la ±6 V, voltmetrul de¬
scris va putea fi realizat pentru cel
mult 6 V la cap de scală.
TEHNIUM 9/1989
5
rs s mmk
TPISFU E3LJMJTRESCU, Y03BAL,
Sintetizoarele indirecte de frec¬
venţă utilizează principiul de „feed-
back", folosind circuite cu calare de
fază (P.L.L.). Figura 1 cuprinde
schema-bloc a unui astfel de oscila¬
tor.
Frecvenţa oscilatorului comandat
In tensiune (V.C.O.) este divizată şi
introdusă în comparatorul de fază
împreună cu frecvenţa de referinţă.
Tensiunea de la ieşirea comparato¬
rului de fază este proporţională cu
diferenţa de fază a celor două frec¬
venţe; ea este trecută printr-un filtru
de bandă, după care se aplică
V.C.O.-ului.
în cazul în care V.C.O.-ul este în
fază şi are aceeaşi frecvenţă cu frec¬
venţa de referinţă, tensiunea de la
ieşirea comparatorului de fază (U
comp.) este constantă, neinfluenţînd
oscilatorul comandat. în cazul unei
instabilităţi de frecvenţă, deci impli¬
cit şi de fază la V.C.O., comparato¬
rul de fază sesizează situaţia, modi-
ficînd tensiunea de comandă a osci¬
latorului în sensul readucerii aces¬
tuia la faza, respectiv frecvenţa ini¬
ţială. Pentru înţelegerea modului de
lucru a! unui comparator de fază
prezentăm schema simplificată (fig.
2) a acestuia folosind un circuit de
eşantionare şi memorare (sample
and hoid).
Tensiunea de referinţă eref (+)
poate fi citită ca un semnal în formă
iULSAlM ROŞU j ¥03 OAC
de dinte de ferăstrău cu perioada
Tref. Semnalul de eşantionare e s (+)
este un tren de impulsuri generat de
procesul de divizare a frecvenţei os¬
cilatorului comandat în tensiune. Ts
este timpul de recepţie, iar Tw re¬
prezintă lăţimea impulsurilor prove¬
nite de la divizorul V.C.O.-uiui.
Cmem este capacitatea de memo¬
rare, iar rezistenţa de pierderi este
reprezentată de Fie.
Cînd bucla este în sincronism,
Tref = Ts = 1/f0.
Considerăm că înainte de ±e,
Cmem este descărcat la valoarea 1.
Cînd comutatorul k este închis de
către impulsurile de eşantionare,
Cmem se încarcă la valoarea E2. Cît
timp comutatorul este deschis de la
ti la t2, Cmem se descarcă pe Rc şi
respectiv pe Re înapoi la valoarea
R1, ciclurile de încărcare-descărcare
repetîndu-se. Variaţia tensiunii pe
rezistenţa de sarcină este dată de
relaţia:
V = (Es — E1)/2
Această variantă de sintetizare
este constituită din două bloburi
distincte: 1. circuit cu calare pe fază
(P.L.L.); 2. oscilator variabil (V.F.O.)
cu ajutorul căruia, prin heterodinare
cu frecvenţa P.L.L.-ului, obţinem
semnalul cu frecvenţa variabilă do¬
rită.
Practic, sintetizorul 0 livrează
frecvenţele necesare pentru un
transceiver în benzile de unde
scurte folosite de radioamatori,
avînd prima frecvenţă intermediară
pe 9 MHz.
Operînd unele modificări ale mon¬
tajului, se pot schimba numărul de
benzi, cît şi frecvenţele de ieşire în
vederea obţinerii unei alte frecvenţe
intermediare.
DESCRIEREA SCHEMEI ELEC¬
TRICE
Oscilatorul cu cuarţ are o frec¬
venţă de lucru de 1 MHz, divizată de
două ori pentru a avea semnalul de
referinţă (50 kHz) pentru compara¬
torul de fază.
Porţile circuitului integrat CDB404
sînt montate ca oscilator, iar mai
departe urmează o divizare cu 2, ob¬
ţinută cu un circuit bistabii de tip D
dintr-un C.I.-CDB474. Semnalul de
500 kHz obţinut este introdus
într-un numărător decadic
(CDB490), rezultînd în final 50 kHz,
frecvenţă necesară pentrd referinţă.
Divizorul programabil este consti¬
tuit din două numărătoare reversi¬
bile (CDB4192) şi o matrice de
diode, codificatorul de date al nu¬
mărătoarelor prin care se selectează
raportul de divizare a programatoru¬
lui; datele de ieşire ale numărătoare¬
lor programabile sînt trecute prin
cîte o poartă inversoare cu colecto¬
rul în gol (CDB405) şi apoi divizate
cu un circuit bistabii (CDB474). Ieşi¬
rea adevărată Q a bistabilului de tip
D alimentează una din intrările com_-
paratorului de fază, iar cea negată Q
furnizează impulsurile de încărcare
a'numărătoarelor reversibile (fig. 3).
Comparatorul de fază este realizat
cu circuitul 4046, care are următoa¬
rea componenţă: oscilator comandat
în tensiune, două comparatoare de
fază cu intrări comune şi o diodă
Zener de 5,2 V cu anodul conectat
la masa circuitului şi catoaul dispo¬
nibil în exterior (terminalul 15).
în schema noastră folosim din
acest C.l. numai comparatorul nu¬
mărul II, ieşirea lui nedepinzînd de
factorul de umplere al semnalelor
de pe intrări, ci de poziţia relativă a
fronturilor pozitive (fig. 4).
Comparatorul de fază numărul li
conţine patru bistabile, logică de
control şi un etaj de ieşire cu trei
stări. Ieşirea este „trasă" la masă
sau la V DD , după cum este deschis
tranzistorul MOS cu canal n, res¬
pectiv tranzistorul MOS cu canal p.
Dacă frecvenţa semnalului de in¬
trare este mai mare decît frecvenţa
semnalului de la intrarea compara¬
torului, tranzistorul MOS cu canal p
de la ieşire este menţinut deschis o
mare parte din timp, iar în restul
timpului ambele tranzistoare (cu ca¬
nal n sau p) de ieşire sînt blocate.
Dacă frecvenţa semnalului de in¬
trare este mai mică decît frecvenţa
semnalului de la intrarea compara¬
torului, tranzistorul MOS cu canal n
de la ieşire va fi deschis o mare
parte din timp, iar în rest sînt blo¬
cate ambele tranzistoare. Dacă sem¬
nalele au aceeaşi frecvenţă, dar faze
diferite (semnalul înaintea compara¬
torului), tranzistorul MOS cu canal n
va fi deschis atît timp cît semnalele
sînt 1 logic. Tranzistorul cu canal p
de la ieşire va fi deschis cît timp
semnalele sînt în 0 logic. Semnalul
de la ieşirea IMPULSURI DE FAZĂ
(terminalul 1) va fi la nivel 1 logic şi
poate fi utilizat ca indicator al con¬
diţiei de calare. Filtrul „trece-jos" al
buclei şi amplificatorul de eroare
sînt realizate cu două tranzistoare în
montaj Darlington, care conferă am¬
plificare mare şi o impedanţâ de in¬
trare ridicată, neinfluenţînd calităţile
filtrului de buclă.
Amplificatorul buclei este montat
după filtrul „trece-jos" pentru a nu
.amplifica semnalele nedorite exis¬
tente la ieşirea comparatorului de
fază.
Calităţile acestui amplificator pot
asigura într-o măsură însemnata
performanţele P.L.L.-uiui. Prin ur¬
mare, tensiunea continuă de la ieşi¬
rea sa trebuie să fie cît mai „curata"
şi să urmărească cît mai fidel sem¬
nalul de intrare,, astfel îneît timpul
de răspuns al V.C.O.-ului să fie in¬
sesizabil de către operator.
Oscilatoarele comandate în ten¬
siune sînt de tip Colpits cu emitorui
la masă, fiind comutate prin tensiu¬
nea proprie de alimentare, iar ieşi¬
rile separate prin diodele de comu¬
taţie. Diodele varicap trebuie alese
TEHNIUM 9/1989
JM], ba244*
f *•£**?*%.*, -v;>> •-
ţ »4 ; 4 i
) "h* L...j
ImH BA244
wwrw e«Jsf« »-
i52^H A ,
tlO *15
&g4
m
«j*ţ
■j68
BA 244
BA244 I0n
«^4-® Hh»
i'WHH
BA2U, IQn
h 4 W)
fOjţlS^Wh.
6. pentru a preveni apariţia „cu¬
renţilor vagabonzi 11 în ecrane, nu
montaţi pe acestea componente ce
transportă radiofrecvenţă.
Tabelul 1 indică frecventele de lu¬
cru ale oscilatorului si ordinele *de
divizare.
Figurile 4 şi 5 conţin schema de
principiu, iar figura 6 prezintă placa
de cablaj imprimat şi schema de
montare a componentelor pe
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
Tabelul 1
BANDA (MHz)
■ 1,8 MHz
FRECVENŢA P.L.L.
16 MHz
7,5
DIVIZARE N
ca sa acopere întreaga bandă de
captură (500 kHz). Oscilatorului ii
urmează un separator (T2Q4), care
face adaptarea de impedanţă cu eta-
esîe cules şi semnalul pentru divizo-
rul programabil. Formarea Ţ.T.L. se
face cu porţile inversoare TRIG-
GER-SCHMIT existente într-un cir¬
cuit de tipul SN74S14. Mai departe
urmează o divizare cu 10 pe care o
face numărătorul SN74196 sau
CDB4192.
Mixerul de ieşire cuprinde două
tranzistoare de tip BF215, în acest
etaj se' amestecă semnalul de la
V.C.O. cu ce! al oscilatorului varia¬
bil, obţinîndu-se în final frecvenţa
4196
74S14 74S14
16x4148
302J 100 nF
74S14
.A DETECTOR
3E FAZA
(3) o-,
Oscilatorul variabil este de tip
VACKAR-TESLA şi lucrează în
gama 5—5,5 MHz, la o tensiune de
ieşire de 0,5 Vvv, cu o bună stabili¬
tate , de frecvenţă {alunecarea de
frecvenţă este de 50 Hz după 15 mi¬
nute de la pornire).
In continuare, cîteva recomandări
practice asupra montajului:
1. se vor lua măsuri pentru redu¬
cerea tuturor semnalelor externe,-
2. dacă circuitele ce lucrează la
frecvenţe diferite sînt alimentate de
la aceeaşi sursă de curent continuu,
se vor monta filtre pe intrarea fiecă¬
rei ramuri de alimentare;
3. compararea de fază se va face
cu o frecvenţă de peste 3 kHz (pre¬
ferabil peste 10 kHz);
4. se va acorda o atenţie deose¬
bită amplasării transformatoarelor
de alimentare, pentru a evita trans¬
ferul paraziţilor de reţea în etajele
sinîeîizorului;
5. atenţie! Un conductor pe un
circuit imprimat sau un fir ce trans¬
portă radiofrecvenţă este o antena
ce poate transmite sau recepţiona;
aceste conductoare vor fi in conse¬
cinţă cît mai scurte;
4* 1 Kn
, C 303
‘100 nF
J C306
Ţ IQnF
C 305 T
C308
TEHN1UM 9/1989
Propun cititorilor revistei reali¬
zarea unui releu de timp progra¬
mabil care poate fi folosit cu
succes în laboratoarele foto sau
în diverse automatizări.
Faţă de cele prezentate în nu¬
merele anterioare ale revistei,
montajul pe care-l propun se de¬
osebeşte prin felul în care se in¬
troduc „datele" în memoria auto¬
matului, folosind o tastatură ase¬
mănătoare, atît ca formă, cît şi
ca mod de utilizare, cu cea a
unui calculator de buzunar. Rea¬
lizat în întregime cu piese româ¬
neşti, deşi foloseşte un număr
mare de circuite integrate, mon¬
tajul va da satisfacţii depline şi o
mai bună cunoaştere a logicii
funcţionării circuitelor integrate.
Primul bloc de comandă şi
memorare (fig. 1) poate fi folosit
şi independent în diverse auto¬
matizări, iar numărul de memorii
poate fi mărit, caz în care circui¬
tul IC-9 va fi înlocuit corespun¬
zător cu un numărător zecimal
CDB490 şi decodificatorul
CDB442, putînd astfel înscrie
pînă la 9 cifre în memorii (bi¬
neînţeles, şi numărul memoriilor
va fi mărit ia nouă).
Pentru înţelegerea funcţionării
ne vom folosi şi de diagrama 4.
Să presupunem că dorim să in¬
troducem pentru temporizare
timpul 30'48" corespunzător unui
timp oarecare folosit într-o apli¬
caţie foto.
Cifrele timpului vor fi înscrise
prin apăsarea butoanelor tastatu¬
rii K1 corespunzătoare, de la
stînga la dreapta. Ele vor fi în¬
scrise, codificate binar în memo¬
rii separate în ordinea înscrierii:
3 în memoria IC-4, 0 în IC-5, 4
în IC-6, iar 8 în IC-7. După apă¬
sarea primei taste, cifra cores¬
punzătoare tastei se va afla codi¬
ficată binar pe „magistrala de
date" care leagă ieşirile QA, QB,
QC şi QD ale numărătorului
CDB490 de intrările Ai, Bi, Ci, Di
ale celor patru registre folosite
ca memorii tampon CDB495 şi
intrările decodificatorului zeci¬
mal CDB442. Pentru ca regis¬
trele să fie folosite ca memorii,
datele trebuie prezentate la in¬
trări înaintea tranziţiei 0 - 1 a im¬
pulsurilor de tact şi vor fi dispo¬
nibile la ieşiri după tranziţia 1 - 0
a acestor impulsuri. Pentru ca
primul număr să fie înscris în
prima memorie, iar următoarele
în ordine, se foloseşte circuitul
IC-9 ca numărător cu deplasare
dreapta şi IC-10-CBM împreună
cu IC-8.
La cuplare, numărătorul IC-2
este pe 0, iar ieşirile decodifica¬
torului IC-3 în afara ieşirii 0
toate vor fi în "1" logic. La apa-
sarea primei taste, în cazul nos¬
tru 3, conform diagramei, în
punctele B şi prin sumatorul SI
şi în E vom găsi potenţialul co¬
respunzător ieşirii 3 a decodifi¬
catorului IC-3, deci "1". Prin S2
şi II, apăsarea oricărei taste în
afara celei 0 va debloca numără¬
torul IC-2, această stare va fi
prelungită şi cu timpul dat de
CBM. "1“ din punctul B va de¬
bloca PI, care lasă să treacă trei
impulsuri pe care IC-2 le nu¬
mără; după al treilea, pe magis¬
trală se va afla numărul binar
0011, care, decodificat de IC-2.
face ca în B potenţialul sa
ajungă din nou în "0", PI se în¬
chide, căderea potenţialului din
Educe la intrarea în temporizare "1“, care aduce numărătorul pe iar IC-9 va alege pentru merno-
a CBM, iar datorită lui IC-9, pe 0, iar pe magistrală 0000. rare cea de-a doua memorie,
intrarea de tact T2 a primei me- Pentru a înscrie a doua cifra, După terminarea temporizării, A2
morii apare un impuls ‘T‘ care 0, vom apăsa tasta 0 a comuta- afişează 0.
va dura funcţie de R1C1. Numa- torului K1. în B starea logică ra- Apăsînd tasta 4 corespunza-
rul 0011 va fi înscris în prima mîne neschimbată, deci PI ra- toare cifrei 4, a treia din numărul
memorie, iar la terminarea tim- mîne blocată, în E prin D vom nostru, stările se vor succeda în-
pului dat de CBM va fi afişat de avea un nou impuls "1", care va tocmai ca la înscrierea cifrei 3.
Al sub forma cifrei 3. Termina- dura de data aceasta cît timp de- Cifra 4 codificată binar va fi în-
rea timpului de temporizare va getul va rămîne pe tastă; elibera- scrisă în memoria IC-6 şi afişata
face ca la intrările Ro de resetare rea tastei duce la tranziţia 1-0 de A3, după care IC-2 este adus
a numărătorului IC-2 să revină în E, CBM intră în temporizare, la zero, iar pe magistrală revine
8
TEHNIUM 9/1989
Q
X
T
1
_L
CD
CE
0
T
JL
i
0
LâJ
JU
3]
1
IE
JL
JL
_L
JL
a) b) c)
0000, putîndu-se înscrie, prin
apăsarea tastei 8 a comutatorului
K1, cifra 8 codificată binar 1000
în memoria IC-7 şi afişată de A4.
Dacă dorim modificarea uneia
din cifre, se va proceda la intro¬
ducerea din nou în memorii a
noului număr zecimal în ordine
de la stînga la dreapta. Dacă nu¬
mărul este format doar din unu,
două sau trei cifre, se va com¬
pleta cu zerouri, exemplu 0025
sau 0007. în cazul folosirii ca re¬
leu de timp, în foto sau alte apli¬
caţii, se va ţine cont de faptul că
numărătoarele IC-13 şi 1014 din
figura 2 numără doar pînă la 59
corespunzătoare secundelor şi
deci în memoriile 106 şi 107 se
va înscrie maximum 59; pentru
alt tip de aplicaţii, de exemplu
diverse numărări, se vor desface
porţile care fac ca la al 6-lea im¬
puls 1013 să revină la 0, iar in¬
trările Ro ale acestuia se vor
lega împreună cu ale celorlalte
trei numărătoare, puţîndu-se ast¬
fel ngmăra şi înscrie în memorii
pînă la 9999.
Blocul de numărare a minute¬
lor şi secundelor nu necesită o
prezentare deosebită, el putînd fi
găsit şi în alte scheme expuse în
revistă; capacitatea maximă de
numărare este de 99’59”. Gene¬
ratorul de tact G2 format cu cir¬
cuitul CDB400 poate fi înlocuit
cu unul realizat cu cristal de
cuarţ (o precizie mai mare) şi
reglat pentru generarea impul¬
surilor de 1/10 sau 1/100 s, ca¬
zuri de mare precizie în labora¬
toarele foto color. Impulsurile
care intră pentru numărare în
1014 sînt afişate şi de LED 1,
care se va stinge în ritmul impul¬
surilor.
Numărul înscris în memorii
este în permanenţă comparat cu
cel din numărătoare de către un
bloc format din patru circuite in¬
tegrate CDB486.
In figura 3a este dat tabelul de
adevăr al funcţiei SAU EXCLU¬
SIV, deci în cazul în care la in¬
trările operatorului vom avea
acelaşi potenţial “0“ sau “1“ la
ambeie, la ieşire vom avea , “O".
Ieşirile fiecărui circuit CDB486
sînt legate la intrările cîte unui
circuit CDB454, operator
ŞI-SAU-NU, unde intrările $1 sînt
legate împreună, formînd un
tampon. în figura 3b este dat ta¬
belul de adevăr al funcţiei
SAU-NU (NICI). Ieşirile celor pa¬
tru operatoare NICI sînt legate la
intrările unui operator ŞI-NU cu
patru intrări. Figura 3c arată ta¬
belul de adevăr al funcţiei ŞI-NU.
Dacă la intrările operatorului
ŞI-NU avem pe toate “1", atunci
la ieşire va fi “O". în cazul în care
una sau mai multe din intrări va
fi în “0“, ieşirea va fi “1“.
Toate intrările în NAND vor fi
“1" dacă toate cele patru intrări
de pe fiecare operator NICI vor fi
“0“, iar acest lucru se va întîmpla
cînd pe fiecare operator
SAU-EXCLUS! \/ intrările sînt
egale fie cu "O ", fie cu “1“ şi, în
fine, rezultă că în cazul în care
numărul binar înscris în memorii
este egal cu numărul binar din
numărător, ieşirea din operatorul
NAND va fi în “0“ logic.
După ce în memorii au fost în¬
scrise numerele binare cores¬
punzătoare timpului dorit, în ca¬
zul nostru 30’48”, se poate apăsa
butonul K2, care duce la bascu¬
larea bistabilujui din starea de
repaus, deci Q trece în “0“, de-
blocînd numărătoarele
Nil—N14. “1“ de la Q deblo¬
chează poarta P2, prin care vor
trece impulsurile generate de
G2, iar LED-ul, iniţial aprins, se
va stinge în ritmul lor. Şi P3 va fi
deschisă, iar impulsurile gene¬
rate de G1 deschid tiristorul Th,
care, montat în diagonala punţii,
închide circuitul becului, aprin-
zîndu-l. La egalitatea numărului
memorat cu cel al impulsurilor
numărate, la ieşirea NAND-ului
vom avea deci “0” logic, care
obligă CBB să revină la 0, deci
cu Q în “0“, care blochează por¬
ţile P2 şi P3, stingînd becul şi
oprind impulsurile.de tact pentru
numărătoare, iar Q = 1 resetează
numărătoarele şi deci din nou
numerele comparate nu vor mai
fi egale; la ieşirea compăratoru-
lui va fi ”1", care permite o nouă
apăsare pe K2, deci şi o nouă
temporizare. Pentru comanda
becului se poate folosi la fel de
bine şi un releu electromagnetic
montat într-un circuit cu tranzis¬
tor adecvat.
Aceeaşi frecvenţă folosită la
comanda tiristorului se utilizează
la formarea numărului binar în¬
scris în memorii. Frecvenţa mare
face ca înscrierea să se execute
practic instantaneu, simultan cu
apăsarea tastei, iar prin durata
mică a temporizării C.B.M. nu¬
mărul este afişat încă în timp ce
degetul se află pe tastă.
Pentru realizarea practică re¬
comand construirea a trei mo¬
dule, astfel încît ele să poată fi
folosite şi independent: un mon¬
taj cu blocul de comandă cu me¬
moriile şi afişajul aferent, al doi¬
lea cu blocul de numărare şi afi¬
şajul său, iar al treilea conţinînd
comparatorul.
După realizarea practică, pri¬
mul bloc se poate încerca prin
introducerea în punctul A a unui
tren de. impulsuri de joasă frec¬
venţă, urmărind apoi în punctele
date pe schemă chiar diagrama
din figura 4.
Realizat îngrijit şi cu circuite
integrate bune, montajul va da
satisfacţii depline şi prin multitu¬
dinea posibilităţilor de folosire.
Alimentarea se va face de la o
sursă de 5 V bine stabilizată şi
Jiltrată. Decodificatoarele şi afi-
şoarele pentru blocurile de me¬
morare şi numărare nu au fost
desenate în amănunt, conside-
rîndu-se că nu pun o problema
deosebită, ele găsindu-se şi în
diverse scheme din revistă.
CIRCUITE INTEGRATE:
IC-1 = CDB413EM; IC-2, IC-11,
IC-12, IC-13, IC-14 = CDB490E; IC-3
= CDB442E; IC-4, IC-5, IC-6, IC-7,
IC-9 = CDB495E; IC-8 = CDB408E;
IC-10 = CDB4121E; IC-15, IC-16,
IC-17, IC-18 = CDB486E; IC-19, IC-
20, IC-21, IC-22 = CDB454E; IC-23
= 1/2 CDB420E; IC-24 = 1/2
CDB474E;
PI, P2 = CDB408E; SI, S2 =
CDB486; P3, P4, P5 = CDB400E; II,
12 = CDB404E.
BIBLIOGRAFIE:
1. Colecţia revistei „Tehnium”
2. Practica electronistului ama¬
tor, cap. 16, 17, 18, 19. 20, realizate
de ing. Andrian Nicolae
*
TEHNIUM 9/1989
Sng. RADU NEGRU
Rontajul propus este o adaptare a unei scheme mai vechi ia circuitele
integrate tip CROS, cu toata paieta de avantaje pe care acestea o aduc (consum
nesemnificativ, practic inregistrindu-se numai consumul memoriei EPROft,reducerea
numărului de circuite integrate necesar, eliminarea comenzii prin releu a
alimentarii etc.)
întreaga sonerie este construita in jurai unei memorii cr'RDt! de tip 1 2716
(sau echivalent K573RF2, K573RF5; ATENIÎE! memoriile de tip TI 2716 nu sint
echivalente decit funcţional, avind alte tensiuni de alimentare) care conţine
codurile corespunzătoare celor 16 melodii pe care este capabila sa le reproducă.
Adresarea memoriei se face de către 2 numărătoare (CI2 si CI3) avind rolul de a
selecta melodiile - CÎ3 - si a asigura succesiunea notelor in ritmul dorit -
CI2« Variaţia ritmului se obţine din potentioaetrui seaireglabil aflat in
circuitul de reacţie al oscilatorului realizat cu poarta 13 (CI7), a cărui
frecventa de oscilaţie este in jurul valorii de 1B Hz. Tonalitatea unei note se
obţine prin divizarea unui semnal de aproximativ 48 kHz, obtinut din oscilatorul
format cu poartă 12 (CÎ7), de către un nusarator programabil (CI5,CI6) si un
instabil din cele doua ale circuitului CI4, divizare conforma codului marcat
din nescris. Ultimul instabil din di vizor asigura un factor de umplere ai
semnalului de i/2 pentru audiţia, după amplificarea prin T2, 13, in difuzor,
FUNCŢIONARE: La acţionarea butonului soneriei CIT), prin intermediul porţii
îl -• CI7, este basculat un instabil din CI4 (folosit ca instabil S-S)
ridicindu-se in acest fel inhibarea numărătorului CI2 si a divizorului
programabil CI5, C16 si celalalt bistabii din 214. Soneria începe sa funcţioneze
repraducind o selodie, regim caracterizat de valoarea zero logic a bitulul 7 de
date al memoriei (27). Sfirsitul melodiei este marcat de trecerea acestui bit in
unu logic, dăscălind hisiabilui R-S din CI4 si dsterminind astfel rsssiarea si
inhibarea numărătorului si aJivizorului programabil, Odaia cu aceasta este
incrementat si numărătorul "ds seiodii 1 * - CI3, astfel incit la următoarea
apasars ps buton va fi reprodusa o alta melodie (melodiile repetindu-ss după 16
apasari pe buton). . . J .
Volumul audiţiei poate fi sărit prin micşorarea rezistorului de 568 Kohsi
din baza lui T2.
Adaug la schema electrica de principiu si schema de cablaj (văzută dinspri
partea cu lipituri, traseele colorate aflindu-se pe partea cu componente), precui
si conţinutul PRDH-uIui cu melodii.
A8TENTIE ! - deoarece circuitele integrate sint realizate in a tehnologie
CROS, lucrul cu ele presupune anumite precautiuni, cum ar fi; “intrările"
nefolosite nu vor fi lasate “in aer", ci vor fi conectate la un potenţial
corespunzător (care sa permită funcţionarea conform dorinţei); lipiturile vor fi
executate cu un letcon de putere mica avind vârful legat la impasintare lin nici
un caz cu pistol de lipit).
2716 JDiî disgia^ data ini t fer <Cft;
0000 5F 5F 55 s5 4C 4C 4C 4t 4C 4C 7F 7F 5F 5F 55 55
0010 4C 4C 40 4C 4C 4C 00 00 40 40 40 40 47 47 4C 4C
0020 40 4C? 40 40 40 40 40 47 47 47 47 47 4t 4î 4 l 4C
0030 00 00 40 40 40 40 3? 3? 32 32 30 30 40 40 3f Z\
0040 3f 40 40 3t 3 t 40 40 47 47 4C 4£ 55 55 55 53
0050 5F 5F 7F 7F 7F 7F 5F 5F 5F 5F 55 55 55 55 40 40
0060 47 47 47 47 4C 4C -00 00 7F 7F 7F 7F 5F 5F 5F 5F
0070 55 55 55 55 40 40 40 40 55 55 5F 5F FF FF FF FF
0080 55 55 55 55 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 4C 4C
00f0 47 4? 4C 40 55 55 40 4C 47 47 4C 4C 55 55 65 65
mm 5F 5F 55 55-5F 5F 5F 5F 65 65 65 65 65 65 00 00
0010 55 55 55 55 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 4£ 4C
00C0 47 47 4C 4C 55 55 40 4C 47 47 4C 4l 55 55 65 65
OOBO 5F 5F 55 55 5F 5f 5F 5F 65 65 65 65 65 65 65 65
00E0 FF FF FF FF FF FF W FF FF FF FF FF FF FF FF Ff
7 FF FF FF Ff Ff FF FF FF FF FF
0100 65 65 5F 5F 55 55 55 55 65 65 5F 5F 55 55 55 55
TEHNIUM 9/1989
0110 4C 4C 4C 55 5F 5F 4C 4C 55 55 55 5F 65 65 65 00
0120 65 65 5F 5F 55 55 55 55 65 65 5F 5F 55 55 55 55
0130 4C 4C 4C 55 5F 5F 40 4C 55 55 55 5F 65 65 65_ 00
0140 65 5F 55 00 55 00 55 00 65 5F 55 00 55 00 55 00
0150 4C 4C 4C 55 5F 5F 4C 4C 55 55 55 5F 65 65 00 65
0160 5F 55 00 55 00 55 00 65 5F 55 00 55 00 55 00 40
0170 4C 4C 55 5F 5F 4C 4C 55 55 55 5F 65 65 65 FF FF
0180 30 30 40 40 47 55 4l 5F 7F 65 55 47 40 5d 40 5F
OîfO 30, 30 40 40 47 55 4C 5F 7F 65 55 47 4C 55 4C 00
OiAO 47 40 3? 47 3ţ 47 3$ 3f 30 30 30 35 3f 40 47 47
OiBO 47 40 3? 47 3? 47 3? 3? 30 30 30 35 3? 40 47 00
01 lO 30 30 40 40 47 55 40 5F 7F 65 55 47 40 55 40 5F
OiBO 30 30 40 40 47 55 4C 5F 7F 65 55 47 40 55 40 00
OiEO 47 40 3ţ 47 3ţ 47 37 37 30 30 30 35 37 40 47 47
OlFO 47 40 37 47 37 47 37 37 30 30 30 35 37 40 47 FF
0200 40 40 4 l 40 40 40 40 40 43 43 40 40 32 32 32 32
0210 4C 4C 4C 4C 4C 4C 40 40 43 43 4C 4C 65 65 65_ 65
0220 4C 40 40 40 40 4l 40 40 43 43 40 40 32 32 32 3z
0230 40 40 40 40 43 43 43 43 4C 4C 4C 40 00 00 00 00
0240 40 40 40 40 40 40 32 32 37 37 40 40 2A 2A 2 h 2A
0250 40 40 40 40 40 40 32 32 37 37 40 40 55 55 55 55
0260 40 40 40 40 40 40 32 32 37 37 40 40 2A ik *'A zh
0270 40 40 40 40 43 43 43 43 40 40 40 40 FF FF FF FF
0260 40 40 40 40 43 43 40 40 30 30 40 40 47 47 47 55
0270 50 50 40 40 47 47 47 50 55 55 5F 5F 5F 5F 5F 00
02A0 7F 7F 7F 71 65 65 65 5F 55 55 50 50 47 47 4/ dd
02B0 50 50 50 40 47 47 47 50 55 55 5F 5F 5F 5F 5F 00
0200 40 40 40 40 43 43 40 40 30 30 40 40 47 47 47 55
02B0 50 50 40 40 47 47 47 50 55 55 5F 5F 5F 5JF 5F 00
02E0 7F 7F 7F 71 65 65 65 5F 55 55 50 50 47 47 47 55
02F0 50 50 50 40 47 47 47 50 55 55 5F 5F 5F 5F 5F FF
0300 40 43 40 5A 55 40 55 65 5A 65 5A 55 40 40 40 00
0310 4C 43 4C 5A 55 40 55 65 5A 7i_ 65 78 71 71 71 00
0320 78 71 65 7i 65 5A 55 65 5A 65 5A 55 40 40 40 00
0330 78 71 65 71 65 5A 55 65 5A 7[ 65 78 71_ 7i_ 71_ 00
0340 40 43 40 5A 55 40 55 65 5A 65 5A 55 40 40 40 00
0350 4C 43 4C 5A 55 4C 55 65 5A 73, 65 78 71_ 7\ 7\ 00
0360 76 7i 65 7i 65 5A 55 65 5A 65 5A 55 40 40 4l 00
0370 78 71 65 71 65 5fr 55 65 5A 71 65 78 71 71 71 FF
0380 30 30 35 35 3A 3A 3î 3ţ 71 71 71 7i 71 71 71 71
03ţ0 78 71 65 5A 55 55 5A 5A 55 55 5A 5A 65 65 65 71
03A0 78 71 65 5A 55 55 5A 5A 55 55 5A 71 65 65 6d 71
03B0 55 55 5A 5A 4C 40 4C 4C 55 55 5A 5A 40 4C 4C 40
0300 55 55 5A 5A 55 55 5A 5» 55 55 5A 71 65 65 65 n
0310 55 55 5A 5A 40 40 40 40 55 55 5A 5A 40 40 40 40
03E0 55 55 5A 5A 55 55 5A 5A 55 55 5A 71 65 65 65 71
03F0 71 72 72 73 73 74 74 75 75 76 76 77 77 78 78 FF
0400 4l 40 §0 40 40 40 40 40 40 40 47 40 55 55 55 5F
0410 55 40 47 40 47 40 47 40 55 40 5F 5F 5F 5F 5F 00
0420 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 47 40 55 5d 55 5F
0430 55 40 47 40 47 40 47 40 55 40 5F 5F 5F 5F 5F 00
0440 5F 5F 5F 5F 7F 7F 7F 7F 5F 55 40 5? 55 55 55 5F
0450 §5 IC 47 40 47 40 47 40 55 40 5JF 5F 5F 5F 5F 00
0460 5F 5F 5F 5F 7F 7F 7F 7F 5F 55 40 5F 55 55 55 5F
0470 55 4C 47 4C 47 40 47 40 55 4C 5F 5F 5F 5F 5F FF
0480 Ir Ir 65 65 55 55 55 55 5F 5F 65 65 40 40 40 40
04f0 55 55 55 55 55 55 55 00 55 55 4C 4C 47 47 47 47
04A0 4C 4C 4C 4C 55 55 5F 5F îs os os să 71 7i 71 00
04Î0 55 55 4C 4C 47 47 47 47 « 4C 40 40 55 55 5F 5F
0400 40 40 40 00 55 35 5F 5F t>5 ss 7i "i 7i 7i 7F 7F
04S0 05 65 65 00 55 55 5F 5F 65 45 71 71 71 7i_ 7F 7F
04E0 65 65 71 7i 7i 71 7f 7F 7F 7F 7F 7F FF FF FF FF
04FO FF FF FF FF Ff FF FF FF FF FF FF FF FF FF FF FF
0500 5F 5F 5F 65 5F 5F 5F 65 5F 55 40 40 40 40 3F
0510 65 45 65 71 65 65 45 5F 55 SF 65 71 7F 71 65 5F
0520 55 55 55 5A 55 35 55 5A 55 40 47 47 47 5A 5s 40
0530 47 IC 55 5F 65 7P 7i_ 65 5F 00 OS 00 00 5F 55 4C
0540 47 3f 40 47 40 40 47 40 55 35 55 55 55 5F 55 40
0550 47 3! 40 47 40 40 47 40 55 55 55 55 55 5F 55 40
JMf f M f $$$$
0580 55 43 40 43 40 43 40 55 43 55 40 55 43 55 40 55
05f0 55 43 40 43 40 43 4C 40 55 55 55 55 40 43 4C 55
05A0 5F 65 71 7F 65 7F 71 7F 65 7F 71 7F 7F 65 5F 65
05B0 55 65 71 71 7F 7F 7F 00 55 43 40 43 40 43 40 55
0500 43 55 4C 55 43 55 40 55 55 43 40 43 40 43 40 40
05B0 55 55 55 55 40 43 4C 55 5F 65 71 7F 65 7F 71 7F
05E0 65 7F 71 7F 7F 65 5F 65 55 65 71 71 7F 7F 7F 00
05F0 55 40 43 40 00 7F 7F 7F 7F FF FF FF FF FF FF FF
0600 40 40 3F 3E ZI 3C 30 3C 30 30 30 30 30 30 30 00
0610 30 30 40 40 47 47 50 50 5A 5A 5F 5F 78 78 00 00
0620 5A 5A 5F 5F 65 65 50 50 5A 5A 5F 5F 78 78 00 00
0630 5A 5A 5F 5F 81 61 50 50 5A 5A 5F 5F 78 78 00 00
0640 65 5F 5A 65 5F 78 61 7F 78 78 76 78 5F 5F 00 00
0850 61 5F 5A 81 5F 78 81 7F 78 71 78 78 5F 5F 00 00
0660 50 47 40 30 00 78 78 76 76 Ff FF Ff FF FF FF FF
Om Ff FF FF FF FF Ff FF FF FF FF FF FF FF Ff Ff FF
0660 55 55 5A 40 55 55 5A 40 55 55 5A 4l 55 55 55 55
06Î0 55 55 5A 4C 55 55 5A 40 55 55 5A 4C 55 55 65 65
06A0 65 65 71 5F 65 65 71 5F 65 65 71 5F 65 7F 71 7F
0810 85 85 71 5F 65 85 71 5F 85 71 7F 00 55 55 5A 4C
0600 55 55 5A 40 55 55 5A 40 55 55 65 65 55 55 5A 40
06B0 55 55 5A 4C 55 55 5A 40 55 §5 85 85 65 85 71 5F
06E0 65 65 71 5F 65 65 71 5F 65 7F 71 7F 65 65 71 5F
08F0 85 85 71 5F 65 71 7F FF FF FF Ff FF FF. FF Ff
0700 5F 5F 40 40 40 40 40 40 40 40 40 40 30 30 40 40
0710 40 40 47 47 47 47 40 40 40 40 40 40 5F 5F 5F 5F'
0720 55 55 5F 5F 55 55 5F 5F 7F 7F 7F 7F 7F 7F 7F 00
0730 5F 5F 40 4C 40 40 40 40 40 40 40 40 30 30 40 40
0740 40 40 47 47 47 47 40 40 40 40 40 40 5F 5F 5F 5F
D750 55 55 5F 5F 55 55 5F 5F 7F 7F 7F 7F 7F 7F 7F 00
0760 00 7F 71 65 5F 5F FF FF FF FF FF FF FF’FF FF FF
0770 FF FF FF FF FF FF FF FF FF FF FF Ff Ff Ff FF FF
0780 40 40 43 40 43 40 40 40 40 40 43 40 40 4î 40 40
07f0 43 40 3! 40 43 40 4C 4C 40 40 43 40 40 40 40 40
07Au 5F 7F 5F 7F 5F 55 40 'i 5F /F zt t 40 40
0710 55 5A 55 5A 55 40 47 47 40 47 40 55 5? 5F 5F Od
0700 47 47 47 47 40‘40 40 40 55 55 40 55 5F 40 40 40
07B0 47 47 47 47 40 40 IC 4C 55 55 4C 55 5F 5F 5F 00
07E0 47 47 47 47 40 40 40 40 55 55 40 55 5F 40. 40 40
07F0 47 47 47 47 40 40 4C 40 55 55 40 55 5F 5F 5F FF
TEHNIUM 9/1989
11
RECEPŢIA ÎN BANDA SHF
9
Dr. fiz. DRAGOŞ FALIE
(URMARE DIN NR TRECUT) Iară sub care este văzută suprafaţa Iar. Această configuraţie măreşte comandat pentru antene parabolice
antenei din focar este mai mică în puţin randamentul unei antene de de tip offset, iar în figura 2 este re-
Pentru antene parabolice de tip cazul antenelor de tip offset; din tip offset în comparaţie cu cel al prezentată flanşa de adaptare la ghi-
offset este necesar un feed-horn pu- această cauză se poate realiza un unei parabole clasice. în figura 1 dul circular R120.
ţin deosebit. Deschiderea unghiu- feed-horn de tipul unui horn circu- este dat desenul unui feed-horn re-
în continuare voi prezenta schema
unui alt receptor pentru banda SHF
ce poate fi folosit împreună cu un
convertor industriai. Dacă se fac
unele modificări simple, acest re¬
ceptor se poate folosi şi cuplat la
convertorul descris anterior.
Acest receptor conţine în plus,
faţă de cel descris în numărul
6/1988 al revistei, circuitele de con¬
trol automat al frecvenţei şi al am¬
plificării. Pentru recepţia programe¬
lor stereo, cît şi pentru a putea re¬
cepţiona diferitele purtătoare de su¬
net, pe schemă este prevăzut un
modul de sunet dublu reglabil.
Schema receptorului a fost reali¬
zată pe mai multe planşe, fiecare
planşă poartă un număr, iar la nu¬
merotarea componentelor din
schemă prima cifră corespunde cu
numărul planşei. De exemplu, pe
schema sursei de alimentare,
PLANŞA 1, la notarea condensato¬
rului CI07, prima cifră „1“ repre¬
zintă numărul planşei, iar următoa¬
rele cifre, 07, corespund cu numărul
componentei din schemă.
La notarea unor componente s-au
folosit simboluri mai puţin uzuale;
de exemplu, transformatorul de re¬
ţea este notat cu m101. Sper ca
aceste notaţii să nu deranjeze prea
mult.
în planşa 1 este reprezentată
schema sursei de alimentare. La
bornele b14 şi b15 se conectează
cordonul de reţea în serie cu comu¬
tatorul şi siguranţa fuzibilă. Trans¬
formatorul de reţea trebuie să aibă
două înfăşurări secundare de 18 V
ce se înseriază. Terminalele comune
ale celor două înfăşurări se vor lega
la masa montajului. Se poate folosi
transformatorul de reţea de la pick-
up-urile sovietice „Akord". Acest
transformator, pe lîngă cele două în¬
făşurări de 18 V, mai are şi o înfăşu¬
rare de 5 V, ce se poate folosi pen¬
tru alimentarea unui bec montat pe
panoul aparatului pentru a semna¬
liza conectarea la reţea a receptoru¬
lui.
Sursa stabilizată de +15 V se reali¬
zează cu circuitul integrat 7815
care, în funcţie de fabricant, poate
avea un indicativ uşor diferit
(MAA7815, mA 7815 etc.)'.
Sursa de —15 V este realizată cu
componente discrete, Această sursă
se poate realiza tot cu un circuit in¬
tegrat, 7915, în mod similar cu mon¬
tajul sursei de +15 V, dar, bineînţe¬
les, trebuie inversată polaritatea
condensatoarelor C108, C110 şi
C112. Circuitul juA7915 este mai difi¬
cil de procurat şi din această cauză
pe schemă sursa de —15 V este rea¬
lizată cu componente discrete.
Condensatoarele C110 şi C112
sînt cu tantal şi se montează cît mai
aproape de terminalele circuitului
integrat 7815. Rolul lor este de a
preîntîmpina eventualele oscilaţii
parazite.
Sursa de —15 V este comandată
de sursa de +15 V şi, conform cu va¬
lorile din schemă, va avea o ten¬
siune identică cu aceasta, dar de
polaritate inversă. Valoarea tensiunii
sursei de —15 V se poate modifica
prin schimbarea rezistenţei r109.
Pentru ca aceste două tensiuni să
fie egale trebuie împerecheate rezis¬
tenţele r109 şi r106.
Tranzistorul Q103 face parte din
circuitul de protecţie al sursei. Va¬
loarea maximă a curentului pentru
care protecţia intră în funcţiune este
dictată de valoarea rezistenţei r 110.
Curentul de scurtcircuit este mult
mai mic decît curentul de declan¬
şare a protecţiei.
Tensiunea pentru alimentarea dio¬
delor de acord'se obţine printr-un
circuit de dublare din una din cele
două înfăşurări de 18 V ale transfor¬
matorului. Circuitul de dublare este
format din diodele n102, n103 şi
condensatoarele CI 01, CI02. Ten¬
siunea ce se obţine la borna b13
este de aproximativ 45—50 V.
în planşa 2 este reprezentată
schema circuitului pentru selectarea
şi demodularea purtătoarei de su¬
net. în momentul de faţă un canal
pe care este transmisă o imagine de
televiziune este însoţit de una sau
mai multe purtătoare de sunet. De
multe ori, frecvenţa subpurtătoarei
pe care este transmis sunetul core¬
lat cu imaginea este diferită pe
unele canale şi din această cauză
este necesar un modul de sunet re¬
glabil. în plus, pe unele canale se
transmit suplimentar două subpurtă-
toare de sunet pentru recepţia stere¬
ofonică. Pe una din subpurtătoare
se transmite sunetul corespunzător
canalului stîng, iar pe cealalta cel
corespunzător cânalului drept. Din
această cauză trebuie realizate două
module de sunet acordabile inde¬
pendent. în alte cazuri, împreună cu
imaginea se transmite pe altă sub¬
purtătoare sunetul unui program ra¬
dio ce poate la rîndul lui să fie ste¬
reo sau nu.
Circuitul de sunet conţine la in¬
trare un filtru de bandă largă a cărui
lărgime este cuprinsă între 6 MHz şi
8 MHz. Din componenţa acestui fii-
tru fac parte inductanţele L201,
L202 şi L203. La ieşirea acestui filtru
sînt conectate două repetoare pe
emitor, Q202 şi Q201. După repeto¬
rul Q201, la borna b24 se conec¬
tează un circuit identic cu cel ce ur¬
mează după repetorul Q202. Tran¬
zistorul Q204 este oscilatorul local.
Frecvenţa acestuia se variază cu po-
tenţiometrul r222, ce se montează
pe panoul aparatului. Prin acţiona¬
rea acestuia se modifică tensiunea
de acord aplicată diodei varicap
n201.
Inductanţele L204 şi L205 fac
parte din filtrul de medie frecvenţă
al canalului de sunet. Media frec¬
venţă aleasă este de 10,7 MHz. Lăr¬
gimea de bandă a filtrului este de
300 kHz. Acordul demodulatorului
FM realizat cu circuitul integrat
TBA120U se realizează cu induc-
tanţa reglabilă L206.
Borna b22 şi borna corespunză¬
toare celuilalt canal de sunet se vor
lega la mufa audio a receptorului.
Bobinele se realizează pe carcase
din plastic cu un diametru exterior
de 4 mm, prevăzute cu miezuri de
reglaj din ferită. Toate înfăşurările
sînt bobinate cu sîrmă de CuEm cu
un diametru de 0,1—0,15 mm.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
II
TEHNIUM 9/1989
INTERFAŢA SERIALA V24 PENTRU CALCULATORUL
(URMARE DIN NR. TRECUT)
1 REM *********************
2 REM «PROGRAMUL L T E X T*
3 REM *********************
10 CLEAR 29999
15 CLS s PRINŢ "incarcain RUTL *' s
16 FLASH Îs PRINŢ " start tape 14
17 FLASH 0
20 LOAD "RUTL" CODE 65267
30 RANDOMIZE USR 65267
40 POKE 65270,0
50 RANDOMIZE USR 65267
60 CLS s PRINŢ "incarcam text”i
70 FLASH 1: PRINŢ 88 start tap@ îs -
71 FLASH 0
80 LOAD 88,1 CODE 30000
90 CLS s INPUT "lungime texts";1
100 LET k =30000+1 2 LET c=0
110 CLS : PRINŢ "start printer";
120 PRINŢ " si apasa o tasta"
130 PAUSE 0
140 FOR i '=30000 TO k
150 LPRINT CHR* ( PEEK i)j
160 LET c=c+l
170 IF c=64 THEN LET c=0:
LPRINT CHR$ (13)
180 NEXT i
9) Copiere iţapi ne ecran - iaprisania.
. Copierea se rsilizeaza cu rutina speciala C0PYSE
CiPîsri Ecran - conceputa in exclusivitate pentru inpriaante
gnlice csspatifeiSe standardului IIH IE». K6313).
. lin casttsloiî m incarca rutina CQPYE construita si salva-
ti in prealabil cu ansaaijM ZEUS.
. Secvenţa de incarcart este i
ClEiR 65266
LSftl -COPYE® COSE 65267
. -Se iscarea obişnuit din caseta o iaagine ps ecran sau se
construi este cu m profrat BASIC utilizator iaaginta dorita
IcurtSţ grafici, imagini artistice stc.I. laaginile sint
întotdeauna rezidente in isteria ds display a calculatorului
HC85.
. Începutul copierii se face-cu co«anda
turneu ze yst mibi
00010 ; ******************
80820 g «RUTINA COPYE*
00030 s ******************
mmmm ors 65267
00050 ENT
08060 Bl
80070 PUSH HL
Bisase push be
00090 PUSH BC
00100 PUSH AF
00110 LB A f #F3sL» C#5CC5> f A
00120 LB A 9 #FEsLB (#5CC6),A
00130 LB A,79
cib. Crăciun Dutu
ing. Chirulescu Paul
ing. Colonati Cristian
00140 OUT
00150 LD
00160 OUT
00170 LD
LI80 9999
00180
88190
00200
00210
00220
00230
00240
00250
00260
00270
00280
00290
00300
00310
00320
00330
00340
00350
00360
00378
00380
00390
00400
©0410
00420
00438
00440
©8458
00460
00478
80480'
00490
@0500
00510
00520
©0530
00540
. 00550
LOOP1 N&P
(167) ,A
A, 182
(167) ,A
A, 79
(175),A
A,î
U75),A
As 79
Ct63) „A
(ls3>,A
A,64
(127),A
A . 206
(127),A
A,55
(127),A
B ,24
(#FFFE),BC
#E9B
DE,256
COPYL
BC»(#FFFE)
LOOP1
RETUR NOP
POP AF
POP BC
POP DE
POP HL
EI
RET
COPYL NOP
CALL GRAFIC
LB A,0
LD (#FFFB),A
ABB HL^BE
CALL #1F54
aP NC«RETUR
LOOPI1 NOP
LB C-S
L00P2 NOP
m
TEHNIUM 9/1989
00560 LD
00570 LD
00580 LOOP3 NOP
B 8
(&FFFC),hl
00590 RLC
00600 RLA
00610 ADD
00620 DJNZ
00630 LD
00640 CALL
00650 LD
00660 OUT
00670 LD
00680 D£C
00690 JR
00700
(HL)
HL-DE
L00P3
T&ST
119) - A
HI (#FFFC)
C
MZ f LOOP2
ÎNC L
00710 LD A ş C#FFFB)
00720 INC A
00730 LD C#FFFB) Ş A
00740 CP 32
00750 JP NZşLOOPlI
@076® RET
«80770 GRAFIC NOP
@8780 CALL TEST
©0790 LD A,13:OUT <119),A
00800 CALL TESTsLB A,27
eaaia out < 119 ),a
00820 CALL TEST:LD A,#4B
00830 OUT
00840 CALL
' 00850 OUT
00868 CALL
m&&?m oo t
00880 RET
@0898 TEST
00900 IN
©891® and
00920 CP
@8930 JR
'RET
sa « T 8
(119),A‘
TESTs LD A,43
(119)şA
TESIsLl) A,t
î l19),A-
NOP '
A,(127)
#05
#05
Ml ,TEST
ie |g
Inagiiţea se uortafizeaza pe hirtie prin cop ier ea pinii cu
i I ; I li nivel ds pinii ! idica a 254 x 176 punct®
•III
Irig. M1HAELA BOnOOCOW
(URMARE DIN NR. TRECUT)
MEMORIILE CALCULATOARE¬
LOR
Despre memoriile calculatoarelor
(fie ele interne sau externe) s-a scris
mult şi, fireşte, în pas cu progresele
tehnologice, se va mai scrie. Chiar
Almanahul „Tehnium 11 1989 a găz¬
duit un amplu grupaj de prezentare
a memoriilor, intitulat „Remember...
sau a memora în cod-maşină“. Desi¬
gur că în cele ce urmează nu ne
propunem să repetăm cele scrise în
acel grupaj (pe care vă invităm'sâ-l
parcurgeţi pentru completarea unor
cunoştinţe de principiu absolut ne¬
cesare), ci să abordăm memoriile
calculatoarelor din unghiul serialului
nostru din ultimele 12 numere.
Performanţele memoriilor se mo¬
difică în sensul optimizării lor,
într-un ritm impresionant, cîştigul fi¬
ind fie un timp de acces mai mic, fie
o capacitate mai mare de memorare,
fie îmbunătăţire tehnologică etc.,
toate acestea constituindu-se în tot
atîtea criterii de clasificare sau de
utilizare a unui anumit tip de memo¬
rie în funcţie de aplicaţie. De altfel
saltul spre calculatoarele moderne
s-a făcut datorită conceptului de
PROGRAM MEMORAT, idee care a
stat pînă în prezent la baza calcula¬
toarelor.
Aşadar, există numeroase moduri
de clasificare a memoriilor, unul
dintre acestea fiind modul de acces
la informaţie. In memoriile cu AC¬
CES ALEATOR informaţia se află la
o adresă precisă, prin intermediul
căreia se face accesul. O bună parte
din memoriile interne ale calculatoa¬
relor sînt de acest tip. Memoriile cu
ACCES SECVENŢIAL nu permit ac¬
cesul direct ia informaţia conţinută.
Este cazul memoriilor externe din
categoria benzilor magnetice „cla-
sice“, unde pentru a avea acces la'o
anumită informaţie este necesară
defilarea întregii benzi, deci un timp
de acces foarte mare. Am spus mai
sus „clasice 11 deoarece unităţile de
bandă magnetică cu acces continuu
(streaming), apărute ulterior, au re¬
zolvat în mare parte acest neajuns.
Corespondentul în cadrul memorii¬
lor interne al acestui tip îl constituie
registrul de deplasare (pe care' îl
vom avea în yedere ulterior), care
constituie o _memorie fundamental
secvenţială. în sfîrşit, MEMORIILE
ASOCIATIVE sînt caracterizate prin
faptul că informaţia este regăsită
prin analogie cu conţinutul său.
Să ne amintim în continuare, pe
scurt, caracteristicile generale ale
memoriilor (interne sau externe),
care trebuie obligatoriu cunoscute
înainte de conceperea unei aplicaţii.
• timpul de scriere: reprezintă in¬
tervalul dintre momentul în care in¬
formaţia de înregistrat şi adresa se
află la intrarea memoriei şi momen¬
tul în care informaţia este efectiv în¬
scrisă;
• timpul de citire: intervalul dintre
specificarea adresei şi momentul în
care informaţia este disponibilă la
ieşirea memoriei;
• timpul de acces: acesta este de
multe ori sinonim cu timpul de ci¬
tire; pentru memoriile secvenţiale ne
vom referi la un timp mediu de ac¬
ces;
• timpul de ciclu: după o operaţie
de scriere sau citire, memoria poate
avea nevoie de un timp de reîn-
scrîere sau de „recuperare 11 . Acest
ciclu reprezintă suma între timpul
de acces şi timpul de reînscriere;
Datorita «arii rezoluţii a iiprieantei K6313 disensiunea
unui ecran se regăseşte intr-un dreptunghi tipărit de 19,3 x
5,3 ce.
.Saca se doreşte o alta disensiune grafica a isaginii
rutina CQPYE poate fi isaginata si construita corespunzător
dorinţelor utilizatorului folosind in nod corespunzător si re¬
sursei® oferit® de isprisanta K6313.
Observaţie valabila pentru toate rutinele si prograţele pre¬
zentat® anterior : daca dintr-un sotiv oarecare (de exeaplu
“pliciuri" din reţeaua de alisentare) se inuieaza progratarea
interfeţei, ea se poate reprograta foarte uşor folosind o sec¬
venţa de instrucţiuni sisilara secvenţei 6-11 din progresul
ÎESTSI , fara a sai fi necesara reiocrcarsa rutinelor (progre¬
selor) incarcate anterior.
Prohleta "piidurilsr* de oprire-pornire a isprisantei , se
poate rezolva punind filtre de.reţea.
Posibilităţile de dezvoltare ale unor prograie si rutine
utiliiind interfaţa seriala pentru calculatorul' SC85 nu sînt
nici pe departe epuizate de aceasta prisa -aplicaţie, Profite®
cititorilor pasionaţi de tehnici de calcul si utilizării cal¬
culatorului HC8S ca voi reveni , pentru interfaţa seriala , ca
noi aplicaţii intsrgsicitg.
O prii* sugestie, pentru utilizatorii avansaţi buni cunoscă¬
tori ti acestui @chipaae?tt , este includerea parţiala sau in
totalitate a rutinelor prezentate in spaţiul R.GH iEPRQff 27161
dela adresa 386E la adresa 3CFF cars reprezintă 1169 octeti -
spaţiu neocupat in prezent. -
• timpul de transfer: reprezintă vi¬
teza cu care memoria acceptă infor¬
maţiile fie la scriere, fie la citire.
Aceasta se măsoară în hertzi sau în
biţi/secunda;
* capacitatea: aceasta se referă
desigur la numărul de biţi pe care o
memorie îi poate stoca; această ca¬
pacitate a atins în prezent valori im¬
presionante atît pentru memoriile in¬
terne (de ordinul megaocteţiior), cît
şi pentru cele externe (de ordinul
gigaocteţilor la CD-ROM sau, în
perspectivă, pentru discul magneto-
optic);
® densitatea de informaţie: repre¬
zintă, fireşte, cantitatea de informa¬
ţie conţinută raportată la unitatea de
vojum.
înainte de a trece mai departe/se
impune să mai luăm în considerare
două noţiuni: prima dintre ele se re¬
feră la volatilitate, care presupune
pierderea conţinutului memoriei la
oprirea alimentării. Este cazul unor
memorii cu circuite integrate, spre
deosebire de memoriile externe
magnetice, care sînt nevolatile. De
asemenea, ne mai referim la citirea
distructivă a conţinutului memoriilor
în care însăşi această operaţie dis¬
truge conţinutul. Este cazul vechilor
memorii cu ferită, de exemplu (care
trebuie sistematic reînscrise). spre
deosebire de memoriile interne şi de
cele externe magnetice. în figură
se pot observa 16 celule ale unei
memorii plane, numerotate în zeci¬
mal (de la O la 15) sau în binar (de
la 0000 la 1111); aceste valori repre¬
zintă adresa fiecărei celule în care
urmează să se înscrie datele. De
multe ori, pentru a fi mai sugestivi,
recurgem la următoarea metaforă:
considerăm memoria ca un scrin cu
multe sertare, fiecare dintre acestea
numerotate. Aceste numere repre¬
zintă adresa, iar conţinutul sertare¬
lor înseamnă informaţia conţinută.
MEMORIILE INTERNE BAZATE
PE CIRCUITE INTEGRATE
După cum se ştie, memoriile in¬
terne se împart în două mari catego¬
rii — RAM şi ROM —, cu roluri bine
definite.
Memoriile RAM (Random Access
Memories) sînt deci memorii cu ac-
DISTRÎBUTIÂ CELULELOR
UNEI MEMORII PLANE
1111 *
1110
1101
11
(15)
(14)
(13)
(123
1011
1010
1001
1000
(111
(10Î
(9)
(8)
0111
0110
0101
0100
(7)
(6)
(5)
(4)
0011
0010
0001
0000
{3Î
(2)
(1)
(0)
ces aleator care se pot şterg.e şi
reînscrie de către utilizator.
Memoriile ROM (Read Only Me¬
mories) sînt memorii care pot fi nu¬
mai citite, ele fiind înregistrate de
către producător cu programe in¬
terne de lucru (denumite şi firm-
ware). O dată cu dezvoltarea diferi¬
telor tehnologii, memoriile ROM au
devenit PROM (Programmable
ROM) — putînd fi programate de
către utilizator —, EPROM (Erasabie
PROM) — ce pot fi şterse şi reîn¬
scrise.
înainte de a intra în alte detalii,
trebuie să mai amintim registrele de
deplasare — memorii cu acces sec¬
venţial în care informaţia se depla¬
sează de la o celulă la alta —, regis¬
trele — memorii liniare cu acces pa¬
ralel —, stivele, în care deosebim
două categorii: FIFO (first in, first
out, cu alte cuvinte prima informaţie
introdusă este şi prima extrasă) şi
LIFO (last in, first out, în care ultima
informaţie introdusă este prima ex¬
trasă).
Bineînţeles, memoriile se mai pot
clasifica şi în funcţie de tehnologia
de bază a circuitului integrat, deci
pot fi MOS, bipolare, pe bază de
CCD etc.
în numărul următor vom prezenta
cîteva noţiuni despre memoriile in¬
terne statice şi dinamice şi despre
celelalte tipuri de memorii enunţate
pe scurt în acest articol introductiv.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
TEHNIUM 9/1989
15
Articolul 1: în scopul formării unui comportament discipli¬
nat şi.preventiv pe drumurile publice, cît şi pentru cunoaş¬
terea şi respectarea de către întregul tineret a normelor de
circulaţie şi de conduită preventivă, redacţia revistei „Teh-
nium“, cu sprijinul de specialitate al Direcţiei Circulaţie din
Inspectoratul General al Miliţiei, organizează anual un con¬
curs pe teme rutiere, „Circulaţia 11 .
Articolul 2: Concursul se va desfăşura anual, prezentîn-
du-se grafic imagini din circulaţia rutieră, însoţite şi de texte
explicative care vor cuprinde probleme de circulaţie şi de
conduită preventivă specifice pietonilor (A), bicicliştilor,
motocicliştilor, motoretiştilor (B) şi automobiliştilor (C).
Articolul 3: Publicarea imaginilor, însoţite de întrebări şi
textele explicative corespunzătoare, se va face în trei nu¬
mere consecutive ale revistei „Tehnium 11 .
Articolul 4: La concurs pot participa toţi tinerii care au îm¬
plinit vîrsta de 14 ani, cît şi colective de membri din cadrul
cercurilor de creaţie tehnico-aplicative din sistemul U.T.C.,
întreprinderi şi instituţii etc.
Articolul 5: Participanţii la concurs sînt datori să comen¬
teze cu soluţii temeinic justificate şi în spiritul conduitei ru¬
tiere preventive toate situaţiile publicate în fiecare număr al
revistei, trimiţînd răspunsurile redacţiei într-un plic închis.
Articolul 6: Scrisoarea cu toate răspunsurile se va expe¬
dia pe adresa redacţiei revistei „Tehnium“ — Piaţa Scînteii
nr. 1, Bucureşti, cod 79784, pentru concursul pe teme ru¬
tiere „Circulaţia ’89“, pînă la data de 15 octombrie (data
poştei).
Articolul 7: Juriul, constituit din specialişti, reprezentanţi
ai C.C. al U.T.C., ai I.G.M.— Direcţia Circulaţie şi ai revistei
„Tehnium 11 , va examina conţinutul scrisorilor primite în ve¬
derea premierii celor mai bune răspunsuri.
Articolul 8: Premiile se procură anual de către redacţia re¬
vistei „Tehnium 11 .
Articolul 9: Răspunsurile apreciate ca fiind foarte bune
vor fi recompensate cu următoarele premii:
a) un premiu special al revistei „Ştiinţă şi tehnică" în va¬
loare de 1 000 de lei;
b) un premiu special al revistei „Tehnium 11 în valoare de
1 000 de lei;
c) trei premii constînd din obiecte în valoare de 600 de lei;
d) zece menţiuni constînd din 5 almanahuri „Ştiinţă şi
tehnică 11 şi 5 almanahuri „Tehnium 11 ;
e) mai pot fi acordate alte premii din partea unor între¬
prinderi sau instituţii.
Articolul 10: Cele mai bune răspunsuri vor fi popularizate
prin intermediul presei.
Articolul 11: Concluziile desprinse în urma verificării
răspunsurilor primite şi a recompensării celor apreciate co¬
respunzător vor fi inserate în scurte note, care vor fi supuse
spre analiză conducerii Direcţiei Circulaţie şi a revistei
„Tehnium 11 , ce vor stabili măsuri adecvate pentru întărirea
disciplinei rutiere şi prevenirea accidentelor de circulaţie.
ÎNTREBAREA NR. 3A: Precizaţi care dintre cele două grupuri de pietoni
traversează corect intersecţia de mai sus.
ÎNTREBAREA NR. 3 B: Care dintre vehiculele din imaginea alăturata îşi
poate continua deplasarea?
ÎNTREBAREA NR. 3 C: Pe care dintre cele trei trasee trebuie să se înscrie
^conducătorul autoturismului pentru 2 efectua virajul la stingă?
TEHNIUM â/1989
1
VENTILATOR
Ing. AUREL1AN iVSATEESCU
doar la ventilatoarele ce se fixeaza
în perete,,cu evacuare în tubulatura
de ventilaţie, pentru a nu permite
accesul insectelor etc.;
— peretele se va decupa cu dalta
şi ciocanul la diametrul tubului de
aluminiu. Etanşarea se realizează cu
lapte de ipsos sau cu burete de po-
liuretan;
— motorul utilizat poate fi de la
pick-up-urile v ,Ziphona‘‘, „Belcanto“,
„Supraphon",' adaptînd suporturile
de prindere din tablă de aluminiu la
lungimea necesară;
— diametrul tubului va fi cu 10
mm mai mare decît diametrul elicei
din plastic;
— sitele de protecţie se vor şterge
periodic cu o perie uscată pentru în¬
lăturarea prafului;
— ventilatoarele care lucrează în
bucătării se vor murdări intens cu
un strat vătuit format din particule
de praf lipite cu particule fine prove¬
nite din vaporii de ulei de gătit. De
două ori pe an se recomandă de¬
montarea completă, spălîndu-se
toate componentele cu apă caldă şi
detergent. Motorul se va demonta
complet, rotorul putîndu-se spăla în
puţină benzină sau alt solvent pen¬
tru grăsimi. Statorul, ce conţine şi
bobinele, se va curăţa cu o pensulă
cu par, ferindu-se terminalele bobi¬
nelor. Părţile metalice se pot şterge
cu vata muiată în solvent (benzină,
benzina extracţie, tiner, acetonă),
fără a atinge bobinele;
— la montaj, bobinele statorului
2
Prezentăm celor interesaţi o solu¬
ţie practică pentru rezolvarea unor
probleme legate de ventilarea încă¬
perilor. Precizam că această soluţie
oferă următoarele avantaje deloc de
[neglijat comparativ cu alte soluţii
; asemănătoare:
— economicitate şi consum ener¬
getic foarte redus, ceea ce permite-
ea instalaţia să lucreze în regim per¬
manent, extrem de silenţios;
— construcţie simplă, comodă,
uşor de executat;
— fiabilitate deosebită, durabili¬
tate în timp verificată personal de
peste 10 ani în mai multe destinaţii,
în condiţii de funcţionare continua.
Acest ventilator a fost şi este utili¬
zat pentru:
— înlăturarea umezelii din baie în
condiţiile în care această încăpere
nu are fereastră directă către exte¬
rior (ventilaţie prin tubulatură). S-au
obţinut înlăturarea rapida a aburu¬
lui, evaporarea apei din condens, în¬
lăturarea mucegaiului negru şi a mi¬
rosului neplăcut din încăpere;
— ventilarea forţata a cămării prin
tubulatura de ventilaţie;
— ventilarea aerului din bucătă¬
rie, ca ventilator de geam sau pen¬
tru mărirea tirajului.'
DETALIILE CONSTRUCTIVE sînt
cuprinse în figurile 1, 2 şi 3, ce nu
necesită explicaţii deosebite. în
urma exploatării de mai mulţi ani,
fac următoarele precizări privind
construcţia şi exploatarea:
— sita de protecţie se va monta
se leaga in serie pentru conectarea
la 220 Vca. Se va conecta începutul
unei bobine cu sfîrşitul celeilalte, iar
celelalte două terminale vor fi co¬
nectate la reţea;
— motoraşele de pick-up au la¬
găre cu autoungere şi nu vor fi unse
cu nici un tip de lubrifiant, în caz
contrar poate apărea blocarea roto¬
rului.
Datorită consumului foarte redus,
ca şi silenţiozităţii deosebite,
ventiiatoarele pot fi utilizate în re¬
gim continuu mulţi ani sau pot fi co¬
mandate de un ^temporizator.
Personal am mai utilizat acest tip
de ventilator şi într-o altă destinaţie:
am „ajutat“ agregatul frigorific al fri¬
giderului şi congelatorului în timpul
verii,, atunci cînd temperatura din
apartamente ajunge în unele cazuri
la peste 30°C. In aceste condiţii
schimbul termic agregat-mediu se
face cu randament scăzut. Fluxul de
aer al ventilatorului uşurează munca
agregatului cu următoarele benefi¬
cii:
— scăderea consumului de ener¬
gie;
— creşterea fiabilităţii agregatului
ce nu se va mai supraîncălzi;
— creşterea duratei de exploatare
prin micşorarea uzurilor excesive ce
apar la o funcţionare în condiţii de
temperatură ridicată.
LISTA DE MATERIALE
NR.
CRT.
DENUMIREA
NR. SUC.
OBSERVAŢII
1 .
Elice
1
Piesă schimb ventilator de masă
2.
Şurub M3 x 10
3
3.
Piuliţă M3
3
4.
Şaiba plată 3,2
6
5.
Suport motor
1
Tablă Al gros. > 0,5 mm
6.
Şurub M3 x 10
3
7.
Şaibă plată 3,2
3
8.
Tub
1
Tablă Al rolultă, gros. 1 mm
9.
Sită protecţie
1
Oţel inox, oţel galvanlzat
10 .
Motor electric
1
n = 1 450 rot/min de la p
„Zlphona", P = 14 W
11.
Cutie borne
1
Piesă de schimb corpuri ilumina
IZ
Şurub M3 x 25
Piuliţă M3
1
13.
1
Kp „
iliillTO UE ZâO" '
In figura 1 este prezentată schema
electrică a unui generator de zgo¬
mot, generator ce poate fi montat
într-un navo sau automodel care
funcţionează cu un motor cu ardere
internă.
Montajul se compune dintr-un os¬
cilator cu autoblocare şi dintr-un
etaj de amplificare în clasa C. Prin
RP1 se reglează frecvenţa.
Montajul se alimentează cu baterii
de. 4,5—6 V.
în figura 2 este dată schema de
cablaj cu amplasarea componente¬
lor.
Cuplarea între etaje se face cu ,un
transformator cu raportul 4:1, de" ti¬
pul celor folosite la radioreceptoare
în etajul final.
SF018=BC177, SF126D=BC107.-
<£SF126D] rz
IC 7 5,6 k\
i mt. _L,J
J SF1Z6ff-
imvrs hm 'M r f*
o C o C *■
IA ’
INTERFON DUPLEX
, Sînt cunoscute marile avantaje ale
unei convorbiri duplex, (tip telefonic)
în care corespondenţii pot conversa
liber fără manevre suplimentare tip
emisie/recepţie.
Interfonul prezentat are următoa¬
rele caracteristici:
— convorbiri duplex;
— legătura între posturi se reali¬
zează prin două fire;
— distanţa între două posturi ma¬
ximum 5 km, pentru a avea caracte¬
risticile unei convorbiri telefonice
(convorbirea rămîne inteligibilă
chiar pentru distanţe de 10... 15 km);
— posturile sînt telealimentate,
putîndu-se monta în locuri lipsite de
surse de energie.
Aceste performanţe sînt realiza¬
bile în condiţiile utilizării mijloacelor
şi metodelor Specifice telefoniei.
Astfel, convorbirea se poartă pe o li¬
nie simetrică faţă de pămînt (din
punct de vedere al semnalului de
•convorbire). Posturile sînt aparate
telefonice obişnuite, adaptate sco¬
pului propus.
După cum se poate vedea în fi¬
gura 1, cele două aparate sînt mon¬
tate în serie cu sursa de alimentare,
respectîndu-se polarităţile indicate.
Ing. ANDRSÂN NICOLAE
In figura 2 se dă schema electrică a
unui post. Jumătatea din stînga re¬
prezintă un aparat telefonic obiş¬
nuit, căruia i se ataşează, la bornele
L2—SI, o sonerie electronică.
Schema este reprezentată cu micro-
receptorul aşezat pe furcă» în
schema propriu-zisă a aparatului te¬
lefonic se fac următoarele modifi¬
cări:
— se elimină ştrapul S’l—D5;
— se scurtcircuitează condensa¬
torul de 1 n F;
— se decuplează soneria electro¬
mecanică de la pinii SI— S2;
— eventual, se decuplează discul
telefonic şi pe pinii D2—D4 se co¬
nectează un ,ştrap (călăreţ).
Discul şi soneria electromecanică
se pot elimina din apăratul telefonic.
Dispozitivul electronic de apel utili¬
zează o capsulă telefonică recep¬
toare sau un difuzor cu impedanţa
mai mare de 50fi. Circuitul integrat
MMC4011 intră în componenţa unui
oscilator audio, întrerupt cu o frec¬
venţă de 5...20 Hz. tonalitate se
poate modifica din rezistenţa de 25
kll marcată cu steluţă.
Funcţionare. Cînd microreceptoa-
rele celor două aparate sînt aşezate
S2 t s ,? s1
LINIE MAX. 5 km
BATERIE
24Vcc
pe turca, tensiunea de alimentare
este blocată de cele două diode
PL13Z, din cele două aparate. Cir-
cuitul este următorul; +bateriei
bornă a (ATI), contact închis F2,
diodă PL13Z, circuit electronic,
bornă b (ATI), bornă a (AT2), con¬
tact închis F2, diodă PL13Z, circuit
electronic, bornă b (AT2), -baterie.
Presupunînd că se ridică microre-
ceptorul lui ATI, se închide următo¬
rul circuit: +baterie, bornă a (ATI),
ştrap D2-D4, circuit de convorbire
ATI, contact furcă FI, bornă b
(ATI), bornă a (AT2), contact.închis
F2, diodă PL13Z, circuit electronic,
bornă b (AT2) -baterie. După cum
se observă, în serie cu dioda PL13Z
(AT2) apar circuitul electronic de.
apel din AT2 şi circuitul de convor¬
bire din ATI. Diferenţa de tensiune •
0i %jH
814 13 12 11 10 9 8
25vi:
Ubaterie—UPI 13Z=11 V determina
apariţia unui curent ce pune în
funcţiune soneria electronică din
AT2. Aceasta sună atît timp cît mi-
eroreceptorul aparatului ATI este ri¬
dicat de pe furcă, iar de la postul
AT2 nu s-a răspuns. Cînd se răs¬
punde, prin ridicarea microrecepto-
rului lui AT2 se stabileşte circuitul: +
baterie, borna a (ATI), circuit de
convorbire ATI, contact FI, borna b
(ATI), borna a (AT2), circuit de
convorbire. AT2, contact FI, borna b
(AT2), -baterie. Curentul stabilit în
circuit este determinat de suma re¬
zistenţelor celor două circuite de
convorbire (cca 40 mĂ pe linie zero
km). în acest moment se poate
purta o convorbire duplex. Caracte¬
ristica acestui circuit de convorbire
o constituie existenţa unui transfor¬
mator diferenţial TD care, împreună
cu rezistenţa de 680H şi impedanţa
văzută spre linie, formează o punte
echilibrată. Pe o diagonală se află
microfonul cu carbon, iar pe cea¬
laltă diagonală capsula receptoare.
Astfel, semnalul emis de microfonul
circuitului de convorbire este împie¬
dicat să ajungă în, propria capsula
receptoare.
Alimentarea instalaţiei se poate
face şi de la un redresor bine filtrat.
Schema din figura 3 poate alimenta
singură interfonul sau poate lucra în
tampon cu bateria.
[D2 D4 0,47
I?3 F
18
TEHNiUM 9/1989
Funcţionarea motorului unui ayto-
vehicul cu aprindere prin scînteie în
regim de mers în gol forţat este ca¬
racterizată prin următoarele aspecte:
— pedala de acceleraţie este lă¬
sată liberă;
— clapeta de acceleraţie a carbu¬
ratorului este complet închisă;
— autovehiculul se deplasează
inerţial sau coboară o pantă, iar mo¬
torul are o turaţie mai mare decît tu¬
raţia de ralanti.
In aceste condiţii, galeria de ad-
misiune a motorului este locul unde
se formează depresiuni apreciabile,
cu influenţă directă asupra circuitu-
lui_ de mers în gol.
într-adevăr, deoarece depresiunea
în acest regim este mult mai mare
decît depresiunea caracteristică re¬
gimului. normal de mers în gol (ra¬
lanti), motorul este alimentat cu un
surplus cfe combustibil, ceea ce se
traduce prin majorarea inutilă a
consumului de carburant.
O soluţie pentru anularea acestei
risipe de combustibil (evidenţiată
mai ales la deplasarea în interiorul
localităţilor) este blocarea circuitului
de mers în gol în momentul apariţiei
regimului de decelerare. Cea mai
comodă cale este utilizarea unui
ventil electromagnetic (supapă elec¬
tromagnetică), a cărui funcţionare
poate fi controlată electronic.
Există autovehicule dotate din fa¬
bricaţie cu asemenea electroventile
(SKODA, OLTCIT) şi altele la care
se pot adapta supape electromagne¬
tice existente în comerţ (DACIA
1300). Deoarece execuţia unui astfel
de electroventil este relativ compli¬
cată, iar preţul accesibil, nu se reco¬
mandă execuţia lui artizanală, ci
procurarea din comerţ.
Nu acelaşi lucru se poate spune
despre partea electronică ce contro¬
lează funcţionarea electroventilului,
care poate fi realizată şi implemen¬
tată pe autovehicul fără probleme
deosebite.
Economizorul electronic de com¬
bustibil prezentat în figura alăturată
se evidenţiază prin următoarele ca¬
racteristici:
— tensiune de alimentare: 9—16
V;
— curent consumat maxim: 450
mA (cu electroventilul în stare acţio¬
nată);
— turaţie de acţionare: 1 200
rot/min;
— turaţie de revenire: aproximativ
1 400 rot/min;
— histerezis de turaţie: 200
rot/min;
— funcţionare automată la elibe¬
rarea totală a pedalei de acceleraţie;
— blocarea funcţionării în orice
regim de turaţie la apăsarea pedalei
de acceleraţie;
— semnalizarea funcţionării prin
LED-uri dispuse la bordul autovehi¬
culului.
Schema electrică prezentată cu¬
prinde un convertor frecvenţa-ten-
siune, realizat cu circuitul integrat
Cil (MMC4047), un inversor (TI),
un integrator (circuitul de integrare
R7—C5), un comparator cu histere¬
zis realizat cu amplificatorul opera¬
ţional CI2 (/3A741) şi un etaj final
realizat cu tranzistoarele T2 (BC171)
şi T3 (BD137, BD139). Pentru sem¬
nalizare sînt utilizate două LED-uri,
unul roşu (LED R) şi unul verde
(LED V). Din motive de siguranţă în
exploatare şi pentru că economizo¬
rul trebuie să lucreze într-un dome¬
niu larg de temperaturi, pentru con¬
vertorul frecvenţă-tensiune a fost
utilizat circuitul CMOS-MMC4047,
montat într-o schemă de monostabil
triggerabil comandat pe frontul po¬
zitiv. Semnalul obţinut de la RUP-
TOR, divizat de grupul Rl—R2 şi li¬
mitat de diodele Dl, D2 (1N4Î48),
este aplicat pinului 8 (+TRIGGER).
La pinul 10 se culege o succesiune
de impulsuri avînd perioada T=
2.48C2R3 (durata impulsului generat
de monostabil). După inversarea
acestor impulsuri de către tranzisto¬
rul T, semnalul rezultat este integrat
de grupul R7-C5, iar tensiunea con¬
tinuă de la bornele condensatorului
C5 se aplică intrării inversoare a
comparatorului C'l2. Datorită con¬
densatorului C6 (0,1/uF), tensiunea la
ieşirea lui CI2 este foarte bine fil¬
trată. Prin utilizarea rezistorului R10
(47 kfî) se obţine un histerezis de
frecvenţa (turaţie) de 6,6 Hz (res¬
pectiv 200 rot/min), obligatoriu pen¬
tru funcţionarea corectă a dispoziti¬
vului. Intrarea neinversoare a lui CI2
este conectată la dispozitivul'
R8-R16 de pe care se culege o ten¬
siune de referinţă, de fapt o frac¬
ţiune din U DZ1 .
Regimul normal de funcţionare, a
motorului presupune următoarele si¬
tuaţii:
LIVIU CÂOINOiU, Botoşani
a) autovehiculul se află în regim
de mers normal, turaţia este mai
mare de 1 400 rot/min, contactul
MICRO fiind deschis (pedală de ac¬
celeraţie apăsată);
b) autovehiculul se află în regim
de mers în gol forţat (decelerare),
turaţia este mai mare de 1 200
rot/min, contactul MICRO fiind în¬
chis (pedală de acceleraţie liberă).
în cazul „a", tensiunea existentă la
ieşirea Iui CI2 şi divizată de
R11—R12 este mai mică decît U BET2
+Udz 2 ; Din această cauză T2 este
blocat, T3 este în conducţie, bobina
EV este alimentată, iar LED-ul V
este aprins. Circuitul de ralanti este
alimentat, în mod normal cu com¬
bustibil. în cazul „b“, prin contractul
MICRO în stare închisă, emitorul lui
T2 este pus la masă, iar dispozitivul
este pregătit pentru funcţionarea ca
economizor.
într-adevăr, pentru orice turaţie
mai mare de 1 200 rot/min, tensiu¬
nea la ieşirea lui CI2 este aproxima¬
tiv 6,5 V, T2 intră în saturaţie, iar T3
se blochează. Electroventilul EV nu
este alimentat şi circuitul de mers în
gol este obturat, consumul de ben¬
zină în acest regim anulîndu-se. Re¬
venirea la mersul normal se face au¬
tomat cînd turaţia motorului scade
sub valoarea de 1 200 rot/min sau la
apăsarea pedalei de acceleraţie (în
orice regim de turaţie). Dispozitivul
îşi reia ciclul de funcţionare auto¬
mat, peste turaţia de 1 400 rot/min.
Funcţionarea corectă a dispozitivu¬
lui electronic descris şi bineînţeles a
electroventilului nu favorizează eco¬
nomii exagerate de combustibil,
acestea situîndu-se în domeniul 8-^
10% la mersul în oraş şi de 12-M6%
la mersul în zone de deal sau
munte. Pentru mersul pe drumuri
publice în afara oraşului sau fără
pante, economia este nesesizabilă.
Executat conform schemei elec¬
tronice descrise, economizorul func¬
ţionează la parametrii indicaţi ante¬
rior. Pe schemă nu există nici un
element de regjaj, acesta nefiind ne¬
cesar. Totuşi, în cazul cînd este ne¬
cesară ajustarea fină a pragurilor de
turaţie, se va înlocui temporar rezis-
torul R8 cu un potenţiometru semi-
reglabil de 5 kl 1. Nu se recomandă
montarea definitivă a acestuia pe
cablajul economizorului din cauza
vibraţiilor puternice apărute în tim¬
pul funcţionării motorului.
Punerea la punct a economizoru¬
lui se face utilizînd un generator de
semnal dreptunghiular avînd o ten¬
siune de ieşire mai mare sau cel pu¬
ţin egală cu 10 V, pus pe domeniul
IO-r-200 Hz. Semnalul se aplică pe
Rl şi se urmăreşte funcţionarea co¬
rectă, la turaţiile indicate (1 200 şi
1 400 rot/min) prin vizualizarea stării
LED-urilor.
Reamintim că relaţia între frec¬
venţa impulsurilor de aprindere „f“
şi turaţia motorului în patru timpi,
„n“, este:
Hz) =
Microîntrerupătorul MICRO poate
fi unul de fabricaţie industrială,
montat opţional lîngă pedala de ac¬
celeraţie sau pe carburator. în am¬
bele cazuri este obligatoriu ca sta¬
rea închis a contactului să cores¬
pundă situaţiei „pedală de accele¬
raţie liberă".
LiSTA PIESELOR COMPONENTE
Rl — 10 kiî; R2 — 10 kfî; R3 —
160 kfî; R4 — 47 kîî; R5 — 22 k£l; R6
— 4,7 kiî; R7 — 22 kO; R8 — 4,7 kfî;
R9 — 360 fi; R10 — 47 kft; R11 —
4,7 kfî; R12 — 1 kfî; R13 — 470 fi;
R14 — 750 fi; R15 — 750 fl; R16 —
15 kfî; CI - 10 nF/25 V; C2 - 10 nF/
250 V (stiroflex); C3 — 47 nF/25 V;
C4 — 47 mF/10 V; C5 — 10 juF/35 V
(tantal); C6 — 1,1 mF/100 V; C7 —
10 nF/25 V; Dl, D2 — 1N4148; D3 —
1N4QQ1; DZ1 — PL7V5; DZ2 —
PL6V8; TI, T2 — BC107, BC171,
BC108; T3 — BD137, BD139; LED R
— MDE1101R; LED V — MDE1101V;
Cil — MMC4047; C!2 — /3Â741; EV
— supapă electromagnetică 12 V.
Vă recomandăm o carte:
AGENDA RADIO ELECTRONISTULUI
Un autentic eveniment editorial
pentru electronişti îl constituie apa¬
riţia Agendei radioelectronistului
(ediţia a doua, seria Practică a pres¬
tigioasei Edituri Tehnice), realizată
de unul din cunoscuţii publicişti în
domeniu şi cadru didactic la Institu¬
tul Politehnic din Bucureşti, ing.
Nicolae Drăgulănescu.
în urmă cu 6 ani, apariţia primei
ediţii a acestei lucrări reprezenta
pentru fiecare constructor un auten¬
tic sprijin, competent şi accesibil,
menit să selecteze, să sintetizeze şi
să actualizeze informaţia ştiinţifică
din domeniul radioelectronicii.
Ediţia a doua a volumului semnat
de ing. N. Drăgulănescu se prezintă
ia mtîlnirea cu publicul avînd ample
modificări de conţinut şi structură,
noi capitole impuse de dezvoltarea
şi diversificarea considerabilă a
componentelor, aparatelor şi echi¬
pamentelor electronice româneşti.
Astfel au fost dedicate capitole noi
circuitelor integrate CMOS/NMOS/
PMOS, tiristoarelor cu contacte prin
presiune, testoarelor automate, tele¬
vizoarelor în culori, telefoanelor
electronice, tranzistoarelor bipolare,
dispozitivelor optoelectronice, rezo¬
natoarelor cu cuarţ, componentelor
pasive, aparatelor electronice pentru
măsurare/testare, echipamentelor de
înaltă fidelitate etc.
Caracterul practic necesar infor¬
maţiei destinate tuturor constructo¬
rilor amatori de radioelectronicâ a
fost accentuat în noua ediţie de pre¬
zenţa capitolelor referitoare la circu¬
ite integrate (cu configuraţia termi¬
nalelor şi performanţe), la noile sis¬
teme de marcare/codificare, la com¬
ponente electronice pentru mi¬
crounde, diode şi tranzistoare pen¬
tru uz didactic, la ap'aratele electro¬
nice de larg consum. în acest sens
este, de asemenea, deosebit de utilă
şi prezentarea succintă a principale¬
lor întreprinderi şi institute de cer¬
cetare ştiinţifică şi inginerie tehnolo¬
gică avînd profil electrotehnic şi
electronic.
Noua ediţie a Agendei radioelec¬
tronistului are complet reorganizate
şi amplu suplimentate informaţiile
referitoare la folosirea clasificării ze¬
cimal universale în electronică,
precum şi la abrevierile uzuale spe¬
cifice (în limbile română, engleză,
franceză, germană, rusă) şi la codul
INSPEC (clasificator de subiecte/
probleme în electrotehnică şi elec¬
tronica).
Amplul index cronologic, ce mar¬
chează invenţii, descoperiri, studii şi
realizări în electrotehnică şi electro¬
nică,: este adus la zi cuprinzînd
într-o amplă acoladă temporală
principalele evenimente între sec. VI
î.e.n. şi anul 1988.
Aria de interes a recentului volum
este substanţial lărgită prin include¬
rea prezentării aparaturii electronice
medicale sau a celei destinate auto-
mobiliştilor.
Ţinuta ştiinţifică elevată, limbajul
accesibil, clar, informaţia actualizată
se constituie în atributele principale
ale unei lucrări ce nu trebuie să lip¬
sească din biblioteca oricărui elec¬
tronist, specialist sau amator.
Se cuvin, de asemenea, menţio¬
nate eforturile şi promptitudinea cu
care Editura Tehnică a facilitat apa¬
riţia celei de-a doua ediţii a Agendei
radioelectronistului, volum dedicat
unui domeniu aflat într-o eferves¬
centă dezvoltare.
m
TEHNIUM 9/1989
RIGLĂ DE CALCUL PENTRU COLOR
Prof. MICKEY D. tVtOGBORNIŢA
Eliminarea dominantei de culoare
la executarea copiei pozitive pe hîr-
tie, în sistem substractiv, necesită
folosirea filtrelor galben, purpuriu şi
verde-albăstrui de diverse densităţi.
Acestea se folosesc fie combinate
cîte două, fie individual (o singură
culoare), niciodată toate trei, deoa¬
rece prin aceasta s-ar introduce un
filtru gri de atenuare care prelun¬
geşte timpul de expunere şi micşo¬
rează saturaţia culorilor.
Producătorii debalansează inten¬
ţionat hîrtia fotografică şi, notînd pe
pachet debalansarea, informează
astfel pe cumpărători asupra filtraju¬
lui necesar.
De exemplu, o notaţie: 50.20.00 pe
pachetul de hîrtie indică necesitatea
unui filtraj preponderent galben, ur¬
mat de purpuriu pentru subdomi-
nantă, unul 00.50.10 filtraj purpuriu,
iar unul 30.00.50 va necesita filtraj
verde-albăstrui cu corecţie de gal¬
ben pentru subdominantă.
Această indicaţie nu mai este va¬
labilă în cazul hîrtiei expirate, care
'îşi schimbă diferenţiat sensibilitatea
straturilor, sau în cazul negativelor
debalansate puternic, care prin co¬
piere reuşesc să schimbe zona de
debalansare preconizată de fabri¬
cantul de hîrtie.
Ajungem deci la probe. Primele
pentru aflarea zonei în care se află
dominantele cromatice, apoi urmă¬
toarele pentru eliminarea dominan¬
tei şi a subdominantei. ‘
Se lucrează pas cu pas, prin creş¬
terea sau descreşterea densităţii fil¬
trelor, fapt care duce la creşterea
sau la scăderea timpului de expu¬
nere. Aflarea noului timp s-ar putea
face cu ajutorul unui exponometru
de laborator, dar acesta nu se afla
în posesia tuturor fotoamatorilor.
în prospectul obţinut la cumpăra¬
rea filtrelor color sau a capetelor
color, există un tabel cu corespon¬
denţa dintre densităţile filtrelor şi
coeficientul de prelungire a timpului
de expunere la folosirea lor.
De exemplu, pentru cap color
GFA — KROKUS, datele din tabel.
Calcularea timpului de expunere
se face în modul următor:
a. proba 1: se execută cu filtraj
galben purpuriu verde-albăstrui timp de expunere
50 20 00 6 s
proba 2: se apreciază necesar filtrajul
galben purpuriu verde-albăstrui
130 40 00
adică +80 galben (coeficient de
prelungire a timpului 1,1 conform
tabelului);
+20 purpuriu (coeficient de pre¬
lungire a timpului 1,1 conform tabe¬
lului).
Timpul pentru proba 2 = 6 s x 1,1
x 1,1 = 7,26 s, ceea ce reprezintă o
creştere a timpului de expunere cu
21% (1,1 x 1,1 = 1,21).
b. proba 1: se execută cu filtraj
galben purpuriu verde-albăstrui timp de expunere
70 70 00 6 s
proba 2: se apreciază necesar filtrajul
70 50 00
Adică -20 purpuriu (coeficient
de reducere a timpului 1,1 conform
tabelului).
Timpul pentru proba 2 = 6s/1,1 =
5,5 s, ceea ce reprezintă o scădere a
timpului de expunere cu 10%.
Problema constă în incomoditatea
de a face aceste calcule la lumina
de laborator color, mai ales cînd
avem de înmulţit valori mari de coe¬
ficienţi, corespunzători unor densi¬
tăţi ridicate.
Aceasta duce fn mod .curent la
aproximări de 10—20% faţă de tim¬
pul de expunere necesar, ceea ce
reprezintă, prin sub sau supraexpu-
nere, tot o debalansare faţă de in¬
tenţia avută la filtrare.
Se ajunge la filtrări suplimentare
S£CptSN£A A-A
Fig.f
/?/g/o asa/ry 6/a/o
m
TEHNIUM 9/1989
n 9 .2 Scpor/a/ r/p/'e/
4 ooar/ A4’J
ş
7,5
-i
225
J
>■ 1
\ G/V&. 5 mm 1
1_ -i
240
F/ 9 .3 GA/c/a/e /o Aera/e
F/p. 5 SuporA cursor
— i&
fig.8. Opritor
.. 4po<ş"J ! .£
4 -
Gros. 4/nm
5 \ 20
_JO_
75
r 7gooOgJ e 3_ - Fp.6 GA/dcp cursor y A’joun
sSj.5
□
c
+1
1
20
r
!
30
F/p/e/o
Şa/)/ cjo< s/c/)/
Fp. 7 GAtcfap <
V
£
Ej
51
r
5 20 1
.
30
_^
j
/
a
(O
□
__ <£&L _J
/s Sa/)/ exccu/o/
Galben
Purpuriu
Verde-albăstrui
Densitate
Coeficient
Densitate
Coeficient
Densitate
Coeficient
0— 30
1,0
0-20
1,1
0— 10
1,0,
40—100
1,1
30
1,2
20— 40
1,1
110-180
1,2
40
1,3
50— 60
1,2
190—240
1,3
50
1,4
70— 80
1,3
60
1.5
90-110
1,4
70
1,6
120—140
1,5
80
1,7
90
1,8
100
1,9 !
110
2,0
120
2,1
130
2,2
140 !
2,3
_i
: şi la dezorientarea operatorului asu¬
pra identificării corecte a dominan¬
telor.
Pentru comoditatea efectuării cal¬
culelor sub lumina aparatului de
mărit, am construit o riglă de calcul
gradată în coeficienţi corespunzători
densităţii filtrelor. Rigla fiind logarit-
mica, operaţia se desfaşoara con-'
form proprietăţii: logA+logB-logA.B.
în primul rînd, rigla (fig. 1) consti¬
tuie un memorator al coeficientului
de prelungire a timpului în funcţie
de densitatea fiecărei culori în parte.
Exemplu: punîndu-se rigleta cu re¬
perul 0 în dreptul filtrului galben fo¬
losit (în figură 100.00.00), se citeşte
pe rigletă în dreptul reperului 0 de
pe riglă coeficientul de prelungire a
timpului (1,1).
Pentru filtrul purpuriu rigleta se
poziţionează cu reperul 0 pe reperul
0 al riglei, citindu-se coeficientul de
prelungire în dreptul densităţii res¬
pective de filtru purpuriu. Pentru fil¬
trul verde-albăstrui se procedează
similar ca pentru filtrul galben.
în figura 1 se prezintă calcularea
coeficientului de prelungire a timpu¬
lui de expunere pentru exemplul a)
+ 80 galben; + 20 purpuriu.
Întîi poziţionăm cursorul mobil
astfel încît timpul de bază (proba 1)
sa se afle în dreptul decupării (6 s.).
Urmează glisarea rigletei mobile
pentru a pune reperul „0“ în dreptul
densităţii filtrului galben întrebuinţat
(40—100 similar conform tabelului).
. Citirea coeficientului de prelungire a
timpului de bază se face pe rigleta
mobilă, în dreptul densităţii filtrului
purpuriu întrebuinţat (+20).
Se pot întrebuinţa toate combina¬
ţiile de culori, respectiv galben şi
purpuriu pe scala de sus, verde-ai-
băstrui şi purpuriu pe scala de sus
combinata cu scala de jos şi ver-
de-albastrui cu galben pe scala de
jos.
Constructiv, rigla este formată din
suportul de bază (fig. 2), o placă de
plexiglas alb, pe care montăm cu
şuruburi M3 conform secţiunii A—A
ghidaje laterale ale rigletei (fig. 3).
Personal le-am executat prin tăierea
marginilor laterale ale unui echer de
plastic din comerţ, pentru a avea
şanţul longitudinal gata executat.
Rigleta (fig. 4) este prelucrată tot
din marginea unei echer din plastic,
la care trebuie să executăm un şanţ
simetric (se foloseşte vîrful unui şa-
băr cu care se aşchiază succesiv în
straturi).
Cursorul (plastic colorat) se exe¬
cută din reperele prezentate în figu¬
rile 5, 6, 7, prinse între ele cu şuru¬
buri M3 (prin şuruburi se reglează
strîngerea, respectiv deplasarea for¬
ţată a cursorului în lungul riglei).
Pentru ca rigla să nu iasă complet
din suport în timpul manipulării, la
capetele riglei se montează opritoa¬
rele (fig. 8), iar pe mijlocul rigletei
se montează un şurub limitator de
cursă.
Marcarea se efectuează după
montare, pe faţa riglei, prin zgîriere,
urmată de umplerea cu tuş a urmei
obţinute.
Scala logaritmică se copiaza după
o scală de riglă de calcul obişnuita
şi se marcheaza pe riglă cu coefi¬
cientul, iar pe ghidajele riglei cu
densităţi de filtru.
Pentru citirea mai comoda, rigla
se poate echipa cu sistem propriu
de iluminare, dar cu precauţiile ne¬
cesare pentru evitarea impresionam
hîrtiei.
TEHNIUM 9/1989
11
/ , 0 » gp®§
# ii
Alimentarea unor casetofoane sau radiorecep¬
toare este prevăzută pe 12 V, dar nu dispunem
decît de 6 V, cum este cazul autoturismelor „Tra-
bant".
Rezolvarea este dată de montajul alăturat, care,
prin intermediul unui multivibrator şi al unui cir¬
cuit dublor de tensiune, debitează 12 V. Cele
doua circuite integrate sînt TDA 2002, iar diodele
VD1-VD2-VD3 sînt 1N4001.
Regulatorul de tensiune este format din VT1
(BD136), VT2 (BC107) şi din VD4 (PL8). Curentul
maxim debitat este de 100 mA.
RADÎO TELEVIZIA ELEKTRONIKA, 3/1989
Stingerea automată a luminii pe scara unui)
bloc se poate realiza cu un montaj ce conţine u
circuit integrat 555.
Cînd se apasă butonul ST, se anclanşează r<
leul K; acesta, prin contactele de lucru, stabileşte^
alimentarea becurilor pe scară.
După un timp determinat de elementele sch
mei, releul este eliberat şi lumina se stinge.
Alimentarea montajului este asigurată de i
transformator coborîtor de tensiune (220 V/6 V). '
Diodele din schemă sînt 1N4001.
HC2
ce “5 b 11
0 +12V
3N 211/ 40673
(BF961)
Recepţia benzii de 24 MHz cu un receptor ce
este dotat cu circuite pentru 7 MHz se poate ob¬
ţine cu montajul prezentat alăturat.
La intrare este montat un filtru opreşte-bandă,
după care semnalul trece prin Tr. 1 şi este ampli¬
ficat de tranzistorul TI. Tranzistorul T2 este mi¬
xer care pe G, primeşte semnalul .de 24 MHz, iar
pe G 2 semnal de la oscilatorul local (17,890
MHz). Transformatorul Tr. 2 transferă semnalul
de 7 MHz.
Tr. 1 are în primar 1 spiră, iar în secundar 9
spire (priză la spira 2).
Tr. 2 are în primar 22 de spire, iar în secundar
3 spire.
L 2 are 0,75 mH, iar L 3 are 1,1 mH.
Toate bobinele sînt executate pe carcase de
frecvenţă intermediară. Oscilatorul local este sta¬
bilizat cu cuarţ.
QST, 4/1985
-# 0n
>
11
TEHNIUM 9/1989
PUŞL&I7ATE a PUBLICITATE » PUBLICITATE ■ PUBLICITA TE ■ PUBLICITATE ■ PUBLICITATE
Unitatea „CÂRTEA PRIN POŞTĂ"
din cadrul ; ; .. T pune la dispoziţia
celor interesaţi următoarele cărţi apărute
la EDITURA TEHNICĂ:
George Cojocarii — Roboţii în acţiuhe 23 lei
Dan Corn şa — Instalaţii electrotehnice industrial©, voi. 1—2 31 j©j
M. Marinescu — Instalaţii d© ard©r©. Culegere de probleme pentru ingineri 37
D. Micoiaescu — Fabricarea şi exploatarea anvelopelor şi camerelor d© aer 35 i@j
St. Mijâilescu — Maşini de construcţii, voi. 3 28 lei
G.C. Suciu — Ingineria prelucrării hidrocarburilor, voi. 3 51 fel
St. Vintilă — Instalaţii sanitare şi de gaze 45 ;@j
C-tin Avram — Betonul armat în România 115 lei
M. Pridvornic, S. Tănase — îndrumător tehnologic al muncitorilor forjori 22 lei
Hermina Albert, Ion Florea — Alimentarea cu energie a întreprinderilor industriale, voi. I—II 48 iei
Sebastîan ToSogea, Simion Pop — Execuţia lucrărilor de construcţii. Îndrumător, voi. I—II 59 iei
Ulm Spîneanu ' — Automatizarea controlului dimensiunilor în construcţia d@ inaşini 35 |©j
C. Minciu — Proiectarea şi tehnologia sculelor pentru danturare 33 |@j
Liciu Brinden, Gh. Silaş — Sistem© vibropercutant© 30 lei
Nicoia© Nedelcu — Proiecţii anticorosive 11,50 lei
E. Pop, St. Drâgan — Execuţia şi exploatarea instalaţiilor de joasă tensiune 12’lei
Albert Sasson — Biotehnofogiiîe — Sfidare şi promisiuni 28 lei
M. Voicu — Tehnici de analiză a stabilităţii sistemelor automate 24 lei
AS. Florenţiu • — Compensatori lenticulari — Construcţie, calcul, utilizare 29 lei
M. Stratulat — Prevenirea risipei de combustibil 10,50 lei
*** Scule aşchiere şi portscule pentru prelucrarea metalelor, colecţie STAS voi. I 64 lei
voi. II 73 lei
*** Tehnologi© — Calitate — Maşini — Materiale voi. 2 26 lei
voi. 3 - 29 lei
voi. 4 20,50 lei
*** Aplicarea teoriei elasticităţii şi a plăcilor în calculul construcţiilor 46 ies
*** Energie — Economie — Recuperare — Gospodărire voi. 1 34 j e j
voi. 3 33 Ies
VOI. 4 33 lei
voi. 5 31 lei
voi. 6 30 lei
*** Alcătuirea şi calculul structurilor metalice pentru hai© industriale 35 fes
*** Energii neconvenţionale utilizate în instalaţiile din construcţii 25 lei
*** Sisteme de scule pentru maşini-unelte cu comandă numerică 19,50 lei
*** încercarea materialelor 66 lei
*** întreţinerea şi repararea utilajelor siderurgice 36 lei
*** Camera de zi (Amenajări interioare) 20 lei
*** Bilanţuri energetice (probleme şi aplicaţii pentru .ingineri) 43 lei
*** Metale amorfe 8,50 lei
*** Prelucrări prin deformare plastică la rece 33 lei
*** A.M.C. voi.53 35 iei
voi. 55 58 lei
*** Formă şi culoare în construcţia de maşini 18,50 lei
*** Prevenirea incendiilor în clădiri cu aglomerări de persoane 14 lei
Solicitanţii se pot adresa printr-o carte poştală unităţii „Cartea prin poştă“
pe adresa: Sîr. Serg. Nuîu Son nr. 8—12, sector 1, cod 76323/
Expedierea coietelor se face prin poştă, contra ramburs, beneficiarii achi-
tînd Sa primire ia Oficiul P.T.T.R. de destinaţie contravaloarea cărţilor, taxele
poştale şi de ambalaj.
TEHNfUM 9/1989
13
MF-35 a fost publicata
nr. 3 din 1981.
ŞTEFĂNUŢ LIVIU —
Verificaţi firele de le
transformator şi bobine
xie, inclusiv starea bobi
solicitată, vă repomandâm să luaţi
legătura cu reprezentanţa din jud.
Mureş a întreprinderii „Electronica* 1 .
HOÂRCEÂ DÂMIAN — jud. Gorj
Becuri colorate se pot procura din
comerţ.
Magnetofonul fiind nou, apelaţi la
cooperativa la care este în garanţie.
MITRÂN ADRIAN - Mîrşa
Verificaţi circuitul de alimentare a
tuburilor, eventual starea tuburilor.
AMBROZIE ARMAND — Buzău
Componentele la care vă referiţi
sînt produse autohtone şi se găsesc
în comerţ.
BĂNDORIU IOAN — jud. Timiş
La televizor verificaţi etajul final'li-
COSTEA LUCIAN — Constanţa
Defectul este complex şi impune
multiple măsurători pentru depista¬
rea sa.
URUCU IONEL - Conţeşti-Tele-
orman
Tranzistorul 2N3055/7 are V ce =60
V, BD135 are V rp =45 V, iar BD139
are V ce =80 V.
Tranzistoarele BD au factorul de
amplificare cuprins între 40 şi 160.
Curentul debitat de un redresor
nu depinde de puntea redresoare, ci
de transformatorul de alimentare.
IONESCU STELIAN - Tg. Mureş
Rezistoarele bobinate montate în
emiţătoarele tranzistoarelor au va¬
loarea prea mare.
ŢAPAI MARIAN — Sibiu
Schema radioreceptorului „Pescă¬
ruş" a fost publicată în nr. 12/1979.
Optimizarea imaginii se obţine
prin orientarea antenei.
VOîNESCU FLORIN - Tg. Jiu
Construcţia montajului electronic
al unui magnetofon este recoman¬
dabil să fie abordată după o expe¬
rienţă în construcţia unor montaje
mai simple.
STANCA DRAGOŞ — Bucureşti
în text sînt date toate informaţiile.
ŞUCIU IOAN - Sărmaşu
in primul rînd trebuie să vă asigu¬
raţi că multiplicatorul YH9/18-Q3
este defect, deci să vedeţi daca nu o
altă piesă este defectă, care să vă
inducă în eroare.
Daca la magazin nu găsiţi piesa
RECEANU MARIUS — Piteşti
Puteţi lua legătură cu autorul prir
intermediul redacţiei. Nu deţinerr
schema solicitata.
NIŢĂ FLORIN - Brăila
Materiaiul trimis de dv. a mai fos
publicat.
MILITARU MARIAN — Bucureşl
Condiţiile de propagare împiedic
recepţia staţiilor TV la care va refe
DIACONESCU NiCOLAE —
Craiova
Schema casetofonului MK235 Au¬
tomatic a fost publicată în „Teh-
nium" 5/1985.
COSTÂLCEANU IULIAN — Boto¬
şani
Nu deţinem datele tehnice la ca-
setofonul la care vă referiţi.
BURNÂR ION — Bucureşti
Nu există interdicţii în privinţa re¬
cepţiei benzii SHF. Date suplimen¬
tare privind recepţia TV în localita¬
tea unde locuiesc părinţii puteţi
primi (printr-o scrisoare) de la Di¬
recţia Radio-Televiziune Cluj-Na-
poca.
SILAGHI CSABA - Bistriţa
Vă recomandăm să apelaţi la un
specialist local ca să constataţi
cauza supraîncălzirii magnetofonu¬
lui.
NICOLAE CEAUŞU — Constanţa
Pentru fiecare antenă UHF tţebuie
cîte un aplificator, iar ieşirea ampli¬
ficatoarelor se conectează la un su-
mator (sau prin separarea cu filtru).
GIURGIU VIOREL — jud. Cluj
Distanţa între antene să fie mai
mare ca A/2 a frecvenţei medii din
canalul recepţionat.
Puteţi urma un, curs de radioteh-
nică la Radioclubul municipiulu;
Bucureşti, tel. 15 33 29.
STANCIU MARIAN — Piatra-Olt
Montaţi antenele la distanţa de 45
cm.
Am publicat şi vom reveni şi în Al¬
manahul Ţehnium de anul acesta
cu un amplificator FI — sunet bi-
standard (OIRT—CCIR).
Defectul la televizor poate pro¬
veni şi de la un contact imperfect
(oxizi) la dioda redresoare TV-18.
PETRE GHEORGHE — Buzău
Optimizarea recepţiei o obţineţi
montînd două antene şi un amplifi¬
cator.
VOSCU NELU — Bucureşti
Piesele sînt din alamă. Tranzistorul
BF960 echipează unele blocuri de
intrare în televizoare.
Transformatorul se bobii
BUCUR ADRIAN -
Ciuc
Tiristorul KY202H este
ce_ admite 200 V şi 10
în schema de aprindere electro¬
nică puteţi mări valoarea condensa¬
torului din poarta tiristorului.
PETRESCU GHEORGHE — Sla¬
tina
Amplificatorul funcţionează cu
plusul la masă şi nu se poate modi¬
fica acest sistem de alimentare. în
rest vom publica.
MATEI ADRIAN — jud. Călăraşi
Schema electrică conţine toate
datele şi valorile pieselor compo¬
nente pe care trebuie să le respec¬
taţi întocmai.
STANAI FLORIN - Giurgiu
Dacă nu aveţi experienţă în dome-
niul televizoarelor nu va recoman¬
dăm să operaţi modificări în apara¬
tul dv.
SITARU GRIGORE — Reşiţa
Schema electrică a multimetrului
Miercurea
T9
Mfi 376
TIO
MflHOA rn
.. nsoiAU,
R19 \M36.8Kfa R26 bnStfK
' T7Mnm
■ A/V 58 n ,rg 6
[0910,0*106
T5Mnm
1 01010,0*
•156
Î C2 0550,0* I
100,0* *156 l
*156 nmik <
\rt MO336 _ —
iirr® *«**1
5» JRW15k [
R391.Z,
022100*156
\imnm
M3 R52
frrm-c.. 220
hnm mr
Magnetofonul Jupiter 1201
este de tip monotonie, repro¬
duce o bandă de frecvenţe
cuprinsă între 63 Hz şi 12,5
kHz, la o viteză de deplasare
a benzii de 9,53 cm/s. Toate
tranzistoarele sînt cu germa-
niu şi asigură la ieşire o pu¬
tere audio de 1,5 W.
Transformatorul de reţea
Tr. 2 are înfăşurările astfel:
1—2=160.0 spire; ■ 2—3=940
spire; 5—6=137 spire; 7—8=
44 spire.
■;Transformatorul TR 1 al
oscilatorului are dispuse ast¬
fel înfăşurările: 1—2=180
spire; 2—3=235 spire; 4—5=
53,5 spire; 5—6=69 spire;
6—7=69 spire; 7—8=54 spire.
Bobina LI are 500 spire,
iar bobina L2 are 220 spire.
mSxŞcia s3\C2ii,o*i58
Ttl M/7376
,O patent 3anueu *
\C130,t'-
*>Janucb*
t Socnpou36effe»ue"
3 mijii
JiWioM
AH-JU A2Î5R
07
¥700
R7¥7it
I rpoMKom'
\ 020roo >
T3M0256
029,032
1500,0*306
THM025A
03 ¥700
M1270
\R1210k\ris,
CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE¬
LIA” — SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12-201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI
NR. 64-66.
Tiparul executat la
Combinatul Poligrafic «Casa Scînteii-
Redactor-şef: îng. IOAN ALBESCU
Redactor-şe! adj.: prof. GHEORGHE BADEA ,
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHĂESCU
Redactor responsabil de număr: fto. ALEXANDRU MĂRCULESCU
Administraţia
Editura Scîntela