Tehnium/1985/8506

REVIST& LUNARA EDITATA DE C.C. AL U.T.C. ANUL XV - NR. 175 6/85 


CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI 


SUMAR 

L. 4UT0D0TAREA LABORATOARELOR 

ŞCOLARE . ..pag 2-3 


LȤ*' didactic 

INIŢIERE »N 

RADiOELECTRONICA pag a-5 

Ap iJ*« AO 

CQ-tO pag 6—7 

- paniru banda 

? 46 0 MHz 

HI—fl pag 8—9 

No.se fiiter dynamlc NF.D, 

Capele magnetice 

ATELIER . pag 10—11 

Staţ»e de telecomanda 

LA CEREREA CITITORILOR . pag 12-13 

Magnetofonul „KASHTAN 

AUTO-MOTO . 

£_/.pîu f *smeie OLTClT Service 
Tufometru 

TEHNICA MOOERNÂ . pag 

S steme cu microprocesoare 
Televiziunea în culori 

CITITORII RECOMANDA . pag ifc-i* 


O f gA de iumin« 

Adatoare pentru 
cafoJato** 

Adap-a-ea ochiului suplu 
Paoeptor 

Osc «Sor6 5 MHz 







FOTOTEHNICA ...pag 20—21 

Adaptor filet-daioneta 
Determinarea numărului 
director 

REVISTA REVISTELOR. 

Amplificator 

Preamplificator 

Catibrator 

Orga de lumini 

Generator 

Divertisment 


TMNSEEIVER 

pentru banda da 144,1-146,0 MHz 


SERVICE 

TOR 3500 


pag 24 


(CITIŢI ÎN PAG. (6—7 




ADRESA REDACŢIEI: TEHNIUIVI BUCUREŞTI. PIAŢA SCiMTEII fSZR. 1, COD 79704 


PRETU 


















































lumi no 


l«£R 


oql odQ 1 


LASER DIDACTIC 


Ing. CRISTIAN CRACIUNOIU 


Recomandăm această construcţie 
laboratoarelor şcolare, pentru auto- 
dotare şi efectuarea unor intere¬ 
sante experienţe de fizică. Chiar 
dacă anumite materiale sau suban¬ 
sambluri optice nu vor putea fi reali¬ 
zate sau procurate uşor, totuşi sim¬ 
pla încercare de rezolvare cu propri¬ 
ile puteri a problemelor vă va face 
să vedeţi In laser o sculă de comple¬ 
xitate medie sau scăzută. Nu trebuie 
să uităm menţiunea că, In timp ce 
noi vă recomandăm spre înţelegere 
si realizare un laser .primitiv'', apli¬ 
caţiile industriale utilizează diode 
semiconductoare laser nu mal mari 
decit un banal tranzistor, cu un cost 
derizoriu. 

înainte de a trece la prezentarea 
unei construcţii realizate de către un 
amator, Dean Moreili din S.U.A., şi 
descrisă într-un număr al revistei 
Scientific American", trebuie să 
menţionăm faptul că România a fost 
una dintre primele ţâri din lume pro¬ 
ducătoare de lasere şi echipamente 
specifice acestei tehnologii. La nu¬ 
mai 2 ani după realizarea primului 
laser de către T.H. Maiman de la La¬ 
boratoarele Hughes din S.U.A. în 
196a un colectiv de fizicieni şi ingi¬ 
neri sub conducerea profesorului 
loan Agârbiceanu a construit primul 
laser românesc. De atunci producţia 
de lasere româneşti s-a dezvoltat şi 
amplificat Au apărut aplicaţii în in¬ 
dustrie şl invâţâmînt, medicină, agri¬ 
cultură etc. 

Orice laser se compune din trei 
părţi esenţiale, respectiv mediul ac¬ 
tiv, instalaţia de pompaj optic şi re¬ 
zonatorul. 

Mediul activ este o substanţă ga¬ 
zoasă, lichidă sau solidă care în 
condiţii speciale poate emite lumină 
monocrom atică, unidirecţională, co¬ 
erentă şi Intensă, 

Instalaţia de pompaj optic sau de 
excitare furnizează mediului activ 
energia necesară, iar rezonatorul 
este format din două oglinzi coa¬ 
xiale, ce cuprind între ele mediul ac¬ 
tiv. Lumina parcurge forţat de un 
număr foarte mare de ori drumul 
dintre oglinzi, amplificîndu-se prin 
stimularea emisiei mediului activ. 
Oglinzile au un coeficient de refle¬ 
xie de ordinul 99.7—99,8%. Numai o 
mică parte din energia conţinuta în 
mediul activ este emisă in exterior, 
sub forma unui fascicul laser. 

in figura 1 s-a reprezentat ansam¬ 
blul laserului ionic cu vapori de 
mercur pe care vl-l recomandăm 
spre realizare. 

Acest laser emite Impulsuri in¬ 


tense de lumină verde-deschis, cu o 
lungime de undă de 567,7 nm şi im¬ 
pulsuri mai slabe de lumină porto¬ 
calie de 615 nm. Acest tip de laser 
are anumite caracteristici speciale. 
Este cel mai vechi tip de laser cu 
ioni gazoşl. Cîştigul şl lăţimea razei 
sînt neobişnuit de mari pentru un la¬ 
ser ce emite in spectrul vizibil. Emi¬ 
sia laserului în lungimea de undă de 
615 nm este monocromaticâ sau 
aproape, spectrul de frecvenţe şi 
lungimi de undă în această zonă fi¬ 
ind foarte îngust, astfel că poate 
servi ca standard de frecvenţă. 

Cîştigul unui laser este măsura ce 
stabileşte de cîte ori este amplificată 
lumina în dispozitiv prin emisie sti¬ 
mulată, comparată cu pierderile da¬ 
torate difracţiei, absorbţie* şi îm- 
prâştierii. Acest laser are un cîştig 
de aproximativ 50% pe metru liniar 
de tub. Deoarece intensitatea lumi¬ 
nii între oglinzi este foarte mare. se 
pot face numeroase experienţe de 
spectroscopie şl prin introducerea 
obiectului de studiu în spaţiul dintre 
oglinzi. 

Tubul laserului conţine vapori de 
mercur. Laserul este excitat electric 
prin descărcări de înaltă tensiune în 
tub. Cînd un electron se loveşte da¬ 
torită descărcării cu un atom de 
mercur, un electron este scos din 
atom şi se obţine un ion de mercur 
la un nivel energetic excitat. Ionii de 
mercur sînt activaţi la diverse nive¬ 
luri energetice, din care pot trece 
spontan in niveluri mai joase emi- 
ţînd fotoni. Această emisie se ob¬ 
servă ca strălucire şi nu ca rază ce 
pleacă din tub. Unii ioni vor fi la un 
nivel Important pentru emisia laser, 
alţii nu (nivelul 5f 2 F° 7 / 2 , în notaţia 
spectroscopicâ). Un Ion la acest ni¬ 
vel poate emite un foton la o lun¬ 
gime de undă de 567,7 nm, dacă va 
cădea la un nivel energetic mai sc㬠
zut, 6d 2 D 5 / 2 . 

Foarte puţini dintre fotonii emişi 
vor merge.de-a lungul axului tubului 
laserului. în timpul fiecărei tranziţii 
se emite un foton, ce este identic cu 
fotonul ce a declanşat tranziţia »n 
fază lungime de undă $i direcţie de 
deplasare 


Fenomenul de emisie stimulată 
este mai uşor înţeles dacă în acest 
stadiu trecem de la definirea luminii 
prin fotoni la undă. Undele de lu¬ 
mină generate de emisia stimulată 
sînt coerente (sînt numite aşa) de¬ 
oarece au aceeaşi lungime de undă 
şi sînt în fază. Astfel ele interferează 
constructiv, amplificîndu-se şi obţi- 
nînd o undă cu amplitudine mare, 
ceea ce vizual se traduce prin lu¬ 
mină strălucitoare. 

Undele sînt reflectate prin tubul 
cu vapori de mercur al laserului 


înainte şi înapoi de cele doua 
oglinzi, stimulînd noi şi noi emisii pe 
lungimea de undă de 567,7 nm. O 
parte din lumină se scurge prin 
oglinzi pentru a forma fasciculul ex¬ 
terior al laserului. 

Majoritatea nivelurilor energetice 
atinse de Ionii de mercur nu parti¬ 
cipă la efectul laser, deoarece, în 
medie, atomii stau prea puţin la 
aceste niveluri. Dacă o tranziţie. în 
particular, contribuie la fenomenul 
laser, sînt mai mulţi atomi la nivelul 
superior decit în cel inferior. Situa¬ 
ţia este denumită inversiune de 
populaţie. 

Dacă presupunem că inversiunea 
de populaţie este absentă, atunci 
sînt mai mulţi atomi la nivelul ener¬ 
getic coborît decît în cel ridicat. O 
tranziţie fortuită în jos poate pro¬ 
duce o emisie de un foton de către 
atomul respectiv, iar fotonul poate 
stimula o emisie fotonicâ în tub 
dacă loveşte ioni activaţi la nivelul 
superior. Fără inversiunea de 
populaţie, probabilitatea de lovire a 
unor atomi la un nivel energetic 
scăzut este mult mai mare decit 
aceea de lovire a unor atomi la un 
nivel ridicat. Un foton ce întîlneşte 
un atom la un nivel energetic scăzu 
este absorbit de către el. Absorbţii 
domină şi în consecinţă emisia laser 
este absentă 



Pl 

■ — ' . 1 — 7 / - ^r J . 

D 


W trai <M **rcur, 'ui | 

L- -- —-— - H 

_ —— -- —-m cm--— 

— 4 

-4 



unghiul jcrrsfopi &r+*iMr 


ScpoH <£n olocoj dt 












































• wwua rfcWi UMyiH JVOV»4 Ull IVI 

»m portant în polarizarea luminii. La 
începutul fenomenului lasqf, lumina 
incidenţă pe fereastră nu este pola¬ 
rizată. Datorită unghiului Brewster. 
apare un tip de oolanzare care 
imediat începe să domine fenome¬ 
nul laser. 

Sâ presupunem că o rază de lu¬ 
mină nepolarizatâ este Incidenţă pe 
fereastra Brewster. De-a lungul axei 
razei oscilează în plane perpendicu¬ 
lare, în toate direcţiile posibile, cîm- 
purile electromagnetice ale luminii. 
Imaglnîndu-ne că oscilaţiile se pro¬ 
pagi de-a lungul a două axe per¬ 
pendiculare, o axă marcată x este în 
acelaşi plan cu raza incidenţă şi cea 
reflectată, iar cealaltă, y, este per¬ 
pendiculară pe x. Datorită geome¬ 
triei speciale a ferestrei Brewster, 
lumina reflectată de suprafaţa feres¬ 
trei este complet polarizată in direc¬ 
ţia y. Această lumină este reflectată 
in afara tubului şi nu mai contribuie 
la procesul laser. Lumina polarizată 
x nu este reflectată şi astfel păr㬠
seşte tubul de sticlă prin fereastră, 
fiind reflectată înapoi de către una 
dintre oglinzile laserului. In acest fel 


uynrui sren ce. identice CO 

cave, cu o rază de curbură de 
cm. Oglinzile au un diametru < 
a54 cm şi o grosime de £5 mm. & 
prafaţa din spate a fiecărei oglinzi 
fost şlefuită convex. Distanţa c 
montaj dintre oglinzi este de 
cm/într-un aranjament optic de ti 
cayitate co/ifocalâ. 

In cazul in care nu avem aispon 
bile sau nu putem confecţiona pies 
optice de acest tip la un centru <J 
comandă pentru execuţia lentilele 
de ochelari, putem efectua modif 
cărl. Astfel, suprafaţa exterioar 
poate fi plată, cu condiţia de a ut 
liza în exterior o lentilă care să coi 
maze fasciculul obţinut In exterio 
Oglinzile pot fi plane şi la interio 
dar această formă generează pre 
bleme la alinierea lor, două oglin; 
sferice fiind mult mai uşor de alinii 
decît două oglinzi piane. DetaJ 
pentru depuneri în vid la realizare 
oglinzilor au fost date în Almanah» 
„Tehnium" 1984. 

Oglinzile au fost montate fieca* 
în cite un tub de aluminiu strunjit 
29 mm la exterior, cu 21,5 mm lur 
glme şi pereţi de 1,5 mm. în Interic 



Inversiunea de populaţie este po¬ 
sibilă dacă există un nivel energetic 
la care un atom poate sta un timp 
relativ lung faţă de timpul în care 
stă la un nivel scăzut către care 
poate tranzita. 

Nivelul energetic al unui singur 
ion de mercur care poate emite lu¬ 
mină cu o lungime de undă de 615 
nm este notat 7p 2 P° 3 / 2 . Tranziţia se 
face către nivelul notat 7s 2 S,/ ? . O 
altă parte a luminii emisă stimulat se 
scurge” printr-o oglinda şi for¬ 
jează o altă rază laser, de culoare 
portocalie în spectrul vizibil. 

In condiţii normale de funcţio¬ 
nare aserul construit de Morelli 
ermte in ambele lungimi de undă. 
625 s» 567.7 nm, simultan. Cele 
două cukxî pot fi separate prin tre¬ 
cerea fasciculului laser printr-o 
prismă. Fasciculul rezultant de lu¬ 
mină portocs e este relativ slab 
dacă îl comparăm cu cel verde. 

Pentru a construi acest laser tre¬ 
buie să ne procurăm un tub de sti¬ 
clă de 122 cm. a»înd diametrul exte¬ 
rior de circa 1.5 cm sau o dimen¬ 
siune apropiată. Dmtr-un tub identic 
se taie două bucăţi de 7.5 cm şi se 
lipesc la 7,5 cm de ampeie capete, 
după cum se observă ir figura 2 
Unuia dintre tuburile i*p«te i se 
adaugă un tub de acces pentru 
pompa de vacuum, cu un diametru 
de 7—8 mm. Lipiturile se fac a fla¬ 
cără oxiacetilenică, cu mare aee^: e 
pentru păstrarea etanşări». 




Din două tuburi cu neon de mici 
dimensiuni, pentru iluminatul casnic 
sau reclame, se scot electrozii şi se 
sudează etanş în capetele tuburilor 
de 7,5 cm. 

La mijlocul tubului, în acelaşi 
plan, dar pe partea opu9ă faţă de 
ax, se sudează o bucată de tub de 
7—8 mm, avînd 2—2,5 cm lungime, 
ce va servi ia depozitarea mercuru¬ 
lui. 

Pentru sudura tubului, care este 
totuşi o operaţiune ce necesită oa¬ 
recare experienţă şi calificare în do¬ 
meniu. vâ recomandăm sâ luaţi le¬ 
gătura cu un specialist In prelucra¬ 
rea sticlei sau cu un atelier de con¬ 
fecţionare a reclamelor luminoase. 
O dată tăiate corect, tuburile pot fi 
asamblate şi prin lipire cu clei epoxt 
de tipul românesc Alorex 102,103 
produs de Poli col or. verificînd etan- 
şarea după polimertzarea cleiului. 

La capetele tubului au fost mon¬ 
tate două ferestre Brewster E ~ tiM 
realizate prin montarea cu precizie a 
două lamele plane din stidâ optică 
(figurile 3 şi 4) avînd aproximativ 
25x35 mm. Pot avea la fel de bine 
20x30 mm, Important este să se 
poată monta ca în fiaurâ. Fiecare la¬ 
melă a fost montată Ta un unghi ales 
astfel îneît să minimalizeze pierde¬ 
rea de lumină reflectată de „feres¬ 
tre . Unghiul se măsoară Intre axul 
tubului şi o perpendiculară pe su¬ 
prafaţa lamelei (fig. 3), unghiul 
Brewster fiind de fapt enai cu 



earţo 
p« florale 



lumina polarizată x ajunge sâ do¬ 
mine fenomenul laser. Lumina 
creată prin stimularea procesului de 
emisie este aproape în întregime po¬ 
larizată, evitîndu-se reflexia prin fe¬ 
restre şi în acest mod numai o mică 
parte din ea este pierdută. 

în realizarea acestui laser s-au uti¬ 
lizat pentru ferestrele Brewster la¬ 
mele din sticlă de cuarţ cu un indice 
de refracţie de 1.459 pentru lumina 
cu o lungime de undă de 567,7 nm. 
Arctangenta corespunzătoare valorii 
1.459 este 55°34\ unghiul de mon¬ 
tare a ferestrelor Brewster. Emisia 
de lumină la 615 nm nu ajunge la 
ferestre la unghiul potrivit, deoarece 
indicele de refracţie este ceva mal 
mic la această lungime de undă. 
Unghiul Brewster totuşi diferă foarte 
puţin pentru cele două lungimi de 
undă şi astfel laserul va lucra şi la 
615 nm. 

Pentru a asigura montarea plăcu¬ 
ţelor la un unghi cît mai apropiat de 
valoarea reală, vom realiza decupa¬ 
rea tubului prin polizare cu disc dia- 
mantat sau o piatră abrazivă de 
mare turaţie montată pe un cap ra¬ 
batabil cu diviziuni gradate. O sdu- 
• Ve mai simplă este de a realiza un 
dispozitiv asemănător celor utilizate 
de timpiari pentru tăierea în unghi. 
Se taie tubul la un unghi aproxima¬ 
tiv egal cu cel calculat în funcţie de 
sticla pe care o avem la dispoziţie şl 
apoi se şlefuieşte în dispozitiv prin 
polizare pînă la atingerea unei valori 
cît mai apropiate de cea exactă. 

Eroarea admisibilă este de o ju¬ 
mătate de grad. 

Suporturile tubului se confecţio¬ 
nează din panel sau placai de 
15—20 mm ca în figura 5. Ele se 
montează prin fixare cu şuruburi pe 
şasiu sau pur şi simplu se lipesc la 
cîte 30 cm de capetele tubului de 
sticlă, aşezat în poziţie de lucru 
(vezi figura 1). 

Şasiul se poate confecţiona 
dintr-o ţeava cu secţiune paralelipi¬ 
pedică şi o lungime de 160—170 
cm. Lăţimea ţevii de aluminiu sau 
oţel (preferabil aluminiu extrudat) 
este de 10—12 cm în cazul în care 
nu reuşim să gâs« j learâ putem 
utiliza la fel de bme un profit de tip 
U, de dimensiur* apropiate. 

Componentele cefe mai dificil de 

mnOrnrt ta «în* /viliniilo 


rul tubului s-a Introdus un Inel c 
intră alunecător şi a fost lipit c 
epoxi. Inelul are o grosime de 
mm. După inel şi lipirea lui se intre 
duce oglinda, ce este fixată de tu 
cu ajutorul unui alt inel elastic d 
aceleaşi dimensiuni, ce nu se li 
peşte, deoarece oglinzile necesrt 
curăţarea uneori si de aceea trebui 
să fie demonta bile. 

Montarea oglinzilor se face i 
două suporturi reglabile, ca în fiaur 
6. Piesa triunghiulară este prins 
elastic de placa suport şi permite re 
glajul oglinzii cu ajutorul celor tn 
piuliţe speciale cu suprafeţe randaJ' 
nate. Este de dorit ca cele 3 şuru 
buri de reglaj să aibă pasul mic 

Pentru a ne confecţiona singui 
oglinzile, putem utiliza formulele d 
caicul pentru lentile de ochelari. Ca 
racteristica de comercializare a Ier 
filelor de ochelari este puterea lent 
lei. definită cu relaţia <*’ = l/f. Pute 
rea se exprimă în dioptrii, unde 
dioptrie reprezintă puterea unţî Ier 
tile cu focala de 1 m, ^ (dioptrii) 

1 000/f (mm). 

In cazul general putem foia 
formula de calcul cunoscută i 
literatura de specialitate ca „foi 
mula constructorului de lentile 


f' = - 


1 


1 )+ frzl)*’ 

r: . nr,r : 


und 


n este indicele de refracţie al stiefi 
din care este confecţionată lenţii, 
iar celelalte mărimi sint geometric 
şi au fost reprezentate in figura 7. i 
aceeaşi figură, F este focan 
obiect. F' este focarul imagine, 
este planul principal obiect, iar Y 
este planul principal imagine 
Deoarece d, grosimea' lentile 
este cu mult mai mică decît < 
formula devine mult mai simpli 

-V-r- 

(„-ne---, 


/rnurmiuor tu un uh^ai 
















































APLICAŢII AO 


(URM APE DIN NR TRECUT) 


Pagini raalizate da flz. 
ALEXANDRU MĂRCULE9CU 


Dacă Tn montajele precedente în¬ 
locuim termistorul. respectiv diodele 
vaductoare de temperatură, prin fo- 
torezistenţe, fototranzistoare sau fo¬ 
todiode, obţinem variante corespun¬ 
zătoare de întrerupătoare acţionate 
prin lumina. Astfel, exemplul din fi¬ 
gura 4 reprezintă un Întrerupător cu 
prag superior de lumină, care acţio¬ 
nează releul Rel. atunci cînd ilumi¬ 
narea traductorului FR depăşeşte un 
anumit nivel prestabilit cu ajutorul 
semireglabilului R,. La iluminare 
slabă. FR prezintă o rezistenţă 
foarte mare, intrarea inversoare a 
operaţionalului fiind practic pusă la 
masă prin R ţ Pe măsura ce gradul 
de iluminare creşte, rezistenţa tra¬ 
ductorului scade, intrarea inversoare 
primind astfel, din divizorul FR-R lf 
un potenţial pozitiv tot mai mare. La 
atingerea pragului dorit, acest po¬ 
tenţial depăşeşte foarte puţin (cu 
cîţiva milivolţi) potenţialul fix aplicat 
intrării neinversoare prin divizorul 
B : -Ry Ieşirea amplificatorului ope¬ 
raţional comută in starea de satura¬ 
ţie negativă, tranzistorul 7, primeşte 
in bază o polarizare adecvată prin 
divizorul RyR^ comandînd prin in¬ 
trarea sa in conducţie anclanşarea 
releului, implicit acţionarea consu¬ 
matorului dorit (care se alimentează 
prin contactele de lucru ale releu¬ 
lui). 

Ca şi în exemplele precedente, 
montajul poate fi transpus pentru 
prag inferior de lumină, prin simpla 
inversare,^ schemă a elementelor 
FR-R t . 

Dacă se doreşte automenţinerea 
consumatorului comandat după an- 


danşare, Indiferent de evoluţia ulte¬ 
rioară a gradului de iluminare, o pe¬ 
reche suplimentară de contacte ale 
releului K 2 se montează in paralel 
cu tranzistorul, aşa cum se arată 
prin linia punctată din figură. 

Fotorezistenţa poate avea practic 
orice valoare disponibilă, în funcţie 
de ea urmînd să se aleagă trimerul 
R« (orientativ, R, se ia egal cu rezis¬ 
tenţa lui FR la întuneric). 

in locul fotorezistenţei se pot fo¬ 
losi fotodiode (de exemplu, ROL 
21), avînd grijă ca acestea să fie 
montate în polarizare inversă si in 
serie cu ele sa se plaseze in perma¬ 
nenţă o rezistenţă fixă de limitare a 
curentului (rezistenţa R' din Ngura 
5, cu valoarea de 3—6,8 kil). In a- 
cest caz. valoarea trimerului R, se ia 
de ordinul megaohmilor. De aseme¬ 
nea. traductorul poate să fie şi un 
fototranzistor. care la iluminarea 
ambiantă obişnuită reclamă valori 
mai mici pentru R* (kiioohmi-zeci de 
kiloohmi); limitarea curentului se 
impune, evident, şi în acest caz. 

Cele două întrerupătoare fotoco- 
mandate — cu prag superior, res¬ 
pectiv cu praţp inferior — pot fi reu¬ 
nite într-un singur montaj, prevăzut 
cu traductor optoelectric unic, de 
exemplu, aşa cum se arată In figura 
5. Partea de acţionare, comună 
(tranzistorul şi releul), eşte coman¬ 
dată simultan de către ieşirile celor 
două amplificatoare operaţionale, 
prin intermediul unor diode separa¬ 
toare 0, şi Dj. Prin urmare, releul 
este ancianşat atunci cînd unul din 
operaţionale are ieşirea în saturaţie 
negativă. 


Pentru a asigura obţinerea celor 
două praguri dorite de iluminare. în¬ 
tre care releul rămîne neanclanşat. 
potenţialele de referinţă fixe din 
montajele precedente au fost făcute 
aici reglabile, prin Introducerea po- 
tenţiometrelor P, şi P* 

Reglajul se efectuează astfel: 

— cu P T şi P 2 în poziţiile mediane 
şi cu fotodioda iluminată normai se 
manevrează R, astfel incit căderea 
de tensiune pe fotodiodă să fie de 
aproximativ jumătate din tensiunea 
de alimentare, adică cca 6 V; 

— se plasează cursorul Iul R, în 
extremitatea dinspre plus, Iar curso¬ 
rul Iul P 2 în extremitatea dinspre 
masă, situaţie in care releul trebuie 
sa râmtnâ neanclanşat; 

— se reduce iluminarea traducto¬ 
rului FD pînă la intensitatea pe care 
o dorim ca prag inferior şi se re¬ 
glează P, pînă la anclanşarea releu¬ 
lui; 

— se măreşte apoi iluminarea tra¬ 
ductorului pînă la pragul superior şi 
se manevrează P 2 pînă la anclanşa¬ 
rea releului. 

Prin modificarea adecvată a valo¬ 
rilor lui R, şi R' u fotodioda poate fi 
înlocuită şi aici cu o fotorezistenţâ 
sau cu un fototranzistor. 

In figura 6 este prezentată o va¬ 
riantă simplă de întrerupător acţio¬ 
nat prin tensiune, bazat pe acelaşi 
principiu al comparatorului cu AO 
fără reacţie. Exemplul a fost ales 


pentru anclanşarea releului atunc 
cînd tensiunea continuă de intrare 
U|n« depăşeşte un anumit pras 
prestabilit, mai mare de 5 V. Prin 
simpla inversare a intrârior AO 
montajul poate fi transpus pentru 
prag inferior de tensiune. 

Intrării neinversoare a operaţiona¬ 
lului I se aplică un potenţial de refe¬ 
rinţă stabilizat (R y DZ). care se ajus¬ 
tează fin din potenţiometrul P la va¬ 
loarea de 5 V. Tensiunea de co¬ 
mandă este aplicată intrării inver¬ 
soare prin intermediul atenuatorului 
R x -R u unde R, este o rezistenţă eta¬ 
lon (±1%), iar R* se alege în funcţie 
de pragul de anclanşare dorit. De 
exemplu, pentru pragul U ln = 6 V se 
ia R x = O, pentru pragul U in = 10 V 
se la R„ = 10 kil, iar în general pen¬ 
tru pragul U ln se ia R, (kil) = 
(2. ki2/V) • Uin (V) - 10 kil. 

întrerupătoarelor comandate prin 
tensiune li se pot imagina nenum㬠
rate aplicaţii practice! dintre care 
vom menţiona aici doar pe aceea de 
circuit de protecţie la alimentarea 
unor aparate pretenţioase şi costisi¬ 
toare. De exemplu, un astfel de 
montaj poate asigura protecţia in¬ 
strumentelor de măsură jM<zate ca 
voltmetre, întrerupînd (pnr contac¬ 
tele de lucru ale releului) c r c- •- 
de intrare atunci cînd ters 
aplicată depăşeşte valoarea max ~a 
a domeniului de măsurare 


* 




in figura 7 este dată o variantă de 
întrerupător comandat prin tensiune 
alternativă, pragul superior (la care 
se produce anclanşarea releului) fi¬ 
ind de cca 2.5 V în valoare eficace. 
Pentru a asigura o bună reproducti- 
bilitale a pragului, semnalul de co¬ 
mandă trebuie să aibă formă sinu¬ 
soidală. 

Tensiunea de intrare, U m , este re¬ 
dresata cu dublare de tensiune şi fil¬ 
trată cu ajutorul circuitului C v 0,. 
Dj. C : . R-. tensiunea continuă rezul¬ 
tată este aplicată, prin rezistenţa de 


limitare R* intrării inversoare a am¬ 
plificatorului operaţional. Intrarea 
neinversoare a AO are un potenţial 
fix de 5,6 V, dat de dioda Zener O r 
Bascularea operaţionalului în sta¬ 
rea de saturaţie negativă şi implicit 
anclanşarea'releului se produc în 
momentul în care intrarea inver¬ 
soare devine „mai pozitivă" decît 
cea neinversoare, adică atunci cina 
potenţialul intrării inversoare dep㬠
şeşte 5,6 V. Ţinind cont de dublarea 
de tensiune şi de căderile pe cele 
două diode, acest lucru are loc 



4 


TEHNIUM 6 T9& 













































































EXPERIMENT 


(URMARE DIN NR.TRECUT) 

4 MODULUL FILTRELOR 

utilitatea construcţiei modulare se 
r jne : n evidenţa cel mai pregnant la 
experimentarea filtrelor. Aici avem 
pe-a face cu toate sursele de ten- 
s -^8 implicate de orga de lumini 
tensiunea de reţea, tensiunea conti¬ 
gua de a «mentare a tranzistoarelor 
de comandă si semnalul de audio- 
^ecventa Tot aici avem de efectuat 
e "*?• multe retuşuri experimen¬ 
te * schema după care ne ghi¬ 
cii- e pentru câ tiristoarele folo¬ 
s-a s‘nr —si niciodată nu sînt — 
c= * ce sensibilităţi diferite pe 
cat impun rezistenţe de li- 

- c ''erite), fie pentru câ va- 
— e -picata de autor nu ne satis- 
_e sa. pur şi simplu nu „merge" în 
- c Mie concrete în care lucrăm 

= e— na de intrare prea slab, sepa¬ 
rare necorespunzatoare a celor trei 
cocenii de frecvenţă etc.). Uneori 
este suficientă o reţea de filtre pa- 
s . e R—C sau L—C. de exemplu 
£• uno cînd semnalul de comandă se 
a ce pe bornele de difuzor ale unui 
= f câtor AF de putere: alteori 
e* e necesara o amplificare cu cîte 
sau două etaje cu tranzistoare 
ce canal, între filtru şi poarta tiris- 
::v ji pentru compensarea atenuâ- 
r i introduse de filtru şi/ 
adaptarea la sensibilitatea tiris- 
toareior etc. etc 
Asa cum arătam la început, con- 

- uciia modulara permite trecerea 
:c-odă de la o variantă la alta, fără 
a -a fi necesară reproiectarea în¬ 


tregului cablaj sau experimentarea 
„in aer", foarte riscantă şi chiar peri¬ 
culoasa pentru montajele de acest 
gen (să nu uităm niciodată, tensiu¬ 
nea de reţea poate foarte uşor să ne 
omoare dacă nu este corect utili¬ 
zată) 

Modulul propus (figura 10 — 
schema de cablaj, figura 11 — ve¬ 
dere din faţă şi figura 12 — vedere 
din spate) a fost conceput în ideea 
de a „găzdui" potenţiometreie de 
reglaj al nivelului pe cele trei canale, 
filtrele şi etajele de comanda, cu 
maximum două tranzistoare per ca¬ 
nal. Constructorul amator poate să 
reţină doar ideea, imaginînd orice 
altă variantă convenabilă, care sa-i 
permită montarea unor filtre mai vo¬ 
luminoase (filtre L—C sau filtre ac¬ 
tive cu amplificatoare operaţionale), 
a preamplificatorulul AF, a potenţio- 
metruiui general de volum şi even¬ 
tual şi a transformatorului separator 
prin care orga de lumini este cu¬ 
plată la sursa de semnal. 

Realizarea practică a modulului 
este destul de bine sugerată, spe¬ 
răm. prin ilustraţia anexata Este 
vorba despre o placă din sticlotexto- 
lit fără folie de cupru (ca în toate 
cazurile precedente), pe care s-au 
montat cele trei potenţiometre de 
aceeaşi valoare. între 5 kn şi 15 kn. 
şi în care s-au realizat trei zone 
dreptunghiulare de perforaţii echi¬ 
distante, cu O 1,5 mm şi distanţa de 
5 mm. Aceste zone. marcate pe ca¬ 
blaj prin haşură la culoare, sînt pre- 



; entru R x = 0, atunci cînd U - dep㬠
şeşte cca 2.5 V în valoare eficace 
impedanţa de intrare a montajul 
: R„ = 0. este de cca 15 kn, vaioa'e 
care se va ţine cont atunci ci no 
c-reste extinderea pragului oe 
r* . n^sare. Pentru o tensiune oare- 
J: - le oraq. U,„ * 2.5 V se alege 
: ■ j R. valoarea. 

= ..ii U f , (Vi • 6 kii/V 15 k!!. 


De exemplu, pentru: U 1M - 25 / 

.= : - • - e’icace) vom lua R, 25 V • 
E • -5 -CCI 135 kit 

la 2 n cazul precedent, montajul 
::*■£ 1 "î" 5p js pentru prag Inte¬ 
rior :t *r‘= _~e prm simpla inver¬ 
sai a : operaţionalului. 


(CONTiNwA a E IN NR. VIITOR) 


începind cu numărul viilor al revistei vom prezenta 
un grupaj de materiale referitoare la construcţia şl 
exploatarea vldeocasetofoanelor industriale 



văzute sus şi |os r='r a ~='- 
tare .plus" şi ~ fi ? : - 

sîrmadecjc-. * r — : ‘e - 
oonectate : ‘ c" an¬ 

samblu ;. i cc a . 


pete prm cose prinse se plac" ■ _ 

. 

gere permit ’^castra-ea rob-i*- - - 
: - : - : 

: • 3 

















































bq-vb 


IIMIKHR 

pentru bănie Pe 

(44,1-146,0 Mlz 


Realizarea de performanţe în do¬ 
meniul frecvenţelor foarte şi 
ullraînalte presupune un receptor-e- 
miţâtor cu calităţi tehnice deosebite. 
Dezvoltarea comunicaţiilor de ra¬ 
dioamatori in benzile de 144—146 
MHz a impus folosirea unor compo¬ 
nente de bună calitate şi. de ce sâ 
nu spunem, schimbarea concepţiei 
tehnice asupra aparaturii de radioa¬ 
mator. 

Transceiverul descris in continu¬ 
are încearcă sâ fie o varianta mo- 
dernş a aparaturii HOM6 MADE. 
Poate opera la recepţie în toate mo¬ 
durile de lucru (FM, AM, SSB, CW). 
tar la emisie în modurile aşa-numite 
jeconomice“ (FM. SS8 şi CW). avin- 
du-se în vedere şi posibilitatea lu¬ 
crului în portabil. 

Receptorul este o superheterodinâ 
simplă schimbare de frecvenţă, cu 
cale separată de frecvenţă interme¬ 
diară pentru SSB. CW şi FM, AM 
Utilizarea atît la recepţie cit şi la 
emisie a două VFO-uri şi posibilita¬ 
tea comutării rapide de pe o frec¬ 
venţă pe alta conferă sistemului 
operativitate, atît de necesara de 
multe ori în concursuri sau QSO-uri 
.Jărgite". 

Pentru a uşura apelarea la diverse 
blpcuri funcţionale am utilizat urm㬠
toarele prescurtări: 

ARF-Rx — amplificator RF recepţie; 
FM-Rx — amplificator FI, FM; 
AM-ftx — amplificator FI, AM; 
SS8-Rx — amplificator FI, SSB şi 
CW; 

ALCAF-Rx — limitator audiofrec- 
venţâ SS8 şi CW; 

PAF-Rx — preamplificator audlo- 
frecvenţâ, 

FAF-Rx — amplificator final audlo- 
frecvenţă; 

BFO — oscilator de purtătoare: 
GFSC — generator de semnal SSB 
şi CW; 

PAF-MK — preamplificator de mi¬ 
crofon; 

PA-RF — amplificator de putere RF. 
CWM — monitor CW; 

VF01-VF02 — oscilatoare cu frec¬ 
venţă variabilă; 

PLL — bucla calată pe faza şi gene- 


Y03CM-Y03CTW 

ratorul frecvenţei de 133,3—135,3 
MHz: 

FRQ — frecvenţmetru digital; 
SC-MK — sistem de comutare mi¬ 
crofon. 

Caracteristicile tehnice ale recep¬ 
torului şi emiţătorului sînt date mai 
jos. 

A. Caracteristici generale 

Banda de frecvenţă: 

144,000—146,000 MHz 
impedanţa antenei Rx—Tx: 50 11 
Stabilitatea frecvenţei după 15 mi¬ 
nute 

a) între —4°C şi +30°C ±10 Hz/orâ 

b) la AT=2FC ±50 Hz 

Precizia de citire a frecvenţei: 

(XI kHz 

B. Caracteristicile receptorului 

Sensibilitatea cu * 10 dB 

a) FM - 0,22 *»V 

b) SSB, CW — 018 *iV 

c) AM — 0,2 nV 

Frecvenţa intermediară, Fi 10,7 MHz 
Nivelul de intermodulaţie + 1 dBm 
Factorul de zgomot < 1,7 dB 
Atenuare f. imagine > 70 dB 
Atenuarea la ± 3 kHz (SSB) > 60 dB 

C. Caracteristicile emiţătorului 

Frecvenţa generatorului SSB, CW, 
FM: 10703 MHz 
Puterea în antenă: 7,5 W 
Radiaţii parazite: 2. IO- 6 W 
Banda AF la —3 dB: 0,3—3,0 kHz 

Din punct de vedere al sistemului 
de operare există următoarele posi¬ 
bilităţi: 

A. Sistem transceiver (TRS) 

— alegere VFO 

— LSB—USB 

— crossmode Rx-TX 


B. Sistem emis ie-recepţie (Rx-Tx) 

— aJegere VFO 

—t prioritate VFO la emisie * 

— LS8-US8 

— crossmode Rx-Tx 

In ambele variante se afişează 
frecvenţa de lucru a VFO-ului atît la 
emisie, cît şi la recepţie. 

Pentru că performanţele tehnice 
depind în mare măsură de stabilita¬ 
tea şi puritatea spectrală a frecven¬ 
ţei generată de bucla PLL, realizarea 
acestui bloc este foarte importantă. 

In urma experimentării variantelor 
prezentate în figurile 2, 3 şl 4 prin 
scheme-bloc, s-a a|uns la o schemă 
simplă, uşor de realizat cu compo¬ 
nente româneşti. 

Elementul de noutate tehnică fiind 
tocmai acest montaj PLL ilustrat în 
figura 5, vom prezenta pe larg ca¬ 
racteristicile sale în aşa manieră in¬ 
cit să poată fi înţeles de majoritatea 
radioamatorilor. 

Tranzistorul T 1 este un oscilator 
pe armonica a treia a cuarţuiui O, 
Frecvenţa generată este de 132.3 
MHz. Prin condensatorul C 5 se 
aduce în emitorul Iul T 2 această 
frecvenţă pentru a fi amestecată cu 
frecvenţa VCO, realizat cu tranzisto¬ 
rul T 3 . Circuitul oscilant compus din 
L 3 , C^Cîo/ D 2 poate Intra în rezo¬ 
nanţă intr-o bandă de frecvenţă mult 
mai mare decît 133^3—135,3 MHz la 
o variaţie a tensiunii pe D 2 egală cu 
tensiunea de alimentare a PLL 

Extragerea semnalului RF pentru 
amplificator (T 5 ) din acest circuit 
(LiCţg. Cft>'D 2 ) asigură la ieşire un 
semnal sinusoidal cu un conţinut 
foarte mic de armonici. Practic nu 
s-au putut detecta armonicile sem¬ 
nalului oscilatorului VCO. Prin C 17 
se cblege acelaşi semnal de RF de 
pe R t7 , ceea ce asigură o separare 
eficientă între frecvenţa generată de 
T, şi ieşirea VCO-ului. 

în colectorul mixerului T 2 se ob¬ 
ţine o frecvenţă variabilă în funcţie 
de frecvenţa VCO. cuprinsă intre 1 0 
şi 3.0 MHz Cu filtrul l^C-C. se asi¬ 
gură o adaptare corectă’ între rea 
mixerului şi format or ui iCl O d«â 
format, semnalul se aplicăm no» d 
zor cu 10 concretizat de tC2 5 ap o 
comparatorului de fază IC3 Semna¬ 
lul VFO este aplicat comparatorului 
de fază după ce este format cu T e şi 
divizat cu 10 de IC4. La ieşirea IC3 
se obţine o tensiune continuă de¬ 
pendentă de diferenţa de fază dintre 
cele două semnale comparate. 


Această tensiune, filtrată cu R„ C» 
Rţ 2 C** se aplică prin intermediul 
razistorului R 13 diodei D* în acest 
fel se închide bucla de sincronizare 
Evident, o variaţie a frecvenţei VFO 
va determina o diferenţă de fază ce 
se traduce printr-o tensiune mai 
mare sau mai mică pe dioda vâri- 
cap, deci o frecvenţă a VCO mai 
mică sau mal mare. Acest lucru se 
menţine şi în frecvenţa obţinută 
după mixare, deci practic stabilita¬ 
tea frecvenţei VCO este egală cu 
stabilitatea VFO-ului. 

Această caracteristică, foarte im¬ 
portantă pentru o staţie de radioa¬ 
mator, nu este greu de obţinut pen¬ 
tru gama de frecvenţă cuprinsă intre 
1 0OQ0 şi 3 000,0 kHz. Cu un oscila¬ 
tor variabil necompensat cu tempe¬ 
ratura pentru varianta din figura 3 
s-a obţinut la AT=20°C o variaţie a 
frecvenţei de -2,71 kHz/orâ. Utiliza¬ 
rea unor componente de bună cali¬ 
tate şi compensarea termică au ridi¬ 
cat performanţele VFO la cele enun¬ 
ţate anterior. Stabilizarea tensiunii 
de alimentare a VCO (T* D,) nu 
este obligatorie, dar se recomanda 
pentru a reduce şi mai mult eroarea 
de fază tranzitorie. 

Circuitul acordat din colectorul lui 
T 5 , L 4 , C 28 realizează prin C 30 adap¬ 
tarea cu cablul coaxial de 50 il ce 
alimentează cu semnal RF 
133,3—135,3 MHz mixerul din blocul 
ARF-Rx 

La poziţionarea pieselor în realiza¬ 
rea practică s-a ţinut seama de fap¬ 
tul că: 

— toate circuitele integrate sînt 
CMOS, deci nu o Impedanţa mare 
de intrare; 

— mixerul nu trebuie să pri¬ 
mească semnal radiat; 

— s-au ecranat cu mare grijă în¬ 
tre ele VCO. XO şi amplificatorul de 
ieşire. 

Pentru a asigura un trafic radio 
corect, transceiverul a fost prevăzut 
cu un frecvenţmetru digita cu o 
prec^e de 0 1 kHz. Scherra lanţL*. 
de n-jma-are s a f sa'e este cată în 
& Semnafcj ce ia 

•’FO Z'~ . ce 

e esre s-n* cat ce "arc ry. T- 
* formar Gt_ iKxnărâ- 

toarele (ăe .a iC5 s ce*—_ 

care se utilizează circuitu 
CDB4192E. montat pentru numâr^e 
directă Pentru ca ultima cifră afi¬ 
şată sâ nu devină obositoare pentru 
operator, se numără cu o precizie 
de zeci de hertzi (IC5), afisîndu-se 















































































































































1 

14 


16 


13 5 16 



16 

2 

ICI 4 


14 |c 2 12 


3 IC 3 * 


« IC 4 

14 

3 

657 


5813 




1580 



sfera, aceste cifre pe display. afiş in- 
du-se cu cele două cifre de la IC 17 
şi ICI 6 , 1 şi 4, frecvenţa de 
144 OOO.O-r-146 000,0 kHz. Orice 
eroare poate fi corectata prin modi¬ 
ficarea frecvenţei cristalului de cuarţ 

feaza de timp (fig. 7) pleacă de la 
un cristal de cuarţ Q 2 cu frecvenţa 
de 1 MHz. Divizările cu 10 necesare 
pînâ la 10 Hz obţinuţi la pin li 
(IC23) se realizează cu ICI9, IC20. 
IC 21 , \C2Z IC23 De la ultimul divF 
zor (IC23) se folosesc semnalele ie¬ 
şirilor B (pin 9), C (pin 8 ) şi D (pin 
11 ) pent ru fo rmarea impuls urilo r 
RESET (EST) şi LATCH (CCÎ) 
Funcţionarea IC24, IC25 şi IC26 
pentru obţinerea acestor impulsuri 
este simpla, montajul funcţionînd de 
la .prima alimentare". 

Pentru a asigura transceiverului 
operativitatea necesară de care dis¬ 
cutam anterior s-a utilizat un sistem 
de comutare a VFOI şi VF02 des¬ 
cris în schema din figura 8 . 

Comutatorul K, alege modul de 
lucru, transceiver sau emisie-recep- 
tie (TRS, Rx-Tx). Comutatorul K 
alege VFOul în lucru pentru oricare 
din cele două sisteme. Comutarea în 





> 

1 

IC 24 u 


RS7 LC7 


)J 


9+Î0V 

^Hptt 


VFO 2 


8 

±- 


► B<| 


VFOI 


h 


TRS 

L | 


K 1 


VF01 , 

K2 

VFOI 


* 


r er 


► B<î 






CV 


<H 


ra 


. IN 

cn 




VFO IN 

Pi I 


RF se face cu releul R cv . miniatură 
Semnalul VFO-ului neutilizat se co¬ 


nectează la ,piasă" pentru a evrta 
interferenţe supărătoare. Prioritatea 
VFO la emisie se realizează tot din 
K 2 , pe poziţia Rx-Tx a lui K,. prin 
intermediul releului R er (releu erm 
sie-recepţie), acţionat de un butor 
PTT sau o pedală de emisie 
LISTA DE PIESE 


R1.R4.Ru _ 100 kil; R?,Ri0.Rr i 
120 ii; R 3 = 270 k(l, R 5 , R* 220 î: 
R 6 ,R.,R 22 ,R23 = 4 70 iii Rt — 1 Mi!. 
R* R 12 4.7 kll; R , 0 = 680 ir. R. 

R 25 = 3,3 kiL R,4^51 a R 15 = 1.5 kfi 
Rifi. R19 = 10 k!l; R 17 = 8,2 kfl; R* - 
2.2 k(î; R 24 = 270 li; C, = 47 pF: 


numai sutele de hertzi (IC 6 şi IC1 1 ). 
Utilizarea pentru display (IC11 pînâ 
la ICI7) a circuitelor de tipul TIL308 
ce conţin sistemele LATCH, DRI¬ 
VER şi DISPLAY a uşurat realizarea 
practică a acestui bloc funcţional. 
Se observă că ICI 7 şi ICI 6 nu sînt 
comandate de numărătoare. Ele afi¬ 
şează sutele de MHz şi zecile de 
MHz. fiind cablate fix pentru cifrele 
1 (ICI7) şi 4(IC16). Restul lanţului de 
numărare-aflşare trebuie să arate un 
număr cuprins între 4 000,0 şi 
6 000,0 pentru o frecvenţă a VFO in¬ 
tre 1 000,0 şi 3 OOOO kHz. Acest lu¬ 
cru este posibil datorită unui artlfU 
clu tehnic, şi anume: pinul 14 de la 
toate numărătoarele se conectează 
la 0 V; resetarea se face pe pinul 11 
(LOAD); circuitul IC10 este montat 
cu Intrările de date pentru cifraj. In 
acest fel la fiecare impuls RS?. la 
Ieşirea numărătoarelor vor fi pre¬ 
zente cifrele 3 (IC10). 0 iiC9î 0 
(IC 8 ), 0(IC7), 0(IC6) deo 3 0000 
de la care se porneşte măsurarea 
frecvenţei de 1 OOOQh- 3 0000 KHz. 
La sfîrşitul perioada oe măsurare, la 
ieşirea numărătoarelor va exista un 


C* Cjq — 33 pF; Cj.Cm* C 2 $ — 10 ~ 
40 pF. semireglabile; C 7 .Ce = 68 pF 


C 9 — 4,7 nF; C^.C^ — 3,3 nF 
C 17 .Cifr.C 24 ~ 4,7 pF; Ci« — 22 pF 
C 2Î - 10 /iF/10 V; Cn = 0,15 ^F; C» 
0,29 /iFi C 31 — 91 pF; C 4 ,C 5 ,Cg 1 Cvj. 
Ci,.C ţ 2 .Ci 3 .C 1 4 ,C 2A , C27, C 29 , Cm = 
10 nF; C 22 ,C33.C34.C^,C36,C37.C3j. 
Cafr.C^, C 41 , C 42 , C 43> C44, C 45 . C 46 - 
C 47 . C 4 * C 49 . Cjo. C 5 1 , C^ 2 * C 53 . Cki 
= 0,1 fiF; T t .T 2 .T 4 = BFY90. T 3 - 
BC172C; T 5 .Tg.T 7 = BC172B; D, = 
BB139; D 2 = PL8V2Z, ICI = 
HEF4011B MMC4011; IC^ IC4 = 
HEF4017B. MMC4017; IC3 - 

HEF4046B: IC5. IC 6 . IC7, IC 8 . IC9. 
IC10 = CDB4192E; IC11. 1CU IC13. 
IC 14. IC15. IC 16. ICI7 = TIL308: 
IC 18, IC26 = CDB404E; IC19. IC20, 
IC21. IC22. IC23 = CDB4906M; 

IC24 = CDB473; IC25 = SN7410 
IC27 = CDB4006; LI = 5 sp.re 
CuAg 3 1 mm. 0 L 5 mm. priza la 
1 spiră; L2 = 42 de spire CuEm 3 
009 mm; carcasa FI = 455 kHz L3 
= 5 spire CuAg 3 1 mm; 0 L 5 mm 
priză la 0,5 spire; L4 = 6.5 spire 
CuAg Z 1 mm; Z L 5 mm, priză la 
0 5 spire: O, = 44.096 MHz; Qj 
1 MHz 








































































































































































































































































































UT —PT 


NOISE FILTER DYNAMIC 


NFD 


daca nrveful semnalului audio iniţia! 
este comparabil cu nivelul zgomotu¬ 
lui de fond). Dacă tensiunea conti¬ 
nuă depăşeşte nivelul prestabilit, co¬ 
mutatorul electronic se deschide, 
bucla de reacţie negativă este 
scoasă din circuit (pusâla masă), iar 
banda de audiofrecvenţâ rămîne ne- 
tnodificată. 

Schema electrică a NFD-ului este 
prezentată în figura 2. Semnalele 
audio S şi D se aplică etajelor 
identice care conţin tranz Ist oarele T, 
şi T, prin intermediul grupului R 3 C, 
şi respectiv R’ 3 CV Simultan, semna¬ 
lele â şi D se aplică şi blocului 
sumator-amplificator care conţine 
tranz istoarele T 2 şi T a . Nivelul sem¬ 
nalului sumă S ♦ D este reglat cu 


potenţiometrul semirealabil R 2 . 
Banda de trecere a semnalului S + D 


Jng. EMIL MARIAN 


NFD-ul reprezintă un accesoriu 
intîlnit destul de des în componenţa 
unui amplificator de audiofrecvenţâ 
dm categoria HI-FI. Denumirea pro¬ 
vine de la iniţialele cuvintelor noise 
fdter dynamic, iar acest lucru în¬ 
seamnă un filtru dinamic pentru limi¬ 
tarea zgomotului de fond. Principiul 
de funcţionare constă în limitarea 
semnalelor de audiofrecvenţâ de ni¬ 
vel mic şl spectrul de frecvenţe 
situat m baripa frecvenţelor medii- 
înalte, in acest fel zgomotul de fond. 
situat în aceasta regiune a benzii 
audio (2 kHz — 14 kHz), este 
eliminat. 

Ansamblul blocurilor funcţionale 
este prezentat in figura 1 Se ob¬ 
servă că NFD-ul este realizat pentru 
un semnal stereo, deoarece astăzi 
nu se mai poate concepe un sistem 
HI-FI de audiere a informaţiei pro¬ 
gramului sonor transmisă pe un 
singur canal. Se menţionează că 
NFD-ul funcţionează foarte bine şi 
pentru un semnal mono. 

Analizînd schema, observăm că 
semnalele celor două canale infor¬ 
maţionale. S şi D. se aplică simultan 
blocurilor de prelucrare BPS şi BPD 
şi unui bloc sumator Bl. După ce se 
efectuează însumarea celor două 
semnale S şi D (acest lucru nu 
afectează separarea completă a 
semnalelor S şi D aplicate blocurilor 
BPS şi BPD). ele sînt aplicate unui 
bloc de filtraj, BF. Acesta are rolul 
de a lăsa să treacă numai semnalele 
de frecvenţe medii-înalte. eliminînd 
complet spectrul frecvenţelor joase 
Ulterior, semnalul rezultat este apli¬ 


cat blocului redresor BR şi apoi 
blocului integrator Bl. In final se 
obţine o tensiune continuă care, în 
funcţie de nivelul său, acţionează 
sau nu comutatoarele electronice 
aflate în blocurile BCE. Comutatoa¬ 
rele au roiul de a introduce sau nu 
în circuitul de reacţie negativă aflat 
în fiecare bloc BPS şl BPD bucla de 
reacţie care limitează spectrul frec¬ 
venţelor medii-înalte. Astfel, dacă 
tensiunea continuă obţinută din inte¬ 
grator nu are un anumit nivel, comu¬ 
tatorul electronic rămîne blocat, Iar 
bucla de reacţie negativă din blocu¬ 
rile BPS şi BPD acţionează, limitînd 
spectrul frecvenţelor medii-înalte 


este limitată Inferior de filtrul trece- 
sus C ? — R care are rolul de a 
lăsa sa treacă în continuare numai 
semnalele S + D de frecvenţe medii- 
înalte. Semnalul S + D amplificat de 
tranzistoarele T 2 şi T 3 este fedresat 
de către redresorul cu dublare de 
tensiune O^D^0 4 .C u , iar ia bornele 
condensatoarelor C e şi C' 6 se obţine 
o tensiune continuă. Această ten¬ 
siune va acţiona comutatoarele elec¬ 
tronice formate din grupurile D,D 2 R g 
şi D'jD’jRV în funcţie de nivelul ei. 
Imediat ce tensiunea continuă de¬ 
păşeşte valoarea de 1,2 V la bornele 
condensatorului C e (C’ 6 ). diodele D 1 
şt Dj (respectiv D i şi D*) se des¬ 
chid. iar bucla de reacţie negativă 
C 3 R e C 4 (respectiv este 


pului C«R g (şi C 4 R *). Acest luci 
oermite ca banda de audiotrecvem 
sa râmîna n©modificată, deoarece 
cazul cînd diodele Di şi D 2 sîi 
blocate, bucla de reacţie negativ 
C 3 R ft R 4 limitează trecerea frecvenţi 
lor medii-înalte spre ieşirea etajuli 
(lucrurile se petrec similar pentr 
cele două canale S şi D). Diodele £ 
şi D\ au fost prevăzute pentru 
elimina Influenţa reciprocă dinţi 
blocurile BPS şl BPD. Rezistenţe 
R# şi R’o s-au prevăzut pentru liniar 
zarea funcţionării comutatorul! 
electronic (atunci cînd D 2 şi D’ 2 sîi 
blocate). 

Grupul R 17 D d C ft C 7 asigură obţim 
rea unei tensiuni continue stabilizai 
de filtrele pentru alimentarea NFC 
ului. Deoarece consumul total 
NFD-ului este mic (cca 50 mA 
acest lucru nu afectează consumi 
energetic total al ansamblului eîe< 
troacustic în care NFD-ul este Inte 
calat. 

Montajul se realizează pe o pi. 
cuţâ de sticlotextolit placat cu fol 
de cupru, In conformitate cu desen 
prezentat în figura 3. Se vor folo 
componente electronice de bur 
calitate (rezistoare tip RPM, condei 
sat oare cu tantal sau multistrat etc 


Fn e 


EGLAJUL Şl PUNEREA 
FUNCŢIUNE 


Se montează componentele e\& 
tronice active şi pasive pe placa c 
cablaj Imprimat cu grijă orice eroai 
ducînd la cel puţin ne-jnctionare 


D fi 



Legerda 


S -semnal ccrais 
D-semnal carata 
SPS-tfoc pr&xrz 
B^I-Ohc -eLcn 
SI- z ac s_ ~xz*zr 

4 - ax&fkahr 
BJ-3 oc meg r rx 
CES-ccmjttar ete 
s*bga 

CED-comuta+or ete 
dreapta ■ 


Placa d« cablai Imprimai — vtdara 
spra cablaj (S-ftrap) 


1 8ch#m * • Uc,rtc * • NFD - U ' U ' CI R5 R4C4 R13T3T1 G R6 R8 C5 R7 R9 D2 S Dl C6 R10 RT7 Rtl 




























































































Legenda 
K-Comutator 

faSectvrvte comutatoariur 
î £“Sursa de tensiune continuă 
(a amplrficatorulut) 

R-Rezistenţa de im tare a 
curentului 
L -Ledfsou bec) 


K 


montajului. Se alimentează montajul 
cu o tensiune continuă de 24 V şi se 
măsoară valorile tensiunilor continue 
n punctele indicate pe schema elec¬ 
trică. Daca tensiunile măsurate în 


colectoarele tranzistoarelor T, şl T*, 
diferă de valorile indicate, se modi¬ 
fica in limite restrinse valorile rezis¬ 
tentelor R- s* R (R* şi R’) pentru 
stabilirea corecta a punctului static 


de funcţionare (pentru evitarea dis- 
torsionarii semnalului S şi D). După 
măsurătorile anterioare se interca¬ 
lează montajul în lanţul de audio- 
frecvenţâ, în conformitate cu figura 
4. 


m cotui luiosirn momajuiui inu-ui 
qiagnetofon: 

— se aduce R 2 la ,punctul cald 
(se ştrapează complet); 

— se acţionează magnetofonul p< 
poziţia redare folosind o bandă neîn 
registrată; se va auzi în difuzoare ut 
fîşirt; 

— se acţionează cu grijă cursoru 
semireglabil R 2 pină cind fîşiitu 
dispare. 

în cazul folosirii montajului într-ui 
aparat de radio: 

— se aduce R 2 la «punctul cald 
(se ştrapează complet); 

— se comută radioul pe poz r 
UKW; 

— se măreşte volumul fără a recea 
ticna vreun post; in difuzoare se . 
auzi un fîşîit; 

— se acţionează cu grijă cursoru 
semireglabilului R 2 pîna cind fîsîrtu 
dispare 

Diferenţa intre performanţele vecr 
şi noile performanţe ale complex uiu 
electroacustic va fi sesizabilă 



Ing. AUPEUAN MATEESCU 


pe stratul activ al benzii magnetice 
pătrunde în miezul magnetic şi cre¬ 
ează un flux magnetic care străbate 
bobina 1. La bornele bobinei va 
apărea o tensiune electromotoare: 

d 6 (t) 

e --n x- 

dt 

unde <t> (t) — fluxul total in miezul 


magnetic, iar n — numărul de spir< 
al bobinei 1 

In acest fel, fluxul magnetic ci 
este propriu înregistrării este con 
vertit în semnal electric la capeteii 
bobinei capului magnetic de repro 
ducere. 

(CONTINUARE ÎN PAG. 17 


I u ' 

W 


Aparatura de înregistrare-redare a 
unetului a pătruns în activitatea eo¬ 
liană ca un mecanism simplu, fefi- 
ent şi economic de inregistra- 
r e-stocare-redare a informaţiei. Pen¬ 
tru cei nefamiliarizaţi cu fenomenele 
fizice care stau la baza tehnicilor de 
'^registrare-redare a sunetelor, larga 
"as^**>cire a aparaturii destinate 
aces'- scop ti determină să creadă 
că 'ercmşneie sînt relativ simple, iar 
problemele tehnice şi tehnologice 
sini uşor de rezolvat. Realitatea însă 
contrazice astfel de opinii, deoarece 
într-un magnetofon modern au ioc 
fenomene magnetice, electrice şi 
mecanice complexe. 

în timpul înregistrării, semnalul 
sonor se aplică unui cap magnetic 
care transferă, spre înmagazinare, 
informaţia unui purtător reprezentat 
de banda magnetică. Banda magne¬ 
tică este. la rlndul său. compusă 
c ntr-un suport şi un strat activ alc㬠
tuit dmtr-un material avind proprie¬ 
tăţi magnetice specifice. 

In procesul evolutiv al tehnicii de 
înregistrare-redare a sunetului, apa¬ 
ratura a progresat continuu, îmbu- 
nătâţindu-şi performanţele, dar o se- 
e de elemente au rămas aceleaşi în 
a ce priveşte construcţia de bază 
a aparaturii. Astfel, capetele magne¬ 
tice, de înregistrare sau redare, au, 
indiferent de particularităţile con¬ 
structive, aceleaşi părţi componente 
(vezi figura). 

Miezul magnetic 2 are rol de con¬ 
centrator al cîmpului magnetic pro¬ 
dus de bobina 1. parcursă de curen¬ 
tul de înregistrare li Miezul este 
construit din materiale cu permeabi¬ 
litatea magnetica ridicată, intrefierul 
3 este constituit dintr-un material 
nemagnetic, dur, de obicei o *oa»e 



de bronz de beriliu. La distanţa r de 
capul magnetic (r este mai mare de- 
cît 1/3 din lăţimea întrefierului. notat 
s), cîmpul magnetic este dat de rela¬ 
ţia: 

HL = H.. x s/2r 

unde H 0 — intensitatea cîmpului în 
interiorul întrefierului. 

Capetele magnetice pentru reda¬ 
rea sunetului^au o construcţie ase¬ 
mănătoare. în acest caz cîmpul 
magnetic dat de înregistrarea aflată 



Inducţia d« saturare (Tesla) 

0,9 

0.2 


<§*• 

Permeabilitatea magnetică 
minimă a miezului 

1 500 

10 000 

l] 

pr 

Forţa coercitivă minimă (A fn) 

5 

3 


1 ,o 

Intensitatea uzurii 
(xlO 4 Mm/m) 

0,5 

0,2 

II 

rr^ 






3024 080 ®24 081 

3D24N210 

3D1W21.0* 

Banda de 
frecvenţă 

(v = 4 i 76cm/s) Fe,0, 

40-14 000 

40—14 000 40—14 000 

40—12 500 

40—14 14 000 

63—12 500 

63-12 500 

CrO 


31.5-15 000 



31,5-18 000 



Metal 





31,5— 

20 000 



tnductanţa (mH) 

85-145 

REC PLAY 
7,2— 115— 
10.8 185 

100-180 

55—90 

110—190 

100-170 

60—100 

60—100 

Caracteristica de frec¬ 
ventă La redare in dome- 
rm ui 400 Hz—14 000 
Kz dB) 

1 

3,5 

0 

2 

(12 500/400 
Hz) 

6s5(Fe,03) 

11(00*) 

1 (Fe 2 Oi) 

5,5(CrOJ 


4r 3 

Caraderiabca de frec¬ 
ventă la înregistrare in 
domni U 000—100 Hz 
(«) 

-20 

. te 


-20 

—20 

-14(Fe, O,) 
-12(Cr0 2 ) 

-«(Fe.Oj) 

-23(CrO ; ) 

-22 

-22 

Lăţimea întrefieru*. de 
lucru ((im) 

3 ASţ A2 

1,5'** 

2^0.5 

1.5 : aî 

U a2 

1,8 

1.8 

Materialul miezului 

1 

31NMA 

81NMA 

79NMA 

81NMA 

Sendust 

Sendust 

79NM 

79NM 

Durabilitatea (ore) 

2 150 

l 

2 500 

2 150 

2 150 

5 000 

5000 

1 500 

1 500 

Compatibilitatea Fe O, 

DA 

DA 

DA 

DA 

DA 

DA 

DA 

DA 

ClO; 

- 

DA 

DA 

- 

OA 

DA 

- 

- * 

Metal 

- 

— 

— 

— 

OA 

DA 

— 

— 




























































































TELECOM 


Ing. VABILE POOAŞCA 


Prezentam construcţia completă a unei staţii de telecomandă digitală cu patru canale 

‘ ‘ * M ‘ “ ‘ " . . 


proporţionale şl simultane, cu modulaţie în amplitudine şi lucrlnd In banda de 27 MHz. 
- - * ■ nbile ' ‘ 


Din multitudinea de scheme electronice posibile au fost preferate cele care asiguri o 
realizare relativ uşoară, cu posibilităţi comode de verlflcare-depanare şi cu funcţionare 

itri. 


sigură. Toate componentele electronice folosite sin* produse In ţara noastr 


I PRINCIPIUL DE FUNCŢIO¬ 
NARE 

Un ansamblu de telecomanda se 
compune din emiţător, receptor şi 
servomecanisme. 

a. EMIŢĂTORUL 

Rolul emiţătorului este de a pro¬ 
duce comenzile necesare pentru 
modei şi de a face transmisia lor c㬠
tre acesta prin unde radio. 

Comenzile sînt fabricate de codor, 
sub forma unor impulsuri de durată 
variabilă. Numărul acestora deter¬ 
mină şi numărul de canale prin care 
se face transmiterea informaţiei. 

După obţinerea lor, impulsurile 
modulează in amplitudine radiaţia 
radio produsă de placa de înaltă 
frecvenţă (P.I.F.). 

în continuare se vor prezenta şi 
comenta schemele electronice ale 
celor două blocuri principale ale 
emiţătorului. 

1 PLACA DE ÎNALTĂ FREC¬ 
VENŢĂ (P.I.F.) 

In figura 1 este arătată schema 
electronică a P.l F. Se observă cu 
uşurinţă că partea radio este consti¬ 
tuită dintr-un oscilator, un amplifi¬ 
cator şi un modulator. 

Oscilatorul este pilotat cu cristalul 
de cuarţ Qx pentru asigurarea stabi¬ 
lităţii frecvenţei radio (frecvenţa 
proprie a cristalului trebuie să se în¬ 
scrie într-una din frecvenţele alocate 
de MT.Tc. telecomenzilor). In afară 
de cuarţ, oscilatorul mai conţine 
tranzistorul T, cu rezistenţele de po¬ 
larizare aferente şi circuitul L,—C, 
acordat pe frecvenţa de lucru. 
Puterea livrată de acest oscilator 
este de ordinul a 35—40 mW, fiind 
insuficientă pentru cazul in care se 
doreşte transmiterea informaţiei la 
distanţe de cîteva sute de metri. Din 
acest motiv, după etajul oscilator ur¬ 
mează un etaj de amplificare In pu¬ 
tere (A.P.). 

A P este constituit din două tran- 
zistoare, montate în push-pull, 
lucru care asigură un randament 
sporit (cca 80%). Sarcina acestui 
etaj este constituită din circuitul os¬ 
cilant L 3 —Cv—Cj, acordat de ase¬ 
menea pe frecvenţa de lucru Acest 


etaj este în măsură să livreze ante¬ 
nei o putere de radiofrecvenţâ de 
aproximativ 700—800 mW, sufi¬ 
cientă pentru asigurarea unei leg㬠
turi cu modelul comandat la o dis¬ 
tanţă de 600 m la sol şi peste 1 000 
m în aer. 


(oare minimă, corespunzătoare unei 
poziţii extreme a manşei, pinâ la o 
valoare maximă, corespunzătoare 
celeilalte poziţii extreme a manşei. 
La recepţie, decodorul „citeşte* 1 du¬ 
rata impulsului aferent unei poziţii a 
manşei şi o comunică servomeca- 
nismului. Organul de execuţie al 
servomecanismului va efectua o 
mişcare de o amploare mai mare 
sau mai mică, în funcţie de mărimea 
impulsului in acest fel, între poziţia 
manşei emiţătorului şi poziţia orga¬ 
nului de execuţie se stabileşte o re¬ 
laţie de proporţionalitate. 

Pentru a fi compatibilă cu alte sis¬ 
teme de telecomandă (de pildă cu 
staţia de telecomandă sovietica de 
tip SUPRANAR), s-a impus duratei 
minime a impulsului valoarea de 
timp t mip = 1,2 ms, iar duratei ma¬ 
xime valoarea t max = 2.2 ms (fig. 2). 
Este evident faptul că o asemenea 
durată a unei comenzi este lipsită 
de importanţă practică deoarece o 
manevră a unui model poate nece¬ 
sita uneori durate de timp de ordi¬ 



nul minutelor. De aceea Impulsul c 
comandă va fi repetat continuu, c 
o anumită frecvenţă, atît timp c 
este necesar pentru comanda re; 



22 k[ 

rr 

J pF T 

% 

< 

Qx 

( 

i h- 

iok[ 

1 


Modularea emisiei radio cu infor¬ 
maţia furnizată de codor se rea¬ 
lizează prin intermediul tranzistoru¬ 
lui J 4 , care întrerupe periodic curen¬ 
tul A P. Atunci cînd baza tranzisto¬ 
rului primeşte de la codor un sem¬ 
nal pozitiv, tranzistorul se saturează 
şi conduce alimentînd A.P., care ra¬ 
diază unde radio. Dacă la ieşirea din 
codor semnalul este nul (0 V), tran¬ 
zistorul se închide şi radiaţia înce¬ 
tează. 

2 CODORUL 

Rolul codorutui este de a furniza 
codificat comanda ce urmează a o 
efectua servomecanismul. Acest lu¬ 
cru se realizează prin fabricarea de 
către codor a unor impulsuri cu du¬ 
rate de timp vanabile, in funcţie de 
poziţia manşelor emiţătorului. Varia¬ 
ţia este continua, plecînd de la o va- 


trrin _LTTJ 7/7,s tnwl I & ms ~ 

jt _xtr irtr 2 


Val. minima 


VaL medic 


Val. maxima 


1 


lrepeţi fie = 







-< 


CV 

C3 


A 



• 

a 



2? 

PF 

11 



H 


3 



INTRARE S04NAL CODOR 


*9V 


OV 


IMPULS CANAL 1 


IMPULS CANAL 2 


IMPULS CANAL 3 


IMPULS CANAL 4 


>9V 


TREN DE IMPULSURI 
LA ESiREA DÎNCOD 


0V 


Q3 Q303 03 


tî> 















































































°f H 


ÎNUA I 


BC107 

pulsuri de comandă aferente unui 
singur canal de telecomandă. 
Deoarece staţia prezentată are pa- 

7 tru canale de telecomandă, va fi ne¬ 
cesară producerea a patru impulsuri 
asemănătoare celui din figura 3. Ele 
• • • trebuie transmise celor patru servo- 

ŞEMHAL INTRARE I Mi A BA mecanisme prin intermediul unei 


cat la intrare, astfel încît pe baza 
tranzistorului semnalul are forma 
din figura 6b. Crenelul pozitiv tinde 


r/.V TENSIUNE 


SEMNAL PE BAZA 


7 


singure purtătoare de radiofrecvenţă 
furnizată de P.I.F. De aceea vor fi 
produse unul după altul, la un inter¬ 
val de timp care să permită decodo¬ 
rului descifrarea lor. cu aceeaşi 
Secvenţă de 50 Hz. Formarea trenu- 
iui de impulsuri este arătată în fi¬ 
gura 4 Se observă că timpii de im¬ 
pute f». r* t A se înscriu în sec- 
e mp de 20 ms. Scurtele 
perio a de de timp (0.3 ms). precum 


—d» 4 -:'e n tâ *ămas pînă la 


SEMNAL ESJRE VAP9A&K 
ÎN TiHP ' 


2Urm 


yAL DE ESHEDfN 


Wu. ASTABIL 




HALE' DE IEŞRE DU 
A CJKViîE ELENEHlAfisl 


Jl_ 

JL 

J1 


5=c.«-:a - — 3toa r e uşurează func- 
■ r-area decodorului 
C •- eiectronfc care permite 
otepnere- forme de 

ce» dm r igura 5. Se ob- 
=€•-» a cu u 5 i*»n:ă că el este alcătuit 
omtr-cjn circuit basculant astabil, 
realizat cu C L— *fE 555 dm patru 
c-’cuite elementare construite cu 
tranzistoarele T y , T 2 , 7Y T 4 sl din 
formatorul de semnal construit cu 
T 5 şi T b . Rolul astabilului este să 
creeze frecvenţa de repetiţie de 50 
Hz şi să iniţieze impulsurile de co- 


din figura 6b. Crenelul pozitiv tinde 
să mărească valoarea curentului 
bază şi să deschidă tranzistor. 
Acesta este însă în stare de satura¬ 
ţie, astfel încît apariţia crenelul 
pozitiv rămîne fără efect. Mai mult 
datorită slabei rezistenţe bază-err 
tor, se constată o atenuare puter 
nică a crenelului pozitiv. Altfel sta. 
lucrurile cu crenelul negativ. El pr> 
duce blocarea tranzistorului, ast'e 
încît la ieşire apare un semnal ca îr 
figura 6b. Semnalul de ieşire c u 
reazâ atit cît durează crenelul nega 
tiv şi apare o dată cu Hancul des 
cendent al semnalului drept ung n . 
Iar pozitiv de intrare. Valoarea bdo 
ximativă a timpului ,jf 0 " este dată ci 
produsul = 0,7 • R.C., fiind <nce 
pendentă de durata semnai*, u 
dreptunghiular de Intrare. 

Legind patru asemenea circ., 
elementare unul după altul, fieca'- 
va primi la intrare semnalul fatr : = 
de circuitul anterior şi va pro^_: 
un impuls propriu, cu durata do¬ 
minată numai de caractens*ic 
proprii, Deoarece se doreşte va- 2 
timpilor de ieşire, se recurge i - 
artificiu. Se montează ca reziste- 
de sarcină un potenţiometru pentr 
fiecare circuit elementar, cu ajut:- 




-rmr 


SEMNAL PE BARA 


DE DfODE 


# f %yţ 2 }t 3 ‘V 


20mx 


zv~-\ r^etrjiu* se culege doar « 
' din semnalul dreptungf- _ 

=' 5 se aplica etajului armato" C* 
_i ~sre se obtma o variaţie a : j 

impulsului de ieş> r e din ets - 
considerat. Lucrurile se pot inţeiez 
uşor prrvind figura 7 Potenţiomet 
va fi legat ;a de comara = 

După obţinerea impulsu* ier 5 
urmează a fi amestecate si trim»* 
etaiului formator 


pectrâ Frecventa oe repet t ie a fost 
stabilită : a 50 Hz. ceea ce înseamnă 
că impulsurile se repetă ia fiecare 
20 ms. S-ar putea crede că şi orga- 
nul de execuţie al servo- 
mecanismului va vibra cu aceeaşi 
frecvenţă, lucru care nu se întîmplâ 
însă datorită inerţiei mecanice a 
acestuia. Are loc, din acest motiv, o 


—TUI 

INTRARE SEMNAL 


integrare a tmpmsunror. rezuntna 
pentru organul de execuţie o miş¬ 
care lină şi continuă, in figura 3 este 
arătată succesiunea unui şir de im- 


manueL mcui i i iu i jttj u ue r c 

»njpulsuri or este ilustrat ;r * Lgura 6 
Se observă că grupul R—C diferen- 
ţiază semnalul dreptunghiular api»- 


L-î^asr 


r 


* ieşire ft) 


SEMNAL 

Intrare 


SEMNAL PE 
BBĂ TRANZISTOR 


SEMNAL 
IEŞIRE 































































































1 L r A f I r L ' J 1 - . . 

.^irS 

f-1 I - 1 


yPOBEHb 3ADHCH II H 


f 

• 1 

1 

l 

>8tN»?¥ 

=*=> C 


1 —H 
-H 


A3 II KAUA/I 


yCH/IHTE/lb yUHBEPCI/ltfUblf 


























































































































































































































































































































































































































































I 


Publicăm In acest număr schema electrică originală a magnetofonului 
„Kashtan", ca răspuns la multiplele solicitări adresate In acest sens redac¬ 
ţiei. 

In numărul viitor vom prezenta componenta mecanică şl sistemul cinema¬ 
tic ale aceluiaşi magnetofon. 



A5 II KAHA/I 
yCH/IHTE/!b hOlUHOCTH 


ţfCMUM OKUMAdtHM MA CXEMt 

“CS5“ fl,l78 8 a - 4 1 | &fr 

-CS>- 0.7S Ba -rm- 7 

-£= 1 ~ 0,3 t» 











































































































































































































































































































zona de montare a cilindrilor pe car¬ 
ter (ţ 7), in celulele radiatorului de 
ulei (2). Nu se admite prezenţa 
anormală a uleiului în tubulatura de 
admis ie sau în colectoarele de eva¬ 
cuare. Un motor montat corect şi 
strîns la cuplurile recomandate de 
uzina constructoare nu ridică pro¬ 
bleme din punct de vedere al etan- 
şârii elementelor prezentate în fi¬ 
gura 1. 

Controlul presiunii uleiului. Se im¬ 
pune a efectua această operaţiune 
mai ates la o funcţionare îndelun¬ 
gată a motorului, cind are loc o 
uzură avansată a pieselor lui. Pentru 
aceasta sjnt necesare un racord 
special (codificat D.OO— 103), echi¬ 
pat cu manometru (0—10 bari), care 
se montează în locul manocontactu¬ 
lui de presiune ulei, şi un turometru. 
Acest racord se montează după ce 
mai întîi s-a încălzit motorul (tempe¬ 
ratură ulei de aproximativ 00* C). 

După pornirea motorului, se ridică 
turaţia la 6 000 rot/min, după care 
se verifică presiunea uleiului, care in 
condiţii normale trebuie să fie de 
5^5—6*5 bari. in caz contrar, se 
schimbă resortul pistonului supapei 
de descărcare (amplasată în partea 
inferioară-stînga a carterului motor). 


MTOIMISill TOI” 

SERVtBe 

Or. In» TBAIAN CANT& 


se roteşte motorul cu manivela pen¬ 
tru a aduce supapa de admisie în 
poziţia de deschidere maximă, după 
care se reglează jocul la culbutorul 
de evacuare la 2 mm. Apoi, după 
demontarea captorului superior de 
turaţie (amplasat pe carterul am- 
breiajului, în partea dreaptă), se ro¬ 
teşte motorul în sens invers, pînă ce 
plotul de pe volantă vine în dreptul 
acestui orificiu al captorului supe¬ 
rior. Mâsurind jocul la culbutorul 
supapei de evacuare (0,03 — 
0,75 mm), se constată calarea co¬ 
rectă a distribuţiei. (Se face cu aju¬ 
torul reperelor de pe cele două pi- 
nioane de antrenare.) Apoi se mon¬ 
tează captorul de turaţie (la cuplul 
de 2,9 daN . m), se reglează jocul 
cutbutoarelor, se montează capacul 
chiulasei (cuplul 0.6 daN . m). 

Etanşarea motorului In timpul ex¬ 
ploatării, întreţinerii si reparaţiei 
motorului este foarte important să 
nu existe zone neetanşe care să 
conducă la pierderi de ulei şi în final 
la griparea motorului, in figura 1 
s-au prezentat zonele susceptibile 
pe unde ar putea exista scurgeri de 
ulei: la racordurile conductelor de 
ungere (1—4), !a fixarea gurii de 
umplere, la fixarea radiatorului de 
ulei pe motor (12), la îmbinarea se- 
micarterelor (4), ia capacele de 
chiulase (6. 1), la simeringurile faţă 
şi spate ale arborelui cotit (5, 14). la 
capacul pompei de ulei (13). la con¬ 
ductele de retur ulei chiulase către 
carter (8, 15), la fixarea manocon- 
tactului (10). la suportul de fixare al 
filtrului de ulei, la filtrul de ulei, la 


în tot cazul, folosirea unui alt 
ulei de motor, care conduce la inci¬ 
dente în funcţionare, scoate autotu¬ 
rismul din garanţie şi uzina con¬ 
structoare din cauză 

Filtrul de ulei Indiferent de tip 
(Bosch, I.P.M.P. — Buzău ş.a.), se 
înlocuieşte cu un filtru nou la fie¬ 
care două schimburi de ulei, adică, 
în mod normal, la 15 000 km. Solu¬ 
ţia de compromis prin folosirea fil¬ 
trului de ulei de la motorul M-036 la 
M-031 şi invers este neştiinţifică 
(neexperimentată în laborator) şi 
poate conduce, în anumite regimuri . 
de solicitare maximă, la incidente, 
de asemenea pe răspunderea con¬ 
ducătorului auto. 

Filtrul de aer. De fapt. elementul 
filtrant al filtrului se demontează şi 
apoi se curăţă cu aer comprimat la 
fiecare 15 000 km, urmînd ca la 
50 000 km să fie înlocuit. De aseme¬ 
nea, in zone cu mult praf sau în caz 
accidental, cînd la schimbarea uleiul 
motor s-a introdus o cantitate mai 
mare în baie (uleiul In exces este 
antrenat prin reniflard către filtrul 
de aer), se impune suflarea cu aer 
comprimat a elementului filtrant 
imediat ce s-a constatat colmatarea 
lui cu particule de ulei şi înlocuirea 
rapidă cu unul nou. în filtru este 
montat un termostat care reglează 
temperatura aerului la admisie la T 
= 22° C ± 5°C în domeniul de tem¬ 
peraturi —10° C... +20°C. 

Reglajul culbutoarelor. Se efectu¬ 
ează numai cu motorul rece (tempe¬ 
ratura uleiului să fie sub 45° C). 
După plasarea unui recipient pentru 
recuperarea uleiului motor, se de¬ 
montează capacul chiulaselor. Re¬ 
glarea culbutoarelor se face cu o 
)erâ obişnuită la valoarea de 
0.20 mm atît la admisie, cît şi la 
evacuare (se roteşte motorul cu ma¬ 
nivela pînă cînd supapa similară a 
cilindrului care nu se reglează va fi 
deschisă în poziţie maxima). După 
reglaj se montează capacele chiufa- 
selor. stringînd piuliţele la cuplul de 
0.6 daN . m. Este foarte important, 
pentru a asigura etanşarea motoru¬ 
lui, ca aceste capace sa aibă garni¬ 
tura bunâ (fără asperităţi), cu feţele 
în contact uscate şi curate (garni¬ 
tura se lipeşte cu o soluţie de lipit 
Bostik 1 400 sau cu prenadez). 
După reglajul culbutoarelor se por-, 
neşte motorul pentru a verifica etan- 
sarea ta nivelul capacului de 
chiulase. se reglează mersul in gol, 
dacă este cazul, cu ajutorul şurubu¬ 
lui 'de pe carburator (la turaţia de 
850—900 rot/mm) şi se completează 
uleiul motor la nivelul normal. 

Distribuţia (controlul calării) 

Arborele cu came 1 (fig. 6) este 
antrenat de către arborele cotit 2 
prin intermediul cuplului de roţi din¬ 
ţate 3 şi 4. care au o construcţie 
speciala pentru a prelua jocurile 


dintre dinţi (pinionul este format, de 
fapt, din două pinioane apropiate 
prin nituire, la montare fiind nece¬ 
sară comprimarea danturii pentru 
cuplare). După o funcţionare înde¬ 
lungată este posibila ruperea nituri¬ 
lor, ceea ce produce un zgomot 
specific şi impune înlocuirea pinio- 
nului cu unul nou. Jocul lateral al 
pinioanelor este nereglabil şi are va¬ 
loarea de 0,04 ... 0,09 mm. Reglajul 
teoretic al distribuţiei este cu un joc 
de 1 mm între culbutor şi supape. 
Controlul calării distribuţiei. Pentru 
a face acest control, motorul trebuie 
să fie rece. După plasarea unui reci¬ 
pient de recuperarea a uleiului, se 
demontează capacul chiulaselor şi 


(URMARE OIN NUM ARUL TRECUT) 


AUTS — IWBTB 






























































































































































după ce mai întîi s-a golit uleiul din 
motor. Dacă defectul nu este aici, se 
<mpune a verifica piesele pompei de 
ule» şi circuitul de ungere 

Controlul depresiunii In carterul 
motor 

Pentru această operaţie este ne¬ 
cesar un „aparat pentru verificarea 
depresiunii în carterul motor'* (codi¬ 
ficat V.10—146), care se montează 
in locul jojei de ulei. După pornirea 
motorului şi accelerarea lui pinâ la 
stabilizarea nivelurilor manometru- 
lui. se citeşte diferenţa între ele, 
care trebuie sâ fie de minimum 5 cm 
(de apă). In caz contrar se impune 
înlocuirea reniflardului. Se remarcă 
faptul că. Indiferent de turaţie, de¬ 
presiunea motorului nu trebuie să 
scadă la zero. Apoi se reface monta¬ 
jul iniţial. 

a Inddente In funcţionarea şl ex¬ 
ploatarea motorului 

In condiţii normale de întreţinere 
%i exploatare, conform indicaţiilor 
uzinei constructoare şi personalului 
speoalizat, motorul nu ridică pro¬ 
bleme deosebite. In caz contrar, sau 
după o funcţionare îndelungată, pot 
apărea defecţiuni, cum ar fi: pierderi 
de ulei. cui but o are dereglate, radia¬ 
tor defect, piese în mişcare gripate. 
După cum s-a arătat mai sus, unele 
dintre aceste defecte se pot remedia 
uşor (culbutoare dereglate, piese 
neetanşe), altele mai dificil (supapă, 
fus maneton gripate ş.a ). Sînt de 
remarcat în ceea ce priveşte piesele 
în mişcare durabilitatea piston-cilin- 
dru 'datorită stratului de aliaj de ni- 
cf>ei de pe suprafaţa cilindrului) şi 
fiatx'*aîea ambielajului. 

Pentru lucrările mai importante, 
care necesită şi demontarea moto¬ 


rului, se prezintă unele particulari¬ 
tăţi în continuare. 

4. Demontarea şl montarea moto¬ 
rului M-031 

in cazul defectării grave a motoru¬ 
lui, fapt care necesită demontarea 
lui de pe autoturism, constructorul a 
prevăzut pe autoturism puncte de ri¬ 
dicare (fig. 7: A — sub caroserie, la 
mijloc, pentru fixarea cricului; B, Bl 

— puncte de sprijin sub caroserie 
pentru cricul de atelier sau pentru 
suporturi, amplasate în spatele roţi¬ 
lor faţă şl în faţa roţilor spate; D — 
punct de ridicare faţă, sub carose¬ 
rie, cu ajutorul cricului prin interca¬ 
larea unei traverse de lemn; E şi F 

— puncte de ridicare spate, cu aju¬ 
torul cricului prin intercalarea unei 
traverse de ridicare speciale, cod 
D.00—506) şi puncte de remorcare 
in faţă şi spate, imediat sub carose¬ 
rie. 

Pentru demontarea şi montarea 
motorului de pe autoturism, con¬ 
structorul a prevăzut un „dispozitiv 
de prindere pentru ridicat ansamblul 
motor-cutie de viteze" (cod 
D. 10—141), recomandînd cuplurile 
de 5,3 daN m (la şurubul de fixare a 
suporturilor motorului) şi de 3,5 
daN.m (la piuliţele prezoanelor de 
asamblare motor-cutie de viteze). 

La dezechiparea motorului în ve¬ 
derea demontării lui de pe autotu¬ 
rism se execută, în ordine, următoa¬ 
rele lucrări: deconectarea cablurilor 
negativ şi apoi pozitiv ale bateriei de 
acumulatoare; demontarea roţii de 
rezervă, cricului, manivelei, tijei de 
menţinere a capotei, filtrului de aer 
(se obturează orificiul carburatoru¬ 
lui). măştii, farurilor cu sistemul lor 
de alimentare, cablurilor de poziţio¬ 


nare a farurilor, in continuare, după 
scoaterea protectoarelor de plastic 
din pasajele roţilor faţă, se demon¬ 
tează: ansamblul tablă suport mască 
faţă (tablă antirecirculare), bara de 
protecţie şi masca. Apoi se scot co¬ 
nectorul capsulei de depresiune şi 
conductoarele bobinei de aprindere; 
se decuplează tubul de la capsula 
de depresiune şi cablul de deschi¬ 
dere a capotei; se demontează şuru¬ 
burile de fixare ale tablei suport 
mască faţă, ale măştii inferioare, ale 
fixării barei de protecţie şi buşoa- , 
nele obturatoare. Se demontează în 
continuare: bara suport a roţii faţă, 
conducta insonorizantâ şi de ieşire 
a schimbătorului de căldură, colie¬ 
rele de cuplare aie evacuării; se de¬ 
conectează conductoarele: masa de 
la motor şi plusul de la demaror; se 
decuplează cablul de şoc, cablul de 
acceleraţie şi furtunul de benzină de 
pe conducta de pe pasajul roţii (se 
obturează). 

O dată dezechipat motorul, ur¬ 
mează demontarea lui de pe carose¬ 
ria autoturismului: după demontarea 
scutului motor, se decuplează cablul 
ambreiajului (din furcă). Se demon¬ 
tează şuruburile de fixare ale supor¬ 
turilor motor faţă, după care, cu aju¬ 
torul instalaţiei de ridicare prevăzută 
cu dispozitivul de prindere (cod 
D.10—141), se ridică ansamblul mo 
tor-cutie de viteze, caîîndu-se dispo¬ 
zitivul (cale de 7 cm), Iar în continu¬ 
are se demontează piuliţele prezoa¬ 
nelor de asamblare motor-cutie de 
viteze şi se trage motorul către faţă 
cu atenţie, pentru a nu exercita 
eforturi asupra arborelui de co¬ 
mandă al cutiei de viteze 

Demontarea motorului M-031 în 


suoarisaiTiDiun şi piese componen 

necesită o serie de S.D.V.-uri sp« 
*c*ale, fără de care lucrările nu 5 
pot executa corect: A — mîner c 
rodat supape; B — ansamblu cai 
conţine un comparator Bl, o rigl 
suport comparator B2 (co 
D.00—151); C — extractor buc$ 
autolubrifiantă din capul arboreii 
cotit (cod D.00—106 şi D.00— 601 
D — chele pentru şurub fixare c 
culbutoare (S.10—150); E — dor 
pentru centrare disc ambreii 
(D.10—147); F — dorn pentru moi 
tare bucşă autolubrifiantă în capi 
arborelui cotit (D.00—107); G — e> 
tractor ventilator (D.10—143); H - 
bucşă montare segmenţi 0 7 
(D.IO—145); I — dispozitiv de corr 
primare resorturi supape; J — du 
pozitiv pentru montare simering pi¬ 
lier spate (D.10—Î46); K — eh© 
pentru demontare şi montare filtr 
ulei (S.00—104); L — cheie pentr 
montare şi demontare radiator d 
ulei (S.10—144); M — dorn pentr 
demontare şi montare ax pisto 
(D.00—106); N — suport motor per 
tru lucru la banc (D.10—149); O - 
picior pentru suport moto 
(D.00—101). 

La efectuarea lucrărilor de d* 
montare şi montare a diferitei! 
subansambluri şi piese este obligi 
toriu a se respecta următoarele c* 
plurl de strîngere. date în daN.m: 0 
— piuliţă capac chiulase; 2,6 — şi 
rub palier faţă motor, cu faţa şi fil< 
tul unse; 3,7 — şurub palier moto 
fără palier faţă, cu faţa şi fileti 
unse; 6,6 — şurub volant motor, c 
faţa şi filetul unse; 4,5 — supap 
descărcare, cu faţa şi filetul uns 
1.9 — piuliţă chiulasă (unsă); 0.5 - 
prezon chiulasă pe carter motor 
pe capac culbutoare; 1,2 — şuru 
racord conducere ungere, folosiri 
garnitură de cupru; 4,5 — reducţ 
fixare radiator de ulei, folosind ga 
nitură de cupru; 1,7 — piuliţă racor 
radiator ulei, folosind garnitură d 
cauciuc; 2,8 — şurub ax culbutoar 

1.4 — şurub capac pompă de ul€ 
4,0 — buşon golire ulei cu garnitu» 
de cupru; 1,2 — şurub mecamsi 
ambreiaj; 1,4 — şurub capac pomp 
ulei; 2,3 — manocontact, folosiri 
garnitură din cupru; 4 — buşon ol 
turare rampa ulei, utilizînd garmtur 
din cupru spre volant. 1.7 — su*- 
carter motor şi piuliţă culbutoar 

5.5 — şurub fixare ventilator, fol 
sind rondelă de contact. 


(CONTINUARE fel NR. VIITOI 


THKOHETRD 

cAlin stAnculescu 


In funcţionarea oricărui ve'ucui 
utilizarea unui turometru poare 
aduce preţioase informaţii asupra 
stării motorului (ralanti, regimul ma¬ 
xim). Ştim, de asemenea, că randa¬ 
mentul maxim al unul motor se situ¬ 
ează la un regim dat la circa 3 000 
rotaţii pe minut. 

Atunci cînd platinele sînt închise, 
un curent de cîţiva amperi circulă în 
primarul bobinei de aprindere; la 
deschiderea acestora se realizează 
un curent ce produce o tensiune 
puternică la bornele secundarului 
bobinei, tensiune ce apare şi la bor¬ 
nele primarului. 

Aparatul foloseşte ca semnal de 
comandă impulsurile de tensiune 
aplicate de ruptor primarului bobi¬ 
ne* de inducţie. 

Cînd motorul face o tură arborele 
cu came antrenat cu jumătate din 
turaţia arborelui cotit execută doar 


a arborelui cu came corespunde o 
tură a ruptor-distribuitoruiui şi 
într-un motor cu patru cilindri, de 
exemplu, cama ruptorului are patru 
proem nenţe ce provoacă patru im¬ 
plor Aîtfel spus, ia fiecare tură a 
arte?©- cotit corespunde o semi- 
tură a destituit orului, deci două im¬ 
pulsuri. si dacă motorul are o turaţie 
de 1 500 rot vninut. el furnizează 
3 000 de impulsuri pe minut ceea 
ce corespunde & 50 de impulsuri pe 
secundă. Dea este suficient să îm¬ 
părţiţi cu 50 tura: a unui motor cu 
patru cilindri pentru a găsi frecvenţa 
impulsurilor. 

Montajul propus utizeazâ un bas¬ 
culant monostab*! dasc ce permite 
o liniaritate perfectă frn senemâ se 
observă că alimentarea oâr s u elec¬ 
tronice este stabilizată ce o diodă 
Zener care permite o crtre *xJepen- 
dentă a tensiunii funvza’e te aene- 


impulsurile provenind din deloo trec 
printr-un divizor de tensiune consti¬ 
tuit din R, şi R?. R r este reglabilă 
pentru a se adapta nivelul de intrare 
pentru alte utilizări (aprindere elec¬ 
tronică, de exemplu). Mai semnalăm 
că R*. ajustabilă, este In paralei cu 
un gaivanometru şi permite reglajul 


acestuia seurtcircuiţind R* Aparat* 
prevăzut pentru 12 V poate fum 
ţiona şi la 6 V. 

Datorită faptului că automobil* 
este supus vibraţiilor, trebuie să si 
daţi cu grijă legăturile. Fiţi atenţi 
poiarităţiie diodelor şi tranzistoan 
lor. 








































Ing. CONSTANTIN DUMITRU, 
ing. MARIUS CIOPICA, 
ing. BOQDAN COJOCARU 


PROGRAMAREA 

MICROPROCESOARELOR 

Etapele realizării sistemelor 
logice bazate pe sînt: 

— descrierea funcţiilor (orga¬ 
nigrama funcţională); 

— definirea sistemului 
hardware; 

— descrierea programelor, 
subprogramelor, rutinelor (orga¬ 
nigrame, scheme logice); 

— alocarea memoriei; 

— programarea propriu-zisă; 

— testarea şi depanarea 
software-ului în combinaţie cu 
hardware-ul sistemului; 

— trecerea programului în 
memorii nevolatile PROM. 

Rezultă de aici importanţa 
programării în realizarea siste¬ 
melor CU /iP. 

Pentru rezolvarea unei anu¬ 
mite probleme este necesară o 
secvenţă logică de operaţii, un 
algoritm. Dezvoltarea unui algo¬ 
ritm începe de la organizarea sa, 
schema logică grafică a operaţi¬ 
ilor ce trebuie efectuate. Organi¬ 
gramele pot fi apoi transpuse în 
limbaje de programare de dife- 


ET1 : ADD data; (AMA)* 
1 ♦ data 


adrl 


C 6 H 
data 


ET2 : ADD r;(AWA)«-(r) 


adr2 11 0 0 0 0 b b b 


bbb 

r bbb 

r 

0 0 0 

B 10 0 

H 

0 0 1 

C 10 1 

L 

0 1 0 

D 1i0 


0 1 1 

E 111 

A 


ET7 : ADD (HL) ; (A)«-lA)* 

*KHLB 


rite niveluri, dar pentru a fi exe¬ 
cutate de un procesor ele tre¬ 
buie în cele din urmă convertite 
în instrucţiuni binare — limbaj 
cod maşină sau cod obiect, în- 
trucît memorarea codurilor bi¬ 
nare este dificilă, s-au dezvoltat 
limbaje artificiale care reprezintă 
instrucţiunile unui procesor 
într-o formă simbolică (mnemo¬ 
nice ale funcţiunii pe care le re¬ 
prezintă), acestea sînt limbajele 
de asamblare. 

Pentru programele lungi şi di¬ 
ficile, chiar şi aceste limbaje sînt 
ineficiente din punct de vedere 
uman, ele fiind înlocuite de lim¬ 
baje evoluate, independente de 
calculator, de exemplu PL/M, 
BASIC, FORTRAN etc. 

Primii paşi în programarea 
unui microprocesor râmîn insă 
codul obiect şi limbajul de 
asamblare. 

REPREZENTAREA INTERNĂ A 
INFORMAŢIEI ÎN 

După cum s-a mai arătat, re¬ 
prezentarea internă a informaţiei 
este făcută în cod binar (vezi 
„Tehnium" nr. 2/1984). Atunci 
cînd codurile instrucţiunilor sînt 
fixe. proprii unui tip de procesor 
(codul obiect), reprezentarea 
datelor numerice este la alege¬ 
rea utilizatorului, care poate 
opta pentru una din reprezent㬠
rile: 

— virgulă fixă (numere întregi 
cu mărime şi semn sau comple¬ 
ment faţă de 2); 

— virgulă mobilă (numere 
fracţionare); 

— zecimale codificate binar 
(ZCB sau BCD). 

Pentru reprezentarea caracte¬ 
relor alfanumerice s-au adoptat 
coduri standardizate, din care 


ET3 : LD B,data; (Bkdata 


adr3 


0 6 H 
dota 



cele mai cunoscute sînt 
EBCDIC şl ASCII (ISO). 

TEHNICI DE ADRESARE 

Executarea unui program re¬ 
vine la executarea secvenţială a 
codurilor de instrucţiuni asupra 
unor structuri de date; pentru 
aceasta sînt prevăzute mai multe 
tehnici de adresare, care au ca 
scop determinarea adresei ope¬ 
randului implicat de instrucţiu¬ 
nea, operaţia în curs. Printre 
tehnicile de adresare amintim: 
1) implicită, 2) explicită, 3) ime¬ 
diată, 4) directă, 5) indirectă, 6) 
indexată, 7) relativă, 8) în pagi¬ 
nă 0, la care se adaugă moduri 
compuse din cele prezentate an¬ 
terior. 

în cele ce urmează vom pre¬ 
zenta programarea microproce¬ 
soarelor de 8 biţi cu referire 
specială la Z80 şi 8080; pentru 
desemnarea operaţiilor vor fi fo¬ 
losite următoarele simboluri şi 
abrevieri: 

A, F, B, C, D, E, H, L: desem¬ 
nează unul din registrele de 8 
biţi ale procesorului; 

Y: desemnează pe oricare din 
registrele de mai sus; 

AF, BC, DE, HL: desemnează 
unul din registrele pereche (16 
biţi) ale ^P; 

PC: numărătorul de program 
(Program Counter); 

SP: indicatorul de stivă (Stack 
Polnter); 

rp: unul din următoarele registre 
pereche: BC. DE, HL, SP; 

IX, IV; registre index (16 biţi); 
I: registrul vectorului de întreru¬ 
pere; 

adr: adresă de memorie (16 biţi); 
data: octet de date; 

( ): conţinutul locaţiei de me¬ 
morie, a registrului sau portului 
l/O aflat între paranteze; 

(( )): conţinutul locaţiei de me¬ 
morie desemnată de conţinutul 
registrului aflat între paranteze 
interioare; 

— : datele sînt transferate în 
direcţia săgeţii; 

- - : datele sînt schimbate 

între locaţiile desemnate de ca¬ 
petele săgeţilor 

Adresarea implicată se referă 
la codurile operaţiilor care im¬ 
plică unul sau ma. multe regis- 



LD HI,acta 16 
A ,w LKdata16 


ET11 : LD A,(IX*disp); 
(AMUXKdisp) 


tre ale CPU. Un exemplu îl con¬ 
stituie blocul de operaţii aritme¬ 
tice şi logice pentru care acu¬ 
mulatorul (A) este totdeauna 
destinaţia rezultatului (fig. i). 

Adresarea explicită rezultă din 
cea anterioară, cu deosebirea că 
adresa operandului este menţio¬ 
nată explicit. Pentru un proce¬ 
sor cu 8 registre, pentru defini¬ 
rea explicită a registrului impli¬ 
cat în operaţie sint necesari 3 
biţi (fig. 2). 

Adresarea imediată. în acest 
mod octetul sau octeţii care ur¬ 
mează codului operaţiei sînt 
chiar operandul (fig. 3 sau fig. 
4). 

Adresarea directă. Octeţii 2 şi 
3 conţin adresa exactă a locaţiei 
de memorie unde se afla ope¬ 
randul (fig. 5). 

Adresarea indirectă. Adresa¬ 
rea indirectă prin registru, în ca¬ 
re un registru pereche indică 
adresa în memorie la care se 
află operandul (fig. 6). 

Adresarea indirectă prin inter¬ 
mediul memoriei în care locaţiei 
de memorie (adr 9) şi (adr 9 - i) 
conţin (adr 10) a operandului 
Practic o astfel de adresare este 
folosită de Z80 în formarea 
adresei rutinei de servire pentru 
întreruperile în modul 2 (vezi nr. 
trecut). 

Adresarea indexată. în acest 
mod octetul care urmează codu¬ 
lui operaţiei indică un deplasa¬ 
ment (disp) care urmează a fi 
adunat sau scăzut din unul din 
registrele index pentru a obţine 
adresa din memorie a ope r 2 ndu- 
lui (fig. 7). 

Adresarea relativi (fig 8) folo¬ 
seşte octetul următor codului 
operaţiei pentru a specifica un 
deplasament care se adaugă sau 
se scade din valoarea curentă a 
contorului de program (PC). Va¬ 
loarea de salt este reprezentată 
în complement faţă de 2. deci 
poate fi între +127 şi -128 faţă 
de A + 2 (A= adr 12= adresa co -1 
dului operaţiei de salt relativ). 

Adresare în pagina 0: Z80 si 
8080 folosesc instrucţiuni spe¬ 
ciale, pe un singur octet, pentru 
adresare în pagina 0 (0 — 255 
H). Aceste adrese sînt folosite 
pentru rutine specifice şi pot fi 
apelate uşor printr-un singur oc¬ 
tet; adresa efectivă de salt este 
(8xn).,. unde n bbb (fig 9). 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 

ET5 : LD HL, adr; 

5 (HLMadr) 


r 

2 A H 


adr6-int 


adr6-sup 



ET12: JR disp ; (PC)* 
g *(PC)*2*disp 


18 H 

disp. 


salt la (PC)*2+disp 


odrTI 


[IX)*d. 































































CALITATEA RECEPŢIEI EMISIUNILOR 

$i num 


(URMARE OIN NR.TRECUT) 


Ing. VICTOR BOLCAN 


f (MHz) 

50 

100 

200 

500 

600 

700 

800 

E (dB^/m) 

48 

54 

60 

68 

69,6 

71 

72 

S/Z (dB) 

35 

35 

35 

35 

35 

35 

35 

F(dB) 

5 

6,3 

8 

10,8 

11,5 

12 

12.6 

U r (dBp) 

48 

49,3 

51 

53,8 

54,5 

55 

55.6 

A (dB/25 m) 

2.1 

2,9 

4.2 

6,8 

7,5 

8,1 

9,0 

Pierderi (dB) 

2 

2 

2 

2 

2 

2 

2 

U, (dB m) 

5Z1 

54.2 

57,2 

6Z6 

64.0 

65,9 

66,6 

G (dB) 

i 

4,53 

6.65 

9.97 

15 

16 

17.4 

19.1 


Tabelul 1 cuprinde aproape toate 
componentele principale ale unei in¬ 
stalaţii de recepţie individuală şi 
orientativ pentru cea colectivă. Din 
el se pot deduce anumite direcţii de 
acţiune în funcţie de nivelul cimpu- 
lui util, condiţia amplasamentului şi 
performanţele receptorului, fără a se 
ţine seama deocamdată de alte in¬ 
fluenţe perturbatoare 


Dm analiza rezultatelor calcule¬ 
lor se pot desprinde citeva conclu¬ 
zii pentru zonele cu cimp apropiat 
de limita inferioara admisibilă 
şi anume: 

— în condiţiile date, pe canalele 
superioare (benzile IV-V) se cer rea¬ 
lizate antene de mare cîştig, ceea ce 
nu este totdeauna uşor; 

— atenuarea cablului pe canalele 


superioare este foarte importantă, 
influenţînd dimensionarea cîştigului 
antenei pentru a asigura calitatea de 
recepţie dorită; 

— cifra de zgomot mare are şl ea 
o contribuţie negativă importantă la 
aceleaşi canale din benzile IV—V. 

Căile posibile de acţiune în acest 
caz ar putea fi următoarele: 

— căutarea unei poziţii mai avan¬ 
tajoase (mai înaltă sau mai dega¬ 
jată) a antenei de recepţie sau, dacă 
cimpul este slab peste tot în zona 
amplasamentului, realizarea de an¬ 
tene de mare cîştig; 

— utilizarea unui cablu coaxial cu 
performanţe superioare (2 sau 3, fi¬ 
gura 4) celui ales în tabel; 

— utilizarea unui amplificator de 
antenă adecvat, plasat în exterior 
lingă antena de recepţie (telealimen- 
tat pe cablul coaxial). De reţinut că. 
de regulă, principala funcţie a am¬ 
plificatorului de antenă este să com¬ 
penseze pierderile de pe cablul de 
coborîre. 

A folosi amplificatorul la intrarea 
în receptor sau pe un cablu scurt nu 


este util, in general, deoarece ampl 
fioâ atît zgomotul, cît şi semnalu 
fapt care nu aduce nici o ameiic 
rare. Excepţie ar fi cazul cînd fact< 
rul de zgomot al amplificatorului s 
fi sensibil mai bun ca al etajului d 
intrare al televizorului, dar şi atum 
nu s-ar recupera pierderile de p 
cablul de coborîre (dacă este reiat 
lung). 

De asemenea, trebuie menţioru 
câ utilizarea unui amplificator c 
factor de zgomot slab poate prc 
duce o deteriorare suplimentară 
calităţii. De multe ori alegerea un* 
cablu de calitate superioară permit 
evitarea amplificatorului de anten 
individual. 

în instalaţiile de recepţie cole< 
tlvă, cu cabluri secundare lungi, s 
pun probleme importante de atent 
are în benzile superioare. în astfi 
de cazuri se pot instala şi amplific* 
toare suplimentare de cablu sau s 
pot folosi convertoare de frecvenţ 
în benzile canalelor inferioar 
(I—III), dar trebuie luate senoas 
precauţii pentru compatibilitatea oî 
cilatoarelor locale cu restul instalat 
Hor de antenă colectivă. 

Desigur, o dată cu evoluţia tebnc 
logiei componentelor şi receptoare 
lor, cablurilor şi altor mijloace m 
complexe şi mai performante d 
realizare a instalaţiilor individual 
sau colective, se vor deschide pos 
biiităţi noi pentru creşterea calitâţ 
tehnice a recepţiei TV. 

(CONTINUARE fN NR. VIITOI 


(URMARE OIN PAG. 9) 


înregistrarea sonoră se păstrează 
pe stratul magnetic al benzii datorită 
cîmpului magnetic creat în capul 
magnetic de înregistrare. Stratul 
magnetic este compus din materiale 
magnetice avînd forţă coercitivă ri¬ 
dicată. Materialele magnetice folo¬ 
site pentru straturile active ale ben¬ 
zilor magnetice sînt de obicei oxidul 
de fier (Fe 7 0 3 ), oxidul de cobalt 
<CoOi), ia r mult mai recent pulberi 
3e * er metalic sau cobalt metalic. 
Concentraţia pulberilor metalice in 
strai- actv atinge 40%. Pentru îm¬ 
bunătăţea caracteristicilor de frec¬ 
venţă s a tmiarizării curbei de răs¬ 
puns, s-au fabricat benzi magnetice 
cu straiul activ compus dintr-o peli¬ 
culă metaheâ subţire obţinută pe 
[stratul suport pnn metoda vaporizâ- 
rii în vid sau prm metodă epitaxialâ. 

Să exam>r.am condiţiile impuse 
materialelor fo»os *e la fabricarea 
capetelor magnetice s ne vom referi 
in special la rrsrer a. ele utilizate 
pentru miezul mag^«*>c Condiţiile 
specifice de lucru $ parametrii care 
trebuie atinşi impun proc' etăţi spe¬ 
ciale pentru miezu magnetic în 
funcţie de destinaţia cacJ- 
Capetele de înregistrare, ^entru 
obţinerea parametrilor necesa- unei 
bune înregistrări pe stratul magnetic 


purtător al informaţiei sonore, se 
impune ca Inducţia ce apare în mie¬ 
zul capului magnetic sa depăşească 
de cîleva ori inducţia din stratul ac¬ 
tiv al benzii, în caz contrar apârînd 
distorsiuni de neiinlaritate. Permea¬ 
bilitatea magnetică a miezului nu 
are valori critice, dar trebuie să aibă 
o valoare mai mare de IQOl Pierde¬ 
rile prin curenţi turbionari trebuie să 
fie minime; de aceea, materialul tre¬ 
buie să prezinte o rezistenţă elec¬ 
trica (rezistivitate) ridicată. Dacă 
materialul magnetic nu are o forţă 
coercitivă ridicată (nu are capacita¬ 
tea de a concentra liniile de cimp 
magnetic), trebuie să aibă pierderi 
prin histerezis reduse. O aJtâ ce¬ 
rinţă, de altfel comună pentru mate¬ 
rialele magnetice la toate tipurile de 
capete, este stabilitatea proprietăţi¬ 
lor lor magnetice si este dată de un 
parametru numit tensostatxiîtate. Et 
reflectă micşorarea permeabilităţii 
magnetice a materialului după ce 
acesta a fost supus unui efori meca¬ 
nic de valoare cunoscută. Factori 
importanţi in alegerea materialelor 
magnetice sînt. de asemenea, rezis¬ 
tenţa ia uzură, capacitatea de pre¬ 
lucrare tehnologică si preţul 
Examinmd proprietăţile materiale¬ 
lor magnetice utilizate de industria 


sovietică de specialitate pentru con¬ 
strucţia capetelor magnetice, pro¬ 
prietăţi prezentate in tabelul 2, şi 
cele impuse materialelor în funcţie 
de destinaţia lor (tabelul 1), se 
poate trage concluzia că materialul 
cu cel mai buni parametri pentru ca¬ 
pete de înregistrare este SEN- 
DUST-ul (material de tipul feritei, 
compus din 85% Fe, 5% Al şi 10% 
Si). Permalloy-ul prezintă un cost 
competitiv şi o tehnologie <fe fabri¬ 
caţie foarte ieftină. Comportarea 
slabă în exploatare, ca şi prelucrabi- 
htatea dificilă fac feritele necompeti¬ 
tive pentru fabricaţia capetelor de 
înregistrare. 

Capetele de redare. Cerinţa ma¬ 
joră impusă materialului pentru 
acest tip de capete este de a avea 
pierderi minime la preluarea fluxului 
magnetic furnizat de înregistrare. 
Este foarte important ca permeabili¬ 
tatea magnetică a miezului să fie cît 
mai mare (preferabil peste 10 000). 
Sînt de asemenea, importante pro¬ 
prietăţile mecanice ale materialului, 
avînd în vedere faptul că întrefierui 
de lucru are valoarea optimă de 0,8 
ia 1.2 microni şi nu se admit abateri 
de la geometria formei mai mari de 
0.1 microni Dm aceste motive mate¬ 
rialele cele mai potrivite pentru ca¬ 
petele de redare sînt Sendust-ul şl 
ferita monocristalinâ. Nu se reco¬ 
mandă feritele din pulberi presate, 
care nu ating parametrii ceruţi pen¬ 


tru mlcrogeometrla întrefierului. 

Capetele universale sînt folosit 
atît la înregistrarea mesajului sonoi 
cît şi la citirea acestuia de pe strati 
activ al benzii; Materialul magneţi 
al capului universal este ales dup 
condiţiile Impuse de capetele de re 
dare. iar în construcţie şi pentru pa 
rametrii electrici de înregistrare s 
ţine cont de valoarea intrefierului d 
1-2 microni, faţă de 3-5 microni, ci 
aU capetele de înregistrare. 

Capetele de ştergere cu parame 
trii funcţionali cei mai buni sînt cel 
ce au miezul magnetic combina: 
zona de lucru din plăcuţe subţiri d 
Sendust sau Hard permalloy, ia 
restul miezului din ferită Zn-Mn. 

Pentru uzul constructorilor ama 
torl, ca şi pentru orientarea celor o 
vor să înlocuiască unele capet* 
magnetice uzate, în tabelul 3 sîn 
cuprinse principalele caracteristic 
ale capetelor magnetice de produc 
ţie sovietică utilizate în casetofoan* 
mono şi stereofonice Capul magne 
tic universal cu parametrii cei ma 
buni este tipul 3d24.080. care ari 
miezul magnetic din Sendust. Poati 
lucra cu orice tip de bandă aflat pi 
piaţă şi are o durabilitate de mmi 
mum 5 OCX) de ore. 

Bibliografie: 

Colecţia revistei RADIO - 
U.R.S.S., anii 1978, 19791 1985 (nr. 
Si 2). 


CUPA CONGRESUL AL Xll-LEA AL U.T.C.“ — martie 1985 


A. Concursul de unde scurte 

Participanţi în virstă pinâ la 20 de an: 
— staţii individuale: 


1. Dacia Secuiu 

YO90MX 

32 886 puncte 

2 Popescu Mihaela 

Y03CRC 

22 218(0204 

3. Gavrilâ Tibenu 

Y03CTQ 

k 2! 756 „ 

4. Beşleagă Petronela 

Y08RAF 

5 244 ,, 

5. Boer Botond 

Y05CVE 

aso 

staţii de ciub: 



1. Federaţia Româna de 



Radioamatorism 

YQ3KBN 

35 625 cuncte 

operatori. Y03CRD si Y03CRJ 



8. Concursul de unde ultrascurte 




— staţii individuale: 




1. Munteanu Daniel 

Y05DLC 

1 170 

puneţi 

2. Răducanu Gheorghe 

Y05QAH 

1 098 

H 

3. Cicru Victor Nicoiae 

Y05DPE 

1 062 

M 

4. Petruşe Dan 

Y05QAE 

864 

II 

5. Ganciu Mariana 

Y03DKS 

456 

•I 

6. Marc Constantin 
— staţii de club 

Y09BFY 

312 

•• 

1. Casa Piome 1, lor Nasâud 




Op. Y05AUK S' Y05BXJ 

2. AS. .Un 'ea -Ouj-Napoca 

Y05KDZ 

1 233 

punct 

op YC£P< s Y05TP 

3 Uce_> " 2 electricitate 

Y05KAS/P 

1 206 

* 



























ORQft 

de Larnam 


Propun constructorilor amatori un 
<K»!aj de orgă de lumini experi- 
erîat cu rezultate foarte bune de 
ne 

Acest montai se compune din trei 
tre urmate ae trei etaje amplifica¬ 
re de audiofrecvenţâ. 

Primul filtru este un filtru tre- 
î-,os cu frecvenţa de tăiere de 
Hoximaliv 80 Hz. 

Cel de-al doilea este un filtru tre- 
=-bandâ (500—1 800 Hz), iar al 
e ea este un filtru trece-sus cu 
ecvenţa de tăiere de 3 000 Hz. 
Ca urmare a atenuării semnalului 
a către filtre se intercalează un etaj 
r.plifîcâtor de tensiune de bandă 
rgâ (30—25 000 Hz) după fiecare 
tru- 

Semnalul amplificat este transmis, 
rm intermediul condensatoarelor 
a 0.47 fjf, porţilor triacelor. 
Pentru a putea folosi această orgă 
i amplitudini foarte mici ale semna- 
iHji de intrare (direct din preampli- 
catorul magnetofonului, casetofo- 
liIjî etc.), se vor folosi triace foarte 
?r si bile cu Ip <; 40 şi tranzis- 
>are cu JS > 400. 
in cazul neposedăril de triace atît 
e sensibile, se poate aplica la in- 
are semnal mai mare, eventual 


CIPPIAIM DASCĂLII»Braşov 

chiar de ia difuzorul sursei de sem¬ 
nal. 

Triacele pot fi înlocuite cu tiris- 
toare, aşa cum se arată în figura 2. 

Alimentarea montajului se reali¬ 
zează cu ajutorul unui alimentator 
cu filtraj foarte bun, eventual stabili¬ 
zat, cu U = 18 V-J-24 V. 

Întregul montaj se realizează pe o 
placă de circuit imprimat. Prima 
dată se montează filtrele şi amplifi¬ 
catoarele de după filtre, se aplică 
semnal la intrare, se alimentează, iar 
cu o pereche de căşti vom controla 
buna funcţionare a părţii de joasă 
tensiune. 

Vom conecta căştile între punc¬ 
tele A şi M. Aici semnalul va fi pro¬ 
fund accentuat în domeniul frecven¬ 
ţelor joase 

Conectînd căştile după etajul am¬ 
plificator de tensiune, în punctul B, 
amplitudinea semnalului va fi mult 
mărită, atingînd 0,6—1 V, 

Repetam această operaţie cu fie¬ 
care canal în parte, urmărind buna 
funcţionare a acestora, 

In cazul constatării distorsionării 
semnalului după etajele amplifica¬ 
toare de tensiune construite cu 7Y 
TţT* vom intercala nişte rezistenţe 
de 75—150 kil sau chiar mai mari 



între filtre şi bazele tranzistoarelor. 

Şocurile aflate în filtre $e vor con¬ 
strui pe miezuri cu secţiunea de 1 
cm 2 , bobinînd 1 400 de spire CuEm 
0 0,09 mm. 

în lipsă se pot conecta orice 
transformatoare miniatură cu o in- 
ductanţâ de 1,2 — 1,4 H şi o impe- 
danţâ de 130—150 n. 

in decursul funcţionării montajului 
cele trei benzi se vor separa perfect 
intre ele, fârâ întrepătrunderi intre 
canale, prin acţionarea potenţiome- 
trelor de 10 k!l. 



■■ 


ALIMENTATOARE' 

PENTRU 

CALCULATOR 


O mare parte din calculatoarele 
e buzunar funcţionează la o ten- 
iune de 3V — în special cele cu afi- 
aj pe cristale lichide. Deseori apare 
ecesitatea adaptării lor la reţea (fo¬ 
irea îndelungată, baterii de tip 
asture ce sînt greu de procurat 
te). Propun în cele ce urmează 
ouă scheme de alimentatoare sim- 
le uşor de realizat şi care dau re¬ 
citate bune. 

Prima variantă (fig. 1) foloseşte un 
ansformator care debitează în se- 
undar o tensiune de 7V la un cu- 
yit maxim de 0,7A Transformato- 
ji este protejat de siguranţa de 630 
tA. Redresarea se face cu o diodă 
€ tip F407, 1N4007 etc. Nu este re- 
omandabiiâ folosirea unei diode cu 
ermaniu. Filtrarea este realizată cu 
lutorul a două condensatoare etec- 
oiitice de 1 000 mF/ 3 V. Stabilizarea 
ste realizată cu 4 diode de tip F407 
1N4007), montate în serie. Indicato- 
Lii de funcţionare este un LED prin 
are trece un curent de 5 mA. 

•A doua variantă (fig. 2) este ase¬ 
mănătoare cu prima, insă are avan¬ 
sul că foloseşte numai un singur 
orvdensator de 1 000 yJFi 3V, deoa- 
ece redresarea este de tip dublă al- 
ernanţâ. Dezavantajul acestei 
cheme este că necesită 4 diode r e- 
resoare (eventual se pot folos* hl- 
ma două. dacă se utilizează un 


DAN TEODOBIU, Bucureşti 

transformator cu priză mediană). In 
cazul folosirii acestei scheme, 
transformatorul trebuie să debiteze 


in secundar 3—5V (se poate folosi 
un transformator de sonerie). 

La realizarea montajului se vor 
utiliza pentru experimentare con¬ 
densatoare cu tensiunea de străpun¬ 
gere mai mare de 3V şi se va m㬠
sura tensiunea de ieşire, care nu 
trebuie să depăşească în nici un caz 
2,â..3 V. în acest scop se va măsură 
cu un voltmetru de precizie tensiu¬ 
nea de la bornele de Ieşire (fără sar¬ 
cină!), în timpul măsurării, LED-ul 
va fi conectat, el constituind sarcina 


permanentă a alimentatorului. 

Se vor folosi condensatoare elec¬ 
trolitice noi Montajul se realizează, 
pe o placa de circuit imprimat, pen¬ 
tru a-i asigura o rezistenţă sporită la 
şocuri. Se va acorda o atenţie deo¬ 
sebită la ataşarea corectă a polarit㬠
ţii ia calculator. Aparatul se Intro¬ 
duce într-o cutie de plastic, pe eu 
cărei capac se scoate firul de reţea,* 
cablul coaxial spre calculator şi 
LED-ul. 

Bibliografie: „Funkamateur", 1980 


*- 


220V 


rf- 



630 »* 


*— 

220V 


* 









































































aDJm TJUMa 

SCHIULUI SUPLU 


Ochiul suplu est© un accesoriu fo- 
>grafic alcătuit dintr-o montură 
calică pe care se afla fixată o 
iesa de cauciuc mai mult sau mai 
uţin conică, folosirea lui fiind reco¬ 
mandată atit posesorilor de fotoapa- 
ce reflex cu măsurare Interioară a 
.rcinii, cît şi celor care au fotoapa- 
ee reflex fără măsurare interioară a 
iminii. aparatele cu obturator can¬ 
al nefiind prevăzute, în general, cu 
«pozitiv de prindere a ochiului su- 
hj Pentru a înţelege utilitatea lui, 
>te necesar să ne amintim cîteva 
oţiuni privind formarea imaginii în 
cutar. Razele de lumină reflectate 
e obiectul pe care vrem să-l foto- 
rafiem pătrund prin obiectivul fo- 
>aparatului, sînt reflectate de 
gHnda aşezată în faţa obturatorului 
itre pentaprismă, tar din penta- 
rrsmă, după o serie de reflectări re- 
etate. trec prin lentila ocularului, 
lagmea puţind fi văzută de fotoa- 
aîor. Atunci cînd se face vizarea, 
chiul nu se poate lipi perfect pe 
cular, mai ales la fotoaparatete 
are au ocularul amplasat foarte 
kroape de mijlocul aparatului. Din 
ceasta cauză, pe lingă ochi pâ- 
unde prin ocular şi, apoi în penta- 
r ^tnâ, o cantitate de lumină, s-o 
jmim „parazită'". La fotoaparatele 
rflex fără sistem de măsurare Inte- 
oarâ a luminii efectul negativ al 
cestei „lumini parazite" se mani¬ 
ată prin scăderea contrastului ima- 
nu vizate, diminuarea sau dispari- 
a unor nuanţe, inducînd in eroare 
«oamatofui în ceea ce priveşte aie- 
srea unor timpi de expunere co- 


VIOREL OLTEANU 

recţi sau a unor diafragme corecte. 
Efectul negativ apare mai pregnant 
cînd fotografiem la o lumina in¬ 
tensă, amplasată în spatele nostru şi 
puţin spre dreapta (pentru cel care 
vizeaza cu ochiul.drept) şi la purt㬠
torii de ochelari. In cazul fotoapara- 
teior dotate cu sistem interior de 
măsurare a luminii care au ampla¬ 
sată fotorezistenţa la baza penta- 
prismei, efectul negativ capătă pro¬ 
porţii mult mai mari datorită luminii 
suplimentare care va cădea pe sen¬ 
zor, indicaţiile microampermetrulul 
fiind. în acest caz, complet eronate 
prin indicarea unei diafragme de 2 
sau chiar de 4 ori mai mică (ies din 
discuţie fotoaparatele avînd senzo¬ 
rul amplasat la baza aparatului, sub 
oglindă). Prin folosirea ochiului su¬ 
plu, toate aceste neajunsuri se pare 
câ vor dispărea prin asigurarea unei 
etanşeităţi între ochiul fotoamatoru- 
lui şi ocularul aparatului, dar ce şe 
fac cei care poartă ochelari? in 
acest caz etanşeitatea va dispărea şi 
efectele negative ale „luminii para¬ 
zite" vor reapărea. Remedierea 
acestui inconvenient se face relativ 
simplu, prin montarea unei lentile 
(avînd aceeaşi dioptrie cu cea a 
ochelarilor) în ochiul suplu. 

1. Prezentare generală ţl domeniu 
de folosinţă. Ochiul suplu adaptat 
se prezintă sub forma unei piese 
formată dintr-o patină metalică pen¬ 
tru prins în ocularul fotoaparatulul, 
un con de cauciuc şi o lentilă, fiind 
destinat ca accesoriu pentru fotoa- 
matorii care poartă ochelari. Ochiui 
supiu adaptat se poate monta doar 



pe fotoaparatele care au prevăzute 
pe laturile ocularului şanţuri de 
prindere a patinei ochiului suplu. 

2. Materiale necesare. Pentru con¬ 
fecţionarea ochiului suplu adaptat 
este necesar să ne procurăm din co¬ 
merţ un ochi suplu şi o lentilă avînd 
dioptriile necesare unei vederi co¬ 
recte cu ochiul cu care vizăm. Cos¬ 
tul poate fi micşorat prin folosirea 
unei lentile (nezgîriate) de la nişte 
ochelari mai vechi sau rupţi, de 
care, cu siguranţă, nu duce lipsă 
nici un purtător de ochelari. 

3 Execuţie, Lentila, în cazul cînd 
este nou achiziţionată, are un dia¬ 
metru de 50...60 mm, iar în cazul re- 
foiosirii ei, un diametru de cel puţin 
30 mm. Aceasta impune o polizare 
care se poate face ia orice unitate 
„Optica" sau atelier de sticlărie. Po¬ 
lizarea se va face la un diametru de 
19,4 mm, urmârindu-se tot timpul 
coincidenţa centrului geometric al 
lentilei cu centrul optic (marcat cu 
un punct negru pe lentila nouă sau 
care, în lipsa Iul, se poate marca din 
nou la centrele „Optica"). Atenţie: 
de obicei, aceste centre nu coincid, 
deci polizarea se va face urmărind o 
oarecare excentricitate! Se scoate 


Inel de cauciuc 
Inel filetat 
Lentila polizata 

Carcasa 


inelul de cauciuc al ochiului suplu 
prin îndoirea lui şi se deşurubează 
inelul filetat, montat în interiorul 
carcasei ochiului suplu, inelul avînd 
două şliţuri diametral opuse prev㬠
zute special pentru aceasta. Se 
aşazâ lentila în carcasă în aceeaşi 
poziţie în care s-ar afla în rama 
ochefarilor, se fixează cu ajutorul 
inelului filetat şi se montează la loc 
inelul de cauciuc. 

4 Mod de folosire şl observaţii 
generale. Inelul supiu adaptat se 
montează în şanţurile ocularului 
prin apăsare uşoara de sus în jos, ef 
putînd rămîne montat tot timpul în 
ocular deoarece, prin dimensiunile 
sale reduse, permite închiderea ca¬ 
pacului fotoaparatulul. Fotoamatorul 
va fi astfel scutit de grija manevrării 
permanente a ochelarilor, dar nu şi 
cei cu dioptrii mari şi care poartă 
ochelari tot timpul, deoarece vizarea 
cu ochi suplu adaptat şi ochelari in 
acelaşi timp nu este posibila, imagi¬ 
nea formată nepermiţînd o vizare 
corespunzătoare, ea micşorindu-se 
foarte mult. Trebuie să avem grijă 
ca montarea şi demontarea ochiului 
suplu să se facă înaintea montării 
blitz-ului, piciorul acestuia blocînd. 
de cele mai multe orî, montarea 
ochiului suplu pe ocular. 



RECEPTOR 

Elev MARCEL VLADEBCU, 


OSCILATOR 6,5 MHz 


Brftlla 


RADU VABILE 


Sohenia reprezintă un receptor 
entru gama UM. de tip reflex, care 
remarcă p r n simplitate şi număr 
Itrem de m*c de piese. 

Circuitul de intrare L T -C7YC t se 
cordeazâ pe frecvenţa recepţlo- 
atâ, iar circuitul osciant L r CT r C 4 
e acordează exact ce aceeaşi frec- 
enţă. L 1 are 90 de sc*'e CuEm 0,3, 
ir L 2 ar® 10 spire CuErc 0,3. bobi- 
ate peste L y , pe o bara de ferită de 
amensiuni 55x14x4 rc- 
Semnaiul RF este arce *>caî de T } 
i apoi T 2 (T 2 lucrează 'n reg m de 
Bzonanţă pe frecvenţa sta* * de 
misie). în circuitul L 4 -CT r C* apar 
scilaţii RF transmise prin decec- 
orului 0,-0* Semnalul AF rez-*s: 
ste amplificat din nou de cele dc_ă 
ranzistoare şi ascultat într-o casca 


miniatură (50 fi). 

Condensatorul C 3 (22 nF) taie ra¬ 
di ofrecvenţa ce scapă spre cască. 
Receptorul lucrează cu acord fix. 
postui dorit selecţie nîndu-se prin 
alegerea condensatoarelor C, ş» C* 
(0 .200 pF, egale) şi apoi prin regla¬ 
rea cu grijă a trimerelor pînâ fa au¬ 
diţie maximă, fără fluierături 

Audiţia este de o calitate deosebit 
de bună pentru simplitatea schemei 
Audiţia se poate face şi în difuzor 
prin introducerea unui amplificator 
suplimentar. 

Alimentarea se face cu o baterie 
R& autonomia fiind de cel puţin 
100—150 de ore (consum 0,5—1,5 
mA) L 3 are 60 de spire CuEm 0,08. 
ar Lt are 90 de spire CuEm 0,08 
carcasă pentru FI 455 kHz). 





Aparatul este util pentru verifica¬ 
rea şi reglajul părţii de sunet din re¬ 
ceptoarele TV. 

Frecvenţa de modulaţie este de 
1 000 Hz. realizată cu inductanţele: 
1—2 = 40 mH/40 fi; 3—4 = 5—6 = 0,6 
mH/2 fi (oală ferită 14 x 8 mm N30, 
A = 4 200). 

beviaţia de frecvenţă este = 70 


kHz, cu distorsiuni D < 0,5% şi mo¬ 
dulaţia parazita de amplitudine de 
6 % Zgomotul este mai bun de 60 
dB. 

Dioda varicap este de tipul BB125 
sau BB126. 

Alimentarea este stabilizată, 5V la 
20 mA 


UF 










































































Randalmat 
adine 0.3 


Adaptarea la aparatele fotografice 
'eHex Canon a obiectivelor cu filet 
M42 este adesea necesara datorita 
răspîndirij şi accesibilităţii acestor 
obiective. 

Este adevărat câ prin această 
adaptare se pierd cuplajele pe care 
obiectivele Canon de tip FD le au cu 
camera (informaţia despre luminozi¬ 
tatea obiectivului, stabilirea diafrag¬ 
mei închiderea acesteia în mo¬ 
mentul declanşării), dar la multe 
aparate moderne se poate opera cu 
diafragma de lucru' stabilită ma¬ 
nual şi in asemenea situaţii adapto¬ 
rul descris (inspirat dintr-un original 
al firmei) îşi dovedeşte utilitatea. 

Baioneta Canon are trei aripioare, 
diRtre care una mai mare şi prev㬠
zută* la mijloc cu o decupare în care 
mtra un ştift 0 2 mm al obiectivului. 
Acest ştift asigură poziţionarea co¬ 
recta a obiectivului, cu reperul sca¬ 
lei metrice şl diafragmei in sus. 

Adaptorul se compune din două 
piese, reprezentate in figurile 1 şi 2, 
care se asamblează între ele 
printr-un filet M60x1 pe stingă 

Materialul recomandat este alama 
pentru ambele piese (nichelate sau 
cromate mat); pentru reducerea gre¬ 
utăţii, piesa 1 se poate confecţiona 
din duraluminlu (eloxat negru). 

în piesa 1 se înşurubează obiecti¬ 
vul cu filet M42; piesa se va fixa 
apoi pe montura camerei foto Cota 
3,7 este importantă pentru menţine¬ 
rea valabilităţii scalei metrice a 
obiectivului adaptat. Se va urmări ca 
unghiul dintre suprafaţa de aşezare 
pe montură şi suprafaţa paralela cu 
axul sa fie perfect drept, pentru a nu 
împiedica aşezarea corectă a piesei 


FI*. OH. BALUTA 

1 pe montură (vezi figura 4, unde 
este dat un detaliu de asamblare a 
celor două piese, folosind un inel 
auxiliar care simulează montura 
aparatului). 

Poziţiile celor trei găuri ale piesei 

1 se stabilesc după execuţia părţii 
de strungârle. Se înşurubează un 
obiectiv cu filet în piesa 1 şi poziţia 
găurii 0 2 se stabileşte în dreptul re¬ 
perului scalei de pe obiectiv. Cele¬ 
lalte două găuri se dau poziţionîn- 
du-le faţă de cea discutată mai sus, 
conform desenului. 

în găuri se vor introduce prin pre¬ 
sare trei ştift uri de cupru. Unul din 
ele (0 2 x 3.7 — din care râmîne 1 
mm aparent pe faţa dinspre privitor 
în vederea de sus din figura 1) asi¬ 
gură poziţionarea corectă a obiecti¬ 
vului în montura camerei. Celelalte 
două (0 1.5 x 2,8, din care aparent 1 
mm pe aceeaşi faţă) servesc ca limi- 
tatoare ale cursei piesei 2 ce se ro¬ 
teşte faţa de piesa 1 cu 90*. 

Piesa 2 este un Inel de strîngere 
cu trei aripioare. Poziţia acestora şi 
a găurii pentru şurubul Ml, 6 trebuie 
stabilită astfel incit pe parcursul ce¬ 
lor 90° de rotaţie a pifesei 2 faţă de 
piesa 1 să se asigure atit stringerea 
foarte bună a adaptorului pe ari¬ 
pioarele monturii aparatului, cît şl 
desfacerea lui eficientă. De aceea se 
va proceda în felul următor. După 
execuţia pârtii de strungărie la piesa 

2 (deci fără frezările prin care se de¬ 
cupează cele trei aripioare), se 
asamblează de probă piesele 1 şi 2, 
interpunînd între ele un inel auxiliar 
executat conform figurii 8 El nu 
face parte din adaptor, ci simulează 
montura camerei foto; esenţială este 


cota 1,25 a acestui inel. Detaliul de 
asamblare este dat la scară mărită 
In figura 4. Din poziţia „strins" a 
pieselor 1 şi 2 — cu Inelul 3 între ele 
—. ele se vor desface prin rotire cu 
50°. In acest moment, în dreptul re¬ 
perului de pe obiectiv se va marca 
un „pOnct de reper M pe suprafaţa la¬ 
terala a piesei 2, printr-o mică gaură 
în caje — după finisare — se va in¬ 
troduce un punct de vopsea roşie. 
Acest reper va servi la Identificarea 
poziţiei in care adaptorul (aflat în 
poziţia „deschis") trebuie introdus în 
montura aparatului. De asemenea, 
punctul de reper serveşte ca origine 
0° pentru cotele unghiulare conform 
cărora se vor freza aripioarele şi se 
va amplasa gaura cu filet. 

Daca şurubul Ml.6 cu cap înecat 
şi gaura corespunzătoare prezintă 
dificultăţi de execuţie, se va încerca 
înlocuirea lui cu un ştift 0 1.8 care 
se introduce uşor forţat într-o gaură 
cu acelaşi diametru (fără zenc) şi 
apoi se blochează cu vopsea. Ori¬ 
cum, nu se admite cap aparent, din 


cauza formei monturii aparatului 
. Sînt recomandate probe de apari 
după execuţia aripioarelor piesei 
şi înaintea acoperirilor galvanice al 
celor două piese 

Aşa cum a fost descris, fără a fix 
locul începerii filetelor M60. piesei 
1 şi 2 sînt perechi şi nu sînt inte< 
schimbabile cu cele de la un a 
adaptor. 

Dacă se doreşte indexarea poziţn 
„deschis'' a adaptorului, ea se poal 
realiza prin fixarea unei lamele elaî 
tice pe piesa 1, pe inelul unde sn 
plasate ştifturile 0 1,5, dar în star 
sectorului de 90° dintre ele. Lame^ 
va fi sub forma unui sector de ce' 
fixată la un capăt cu unul sau dou 
nituri, 0 1. CeiâiaJt capăt se ind< 
părteazâ cu cca 2 mm de piesa t 
o proeminenţă practicată pe el s 
sprijină pe piesa 2 Pe aceasta se c 
o gaură înfundată 0 2 pe care să 
palpeze proeminenţa lamelei în mi 
mentul cînd adaptorul este „de 
chis" şi poate fi montat pe apa^a 


Piesa. 2 


°L_ 

»S3,Sî«u 


4 ♦ 0,5 




pune» de reper 


inel 

eux«l şr 


ADAPTOR 
filet-baionetei 


BOTOTEHNTHĂ 






















































































■Ki J 4.44UI44J.MJJ1JJ 

m 



Numărul director este un parame- 
^ principal al oricărei surse de fu- 

- ~a artificială, fie ea din familia be- 
x r ilor sau a lămpilor fulger. 

=eamintim că prin împărţirea nu¬ 
fărului director cu valoarea in metri 

- Distanţei între sursă şi subiect re- 
ruttâ diafragma necesară pentru o 
r* punere corectă. 

De regulă, numărul director este 
Cunoscut, el fiind indicat de con- 
en actorul sursei de lumina. Se în- 
•nplâ deseori ca din diverse consi¬ 
derente (uzură, tensiune de alimen¬ 
te modificată etc.), numărul direc- 
■: real să fie diferit de cel presupus 
eoretic. Dacă în cazul becurilor uti- 
za^ea unui exponometru uzual în- 
::uieşte orice calcul, în cazul lăm- 
: 'or fulger măsurarea iluminării şi 
^Dlicit determinarea numărului di¬ 
rector real presupun folosirea unui 
f asnmetru, sculă de uz profesional, 

- procurabilâ de către fotograful 
2 n ator. 

Cunoaşterea unui procedeu pen- 
determinarea numărului director 
'indemîna fotografului amator este 
7-trem de utilă în cazul verificării 
ampiior fulger electronice; verifica¬ 
re se impune atunci cînd se achizi- 
_-eazâ ocazional o asemenea 
~ m -oâ sau cînd apar clişee necores- 
:. zâtoare din punctul de vedere al 
D^nerii. 

Determinarea numărului director 
sr se poate face cu suficientă pre- 
: : e prin fotografierea unui subiect 
inabil (fără contraste extreme) 
:3 oeiiculâ reversibilă, cu diverse 
z ş'ragme grupate în jurul valorii te- 
: r:i : necesare. Pelicula trebuie să 
' r "n termenul de garanţie şi deve- 
zza^ea ei riguroasă, conform pro¬ 
zei.. ji de developare indicat de fa- 
: r = 't Numărul director real va re~ 
: _ : n nmulţirea valorii diafrag- 

- t : - • ■ u care s-a obţinut o foto 
y z zz-3 :tă cu distanţa lam- 

. •• '3- or spuse o vom face 

- :i;= tE: _ iu î practic descris în 

3 : :i; znat de verificarea 
; rs* 3 ectronice marca 

ţ* 2 ?- z .= 1:i3 : nd următoarele 
. 'e * 0 ' ■ z* " 

i#— : r: :* centru sensibi- 

•area ce 2* I 2- 
— trei trepte ze : _*3'e. respectiv 
* i 1/2; i 4 


Ing. VABILE CĂLINESCU 

— regim de lucru manual şi auto¬ 
mat, corespunzător celor trei trepte 
de putere. 

Fotografierea s-a făcut cu un apa¬ 
rat PRAKTICA MTL5 (obiectiv Pen- 
tacon 1,8/50), instalat pe trepied 
într-o încăpere foarte slab luminată, 
pentru ca influenţa luminii ambiante 
să fie neglijabilă. S-a fotografiat o 
scala de control suficient de mare 
ca la o distanţă de 2 m să ocupe 
complet zona centrală a fotogramei. 
Scala a fost dispusă perpendicular 
pe axa optică a aparatului fotografic 
şi la oarecare distanţă de perete. 
Distanţa de 2 m a fost aleasă arbi¬ 
trar, ţinînd cont ca ea sâ permită o 
expunere teoretică normală pentru 
toate treptele de putere. S-a folosit 
film reversibil ORWOCHROME UT 
18 developat conform procesului 
9165. 

Pentru regimul de lucru manual 
s-au folosit trei diafragme, dia¬ 
fragma teoretic corectă fiind cea de 
la mijloc. Pentru regimul automat 
s-au folosit doar două diafragme, 
cea teoretic necesară şi o deschi¬ 
dere (fizică) mai mare. Evident, nu¬ 
mărul fotogramelor de probă poate 
fl mai mare. Diferenţa de o treaptă 
de expunere între fotogramele alătu¬ 
rate este suficientă. O precizie mai 
mare (dar relativă prin prisma utili¬ 
tăţii ulterioare) se obţine mărind nu¬ 
mărul fotogramelor de probă distan¬ 
ţate cu 1/2 treaptă de expunere. 

Pentru claritate s-a întocmit tabe¬ 
lul alăturat. Fotogramele obţinute 
sînt la rîndul lor prezentate, în baza 
rezultatelor se pot trage următoarele 
concluzii finale: 

1. La putere integrala în regim 
manual numărul director real este 
cu cca 12% mai mare. Acest spor nu 
justifică însă o abatere sistematică 
de ia calcului expunerii dat prin ri¬ 
gla calculatoare a lămpii fuige* 

2 La putere i 2 în regim rnanual 
7 6 Ic 68te BU cca 15 ; 0 
"ra. ~ae C502 ce este suficient 
pent'^ 3ra-e r ea z:e a calculul nomi- 
na a sxc-^3' 

3. La putere ' - <n reg n manual 
număru c f =r.: r es*e C6 nom p al 
Raportul rea ce ~ z 2 

este ceva ma r ~ : a. '~z - aze'a 
că dispare te~G ~:s ce Z3Z=: r e _ 
numărului directe- r es 

4. în regim autc^a* =e z = 



' r 3g<~ 



mai mari deci! cei- 

3 :333 ce ca o scădere 

2: Z 


tar este înlocuit ir* cazul rsgimuu' 
( * determinarea d k 
ca-0 permite expuneri normale 


Hr. 

Putere s 

Humâr | 

Diafragma 

Diafragma 

1*o dui ce 

Ofteeneis Kwcra 

Conavz parii#* • 

to*ogrami 

UtM»Z*îl 

d'ta or 
teoretic 

necesară 

teoretic 

utilizat* 

lucru 


(##tanţs 2 m 
fHm 1* DIN) 

1 

1/1 


11 

16 

manual 

Scara redtfi corect. 

Corespunzător primelor 
două fotograme 






V 

tardnţ* uşoar* de 







su&et punere 

rezult* un num*r director 

32—22. Se consider* media 27 

2 

•* 

24 

11 

11 


Se#* redai* corect, 
ten£nţ* uşoara de 
•upreex punere 


a 



11 

8 

— 

Supraex punere 


4 

1/2 


Li 

» 

manual 

Idem poi 1 

Numărul director 
corespunzător primelor 
două fotograme 

1 rezult* 16—12 

5 

— m— 

12 

5*8 

U 

— w— 

Idem poz. 2 


6 

—H— 


5,6 

a 

L 


Idem poz. 3 

Se consider* media 14 

7 

1/4 


Z8 

4 

manual 

Subex punere 


• 

—»—* 

6 

za 

2.8 

—w— 

Expunere corect* 

Numâr dfcector 6 

fi 



za 

2 

—4— 

Supreex punere 


10 

1/1 


8 

5.6 

automat 

Subex punere uşoar* 

OiJfreg?** necaavi practic 

11 




4 


Supreex punere uşoar* 

4 V2 

12 

1/2 

| 

4 

4 

autori ai 

Idem poz. 10 

neceaar* practic 

V9 

—v— 



Z8 

— 

Idem poz. 11 

28 1/2 

14 

1 4 


2 

2.8 

auîortai 

Subex punere 

C^agma neceaar* practic 

15 

—w— 



1.8 


Expunere corect* 

1,6 (1.4 1 Z\ 


Aprecia*** 
expunerii t-a făcut 
exclusiv pe imagine* 
scale» de cor"-- 
D« remarcat ci prin 
scăderea puterii toridu' 
devine din ca In ce me- 
puţin expus 






































[email protected] 


CALIBRATOR 

jul este util calibrârii scalelor recep- 
toarelor sau ca markeri la un vobu- 

loscop. 

CQ, 11/1980 


Plecînd de la un cuarţ de 100 kHz 
se construieşte un oscilator cu cir¬ 
cuitul 4001. Acest semnal, aplicat la 
un circuit 74C160, este divizat cu 10 
şi la ieşirea sa apar 10 kHz. Monta- 


Acest amplificator asigură la Ieşire 
d putere de 12 W pe o sarcină de 
8 n. intr-o bandă de frecvenţă cu¬ 
prinsă între 20 Hz şi 20 kHz. coefi¬ 
cientul de distorsiuni fiind de 


0 , 02 %. 

Alimentarea montajului se face re- 
dresînd cu o punte o tensiune alter¬ 
nativă de 28 V. 

„RADICT, 11/1984 




Preamplificatorul de antenă alătu¬ 
rat este construit pentru banda de 
2 m rezervată radioamatorilor 
Se foloseşte un singur tranzistor 
de tip SF 245 (BF). 

Bobinele L,, L 2 şi L 3 au diametrul 
de 4 mm, construite din CuEm 0,6. 
L. şi U au cîte 10 spire, iar L 2 are 4 
spire. Bobina L 4 are 8 spire CuEm 
0.8 diametrul bobinei fiind 7 mm. 


7 5U 


„ 03 8,2, 


„FUNKAMATEUR 4 , 11/1983 



10mH 





0R6Â DE LUMINI 


Particularitatea schemei constă în 
faptul că în locul becurilor sînt folo¬ 
site tuburi fluorescente. 

Fiecare tub este încălzit cu 5 V de 
la un transformator de reţea. 


Tuburile sînt de 40 W. Fiecare tub 
este comandat în mod clasic de un 
tiristor 

„RADIOTECHNIKA, 4/198S 


75 Q 


U1N4004 



srm 



GEtlERHTOR 


Montajul foloseşte în procesul de 
depanare TV fiind compus dintr-un 
oscilator de rad-ofrecvenţă şi două 
oscilatoare de aud io frecvenţă. 

Oscilatorul RF se acordă pe unul 
din canalele TV (FIF) Cu un circuit 
integra: CDB 400 sau SN 7400 se 
consta esc două oscilatoare de 
oasâ Secvenţă care permit apariţia 
unor benzi orizontale sau verticale 
pe ecranul televizorului. 


.TEHNlâKE NOVINE", 7/19&5 


O 











































































































































DIVERTISMENT 


Dacă ăltadată o cutie muzi¬ 
cală putea fi construită doar de 
către un mecanic foarte iscusit 
şi cu auz muzical bun, în zilele 
noastre, acelaşi lucru îl poate 
face şi un amator, obţinînd o 
cutie muzicală... electronică, cu 
o emisiune vizuală însoţitoare. 
Construcţia ei v-o oferim în cele 
ce urmează. 

De la bun început precizăm că 
funcţionarea dispozitivului muzi¬ 
cal se bazează pe transformarea 
frecvenţei oscilatorului-pilot în 
frecvenţe de regim de tempori¬ 
zare ritmic, că el asigură o gamă 
în două octave, de la nota do a 
primei octave la nota sl a celei 
de-a doua octave. Codurile no¬ 
telor şi durata sunetului lor se 
înregistrează în blocul de me¬ 
morie. constînd din două circui¬ 
te integrate K 155 PEa Fiind le¬ 
gal de restul construcţiei prin 
cupla XS1, el oferă posibilitatea 
► de a alege melodia dorită. Modi- 
J cînd, cu ajutorul rezistenţei R3. 
frecvenţa generatorului, de la 


150 la 800 kHz, se obţine tonali¬ 
tatea propusă. Ritmul de inter¬ 
pretare a melodiei se alege cu 


tare a acordului, de a cărei im- 
pedanţâ depinde frecvenţa osci¬ 
latorului-pilot de 2—3 Hz. Ajus¬ 
tarea lui R20 reglează tăria su¬ 
netului. 

Pentru transformarea frecven¬ 
ţei oscilatorului-pilot în frecven¬ 
ţele notelor, sînt folosite divizo- 
rul DD3 cu coeficient de divi¬ 
zare variabil şi un divizor cu co¬ 
eficient de divizare constant, 
constînd din două numărătoare 


K 1551* E8 permite separarea 
dm totalul de 64 de impulsuri a 
oricărui număr al acestora de la 
1 la 6& Coeficientul de divizare 
constant al celor două număr㬠
toare este egal cu 25& 
Frecvenţele notelor pot fi ex¬ 
primate prin numărul de impul¬ 
suri la ieşirea circuitului integrat 
K 155M E8. Durata notelor o în¬ 
registrăm în dispozitivul de me¬ 
morie continuă (DMC), în ordi- 






Vtl-i?: «»»»!§,mIMÎÎHtjICSMMUjlMflSMII 



nea Q îf O a , conform-codului 
ales: 00 — o notă întreagă, 01 — 
un sfert de notă, 10 — o jum㬠
tate de notă, 11 — trei sferturi 
de notă. 

Dacă frecvenţa generatorului 
de ritm, egală cu 256 kHz, se 
dublează, durata notelor se mic¬ 
şorează de două ori. 

Generatorul de ton este exe- 
cutat cu elementele 
DD1.1— DD1.3; divizorul cu coe¬ 
ficient variabil de divizare este 
montat pe DD3, DD4, DD7; blo¬ 
cul de comandă a dispozitivelor 
de memorie continuă I13Y1 şi 
n3Y2 (K 155 PE3) se compune 
din două numărătoare DD2, tri- 
gerele DD6.1, DD6.2, elementul 
DD5.1, tranzistoarele de poziţie 
VT1, VT2. Generatorul de ritm 
conţine elementele DD8.1. 
DD8.2, DD1.4, iar „organizato¬ 
rul" duratei sunetului notei in¬ 
clude elementele DD5.3—DD5.6. 
DD8 3, DD8.4 şl două număr㬠
toare reversibile DD9. Dispoziti¬ 
vele DD5.3—DD5.5 şi DD8.3 
realizează operaţia logică 
..SAU-NIT: dacă la intrarea ele¬ 
mentelor DD5.3 şi DD5.4 există 
semnale cu nivel 0, la ieşirea 
DD5.5 apare nivelul 1 şi num㬠
rătorul DD9 se fixează în sta¬ 
rea 1. 

Blocul alcătuit din elementele 
C2, R1Q, DD5.2 serveşte la pu¬ 
nerea dispozitivului în starea 0. 

Amplificatorul de frecvenţă 
joasă este asamblat din tranzis¬ 
toarele VT7, VT8, iar dispozitivul 
de semnal luminos, ce însoţeşte 
transmiterea melodiei, este con¬ 
struit din tranzistoarele 
VT3-VT6 şi becurile EL1-EL4 

Pentru reîncârcarea acumula¬ 
toarelor GB1 se foloseşte dispo¬ 
zitivul alcătuit din puntea VD1 şi 
stabilizatorul VD2 „Minusul** 
acumulatorului este conectat la 
cablul comun prin comutatorul 
SA1. 


După 

„MODELIST KONSTRUKTOR** 

kir% j > 4 a*» 











































































































































































































MITEA TEODOR - Focşani 

Vaterialui trimis de dv. este inte- 
•-sânt si a fost reţinut spre publi¬ 
care Aşteptăm şi celelalte părţi — 
convertorul, respectiv partea de ali- 

— entare 

GHEORGHIU CRISTIAN - Platra- 

Neamţ 

Amplificatorul pentru canalul 11 
n u poate fl modificat să lucreze la 
UIF. Vă recomandăm să folosiţi 
două antene suprapuse. Vom pu¬ 
dica 31 construcţia unui amplificator 
UIF. La televizor este o defecţiune 
mecanică. 

DEACONU C. - Galaţi 

Construcţia şi utilizarea radioemi- 
:âtoare!or sînt permise numai în 
caza unei autorizaţii. 
OBORONCIANU S. — Platra-Neamţ 
Modificînd regimul de funcţionare 
al oscilatorului, probabil câ acesta 
s-a defectat şi atît înregistrarea cît şi 
ştergerea nu se mai pot face. Ape¬ 
laţi la serviciile unui specialist. 
MOCANII LAZĂR — Bucureşti 
Aparatul fiind stereo, are şi mufe 
de intrare adecvate pentru acest tip 
de semnal. 

Modificarea blocului UUS se 
poate face de către o persoană cu 
experienţă. 


Revista noastra a publicat in ex- 
tenso felul cum se modifică diferite 
tipuri de blocuri UUS. 

ROŞANU C. - Cralova 
Selectoare de canale se pot pro¬ 
cura de la magazine. Construiţi un 
amplificator de antenă cu tranzis- 
toare. nu cu tub electronic (mai 
complicat sistemul de alimentare). 
NUŢU HORIA - Focşani 
Deveniţi fntîi radioamator şi apoi 
puteţi construi echipamentul adec¬ 
vat Luaţi legătura cu radioclubut ju¬ 
deţean. 

CIOARĂ ALEXANDRU - Constanţa 

Ne solicitaţi .,bobi najele 4 * recepto¬ 
rului; care bobinaje? Va rugam sa 
ne indicaţi exact ce doriţi 
CUCOANEŞ GH. — Galaţi 
Verificaţi etajul baleiaj cadre. Cu 
ajutorul unui osciloscop verificaţi 
forma impulsurilor In punctele indi¬ 
cate pe schemă La receptor aveţi 
defect circuitul de antenă. 
BRAŞOVEANU C. - Cralova 
Convertorul CCIR/OIRT la care va 
referiţi nu poate fi utilizat şi în re¬ 
ceptoarele de televiziune. Luaţi le¬ 
gătura cu magazinul Dioda, Bucu¬ 
reşti, Bd 1 Mai nr. 126. 

DUMITRU GABRIEL — Bucureşti 
Vom publica într-un număr viitor 
diverse montaje cu tuburi electro¬ 
nice. 

DUMITRU LIVIU — Rm. Vîlcea 

Frecvenţa de rezonanţa este de 60 
Hz. Staţiile la care vă referiţi lu¬ 
crează în norma OIRT. 


Ve* * :a* reo r es^ui 3 “ casetofon 
în special puntea de diode. 

RAlLEANU SEBASTIAN - Paşcani 

Tubul PL 500 se poate înlocui di¬ 
rect cu PL 504 şi cu PL 36, efectu- 
înd modificări la soclu. Tubul 
PFL 200 nu are echivalent. 

ELIAOE SIMI - jud. Galaţi 
Nu ne putem pronunţa dacă cir¬ 
cuitul integrat este defect — verifi¬ 
caţi întii dacă este alimentat cu 
energie. Verificaţi starea rezistoare- 
)or conectate la acest circuit. 
MIRIUŢĂ ADRIAN - Tîrnivenl 
Experimentaţi schema şi comuni- 
caţi-ne rezultatele. 

AMOLDOVENCEI D. - jud. laşi 
Verificaţi starea tuburilor electro¬ 
nice (inclusiv redresoarea de înaltă 
tensiune) 

BUDILEANU FLORIN - jud. Braşov 

Aparatul nu primeşte semnal fi¬ 
indcă nu este alimentat cu energie 
electrica sau fiindcă difuzorul este 
defect. 

KURT LIND - Jlmbolla 

Banda de frecvenţă alocata este 
de 27 MHz. Şocurile de radiofrec- 
venţa se realizează pe miezuri de fe¬ 
rită pe care se bobinează 15 spire 
CuEm 0,2. Puteţi monta în etajul fi¬ 
nal şi un BD. Tranzistorul 2N2646se 
fabrică la I.C.C.E 

DOBRONICI FLORIN — Bucureşti 

Amănunte despre construcţia unui 
casetofon este mai dificil să vă fur¬ 
nizăm într-o scrisoare; vă aşteptăm 
la redacţie. 

STOICA ION — Oraş Gheorghe 
Gheorghlu-Dej 

Montaţi la intrarea receptorului, 
pe firul reţelei, condensatoare de ti¬ 
pul celor montate în aspiratoare. 
POTRA MIRCEA - Cluj-Napoca 
Cred câ vă este util termoregula- 
torul publicat in Tehmum nr. 5/1985, 
pag. 3. 


La ţese. zor ve^ficaţi Mtrajul «mo 
Cuiţi 2SC458 cu BClOa 

CHIŢOIU G. - Brăila 

Luaţi legătura Cu autorul prin «r 
termediul redacţiei (scrieţi ia redac 
ţie). Pentru voitmetrul electroni 
alegeţi altă schema dacă nu aveţi ^ 
strument de 50 mA. 

MARTIN CRISTIAN - Oradea 
in numărul 5 au fost publicate ct 
ractenstici ale circuitelor integrate 
SZELITZKY TIBERIU - Tg. Murei 
Scrisoarea dv. a fost remisă \ 
Tehnoton 

MOHARO IULIAN - Teleorman 

Montajul (a care vă referiţi n. 
poate debita energia dorită (TV-rs 
diator etc.). 

PASCALUŢA IULIAN — Buhuţl 

Montaţi tranzistoare BC de can 
dispuneţi (BC171 - BC172 - BCi 07 
In varianta stereo se construi»: 
două cablaje 

PETRUŞ SORIN - Clu|-Napoca 
DUMITRESCU PAUL - Ploieşti 
COJOCARU DAN — Lugoj; MIHU 
LETE GH. - Arad; NIŢU ADRIAP* 

— laşi; CHIRIŢOIU GH. - Braşov 
ANCHIDIR GH. - Suceava; PÎR 
LITU VIRGIL - Brăila; SAMSOh 
DANIEL - Suceava; TULHAN OAt 

- Sibiu 

Construcţia, experimentarea 5 
folosirea echipamentelor de rad'C- 
emisie sînt permise numai în bazi 
unei autorizaţii. 

!n schema Rx-Tx (4/1985) îa co 
mutator poziţia T înseamnă trans 
misie (emisie), iar R înseamnă r* 
cepţie.Bobina L 3 are 10 spire d 
CuEm 0,6, bobinate pe o carcas- 
2)8 cu miez de ferită. 


I. M. 



TOMA LAURENŢIU - 
Mangalia 

Va publicam schema 
'adiocasetofonului TCR- 
3500, cu observaţia ca nu 
poate fi modificat în ste¬ 
reo Calităţile electrice, 
aiît ale receptorului cît şi 
a(e părţii de casetofon. 
sînt destul de modeste, 
aşa că în locul tranzistoa- 
relor Tr 101 şi Tr 102 pu¬ 
teţi monta fără rezerve 
BC109 (eventual 8C170 - 
BC171 etc.). Motorul nu 
are regulator electronic de 
turaţie. 


radioca£tofonul 

TER. 



CITITORII DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE POT ABONA 
PRIN ROMPRESFILATE- 
LIA - SECTORUL EX- 
PORT-IMPORT PRESĂ. 
P O.BOX 12-201. TELEX 
10376 PRSFIR BUCU¬ 
REŞTI CALEA GRlVtŢEt 
NR. 64—« 


9 şitvI nmx it ta 
#€=s^a* *u Viarp-