SUMAR
LUCRAREA PRACTICĂ DE
BACALAUREAT .
pag. 2—3
Generatoare de funcţii
s
INIŢIERE ÎN
RADIOELECTRONICĂ .
pag. 4—5
Fototelefon
Alimentator pentru
trenuleţe
Avertizor
CQ-YO .
pag. 6—7
Receptor US
Vox-antitrip
HI-FI .
pag. 8—9
Reţea de separare
Filtru de zgomot
TV-DX .
pag. 10—11
Antenă de mare eficacitate
Amplificator de bandă
INFORMATICĂ .
pag. 12—13
Filtre active AF
AUTO-MOTO .
pag. 14—15
Autoturismele Oltcit: Ghid
practic
Economizor pentru motoa¬
rele cu aprindere prin scîn-
teie
ATELIER .
pag. 16—17
Interfaţă între HC-85 şi
display DAF 2015
Divizoare cu modul variabil
CITITORII RECOMANDĂ.
, pag.'18—19
Sonerie muzicală
Adaptor pentru calculator
Comandă senzorială
Ştergerea memoriilor EPROM
LABORATOR .
. pag. 20—21
Teledispecer
REVISTA REVISTELOR .
pag. 22
PUBLICITATE .
pag. 23
I.A.E.M. — Timişoara
SERVICE . ..
pag. 24
SAFARI 6R-801
RECEPTOR U 5
(CITIŢI IN PAG. 6—7)
ADRESA REDACŢIEI: TEHNIUM-BUCUREŞTI, PIAŢA SCÎIMTEH IMR.
OF.PT.TR 33, SECTORUL 1, TELEFON 17 60 IO, INT. 2059,1151
PREŢUL
3 LEll
QERERKYQKRE
de F3TICT33
Montajele prezentate, chiar şi
cele mai simple, îndeplinesc o serie
de caracteristici specifice genera¬
toarelor de funcţii:
— produc simultan trei forme de
undă: sinusoidal, triunghiular şi
dreptunghiular;
— amplitudinea semnalelor ge¬
nerate rămîne practic constantă pe
un domeniu larg de frecvenţe;
— factorul de distorsiune armo¬
nică a semnalului sinusoidal este
cuprins între 0,8% şi 2,5%;
— nu prezintă distorsiuni de tip
cross-over de racordare, de sime¬
trie sau distorsiuni de limitare;
— frecvenţa este reglabilă prin-
tr-un potenţiometru simplu;
— comutarea subdomeniilor de
frecvenţă se face prin schimbarea
unui singur condensator;
— au factor de acoperire pentru
un subdomeniu de cel puţin 10:1.
Aceste generatoare funcţionează
pe principiul integrării şi comparării
de tensiune, producînd simultan
semnal triunghiular şi dreptunghiu¬
lar, iar prin intermediul unui forma¬
tor semnalul triunghiular este trans¬
format în semnal sinusoidal.
înainte de a trece la prezentarea
detaliată a acestor generatoare,
vom face cîteva precizări generale,
valabile pentru toate montajele
descrise.
O primă precizare se referă la for¬
matorul sinusoidal. în cele mai multe
generatoare de funcţii, el este reali¬
zat cu reţele de diode, comandate
prin reţele rezistive de ponderare,
asociate de obicei unor componente
active (tranzistoare, amplificatoare
operaţionale), precizia şi numărul
componentelor folosite în cele două
reţele determinînd factorul de dis¬
torsiune armonică a semnalului si¬
nusoidal. Rezultă deci că pentru
obţinerea unui factor redus de dis¬
torsiune (de exemplu, 0,25%) sînt
necesare 10—16 diode sortate şi tot
atîtea rezistenţe de precizie. Pentru
amatori, această variantă nu este
avantajoasă. Alte variante mai sim¬
ple folosesc ca formator un tranzis¬
tor FET sau un dublet de diode.
La schemele prezentate mai jos
am optat pentru varianta cu dublet
22/, F
2 &“ F 2
— IH°-
1
SI
■*° *
220nF )
_|L__/
D
270-fl*
11
_ri*L_
*
hi r
A
In numărul 8/1937 al revistei au fost prezentate elementele
teoretice implicate în realizarea generatoarelor de funcţii, pre¬
cum şi o variantă constructivă modernă, pe bază de circuite in¬
tegrate specializate. Alăturat propunem afle cîteva scheme
mult mai simple, realizabile cu componente electronice uzuale,
deci muit mai uşor accesibile tinerilor constructori amatori.
AURELIAN LĂZĂROIU
de diode, deoarece este simplă şi
ieftină.
în general, semnalul sinusoidal
obţinut prin intermediul acestui tip
de formator are distorsiuni cu¬
prinse între 3% şi 5%. Printr-un arti¬
ficiu deosebit de simplu, am reuşit
să obţinem de la acest formator dis¬
torsiuni sub 1%, cu condiţia sortării
celor două diode cu siliciu şi a asi¬
gurării simetriei şi liniarităţii sem¬
nalului triunghiular supus conver¬
siei. Artificiul constă într-un reglaj
care adaptează amplitudinea sem¬
nalului triunghiular la tensiunea de
deschidere a diodelor, asigurîndu-se
astfel o deschidere gradată şi conti¬
nuă a diodelor, evitîndu-se intrarea
în regim de limitare forţată, aşa cum
se foloseşte de cele mai multe ori
acest formator.
Cu excepţia primelor două
scheme de generatoare de funcţii,
care folosesc diode cu germaniu,
celelalte montaje folosesc diode cu
3,3/iF
ţfr 1 SI
33nF 3 p
siliciu, de comutaţie, tip 1N4148,
1N4448, 1N914 etc. sau joncţiuni
valide ale tranzistoarelor cu siliciu
din seria BC.
Pentru alimentarea generatoare¬
lor de funcţii descrise mai jos se vor
folosi surse clasice stabilizate cu
diode Zener, capabile să debiteze
un curent de 20—30 mA.
în încheiere, unele precizări cu
privire la reglarea acestor genera¬
toare; sînt necesare un osciloscop,
un frecvenţmetru şi o punte pentru
măsurarea distorsiunilor. Oscilos¬
copul este necesar pentru vizuali¬
zarea formelor de undă; dacă este
bine calibrat, poate fi folosit şi pen¬
tru măsurarea frecvenţei. Aprecie¬
rea factorului de distorsiune armo¬
nică se poate face şi prin folosirea
osciloscopului, dar este totuşi pre¬
ferabilă o punte de distorsiuni.
Generator de funcţii cu compo¬
nente discrete. Ce! mai simplu ge¬
nerator de funcţii cu componente
discrete uzuale este prezentat în fi¬
gura 1. Acest generator produce
semnale sinusoidale, triunghiulare
şi dreptunghiulare, în domeniul de
frecvenţe 20—20 000 Hz, repartizat
pe trei subdomenii, cu factor de
acoperire de 10:1.
Amatorii familiarizaţi cu sche¬
mele electronice vor constata că
cele trei tranzistoare sînt conectate
în configuraţie de amplificator ope¬
raţional, în varianta cea mai simplă.
Bazele tranzistoarelor TI şi T2 re¬
prezintă intrările inversoare, . res¬
pectiv neinversoare, iar colectorul
tranzistorului T3 constituie ieşirea
acestui amplificator.
82 K[
|l5KM
-- - <
sC
T3
(V)
47K.O.
|8,2kii 2,2k.nL
.lo&Liki
1k* D2
1°°^ P §
560jgl 5kn.
LriţL_j
“FI (
mr— 1
-Uf
P2 P4
5fo. _ 25(Lfl
L '
m-r-cn-
14 * c
Modul de cuplaj al ieşirii cu cele
două intrări face din acest montaj
cel mai simplu generator de funcţii
cu componente discrete, funcţio-
nînd pe baza integrării şi compară¬
rii de tensiune. Integrarea tensiunii
de la ieşirea comparatorului, aflat
într-una din cele două stări posi¬
bile, generează la bornele conden¬
satorului o rampă, folosită ulterior
pentru bascularea comparatorului.
După basculare, tensiunea la ieşirea
comparatorului va fi de polaritate in¬
versă şi va determina la bornele
condensatorului o rampă cu pantă
inversă. După ce rampa atinge o
tensiune-prag, comparatorul bas¬
culează din nou şi ciclul de încărca¬
re/descărcare a condensatorului
continuă, producînd în acest fel os¬
cilaţii. Generatorul produce simul-
* tan două forme de semnal: triun¬
ghiular pe intrarea inversoare (bază
TI) şi dreptunghiular pe ieşire (co¬
lector T3).
Grupul de rezistenţe variabile co¬
nectate între ieşire şi intrarea inver¬
soare determină viteza de încărcare
şi descărcare a condensatorului de
temporizare, selectat prin SI, şi im¬
plicit frecvenţa de oscilaţie a gene¬
ratorului.
TEHNIUM 9/1987
Semnalul triunghiular este pre¬
luat printr-un condensator (pentru
blocarea componentei continue)
de la bornele condensatorului de
temporizare şi aplicat formatorului
realizat cu diodele D3 şi D4. Tran-
zistoarele folosite vor fi cu siliciu,
de mică putere, de tip BC107, 108,
171, 172, 173 etc. pentru TI şi T2,
respectiv BC177, 178 pentru T3.
Diodele Dl—D4 sînt diode cu ger-
maniu de tip EFD108, 105, 106, 107
etc. Potenţiometrul PI folosit pen¬
tru reglarea frecvenţei poate fi un
potenţiometru multitură de la acor¬
dul selectoarelor din receptoarele
de televiziune. Condensatorul de
3,3 mF va fi selectat din seria de
2,2 juF. care, datorită toleranţei de
+100%, ating uşor valoarea de 3,3 nF.
Comutatorul SI poate fi de tip gli¬
sant, cu trei poziţii (CONECT).
Reglare. înainte de alimentarea
generatorului, se vor poziţiona
toate semireglabilele la jumătatea
cursei. Se conectează un oscilos¬
cop la ieşirea de semnal triunghiu¬
lar. Comutatorul SI se trece în po¬
ziţia de mijloc. După alimentare se
constată funcţionarea generatoru¬
lui prin apariţia semnalelor triun¬
ghiulare (mai mult sau mai puţin si¬
metrice) pe ecranul osciloscopului.
Se poziţionează cursorul potenţio-
metrului PI corespunzător valorii
minime (punctul B). Din semiregla-
bilul P5 se reglează simetria semna¬
lului la frecvenţele situate în partea
superioară a subdomeniilor. Se
ajustează semireglabilul P2 pentru
a obţine limita superioară de frec¬
venţă a acestui subdomeniu — se¬
lectat prin SI —, respectiv 2 kHz. Se
trece cursorul potenţiometrului PI
în punctul A. La aceste frecvenţe,
situate la limita inferioară a subdo¬
meniilor, simetria semnalului triun¬
ghiular se reglează din P3. Prin in¬
termediul semireglabilului P4 se
stabileşte frecvenţa minimă a sub-
domeniului, adică 200 Hz.
Se conectează osciloscopul pe
ieşirea de semnal sinusoidal. Se re¬
glează PS pentru obţinerea unui
semnal cu o formă cît mai bună.
Dacă reglajele anterioare de sime¬
trie (P3 şi P5) au fost bine făcute, se
poate obţine, prin reglarea optimă a
lui P6, un factor de distorsiune ar¬
monică de aproximativ 3%.
Acest generator de funcţii oferă
la ieşirea de semnal triunghiular o
amplitudine de 1,3 Vvv, iar la cea de
semnal dreptunghiular o amplitu¬
dine aproape egală cu tensiunea de
alimentare, adică 15 Vvv.
Amplitudinea semnalului sinu¬
soidal este de 80—100 mVrms, va¬
loare suficientă pentru cele mai
multe aplicaţii. Trebuie menţionat
că impedanţa la ieşirile de semnal
triunghiular şi sinusoidal este de
aproximativ 30 kO. Din acest motiv,
generatorul nu se va cupla la apa¬
rate cu intrări a căror impedanţă
este sub această valoare. Pentru a
asigura o impedanţă de ieşire mai
mică, se poate adăuga un separator
realizat după o schemă clasică de
repetor pe emitor.
Generator de funcţii cu circuite
integrate digitale (TTL) realizat cu
circuitul integrat CDB400 (7400).
Schema este foarte simplă şi ne¬
cesită puţine piese; componenta
--<ş>-
principală — circuitul integrat —
face parte din setul „Generator de
frecvenţă audio", produs de I.P.R.S.-
Băneasa. Acesta împreună cu cele¬
lalte componente (comutator cu
trei poziţii, condensatoare şi rezis¬
tenţe) pot fi procurate de la orice
magazin de specialitate. -
înainte de a trece la descrierea
generatorului, vom face o scurtă
prezentare a circuitului integrat
CDB400. Este un circuit digital (lo¬
gic), care operează deci cu niveluri
logice la intrări şi ieşiri.
In cele ce urmează, vom nota ni¬
velul logic 0, corespunzător celui
mai scăzut potenţial, cu L (LOW),
iar nivelul logic 1, corespunzător
celui mai ridicat potenţial, cu H
(HIGH).
Circuitul integrat este produs în
capsulă de plşştic TO-116 cu 14
terminale; el conţine patru opera¬
tori sau porţi logice. Fiecare dintre
cei patru operatori realizează func¬
ţia logică binară ŞI-NU (NAND),
care constă în faptul că la ieşirea
unui operator va exista nivel H dacă
una sau amîndouă intrările acestuia
se află conectate la nivel L. Dacă
amîndouă intrările se află la,nivel H,
ieşirea se află la nivel L. în ciuda
simplităţii funcţiei realizate, circui¬
tul poate fi folosit pentru realizarea
unor scheme simple şi interesante,
după cum se va vedea mai jos.
înainte de a trece la aplipaţii, vom
reaminti, pentru începători, cîteva
sfaturi pentru prevenirea distrugerii
circuitelor integrate TTL:
— să nu depăşească tensiunea
de alimentare de 5 V (max. 5,5 V);
— să nu se inverseze polaritatea
sursei de alimentare;
— să nu se conecteze ieşirile la
plusul sursei de alimentare;
— să nu se aplice pe intrări ten¬
siuni mai mari de 5,5 V sau sub
-1 V, chiar dacă circuitul integrat
nu este alimentat.
O măsură de precauţie, uneori in¬
dispensabilă pentru buna funcţio¬
nare a montajelor, constă în decu¬
plarea circuitului cu un condensa¬
tor ceramic de 10—100 nF, conec¬
tat chiar pe pinii de alimentare (res¬
pectiv 7 şi 14).
8W9-
POZIŢIE
CURSOR PI
Cursorul la
terminalul 2
Cursorul
la mijloc
Cursorul la
terminalul 3
POZIŢIE
CURSOR PI
Cursorul In
punctul A
Cursorul la
mijloc
Cursorul Tn
punctul B
FORME DE UNDA
Triunghiular Dreptunghiular
Sinusoidal
M JUUL
\AA,
v/W JU1
v/VU
vW ¥¥¥
/W
FORME DE UNDA _
Itiunghiular Dreptunghiular Sinusoidal
VW JUUl \ÂA
Af\ AJ1 J\J\j
ŢsK mnr n\j
L-6--
Schema pe care o prezentăm mai
jos este o variantă a unor scheme
publicate în revistele „Radio" nr.
11/1980 şi „Radio Fernsehen Elek-
tronik" nr. 7/1982.
Generatorul de funcţii (fig. 2)
produce simultan semnale sinusoi¬
dale, triunghiulare şi dreptunghiu¬
lare, în domeniul 20—20 000 Hz.
Acest domeniu este acoperit prin
trei subdomenii cu factor de acope¬
rire 10:1, repartizate astfel: 20—200
Hz, 200—2 000 Hz, 2—20 kHz. Dacă
se înlocuieşte comutatorul SI cu al¬
tul avînd patru poziţii, la care se co¬
nectează condensatoare de 47 juF,
4,7 mF, 470 nF şi 47 nF, generatorul
ya acoperi domeniul de frecvenţă
situat între 10 Hz—100 kHz.
Deoarece pentru realizarea aces¬
tui generator se folosesc trei porţi,
se pot monta şi circuite integrate
care au o poartă defectă. Din acest
motiv, în schemă nu au fost indicate
conexiunile la circuit, urmînd ca ele
să fie stabilite după testarea aces¬
tuia.
Generatorul de funcţii este com¬
pus dintr-un bistabil Schmitt reali¬
zat cu porţile 2 şi 3, un integrator
format din poarta 1 şi condensato¬
rul de, temporizare. Generatorul
produce simultan semnal dreptun¬
ghiular la ieşirea bistabilului şi sem¬
nal triunghiular la ieşirea integrato¬
rului, convertit în sinusoidal prin in¬
termediul formatorului cu două
diode.
Cum funcţionează acest genera¬
tor? Să presupunem, iniţial, că la ie¬
şirea bistabilului este nivel H, adică
potenţial ridicat. Condensatorul
din integrator (selectat prin SI) în¬
cepe să se încarce prin grupul de
rezistenţe variabile P2, P3 şi P4 de
la acest potenţial, în timp ce tensiu¬
nea de ieşire a integratorului scade.
Această tensiune este transmisă
prin rezistenţa de 270 n la intrarea
bistabilului; cînd este atinsă tensiu¬
nea de prag inferior, bistabilul bas¬
culează în stare inversă aşa încît la
ieşirea acestuia va fi nivel L, adică
potenţial scăzut. în această si¬
tuaţie, tensiunea de la intrarea inte¬
gratorului este mai mare decît cea
de la ieşirea bistabilului, iar con¬
densatorul începe să se descarce
prin rezistenţele variabile P2, P3 şi
P4 şi rezistenţa de ieşire a bistabilu¬
lui. Tensiunea de la ieşirea integra¬
torului creşte pînă cînd atinge va¬
loarea de prag superior care for¬
ţează bistabilul să basculeze din
nou în stare inversă, respectiv H. La
ieşirea integratorului tensiunea în¬
cepe să scadă din nou. Ciclul des¬
cris se repetă indefinit, generatorul
producînd în- acest fel oscilaţii pe¬
riodice.
La ieşirea bistabilului este pre¬
zentă o succesiune de treceri din
starea L în H şi invers, forma sem¬
nalului fiind dreptunghiulară. La ie¬
şirea integratorului apare o succe¬
siune de rampe liniare cu pante si¬
metrice, forma semnalului fiind
triunghiulară. Acest semnal este
transformat în sinusoidal prin inter¬
mediul unui formator a cărui func¬
ţionare se bazează pe caracteris¬
tica neliniară a două diode conec¬
tate paralel invers şi care formează
împreună cu rezistenţa de 1 kfl un
divizor cu raport variabil.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
TEHNIUM 9/1987
TOTELEFO
rea eficientă a montajului, dată fiind
rezistenţa internă mare a traducto-
rului folosit ca receptor.
De asemenea, fototelefonul tre¬
buie să fie prevăzut cu un sistem
adecvat de comutare emisie-re-
cepţie, care să asigure inversarea
de funcţie a elementelor traduc-
toare (difuzor şi LED-IR, folosite ca
difuzor şi microfon, respectiv ca
fotodioda şi LED-IR).
La recepţie, LED-ul IR utilizat ca
fotodiodă necesită un etaj special
cu impedanţă mare de intrare, care
nu numai că nu este folositor pen¬
tru emisie (difuzoarele au impe¬
danţă scăzută), dar chiar încurcă
situaţia, conducînd la creşterea
exagerată a nivelului de brum. De
aceea, comutatorul emisie-recepţie
va trebui să „elimine" din lanţul de
emisie etajul de impedanţă mare,
realizat de preferinţă cu un FET.
O primă variantă practică pe care
o propunem spre experimentare —
şi care a ghidat, de fapt, prezentul
articol — este cea prezentată în fi¬
gura 7, preluată cu mici modificări
din revista „Radio" (U.R.S.S.) nr.
12/1984 continuare în nr. viitor
Pagini realizate de fiz. A. MĂR CULES CU
AVERTIZOR
minimum potenţiometrele de vo¬
lum, se alimentează cele două mon¬
taje, apoi se depărtează la o dis¬
tanţă de cca 5 m, urmărindu-se o
aliniere aproximativă a axelor op¬
tice ale traductoarelor de emisie şi
de recepţie.
Constructorul amator îşi experi¬
mentează de obicei singur monta¬
jele, dar în cazul de faţă se dove¬
deşte util sprijinul unei a doua per¬
soane, pentru reglaje la unul din
posturi. în lipsa unui ajutor, trebuie
improvizată o sursă slabă de sem¬
nal audio la emisie, pentru reglarea
nivelului optim; tic-tac-ul unui ceas
de masă poate servi foarte bine
acestui scop, pentru început.
Se cresc succesiv volumele la
emisie şi recepţie, tatonînd, prin de¬
plasarea fină a unuia din posturi,
orientarea optimă. După ce s-a
obţinut recepţia clară a semnalului
emis, se poate trece la mărirea dis¬
tanţei. Montajele prezentate ante¬
rior permit probe pînă la distanţe de
ordinul zecilor de metri (chiar mai
mari, dacă s-au prevăzut sisteme
eficiente de focalizare la emiţător şi
receptor).
O primă surpriză neplăcută o
poate constitui'apariţia unui „fluie¬
rat" puternic la recepţie, care mas¬
chează în întregime semnalul trans¬
mis. Cine a experimentat anterior
interfoane sau instalaţii de sonori¬
zare nu se - va demobiliza. Este
vorba de bine cunoscutul efect de
micrOfonie, reacţie pozitivă în lanţ
între cele două amplificatoare, da¬
torată distanţei prea mici şi sepa¬
rării fonice insuficiente între difu¬
zorul (microfonul) de la emisie şi
cel de recepţie. Efectul poate fi uşor
înlăturat prin reducerea volumului.
mărirea distanţei şi/sau „ecrana-
rea“ fonică a unuia din difuzoare
(carcasă direcţională, paravan, orien¬
tare etc.).
Daca s-au testat iniţial emiţătorul
şi receptorul conform celor de¬
scrise anterior, proba „pe viu" tre¬
buie să dea rezultate foarte încura¬
jatoare. Se mai pot face, eventual,
mici retuşuri la sistemele de focali¬
zare şi la reglajele de volum (limitări
sub pragul acceptabil de distorsio-
nare). De asemenea, se pot sorta
exemplare optime de elemente re¬
ceptoare şi emiţătoare, dacă dispo¬
nibilul permite.
Etapa următoare, cea mai dificilă,
o constituie realizarea unei comu¬
nicaţii bilaterale prin „lumină" infra-
roşie modulată, ceea ce presupune
execuţia a două montaje identice
(fototelefoane). Ea va fi abordată,
evident, numai în cazul unor rezul¬
tate bune la probele precedente.
Un post de emisie-recepţie va
avea, de preferinţă, un singur tra-
ductor optoelectric, capabil atît să
emită, cît şi să recepţioneze radiaţia
electromagnetică din domeniul in-
fraroşu. Acest element va fi, prin ur¬
mare, un LED-IR (din tipurile men¬
ţionate sau altele similare), utiliza¬
rea lui şi la recepţie fiind chiar reco¬
mandabilă datorită avantajelor nete
în comparaţie cu fotodiodele.
Fototelefonul va trebui să dis¬
pună de un amplificator AF foarte
sensibil, capabil de amplificări în
tensiune de ordinul miilor, ţinînd
cont de semnalele foarte slabe cap¬
tate de receptor, la distanţe mari de
comunicaţie. Acest cîştig implică
măsuri speciale de precauţie, în
special decuplaje atente (grupuri
R-C) între etaje, precum şi ecrana-
în timpul verii, mai ales în perioa¬
dele de revizie a instalaţiilor de ter-
moficare, numeroşi cetăţeni utili¬
zează pentru baie sau pentru spălat
rufe apă încălzită cu ajutorul ra¬
diaţiei solare, cu sau fără capta¬
toare specializate. Chiar şi un sim¬
plu butoi din plastic, de culoare în¬
chisă şi suspendat la o înălţime
convenabilă, poate oferi, în zilele
însorite de vară, un duş confortabil.
Umplerea recipientului se face de
la reţeaua de apă curentă, cu ajuto¬
rul unui furtun. Vasul fiind situat la
înălţime (pentru a putea beneficia
de o presiune suficientă prin căde¬
rea liberă a apei), este în general in¬
comod de urmărit gradul de um¬
plere şi mai ales de anticipat mo¬
mentul final, prin a cărui depăşire
apa va deversa peste marginea su¬
perioară a vasului.* Neplăcerile
create astfel pot fi înlăturate dacă
se utilizează un avertizor sonor, de
exemplu ca acela din figura 1. Tra-
ductorul se fixează în vecinătatea
extremităţii de sus a vasului, astfel
ca din momentul intrării în func¬
ţiune a avertizării să avem timpul
necesar pentru a întrerupe alimen¬
tarea cu apă.
Varianta propusă de avertizor are
la bază un generator de ton (pe o
frecvenţă de cîteva sute de hertzi)
de tip multivibrator, realizat cu tran-
zistoarele Tt şi T 2 , condensatoarele
C 1( C 2 şi rezistenţele R 3 , R 4 , R 5 şi
R 6 . Pentru a obţine semnal suficient
de „tare" Într-o cască de impedanţă
joasă (CT, 30-M00 fi) a fost adău¬
gat etajul de amplificare realizat
cu T 3 .
Rezistenţele R 4 şi R 5 din bazele
tranzistoarelor T 2 , respectiv T-,, sînt
conectate la minusul alimentării prin
intermediul unui comutator electro¬
nic realizat cu tranzistorul T 4 .
în condiţii de „repaus", cînd traduc-
torul S nu se află cufundat în apă,
acest tranzistor este blocat datorită
rezistenţei Rt dintre bază şi emitor.
Eventualele semnale mari de radio-
frecvenţă, care ar putea deschide
nedorit tranzistorul T 4 , sînt scurt¬
circuitate de către condensatorul
C 3 , care se introduce şi se optimi¬
zează în funcţie de necesităţi.
Atunci cînd nivelul apei atinge
4
TEHNIUM 9/1987
BLimEnTBTOR
pentru trenuleţe
Alimentarea trenuleţelor elec¬
trice se poate face foarte bine de la
un redresor filtrat, căruia i se
adaugă cîteva facilităţi implicate de
această utilizare: un variator de ten¬
siune de la zero la valoarea maximă
dorită, un comutator pentru inver¬
sarea polarităţii (mers înainte —
de alimentare.
Varianta propusă alăturat (fig. 1)
a fost concepută pentru trenuleţe
echipate cu locomotivă mică (ten¬
siune maximă de alimentare de 9
V). în acest scop s-a ales un trans¬
formator de reţea cu secundarul di¬
mensionat pentru cea 8,5 V la un
r-
Î12200UF
16V
h — HW —
M5U F057 K
bob.
rsh
Tr.
__
A ©| B
JL -► R 2 -0M
U D = °J^v
mers înapoi) şi — obligatoriu — un
circuit de protecţie automată la su¬
prasarcină sau la scurtcircuit pe
bornele de ieşire. Ultimul accesoriu
este deosebit de important, avînd în
vedere probabilitatea mare de pro¬
ducere a unui scurtcircuit pe liniile
cele două conductoare ale traduc-
torului S (de exemplu, două ace
inoxidabile înfipte într-un dop izo¬
lator), tranzistorul T 4 primeşte în
bază polarizarea necesară intrării în
conducţie şi. astfel circuitul său
22ki[j C3Ş|1nF ®
curent de sarcină de 1 A.
Redresarea se face cu o punte
3PM05 (1, 2 etc.), iar filtrarea cu un
condensator de cel puţin 2 200 ^F.
La ieşirea redresorului trebuie să se
obţină o tensiune continuă de cca
10 V, pentru un curent de sarcină
de 1 A.
Variatorul de tensiune are ca ele¬
ment activ un tranzistor de putere,
montat ca regulator serie. O idee
bună este de a valorifica un tranzis¬
tor cu germaniu din seriile AD sau
ASZ, recuperat din aparate mai
vechi scoase din uz. Tranzistorul va
fi prevăzut cu un radiator din alumi¬
niu cu suprafaţa de cca 75 cm 2 .
Conducţia tranzistorului este con¬
trolată prin intermediul divizorului
rezistiv Ri—P. Valoarea lui Ri se
emitor-colector deblochează osci¬
latorul, care începe avertizarea so¬
noră.
Divizorul R',— R 2 se tatonează
experimental în funcţie de amplifi¬
carea în curent a lui T 4 , ca şi de geo¬
metria traductorului. Practic, tran¬
zistorul T 4 trebuie să conducă la sa¬
turaţie atunci cînd între bornele tra¬
ductorului se plasează rezistenţe
de ordinul zecilor de kiloohmi. Nici
o sensibilitate excesivă nu este
bună (sute de kijoohmi-mega-
ohmi), deoarece poate menţine con¬
ducţia lui T 4 şi cu traductoru! peste
oglinda apei, atunci cînd contactele
sale sînt ude. Situaţia poate fi uşor
controlată prin alegerea valorii lui Rţ.
Tonul multivibratorului se stabi¬
leşte prin alegerea condensatoarelor
C 1t C 2 , egale (1CH-47 nF), eventual şi a
rezistenţelor R 4 , R 5 (10-HOO kii).
Alimentarea se face de la o bate-
j R 2
WD r 3
* |6,8kH
I S
stabileşte experimental, in funcţie
de amplificarea tranzistorului, ast¬
fel îneît la tensiunea maximă de ie¬
şire să se poată obţine curentul de
sarcină 'de cca 1 A. Potenţiometrul
trebuie să fie bobinat, atît din consi¬
derente de disipaţie, cît şi pentru a
rezista nenumăratelor manevrări la
care urmează să fie supus în utili¬
zare.
Pentru protecţia automată la
scurtcircuit s-a ales varianta cea
mai simplă, cu o rezistenţă bobi¬
nată folosită ca traductor de curent
(R 2 ) şi o diodă D. Repetat pe scurt,
principiul autoprotecţiei este ur¬
mătorul: atunci cînd curentul de
sarcină atinge valoarea maxi,mă
prestabilită (în exemplul nostru cca
I A), căderea de tensiune la bornele
lui R 2 , adunată cu căderea de ten¬
siune pe joncţiunea bază-emitor a
tranzistorului, devine suficientă pen¬
tru deschiderea diodei cu siliciu, D
(aşa a fost dimensionată re¬
zistenţa R ? ). Prin intrarea în con¬
ducţie a diodei, tranzistorul se blo¬
(+ > ( ~) 1
A B I
HoM
chează (conduce limitat), neper-
miţînd astfel depăşirea curentului
de sarcină prestabilit.
Rezistenţa R 2 se realizează bobi-
nînd cîteva spire de constantan,
manganină sau chiar nichelină, cu
diametrul de 0,6—0,8 mm, pe un su¬
port izolator (de exemplu, corpul
ceramic al unui rezistor de 1 W). Va¬
loarea lui R 2 (cca 0,4 îi pentru pra¬
gul de 1 A) se va tatona experimen¬
tal, evident prin scurtare treptată,
motiv pentru care trebuie să ne asi¬
gurăm iniţial că firul folosit are o re¬
zistenţă de cel puţin 0,5 ii.
Inversarea polarităţii se face cu
ajutorul comutatorului K (bascu¬
lant, cu 2X2 poziţii, respectiv cu 6
picioruşe), de tipul comutatoarelor
de unde din radioreceptoare.
rie miniatură de 9 V, prin interme¬
diul unui întrerupător, consumul fi¬
ind de ordinul a 30 mA.
Avertizorul poate fi folosit şi pen¬
tru determinarea gradului de um¬
plere, respectiv a nivelului apei,
prin coborîrea controlată a traduc¬
torului.
Cu modificări neînsemnate, mon¬
tajul poate fi transformat în sonerie,
generator pentru învăţarea alfabetu¬
lui Morse, tester pentru rezistenţe şi
pentru contacte electrice sau chiar
„paznic electronic", menit să averti¬
zeze sonor la întreruperea unui con¬
tact (deschiderea unei uşi etc.).
Ultima aplicaţie se obţine, de
exemplu, prin introducerea unui
comutator K, aşa cum se arată în
detaliul din figura 2. Pentru poziţia I
a lui K, montajul funcţionează con¬
form descrierii anterioare (la bor¬
nele C—D se conectează traducto-
rul S sau un buton de sonerie etc.).
In poziţia II a lui K, montajul intră în
funcţiune la conectarea alimentării.
Pentru a bloca avertizarea este sufi¬
cient să scurtcircuităm între ele
bornele A—B, de exemplu prin in¬
termediul unui contact normal în¬
chis montat la uşă, fereastră etc. Se
obţine astfel starea de „veghe" a
paznicului, cu un consum din bate¬
rie de sub 0,1 mA. La deschiderea
contactului A—B, baza lui T 4 pri¬
meşte polarizarea adecvată prin di¬
vizorul R-,—R 2 şi astfel intră în
acţiune avertizarea sonoră. Desi¬
gur, scurtcircuitarea bornelor A—B
se poate face şi cu ajutorul unui fir
conductor foarte subţire, plasat în
aşa fel îneît să se rupă obligatoriu la
forţarea obiectului păzit.
ATENTIE.
ÎNCEPĂTORI/
Se întîmplă uneori ca un dispozi¬
tiv semiconductor (tranzistor, dio¬
dă, circuit integrat etc.), verificat în
prealabil, să înceteze de a mai func¬
ţiona imediat ce a fost introdus în¬
tr-un montaj oarecare, cu toate că
el nu a fost solicitat acolo, pentru
nici unul din parametrii electrici
esenţiali (curenţi, tensiuni, frec¬
venţă, putere disipată) în vecinăta¬
tea limitelor maxime admise. în ast¬
fel de situaţii, singura explicaţie
plauzibilă pe care sîntem tentaţi să
o acceptăm este aceea a unui de¬
fect mascat de fabricaţie. Pomenim
calitatea şi producătorul, înlocuim
piesa şi — dacă lucrurile merg bine
în continuare — uităm incidentele
de acest fel, considerîndu-le inevi¬
tabile în activitatea de pionierat a
constructorului amator.
O analiză mai atentă a situaţiei
poate însă reliefa nenumărate alte
j cauze la fel de plauzibile şi adeseori
chiar mai probabile. Vom da nuri^ai
! două exemple „inspirate" din activi¬
tatea practică, unde incidentul a
avut la bază o greşeală de manipu¬
lare, respectiv o eroare de logică.
Cititorul este invitat să mediteze la
multe altele posibile, de la caz la
caz; în fond, este un bun cîştigat să
înveţi din greşeala proprie, dar
aceasta presupune în primul rînd să
o recunoşti.
Se ştie că joncţiunile semicon¬
ductoare nu suportă depăşirea
unor temperaturi limită (indicate în
cataloage) şi, în consecinţă, timpul
de aplicare a letconului pe termi¬
nale la cositorîre trebuie să fie cît
mai scurt posibil; căldura transmisă
prin terminal, depăşind capacitatea
proprie de disipaţie a dispozitivului,
duce la creşterea excesivă a tempe¬
raturii interne şi în cazuri extreme
poate distruge piesa în numai cî¬
teva secunde. Cataloagele indică
uneori limite precise de manipu¬
lare, care sînt valabile însă pentru
anumite componente, în anumite ti¬
puri de capsule (de exemplu, timpul
maxim de lipire — 5 s; temperatura
maximă a letconului — 23CH-260 C C.
distanţa minimă faţă de capsulă —
4 mm etc.).
Mai puţin se cunoaşte, sau in
orice caz se respectă mai puţin, re¬
comandarea ca, în timpul cositori-
rii, terminalele pieselor să nu fie su¬
puse unor tensiuni mecanice. Co¬
nexiunile interne ale terminalelor,
în special la dispozitivele de mică
putere, sînt extrem de fine şi, prin
urmare, fragile. Respectînd cu stric¬
teţe toate celelalte indicaţii privind
timpul maxim de cositoriră, tempe¬
ratura maximă, distanţa limită, şun-
tul termic etc., este suficient să
tragi cu penseta prea tare de un ter¬
minal sau de capsulă în timpul lipirii
(deci „la cald") pentru a avea toate
şansele deteriorării dispozitivului.
Această greşeală frecventă de ma¬
nipulare, caracteristică începători¬
lor (dar nu monopolizată de ei),
este primul exemplu de incident
„inexplicabil" la care am vrut să ne
| referim.
| Un al doilea exemplu de greşeală,
de data aceasta în raţionament, a
avut menirea să repună în drepturi
! reputaţia producătorilor de dispo-
j zitive semiconductoare, în detri¬
mentul altora. Un montaj simplu, în
| care toate mărimile electrice pot fi
„calculate" mintal'şi nu sînt nici pe
| departe periculoase şi totuşi, într-o
I anumită poziţie, tranzistoarele „se
ard" unul după altul. Verificarea
prealabilă a tranzistoarelor şi a dio-
I delor făcută, măsurători atente pe
sursă, traductor şi sarcină — totul
în regulă; cu toate acestea, situaţia
persistă.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
TEHNIUM 9/1987
un tor de ferită cu diametrul de
10 mm pe care se bobinează trifilar
7 spire din CuEm 0,3, conectarea
înfăşurărilor făcîndu-se după pre¬
cizările din schema electrică (înce¬
putul unei înfăşurări este notat cu
un punct).
Şocul SI este construit într-o
oală de ferită în care se bobinează
sîrmă de cupru email cu diametrul
0,2 mm, cel puţin 150 de spire.
întreg montajul se confecţi£§
nează pe o placă de circuit impr'
mat al cărui desen este dat în figurii
2. Tot în figura 2 este arătat şi moduf
de plantare a pieselor, desenul fiind
văzut dinspre partea placată (foliţg
de cupru).
BIBLIOGRAFIE:
Radioelektronik, nr. 4/1985
VQ3CO
Radioreceptorul a cărui schemă
electrică este prezentată în figura 1
este de tip sincrodină şi poate recep¬
ţiona emisiuni CW şi SSB în benzile
de bază rezervate radioamatorilor.
Datorită simplităţii sale şi nu¬
mărului mic de componente, acest
radioreceptor este foarte indicat'
constructorilor începători.
La intrare aparatul are un amplifi¬
cator de radiofrecvenţă cu tranzis¬
torul BF194, dar pot fi folosite şi
BC107, BF200, BF214etc.
Antena se cuplează la baza tran¬
zistorului T, prin intermediul unor
filtre de bandă aco_rdate fix din mie¬
zurile bobinelor. în colector tran¬
zistorul Ti are montat un transfor¬
mator în secundarul căruia este
plasat etajul mixer format din două
diode (1N4148 sau 1N914).
Cu ajutorul tranzistorului T 2 se
construieşte oscilatorul local VFO
de tip Colpitts; în fiecare gamă se
schimbă bobina, iar acoperirea
ecartului de frecvenţă se obţine din
condensatorul variabil C27 cu va¬
loarea 10—365 pF, deci cu o sec¬
ţiune dintr-un condensator variabil
obişnuit.
De reţinut că legătura între mufa
de antenă şi comutator, comutator-
baza tranzistorului T^ precum şi
legăturile de la oscilator (bază-co-
mutator şi comutator-diode) se fac
prin intermediul unor cabluri ecra¬
nate sau coaxiale.
De la ieşirea mixerului prin şocul
SI semnalul de audiofrecvenţă se
aplică amplificatorului AF format
cu tranzistoarele T 3 , T 4 şi T 5 , toate
de tip BC149, BC107, BC108, BC109
etc.
Bobinele se construiesc pe car¬
case cu miez de ferită, carcase ce
se întrebuinţează la bobinele pen¬
tru gamele US de la receptoarele
Neptun, Gloria, Cosmos etc., sîrma
întrebuinţată fiind cupru emailat
(datele indicate în tabel), bobinajul
făcîndu-se spiră lîngă spiră.
Transformatorul Tr din colectorul
bobinfi
,
Gomd
frecvenţe
mm
Indudanţâ
feH]
Nr.
spire
Priza"
L1,L2
3,5...3,8
4,6
30
4
04
L3.L4
7,0...7,1
2,3
17
3
04
L5,L6
14,0...14,35
1,15
14
3
oi
L7.L8
21,0...21,45
0,57
8
2
04
L9, L10
28,0...29,7
0,4
7
2
0»
LII
1,75... 1,9
9,2
40
5
0,1
L12
3,5...3,55
4,6
30
4
0,2
L13
7,Q...7,175
2,3
17
2
04
L14
10,5...10,725
1,0
16
2
0,3
L15
14,0...14,85
1,15
14
2 1
04
\Jfap
i .cu
Hop
PL/V1Z
COMUTATOR
TEHNIUM 9/1987
UOX-ANTITRIF
Practica radioamatorilor poate
demonstra oricînd că şi cele mai
mici automatizări făcute complexu¬
lui de emisie-recepţie duc la uşura¬
rea muncii operatorului, la cîştigul
de timp atît de preţios în desfăşura¬
rea aglomeratului trafic actual. Mo¬
dul cum staţia este marcată în eter
face, sau nu, ca presupuşii cores¬
pondenţi să răspundă prompt
chemărilor efectuate. Părerile pro
sau contra dispozitivelor de tip VOX
sînt multe, fiecare cu argumente cît
mai convingătoare, dar o bogată
experienţă, cît şi îndelungatele stu¬
dii asupra acestora mă fac să vă re¬
comand un model ce poate răs¬
punde .celor mai pretenţioase ce¬
rinţe. îndeplinind funcţii multiple,
cu o construcţie relativ simplă şi fo¬
losind componente exclusiv de
provenienţă românească, nu va
pune probleme în execuţie, iar sa¬
tisfacţiile vor răsplăti pe deplin
eforturile depuse.
Analizînd schema electronică, se
poate observa că amplificatorul Cil
primeşte semnal pe intrarea nein-
versoare direct de la microfonul
emiţătorului. Acest lucru este posi¬
bil datorită amplificării suficient de
mari a circuitului. Semnalul amplifi¬
cat obţinut la ieşire este redresat cu
ajutorul celor două diode 1N4148 şi
integrat de condensatorul cu valoa¬
rea de 10 /uF. Astfel obţinem o ten¬
siune continuă pozitivă, al cărei ni¬
vel este proporţional cu semnalul
acustic captat de microfon. Dar la
microfon, pe lîngă vocea operato¬
rului, ajung şi semnale din difuzorul
propriului receptor. Pentru elimina¬
rea influenţei constatate s-a pre¬
văzut un alt amplificator, CI2, ce
primeşte pe intrarea neinversoare
semnal direct din amplificatorul de
joasă frecvenţă al receptorului sau
chiar de la borna difuzorului. La ie¬
şirea acestuia semnalul amplificat
este redresat cu ajutorul celor două
diode 1N4148 şi integrat de con¬
densatorul cu valoarea de 10 mF.
Astfel obţinem o tensiune continuă
negativă, al cărei nivel este propor¬
ţional cu valoarea semnalului debi¬
tat de difuzorul receptorului.
Valoarea sumei celor două ten¬
siuni ajunge pe intrarea mversoare
a comparatorului CI3. în timpul
funcţionării aici trebuie să fie o ten¬
siune uşor negativă, valoare fixată
cu potenţiometrul de 100 kfî ce re¬
glează amplificarea circuitului CI2
şi care reprezintă pragul de imuni¬
tate la semnalele propriului recep¬
tor. în momentul pronunţării primu¬
lui sunet în faţa microfonului, dato¬
rită lanţului descris anterior, pe in¬
trarea inversoare a comparatorului
CI3 tensiunea devine puternic pozi¬
tivă, cu mult mai mare ca aceea de
pe intrarea neinversoare a acestuia.
In această condiţie, la ieşirea com¬
paratorului tensiunea devine nega¬
tivă, ceea ce va duce la resetarea
moriostabilului CI4, făcîndu-l să
debiteze la ieşire o tensiune pozi¬
tivă necesară aducerii la zero a
numărătoarelor CI6, CI7, CI9 şi im¬
plicit la cuplarea emiţătorului prin
poarta 2 a Cil0, poarta 1 a CI8 şi în¬
treg circuitul iatch Cili. Sfîrşitul
vorbirii va face ca din nou ieşirea
comparatorului să treacă la valoa¬
rea pozitivă a tensiunii, dînd astfel
posibilitatea monostabilului să tem¬
porizeze 1 t 2 secunde, după care
va furniza la ieşire nivel logic „L“
către numărătoare. Astfel debloca¬
te fiind, vor prelua semnalul de la
oscilatorul CI5, îl vor diviza şi-l vor
aplica în final porţilor NAND ale cir¬
cuitului Cil0 ce formează de fapt
un decodificator de semn. Selec-
tînd K3 pe una din poziţii, vom tri¬
mite modulatorului din emiţător la
sfîrşitul SPEACH-ului un semnal
telegrafic T (Bip) sau K, ce va marca
sfîrşitul transmisiei. Trecerea pe re-
SAIMDU I. DORUi
Baloteşti-Scâieni
cepţie se face automat după bloca¬
rea numărătorului CI9 prin poarta 2
a CI8. Ciclul se reia ori de cîte ori f
operatorul vorbeşte în faţa microfo¬
nului. Timpul monostabilului CI4 se
va regla în funcţie de cursivitatea
vorbirii fiecăruia. Comutatorul K1
face posibilă funcţionarea dispozi¬
tivului şi în regim manual, prin
acţionarea comutatorului de regim
K2 (emisie-recepţie). în acest caz
intrările de microfon şi receptor nu
mai au nici o influenţă, menţinîn-
du-se însă toate celelalte funcţiuni.
Comutatorul K4 este prevăzut pen¬
tru a efectua testul de acord al
emiţătorului. Prin el se cuplează
emiţătorul şi se aplică modulatoru¬
lui un semnal de 100 Hz derivat ce
imită litera „A“ în fonie. Forma şi
spectrul semnalului sînt foarte indi¬
cate • pentru acordul emiţătoarelor
SSB.
Oscilatorul CI5 debitează o frec¬
venţă de 1 600 Hz, necesară proce¬
sorului de semn cît şi ieşirii de au-
diofrecvenţă. LED-ul LI, de culoare
galbenă, indică momentul începerii
temporizării CI4. Stingerea lui in¬
termitentă în timpul vorbirii
chează momentele resetării
nostabilului.
LED-ul L2, de culoare roşie,
indică trecerea pe recepţie, iar
LED-ul L3, de culoare verde, indică
trecerea pe emisie a complexului
radio. Viteza de transmitere a BIP şi
K-tonului se măreşte prin cuplarea
intrărilor 9—10 ale CI8 la ieşirea 9 a
CI7.
Pentru punerea în funcţiune se
procedează astfel:
1. Se cuplează tensiunile de ±12 V.
Z Se aplică intrării de microfon
un semnal sinusoidal cu frecvenţa
de 1 000 Hz şi amplitudinea sufi¬
cient de mare pentru a aduce Cil în
pragul limitării.
3. Se reglează offsetul circuitului
astfel ca semialternanţele să fie
egale. Semireglabilul pentru offset
este de tipul multitură, cu valoarea
de 10 ka
4. Se repetă cele trei operaţii şi
pentru CI2, avînd potenţiometrul de
100 kiî la valoarea maximă.
5. Se cuplează tensiunea de +5 V
şi se măsoară frecvenţa oscilatoru¬
lui CI5, care trebuie să fie de 1 600
Hz.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
CI 4
P E55â
TEHNIUM 9/1987
I
UT T
ut
Incintele acustice tip 2GB-65-8-
51 de producţie UNITRA TONSIL
(R.P. Polonă), comercializate în
completele audio produse de
„Electromureş“ sub denumirea TI¬
NERET 1, sînt produse din clasa HI-
FI. Caracteristicile tehnice ale
acestor incinte sînt următoarele
(conform fişei tehnice):
— tipul = incintă deschisă bassre-
flex;
— puterea nominală (sinus) =
65 W;
— puterea muzicală = 75 W;
— impedanţa nominală = 8 fi;
— banda de frecvenţă reprodusă
= 45 -r 18 000 Hz/91 dB;
— volumul interior = 32 I;
— dimensiuni de gabarit = 590 x
330 x 260 mm;
— greutatea = 12 kg.
Incintele sînt prevăzute cu două
comutatoare cu cîte 3 poziţii (—, 0,
+) pentru modificarea caracteristi¬
cii de frecvenţă (liniaritate) în do¬
meniul frecvenţelor medii şi înalte.
Comutatoarele introduc în circuit o
reţea rezistivă compusă din două
rezistoare bobinate pentru fiecare
comutator. Reţeaua de separare a
frecvenţelor reproduse de către fie¬
care difuzor este un compromis
preţ-calitate, asigurînd o atenuare
de.maximum 6 dB/octavă.
In figura 1 este prezentată sche¬
ma electrică a incintei 2GB-65-8- ; ~
51, specificîndu-se şi tipul difuzoa-
relor.
Deoarece utilizarea unei reţele
separatoare cu atenuare scăzută
conduce la creşterea coeficientului
total de distorsiuni armonice prin
reproducerea simultană' a unei ace¬
leiaşi frecvenţe de către două difu¬
zoare, am considerat ca oportună
utilizarea unei soluţii cu parametri
calitativi îmbunătăţiţi. Pentru aceasta
am adoptat o reţea de separare cla¬
sică, cu panta de circa 12 dB pe oc¬
tavă şi impedanţa de intrare fixă.
Schema electrică a incintei prevă¬
zută cu noua reţea de separare este
prezentată în figura 2.
După cum se vede, reţeaua este
formată din trei filtre: un filtru trece-
jos pentru difuzorul ce reproduce
frecvenţele joase (L1C1), un filtru
trece-bandă pentru difuzorul ce re¬
produce frecvenţele medii (L2C2,
L3C3) şi un filtru trece-sus pentru
difuzorul ce reproduce frecvenţele
înalte (L4C4). în reţeaua de sepa-
Ing. AURELIAN MATEESCU
i- rare au fost introduse cele două co-
L. mutatoare, ale reţelelor rezistive
n pentru frecvenţe medii şi înalte,
e Pentru componentele reţelei au
I- fost adoptate următoarele valori:
I- CI = C2 = 20 /iF, nepolarizat;
e C3 = C4 = 2,2 n F, nepolarizat;
e LI = L2 = 2,57 mH;
L3 = L4 = 0,375 mH.
h Valorile adoptate corespund ur¬
mătoarelor frecvenţe de tăiere ale
= filtrelor:
f T1 = 706 Hz;
f T2 = 6 500 Hz.
Deoarece procurarea condensa-
ă toarelor nepolarizate de 20 mF/63 V
este dificilă, s-a adoptat soluţia uti¬
lizării unor condensatoare polari-
x zate de 2 x 47 mF/350 Vcc produse
de I.P.R.S.-Băneaşa. Acestea se co¬
nectează în circuit utilizînd termi-
ă nalele +, capacitatea echivalentă în
), 47 mF
i- acest caz fiind —-—= 23,5 mF. In
î. acest caz f T i « 600 Hz.
o Au fost adoptate aceste frecvenţe
ă de tăiere pentru filtru în ideea
e păstrării lor în apropierea valorilor
a alese de producător. Dacă s-ar fi
<- luat valori mult diferite, ar fi fost ne-
s cesară cunoaşterea exactă a para-
e metrilor difuzoarelor (probe de la¬
borator cu apâfatură greu accesi-
:- bilă amatorilor).
Execuţia reţelei separatoare şi
montarea ei în incintă presupun ex¬
perienţă şi atenţie, mai ales în mon-
e taj, cînd se intervine direct asupra
ă . incintei. Nu se va proceda la de-
li montarea incintei înainte de a fi
n complet executată şi montată
reţeaua de separare.
Execuţia bobinelor este făcută pe
ă mosoare de lemn sau material plas-
1 tic gros, cu diametrul miezului de
a 30 mm şi lăţimea de bobinare de
20 mm (fig. 3). Pentru bobinele LI =
L2 = 2,57 mH, numărul de spire este
i. de 280 ±1, cu sîrmă de CuEm 01
mm. Diametrul exterior al bobinelor
3 atinge 80 mm.
Pentru L3 = L4 = 0,375 mH se bo-
3 • binează un număr de 110 spire ±1
spiră, cu sîrmă de CuEm 01 mm. Se
3 poate utiliza şi CuEm 01,1 mm. Uti-
j Uzarea sîrmei cu alt diametru atrage
modificarea inductanţei şi modifi-
:, carea caracteristicilor reţelei. Folo-
j sirea unei sîrme cu diametru mare
3 1 asigură:
— pierderi minime în reţeaua de
separare, deoarece bobinele au re¬
zistenţa în curent continuu foarte
mică;
— răspuns bun în regim tranzito¬
riu;
— nu apare saturaţia miezului ca
în cazul bobinelor cu miez care asi¬
gură un gabarit mai mic şi econo¬
mie de sîrmă. Nu se vor utiliza mo¬
soare din material metalic sau şuru¬
buri de fixare cu diametru mare,
care modifică inductanţa bobinelor
şi prin saturaţie magnetică introduc
distorsiuni.
Condensatoarele utilizate sînt:
— pentru CI = C2 = 2 x 47 p
F/350 Vcc, condensatoare electro¬
litice polarizate;
— pentru C3 = C4 = 2,2 mF/ 250
Vcc, condensatoare nepolarizate
tip PMP.
Cine dispune de condensatoare
nepolarizate de capacitate mare le
poate utiliza, fără să conecteze însă
mai mult de două în paralel pentru a
obţine valoarea cerută.
Montarea elementelor reţelei de
separare se execută pe o placă de
textolit, PVC sau polistiren de înaltă
presiune, cu grosimea de 5 mm. Bo¬
binele se vor fixa cu şuruburi M4
sau M5, iar condensatoarele cu
bride din tablă de aluminiu cu gro¬
simea 0,5 mm şi şuruburi M3 x 10.
Se vor lua măsuri pentru a se evita
vibraţia oricărui element:
— sub bobine şi condensatoare
se fixează spumă poliuretanică
subţire, după care se execută strîn-
gerea şuruburilor;
— piuliţele se asigură cu lac de
unghii; *
— conexiunile se execută cît mai
scurt, iar terminalele se trec obliga¬
toriu prin varniş din PVC sau cau¬
ciuc siliconic;
— pe placă se va fixa o regletă
din sticlostratitex placat cu cupru
pe care se vor delimita sectoare ce
vor servi drept cose. Placa va avea
dimensiunile 120 x 30 mm. Se va
trasa un sector dublu pe lungimea
plăcii. Un sector va servi ca le¬
gătură de masă, iar celălalt se va
împărţi în 6 zone egale. Sectoarele
se vor cositori abundent. Regleta se
fixează pe placa de suport cu două
şuruburi M3 x 10, avînd între ele un
strat subţire de buret.
Toate conexiunile se vor cositori
cu atenţie pe o lungime de mini¬
mum 5 mm.
Montarea reţelei separatoare în
Fig- 1: Incinta acustică 2GB-65-8-51
nemodificată (UNITRA, 75 W) .
/^uF/es/
incinta acustică se va executa res-
pectînd indicaţiile ce urmează:
— se deconectează cordonul de
racord la amplificator;
— se aşază incinta pe masă, cu
faţa în sus, fără masca de protecţie;
— se demontează inelul decora¬
tiv al difuzorului pentru frecvenţe
joase (woofer) şi apoi şuruburile
pentru fixarea acestuia. Piuliţele
sînt captive în peretele de PAL al
cutiei;
— se deconectează difuzorul wo¬
ofer; acesta nu va fi depozitat cu
faţa pe masă pentru a nu se dete¬
riora suspensia membranei;
— se demontează difuzorul pen¬
tru frecvenţe înalte (tweeter) şi se
deconectează din circuit;
— se demontează difuzorul pen¬
tru frecvenţe medii (midrange);
acesta este solidar cu inelul deco¬
rativ din aluminiu; el este etanşat de
restul incintei cu ajutorul unui pa¬
har de masă plastică pe fundul
căruia se află cose pe care este
montată reţeaua de separare a in¬
cintei;
— se extrage paharul şi se des¬
fac toate lipiturile, recuperîndu-se
elementele componente;
— se extrag pernele de vată de
sticlă din spatele woofer-ului; nu se
vor mai utiliza în viitor;
— se identifică apoi conexiunile:
alb, fir cu secţiune mare pentru le¬
gătura de masă, fire colorate pentru
traseul de semnal;
— se păstrează numai conexiu¬
nile de la mufa de racord şi cone¬
xiunile celor două comutatoare;
— se fixează cu şuruburi M5 un
suport pentru fixarea incintei pe pe¬
rete, dacă este cazul;
— se face premontajul plăcii re¬
ţelei separatoare care se va fixa pe
peretele spate al incintei cu şuru¬
buri M5 x 40. Se corectează even¬
tualele nepotriviri de găuri în placa
suport a reţelei. Nu se admit găuri
duble în pereţii incintei. Orice
gaură greşită trebuie astupată cu
dop de. lemn şi aracet gros;
— se demontează placa de pe
peretele spate (este localizată ime¬
diat deasupra mufei de racord) şi se
aşază pe deschiderea pentru woo-
MoH
+"0«=L1
f*. ÎN&-7*
nr
j
'
7 k
J*
WOOF£<* IJH
iLI
fTKC r
<S0f/2S/ty£T**
6a#/9/*c>/â |
5W/*n- 1
eav'/SA.
Fig. 2: Incinta acustică 2GB-65-8-51 modificată [CI = C2 = 20 mF;
C3 = C4 = 2,2 m F; LI = L2 = 2,57 mH; L3 = L4 = 0,375 mH;
K1, K2 = comutatoarele incintei (fără modificări)]
C 2 cm
r
—îl—
-II-
^3
HI
r~ r—
r a--
C 3 =
—,
-*B* —
_n_—
Fig. 3: Suportul bobinelor
Cota 085 pentru LI şi L2; cota 050 pentru L3 şi L 4
8
TEHNIUM 9/1987
Jg « PI jgl
Montajul este destinat eliminării
unor semnale perturbatoare nedo¬
rite care au apărut din diverse mo¬
tive şi care s-au suprapus peste
semnalul audio util. Zgomotele per¬
turbatoare apar cu precădere la
discurile vechi, la care, datorită teh¬
nicilor de imprimare sau uzurii
în timp a materialelor din care au
fost confecţionate, raportul semnal/
zgomot prezintă o valoare foarte re¬
dusă. De exemplu, un disc destinat
funcţionării la viteza de 78 rot/min
are, din construcţie, un raport sem¬
nal/zgomot de cca 30 a- 35 dB, dato¬
rită naturii abrazive a materialului
din care a fost realizat fizic. Este ne¬
cesar să ţinem cont şi de uzura apă¬
rută în urma unei utilizări repetate.
Astfel chiar dacă se foloseşte pen¬
tru redare un aparataj electroacus-
tic perfecţionat, se obţine un sem¬
nal audio de o calitate foarte
scăzută. Practic, în timpul redării
apare un fîşîit de frecvenţă înaltă
(foarte supărător), la care nu de pu¬
ţine ori se adaugă şi un huruit de
frecvenţă foarte joasă.
Cea mai eficientă metodă de eli¬
minare a semnalelor perturbatoare
nedorite pe care le conţine un disc
vechi, a cărui imprimare reprezintă
ing. ESVS8L MARIAN
de cele mai multe ori o valoare In¬
formaţională istorică, este înregis¬
trarea semnalului audio util interca-
lînd în lanţul electroacustic o sprje
.de filtre eliminatoare de zgomot. în
acest fel, semnalele perturbatoare
pot fi aproape în întregime elimi¬
nate, iar calitatea imprimării de pe
disc îmbunătăţită substanţial.
Schema-bloc a montajului este
prezentată în figura 1. Se observă
că părţile principale sînt constituite
din etajul de intrare, un filtru trece-
sus şi un filtru trece-jos programa¬
bile. Necesarul energetic al „monta¬
jului este asigurat de către etajul de
alimentare.
Schema electrică a etajului de in¬
trare este prezentată în figura 2.
Semnalul electric se aplică la intra¬
rea blocului funcţional prin interme¬
diul grupului CtRtRs. Cu ajutorul po-
tenţiometrului Rt se reglează nivelul
dorit al semnalului de ieşire al mon¬
tajului. Prin intermediul rezistorului
R ? , semnalul de intrare se aplică in¬
trării neinversoare a amplificatorului
operaţional de tip p A741. Acesta are
roiul de etaj tampon între intrarea
montajului şi restul blocurilor func¬
ţionale, în scopul adaptării de impe- *
danţe necesare funcţionării efi-
4-9
33 4SL ,-/—
Filtru trece-jos programabil. Poziţii de lucru: 1 — f c = 2,5 kHz; 2 — f c = 3 kHz;
3 — f c = 4 kHz; 4 — f c = 5 kHz; 5 — f c -= 7 kHz; 6 — f c = 10 kHz; 7 — liniar.
Filtru trece-sus programabil. Poziţii
3 f c 100 Hz; 4 - f c
ciente a etajelor următoare. Etajul
de intrare asigură amplificarea cu 10
dB a semnalului de intrare iniţial,
făcînd asfel posibilă prelucrarea ul¬
terioară eficientă în celelalte blocuri
funcţionale. Impedanţa de intrare a
etajului de intrare este Z\ = 100 kfî.
De la ieşirea etajului de intrare,
semnalul se aplică (prin intermediul
condensatorului C^ filtrului trece-
sus programabil. Schema electrică a
acestui filtru (de tip RUMBLE) este
prezentată în figura 3. Se observă că
este vorba de un filtru trece-sus,
care foloseşte un amplificator ope¬
raţional de tip /3A741. Acest tip de fil¬
tru se foloseşte în scopul eliminării
zgomotelor cu spectru de frecvenţă
de lucru: 1 — liniar; 2 — f c 70 Hz;
= 150 Hz; 5 - f c 220 Hz.
foarte joasă care influenţează deo¬
sebit de nefavorabil audiţia unui pro¬
gram muzical sonor. Concomitent
este posibilă şi eliminarea unor vi¬
braţii şi distorsiuni electromecanice,
care pot proveni de la sistemul me¬
canic al unui pick-up nu prea perfec¬
ţionat. Comutatorul K , face posibilă
programarea frecvenţei de tăiere a
filtrului. Se observă că există cinci
poziţii de lucru, între care este
prevăzuta şi posibilitatea trecerii
semnalului nemodificat (atunci cînd
nu există nici un fel de zgomote cu
frecvenţă joasă). Frecvenţa de tăiere
a filtrului se poate selecta în trepte,
între limitele 70 Hz -e 120 Hz. Carac-
(CQNTINUARE ÎN PAG. 11)
fer. Cu sîrma de conexiuni ramasa
de la vechea reţea se fac conexiuni
pentru woofer (+ şi masă) şi cone¬
xiunile de masă pentru midrange şi
tweeter;
— se conectează prin lipire cîte
un fir de la K1 şi K2 pe regleta reţe¬
lei de separare (atenţie pe unde tre¬
ceţi firele!);
— se conectează firele de la
mufa de racord;,.
— se remontează placa cu
reţeaua de separare pe peretele
fund ai incintei. între placă şi perete
se va plasa o placă de buret (spumă
poliuretanică) cu grosimea de 15
mm şi dimensiunile de 40 x 20 cm.
Ideal ar fi ca iot peretele fund să
fie capitonat cu un strat de buret cu
grosimea de 15 mm, fixat în puncte
cu prenadez. Se strîng şuruburile,
tasîndu-se buretul circa 10 mm şi se
asigură suplimentar piuliţele cu
vopsea sau lac de unghii;
se capitonează pereţii laterali
cu buret cu grosimea de 10—20'rnm
pentru a se evita formarea de unde
staţionare în incintă şi a se evita re¬
zonanţa pereţilor. Fabrica a luat o
măsură suplimentară vizibilă: trasa¬
rea unui canal pe pereţii laterali,
executat prin frezare. Se aşază o
saltea suplimentară de buret în spa¬
tele woofer-ului (pentru micşorarea
amplitudinii membranei la frec¬
venţa de rezonanţă). Grosimea sal¬
telei de buret .va fi de 50—60 mm şi
: v 'V '' . a • .. ’ . . ■
dimensiunile 400 x 300 mm;
se etanşează găurile din oala
de plastic pentru midrange cu do¬
puri de plastic lipite cu prenadez.
Se păstrează o regletă cu două
cose pe care sînt lipite firele pentru
difuzor;
— se conectează difuzorul twee¬
ter, borna plus la conexiunea liberă
de la K2, iar borna minus la cone¬
xiunea de masă a regletei;
— se montează tweeter-ul în in¬
cintă cu şuruburile sale;
— se conectează difuzorul mid¬
range la cosele de pe fundul oalei
de plastic, avîndu-se în vedere
borna plus (marcată cu vopsea
roşie pe şasiul difuzorului);
— se înlocuieşte vata din spatele
difuzorului cu un strat de buret po-
liuretanic care umple volumul oalei
de plastic;
— se conectează difuzorul la
reţeaua de separare. Se va avea în
vedere respectarea fazăriP conform
"schemei electrice din figura 2;
borna plus a difuzorului va fi conec¬
tată la masă, iar borna minus la co¬
nexiunea comutatorului K1;
— se montează difuzorul în in¬
cintă, asigurîndu-se o strîngere su¬
ficientă pentru etanşare;
— se conectează difuzorul woo¬
fer în circuit, respectîndu-se faza-
rea corectă, după care va fi montat
în incintă;
— se montează inelul decorativ
al woofer-uluî.
Cu acestea operaţia este înche¬
iată; se conectează cabful de ra¬
cord cu ieşirea amplificatorului (cu
respectarea fazării) şi incinta îşi
poate relua locul în lanţul audio.
Diferenţele privind calitatea su¬
netului şi nivelul distorsiunilor, mai
ales la nivelul mare al semnalului,,
sînt evidente. Se observă o creştere
accentuată a presiunii acustice la
frecvenţe medii şi înalte, reglabilă
din cele două reţeie rezistive.
RECOMANDĂRI
Feriţi membranele difuzoarelor şi
mai ales suspensiile membranelor
(din poliuretan) de stropii de cosi¬
tor, apă, solvenţi etc.
Spuma poliuretanică folosită va fi
curată, fără praf sau alte impurităţi
şi uscată.
Dacă se modifică o pereche de
incinte se pot recupera două con¬
densatoare nepolarizate de 2,2
mF/ 63 V, iar din cele două conden¬
satoare nepolarizate de- 10 juF/63 V
se' poate rezolva problema unui
condensator nepolarizat de 20 uf,
care va fi utilizat pe unul din woo-
fere.
Personal consider că puterea
maximă (nominală, sinus) aplicată
incintei nu trebuie să depăşească
valoarea de 35—40 W, avînd în ve¬
dere puterile nominale ale difuzoa¬
relor.
Se preferă utilizarea unui amplifi¬
cator cu puterea de 50—100 W,
care la o putere maximă aplicată in¬
cintei de 30—40 W va asigura un
procentaj foarte redus de distor¬
siuni armonice şi de intermodu-
laţie, un sunet curat, pur, cu dina¬
mică ridicată şi fără pericol pentru
incintele acustice. La polul opus se
situează utilizarea amplificatoare¬
lor de putere redusă (15—25 W),
care la ocazii sînt împinse la maxi¬
mum, cu distorsiuni ridicate, pe¬
ricol de defectare şi a amplificato¬
rului, dar şi a incintelor, chiar dacă
au puterea nominală .superioară
acestuia.
Se va utiliza pe cît posibil un sis¬
tem de protecţie a incintei sau chiar
mai multe: siguranţă fuzibilă, cir¬
cuit electronic cu limitare a pu¬
terii, temporizare a conectării incin¬
tei la pornirea amplificatorului, clip.
ping etc.
Deşi volumul de muncă şi mate¬
riale este ridicat, cei ce vor adopta
această soluţie se vor declara
mulţumiţi de îmbunătăţirea perfor¬
manţelor obţinute.
BIBLIOGRAFIE:
Montaje acustice pentru difu¬
zoare, C. Luca şi I. Zănescu, Editura
Tehnică, 1972
Radio, Televizia, Electronica
(R.P.B.), nr. 6/1985
Radio (U.R.S.S.), nr. 9/1977
Prospect SIARE, seria 200—1981
Almanah Tehnium ’85.
TEHNIUM 9/1987
9
ANTENA DE MAftf
EFICACITATE
!n cazul recepţiei TV la mare dis¬
tanţă se recomandă folosirea unei
antene degajate, cu cîştig ridicat,
raport faţă-s'pate foarte bun, unghi
de directivitate mic, adaptare op¬
rimă cu cablul coaxial, precum şi
utilizarea unui amplificator de an-
tenă montat cît mai aproape de an¬
tenă.
Revista „Tehnium“ nr. 4/1986 a
publicat antena Parabeam, pe cî-
ieva benzi din domeniul UIF, di¬
mensiuni care, prelucrate, stau la
baza acestui articol.
SERGiU POPESCU
Cu această ocazie, în tabelul di¬
mensiunilor, rîndui 3, coloana 3 din
revista menţionată mai sus, 630 se
va rectifica în 633.
Proprietăţile deosebite ale ante¬
nei Parabeam se explică prin com¬
primarea pe verticală a două antene
QUAGi derivaţie în A, dînd naştere
unui dipol şi reflector ideal ia care
elementele directoare şe confundă
pe traversa metalică orizontală,
contribuind astfel la simplitatea şi
robusteţea construcţiei.
Prin caracterul universal, funcţie
pentru oricare canal TV, bandă ra¬
dio ultrascurte, de radioamatori
etc., fiind reversibilă în transcei-
vere.
Dimensiunile se iau din axa de si¬
metrie a elementelor, motiv pentru
care traversa orizontală de montaj
va fi mai lungă la capete, pentru
realizarea găurilor prin care vor
trece reflectorul şi ultimul director.
Pentru canalele 1—5 TV antena
va avea 7 elemente, iar distanţa din¬
tre axa primului şi ultimului element
va fi egală cu 1,082A.
Elementele vor fi confecţionate
din ţeavă de OL cu 0 16 4- 12 mm,
0 16 mm corespunzînd canalului 1,
iar 0 12 canalului 5.
în partea centrală dipolul va fi
prevăzut cu o plăcuţă sau casetă de
material plastic, sticiotextolit etc.,
pentru rigidizare şi realizarea cone¬
xiunilor cu cablul de coborîre, după
care se poate etanşa cu răşină epo-
xidică.
Pentru canalele 6 4- 12 elemen¬
tele pot avea 012 4- 8 mm, ţeavă de
OL, Al sau Cu, cunoscînd că o dată
cu creşterea frecvenţei se va mic¬
şora diametrul; se va prefera cuprul
pentru construcţia dipolului.
Traversa va creşte la 3,712A, iar
numărul de elemente va fi de 18.
Pentru mărirea sensibilităţii în
benzile de radioamatori de comuni-..*
caţie prin satelit, s-a mărit numărul*
de elemente de la 18 la 30, traversa*
avînd în acest caz lungimea de*
7.432A. realizînd profunzimea de*
cîmp necesară recepţiei troposfe- J
rice. îl
în UIF elementele se confecţio- 1
nează din Cu sau Al cu 0 8 4 5 mm, |
iar pentru SIF cupru argintat cu 1
0 3,2 : 2 mm.
în cazul obţinerii unei selectivităţi J
deosebite, pe un anumit canal, atît în j
FIF cît şi în UIF, cablul coaxial va fi-î
racordat la dipol cu ajutorul buclei!
k — (unde k = 0,661 pentru cablul
coaxial fabricat în R.S.R. şi 0.771
pentru cel fabricat în R.D.G.). . b
în cazul recepţiei mai multor ca-H
nale în benzi apropiate amplasatei
pe lobul principal de directivtate ^
aceasta se poate realiza cu o sin¬
gură antenă de bandă largă care se
dimensionează pentru canalul cu X .
mai mare, iar pentru adaptare nu se
mai foloseşte bucla, ci un transfor- ;
mator tip balun cu miez de ferită
pentru bandă largă, care realizează
adaptarea pe tot domeniul FIF (ca¬
nalele 1 -4 12 ).
Astfel, pentru recepţia mai multor :
posturi din canalele 1 4 5 , antena se !
AMPLIFICATOR
0E BANDĂ
Amplificatorul de antenă prezen¬
tat în cele ce urmează este destinat
amplificării semnalelor TV în banda
l!i a domeniului FIF şi benzile IV şi V
ale domeniului UIF.
Datorită schemei simple şi lipsei
oricărui reglaj, acest amplificator
poate fi uşor realizat de către con¬
structorii amatori.
Banda de frecvenţă: 150 4 800 MHz
Amplificarea în domeniul FIF >
22 dB
Amplificarea în domeniul UIF >
14 dB
Impedanţa de intrare si ieşire: cca
75 a
, Schema electrică a amplificato¬
rului este prezentată în figura 1.
Filtrul C^L^ de la intrarea am¬
plificatorului atenuează semnalele
cu frecvenţa mai mică de 150 MHz.
Ing. BÂRBU POPESCU,
T urnu-Măgurele
Pentru obţinerea s unui raport
semnal-zgomot cît mai bun, curen¬
tul de colector al tranzistorului T,
este de cca 5 mA.
Datorită capacităţii de ieşire a
tranzistorului T 4 şi capacităţii de in¬
trare a tranzistorului T 2 , amplifica¬
rea se micşorează la frecvenţe mai
mari de 500 MHz.
Pentru a mări amplificarea mon¬
tajului în partea superioară a benzii
IV, etajele se cuplează prin interme¬
diul inductanţei L 2 care are rolul de
a separa cele două capacităţi pro¬
prii ale tranzistoarelor.
Bobina L 3 se comportă ca un şoc
la frecvenţe mai mari de 400 MHz şi
asigură compensarea parţială a
scăderii amplificării tranzistorului o
dată cu creşterea frecvenţei.
Reacţia negativă realizată prin R,
asigură o bună stabilitate a punctu¬
lui de funcţionare.
Etajul realizat cu tranzistorul T 2
~ Z c6ry9o
r 3 - £F Y ?o (Bfx e?)
, /„p =Ţ=C r /„f -+■ C/o //>/-
^ i ^
?Soji C* I
_y«^ r | z c
T *\
,1 .
-Ţ:
este practic identic cu etajul prece¬
dent; excepţie face rezistenţa R 4 , a
cărei valoare asigură un curent de
colector mai ridicat.
Etajul realizat cu tranzistorul T 3 „
prezintă' în plus reţelele R 6 L 6 C 5 si
C 7 R a :
— reţeaua FţeL 6 C 5 asigură o reac¬
ţie negativă dependentă de frec¬
venţă în scopul obţinerii unei ampli¬
ficări constante în întreaga bandă de
frecvenţe;
— reţeaua R 8 C 7 asigură o stabi¬
litate mai bună şi o uşoară creştere
a amplificării la frecvente mai mari
de 250 4- 300 MHz.
Trebuie subliniat faptul că rezulta¬
tele cele mai bune se obţin scurtcir-
cuitînd reţeaua RaC?, însă aceasta se
va face numai în cazul în care mon¬
tajul nu oscilează.
Condensatoarele C 8 , Cg, C 10 asi¬
gură decuplarea tensiunii de ali¬
mentare a etajelor.
Amplificatorul se poate construi
pe o placă de circuit imprimat cu di¬
mensiunile de 90 x 40 mm.
Desenul circuitului şi modul de
amplasare a pieselor sînt indicate în
figura 2.
Rezistenţele folosite sînt cu peli¬
culă metalică (RPM), însă în locul
lor se pot folosi şi rezistenţe chi¬
mice de 0,25 W cu valori apropiate
de cele menţionate în schemă, ast¬
fel:
— în locul lui R 7 = 619 11 se poate
folosi R 7 = 620 O;
— în locul lui R 8 = 24,9 11 ^e
poate folosi R 8 = 22 -4 24 11.
Bobinele se realizează astfel:
L 6 = 3 spire din sîrmă CuEm 0 0.5
mm, cu diametrul spirei de 3 mm;
L, = 6 spire din sîrmă CuEm 0 0,6
mm, cu diametrul spirei de 4 mm, cu
pas de 0,5 mm;
L 2 = L 4 = 1 spiră din sîrmă CuEm
0 0,5 mm, cu diametrul spirei de
3 mm;
1-3 = 1-5 ~ l” 7 =
mm, cu diametru
pas de 0,5 mm.
Punţile P 1( P 2
4 spire CuEm 0 0,5
spirei de 3 mm, cu
Punţile P x , P 2 se realizează din
sîrmă de conexiuni.
în cazul unui semnal slab în
banda UIF, pentru îmbunătăţirea
raportului semnal-zgomot se reco¬
mandă circuitul de intrare din fi¬
gura l.a, în care:
C'i =C ’ 2 = C, = C 2 = 15 pF;
C 12 = C 13 = 6,8 pF;
Lg = 4 spire CuEm 0 0,5 mm. cu
diametrul spirei de 3 mm, cu pas de
0,5 mm.
De asemenea, amplificatorul se
poate construi numai pentru dome¬
niul UIF, caz în care:
C, = C 2 = 6,8 pF;
Li = L a .
După montarea componentelor
pe placa de circuit imprimat,
aceasta este introdusă într-o cutie
metalică din tablă de 0,5 mm gro¬
sime, cu dimensiunile de cca 91 x
41 x 25 mm.
Etajele amplificatorului se separa
prin ecranele E 1t E 2 , E 3 , realizate
din acelaşi material.
La intrarea şi ieşirea amplificato¬
rului se folosesc treceri în sticla.
IO
TEHN1UM 9/1987
-?,432A.
LR - 0.357A;
HR = 0.386A; C =
0 237 A; A=0,034A;
L.V - 0,346a; HV =
- 0.3535A; RV -
0,202A; VD 4
0.141 A; Lpi 4- Ld28=
0,396A; a, - a 2 =
a 3 =0,176\;a 4 =ag—
- a 6 - 0,21 A; a 7 =
a 8 = a 9 ~ 0.227X;
a 10 “ a 11 = a 12 ”
0.246A; a 13 --- a 14 =
- a 15 = 0,264A;
a 16 = a 17 = a 18 “
0,283A; H-ţg ~ a 2 Q ~
a 2 i ~ d>3A; 822
a 23 = a 24 = 0.32A;
a 25 = a 26 - a 27 =
0,337A.
NOTĂ. HV re¬
prezintă latura ver¬
ticală a vibratorului
înainte de a fi îndoit
pe şablon la 158'.
dimensionează pentru canalul 1.
Acelaşi lucru este valabil pentru
canalele 6 — 12; antena se dimen¬
sionează pentru canalul 6.
O atenţie deosebită se va acorda
la racordarea transformatorului ba-
lun, avînd în vedere faptul că înfăşu¬
rarea de impedanţă mică se leagă la
cablul coaxial, unde una din borne
este masa, iar cealaltă punctul cald.
în caz de inversare a acestora, ima¬
ginea este zgomotoasă, însoţită de
brum pe sunet.
înfăşurarea primară care se co¬
nectează la dipol nu are polaritate.
Amatorii mai puţin pretenţioşi
pot folosi cablul simetric de 300 n
racordat direct la dipol, iar la intra¬
rea în TV adaptarea se realizează cu
buclă sau transformator balun pen¬
tru domeniul FIF şi buclă sau trans¬
formator realizat pe circuit impri¬
mat pentru domeniul UIF.
Pentru canalele 21 4- 60, în caz si¬
milar proprietăţile antenei sînt in¬
verse; antena se dimensionează
pentru canalul cu A cea mai mică de
recepţionat, iar adaptarea se face
cu ajutorul unui transformator UIF
pe circuit imprimat descris în lucra¬
rea „20 scheme electronice 11 , pag 63
(autori: M. Băşoiu, C. Costache)
sau al unui transformator similar
care se găseşte în comerţ împreună
cu transformatorul balun, montat în
adaptorul TV P36954-000, realizat
de întreprinderea „Electronica 11 —
Bucureşti.
Antena poate recepţiona şi emi¬
siunile TV cu polarizare verticală,
prin simpla răsucire pe axa orizon¬
tală cu 90°, iar prin legare la pămînt
instalaţia se echipotenţează, asigu-
rînd o bună protecţie electrostatică
a amplificatorului de antenă sau a
circuitelor de intrare din TV, în spe¬
cial a celor echipate cu tranzistoare
cu efect de cîmp.
La montarea antenei pe catarg se
va asigura o înclinare a acesteia de
2 -4- 3° pe spate, pentru favorizarea
recepţiei prin propagarea troposfe-
, rică şi susţinerea - suplimentară a
traversei cu două contrafişe asigu¬
rate de pilonul central.
în domeniul UIF, antena cu 30 de
elemente realizează următoarele
performanţe:
raport faţă-spate: mai bun de 35 dB;
cîştig > 21 dB;
atenuarea în sens lateral > 80 dB;
ungfei de directivitate < 17 .
mmimmmm
(URMARE DIN PAG. 9)
teristicile de transfer ale filtrului sînt
prezentate în figura 6. Elementele fil¬
trului s-au ales astfel încît să se
obţină o, caracteristică de transfer de
tip Butterworîh, care implică o uhi-
. fermitate maximă în banda de tre¬
cere şi o atenuare mare în afara eijde
cca 12 dB/octavă.
De la ieşirea filtrului trece-sus pro¬
gramabil, semnalul audio util se
aplică la intrarea filtrului trece-jos
programabil. Acest filtru este prevă¬
zut pentru corecţia semnalului au¬
dio de frecvenţă înaltă. Astfel se
poate atenua şi uneori chiar elimina
complet acel fîşîit de înaltă frec¬
venţă, deosebit de neplăcut, care
aproape întotdeauna însoţeşte înre¬
gistrările de pe discurile vechi. Să nu
uităm că majoritatea lor nu conţin
semnale audio de frecvenţă foarte
înaltă, limita maximă fiind de cca 4 4-
6 kHz. Datorită acestui fapt, limita¬
rea benzii de trecere a frecvenţelor
înalte se implică de la sine.
Schema electrică a filtrului trece-
jos programabil (de tip HISS) este
prezentată în figura 4. Se observă că
este vorba de un filtru activ, care fo¬
loseşte un amplificator operaţional
de tip /SA 741. Caracteristica de lucru
a filtrului este de tip Butterworth,
aleasă din aceleaşi considerente ca
şi la filtrul trece-sus programabil.
Comutatorul K s selectează şapte
posibilităţi de lucru ale filtrului, frec¬
venţele de tăiere alegîndu-se în
trepte în intervalul 2,5 kHz 4- 10 kHz.
Este prevăzută şi funcţionarea li¬
niară a filtrului (lipsa corecţiilor).
Atenuarea introdusă de filtru în
afara benzii de trecere este de 12
dB/octavă. Caracteristicile de trans¬
fer ale filtrului trece-sus programabil
sînt de asemenea prezentate în fi¬
gura 6.
Schema electrică a etajului de ali¬
mentare este prezentata în fiqura 5
Transformatorul Tr.1 realizează
adaptarea valorii tensiunii alterna¬
tive monofazate de la reţea, con¬
form necesităţilor funcţionale ale
redresorului care urmeaza. în în¬
făşurarea secundară a transforma¬
torului se obţin două tensiuni de 15
Vef, care sînt redresate de puntea
redresoare P, şi apoi aplicate stabi¬
lizatorului de tensiune. El este de
tip serie, atît pe partea tensiunii po¬
zitive, cît şi pe partea tensiunii ne-
TEHNIUM 9/1987
gative. In ambele cazuri s-a utilizat
schema electrică a unui stabilizator
de tensiune care asigură pentru cu¬
renţi mici (în caz de alimentare a
montajului, I — 20 4 - 30 mA) un fac¬
tor de stabilitate suficient de mare
al tensiunii continue pozitive şi ne¬
gative.
REALIZAREA PRACTICĂ
Montajul se realizează în variantă
mono sau stereo, pe plăcuţe de sti-
clostratitex placat cu folie de cupru. ■
Obligatoriu pe una din plăcuţe se
construieşte cablajul blocului de ali¬
mentare, iar pe cealaltă, separat, ce¬
lelalte etaje funcţionale, interconec¬
tate conform schemei-bloc. Deşi nu
s-au figurat în cadrul schemei elec¬
trice (pentru a nu complica repre¬
zentarea grafică), în mod obligatoriu
se vor amplasa pe traseele de ali¬
mentare cu tensiune, chiar lîngă pi¬
nii de alimentare ai fiecărui circuit
integrat, cîte un condensator de fil¬
traj cu valoarea de 0,1 mF (conectat
din punct de vedere electric între pin
şi masă).. Această măsură îmbună¬
tăţeşte considerabil comportarea
amplificatoarelor operaţionale în
ceea ce priveşte imunitatea la zgo¬
mot.
Transformatorul de alimentare
împreună cu plăcuţa stabilizatoru¬
lui de tensiune se ecranează sepa¬
rat de restul montajului şi se ampla¬
sează cît mai departe de amplifica¬
toarele operaţionale şi de comuta¬
toarele şi K 2 , care de asemenea
se vor ecrana corespunzător.
Deoarece constructorul amator
dispune, de obicei, de componente
electrice cu diverse gabarite, iar
schemele eie6trice sînt relativ sim¬
ple, s-au lăsat la alegerea sa proiec¬
tarea şi -realizarea traseului de ca¬
blaj imprimat. Se vor lua toate
măsurile şi precauţiile în cazul teh¬
nicii de lucru cu amplificatoare
operaţionale (lipsa buclei de masă,
trasee cît mai scurte, traseu de
masă de minimum 4 mm, structură
funcţională fizică de cvadripol etc.).
Se vor folosi componente elec¬
trice de cea mai bună calitate. Să nu
uităm faptul că o singură compo¬
nentă cu slabe performanţe poate
compromite montajul, favorizînd
apariţia zgomotului pe care ne
străduim atît de mult să-l eliminăm!
Se recomandă folosirea conden¬
satoarelor cu mică pentru filtrul tre¬
ce-jos programabil (C, şi C ? ). între¬
gul montaj se ecranează obligato¬
riu într-o cutie metalică (tablă de
fier de grosime minimă 1 mm).
După realizarea practică, se veri¬
fică montajul, atît în privinţa corec¬
titudinii amplasării componentelor-
electrice, a sudurilor efectuate, cît
şi a conductoarelor de interconec¬
tare între blocurile funcţionale.
Se acţionează comutatoarele K-,
şi K 2 pe poziţiile „liniar 11 . După ali¬
mentarea montajului, se aplică la
mufa de intrare un semnal electric
provenit de la un pick-up care redă
un disc vechi. '
Semnalul de la ieşirea filtrului de
zgomot se audiază folosind un am¬
plificator de audiofrecvenţa perfec¬
ţionat. Prin cîteva încercări, ăcţio-
nînd comutatoarele K-, şi K 2 . se se¬
lectează banda de trecere optimă a
filtrelor programabile, realizînd re¬
ducerea zgomotului, fără a limita
semnalul audio util. în urma acestor
reglaje, efectuate separat pentru
fiecare disc, semnalul corectat se
înregistrează cu ajutorul unui mag¬
netofon (sau casetofon), obţinîn-
du-se în final un program muzica!
reabilitat. Se va obţine un raport
semnal/zgomot mult mai ridicat,
asigurîndu-se astfel posibilitatea
unei audiţii corespunzătoare.
C4>
m
fSOSL
aaisţr
II
ijjfjB
IMftTTS
mm
Acnvf
483'® PRINŢ
484.0 LPRINT
4850 PRINŢ "
4860 LPRINT
4870 PRINŢ
4880 LPRINT
4890 PRINŢ '
4900 LPRINT
5050 INPUT
5070 IMPUT
5080 IMPUT
5090 INPUT
5220 PRINŢ
5230 LPRINT
5248 PRINŢ
525© LPRINT
5260 PRINŢ "C3=
5270 LPRINT "03=
528© PRINŢ "RS = “
5290 LPRINT i! R5 =
5300 PRINŢ "R7 = "
5310 LPRINT "R7*
5320 PRINŢ ‘‘R9 = "
5330 'LPRINT **R9 =
534© PP.TNT ' ” F = "
5350 LPRINT
5360 PRINŢ
5370 LPRINT
“380 PRINŢ
03 ,
’; 03
P.5 ,
' ; RS
R7 .
' : R?
R9 ,
' ; R9
34
" ; 04
; P.6
•' "F;
0=“;0,"K=
"Q = " ; 0 , "K
" GSP = ";GS
04 =
, 11 C4 =
1 R S = "
, "PS = " ; rp.
■R8s";R3
, "R8 = ";P8
‘ R1® = ";P©
LT10:"; R0
s P ~ " ; F
■pp = *’ ;-F
K
; K
5390 LPRINT
■5392 PRINŢ
5394 LPRINT
5400 G0 SUB
5420 PRINŢ.
543© REN
5440 INPIJT
5450 LET R0=1/F0/C
5460 GO SUB 510
5470 RETURN
5430 REM
6380 GO SUB 544®
6390 LET 03 =0: LET C7=C
6400 LET R1=R0: LET R2=RD: LET I
5 =RD
6410 LET R7=2*©*R0: LET R8=R7
6420 LET R4=R0*R0/RD
6430 CLS
6440 PRINŢ "20.BP-HQ"
A
20•BP-HO"
" R1 = " ; R1 j " R2 = " R2
' "R1 = " ; R1 . "R2 = "; R2
C3 = ";C3 . "R4 = ";R4
;C3."R4=";R4
R5,"R7=";R?
;RS,"R7=";R7
C7,"R8=" ;R8
;C7,"R8=" ““
"R5 =
"R5 = "
"C7 = " ;
" 07 = "
R8
(URMARE DIN NR. TRECUT)
4720 LET H2=l~6#CR5+R6Î/F0/F0/C3
/C4/R5/R6
4730 LET GSPs(1+P)/2*CflBS Ci-Mi)
+0*fiBS H2)
4740 IF R9»0 THEN LET R9®IE4
4750 LET R7*P#R9/K: LET R8®P#R9/
Cl-K)
4760 CLS
4770 PRINŢ "14.LPN/HPN-M0"
4780 LPRINT ' ' " 14.. LPN/HPN-MQ"
4790 PRINŢ ' "Rl»**; Rl, **Rg = "; R2
4808 LPRINT '"Rl="JRi,"R2=";R2
4810 PRINŢ "C3 = "; C3,"C4*";C4
4820 LPRINT "C3s";C3,"C4 = ";04
- - ”RS ss »;RB < "R6s";R6
"RS*" ; RS , !, RS = " ; RB
"R?s";R7,"R8a" ; R8
"R7="]R7 j"RS®" i R8
"RSa";R9
"R9 = ";m
"Ks"; K , "FZ = "l F2
_ __ ' "Ks"; K ( "FZs"; FZ
4910 PRINŢ , *FP = ";F/‘0s 1 ';Q
492® LPRINT "FP="; F, "Qs";O
4930 PRINŢ ”Ps";P,"GSPs";GSP
494© LPRINT "Ps" P < "GSPs" ; GSP
4950 input "i pentru un nou P "
4P0
4968 IF P0s 1 THEN INPUT "P = "; P :
GO TO 4610
4S70 GO SUB 38®
49-90 PRINŢ *"FZ = ";FZ: GO TO 4.56®
5000 >REM
5©10 REM 15.BR-LPN/HPN-MQ
5020 REM
5030 input "zero frea «=";fz
504© LET Z0=2*PX*FZ: LET Z2=Z®*Z
0: LET XsZ0/F0
5058 INPUT (R«);01:
~ ~ - (Bă);02:
CC*) 03 :
(04);04:
"R9 (Koh«i .opţional) ;
V: LET R9 =Y#K0
5100 LET 0=01*02/(01*02) : LET H-l
~ 1 +04/C: LET H2 = 1+C2/C1
5110 LET Gsl/2/SGR (H2*(1+C2/C3)
)
5128 LET R5-1/2/Z0/G/(C2+C3): LE
T R6=H2/R5/Z2/C2/C3
5130 LET RS =R5 +RS: LET R7 = l/Z2/C
1/02 /R.S : LET H = H1 /X/X -1
5140 IF H < 0 THEN PRINŢ "04>=((FI
/FP)12-1) *01*02/ (Cl+02)": GO TO
508©
5150 IF H =0 THEN LET R8=1E30
5160 IF H < >0 THEN LET R8=RS/H
5170 IF R9s0 THEN LET R9=1E4
5180 LET R0=P.9*G*t1/R8/C/Z0+RS*C
4*20-HI/O/X)
5190 LET G5=Q*X/H1* (50R (R5*C3/R
6 /C) +SOR (RS*C2 / R 7 /C1) ) * CI 4-R0 /R9
5200 LET K=(1+R0/R9)/HI
521© CLS
" 15.BR-LPN/HPN-MQ"
■' •' " 15 . BR-LPN/HPN-MO"
•' "C1 = " ; CI . " C 2 =' ’ ; 02
‘ ”01 — ";CI , "02a";C2
5490
5500
5510
5520
5530
6=RD
5540
5550
5568
5570
5589
5598
5600
REM 18rLP-hG
REM
GO SUB -5440
LET 01=0: LET 04=0
LET R2-PD: LET R3 =RD:
LET R1=Q*R0
LET R7=R0*R0/RD
CLS
16.LP-HO"
' - "16.LP-HO"
Rl = " ; RL "Cl = "
"01 =
PRINŢ "
LPRINT
- : - ‘
LPRINT
■Rl*‘
5610 PRINŢ "R2=";R2
LET C1 =01 *NF
LET 02 =D2 *MF
LET C3=D3*NF
LET 04 =04 *NF
5620
5630
5640
5650
5660
5670
5680
5690
5700
5710
5720
5730
5748
5750
5768
577©
5780
5790
5800
6 =RD
5810
5820
533®
5840 PRINŢ
5850 LPRINT
5860 GO SUB
5870 PRINŢ
Rl,
R2
■R3:
, "R3 =
■R6s
04,"R6 =
R7
R7
LPRINT "R2
PRINŢ "C4=";04
LPRINT "C4=“ "
PRINŢ "R7="
LPRINT "R7=
GO SUB 5690
GO TO 551®
PRINŢ '"F="
LPRINT '"Fs
GO SUB 45®
RETURN
REM
REM 17.BP-HO
REM
INPUT (J*);D
LET R0=1/F0/C
GO SUB 510
LET 03 = 0: LET C8=C
LET R1=R0: LET R2=RD
LET R7=Q*R0
LET R4=R0*R®/RD
CLS
17BP-H0"
' •’ ” 17BP-H0"
5910
R7
; CI
" ; Ol
i R3
"; R3
; R6
" ; R6
6450 LPRINT
6460 PRINŢ
647© LPRINT
6480 PRINŢ
6490 LPRINT "03
6588 PRINŢ
6510 LRRINT
6520 PRINŢ
6530 LPRINT
6540 GO SUB 5690
6558 GO TO 638®
6588 REM
657® REM "21.LPN/HPN-HG
6580 REM
6598 INPUT "ZERO FREO.=";FZ
6688 IF r Z = “ THEN PRINŢ "NU REJE :
CTERZR BRNDP !": GO TO 6590
661© GO SUB 5448
6620 LET 02=0: LET 07<=C
663® LET R1=RD: LET R3=RD
6640 LET R8=O*R0
6650 LET'X = (FZ/F)t2
6660 CLS
6670 IF X>1 THEN GO TO 6720
668® LET R4aR8#(l-X5
6690 PRINŢ "21.HPN-HQ"
6780 LPRINT ''“21.HPN-HO"
6710 GO TO 6758
6720 LET R4=R8#CX-1Î
6738 PRINŢ "21.LPN-HQ"
6740 LPRINT '-"21.LPN-H0"
6750 LET R5=R0*R0/R4
6760 PRINŢ
6770 LPRINT
6780 PRINŢ
6798 LPRINT
6880 PRINŢ
6810 LPRINT
6820 PRINŢ
fila";Rl,"C2=";02
'"RI*";R1,"C2=";02
‘*R3s"; R3 , "R4 = " ; R4
"R3="; R3. "R4s";R4
'RS = ";RS , "C7*“ ; 07
"RS = ";R5 j"C7s"; C7
*R8=";RS
F ,"Q = "; O
;F,"Os" ; O
LET C=D*NF
R7 ■’ "C8 = " ; C8
5880
LPRINT
" R7 = "
; R7 '
”08 =
•; 08
704®
LPRINT
5890
GO SUB
5690
7©S0
PRINŢ
5900
GO TO 576®
7063
LPRINT
5910
PRINŢ
"Rl = "
; fii,
" R2 =
1 ; R2
7070
PRINŢ
5920
LPRINT
' "Rls
" ; Rl
, "R2
= "; R2
7088
LPRINT
F930
PRINŢ
•C3=";
03 , "
R4 = "
R4
709®
PRINŢ
5940
LPRINT
" 03 = "
; 03,
"R4 =
■ ; R4
7100
LPRINT
5950
PRINŢ
■R6=";
R6 .
7118
PRINŢ 1
5960
LPRINT
"R6 = "
; R6,
7128
LPRINT
5970
RETURN
7138
PRINŢ
5980
REM
7140
LPRINT
5990
REM 18
.HP-HO
7150
PRINŢ 1
6000
REM
7160
LPRINT
6010
GO SUB
5440
7170
GO SUB
07“"R8=";R8
; C-7 ' ”R8 = " ; R8
GSP = ";GS ,
FZ = " FZ
"FZ = ";FZ
450
"FZ=";FZ: GO TO 5050
OJ$);D: LET C=D*NF
6820 LET C3=C: LET 07=0
6030 LET R1=RD: LET R2=RD:
6 =RD
6840
6850
6060
6870
6880
609©
6100
6110
5120
6130
6140
6150
6168
6170
6188
'6190
5 =RD
6288
6218
5228
6230
6248
6250
6268
627©
6288
6298
6380
631©.
6320
6338
634®
635®
6360
637®
LET R3=_
LET R4=R®*R0/RD
CLS
PRINŢ "13.HP-HO"
LPRINT '' " 18.HP-HQ"
GO SUB 5910
PRINŢ "C?="
LPRINT "07=
GO SUB 5690
GO TO 601®
REM
REM 19RP-HG
REM
GO SUB 5440
LET C3=C: LET 07=0
LET RlaRO: LET R2 =RD: LET
LET R8=O#R0 .
LET R4=R0*R0/RD
CLS
' 19.RP-H0"
' -" 19.fiP-HO"
"R1 = ";Rl,"R2 = ";R2
' "R1 = " Rl, "R2 = " ; R2
C3=";C3,"R4=";R4
"C3=";C3."R4=";R4
R5 = ” ; RS - "
"R5 = “;RS s
R3=";R8
R8=";R8
8830 LPRINT "R8=“;R8
684© PRINŢ ' "FP = " F , "FZ = " ; FZ
68S© LPRINT '"FP=";F , "FZ»";FZ
686® PRINŢ "Oa";C
8870 LPRINT "0*";0
688© GO SUB 45©
690® PRINŢ '"FZ =";FZ: ©O TO 6610
VKţn
692® REM 22.GP1
S93® REM
694® GO SUB 544®
LET RSssRD: LET R
5=RD: LET R7=RD
6960 LET C6=C: LET CS=C
6gZ2 L SI R4aRD*RD«RD/R©/R.®
698® LET R2=RD# C O *-C1+R4/RD) /SOR
CR4/RD)-15
§99® L|T KHs ( 14-R4/RD) / ( 1+RD/R2)
7080 LET KBsRg/RS)
701® LET KL=KH$RD/R4
702® CLS
7030 PRINŢ "22.GP1"
' ' "22.GP1"
'"R1=";Rl,”R2="rR2
'"Rla";Rlj"R2s";R2
"RSs";R3,"R4=”;R4
"R3 = " ; R3 , "R4.5S" ; R4.
"R5 = ";R5i"C6»" ; C6
"R5 = ";R5, "C6 = " ; C6
"R7 = ";R7, "C8 = " ; C8
"R7 = "; R7 . !, C8 = "; 08
' "KHPa" ; KH-, "KSP = " ; KB
' "KHP = " ; KH-, "KBPS" ; K8
"KLP=";KL
"KLPa";KL
. _ _ ... 5690 '
718© GO TO 6940
7190 REM
7208 REM 23.CP2
7210 REM
7220 INPUT SJ®5;D: LET C=D*NF
7230 INPUT "K=";K
7240 IF K=@ THEN LET K«1
7250 LET R8=l/F0/C
7260 GO SUB 510
7270 LET R2=RD: LET R7=RD: LET R
8 =RD
7280 LET 03=0: LET C6=C
7290 LET R5=R0*R0/RD
7308 LET R4=0*R8
7310 INPUT "1 DRCR 'K' ESTE PENT
RU LP ";X
732® IF.Xsl THEN LET KL=K: LET R
•1 bR2/K: LET KB=R4/R1: GO TO 7340
7330 LET KB =K: LET R1=R4/K: LET
KL =R2/R1
PRINŢ ■*
LPRINT
PRINŢ '
LPRINT
PRINŢ "
LPRINT
PRINŢ "
LPRINT
PRINŢ "
LPRINT
GO SUB 5698
GO TO 6170
REM
REM 2©.BP-H©
REM
“C7:
"07
; 07
C7
7340 CLS
7350 PRINŢ
7388 LPRINT
7370 PRINŢ
7380 LPRINT
7390 PRINŢ
7400 LPRINT
7410 PRINŢ
742© LPRINT
7430 PRINŢ
7440 LPRINT
7450 PRINŢ
746© LPRINT
747© PRINŢ
7480 LPRINT
7490 GO SUB 5690
7500 GO TO 722®
7510 DIN f(2): DIM 9(2)
23.CR2"
''"23.CR2"
"fila" ; Ri , **R2 = “ ; R2
' ,, Rla M jRl, ,, R2» ,, ;R2
C3=";C3,"R4s";R4
"C3 = " J C3 'j "R4 = " ; R4
R5=";RS,"C6=";C6
"R5=";R5 4 "C6=";C6
R7=";R7,"R8="jR8
"R7 = " ; P.7 , "R8®" ) R8
"KBPa";KB
' "KBP = ‘*; KB
KLP1=KLP2=";KL
KLP1=KLP2=";KL
n
TEHNIUM 9/1987
7520 DIM N(10)
7530 FOR isl TO 10
754-0 READ N Ci ) : NEXT i
7550 DATfi 1,2,3,5,7,10,13,17,21,
clG ■
7560 DIM P (2,10) ; DIM B O® , 2)
7570 FOR i=l TO 30
75S0 REflD B(i,1),B(i,2)
7590 NEXT i
7600 DATA 1,0,1.367,0.618
7610 DAT fi 0.7560,0,0. A996 , , 4-772
7620 DATA 1.3397 4889 774-3 38
90
7630 DATA . 6654-, 0,1,14.02 4-128 . .
6216.. 3245
764© DATA 1.2217,.3887,.9636..35
05,.5131,.2756
765© DATA 5937,0,1.0944,,3395..
63404.. 3011..4332..2381
7660 DATA 1.11123162,.9754,.29
79.. 7202..2621..3728..2087
7670 DATA .5386,0,1.0244,.2834,.
8710.. 2636..6320..2311..3257..18
54
7680 DATA I.0215,.265,.9393,.254
5.. 7915..2351..5604..2059..2833,
■ 1665
7690 CLS
770® PRINŢ JAB 8;“OPŢIUNI
7710 PRINŢ ' " 1. Calculul param®t
fi lor unui" ' " fi itru"
7720 PRINŢ '"2. ca icului valorii
or"'" componentelor circui te 16
r "
7730 INPUT " 1 . sau 2. :"; c f
774® IF cfsl THEN 60 TO 7770
7750 IF c f =2 THEN GO TO 12
776B REM
7770 REM PARAMETRII FILTRELOR
7780 REM
7790 CLS
7800 PRINŢ "INTRODUCEŢI URMĂTORI
Y PflPOHPTPT 14
7810 PRINŢ '"-introduceţi tipul
filtrului"'" trece jos ip. tre
ce sus hp"'" trece banda bP"
7320 LET ass =5
7830 INPUT M lP/hP/bP ";c$
7840 PRINŢ '"-tipul filtrului Bu
tterttorth h Tchebycheff -t sau
Bessri B"
7850 INPUT "b , t sau B : M ;b*
7860 IF b$ = " b" THEN F'RÎNT #BU
terworth*": LPRINT ' 'Butterworth
7870 IF THEN PRINŢ ' " *Be
sseu": LPRINT '"Bessel”
788© IF bsSs**t" THEN PRINŢ " *Tch
ebychef*": PRINŢ '"-riPlul in ba
nda R = "; : IN RUT "Pipiul in dB = “;
e: PRINŢ a• LPRINT '"Cebisev * r
i p iu = " ; e
7890 .IF^C*®”IP" THEN LPRINT '"tf :
7900 J IF ,.S = "bP" THEN GO TO 8030
7910 PRINŢ “-frecventa de taier -
e fee*';: INPUT " f C (HZ 3 = " ; f : ' PRIN ■
T ; f<: LPRINT ' "fC=";f; "HZ"
7920 IF THEN 60 TO 8240
7930 PRINŢ '"-introduceţi atenua
rea minima Alin la frecventa
f s "
794© INPUT "Amin(dB)*”;Alinfs (
Hz)= "; fs
7950 PRINŢ " Ririn®";Amin,”fs=";f
s
7960 IF C $ = "hp" THEN LPRINT '”tf
ece SUS": GO TO 8000
7970 IF b$="b" THEN LET n sXWT (.
5+FN d (Alin)/(2*LN £fS/f3)î
7980 IF bi="t" THEN LET PtsXNT (.
5+FN e (Amin) /FN b(fS/fîî
7990 60 TO 8230
3000 IF b$="b" THEN LET n sINT (.
5+FN d (fim in)/(2*LN (f/fS)))
8010 IF bi®"t" THEN LET n=XNT (.
5+FN e (Alin) /FN. bCf/fS) )
8020'60 TO 823©
8030 PRINŢ '"-frecventa in ferica
ra fl si"'" frecventa superioara
f 2"
8040 INPUT " f la” ; fl, " f2®**; fa
8050 LET asfl: 60 SUB 9280
8060 prinţ " fi=";at;
8070 LPRINT '"trec® banda"fie"
;a$;“HZ",
8080 LET 3sf2: GO SUB 928©
8090 prinţ ” ra®”;**;
8100 LPRINT *• f2®" ; ai; "Hz"
8110 LET f=SOR (fl*f2)
8120 LET asf: 60 SUB 9280
SIS© PRINŢ "
8148 LPRINT "i centrala®”;ai
8150 IF THEN 60 TO 824©
•8160 PRINŢ '"-introduceţi atenua
rea minima Amin. ia frecventei
e fsl si fs2"
8170 INPUT "fimin (dB) s";fllin: ÎNP
UT “ fSl (HZ) =••; fSl, " fS2 (HZ) =" : fs2
818© PRINŢ - fim in(dB)=”;fimin'" f
S1="; fsl,"f S2 = "; f52
8190 LET fssf*f/fsl-fsl
8280 IF fs2-f*f/fs2<fs THEN LET
fS=fS2-f#f/fs2
8210 IF bi=”b" THEN LET n=INT { „
5+FN d (fllîi in) / (2*LN ( f S / ( f 2 - f 1) )
8220 IF bi=”t" THEN LET n=lNT ( .
5 + FN e (Rlin) /FN b(fs/(f2-f1) ) )
■ 8230 PRINŢ " fls";n
8240 prinţ '"-introduceti ordinu
1 filtrului n"
825® INPUT "n«";n: PRINŢ " n=";n
8260 LPRINT '"n-";n
8270 DEF FN â(X)=INT £Xtle4+.S)/
le4
8280 DEF FN b(X)*LN (X+SQR (x«x-
1) )
8290 DEF FN C(X)=(EXP X +EXP -X)/
2
8300 DEF FN d(X)=LN (C10t(.l*x>-
1)/ (10t.3-1))
8310 DEF FM f(X)sPN b CS@R CCi®tC
. i*x) -1) / (I0t (. l*e) -1)))
832© DEF FN f(X)=X#FN C £Cl/n)#F
N b(1/(10t(.l*eî-1)))
8330 DEF FN g(X)«1/ ((WP *WP -x *X )*
(wp*wp-x*x) +x*x*wp*wp/qp/qp)
8340 DEF FN S(x)=CEXP X-EXP (-X)
) /2
B3S@ DEF FN t(X) = (EXP X +EXP £-x)
) / (EXP X-EXP (rX))
8360 DIM q £125
8370 IF bis”b"' THEN 60 TO 966®
838® IF bî="t" THEN 60 Tu 942®
8390 IF bS="8" THEN 60 TO 983®
8400 IF Ci="lP" THEN GO SUB 8470
8410 IF C â = "hP" THEN GO SUB 8580
8420 IF CH="bP" THEN 00 SUB 8680
8438 input "intr. c Ptentru alt
calcul ";as
8440 IF ai*"c" THEN 60 TO 777®
8450 60 TO 769®
8â.fc« -,»FM
8470 REM TRECE JOS
8480 REM
8490 FOR isl TO £n+l)/2
8500 LET a®f*P(1,i>
851® 60 SUB 928®
8520 PRINŢ '"f";i;"a";al,"O";i;"
®";INT (p (2,i) *le4+.S) /1S4
8530 LPRINT ' " f " ; i ; " s" ; a $ , **Q" ; i ;
"=";INT £p (2,i)*le4+„5)/le4
8540 NEXT i
855© LPRINT : PRINŢ
8560 RETURN
8570 REM
858© REM TRECE SUS
8590 REM
860® FOR i=1 TO (n+l)/2
8610 LET asf/p(l,i)
8628 60 SUB 9280
8630 PRINŢ ' " f" ; i ; "; ai , 1*0" ; i : ••
= " INT (P <2 , i) *le4+.5) /le4
8640 LPRINT ' " f " ; i ; " = " ,* ai , "O" ; i ;
"®";INT (P(2,i)*164 +.5)/le4
8650 NEXT i
8660 PRINŢ
8670 RETURN
8680 REM
869© REM TRECE BANDA
8788 REM
8710 LET ObPsf/£f2-f1)
872© FOR jsl TO f.n+15 /2
873® LET fn=P (1 , j) : LET ©=P (2,j)
8748 IF Os® THEN LET Q=.5
875® GO SUB 888©
8760 LET RsF *F£ 1)
8770 GO SUB 9S8®
8780 PRINŢ '"f";j*2-l;"s";ai,"0“
; j *2-1;"s";INT COCI)*l£4+.S)/le4
8790 LPRINT ' " f" ; j *2-1; " ; a i , ”0
j*2-1; INT £0(1) *le4+.5S /le
4
8800 LET fi=F*F(2): 60 SUB 9280
8810 IF J=INT ((N+l)/2) ANO n/2<
>INT (n/2) THEN GO TO 884®
8820 PRINŢ '"f";j *2;"s";ali"O"; j
*2; " a" ; INT C© (2) «le4 + . 5) /le4
883© LPRINT '"f";j*2;"®“;aft,"O";
j*2;”=";INT (O (2)*le4+.S)/ie4
8840 NEXT ,i
8850 LPRINT : PRINŢ
8850 RETURN
8870 REM
8880 LET Y=FM*SQR CI-(1/0/0/2X2)
)
889© LET Xs-FN/0/2
.8900 LET PlsX: LET P2®Y
891© LET U1=X: LET U2s-Y
8920 FOR Isl TO 2
8930 LET Sl=Pl/2/©BP
8940 LET S2*P2/2/0BP
8950 LET P1=S1*S1-S2*S2-1
898© LET P2=2*S1*S2
897© LET U=P2: LET U®P1: GO SUB
911® .
8980 LET TsfiT
8990 IF T>s@ THEN GO TO 9010
9003 LET T=2*PI+T
9010 LET TsT/2 ,
9020 LET AsSOR SOR CP1*P1+P2*P2)
«CCS T
9830 LET BsSOR' SQR (PlFPl+P2*P2)
■ISIN T
9040 LET Sl=Sl+fi: LET S2«S2+B
Qgfg UET F(I)sSOR (S1*S1+S2*S2)
906© LET OCX)=-F CI)/2/S1
907© IF -Y=0 THEN RETURN
9080 LET P1=X: LET P2=-Y
9090 NEXT I
9100 RETURN
9110 ÎF U >0 AND U >0 THEN LET fiTs
ATN fiBS (U/U) : RETURN
u<e THEN LET AT=
-fiTN RBS (U/U): RETURN
ll 3 LFnL >0 aND U<0 t HEN LET HŢs
PI-RTN-ABS (U/U): RETURN
U<0 RND THEN LET fiTs
ATN RBS (U/U)-PI: RETURN
9150 IF U=0 AND U>0 THEN LET fiTs
0: RETURN
9160 IF (U <IE-30 AND U >0) fiND U<
0 THEN LET RT=PI: RETURN
9170 IF (U >-1E-39 AND U<0) AND U
<0 THEN LET ATs-PI: RETURN
9180 IF U>0 AND Us© THEN LET AT=
PI/2: RETURN
9190 IF U <0 AND U=0 THEN LET AT =
-PI/2: RETURN
9200 IF U=0 AND Us© THEN LET AT=
©
9210 IF U=0 AND U< >0 THEN LET AT
=PI
9220 RETURN
9230. LET a =q*L: 60 SUB 9280
9240 PRINŢ "L";O;"s";ai,
9250 LET a=q*C: GO SU.B 9280
9260 PRINŢ "C";o;";aS
9270 RETURN
9280 LET ai=STR$ a: LET aC=0
9290 IF 3=0 THEN RETURN
9300 LET aI0=am-1
9310 LET 330=2.302585093
9320 LET a20=INT £LN ABS a/a30)
933© LET a40=EXP £a30* (320-310) )
9340 IF ABS 320 <310+2 THEN 60 TO
9390
9350 LET a=XNT £a/a40+.5)/EXP (a
30*a10)
9360 IF 320 >=© THEN LET a$=STR$
a +"E + ”+STRi a20
9370 IF .320 <0 THEN LET a*=5TRi a
+ "E"+STR$ a20
.9380 RETURN
9390 LET a sa 40* INT (a /a 40 +.5).
9400 LET aisSTRt a
941© RETURN
9420 IF C$="IP" THEN PRINŢ '" f(
3dB)=";FN f £f)
9430 IF C$="IP" THEN LPRINT '" f
(3dB3 =";FN f (f)
9440 IF C$="hP" THEN PRINŢ f£
3dB3 =" f /FN f (1)
9450 IF C § = "hP" THEN LPRINT '” f
(3dB3=";f/FN f (1)
9460 IF C $ ="bP" THEN LPRINT f
1 £ 3dB) = " f 1 + ( f 1 - f ) /FN f (1)
947© IF C S = "bP" THEN PRINŢ '" fl
(3d B 3 = " ; f 1 + ( fl - f) /FN f (13
9480 IF c $ = "bP" THEN PRINŢ '" fg
(3dB) ="; f 2 +(f 2-f)*FN f (13
9490 IF C $ ="bP" THEN LPRINT '" f
2 C3dB3 f2+ £ f2-f ) *FN f £1)
9500 LET r=e
9510 LET A=SOR (EXP (R/4.3429448
9520 LET B = 1/A
9530 LET RN=LN (B+SOR (B*B+1))
9540 LET AN=RN/N
9550 LET J=N-2*INT (N/2)+INT £N/
2 3
9560 FOR Ksl TO J
957© LET RP=FN S(flN) *SIN (PI* C2*
K-1)/N/23
9580 LET XIP = FN C (AN) «COS (PI* (2
*K-1)/N/2)
9590 LET UN=SOR (RP*RP+XIP*XIP)
9600 LET QsUN/RP/2
9610 LET P (1,K3 =UN: LET P (2,K) =0
9620 IF (N-2*INT (N/2)) < >0 AND K
= J THEN LET P (2,K) =0
9630 NEXT K
9640 60 TO 8400
9650 REM
9660 REM BUTTERUORTH
9670 REM
9680 IF N/2<>INT (N/2) THEN GO T
O 9750
9690 FOR 1=1 TO N
9700 LET P(1,I) =2*5IN £(2*1-1) *P
I/2/N)
9710 LET P (2,I) =1/P£1,I)
9720 LET P(l,I)al
9730 NEXT I
9740 60 TO 840©
9750 FOR 1=1 TO (N-l)/2
9760 LET P C1,I) =2*CQS (I*PI/N5
977© LET P(2,1) =1/P (1,I)
9780 LET P £1,I) =1
9790 NEXT I
9808 LET P(1,(N+l)/2)=1
981© LET P(2,(N+l)/2)*0
9820 60 TO 840©
9830 IF N/2 0INT (N/2) THEN 60 T
O 9910
9840 FOR 1=1 TO N/2
985© LET R=B (N (N.) +1-1,1)
986S LET B=B (N(N3 +1-1,23
9870 LET P(1,X) sl/SOR B
988© LET P(2.I)=SOR B/fi
9890 NEXT I
9900 60 TO 8400
991© FOR 1=1 TO (N-l)/2
9920 LET fi=B(N(N)+1,1)
9930 LET B®B(N(N)+1.2)
9940 LET P(1,I)sl/SOR 8
995© LET P(2,I)=SQR B/A
9960 NEXT I
9970 LET P(1, (N + l)/2)=1/B£N (N) , 1
9980 LET P(2,(N+l)/2)=0
9990 60 TO 8408
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
TEHNIUM 9/1987
m
IUTOTOIH W
pt. | fii» gP
teM I 1J te
i
în cazul autoturismului Oltcit g
Club, dacă se manifesta acelaşi
fenomen de funcţionare cu în- S,
treruperi, după verificarea filtru¬
lui de benzină se demonteaz t
capacul carburatorului şi se
curăţă jiclorul de ralanti (fig. 4i
Cu această ocazie se pot curăţa
şi celelalte jicloare, sita 2 de ac¬
ces al benzinei-în camera de ni¬
vel constant şi conducta de re¬
tur 3, de asemenea, cu atenţie
pentru a nu viola sigiliile uzinei
constructoare.
■ — Pedala de frîmare este ou'a
şi instalaţia de frînare blocata
In situaţia foarte rară de blocare
a frînei, pentru a se deplasa la
primul service, unde trebuie
executată verificarea (înlocui¬
rea), pompei de frînă centrală, se
aşteaptă 10—15 minute pentru a
scădea presiunea lichidului de
frînă din sistem. Dacă presiunea
nu a scăzut, se impune aerisirea
circuitului de frînă faţă sau (şi)
spate prin şuruburile de aerisire
de pe etrierele frînei (fig. 5). Fi¬
ind organ de securitate, în tim¬
pul rodajului şi în general nu se
recomandă a se executa lucrări
la instalaţia de frînare de către
posesorul autoturismului sau de
către alte persoane neavizate.
— Zgomote ascuţite, de fre¬
care, pe discurile fâţă-spate ale
frînei. în timpul rodajului sau
după o staţionare îndelungată,
după pornirea autoturismului şi
acţionarea frînei de serviciu, pot
apărea zgomote specifice, uneori
cu o intensitate neplăcută atît în
partea din faţă, cît şi în partea
din spate a autoturismului. Se
constată, în general, că, pe
măsura trecerii timpului, în ex¬
ploatarea autoturismului aceste
zgomote dispar ca intensitate
(pelicula de oxid de pe discurile
de frînă se elimină prin frecarea
cu plăcuţele >de frînare). Pentru
a elimina rapid această peliculă
de oxizi, se pot curăţa feţele dis¬
curilor cu şmirghel de către po¬
sesorul autoturismului sau în
atelierele service.
— Pneurile „tubeless" (fără
cameră de aer) ale autoturismu¬
lui. In condiţii normale, în pneuri
trebuie să existe presiunea de 1
1,9 bar (at) pe roţile faţă şi, res-
pectiv, 2,0 bari pe roţile spate. în fi
timpul rodajului trebuie să se ur¬
mărească şi starea pneurilor, j
deoarece pot exista pierderi de |
presiune. în cazul unei pene
cauzate de o jantă deformata
(prin lovirea unor corpuri tari), p
sau al unui pneu înţepat, tăiat
Qr. mg. TRASAM GANJÂ
sau fisurat, într-un atelier spe¬
cializat se poate îndrepta janta
iar pneul, în funcţie de defec¬
ţiune, se poate vulcaniza sau —
ia limită — i se poate monta o ca¬
meră de aer, existentă în maga¬
zinele specializate. Se reco¬
mandă, din timp în timp, să se
echilibreze pneurile, care în ex¬
ploatare pot pierde greutăţile de
echilibrare din plumb, montate
pe jantă.
— Suspensia autoturismului.
Este indicat ca pe parcursul
efectuării rodajului să se ur¬
mărească zgomotele anormale,
fixările pieselor, starea tehnică a
rotulelor şi amortizoarelor.
— Sistemul de direcţie a! 'au¬
toturismului. Acesta trebuie ve¬
rificat pe parcursul efectuării ro¬
dajului, urmărind starea tehnică
şi comportarea unor piese.
în căzu! foarte rar în care apar
zgomote anormale, jocuri în vo¬
lan, bătăi în sistemul de direcţie
sau, dacă autoturismul „trage"
într-o parte, se impune controlul
ansamblului într-un atelier ser¬
vice specializat.
— Transmisia autoturismului.
în condiţii normale nu există nici
un fel de probleme în timpul ro¬
dajului. Uneori, în cutia de viteze
există un anumit nivel de zgomot,
specific acestui tip de cutie, ac¬
ceptat de către constructor. La
încheierea rodajului, trebuie ve¬
rificat numai în cazuri excepţio¬
nale.
— Caroseria autoturismului.
Pe parcursul rodajului trebuie
urmărite: închiderea şi încuierea
corectă a uşilor, reglarea cores¬
punzătoare a uşii spate-hayon
(nivelul de zgomot), încuierea şi
închiderea capotei motorului ş.a.,
cu scopul ca la terminarea roda¬
jului să se verifice şi să se re¬
gleze orice anomalie în atelierul
service care răspunde de gara¬
nţia autoturismului.
— Ştergătoareîe de parbriz şi
de geam hayon. La început tre¬
buie acordată atenţie mai mare
la montarea lamei pe braţ, pen¬
tru a nu distruge prin fisurare
piesa de plastic.
— Partea de sub autoturism.
După efectuarea probei de
drum, pe un canal sau cu ajuto¬
rul unui elevator, se verifică
^părţile de dedesubt ale autotu¬
rismului (fixare piese punţi şi
suspensie, scurgeri de ulei ş.a.j;
totodată, se mai verifică nivelul
uieiului din motor şi din cutia de
viteze, niveiuf lichidului de frînă
şi din rezervorul spălătoarelor
de parbriz şi geamului hayon (ia
Oltcit Club).
— Instalaţia de încălzire —
ventilaţia este defectă. Dacă se
face rodajul pe timp rece, după
pornirea şi. încălzirea motorului
se apasă pe întrerupătorul de
acţionare a instalaţiei de climati¬
zare cu două viteze, 6, verificîn-
du-se astfel încălzirea normală a
habîtaclului. Dacă această în¬
călzire nu este corespunzătoare,
se impun verificarea în service a
instalaţiei de ventiiaţie-încăizire
şi etanşeitatea traseului de în¬
călzire a aerului atmosferic.
— Instalaţia de dezaburire a
geamului hayon (uşa spate)
funcţionează prin apăsarea bu¬
tonului 7. Atenţie la bagajele de¬
pozitate pe tabletă, deoarece
muchiile ascuţite pot întrerupe
inserţiile metalice aplicate pe
geamul uşii hayon.
— Aprinderea cu intermitenţă
a becului martor 9, privitor la uza¬
rea maximă a garnituri: de pe
.CAPSULA DE DEZINTEGRARE
plăcuţele frinelor faţă. Aceasta se
petrece după 30 000 km şi im¬
pune înlocuirea plăcuţelor cu al¬
tele noi. Atenţie la plăcuţele frînei
spate, care nu au martori de
uzură şi care trebuie verificate
după 15 000 km, mai ales la apa¬
riţia unui zgomot specific de fre¬
care metal pe metal.
— Fază lungă aprinsă conti¬
nuu. Se observă^ becul 10, care
rămîne iluminat. în acest caz, ce
poate apărea după o staţionare
mai mare, se roteşte satelitul
dreapta de mai multe ori, fără a fi
necesară demontarea capacului
vizitare.
în tabelul 1 se dau principalele
lucrări de întreţinere care se
execută cu ocazia reviziilor teh¬
nice.
B. AUTOTURISMELE OLTCIT
Şl CONSUMUL DE COMBUS¬
TIBIL
Autoturismele Oltcit, ca ur¬
mare a omologării internaţio¬
nale efectuate la institutul spe¬
cializat UTAC — Franţa*, au ur¬
mătorul consum de combustibil,
la 100 km parcurşi: Oltcit Spe¬
cial la 90 km/oră = 5,8 I şi în par¬
curs urban = 7,3 I, iar 'ia Oltcit
.Club 6,6 I la 90 km/oră, 9,2 I ia
1.20 km/oră şi 8,8 I în parcurs ur¬
ban. în perioada de rodaj (pînâ
ia 1 000—1 200 km) şi apoi pînă
spre 5 000 km s-a constatat că,
în genera;,' cu unele excepţii,
(parcursuri urbane între 1—3 ■
km, carburatoare dereglate de
proprietar sau de alte persoane
etc.) consumul se înscrie în li¬
mitele prevăzute de uzina con¬
structoare.
în continuare, de asemenea,
s-a constatat că fără a interveni la
definiţia tehnică a maşinii, prin
aceasta înţelegînd, de exemplu,
montarea unor dispozitive auxi¬
liare, . înlocuirea unor piese sau
ansambluri, cum ar fi un carbura¬
tor de tip nou, consumul creşte
cu cîţiva litri sau în anumite regi¬
muri cu pînă la 250%.
* Consumul oficial se face cu mo¬
torul reglat corect, preîncălzit şi ro¬
dat, după 3 000 km, autoturismul
avînd sarcina utilă prevăzută de
uzina constructoare.
Ciclul urban se face prin simularea
unei „traiectorii" aglomerate, folosin-
du-se doar primele trei trepte ale cutiei j
de viteze (viteza medie de 18 km/oră). !
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
JICL0R DE MERS ÎN GOL
SUPAPĂ
ELECTROMAGNETICA
(ET0UFF0IR!
ŞURUB DE ÎMBOGĂŢIRE
14
TCHNIUM 9/1987
CARBURATOR
pentru motoarele
cu aprindere
prin scinteie
\ COLECTOR ADHISIE _
Descriere funcţională
în scopul îmbunătăţirii calităţii
amestecului carburant este cunos¬
cut că aproape toate colectoarele
de admisiune ale motoarelor cu
aprindere prin scinteie funcţionînd
în patru timpi sînt prevăzute cu o
asa-zisă „pată caldă", care repre¬
zintă de fapt o porţiune mică din co¬
lector, încălzită cu apă caldă din
circuitul de răcire al motorului sau
cu gaze de ardere. Pe această pată
caldă cad îndeosebi picăturile mari
de benzină datorită schimbării
direcţiei de curgere a amestecului
combustibil (vezi fig. 1). Ca urmare,
o parte din benzină se vaporizează,
obţinîndu-se astfel o omogenizare
a amestecului aer-benzină înaintea
ajungerii sale în cilindrii motorului.
Acest mijloc nu este însă în între¬
gime suficient pentru atingerea
scopului propus, prezentînd deza¬
vantajul că nu realizează o vapori-
zare a tuturor picăturilor de com¬
bustibil şi o amestecare bună cu ae¬
rul, astfel încît apare o dispersie
destul de mare în ceea ce priveşte
coeficientul de dozaj pe fiecare ci¬
lindru.
Dispozitivul prezentat în continu¬
are elimină dezavantajele menţio¬
nate prin aceea că în scopul reali¬
zării unui foarte înalt grad de omo¬
genizare a amestecului carburant,
acesta este trecut în întregime
peste o reţea de ţevi de diametru
mic prin care circulă apa fierbinte
Ing. VASILE PODAŞCĂ,
ing. PAVEL MAS1LSEV
din circuitul de răcire al motorului
Toate picăturile de benzină din
amestecul combustibil sînt forţate
să ia contact cu peretele cald al
ţevilor, să se vaporizeze foarte ra-
B-8
—5S-
DETALIUL C (scara5:1)
I
F===
* l
pia şi sa se amestece toarte intim cu
aerul, la aceasta contribuind şi tur¬
bulenţa creată de circulaţia cu
schimbări de direcţie din reţea.
Reali^rea unui amestec foarte
omogen atrage după sine şi o re¬
partizare mult mai uniformă a com¬
bustibilului în cilindri, astfel încît
abaterile coeficienţilor de dozaj din
fiecare cilindru, faţă de coeficientul
de dozaj mediu format în carbura¬
tor, sînt foarte mici. Acest lucru
conduce la uniformizarea condiţii¬
lor de ardere din fiecare cilindru şi
deci la un aport de lucru mecanic
mult mai uniform, cu efect de ridi¬
care a randamentului motorului.
Tot datorită realizării unui dozaj
foarte uniform se poate regla car¬
buratorul la dozaje economice (\ -
1,2... 1,3), cu păstrarea încadrării
amestecului din fiecare cilindru în¬
tre limitele de aprindere, obţinîn¬
du-se în felul acesta şi o ardere
foarte bună, din punct de vedere
chimic, cu efect de creştere a ran¬
damentului arderii şi implicit a ran¬
damentului efectiv a! motorului.
După cum se ştie, arderea ames¬
tecurilor aer-benzină omogene, cu
coeficient de dozaj supraunitar
conduce la realizarea unor flăcări
transparente, cu micşorarea căldu¬
rii transmise prin radiaţie pereţilor,
chiulasei, pistoanelor, cilindrilor şi
supapelor. Cantitatea mai mică de
căldură transmisă împreună cu
lipsa picăturilor de benzină din
amestec, ce se pot depune pe pe¬
reţi, facilitează realizarea unor con¬
diţii bune de ungere şi deci o creş¬
tere a durabilităţii echipamentului
mobil (piston, segmenţi).
Prin probele efectuate pe stand,
precum şi din exploatarea curentă
pe autoturismele proprii, autorii au
constatat că folosirea dispozitivului
permite:
— reducerea consumului de
carburant cu 10%—12% fără diminu¬
area performanţelor dinamice ale
motorului;
— reducerea emisiilor poluante,
îndeosebi a produselor arderii in¬
complete: CO, hidrocarburi nearse
etc.;
— eliminarea completă a perico¬
lului de jivraj al amestecului după
ciapeta de admisiune a carburato¬
rului;
— mărirea durabilităţii motoru¬
lui.
Descriere constructivă (vezi fig. 2)
Economizoru! este compus dintr-o
reţea de ţevi (poz. 1) de diametru
mic şi pereţi subţiri, montate deca¬
lat într-un corp (poz. 2) tip flanşă ce
(CONTINUARE ÎN PAG. 17)
TEHNIUM 9/1987
H^3-
^INTERFAŢA
ÎNTRE HG-85
CI MCTf if
M lU*r Lax
DA E 2815
1. Microcalculatoare
După cum se ştie, folosirea unui
microcalculator impune cuplarea
acestuia la un display alb/negru sau
color. Atît microcalculatoarele de
fabricaţie românească — HC-85,
PRAE-M, aMIC, SPECTSM etc. —,
cît si majoritatea celor străine
(ZX-81, ZX-SPECTRUM, COMMO-
DORE etc.) folosesc pentru afişare
un receptor obişnuit TV (fig. 1).
în acest scop, semnalul video
complex A modulează o purtătoare
de UIF, astfel încît semnalul B de la
ieşirea modulatorului este compati¬
bil cu intrarea de antenă a unui re¬
ceptor TV alb/negru sau color.
2. Display-uri de tip DAF
Unele mini şi microcalculatoare
fabricate In ţară (M-18, M-118, Tele-
rom P, Junior etc.) sînt proiectate
pentru a folosi ca display-uri alfa¬
numerice monitoare de tip DAF
9ng= CORNEL BRODY,
Baia-ÎVlare
1001, 1002, 2110, 2015 etc. Legarea
calculatoarelor la aceste display-
uri este prezentată în figura 2. Con¬
statăm că blocurile “de modulare-
demodulare din lanţul video au fost
eliminate, nefiind necesară emite¬
rea în eter a semnalului.
3. Interfaţă între microcalculato¬
rul HC-85 şi display-ui DAF2015
Vom expune în continuare modul
în care un microcalculator de tipul
celor din figura 1 poate fi cuplat la
un display de tipul celor din figura
2 .
Date iniţiale
Avînd în vedere absenţa blocului
demodulator din structura display-
ului, vom ocoli blocul modulator
din calculator, folosind semnalul vi¬
deo a (fig. 1). Acest semnal video
complex este prezentat în figura 3.
Display-ul DAF2015 este proiec¬
tat pentru a fi folosit cu propria sa
Divizoars
CU MODUL VÂRÎ A8îi
Ung. VASILE CIOBĂSMIŢA s
în diferite aplicaţii sînt necesare
divizoare al căror modul să poată fi
comandat din exterior, între două
valori: N şi M+1.
în continuare se prezintă realiza-
'ea unor asemenea divizoare utili-
zînd circuitele bistabiie de tip D
(CDB474) şi porţile NAND cu două
intrări (CDB400). Pornindu-se de la
un numărător în inel clasic, obţinut
prin conectarea în serie a trei circu¬
ite bistabiie (fig. 1), se realizează di¬
vizoare cu 5 şi 6 sau cu 10 şi 11.
Montajul descris în figura î asi¬
gură o divizare cu 6 întrucît pentru
acest tip de numărător este valabilă
relaţia:
N = 2 • n, unde: n = numărul de
bistabiie şi N = raportul de divizare
(modulul).
Impulsurile de tact se aplică sin¬
cron, iar semnalul divizat se poate
prelua de pe oricare ieşire Q sau Q.
Pe oricare ieşire, semnalele divizate
au factorul de umplere egal cu 1/2.
Frecvenţa maximă de lucru este de¬
terminată numai de timpul de bas¬
culare a unui singur bistabi! şi este
superioară altor tipuri de numă¬
rătoare.
Conexiunea D,— Q 3 , care asi¬
gură funcţionarea continuă a numă¬
rătorului, se poate înlocui cu
Q 2 —D 3 sau O,—D 2 . Tabela de
adevăr ce arată stările ieşirilor celor
trei bistabiie pentru diferite impul¬
suri de tact este redată în tabelul 1.
Se observă că pe fiecare front po¬
zitiv al impulsurilor de tact circui¬
tele basculante bistabiie de tip D
transferă informaţiile prezentate pe
intrările de date (D) la ieşirile Q co¬
respunzătoare.
Prin introducerea a două porţi
suplimentare şi modificarea circui¬
tului ca în figura 2 se obţine un
numărător divizor cu 5.
într-adevăr, presupunînd aceeaşi
stare iniţială, ciclul de numărare se
desfăşoară după iabela de adevăr 2
şi se repetă după fiecare 5 impulsuri
de tact. Dacă poarta P r se foloseşte
ca poartă NAND, care să primească
pe o intrare semnalul C^, iar pe cea¬
laltă nivelul logic „0“ sau „1“, se
obţine un numărător al cărui modul
se modifică între 5 şi 6. Circuitul se
prezintă în figura 3. Dacă intrarea li¬
beră a porţii P-,, notată cu CM (con¬
trol modul), se află la nivelul iogic
;,1“, poarta P, este deschisă şi cir¬
cuitul divide cu 5. Invers, dacă
CM = „0“, poarta P, este blocată,
avînd în. permanenţă ieşirea la nive¬
lul „1“, nivel ce deschide poarta P 2 .
Funcţionarea circuitului este acum
identică cu a celui descris în fiaura
tastatură; semnalul video complex rea acesteia a fost realizată prin-
acceptat de display este cel din fi- tr-un artificiu: mărirea reglabilă a
gura 4. duratei impulsului de sincronizare
Se* observă că acest semnal pre- SH din punctul A, cu ajutorul unui ;
zintă diferenţe majore faţă de cel monostabil de tip CDB4121 şi, al
din figura 3: pe lîngă neconcor- unei porţi de tip CDB408. Durata
danţa nivelurilor de tensiune, se în- impulsului SH din punctul A se
registrează absenţa stingerii pe ori- poate regla cu ajutorul semireglabi-
zontală (BH) şi a salvei de burst, tutui P3 astfel încît salva de burst să
precum şi durata mărită a impulsu- fie acoperită de impulsul SH.
lui de sincronizare pe orizontală Etajul de ieşire are rolul de a mixa
(SH), semnalele A şi B, astfel încît semna-
Realizarea interfeţei Iul VIDEO DÂF să aibă forma din fi-
Interfaţa prezentată în conţinu- gura 4, necesară funcţionării co-
are (fig. 5) realizează transpunerea recte a display-ului.
semnalului video complex furnizat Pe durata impulsurilor de sincro-
de calculator (fig*. 3) într-unul avînd nizare, punctul A se află la nivel
caracteristicile acceptate de dis- L ttl = 0,2 V. Aceasta determină un
piay (fig. 4). potenţial de 0,8 V în baza tranzisto;
Semnalui video furnizat de calcu- rului T2. în absenţa impulsului de
lator (VIDEO MICRO) atacă două sincronizare, potenţialul din baza
comparatoare ' duale de tip CLB lui T2 este determinat de informaţia
2711, notate CP1 şi CP2. momentană video (punctul B), prin
Pragurile de comparare PJ şi PS deschiderea sau blocarea tranzis-
se reglează cu ajutorul semireglabi- torului TI. Nivelul de alb se ajus-
lelor PI si P2 astfel încît PJ = 2,2 V, tează cu ajutorul' semireglabilului
iar PS = 2,8 V. P4.
Ieşirea comparatorului CP1 va Căderea de tensiune de 0,6 V pe
trece pe nivel L (jos) doar în mo- joncţiunea bază-emitor a tranzisto-
mentele în care semnalul video co- rului T2 determină readucerea ni-
boară sub 2,2 V; deci la ieşirea lui velului de sincronizare la 0,2 V. T2
GP1 se obţin semnalele de sincro- realizează şi adaptarea de irripe-
nizare SV.+ SH. * danţă între interfaţă şi display.
Schema este astfel concepută în- Cuplarea interfeţei între micro-
cît să furnizeze în punctele A şi B calculator şi display se efectuează
semnalul de sincronizare SV + SH conform figurii 6.
şi-respectiv semnalul video purtător în cazul instabilităţii imaginii se
de informaţie. Cele două semnale va modifica poziţia lui P3; PI, P2 şi
vor fi apoi mixate cu ajutorul etaju- P4 servesc ‘a reglarea clarităţii ima-
lui de ieşire, obţinîndu-se un sem- ginii.
nai video complex de forma celui Notă: Termenul „microcalcula-
din figura 4. tor“ poate fi înlocuit cu „calculator
Se observă însă (fig. 3) că pragul personal”, calculatoarele HC-85,
de comparare PS nu poate fi ales SPECTIM, PRAE-M, aMIC, SPEC-
astfel încît să se elimine salva de TRUM făcînd parte din această ul-
burst de la ieşirea lui CP2. Elimina- timă categorie.
IMPULS TACT '
Q,
q 2
Q 3 —D-i
0
1
1
0
1
0
1
0
2
0
0
0
3
0
0
1
i 4
1
0
1
5
1
1
j 1 1
6
1
1
0 aceeaşi ca starea
i
iniţiala
1, cu deosebire că inversarea dată
de P 2 este anulată prin făptui că se
ia semnal de pe ieşirea Q 2 . în con¬
cluzie, intrarea CM permite modifi¬
carea raportului de divizare între 5
şi 6.
Folosind acest divizor şi adău-
gînd încă o poartă NAND şi un
bistabil tip D, se poate realiza
un numărător divizor cu 10/11.
Schema completă se prezintă în fi¬
gura 4. Se observă că al patrulea
bistâbil funcţionează ca divizor cu
doi (Q 4 —D 4 ) iar ieşirea sa Q, împre¬
ună cu intrarea CM, comandă prin
P 3 raportul de divizare al primului
numărător.
Astfel, dacă CM = ”0”, circuitul
divide cu 5 şi 2, adică cu 10; în timp
ce pentru CM = ”1”, ieşirea Q.
schimbă raportul de divizare al pri¬
mului numărător între 5 şi 6, reali-
zînd o divizare cu 11. Cu circuite
TTL obişnuite divizor ul lucrează
pînă la cca 25 ~ 30 MHz.
Evident, utilizînd circuite TTL.
Schottky frecvenţa de lucru creşte
corespunzător. Pentru frecvenţe ce
depăşesc 100 MHz se vor .folosi di¬
vizoare realizate în tehnologie ECL.
(Emitter Coupled Logic). Dintre
cele mai cunoscute divizoare reali¬
zate într-o singură capsulă amin¬
tim: 95H90 (350 MHz; 10/11), 11C90
(520 MHz; 10/11), SP8692 (200
MHz; 5/6); SP8690 (200 MHz.
10/11); SP8786 (1 300 MHz, 20/22)
si SP8685 (512 MHz; 10/11).
16
TEHNIUM 9/1987
(URMARE DIN PAG. 15)
reprezintă o degajare interioară (a)
în zona de prindere a ţevilor, pentru
a menţine în limite rezonabile pier¬
derea de presiune a amestecului.
Circulaţia apei calde din circuitul
de răcire al motorului prin ţevi şi
orificiile (b) de uniformizare a cîm-
pului de temperatură a peretelui in¬
terior este înlesnită de ştuţuri
(poz. 3) şi colectoare (poz. 4) su¬
date de corp. Feţele plan-paralele
ale corpului permit montarea eco-
nomizorului între carburator (poz.
5) şi colectorul de admisiune (poz.
6) , etanşarea asigurîndu-se prin
garnituri (poz. 7). Pentru a împie¬
dica supraîncălzirea carburatorului
se interpune între economizor şi
carburator o garnitură (poz. 8) din-
tr-un material izolant termic. Le¬
găturile pentru circulaţia apei calde
MATERIAL OL 37.1
se realizează cu furtunuri
ciuc (poz. 8).
Montaj
Economizorul LaeSJno
motor între carb Jratorj:
admisiune, race 'djr
Iasă şi aspiraţia
motoarele echip
vraj (Dacia 13C
montea ză chiar
Dimensljniie "
, rate se
pentru e
Precizăm
flanşă gflzoan'i
înlocui ea*
Reglaj
Du P ă A
este nec#<
benzi nST’mHTS'
stant în sensul
mm. Pentru
limba opritoarei
îneît distanţa dj
cui camerei di
crească cu 1 ;
De asemene a,
mărirea unghi
aprindere cu
RAC.
2
se îndoaie
orului astfel
jlJlStor la capa-
’constant să
t aJL «efe i recomandă
avans ia
proximativ 1 J —1.5*
* 1 ==============
>■
B
61
D
MATERIAL Ol 371
DESf-ĂŞURATĂ
L __/J
r
i
Li
•r
.i]
j GROŞI \^j
L\
j 12 <
TEHNIUM 9/1987
ÎI
^rŢ^eTŢTŢBHŢŢHeeOMAWBft^
I m mm
w SONERIE
MUZICALA
Pentru semnalizarea diferitelor,
stări ale unor instalaţii de avarie, cît
şi pentru anunţarea voită — manu¬
ală — a diferitelor comenzi se folo¬
sesc sonerii electromagnetice (vi¬
bratoare) sau mai nou sonerii muzi¬
cale.
Soneriile electromagnetice cla¬
sice, chiar prin acţionarea lor pe
durate de timp scurte, produc stres,
fiind mai puţin preferate în instalaţi¬
ile^ semnalizare.
în cele ce urmează vă reco¬
mandăm construcţia unei sonerii
muzicale de apartament care consi¬
derăm că va prezenta interes pen¬
tru pititori, cu o singură condiţie, şi
anume cei ce doresc să-şi constru¬
iască un astfel de mijloc de semna¬
lizare/alarmare modern trebuie să
dispună de un ceas electronic de
mînă cu una sau mai multe melodii
cu defecte ale afişorului sau ale ci-
pului „clock“ şi la care mai funcţio¬
nează cipul „melody".
Pentru punerea în funcţiune a ce¬
lui de-al doilea cip este necesar să
se demonteze echipamentul elec¬
tronic din carcasa metalică sau din
PVC a ceasului şi să se alimenteze
cu tensiune bornele (+), (—) ale
montajului electronic de la o bate¬
rie R20 sau R6-P-1.5 V prin interme¬
diul unui întrerupător (fig. 1). între
borna (—) a montajului electronic al
ceasului şi borna de contact cu di¬
fuzorul piezoelectric se va racorda
o cască telefonică normală.
Cu un conductor flexibil sudat cu
cositor pe borna (+) a bateriei se
VIRGiL EPURE,
Slănic- Prahova
vor testa — atinge — succesiv pinii
(punctele de conexiune ale cipului
,,me!ody“) pînă cînd în cască se va
recepţiona „tare" melodia din pro¬
gramul ceasului.
După identificarea pinului res¬
pectiv se va ştrapa definitiv cu un
conductor flexibil corespunzător
această bornă cu borna (+) a mon¬
tajului electronic. De acum înainte,
prin închiderea întrerupătorului se
va porni melodia şi va dura atît cît
acest întrerupător va rămîne închis.
în continuare întreg montajul se
va închide într-o altă cutie din masă
plastică, de preferat una de tipul ce¬
lor folosite pentru medicamente,
căreia i-a fost redusă înălţimea şi i-a
fost practicată o gaură laterală 0 2,5
pentru trecerea celor trei conduc¬
toare notate în continuare astfel:
1(+), 3(—), 2(semnal).
testare). Pentru schema din figura 2
se observă că semnalul de la ceas
trece printr-un tranzistor de tip pnp,
amplificator, în montaj cu emitorul
la masă, iar ca tensiune de alimen¬
tare s-a folosit tot aceea a bateriei
R20. Din acest motiv s-a ales un
tranzistor cu rezistenţă de trecere
cît mai mică şi care nu mai necesită
alte componente de polarizare.
Pentru folosirea parţială a melo¬
diei (fig. 3) s-au inclus în schemă un
CI temporizator, 0E555 şi un releu
comandat de acesta, alegerea tim¬
pului de funcţionare, deci a tempo-
.Rel.1
Cască
z=50JL
^ &kon
Soneria astfel confecţionată poate
c fi folosită pentru audierea semnalului
• IJnr muz ical direct pe cască (fig. 1), pen-
, tru recepţionarea semnalului într-un
difuzor (fig. 2), atît pentru furnizarea
întregii melodii sau numai a unei
bucăţi muzicale din aceasta (fig. 3).
Pentru utilizarea conform sche¬
mei prezentate în figura 1 nu se mai
fac referiri (este chiar schema de
Dif.3ii/3VA
rizarii urmînd să se facă din semire-
glabilul de 100 kfi. Tensiunea de
alimentare a schemei pentru acest
caz se va obţine de la un redresor
filtrat corespunzător şi va fi ca va¬
loare condiţionată de funcţionarea
CI, dar şi a releului, deci nu mai mică
de 5 V şi nu mai mare de 15 V.
Schema nu trebuie stabilizată în
tensiune deoarece valoarea tempo¬
rizării prin CI nu depinde de
aceasta.
Releul va comanda soneria muzi¬
cală alimentată fie din bateria R20,
fie de la bornele unei diode Zener
cu Uz = 1,5 V înseriată cu o rezis¬
tenţă de balast de valoare cores¬
punzătoare.
Ml
PENTRU CALCULATOR
Utilizatorilor de calculatoare
personale le propun realizarea
unei scheme electronice pentru
refacerea calităţii înregistrări¬
lor pe casetă magnetică.
Se cunoaşte faptul că dina¬
mica înregistrărilor pe casetă
magnetică scade în timp şi, de
asemenea, scade ca urmare a
copierilor succesive casetofon-
casetofon. Montajul propus
aduce la parametrii iniţiali înre¬
gistrări de programe pentru
calculatoarele personale inclu-
zînd şi acele înregistrări care
mai sînt citite de calculator
greu, după mai multe încercări.
Schema prezentată în figură
conţine un trigger format din
circuitul integrat /3A741 şi gru¬
pul de rezistenţe R7 şi R8, un
circuit de derivare a semnalului
de intrare format din grupul R6,
C6 cu constanta de timp r = R6
x C6, o sursă de alimentare cu
tensiune reglabilă din potenţio-
Ing. VASILE BORZA
metrul PI. Divizorul rezistiv R2,
R3 şi condensatorul C3 reali¬
zează un punct de masă situat
INTRARE
U>0,5Vvv
ia jumătate din tensiunea de ali¬
mentare a C.I., asigurîndu-se
astfel o tensiune de mod comun
optimă pentru intrările acestuia
prin rezistenţa R5.
Ca formă de undă, semnalul
înregistrat pe casetă conţinînd
programe pentru calculatorul
personal este dreptunghiular,
cu amplitudine constantă (mo¬
dulaţie în frecvenţă). Datorită
dimensionării constantei de
timp a circuitului de derivare
R6, C6 cu relaţia 3 t < Tminim/2,
220/9V,50rnA
cf cf
!0uF/16V 47uW(
la apariţia unui front al semna¬
lului de intrare se schimbă şi
sensul curentului prin rezis¬
tenţa ,'R6 şi implicit starea ieşirii
circuitului /3A741. Această co¬
mutare se petrece şi în cazurile
în care fronturile semnalului de
intrare nu sînt abrupte. Ampli¬
tudinea semnalului la ieşire
pentru intrarea în calculator se
reglează din PI, iar nivelul de
înregistrare pe un alt casetofon
din P2.
KJ3
47jjF7I0V
C^a]4ţiF
._ «s“ «■■nON
47 jjF/6V
P k -°- U-fs Jii
R7 B?kjL\
IEŞIRE
]lK4Vvv
18
TEHNIUM 9/1987
COMANDA
SENZORIALA
Sînt situaţii cînd procurarea unui
circuit „integrat de tipul SAS este di¬
ficilă. în astfel de cazuri se poate
realiza montajul prezentat, cu men¬
ţiunea că, spre deosebire de circui¬
tele integrate de tip SAS, se reali¬
zează şi posibilitatea întreruperii
tuturor ieşirilor.
Montajul conţine în partea de in¬
trare patru amplificatoare operaţio¬
nale care amplifică în buclă des¬
chisă „brumul" introdus prin atin¬
gerea senzorului.
Student GABRIEL VOICU,
Bucureşti
Semnalul este redresat „dublare
de tensiune" şi aplicat în baza unuia
dintre tranzistoarele ŢI 4- T4.
S-au folosit patru circuite bascu¬
lante bistabile de tip R-S, cuprinse
în două circuite integrate de tip
CDB473.
Intrările R şi S ale CBB sînt, în
mod normal, la „1" logic, astfel încît
la fiecare impuls de tact bistabilul
trece în starea complementară.
Ieşirile din circuitele basculante
bistabile se fac pe Q, considerînd
starea „0“ ca stare de comandă.
Să considerăm că la ieşirea Q a
CBB 1, aferent intrării 1 există „0“
logic.
Dacă se atinge, de exemplu, sen¬
zorul 3, ieşirea 5 a CBB 3 trece în
„0“, iar prin sistemul de porţi logice
realizat cu CDB440 şi CDB404 se
aduce CBB 1 în starea „1“ pe Q.
Acelaşi lucru se obţine daca s-ar
atinge orice alt senzor.
Dacă CBB 1 are „0“ pe Q şi se
atinge senzorul 1, atunci pe Q se
obţine „1", iar la ieşiri se obţine „1“,
deci nici o ieşire nu eşte activată.
Montajul a fost realizat în ideea
comutării scărilor unui VU-metru
pentru diferite puteri de ieşire ale
unui amplificator, sau „stingerea"
VU-metrului. El poate fi tot la fel de
bine folosit şi în comutarea intrări¬
lor unui amplificator, selecţia pro¬
gramelor TV etc.
în realizarea practică s-a folosit
un circuit integrat /3M324, care în¬
globează 4 A.O., dar în lipsă pot fi
utilizate şi alte A.O., de exemplu
741.
Tranzistoarele sînt de tipul
BC170 sau similare.
Evident, pentru blocul de porţi lo¬
gice se pot adopta şi alte variante
mai simple, în cazul în care se po¬
sedă circuite adecvate.
Se poate întîmpla ca prin realiza¬
rea unor trasee lungi de ieşire mon¬
tajul să devină instabil, în sensul de
a trece în stări aleatorii, fără a se da
o comandă la una din intrări.
Deci este preferabil ca sistemul
ce urmează a fi acţionat să fie în
imediata apropiere a montajului
prezentat, eventual chiar pe ace¬
eaşi placă.
Dacă acest lucru nu este posibil,
se recomandă intercalarea unor ne¬
gatoare, aşa cum se arată în figura 2
sau figura 3, după cum se doreşte
comanda (cu „1“ logic sau „0“ lo¬
gic).
K 1 T
-li-
— L
+ | O.lpF 2*1N4Q01 TLpt
O.lpF
1 14 13 12 n 10 9 8 11
i .. X
]
CDB 473
^ I ^ TOiF j
1
3 4 5 6 7
L Vi! UasU ; MDBU0
W H F 2*1 N4001 1k ^
O.lpF 2*1 N4001 jur T3/J
O.lpF 2*1 N4001 1JuL U,
L -r- J
ŞTERGEREA MEMORIILOR
In ciuda proceselor fizice relativ
complicate care se petrec în inte¬
riorul unei memorii EPROM, în¬
cărcarea şi ştergerea acesteia pot fi
realizate cu destulă uşurinţă şi de
către electroniştii amatori, pentru
operaţia de ştergere putînd fi con¬
fecţionată o lampă cu radiaţii ultra¬
violete conform indicaţiilor de mai
jos.
Materialul de bază îl constituie un
bec cu vapori de mercur căruia, cu
ajutorul unui diamant, i se înde¬
părtează balonul exterior de sticlă.
Sticla se va tăia pe direcţia indicată
în figura 1, după care se scoate cu
multă atenţie tubul cu descărcare în
vapori de mercur din interior, acest
tub reprezentînd practic lampa cu
radiaţii ultraviolete (fig. 2).
O dată terminată această ope¬
raţie, lampa cu radiaţii ultraviolete
se cuplează la reţea ca şi becul ini-
JO.IjjF fo.lpF 0 , 1 pF O.lpF
14 13 12 11 10 9 8
COB 473
1-23 4 5 6 7
descrisă mai sus poate fi folosită şi
în scopuri terapeutice, fiind bine
cunoscute efectele pozitive ale ra¬
diaţiilor u.v. asupra organismului,
dar aceasta se poate face numai
sub controlul cadrelor medicale.
SORIN STA VIU
ţial, păstrînd neschimbate dulia „şi
bobina de balast (droselul). în
cîteva secunde va apărea în tubul
de descărcare o lumină albăstruie
care va ajunge în cîtva timp la o in¬
tensitate maximă. Se aşază apoi
EPROM-ul care trebuie şters la
aproximativ 10 cm de lampă, cu fe¬
restruica de cuarţ înspre aceasta,
ştergerea durînd 20—30 de minute,
în funcţie de tipul EPROM-ului.
Este indicat ca în timpul acestei
operaţii EPROM-ul să aibă pinii
acoperiţi cu o foiţă de staniol (ca
aceea în care este livrat de fabri¬
cant).
în tot timpul funcţionării este in¬
terzis să privim direct tubul de des¬
cărcare deoarece radiaţiile ultra¬
violete pot produce leziuni ochiu¬
lui; se recomandă folosirea ochela¬
rilor de protecţie.
Lampa cu radiaţii ultraviolete
TEHNIUM 9/1987
19
1. DESCRIERE GENERALĂ
Teledispecerul care face obiectul
prezentării de mai jos este destinat
să asigure o legătură bilaterală în
fonie prin cablu* între postul princi¬
pal R.P. şi patru posturi secundare,
P.S.1 -f- P.S.4, aflate la o distanţă de
maximum 300 m de acesta.
Alimentarea cu energie electrică
se realizează de la reţeaua de c.a.
de 220 V care este transformată, re¬
dresată, filtrată şi stabilizată la va¬
loarea de 15 Vc.c., tensiune nece¬
sară funcţionării amplificatorului
audio cît şi a circuitelor de co¬
mandă şi superviziune. Selectarea
P.S.-ului destinat a realiza comuni¬
caţia cu R.P. se face prin interme¬
diul comutatorului S aflat pe panoul
frontal al teledispecerului, comuta¬
tor rotativ ce prezintă doi galeţi si şi
s2 cu cîte 4 poziţii fiecare. Confir¬
marea selecţiei P.S. dorit este ilus¬
trată optic prin aprinderea unui
LED corespunzător LI -4 L4, dispus
pe panoul frontal.
Pornirea şi oprirea teledispece¬
rului se realizează prin acţionarea
tastelor senzor corespunzătoare -
funcţiilor PORNIT şi OPRIT aflate
pe panoul frontal, acţionare ce se
materializează optic prin aprinde¬
rea LED-uiui corespunzător func- ■
ţiunii dorite.
Pornit fiind, teledispecerul func¬
ţionează în regim de RECEPŢIE,
caz în care LED-ul REC semnali :
MIRCEA MAIERON
zează optic intermitent, indicînd re¬
gimul în care lucrează aparatul.
Totodată se aprinde unul din LED-
urile LI—L4, indicînd în acest mod
care din cele patru posturi secun¬
dare P.S. este angajat.
Regimul EMISIE se obţine prin
acţionarea (atingerea) tastei sen¬
zor REC/EM de pe panoul frontal
atît timp cît dorim să emitem (vor¬
bim), apoi se eliberează tasta, apa¬
ratul trecînd în mod automat în re¬
gim de RECEPŢIE (ascultare).
în timpul emisiei, LED-ul EM
semnalizează optic intermitent.
Distanţa recomandată de la care se
emite (vorbeşte) în faţa difuzorului
de la P.P. sau P.S. este de 0,5 4 1 m.
Sensibilitatea aparatului se poate
regla din potenţiometrul VOLUM
existent pe panoul teledispeceru¬
lui, căz în care se modifică şi dis¬
tanţa de emisie faţă de difuzor.
Teledispecerul este prevăzut cu
posibilitatea semnalizării acustice
de la P.P. spre unul din posturile se¬
cundare P.S., funcţie ce se reali¬
zează prin intermediul butonului K.
Acţionarea butonului K se face
concomitent cu acţionarea tastei
senzor REC/EM atît timp cît dorim
să realizăm apelul.
Semnalizarea dinspre unul din P.S.
spre P.P. al teledispecerului se face
acţionînd întrerupătorul I al P.S.
chemător, fapt materializat prin por¬
nirea automată a teledispecerului,
aprinderea unui LED Al 4 A4 cores¬
punzător P.S.-ului chemător şi de¬
clanşarea alarmei acustice a aparatu¬
lui (a P.P.).
Tastele senzor se realizează din
sticlotextolit simplu placat pe care
se execută' prin corodare configu¬
raţia din figura 1 sau una asemă¬
nătoare.
Grosimea „dinţilor" pieptenului
senzorial este de circa 1 mm. Tele¬
dispecerul este prevăzut cu 4 co¬
nectoare, Ml 4 M4, pentru a realiza
conexiunea cu cele patru posturi
secundare, şi cu o mufă ALIM pen¬
tru alimentarea cu energie electrică
(fig. 1).
Alimentarea se face la reţeaua de
220 Vc.a. Această tensiune se
aplică transformatorului coborîtor
de tensiune TR1, tensiunea secun¬
dară este redresată cu ajutorul pun¬
ţii 1PM1 şi apoi este filtrată cu aju¬
torul condensatorului C.
Tensiunea obţinută la bornele lui
C constituie tensiunea de intrare
pentru stabilizator, care la ieşire ge¬
nerează 15 Vc.c./I A (fig. 1 b).
2. AMPLIFICATORUL DE
SEMNAL (fig. 3)
Amplificatorul de semnal este rea¬
lizat cu circuitul integrat TCA150T în
montaj cu sarcina la masă. Circuitul
integrat este montat pe un radiator
din tablă de Al ¥=■ 2, cu dimensiunile
de 60x40 mm. La realizarea cablaju¬
lui se va ţine seamă de poziţionarea
şi forma traseelor masei de semnal şi
celor de masă electrică. Conexiunile
traseelor de semnal se realizeză cu
cablu ecranat, la care masa cablului
se leagă la ME.
Etajul de intrare al amplificatoru¬
lui îl constituie ansamblul format
din transformatorul ridicător de
6 5. RM6
"ţtALMOO
OPRIT PORNIT Rec/Em V-**-
1*1 1*1 P0MT qeprr l*! «L *g |m
1 2 3 4 5 6 7 8 11 12 13 14 15 16 17 18
PLACĂ COMANDĂ 20*
21 22 23 26
1 2 3 4 5 6
TASTĂ SENZOR'
® —4 găuri 4 3
sti clotextolit simplu placat i*1
Hb <M|» (MM <HM
1N400®I1N4001 ţ[1N4001 SlI IN4001S
" (4>A4 *
M3kJ Uşkflj [ j3k a p3kxu
M1 ^ ^ M2 vjiţ» M3\ M4ţ
fii £\2 £ î 3 fl4
PS.U PSU PS3ij. PS4L
3W/4il 3W/4IL 3W/4JL 3W/4J2
tensiune TR2 şi potenţiometrul de
volum P. Transformatorul TR2 are
rolul de a realiza adaptarea de im-
pedanţă între impedanţa difuzoru¬
lui şi cea de intrare a amplificatoru¬
lui. Acesta este realizat pe o oală de
ferită RM6 cu A, = 8 000, avînd ra-
v portul de transformare 1:10, nece-
ICASCA TELEFON sar măririi nivelului la intrarea am-
sj plificatorului.
W56iL Reacţia negativă a amplificatoru¬
lui se poate regla din potenţiome¬
trul de 150 H conectat la pinul 6 al
integratului.
Nivelul semnalului la recepţie se
reglează din potenţiometrul P exis-
2—§L_ tent pe panoul frontal al teledispe-
D <s>_J—| cerului.
_I Circuitul integrat utilizat pentru rea-
,|_IM. lizarpa amplificatorului, TCA150T, nu
I5V este protejat la scurtcircuit.
—— Pentru obţinerea unor distorsiuni
2 minime se va căuta să se aleagă la
emisie un raport optim între nivelul
şi distanţa de emisie şi sensibilita¬
tea amplificatorului (reglată din P).
3. PLACA DE COMANDĂ (fig. 2)
Circuitele electronice dispuse pe
placa de comandă au rolul de a rea¬
liza funcţiile PORNIT, OPRIT, RE¬
CEPŢIE/EMISIE, cît şi acelea de
semnalizări optice şi acustice.
- Funcţia PORNIT-OPRIT are rolul
de a porni, respectiv opri teledispe¬
cerul. Comenzile acestor funcţii se
fac prin intermediul tastelor-senzor
corespunzătoare aflate pe panoul
frontal al teledispecerului şi care
sînt racordate la cosele 3-4 şi 1-2
ale plăcii de comandă.
Funcţiile mai sus menţionate se
obţin cu ajutorul lui CI-1 (/3E555) şi
al tranzistoarelor TI şi T2.
Tranzistorul TI are rolul să comande
funcţionarea LED-urilor PORNIT şi
OPRIT necesare ilustrării optice a
existenţei unui regim de funcţio¬
nare sau a celuilalt.
>•
TEHNIUM 9/1987
, ECRAN
METALIC
.-—-ÎNVELIŞ
-PROTECTOR MAT
doQzolator
"/'FIR LIŢAT
□ar CONDUCTOR
CAMASÂ MATERIAL PLASTIC
L Uf
Îîprit
r-LLri
ALO V +
I
PS IES.
»PJ
JTPomit
X
E Pornit cL 100 P f £23(“15V)
1 t î «JL
9-©pentru
/ „ spre amplif.
amplificator 1O-0pentru
amplif.
flO 22-©l5V
I 23- ©15V
i d 1 2 3 4 5 6 7 ,
4 ° /-v- 01 1
,o^®o t >
f» °* S2
DIAGRAMA COMUTATORULUI S
M M ALO V* 4006 1
— OESC . . A
L-;ps
R 4 , HL
47 " I-i—JCI2 I
jjF BE555 ] '^=0.5s
JL MASÂ DE SEMNAL, MS
i MASĂ ELECTRICĂ, ME
."L n m rti
tipRB-2 7 8 1 2 3 4 5 6
II-r-K - ÎNTRERUPĂTOARE DE APEL
—*—
, AID V +
240-oJJ
r—*—*—
ALO V +
DESC
IES.
, -TUL
hl
'DESC
IES!
»PS
■PS
CI3
•PJ C«
TslOnF
• PJ _l C
Tranzistorul T2 are rolul de a fur¬
niza sau nu (în funcţie de alegerea
regimului de funcţionare PORNIT
sau OPRIT) tensiunea de alimen¬
tare pentru amplificatorul de sem¬
nal cît şi pentru apeluri la distanţă.
Funcţia RECEPŢIE/EMISIE este
destinată să dea posibilitatea ope¬
ratorului să recepţioneze sau să
emită mesaje audio după nece¬
sităţi.
Această dublă funcţie se reali¬
zează cu circuitul integrat CI-2
montat în regim de monostabil.
Acesta comandă prin intermediul
lui T3 releul REL care comută circu¬
itele de intrare şi ieşire ale amplifi¬
catorului în funcţie de regimul de
lucru selectat (fig. 4), cu ajutorul
1 . —MASÂ ELECTRICĂ + r-
lOOpFii
-L -MASÂ DE SEMNAL 25V r
In^"-
OALĂ FERITĂ RM6 SIEMENS
A l 8000
NlstOOsp..
N2 .1000sp. — y 0 §8
tastei-senzor „REC/EM". Teledis-
pecerul se află în permanenţă în re¬
gim de RECEPŢIE, caz ilustrat op¬
tic prin semnalizarea optică inter¬
mitentă a LED-ului REC şi trece în
regim de EMISIE numai la atinge¬
rea tastei-senzor REC/EM exis¬
tentă pe panoul frontal. Acest regim
este ilustrat optic prin semnalizarea
intermitentă a LED-ului EM şi du¬
rează atît timp cît se acţionează
asupra tastei-senzor REC/EM.
Circuitele de comandă pentru
LED-urile REC şi EM se execută cu
ajutorul tranzistorarelor T4 şi T5,
Circuitele integrate CI-3 şi CI-4
|100|jF/25V
funcţionează în regim de oscilator
rectangular, primul cu perioada
T=1s şi cel de-al doilea cu perioada
T=1 ms, necesare obţinerii frecven¬
ţelor de semnalizare optică şi acus¬
tică. Semnalizarea acustică a pos¬
tului principal P.P. este declanşată
atunci cînd se'primeşte pe cosa 26 a
plăcii de comandă un potenţial de
masă. Acest potenţial de masă con¬
feră tranzistorului T6 legătura de
masă necesară acţionării traducto-
rului acustic din colectorul său.
Semnalul audio este o frecvenţă
de 1 000 Hz întreruptă periodic, cu
perioada T=1 ş.
Simultan cu semnalizarea acus¬
tică se aprinde unul din LED-urile
Al -r A4 Sferespunzător postului se¬
cundar chemător şi se porneşte au¬
tomat alimentarea cu energie elec¬
trică a teledispecerului (deci şi func¬
ţia RECEPŢIE).
1. Numărul de posturi secundare
nu este limitat decît de posibilităţile
materiale ale executantului.
2. Valorile rezistenţelor înseriate
cu LED-urile pot fi modificate de
executant în funcţie de tipul de LED
utilizat.
3. Valoarea rezistenţei din cosa
21 a plăcii de comandă se deter¬
mină experimental în funcţie de
lungimea liniei de comunicaţie.
4. Forma şi dimensiunile tastei-
senzor pot fi şi altele decît cele indi¬
cate de autor.
5. Autorul a experimentat cu
bune rezultate varianta alimentării
cu energie electrică de la o sursă de
c.c. nestabilizată de, 15 V.
6. Teledispecerul poate fi folosit
să lucreze împreună cu dispozitive
de acţionat la distanţă comandate
prin cod (uşi şi porţi electronice).
7. Dacă teledispecerul se utili¬
zează pentru distanţe mici, se reco¬
mandă să se introducă întrefier oalei
de ferită RM6 a transformatorului
TR2 (se recomandă # 0,1 + 0,8 mm)
Cablul utilizat pentru conexiunea
dintre echipamente este bine să fie
bifilar, ecranat, cu cămaşă de plas-
1-2 OPRIT tastă; 3-4 PORNIT tastă;
5-6 A-K LED pornit; 7-8 A-K LED
oprit; 9-10 ALIM amplificator; 11-12
TASTĂ EM/REC; 13-14 bobina RE¬
LEU RB-2; 15-16 A-K LED REC; 17-18
A-K LED EM; 19-20 cască telefonică.
Releul RB-2 — U.E.M., Un - 12 Vcc,
pentru evitarea saturaţiei transfor¬
matorului.
8. Nu se recomandă acţionarea
tastelor-senzor cu mîiniîe ude, de¬
oarece temporar (în funcţie de
forma tastei) se poate bloca una din
funcţii.
9. Nu am dat date despre trans¬
formatorul TR1, dat fiind faptul că
montajul poate funcţiona şi la o ten¬
siune mai puţin pretenţioasă, ca
aceea generată de schema din fi¬
gura 1 b.
Informativ: secţiunea miezului
- 10 cm 2 ;
N primar = 1 100
spire cu 0 0,18 mm
CuEm;
N secundar = 90
spire cu 0 0,85
CuEm.
10. Materialul prezentat de autor
a fost tradus în practică şi realizat
fizic.
11. Forma, dimensiunile şi de-
sign-ul adoptate pentru teledispe-
cer pot fi prezentate de autor sub
formă de „diapozitiv" la solicitarea
celor interesaţi.
TEHNIUM 9/1987
Pentru îmbogăţirea patrimo¬
niului colecţiilor de aviaţie şi ma¬
rină, Muzeul Militar Central
roagă posesorii de obiecte, do¬
cumente, fotografii, manuscrise,
cărţi etc. din aceste domenii să
contribuie la realizarea acestui
deziderat profund patriotic şi de
mare interes public.
în vederea reconstituirii unui
avion I.A.R.-80 solicităm pose¬
sorii de aparatură şl instrumente
de bord, elemente din structura
avionului, documentaţie tehnică
şi fotografică etc. să ia legăţyra
cu sectorul de aviaţie al Muzeu¬
lui Militar Central, Str. Ştefan
Furtună nr. 125—126, sector 1,
telefon: 49 27 73 sau 49 74 82.
U
Folosirea unui cablu lung între
transceiver şi antenă în banda de
2 m produce o atenuare pronunţată
a semnalului cu consecinţe deose¬
bit de negative în special la recepţia
DX.
înlăturarea acestui neplăcut fe¬
nomen se obţine construind un
preamplificator de antenă cu un
tranzistor BF961 sau cu un tranzis¬
tor GaAs FET tip 3SK97.
Schema electrică a montajului
este dată în figura 1. Se observă că
se folosesc două relee de 12 V; pe
recepţie antena prin contactele re¬
leului B este cuplată la amplificator,
iar pe poziţia emisie antena este cu¬
plată direct la mufa de ieşire.
Bobina LI este construită în aer, 6
spire CuAg 1 08, pas 1, iar bobina
L2 este construită pe o carcasă cu
miez (de la circuitele de intrare
UUS din radioreceptor) şi are 5
spire CuAg 0,8, pas 0,5.
TEHNIUM 9/1987
circuitelor de la cele două bat
3 R12 (Ugiim = 9 V);
— are un consum sub ISeSJs
— are gabaritul 170x122x205 n
— masa cu baterii maximum 1,5
CONDIŢII DE MEDIU AMBIANT
— temperatura de exploatare:
+5...+40°C;
— temperatura la transport şi
depozitare: — 25...+45°C;
aparatul este portabil;
-- nu este necesară cîntărirea
probei de seminţe;
— aparatul afişează digital cu o
zecimală;
— determină direct umiditatea la
porumb şi cu tabele de conversie
pentru alte sarcini în domeniu:
porumb
— 12,5 .
. 35% apă;
orz
- 16 .
. 32% apă;
mazăre
— 15 .
. 30% apă;
grîu
- 15,5.
. 30% apă;
floarea-soarelui
— 10 .
. 20% apă;
soia
- 12 .
. 26% apă;
— corectează
cu
temperatura
probei valoarea afişată, prin simpla
apăsare pe buton;
— întrerupe automat după un
minut de funcţionare alimentarea
mmm
'/ >’ '■ i'm
in eîmm
I nviP
Produsul este destinat pentru a
determina cantitatea de apă conţi¬
nută de seminţe, în procente, la
probe luate direct din lan, în diferite
faze de coacere, în vederea stabilirii
momentului optim pentru recolta¬
rea seminţelor de porumb, orz, grîu,
mazăre, floarea-soarelui, soia de
consum etc.
Produsul se poate folosi totodată
pentru a urmări evoluţia scăderii
umidităţii seminţelor după recol¬
tare, pe cale naturală, la locul de de¬
pozitare, în special la porumbul
ştiuleţi păstrat în pătule.
Produsul este un aparat portabil,
cu o construcţie compactă şi ro¬
bustă, formînd un ansamblu unitar,
uşor de ţinut şi manipulat. Poziţia
sa de funcţionare este verticală.
Produsul utilizează un traductor
capacitiv sub formă de incintă ine¬
lară de testare, variaţia capacităţii
electrice a traductorului fiind func¬
ţie de umiditatea şi natura (specia)
probei de seminţe.
Incinta de testare este suspen¬
dată pe un şasiu, astfel încît la intro¬
ducerea unei cantităţi prestabilite
de seminţe se închide un contact
punînd în funcţiune circuitele de
prelucrare şi afişare a valorii umi¬
dităţii.
Circuite suplimentare realizează
corecţia valorii umidităţii faţă de
temperatura probei şi întreruperea
automată a alimentării după un
timp prestabilit de funcţionare.
— umiditatea relativă a aerului:
40... 80%;
— presiunea atmosferică: 860...
1 060 Pa;
— zonă de climat temperat N, con¬
form STAS 6535-83;
— categorie de exploatare: 2,
conform STAS 6692-83;
— grad de agresivitate al atmo¬
sferei: 3;
— grad de protecţie: IP 40, con¬
form STAS 5325-79;
ACCESORII Şl ACTE
ÎNSOŢITOARE
— cupă cilindrică de turnare;
— inel tarat pentru floarea-soa¬
relui;
— husă de transport;
— acte însoţitoare: carte teh¬
nică; certificat de garanţie; certifi¬
cat de calitate; listă de urmărire;
listă de accesorii.
CARACTERISTICI TEHNICE
PENTRU INFORMAŢI! SU¬
PLIMENTARE ÂDRE8AŢI-VĂ
LA IAE.M.-TIMIŞOARA, CA¬
LEA BUZ1AŞUIUI NR 26, TE¬
LEFON 37718, TELEX 43341
TEHNIUM 9/1987
MOLNAR FERENC — Sf. Gheorghe
Antena F9FT (almanah 1987), la
cotele şi modul de interconectare
prezentate, este utilă şi foarte efi¬
cientă numai radioamatorilor ce lu¬
crează în banda de 2 m.
O recalculare teoretică, fără o ex¬
perimentare riguroasă, nu satisface
aşteptările dv.
Vă recomandăm să consultaţi ar¬
ticolele referitoare la antene de
mare eficacitate din revista „Teh-
nium" nr. 3/1986
STANCU MARIN — Craiova
Luaţi semnal audio de la poten-
tiometrui de reglaj al volumului.
TITA VIOREL — Buzău
Folosiţi un difuzor de 8 (t/200-mW
şi, eventual, alimentaţi montajul cu
3 sau chiar 4,5 V. Atenţie, este nece¬
sară şi o antenă.
PAL VASILE - Zalău
Difuzoârele de 750 fl pot fi folo¬
site la un interfon.
CRIŞAN TIBERiU — jud. Caraş-Se-
verin
Circuitul E355D (R.D.G.) are 18
terminale şi este destinat pentru
control secvenţial, cu aplicaţii in re¬
lee de timp (de la 100 ms la 10 mi¬
nute). SF128 este npn cu siliciu, cu
aplicaţii în radiofrecvenţă.
BLAGA GHEORGHE - Arad
Distanţa între antene mai mare ca
X 2.
Pentru noua frecvenţă interme¬
diară cuplaţi condensatoare adec¬
vate.
Reducerea dimensiunii imaginii
se obţine din micşorarea amplitudi¬
nii impulsului aplicat etajului final:
practic se modifică divizorul rezis-
tiv de pe care se culege semnal.
COSTEA CiPRIAN — Baia Mare
Construiţi un convertizor pentru
tub fluorescent după o schemă apă¬
rută în „Tehnium".
ÎACOB DINU - Medgidia
Impulsurile perturbatoare pot fi
eliminate numai prin filtre adec¬
vate.
PERŞA SANDU - jud. Maramureş
Pentru aparatura ce vă intere¬
sează luaţi legătura cu Radioclubul
Braşov.
Celor doi colaboratori le puteţi
scrie la redacţie. Vă mulţumim pen¬
tru aprecieri.
PUŞCAŞ ILIE - Cluj-Napoca
Important nu este numărul de
spire din primar, ci valoarea curen¬
tului şi tensiunii din secundar; dacă
avem aceste date vă comunicăm ce
tip de transformator să folosiţi.
MIU SORIN — Timişoara
Aprinderea electronică din 7/1987
este aplicabilă şi la autoturismul
„Dacia".
în articol sînt explicate toate de¬
taliile constructive.
PIUDIC CONSTANTIN — Tulcea
Diode găsiţi la magazine.
BURLACU DANIEL - laşi
Un amplificator hu poate fi folosit
ca preampiificatdr.
POENARU NICULAE — Craiova
Construiţi o antenă deja experi¬
mentată.
CRISTACHE MIRCEA — Bucureşti
Vă aşteptăm la redacţie să consul¬
taţi schema magnetofonului BG 23.
PELEGA VASILE - jud. Mehedinţi
Obţinerea unei autorizaţii de ra¬
dioamator se face prin intermediul
radioclubului judeţean.
LUPU LIVSU — laşi
Se poate măsura un factor de am¬
plificare de peste 100. în rest vom
publica.
JIREGHI ViOREL — Brăila /
Nu deţinem datele circuitului la
care vă-referiţi.
PAVEL CRI STEA — Bacău
Recepţiile TV (întîmplătoare)
provin din Olanda şi Suedia.
în curînd apare suplimentul
„Tehniţjm pentru cercurile teh-
nico-aplicative" destinat nume¬
roşilor radioamatori, membrilor
cercurilor de specialitate din ca¬
sele de cultură, ale ştiinţei şi teh¬
nicii pentru tineret.
Suplimentul „Tehnium" con¬
ţine o gamă largă de compo¬
nente electronice active (tran-
zistoare, diode şi tiristoare),
precum şi tabele de echivalenţă
între diverse notaţii ale acestor
componente.
Pentru tinerii din diverse do¬
menii de activitate (elevi, munci¬
tori, studenţi) în curînd va
apărea suplimentul revistei „Şti¬
inţă şi tehnică" — „Autocunoaş-
tere, creativitate, personalitate".
I. M.
Redactor-şef: tng. IOAN ALBESCU
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHĂESCU
Redactor responsabil de număr: fiz. ALEXANDRU MĂRCULESCU
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU
CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
LIA“ - SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12-201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI
NR. 64-66.
Tipa? ii» executat la
Poligrafic -
Administraţia
Editura Scintela