Tehnium/1990/9003

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

.TEHNIUfVF,

ANUL XX NR. 232 3/1990

REVISTA LUNARA
PENTRU CONSTRUCTORII AMATORI

PAGINILE ELEVULUI .

Din nou despre
caseîofoane

INIŢIERE ÎN
RADIOELECTRONICĂ
LED-u! — stabilizator de

de zgomot

AUTOMATIZĂRI ...

TV-DX .

Sateliţi TV care pot fi recep¬
ţionaţi în România

INFORMATICĂ.

Iniţiere în programare

LA CEREREA

CITITORILOR ...

Introducere în televiziune

CITITORII RECOMANDĂ ,.

Strălucire — HC-85
înlocuirea circuitului A2030
Matrice de lumini dinamice

CINE-FOTO .. v ..

Pentru cineamatori

Formatul şi viteza în filmul de

amatori

Prize DIN pentru sonorizare

Formatul 9.5 mm

Util

REVISTA REVISTELOR.

Releu regulator
Stabilizatoare de tensiune
Receptor

PUBLICITATE .

I.E.M.i. — Bucureşti

SERVICE ...

„SANSUI AU 505“

r c

DE ZGOMOT-

CC IŢIŢI ÎN PAG. 8—9)

C3ISQRf9E O* OPRiSCU

Inventat în urmă cu aproape
treizeci de ani, casetofonul audio
a devenit sistemul de imprimare
şi redare pentru sunet cel mai
popular şi accesibil maselor largi
de amatorî de muzică. La înce¬
put a fost considerat o jucărie;
dar, an după an, a fost perfecţio¬
nat, complicat, îmbunătăţit,
adăugit cu alte circuite electro¬
nice în combine muzicale, porta¬
bil? sau staţionare, automatizat,
luînd locul pe deplin fostelor
magnetofoane cu rolă deschisă,
prin performanţele actuale ale
celor mai bune realizări apropiin-
du-se de calitatea redării sonore
a unor sisteme numerice pe disc
sau bandă, mult mai scumpe,
complicate, uşor de dereglat
Casetofonul audio părea, sub
orice formă de prezentare, un
aparat care cerea un minimum
de întreţinere, cel mult de schim¬
bat la cîţiva ani o dată capul de
redare şi eventual o curea de
cauciuc. Apoi totul a început să
fie văzut din alt unghi critic de
vedere, din momentul în care,
alături de cas.etof.6n, apare un
calculator personal, căruia tre¬
buie să i se păstreze programele,
muncite cu trudă ore în şir, pe o
casetă audio, pentru ca, astfel
memorizate, programele să
poată fi utilizate şi în alte daţi
fără rescrierea lor manuală, de
fiecare dată cînd e nevoie de ele.
De obicei, orice calculator pen¬
tru amatori este livrat fără înre¬
gistrator de memorie externă,
aceasta fiind constituită dintr-un
casetofon care se prezumă că se
află deja în dotarea amatorului,
împreună cu un teanc de casete
pe care să se imprime progra¬
mele. Rare sînt cazurile în care
situaţia imprimării şi redării pro¬
gramelor să reuşească din prima
clipă. Se ştie din prospectul ori¬
cărui calculator regula de bază,
aceea că trebuie să se potri¬
vească cu atenţie nivelul de im¬
primare şi, mai ales, de redare al
casetofonului pentru ca progra¬
mul să poată fi reîncârcaî. în
RAM-ul computerului la nevoie.
De multe ori se nimereşte regla¬
jul optim, care însă poate consta
din două reglaje separate, destul
de greu de dozat cu precizie,
unul pentru imprimare şi altul
pentru redare. Se notează cu
precizie poziţia potenţiometrului
de volum pentru cele două re¬
glaje şi situaţia poate continua
un timp nedefinit spre satisfacţia
utilizatorului. în cazul unor case-
tofoane cu nivel de imprimare
automat, trebuie să se regleze cu
atenţie numai nivelul redării. Dar
nu totdeauna casetofonul la dis¬
poziţie se arată bine dispus faţă
de musafirul nepoftit cu clape şi
refuză cu îndîrjire să conserve
programele computerului. Ce
este oare de făcut? De urmat
oare sfatul binevoitor dat de unii

producători de calculatoare în
modul de utilizare anexat apara¬
tului, ca să se schimbe casetofo¬
nul care nu încarcă programe cu
unul compatibil, parcă asemenea
aparate ar creşte în copac, nu ai
altceva decît să întinzi mîna ca
să culegi — fără bani, bineînţeles
-r- un model mai scump, implicit
mai bun. Sau sfatul şi mai bine¬
voitor al aceloraşi producători de
a se procura un sistem cu dis¬
chete „floppy-disk" sau, şi mai
bine, cu disc hard „Winchester",
aparate al căror cost depăşeşte
cu mult valoarea calculatorului,
în plus, nu este rar cazul cînd un
casetofon de lux sau chiar cele
special făcute pentru calcula¬
toare nu conservă programe; în
schimb, o vechitură uzată de
zeci de ani de zbîrnîială zgomo¬
toasă serveşte cu devotament
programele calculatorului. Tre¬
buie depistate şi remediate con¬
diţiile de lucru anormale ale unor
casetofoane, pentru ca ele să
conserve programele calculato¬
rului la care se anexează, de
asemenea să funcţioneze normal
şi pentru imprimarea programe¬
lor muzicale.

în primul rînd, principalul de¬
fect de bază poate fi neglijenţa
utilizatorului, de pildă neşterge-
rea murdăriei-praf şi a resturilor
de oxizi de pe casetele cu bandă
— de pe capul universal şi chiar
cel de ştergere. Se pot folosi ca¬
sete speciale pentru curăţarea
capetelor; în lipsă, în figură, po¬
ziţia A, se arată felul cum se pot
foarte uşor confecţiona unul sau
mai multe ştergătoare manuale,
care trebuie să se afle totdeauna
în preajma utilizatorului, mai ales
atunci cînd doreşte să înceapă
un şir de imprimări de orice fel,
pe magnetofon sau casetofon.
Un gest care în stadiul actual al
tehnicii trebuie să devină o ma¬
nie automată, aceea de a men¬
ţine în permanenţă capetele înre¬
gistratorului curate, dacă se do¬
reşte obţinerea unor rezultate
optime. Se utilizează o bentiţă de
tablă de aluminiu de 1 mm gro¬
sime, în lipsă tablă galvanizatâ
de fier. La capete se fac, pe o
distanţă de circa 10 mm, mici
tăieturi, de 1...2 mm, cu ajutorul
unui foarfece sau cleşte oblic,
pentru ca în asperităţile respec¬
tive să se poată pune, fără posi¬
bilitate de lunecare, cîte un mic
tampon de vată, fixat prirv rulare.
Ştergerea se face cu vata ume¬
zită cu spirt de orice fel, dar în
nici un caz cu benzină, tiner sau
alţi diluanţi organici, întrucît
aceştia pot defecta capetele, di¬
zolva plasticul sau lăsa pete pe
corpul casetofonului. Lamela
ştergătorului poate fi uşor în¬
doită, pentru a pătrunde lâ cape¬
tele respective, fără îndepărtarea
altor piese. Prin acest mijloc
foarte simplu se poate asigura o

funcţionare îndelungată fără in¬
cidente, bineînţeles acolo unde
imprimările nu ridică de obicei
probleme, unde există acord în¬
tre casetofon şi calculator.

Un caz foarte trist de stricare a
unor imprimări este un sistem
mecanic prost conceput sau
prost întreţinut. Nu sînt rare ca¬
zurile în care casetofonul ejec-
tează caseta în timpul mersului,
rupînd sau „ciufulind" banda. De
asemenea, un sistem mecatronic
prost reglat poate duce la strîn-
gerea benzii — deformată grav
— pe rola de presiune sau pe
capstan. Ce se impjjne este ime¬
diata remediere a defecţiunii, re¬
glarea optimă a tracţiunii siste¬
mului mecatronic. în vederea re¬
copierii unui program de pe
banda „ciufulită", aceasta poate
fi netezită suficient de bine pen¬
tru a fi copiată pentru ca progra¬
mul să poată să fie salvat, ca în
figura notată cu B. Se foloseşte
un flacon curat de sticlă, cu dia¬
metrul de 2...4 cm, pe care, cu
mîinile curate şi uscate, fără a
folosi ulei, se tracţionează
banda, înainte şi înapoi, de
10...20 de ori, fără a produce în¬
tinderea ei. în majoritatea cazuri¬
lor, reuşita e sigură şi chiar
banda astfel „torturată" poate fi
utilizată în continuare fără nici
un inconvenient. Trebuie totuşi
spus faptul că la începutul şi
sfîrşitul casetelor foarte des utili¬
zate există porţiuni „ciumate",
adică, mai pe înţeles, cu oxidul
căzut, cu ondulare puternică a
suportului, deformări persistente
în pofida oricăror remedieri.
Atunci cînd se doreşte folosirea
unor asemenea casete vechi
pentru informatică, se reco¬
mandă tăierea a cel puţin 1 m de
bandă viciată de la fiecare capăt;
iar noiie imprimări să se facă
doar de la un minut de pauză, de
rulare în gol, în sus. Cu ocazia
acestor remedieri la casetele
vechi, se mai pot face şi altele.
Astfel, caseta trebuie desfăcută
cu atenţie, lucrîndu-se pe o
masă curată, pe o foaie de hîrtie
albă. Unele casete au pierdut şu¬
ruburile; ele pot fi înlocuite cu
holzşuruburi miniatură, eventual
scurtate. Alte casete sînt asam¬
blate prin lipire. Ele trebuie des¬
făcute cu multă atenţie, cu ajuto¬
rul unui cuţitaş bine ascuţit, cu
grija de a nu răni mîinile şi de a
nu distruge aspectul casetei.
Reasamblarea se face, bineînţe¬
les, prin lipire cu soluţie de po-
listiren dizolvat în tiner sau solu¬
ţie de lipit cauciucuri de bici¬
cletă, cu un minim, pentru a nu
murdări inutil. Cu ocazia demon¬
tării, se îndepărtează praful şi
murdăria acumulată cu un tam¬
pon de vată înmuiată în spirt, se
verifică starea pieselor din inte¬
rior. Astfel, dacă presdrul cu
pîslă lipseşte, se va confecţiona

unu! identic prin copierea mode¬
lului de la altă caseîă. Pentru ar¬
cul lamelar se poate folosi alamă
de la contactele unei baterii de i
lanternă. Ea se ciocăneşte pe o ;
placă de fier pună ajunge la gro- ;
simea necesară lamelei de decu- |
pat. în loc de lamelă se poate |
monta o bucată de burete din 1
plastic, lipită de peretele casetei, |
în compartimentul din faţa capu- |
lui imprimare-redare. în figură, la |
compartimentul C, este arătat un f
asemenea presor căruia i se face f
o adăugire, şi anume lipirea cu I
soluţie de cauciuc a unui pătră- I
ţel de bandă obişnuită de mag- I
netofon sau bandă racord de I
plastic, cu partea lucioasă spre 1
capul universal, fapt care îmbu- 1
nătăţeşte calitatea înregistrărilor. I
în caz că se constata'câ rolele I
de ghidaj rotative au uzură, sînt f
sparte sau lipsesc, se confecţie- 1
nează la pilă, din plastic gros, f
sau lipit etajat din bucăţi mai I
subţiri, „steluţe" fixe, lipite doar |
la bază într-un capac al casetei. |
Diametrul „steluţei" este de cca |
7 mm, iar înălţimea de cca 6 mm.

Se efectuează o serie de piJiri cu 4
o pilă fină triunghiulară sau ro- |
tundă, astfel ca frecarea să fie |
redusă la minimum, ca în dese- j
nul D. ■ I

In interiorul casetei există, de |
multe ori, şi o ţiplă gofrată, f
uneori atît de rigidă îneît blc- I
cheazâ banda. Se poate înlocui |
cu foiţă curată, nefolosita încă, |
de polietilenă de la pungi de I
plastic; dar nu celofan, care e hi- I
groscopic. De asemenea, as pac- I
tul casetei poate fi substanţial I
îmbunătăţit, la casetele vechi, 1
prin ştergerea plasticului cu tarn- 1
poane de vată. şi spirt, răzuire j
atentă, ştergere cu gumă, scoa- 1
terea vechilor etichete si lipirea |
altora noi, confecţionate de ama- I
tor, eventual numai pe anumite 1
porţiuni care trebuie scrise, •' J
Confecţionarea unor cutii de 8
protecţie din plastic sau carton |
pentru casetele neprotejate este f
un lucru foarte uşor de efectuat I
şi care aduce bucurie în plus. J
Apoi, dacă este vorba de un nu- I
mâr mai mare de casete „du- |
bioase" prin vechime şi uzură, p
este necesar să se trieze calitativ 1
prin imprimarea fîşîitului dat de 1
un aparat de radio în banda de |
unde ultrascurte, între posturi, 1
apreciindu-se „la ureche" capa- 1
citatea unei casete de a înregis- I
tra frecvenţele foarte înalte, com- |
parativ cu alte casete care sînt |
„surde" şi care implicit nu pot |
asigura nici imprimări HI-FI, nici |
conservarea de programe de cal- |
culator. Casetele mai puţin per- f
formante sînt foarte bune pentru |
imprimat emisiuni de teatru şi f
probe diverse. Dar asemenea f
probe nici nu pot fi gîndiîe în §
caz că în aparat, folosit intensiv, |
capul nu a fost schimbat de ani -
de zile. Un cap tocit superficial 1
poate fi cu atenţie reşlefuit, asi- I
gurîndu-i-se încă sute de ore de ■!
funcţionare. Un cap tocit „grav", -
cu şpaltul lărgit, trebuie neapărat
înlocuit cu unul identic sau unul i
echivalent ca impedanţâ şi sis-
tem de fixare. Trebuie dată o-
atenţie deosebită şi sistemului de ;
fixare a capului universal cît mai :i
rigid, poziţionarea azirnuîalâ fă-
cîndu-se cu ajutorul unei benzi >
imprimate de fabrică. în figura E
poate fi văzut cazul tipic de in- ?■
compatibilitate a unor casete- ■!

foane cu programele numerice. mult de 2 m, se pune cîte o co-

Esîe vorba de o greşeala crasa a nexiune de scurtcircuit în paralel

producătorilor de capete de ca- cu fiecare cap de ştergere şi uni¬
se tofon. care plasează uneori versat, pentru ca tensiunile in-

ghidajul capului universal după duse în capete să nu distrugă

trecerea benzii pe cap, banda circuitele electronice din caseto-

ondulînd în feî şi chip, în ioc sâ-l fon şi se branşează la reţea de-

fixeze înaintea pieselor polare magnetizorul, apropiindu-.se în-

ale capului. Ce este de făcut? Să cetul cu încetul, cu mişcări rota-'

se repoziţioneze ghidajul în faţa tive, de capetele magnetice, dar

capului, ca în figură, prin lipirea fără a atinge piesele polare care

unui nou ghidaj. Atenţie, în caz ar putea fi descentrate din cauza

că se doreşte lipirea cu cositor, efectului magnetostrictiv. Se de-

. risc de distrugere a capului, de părtează apoi după cîteva se-

gîndit bine, de la caz ia caz, ce cunde şi la o distanţă de peste

este de făcut. Un adeziv pe baza un metru de casetofon se de-

de araldiî ar fi soluţia optimă. în branşează de la reţea. Se poate

majoriţatea cazurilor de „incorn- constata, de altfel, că era şi ca-

patibilitaie". această plasare gre- zuî, demagnetizorul încingîn-

şită a ghidajului era cauza prin- du-se puternic şi putînd să se

cipaiă. Nu se admit două ghidaje ardă bobinajul în cazul unei pre-

şi înainte şi înapoia'pieselor po- lungiri a timpului de folosire

lare, banda nu face contact cu peste 30...50 de secunde. Se

capul. desfac conexiunile de protecţie

in figura F, un demagneîizaîor care scurtcircuitau capetele şi se

pentru capete şi traseul de trac- constată la redarea unor casete,

ţiune pot îmbunătăţi simţitor ran- • mai ales în porţiunile de pauză
damentul casetofonuiui: un cui sau cu nivel foarte redus, o mic-

de fier de cca 5 mm diametru şi şorare a zgomotului de fond,

100 mm lungime, decăjit prin în- P r 'n reducerea magnetizârii re-

roşire la flacără, pe care se p'a- manente a capetelor magnetice,

sează o carcasă bine izolată — J t In figura G se arată felul de
carton „şi soluţie de plastic —, cu construcţie a unui demagnetizor

o înfăşurare de cca 5 000 de pentru casete şi role de bandă,

spire, sîrmă emailată de 0,1...0,15 1 j necesar mai ales cînd se doreşte
mm diametru. Un tub de plastic I obţinerea unor imprimări de
(pentru instalaţie electrică) ser- | j înaltă calitate pe benzi sau ca-
veşte drept carcasa de proiecţie. sete care au fost folosite mult

Un cordon şi un şteeher fac Ip- timp înainte, care riscă, atunci

gătura cu reţeaua. Se îndepăr cînd se fac noi imprimări, să

tează casetele sau benzile la mai păstreze, prin neştergere com¬

pletă, rămăşiţe care strică noile primarului transformatorului şi

imprimări. La casetofoane, înde- instalaţia este gata de folosire, fi-

osebi, banda vine cu presiune ind acoperită cu un capac df

redusă din partea stîngă, contac- plastic sau placaj, pe care sfî

tul cu capul de ştergere fiind de- plasează caseta sau banda cari

fectuos mai ales dacă banda este se "demagnetizează. înainte de

puţin ondulată, există riscul de a branşare la reţea se depărtează

rămîne porţiuni insuficient şterse benzile magnetice de orice fel pe

şi aceasta poate cauza nervi şi o rază de cca 2 m, altfel" riscă s|

pierdere de timp, mai ales cînd fie şterse parţial sau total. Se co¬
se imprimă un program mai pectează la reţea şi se apasă pe

lung. Demagnetizorul este uşor butonul de pornire timpi de cî~

de construit folosind un fost teva secunde, timp în care ca-

transformator de ieşire audio sau seta se demagnetizează, se

cadre, pentru montaje cu tuburi şterge total. După folosire, de-

electronice. Se demontează to- magnetizorul se plasează într-un

lele, se confecţionează cîteva 1 săculeţ sau ambalaj oarecare,
tole „E“ false din carton gros de pentru a nu fi utilizat din gre-

circa 1 mm, se întolează apoi nu - şeală, decît numai în mod voit, la

mai tolele „E“, toate de o parte, I \ nevoie.

alternînd la cîte 5 tole de ferosili- 1 1 Prezenţa unui indicator de ru-
ciu cîte o tolă falsă de carton. lare a benzii tip contor este

Scopul acestor tole false, inter- foarte utilă pentru imprimările

calate, este mărimea dispersiilor necesare unui computer. în lipsa

magnetice în exteriorul miezului . lui, amatorul pooate folosi anun-
în zona de deschidere a toleîor ţui cu voce imprimată prin mi-

„E“. Fireşte, tolele „1“ şi restul de 1 ţ crofon, întrucît calculatorul este
tole „E“ rămîn disponibile pentru total imun ia programe audio

alte construcţii. Se confecţio- obişnuite, fiind receptiv numai la

nează o cutie din tablă de fier în cele codificate în şir de instruc-

care se introduce ansamblul în- ţiuni. Deci înainte de fiecare pro :

tolat al demagnetizorului. Pe se- gram, în pauză, se poate anunţa

cundarul de joasă tensiune se un aviz r audio care uşurează de-

branşeazâ un beculeţ ca indica- pistarea unor programe, eventual

tor al funcţionării, după ce în şi crîrppeie de muzică. Fireşte,

prealabil se măsoară cu un numai în pauze, în nici un caz

voltmetru tensiunea disponibilă, suprapuse peste instrucţiunile

•evident, mai mică decît în cazul încărcate pe bandă, pe care le

unei întolări depline. Un întreru- eroneazâ.

pător tip buton de presiune, un
cordon şi un şteeher în circuitul ) ,

flacon sticlă

corect,

incorect

^carcasă
plastic

TEHNtUM 3/1990

CURMARE DIN NR. TRECUT)

Să trecem acum la justificarea,
teoretică a acestei proprietăţi (pe
• pare noi am dedus-o pur experimen¬
tal) şi să încercăm chiar o evaluare
numerică a factorului de stabilizare, '
pentru a şti pe ce putem conta şi în
ce direcţie să acţionăm în vederea
optimizării procedeului.

Spuneam — şi se confirmă experi¬
mental — că după depăşirea zonei
de „cot", caracteristică" 1 F — V f a
LED-ului are un aspect aproximativ
liniar, pe o plajă suficient de largă a
valorilor de curenî-tensiune; ea se
deosebeşte de caracteristica directă
a diodei obişnuite, unde curbura de
tip exponenţial este predominantă,
asemânîndu-se mai mult cu caracte¬
ristica inversă a diodelor Zerier.
Bineînţeles, intervine aici marea
împrăştiere de fabricaţie, care im¬
pune sortarea sau măcar testarea
prealabilă a exemplarului de LED
destinat acestui scop.

Pentru început să reluăm în figura
6 caracteristica l f — V, a LED-ului,
cu unele notaţii ajutătoare şi cu o
intenţionată „dilatare" a intervalului
unitar de pe axa absciselor, OV f . Ne
vom alege ca domeniu util de lucru
o porţiune , a caracteristicii,

plasată după zona de cot, astfel încît
să poată fi considerată cu bună
aproximaţie ca un segment de
dreaptă.

Dreapta care conţine acest seg¬
ment din planul axelor de coordo¬
nate (GV.s Ol/) intersectează axa
absciselor în punctul A (V/.,,, O),
făcînd cu ea un unghi a. Ecuaţia
generală a dreptei care trece prin-
tr-un punct dat, Mo (x 0 , y 0 ) şi are o
pantă dată, m = tga,

y — y« = m.(x — xo)

(3)

se transpune în cazul de faţă, unde x
= V/, y s Sf, Mo(x„, y„) = A(V fA , O),
prin relaţia:

If = tga ■ (Vf - V fa)

(4)

m — tg a —

M 2 N _
M,N "

>F2 ~ 1

-(V F - V FA )

( 6 )

LED-UL —
de tensiune?

stabilizator

propus, acela de a stabiliza tensiu¬
nea directă Vf de la bornele LED-
ului în raport cu variaţiile tensiunii
de alimentare, U„, conform circuitu¬
lui din figura 3. Mai precis, urmărim
să dimensionăm elementele acestui
circiţit' (tensiunea de alimentare U u ,
rezistenţa de limitare R, exemplarul
de LED), astfel încît unei variaţii
date AU„ a tensiunii de alimentare
să-i corespundă o variaţie cît mai
mică AVf a tensiunii directe la
bornele LED-ului.

Tensiunea de alimentare U u este,
în generai, impusă de montajul mai
complex în care dorim să inserăm'
celula de stabilizare cu LED, deci o
vom presupune cunoscută, atît ca
valoare nominală, cît şi ca plajă de
variaţie maximă posibilă (scontată),
de pildă între U„ m şi U aM

Să presupunem, în continuare, că
am selecţionat exemplarul de LED,
am ales o porţiune liniară de lucru
din caracteristica sa şi am dimensio¬
nat pe R (ţinînd cont de plaja U a )
astfel încît să ne menţinem în per¬
manenţă în interiorul domeniului li¬
niar ales. Variaţiei maxime

iu ş = U aM - U am * (9)

a tensiunii de alimentare U a îi va co¬
respunde, conform ecuaţiei (8), o
variaţie a tensiunii directe:

AV F = V Fmax — V Fmin —

R + r

• AU a
( 10 )

Această relaţie o putem transcrie

sub forma:

f 4- r R

dl)

av f

Este uşor de observat însă că panta
m = tga are dimensiunile şi semnifi- ■
caţia unei conductanţe electrice,
mărime inversă a unei rezistenţe
electrice, r:

(5)

Prin definiţie, r reprezintă rezisten¬
ţa dinamică internă a LED-ului pe
această porţiune liniară M,M 2 a ca¬
racteristicii şi, după vedem, ea poate
fi uşor determinată experimentai.

Ecuaţia (4) a dreptei se scrie deci

unde raportul AU u /AVf a fost nu în-
tîmpiător notat cu S. El are într-a-
devâr semnificaţia unui factor de
stabilizare, indicînd de cîte ori sînt
mai mici variaţiile totale ale tensiunii
directe la bornele LED-ului în raport
cu variaţiile tensiunii de alimentare.
Surprinzător (pentru cei ce nu au
aprofundat teoria stabilizării cu aju¬
torul diodelor Zener), rezultatul (11)
ne arată că stabilizarea este cu atît
mai bună — adică factorul S cu atît
mai mare — cu cît rezistenţa dina¬
mică internă a LED-ului, r, este mai
mică în comparaţie cu rezistenţa de
limitare externă, R.

Concluziile sînt acum evidente în

ceea ce priveşte selecţionarea
LED-ului: avem tot interesul să ale¬
gem un exemplar cu o porţiune li¬
niară suficient de mare a caracteris¬
ticii, dar mai ales cu panta cît mai
mare în această zonă, respectiv cu
rezistenţa dinamică internă cît mai
mică. Practic putem găsi uşor prin¬
tre LED-urile uzuale de 20 mA
exemplare care să aibă, pe domenii
relativ largi de tensiune/curent, re¬
zistenţe dinamice r de ordinul a 4 -r.
8 jQ sau chiar mai mici.

în ceea ce priveşte rezistenţa de
limitare R, concluzia este de aseme¬
nea clară formal: avem interesul să
o alegem cît mai mare în raport cu
r. Pentru o tensiune de alimentare
dată însă, valoarea maximă a lui R
este determinată de condiţia de a
menţine funcţionarea LED-ului în
zona liniară prestabilită. Dacă vom
încerca să mărim pe R peste
această limită, în speranţa amelioră¬
rii factorului de stabilizare, conform
relaţiei (11), vom risca să „împin¬
gem" funcţionarea LED-ului, la scă¬
derea tensiunii U u , înspre zona de
cot a caracteristicii, unde rezistenţa
dinamică r este considerabil mai
mare.

O soluţie elegantă de ieşire din
acest cerc vicios o reprezintă înlo¬
cuirea rezistenţei de limitare R
printr-o sursă de curent constant cu
valoarea I plasată aproximativ la ju¬
mătatea porţiunii liniare selecţio¬
nate. Se apelează astfel la proprieta¬
tea cunoscută a surselor de curent
-constant de a manifesta rezistenţe
interne foarte mari, mergînd pînă la
ordinul sutelor de kiloohmi sau
chiar al megaohmilor, cu mijloace
relativ simple de realizare (vezi
„Tehnium" numerele
9/1988—2/1989).

Pentru verificarea rezultatelor te¬
oretice obţinute mai sus am efec¬
tuat un experiment pe care îl re¬
zumăm în cele ce urmează.

EXPERIMENT

Folosind principiul descris, ne-am
propus stabilizarea unei tensiuni de
cca 1,5-1,6 V, cu un factor S cît mai
bun, în condiţiile în care ten¬
siunea de alimentare este U a = 12 V
± 3 V, deci U am = 9 V, U aM = 15 V,
AU a = 6 V.

în prealabil am efectuat o sortare

dintr-un număr de 12 LED-uri de
20 mA, de fabricaţii şi culori diferite,
pentru care am trasat caracteristi¬
cile ! f — V F în plaja curentului direct
5 -f- 20 mA (fig. 7).

Am considerat adecvate scopului
propus LED-urile 1, 9 şi 10, care pot
fi presupuse chiar identice, în limita
erorilor de măsurare. Am ales ca
domeniu lj de lucru plaja 10 mA -r
20 mA, careia îi corespund valorile
tensiunii directe V F de 1,55 V şi, res¬
pectiv, 1,58 V (medii experimen¬
tale). Prin urmare, rezistenţa dina¬
mică r în acest domeniu este, con¬
form relaţiei (5):

r (1,58 V - 1,55 V)/(20 mA - 10
mA) = 3 n.

Valoarea rezistenţei R din figura 3
am aies-o astfel ca la tensiunea ma¬
ximă U aM = 15 V, curentul prin LED
să nu depăşească limita superioară
a plajei propuse, respectiv 20 mA:

15 V - 1,58 V

R ^ ™;-- 671 H.

20 mA

Practic am luat R = 680 O şi este
uşor de verificat că ne încadrăm în
plaja propusă şi atunci cînd tensiu¬
nea de alimentare scade ia valoarea
minimă, U am = 9 V.

în aceste 'condiţii au rezultat
variaţii ale tensiunii directe la
bornele LED-ului de aproximativ
AV F = 30 4- 40 mV, faţă de

A v F= _L_. AU .- 3I!

680 (1 + 3(1

R 4- r
• 6 V « 27 mV

cît se preconizează teoretic, pe
baza relaţiei (11).

Factorul de stabilizare obţinut
practic a fost:

6 V “

S « -= iso 4- 200

30 -F40mV

faţă de valoarea scontată teoretic
R

S = 1 -

- 228.

Rezultatele sînt, aşadar, neaştep¬
tat de bune. Imaginaţi-vă însă că în
locul rezistenţei R am monta o sursă
de curent constant de pildă de
15 mA ± 1 mA ţtotaf nepretenţioasă);
unei variaţii max»« AI F = 2 mA i-ar
corespunde o variaţie a tensiunii
directe AV F = r • AI F =» 3 (1 • 2 mA =
6 mV, adică un factor de stabilizare
S = AU a /AV F - 6 V/6 mV = 1 000.

iar dacă vom ţine cont şi de legea lui
Ohm pentru circuitul din figura 3,
U a = R-I f + V F (7)

Combinînd aceste două relaţii şi
efectuînd calculele elementare,
obţinem:

V F —• Ua + — . V A (8)

h R 4- r a R + r

Pentru a analiza rezultatul (8) obţi¬
nut, să ne întoarcem la scopul

TEHNIUM 3/1990

CUTIE CU REZISTENŢE

DECADICE

Constructorul amator are adeseori
nevoie de rezistenţe cu valori di¬
verse şi cît mai exact cunoscute, nu
neapărat pentru a le introduce în
montaje definitive, ci mai ales în ve¬
derea unor măsurători sau optimi¬
zări experimentale ce reclamă o pre¬
cizie sporită. Vom considera un sin¬
gur exemplu de acest fel, anume si¬
tuaţia m care se doreşte determina¬
rea rezistenţei interne R, a unui in¬
strument indicator M, atunci cînd nu
există la îndemînă alte aparate de
măsură cu precizie satisfăcătoare.

în figura 1 este sugerată o soluţie
simplă a problemei, unde — pentru
concretizare — am presupus că M
este un microampermetru de curent
continuu, cu scala divizată liniar şi
cu deviaţie liniară a acului, avînd in¬
dicaţia la cap de scală I, = 50 /xA. La
bornele instrumentului se conec¬
tează îrîtîi o sursă de curent con¬
stant, I, avînd rezistenţa internă
foarte mare în comparaţie cu valoa¬
rea scontată a lui R, (în cazul nostru
am presupus că R, este de ordinul a
500 O). De pildă, sursa I poate fi cea
din figura 2. Se ajustează fin curen¬
tul sursei (din P 2 ) încît acul instru¬
mentului să indice exact la cap de
scală, deci astfel ca I = I, = 50 /xA. în
această situaţie se introduce în pa¬
ralel cu M, prin închiderea întreru¬
pătorului K, o altă rezistenţă varia¬
bilă (în figură P,), care se ajustează
astfel ca indicaţia acului să coboare
exact la jumătatea scalei. Dacă no¬
tăm cu R valoarea de reglaj a lui P,
în acest caz, este uşor să deducem

R i n p 2 „ , u ,

că R, = R, deoarece curentul sursei
nu s-a modificat practic ca urmare a
manevrei efectuate, deci cei 50 pA
sînt distribuiţi în părţi egale prin
cele două rezistenţe R, şi R plasate
în paralel.

Problema ar fi astfel rezolvată
dacă am putea măsura suficient de
precis pe R, dar noi am presupus în
ipoteză contrariul.

Ne întoarcem astfel cu gîndul la
rezistenţele etalon care, prin tato¬
nare repetată cu migală, ne-ar per¬
mite să substituim măsurarea di¬
rectă a lui R printr-o determinare in¬
directă (metoda comparaţiei). De
data aceasta ne-ar trebui mai multe
rezistenţe precise în jurul valorii de
500 ii, de exemplu în plaja 400 -4-
600 ii (chiar foarte multe, dacă am
opta pentru clasa de precizie de 1%,
foarte greu de procurat şi destul de
costisitoare).

în alte situaţii avem nevoie de re¬
zistenţe etalon cu valori de alte or¬
dine de mărime (ohmi, zeci de ohmi,
kiloohmi etc.). Concluzia este evi¬
dentă, şi anume că s-ar dovedi deo¬
sebit de utilă — chiar şi în laborato¬
rul constructorului începător — o
cutie cu rezistenţe etalon alcătuită
după principiu! decadic. Ea ar per¬
mite selectarea rapidă şi comodă a
oricărei valbri dorite, bineînţeles din
domeniul pentru care a fost conce¬
pută.

De exemplu, în figura 3 este suge¬
rată o variantă clasică, proiectată
pentru acoperirea intervalului 1 11 -4-
1 000 O în trepte de cîte 1 ii. Ea se
compune din 28 de rezistenţe de
precizie şi trei comutatoare rotative
cu cîte 10 poziţii fiecare. Nu insis¬
tăm asupra ei, deoarece şi numai
gîndul procurării acestor com¬
ponente îl descurajează de la bun
început pe amator.

Vă propunem în schimb să urmă¬
riţi atent figura 4, al cărei aranja¬
ment permite, prin „jocul" poziţiilor
închis-deschis ale întrerupătoarelor
(simple) K, -r K 4 , obţinerea tuturor
valorilor R întregi din intervalul 1 il
-r 10 U. Atunci cînd toate întrerupă¬
toarele sînt închise, se obţine R = 0,
bineînţeles dacă putem face ab¬
stracţie de rezistenţele contactelor
şi ale firelor de legătură. Logica de
selecţie este substractivă: ştiind că
suma R, + R 2 + R 3 + R 4 are valoarea
de 10 ii, pentru obţinerea unei rezul¬

tante R dorite vom închide acele în¬
trerupătoare care ne asigură elimi¬
narea din circuitul serie a diferenţei
10 n — R. De exemplu, dacă dorim
să selectăm R = 7 ii, vom scurtcircu¬
ita în total 10 (I — 7 II = 3 ii, de pildă
închizînd pe IC, şi K 2 (sau K, şi K 3 ).

Dacă aţi tras cu ochiul la figurile 5
şi 6, aţi prins ideea în continuare:
anume, de a completa circuitul serie
iniţial cu alte seturi de cîte patru re¬
zistenţe, astfel dimensionate încît
suma totală să devină 100 ii (fig. 5),
respectiv 1 000 ii (fig. 6).

Să ne oprim direct la figura 6,
care permite selectarea oricărei re¬
zultante R cu valoarea întreagă din
intervalul 1 ii -4- 1 000 ii. Exprimarea
rezultatului este decadică, dar mo¬
dul de selecţie rămîne tot substrac-
tiv, ştiind că suma totală a rezisten¬
ţelor din circuit este de 1 000 ii.
Pentru obţinerea unei rezultante do¬
rite, R, va trebui deci să „eliminăm"
din circuit o rezistenţă echivalentă
cu valoarea diferenţei 1 000 ii — R.
De exemplu, ne propunem selecta¬
rea lui R = 729 ii. Avem de scurtcir¬
cuitat în total 1 000 ii — 729 ii = 271
ii, adică 200 ii + 70 0+1 ii. Există mai
multe variante posibile, una fiind de
pildă închiderea lui K 3 “ (200 ii),
K 4 ' (50 ii), K 3 (20 ii) şi K, (1 ii).

Modul de lucru este numai în apa¬
renţă complicat, deoarece presu¬
pune nişte mici calcule mintale şi
aranjamente nu tocmai familiare
nouă, dar poate fi deprins foarte re¬
pede.

Faţă de varianta clasică din figura
3, concepută pentru acelaşi dome¬
niu total şi acelaşi „pas" de 1 ii, so¬
luţia din figura 6 prezintă avantaje
(reducerea numărului de rezistenţe
etalon, greu de procurat şi de sortat,
dar mai ales înlocuirea comutatoa¬
relor rotative cu 10 poziţii prin între¬
rupătoare simple, uşor accesibile),
ca şi dezavantaje. Printre acestea
din urmă menţionăm, pe lîngă mo¬
dul mai greoi de selecţie, faptul că
unele valori R dorite se materiali¬
zează prin însumarea unui număr
mare de rezistenţe individuale (ma¬
ximum 12, faţă de numai 3 în va¬
rianta clasică), ceea ce impune exi¬
genţe sporite privind precizia aces¬
tor componente. De asemenea,

«■aPaglnS realizata sta flz. ALEX. MÂPICULESCU

R 4

creşte şi numărul contactelor care
se închid simultan în serie (maxi¬
mum 11, pentru R=1 O), deci sa im¬
pune ca întrerupătoarele utilizate să
fie de foarte buna calitate. Această
cerinţă devine mai puţin critică în si¬
tuaţiile în care domeniu! cutiei este
translataî spre vaiori mai mari, de
pildă în plaja 10 O—10-kO sau 100 O
-4- 100 kO (tot cu trei decade, dar cu
„pasul" de 10 il, respectiv 100 Si),

Noţiunea de „etalon" este, desi¬
gur, relativă, dar noi ştim bine din
activitatea de zi cu zi că o eroare re¬
lativă maximă de ±1 -4- ± 2% în cazul
rezistenţei electrice este perfect to¬
lerabilă în majoritatea situaţiilor
practice (uneori ne mulţumim chiar
şi cu ± 5%). Pentru a asigura însă o
astfel de precizie per ansamblu, ţi-
nînd cont de cumularea erorilor in¬
dividuale, este necesar să sortăm
atent, prin măsurare, toate cele 12
rezistenţe, asigufîndu-le pe cît posi¬
bil o clasă reală de toleranţă cu un
ordin de mărime mai mică, îndeo¬
sebi în decada valorilor mari, care
au o pondere mai însemnată.

Ar mai fi multe precizări de făcut,
dar vom lăsa amatorilor interesaţi
plăcerea de a descoperi singuri nu¬
meroase metode şi artificii, de per¬
fecţionare a acestei sugestii, in în¬
cheiere să reluăm ca exerciţiu, în fi¬
gura %[ circuitul serie al figurii 4, cu
altă distribuţie a întrerupătoarelor
K, acum în număr de zece (dintre
care două duble). Aţi ghicit despre
ce este vorba? Dacă nu, va invităm
să vă convingeţi singuri că, închi-
z'md unul (şi numai unui) dintre
aceste întrerupătoare — de exemplu
, pe K„ —, se obţine la bornele A—B
o rezultantă R numeric egală cu in¬
dicele n al întrerupătorului închis, R
= n(O). Principiul poate fi extins si¬
milar pe două sau mai multe de¬
cade. Simplu exerciţiu de fizică,
simpla coincidenţă, sau o sugestie
voită de uşurare a modului de
selecţie în cazul cutiei noastre cu
'rezistenţe decadice?

* 1

. --r~T-__

100 .n

Hoc-iTI

_/_,

1 _i

K i

K 2

i^r

_ _y

/ 1

k 2

_â p

K 3

1 1 _

R i

R 2

R 3

r 4

—

—r>—

- f>—H

- 1 1-

- Li —~t

iii

2X1

5X1

__/

/ 1

K 1

K 2

Rî

r 2

L. — 4 — «

p- — 4 1—4

-{ î -

10X1

10X1 1

20X1

Kţ

k 2

k 3

r 4

50X1

TEHNIUM 3/1990

- In regim de recepţie, transceiveru!
consumă din sursă 360 mA (fără
semnal) şi 1,1 A cu semnal. Dacă
emiţătorul are montat T34 tip
KT908, atunci va absorbi din redre¬
sor 5 A, iar pentru T34 tip 2N6456
curentul va fi de 3,5 A.

Semnalul de la microfon poate
avea amplitudinea între 5 şi 100 mV.

Scala conţine patru cifre, dar nu¬
mai ultimele trei cifre sînt variabile,
prima fiind fixă, indicînd în perma¬
nenţă cifra 3; deci afişajul va aco¬
peri tot cîmpul valorilor cuprinse în¬
tre 3 500 şi 3 999.

Alimentarea cu energie electrică
se face dintr-un redresor care poate
asigura 5 A şi 12 V (fără fluctuaţii)
sau dintr-un acumulator.

COMPONENTE ECHIVALENTE

MAA661 = TAÂ681
KF167 = BF167
KS500 « 2N2222
KSY82 « KS500 = 2N2222
KC507 — BC107
MH7490 = CDB490
MH7400 = CDB400
MH7493 = CDB493
MH7472 = CDB472
KF173 = BF173
KF910 = BF960
KSY34 = 2N3866
KF173,= BF173
KG510 = BC337
MAA550 = : TAA550
KA206 = 1N4148
KY130/300 = IN4004
KY130/80 = 1N4002
KZ723 - DZ10
KZ722 = DZ8V2
GA201 = EFD108
GA205 = EFD103
GAZ51 = EFD108
KB213 «-BS139

Modul de plantare a pieselor, atît
pentru partea de receptor cit şt a
amplificatorului de putere, a fost
prezentat în nr. 2, pagina 7.

TEHNfUM 3/1990

tvJf.

HT-PT

ZGOMOT

pentru emisiuni stereofonice

Ing. DUMITRU COMSTAWTiWESCU

Reducerea zgomotului (fîşîitului)
care însoţeşte recepţia emisiunilor
stereofonice cu modulaţie de frec¬
venţă (FM) apare foarte necesară în
cazul emisiunilor recepţionate me-
; diu. caz în care ascultarea mono a
programului este satisfăcătoare, dar
cea stereo este însoţită de un zgo¬
mot neplăcut şi continuu, care se

■ accentuează / în cazul efectuării de

De-a lungul timpului, autorul
acestui articol a încercat mai multe
; variante de reducătoare de zgomot,
Jl oprindu-se la cele ce urmează a fi
expusa Montajele se bazează pe
proprietatea zgomotului de a fi în
antifaza în cele doua canale (stîn-
ya-oreapta), fapt care conduce la

' semnalelor din cele două canale, fe-

■ nomen care se produce, de obicei,
la apăsare^ butonului „mono“ al re¬
ceptorului sau amplificatorului. In

n acest caz însă, dispare şi efectul
; stereo, sursa sonoră virtuală con-
centrînţfu-se într-un singur punct,
faţa de situaţia iniţială în care ea era
repartizată în spaţiul dintre incintele
acustice (boxe). Qacă mixarea celor
doua semnale nu se efectuează total
(cu în căzui apăsării butonului
„mono"), ci printr-o diafonie contro¬
lata intre cele două canale, apare o
reducere a zgomotului, însoţită însă
de o aşa-numită „îngustare a bazei",
o reducere a efectului stereofonic.
Această diafonie controlată se poate
realiza în domeniul frecvenţelor
înalte, reducîndu-se astfel partea
cea mai supărătoare a zgomotului,
aşa cum se petrec, lucrurile în cazul
• montajului recomandat de ing. Cr.
I ivanciovici în numărul 4/1989 al re-

■ vi stei „Tehnium", montaj al cărui
1; principiu îl reia şi dezvoltă şi artico-
I Iul de faţă. Datorită faptului că efec-
j tui stereo al înregistrărilor actuale
I se asigură, în general, în banda
i frecvenţelor de peste '1 kHz, monta-
| jul citat provoacă o reducere însem-
I natâ a acestui efect, devenind astfel
1 nesatisfăcător pentru amatorii mai

1. pretenţioşi.

■ Dacă însă diafonîa la frecvenţe
| înalte devine controlată de amplitu-

dinea acestora, performanţele redu-
I catarului de zgomot se ameliorează,
şatisfâcindu-i şi pe cei mai exigenţi.
| în acest fel, filtrul de zgomot iniţial
’* devine un reducâtor dinamic de
zgomot, bazat pe variaţia diafoniei

■ între canale (deci variaţia lărgimii
, bazei) în funcţie de prezenţa şi am¬
plitudinea frecvenţelor înalte din
semnalul recepţionat. Trebuie men¬
ţionată şt posibilitatea variaţiei bazei
în funcţie de prezenţa sau amplitu¬
dinea diferenţei între canale (deci a
efectului stereo propriu-zis), care te¬

oretic ar asigura o reproducere mai
fidelă a semnalului stereofonic, însă
autorul a constatat, prin experienţă,
că îmbunătăţirea este aproape ne¬
observabilă faţă de montajele pre¬
zentate; în schimb, schemele sînt
mai complicate si mai greu de reglat
12 ].

Primul tip de reducător este pre¬
zentat în figura 1. Semnalul de la re¬
ceptor este aplicat repetoarelor rea¬
lizate cu TI şi T2, iar în continuare,
prin rezistenţele R9 şi R10, tranzis-
toarelor T3, T4, de pe emitoarele că¬
rora este cules şi condus către am¬
plificator. Diafonia amintită mai sus
se realizează prin perechile de con¬
densatoare C3—C4 şi C5—C6 (în
condiţiile în care K1.1— K1.2 este în¬
chis, deci reducătorul în funcţiune)
şi prin intermediul comutatoarelor
CMOS ICI. 1 şi ICI.2. Acestea fac
parte din circuitul integrat
MMC4016, numit comutator bilateral
cvadruplu şi se caracterizează prin
faptul că rezistenţa între pinii 1—2,
respectiv 3—’4, variază între valori
foarte mari (—IO 9 O) în cazul în care
tensiunea pe pinii 13, respectiv 5,
este mai mică de 2 V şi cîteva sute
de ohmi cînd această tensiune este
peste 3 V. între aceste praguri, re¬
zistenţa este variabilă, însă neliniară,
iar transmisia se face cu oarecare
distorsiuni, neglijabile însă la nive¬
luri mici, cum sînt cele ale semnale¬
lor din spectrul de peste 2—3 kHz.

Aşadar, pentru a obţine efectul
dorit, este necesar ca, în lipsa frec¬
venţelor înalte (pauză de semnal sau
semnale.fără componente de înaltă
frecvenţă), comutatoarele ICI. 1 şi
ICI.2 să fie închise (să conducă),
astfel că, datorită diafoniei prin con¬
densatoarele amintite, zgomotul în
banda 3-1-15 kHz este practic supri¬
mat, o dată cu efectul stereo care,
de fapt, în aceste cazuri nici nu
există.

în cazul apariţiei unui semnal ste¬
reo cu componente spectrale între 3
-M5 kHz, acestea sînt amplificate la
început de sumatorul realizat cu
T5—T6 (datorită condensatorului
CIO), selectate şi amplificate cu fil-
trul-amplificator realizat cu T7 şi re¬
dresate cu redresorul cu dublare de
tensiune realizat cu Dl—D2. Tensiu¬
nea negativă astfel obţinută, însu¬
mată algebric cu cea de pe cursorul
potenţiometrului R27, este aplicată
integral comutatorului CMOS ICI. 1,
care, dacă tensiunea pe pinul 13
scade sub 2,5 V, se blochează, dia¬
fonia prin el încetînd; dacă semnalul
redresat creşte în amplitudine, se
blochează şi al doilea comutator
ICI.2, diafonia dispărînd complet. în
acest caz, semnalul stereo este re¬
produs integral, apare si zgomotul,»

însă practic mascat de semnal şi
deci insesizabil.

PARTICULARITĂŢI
ALE SCHEME!

— Tranzistoarele TI şi T2 sînt po¬
larizate din sursă unică (divizorui
R5—R6) pentru a asigura funcţiona¬
rea corectă a sumatorului 15—T6,
care presupune egalitatea tensiuni¬
lor continue aplicate pe bazele tran-
zistoarelor T5—T6.

— Sumatorui realizat cu tranzis¬
toarele T5—T6 asigură adunarea
semnalelor din cele două canale.
fără a introduce o diafonie mai mare
de 40-1-45 dB, reaiizînd şi o caracte¬
ristică a amplificării crescătoare cu
frecvenţa, începînd cu 2 kHz.

— Filtrul realizat cu T7 este un fil¬
tru de ordinul 2, care separă com¬
ponentele peste 2 kHz ale semnalu¬
lui, avînd şi el o caracteristică de
amplificare crescătoare cu frecvenţa
(cu ajutorul grupului R26—CI4).

Cu ajutorul acestor două etaje se
realizează o amplificare de peste 30
dB a frecvenţelor de peste 3 kHz,
asigurîndu-se astfel amplitudinea
suficientă pentru redresorul
Dl— D2—CI5 şi, respectiv, pentru
comanda comutatoarelor.

în montaj s-a utilizat circuitul
4016, la care variaţia rezistenţei de
conducţie cu tensiunea nu prezintă
salturi. Pentru a nu apărea efecte de
„comutator închis-deschis", s-au uti¬
lizat două din cele patru comuta¬
toare din capsulă, montate astfel în-
cît să acţioneze succesiv. în lipsa
circuitului 4016 se poate utiliza
MMC4066, însă efectul menţionat
anterior va fi mai pregnant.

REGLAREA MONTAJULUI

Montajul realizat fără greşeli nu
necesită alt regiaj decît cel al poten¬
ţiometrului R27. Reglajul acestuia se
efectuează intercaiînd montajul între
receptor şi amplificator şi ascultînd
programul, de preferinţă cu o cască.
Pentru început, cursorul se aduce în
partea de jos (tensiune nulă pe
cursor); în pauzele de semnal se
aude pregnant zgomotul. Aducîn-
du-se cursorul în partea de sus,
zgomotul se reduce, însă senzaţia
de stereo se diminuează. După sesi¬
zarea acestor două situaţii se mane¬
vrează cursorul astfel încît la pasa¬
jele mai puternice ale semnalului
senzaţia de stereo să se păstreze,
iar la cele slabe zgomotul să se re¬
ducă. Aceasta se întîmplă în jurul
tensiunii de 1,8 V pe cursorul poten¬
ţiometrului.

Montajul descris se poate ali¬
menta din prearriplificator sau din

receptor, ei consumînd cca 7 mA.
Dacă tensiunea disponibilă nu este
de 6 V, se poate realiza' stabilizato¬
rul din schemă sau unul mai simplu
cu o diodă stabilizatoare de ten¬
siune.

Dispozitivul propus poate fi utili¬
zat în cazul recepţiei medii sau rela¬
tiv bune a emisiunilor stereofonice.
Pentru cazuri mai dezavantajoase
poate fi folosit montajul din figura 2,
care funcţionează în mod oarecum
asemănător cu cel din figura 1. Deo¬
sebirea constă în faptul că mixarea
(diafonia) între canale se realizează
prin R11, T5, R17, respectiv R12, T6,
R18, în toată banda de frecvenţe
transmisă. Cînd semnalui recepţio¬
nat are componente mai mari de
frecvenţă înaltă, comutatoarele
CMOS IC1.1 şi iC1.2 (normal blo¬
cate) devin conductive, atenuînd (cu
C3, respectiv C4) frecvenţele înalte
din circuitul de diafonie. în acest fel
se restabileşte efectul stereo, pre¬
zenţa frecvenţelor înalte mascînd
zgomotul. Reglajul se efectuează la
început în pauzele de semnal, cu
R27 la minimum, variind R17 şi R18
pînă.la dispariţia zgomotului în cele
două canale. Apoi se regiează R27
ca la montajul precedent.

* Pentru a inactiva dispozitivul, se
deschide K1.

Ambele montaje sînt concepute
pentru utilizare la recepţia emisiuni¬
lor de muzică uşoară. Pentru alte
genuri muzicale pot introduce anu¬
mite inconveniente. Astfel, pentru
voce solo îa montajul din figura 1,
se va monta un întrerupător care va
scurtcircuita rezistenţa R13 (ia
plus).

' BIBLIOGRAFIE;

1. Cristian Ivanciovici, Filtru de
zgomot, „Tehnium", 4/1988.

2. N. Gladkov, Reducerea ' dina¬
mică a zgomotului în tunerul „Laspi
0Q3-stereo“, „Radio", 5/1989.

3. I. Ardelean ş.a., Circuite inte¬
grate CMOS, Editura Tehnică, 1986.

POŞTA TEHNIUM

1BALEATON.'—jud. Dîmboviţa: :

Da, la temperaturi scăzute unele
aparate electronice îşi schimbă mo¬
dul de funcţionare.

încercăm să vă procurăm sche¬
mele solicitate şi să vi le trimitem.
Succes!

MIHAI CĂTĂLIN — Bucureşti

Şi colegii mei din redacţie vă mul¬
ţumesc pentru prieteneştîle urări.

Sperăm că aprovizionarea în vii¬
tor cu piese pentru constructorii
amatori se va îmbunătăţi.

Vom ţine cont de sugestiile dv, în
prezentarea unor articole viitoare,

BĂRBULESCU GRLANDG -
Bucureşti

Mulţumim. Montaţi vertical un fir
de sîrmă de cupru lung de 10—15
m. Dacă aveţi ocazia să treceţi pe la
redacţie, am putea să vă ajutăm sa
modificaţi blocul UUS.

Se poate - găsi un tub F88GC;
ţineţi legătura cu redacţia, eventual
telefonic.

CREANGĂ FLORIN - Tr. Măgu¬
rele

Greu de depanat prin corespon¬
denţă. Se pare că etajul final audio
este defect. Vorin reproduce
schema receptorului „Zefir".

NASTASIA LAURENŢIU — Crai-
ova

Turaţia motorului scade la nive¬
luri mari audio fiindcă alimentatorul
nu poate furniza curentul electric
necesar în această situaţie. în rest
vom publica în timp (amplificator
AF, telecomanda etc.)

TEHNIUM 3/1990

Deoarece cele mai frecvente „ac¬
cidente" la aparatura audio cu
bandă magnetică sînt legate de sis¬
temul de rulare a benzii magnetice,
vin în înîîmpinarea celor care doresc
să-şi modernizeze aparatul cu un
dispozitiv original, care poate fi rea¬
lizat de orice amator cu experienţă,
avlnd la, dispoziţie piese din produc¬
ţia curentă. Precizez că dispozitivul
se poate adapta la casetofon, cît şi
la magnetofon, funcţionarea aces¬
tora fiind similară.

Dispozitivul propus conferă meca¬
nismului unui casetofon (magneto¬
fon) securitate deosebită la rularea
benzii magnetice pe oricare din cele
trei funcţiuni: redare, repede înapoi
şi repede înainte.

Se cunoaşte faptul că ia unele ca¬
sete uzate sau de calitate îndoiel¬
nică ia care apare frecare între ca¬
pacele acesteia şi bobinele cu
bandă* apar. fluctuaţii de viteză sau
opriri ale bobinei acceptoare, care
nu mai înfăşoară banda şi, ca ur¬
mare, aceasta este prinsă de axul de
antrenare sau rola presoare, biocînd
în cele din urmă motorul şi deterio-
rînd banda.

Dispozitivul prezentat îşi propune
oprirea automată a motorului în ori¬
care din următoarele cazuri:

— rola acceptoare oprită în timpul
sau la sfîrşitul redării;

— rola acceptoare sau/şi debi¬
toare oprită la sfîrşitul rulării rapide;

— oricare rolă oprită în timpul re¬
dării sau rulării rapide datorită rupe¬
rii _ benzii magnetice.

. în esenţă, circuitul conţine urmă¬
toarele subansambluri:

— două generatoare care furni¬
zează impulsuri sincrone cu unghiul
de rotaţie al celor două role de înfă¬
şurare a benzii magnetice;

— două circuite de derivare a im¬
pulsurilor;

— două integratoare MILLER (ge¬
neratoare de rampă de tensiune);

— un circuit logic „Şl“;

— un tranzistor de comandă a
motorului;

— un circuit de memorare a stării
„BLOCAT".

Prezenţa impulsurilor provenite de
la cele două role de înfăşurare a
benzii menţine în saturaţie tranzisto¬
rul de comandă T7 prin intermediul’
integratoarelor MILLER (T6, TIO) şi
al circuitului logic „Şl“ (TI, T2, Dl,
D2, TI4, TI5, D8, D9) şi împreună
cu CI, C4, R4, R13, R16, R17 for¬
mează circuite de derivare necesare
în cazul în care oricare din discuri
s-ar opri pe un sector luminos şi fo-
totranzistorul ar rămîne saturat.

Impulsurile apar la trecerea de la
un sector opac la unul transparent
(sau invers) prin fluxul luminos.

Configuraţia în care se află T5,
T3, T4 şi T11, TI2, T13 permite du¬
blarea frecvenţei impulsurilor, în
acest fel micşorîndu-se durata mi¬
nimă de temporizare dintre două im-

fie acţionat chiar de tasta PAU^H

Dispozitivul nu -admite variaţii S

tensiune mai mari de 0,5 V în regljH

de lucru pentru alimentare intre 6fl
9 V, altfel funcţionarea este comp*
misă. Se recomandă alimentare^
dispozitivului de la o surse ^tabilfl

zată (în cazul în care aparatul !■

care se montează nu are). Nu sec*

performanţe deosebite de stabila

zare, ci doar variaţia tensiunii la i<9
şire mai mică de 0,5 V în regim dijfl
namic (cu motorul în funcţiune);*

Realizarea cablajului imprimat răi
mine la latitudinea constructorului
amator, dimensiunile acestuia fund
impuse de spaţiul disponibil în apa*
râtul în care urmează să fie montat,
precum şi de dimensiunile pieselor-
In figura 2 se prezintă o variantă de:
Cablaj imprimat.

Partea de „mecanică" a montaju¬
lui o reprezintă montarea unui ‘oto-
tranzistor de o parte a discului-tam-j
bur perforat şi a unui LED de cea¬
laltă parte a discului (ce preferinţa!
în spectrul infraroşu, unde sensibili¬
tatea fototranzistoarelor este ma-i
ximâ).

Această operaţie se executa pen-|
tru fiecare din cele doua role-aisc
de înfăşurare a benzii. Pe o circum-i
ferinţă determinată de o raza conve¬
nabilă se vor practica găuri. Reco¬
mand a se practica între 6 şi 10
găuri în rola-disc (personal am
practicat 9 găuri). Desigur, este de
dorii un număr cît mai mare de
găuri, dar aceasta are efect negativ
asupra circuitului datorita timpiloi
de comutare ai fototranzistoareior
Un număr prea mic de gaun {teore¬
tic o gaură pe rotaţie) măreşte inutil
timpul de comandă al opririi moto:
■rului. Cu puţină fantezie şi imagina¬
ţie, fiecare îşi poate alege variante
optimă de realizare a găurilor ir
cele două roie-disc. Deoarece dis¬
pozitivul este un circuit de'imput
suri, sînî puţine măsurătorile reie
vante ce se pot face cu ajutorul unu
voltmetru de curent continuu. Ten¬
siunile constante sînt notate p<
schemă şi pot diferi cu circa 10°
(pentru V alimentare ~ 9 V).

OPTIMIZARE

pulsuri succesive, determinate de
rotirea discurilor. Din colectoarele
tranzistoarelor T5, T11 se atacă in¬
tegratoarele MILLER (T6, TIO), care
au rolul de a menţine circuitul „Şl",
precum şi tranzistorul de comandă
T6 saturate pe toată durata dintre
două impulsuri succesive, formate
de rolele disc pentru viteza minimă
de rotaţie (exemplu: rola debitoare
plină la începutul redării unei
benzi). Oricare din role încetează să
se rotească din cauzele enumerate
mai sus, generarea impulsurilor este
oprită şi tranzistorul de comandă T6
se blochează, oprind circuitul de ali¬
mentare a motorului. Există posibili¬
tatea ca după oprirea unei role, deci
lipsa impulsurilor, circuitul să dea
comanda de oprire a motorului,
după care aceeaşi rolă să se ro¬
tească din nou din energia înmaga¬
zinată în elemente din mecanism,
deci revenirea impulsurilor. Din
aceasta rezultă că motorul funcţio¬
nează periodic (în salturi), iar dispo¬
zitivul nu îi poate opri. Pentru a
evita această situaţie, schema are
inclus şi un circuit de memorare a
primei blocări a tranzistorului de co¬
mandă T6, după care inhibă orice
apariţie ulterioară a unor posibile im¬
pulsuri prin blocarea circuitului lo¬
gic „Şl". ■

■Circuitul de memorare este, în
esenţă, un circuit basculant bistabi!
şi este realizat cu TI6, TI7, TI3,
D10, DII şi elementele pasive afe¬
rente. Circuitul basculant bistabil
poate fi într-una din două stări posi¬
bile:

Cu tranzistoarele blocate sau sa¬
turate, cea din urmă fiind starea în
care s-a memorat prima oprire a
motorului, după care, cu ajutorul
tranzistorului TI8, se inhibă circuitul
logic „Şl" (deci orice apariţie ulte¬
rioară a impulsurilor). Dioda DII
(LED) semnalizează intrarea în func¬
ţiune a memoriei (starea „BLO¬
CAT"). Resetarea memoriei (POZI¬
ŢIE DE AŞTEPTARE) se poate face
prin întreruperea alimentării (tasta
STOP) sau prin acţionarea tastei
PAUZĂ. Comutatorul K2 permite
utilizarea sau nu a memoriei.

Tensiunea de alimentare a monta¬
jului este dictată de tensiunea nomi¬
nală de intrare în regulatorul moto¬
rului şi poate fi cuprinsă între 6 şi 9
V, cu modificări în schema electrică,

conform tabelului 2. Elementele
care necesită ajustări în cadrul pro¬
belor sînt condensatoarele C3 şi C4,
a căror valoare depinde de factorul
de amplificare (h21E) a! tranzistoa¬
relor T5 şi T7. Pentru C3 şi C4 se
vor folosi tipurile cu POLIESTER
METALIZAT. Valoarea condensatoa¬
relor C3 şi C4 se va ajusta astfel:

— se conectează un voltmetru la
ieşire (colector T6 — masă);

— se pune colectorul T5 la masă
(—) şi se ajustează valoarea con¬
densatorului C3, urmărindu-se ca
indicaţia voltmetrului să fie con¬
stantă. Dacă tensiunea oscilează rit¬
mic, se măreşte valoarea (C3) pînă
cînd indicaţia voltmetrului devine
constantă. La fel se procedează cu
C2, punînd colectorul tranzistorului
T11 la masă (—). Se Va ajusta C2
pentru durata maximă a impulsului
format în emitorul tranzistorului TI,
iar C3 pentru durata maximă a im¬
pulsului format în emitorul tranzis¬
torului TI4. Durata maximă a impul¬
sului se obţine atunci cînd rola res¬
pectivă are viteză de rotaţie minimă
(în poziţia REDARE, cu roia plină cu
banda). Orientativ, valoarea conden¬
satoarelor poate fi cuprinsă între 15
nF şi 100 nF, fund invers proporţio¬
nală cu h21E şi cu numărul de im¬
pulsuri pe rotaţie furnizate de rola
disc.

Contactul PAUZĂ se va închide
numai la apăsarea tastei PAUZĂ
(PAUSE SW-K1) la capătul cursei,
fiind deschis în poziţia de repaus şi
de lucru a acesteia. Este necesar
acest contact înîrucît la acţionarea
tastei PAUZĂ (motorul este oprit!)
nu se mai generează impulsuri, iar
revenirea asupra funcţiei REDARE
necesită resetarea dispozitivului.
Este obligatoriu ca contactul K1 să

dinspre faţs

13 rl+.?y-Ţ
R5

560-sl r? T6

DSJS/C

. {ŢTŢ) POZIŢIA REPARE, RULARE RAPIDĂ
F^7| P6ziŢIA PAUZĂ MOTOR OPRIT K 2 DESCHIS Dfl APRINS

TENSIUNILE slNT MĂSURATE PENTRU Ual. = 9V FAŢĂ DE MASĂ (i.)

TEHNIUM 3/1990

TABEL CU DISPOZITIVE SEMICONDUCTOARE

ELEMENTE

TIP

TI, T2, T4, T5, T7, T8, T9, T1 1,
TI 2, TI4, TI 5, TI 7

T7 -

T3, T6, TIO, TI3, T16

BC171. 3C172, BC107, BC108

BD236, BD238, BD136

BC251, BC252, BC177, BC178

FT1, FT2

FT201, FT202 (ROL31, ROL36)

Dl. D2, D3, D4, D5, D6, D7, D8,
D9, DII, Dl2, D13

BA170, BÂ171, 1N4148

LED (VEZI TESTUL)

D10

vezi celălalt tabel

Evident, se pot utiliza şi alte tipur

i echivalente în locul celor propuse.

TABEL CU VALORILE ELEMENTELOR CARE DIFERĂ ÎN
FUNCŢIE DE TENSIUNEA DE ALIMENTARE

ELEMENTE/VALOARE

6,0 V

. 7,5 V

9,0 V f

R1, R19

47,0 kil

56,0 kil

68,0 kil

R6, R15

1,2 kil

1,8 kil

2,2 kil

R8, R11 A

6,8 kil

8,2 kil

10;0 kil i>

R22 £

2,2 kil

2,7 kil

3,3 kil 1

R26

0,33 kil

0,56 kil

0,82 kil

R27*

0,33 kil

0,47 kil

' 0,62 kil

D10**

PL3V9Z

PL5V6

‘ PL6V2

PL4V3Z

PL5V1

PL5V6

* se ajustează în funcţie de intensitatea prin Dl 2, Dl 3
** se pot utiliza din familia „PL“ cît şi „DZ".

. 1. PREZENTAREA SCHEMEI

Principial, schema este asemănă¬
toare cu cifrul pe care l-am publicat
în Almanahul „Tehnium 1987“ la pa¬
gina 62, sub titlul „Selector logic 1 '.
Spre deosebire de schema prece¬
dentă, aceasta prezintă anumite par¬
ticularităţi:

a) formarea codului se face prin
intermediul unui disc telefonic obiş¬
nuit;

b) schema conţine circuite inte¬
grate CMOS, ceea ce conferă reale
avantaje în ceea ce priveşte puterea
consumată şi imunitatea la zgomot;

c) montajul consumă curent din
sursa de alimentare doar aîît timp
cît durează formarea codului la disc.

Schema păstrează avantajul versa¬
tilităţii, numărui de combinaţii posi¬
bile fiind de IO 16 , iar programarea
j rămîne ia fel de facilă, printr-o ma-
| trice 10x16, cu scurtcircuite progra¬
mabile, în noduri.

I 2. PRINCIPIUL DE FUNCŢfO-
| NARE

La rotirea în sens orar a discusui
telefonic, se închide K„ (MD) care,
prin tranzistorul T 1t alimentează
montajul electronic. Eliberat, discul
se roteşte uniform în senssflnvers şi,
prin intermediul impulsurilor pro¬
duse de K 12 (NI), incrementează nu¬
mărătorul Johnson (MMC) 4017 şi
triggerează, respectiv retriggerează,
monosîabiiul (MMC) 4047, care va
menţine tensiunea de alimentare
(V D n) conectată timp de 5—6 s de
la ultima retriggerare; dacă în timpul
temporizării, Cl 3 nu primeşte impul-
| suri de la K 12 , monostabilul, bascu-

iînd, va forţa baza tranzistorului T,
la masă, montajul deconectîndu-se
de la sursa de alimentare.

Dacă toate cifrele au fost formate
în conformitate cu codul stabilit pe
matrice, o dată terminată incremen- .
tarea celei de-a 16-a cifre, poarta
NAND, formată din P 7 , P 8 , comandă
saturarea tranzistorului T 2 , care, la
rîndul său, poate alimenta un releu,
un mic electromagnet, sau poarta
unui tiristor. Inversoarele P 1( P 2 , P 3 ,
împreună cu componentele afe¬
rente, formează un monostabii care
resetează numărătorul 4017, pregă-
tindu-l pentru numărarea unui nou
tren de impulsuri. Numărătorul 4520
(hexazecimal) ' este incrementat o
dată cu resetarea lui 4017. Grupurile
R 2 C 2 şi R 4 C 5 au rolul de a reseta in¬
tegratul 4520, respectiv monostabi¬
lul 4047, la cuplarea tensiunii V DD .

Din modul de funcţionare se pot
trage cîteva concluzii:

1) capsula 4067 este utilizată ca
multiplexor cu 16 intrări;

2) capsula 4047 este utilizată ca
monostabii retriggerabil;

3) pentru ca montajul să aibă con¬
sum redus, este necesar ca C lf C 2 ,
C 5 să fie cu pierderi minime, T, şi T 2
alese cu factor (3 mare şi curent re¬
zidual de colector cît mai mic, iar
reieul de sensibilitate mare;

4) dacă se doreşte prelungirea co¬
menzii releului, se poate şunta tran¬
zistorul T 2 cu o pereche de contacte
ND ale releului.Tn acelaşi timp, pen¬
tru o mai mare economie de putere,
ca încă o pereche de contacte ND
ale aceluiaşi releu să fie conectate
în paralel cu joncţiunea B-E a tran¬
zistorului T 2 . In acest fel, temporiza¬
rea integratului 4047 se poate regla

CIFRU

VSOREL VAIMSAs Carae®

.[C RC R V m __

i-°* ' . f au d

f f ? ft i | uz

«23 %!l

& p>ur

- i% MMC 4017
LĂJ-L±J, 5 6 7,

A 16 /

01 . 9

15 MATRICE

16*10

i\ r —r~

la 0,5—1 s, fiind mai mult desîf-sufi-
cient pentru anclanşarea fermă' a re¬
leului.

3. INDICAŢI! DE MONTAJ

Cablajul imprimat se va realiza cît
mai îngrijit, evitîndu-se astfel scur¬
gerile parazite de curent între trasee
adiacente, care pot da naştere la
tranziţii parazite în interiorul inte¬
gratelor şi consum inutil de putere.
Tranzistorul T, va fi selecţionat cu
un curent rezidual de colector cît
mai mic. Condensatorul C, va avea
valoarea de cca 2,2 mF cu tantal. Tot
montajul se va introduce într-o car¬
casă, care are tot interiorul ecranat
cu un ecran continuu din staniol,
care va fi conectat la printr-un
conductor gros şi cît mai scurt. Se
presupun cunoscute regulile de ma¬
nipulare a integratelor CMOS.

Toate componentele sînt de pro¬
ducţie indigenă.

LISTA DE PIESE:

CI 1 - MMC 4520; CI 2 - MMC
4067; CI 3 — MMC 4047; CI 4 —
MMC 4017;- PI, P2, P3, P5 P6 —
MMC 4069; P4, P7 — MMC 4011; P8

— MMC 4081 (3/4); TI, T2 — BC
109; Dl h- D7 — 1N40Q1; CI — 2,2
M F, tantal; C2 — 0,33 M F; C3, C4 —
0,01 mF; C5, C6 — 100 nF; R1 — 20
k£2; R2 — 610 kil; R3 — 220 kil; R4 4-
R21 — 20 kil; R22, R23 — 2 kil; R24

— 20 kil; REL — 9 V/20 mA; Vcc —
12 V ±15%.

BIBLIOGRAFIE:

Microelectronica — „Circuite inte¬
grate CMOS — manual de utilizare"

— 1986.

TEHNIUM 3/1990

SATELIŢI IV şi programe ce se pol recepţiona

în România

Or. fix. DRAQOŞ FALIE

transmisii DBS nu au fost lansaţi inca, se extinde din ce in ce mai nuH
recepţia individuala a emisiunilor de televiziune transmise de/catrjp
sateliţii existenţi. In acest scop au fost lansaţi sateliţi noi,
fi de exemplu ASTRA.

Unele companii ce difuzează emisiuni de televiziune prin satelMH
percep o anumita taxa pentru dreptul de a fi recepţionate si pentru a-fM
mai sigure de acest lucru unele dintre ele folosesc diferite sisteme'4®
codare a semnalului. Alte companii folosesc sistemul de reclame pentrtM
a-si acoperi cheltuielile. Recepţia anumitelor emisiuni este declara™
ca fiind complet gratuita cheltuielile de transmisie fiind suportate d$l
guvernul unei anumite tari. De exemplu, WORDNET-ul este finanţat dei
către Guvernul Statelor Unite. In plus, fata de cele de mai sus exisţil
legi privind dreptul de a recepţiona aceste emisiuni specifice fiecarull
stat in parte, acestea pot stabili drteptul de a recepţiona orid||
pornind de la principiul ca orice semnal ce vine din 'per si cade
gradina mea devine proprietatea mea si deci este la latitudinea mea daca*
vreau sa-1 recepţionez sau nu. De partea cealata a extremei se situea*|*
opinia ca orice vine din exterior si indiferent pe ce cale, este rau sij
ca atare este interzis de a fi recepţionat.

In continuare vom prezenta date referitoare la unii sateliţi ce -si^|
pot recepţiona.

-XntBisat VF 12. Poziţie orbitala--60 grade E.

Azimut 44 gr. S-E, elevaţie 29 gr. (pt. Bucureşti).

Intelsat VF 12.

Poziţie orbitala 60 grade E.

27,5° West 8° West
Intelsat Telecom 1 A
VA-F11

Pina in momentul de fata, deasupra Europei nu au fost lansaţi
sateliţii artificiali destinaţi transmisiilor de televiziune direct din
satelit (D.B.S.). Cu toate acestea, serviciile destinate acestora au
fost preluate de către alţi sateliţi de telecomunicaţie din alte benzi
de frecvente, urmindu-se intr-un fel istoria din Statele Unite. In
S.U.A., datorita posibilităţilor tehnologice de care dispune aceasta
tara, in jurul anilor 1970 au inceput sa apara instalaţii pentru
receptionarea emisiunilor de televiziune ce se transmiteau direct din
satelit. Aceste emisiuni, transmise in benzile de frecvente alocate
serviciilor de uz profesional, erau destinate, in mare parte,
retransmiterii pe canale de televiziune terestre sau pe reţeaua de
televiziune prin cablu, in alte regiuni ale tarii. In acel moment s-a
pus problema legalităţii receptionarii acestor emisiuni in mod
individual. Situaţia era confuza datorita faptului ca recepţia
individuala cu toate ca nu era considerata ca ilegala, totuşi nici nu
era aprobata de vre-o lege.

In Octombrie 1979, FCC-ul, forul echivalent cu MTTC-ul din tara
noastra, a decis ca staţiile de recepţie particulare a emisiunilor
transmise direct prin satelit sa poata funcţiona liber, fara nici o
autorizaţie din partea guvernului federal. Aceasta decizie presupun c-a a
avut la baza faptul ca majoritatea emisiunilor se autofinantau prin
reclamele intercalate in cursul programelor transmise. A fost adoptata o j
lege ce prevede dreptul de recepţie al acestor emisiuni fara perceperea
vreunei taxe, pentru progrâmele destinate transmisiei prin cablu contra
cost, cei interesaţi urmau sa-si codeze sau secretizeze transmisia
pentru a nu putea fi recepţionată decit de persoanele autorizate.
Aceasta decizie a FCC-ului a atras după sine dezvoltarea spontana a
companiilor productoare de echipamente de recepţie cit si a celor de
difuziune a emisiunilor, intensificindu-se si programul de lansare a
satelitilot artificiali de telecomunicaţii.

Deoarece majoritatea sateliţilor de telecomunicaţie operaţionali in
perioada 1970-1980 emiteau in banda C, de 4 GHz (3,7 - 4,2 GHz), primele
instalaţii de recepţie individuale au fost realizate pentru aceasta
banda de frecvente. In continuare, datorita extinderii televiziunii prin
satelit, practic, in S.U.A. cea mai utilzata banda de frecvente a ramas
banda C, benzile de frecvente superioare, de abia in ultimii ani au
inceput sa aiba o extindere notabila.

Majoritatea antenelor de recepţie din banda C aveu un diametru mai
mare de 3 m, datorita intensităţii mici a semnalului recepţionat.
Ulterior, după lansarea unor sateliţi mai puternici si prin
inbunatatirea cifrei de zgomot a convertoarelor, a fost posibila
reducerea diametrului antenelor.

Ulterior, in Europa s-a petrecut . un fenomen similar creindu-se
posibilitatea recepţiei individuale a emisiunilor transmise de sateliţii
ce emiteau in benzile de frecvente alocate telecomunicaţiilor
profesionale. Intrucit cea mai utilizata banda de frecventa in care
emiteau aceştia era 10,95 - 11,7 GHz, si instalaţiile de recepţie

individuala au fost realizate pentru aceasta banda. Acei ce doresc sa-si
achiziţioneze un LNC din Statele Unite trebuie sa fie atenti specificind
exact banda de frecventa a acestuia deoarece un LNC pentru banda C este
practic inutilizabil in Europa. Astfel in Europa, deşi sateliţii pentru

Azimut 44 gr.

S-E, elevaţie

! 29 gr.

(pt.

Bucureşti).

Program

ore

limba

frecventa

sunet

pol.

nr. codat

tran.

GHz

MHz

o/v

transp. da/nu

RTL

germana

9,745 *

6,65

WDF

germana

10,105

6,65

Tele 5

germana

11,138

6,65

3W nu

BFS 3

ge rmana

11,174

6,65

4W nu

BR 3

germana

11,174

6,65

4W nu

AFRTS

Germany

engl.

11,495 digital

3E . B-MAC :

Eins Plus

germana

11,550

6,65

5W nu

Pro 7

germana

11,600

6,65

6W nu

DFS 1

Kopernikus. Poziţie

: orbitala 23,

5 gr. E.

Azimut 4,31 gr.E , elevaţie

! 39,2 g:

r. (pt

:. Bucureşti):

Program

ore

limba

frecventa

sunet

: ? ol ‘

nr. codat

tran.

GHz

MHz

o/v

transp. da/nu

3 SAT

germana

11,600

6,65

B2 nu

SAT 1

ge rmana

11,600

6,65

Bl nu

Eins Plus

germana

11,625

6,65

CI nu

RTL Plus

germana

11,675

6,65

C2 nu

Pro 7

.12

germana

12,558

6,65 "

2 nu

West 3

germana

12,658

6,65

5 nu

Tele 5

germana

12,692

6,65

6 nu

BFS 3

germana

12,725

6,65

v ■

7 nu

ASTRA

IA. Poziţie orbitala 19,2 ;

gr, E.

Azimut 10,02 gr. V .elevat:

Le 38,8g

r. (pt. Bucureşti).

Program

ore

limba

frecventa

sunet

pol

nr. codat

tran.

GHz

MHz

o/v

transp. da/nu

Scfeen

Sport

engleza

11,214

6,50

1 nu

TV 3

(Scansat)

engleza

11,244

digit

3 da

Eurosport

. 18

engleza

11,259

6,50

4 nu

Children*

Channel

engleza

11,273

6,50

5 nu

Life

style

engleza

11,273

6,50

5 nu

TV 1000

engleza

11,303

digit

7 da

BBC

0,5

engleza

11,318

6,50

V „

8 nu

Sky One

engleza

11,318

6,50

8 nu

Film Net

engleza

11,362

6,50

..o

11- da

Sky News

engleza

11,377

6,50

12 da

Eutelsat 1F1. Poziţie orbitala 16 gr.

Azimut 14,

24 gr. V,

, elevaţie 38,

,3 gr. (pt. Bucureşti).

Program

ore

limba

frecventa

sunet

pol.

nr. codat

tran.

GHz

MHz

o/ V.

transp. da/nu

Nordic

Channel

11,476

6,60

10 nu

Eutelsat IF4.

Poziţie orbitala

13 grade Est,

Azimut

18,4 gr.

E, elevaţie

37,6 gr.

. (pt.

Bucureşti)

Program

ore

limba

frecventa sunet

pol.

nr. codat

tran.

GMHz

MHz

O/V

transp. da/nu

RTL plus

germana

10,760

6,60

1 nu

PAL

PAt^

PAL

7 .

r? • ,<ă

vtâ

77 —t*

Intelsat VF-11. Poziţie orbitala 27.5 grade Vest.
Azimut 62,4 gr. Est elevaţie 17,3 gr. (pt. Bucureşti).

frecventa sunet
GHz. MHz.

pol. nr. codat Vitei
o/V transp. da/nu I

I BBC TV-

: Europe 17 engleza
i Children’s

Fig. 2: EUTELSAT
l-F-1 (ECS1)

10,95 GHz - 11,70
GHz

Spotul Est

EBC

germana

10,987

6,50

Tleclub

germana

10,987 .

6,65

3 Sat

6-7

germana

11.091

6,60

Film-Net

engleza

11,140

6 * 60

TV 5

franceza

11,472

6,65

One World

Chanel

1,5

engl

11,472

6,60

Word Net

4 '

engl.

11,486

6,60

Sat 1

ge rmana

11,508

6,65

Galavision

Europe

11,565

6,65

EBC

0,5

engleza

11,650

6,65

Eurosport 4

germana

11,650

6,60

Sky One

engleza

11,650

6,65

Super

Channel

engl.

11,674

6,65

Eutelsat 1F5.

Poziţie

orbitala

10 1

grade E.

Azimut 22,4 gr.

. V, elevaţie 36,8 gr. (pt. Bucureşti).

Program

ore

• limba

frecventa

sunet

pol

. nr.

codat

Video

tran

GHz

MHz

O/V

transp.

da/nu

3 SAT

ge rmana

10,989

6,65

PAL

Rai Uno

ital.

11,010

6,60

PAL

TVE-1

spaniola

11,149

6,60

PAL

SIP Canal

Courses

11,472

digit..

B-MAC

Rai Due

ital.

11,840

6,60

PAL -

TVE-2

Eutelsat 1F2.

Poziţie

orbitala 7 ]

gr-E,

Azimut 26,36 gr. V , elevaţie 35,8

gr-

(pt. Bucureşti).

Program

ore

limba

frecventa

sunet

pol

. nr.

codat

Video

tran

GMHz

MHz

O/V

transp.

da/nu

World

Net

engl.

11,503

6,60

SECAM

Pace

engl.

11,676

6,65

PAL

Intelsat VAF 12. Poziţie orbitala 1 gr. V.

Azimut 36,3 gr. V , elevaţie 32,4 gr. (pt. Bucureşti).

Program ore limba
tran.

frecventa sunet pol. nr. codat Video

GHz MHz o/v transp. da/nu

Nor-Net
West 3
Tv Norge
Tv N
SVT 1
SVT 2
NRK

3-4

6-7

10,969

11,010

11,016

11,132

11,177

11,683

6,60

6,65

6,60

digit

PAL

C-MAC

NRK. Poziţie orbitala 5 gr. V.

Azimut 28,9 gr. V , elevaţie 35,07 gr. (pt. Bucureşti).
Polarizare circulara.

im!

!p|

; Channel 10 engleza
j Under Net 3 engleza
; CNN 24 engleza
! Discovery

i Channel 6 engleza
| SIS 3-4 . engleza

Pan Am Sat 1.

Program ore limba
tran.

11,015

11,135

11,155

11,175

11,591

6,60

6,65

6,15 i
digital i

Fig. 3: INTELSAT
VA-F12

10,95 GHz — 11,70
GHz

Spotul Vest

2W nu PAL

3W nu PAL

2E nu PAL

4W NU PAL

5/6W da B-MAC

Poziţie orbitala 45 gr. V.

frecventa sunet pol. nr. codat Video

GHz MHz o/v transp. da/nu

| Galavision

U.S.A. 24 engleza

Spot Ost

11,515 6,80

GţŞ)

^ <gîlg>

im*

Fig. 4: INTELSAT
VA-F11

10,95 GHz — 11,70
GHz

Spotul Est

-20 . 10

ore limba
tran.

frecventa sunet
GHz MHz

pol. nr. codat Video
L/R transp. da/nu

8-9

12,322 digit L
Telecom IC. Poziţie orbitala 5 grade Vest.

Azimut 40,8 gr. V, elevaţie 30,5 gr. (pt. Bucureşti),

Program ore limba

frecventa sunet
GHz. MHz.

pol. nr. codat
O/V transp. da/nu

M 6 10 franceza 12,522 5,80
Antenne 2 18 franceza 12,564 5,80
La Cinq 24 franceza 12,606 5,80
Canal J 10 franceza 12,732 5,80

TDF IA - TV Sat2.
.Azimut 55,2 gr. V, .

SECAM

PAL

Poziţie orbitala 19 gr. W.
îlevatie 22,5 gr. (pt. Bucureşti).

frecventa sunet
GHz MHz

pol.

R/L

nr.

transp.

codat
da/nu

11,881 digit.

Fig. 5: TELECOM
IA

12,5 GHz
GHz
8° Vest

12,75

TEHNIUM 3/1990

then

secvenţa

structuri

end

INIŢIERE

ÎN PROGRAMARE

then

continue

else

secvenţa

structuri

poate ca să nu se execute nici mă¬
car o dată secvenţa de structuri
(atunci, cînd din start nu are loc
condiţia), pe cînd la structura repe¬
titivă condiţionată ulterior se exe¬
cută ce! puţin o dată secvenţa de
structuri din componenţa ei.

Exemplul 4.

Dacă notăm cu E3 secvenţa de
structuri care se constituie în soluţia
dată !a exemplul 3 şi dorim reluarea
pentru mai multe numere, nu numai
pentru un n, atunci soluţia este cea
din figura 12.

Observaţie. Dacă atunci cînd se
solicită k (read k) se tastează la cla¬
viatura terminalului prin care opera¬
torul colaborează cu calculatorul va¬
loarea 1, nu se reia problema cu un
alt n, pe cînd dacă se tastează altă
cifră, se solicită un alt n.

Exemplul 5

Să se rezolve problema din exem-
lui 3 numai pentru numere naturale
cuprinse între 1 şi 100 000.

Soluţia este dată în figura 13.

3. Probleme rezolvate

Pentru a consolida cunoştinţele
prezentate pînă aici vom rezolva cî-
teva probleme.

3.1. Se consideră n valori furni¬
zate una cîte una. Să se determine
care este maximă şi să se precizeze
dacă este unică.

Observaţii

1. Prin n am notat numărul valori¬
lor ce se vor citi.

2. Variabila x este destinată păs¬
trării numărului curent analizat. -

3. în m se păstrează valoarea ma¬
ximă, iar în r se reţine numărul de
apariţii ale acesteia.

3.2. Fie a, b, c trei variabile reale.
Să se precizeze dacă valorile lor pot
constitui laturile unui triunghi, cai-
culîndu-se.aria acestuia (cu formula
lui Heron), iar în caz contrar să se
dea mesajul „Nu pot constitui laturi
ale unui triunghi’*.

în rezolvarea problemei am pornit
de la ideea că a, b, c pot fi laturi de
triunghi dacă:

max(a,b,c)<a+b+c—max(a, b, c)
de unde relaţia
max(a, b, c,)<(a+b+c)/2
care determină structura alternativă
folosită.

Observaţii

a. Cu ocazia acestui exemplu am
introdus două funcţii, max şi sqrf,
prip care se determină.valoarea ma¬
ximă dintr-o succesiune de valori (in
cazul de faţă, maximum dintre a, b,
c), respectiv radicalul de ordinul doi
dintr-o expresie numerică.

(URMARE DIN NR. TRECUT)

2.3. Structuri repetitive

Structura repetitivă fundamentală
are una din reprezentările din figura
8, observînd similitudinea cu struc¬
turile alternative, în ceea ce priveşte
marcarea începutului prin cuvintele
cheie while/cît timp şi evidenţierea
sfîrşitului prin end/sfîrşit.

Exemplul 2

Să se determine media aritmetică
a n note ce le are un elev (precizate
una cîîe una), dacă n este cel puţin
egal cu 3. Să se dea un mesaj cînd
n nu satisface condiţia.

Soluţia este dată în figura 9.

Precizăm că am notat cu x varia¬
bila în care se citesc rînd pe rînd
cele n note, cu s variabila în care se.
însumează notele, iar cu i variabila
care numără notele furnizate. Struc¬
tura repetitiva utilizată în acest
exemplu s-a evidenţiat prin înca¬
drare în dreptunghi.

Exemplul 3

Dîndu-se un număr natural n, să
se afişeze cifrele lui începînd de la
cifra unităţilor spre cifra de rangul
cel mai mare.

Soluţie

Notăm cu x variabila a- cărei va¬
loare de început este n, iar cu q va¬
riabila în care se reţine partea în¬
treagă a împărţirii lui x la q (ceea ce
se va nota cu q:=[x/10]). în felul
acesta c.:=x-q-10 reprezintă, atunci
cînd x este egal cu n, cifra unităţi¬
lor. Dacă vom efectua operaţiile x:=
q şi q:=[x/1Q], atunci prin c:=x-q.10
se va obţine cifra zecilor. Aceste
operaţii se vor succeda atît timp cît
x>9, soluţia problemei fiind cea din
figura 10.

Observaţie. Variabila de lucru x
are ca valoare iniţială pe n, iar în
continuare valorile ei sînt cîturi q.
Dacă, de exemplu, n este 123,
atunci valorile lui x vor fi, pe rînd,
123; 12; 1, iar cele ale lui q vor fi 12;

then

write "corijent

Pe lîngâ structura repetitivă fun¬
damentală prezentată anterior vom
mai utiliza una similară a cărei re¬
prezentare este cea din figura 11.

Se observă că aici condiţia este
ulterioară secvenţei de structuri,' în
timp ce la structura anterioară con¬
diţia este înaintea secvenţei de
structuri. De aici, deosebirea dintre
cele două tipuri de structuri repeti¬
tive: la structura fundamentală se

r sene
11 Promovat »

TEHNIUM 3/1990

, whiie

cît timp c

sfsrştf

«secvenţă II

secvenţa §

1 structuri j|

structuri 1 [email protected] 4 *

I „—

structuri

repetă , j

secvenţă 4
structuri

b. în loc de a folosi sqrt, puteam
scrie:

lei s:=(p,(p-a).(p-b).(p-c)) t( 1 / 2 )
caracterul 1' înserrmînd ridicarea la
putere; astfel se pot realiza ridicări
la putere.

c. în evaluarea valorilor expresiilor
numerice se ţine cont de priorităţile
(în ordine descrescîndă):

— se ţine cont de paranteze, în-
cepînd cu cele mai interioare;

— evaluarea funcţiilor numerice;

— ridicările la putere;

— înmulţiri/împărţiri;

— adunări/scăderi.

Cînd există operaţii consecutive
de aceeaşi prioritate, se aplică ordi¬
nea stînga-dreapta, exceptînd 'ridi¬
cările la putere, cînd aceasta este
dreapta-stînga.

3.3. Se furnizează n triplete a, b, c
de numere întregi. Să se precizeze

cîte din triplete au elementele strict
pozitive.

Să notăm cu x variabila destinată
numărării tripletelor cu prioritatea
din enunţ, care se va iniţializa cu
zero deoarece valoarea ei se va con¬
strui din aproape în aproape. Cu i
vom nota variabila care numără tri¬
pletele citite. în aceste condiţii solu¬
ţia problemei este dată mai jos.

Observaţie: S-a introdus, prin
acest exemplu, încă un cuvînt cheie,
and, care desemnează funcţia logică
„şi“; după cum se ştie, mai există şi
negaţia (no!) şi disjuncţia (or), toate
trei (not, and, or) a^înd aceste prio¬
rităţi în evaluarea expresiilor logice.

3.4. Se consideră o succesiune de
n elemente din mulţimea {1, 2, 3, 4,
5, 6, 7, 8, 9j. Să se precizeze de cîte
ori trei elemente consecutive (în or¬

dinea furnizării) coincid, ca mulţime,
cu mulţimea {1, 2, 3j, dispunînd tot
timpul numai de 3 elemente conse¬
cutive.

După cum se remarcă, tripletul
mereu în atenţie este a, b, x, iar k
este numărătorul de triplete cu pro¬
prietatea din enunţ, proprietate care
este a+b+x=a.b.x, deoarece singu¬
rele numere naturale nenule cu
această proprietate sînt 1, 2, 3.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

Soluţia 3.1.
read n
read x

let m:=x
let r:=1
Set i:=2
while i<n
read x
if m<x
then
let m :=x
let r:=1
else

let p:=a+b+c
if max (a, b, c)<p/2
then

,e * s;=sqrt <p.(p-a).(p-b).(p-c))
s wr,,e -Pot constitui triunghi, cu ;

else

wrife „Nu pot constitui laturi ale
triunghi"
end

Soluţia 3.3
read n
let x:=0
let i:=1
while i<n
read a, b, c
if a b.>o and b.c.XD
then

let x:=x+1
end

let i:=i+l

end

write x

then

lei

end

write m, r

Soluţia 3.2
read a, b, c

Soluţia 3.4.
read n, a, b
let k:=0
let i:=2
while i<n
read x

if a+b+x=a.b.x

then

let k:=k + 1
end

let a:=b
let b:=x
let i:=i +1

end
write k

TEHNIUM 3/1990

INTRODUCERE
ÎN TELEVIZIUNE

îng. CRISTIAN IVANCIOVIC!

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Pentru scara de gri (imagine AN)
semnalele diferenţă de culoare se
anulează de la emisie. Pentru astfel
de imagini avem:

Er = E' g = E' b (26)
Vom obţine deci:

E' r - E' y = E' r - (0,3 + 0,59 +
+ 0,11)E'r = E'r-E'r = 0 (27)
E' b - E'y = E' B - (0,3 + 0,59 +
+ 0,11)E' b = E' b -E'b = 0 (28)
E' g - E'y = E' g - (0,3 + 0,59 +
-r0 f Tl)E' G = E' G -E' g =0 (29)
Existenţa acestor relaţii asigură re-
trocompatibilitatea respectîndu-se
unul din principiile de bază ale TVC.

Dacă în receptor se aplică sem¬
nalul video de luminanţă E' Y pe cei
trei catozi ai tubului cinescop tri-
crom, iar semnalele diferenţă de
culoare (E'r - E' y ; E' G - E Y şi
E' b - E y refăcut) pe cele trei grile
de comandă, tubul cinescop va
efectua automat extragerea sem¬
nalelor primare (E' R , E' g , E'b)
care vor modula curenţii de lascicul
ai celor trei tunuri. Diferenţa de ten¬
siune între grilă şi catodul fiecărui
tun (E' y se aplică cu o' fază de
180 c ) este:

(E'r-

-E'y)

+ E' y

= E'r

(30)

(E'g-

-E'y)

+ E'y

= E' g

(31)

(E'b-

-E\)

+ E' y

-E' b

(32)

Refacerea celui de-ai treilea semnal
diferenţă de culoare (E' G - E' Y )
are loc în receptor, aşa cum s-a mai
precizat, cu ajutorul unui monta] ce
va realiza operaţiile indicate în ex¬
presia de mai jos:

E' g - E' Y = -0,51(E' R -

- E y ) - 0,19(E' B - E'y) (33)

Din punct de vedere fizic expre¬
sia (33) ne indică faptul că semnalul
diferenţă de culoare este egal cu
suma dintre 51% din amplitudinea
lui E'r - E'y defazat cu 180'- şi
19% din amplitudinea lui E' b - E' Y '
defazat tot cu 180°.

Studiul experimental al situaţiilor
practice a dus la definirea unei mire
mult mai adecvate pentru diverse
cazuri limită întîlnite în natură. în
descrierea acestei mire, albul de
amplitudine maximă se consideră
pornind de la cele trei semnale pri¬
mare luate cu o amplitudine de
100%. Pentru culori însă, 1 acestea se
vor considera cu o amplitudine re¬
dusă la 75%, aceasta deoarece în
natură este foarte rar cazul cînd
găsim culori foarte saturate, dînd
uneia sau la două culori, primare o
amplitudine mai mare de 75%, cele¬
lalte două, respectiv cea de-a treia,
fiind nule. Tabelul din figura 16 pre¬
zintă valorile semnalelor de lumi¬
nanţă pentru o miră de bare colo¬
rate, saturate 75%. Forma semnale¬
lor primare şi diferenţa de culoare
pentru această miră se pot observa
în figura 17 (pe durata unei linii).

Semnul minus la unele valori , in¬
dică polaritatea negativă a semna¬
lelor respective.

Semnalele de crominanţă E R , E G ,
E b care ies din camera videocap-
toare au spectrul de frecvenţă ia fel
de larg ca şi semnalul de luminanţă
E y . Cum ochiul uman manifestă
anumite limitări în privinţa percepe¬

rii detaliilor fine ale unei imagini co¬
lorate, s-a ajuns la concluzia că
este inutil să se transmită aceste
semnale de culoare cu un spectru
de frecvenţă foarte larg, care să
ofere posibilitatea redării unor de¬
talii de mare fineţe ale iman* iii.
Deci ochiul fiind mai puţin sensibil
la detaliile de culoare cu dimen¬
siuni sub o anumită limită, pentru
transmisia informaţiei de cromi¬
nanţă semnalele aferente vor avea
o bandă redusă, ceea ce uşurează
realizarea practică a „circmtelor re¬
ceptorului TV color. în acest scop,
semnalele Er, E g şi E G , înainte de a
fi introduse in corectorul de gama şi
în dispozitivul de matriciere, suferă
o atenuare a componentelor de
frecvenţă înaltă. în acest fel semna¬
lele de crominanţă nu mai reproduc
variaţiile rapide, adică detaliile fine
ale imaginii. Din multiplele expe¬
rienţe făcute cu mai mulţi subiecţi
s-a constatat că puterea de rezo¬
luţie a ochiului faţă de informaţia de
culoare este de trei pînă la zece ori
mai redusă decît cea corespun¬
zătoare unei informaţii de strălu¬
cire. Bineînţeles că banda de frec¬
venţă a semnalului de luminanţă
este aceeaşi cu cea a semnalului
alb-negru (circa 6 MHz). Banda
semnalului de crominanţă diferă
puţin de la un sistem ia altul, în PAL
fiind de 1,3 MHz, iar în SECAM de
1,5 MHz.

Spectrul semnalului de lumi¬
nanţă E'y ca şi cel al diferenţelor
de culoare sînt spectre discrete, cu
concentrări de energie în jurul frec¬
venţelor care sînt multipli întregi ai
frecvenţei liniilor (f H ), respectiv

UI ! ^ i i ; I

j 1 0,751 I I I 1

1 T|— I | i I

I i ’i | I I I

I I | I. î ţ J

: ! >■ ! -; ! ■■ %

multipli pari ai jumătăţii frecvenţei
liniilor. Pentru a efectua transmisia
de videofrecvenţă în aceeaşi lăţime
de bandă ca şi în alb-negru, se ţine
seama de particularitatea spectru¬
lui semnalului TV; Semnalele dife¬
renţă de culoare trebuie intercalate
în zonele cu energie minimă. Se va
face o translaţie a tuturor compo¬
nentelor spectrale ale semnalelor
diferenţă de culoare cu f H /2, printr-o
modulaţie în jurul unei purtătoare
(care în cazul de faţă se numeşte
subpurtătoare f sp ), situată undeva
spre frecvenţele mai înalte din
spectrul semnalului E' Y , astfel ca
să încapă benzile laterale rezultate
prin modulaţie, pînă la limita supe¬
rioară a benzii necesare pentru E' Y -
Dacă se alege pentru subpur¬
tătoare o frecvenţă egală cu un
multiplu impar al jumătăţii frecven-
' ţei de linii de forma:

f sp = (2nM-1) • (34)

liniile spectrale ale semnalului de
crominanţă se vor situa la jumăta¬
tea intervalelor între componentele
spectrale de luminanţă. Aceasta
asigură şi o intercalare (întreţe-
sere) a spectrelor semnalelor de lu¬
minanţă şi crominanţă, astfel încîî
să se asigure transmisiunea în
aceeaşi lăţime de bandă ca la AN
fără perturbaţii. Subpurtătoarea va
fi modulată de semnalele diferenţă
de culoare, făcîndu-se o modulaţie
dublă în cvadratură (în cazul siste¬
melor NTSC şi PAL) sau o modu¬
laţie simplă în frecvenţă (în cazul
sistemului SECAM).

Modulaţia în cvadratură (MAQ) se
obţine din însumarea a două sem¬
nale modulate în amplitudine cu
■ purtătoarea suprimată (MA— PS), în
cazul de faţă a semnalelor diferenţă
de culoare.

Subpurtătoarea nu este emisă
direct în spaţiu prin antena emiţăto¬
rului, ci ea este adăugată (prin în-
treţeserea spectrelor, aşa cum am
explicat) semnalului de luminanţă,

formînd un semnal complex, aşa
cum .se poate vedea în figura 18.
Gabaritul şi forma; semnalului re¬
zultat (în frecvenţă) sînt reprezen¬
tate în figura 19. Semnalul complex
obţinut, dacă are şi semnale auxi¬
liare, se notează cu CVBS, adică con¬
ţine componente de culoare (E c ),
video (E'y), stingere sau blancare
(B h+v ) şi sincronizare (S N+V ). Aşa
cum se va vedea, se mai introduce
şi un semnal de sincronizare a culo¬
rii E sc numit bursi. Acesta se intro¬
duce (cu unele particularizări care
ţin de sistem) pe palierul posterior
al semnalului de stingere B H . Deci
semnalul complex de TVC—CVBS
se poate scrie sub forma:

E = E' y + E c + E s (35)

E s ~ Sr+v ®h+v "+* Esc (36)

Procedeul prin care s-au realizat
translatarea spectrelor, intercala¬
rea semnalelor de culoare şi
s-a obţinut în final semnalul
TVC—CVBS se numeşte codare, iar
blocul care efectuează aceste ope¬
raţii se numeşte codor. In radio-
frecvenţă, transmisia se face ca şi în
TVAN, la emisie semnalul TVC—
„CVBS moduiînd conform standar¬
dului o purtătoare anumită căreia i
se asociază şi sunetul. La redare,
după demoduiare (dacă este o trans¬
misie în RF) se face decodarea în-
îr-un decodor ca să se obţină din
nou semnalele primare. Decodorul
conţine demolatoare de produs,
cînd codarea s-a făcut cu MAQ, sau
demodulatoare de frecvenţă, cînd
codarea s-a făcut cu MF.

Pentru o mai bună înţelegere a
problemelor expuse, în figura 20
este prezentată o schemă practică
de separare din semnalul video
complex color sau alb-negru a im¬
pulsurilor de sincronizare pe de o
parte şi a semnalului video pe de
altă parte. Montajul efectuează deci
operaţie inversă decît cele despre
care am vorbit la sinteza unui sem¬
na! complet de televiziune. Schema
este relativ simplă; făcînd apel doar
la trei tranzistoare uzuale, T1 =
BC173, BC109 sau BC149, T2=
ASY26 sau ASY76 si T3=BC171,
BC172, BC 107, BC 108, BC237,
BC238 sau alt echivalent. Alimenta¬
rea se face de la o sursă obligatoriu
stabilizată cu tensiunea cuprinsă în¬
tre 12 V -r 15 V. Semnalul video
complex este injectat pe la borna A
prin intermediul unui grup RC (R-47
il, C=2,2 /uF) în baza primului tranzis¬
tor TI. Din semireglabilul de 10 kll
se stabileşte polarizarea bazei lui
TI. Acesta asigură o impedanţâ
mare de intrare, fiind în conexiune
de repetor pe emitor. Din emitorul
lui fără amplificare în tensiune,
printr-o rezistenţă de 150 12, la borna
B se culege semnalul video. Mai de¬
parte, semnalul este aplicat tranzis¬
torului T2, din colectorul căruia, cu
ajutorul unui filtru trece-bandă, se
extrag impulsurile de sincronizare li¬
nii la borna D. Impulsurile de sin¬
cronizare cadre se-culeg ia borna C
după ce au trecut pr-intr-o reţea de
filtre şt au fost amplificate de către
T3.

S-a constatat practic că exista cu¬
lori pentru care ochiul are posibilita¬
tea maximă de a discerne detaliile
colorate mai fine. Aceste culori se
găsesc amplasate în aşa-numitul
„triunghi ai culorilor" (figura 21), pe
o axă orientată de la portocaliu spre
albastru-verde, trecînd prin punctul
W (albul de egală energie), aceasta
axa numindu-se axa I. Aceasta,
avînd cea mai bună putere de rezo¬
luţie, se mai numeşte axa de banda
larqa sau axă de mare definiţie. S-a

TEHNIUM 3/1990

■ Z2nF Sin
tHf-® ca

constatat, tot prin experimente, ca
mai există altă axă la care puterea
de rezoluţie a ochiului este-de apro¬
ximativ trei ori mai mică decît pen¬
tru axa I şi care este orientată de la
violet-purpuriu spre galben-verde,
trecînd tot prin albul W. Ea poartă
denumirea axa Q. Datorită faptului
că puterea de rezoluţie a ochiului
pentru axa Q este mat mică, ea a
fost denumită axă de bandă îngustă
sau axă de definiţie redusă. Inter¬
secţia axelor I şi Q cu abscisa mar¬
chează două puncte corespunză¬
toare unor culori fictive, pe care ie
vom denumi, de asemenea, I şi Q,
iar semnalele corespunzătoare aces¬
tora vor fi E’/ şi E’ y , fiind folosite în
cazul sistemului NTSC, după cum
se va vedea mai departe. Pentru I
frecvenţa maximă superioară este
1,3 MHz, iar pentru Q este 0,5 MHz.

SISTEMUL NTSC

Acest sistem a apărut în S.U.A. la
sfîrşitul anului 1953, este compatibil
cu TVAN şi este folosit şi astăzi
într-o serie de ţări din America de
Nord, de Sud, în Japonia etc.

Caracteristicile principale ale
acestui sistem sînt:

— lărgirea canalului de 6 MHz,
ecartul între purtătoarea de sunet şi
cea de imagine fiind 4,5 MHz;

— purtătoarea de imagine suferă
o modulaţie negativă de amplitudine
(MA);

— purtătoarea de sunet este mo¬
dulată în frecvenţă (MF);

— frecvenţa semicadrelor este de
60 Hz (egală cu frecvenţa reţelei în
ţările respective);

— frecvenţa liniilor este 15 750 Hz
şi numărul liniilor 525.

Datorită lăţimii de bandă reduse a
canalului TV, limita superioară a
benzii video se situează la circa 4,2
MHz. Ca urmare, dacă s-ar trans¬
mite semnalele diferenţă de culoare
cu bandă de 1 -f 1,2 MHz, ar trebui
aleasă subpurtătoarea la circa 3
MHz şi banda laterală inferioara ar
ajunge pînâ ia circa 2 MHz, unde
componentele semnalului E’> sînt

importante şi zonele libere între
componentele spectrale sînt foarte

reduse.

Semnaluh de luminanţă folosit în
sistemul NTSC din motive de com¬
patibilitate este acelaşi cu cel des¬
cris de relaţia (19).

Semnalele de crominanţă utilizate
E’j şi E’ y corespund axei I, respectiv
Q, şi se pot calcula ounoscînd com¬
ponentele E’*—E’y şi E’ s —EV- E’/=
0,74(E’«— E’r)—0,27(E'a—E’r) (37)

EV=0,48(EV—EV)+0,41(E’ fl —EV)
(38)

Expresiile acestea sînt deja pon¬
derate.

Să ne aducem aminte de modula¬
ţia de amplitudine clasică. în figura
22 se dă un exemplu în care am ales
ca semnal modulator diferenţa de
culoare E’r—E’y în cazul mirei de
bare color. Pentru valori pozitive ale
semnalului, amplitudinea creşte,
pentru valori negative scade. Este
comod să reprezentăm o sinusoidă
cu ajutorul unui vector a cărui mă¬
rime corespunde amplitudinii oscila¬
ţiei şi care se roteşte cu un număr
de ture pe secunde egal cu frec¬
venţa oscilaţiei. Vectorul va fi repre¬
zentat prin convenţie în poziţia pe
care o ocupă la un moment dat luat
ca referinţă (astfel poate fi sesizat
defazajul între două unde de ace¬
eaşi frecvenţă). în figura 22 c şi d se
află reprezentarea vectorială a fiecă¬
rui palier al semnalului modulator
diferenţă de culoare E’*~E’r şi se
observă că fiecare vector poate fi
considerat ca sumă a alţi doi vec¬
tori: unul de aceeaşi amplitudine şi
fază cu purtătoarea nemodulată, ce¬
lălalt reprezentînd atît prin mărime,
cît şi semn (pozitiv sau negativ) va¬
riaţia amplitudinii purtătoarei în rit¬
mul semnalului modulator.

în cazul unei modulaţii de ampli¬
tudine cu purtătoarea suprimată
(MA—PS) este transmis numai sem¬
nalul corespunzător acestui din
urmă vector. în figura 23 se poate
observa forma undei astfel modulate
în sîînga pentru semnalul diferenţa
de culoare E’«—E’> şi în dreapta
pentru E.’«—EV Pentru palierele po¬

zitive oscilaţia de înaltă frecvenţă
are faza 0°, pentru palierele nega¬
tive are faza 180°. în cazul unei mo¬
dulaţii nule (barele albe şi negre)
unda se anulează. Interesul unui
astfel de tip de modulaţie consistă vV
în faptul că pentru aceeaşi amplitu¬
dine a semnalului modulat se va ob¬
ţine q amplitudine dublă a semnalu¬
lui detectat în raport cu modulaţia
de amplitudine clasică. Pentru o
transmisie oarecare, zgomotul (sem¬
nalele parazite) este acelaşi în am- l^piy.^j,
bele cazuri (MA sau MA—PS), deci - purtarea
raportul semnal/zgomot se îmbuna- ''moJufstl
tăţeşte de două ori. Acest avantaj ; /ţx '
este plătit printr-o detecţie mai vjyj*
complicată, care necesită regenera¬
rea purtătoarei originale şi care n-a
fost transmisă, dar acest lucru nu
este o problemă foarte complicată
în cazul televiziunii în culori.

MODULAŢIA SUBPURTĂTOAREI

,Jn figura 23 am văzut modulaţia

unei purtătoare cu cele două sem¬
nale diferenţă de culoare. Se poate
impune ca în cel de-al doilea caz
purtătoarea să fie defazată cu 90° în xp\
raport cu prima. Adunînd cele două
produse de modulaţie, este posibil
să se transmită simultan cele două
informaţii. Trebuie făcută suma vec¬
torială a celor doi vectori aşa cum
se vede în figura 24 a, pentru (ca
exemplu) culoare galbenă. Lungi¬
mea (modulul) vectorului rezultat
este proporţională cu amplitudinea (rf)
undei modulate rezultante.

(CONTINUARE 8N NR. VIITOR)

MODULAŢIE DE AMPLITUDINE CU PURTĂTOAREA SUPRIMATA

_0*J 1<90T 180 j 0" 0” Il80” î

l.j galben tverdei jrosu! Jnec
;■ a*b. cyanj mov ' jjlbastru '

! IN CAZUL MIREI DE BARE COLOR

- galben; 'verde 1 |rosu| negrii;
[alb . ,'cyan 1 . jmovj ’ albastru Ţ

PENTRU SEMNALUL ^-Ey 1
ÎN CAZUL MIREI DE BARE COLOR

Amplitudinea EgEv
1 pentru galben K

-Amplitudinea Eg-Ey 0
pentru galben

rj ^ 1

STRĂLUCIRE HC-85

Sfcudarefc LAUREWJIU BMJU,
Fao. da A utem afcleăg l«P a B 0

Octeţii din zona de atribute a memoriei video la HC—85 au următoarea
structură: bit 7 — flash; bit 6 — bright; bit 5, 4, 3 — paper; bit 2, 1, 0 — ink.’

Bitul 6 la HC—85 nu'este folosit (intensitatea culorii pe ecran este ace¬
eaşi, indiferent de valoarea acestuia). Acest lucru este un inconvenient, de¬
oarece se reduc posibilităţile de afişare ale calculatorului şi de asemenea
sînt multe programe la care opţiunea selectată dintr-un meniu este mai stră¬
lucitoare decît celelalte şi deci nu va fi vizibilă.

în figura 1 sînt prezentate cu linie punctată modificările necesare pentru
obţinerea funcţiei bright. Piesele suplimentare sînt un tranzistor BC107, trei
diode 1N4148 şi trei rezistenţe de 1 kXl, 2,2 kil şi 2,7 kil. Bitul 6 este preluat
din circuitul latch SN74LS374, trecut prin multiplexorul SN74LS157 (pentru
BORDER) şi aplicat apoi unei porţi Şl—NU. Semnalul trece prin această
poartă numai dacă în acel moment culoarea nu este neagră (negrul nu tre¬
buie să aibă bright) şi deci cel puţin una dintre diode va conduce. După ce
este negat printr-un inversor, este aplicat repetorului pe emitor cu BC107,
care va conecta rezistenţa de 2,2 kfl la +5 V.

Poarta Şl—NU E2 şi trei inversoare El nu sînt conectate în schema calcu¬
latorului, deci pot fi folosite.

Montajul fiind deosebit de simplu, se va executa în aer, direct pe pinii in¬
tegratelor.

Circuitul din figura 2 co^cteaza o neatenţie la proiectare, şi anume deco¬
dificarea incompletă a accesului la memoria video.

în timpul unui ciclu de reîmprospătare a memoriei dinamice, procesorul
Z80 plasează pe magistrala de adrese conţinutul registrelor R pe AO—A7 şi
pe I pe A8—Al5. Daca registrul I conţine o valoare cuprinsă între 40h şi

iS7

uâ

+5WJ

93S§

iK I

.-%4

33*1 " ? 4 ?r ea >

Ei Bîi Ei

ftisN-1__

1/>! JL

: RFSi PIN 2

a &s

**5U . ^

F=” i. -O -

!P-~ ± ~ n.

7Fh, atunci în acest ciclu de reîmprospătare va fi sesizat un acces fals îa
memoria video, ceea ce va opri ceasul procesorului. Din această cauză toate
programele care folosesc temporizări vor funcţiona incorect datorită îriîîrzie-
riior care apar (de exemplu nu se mai pot încărca programe de pe bandă).

Soluţia constă în folosirea celor două inversoare El împreuna cu poarta
Şi—NU B10 pentru considerarea semnalului RFSW (de la procesor). Pentru
acest montaj va fi necesară şi tăierea a doua trasee.

CIRCUITULUI A2030

VÂLERIU TPtlFÂN, YOS-71g4/ie

Propun alăturat o variantă de înlo¬
cuire a etajului final al pick-up-ului
„CONCERT 2030“ care este echipat
cu circuitul integrat CI A2030 pe fie¬
care canal.

Din schema clasică am eliminat
CI A2030, fiind produs de o firmă
străină (nu se găseşte în comerţ) şi
l-am înlocuit cu operaţionalul $A741
şi două tranzistoare BD234 şi
2N3055.

în acest caz montajul prezentat în
figura alăturată este echipat la in¬
trare cu operaţionalul /3A741, care
este alimentat direct din sursa
pick-up-ului, de 32 V (care este bine
filtrată).

Etajul final se compune din tran-
zistoarele complementare BD234 şi
2N3055, în configuraţia de repetor
simetric (notate în schemă cu Ti şi
respectiv T 2 ).

Operaţionalul este în configuraţie
de amplificator neinversor, tensiu¬
nea la ieşire (pin 6) în repaus fiind
asigurată prin polarizarea adecvată
a intrării neinversoare cu rezistenţele
de valoare mare, 100 kfl, care for¬
mează un sistem potenţiometric cu
care este înzestrat aparatul.

Ieşirea din 0A741, pinul 6, atacă
direct cele două baze ale tranzistoa-
relor finale BD234 şi 2N3055, care la
rîndul lor atacă difuzorul de 13 W/4

Aceasta este schema de funcţio¬
nare a etajului final al unui canal; ai
doilea canal va avea o schemă iden¬
tică.

Pentru simplitate vom monta cele
două circuite integrate £A741 pe
acelaşi cablaj de circuit imprimat.

BD234 şi 2N3055 (izolate cu foiţă de
mică) a fost plantată pe radiatoarele
fostului Ci A2030.

în schemă sînt date tensiunile şi
legăturile; toate cifrele încercuite
sînt pinii de la CI A2030.

Modificarea este simplă, nu a in¬
clus complicaţii, nu am eliminat nici
o piesa din vechea schemă decît CI

A2030.

Menţionez că acest montaj a func¬
ţionat perfect de ia prima încercare;
cele două difuzoare de 13 W/4 ii cu
care este înzestrat pick-up-ui nu
distorsionează, indiferent de volum;
s-au menţinut aceleaşi caracteristici
ale fabricii.

Dl 22 f °lL1o ( 22 F F

Legăturile de la pinii circuitelor
integrate le-am efectuat cu sîrmâ de
conexiune izolată, în locul CI A2030
pe care l-am extras din montaj (vezi
schema).

Fiecare pereche de tranzistoare

' [W z™ ţ_i£ XI

T t 1 s 3 vtTr Pf “t

jm£MT rp/dfe

ld U7u F 36K.fi Ţ [jlOGn

Iţii

(Şi

(TyJ ,

01,Q2*7*1N«02

(TE¬

CI/-

TEHNIUM 3/1990

MATRICE DE LUMINI DINAMICE

ALEXANDRU IMICA, Bucureşti

Propun constructorilor amatori o
matrice de lumini dinamice coman¬
data de calculator. Ea a fost conce¬
puta pentru a funcţiona cuplata ia
un calculator Spectrum. Numărul
redus de componente o face uşor
de realizat pentru orice posesor al
unui calculator Spectrum.

La magistrala calculatorului se cu¬
plează următoarele semnale:

- AO, A3, A4, A5, A6, A7

- DO... D7
— RD, WR
-- RESET

- +5 V, GND.

: . Semnalul de RESET a fost negat
cu ajutorul unei porţi dintr-un C.l.
74L.SQ4 sau CDB404.

Decodificarea semnalelor se face
cu ajutorul lui K555ID7, circuit care
comandă cele trei 8255-uri, fiecare
avînd trei porturi 170. Din 114 am fo¬
losit numai doua porturi,«pentru ma¬
tricea de lumini dinamice, cel de-ai
treilea putînd fi cuplat la un afişaj
de un digit, cu opt segmente, pentru
afişarea eventual a programului care
rulează în- momentul respectiv.

Programul prin rularea căruia se
obţine aprinderea LED-uriior poate
fi scris în BASIC, dar este preferabil
să fie în cod maşină, pentru rapidi¬
tate.

Singura condiţie care se impune
la începutul programului este intro¬
ducerea instrucţiunilor O UT 191,
128; O UT 223, 128; O UT 255, 128
pentru a programa toate cele trei
porturi ale lui 8255 în ieşire.

Ca idee de început a unui pro¬
gram, pentru stingerea tuturor
LED-uriior se foloseşte secvenţa:
OUI 239, 255
O UT 247, 255
OUI 231, 255
O UT 207, 255
OUT 215, 255
OUT 199, 255
OUT 175, 255
OUT 183, 255

Pentru aprinderea tuturor LED-u-
nlor se foloseşte aceeaşi secvenţă
cu valoarea 0 în loc de 255.

Pentru a aprinde spre exemplu
LED-u! 3 de pe rîndul doi se folo¬
seşte: OUT 247, 251.

Personal am scris programul în
cod maşină, folosind o rutină din
ROM pentru realizarea temporizări¬

lor, întrucît altfel aprinderea şi stin¬
gerea decurg atît de rapid încît nu
sînt observate.

SURSĂ DE ALIMENTARE
PENTRU OHMMETRELE PORTABILE

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Toate aceste rmcroacumulatoare
sau microbaterii, în număr de trei,
vor fi introduse în orificiul respectiv,
cu 4>13x3G mm, suprapuse una peste
aifa, deci în serie, şi avînd polarita¬
tea negativă către arcul spiral din fi¬
gurile 1 şi 4. Deasupra microacumu-
latoarelor sau microbateriilor, o dată
introduse în lăcaşul lor, se va înşu¬
ruba capacul metalic reprezentat în
figurile 1 şi 3 la partea exterioară a
căruia se va înşuruba un şurub cu
cap cilindric M4x5 mm. Acest capac
poate fi confecţionat însă nu numai
din metal, ci şi din materiale eiec-
troizolante, chiar din lemn. Dacă
însă ei se va realiza dintr-un mate¬
rial electroizolant sau lemn, atunci
orificiul filetat M4x6mm se va pre¬
lungi pînă în partea opusă, trecîn-
du-se prin ei un şurub M4x3Q mm.
cu piuliţă M4, care să facă un con¬
tact bun cu microacumulatoareie
sau microbateriiie din interior.

O dată asamblate toate piesele
din figura 1, ele vor prezenta lungi¬
mea fostei baterii „Pionier", înlocu¬
ind deci pe aceasta şi putînd să fie
montată oriunde în locui ei.

Pentru ohmmetrele unde în locul
folosirii unei întregi baterii „Pionier"
se întrebuinţează doar unul din ele¬
mentele acesteia, de 1,5 V, precum
în instrumentele cehoslovace A VO¬
ME! it şi alteie, se va putea face uz
de schiţele din figura 2, unde însă
unele dimensiuni sînt reduse aproxi¬
mativ la jumătate faţă de cele din fi¬
gura 1, dar foiosindu-se aceleaşi
principii ca în cazul figurii 1. în
această figură piesele 2—2 şi 2—3

sînt metalice, preferabil confecţio- f

nate din alamă, ca şi în cazul celor 1

echivalente din figura 1. Fireşte ca,
în lipsă, pînă la urmă ele vor putea fi j

realizate chiar şi din fier nichelat. |

Dacă la înlocuirea bateriilor „Pio- |

nier" se vor întrebuinţa microacu- 1

mulatoare, acestea vor trebui să fie §

reîncărcate periodic, indiferent dacă |

sînt sau nu folosite frecvent. Fireşte |

că o folosire foarte frecventă implică |

şi o reîncărcare mai deasă, dar cum ||

în genera! astfel de măsurări se I

efectuează relativ rar şi pentru |

scurte durate, reîncărcarea microa- I

cumulatoareior este suficient dacă 8

se realizează o dată la trei luni. |

Dacă se vor folosi microbaterii care |

s-au descărcat între timp, ele vor |

trebui înlocuite cu altele, nefiind I

reîncărcate.

în general, asemenea microbaterii ff
au o durată de exploatare de 2—3 |

ani.

în cazul întrebuinţării unor mi- f)

croacumulatoare de tipul 1,25 V/30 |

mAh, este prezentată în figura 3 o §

schemă foarte simplă, cu ajutorul 1

căreia pot fi reîncărcate electric. 1

încărcarea acestor microacu mula- |
toare cu capacitatea de 30 mAh du- §
rează 14 ore.

(CONTINUARE ÎN PAG. 21)

TEHNIUM 3/1990

lor' cineamatarismului, presupun'
stâpînirea perfectă*-® realizării foto¬
grafiei alb/negru sau color, a diapo¬
zitivelor şi a procedeelor de prelu¬
crare şi finisare' a acestora.

Diaporama, care utilizează proiec¬
ţia diapozitivelor potenţate de apor¬
tul muzicii şi cuvîntului,. reprezintă
nu doar o formă nouă de'dialog cu
un public sensibil şi din ce în ce mai
numeros, ci şi un gen accesibil (teh¬
nic şi financiar), născut din sinteza
unor efecte diverse cu soluţii com¬
poziţionale diferite, ce îl situează la
confluenţa dintre artele spaţiale şi
cele temporale, dintre vizual şi so¬
nor, cu vaste posibilităţi de afirmare
şi în direcţii extraartistice (reclamă
comercială, propagandă politică,
popularizare tehnico-ştiinţifică etc.).

De asemenea, nu vom neglija un
aspect asupra căruia mulţi cititori
ne-au solicitat amănunte, şi anume
realizarea efectelor speciale vizuale
şi sonore, necesare în cinematogra¬
fia de amatori Extrapolînd datele
tehnice ale realizării acestora în ca¬
drul profesionist, vom oferi soluţii
de realizare accesibile cu minime
mijloace tehnice, dar eficiente în ca¬
zul utilizării efectelor speciale pe
formatul redus de peliculă de 8, 9,5
sau 16 mm.

Aşteptăm din partea dumneavoas¬
tră, stimaţi cititori, propuneri şi su¬
gestii pentru conţinutul acestei ru¬
brici, precum şi materiale generate
din experienţa practică de cineama-
tor, ce pot fi efectiv utile în activita¬
tea celor pasionaţi de arta a şapteş.

PENTRU

CINEAMATORI

enţa mişcării de avangardă, princi¬
palii' animatori fiind nume consa¬
crate ca Louis Dellue, Riccioîo Ca-
nudo. sau îâermaine Dulac, în ţara
noastră primul cineclub a fost înfiin¬
ţat în 1957, principalii animatori şi
participanţi fiind studenţii bucureş-
teni.

Genurile filmului de amator, foarte
diverse, în ciuda echipamentelor

tehnice modeste, a unui buget re¬
dus, nu sînt neapărat identice cu
cele profesioniste. în general, pro¬
ducţia cinecluburilor abordează re¬
portajul, filmul turistic, populariza¬
rea ştiinţei şi tehnicii, pilula umoris¬
tică, animaţia şi, mai puţin, filmul de
ficţiune.

Nu dorim să abordăm în această
rubrică — dat fiind profilul revistei
noastre — probleme de istorie, teo¬
rie sau estetică a celei de-a şaptea
arte, încredinţaţi fiind că literatura
de specialitate publicată pînă acum
poate suplini cel puţin, în parte,
aceste probleme.

Avînd însă în vedere faptul că pro¬
blemele practice ale cineamatoriior
se înscriu în două direcţii im¬
portante legate de fotografie (dome¬
niu fără de care materializarea fil¬
mului ca artă ar fi fost imposibilă) şi
de crearea de filme, ne vom delimita
rubrica abordînd doar problemele
practice.

Problemele de tehnică fotografică,
nu vor apărea colateral faţă de preo¬
cupările cineamatoriior, ştiut fiind
faptul că diaporamele, un gen
aparte născut din practica pasionaţi¬

Inaugurăm această rubrică pentru
toţi cei pasionaţi în realizarea pro¬
ducţiei specifice unui cineclub:
elevi, studenţi, tineri muncitori, spe¬
cialişti, care doresc să se familiari¬
zeze cu tainele artei a şaptea.

în sfera de acţiune a unui cine¬
club intră, firesc, formarea culturii
cinematografice, a unor qompetenţe
în analiza şi exegeza celor mai în¬
semnate opere datorate cineaştilor
profesionişti din ţară şi de peste ho¬
tare. De asemenea, activităţile unui
cineclub nu neglijează proiecţiile şi
lecturile specializate, prelegerile
susţinute de profesionişti, discuţiile
referitoare la filme, editarea unor
publicaţii proprii, activitatea de
creaţie a filmelor pe format mic (8,
9,5 sau 16 mm), participarea ia festi¬
valuri specializate sau la secţiuni de
amatori ale festivalurilor consacrate
în ţară sau în afara hotarelor ei.

Dacă în lume această formă de
hobby a luat naştere la începutul
deceniului trei în Franţa, sub influ¬

FORMATUL ŞI VITEZA

ÎN FILMUL DE AMATORI

în general, pelicula utilizată de ci-
neamatori poate fi împărţită în două
categorii: 8 şi 16 mm. Formatul 9,5
mm, deşi cu avantaje incontestabile
în ceea ce priveşte calitatea proiec¬
ţiei datorită perforaţiilor centrale, a
fost parţial abandonat.

Filmul consacrat pentru amatori
este cel de 8 mm cu perforaţii late¬
rale, îq ultimele decenii aceasta di¬
mensiune fiind utilizată prin decupa¬
rea la jumătate a filmului de 16 mm
(acest tip de peliculă fiind cunoscut
şi sub numele de 2x8 sau dublu 8).

Pelicula se prezintă sub forma
unei benzi flexibile formate dintr-un
suport transparent cu unul sau mai
multe straturi sensibile la lumină
(materiale alb-negru sau color) şi cu
mai multe straturi auxiliare (de pro¬
tecţie împotriva zgârieturilor, încăr¬
cărilor electrostatice, halourilor de
reflexie, filtrării luminii de o anumită
culoare etc.). Suportul peliculei este
perforat pentru asigurarea deplasării
unitare în timpul filmării, copierii şi
proiecţiei.

Formatul peliculei mai poate fi
apreciat şi în funcţie de reperajul
perforaţiilor faţă de margine, de pa¬
sul perforaţiilor. în general, formatul
normal (35 mm) este destinat profe¬
sioniştilor, iar formatul îngust (cel
inferior dimensiunii de 35 mm) este
îndeobşte destinat amatorilor. Nu
este lipsită de interes în acest con¬
text o scurtă retrospectivă istorica.
Primele filme utilizate de fraţii Au¬
guste şi Louis Lumiere aveau lăţi¬
mea de 4,2 mm. Flmele de 35 mm
propuse de Thomas Alva Edison au
fost adoptate pe plan internaţional
de abia după 11 ani de la dată naş¬
terii celei de-a 7-a arte, în 1906.

în cazul filmului de 16 mm, viteza

de filmare are cadenţa normală de
24—25 de imagini pe secundă, iar în
cazul peliculei de 8 mm viteza este
de 16—18 imagini pe secundă.

Majoritatea aparatelor de filmat
dispun însă de mai multe viteze de
filmare, şi anume cadru cu cadru
(folosită în special pentru efectele
specifice animaţiei), 8, 12, 16 (18),
24 (25), 32, 48, 64 fotograme/se-
cundâ. Există, bineînţeles, şi aparate
profesioniste construite special pen¬
tru viteze mari de filmare ce pot asi¬
gura frecvenţa de sute sau chiar mii
de fotograme pe secunda (utilizată
îndeobşte pentru scopuri ştiinţifice).

Majoritatea aparatelor de amatori
sînt acţionate cu arc sau electric (cu
un motor alimentat de o baterie).
Aparatele acţionate cu arc asigură
funcţionarea cu viteză normală în
timp de 30—40 secunde.

La prima vedere acest timp este
foarte scurt, dar datorită faptului că
majoritatea planurilor cinematogra¬
fice au durate între 5 şi 15 secunde,
timpul armării este suficient.

Trebuie remarcat faptul că viteza
de filmat, exprimată în fotograme/
secundă, împreună cu viteza de
proiecţie determină dinamica mişcă¬
rilor înregistrate pe peliculă. Simili¬
tudinea vitezelor de filmare şi
proiecţie asigură normalitatea ritmu¬
rilor mişcării înregistrate. Decalajele
de viteza produc efectele de accele¬
raţie şi ralanti, în primul caz, viteza
de filmare este mai mică deeît cea
de proiecţie, în al doilea caz, viteza
de filmare este mai mare. Accelera¬
ţia şi ralantiul sînt procedee utilizate
în filme cu finalităţi ştiinţifice, dar
efectele lor nu sînt deloc de neglijat
în cazul celor de ficţiune.

listă. optici

pistă magnetici.;^

T.Şfitp ;

pistă magnetică;

pistă magnetică

A - decalajul intre
irv»g .e şi sinet

FORMATUL 9,5 mm

pentru formatul de-9,5 mm. Camera
este dotată cu vizor reflex, cu ocular
reglabil, cu obiective interşanjabile
şi motor electric alimentat $u baterii
(12 V). Montura obiectivelor este de
tip C (16 mm). Vitezele utilizate sînt
de 16 şi 24 imagini pe secundă, pre¬
cum şi cadru cu cadru, toate co¬
mandate electronic. Prin intermediul
unei prize se poate face legătura cu
un magnetofon pentru înregistrarea
sunetului.

Greutatea camerei Argos 1 din fa¬
milia Beaulieu nu depăşeşte 1,200
kg fără obiective.

Formatul filmului pentru amatori
de 9,5 mm, lansat în anul 1922 de
Charles Pathe, permite prin poziţio¬
narea perforaţiilor obţinerea unei
imagini de calitate, comparabilă cu
atributele imaginii obţinute cu apa¬
ratele rezervate peliculelor de 16
mm.

în prezent, pe piaţa europeană, în
special în Franţa, sînt realizate ca¬
mere pentru acest format de tip
Beaulieu (5 versiuni) şi proiectoare
Eiki (8 versiuni).

Aparatul de filmat Argos 1, ce se
va afla în comerţ în acest an, poate
folosi bobine cu o lungime de 30 m

TEHNIUM 3/1990

O REŢETĂ UTILĂ

obţinute cu granulaţii fine şi con¬
trast normal.

Pentru GEVAERT-203 soluţia este
recomandată pentru prelucrarea pe¬

liculelor pozitive, pentru obţinerea
contrastului, fără neglijarea detalii¬
lor fine de nuanţă.

în multe împrejurări, chiar în cazul
proliferării materialului şi tehnicilor
video, cineamatorii rămîn fideli apa¬
raturii clasice, filmului aib/negru,
care poate avea un grad sporit- de
convingere dramatică, funcţie de
tema abordată, de subiectul tratat.
Pentr.u aceşti conservatori din rîndui
cineamatorilor dorim să oferim o re¬
ţetă pentru developarea peliculei
alb/negru negativ sau pozitiv. ,
Etapele prelucrării nu sînt inedite
şi ele se desfăşoară în următoarea
ordine: 1, developarea în soluţii re¬
velatoare; 2. spălarea timp de un mi¬
nut în apă curgătoare; 3. fixarea
într-o baie cu temperatura asigurată
între 16° — 24°G, timp de 5—10 mi¬
nute; 4. spălarea în apă timp de
25—30 minute; 5. uscarea pe rame
sau tambur, într-un log special ame¬
najat.

Cantităţile de substanţe chimice
menţionate în tabel sînt date în
grame. Acestea se dizolvă pe rînd,
la sfîrşit completîndu-se volumul so¬
luţiei obţinute la 1 000 cm 3 cu apă.

în cazul utilizării de către cinea-
maîori a apei distilate în obţinerea
acestor soluţii se poate renunţa la
substanţa menţionată la punctul 1
(folosită doar pentru dedurizarea
apei curente).

Pentru ORWO 1 cineamatorii pot
apela în cazul peliculelor pozitive.

în cazul soluţiei recomandate
pentru ORWO 0—14 se pot prelucra
pelicule negative care, în final, pot
oferi autorului efectele unor granu¬
laţii fine şi ale unor contraste nuan¬
ţate.

Soluţiile recomandate pentru peli¬
culele ORWO 19 şi KODAK D-76 se
referă la pelicule negative, în final

Nr. DENUMIREA
crt. SUBSTANŢEI

ORWO-1

ORWO-14

ORWO-19
KODAK
D-76

GEVA-

ERT-203

0 1

1 Hexametafosfat
de sodiu

2,0

*,2,0

2 Metoi

5,0

4,5

2,0

0,3

3 Hidrochinonă

40,0

85,0

150,0

38,0’

4 Carbonat de sodiu

—

1,0

—

20,0

5 Carbonat de

40,0

—

1 potasiu

1 6 Borax

—

2,0

! 7 Bromură de

2,0

0,5

, 0,85

potasiu j

Temperatura băii (°C)

Timpul de developare

3—4

12—15

8—10

5-6

PRIZE DIN PENTRU SONORIZARE

în practica majorităţii cineaştilor
amatori sînt utilizate în vederea so¬
norizării filmelor sau diaporamelor
magnetofoane, pick-up-uri, amplifi¬
catoare, mixere care trebuie interco¬
nectate prin cabluri ecranate avînd
la capete mufe dotate cu 3—5 picio¬
ruşe.

Prezenţa legăturilor. improvizate
poate avea efecte nedorite asupra
calităţii înregistrărilor ce urmează a
< însoţi drumul imaginilor, dar poate
da naştere şi la accidente grave. De
aceea nu este recomandabil să fie
utilizate cabluri cu mufe desfăcute,
cu conductoare superficial izolate.
Orice intervenţie realizată fără com¬
petenţă asupra cablurilor şi a legături¬
lor la.borne sau mufe are drept rezultat
funcţionarea defectuoasă a transfe¬
rului de semnale sonore de la o uni¬
tate !a alta.

în mod, curent se folosesc bornele
cu trei contacte (atunci cînd se folo¬
sesc semnale monofonice) şi borne
cu cinci contacte (în căzu! semnale¬
lor stereofonice). Bornele cu cinci
contacte pot fi utilizate şi în căzui
semnalelor monofonice.

Vă prezentăm în continuare clteva
exemple de prize de tip DIN, adap¬
tate noilor norme internaţionale.

PRIZE DIN

PRIZE MONO (FIG.1)

Microfoane 1 — înregistrare; 2 —
masă; 3 — liber. Radio 1 — înregis¬
trare; 2 — masă; 3 — lectură.
Pick-up (vechea normă) 1 — canal
dreapta; 2 — masă; 3 —'canal sîînga
sau mono (pentru noua normă de
văzut priza stereo).

Pick-up/magimetofon (vechea
normă) 1 — înregistrare magneto¬
fon; 2 — masă; 3— lectură pick-up/
magnetofon.

PRIZE STEREO (FSG.2)

Microfon 1 — înregistrare canal,
stînga/dreapîa; 2 — masă; 3 — liber;
4 — înregistrare canal dreapta/
stingă; 5 — liber (priză pentru cana!
dreapta cînd este separat).

Radio 1 — înregistrare canal
stînga; 2 — masă; 3 — lectură canal
stînga; 4 — înregistrare canal
dreapta; 5 — lectură canal dreapta.

Pick-up 1 — liber; 2 masă; 3 —
cana! stînga; 4 — liber; 5 — canal
dreapta."

Magnetofon 1 — înregistrare.,
mono sau stereo canal stînga; 2 —
masă; 3 — lectură mono sau stereo
canal stînga; 4 — înregistrare stereo
canal dreapta; 5 — lectură stereo
cana! dreapta.

PRIZĂ UNIVERSALĂ (FIG.3)

1 — înregistrare; 2 — masă; 3
lectură; 4 — liber sau legat ia 1; 5 —
legat la 3; 6 — telecomandă prin mi¬
crofon; 7 — auxiliar.

PRIZĂ PENTRU SONORIZAREA
FILMELOR CU PISTĂ MAGNETICA

Eumig (fig.1) 1 — joasă frecvenţă;
2 — masă; 3 — liber.

Bauer T15/Zeiss P890 (fig.2) 1 —
microfon; 2 — masă; 3 — pick-up; 4
— liber; 5 — legat la 3.

Bauer 115/16/Rollei 1 — micro-
fon; 2 — masă; 3 —

pick-up/magnetofon; 4 — liber; 5 —
legat ia 3.'

Heurtîer (stereo) (fig.2) 1 — joasă
frecvenţă; 2 — masă; 3 — liber; 4 —
liber; 5 — liber.

PHza 3 1 — pick-up cu doză pie-

zoelectrică; 2 — masă; 3 — radio/
magnetofon/pick-up cu preamplifi-
cator încorporat; 4 — legat la 1; 5 —
legat la , 3.

Paillard (fig.2) 1 — joasă frec¬
venţă; 2:— masă; 3 — liber: 4 —r li¬
ber; 5 joasă frecvenţă.

Priză de boxă şi căşti mono (fig.4)
1 — joasă frecvenţă; 2 — masă; 3 —
joasă frecvenţă.

Pentru microfoane există anumite
variante, mai ales în funcţie de im-
pedanţâ (fig.1).

Impedanţă Joasă 1 — joasă frec¬
venţă; 2 — masă; 3 — retur joasă

frecvenţă.

Impedanfi inalti şi joasă 1 — im¬
pedanţă înaltă; 2 — retur joasă frec¬
venţă; 3 — impedanţă joasă, masă.

Smpedanfă joasă şi medie 1 ’ —
joasă frecvenţă; 2 — retur joasă
frecvenţă; 3 — legat la 1, masă.

UTIL

Mulţi dintre constructorii amatori
începători nu cunosc valoarea rezis-
toarelor marcate cu ine’e (puncte)
de diferite culori. Pentru a deter¬
mina aceasta putem utiliza calcula¬
torul de buzunar.

Deci decupăm din carton subţire
şabloane (de mărimea tastelor cal¬
culatorului) şi ie lipim pe tastele cu
cifrele de la 0 ia fg]; se mai folo¬
sesc tastele (5Q , jTj şi f=J .

Fiecare tastă de la O-r-9 cores¬
punde unei culori: 0=negru, 2=roşu,
4=galben, 6=albastru, 8=gri, 1=maro,
3=portocaiiu, 5=verde, 7=mov (vio¬
let) şi 9=alb.

Cum citim valorile? La primul inel
(punct) se apasă pe tasta de culoare
potrivită; la ai doilea ine! (punct) se
procedează la fel. La cel de-al trei¬
lea inel se citeşte cifra de pe tasta
corespunzătoare culorii. La citirea
inelului trei sînt două excepţii: pen¬
tru inelul auriu se tastează 00. Q
PI (se tastează 0 înmulţit cu 0,1),
iar pentru argintiu se tastează E®
OII 00’ (0 înmulţit cu 0,01), re¬
zultatul apărînd:j)e afişa).

La terminarea tastărilor se citesc
valorile rezistenţelor pe afişaj direct
în ohmi.

(URMARE DIN PAG. 19)

Lămpile cu neon din schemă in¬
dică în ce măsură microacumuiatoa-
f rele supuse încărcării nu au eiectro-
j iitul uscat, deci nu mai sînt utiiiza-
! brie, situaţie în care lămpile nu mai
j luminează. Aceste lămpi cu neon
j sînt de tipul celor care se găsesc în
j „creioanele de tensiune" sau de ti-
i pul semnalizatoarelbr de panou,
j model LSA—01—10, de 220 V/1 mA,
I „Electrofar".

Dacă se va realiza montajul din fi-
j gura 3, microacumulatoarele res-
j pective se vor reîncărca doar din
j trei în trei luni, chiar dacă ele nu
i prea sînt solicitate pe toată această
j perioadă de timp.
j Să nu se încerce reîncărcarea mi-
j crobateriilor, deoarece acestea pot
j exploda, datorită suprapresiunii
! crdată de degajarea gazelor din in-
| terior. Aceeaşi situaţie se poate pro¬
duce şi dacă la încărcarea microa-

i cumuiatoareior ele sînt „uitate" sub
î curent o durată mult mai mare de 14
; ore.

Schema din figura 3 se va consi-
! dera corect realizată şi utilizabilă
] dacă introducînd un miliampermetru
> în serie cu fiecare microacu mulat or

ii conectat cu încărcătorul (legat la re-
l ţeaua electică), intensitatea curent u-
î lui continuu va fi de 3 mA ± 0,1 mA.
jj Dacă nu se obţine această valoare,
j se va acţiona asupra rezistoareior
1 chimice R5 şi R6 sau R1 şi R4, mă-
j rindu-le sau micşorîndu-le valorile
I (cu ajutorul unor rezistoare supli-
| mentare, conectate paralei, serie
| sau mixt). Rezistoarele R5, R8 sînt
| prevăzute pentru motive de eiectro-
1 .securitate.

Schema permite reîncărcarea si-
I multană a două microacumulaîoare.

LISTA DE MATERIALE

Rl, R4 — rezistoare chimice, 15
1 kn/0,5 W; R2, R3 — rezistoare chi-
i mice, 300 kn/0,5 W; R5, R6 — rezis-
| toare chimice, 20 kn/0,5 W; Ne —
| lămpi de neon tip „creion de ten¬
siune" sau LSA—01—10, de 220 V/1

mA, produse de „Electrofar"—Bucu¬
reşti; D — diodă semiconductoare
tip F407 sau F307 sau alta echiva¬
lentă.

/ Reper 4

15spire 00,5 mm -OL g c

RELEU REGULATOR

Clasicul regulator electromagnetic
de tensiune care echipează autotu¬
rismul „Trabant" dotat cu dinam pe
6 V prezintă, după cum arată prac¬
tica, o funcţionare cu surprize. înlo¬
cuirea acestui releu cu un montaj
electronic măreşte fiabilitatea şi asi¬
gură un regim optim de încărcare a
acumulatorului, după cum afirmă re¬
vista „Radio Televizia Elektronika".

Ca element disjunctor servesc
diodele VD5—VD8. Circuitul 555 are
funcţia de element de comparare în¬
tre tensiunea bateriei de acumula¬
toare şi tensiunea debitată de dinam.

Cînd se cuplează cheia de contact
(K), becul EL se aprinde şi, la porni¬
rea motorului, dinamul debitează o
tensiune din ce în ce mai mare. Ast¬
fel potenţialul la terminalul 3 de la
circuitul 555 determină deschiderea
lui VT1 şi, implicit, deschiderea lui
VT2 şi VT3 şi astfel acumulatorul
excită dinamul.

Cînd tensiunea dinamului este
mare prin R8—R11 şi VD5—VD8, se
introduce energie electrică la acu¬
mulator şi ceilalţi consumatori.

Din RP1 releul se reglează ca la
-10°C, temperatură ambiantă, releul

să debiteze 7,9 V, iar la 50° C tensiu¬
nea să fie de aproximativ 6,7 V.

Releul P trebuie să se anclanşeze
la un curent de 12—14 A, asigurînd
energie în plus spre consumator;
acesta poate fi construit cu conduc¬
tor din CuEm 0,5 (30 spire) înfăşu¬
rate De un tub de sticlă, la care se

£ok)yj$iV'

adaugă armătura.

Dioda VD3 este PL5VIZ; tranzisto¬
rul SS216=BG107, SFO Î8-SD140. i

RADIO"" TELEVIZIA ELEiKTRONISCA,
6/1989

STABILIZATOARE DE TENSIUNE

Circuitele stabilizatoare de ten¬
siune.pozitivă din seria /3A78XX au o
gamă largă de aplicaţii atît în dome¬
niul industrial de performanţă, cît şi
pentru bunuri de larg consum, res¬
pectiv pentru montajele realizate de
constructorii amatori.

Aceste circuite integrate admit un
curent de ieşire de 1,5 A la tensiuni
cuprinse între 5 V şi 24 V. Notaţia
acestor circuite e6te 0A78XX, care în
locui literelor XX apar două cifre ce
indică valoarea tensiunii stabilizate,
concret avînd 8 valori, şi anume
/2A7805 ar © tensiunea de ieşire 5 V,
iar fi A7824 are tensiunea de ieşire
24 V, între aceste valori existînd
0A78O6; £ A 7808; //A 7809; £ J A7812;
/3A7815; /3A7818.

Puterea disipată nu poate depăşi
2 W, fără radiator.

BETA — I.P.R.S.-BĂNEASA, 8/1989

Ci este necesar atunci cînd
stabilizatorul se afiă la o dis¬
tanţă aprecisDilă tis conden¬
satorul de filtraj al alimentării.

C: ameliorează răspunsul
tranzitoriu.

fi A 73 xx

‘Ţ*

_I »•</»

Protecţia circuitului integrat la
funcţionarea pe sarcină capa-
citivă.

RECEPTOR

Una din utilizările circuitului
TCA440 este plantarea sa în radio¬
receptoare chiar în etajul de intrare,
în schemă, bobina LI împreună cu
condensatorul de 10 nF şi rezistenţa
de 100 kli formează un adaptor pen¬
tru mică impedanţă. în toate circui¬
tele oscilante, elementul variabil de
acord îl constituie diodele varicap
BB113 comandate prin tensiunea
U D . Cînd se recepţionează frecvenţa
de aproximativ 800 kHz, tensiunea
de comandă a diodelor varicap este
de aproximativ 8,5 V, iar pentru
frecvenţa de 1 620 kHz tensiunea
este de 30 V. Tensiunea de 30 V de
comandă se aplică unui potenţio-

mentru de 50 kfl şi prin acesta se
realizează acordul în bandă.

în montaj (receptor UM) este cu¬
prins şi un flitru ceramic SF 445
kHz, care asigură selectivitatea.

Deci L1=105 spire; L2=7 spire, am¬
bele din CuEm 0,1; L3=80 spire; L4=
35 spire; L5=15 spire; L8=20 spire;
L9=50 spire; L10=22 spire; toate din
CuEm 0,1; L11=440 spire din CuEm
0,03. Bobinele au carcasa de 8 mm
cu miez (de la gama UM din radio¬
receptoare).

La ieşirea diodei AA118 (FED108)
se obţine semnal AF.

RADIO PLANS, 6/1976

I Af Ţ

' - f

TEHNfUM 3/199(

PUBLICITATE • PUBLICITATE • PUBLICITATE

I.E.M.I.

li®

Sos. Fabrica de Glucoză nr. 19-11, sector 2 ,
tel 79 07 07, telex 10467 IEMIB

Bucureşti ,

Debutează în oferta 'anului
1990 cu o gamă de produse noi
şi performante din domeniul ra-
diocomunicaţiilor profesionale,
aparaturii de măsură şi control
şi sistemelor de testare auto¬
mată.

Aparatele I.E.M.I. oferă posi¬
bilitatea de a efectua service
pentru aparatură electronică,
măsurători de puteri în dome¬
niul radiofrecvenţei, măsurători
de forţe, cupluri, presiuni, mă¬
surători de laborator.

In ceea ce priveşte echipa¬
mentele de radiocomunicaţii
profesionale, acestea sini desti¬
nate comunicărilor rcxii o telefo¬
nice între utilizatori ficşi, mo¬
bili şt portabili, avînd posibili¬
tatea organizării unor reţele de
transmitere de date pentru con¬
trolul şi comanda unor procese
tehnologice (lucrări hidroteh¬
nice, agricultură, irigaţii, ex¬
ploatări petroliere, fabrici de
ciment, exploatări carbonifere).

Iată cîteva din cele mai repre¬
zentative produse;

— radiotelefoane mobile cu
sinteze de frecvenţă: R 8130, R
81.43, radiotelefoane portabile cu
sinteză In frecvenţă R 8230, R
8243, radiotelefoane fixe R
8040/41, permtţînd realizarea
de instalaţii complexe cu di¬
verse facilităţi;

— osciloscopul E 9*10 —
aparat portabil cu două canale
care permite vizualizarea sem¬
nalelor de frecvenţă maximă —
10 MHz, cu o sensibilitate de 2
mV/div;

— osciloscopul E 01 ©9 —
aparat de laborator cu două ca¬
nale, care asigură vizualizarea
semnalelor electrice ptnă la 25
MHz. Are drept scop verifica¬
rea şi controlul aparatelor elec¬
tronice, găsindu-şi aplicaţie
practică în laboratoarele de cer¬
cetare, în standuri de testare,
învăţămînt etc.;

■— sursa stabilizata de curent
continuu I 4301 — sursă triplă
programabilă folosită In labora¬
toare, In liniile de asamblare
sau ca sursă programabilă în
procese asistate de calculator;

— puntea automată E ©711
— asigură măsurarea automată
a componentelor. Microproce¬
sorul Z 80 comandă funcţiona¬
rea internă a punţii E 0711.
Este dotată cu interfaţa CEI
625, care perniţe să fie conec¬
tată la diverse echipamente au¬
xiliare, cum ar fi imprimante,
sau alte sisteme pe bază de cal¬
culator;

— sistemul tenşjometric N
23#® — din domeniul mărimi¬
lor neelectrice, dotat cu posibi¬
litatea de modificare a combi¬
naţiei modulelor, în scopul
adaptării optime la situaţia con¬
cretă de măsurat;

— emulator Zi® — cel mai
precis şi sofisticat instrument
pentru service-ul echipamente¬
lor comandate de acest tip de
microprocesor;

—■ microtest 901 — este un
testor funcţional, dinamic, por¬

tabil. Poate fi utilizat atît în
producţie, la testarea finală a
aparatelor şi plachetelor, cît şi
în activitatea de service, pentru
detectarea şi localizarea rapidă
a defectelor.

TEHNIUM 3/1990

MARIAN MIHAI — Craiova

Cel mai simplu este ca din fiecare
bobină, din blocul UUS să scoateţi
cîte 3 spire. Ulterior urmează o rea-
cordare a circuitelor.

FRÎNCU VIOREL — Drobeta-
Turnu-Severirî

Cu televizorul „Venuş" nu pot fi
recepţionate emisiuni în norma
CCIR. Convertorul la care vă refe¬
riţi a fost experimentat cu piesele
indicate în schemă.

CREŢU MIHAI — jud. laşi

Nu putem trece peste dorinţa dv.
şi a confraţilor dv. de a construi ra¬
dioreceptoare pentru benzile infe¬
rioare rezervate radioamatorilor,
aşa că în numerele viitoare ale re¬
vistei vom publica receptoare atît
cu tuburi electronice, cît şi cu tran-
zistoare.

Recepţia unor emisiuni TV de la
mare distanţă în luhile de vară este
determinată de unele anomalii de
propagare a cîmpului electromag¬
netic (ionizâri deosebite ale stratu¬
rilor superioare din atmosferă).

Staţiile lă care vă referiţi nu trimit
QSL-uri, dar dacă le scrieţi sigur
veţi primi amabile răspunsuri.

Pentru colaboratorul nostru
scrieţi la redacţie.

Mulţumesc pentru urări; vă
aşteptăm la redacţie

yUKUff**#

TEHNIUM —
MICĂ PUBLICITATE

■ O rubrică aşteptată îndelung de
cititorii noştri va apărea în curînd.
Cu această ocazie facem cunoscut
tuturor celor interesaţi din ţară şi
străinătate că, sncepînd din luna
mai, vorn publica în cadrul rubricii
„Tehnium—Mică publicitate" anun¬
ţuri pentru vînzări, cumpărări,
schimburi privind: aparatura elec¬
tronică, accesorii audio*video; an¬
sambluri şi subansambluri RF„
VHF, UHF, SHF; componente di¬
verse; cărţi, reviste, cataloage, cu¬
legeri de scheme etc.

Anunţurile cu menţiunea pentru
revista „Tehnium" se primesc prin
Agenţia de Publicitate „Presa li¬
beră" din Bucureşti, Str. 13 Decem¬
brie nr. 24, sector 1, telefon
16.01.33, 14.15.16 sau 16.79.45, ele
urmînd a fi dirijate spre publicare în
revista noastră.

Tarifele percepute pentru aceste
anunţuri sînt cele în vigoare practi¬
cate de Editura „Presa liberă".

Anunţăm pe această cale pe toţi
beneficiarii rubricii de mare publici¬
tate că vom găzdui în continuare
ofertele partenerilor tradiţionali în
folosul cititorilor noştri.

CITITORII DIF

Administraţia: Editura „Presa Liberă’

Redactor şef: ing. f. MIHĂESCU
Secretar general de redacţie: fiz. ALEX. MĂRCULESCU
Redactori: K. RUP, ing. C. IVANCIOViCI, C. STÂNCULESCU
Secretariat: E. DINU, M. NICCLÂE
Corectura: V. STAN

Tiparul executat
la Combinatul Poligrafic
Bucureşti