Tehnium/1990/9011

4455 66/.' 100}* 
5566 7/88 IOpJ 
6677 8899 


1044 0000 


ANUL XX - WR. 


240 SI/»» 


REVISTĂ LUNARĂ 

PENTRU CONSTRUCTORII AMATORI 


SUMAR 

HM®** fSmmsmm» 

PAG.NILE ELEVULUI . 

Construcţia unei claviaturi 
Comandă vocală 

INIŢIERE ÎN 

pag. 2—3 

RADIOELECTRONICĂ . 

Tester pentru tiristoare 

ABC 

Redresor automat 

pag. 4—5 

CQ-YO ... 

Impedanţmetru de 
radiofrecvenţă 

Realizarea bobinelor 

pag. 6—7 

HI-FI ..... 

Reducător de zgomot 

DOLBY B 

pag. 8—9 

ATELIER . 

Protecţie 

Redresor 

pag. 10—11 

LABORATOR . 

Decodor PAL 

pag. 12—13 

INFORMATICĂ.. 

Iniţiere în programare 

LA CEREREA 

pag. 14 

CITITORILOR . ....... 

Introducere în televiziune 
Depanare TV 

pag. 16—17 

CONSULTAŢII TEHNIUM ...... 

Videocasetofonul — sfaturi 
practice 

MM PI 206 

pag. 18—19 

CINE-FOTO .. 

Cinecamera în acţiune 
Animaţia 

Iluminatul în tehnica 
filmării 

pag. 20—21 

REVISTA REVISTELOR .......... 

Cocoş electronic 

Termometru 

Ohmmetru cu scală liniară 

pag. 22 

PUBLICITATE . 

ROMATEL — 

EXPORT • IMPORT 

pag. 23 

SERVICE . 

Radioreceptorul IRENA 401 

pag. 24 





























ft^ulţi constructori amatori întîm- 
pină greutăţi atunci cînd doresc să 
abordeze construcţia unui instru¬ 
ment muzical electronic, nu atît în 
realizarea părţii electronice, mai 
simplă sau mai complicată, cît în 
realizarea claviaturii respective. 
Aceasta trebuie să aibă contacte si¬ 
gure, fără vibraţii parazite sau omi¬ 
siuni de contact, să nu se blocheze, 
să nu dea zgomote mecanice, să nu 
se desfacă în bucăţi, să nu fie greu 
de confecţionat, urîtă ca aspect, 
„antipatică" într-un cuvînt. 

Claviatura, pentru că este tocmai 
sistemul de comandă al unui instru¬ 
ment electronic muzical, cere un vo¬ 
lum mare de muncă, făcută cu răb¬ 
dare, multă atenţie, curăţenie şi pre¬ 
cizie, pentru obţinerea atît a unui 
aspect îngrijit, cît şi de rezultate 
bune şi durabile în timp. Bineînţeles, 
soluţia optimă ar fi procurarea unei 
claviaturi cu contacte, gata confec¬ 
ţionată de fabrică. Dar pentru că aşa 
ceva nu se găseşte totdeauna de co¬ 
mandă, soluţia este de construire a 
ei în regim propriu. Deoarece ama¬ 
torul nu dispune de un atelier echi¬ 
pat cu scule costisitoare, de preci¬ 
zie, de materiale greu de procurat, 
claviatura prezentată mai jos 'este 
destul de sigură şi „prezentabilă", 
foarte uşor de executat cu materiale 
ieftine, uşor de procurat şi prelucrat, 
sculele necesare fiind doar un ferăs¬ 
trău de traforaj, un cuţitaş şi un 
foarfece. 

Spre deosebire de claviaturile de 
pian, acordeon sau orgă obişnuită, 
care folosesc clape de fildeş, clavia¬ 
tura amatorului va fi confecţionată 
din material plastic ieftin, polistiren 
de culoare albă sau colorată, de 
grosime 2...4 mm, material din care 
se. presează tăvile de plastic. 

în figura 1, la litera A se arată fe¬ 
lul şi dimensiunile unei singure oc¬ 
tave, care se decupează la traforaj, 
cu deosebită grijă pentru ca porţiu¬ 
nile decupate să nu se rupă. Se în¬ 
ţelege din figură că prin decupare la 
traforaj se obţin clape cu mişcare 
independentă una faţă de alta, care 
pot fi apăsate separat şi revin apoi 
la planeitate datorită elasticităţii lor. 
Dimensiunile date corespund unei 
mîini mici, de copil sau adolescent; 
dar cu grijă la interpretare, clavia¬ 
tura poate fi utilizată şi de un adult, 
în caz că se doreşte o claviatură de 
dimensiune normală, comparativă 
cu a unui pian obişnuit, lăţimea cla¬ 
pelor albe se poate majora pînă la 
25 mm, cu modificarea eventuală şi 
a celorlalte dimensiuni. 

Revenind însă la dimensiunile ini¬ 
ţiale, cinci plăcuţe de plastic, notate 
cu B, fie de culoare neagră, fie din 
acelaşi polistiren care se vopseşte 
cu nitroemail, se lipesc pe clavia¬ 
tură, ca în figura F, cu ajutorul unui 
adeziv adecvat, alcătuind „acciden- 
ţii“, adică diezii şi bemolii. Se va ve¬ 
rifica după lipire ca clapele respec¬ 
tive să nu se blocheze, eventual se 
mai trece o dată cu pînza de traforaj 
pe lîngă conturul clapelor mici, tot 
cu atenţie deosebită, pentru a nu se 
rupe materialul, care în acest stadiu 
este destul de fragil. în caz de nea- 


CONSTRUCŢIA 
UNEI CLAVIATURI 

GEORGE O. GPRESCU 


ieială de aluminiu", adică folie de 
aluminiu lipită pe foiţă de hîrtie, ma¬ 
terial care se găseşte ca dublură în 
unele pachete de ţigări sau la cioco¬ 
lată. Se va evita foiţa de aluminiu 
eloxată — adică aceea colorată —, 
se utilizează numai foiţă argintie, 
neoxidată, în nici un caz scoasă din 
condensatoare electrolitice. 

Fiecare disc de cauciuc va avea 
ataşat, prin lipire cu soluţie de cau¬ 
ciuc sau prenadez, cîte un disc de 
foiţă de aluminiu, lipirea făcîndu-se 
între cauciuc şi foiţa de hîrtie, cu 
aluminiul în exterior. Rondelele de 
cauciuc se vor lipi tot cu adeziv 
pentru cauciuc pe spatele claviatu¬ 
rii, ia extremitatea mobilă a clapelor, 
pentru ca prin apăsare să stabi¬ 
lească contactul părţii de aluminiu. 








, tenţie se poate produce totuşi o „ 
1 ruptură;.dar aceasta nu este o neno- 
| rocire. în nici un caz nu se va în- 1 
I cerca lipirea cu adeziv, pentru că, 1 
| mai ales la locul de articulare, lipi- i 
| rea se poate desface foarte uşor; pe î 
l de altă parte, o lipire cu adeziv pro- | 
I duce pierdere de timp, mai ales tim- 
I pul de uscare, de întărire relativă. 

| Procedeul sigur de joncţionare este 
| altul şi dă rezultate optime. Pentru 
1 aceasta se utilizează fie un ciocan 
I de lipit tip pistol, fie un ciocan de li- 
| pit obişnuit; în ambele cazuri vîrful 
1 trebuie să fie foarte curat, fără urme 
îi de cositor sau decapant. Se pun în 
| contact strîns pieseie rupte şi, cu 
i ajutorul ciocanului de lipit încins, se 
I suturează prin spate, prin punctarea 
; porţiunii rupte, prin topirea polisti- 
renului, eventual adăugînd o buc㬠
ţică din acelaşi material, obţinîn- 
du-se o joncţionare foarte rezis¬ 
tentă. 

în privinţa culorii claviaturii, 


aceasta nu trebuie să fie neapărat . 
alb cu negru, culoare tipică instru- I 
mentelor clasice. Pentru orgi elec- 1 
tronice moderne se pot utiliza culori 1 
mai plăcute, pastelate pentru cla- I 
pele mari, culori mai accentuate | 
pentru clapele diez-bemol, de exem- 1 
piu cupluri de culori galben/maro; i! 
galben/roşu; gri/negru; verde/vioiet îi 
etc. Dacă pînă la acest stadiu clavia- îl 
tura a fost executată corect, nu mai | 
are altceva de făcut decît să pri- | 
mească şi contactele prin care se 1 
comandă circuitele electronice. Pen- | 
tru aceasta, din cauciuc de cameră | 
de automobil, de cîţiva milimetri 1 
grosime, se decupează cu ajutorul f 
unei preducele de 8 mm diametru — Şj 
în lipsa unei preducele, cu un cuţi- jj 
taş sau un foarfece — un număr de I 
disculeţe notate în figură cu C. 1 
Toate aceste disculeţe trebuie să l 
aibă exact aceeaşi grosime, de circa 1 
3 mm. Se decupează, de asemenea, I 
şi disculeţele notate cu D, din „po- lj 


cu o regletă fixă cu contacte, notată 
E. Contactele de pe această regletă 
pot fi realizate fie prin cablaj impri¬ 
mat, notat E 1, fie pe o regletă de 
material izolant neplacat, posibil tot 
polistiren ca în restul construcţiei, în 
care pentru contacte se dau grupe 
de cîte 8 găuri de 1 mm diametru, 
prin care se trec fire de cupru cosi¬ 
torit; acestea alcătuiesc perechile de 
contacte, scurtcircuitate de către 
clapa apăsată deasupra. 

Placa de contacte, avînd mari spa¬ 
ţii libere, poate adăposti o parte sau 
totalitatea montajului electronic, cu 
piesele montate pe spatele plăcii, 
contactul clapelor limitîndu-se la 
coborîrea rondelelor de cauciuc, cu 
maximum 1...2 mm, numai deasupra 
contactelor respective. Zona contac¬ 
telor, care arată ca în figura G, tre¬ 
buie precis centrată din proiectare 
pe clapele cu rondele, dimensiunea 
contactelor fixe avînd circa 10 mm 
diametru la cablajul imprimat sau 
10 x 10 mm la contactele cu sîrme. 


2 


TEHNIUM 11/1990 











comand, 


Irig. CRISTIAN IVANCIOVICI 



De multe ori este util ca pornirea 
unui magnetofon sau casetofon să 
se facă numai la apariţia unui sem¬ 
nal sonor (vorbă sau muzică, de 
exemplu) şi după un scurt timp de 
la dispariţia acestui semnal să se 
producă oprirea aparatului. Aceasta 
elimină consumul exagerat de 
bandă magnetică şi ai lungilor pa¬ 
saje neînregistrate. Cu puţină imagi¬ 
naţie dispozitivului i se pot găsi şi 
alte utilizări, cum ar fi comutarea 
automată emisie-recepţie la un tran- 
sceiver sau alte comunicaţii care nu 
se efectuează de o manieră conti¬ 
nuă. 

în figură este prezentată schema 
electronică a comenzii. Ea poate 
aplica aproape instantaneu, prin in¬ 
termediul releului, tensiunea moto¬ 
rului de casetofon (acesta fiind deja 
pus pe poziţia înregistrare), în mo¬ 
mentul în care un semnal de joasă 
frecvenţă (audio) este aplicat la in¬ 
trare, aceasta fiind legată la punctul 
cald al potenţiometrului de volum al 
aparatului. Rezistenţa semiregiabilă 
R5 de 25 kO se ajustează pînă la ob¬ 
ţinerea unei sensibilităţi maxime a 
montajului, apoi putîndu-se înlocui 
cu o rezistenţă echivalentă fixă. Ul¬ 
terior sensibilitatea globală a monta¬ 
jului se reglează din potenţ io metrul 
Pv de 22 kfî. Primele două tranzis- 


îoare au rolul de a ampiifica semna¬ 
lul. înaintea ultimului etaj, dioda Dl 
redresează semnalul, plusul fiind în 
baza tranzistorului T3 şi deschizîn- 


du-l. Acesta, la rîndul său, anclan- 
şează releul Rel, care acţionează 
asupra închiderii circuitului motoru¬ 
lui de casetofon, pornind astfel în¬ 


registrarea. Releul trebuie să fie de 
12 V, iar tranzistoarele obişnuite, din 
gama BC. 



Deşi contactul se face între cablajul 
imprimat pe cupru — preferabil fin 
cositorit — sau sîrmele de cupru, de 
asemenea cositorite — şi foiţa de 
aluminiu, care are proasta reputaţie 
că este tot timpul oxidată, rezulta¬ 
tele sînt totdeauna foarte bune, fără 
blocaje, din cauza pîurităţii contac¬ 
telor efectuate la o apăsare, cu con¬ 
diţia ca aceste contacte să nu fie 
murdărite în mod expres de vopsea, 
ulei, colofoniu, perniţă de praf de¬ 
pusă în timp. De aceea, o dată pe 
an se strecoară o pensulă foarte 
moale sub claviatură, sau se suflă 
praful care s-a strîns între timp. 

Asamblarea claviaturii se face ca 
în figura H. Pentru o realizare îngri¬ 
jită, este bine să se construiască 
claviatura pe porţiuni nu mai mari 
de o octavă, care apoi se aliniază 
una lîngă alta, sau se aliniază în 
două sau mai multe rînduri, aşa cum 
este conceput instrumentul electro¬ 
nic; module care pot fi adăugate ori- 
cînd, pentru extindere. Claviaturi de 
cîte o singură octavă, posibil în cu¬ 
lori diverse, uşor de demontat pen¬ 
tru eventuale reparaţii. în spatele 
clapelor diez-bemol, pînă la partea 
din spate a claviaturii, se poate 
monta o riglă de acoperire, care, pe 
lîngă un aspect estetic, protejează în 
plus de praf şi lovituri. 

O variantă de tastatură, destinată 
unui calculator electronic, poate fi 
uşor construită, tot din materiale 
uşor de găsit, deosebit de ieftine, 
foarte uşor de prelucrat. Se utili¬ 
zează tot polistiren de 2 ... 4 mm, din 
care se decupează tastele cu dimen¬ 
siuni de 10 x 10 mm chiar din placa 
de decor, de bază, din care apoi fie¬ 
care orificiu decupat se majorează 
cu ajutorul unei pile la dimensiunea 
de 11x11 mm. Fiecare tastă de 
plastic se lipeşte pe o bucată simi¬ 
lară de cauciuc tot de 10 x 10 mm, 
din cameră auto. O foaie de cauciuc 
de cameră de bicicletă, eventual mai 
multe fîşii puse la rînd, va primi prin 
lipire tastele, ca în figurile I şi J. 
Pentru centrare, în momentul lipirii 
se utilizează bucăţele de tablă de 
fier sau aluminiu, de 0,5 mm gro¬ 
sime. O bucată de material izolant, 
fibră, plexiglas, carton gros lăcuit, 
placaj uscat lăcuit, cu orificii de 
15 x 15 mm, centrate în dreptul tas¬ 
telor, apoi un ultim strat de pertinax 
sau cu contacte din sîrmă alternată 
ca la construcţia precedentă şi, bi¬ 


neînţeles, pastilele de cauciuc, pla¬ 
cate cu foiţă de aluminiu. Calitatea 
regizării constă în precizia confec¬ 
ţionării tastelor şi calitatea lipiturilor 
între piesele de plastic, cauciuc şi 
aluminiu. Se recomandă ca tastele 
să fie gravate cu simbolurile respec¬ 
tive înainte de montare. Folosirea 
unor taste colorate diferit pe grupe 
face mai atractivă utilizarea calcula¬ 
torului, iar gravarea, mai rezistentă 
decît notarea cu letraset sau dese¬ 
narea, face utilizarea mai sigură _şi 
reduce greşelile de manipulare. în 
ceea ce priveşte siguranţa contacte¬ 
lor, la fel ca şi la claviatura instru¬ 
mentului electronic muzical, rezulta¬ 
tele sînt poate la fel de sigure în 
timp ca şi la contactele îndeobşte 
folosite în industrie, cu taste de cau¬ 
ciuc grafitat sau argintat, sisteme 
care, oricum, nu pot fi realizate de 
amator. 

în privinţa dimensiunilor exacte 
ale clapelor calculatorului electronic 
şi configuraţia grupelor de taste, 
acestea pot fi uşor proiectate de c㬠
tre constructorul amator; cu sfatul 
de a nu se grăbi, ci de a face mai 
multe proiecte pe hîrtie, din care să 
adopte, prin alegere, pe cel mai 
bun, metodă care poate fi aplicată şi 
în alte domenii de creaţie tehnică în 
scopul optimizării rezultatelor. Este 
bine să se evite miniaturizarea cu 
orice preţ, preferîndu-se formatul 
rezonabil de clape de maşină de 
scris, cu atît mai mult cu cît monta¬ 
jul deasupra căruia se fixează cla¬ 
viatura este cam întotdeauna destul 
de voluminos; iar o înghesuire a lui 
duce la cuplaje parazite, atingeri, în- 
cingere, defecte în lanţ. 

Este uşor de înţeles că asemenea 
taste pot fi realizate şi pentru alte 
scopuri sau aparate diverse, avînd şi 
avantajul că pot asigura etanşarea. 
De pildă, în figura L, claviatura unui 
instrument electronic muzical poate 
fi realizată diferit faţă de sistemul 
convenţional, cu ajutorul unor taste 
cum au fost cele descrise pentru 
calculator. La fel de uşor de con¬ 
struit şi de utilizat cu plăcere! 


TEHNIUM 11/1990 


3 






Verificarea componentelor elec¬ 
tronice înainte de utilizare este o 
practică foarte sănătoasă care nu 
mai necesită comentarii; mai de¬ 
vreme sau mai tîrziu, toţi construc¬ 
torii amatori ajung la această con¬ 
cluzie, uneori — din păcate — ca în¬ 
văţătură de minte costisitoare... 

In cazul unor piese mai scumpe, 
cum sînt tiristoarele, recomandabil 
ar fi ca verificarea, fie ea şi sumară, 
să se facă înainte de achiziţionare, 
în special atunci cînd se procură 
mai multe exemplare sau cînd se 


pune problema sortării („împereche- 
rii“ aproximative etc.) din punctul de 
vedere al sensibilităţii pe poartă. 

Testerul propus alăturat (fig. 1) a 
fost conceput tocmai în acest scop 
şi sperăm că simplitatea lui — ca să 
nu mai vorbim de utilitate — îi va în¬ 
demna pe mulţi amatori să şi-l con¬ 
struiască, eventual într-o variantă 
proprie. Esenţial este să se opteze 
pentru alimentare autonomă (în c㬠
zui de faţă, o baterie 3R12, de 4,5 
V), dimensiuni reduse şi posibilita¬ 
tea de racordare rapidă şi comodă a 
tiristoarelor de orice tip curent, bi¬ 
neînţeles fără a fi necesară îndoirea 
terminalelor şi, mai ales, fără a pune 
în pericol integritatea pieselor ce ur¬ 
mează a fi verificate. 


Schema propriu-zisă nu ridică 
probleme nici de principiu, nici în 
privinţa pieselor componente. Tîris- 
torul de verificat, Th, la care se pre¬ 
supune cunoscută dispunerea termi¬ 
nalelor, este conectat cu poarta, 
anodul şi catodul la bornele P, A şi 
respectiv C. 

Se trece apoi cursorul potenţio- 
metrului PI în extremitatea cu rezis¬ 
tenţa maximă înseriată şi se apasă 
butonul B2, normai deschis (ND). în 
acest fel se închide circuitul de po¬ 
larizare a porţii prin PI şi rezistenţa 
(obligatorie) de limitare, R. Valorile 
lui Pi şi R au fost astfel alese încît, 
pentru marea majoritate a tiristoare¬ 
lor uzuale, curentul de poartă în 
această situaţie, să fie insuficient 
pentru amorsare. Prin urmare, becul 
L trebuie să rămînă stins. 

Cu B2 apăsat în continuare, se 
deplasează fin cursorul potenţiome- 
trului pînă cînd becul L se aprinde. 
Eliberînd butonul B2, becul trebuie 
să rămînă aprins. Pentru dezamor¬ 
sarea tiristorului, de exemplu în ve¬ 
derea repetării testului precedent, 
este suficient să apăsăm scurt buto¬ 
nul Bl, normal închis. 

Circuitul nu necesită un alt între¬ 
rupător de alimentare, deoarece, 
după deconectarea tiristorului, bate¬ 
ria nu mai are pe unde să debiteze 
curent. 

Pentru a putea face comod com¬ 
paraţii „cantitative" în ceea ce pri¬ 
veşte sensibilitatea de poartă între 
diverse exemplare de tiristoare, este 
bine să se ataşeze potenţiometrului 
o scală divizată arbitrar (pentru în¬ 
treaga cursă activă), de pildă cu 
50-M00 de diviziuni echidistante. 

Problema cea mai delicată rămîne, 
ca de obicei, conceperea şi realiza¬ 
rea soclului (bornele P, A, C), cu 
materialele avute la îndemînă. Bi¬ 
neînţeles, de dorit ar fi un soclu uni¬ 
versal, dar marea diversitate a tipuri¬ 
lor de capsule în care se produc ti¬ 
ristoarele face acest lucru practic 
imposibil. 

Personal am optat pentru o va¬ 
riantă mixtă, şi anume am construit 
un soclu cvasiuniversal pentru co¬ 
nectarea directă şi comodă a tiris¬ 
toarelor din familiile T1N05—-T1N8 

• ABC • 


(URMARE DIN 

în schimb, intensităţile II şi 12, 
dictate de legea lui Ohm, vor trebui 
să dea prin însumare tocmai inten¬ 
sitatea I totală a curentului furnizat 
de sursă prin ansamblul R, deci pu¬ 
tem scrie: 



de unde deducem 



Şi această relaţie se generali¬ 
zează uşor pentru n rezistenţe R1, 
R2, ... Rn conectate în paralel, sub 
forma: 




(IA, capsulă SOT32, figura 2), 
T3N05—T3N8 (3A, capsulă F22, fi¬ 
gura 3) şi T6N05P—T6N5P (6A, 
capsulă TO220, figura 4), produse 
de I.P.R.S.—Băneasa, sau a altor ti¬ 
puri de tiristoare (KT etc.) ce au 
aceeaşi dispunere a terminalelor; în 
paralei cu acest sociu am conectat 
o mufă mamă de microfon (montată 
pe tester), ia care se racordează, în 
caz de nevoie, un cordon trifilar 
prevăzut la un capăt cu mută tată, 
iar la celălalt cu trei „crocodili". 
Acest „prelungitor" serveşte ia ra¬ 
cordarea tiristoarelor prevăzute cu 
alte tipuri de capsule (de exemplu 
seriile KY201, KY202 etc., figura 5), 
sau cu altă dispunere a terminalelor. 
Atenţie, însă, la marcarea adecvată 
a firelor sau a „crocodililor", de 
exemplu prin varniş de culori dife¬ 
rite (roşu-anod, galben-poartă, al¬ 
bastru-catod), pentru a nu pune în 
pericol tiristorul de verificat! 

Un ultim „secret", divulgat în fi¬ 
gura 6, vă oferă o soluţie foarte co¬ 
modă de realizare a soclului menţio¬ 
nat. Prin S am notat aici un soclu 
existent (sau confecţionat ad-hoc), 
destinat racordării tranzistoarelor de 
tip „BD“, în capsulă SOT32. în ceîe 
trei şiîţuri, plasate la distanţe cores¬ 
punzătoare, se află „îngropate" trei 
perechi de lamele arcuite (P, A, C), 
cu terminale de conexiune pe spate. 
Tiristoarele din seriile ŢIN şi T6N 
pot fi astfel introduse direct în so¬ 
clu! S. Pentru ceie din seria T3N 
(sau similare), în capsulă de 
„AD“-uri, s-au mai prevăzut două 
borne suplimentare, A’ şi A” (ba¬ 
nane arcuite etc.) care să intre uşor, 
dar cu contact electric bun, în orifi¬ 
ciile capsulei destinate şuruburilor 
de prindere. Terminalele poartă şi 
catod se înfig în contactele P şi C 
ale soclului S, iar anodul, aflat la 
capsulă, va fi racordat prin A’ şi A” 
(eventual numai A’ sau A”). 

Tot aici s-au figurat şi conexiunile 
la mufa mamă de microfon, M, 
destinată racordului extern, cu pre¬ 
lungitor. 

în fine, butoanele Bl şi B2 pot fi 
microîntrerupătoare obişnuite (de ia 
care se folosesc contactele NI, res¬ 
pectiv ND) sau pur şi simplu nişte 
contacte cu lamele arcuite, imagi¬ 
nate de constructor, care să poată fi 
acţionate sigur, în sensul dorit (des¬ 
chis, respectiv închis) prin apăsarea 
unor butoane cu revenire (cu arc). 
La nevoie se pot foiosi şi întrerup㬠
toare basculante, cu marcarea adec¬ 
vată a poziţiiior închis—deschis. 

•ABC* 


NR. TRECUT) 



Am făcut, referitor la sursa U, 
presupunerea că aceasta are o re¬ 
zistenţă internă neglijabilă. Fără a 
relua în detaliu aspecte recent tra¬ 
tate la această rubrică (vezi, de 
exemplu, articolul „Surse de curent 
constant", din nr. 9/1988 şi ur¬ 
mătoarele), vom menţiona doar că 
orice sursă reală prezintă o anumită 
rezistenţă internă, Ri, de care ade¬ 
seori trebuie să ţinem cont în ana¬ 
liza circuitelor practice. 

înainte însă de a trece mai de¬ 
parte, vă propunem o aplicaţie 
practică a relaţiilor de conectare în 
serie sau în paralel a rezistenţelor, 
şi anume realizarea unor rezistente 


4 


TEHNSUM 11/1990 








REDRESOR 

AUTOMAT 


Propun constructorilor interesaţi o 
nouă variantă de redresor pentru în¬ 
cărcarea acumulatoarelor auto de 
12 V, care oferă, printre altele: limi¬ 
tarea automată a curentului maxim 
de încărcare la o valoare dorită 
(prestabilită); decuplarea automată 
la atingerea pragului final de încăr¬ 
care; semnalizarea luminoasă, prin 
intermediul unor LED-uri diferit co¬ 
lorate, a funcţionării în regim de în¬ 
cărcare, respectiv a atingerii fazei fi¬ 
nale. 

Montajul a fost experimentat utili- 
zînd drept sursă de alimentare un 
redresor (transformator de reţea 


plus punte redresoare) care furniza 
o tensiune eficace Ur«18 V la un 
curent de sarcină de 3 A. 

Urmărind schema (fig. 1), obser¬ 
văm că ea foloseşte ca balast un 
tranzistor de putere, TI, de tip 
2N3055 sau similar (montat pe un 
radiator termic suficient de mare 
pentru gurentul maxim dorit). 
Limitarea automată în cufent se asi¬ 
gură prin intercalarea, în serie cu 
joncţiunea BE a iui TI, a rezistenţei 
bobinate R1, iar în paralel cu an¬ 
samblul a celor două diode, Dl si 
D2. 

Pentru a analiza pe scurt modul 
de funcţionare, să presupunem ini¬ 
ţial acumulatorul (parţial) descărcat, 
tensiunea la bornele sale fiind deci 
sensibil mai mică decît valoarea ma¬ 
ximă permisibilă (Uamax « 14,4 V), 
de pildă Ua=10 V. 


La conectarea alimentării, LED-ul 
roşu (2) rămîne în continuare stins, 
tensiunea Ua fiind insuficientă pen¬ 
tru a-l deschide prin dioda Zener D4 
înseriată cu el. 

Nici dioda Zener D3 nu se va des¬ 


chide în aceste condiţii, dar pentru 
a ne asigura, totuşi, că tranzistorul 
T4 rămîne şi el ferm blocat, putem 
presupune că am deplasat în preala¬ 
bil cursorul potenţiometrului P în 
extremitatea de sus. 

Polarizat în bază prin R6, tranzis¬ 
torul T3 va intra în conducţie graţie 
prezenţei condensatorului CI, iniţial 
descărcat (tranzitoriu). Curentul de 
colector al lui T3 va polariza, via R4 
şi LED1, baza tranzistorului T2, care 
intră astfel şi el în conducţie, simul¬ 
tan cu aprinderea LED-ului. Următo¬ 
rul pas îl constituie intrarea în con¬ 
ducţie şi a lui TI, polarizat acum 
prin R2 si circuitul emitor-colector 
ai Iu i T2. 

începe astfel încărcarea, determi¬ 
nată de diferenţa dintre tensiunea 
Ur a redresorului şi tensiunea Ua a 
acumulatorului. Curentul debitat nu 


va putea însă depăşi intensitatea 
Imax, prestabilită prin alegerea valo¬ 
rii lui R1 (cca 3 A pentru exemplul 
din figură). într-adevăr, atît timp cît 
căderea de tensiune la bornele lui 
R1 este sub pragul de cca 0,6 V 


deci atît timp cît intensitatea curen¬ 
tului se menţine sub cca 3 A, dio¬ 
dele înseriate Dl şi D2 rămîn practic 
blocate. La o tendinţă de creştere a 
curentului peste acest prag, căderea 
de tensiune pe R1 va creşte şi ea, 
diodele Dl şi D2 se vor deschide 
semnificativ, deviind astfel „surplu¬ 
sul" de curent din baza lui TI, cu 
reducerea în consecinţă a curentului 
de încărcare pînă la restabilirea 
echilibrului. 

Căderea de tensiune pe rezistenţa 
traductoare R1 fiind mică, practic 
diferenţa dintre tensiunea Ur a re¬ 
dresorului şi cea de la bornele acu¬ 
mulatorului, Ua, va fi preluată de 
tranzistorul TI (balast). Tocmai din 
acest motiv, tranzistorul serie TI 
trebuie să fie echipat cu un radiator 
termic suficient de mare pentru disi- 
naţia puterii implicate. 



în momentul în care tensiunea la 
bornele acumulatorului se apropie 
de limita maximă Uamax «*■ 14,4 V, 
grupul serie format din dioda Zener 
D4, LED-ul 2 (roşu) şi rezistenţa 
R10 se „deschide", aprinderea 
LED-ului marcînd astfel sfîrşitul în¬ 
cărcării. Este foarte uşor să sortăm 
dioda Zener astfel încît aprinderea 
LED-ului să înceapă (suficient de 
precis) la un prag Ua prestabilit, de 
pildă la 14,2-r-14,3 V. Este, de ase¬ 
menea, uşor să reglăm cursorul po¬ 
tenţiometrului P (preferabil mulţi- 
tură) astfel ca la atingerea pragului 
Uamax dorit, T4 să intre în cbnduc- 
ţie. Urmează blocarea fermă a tran¬ 
zistorului T3, care la rîndul său duce 
la blocarea grupului T2—TI, deci !a 
ddbuplarea automată a redresorului, 
cu stingerea simultană a LED-ului 1 
(verde). 

Cu un mic aranjament de caicul 
plus tatonare experimentală, grupul 
indicator LED2, D4 şi R10 poate fi 
„comasat" în divizoru! ce include 
potenţiometrul P, economisind ast¬ 
fel o parte din piesele implicate. 

La experimentarea montajului 
s-au obţinut rezultate foarte bune, 
dar am constatat şi un aspect sup㬠
rător, anume amorsarea nu întot¬ 
deauna sigură a încărcării la conec¬ 
tarea bateriei. Revăzînd schema, ob¬ 
servăm că „impulsul" de pornire 
este dat prin condensatorul CI, 
care, încărcîndu-se prin R3, R6 şi 
joncţiunea BE a lui T3, trebuie să 
aducă în conducţie succesiv tranzis- 
toarele T3, T2 şi TI. Or, curentul 
acesta tranzitoriu poate deveni insu¬ 
ficient, mai ales atunci cînd acumu¬ 
latorul este pronunţat descărcat. 

Un remediu simplu — nefigurat în 
schemă — îl constituie conectarea 
în serie cu borna minus a acumula¬ 
torului (punctul x) a unui bec L 
avînd în parale! un întrerupător B, 
gen buton cu revenire, cu contacte 
normal închise (fig. 2). Dacă la co¬ 
nectarea bateriei redresorul refuză 
să amorseze, se va apăsa scurt bu¬ 
tonul B, pînă la aprinderea becului L 
şi a LED-ului verde, după care se 
eliberează butonul. 



• ABC* • ABC 


Baaini realizata de fiz. ALEX. MÂRCULESCU 


©-—-o-——-o 

Ri R2(PI 





6 \R=RyR2\ 

o—-O— 


_ 

Rl 

—Tfe(P) R3 


7 

\R='R1'R2 

_Rb 

>H R 3 } 

l /?=/?/! 8 


ajustabile fin într-un interval dat 
Rmin — Rmax. 


REZISTENŢE 

■ : 


Cea mai simplă soluţie, larg 
răspînditâ, o reprezintă combinaţia 
serie indicată în figura 6, unde con¬ 
venim să notăm cu P valoarea ma¬ 
ximă (totală) a potenţiometrului, iar 
cu R2 valoarea rezistenţei sale înse¬ 
riate în circuit, pentru o poziţie dată 
a cursorului. 


(CONTINUARE ÎN PAG. 14) 



TEHNSUM 11/1990 





OFBECVENT^ 

__. —'—■ "" 


mA cov B anu, 


y02^® ! 


al epor*uW> 


Impendanţmetrul descris în acest 
articol serveşte pentru măsurarea; 
impedanţelor în domeniul radiofrec- j 
venţei la intrarea conductoarelor de j 
alimentare a antenelor de emisie j 
prin cabluri coaxiale cu impedanţe 
de 52 sau 75iîî. Fireşte însă că se \ 
poate utiliza şi pentru alte scopuri, | 
unde sînt necesare măsurări ale 


unor impedanţe relativ joase, în do¬ 
meniul radiofrecvenţei. 

Montajul, conform schemei alătu¬ 
rate, este o variantă a cunoscutei 
punţi Wheatstone, alimentată cu cu¬ 
rent de radiofrecvenţă, de diverse 
frecvenţe. în principiu, se compară 
rezistenţa unui rezistor chimic nein¬ 
ductiv cu imoedanţa care urmează a 


fi măsurată, folosindu-se ca instru¬ 
ment indicator un microampermetru f 
cu rezistenţă internă suficient de 
mare. 

Rezistorul chimic neinductiv, de 
tipul de volum, considerat ca rezis¬ 
tenţă etalon, notată în schemă cu ] 
■Ret, se conectează la bornele 1-2. 1 
Este vorba, de fapt, de două rezis- 
toare interşanjabile, una de 52 îl şi j 
alta de 75 îi care se vor folosi, după | 
nevoie, una sau alta, funcţie de im- 
pedanţa Zx.a cablului ce urmează a 
fi măsurat, conectat la bornele no- j 
■ţaţe 5-6. 

Întrucît însă nu întotdeauna impe- 
danţa Zx se înscrie în domeniul de 
52 sau 75i2, cel puţin ia începerea 
unor măsurări sau reglaje ale unei 
antene oarecare, în aceste cazuri se 
va utiliza în locul rezistenţelor eta- j 
Ion un mic trimer chimic cu rezis¬ 
tenţa de 100 îi, conectat ca reostaî. 
Se va arăta mai departe cum se va | 
întrebuinţa acest trimer. 

La bornele 3-4 se va aplica un | 
semnal de radiofrecvenţă cu o pu- \ 
tere utilă de maximum 1 W, avînd f 
frecvenţa corespunzătoare benzii de ţ 
radioamatori pe care urmează a \ 
funcţiona antena, de exemplu 28, 
21, 14, 7 MHz etc. 

Modul de funcţionare a punţii este 
următorul: se conectează unul din 
rezistoarele etalon (a cărui valoare 
se va măsura precis în prealabil cu | 
o punte RLC) la bornele 1-2, în ; 
funcţie de impedanţa cablului de aii- j 
mentare al antenei. 

De exemplu, pentru cabluri cu im- I 
pedanţa 52 îi se va folosi un rezistor 
de 52 îi. 

Se conectează cablul coaxial la | 

bornele 5-6. 

Se aplică la bornele 3-4 semnalul j 
de radiofrecvenţă, corespunzător I 
benzii de lucru a antenei. Se re- ; 
glează cursorul potenţiometrului P 
aproximativ la jumătatea cursei sale. 


Şi acum cîteva detalii construc¬ 
tive. 

Toate rezistoarele utilizate pentru 
acest montaj vor fi chimice, prefera¬ 
bil de tipul de volum. Toate vor fi 
sortate prin măsurări prealabile cu o 
punte RLC. 

în special rezistoarele R1 şi R2 
vor trebui să aibă valori riguros 
egale. 

Condensatoarele vor fi de foarte 
bună calitate, cu dielectric mică sau 
polistiren. 

Comutatorul K poate fi un simplu 
kipschalter. Potenţiometru! P, de 5 
sau iu kîl va fi liniar. Diodele Dl şi 
D2 sînt de tipul EFD108 sau orice 
alt tip, capabile să funcţioneze la 
frecvenţe de peste 30 MHz şi ten¬ 
siuni de minimum 50 V. 

Pentru intrarea de la rezistorul 
etalon Ret se poate folosi o mică 
priză cu ştecherele corespunz㬠
toare, întrebuinţate în instalaţiile de 
radioficare. Intrarea de la bornele 
3-4 va fi realizată cu bucşe izolate 
sau mai bine cu un conector ma- 
mă-taîă BNC. La bornele 5-6 se vor 
folosi conectoare coaxiale (două în 
paralel), unul pentru cabluri cu im¬ 
pedanţa de 75 O (un BNC mic) şi al¬ 
tul de 52 n (un conector pentru ca¬ 
bluri cu diametrul 10-12 mm). 

întregul montaj se va realiza într-o 
cutie metalică, confecţionată din ta¬ 
blă de aluminiu, alamă, cupru sau 
zinc. Cutia se va conecta la priza de 
pămînt a staţiei de emisie. 

Instrumentul de măsurat poate fi 
procurat de ia un exponometru foto¬ 
grafic sau eventual de la indicatoa¬ 
rele pentru magnetofoane, cu condi¬ 
ţia ca acesta să aibă o rezistenţă cît 
mai mare, de peste 1 000 i\ (âvînd 
sensibilităţi de ordinul a 50 ^A). 

Toate conexiunile vor fi cît mai 
scurte, fiind executate cu conduc¬ 
toare cu diametrul de 0,5-1 mm, din 
cupru, izolate sau nu. 



Se trece comutatorul K pe poziţia ■= In final ţin să mulţumesc prieteni- 
1 şi apoi se reglează cursorul poîen- lor mei radioamatori, ing. Dumitru 
ţiometrului P pînă cînd acul indica- i Biujdescu, Y03AL şi metrolog Con¬ 
tor al microampermetrului este de- f stantin Topor, Y03ARD, care m-au 
viat pînă la Urnita maximă din sprijinit cu date constructive în ve^ 
dreapta scalei. în poziţia 1 a comu- î derea realizării acestui montaj, ei fi- 
tatorului K, se transmite pe cablul j ind primii care l-au construit şi ex- 
coaxial unda directă emisă de gene- f perimentat. 
rator, iar în poziţia 2 se măsoară jj 

unda reflectată dinspre antenă. Şe | Listă de materiale 
trece comutatorul K pe poziţia 2. in 

acest caz, dacă impedanţa Zx este | R1,R2 = rezistor chimic, 75 

egală cu valoarea rezistorului Ret, O, 0,5 W 

acul microampermetrului va trebui R3 = ,, 6 

să indice zero sau o mărime apro- kîl, 0,5 W 

piaţă de zero. R4,R5 = ,, 3 

Dacă nu se întîmplă aşa, se vor | kfl, 0,5 W 
reface aceste operaţii, schimbînd re- : R6 = ,, , 100 

zistorul Ret cu celălalt etalon. Dacă îi, 0,5 W 

nici în acest caz nu se obţin valori CI, C2, C3, C4, C5, C6 = conden- 
apropiate de zero la instrumentul de satoare fixe, cu dielectric mică sau 

măsurat, rezultă că Zx are o altă va- polistiren, 4 700—10 000 pF, 250 V 
toare. în acest caz se va conecta las D1,D2 = diode semiconductoare, 
bornele 1—2 trimerul chimic de 100 EFD108 etc. 
îi Se va acţiona cursorul trimerului, | K = kipschalter miniatură 

folosit ca rezistenţă variabilă, pînă P = potenţiometru liniar chimic, 

ce se va găsi o valoare oarecare, 5—10 kfl. 

cînd acul instrumentului va fi adus ; mA = microampermetru, 50 — 100 

la zero. Fără a se mai deplasa apoi ^A 

cursorul trimerului, se va măsura cu I 

o punte RLC rezistenţa lui, care va fi | Suplimentar 

aproximativ egală cu aceea a impe- 

danţei Zx, supusă testului. Retl = rezistor chimic de volum, 

De obicei impedanţele Zx nu co- 52 îi, 0,5 W 
respund exact cu mărimile rezisten-1 Ret2 = rezistor chimic de volum, 
ţelor rezistoarelor Ret. Dacă diferen- 75 îi, 0,5 W 

ţele nu sînt prea mari, nu este nici o Ret3 = potenţiometru trimer chi- 
probiemă. Dacă însă aceste dife- ; mic, 100 îi 

renţe sînt exagerate, vor trebui efec- Conectoare BNC, tată-mamă, 
tuate corectări asupra antenei. De pentru 75 îi — 2 buc. 
exemplu, la antenele verticale de tip Conector tată-mamă, pentru 52 ii 
„Ground plane" sau „Trident" se pot — 1 buc. 

realiza varieri a!e impedanţei prin Priză pentru radioficare — 1 buc. 

modificarea înclinării contragreutăţi- Ştechere pentru prize de radiofi- 

lor acestora. care — 3 buc. 


TEHN1UM 11/1990 






1. Calcului inductanţei bobi¬ 
nelor 

1 . 1 . Bobinele cilindrice cu un 
singur strat, fără miez (fig. 1) 

Calculul bobinelor cu un singur 
strat, realizate cu sîrmă de cupru 
rotundă, spiră lîngă spiră, sau cu 
spire distanţate, poate fi efectuat cu 
suficientă precizie pentru practica 


utilizînd relaţiile: 

L = k • w 2 • D 
Pentru cazul I < D 
w 2 D 2 

L “ 50 (D+2 I) 
Pentru cazul I > D 
, w 2 D 2 

■ “ 100 1 


REALIZAREA BOBINELOrl 





0,002 
0,0015 
0,001 

0,1 0,15 0,2 0,3 0,4 0,6 0,ft 1 1,5 2 3 4 5 6 


Diagrama 1 ^ , ,,_ ,, 

Determinarea factorului kîn funcţie de raportul l/D sau a/d. 


A B 


C D 





-Vi I 


20 10 0 10 20 30 40 50 60 70 



La bobinarea cu spire distanţate: 

L' = L + D : w • k (4) | 

în relaţiile de mai sus mărimile ce | 
intervin sînt: 

L = inductanţa bobinei exprimată I 
în juH; 

D = diametrul bobinei (cm); 

I = lungimea înfăşurării (cm); 

a = pasul înfăşurării; 

w = numărul de spire. 

Valoarea lui k se determină din I 
diagrama 1 pentru raportul l/D sau 1 
a/d, în care d este diametrul con- J 
ductorului. 

1.2. Bobine cilindrice cu mai 
muiîe straturi (fig. 2) 

Considerentele ce urmează sînt 
valabile pentru înfăşurare de tip | 
„universal" (sau cu bobinare în fa¬ 
gure). 

a) Caz general: 

L= _w2D|_ ; 

50(D C + 2I + 1,3 b • l/D c ) j 


b) Cazul: I = b; D c > I 
w 2 D c 


c) Cazul D c > I 

w 2 D c 2 

L «*- 5 - (7) S 

40(D C + 2,8 b) v ' 

în relaţiile anterioare L este expri¬ 
mat în ^H, D, B, I în cm, w fiind nu¬ 
mărul de spire. 

2. Caicului inducîanîei mu¬ 
tuale (fig. 3) 

Calculul se face considerînd că 
ambele înfăşurări au acelaşi pas şi J 
aceleaşi diametre ale conductoare¬ 
lor.' Se consideră apoi că spaţiul | 
dintre înfăşurările I şi II este, de 
asemenea, umplut cu spire, adică | 
între A şi D există o înfăşurare con- j 
tinuă, cu prize în punctele B şi C. \ 
în această ipoteză inductanţa 
mutuală M între înfăşurările I şi II va § 


3. Bobinele de înaltă frec¬ 
venţă 

Bobinele de înaltă frecvenţă pot fi J 
executate cu sîrmă de bobinaj sau I 
cu liţă de înaltă frecvenţă, pe o car-1 
casă tubulară. După felul înfăşu¬ 
rării, aceste bobine pot fi: cu un sin-; 
gur strat, spiră lîngă spiră; cu un 
strat cu spire distanţate; cu mai | 
multe straturi bobinate neregulat şi| 
cu mai multe straturi de tip „univer¬ 
sal". 

Numărul de spire ale bobinei cuf 
un singur strat poate fi determinat; 
cu aproximaţie în modul următor;; 


(pentru I = D) (9) 


4 , 5 ] /tt (pentru I = 2D) (10) 


Irig. CRISTIAN APOSTOL 


Calculul aproximativ al număru¬ 
lui de spire al bobinei cu mai multe 
straturi, pentru condiţia I *=? b şi 
Dq = 3 I se poate efectua utilizînd 
relaţia: _ 


în care L este inductanţa, în juH, iar 
D — diametrul în cm. 

După găsirea numărului de spire, 
trebuie efectuat un calcul de verifi¬ 
care a valorii inductanţei. 

Exemplu. Se cere sa se calculeze; 
o bobină cu inductanţa de 20 mH, 
bobină ce se realizează pe o car¬ 
casă cu diametrul D = 2 cm. 

Vom considera, de exemplu, că 
I = D şi deci vom obţine: 


Vom verifica inductanţa bobinei 
cu formula aproximativă: 

w 2 D 2 _ 39 2 • 2 2 

L ~ 50(D + 21) ” 50(2 + 2-2) 


4 . Calculul bobinei cu miez 
din material feromagnetic 

Inductanţa bobinei cu miez fero¬ 
magnetic depinde de permeabilita¬ 
tea, forma şi dimensiunile miezului. 

în practica radioamatorilor, cal¬ 
culul bobinei cu miez feromagnetic 
se face numai cu aproximaţie, de¬ 
oarece datele precise asupra per¬ 
meabilităţii materialului miezului ne 
sînt deseori' necunoscute. Calculul 
aproximativ al bobinei cu miezul de 
formă cilindrică (cea mai simplă) 
poate fi efectuat în modul următor: 
influenţa miezului asupra induc¬ 
tanţei bobinei este caracterizată de 
permeabilitatea efectivă: 


în care *if este permeabilitatea de¬ 
pendentă de forma miezului; ea se 
determină din diagrama 2. 

Pentru bobine de unde lungi se 
întrebuinţează de obicei miezuri de 
8—10 mm diametru şi 10—20 mm 
lungime, adică cu /if = 2 -f- 8. Pentru 
miezuri de fier-carbon m 0 se ia între 
10 şi 25. Pentru astfel de miezuri /x e 
poate fi luat deci între 1,5 şi 7. Pen¬ 
tru bobinele de unde scurte, cînd 
Mt = 1,5 4- 2 şi n 0 = 2 -f- 3, vom avea 
^= 1 . 1 - 2 . 

In acest caz, inductanţa unei bo¬ 
bine cu miez din material feromag¬ 
netic poate fi determinată cu apro¬ 
ximaţie prin relaţia: 

L = L oMe (13) 

în care L 0 semnifică inductanţa bo¬ 
binei fără miez. 

o. Determinarea capacităţii 
proprii a bobinelor 

La bobina studiată se conectează 
în paralel diferite condensatoare de 
capacitate mică (10—60 pF) şi se 
măsoară de fiecare dată frecvenţele 
circuitelor acordate astfel formate. 
Se construieşte apoi un grafic (fig. 
4), notînd pe axa orizontală valorile 
capacităţii, iar pe axa verticală valo¬ 
rile corespunzătoare ale pătratelor 
lungimilor de undă. Dreapta ce 
trece prin punctele măsurătorilor 
(a, b, c) intersectează axa orizon¬ 
tală în punctul d, segmentul Od co- 
respunzînd, la scara aleasă, capa¬ 
cităţii proprii a bobinei. în exemplul 
din graficul prezentat, această ca¬ 
pacitate este de 20 pF. 

6. Ecranarea 

Cîmpurile electrice şi magnetice 
pot fi limitate la anumite spaţii cu 
ajutorul ecranelor (fig. 5). In cazul 
frecvenţelor înalte, drept materiale 
pentru astfel de ecrane servesc cu¬ 
prul,- alama, aluminiul, adică mate¬ 
riale cu bună conductivitate elec¬ 
trică. Grosimea materialului din 
care se confecţionează ecranul tre¬ 
buie să fie egală cu cîteva adîncimi 
de pătrundere a curentului. Pentru 
a micşora pierderile prin curenţi 
turbionari, ecranele nu trebuie situ¬ 
ate prea aproape de bobine. Ecra¬ 
nele pentru cîmpuri magnetice 


(CONTINUARE ÎN PAG. 21) 


TEHNIUM 11/1990 






1 MV?**'' 

\ {***&& 


Af e/e ybr 


REDUCATOR DE 
ZGOMOT DOLBY B 


sr yt>rc>G*&o*€. : 


!ng. AURELIAN IV1ATEESCU 


Reducătoru! de zgomot DOLBY B 
a mai fost prezentat în numere ante¬ 
rioare aie revistei rTehnium 1 ' (de 
exemplu nr. 11/1988), insistîndu-se 
asupra montajelor cu componente 
discrete, mai uşor reproductibile de 
către amatori. Trebuie să amintim 
că mai multe firme de renume au 
realizat circuite integrate speciali¬ 
zate care înglobează funcţiunile 
acestui reducător de zgomot. Vom 
reaminti, pe scurt, cîteva elemente. 

Metoda care stă la baza acestui 
tip de reducător de zgomot este cu¬ 
rent folosită în transmisiile radio cu 
modulaţie de frecvenţă: metoda 
preaccentuării-dezaccentuării. Ast¬ 
fel, semnalul provenit de ia sursa de 
program este amplificat suplimentar 
cu pînă la 20 dB, apoi comprimat şi 
înregistrat pe banda magnetică. 
Pentru redarea semnalului astfel în¬ 
registrat, semnalul ' este adus prin 
expansiune dinamică ia caracteristi¬ 
cile anterioare comprimării, apoi ca¬ 
racteristica de frecvenţă iiniarizată 
prin corectare. Pentru exemplificare, 
în figura 1 este prezentat zgomotul 
propriu al benzii de magnetofon în 
funcţie de frecvenţă. 

Concret, montajul prezentat ac¬ 
centuează cu +20 dB frecvenţele ce 
depăşesc 1,6 kHz. Semnalul total 
astfel’ obţinut este comprimat cu un 
raport de 2:1. în acest fel, un semnal 
cu o dinamică de pînă ia 110 dB 
(care nu poate fi în nici un caz înre¬ 
gistrat pe o bandă de caseîofon 
care rar depăşeşte ca dinamică 60 
dB) va avea în fina! o dinamică de 
55 dB şi înregistrat ca atare. La re¬ 
dare, semnalul este întîi expandat în 
raport de 1:2 şi apoi caracteristica 
de frecvenţă corectată pentru redu¬ 
cerea cu 20 dB a semnalelor ce de¬ 
păşesc 1,6 kHz (fig. 2). 

Schemele electrice pentru înregis¬ 
trare şi redare sînî prezentate în fi¬ 
gurile 3 şi respectiv 4, iar cea a ali¬ 
mentatorului în figura 5. Deoarece a 
fost prezentat cîte un canal atît pen¬ 
tru înregistrare, cît şi pentru redare, 
pentru uşurinţa identificării compo¬ 
nentelor pe placa de montaj au fost 
notate cu cîte doi indici componen¬ 
tele electrice, corespunzătoare ca¬ 
nalului stînga şi respectiv dreapta, 
în continuare, pentru înţelegere, ne 
vom referi la un singur canal (exem¬ 
plu, stînga), notat cu indici cu valori 
mai mici. 

Cil asigură o amplificare a sem¬ 
nalului de la sursă de 20 dB. Grupul 
B3-C1 fixează primul punct de infle¬ 
xiune (1,6 kHz, vezi figura 2), în 
timp ce punctul superior de infle¬ 
xiune este fixat de R2-C1 la frec¬ 
venţa de 10 kHz. Semnalul este apoi 
introdus într-un etaj compander rea¬ 
lizat cu CI2 şi 1/2 din CI3. 

Pinul 7 al lui CI3 este conectat la 
intrarea unui etaj cu clşîig variabil, 


iar pinul 3 la intrarea unui detector. 
Cele două etaje acţionează ca un 
compresor a! dinamicii semnalului 
provenit de la Cil. Curentul livrat de 
etajul compresor de dinamică la pi¬ 
nul 5 este convertit în tensiune de 
CI2. Grupul R8, R9, C8 fixează ra¬ 
portul de compresie la 2:1, C3 fi¬ 
xează timpul de atac al compresoru- 


1 L ^ 

/oÂMt 




c #,13 i<Li 

nrX 


pil 


,11 

2,'*. 

p-*---- 

f-E*M 

z,k*.r 

Pin 

13 

fţ/Z ( 

£î/SWPt 

i 

C%vS 

~rr 

S 

/*v 

-—i 




c/ţ 37 

JL^ 

c/e,35 
SZO*/ 

Lp 

_jL 

. 3 CI6,/o 


%7jo. 

i-f-.8 y c/s r 3* 

fr ^ 

VfS I Tc«d* 


5,6»? 


TEHNIUM 11/1990 



a e prin C * soi fnre- 

*«"’ *> :u * rsc K Iste i*i 

f a[ f ţjui) ajuiui > 

mat din 1/2 C!4 şi Ci5. Pinul 7 a! 
CI4 este in a a se u aiului s eta¬ 
jul V ' 

i : n e com rtit în tan- 

C I ? smponentele aferente for¬ 
mează etajul de dezaccentuare ce 
reface liniaritatea caracteristicii fi¬ 
nale de frecvenţă, reducînd cu 20 
dB nivelul frecvenţelor de peste 1,6 
kHz, C!6. C!7 şi R17 fixează punc¬ 
tele de inflexiune astfel încît acestea 
să corespundă cu cele de fa înregis¬ 
trare. Semnalul livrat la ieşirea aces¬ 
tui etaj este aplicat amplificatorului 
audio. 

» , Pentru obţinerea unor rezultate 
bune în ceea ce priveşte utilitatea şi 
performanţele au fost prevăzute ur¬ 
mătoarele: 

— amplificatoarele operaţionale 
sînt de zgomot redus, tip NE5534 
sau echivalent, capsulă DSL8; 

— pentru CI3 şi C!4 s-a prevăzut 
generaţia cea mai perfecţionată de 
compandere-expandere, circuitul 
NE572 care ..are un zgomot, propriu 
sub 6 "V, domeniul de dinamică ridi¬ 
cat <110 dB) şi distorsiuni scăzute 
(tipic sub 0,05%). 

Montajul permite' mărirea dinami¬ 
cii cu pînă la 16 dB, foarte impor¬ 
tant mai ales în căzu! casetofoane- 
ior. 

Atenţie! Semnalul înregistrat cu 
acest reducâior de zgomot /mbem 
redat tot cu reducăîoruî de zgomot, 
It aracts a de fr< veni 

— dacă 

nc ice s I oar e ansi nc 
ss dor r c s s elect •o-' 

a al nentatoruiui 5 entru o 
va* r\: 3 0 iră exs ată cu com- 

~ i r ?^8, a o de 

— î>e o rre nontarea pe so- 
cluri de bună calitate a circuitelor 
integrate; 

u ob ea perforn anţe 
lor scontate, rezistenţele din circui¬ 
tele RC vor avea toleranţe de 1% 
(R1, 2, 3, 4, 7, 8, 9, 12, 18, 19, 20, 
21, 24, 25, 26, 29, 17, 34), iar cele¬ 
lalte se vor încadra în clasa 5%; 

— Sursa, de alimentare va fi decu¬ 
plată cu condensatoare de 220 
nF/5.0 V (C41, 42); 

— desenul circuitului imprimat 
este prezentat în figura 6 şi repre¬ 
zintă'circuitul văzut prin „transpa¬ 
renţa” plăcii. Faţa plantată a monta¬ 
jului este redată în figura 7; 

—- montajul poate fi introdus 
Intr-o incintă separată, prevăzută cu 
mufe corespunzătoare şi comuta¬ 
toare pentru introducerea sau scoa¬ 
terea din circuitul audio a reducăto- 
ruSui de zgomot; 

— executat corect şi cu piese de 
bună calitate, montajul nu necesită 
reglaje, ci doar stabilirea nivelului 
semnalului de intrare, aîîî la înregis¬ 
trare cît şi Sa redare, pentru a nu 
apărea distorsiuni. 

BIBLIOGRAFIE 

Colecţia „Tehnium"' 

E7I. voi. 11/1938 — Australia - 



M*S* p 






PROTECŢIE 

Ing. CRISTIAN IVANCIOVICI 


%]^copu! dispozitivului montat ia 
bordul autoturismului este aceia ţie 
a declanşa semnai e de ai armă so¬ 
nore şi optice în momentul deschi¬ 
derii (în anumite condiţii impuse) a 
portierelor, portbagajului sau a ca¬ 
potei prevăzute cu, contacte elec¬ 
trice legate ia acest dispozitiv. 

Atîta timp cit comutatorul ! „por- 
nlt-oprit“ este deschis, alimentînd 
montajul, acesta nu declanşează 
semnaiele de avertizare chiar dacă 
portierele, capota etc. sînt deschise. 
Protecţia autoturismului începe prin 
închiderea comutatorului şi cum 
acesta este cei care comandă şi 
oprirea avertizării, trebuie montat 
într-un ioc ştiut numai de proprietar, 
pentru ca un eventual musafir nein- 
vitat să nu poată să scoată din func¬ 
ţiune dispozitivul antivol. In absenţa 
proprietarului, sistemul de securitate 
trebuie să reacţioneze ia deschide¬ 
rea sau închiderea contactelor cu 
care sînt dotate portierele, portba- 
gajui şi capota. Funcţiunile care tre¬ 
buie asigurate sînt: 

a) dispozitivul să asigure şoferu¬ 


lui timpul necesar de a închide co¬ 
mutatorul I „pornit-oprit", de a co¬ 
borî din maşină şi de a închide por¬ 
tierele fără ca alarma să între în 
funcţiune. Timpul necesar pentru 
aceasta este de circa 20-30 de se¬ 
cunde. După acest intervai, instala¬ 
ţia trebuie să intre în starea de ,.su¬ 
praveghere"; 

b) dacă ulterior şoferul revine şi 
deschide portiera, trebuie să existe 
o temporizare de aproximativ 20 de 
secunde înaintea declanşării averti¬ 
zării pentru ca el să poată opri siste¬ 
mul în timp utii; 

c) dacă în intervalul de timp men¬ 
ţionat la punctul b sistemul nu este 
oprit, ei va începe să emită semnale 
de avertizare timp de cca 5 minute, 
după care (presupunînd că portiera 
a fost închisă între timp) comută din 
nou în starea de „supraveghere"; 

d) în căzu! în care portiera a r㬠
mas deschisă, semnaiele de averti¬ 
zare vor continua fără întrerupere. 

Schema-bloc este prezentată în fi¬ 
gura 1. La închiderea comutatorului, 
releu! de temporizare i se închide 


cu întîrzierea necesară asigurării 
condiţiei a. Releui de temporizare 3 
asigură condiţia b, în timp ce gene¬ 
ratorul de impulsuri de întîrziere asi¬ 
gură condiţia c în combinaţie cu 
etajul de comutare 2. Acesta se 
comportă ca un contact a cărui în¬ 
chidere este comandată de către în¬ 
trerupătoarele mecanice aie portie¬ 
relor, iar deschiderea de către gene¬ 
ratorul de impulsuri 4. Rolui muitivi- 
bratoruiui este aceia de a produce 
un semnai de -alarmă intermitent 

Pentru realizarea contactelor figu¬ 
rate în etajele 1, 2, 3 (figura 1), care 
efectuează o comutare succesivă 
(secvenţială), se folosesc tiristoare 
comandate de tranzistoare unijonc- 
ţiune. 

Atîta timp cît tensiunea U £ din 
emitoru! E a tranzistorului unijonc- 
ţiune este mai mică de 50% din ten¬ 
siunea UaiEK dintre bazele B-. şi 
B 2 , nu trece prin tranzistor decît un 
curent foarte mic. Cînd U £ dep㬠
şeşte 50% din U«i-a 2 , rezistenţa in- 
terbază R 8i - 8 2 scade şi tranzistorul 
conduce. Tranzistorul se închide 



]Rel 




cînd tensiunea de comandă devine 
nulă. Schema releului de timp 1 este 
prezentată în figura 2. Atunci cînd 
tensiunea de alimentare este apli¬ 
cată, condensatorul se încarcă 
prin intermediu! rezistenţei R, şi în 
momentul în care tensiunea pe C, 
atinge valoarea de amorsare şi T, se 
deschide, saltul de tensiune pe 
R 2 se transmite prin intermediul 
condensatorului C 2 sub forma unui 
impuls care deschide tiristoru! Thî. 

Un tiristor poate fi deschis nu nu¬ 
mai printr-un impuls, ci si printr-o 
tensiune aplicată pe poartă, pozitivă 
în raport cu catodul, cu condiţia ca 
curentui prin poartă să fie suficient 
amorsării. în etajul de comutare 2, 
care nu introduce nici o tempori¬ 
zare, deschiderea tiristorului Th2 se 
face în acest mod. 

Tiristoru! este precedat de un etaj 
(figura 3) a cărui impedanţă mare 
► de Intrare face ca funcţionarea dis¬ 
pozitivului să nu fie afectată chiar 
dacă contactele portierelor sînt mur¬ 
dare. 

Un tiristor poate fi biocat şi prin 
micşorarea curentului anodîc sub 
aşa-numitui curent de menţinere. 
Acest fapt este utilizat în circuitul de 
temporizare care întrerupe semna¬ 
lele de alarmă după, cca 5 minute de 
la declanşarea lor. în acest scop re¬ 
curgem din nou la un generator de 
impulsuri de întîrziere realizat cu 
tranzistorul unijoncţiune T 4 , care 
comandă un tranzistor bipolar T s , 
iegat ia tiristoarele Thî şi Th2. Tran¬ 
zistorul preia pentru un moment 
foarte scurt curentul care a parcurs 
tiristorul şi îl blochează. 

Ca etaj final am putea folosi aici 
un releu, dar un semna! sonor conti¬ 
nuu nu atrage atenţia în aceeaşi m㬠
sură ca un semnal intermitent şi de 
aceea se adaugă un multivibrator 
care comandă un tranzistor de pu¬ 
tere. 

Schema dispozitivului antivol este 
prezentată în figura 4, unde se 
poate observa fiecare etaj în parte. 
Tranzistorul de blocare T s a fost le¬ 
gat în paralel pe Thî şi Th2 pentru 
că tensiunea sa reziduală nu poate 
asigura blocarea unui singur tiristor. 
Oricum, tranzistorul îl blochează nu¬ 
mai pe Th2 pentru că tiristorul Thî, 
ca şi rezistenţa R v şi becul de con¬ 
trol B sînt mereu parcurse de către 
un curent. Cele două becuri de con¬ 
trol din schema-bloc (figura 1) care 
semnalizează starea de funcţionare 
au fost înlocuite cu unul singur: be¬ 
cul B (figura 4). Acesta, în prima 
stare de comutare (supraveghere) fi¬ 
ind în serie cu R v , iluminează foarte 
puţin, iar în cea de-a doua stare, 
cînd este legat ia masă prin interme¬ 
diul diodei Dl, luminează intens, 
dînd un ultim avertisment. Este re¬ 
comandabil ca condensatoarele 
electrolitice să fie cu tantal datorită 
curenţilor mici de fugă şi coeficien¬ 
ţilor de temperatură, foarte impor¬ 
tanţi în cazul temporizării de 5 mi¬ 
nute. Se montează dioda D3 în cir¬ 
cuitul care se închide prin contac¬ 
tele portierelor pentru a împiedica 
aprinderea plafonierei la deschide¬ 
rea portbagajului sau a capotei. 


10 


TEHNIUM 11/1990 





M Th, a! cărui unghi de conducţie sta¬ 
bileşte mărimile de ieşire ale redre- 
ontajui permite încărcarea ele- soruiui. Ca informaţie de curent se 

mentelor sau bateriilor de acumula- foloseşte căderea de tensiune pe ro¬ 
toare după o caracteristică J“, dis- zi sten ta R9, din manganină, înse- 

punind de posibilitatea reglării con- : rsaîâ în circuitul de încărcare, 
tinue a curentului de încărcare în in- . Această cădere de tensiune culeasă 
tervalu! 0,05... 10 A pentru acumula- între bornele A—B se însumează aj¬ 
utoare de 2... 12 V. Astfel sînt posibile gebric în orice moment cu tensiu- 

atît încărcarea bateriilor auto uzuale v nea culeasă de pe cursorul poten- 

de 6 V sau 12 V, crt şi încârcarea se- ţiometruSui „!“. Rezultanta se aplică 

. parată a. elementelor acestora, fixa- tranzistorului TI, care comandă os- Pentru limitarea curentului furni- schemă şi o priză pe rezistenţa R9, : 

. rea curentului dorit în toată plaja ■< cilatoruf de relaxare, realizat cu zaî de redresor s-a prevăzut poten- folosită ca îraductor_de curent, Lo- 

■ menţionată făcîndu-se dintr-un sin- tranzistorul unijoncţiune T2, oscila- ţiometrui SR1, care se va regla ast- cu! prizei se va stabili prin tatonare 

gur potenţiometru,. montat pe pa- tor care furnizează impulsurile de fel încît la capătul de cursă dinspre pentru indicaţia corectă a instru- f 

noul frontal ai aparatului. Curentul comandă necesare tiristorului. Ast- maximum al potenţiometrului „1“ cu- meritului. 

reglat iniţial rămîne constant pe : fel, oricărei tendinţe de variaţie a rentu! absorbit de acumulator să fie Referitor la amplasarea compo-1 

toată durata încărcării, indiferent de curentului de încărcare, impus prin de. 10 A (sau altă valoare). nenteior în montajul practic, notăm 

starea acumulatorului. fracţiunea din tensiunea de referinţă în afara autoprotecţiei, prin limita- că dispozitivul de comandă pe grilă, 

La o realizare corectă a montaju- obţinută pe cursorul potenţiometru- rea automată a curentului asigurat realizat cu tranzistoarele 11, T2 şi | 

lui, punînd bornele de ieşire în ■ iui „l“, îi corespunde o modificare a ' prin modul de comandă a tiristoru- piesele aferente, se va executa pe o | 

|scurtcircuit, se poate pleca din zero, ; tensiunii între bornele A—B, care va : iui, aparatul mal este prevăzut cu o placă de circuit imprimat. Separat | 

şi, fixînd din potenţiometru un anu- I provoca în final modificarea unghia- : . siguranţă fuzibilă în circuitul primar, se vor monta transformatorul de re- 1 
mit curent, de" exemplu 2 A, înlătu- lui de conducţie al tiristorului în : FI şi o siguranţă fuzibilă rapidă F2 tea, rezistenţele R8, R9, dispozitivele | 

rînd scurtcircuitul şi apficînd ieşirea sensul anulării acestei tendinţe. în circuitul de încărcare. Aceasta : semiconductoare care disipă căi- 

la bornele unei baterii de acumula- Prin modul particular de conec- . din urmă acţionează şi ia conecta- dură (puntea redresoare, tiristorul, | 

ijtoare, curentul trebuie să rămînă j tare a elementelor schemei, tensiu- ; rea greşită a bateriei de acumula- dioda D6), acestea din urmă' necesl-1 

iacelaşi r 2 A indiferent de acu- | nea de referinţă se obţine chiar din : : toare prin intrarea în conducţie a | tînd radiator de răcire. Remarcăm şl jj 

Emulatorul conectat, în limitele a 1...6 •: tensiunea aplicată bateriei, înainte i diodei D6, care s-a ales pentru a J aici o facilitate oferită de configura- •. 

'elemente (2.. .12 V). de tiristor, tensiune trapezoidală face faţă şi în aceste condiţii. Dioda • ţi a schemei, aceea de a folosi un \ 

Aparatul a fost testat în timp, re- l care asigură şi sincronizarea cu re- : va suporta curentul de avarie pînă ia singur _ radiator > pentru toate aceste 

marcîhdu~se printr-o bună stabilitate i ţeaua. declanşarea siguranţei fuzibile. ■ dispozitive semiconductoare, corpul j 

şi siguranţă în exploatare. Compensarea coeficientului de ; Aparatul va fi prevăzut obligatoriu radiatorului fiind în acelaşi timp | 

Aparatul are în componenţă un temperatură pozitiv ai diodei Zener . cu un ampermetru care va indica borna minus a aparatului, nefiind s 

; transformator monofazat TR1 de utilizate ca referinţă s-a realizat prin , curentul de încărcare fixat din po- : necesară Izolarea componentelor de | 

: 250 VA, a cărui tensiune secundară coeficientul negativ al diodei cu sfii- \ tenţlometru. La această schemă re- i corpul radiatorului, 

de 24 Vet este redresată cu o punte | ciu polarizată direct, Dl înseriaîe, § marcăm posibilitatea de a elimina Intr-adevăr, puntea redresoare are .- 

monolitică din seria 20 FM şi se .. obţinîndu-se o bună stabilitate a ca- şuntu! ampermetrulul prin plasarea toate terminalele izolate de capsulă, 1 

apiică acumulatorului prin tiristorul | racterssticilor în timp. î instrumentului între punctul B din ; iar tiristorul şi dioda au anodul ia 

capsulă. 

._: O atenţie deosebită trebuie acor- 

, dată rezistenţei R9, care se va. rea~ 

; liza o din manganină, dimensiohîn- \ 

• du-se la curentul maxim debitat de 
■: redresor, în regim de lungă durată, , 
fără încălzire apreciabilă. Aceasta va i. 
i avea o valoare în jur de o zecime de : 

I ohm şi se va tatona pentru obţine-. 

r ea unu curent consta , A 
| i plaja ele reglaj. 

| •’ Transformatorul de reţea se reali- • 

- ga ;§ pe u .* ic: Vi <• 

| r secţiunea de 20 cm 2 , avînd în primar;; 

1 ţ 550 de spire CuErn 0 0,65, Iar în se- j 
| ţ cundar 65 -de spire 0 1,70. 1 

I 1 ansf- rr aîo ? 8 n cu -p" 

î tru urist) c m : ez ,. , L-r î 
| i are două înfăşurări egala de 100 dej- 
I | spire CuEm 0 0,20. * 

| $ ’ Tranzistorul unijoncţiune este da ;• 
| r tip 2M3480 sau similar. ■ 

I Viooj de luc u se adu« "f ' 
l ţiometrui .,1“ în poziţia de zero; m 
I racordea/n oater<a de încărcai la 
| bornele de ieşire; se cuplează redre- i 
1 | soru! !a reţea cu întrerupătorul Kt;; 

1 J se creşte progresiv curentai pînă Îs } 
| valoarea dorită, urmărind indicaţiile f 
■ ampermetrului. 

i Cu aceeaşi configuraţie a sche-. 

| mei, montajul s fost experimentat în i 
5 cîteva variante de putere, atit pentru .. 
1 formări de baterii, cit şl pentru în- ţ 
: cărcări curente cu bune rezultate, : 





celelalte 

contacte 


Ria. Arii Ami Arb 4d2 # 

2>2k£|jl2QkJl |Jl33k4jţ2kaŢlN4148, 


5 2 NI 671 








r 


. Posesorilor ele televizoare color 
SECAM de îip „Electronica" Ţ-432 î 
sau asemănător le recomand ■; 
schema uniii decodor PAL simplu ; 
ce se ataşează decodorului existent •' 
în televizor, transformîndu-l într-un ( 
bistandard. 

Pentru a recepţiona semnale co- \ 

. date PAL este posibilă, bineînţeles, s 

folosirea unui decodor bistandard j 
clasic, echipat c# circuite din seria l 
TCA640—650— 860. Această . soluţie f 
nu este însă prea economică, ea ne-- | 
cesitînd procurarea tuturor integra- f 
teior din'serie, a unei linii de întîr- | 
ziere .PAL, precum şi a cuarţului pe f 
4,43 MHz şi., a circuitului TBA540. § 

Vechiul decodor rămîne neutiiizat, | 
deşi deseori el este în perfectă stare | 
de funcţionare. 

Ţinînd seama de faptul că aceste f 
televizoare au o diagonală mică (125 I 
cm sau 32 cm), condiţii in care dlfe- | 
renţa între un decodor PAL cu linie | 
de întîrziere şi un decodor PAL sim- j 
piu nu este sesizabilă (integrarea fă- j 
cîndu-se de către ochiul uman), am | 
proiectat şi realizat un decodor PAL | 
simplu, astfel îneît să i se minimi- j 
zeze preţul şi să fie uşor de reglat, j 

Acest decodor se poate realiza pe jj- 
o plăcuţă de circuit imprimat de j 
5x10 cm, care se ataşează deeodo- j 
rului SECAM existent, obţinlnd uşor | 
un decodor bistandard. Decodorul j 
realizat astfel funcţionează perfect ! 
de peste un an într-un televizor co- | 
lor „Electronica" Ţ-432, cu diago- 1 
nala ecranului de 25 cm. 

Pentru claritate, pe schemă s-au j 
desenat şi componentele existente I 
în decodorul SECAM care intervin jj 
în func - ".t d- odorului PAL, i 

r-i ' ca iza ţ c de sine j 
stătătoare a acestui decodor Intr-un f 
vizs colo manufacturat sau ca 1 
i <G3 

Televizorul „Electronica" Ţ-432 nu j 
dispune de circuite de axare a sem- j 
paielor cremo, decodorul original I 
SECAM al acestuia furnizînd aceste j 
semnale fără a le pierde compo- f 
nenta continuă. Pentru a evita intro- | 
ducerea acestor circuite, şi deeodo- ,j 
rul PAL prezentat păstrează compo- | 
nenta continuă a semnalului emis | 
de studio. 

Pentru a permite reglarea polari- jj 
zării etajelor finale video, semnalele | 
cromo obţinute trebuie suprapuse | 
peste o tensiune reglabilă, obţinută î 
cu semireglabiJele R38 şi R39. exis- | 
tente deja în televizor şi care produc J 
această referinţă şi pentru deeodo- f 
rul SECAM. Pentru'un televizor co- J 
rect reglat SECAM nu mai este ne- | 
casară intervenţia la aceste poten- jj 
ţiometre. 

Filtrul clopot de la. intrare | 
(L3--C3) există deja în decodorul f 
SECAM şi nu se umblă la ei. Cum. f 
pentru PAL este necesar un factor I 
de calitate mai. mic, acest filtru s# | 
amortizează cu o rezistenţă de 6800- f 
conectată în circuit 1 doar la identifi-. j 
carea semnalului PAL ds DS. 

Semnalul pentru decodor se. ia de j 
ia ieşirea repetorului TI conţinut în f 
circuitul integrat K224U.P2, din care | 
se reproduce o parte şi pe schemă. 1 
" Rezistorul R2 existent deja în teievi- 1 
zor duce semnalul cronio la intrarea 
decodorului SECAM. Reglajul satu¬ 
raţiei este realizat cu ajutorul diode¬ 
lor Dl şi D2, cărora li se modifică 
rezistenta dinamică în funcţie de cu¬ 



rentul care le străbate, deci implici' 
în funcţie de tensiunea pe cursorul 
potenţiometruiui de saturaţie R2, 
aflat pe panou! frontal a! aparatului. 
"Se modifică astfel amplitudinea 
semnalului cromo, modulat, ceea ce 
va duce ia modificarea amplitudinii 
semnalelor diferenţă de culoare, ob¬ 
ţinute prin demoduiare MA sin¬ 
cronă, deci dependente de amplitu¬ 
dinea semnalului ia intrarea în de¬ 
modulator. 

în plus faţă de avantajul simplit㬠
ţii, acest sistem permite regiarea sa¬ 
turaţiei fără a interveni pe calea 
semnalelor demoduiaîe, intervenţie 
care ar fi dus la pierderea compo¬ 
nentei continue a semnalelor. 

Semnalul cromo este aplicat apoi 
în etajul cu T3 şi T4 şi aplicat demo¬ 
dulatoarelor sincrone B-Y şi R-Y. 

Pentru a permite demodularea 
sincronă, în decodor trebuie re t㬠
cute sub purtătoarele utilizate ia emi¬ 
sie. în acest scop, staţia de televi¬ 
ziune transmite în timpul Impulsului 
de stingere pe linii un tren de impul¬ 
suri de referinţă numit burst, care 
trebuie să sincronizeze un oscilator 
local de mare stabilitate. 

Burst-u! este separat din semnalul 
cromo cu ajutorul tranzistorului T2, 
care este deschis doar în timpul 
cursei inverse pe linii şi aplicat apoi 
circuitului integrat TBA540. Con¬ 
densatorul de 33 pF împreună cu 
impedanţa de intrare de cca 1 kft a 
tranzistorului 12 realizează însă o 
defazare cu 90° a burst-ului, ceea 
ce permite ca la ieşirea circuitului 
TBA540 să se obţină direct semnalul 
de referinţă U„. ce se aplică demo¬ 
dulatorului B-Y realizat cu D6 şi D7. 

Bobina LI permite ajustarea aces¬ 
tui defazaj de 90°, compensînd şi 
eventualele defazaje din circuit. Bo¬ 
bina L4 are în principal rolul de a 
inversa faza semnalului între pinii 4 
şi 6 ai circuitului integrat, deci re¬ 
glajul ei este neesenţial în funcţio¬ 
narea decodorului, de aceea miezul 
ei se va păstra compiet introdus în 
carcasă. 

Întrucît faza semnalului U„ este 
comutată de ia o linie ia alta cu 180°, 
este necesară folosirea pentru 
această comutare a unui circuit bas¬ 
culant bistabil de tip T, comutat cu 
frecvenţa liniilor. Acest bistabil 
există deja în decodorul SECAM, în 
circuitul integrat a K224TP1, a cărui 
schemă internă este reprodusă inte¬ 
gral. Aducerea în sincronism a aces- 
„tui bistabil cu cel de la emisie este 
asigurată de etajul de identificare al 


| TBA540 care, prin intermediul unui 
I impuls de cca 9,5 V în terminalul 9, 
j va asigura setarea bistabilului. Sta- 
j rea acestui bistabil este sesizată de 
j C.l. TBA54Q prin intermediul 'ternii- 
1 naiului 8. 

I Semnalul de referinţă R-Y are faza 
j alternantă ±90° şi se obţine din 
| semnalele cu faza 0 şi 180° de !a pi- 
1 nii 4 şi 6 ai TBÂ540 prin intermediul 
| diodelor D4 şi D5 care sînt deschise 
j alternativ. Capacitatea de 33 pF, îm- 
j preună cu impedanţa de intrare în 
| T5, realizează defazajul de 90° ne- 
j cesar, defazaj care este ajustat fin 
j din miezul bobinei L2. Semnalul oh- 
| ţinut astfel este aplicat demoduiato- 
I rului R-Y realizat cu D8 şi DS. 

1 Comutarea automată a decodoa- 
j relor PALASECAM se realizează prin 
1 Intermediul unui circuit integrat co¬ 
li mutat or analogic cvadruplu 
I MMC4066, care conectează la Intră- 
I riie matricei RGB fie ieşirile decodo- 
1 rului PAL, fie ale celui SECAM, fiind 
j comandat de tensiunile de identifi- 
| care sistem generate de cele două 
| decodoare (U Mil respectiv U w j. 
Bineînţeles, se poate realiza şi o 
comutare manuală a celor două sis¬ 
teme, cu ajutorul unui comutator 
mecanic cu 2x3 contacte, dar solu¬ 
ţia este mai puţin comodă. 

Pentru reglarea decodorului este 
necesar un semnai PAL generat de 
o sursă oarecare (videocasetofon, 
semna! TV recepţionat, calculator). 

} Este recomandabil ca reglajele fi- 
J nale să se facă numai cu semnalul 
| emis de Televiziunea Română, care 
| are în mod sigur toţi parametrii în ii- 
1 mitele admise de standard. De altfel, 
j majoritatea etapelor reglajului nece- 
| sită prezenţa unor zone incolore 
j speciale, numite ±U şi ±V, care nu 
1 apar în cadrul unor transmisii nor- 
j maie, regăsindu-se doar pe mira 
j transmisă de TVR. Aceste două cîm- 
l puri ocupă coiţul din dreapta-jos ai 
I mirei. Primui din ceie două cîmpuri 
! (cîmpul +V)- conţine un semnal U v 
1 care nu este inversat de la o linie iâ 
5 aita, cum sînt în mod normal com- 
j ponenteie Uy. Datorită însă comut㬠
rii fazei pe linii pentru semnalele U t 
| în televizor, prin medierea a două ii- 
j nii succesive se obţine un cîmp in- 
i color pe un televizor corect reglat. 

I Orice defazaj apărut pe calea U v va 
j duce însă la apariţia unei nuanţe co- 
j lor pe acest cîmp. Al doilea cîmp 
j (cel din colţ) este cîmpul ±U. Pe du¬ 
şi rata acestui cîmp se transmite un 
I semnal U„ căruia r se schimbă faza 
j cu 180° ia fiecare linie (aşa cum se 
: face în mod normal numai cu sem- 



: naiul Ui,). în consecinţă datorită 
medierii ce se face pe două linii 
î succesive, acest, cîmp va apărea in- 
j color pe un televizor reglat, laspec- 
1 tiv colorat pentru un teievs/or ou ca- 
ţ iea U y dereglată, 
f Vom presupune ca televizorul este 
I deja reglat pentru o recepţie A/N 
j corectă (eventual se ajustează în 
\ acest sens semireglabilele' R38/ 
i R39). 

jj în continuare se prezintă etapele 
\ necesare realării decodorului. 

1 1. Reglarea regimului etajelor fl-Ţ 

Anale RGB şi a matricei cromo: 3 
î' — se aplică semnal alb/negru, te-4 
ievizoru! comutat pe recepţia/ 
| a!b/negru; 

1 — se reglează R38, R39 în scopul; 

1 eliminării oricărei nuanţe de nu-'-i 
j loare. 

2. Reglajul echilibrării demodulâ- 
ţ toatelor”U u şi U v : 

I — se comută televizorul pentru: 
| recepţia PAL (în cazul, comutării au- 
| tomate se forţează convenabil co¬ 
ji manda circuitului 4086); 

1 — se aplică semna! alfa/negru; 

■f — se reglează P5, P6 pînă la'obţr- 
I nerea unei imagini fără nuanţe co¬ 
li lor. 

| Observaţie. Dacă sînt bine îrnpe- 
j recheate componentele, se poate re- 
| nunţa la acest regia), elimin?nd P5 si 

j P6. 

I 3. Reglajul oscilatorului de cu- 
j Soare: 

j — se scurtcircuitează terminalele 
3 13 şi 14 ale C.i. TBA540; 

| — se aplică semnal color PAL; 

!■" — se reglează C4 pînă cînd cuio- 
r e > r e ecra re sează 
încet i direcţie trans 
I , 4. Reglarea polarizării etajului de 
| identificare PAL: 

i — se reglează PI pînă s< obţ > 4 
| V in terminalul 9 a C.l. FBÂ540. 

| 5. Reglarea faze! generale: 

j — se desfac c c o \ ,i t 1 t 
| terminalele 13 si 14 a Ic lui î A540; 

8 în acest moment culorile rebuie să 
| rămînă sincronizate: 

I — se plasează în poziţie maximă 
IP2, P3 şi reglajul de saturaţie R2; 
j — se aplică mira complexă TVR; 

;] — se reglează LI pînă la obţine- 
| rea unui cîmp +V fără o nuanţă evi- 
1 dentă de culoare. 

| 6. Reglajul defazajului de 90°: 

| — se reglează L2 pînă se obţine 

i un cîmp ±U fără o nuanţă evidentă 
| de 1 culoare. 

f 7. Reglajul amplificării circuitului 
I de identificare PAL: 

1 — se reglează PA pînă se obţin 2,5 

| V .în terminalul 9 al C.S.-TBA540. 

| în acest moment circuitele de 
| identificare şi comutare automată a 
Isistemului trebuie să funcţioneze 
| normai. 

| 8. Reglarea amplitudinii semnaie- 

| lor diferenţă de culoare —'P2: 

1 — se aplică semnal color PAL (de 

1;preferat să' conţină personaje); 

| — se reglează P2 în scopul obţi- 

| merii unor nuanţe fireşti pe ecran (se 
| urmăreşte culoarea pielii umane). 

BIBLIOGRAFIE 

| l.'M. Băşoîu ş.a. — „Funcţionarea 

|si depanarea televizorului în culori" 
2. N.F. Fomin — „Spravocinik po 
jj remontu ţvetnîh teievizorov" 
i 3. G. Raymond — „Tehnica televi¬ 
ziunii în culori". 


12 


TEHNIUM 11/1990 





i i decodorul 
f SECAM 


kt comut 
sistem 


5,6 KQ 


82pF 22pF 10-rAOpF 


r-- pF tj - p 

I ±D9 5,1(5 

33pF 2*£F0108 


0,1 mH R- 








_I 


STELiAiy NJCULESCU, CHISTSA^ ARTEIM|, 
MSPICEA BĂRBULESCU, 
SVIAPSÎA CR1STIWA ^ICULESCU 


1540 d PU eL-’ A= ”’ a * ” b= ”' B ' ” C ~ ' C - ” D= ”' 
■550 LET Ml = A : LET MA = A 
: JItor™ Am pornit cu ideea că şj valoarea 
iSn cpy mm ma H valoarea maximă sînt 
1o80 REM egale cu A. Mai rămî'n de analizai 
celelalte patru note spre a deîer- 

1590 REM 
1600 REM 

1610 !F 8 < Ml THEN GC) TO 1650 

ÎIS ,f l B e?Î^b THEN0 ° ™ 1 '« 

1640 GO IO 1660 
1650 LET Ml = B 

\p< Mi THEN GO TO 1700 
8'0 ' f , c < = “ A THEN GO TO 1710 
•680 LET MA = C f 

1690 GO TO 1710 1 

1700 LET Ml = C I 

'\P< Ml THEN GO TO 1750 

îrao lr âTMAl A D THENG0T0176 ° 

1740 GOTO 1760 

1750 LET Mi = n i 

1760 IF E < Mi THEN GO TO 1800 îi 

1770 IF E > = fyţ /\ THEN GO TO iPin t 

1780 LET MA = E ~ ;î 

1790 GO TO 1810 ' 

1800 LET Ml = E | 

1805 REM Notînd cu M medi» aceasta r -io ’ 

1806 REM ale , * , T > î 

structiunea 18"<0 " 5 

1810 La- M = (A -T e'f c -4- d 4 F - M! - ms\ 4 î 
1820 PRINŢ "NOTELE SÎN T - )/3 '■ 

1830 PRINŢ ■ - t 

1840 PRINŢ ” 1 A ; MPDf A £ S r*= M 

1850 STOP . “ w ~ ' vt 

1860 END 


CURMARE DIN NR. TRECUT) 


scrise încep?nd din coloan; 

In cazul că s-ar consicfc 
cu zero, traseul ar fi; 

650, 660, 670, 830, 840 
iipărindu-se un rînd de fon 
ECUAŢIE DEGENERA 


coloana 


aw.H.uu-se trei n nouri a căror structi 
RĂDĂCINI COMPLEXE CONJUGATE 

PARTEA REALĂ 
PAR i EA IMAGINARĂ 
5* Se consideră că A, B, C D E sîr 
K 0r c d fL de T‘ j , ufiu de dnci Persoane u? 
t , , v J i H S 5- s ® '; al Muleze media, ştiind că act 
nfmă J P Se ’ n!atură nota maximă şi 
Răspuns 

51^ No *f ie sînî A, B, C, D, E 
rcm - " - 

1^20 REM xsrna, ele provenind din c« 
1 cor or-. noîe A, B, c, D, E 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


CURMARE DIN FAQ. 


iar problema se pune practic de a 
determina valorile iui R 1 si P astfel 
incit plaja de variaţie a Sui R să fie 
cea dorită (Impusă), R = Rmin 4 
Rrnax, 

Observăm uşor că pentru' R2 = 0 
rezultă R = Rmin = Rl, iar pentru 
R2 = P rezultă R = Rmax = Rl + p 
deci soluţia problemei este; 

R i = R rnin (48) 

P = fl max—Rmin (49) 

exemplu! 1. i-ie plaja R impusă de 
500 îi — 600 ti. Vom lua Rl = Rmin = 
- 500 fl şi P = Rmax — Rmin = 
= 600 O — 500 .0 = 100 O. 

Metoda este simplă şi nu necesită 
alte comentarii, dar se întîmpiă de¬ 
seori în practică să nu găsim (sau 
chiar sa nici nu existe) potenţiome¬ 
tre cu valoare cerută conform re¬ 
laţiei (49). De pildă, dacă dorini să 


TEHNSUM 11/1990 








Deoarece în momentul de faţă principala greutate a rămas tot apro¬ 
vizionarea cu materiale, vrem să o depăşim oferind amatorului posibili¬ 
tatea de a achiziţiona toate componentele necesare realizării montaje¬ 
lor sub formă de kit de la întreprinderea particulară ABAC Sofware. 

Kiturile propuse se pot comanda prin poştă, plata făcîndu-se prin 
mandat poştal. Pentru aceasta, în spaţiu! de corespondenţă de pe man¬ 


datul poştal, se vor menţiona numele sau numărul kitului solicitat şi 
cantitatea. Suma transmisă (valoarea mandatului) trebuie să fie în con¬ 
cordanţă cu valoarea comenzii făcute. Comenzile se primesc pe adresa 
Căsuţa Poştală 68—33. Pentru relaţii suplimentare se poate telefona la 
numărul 18 35 66. 



1. Prearnpfîffcâtor stereo cu corecţie RiAA pentru doză electromag¬ 
netică 

Circuitul /3M387 include două preampîlficatoare într-o singură 
capsulă DIL cu 8 pini. Cu ajutorul lut se poate realiza în varianta stereo 
schema din figura 1. Montajul se încadrează în clasa de înaltă fidelitate 


(HI-FI). Caracteristicile lui sînt: 

— tensiunea maximă de intrare 12,5 mV; 

— impedanţa de intrare 47 kfi; 

— distorsiuni armonice 0,1% 

— abaterea de la corecţia RîAA ±0,5 dB; 

— raport semnai/zgomot 80 dB. 

Preţul kitului este de 99 de iei. 


$*24V 



2. Preampllficator HI-FI (liniar) 

Un preamplifîcator stereo iiniar de înaltă fidelitate se poate realiza 
după schema din figura 2. Gabaritul acestui monta? fiind deosebit de 
mic, permite montarea iui în interiorul oricărui aparat. 


Caracteristici: 

— distorsiuni armonice 0,05%; 

— amplificare 10; 

— tensiunea maximă de ieşire 3 V; 

— distorsiuni armonice 0,05% 


Preţul kitului este de 89 de lei. 


trului. 

Una din variantele posibile este 
cea indicată în figura 7, unde valoa¬ 
rea lui P este mai mare decît aceea 
rezuitată din calculul precedent, 
motiv pentru care „corecţia" constă 
în introducerea rezistenţei supli¬ 
mentare R3 în paralel cu P. 

Rezistenţa echivalentă a circuitu¬ 
lui este: 

R = R 1+R2 » R3 = R,+ivSt <50) 

Să mai notăm, pentru simplifi¬ 
care, cu A ecartul plajei R propuse, 
A = R max -R min (51)^ 

Observăm că şi de data aceasta 
pentru R2 = 0 rezultă R = Rmin = R1, 
deci dimensionarea lui R1 se va 
face după aceeaşi relaţie (48). în 
schimb, pentru R2 = P rezultă 

R = Rmax=R 1 +P II R 3 = R min + P I! R 3 

de unde deducem, ţinînd cont de 
formula grupării în paralel a rezis¬ 
tenţelor şi efectuînd calculul impli¬ 
cat, 


P*A P(Rmax-Rmin) 

TOi ' 521 

Exemplul 2. Fie plaja dorită R = 
= 10 kfi 4- 13 kfi. Ideal ar fi să uti¬ 
lizăm un potenţiometru de 3 kfi = A, 
caz în care ar rezulta R3 = <*, deci 
configuraţia s-ar rezuma la circuitul 
serie din figura 6, cu R1 = 10 kfi. 


Cum însă nu avem un astfel de po¬ 
tenţiometru, să presupunem că am 
ales P - 5 kfi şi, desigur, R1 = 10 kfi. 

Din (52) rezultă valoarea R3 = 5 
kfi • 3 kfi/(5 kfi - 3 kfi) = 7,5 kfi. 

O altă variantă posibilă de „corec¬ 
ţie" este sugerată .în figura 8, avînd 
rezistenţa echivalentă dată de re¬ 
laţia: 

R = R, II (R 2 + R 3 ) (53) 

Vă propunem ca exerciţiu să de¬ 
terminaţi singuri soluţia problemei 
pentru acoperirea plajei R = Rmin 
- Rmax, aiegînd în prealabil un pa¬ 
rametru convenabil (valoarea lui P, 
raportul R1/R3, raportul P/R3 etc.). 
Aceasta deoarece — ca şi în cazul 
precedent — soluţia nu este unică 
(nedeterminare avînd două condiţii 
impuse de asigurare a extremităţi¬ 
lor Rmin şi Rmax şi trei necunos¬ 
cute). 

Pentru optimizarea soluţiilor 
practice adoptate pe baza acestor 
modele, îndeosebi cînd este vorba 
de unele aplicaţii mai pretenţioase 
(cînd R face parte dintr-un circuit 
de măsurare, etalonare etc)., este 
foarte util să cunoaştem şi modul 
de variaţie a rezistenţei R în raport 
cu cursa liniară a potenţiometrului. 

Vom analiza acest aspect pentru 
combinaţia din figura 7 (care in¬ 
clude şi pe aceea din figura 6, ca un 
caz particular), propunîndu-vă dv. 
rezolvarea problemei pentru aran¬ 
jamentul din figura Ş. 


Să presupunem că i-am ataşat lui 
P un tambur şi am divizat imaginar 
cursa activă a cursorului în 100 de 
diviziuni echidistante, delimitate de 
gradaţiile g = 0, 1, 2, ... 100. Atunci 
cînd cursorul potenţiometrului se 
află exact pe gradaţia g, rezistenţa 
R2 va avea deci expresia 


R 2 (9) = g* 


P 

100 


(54) 


graţie faptului că potenţiometrul 
este presupus cu variaţie liniară. 

Pentru a deduce legea matema¬ 
tică de variaţie R = R(g), vom înlo¬ 
cui în relaţia (50) pe R2 prin expre¬ 
sia R2 (g) dată de (54), pe R1 prin 
valoarea sa Rmin şi respectiv R3 
conform relaţiei (52), obţinînd după 
efectuarea calculelor elementare 
implicate : 


R(g) = Rmin + 

P * A • g 

(P — A)g + 100 A V ' 
După cum intuiţi probabil (şi 
după cum rezultă, de fapt, din 
această relaţie), măsura în care 
este afectată liniaritatea reglajului 
R(g) depinde nu de valoarea în sine 
a potenţiometrului P, ci de raportul 
dintre aceasta şi valoarea ecartului 
A. într-adevăr, dacă notăm 



şi transcriem pe (55) cu această no¬ 
taţie, unde K > 1, obţinem: 


Variaţia este perfect liniară numai 
pentru K = 1, adică pentru cazul 
particular P = A, care ne readuce la 
schema din figura 6. 

Pentru a ne face o imagine mai 
concretă, să considerăm un ecart A 
avînd 100 de unităţi arbitrare şi să 
reprezentăm grafic diferenţa R(g) 
- Rmin dată de (57) pentru cîteva 
valori particulare ale lui K, de pildă 
K = 1; K = 1,5; K = 2; K = 3. 

Rezultatele sînt ilustrate în figura 
9 şi — după cum se observă — linia¬ 
ritatea nu are prea mult de suferit 
pentru K = 1 -f 2, respectiv pentru 
P = A -4- 2A. 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


TEHNIUM 11/1990 


15 






SISTEMUL ¥HS”HQ 


accentuarea 

CONTURURILOR 


CURMARE DIN^NR. TRECI 


W ideocasetofoanele VHS—HO 

sinî dotate cu un dispozitiv special 

îwMis a *rate° r fm? c - a ,-l atea im =9inii 
ir.regişîfaîe, îmbunătăţeşte redarea 

detaliilor fine, tranziţiile şi contrastul 
acestora, păstrînd, în acetei timo 
compatibilitatea cu aparate f din a£ ‘ 

Pacientă. Pînâ atei seZ- 

;P°eau diverse artificii pentru ame- 
jiorarea cahtăţij imaginilor, în spe¬ 
ctre °i. t X f- q!e , numiîă cîe contur, 
^ d f. e !l ^ ra s>emnaiul video înainte dA 
reprodus pe un monitor (sau in- 
odus in modulatorul de RF). Fiîtra- 
i înH° 2 Sta - m a derlva tranziţiile pre- 
luind apoi semnalul derivat şi adâu- 
gmdcH semnalului video în ace s* 
™° tranziţiile sîm accelerate S 
moT fdpT! 0 ^ eo co ntine şi zgo- 
p ' ven ^ a d ată Circuitul 

•: a oriza - - 

co ™P° ?nte parazite de 

1 ~ ' - 

' ' ‘ 18 n . eîe «ar zgomotul va 

«ni un eî8ct parazit de nin- 

pe ec l m - Orice încercare d* 
«miinro*!?- * Upa înre 9istrare nu 
j a2a n ‘'şed rea! semnal, de 
e zg | , va 
o c or ine 
a '“? ' s " au condus ia 

7 1 m c : ' sistemului HQ 
ÎI, , 3 npărţit în două orefu- 
r 0 ?; aa aiUL ' lUi prelucrarea detalii- 

, dlflr un /ideocasetofon, 

3!V : iS J p~ itiva de Polari 

&e ' ‘ ' ■ ca sincroniza 
co 1 P ensa pierde i « re S c 
procesul de înregistrare 
eaza o preaccentuare a 
viceq. Această preaccenti 
neaza apariţia unui impui; 
peste semnalul video la fi< 
z'iţie. La sistemul VHS ele 
electronică limitează impi 


atenuarea 

CONTURURILOR 


SEMNALUL T 
PREACCENTUAT 


SEMNAL 

Înregistrat 


jTRAţiZITlţ 





Secundarul filtrului de bandă UIF 
este cuplat în emitoru! oscilatorului 
mixer realizat cu tranzistorul BF181, 
printr-un fir de cuplaj, în timp ce 
semnalul oscilatorului este obţinut 
prin cuplajul dintre emitor şi colec¬ 
tor prin capacitatea de 0,82 pF, care 
se adaugă,capacităţii interne a tran¬ 
zistorului. în colector se obţine sem¬ 
nalul de frecvenţă intermediară şi 
printr-o bobină şoc pentru radiofrec- 
venţă este transmis la ieşire. Dioda 
BA182 de comutaţie, cînd blocul 
UIF este în funcţiune, este deschisă, 
anodul fiind la potenţial pozitiv în 
raport cu catodul. 

Selectorul FIF din figura 3 este 
realizat dintr-un etaj amplificator de 
înaltă frecvenţă (tranzistorul BF196), 
un etaj oscilator (tranzistorul BF194) 
şi un etaj mixer (tranzistorul BF197), 

LI 33pF 


DEPANARE TV 


care este folosit şi ca amplificator 
de frecvenţă intermediară pentru 
UIF. Acordul se realizează cu dio¬ 
dele varicap BB105G. Diferenţa faţă 
de ceea ce am prezentat pînă acum (| 
constă în faptul că schimbătorul de *i 
frecvenţă este constituit din două i( 
tranzistoare distincte. Oscilatorul 
(BF194) este montat în conexiune 
bază comună şi mixerul (BF197) pri¬ 
meşte semnalul util în emitor, iar cel 
al oscilatorului local în bază. în co¬ 
lector se obţine semnalul de frec¬ 
venţă intermediară. Etajul de înaltă 
frecvenţă utilizează un BF196 în co¬ 
nexiune emitor comun legat printr-o 
rezistenţă de 680 fi (decuplată de un 
condensator de 1 nF) la tensiunea 
de —12 V. Ca amplificator de FI mi¬ 
xerul primeşte semnalul de frec¬ 
venţă intermediară de ia partea de 
UIF printr-o rezistenţă de 47 fi în 
baza tranzistorului BF197. Sistemul 
de acord cu varicapuri este analog 
cu cel prezentat anterior, scoţîn- 
du-se doar potenţiometrele. Anozii 
diodelor sînt la masă prin interme¬ 
diul bobinelor, în timp ce catozii sînt 
pozitivaţi prin potenţiometrul P = 47 
kiî, cu care se face modificarea acor¬ 
dului. Tensiunea de R.A.A. se aplică 
în baza tranzistorului BF196 prin şo¬ 
cul de RF = 1,65 mH şi două rezis¬ 
tenţe, una de 680 fi şi una de 33 fi. 

în scopul uşurării operaţiilor de 
depanare, vă prezentăm nişte me¬ 
tode de verificare şi control. 


1. Controlul adaptării 

Se folosesc un vobuloscop, un 



generator-marker, 20-4-30 m de ca¬ 
blu coaxial, o sondă, un amplificator 
de c.c. şi televizorui testat. Interco¬ 
nexiunile se fac ca în figura 4 a. Me¬ 
toda constă în vizualizarea undei re¬ 
flectate pe ecranul vobuloscopului 
sub forma unor oscilaţii datorate 
neadaptării (cablu lung de 20-4-30 m 
simulează o situaţie reală, cînd între 
antenă şi receptorul TV este o anu¬ 
mită depărtare). Excursia în frec¬ 
venţă aleasă este necesar să aco¬ 
pere lărgimea de bandă a unui canal 
TV. Sonda culege semnalul la înce¬ 
putul cablului, acesta fiind apoi am¬ 
plificat de către amplificatorul de 
c.c. Dacă adaDtarea este necores¬ 


punzătoare, pe ecran vom vedea 
apărînd cîteva oscilaţii (vezi figura 4 
b) datorate unui nivel mare de unde 
staţionare. Acordînd fin intrarea se¬ 
lectorului FIF/UIF sau verificînd le¬ 
găturile, oscilaţiile trebuie să scadă 
mult ca amplitudine. Pentru o adap¬ 
tare perfectă, acestea trebuie să dis¬ 
pară, ceea ce în cazurile reale nu 
este posibil. Un simptom tipic pen¬ 
tru această defecţiune îl reprezintă o 
imagine dublată la o distanţă fixă 
faţă de prima. 

2. Controlul selectorului 

Se foloseşte în acest caz schema 
de interconexiune din figura 5. In¬ 
trarea de antenă a receptorului TV 
se atacă cu o tensiune relativ mare. 
Imaginea de pe ecranul vobulosco¬ 
pului trebuie să fie asemănătoare 
celei din figura 4 a. O formă pătrată 
este de asemenea convenabilă sau 
chiar una care să prezinte două „co¬ 


coaşe", cu condiţia ca gaura ce le 
separă să nu coboare cu mai mult 
de 1-4-2 dB. Canalul este recepţionat 
corespunzător dacă purtătoarele de 
sun%t, n spectiv imagine, sînt situate 
pe palierul caracteristicii, banda la¬ 
terală reziduală (alăturată purtătoa¬ 
rei de imagine) nu trebuie să fie ate¬ 
nuată. în majoritatea cazurilor, da¬ 
torită uzurii, se constată- o scădere 
a sensibilităţii aparatului. Dacă se 
scoate din uz controlul automat al 
amplificării şi se acordează circui¬ 
tele penî* î obţinerea unei curbe mai 
ascuţite (cu un singur maxim mai 
accentuat), se obţine o creştere a 
sensibilităţii, dar scade definiţia ima-, 
ginii. 

3. Controlul curbei de se¬ 
lectivitate frecvenţă inter¬ 
mediară—imagine 

Curba de selectivitate a etajelor 
de frecvenţă intermediară depinde 
de standardul recepţionat. Pentru 
standardul nostru, gabaritul şi as¬ 
pectul curbei se observă în figura 5, 
diagrama b. Banda trebuie să fie 
mai mare sau egală cu 5,2 MHz, iar 
palierul superior de 3 MHz. „Treapta 
de sunet" axată pe 31,5 MHz trebuie 
să aibă un palier de 250 -4- 300 kHz. 
Pentru a obţine această curbă se in¬ 
jectează tensiunea de înaltă frec¬ 
venţă prin intrarea de antenă şi apoi 
se culege fără sondă prin interme¬ 
diul unui condensator de 0.1 uF. 


Pagini realizate da ing. CRISTIAN iVANCIOVICS . 



identic, va apărea o uşoară scădere 
a rezoluţiei, dar cum zgomotul su¬ 
prapus semnalului este aleator, va¬ 
loarea sa medie va scădea în acest 
mod cu circa 30%, după cum susţin 
constructorii sistemului. 

Avantajul esenţial al sistemului 
High Quality (HQ) constă în compa¬ 
tibilitatea de utilizare a videocasete- 
lor înregistrate prin această tehnică 
şi pe aparatele VHS clasice (care nu 
sînt dotate cu acest sistem). Actual¬ 
mente toate aparatele sînt echipate 
cu circuite HQ, dar eficacitatea lor 
variază de la un model la altul, iar 
rezultatele sînt mai pregnante pe 
modul SP (standard play) decît pe 
LP (long play) datorită degradării 
raportului semnal/zgomot. 


TEHNIUM 11/1990 


17 








VIDEOCASETO FONUL 

SFATURI PRACTICE 

Sng. VSIHASL FLORESCU 


Pentru a utiliza corect videocaseto 
fonul o perioadă cît mai lungă se 
impune respectarea unui minimum 
de condiţii. în general acestea sînt j 
descrise şi în prospectele careînso- j 
ţese aparatele. în cele ce urmează 
vom încerca să subliniem acele re¬ 
comandări care nu depind de tipul 
videocasetofonului, în aşa fel îneît 
utilizatorul să se bucure cît mai mult 
de aparat. 

instalarea videocasetofonului 

Întrucît diversitatea mare de tipuri 
de videocasetofoane nu permite o 
generalizare a tuturor indicaţiilor de 
exploatare, se recomandă ca înainte 
de a fi instalat aparatul să se ci¬ 
tească cu deosebită atenţie manua¬ 
lul de utilizare a aparatului. 

Recomandările general valabile la 
punerea în funcţiune sînt următoa¬ 
rele: 

a) Aparatul se va instala pe o su¬ 
prafaţă plană, orizontală, asiguri n- 
du-se de jur-împrejur spaţiul nece¬ 
sar circulaţiei aerului pentru răcire. 

b) Nu se va conecta la reţea apa¬ 
ratul decît după 2 la 4 ore de la in¬ 
troducerea lui în casă, pentru a se 
asigura preluarea temperaturii me¬ 
diului. 

c) Aparatul va fi astfel dispus să 
nu fie influenţat de surse de căldură 
sau de acţiunea directă, a razelor so¬ 
lare. 

d) Distanţa limită dintre aparat 
şi sursele de cîmpuri magnetice pu¬ 
ternice va fi de minimum 30 cm. Se 
va exclude aşezarea videocasetofo¬ 
nului pe cutia televizorului, în apro¬ 
piere de difuzoare, aparate de radio 
sau alte aparate electrice. 

e) Condiţiile optime de funcţio¬ 
nare sînt asigurate în domeniul de 
temperatură 18—24°C şi la o umidi¬ 
tate care să nu depăşească 60%. 

Păstrarea şi manipularea video- 
caseteior 

Ca o primă recomandare menţio¬ 
năm că toate indicaţiile privind locui 
şi condiţiile de instalare ale videoca¬ 
setofonului sînt valabile şi pentru 
depozitarea casetelor. 

a) Caseta care a fost transportată 


la o temperatură redusă va fi depo¬ 
zitată în cameră cel puţin o oră 
înainte de a fi introdusă în aparat. 

b) Casetele se păstrează obligato¬ 
riu rebobinate, în cutie şi numai în 
poziţie verticală. Păstrarea casetei 
nerebobinate sau în poziţie orizon¬ 
tală favorizează alunecarea spirelor 
şi deformarea benzii. 

c) Utilizarea casetelor în regim de 
căutare cu imagine sau stop pe ima¬ 
gine măreşte uzura casetei şi a ca¬ 
petelor magnetice. 

d) în cazul în care o casetă nu 
este acceptată de aparat, se va evita 
utilizarea ei. 

e) Se vor evita murdărirea exte¬ 
riorului casetei, şocurile şi vibraţiile 
asupra casetei, precum şi deschide¬ 
rea capacului de protecţie şi atinge¬ 
rea benzii. 

f) Nu vor fi utilizate sub nici un 
motiv casetele cu banda ruptă sau 
şifonată care pot cauza defecţiuni 
grave aparatelor, inclusiv distruge¬ 
rea capetelor. 

g) Folosirea excesivă a benzilor 
cu grad avansat de uzură conduce 
la uzura rapidă a capetelor magne¬ 
tice. 

h) Uzura casetelor poate fi con¬ 
statată prin: 

— deformarea vizibilă a benzii (şi- 
fonarea ei); 

— creşterea zgomotului şi desin- 
cronizării imaginii; 

— creşterea zgomotului pe cana¬ 
lul de sunet. 

i) Casetele de mărci necunoscute 
vor fi utilizate cu prudenţă. Dintre 


mărcile recomandate amintim: MA- 1 
XELL, TDK, JVC, FUJI, HITACHI, |* 
SCHOT, KODAK, AGFA, BATF, I 
SONY, PANASONIC, PHILIPS. Lista 1 
nu este exhaustivă, chiar şi la aceste f 
firme existînd diferenţe mari de caii- I 
tate între diferitele tipuri de casete. J 
Atragem atenţia că un mare număr | 
de casete TDK vîndute prin Comtu- j 
rist au un nivel inferior de calitate f 
faţă de produsele aceleiaşi firme co- 1 
mercializate în Vest. | 

Recomandări privind exploatarea 
videocasetofonufui 

Prima recomandare şi atenţionare 1 
pe care o facem tuturor deţinătorilor | 
de videocasetofoane este aceea de f 
a nu deschide cutia aparatului şi a | 
nu interveni asupra nici unei părţi I 
din sistemele mecanice şi electro- jj 
nice decît prin intermediul unui spe- jj 
cialist. I 

a) încăperea în care este instalat j 
videocaşetofonul trebuie menţinută jj 
curată. în timpul efectuării curăţe- j 
niei, atît aparatul cît şi casetele vor 1 
fi protejate de depunerile de praf. | 

b) Nu se va menţine caseta în f 
aparat timp îndelungat, fără a se I 
executa comenzi. 

c) La cuplarea videocasetofonului j 
cu alte aparate (şi în mod dosebit 1 
cu televizorul) se va verifica lipsa j 
scurgerii de curent cu ajutorul unui | 
creion de tensiune cu bec de neon. f 
în cazul în care indicatorul lumi- j 
nează se va inversa poziţia în priză a I 
ştecherului. 

d) Menţinerea alimentată în mod | 
inutil a întregului sistem electronic 


trebuie evitată, aparatul fiind menţi¬ 
nut în starea de veghe pe durata ne- 
utilizării (în stare de funcţionare a 
ceasului sau a sistemului de control 
al umidităţii). 

e) Se va evita utilizarea pe funcţia 
derulare cu imagine sau stop cadru 
a aparatului. 

f) Dacă este posibil, derularea ca¬ 
setelor va fi asigurată cu un derulor 
separat de bună calitate. 

g) Nu se recomandă utilizarea ca¬ 
setelor speciale pentru ştergerea ca¬ 
petelor întrucît măresc uzura siste¬ 
mului mecanic şi a tamburului cu 
capete video. 

Recomandări privind întreţinerea 
videocasetofoanelor 

Subliniem că aceste recomandări 
sînt valabile numai pentru intervenţii 
efectuate de specialişti. 

Pentru menţinerea duratei de viaţă 
cît mai mari a videocasetofoanelor 
•se recomandă următoarele: 

a) La fiecare 500 de ore de func¬ 
ţionare efectivă a aparatului se va 
efectua o curăţare a sistemului de 
capete magnetice, precum şi a tutu¬ 
ror părţilor din sistemul mecanic 
care intră în contact cu banda. 

b) La circa 1 000 ore de funcţio¬ 
nare se recomandă curăţarea siste¬ 
mului mecanic fără demontarea lui 
pentru eliminarea urmelor de depu¬ 
nere de pulbere magnetică sau de 
cauciuc rezultate în timpul funcţio¬ 
nării. 

c) Ungerea sistemului mecanic va 
fi efectuată numai în conformitate 
cu caietul de service al aparatului 
respectiv. 

d) în cazul în care utilizarea apa¬ 
ratului este redusă se recomandă ca 
operaţia de curăţare să se efectueze 
la minimum 2 ani, chiar dacă nu a 
fost atins numărul de ore de func¬ 
ţionare indicat mai sus. 

în cazul funcţionării necorespun¬ 
zătoare a aparatului, indiferent de 
caseta utilizată, se va apela obliga¬ 
toriu la un specialist pentru reme¬ 
dierea eventualelor defecţiuni. Res¬ 
pectarea ansamblului de recoman¬ 
dări de mai sus permite mărirea du¬ 
ratei de serviciu a videocasetofonu¬ 
lui în condiţii optime de vizionare. 


DL FEDIUC LIVÎU - Bucureşti 

MMP1206 


Vă prezentăm, după cum am pro¬ 
mis, schema şi datele de realizare 
ale ceasului electronic cu circuitul 
MMP1206. 

Datele tehnice sînt cele indicate 
de constructor: „Microelectronica" 
— Bucureşti. 

Circuitul MMP1206 este un circuit 
integrat numeric MOS cu scară 
mare de integrare care realizează 
funcţiile unui ceas electronic pro¬ 
gramabil cu deşteptător destinat să 
echipeze radioreceptoarele şi alte 
aparate de uz generai. 

Circuitul MM PI 206 oferă 6 funcţii 




de utilizare programabile şi poate 
funcţiona cu următoarele tipuri de 
afişaj:cu patru cifre, afişor LCD, afi- 
şor LED şi afişor cu tuburi fluores¬ 
cente. Etalonul de timp este un os¬ 
cilator cu cuarţ cu frecvenţa de re¬ 
zonanţă de 32 768 Hz. Acest circuit 
este executat cu ajutorul tehnologiei 
cu valoare de prag scăzută PMOS 
cu poartă de aluminiu şi încapsulat 
în capsulă de 40 de pini. 

Circuitul integrat de ceas 
MMP1206 în utilizarea iui de bază 
îndeplineşte următoarele funcţiuni: 

© ceas; 


• semnalizează lipsa programării 
circuitului prin aprinderea tuturor 
segmentelor orizontale ale cifrelor şi 
emiterea unui semnal sonor timp de 
2 s la intervale de 8 s; 

• afişează timpul de ciclu de 24 
de ore, alternativ oră, minut şi dată 
şi lună (8 s ceas, 2 s data); 

© afişează la cerere unităţi de mi¬ 
nute, zeci şi unităţi de secundă în 
mod continuu; 

• schimbă numărul de zile ale lu¬ 
nii februarie în funcţie de stadiuj 
contorului de ani, ce funcţionează 
într-un ciclu de 4 ani, care după co¬ 
nectarea alimentării se reglează au¬ 
tomat pentru anu! bisect; 

© semnalizează la cerere o zi 
aleasă (1 din 31) a lunii prin afişajui 
intermitent al orei exacte (cu o frec¬ 
venţă de 1 Hz), iar data este afişată 
în mod continuu timp de 2 s; 

© anulează la cerere secundele şi 
minutele orei exacte, în care caz 
starea numărătorului de ore nu su¬ 
feră nici o schimbare cînd numărul 
de minute este în intervalul 1±30 
inclusiv, fie este mărită cu 1 cînd 


numărul de minute este mai mare 
de 30. 

• deşteptător 

— emite un semnal melodic pe ie¬ 
şirea MEL concomitent cu trecerea 
ieşirii ON/OFF în starea activă în ca¬ 
zul coincidenţei dintre ora de deş¬ 
teptare şi ora curentă; 

— starea activă a ieşirii ON/OFF 
este păstrată timp de 99 de minute; 

permite blocarea semnalului 
melodic timp de 9 minute (buton 
K1; se poate face acest lucru timp 
de 99 de minute); 

— cu ajutorul întrerupătorului K4 
se pot opri semnalul melodic, cît şi 
ieşirea ON/OFF pînă la următoarea 
coincidenţă a orei de deşteptare cu 
ora curentă. 

• timer 

— demararea timeruiui urmează 
în momentul stabilirii conţinutului 
reversibil de minute la o valoare di¬ 
ferită de zero, cînd starea ieşirii 
ON/OFF este schimbată în activă. 


TEHNIUM 11/1990 









REZISTENTE PENTRU LIMITAREA CURENTULUI DE APRINDERE 680/1 
AL AFISOARELOR 


680/1 fi 68CSL 


m9W H \m9mom 14 OU9(WSO)'*\ \m9(W50) 



7 9 11 M 3 5 7 9 MU, 3 5 7 9 11 U 9 J 


2k 23 222! 20 19 18 17 16 ÎS 74 13 12 11 10 9 8 7 6 5 

MNP 1206 

25 26 27 28 29 30 33 3U 3 4 31 36 35 3739 60 2 32 1 38 

—I ^ţş~UcNC NC *T 

- ^ 4:11 - 


UDD-5+1V dif. 


f n-lK T 2 



2oC 9 MMP S2 
2 -f£'°rt06 * 

2eC. 41 3o 


Zb d<S- 

3b a te 


3 aC-n 
zţcte 
3eC« 
3dC 2o 


PROGRAMAREA CIRCUITULUI MMP1206 

1. La prima apăsare a lui K3 se programează timerul. 

1.1. K1 — potrivire liberă 

1.2. K2 — potrivire rapidă 

2. A doua apăsare a lui K3 potriveşte ora de deşteptare pe 24 de ore cu 
aceleaşi funcţiuni K1,K2. 

3. A treia apăsare a lui K3 potriveşte ziua 0—31 cu aceleaşi funcţiuni K1, 
K2. 

4. A patra apăsare K3 reglează numărul minutelor cu K1,K2, aducere la 
zero. 

5. A cincea apăsare a lui K3 potriveşte timpul în 24 de ore cu K1 — potri¬ 
vire liberă şi K2 — potrivire rapidă. 

6. A şasea apăsare a lui K3 serveşte la potrivirea calendarului cu aceleaşi 
funcţiuni K1, K2. 


TEHNiUM 11/1990 








































ANIMAŢIA 



(URMARE DIN NR. TRECUT) 


TABELUL 6 

Profunzimea cîmpului ia un obiectiv de 63 mm cu luminozitate 2,7 


Reglaj 

montura 

distanţă 

(m) 

pe 




Pro fi 

u n z i 

m e 

de c î m p 

(m) 





f:2,7 

m 

f:4 

m 


f:5,6 

m 


f:8 

m 


f :11 

m 

f : 16 

m 


f:22 

m 

oo 

59 


40 

— 

29 

_ 

20 

_ 

14,4 

— 

10 

— 

7,22 

— 

15 

12,0 

20,1 

10,9 

24,1 

9,82 

32,0 

8,57 

61,0 

7,37 


6,0 


4,90 


8 

7,06 

9,27 

6,67 

10,0 

6,25 

11,1 

5,72 

13,4 

5,15 

18,0 

4,44 

41,0 

3,81 


5 

4,60 

5,47 

4,45 

5,73 

4,26 

6,07 

3,99 

6,67 

3,72 

7,63 

3,34 

10,0 

2,97 

16,1 

3 

2,86 

3,16 

2.79 

3,25 

2,72 

3,35 

2,61 

3,53 

2,49 

3,77 

2,31 

4,28 

2,13 

5,09 

2,5 

2,40 

2,61 

2,33 

2,66 

2,30 

2,74 

2,22 

2,85 

2,14 

3,02 

2,00 

3,33 

1,87 

3,80 

2,0 

1,94 

2,07 

1,90 

2,10 

1,87 

2,15 

1,82 

2,22 

1,76 

2,32 

1,67 

2,49 

1,58 

2,75 

1,5 

1,46 

1,54 

1,45 

1,56 

1,42 

1,58 

1,40 

1,62 

1,32 

1,67 

1,31 

1,76 

1,25 

1,88 

1,2 

1,18 

1,22 

1,17 

1,24 

1,15 

1,25 

1,13 

1,27 

1,11 

1,30 

1,07 

1,36 

1,03 

1,43 

1 

0,98 

1,01 

0,97 

1,02 

0,96 

1,04 

0,95 

1,05 

0,93 

1,06 

1,00 

1,11 

0,88 

1,15 

0,8 

0,79 

0,81 

0,78 

0,81 

0,77 

0,82 

0,77 

0,83 

0,76 

0,84 

0,74 

0,86 

0,72 

0,89 

0,7 

0,69 

0,71 

0,68 

0,71 

0,66 

0,71 

0,67 

0,72 

0,66 

0,73 

0,65 

0,75 

0,64 

0,77 

0,6 

0,59 

0,60 

0,59 

0,60 

0,58 

0,61 

0,58 

0,61 

0,57 

0,62 

0,56 

0,63 

0,55 

0,65 

0,5 

0,49 

0,50 - 

0,49 

0,50 

0,49 

0,51 

0,49 

0,51 

0,48 

0,51 

0,48 

0,52 

0,47 

0,53 


TABELUL 7 

Profunzimea cîmpului la un obiectiv de 76 mm cu luminozitaie 4,5 


Reglaj 

montura 

distanţă 

(m) 

pe 




P r o f u 

n z i m e 

de c î m p 

(m) 




f.4,5 

rn 

f:5,6 

m 


f:8 

m 

f:11 

m 

f:16 

m 

f:22 

m 

oo 

51 

— 

41,0 

— 

28,6 

— 

20,8 

_ 

14,3 

— 

10,4 

— 

30 

18,9 

73,3 

17,3 

112 

14,7 


12,3 


9,70 


7,72 


15 

11,5 

21,2 

11,0 

24,4 

9,85 

31,5 

8,71 

61,4 

7,33 


6,15 


8 

6,92 

9,50 

6,70 

9,94 

6,25 

11,1 

5,78 

13,0 

5,13 

18,1 

4,51 

34,6 

5 

4,55 

5,55 

4,46 

5,70 

4,26 

6,05 

4,04 

6,60 

3,70 

7,70 

3,38 

9,62 

4 

3,71 

4,34 

3,65 

4,43 

3,51 

4,65 

3,35 

4,95 

3,13 

5,55 

2,89 

6,50 

3 

2,84 

3,18 

2,80 

3,24 

2,71 

3,35 

2,62 

3,50 

2,48 

3,80 

2,33 

4,22 

2,5 

2,38 

2,63 

2,36 

2,66 

2,30 

2,74 

2,24 

2,84 

. 2,13 

3,03 

2,02 

3,29 

2 

1,94 

2,07 

1,93 

2,08 

1,90 

2,12 

1,87 

2,15 

1,80 

2,30 

1,80 

2,37 

1,5 

1,48 

1,53 

1,48 

1,53 

1,47 

1,54 

1,45 

1,57 

1,44 

1,58 

1,43 

1,60 

1,3 

1,29 

1,31 

1,29 

1,32 

1,28 

1,33 

1,27 

1,33 

1,27 

1,34 

1,26 

1,35 

1,15 

1,14 

1,16 

1,14 

1,16 

1,14 

1,16 

1,13 

1,17 

1,13 

1,18 

1,12 

1,19 


TABELUL 8 

Profunzimea cîmpuiui la un teleobiectiv de 102 mm cu luminozitate 2,7 


Reglaj 

montura 

distanţă 

(m) 

pe 




Profunzi 

m e < 

de c î 

m p (m) 





f:2,7 

m 

f:4 

m 


f:5,6 
m 


f:8 

m 


f:11 

m 


f: 16 

m 


f:22 

m 


OO 

150 


102 


72,5 


51,0 


37,0 


25,4 


18,5 


60 

43 

100 

37,7 

145 

33 

350 

27,5 


22,9 


17,9 


14,1 


30 

25 

37,5 

23,2 

42,5 

21,2 

51 

18,9 

73 

16,6 

159 

13,7 


11,4 


15 

13,6 

16,7 

13,1 

17,6 

12,4 

18,9 

11,6 

21,2 

10,7 

25,2 

9,42 

36,6 

8,30 

79 

8 

7,59 

8,44 

7,42 

8,67 

7,21 

9,0 

6,94 

9,52 

6,59 

10,1 

6,10 

11,6 

5,60 

14 

5 

4,84 

5,17 

4,76 

5,26 

4,68 

5,36 

4,56 

5,54 

4,41 

5,77 

4,18 

6,21 

3,94 

6,84 

4 

3,90 

4,11 

3,85 

4,16 

3,79 

4,24 

3,71 

4,34 

3,62 

4,48 

3,46 

4,74 

3,30 

5,10 

3 

2,94 

3,07 

2,91 

3,09 

2,88 

3,13 

2,83 

3,18 

2,78 

3,26 

2,69 

3,39 

2,58 

3,57 

2,5 

2,46 

2,54 

2,44 

2,56 

2,42 

2,59 

2,39 

2,63 

2,34 

2,68 

2,28 

2,77 

2,21 

2,84 

. 2 

1,97 

2,03 

1,96 

2,04 

1,95 

2,06 

1,93 

2,08 

1,90 

2,11 

1,86 

2,16 

1,81 

2,24 

1,5 

1,48 

1,51 

1,47 

1,52 

1,47 

1,53 

1,46 

1,55 

1,44 

1,56 

1,42 

1,60 

1,39 

1,62 

1,4 

1,39 

1,41 

1,38 

1,42 

• 1,37 

1,42 

1,37 

1,44 

1,35 

1,45 

1,33 

1,48 

1,30 

1,51 



CĂLIN STĂNCULESCU 

Foarte mulţi cineaşti amatori şi-au găsit mij¬ 
locul preferat de expresie în filmul de anima¬ 
ţie, în care, fără a se ajunge chiar ia perfor¬ 
manţele studiourilor specializate, s-au realizat 
totuşi opere notabile. 

Animaţia poate fi concretizată cu cele mai 
diverse elemente, printre care se pot enumera 
desenele executate pe hîrtie, carton, pînza, 
păpuşi sau alte obiecte tridimensionale. Tre¬ 
buie menţionat faptul că filmarea animată a 
obiectelor plane este tehnic deosebită de fil¬ 
marea obiectelor tridimensionale. 

Pentru finalizarea unui desen animat trebuie 
materializate desenele separate ce vor cores¬ 
punde fiecărei faze de mişcare. înainte de re¬ 
prezentarea desenelor în fazele de mişcare, 
acestea trebuie incluse într-un pian elaborat 
pentru fiecare grupa de acţiune cu menţiona¬ 
rea timpilor necesari pentru redarea fiecărei 
mişcări. Numărul de fotograme necesare ac- 
!;t ţiunilor înscrise în decupajul regizoral se de¬ 
termină în raport cu timpul real de desfăşu¬ 
rare. Daca o acţiune durează o secundă, pen¬ 
tru redarea ei pe ecran sînî necesare 16 faze 
; : (16 fotograme). 

Pentru a conferi dinamism şi mişcare acţiu¬ 
nii filmate, o mare atenţie trebuie acordata ac¬ 
celerării şi decelerării mişcării. Divizarea nu¬ 
mărului de imagini pentru durata unei mişcări 
de la un capăt la altul al unei acţiuni nu este 
suficientă. Prin desen trebuie surprinse acele 
accelerări şi decelerări ale mişcărilor care de¬ 
termină personalitatea, caracterul şi natura 
obiectelor sau personajelor animate. 

Amintiţi-vă dinamismul unul personaj ca 
Woody faţă de mobilitatea redusă a ursului 
din „Cărţile junglei' de R. Kipling. 

în cazul utilizării mişcărilor de aparat (o pa- 
noramare, spre exemplu) este contraindicată 
începerea sau terminarea bruscă a mişcării. 

Desenele conţinînd diverse faze ale mişcării 
pot fi executate în cadru! unei mari diversităţi 
de metode. 

Cea mai simplă metodă este cea denumită a 
albumului. 

Fazele mişcării sînt realizate sub forma unor 
desene grafice liniare, fondul fiind finalizat pe 
aceeaşi coală de hîrtie. 

Pentru suprapunerea desenelor se foloseşte 
o instalaţie dotată cu sursă de iluminare (for¬ 
mată din 2—4 tuburi fluorescente), situată sub 
un geam mat (deasupra căruia se află un 
geam transparent) pe care se pun desenele ce 
urmează a fi filmate. 

Foile desenate trebuie numerotate în ordi¬ 
nea succesivă a evoluţiei mişcării, ele filmîn- 
du-se în aceeaşi ordine. 

Dezavantajul acestei modalităţi de animaţie 
este acela că fondul mişcării se repetă pe fie¬ 
care foaie desenată. 

O modalitate de simplificare pentru evitarea 
unui mare volum de muncă este articularea fi¬ 
gurilor decupate. 

Figurile se desenează întîi pe carton subţire, 
apoi se colorează şi se decupează. 

Principalele elemente mobile ale figurilor 
(capul, picioarele, mîinile), în general, se reali¬ 
zează separat şi se articulează cu aţă rezis¬ 
tentă sau sîrmă la capete. Figurile se aşază pe 
fondul executat şi se filmează conform grafi¬ 
cului mişcării indicat în decupaj. Astfel fondul 
nu se mai repetă pentru fiecare mişcare, iar fi¬ 
gurile nu mai trebuie redesenate pentru fie¬ 
care fază a mişcării. 

Acesta este un procedeu deseori întrebuin¬ 
ţat pentru descrierea unor fenomene tehnice, 
pentru detalierea principiilor de funcţionare a 
unor mecanisme, în realizarea unor filme de 
protecţia muncii etc. 


20 


TEHNIUM 11/1990 




Amatorii cine şi video neglijează 
foarte des rolul iluminatului în reali¬ 
zarea filmelor. Marea majoritate uti¬ 
lizează o singură lampă de mare pu¬ 
tere (cuarţ, halogen sau nitraphot) 
în mod curent în axul camerei şi 
deasupra. 

Vom încerca să prezentăm mai jos 
unele probleme ale unui iluminat 
corect, fără pretenţia de a putea 
epuiza subiectul. 

1 . Iluminatul m filmările ex¬ 
terioare 

Evident că în exterior, principala 
sursă de lumină rămîne cea natu¬ 
rală. Acest lucru limitează posibilit㬠
ţile, dar totuşi unele compensări se 
pot obţine relativ uşor. 

Lumina are în acţiune şi un rol es¬ 
tetic si de aceea trebuie asigurate un 
raport corect al contrastului între 
planurile imaginii, o perspectivă 
convenabilă şi, uneori, chiar o 
anume atmosferă. 

în exterior se recomandă să se si¬ 
tueze astfel camera şi subiectul încît 
lumina să aibă o poziţie oblică (fi¬ 
gura 1). Astfel se obţin umbre con¬ 
venabile, greu de realizat cînd lu¬ 
mina provine la limita orizontului 
(seara sau dimineaţa), sau perpendi¬ 
cular, la ora amiezii. 

Această poziţie reiativă came- 
ră-subiect-sursă este, de altfel, bine 
cunoscută din tehnica fotografică. 

Cu toate acestea, existenţa mişc㬠
rii face ca în realitate să avem varia¬ 
ţii mari de iluminare. 

Esenţial este să evităm iluminarea 
puternică, din faţă, a subiectului în 
axul camerei. 

Imaginile în acest caz sînt plate, 
fără detalii şi lipsite de contrast. Si¬ 
tuaţia este totuşi mai puţin delicată 
în cazul camerelor video, cînd lu¬ 
mina axială se utilizează numai pen¬ 
tru compensarea unui iluminat natu¬ 
ral insuficient, 

O a doua situaţie de evitat este 



aceea a luminii Toarte puternice 
(dure) deoarece umbrele devin 
foarte dense îh părţile laterale şi 
efectul poate deveni chiar comic. 

Pentru compensarea acestei situa¬ 
ţii se utilizează mai multe metode, în 
principal: 

— sisteme de atenuare (panouri 
difuzante); 




— sisteme de reflectare, 
în primul caz, lumina se atenu¬ 
ează prin măşti de voal, tifon sau 
pînză întinse pe rame de lemn şi in¬ 
tercalate pe traiectoria luminii. Me¬ 
toda presupune multă experienţă. 

în al doilea caz se utilizează su¬ 
prafeţe reflectante (nu oglinzi!) rea¬ 
lizate din materiale albe sau meta¬ 



lice cu diferite grade de luciu (figura 
2). Panourile reflectante au dimen¬ 
siuni uzuale de 1,5 x 1,5 m. 

O dispunere ca în figura 3 asigură 
o compensare suficientă a umbrelor 
în timpul filmării. 

Dacă se doreşte o intensificare a 
umbrelor laterale, reflectorul R va 
avea un grad mare de luciu, iar 
dacă, de exemplu, se doreşte obţi¬ 
nerea unui efect de lumină difuză se 
utilizează o suprafaţă mată. 

O soluţie este realizarea panoului 
cu două feţe, vopsite respectiv cu 
bronz auriu şi argintiu. 

Poziţionarea exacta ca distanţă şi 
înălţime a panourilor reflectorizante 
este dată exclusiv de combinaţia 
dintre subiect-acţiune şi timpul ma¬ 
terialului fotosensibil. 

Iluminatul „din spate 1 ' poate con¬ 
duce la efecte artistice interesante 
dacă este utilizat cu zgîrcenie. To¬ 
tuşi aici există o restricţie esenţială 
de a evita pătrunderea directă a lu¬ 
minii în obiectiv (la camera video 
poate chiar distruge matricea video- 
captoare). în exces, acest mod de 
ilumingre dă o senzaţie forţată de 
nenatural. 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 



WWUV.“/VV , bWJV.W.V.W.V.WA , .VAV. , AV. , . , .VVV. , .W.VAIW.'AVWi.W 


W.'AW.WJVAW. 


(URMARE DIN PAG. 7) 

continue şi cîmpuri magnetice de 
joasă frecvenţă se confecţionează 
din materiale magnetice cu per¬ 
meabilitate ridicată (oţel). 

Ecranele se execută sub formă 
de placă, de cilindru tăiat, de pahar 
închis sau de cutie. 

Bobina ecranată. Ecranul (blin- 


REALIZAREA 


dajul) micşorează inductanţa bobi¬ 
nei. Reducerea inductanţei bobinei 
situate în interiorul ecranului faţă 
de inductanţa aceleiaşi bobine fără 
ecran poate fi calculată cu formula: 


L e 




BOBINELOR 


în care: 

L e — inductanţa bobinei cu 
ecran; 

L 0 — inductanţa bobinei fără 
ecran; 

k — factor ce depinde de raportul 
d/l (rezultă din diagrama 3). 


Ecranul electrostatic al unui 
transformator 

Ecranarea electrică poate fi reali¬ 
zată fără a_ acţiona asupra cîmpului 
magnetic. în transformatoare, pen¬ 
tru micşorarea cuplajului electro¬ 
static dintre înfăşurări se foloseşte 
un ecran format dintr-un strat bobi¬ 
nat cu sîrmă. Unul dintre capetele 
acestuia este izolat, iar celălalt 
capăt se leagă la pămînt (la masă). 





Diagrama 2 

Determinarea permeabilităţii n ,. 



TEHNtUM 11/1090 


21 




















Un element de divertisment .este 
această construcţie care imită destul 
de aproximativ cîntatul unui cocoş. 

Comanda începutului cîntatului 
este dată de un fototranzistor de ti¬ 
pul BFW14, deci generarea semna¬ 
lului este comandată la ivirea luminii 
(a zorilor). 

Elementul generator este un cir¬ 
cuit 555, secondat de un MMC4Q11. 

Semnalul acustic este reprodus de 
o cască miniatură de tipul celor uti¬ 
lizate la ceasuri. 

RÂDldTECHNIKA, 6/1990 



-IB’C -WC O'C + 10°C +20% +30% 



Termometrul prezentat 
indică temoeraturi cu¬ 
prinse între-16°C şi +30°C 
prin intermediul unor 
diode LED, comandate de 
două circuite integrate 
A277D. Elementul sesizor 
de temperatură este un 
termistor cu rezistenţa de 
12 ka 

De mare importanţă 
este alimentarea cu ener¬ 
gie care se obţine prin in¬ 
termediul unui transfor¬ 
mator 220 V/14 V. 

Tensiunea redresată 
este apoi stabilizată la va¬ 
loarea de 12 V. 

FUNKÂH/JATEUR, 6/1990 


;• »3S \i.K ' &m 


mm» 




mu 


Instrumentul permite măsurarea rezistenţelor electrice pe 5 scale, valorile 
fiind cuprinse între 0 şi 10 MO. Se utilizează un instrument indicator cu 
scala 0—1 mA, conectat la un amplificator operaţional de tip 741. Dioda de 
referinţă D, este PL9, iar dioda paralelă cu instrumentul este4N4148. Pentru 
reglajul capului de scală, în serie cu instrumentul este conectat un potenţio- 
metru de 100 k CI. 

Toate cele 5 scale fiind în raport 10, instrumentul nu are nevoie de o gra¬ 
dare specială. 



22 


QST 


TEHNIUM 11/1990 








’ 


EXPORT» IMPORT 



«Mm m 


FIRMA A CORPORAŢIEI DE TELECOMUNICAŢII SI AUTOMATIZĂRI, 
ASIGURĂ DERULAREA DE OPERAŢIUNI DE COMERŢ EXTERIOR 
ÎN URMĂTOARELE DOMENII: 


— Aparate telefonice 

- Centrale telefonice 

— Telex, telefax, sisteme de transmitere de date şi 
comunicaţii 

- Sisteme de electroalimentare şi surse 

— Elemente şi sisteme de automatizare 

- Sisteme de conducere distribuită 

— Dozatoare automate şi echipamente automate 
de cîntărire pentru industrie 

— Roboţi industriali şi echipamente de conducere 
pentru roboţi 

— Automate programabile 

- Sisteme de acţionări reglabile 

— Excitaţii pentru generatoare pînă ia 330 MW 

- Calculatoare mini şi micro pentru industrie 

— Aparataj electric de Joasă tensiune 

- Aparataj electric minier şi Ex 

— Contactoare şi aparataj automat 

- Aparate electrice de măsură 

— Testoare automate şl aparate de măsură 

- Relee şi micromotoare 

— Aparatură elecîromedicaîă 

— Proiecte complexe de echipare electrică şi au» 
tomatizare 

— Livrări la cheie pentru instalaţii de automatizare 
şi centrale telefonice 

— Service, software, montaj, asistenţă 



■ROMATEL ASIGURA SERVICII SI PENTRU 
PERSOANE FIZICE DEŢINĂTOARE DE 

fgf FICIENTĂ/PFtOMPTlTUEMNE/^feRTENER jDEALjf 


TELEFi 

-3311 




80.KALININ 18 BUCUREŞTI 
COD 71293 ►► ROMÂNIA 


















— VÎND filtre EMF500-3V, 
EMF500-3N, EMF500-0.6S, 
telefon: 931/38879. 


CS S80 TmT Ctttîk CK2200l^ 

BAI K2J7XA5 R3 15K 

CI7 50MK 


CITITORII DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE POT ABONA 
PRIN „ROMPRESFILATE- 
LIA“ — SECTORUL EX- 
PORT-IMPORT PRESĂ, 
P.O.BOX 12-201, TELEX 
10376, PRSFIR BUCU¬ 
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI 
NR. 64—68. 


Redactor-şef: ing. I. MIHĂESCU 
iecretar general de redacţie: flz. ALEX. MĂRCULESCU 
Redactori: K. FILIP, ing. M. FLORESCU, 
ing. C. IVANCIOVICi, C. STĂNCULESCU 
Secretariat: M. PĂUN, M. NÎCOLAE 
Corectură: V. STAN 


Administraţia: Editura „Presa 

Tiparul executat 
la Combinatul Poligra 
Bucureşti 


© — Copyright Tehnium 1990 


- ASOCIAŢIA DE ELECTRO¬ 
NICĂ BRAŞOV execută: montaje 
electronice, proiectează cablaje, 
reglează montaje realizate prioritar 
cu piese indigene. 

Pentru comenzi vă puteţi adresa 
la AEB, CP 27, 2200 Braşov 5, telefon: 
921/67694. 

- AGENŢIA FOTOGRAFICĂ 

„GLOBUS“ execută: filmări pe 16 mm 
şi 35 mm, cu viteze între 24—40 000 
de cadre pe secundă; fotografii color 
şi alb-negru pentru reclamă; pliante 
reclamă şi cărţi poştale. Pentru 


comenzi vă puteţi adresa ia telefon: 
13 00 37. 

- AGENŢIA CAMI (Consulting, 
informaţii, comisioane) vă stă la 
dispoziţie cu aparatură fotografică, 
cinematografică, accesorii şi mate¬ 
riale. Pentru informaţii şi comenzi 
adresaţi-vă la: Agenţia CAMI, 7000 
Bucureşti, P.O. Box 7—64, România, 
telefon: (90) 86 80 72. 

— YELLOW POINT, atelier spe¬ 
cializat în realizarea cablajelor pen¬ 
tru montaje electronice de comple¬ 
xitate medie, este la dispoziţia con¬ 


structorilor amatori ce pot efectua 
comenzi la adresa: Str. Sarmizege- 
tusa nr. 7, bloc 39, scara B, ap. 8, 
Braşov 2200 (ing. Romulus D. 
Mălinas, Y06BQT). 

- TiFUI VASILE, Str. Vulturului 
20, bloc E4, sc. A, ap. 5, Braşov, 
oferă revista TEHNIUM numerele 7, 
8/1971; 2/1973; 1, 3, 4/1974; 3—12/ 
•1975; 3/1976; 1—12/1977. Solicită 
pentru ..completarea colecţiei re¬ 
vista „Tehnium' 1 nr. 5 şi 6/1989 şi 1, 
5-6/1990. 


CJ6 0,01 MK 
C33 0,01MK 


Radioreceptorul Irena 401 lucrează în gama undelor ultrascurte, 65,8—74 
MHz. 

Elementele de bază pentru acest receptor sînt trei circuite integrate, etajul 
amplificator de audiofrecvenţă fiind construit cu eiemente discrete. 

După cum se observă, acordul circuitelor de intrare se efectuează cu 
diode varicap. 

Semnalul de frecvenţă intermediară, 10,7 MHz, este aplicat următorului 
circuit prin intermediul unui etaj cu tranzistor. 

în amplificatorul audio tranzistoarele au următoarele echivalenţe: KT315 = 
BC107; KT209 = BC177. 

Circuitele integrate nu au echivalenţe. 

Alimentarea se face cu 9 V. 


A 401 


DRAGNEA SORIN — Focşani