Tehnium/1982/8211

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

LUCRAREA PRACTICĂ DE

BACALAUREAT ..

Tester multifuncţional
Lumină dinamica

RADIOTEHNICĂ PENTRU ELEVI ...
Tranzistorul cu efect de cîmp
Aplicaţii FET
Identificarea terminalelor
Măsurarea rezistentelor mici

CQ-YO ......

Amplificator 70 cm
Construcţia antenelor
CITITORII RECOMANDĂ .............

Indicatoare luminoase
Orgă de lumini

Lumină dinamică reversibilă
Fotocomandă

ATELIER .....

Reglarea ceasurilor electronice
Sonerie multitonală
Obţinerea diapozitivelor şi
fotografiilor stereoscopice

HI-FI ..........

Staţie de amplificare 2 x 20 W
Divertisment

AUTO-MOTO ......

„Dacia" — 1 300: Reglajul co¬
rect al aprinderii
Turometru

Anticiparea, o componentă a
conduitei preventive

FOTOTEHNICĂ ....

Amplificator de măsurare
Temperatura de culoare a
surselor de lumină
Aparat de proiecţie pentru
fotografii

TEHNICĂ MODERNĂ .

Circuite integrate CMOS. In-
versorul şi poarta de transmisie

MEMORATOR T ..

Tiristoare-triacuri

LOCUINŢA NOASTRĂ.

Interior ’82

PUBLICITATE.

întreprinderea de izolatori
electrici de joasă tensiune
Tîrgu-Secuiesc

REVISTA REVISTELOR ........

Generator

Preamplificator

Oscilator

0,7 Dg-INMtt

lOWMax

12/24V

MAGAZIN TEHNIC ...

Construcţii electronice
tru biciclisti

POŞTA REDACŢIEI .

Radioservice

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE C.G. AL U.T.C. anul XIII - HR. 144

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI

AMPLIFICATOR 70 CITI

(Citiţi în pag. 6)

TESTER

MULTIFUNCŢIONAL

Testerul prezentat se recomandă
prin următoarele caracteristici:

— verifică circuitele integrate de
tipul TBA 790;

— poate sorta după principiul
„bun-defect“ circuite de tipul 741;

— poate verifica tranzistoare de
mică şi medie putere cu siliciu sau
cu germaniu, NPN şi PNP;

— poate folosi ca urmăritor de
semnal în cazul depanării radiore¬
ceptoarelor;

— poate fi utilizat ca trasator de
semnal, punînd la dispoziţia depa¬
natorului două frecvenţe diferite.

După cum se observă în figura 1,
testerul este compus din trei blocuri
funcţionale distincte: un amplificator
de joasă frecvenţă, echipat cu circu¬
itul integrat TBA 790, un oscilator
cu reţea Wien, echipat cu circuitul
integrat 741 şi un oscilator de tip
Clapp, echipat iniţial cu tranzistorul
BC107.

în figura 1 comutatorul (de tipul
celor de la radioreceptoarele „Alba¬
tros", „Mamaia", „Nordic"} este fixat
în poziţia 1-790 (U.L.). in această
poziţie în soclul SI se află circuitul
integrat TBA 790 care urmează să
fie verificat.

VALERIU HQLBAIM,
DUMITRU AfRENE!

în cazul cînd circuitul integrat
este bun, în difuzor vom auzi oscila¬
ţiile cu frecvenţe de 1 kHz ale osci¬
latorului cu reţea Wien (contactul
0-2 din TI este deschis, tăind astfel
alimentarea celui de-al doilea osci¬
lator). Pentru verificarea integratelor
de tipul 741 se procedează la fel,
neuitînd însă ca înainte de montarea
circuitului de verificat în soclu să

apăsăm pe „0“'pentru a evita distru¬
gerea integratului.

Se observă că în oscilatorul cu re¬
ţea Wien s-a introdus o lampă pen¬
tru o mai bună stabilitate a frecven¬
ţei, eventual poate fi înlocuită cu un
rezistor de 300—500 fi.

Din schema se observă că pentru
verificarea tranzistoarelor este sufi¬
cientă acţionarea clapetei „l“, avînd
la dispoziţie comutatorul K cu care
se alege regimul de tensiuni, funcţie
de tipul tranzistorului (PNP-NPN).

Ca şi în cazul precedent, atunci
cînd tranzistorul este bun, oscilato¬
rul va .funcţiona, oscilaţiile generate
de acesta şi, amplificate de TBA 790
vor fi auzite în difuzor.

Cu comutatorul pe poziţia „G-U“
aparatul poate fi folosit simultan atît
ca generator de semnal (bornele B2,
B3), cît şi ca urmăritor de semnal în
etajele FI, avînd cuplată dioda D la
borna Bl.

Alimentarea montajului se va asi¬
gura, în cazul cînd aparatul este sta¬

ţionar, de la o sursă de tensiune
bine filtrată şi stabilizată.

Autorii au realizat aparatul porta
bil într-o cutie de ace pescăreşti de
la care au eliminat compartimentele,
iar ca sursă au folosit o pilă de 9 V.

Bobina L se va construi pe o oală
de ferită avînd un număr de
200...500 spire, condensatoarele
C3-C4 se vor alege în funcţie de
frecvenţa dorită. O problemă mai
delicată ridică cele două socluri
pentru circuitele integrate care ur¬
mează a fi verificate.

Am folosit şi recomandăm şi celor
care realizează aparatul capetele
metalice de la minele cu pastă, de la
care se scot biluţele, se spală bine
cu tiner sau alt solvent şi se mon¬
tează pe plăcuţe de cablaj prelu¬
crate în prealabil.

O atenţie deosebită se va acorda
reţelei de legături la comutatoare.
Dealtfel, în figura 2 am prezentat
schema comutatorului cu notaţiile
din montaj.

G-

•u

I 741 I

TRANZISTOARE |

1 790 1

o !

;:h

4 |

[•1

l«o

0 •

1 *1

I «0

4i:j

1 ®

•

I 1

• 1
j.o

0®

®1

1 ®0

2 e

• 2

2®

I • 2

2 •

• 2

i*|9

i ® i
1*0

1 •

[•1

l»o

j:i2

c 1 #1

3 1 «0

1®

0*1

®1

| ® 0

1 «
o®

1 #1
!®o

2 •

• 2

2®

l®2

2®

• 2

j:i3

1*1

■•0

1 •

1 • 1
‘•0

1# h
o® i J

6 l:i

1®

o® i

• 1

1 *0

1 ®
0®

1 * ^
l®0

•2

2®

•2

2 ® 1

i®2

2 ®

•2

• • • * 4 • •

14 13 T2 11 10 9 8

1 2 3 4 5 6 7

• • • ♦ t t •

I74T-4 <'0

B0fl zi, /r . Ii* ,
Zi 11 :

B 4 Bb B 2 Bl

1 î î ?

• • 4 4 4 *

14 13 12 1110 9 8

1 2 3 4 5 6 ,7

—

►1 2

lOOnF

179

°Z^79(£6l

1741-5 ,

*741-6

4*_

G-U-2 j
2

,o°

! <>1

M p

C 7 P 1
,1L,ioomf

1 ftr^.7

10K&

”160 nF

<*—4

>1 R 3

lOKfl. JOKa.

| c 3

SV5jaF

I C 4ii 1-5(JLF

t Fi

. 3 . 3Ktl . I NPN PNP

Tiifri

TEHNIUM 11/1982

LUMINA DINAMICA

Registrele sînt circuite întîlnite
frecvent în aparatura de calcul, în
aparatele de măsurat numerice. Ele
se utilizează ca elemente de stocare
a informaţiilor, memorii tampon,
pentru deplasarea datelor etc. Lu¬
crarea propusă se constituie ca o
aplicaţie practică a registrelor de
deplasare, prin construirea şi expe¬
rimentarea ei existînd posibilitatea
de familiarizare cu această categorie
de circuite logice.

Schema alăturată (fig. 1) se com¬
pune din două registre de deplasare
identice, a cîte opt biţi fiecare. La
ieşirile acestora sînt conectate două
grupe de cîte opt amplificatoare de
putere, care au ca sarcină un număr
de 64 de becuri dispuse sub forma
unei matrice cu opt linii şi opt co¬
loane. O asemenea conectare pre¬
zintă avantajul că necesită un număr
relativ redus de tranzistoare de co¬
mandă, permiţînd totodată obţinerea
unor efecte luminoase deosebit de
interesante. Cele două registre de
deplasare fiind absolut identice, se
va prezenta funcţionarea numai a
unuia din ele, respectiv a celui pen¬
tru comanda coloanelor, format din
circuitele C/ 3 şi C/ 4 . Acestea sînt de
tip CDB 495, fabricate de
I.P.R.S.-Băneasa, şi conţin cîte un
registru de deplasare de patru biţi,
prevăzut cu patru intrări de date (Ai,
Bi, Ci, Di), patru ieşiri (A, B, C, D),
două intrări de tact (7, şi T 2 ), o in¬
trare serie (l s ) şi o intrare „control
de mod“ (M). Prin legarea ieşirii D a
lui C/ 4 cu intrarea serie l s a lui C/ 3
s-a obţinut un registru de deplasare
cu opt intrări de date şi opt ieşiri.
Fiecare din cele opt intrări de date
ale registrului este conectată la un
comutator, cu ajutorul căruia se
poate alege starea logică ce se do¬
reşte a fi înscrisă în registru („0“
sau „1“, în funcţie de poziţia comu¬
tatoarelor). De exemplu, dacă se do¬
reşte înscrierea stării logice „1“ pe
ieşirea A a lui C/ 3 şi „0“ pe celelalte
şapte ieşiri ale registrului, se va tre¬
ce KCi în poziţia 1, iar celelalte co¬
mutatoare, KC 2 -KC 8 , în poziţia 0.
Trecîndu-se K 6 în poziţia 1 (conform
datelor de catalog, cînd intrarea
„control de mod“ a unui registru se
află în starea logică „1“, acesta rea¬
lizează operaţia de încărcare), trans¬
ferul către ieşire a stărilor aflate pe
cele opt intrări va avea loc la aplica¬
rea unui impuls (o tranziţie din „1“
în „0“) pe intrările de tact T 2 . După
înscrierea stărilor dorite în registru,
K e se trece în poziţia 0 şi registrul
este pregătit pentru a realiza opera¬
ţia de deplasare dreapta, la co¬
manda tactului T (în schemă, avînd
în vedere că cele două operaţii, în¬
cărcare şi deplasare, se fac separat,
cele două intrări de tact, T-t şi T 2 , au
fost conectate împreună şi coman¬
date de acelaşi generator de tact).
Comutatorul K 8 cu care este prevă¬
zut registrul permite conectarea in¬
trării serie a lui C/ 3 cu ieşirea D a Iui
CU, realizînd aşa-zisa funcţionare
„în inel". Dacă luăm exemplul de
mai sus, cu starea „1“ la ieşirea A a
lui CU şi „0“ pe celelalte ieşiri, iar
comutatorul K s în poziţia 0, la apli¬
carea impulsurilor de tact, starea „1“
se va transmite succesiv de ia A ia
B, de ia B ia C şi aşa mai departe'
pînă la parcurgerea întregului regis¬
tru, după care este adusă din nou ia
intrarea serie a lui C/ 3 şi ciclul se
reia. Dacă se trece K 8 în poziţia 1,
ieşirile registrului vor căpăta pe rind
nivel logic „1“, ajungînd astfel ca
după ai 8-iea impuls toate ieşirile să
fie în starea „1“. în acest moment,
prin intermediul inversorului l 2 , la
intrarea serie a lui C/ 3 se va trans¬
mite „0“ logic, stare care se va
transmite apoi după încă 8 impulsuri
la toate ieşirile registrului, ciclul re-
luîndu-se de la capăt. Combinînd
funcţionarea celor două registre (ce
pentru comanda liniilor, format din
C/t şi Cl 2 , şi cel pentru comanda

C. MIHALACHE

coloanelor, format din C/ 3 şi CU), se
vor obţine efecte luminoase deose¬
bite, deplasarea nivelurilor „1“ logic
de la ieşirile registrelor însemnînd,
de fapt, „deplasarea" unor becuri
aprinse, concomitent pe orizontală
şi verticală.

Impulsurile necesare pentru co¬
manda deplasării celor două registre
se selectează cu ajutorul unei cla¬
viaturi (cu cinci elemenţi, K^-K 5 de
tipul celor utilizate la radioreceptoa¬
rele „Albatros", „Mamaia") astfel:

— cu Kţ apăsat, ambele registre
primesc direct din oscilator impul¬
suri, deplasarea avînd loc concomi¬
tent atît pe verticală, cît şi pe ori¬
zontală;

— K 2 conectează intrările de tact
ale registrului CU~CI 2 direct la osci¬
lator, iar intrările de tact ale regis¬
trului C/ 3 -C/ 4 la ieşirea D a primului,
astfel că, după 6 deplasare com¬
pletă a acestuia, se va aplica un sin¬
gur impuls registrului C/ 3 -C/ 4 ;

— K 3 realizează conexiunile in¬
vers, adică CI 2 -CU direct din oscila¬
tor, iar CU~CI 2 de la ieşirea celuilalt;

— K 4 şi K 5 dau posibilitatea ca

deplasarea să se poată realiza nu¬
mai pe orizontală, respectiv numai
pe verticală.

După cum s-a arătat şi în exem¬
plul de mai sus, pentru alegerea
unui efect oarecare, ordinea mane¬
vrării comutatoarelor va fi următoa¬
rea:

— se stabilesc poziţiile comuta¬
toarelor KL,-KL 6 , KCi-KC a , K 7 , K ş ;

— se apasă clapa K, a claviaturii;

— se trece K 6 în poziţia 1 şi se
aşteaptă înscrierea stărilor stabilite
de comutatoare în registru (timpul
necesar este în funcţie de frecvenţa
oscilatorului);

— se apasă una din clapele cla¬
viaturii, corespunzătoare efectului
dorit;

— se trece K 6 în poziţia 0, mo¬
ment în care montajul începe să
realizeze deplasarea şi efectul dorit.

Amplificatoarele de putere pentru
comanda liniilor AL^-ALg conţin cîte
un inversor de putere (1/6 CDB 406)
şi un tranzistor de tip BD136 (fig. 2).
Aplicarea unui nivel logic „1“ la in¬
trarea inversorului va determina tre¬
cerea ieşirii în starea „0“ şi deci
„deschiderea" tranzistorului BD136,
care va conecta astfel linia respec¬
tivă la +24 V. în mod analog, coloa¬
nele vor fi conectate la masă prin
intermediul amplificatoarelor
AC^-AC 8 , care conţin cîte un opera¬
tor de putere (1/6 CDB 407) şi un
tranzistor BD135 (fig. 3). în aceste

amplificatoare (AC^-AC S ) se pot uti¬
liza şi inversoare de tip CDB406, ca
la amplificatoarele AL^-ALg. în acest
caz, la stabilirea stărilor iniţiale ale
registrului C/ 3 -C/ 4 se va avea în ve¬
dere că amplificatoarele astfel con¬
struite necesită pentru comandă ni¬
vel logic „0“. Atît amplificatoarele
ALj-ALg, cît şi ACi-AC e se pot rea¬
liza şi cu tranzistoare. Tranzistoarăle
BD135 şi BD136 vor fi prevăzute cu
cîte un mic radiator din aluminiu,
pentru a putea disipa căldura dega¬
jată. Generatorul de impulsuri nece¬
sare funcţionării montajului este
realizat cu inversoarele / 3 , / 4 , / 5
(care împreună cu /-, şi l 2 fac parte
dintr-o capsulă CDB404) şi piesele
aferente. Comutatorul K s permite
alegerea frecvenţei impulsurilor, iar
potenţiometrul de 250 n permite re¬
glajul fin al acesteia.

Becurile din schema sînt de
26 V/0,1 A, dar se pot utiliza şi al¬
tele, al căror curent consumat să nu
depăşească 0,1 A (exemplu:
18 V/0,1 A, 12 V/0,1 A etc.). Dio¬
dele vor putea fi de orice tip, cu
condiţia să suporte cel puţin 0,1 A,
de exemplu, 1 N4001 —1 N4Q07,
F087—F407 etc. Redresorul pentru
alimentarea montajului va trebui di¬
mensionat astfel încît să poată de¬
bita 5 V/0,5 A pentru circuitele inte¬
grate şi 24 V (respectiv 18 V sau

(CONTINUARE ÎN PAG. 22)

TEHNIUM 11/1982

Di* m 7REMT»

O altă aplicaţie specifică a FET- astfel de montaj, vom reaminti pe]

urilor, legată de asemenea de im- scurt principiul de funcţionare,!

pedanţa lor enormă de intrare, o care are la bază încărcarea în timp a!

constituie realizarea circuitelor de unuţ condensator printr-o rezis-j

temporizare cu durată mare, pînă ia tenţă dată.

ordinul zecilor de minute sau chiar Să considerăm un condensator

al orelor. înainte de a descrie un cîe capacitate C, presupus complet'

grilei (de tip P) un potenţial negativ
în raport cu sursa. De aceea, tensiu¬
nea U GS este considerată convenţio-1
nai negativă. Nu trebuie să se con¬
funde însă polarizarea statică a
joncţiunii (obligatoriu inversă) euSI
polaritatea faţă de masă a semnalu¬
lui aplicat ia intrare (semnalul de
comandă). Acesta din urmă poate fi
o tensiune continuă directă sau in-
versă în raport cu joncţiunea, sau
poate fi o tensiune alternativă, cu
condiţia ca suma algebrică dintre
semnalul de comandă şi tensiunea
statică de polarizare să conducă în
permanenţă ia o polarizare inversă a
joncţiunii.

Aplicînd la intrare un semnal pozi¬
tiv, polarizarea inversă a joncţiunii

» se reduce şi, prin urmare, creste cu¬
rentul de drenă. Acest semnal nu
are voie să depăşească valoarea
tensiunii statice U GS (în modul).
Pentru! un semnal negativ aplicat la
intrare, polarizarea inversă a jonc¬
ţiunii creşte, deci canalul se blo¬
chează şi mai mult.

Pentru J-FET-urile cu cana! P, po¬
larizarea inversă a joncţiunii se ob¬
ţine aplicînd^ grilei (de tip N) un po¬
tenţial pozitiv în raport cu sursa
(convenţional U GS : 0).

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

Ne vom ocupa în continuare de
clasificarea tranzisîoarelor cu efect
de cîmp, prezentînd totodată simbo¬
lurile cele mai răspîndite şi forma
generală a caracteristicilor statice.
Constructorilor dornici să aprofun¬
deze studiul teoretic le recomandăm
lucrarea „Tranzistoare cu efect de
cîmp“, de R. Stere, I. Ristea şi M.
Bodea, apărută în Editura tehnică,
Bucureşti, 1972.

Pînă acum am vorbit despre un
singur tip de FET, anume FET-ul cu
joncţiune sau cu grilă joncţiune, no¬
tat prescurtat J-FET. După cum am
văzut, canalul său conductor este
delimitat („strangulat") de regiunea
de sarcină spaţială a joncţiunii poar-
tă-canai, polarizată invers. Pe mă¬
sură ce creşte în modul tensiunea
U G s, regiunea de sarcină spaţială
(care este lipsită de purtători mobili)
se extinde, canalul se îngustează şi,
prin urmare, curentul de drenă
scade. Altfel spus, conductanţa ca-
naiului este controlată de intensita¬
tea cîmpului electric din vecinătatea
joncţiunii, intensitate controlată îa
rîndul ei prin valoarea tensiunii U GS .
Conduc?ia are loc în volumul cana¬
lului, fiind maximă pentru U GS =0
(cînd l D atinge valoarea maximă
i DSS ) şi minimă — practic nulă —
pentru U GS U P .

Este important de reţinut faptul că
„efectui de cîmp" operează numai în
condiţiile polarizării inverse a jonc¬
ţiunii poartă-ca nai. Mai mult, se in¬
terzice polarizarea directă, deoarece
în acest caz curentui absorbit de
poartă creşte mult, putînd distruge
instantaneu joncţiunea (care se
comportă acum ca o diodă des¬
chisă, dar de construcţie extrem de
„fragilă").

J-FET-uriie se împart la rîndu! ior
în două categorii, în funcţie de tipul
■materialului semiconductor din care
este realizat canaiu! (N şi P).

La J-FET -urile cu canal N, jonc¬
ţiunea se polarizează invers aplicînd

Impedanţa, de intrare a montajului
este foarte mare, depăşind cu mult
ordinul megaohmiîor (IO 8 ' —IO 9 ii).
Explicaţia constă în făptui că FET-ul
„participă" în circuitui de intrare'
printr-o joncţiune semiconductoare
polarizată invers (a se revedea
introducerea serialului). Practic însă
impedanţa de intrare a montajului
este dictată de rezistenţa de
polarizare a grilei, c-are se ia de obicei
de ordinul cîtorva megaohmi.

Pe de altă parte, impedanţa de
ieşire a montajului este joasă,
avînd valoarea aproximativă

R out ^ ( daca rezistenţă

sursei de semna! este mică în com¬
paraţie cu rezistenţa de int si
pentru r os §> R). De exemplu, pen¬
tru S --= 4 mA/V si R i <i\. obţinem

denumirea de repetor pe sursă,
folosită deseori prin analogie cu
repetorul pe emitor). De asemenea,
conexiunea DC se mai caracterizează
prin capacitate de intrare mică
(practic, C in *-■- C gd = 1 — 10 pF) şi
prin semna! de ieşire mare
nedeformat.

Rezultă din cele expuse că
montajul DC reprezintă o soluţie
ideală pentru circuitele electronice
care necesită impedanţă mare de
intrare şi impedanţă joasă de ieşire.
Printre acestea amintim voltmetrele
electronice şi circuitele de
temporizare cu durata mare (zeci de
minute sau chiar ore).

Atunci cînd se doreşte ca montajul
să răspundă unor variaţii foarte lente
ale semnalului de intrare (în
particular, cînd v,„ este o tensiune
continuă), culegerea semnalului de-
ieşire trebuie sa se facă direct din
sursă, fără condensator de cuplaj.
Apare însă un inconvenient practic,
anume decaiajui dintre zeroul Intrării
şi cel aî ieşirii (cînd se conectează
intrarea îa masă. tensiunea de ieşire
nu este nulă). De aceea se
obişnuieşte să se utilizeze un zero
„fals" ia ieşire, adică să se ia ca
referinţă un punct cu potenţialul
pozitiv faţă de masă, aşa cum se arată
figura 22. Cu intrarea în scurtcircuit,
se ajustează potenţiometru! P astfel
încît tensiunea între punctele A si B
să devină nulă.

Rezistenţa canalului, r DS , are — în
regiunea de saturaţie — valori de
ordinul zecilor sau sutelor de
kiioohmi, deci poate fi neglijată în
comparaţie cu R (de ordinul sutelor
de ohmi’sau al kiioohmilor).

Menţionăm că în căzui montajului
DC, semnalul de ieşire este în fază cu
semnaiuî de . intrare (de unde şi

S. MARIN

minusui (M), pe rina, la terminalele
2, 3 şi 4. Mutăm apoi plusul la ter¬
minalul 2 şi minusul, pe rînd, ia 1,3,
4 şi aşa mai departe, pînă cînd epui¬
zăm cele 12 situaţii posibile.

Rezultatele acestor verificări (be¬
cul se aprinde sau nu) ie trecem
într-un tabel de forma celui alăturat,
codificînd starea de „conducţie"
(cînd becu! se aprinde) prin „C“ sau
„DA", iar starea de „blocare" (becul
nu se aprinde) prin „B“ sau „NU“.

Dacă puntea este bună, vom găsi
o linie şi o coloană a tabelului (şi
numai cîte una!) pe care toate rezul¬
tatele sînt „C“ („DA"). Pentru exem¬
plul din tabel, acestea sînt linia 4 şi
coloana 2. Terminalele corespunză¬
toare (4 şi 2) reprezintă ieşirea pun¬
ţii, iar celelalte două rămase fi şi 3)
reprezintă intrarea alternativă.

Terminalul care, avînd aplicat pe

La solicitarea cititorilor, prezen¬
tăm alăturat o metodă simplă de
identificare a terminalelor la punţile
redresoare monolitice de pe care
s-a şters marcajul. Vom iua în consi¬
derare numai punţile monofazate,
cu schema clasică din figura 1, dar
metoda poate fi generalizată uşor şi
pentru cele trifazate.

Pentru început facem o numero¬
tare arbitrară a ceîor patru terminale
(fig. 2). Este bine să scriem uşor cu
creionul, direct pe capsulă, evitînd
astfel posibilele încurcături ulte¬
rioare. Apoi, cu ajutorui unui circuit
simplu de testare, alcătuit dintr-o
baterie şi un bec sau un LED (fig.
3), verificăm starea de conducţie în¬
tre toate terminalele punţii, ’ luate
două cîte două, în ambele sensuri.
De exempiu, aplicăm întîi plusu! tes¬
terului (P) la îerminaiul 1 a! punţii şi

TEHNIUM 1-

descărcat, pe care îl conectăm la
bornele unei surse de tensiune con¬
tinuă E prin intermediul unei rezis¬
tenţe R (fig. 6). După închiderea în¬
trerupătorului K (momentul t = 0),
tensiunea la bornele condensato¬
rului începe să crească după o lege
exponenţială de forma :

U(t) = E(1-e l KC ),

unde e 2,7183 este baza logarit¬
milor naturali, U(t) şi E se exprimă
în volţi, timpul t în secunde, R în
ohmi şi C în farazi.

Produsul RC se notează de obicei
cu r(tau) şi se numeşte constanta
de timp a circuitului. El se exprimă
în secunde, reprezentînd intervalul
de timp după care condensatorul se
încarcă pînă la 63% din valoarea
tensiunii E(fig. 7). într-adevăr, luînd
în ecuaţia de mai sus t =■ r = RC,
obţinem U(r),= E(1-e'‘) «0.63.E.

Pentru un condensator fără pier¬
deri în dielectric (rezistenţă infinită
de izolaţie în curent continuu),
încărcarea se face pînă la valoarea
finală E, care este atinsă teoretic în-
tr-un interval infinit de timp; practic
însă încărcarea poate fi conside¬
rată încheiată după scurgerea a
cinci constante de timp (t > 5.r),
cînd U(t) > 0,99,E.

în cazul unui condensator cu
pierderi mari în dielectric, rezis¬
tenţa de izolaţie, R,-(plasată în para¬
lel cu capacitatea „pură") formează
un divizor împreună cu rezistenţa
de încărcare R (fig. 8), astfel încît
condensatorul nu se mai încarcă
pînă la tensiunea E, ci numai pînă la

valoarea U,„ a , = ——— •

R + R»

în montajele practice de tempo¬
rizatoare, încărcarea condensato¬
rului este „urmărită" de către ur
circuit basculant care comută un
element de acţionare atunci cînd
tensiunea la bornele lui C atinge o
valoare prestabilită. Pentru a per¬
mite încărcarea lui C pînă la ten¬
siuni cît mai apropiate de valoarea
E, deci pentru a obţine timpi de în¬
cărcare cît mai mari cu aceleaşi
componente R şi C, rezistenţa de
intrare (R,„) a circuitului basculant
trebuie să fie cît mai mare. într-a-
devăr, R,„ este plasată în paralel

cu rezistenţa de izolaţie a conden¬
satorului (traseul punctat din fi¬
gura 8), limitînd tensiunea maximă
de încărcare la valoarea U„ !av =
= E • (Rc 11 R/n)

R + (R* II R/„) *

înţelegem acum avantajul pe
care îl prezintă utilizarea FET-urilor
în circuitele de temporizare. Rezis¬
tenta lor de intrare foarte mare
(10 — 10 n pentru FET-uri cu jonc¬
ţiune, respectiv 10 ,o -10' 4 pentru
MOS-FET-uri) permite folosirea
unor rezistenţe de încărcare R de
10 MO sau chiar mai mari. Este însă
esenţial ca şi condensatoarele să
aibă pierderi cît mai mici în dielec¬
tric, motiv pentru care se preferă
modelele cu tantal.

Exemplu. Pentru circuitul C =
100 juF, R = 10 Mfl. constanta de
timp este r = 100 • 10 T • 10 • IO 6 11 =
= 1 000 s. Dacă încărcarea se face
pe o durată de două constante de
timp, obţinem T = 2- = 2 000 s. în
aceleaşi condiţii, dar cu C = 500 /jF,
obţinem T = 10 000 s, adică aproape
trei ore!

în figura 9 este prezentată o
schemă practică de temporizator a
cărui durată poate fi reglată, prin
alegerea corespunzătoare a valori?
lor R şi C, de la cîteva secunde pînă
la cel puţin două ore.

La intrare este folosit un FET cu
joncţiune, cu canal n, de tip BFW11,
în conexiune cu drena comună. El
nu amplifică în tensiune, ci doar re¬
petă pe sursă potenţialul pozitiv
crescător aplicat grilei prin încărca¬
rea în timp a condensatorului C.

Urmează două etaje de amplifi¬
care cu cuplaj galvanic, care în final
comandă releul din colectorul lui

Ti. Pragul de deschidere a lui T 3 se
retuşează din trimerul R 4 , iar pragul
de deschidere a lui Tj se stabileşte
din potenţiometrul Pi. într-adevăr,
emitorul lui J 2 se află la potenţialul
din cursorul lui Pi, deci pentru a-l
deschide pe Tj trebuie să i se aplice
în bază un potenţial cu cca 0,7 V mai
mare. Rezultă că poziţia cursorului
lui Pi determină tensiunea de în¬
cărcare a condensatorului care con¬
duce la anclanşarea releului, deci
implicit durata temporizării pentru o
pereche dată de valori R-C. în parti¬
cular, pentru o anumită poziţie a
cursorului (care se poate determina
experimental), tensiunea de în¬
cărcare a condensatorului va fi de
cca 0,63 • E = 7,56 V, deci durata
temporizării va coincide practic cu
constanta de timp r = RC.

Practic se pot monta mai multe
condensatoare (între 10 ^F şi 500
juF), selectabile printr-un comuta¬
tor, iar rezistenţa de încărcare R
poate fi înlocuită printr-un poten-
ţiometru de 5—10 MII. Etalonarea

se va face pentru o poziţie fixă a
cursorului fui Pi şi pentru fiecare
condensator în parte.

Un ciclu de temporizare începe
prin închiderea întrerupătorului de
alimentare, I. La deschiderea între¬
rupătorului, condensatorul C se
descarcă într-un timp foarte scurt
prin dioda D,, pregătind astfel mon-
tajuIjDentru un nou ciclu.

în încheiere menţionăm cîteva re¬
zultate obţinute la experimentarea
montajului cu piesele indicate şi
cu R 4 în poziţia mediană. Limitele
corespund poziţiilor extreme ale
cursorului lui P t .

C = 47 n F/35 V (tantal)

R = 1 Mii (± 2,5%), T = 0 - 62 s
R = 10 MII (± 10%), T = 0 - 670 s

C = 470 mF/50 V

R = 1 MII (+ 2,5%), T = 0 - 665 s
R = 10 MII (± 10%), T = 0 — 7 200 s

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

el plusul, conduce cu toate celelalte,
reprezintă minusul punţii (în tabel
—4), iar terminalul care conduce cu
toate celelalte, avînd pe el aplicat
minusul, reprezintă plusul punţii (în
tabel —2).

Ne putem convinge uşor de
aceste concluzii urmărind sensurile
de conducţie pe schema de princi¬
piu a punţii, aşa cum se arată în fi¬
gura 4. Reamintim că sensul săgeţii
din simbolul diodei indică sensul de
conducţie pentru sarcinile pozitive
(„plusul" intră prin baza săgeţii şi
iese prin vîrf).

După încheierea operaţiei de veri¬
ficare este bine să marcăm definitiv
terminalele cu simbolurile obişnuite
(+, - şi ~), fie prin zgîrierea capsu¬
lei cu un vîrf ascuţit, fie cu vopsea.

Dacă situaţia descrisă anterior nu
se regăseşte în practică, una (sau
mai multe) dintre diodele punţii este
întreruptă sau străpunsă. Datele ta¬
belului oferă toate informaţiile nece¬
sare pentru depistarea diodelor va¬
lide.

MASRRAREA

REZISTENTELOR MICI

(URMARE DIN NUMĂRUL TRECUT)

OBSERVAŢII

înainte de a „discuta" curba de eta-
lonare, să clarificăm două aspecte
practice importante. Primul se referă
la calitatea contactelor lui R v . Fiind
vorba de rezistenţe mici (pînă la 0,1 11
sau chiar mai mici), contactele lui R,,
bornele corespunzătoare din montaj şi
conductoarele de legătură la şuntul R.y
trebuie să aibă rezistenţa totală negli¬
jabilă. O verificare simplă se poate
face aduci nd din P acul instrumentului
la cap de scală, cu bornele R» libere, şi
apoi scurtcircuitînd bornele R, cît mai
bine posibil. *Acul trebuie să indice
foarte aproape de diviziunea zero, în
orice caz sub diviziunea 1. în caz con¬
trar se perfecţionează sistemul de co¬
nexiuni. (Atenţie! intervin aici şi con-

A1 doilea aspect practic se referă la
plasarea valorii alese, R = 0,5 11, exact
în mijlocul scalei (adică la diviziunea
50. în cazul nostru), pentru a face ca
ecuaţia teoretică de elalonnre să co¬
respundă cît mai bine curbei reale de
etalonare. Micile abateri care pol
apărea sînt cauzate de cunoaşterea
inexactă a valorii R„ ca şi de realizarea
aproximativă a ş unt ului R.v.

în acest scop avem nevoie de o rezis¬
tenţă etalon cu valoarea R (toleranţă
cel mult ±1%), pe care o conectăm la
bornele R v (evident, după ce am reglat
în prealabil capul de scală). Dacă acul
nu indică exact mijlocul scalei, se retu¬
şează fin şuntul R.y pînă cînd acul va
indica diviziunea 50. De aceea, la rea¬
lizarea şuntului se. recomandă să se
lase în mod voit o abatere în adaos (re¬

zistenţă mai- mare), fiind mult mai
uşor de tăiat decît de adăugat.

în încheiere, cîteva cuvinte despre
curba de etalonare, care — după cum
arată şi ecuaţia — nu este liniară şi nici
logaritmică. Reprezentată în coordo¬
nate liniare, ea arată ca în figura 3, iar
în coordonate semilogaritmice ca în
figura 4 (axa R v — divizată logarit-
mic, axa d — divizată liniar). Se poate
demonstra uşor — şi îi invităm pe pa¬
sionaţi să facă acest lucru — că eroa¬
rea relativă maximă (în procente) a
valorii R, determinate are expresia:

_ 100 • D • Ad

<5R, % = ---

d(D — d)

unde Ad reprezintă eroarea absolută
maximă de care este afectată citirea d.
Dacă scala (divizată 0—100) este sufi¬
cient de mare, abaterea maximă Ad
poate fi luată egală cu o jumătate de
diviziune, Ad = 0,5. Rezultă că pentru
valoarea centrală R, = R = 0,5 fî (co¬
respunzătoare lui -cj = 50), eroarea re¬
lativă maximă nu depăşeşte 2%. Preci¬
zia măsurătorilor scade de la centru
spre ambele extremităţi. Eroarea rela¬
tivă nu depăşeşte însă *3% atunci cînd
citirea d se situează în intervalul (21;
79), respectiv nu depăşeşte 5% pentru
11 < d < 89.

ductoarele care leagă şuntul la instru¬
ment.) Să presupunem totuşi că acul a
indicat mai mult, de exemplu d„ = 2
diviziuni. Din ecuaţia de etalonare de¬
ducem că rezistenţa „scurtcircuitului"
are valoarea R„«=0,01 fî. Dacă nu
vrem să mai modificăm sistemul de co¬
nexiuni, va trebui ca din valorile
măsurate R v să scădem sistematic re¬
zistenţa R 0 (în special pentru R, <
0,5 fi). Operaţia de verificare a lui
d 0 (R 0 ) este obligatorie înaintea fiecărei

QTC de Y0

Printre manifestările de importanţă deosebită ale radioamatorilor se nu¬
mără competiţia „Aniversarea Republicii 1 ', care va avea loc în zilele de 26, 27
şi 28 noiembrie în banda de 144 MHz. Etapa a 4-a a concursului „Bucureşti"
va avea loc în ziua de 6 decembrie pe benzile de 3,5 MHz si 144 MHz.

TEHNIUM 11/1982

Aducerea etajului T 2 în regim nor¬
mal de funcţionare ca amplificator
liniar foloseşte acelaşi procedeu
pentru fixarea tensiunii de polari¬
zare a bazei: dioda D 2 stabileşte la
bornele sale o tensiune de 6 7 V
care apoi prin R s şi p 2 aduce baza la
tensiunea dorită.

Evident, punctul de funcţionare se
stabileşte măsurînd curentul de co¬
lector care pentru U = 28 V trebuie
să fie 60 mA, iar pentru U = 12 V
curentul de colector se stabileşte la
100 mA. ’

în acest mod, puterea de ieşire
este de 10 W pe o sarcină de
50—75 f 1, cînd se injectează la in¬
trare _ 50 mW. Radioamatorul ur¬
mează a construi circuitul imprimat

In general, ca etaj final de putere
în banda de 70 cm radioamatorii fo¬
losesc un varactor ca multiplicator
de frecvenţă, dar evoluţia compo¬
nentelor electronice, respectiv a
tranzistoarelor, permite construirea
unor amplificatoare cu tranzistoare.

Montajul prezentat în continuare
este un amplificator liniar cu pute¬
rea de 10 W şi care poate funcţiona
cu tensiuni de alimentare de 12 V
sau 28 V, deci acest amplificator
este foarte util în transmisiuni SSB
şi, în plus, poate intra într-un com¬
plet portabil alimentat dintr-o bate¬
rie de acumulatoare.

Din schema electrică (fig. 1) se
observă că pe tranzistorul T , sem¬
nalul de intrare (50—100 mW) se
aplică prin filtrul C^C 2 L V Alimenta¬
rea bazei se face prin L 4 ; aici tensiu¬
nea de alimentare se aplică prin R 2
(1,5 kf 1 cînd U = 28 V, 680 n pentru
U = 12 V) diodei D 1; care stabileşte
la bornele sale o valoare de 0,7 V.
în continuare, potenţialul bazei se
stabileşte din acest 0,7 V la valoarea
dorită prin divizorul pînă cînd
curentul de colector (în repaus) are
20 mA pentru U = 28 V sau 35 mA
pentru U = 12 V.

Cînd alimentăm cu U = 28 V, pen¬
tru 7^ se plantează BLX92 A sau

Di. Dp 1N (+148

lOWMax.

50...100mW C;

BLW90, iar pentru U = 12 V se plan¬
tează 2N5944, BLX67 sau BLW80.

In mod obişnuit, stabilitatea în
funcţionare a etajului funcţie de va¬
riaţiile de temperatură se asigură
prin montarea unui rezistor în serie
cu emitorul tranzistorului, soluţie

TEHNIUM 11/1982

mg. M. FLOHESCU

în ultima vreme s-au impus în
practică numeroase antene de o
construcţie complicată, atît pentru
radioamatori cît şi pentru doritorii
de recepţie TV la mare distanţă.
Dacă în general ele respectă datele
constructive corespunzînd benzii şi
scopului pentru care sînt realizate,
cel mai adesea construcţiile lasă de
dorit din punct de vedere al parame¬
trilor mecanici şi de securitate.

Vom prezenta, pe scurt, unele
date şi detalii necesare realizării an¬
tenelor astfel ca ele să se înscrie în
normele tehnice şi de securitate în
vigoare.

I. AMPLASAREA ANTENELOR

Un prim criteriu în amplasarea an¬
tenelor este înălţimea faţă de sol. în
figura 1 se prezintă scăderea inten¬
sităţii cîmpului de radiofrecvenţă util
cu înălţimea (referinţa 100% se con¬
sideră la circa 20 m înălţime), pre¬
cum şi curba intensităţii cîmpului
parazit, care prezintă un maxim la
nivelul solului.

Un al doilea criteriu este repre¬
zentat de „degajarea" antenei. Un
asemenea exemplu este dat în fi¬
gura 2 pentru o antenă orizontală.
Degajarea se consideră nu numai
faţă de clădiri sau copaci, dar şi faţă
de reţele electrice sau de telecomu¬
nicaţie, a căror influenţă este foarte
importantă. în acest sens distanţa în
linie dreaptă pe orizontală trebuie să
fie de minimum 15 m pentru reţele
perpendiculare pe axul antenei şi de
20—25 m pentru reţele paralele cu
axul antenei, în cazul antenelor ori¬
zontale. în toate cazurile antena va
fi situată la o distanţă cîţ mai mare
de reţelele electrice, la cele de înaltă
tensiune distanţa fiind de minimum
35 m.

Amplasarea antenelor pe un aco¬
periş de bloc trebuie să îndepli¬
nească, în plus, următoarele condi¬
ţii:

/eci 1â^°pT? lc ahi?qMQL.si Pilonii
d

La căderea luminii pe elemen¬
tul fotosensibil (un fototranzis-
tor conectat între punctele 1 şi
2), acesta îşi micşorează rezis¬
tenţa destul de mult faţă de re¬
zistenţa sa la întuneric. Tranzis¬
torul TI va avea baza polarizată
şi va conduce, făcînd ca prin T2
(să circule curent. Datorită faptu¬
lui că T2 conduce, potenţialul
«bazei lui T3 scade, acesta blo-
îcîndu-se. Tranzistorul T3 fiind
(blocat, baza iui T4 va fi poiari-
|zată cu un potenţial ridicat prin
Jgrupul. de rezistenţe R7-R8.

,Tranzistorul T4 intrînd în con-
ducţie, prin releu va circula un
; curent care va avea ca efect ac¬
ţionarea dispozitivului de co¬
mandă. Condensatorul electroli¬
tic C are rolul de a elimina im¬
pulsurile de tensiune care apar
la bornele releului în momentul
blocării tranzistorului T4, dato¬
rită fenomenului de autoinduc-
ţie. Releu! Rel. are rezistenţa bo¬
binei de 1,5-2 kn şi poate acţiona
un bec, o sonerie electronică,
un electromotor, un numărător
electromagnetic eîc. Dispozitivul
se montează pe o placă de cir¬
cuit imprimat ca în fig. 2. Ali-

este un sport, trebuie ca la instala¬
rea antenei să avem în vedere res¬
pectul pentru ceilalţi proprietari de
antene, astfel încît instalarea să se
facă de comun acord, fără să existe
pe/turbări reciproce.

în cazurile în care se folosesc an¬
tene înalte (pilon), care pot crea di¬
ficultăţi mai mari, se va solicita prin
intermediul radioclubului o avizare
din partea M.T.Tc., în ceea ce pri¬
veşte amplasamentul şi necesitatea
baîizării. Nu se vor face balizări la
întîmplare, neautorizate de M.T.Tc.,
rezultatul unei asemenea balizări fi¬
ind exact contrar scopului dorit.

La amplasarea antenelor de con¬
curs pe înălţimi se va obţine, de
asemenea, avizarea MX 0 T Cw.c' : “'' ,r ' ra

Diametrul minim al firului antenei
nu va fi mai mic de 1 mm, deoarece
în conformitate cu prevederile unor
convenţii internaţionale acesta este
diametrul minim pe care îl pot se¬
siza păsările în zbor. Pentru ante¬
nele de emisie, firul se va realiza
masiv din cupru, iar diametrul se
corelează cu lungimea deschiderilor
libere ca în tabelul nr. 1.

TABELUL NR. 1

Deschide¬
rea (m) 0-40 40-80 80—120

Diame¬
trul (mm) 2,0 3,0 4,5

reparaţii. în cazul în care unul sau
ambii piloni au fost realizaţi prin fi¬
xarea antenei de copaci înalţi, capă¬
tul trecut peste scripete se leagă la
o contragreutate care să elimine
creşterea tensiunilor în firul antenei
ca urmare a oscilaţiilor provocate de
vînt. Placa scripetelui, din tablă de
oţel de 3—4 mm grosime, se fixează
cu şuruburi şi se ancorează supli¬
mentar la partea superioară cu o
matisare cu fir de oţel de 1—2 mm
diametru.

Racordarea coborîrii (fiderului) la
antenă este în cele mai multe cazuri
greşit realizată, cositorirea fiind
efectuată de partea orizontală a an¬
tenei. Acest lucru reduce foarte mult
rezistenţa în punctul de îmbinare, ca

sor filtrat care poate debita o
tensiune de minimum 12 V.

Montajul mai poate fi folosit în
industrie, pentru numărarea pie¬
selor de pe o bandă, sau ca dis¬
pozitiv de avertizare în diferite
automatizări.

Sensibilitatea se reglează din

TEHN1UM 11/1982

Multe radioreceptoare şi caseto-
foane portabile sînt prevăzute cu
mufă de alimentare de la un redre¬
sor exterior. Lipsa unui indicator
pentru tensiunea redresorului duce
adesea la uitarea acestuia în priză,
aparatul fiind oprit doar de la între¬
rupătorul propriu.

în cele ce urmează sugerăm mo¬
dul în care se pot adăuga aparatului
două LED-uri, de culoare roşie şi
verde, care să indice prezenţa ten¬
siunii la mufa de alimentare şi res¬
pectiv funcţionarea aparatului. Pe
lîngă funcţionalitate, ele contribuie
la îmbogăţirea măştii cu două ele¬
mente atractive. Ambele indicatoare
se decuplează automat la scoaterea
mufei alimentatorului, cînd aparatul
rămîne pe poziţia „baterie", pentru a
evita consumul suplimentar din
aceasta.

Circuitul care se adaugă este de¬
senat punctat în figura 1 . Rezisten¬
ţele Wrfl-.v or fi de 220 fl pentru ten¬
siunea de alimentare de 6 V. de 330
Ci pentru 7,5 V, respectiv de 390 fi
pentru 9 V, totdeauna de 0,5 W. în¬
trerupătorul I este al aparatului.
Schema este valabilă pentru aparate
cu minusul legat la contactul central
al mufei şi cu întrerupătorul montat

tot pe minus. Prin conectarea in¬
versă a LED-urilor este posibilă
funcţionarea în cazul cînd contactul
centrai şi întrerupătorul sînt legate
la plus. In alte situaţii, se vor modi¬
fica legăturile la întrerupător, pentru
a obţine unul din cele două cazuri
menţionate.

Realizarea practică implică mon¬
tarea unui contact suplimentar (no¬
tat cu 4) la mufa de alimentare. El
se confecţionează din tablă de
alamă groasă de circa 0,3 mm, după
schiţa din figura 2. Fixarea se face
cu un şurub M 2,5 ce trece
printr-una din găurile de prindere a
mufei (fig. 3). Contactul se îndoaie
ca în figură, astfel încît să se afle
deasupra lamelei 1, la o distanţă de
circa 0,5 mm atunci cînd fişă ali¬
mentatorului nu este introdusă în
mufă. La introducerea acesteia, la¬
mela 1 se ridică, întrerupe contactul
2 cu bateria şi atinge contactul 4 ce
permite aprinderea LED-ului roşu
cînd alimentatorul este conectat la
reţea. Dacă se porneşte aparatul (I
închis), şe aprinde şi LED-ul verde.

Diodele electroluminescente se
montează pe carcasa ori scala apa¬
ratului, în funcţie de locul disponibil
şi de criterii estetice, în găuri 0 5.

fişă

alimentator

4 (contact supli -
/ mentor)

TEHNIUM 11/1982

TABELA DE ADEVĂR

DANIEL FIROIU,
VALENTIN BORŞOŞ

Realizat în întregime cu compo¬
nente electronice discrete, montajul
de lumină dinamică prezentat oferă
pe lîngă satisfacţia realizării unor,
efecte luminoase interesante, şi fa¬
miliarizarea cu circuite logice elec¬
tronice.

Schema de principiu este consti¬
tuită dintr-un generator de impulsuri
dreptunghiulare, 3 circuite bascu¬
lante bistabile, o matrice decodifica-
toare (binar-zecimal), circuitele de
comandă ale becurilor, precum şi o
reţea suplimentară de conducere
preferenţială a impulsurilor de co¬
mandă.

FUNCŢIONAREA MONTAJULUI

Generatorul de impulsuri este un
circuit basculant astabil cu cuplaj
asimetric (direct, respectiv RC),
avînd perioada semnalului dreptun¬
ghiular reglabilă prin potenţiometrul
P 1 între 0,2 s şi 1 s.

Generatorului de impulsuri îi ur¬
mează circuitul numărător, divizor
prin 4, realizat din două circuite
basculante bistabile de tip T lucrînd
în logică negativă. CBB este asin¬
cron, fiecare front pozitiv al impul¬
sului dreptunghiular determinînd
bascularea în starea complemen¬
tară.

Ceea ce este interesant la acest
montaj este calea pe care o ur¬
mează semnalul de comandă care
se aplică pe intrarea de tact a celui
de-al doilea bistabil.

Considerăm la alimentarea monta¬
jului următoarele stări logice ale ce¬
lor trei bistabile: 01, 01, 01 (stări fa¬
vorizate de diferenţele inerente ale
valorilor pieselor folosite). Practic la
realizarea fiecărui CBB se stabileşte
prin măsurarea cu un voltmetru sta¬
rea favorizată la conectarea sursei.

Analizînd CBB 3 (de tip RS), se
observă că C = Q şi C = 1.

Baza lui Tb fiind conectată la C,'
deci la un potenţial pozitiv, Tb este

blocat în timp ce Ta este deschis
deoarece baza sa este legată la C =
1, deci la un potenţial negativ.

Urmărind tabela de adevăr, se ob¬
servă că primul impuls determină
bascularea lui CBB 1, CBB 2 nefi-
ind afectat de frontul anterior nega¬
tiv aplicat la intrarea sa. Al doilea
impuls al Gl provoacă din nou bas¬
cularea lui CBB 1, iar acesta bascu¬
larea lui CBB 2, datorită faptului că
Ta conduce impulsul apărut la A.

Următorul impuls al Gl provoacă

o nouă basculare a CBB 1 şi stările
logice ale celor două bistabile co¬
respund aprinderii becului B4 dato¬
rită decodificării realizate de ma¬
trice. Aceasta se traduce însă şi prin
apariţia unui potenţial pozitiv în co¬
lectorul lui TI 2, care provoacă bas¬
cularea CBB 3.

_ Bascularea acestuia în noua stare
C = 1 şi C = 0 duce la blocarea lui
Ta şi deblocarea lui Tb, fapt ce fa¬
vorizează trecerea impulsurilor de la
A la 12 şi blocarea căii de acces
Ă—12.

în continuare cele două CBB trec
prin stările 5, 6 şi 7. -

Matricea formată din 4 circuite* Şl
(AND) decodifică stările CBB, pro-
vocînd deblocarea succesivă a trari-
zistoarelor T9—T12 într-un sens,
apoi în sens opus, ceea ce duce la
aprinderea succesivă a becurilor
Bl—B4.

Realizarea schemei nu este difi¬
cilă, singurele recomandări fiind ale¬
gerea unor tranzistoare pentru Ta şi
Tb cu Iceo cît mai mic.

jfjjl IU

r 4

La căderea luminii pe elemen¬
tul fotosensibil (un fototranzis-
tor conectat între punctele 1 şi
2), acesta îşi micşorează rezis¬
tenţa destul de mult faţă de re¬
zistenţa sa ia întuneric. Tranzis¬
torul TI va avea baza polarizată
şi va conduce, făcînd ca prin T2
să circule curent. Datorită faptu¬
lui că T2 conduce, potenţialul
bazei lui T3 scade, acesta blo-
cîndu-se. Tranzistorul T3 fiind
blocat, baza lui T4 va fi polari¬
zată cu un potenţial ridicat prin
grupul de rezistenţe R7-R8.
Tranzistorul T4 intrînd în con-
ducţie, prin releu va circula un
curent care va avea ca efect ac¬
ţionarea dispozitivului de co¬
mandă. Condensatorul electroli¬
tic C are roiul de a elimina im¬
pulsurile de tensiune care apar
la bornele releului în momentul
blocării tranzistorului T4, dato¬
rită fenomenului de autoinduc-
ţie. Releu! Rel. are rezistenţa bo¬
binei de 1,5-2 kn şi poate acţiona
un bec, o sonerie electronică,
un electromotor, un numărător
electromagnetic eîc. Dispozitivul
se montează pe o placă de cir¬
cuit imprimat ca în fig. 2. ASi-

IUL5AN PĂTRAŞCU

mentarea se face de la un redre¬
sor filtrat care poate debita o
tensiune de minimum 12 V.

Montajul mai poate fi folosit în
industrie, pentru numărarea pie¬
selor de pe o bandă, sau ca dis¬
pozitiv de avertizare în diferite
automatizări.

Sensibilitatea se reglează din

P2.

o;) iook r ^ 10 r 4

10Kn

5^25\

-jzf +12V

Rel

33Kn

R l XTN

—I H

t f |Ai

t p" -ţ (

►f-K 1

30 Kn

< 1 ?

10KX1

t 3

T! J

- r

[Ha

^V5m a

r 5

J 300a

r 9

5,6

KXL

TEHNiUWS 11/1982

Ing. MITEA THEODOR-DAN,
Galaţi

4. Pe.o sîrmă de cupru emailat 0
0,2 mm' se bobinează spiră lîngă
spiră o sîrmă de cupru emailat 0
0,1 mm. Obţinem astfel un „conden¬
sator" cu lungimea de 30-40 mm
(vezi figura 4).

5. După realizare, „condensatorul"
se unge cu ojă pentru rigidizare.
Capetele se curăţă cu grijă şi se su¬
dează (cositoresc).

6. Se lipeşte condensatorul
(fig. 5), după care se rulează astfel
încît să intre în locaşul existent, in¬
dicat prin săgeată îh figura 5.

7. Se montează ceasul (fig. 6) şi
bateria. Dacă ceasul nu porneşte
(nu apare afişajul), înseamnă că va¬
loarea condensatorului este prea
mare şi oscilatorul este blocat. în
acest caz se scoate bateria, se de¬
montează circuitul integrat şi cu o
forfecuţă se taie o bucată din „con¬
densator". Se montează ceasul.
Eventual se repetă operaţia pînă
cînd ceasul începe să funcţioneze.
Dacă ceasul rămîne în urmă, se re¬
petă operaţia pînă cînd eroarea este
aproximativ egală cu zero.

Precizez că unele ceasuri au mon¬
tate din fabrică un condensator fix.
Dacă ceasul rămîne în urmă, se dez¬
lipeşte şi se înlocuieşte cu un con¬
densator ca mai sus. Dacă ceasul
merge înainte, se încearcă montarea
condensatorului nostru în paralel cu
condensatorul existent.

Dacă ceasul nu are montat nimic
şi rămîne în urmă, nu se mai poate
face nimic.

Bateria va fi cît mai nouă, altfel la
montarea unei baterii noi reglajul nu
va mai corespunde.

Pentru ceasul din figurile 5 şi 6
•eroarea este zero pentru un conden¬
sator cu lungimea de 4 mm. Eroa¬
rea iniţială a ceasului era de

Propun constructorilor amatori o
metodă de reglare a ceasurilor elec¬
tronice. Materialul se referă la cea¬
surile „Made in Hong-Kong" (de
exemplu Timetron, Wintron, Atron,
Kessel, Sinko etc.), dar se poate
aplica metoda şi la alte tipuri de
ceasuri.

Ceasurile electronice au în com¬
ponenţă un oscilator cu cuarţ. Frec¬
venţa cuarţului este mai mare decît
cea necesară. Se reduce frecvenţa
oscilatorului montînd un condensa¬
tor variabil. Dacă cristalul are frec¬
venţa de oscilaţie prea mare, nu se
mai poate reduce frecvenţa oscilato¬
rului pînă la cea necesară, şi atunci
ceasul este livrat de fabrică fără
condensator. Aceste ceasuri au aba¬
teri de pînă la 20 de secunde pe zi.

Metoda descrisă permite reduce¬
rea abaterii cu 4-5 secunde/zi. Deci,
dacă ceasul merge înainte cu 4-5
s/zi, se poate reduce abaterea la 0;
dacă merge cu mai mult, se obţine
numai o îmbunătăţire a funcţionării.

METODA DE LUCRU

1. Se desface brăţara, apăsînd cu
un obiect ascuţit suportul telesco¬
pic. Se scoate capacul, se deşuru-
bează cele patru şuruburi şi se
scoate bateria. Se va observa un loc
goj, indicat de săgeată în figura 1.

în figura 2 este prezentat un ceas
care are montat condensatorul va¬
riabil. în acest caz reglajul se va
face conform articolului publicat în
nr. 5/1981, la pag. 11.

2. Pentru cazul din figura 1, se
scoate cu atenţie circuitul integrat
(fig. 3).

3. Cu un letcon de 30 W, pe care
s-a bobinat o sîrmă de cupru de
1,5-2,5 mm (nou vîrf de lucru), se vor
cositori contactele existente. Acest
lucru este arătat prin săgeţi în figu¬
ra 3.

CI2) asigură prin acţionarea tastei
Si (START) aducerea la zero a în¬
tregului circuit logic.

Tranzistorul Tt, montat ca un co¬
mutator, scurtcircuitează baza lui
T 5 , la comanda primită de la pinul 9
al lui CI4, realizînd astfel pauze în¬
tre notele generate.

Pe lîngă toate acestea, schema
conţine şi un amplificator de joasă
frecvenţă, realizat cu tranzistoarele
T 5 şi T„.

Frecvenţa generatorului astabil,
respectiv frecvenţa sunetelor obţi¬
nute, se poate modifica luînd pen¬
tru C: şi Ci alte valori decît cele din
schemă (dar numai valori egale în¬
tre ele). Prin creşterea acestor ca¬
pacităţi frecvenţa scade şi, reci¬
proc, prin scăderea capacităţilor
frecvenţa creşte. Un reglaj mai co¬
mod se poate obţine modificînd va¬
loarea rezistenţei FL, în locul căreia
se poate eventual monta un poten-
ţiometru de 1 kn înseriat cu o rezis¬
tenţă de 500 n.

în funcţie de utilizarea soneriei şi

de locul său de amplasare, modifi¬
carea nivelului audiţiei se face din
semireglabilul Ri>.

Menţionăm că în figura 1 nu s-au
prevăzut conexiunile pentru alimen¬
tarea circuitelor integrate. Aces¬
tea sînt date în tabelul alăturat, de
care trebuie ţinut seama la realiza¬
rea montajului.

în figura 1 este indicat şi alimen¬
tatorul, în care cfioda Zener DZ* se
alege în aşa fel încît pe emitorul lui
T 7 să obţinem maximum i 5V ten¬
siune stabilizată (se poate lua în
principiu o diodă Zener PL 5VIZ).
Ca transformator de reţea se poate
folosi un transformator’ de sonerie.

Montajul din figura 1 este în aşa
fel conceput încît pentru purţerea în
funcţiune este suficientă o simplă
(şi scurtă) apăsare a întrerupătoru¬
lui Si (START). în ipoteza în care
montajul se foloseşte ca sonerie de
intrare, între punctele A şi B se
aplică montajul din figura 2, care
permite şi o apăsare mai îndelun¬
gată a întrerupătorului S : .

frecvenţei astabilului se realizează
prin variaţia potenţialului în punctul
notat cu V/> (fig. 1) şi care variaţie
este determinată de starea logică
(5V = 1 logic; 0,4V 0 logic) a ieşiri¬

lor Q ale bistabilului CI3 (SN7475,
echivalent românesc CDB 475 — 4
bistabile de tip D). Bistabilele CI3
primesc semnal de la oscilatorul 1/2
Cil prin intermediul divizoarelor cu
2 realizate cu ajutorul unui numă¬
rător decadic CI2 (SN7490, echiva¬
lent românesc CDB 490).

Al doilea oscilator, de frecvenţă
mai joasă, realizat cu cealaltă ju¬
mătate a lui Cil, permite prin inter¬
mediul lui CI4 (SN7473, echivalent
românesc CDB 473) şi al tranzisto¬
rului T; comanda bistabilelor de tip
D(CI3). Integratul CI5 (identic cu

Soneria prezentată în schema
alăturată permite obţinerea unor
efecte care imită sunetul de clo¬
poţei în opt tonuri diferite şi într-o
succesiune aleatoare.

Schema conţine trei oscilatoare
din care două realizate cu
Cil (SN 7413 sau echivalentul ro¬
mânesc CDB 413 — poartă triger
Schmitt cu patru intrări) şi al treilea
realizat cu tranzistoarele T, şi Tj în
montaj de circuit basculant astabil.
Frecvenţa impulsurilor dreptun¬
ghiulare generate de circuitul asta¬
bil poate fi modificată cu ajutorul
reţelei rezistive formată din Ro şi
R’—R*, astfel luate încît R’ + R ţ =
8 kn, R; r R = 4 kn, R„ + R = 2 kn
şi Rs - 1 kn (grup rezisţiv ponderat
după puterile lui 2). Modificarea

TEHNIUSW! 11/1982

OBŢINEREA DIAPOZITIVELOR
SI FOTOGRAFIILOR

snmscapici

Se cunoaşte faptul că dacă privim
normal (cu ambii ochi) un anumit
cadru din natură, cu elemente (co¬
paci, case, deaiuri etc.) dispuse în
diferite planuri de profunzime, vom
putea spune uşor care dintre ele
sînt mai aproape de noi şi care mai
în adîncime şi vom putea aprecia
uşor anumite raporturi între mări¬
mile acestor elemente. Dacă însă
vom privi acelaşi cadru cu un singur
ochi, aprecierile noastre asupra
acestor caracteristici ale imaginii
vor deveni relative, eronate, apre¬
cieri bazate doar pe experienţa şi
cunoştinţele noastre despre aceste
raporturi. Tot aşa se întîmplă şi la
fotografierea cadrului respectiv, sau
a oricărui alt cadru, cu un singur
aparat fotografic, aşa cum se proce¬
dează curent. Aparatul fotografic se
comportă ca un singur ochi, deci şi
imaginea înregistrată, transpusă pe
diapozitiv sau fotografie, va suferi
de lipsa reprezentării corecte a
adîncimilor.

Neinteresîndu-ne acum fenome¬
nele legate de modul cum recepţio¬
năm şi simţim corect adîncimile din
punct de vedere optic, cît şi de mo¬
dificările cristalinelor şi ale axelor
optice ale celor doi ochi consideraţi
în ansamblul lor, vom avea în vedere
doar faptul că fiecare ochi în parte
recepţionează o imagine diferită de
a celuilalt, deosebiri datorate un¬
ghiului diferit din care priveşte fie¬
care ochi. Aceste diferenţe se tra¬
duc în aşezările diferite pe care le
capătă elementele, de la un cadru la
altul. De aici putem trage concluzia
că o singură fotografie făcută an¬
samblului nu este suficientă. Este
necesar deci să se facă două foto¬
grafii din punctele corespunzătoare
celor doi ochi. Cînd se privesc cele
două fotografii trebuie ca ochiul
stîng (drept) să poată vedea numai
fotografia făcută din partea stîngă
(dreaptă), ceea ce se poate face cu
ajutorul unor dispozitive optice sim¬
ple.

în continuare vom descrie modul
în care se fac fotografierea şi viza¬
rea acestor două fotografii cu ajuto¬
rul unor asemenea dispozitive.

Ţinînd seama de faptul că distanţa
normală dintre ochi este de circa
7 cm, înseamnă că cele două foto¬
grafii vor fi executate din două
puncte situate la 7 cm unul de altul.
Este recomandat ca fotografierea să
se facă cu două aparate fotografice
identice, cu ajutorul unui declanşa¬
tor dublu. Cele două aparate pot fi

Praf. DUMITRU VIZITIU,
Botoşani

montate pe un suport comun, în po¬
ziţie verticală, pentru ca distanţa
dintre obiective să fie minimă (fig.
1). Pentru cei ce posedă un aparat
de fotografiat stereoscopic „nu se
mai pun aceste probleme. Întrucît
marea majoritate a fotoamatorilor
nu dispun de un asemenea aparat şi
nici de două aparate identice, va fi
necesar ca la fotografierea cu un
singur aparat să se ţină seama de
următoarele reguli:

1. se alege ansamblul de fotogra¬
fiat (subiectul):

2. se reglează aparatul pentru o
expunere corectă, avînd în vedere
obţinerea clarităţii pe o profunzime
mare;

3. se face prima fotogramă din
punctul corespunzător ochiului
drept;

4. după reîncărcarea aparatului se
face a doua fotogramă din punctul
corespunzător ochiului stîng, urmă¬
rind ca detaliile aflate la infinit din
primul cadru să aibă aceeaşi ampla¬
sare şi în al doilea (fig.2)'. Se pot
obţine astfel două diapozitive sau,
dacă se foloseşte film alb-negru ne¬
gativ, după toată prelucrarea, două
fotografii. Pe cele două diapozitive
sau fotografii se va face cîte un
semn lateral pentru recunoaşterea
poziţiei de dreapta sau stînga.

Pentru a vedea în relief ceea ce
am fotografiat, este necesar să ne
confecţionăm, în funcţie de diapozi¬
tive sau fotografii, un sistem optic
de vizare. Pentru vizarea diapozitive¬
lor se vor procura din comerţ două
diavizoare (cu ocular), care se vor
asambla prin lipire într-un sistem
asemănător unui binoclu (fig. 3). Se
va avea în vedere ca distanţa dintre
cele două oculare să corespundă
distanţei dintre ochii celui ce pri¬
veşte. Diapozitivele se introduc în
cele două diavizoare, respectînd
amplasarea stînga-dreapta, ca şi la
fotografiere. La vizare, folosind am¬
bii ochi, imaginea va apărea în re¬
lief. Dacă există deosebiri în ceea ce
priveşte încadrarea la cele două
imagini, deosebiri care se traduc
prin nesuprapunerea optică a celor
două imagini la vizare, se va deplasa
unul din cadre pînă cînd se va crea
suprapunerea astfel ca ochii să pri¬
vească relaxat. Este bine ca în
această poziţie cele două fotograme
să fie blocate prin lipire în cadrele
lor pentru ca, la o nouă încărcare a
diavizoarelor, să nu mai fie necesară
o nouă punere la punct. Se poate

chiar confecţiona din carton un su¬
port comun pentru cele două foto¬
grame, care este mult mai comod la
încărcarea diavizoarelor (fig. 4).

în cazul fotografiilor, problema se
complică puţin în ceea ce priveşte
modalităţile de vizare. Cele două fo¬
tografii vor fi de dimensiunile 6x9,
aşezate pe înălţime, sau pătrate de
7x7. Ele trebuie să cuprindă tot ca¬
drul fotografiat, în nici un caz deta¬
lii, pentru a evita distorsiunile în re¬
prezentarea corectă a adîncimilor.
Vizorul poate fi confecţionat din
carton. Asamblarea se poate face cu
capse sau cu clei (aracet). Partea
principală a sistemului constă în
cele două lentile identice, cu ace¬
eaşi distanţă focală de circa 8 cm.
Se confecţionează din carton două
corpuri trunchi de piramidă cu înăl¬
ţimea de 7 cm, avînd laturile bazei
mari de 7 şi 9 cm, iar ale celei mici
în funcţie de diametrul lentilelor fo¬
losite (fig. 5). Corpurile sînt prinse
între ele la laturile de 9 cm cu
capse şi cu benzi de carton gros, ca
în figură. Ambele corpuri au decu¬

pate aproximativ pînă la jumătatea
înălţimii lor suprafeţele din faţă, în
vederea iluminării celor două foto¬
grafii. Cele două fotografii pot fi li¬
pite pe o singură bucată de carton,
după ce cu ajutorul vizorului li s-a
găsit amplasarea corectă una faţă
de alta (fig. 6). Pentru vizare, se va
utiliza dispozitivul cu deschiderile
spre lumină.

în încheiere dăm cîtevă îndrumări
privind fotografierea. Trebuie avut în
vedere că fotografierea unui cadru
cu copaci se va face pe vreme liniş¬
tită, în caz contrar copacii din cefe
două fotografii pot apărea mişcaţi
diferit, de unde şi o imposibilitate de
suprapunere corectă la vizare. în ca¬
zul fotografierii unui grup de per¬
soane, trebuie evitaţi copiii mici,
care se mişcă permanent şi care
n-ar putea sta nemişcaţi pînă la exe¬
cutarea celui de-al doilea cadru.
Pentru a se înlătura aceste neajun¬
suri, pot fi folosite cele două apa¬
rate prinse de acelaşi suport cu de¬
clanşare sincronizată, descrise ante¬
rior.

A o-

Circuitul

integrat

GND

(ground - masă)

+ Vcc

(polul + cu i-5V)

SN 7490
sau

CDB 490

pin 10

pin 5

SN 7475
sau

CDB 475

pin 12

pin 5

SN 7413
sau

CDB 413

pin 7

pin 14

SN 7473
sau

CDB 473

pin 11

pin 4

BIBLIOGRAFIE:

1. Gh. I. Mitrofan — Generatoare
de impulsuri şi de tensiune li¬
ni ar-vâri abilă

2. Babani Press — Digital I.C. Equi-
valents and Pin Connections
(Adrian Michaels)

3. Oppermann Katalog

TEHNIUM 11/1982

STATIE DE AMPLIFICARE
2*20 W

Pentru majoritatea necesităţilor de
sonorizare, de obicei în apartament
este suficientă o putere de ieşire de
20 W pe canal. Această putere de
ieşire este uşor de obţinut cu mij¬
loace de'amator; esenţialul constă
însă în obţinerea unei fidelităţi cît.
mai bune, a unor distorsiuni cît mai
mici la ieşire (pe cît posibil sub
0,5%).

Distorsiuni foarte scăzute se pot
obţine prin folosirea unor etaje fi¬
nale în clasa A, care nu sînt greu de
realizat cu mijloace de amatori, dar
prezintă marele dezavantaj de a
avea un consum excesiv de curent,
deci şi o disipaţie de căldură foarte
mare. Acest lucru poate deveni
foarte stînjenitor dacă se ampla¬
sează amplificatorul pe raftul unei
biblioteci, de exemplu, unde curenţii
de aer sînt practic inexistenţi; tran-
zistoarele finale pot atinge tempera¬
turi foarte ridicate, care pot duce
chiar la distrugerea lor. Din aceste
motive nu este recomandabilă folo¬
sirea de etaje finale în clasă A.

Realizarea unui amplificator în
clasă B nu este foarte dificilă, dar
necesită multă răbdare pentru împe¬
recherea tranzistoarelor finale. Chiar
dacă nu se reuşeşte împerecherea
perfectă a acestora, se poate regla
etajul final pentru ca să funcţioneze
în clasă AB, la care disipaţia de căl¬
dură este mult mai mică decît la eta¬
jele în clasă A.

Amplificatorul nu este destinat
numai folosirii la puteri mici, ci> tre¬
buie să funcţioneze şi la puterea no¬
minală fără înrăutăţirea calităţii su¬
netului; de aceea este bine ca eta¬
jele finale să fie alimentate dintr-o
sursă de tensiune stabilizată;
aceasta are şi avantajul de a filtra
foarte bine tensiunea de alimentare,
deci de a face brumul datorat aces¬
teia practic imperceptibil.

Am dorit să realizez o staţie de
amplificare cu performanţe apro¬
piate de cele preconizate prin nor¬
mele HI-FI. Rezultatele obţinute au
fost conform aşteptărilor: dinamică
excelentă, distorsiuni de ieşire
foarte reduse — toate acestea reali¬
zate cu mijloace simple.

AMPLIFICATORUL DE PUTERE

Schema folosită nu este deose¬
bită, dar dă rezultate foarte bune.
Intrarea se face pe un etaj diferen¬
ţial, după care se atacă driverul
tranzistoarelor finale, constituit
dintr-un tranzistor de tip BC 107.
Finalele sînt constituite din triplete,
ce au o amplificare în tensiune nulă,
dar au o amplificare foarte mare în
curent. Tranzistoarele de putere fo¬
losite sînt de tip 2N 3055 şi BDX 18.

Etajul final este protejat la scurt¬
circuit, deci nu există nici un pericol
de ardere a tranzistoarelor. De ase¬
menea, etajul final este compensat
termic; prin aceasta nu există riscul

DAN TEODOSSU

depăşirii temperaturii limită de func¬
ţionare.

Etajul final se alimentează cu o
singură tensiune, ceea ce face nece¬
sară folosirea unui condensator de
valoare mare la ieşire. Se pot fo¬
losi şi condensatoare mai mici de
4 700 /uF, dar redarea sunetelor
joase va fi cu mult mai slabă (nu
trebuie însă nici să se depăşească
această valoare).

Schema amplificatorului de putere
este dată în figura 1. Tranzistoarele
de tip BC 177 trebuie să aibă carac¬
teristici cît mai apropiate, pentru a
asigura o funcţionare corectă a
etajului diferenţial. Driverele tranzis¬
toarelor de putere, ale căror tipuri
indicate în schemă sînt 2 N 2891 şi
2 N 2905, se pot înlocui cu rezul¬
tate comparabile cu BD 139 si res¬
pectiv BD 140.

Rezistenţele de 0,50 din emitoa-
rele finalelor se pot confecţiona din
fir de constantan sau nichelină sau
prin montarea în paralel a două re¬
zistenţe de putere cu valoare de IO,
care sînt foarte uşor de procurat.
Aceste rezistenţe se vor monta la o
distanţă de 5 mm de placa de cir¬
cuit imprimat, pentru a facilita disi¬
paţia termică.

Tranzistoarele de putere şi tran¬
zistorul de tip BD 139 se vor monta
pe acelaşi radiator, conform figurilor
9 şi 10 (linia punctată din schemă
simbolizează contactul termic dintre
capsulele tranzistoarelor). Atenţie!
Capsulele tranzistoarelor nu trebuie
să se afle în contact electric; de
aceea se vor izola faţă de radiator
cu ajutorul unor folii de mică; pen¬
tru îmbunătăţirea conductivităţii ter¬
mice se va folosi multă pastă ’silico-
oică (cu care se va unge folia de
mică pe amîndouă părţile).

Un ultim punct: pentru ca amplifi¬
catorul de putere să funcţioneze în
clasa B, este necesară o împere¬
chere riguroasă a tripletelor din fi¬
nal. Pentru aceasta se poate folosi

schema din figura 8; ca sursă de
tensiune de 12 V se poate folosi o
baterie de 12 V de automobil (nu
este o idee rea să o protejaţi cu o
siguranţă de 5 A, pentru eventuâli-
tatea unui scurtcircuit). Cu ajuto¬
rul potenţiometrului de 1 kil se re¬
glează căderea de tensiune pe rezis¬
tenţa de 30 la aproximativ 9 V; inver-
sînd polaritatea sursei şi montînd
celălalt triplet (în cazul de faţă cel
cu tranzistoare de tip pnp), trebuie
să se obţină riguros aceeaşi cădere
de tensiune pe rezistenţa de 30 în
aceeaşi poziţie a potenţiometrului.
Dacă nu se obţine acest lucru, se va
încerca schimbarea primelor tranzis¬
toare din triplet (cele de tip BC 107
şi respectiv BC 177). Aceste încer¬
cări trebuie făcute într-un timp cît
mai scurt, pentru a evita supraîncăl¬
zirea tranzistoarelor de putere.

PREAMPLIFICATORUL

Schema aleasă pentru preamplifi-
cator (fig. 2) foloseşte numai două
tranzistoare cu zgomot propriu
foarte redus. Performanţele obţinute
se situează indiscutabil în gama
HI-FI.

Preamplificatorul se va alimenta
din aceeaşi sursă ca şi amplificato¬
rul de putere. Montajul se va realiza
cît mai compact; dacă totul a fost
realizat corect, trebuie să funcţio¬
neze fără nici un fel de reglaj de la
prima încercare. Dacă montajul nu
funcţionează, puteţi măsura cu aju^
torul unui multimetru tensiunile
continue în punctele indicate în
schemă — în felul acesta veţi de¬
pista mai uşor defectul. Dacă mon¬
tajul autooscilează, încercaţi să mo¬
dificaţi valoarea condensatorului de
220 pF din baza primului tranzistor.

Rezistenţele folosite trebuie să fie
neapărat cu peliculă metalică, deci
cu zgomot propriu redus.

SURSA DE TENSIUNE
STABILIZATĂ (Fig. 3)

Schema folosită este clasică, pre¬
văzută cu amplificator de eroare.
Tensiunea de ieşire se va regla din
potenţiometrul de 10 klL Tranzisto¬
rul de putere de tip 2 N 3055 se va
monta pe un radiator conform figurii
9 (montarea se va face izolat). Valo¬
rile condensatoarelor de filtraj tre¬
buie respectate, altfel se poate ob¬
ţine o reproducere foarte proastă a
sunetelor joase la ieşire. Nu este ne¬
voie de protecţie electronică a
sursei, deoarece în cazul unui scurt¬
circuit pe ieşire se va arde siguranţa
de 3 A (rezistaţi tentaţiei de a pune
o valoare mai mică; se va arde la
pornire, datorită curentului foarte
mare de încărcare a condensatoru¬
lui de 10 000 mF).

PUNEREA LA PUNCT A AMPLIFI¬
CATORULUI

Prima operaţie constă din reglarea
tensiunii de ieşire a sursei stabili¬
zate, fără a avea amplificatorul co¬
nectat la ieşire.

Voi descrie în continuare două ti¬
puri de reglaje: primul pentru ama- ,
torii dotaţi cu un multimetru, un ge¬
nerator de frecvenţă sinusoid.-.iă cu
distorsiuni reduse şi cu un oscilo¬
scop cu posibilitatea de sincronizare
a bazei de timp pe semnal (etajul
amplificator de putere va fi reglat
pentru funcţionarea eu distorsiuni
reduse, în clasa B); al "doilea tip de
reglaje pentru amatorii dotaţi numai
cu un multimetru'(etajul de putere
va funcţiona la aceiaşi parametri,
dar în clasă AB).

i. REGLAREA AMPLIFICATORULUI
CU AJUTORUL UNUI MULTIME¬
TRU, AL UNUI GENERATOR DE
FRECVENŢĂ Şl AL UNUI OSCI¬
LOSCOP

La ieşirea amplificatorului se va
monta un difuzor cu puterea mai
mare de 25 W, pentru a nu exista
riscul de ardere a acestuia. Poten-
ţiometrele P2 şi PI se vor pune pe o
poziţie mediană.

Se aplică tensiunea de alimentare
la amplificator şi la preamplificator,
iar la intrarea preamplificatorului se
injectează un semnal sinusoidal cu
amplitudinea de 100 mV şi cu frec-
venţa de 1 000 Hz; se vizualizează
cu ajutorul osciloscopului semnalul
obţinut pe difuzor, care trebuie
aibă o amplitudine mult mai mare
decît cea a semnalului de intrare. Se
pune P2 pe poziţia de curent de re¬
paus minim şi se creşte încet curen¬
tul de repaus pînă cînd se obţine un
semnal nedistorsionat, ca acela din
figura 5, replica exactă a semnalului
de intrare (fig. 4), dar cu mult am¬
plificat.

După acest reglaj se ajustează cu
ajutorul lui PI tensiunea mediană,
care trebuie să fie jumătate din ten¬
siunea de alimentare (punctul indi¬
cat în schemă).

II. REGLAREA AMPLIFICATORU¬
LUI CU AJUTORUL UNUI MULTI¬
METRU

Fără a conecta un difuzor la ie¬
şire, se pune montajul sub tensiune
şi se reglează curentul de rapaus e
finalelor (notat cu I în schemă) la
circa 300...400 mA; se poate măsura
uşor cu multimetrul prin intercalarea
acestuia între ieşirea stabilizatorului
şi punctul de alimentare a etajului
final, deoarece ^consumul celorlalte
etaje din amplificator este total ne¬
glijabil.

După aceasta se va ajusta cu aju¬
torul lui PI tensiunea mediană (vezi
punctul I).

Rezultatele obţinute cu ajutorul
celor două metode de reglaj sînt
comparabile, cu singura diferenţă că
în cazul unui reglaj cu un simplu
multimetru disipaţia termică în re¬
paus va fi ceva mai însemnată.

în figurile 6 şi 7 sînt date două
exemple de reglaje proaste: semna¬
lul de ieşire este foarte distorsionat
si calitatea audiţiei lasă mult de do¬
rit.

TEHNIUM 11/1982

COSĂ DE CONECTARE

ap ŞURUB

Cei care doresc să îşi constru¬
iască şi un indicator de nivel simplu
pot folosi schema din figura 11, cu
performanţe medii, dar cu foarte pu¬
ţine componente.

Staţia de amplificare se poate rea¬
liza mono sau stereo; în cazul ver¬
siunii stereo, nu este nevoie de
două stabilizatoare de tensiune, de¬
oarece schema prezentată este di¬
mensionată pentru varianta stereo,
la varianta mono funcţionînd numai
la jumătate din curentul de ieşire
maxim admisibil.

Am realizat personal acest montaj,
obţinînd rezultate deosebit de bune.

Montajul cuprinde două circuite
integrate de tipul CDB 400E, primul
fiind folosit pentru a realiza un nu¬
mărător compus din două celule
bistabile, iar celălalt pentru decodifi¬
carea combinaţiei de la ieşirile nu¬
mărătorului. în schemă este inclus
şi un circuit astabil generator de im¬
pulsuri cu frecvenţa de 10—20 Hz.
Există posibilitatea varierii acestei

frecvenţe prin intermediul potenţio-
metrului de 10 kil, atunci cînd co¬
mutatorul K ş se află în poziţia 1.
Pentru poziţia 2 a lui K 2 trebuie ca
prin intrarea INPUT să se introducă
semnal audio. Tranzistorul T 5 va co¬
manda în acest caz frecvenţa circui¬
tului astabil în funcţie de amplitudi¬
nea semnalului de la intrare. Nivelul
acestuia se reglează din potenţio-

metrul de 47 kil Deci, în funcţie de
poziţia comutatorului K 2 , lumina se
va deplasa cu o frecvenţă constantă
sau cu o frecvenţă variabil depen¬
dentă de amplitudinea unui semnal
audio.

Circuitul decodificator poate co¬
manda la ieşire becuri de mică pu¬
tere (3,5 V/0,2 A) prin intermediul
tranzistoarelor T-j-T* sau poate co¬

manda de asemenea tiristoare, prjn
intermediul tranzistoarelor T 8 -T 9 . în
cazul utilizării tiristoarelor, se vor
construi patru circuite identice de
comandă a porţii acestora, iar baza
primului tranzistor (în schemă T 8 ) se
va conecta în locul bazei unuia din
tranzistoarele 7VT 4 ş.a.m.d.
Student! MARCEL PISICĂ,
GEORGE LAZĂR

TEHNIUM 11/1982

;2X

,1N4007

^LED

VERDE

IN 4007

560n

CDB4121

DE LA
RUPTOR

REILAJUL CORECT
AL APRINDERII

Sng M. STRATULAT

în general, cînd se controlează şi
se reglează aprinderea, dispozitivu¬
lui vacuumatic de reglare a avansu¬
lui i se acordă o atenţie minoră. Cu
toate acestea, funcţionarea corectă
a acestuia prezintă o importanţă de¬
osebită pentru comportarea motoru¬
lui şi realizarea performanţelor sale
nominale sub raportul consumului
de benzină şi al puterii.

Cînd prezenţa regulatorului vacu¬
umatic nu este complet ignorată, se
obişnuieşte să se controleze numai
dacă tijă membranei sale se depla¬
sează liber.

Apoi, cu motorul în funcţiune, la o
turaţie uşor mărită, se scoate furtu¬
nul de legătură cu carburatorul; scă¬
derea turaţiei este indiciul funcţio¬
nării normale a dispozitivului. Cînd
acest test dă rezultat negativ, se ştie
că dispozitivul trebuie înlocuit în în¬
tregime.

Pentru aceasta se desfac cele
două şuruburi care fixează corecto¬

rul de avans pe corpul ruptor-distri-
buitorului şi se extrage siguranţa
elastică 13 (fig. 1) de pe axul seg¬
mentului dinţat excentric 7. înainte
de scoaterea acestuia din urmă de
pe ax, se marchează poziţia sa pen¬
tru ca la montare el să fie plasat
exact în aceeaşi poziţie (motive care
vor fi explicate ulterior). După scoa¬
terea sectorului dinţat şi a tijei de - pe
axul 6, regulatorul devine liber şi
poate fi îndepărtat. Montarea celui
nou se face în ordine inversă.

Acestea sînt lucruri de obicei cu¬
noscute. Dar se ştie mai puţin că o
poziţionare defectuoasă a pîrghiei
pe care este montat axul 10 al bra¬
ţului contactului (platină) mobil 1
conduce la ,0 proastă funcţionare a
ruptorului. într-adevăr, o deplasare
asimetrică a piciorului 14 al braţului
contactului mobil 1 faţă de axa vîr-
fului camei face ca, odată cu schim¬
barea turaţiei şi a sarcinii, să se mo¬
difice atît distanţa între contacte, cît

I1R0METRU

şi unghiul Dwell. Cum se explică
aceasta?

Să considerăm figura 2 a, în care
s-a reprezentat ansamblul ruptorului
în poziţia de maximă deschidere a
contactelor, cînd corectorul vacuu¬
matic este inactiv (la depresiuni
nule sau cînd conducta de legătură
cu carburatorul este desfăcută). De
fapt, aceasta este situaţia care se
produce atunci cînd se reglează jo¬
cul jf (distanţa) dintre contacte. La
intrarea în funcţiune a corectorului,
centrul de rotaţie a braţului contac¬
tului mobil (axul 10, fig. 1) se depla¬
sează din poziţia A în B (fig. 2 b), pe
distanţa d. în cazul în care punctul
de deschidere maximă se plimbă din
poziţia Mi în poziţia M^ suferind o
deplasare asimetrică faţă de camă,
jocul final j 2 va diferi de cel iniţial.
Aceasta va face ca condiţiile aprin¬
derii să se modifice, deteriorînd pro¬
cesul corect de producere a scînteii.
După cum se vede din figura 3,
dacă braţul contactului mobil este
poziţionat corect, atunci în timpul
funcţionării dispozitivului vacuuma¬
tic distanţa maximă dintre contacte
nu se schimbă cînd sarcina sau tu¬
raţia variază (]\ - j 2 ).

Dar cum se poate şti dacă braţul
contactului mobil este corect plasat
în raport cu cama? Indicaţia cea mai

sigură o constituie unghiul Dwell a
cărui semnificaţie o reamintim în fi¬
gura 4. Se vede aici că intervalul un¬
ghiular total dintre două acţionări
ale piciorului braţului contactului
mobil se compune din două pe¬
rioade. Prima dintre acestea, al cărei
punct iniţial coincide cu începutul
deschiderii platinelor se întinde pe
intervalul şi durează atît timp cît
contactele (platinele) stau desfă¬
cute. A doua perioadă, a 2 , cores¬
punde timpului în care contactele
sînt închise. Unui ruptor corect re¬
glat îi corespunde un anumit raport
« 2 /ai + «2 x 100, exprimat procen¬
tual, sau un anumit unghi a 2 . Astfel,
valoarea unghiului Dwell se obişnu¬
ieşte să se indice atît procentual,.cît
şi în grade corespunzătoare unghiu¬
lui « 2 - °e exemplu, pentru ruptorul
care se găseşte pe motorul automo¬
bilului „Dacia“ 1 300 unghiul Dwell
este de 63% ± 3% sau 57° ± 2°.

Din figurile precedente se poate
conchide că, pentru un lob al camei,
unghiul Dwell depinde, printre al¬
tele, şi de jocul (distanţa) j dintre
contacte. O distanţă mare micşo¬
rează intervalul şi astfel unghiul
Dwell se măreşte, şi invers; astfel,
indirect, această mărime poate servi
ca parametru de diagnosticare pen¬
tru distanţa între platine.

tensiunea bateriei este în limitele
normale, montajul funcţionează ca
turometru, deci pe instrumentul de
măsură se poate citi în orice mo¬
ment turaţia motorului. Dacă tensiu¬
nea bateriei trece peste limita admi¬
sibilă sau scade sub limita infe¬

rioară, montajul va semnaliza acest
lucru prin aprinderea unui LED roşu
şi va trece automat în modul voltme-
tru, putîndu-se citi astfel tensiunea
bateriei (şi deci aprecia defecţiu¬
nea). Cu ajutorul unui comutator se
poate aduce montajul în mod „nu-

Un turometru electronic se poate
realiza în două feluri: cu afişare nu¬
merică a turaţiei motorului sau cu
afişare pe un instrument de măsură
— de obicei un ampermeîru cu o
sensibilitate medie. Afişarea cu aju¬
torul unor displayuri (deci nume¬
rică) este mai greu de realizat, de¬
oarece necesită unele piese mai
greu de procurat — în schimb are
avantajul unei precizii foarte mari.
Un turometru mai modest, dar cu o
precizie totuşi suficientă, se poate
realiza cu ajutorul unui circuit inte¬
grat, al unui instrument de măsură
şi_al cîtorva componente pasive.

în multe cazuri este util un indica¬
tor al • tensiunii bateriei; în felul
acesta veţi fi permanent informaţi de
starea bateriei, evitînd, de exemplu,
iarna „surpriza" de a găsi într-o di¬
mineaţă bateria total descărcată.

Fiind pus în situaţia de a realiza
un turometru electronic cu afişarea
turaţiei pe un instrument de măsură,
am căutat să folosesc instrumentul
de măsură şi pentru măsurarea ten¬
siunii bateriei; aceasta poate varia
însă în limite foarte largi în timpul
mersului — de aceea valoarea ei nu
ne interesează decît dacă depăşeşte
o anumită limită (în cazul unui de¬
fect la alternator) sau în cazul în
care ea scade sub o anumită limită
(datorită unui defect la alternator
sau descărcării bateriei).

Montajul pe care îl propun reali¬
zează următoarele funcţiuni: cît timp

TEHNIUM 11/198

Pe de altă parte însă, dacă braţui
platinei mobiie este incorect poziţio¬
nat, s-a văzut că în timpul funcţio¬
nării dispozitivului de avans centri¬
fugal se produce modificarea jocului
maxim j. Aceasta se traduce, evi¬
dent, prin schimbarea valorii un¬
ghiului Dwell. Aşadar, dacă în tim¬
pul măsurătorii acestui parametru
cu un dwellmetru, prin mărirea tura¬
ţiei se constată variaţia valorii sale,
înseamnă că pîrghia contactului mo¬
bil este incorect poziţionată.

Pentru a restabili situaţia, se ex¬
trage siguranţa 13 (fig. 1) de pe axul
6 şi se roteşte sectorul danturat 7 cu
un dinte într-un sens oarecare. Se
pune din nou siguranţa, se porneşte
motorul şi se măsoară din nou un¬
ghiul Dwell. Daca prin modificarea
turaţiei valoarea acestuia nu se mo¬
difică,, înseamnă că am căzut pe so¬
luţie. în caz contrar, operaţiunea se
repetă, rotind sectorul 7 într-un sens
sau altul, cu unul sau mai mulţi
dinţi, pînă cînd prin modificarea tu¬
raţiei se observă că unghiul Dwell
se încadrează în limitele toleranţelor
prezentate mai sus, ceea ce’ în¬
seamnă că s-a realizat condiţia.geo¬

metrică prezentată în figura 3, în
care jocul dintre platine nu se mai
schimbă ca urmare a intrării în func¬
ţiune a corectorului vacuumatic de
avans. Se înţelege că constanta
menţionată trebuie să rămînă în
aceleaşi limite de toleranţă şi în ca¬
zul în care conducta de vacuum a
corectorului se decuplează sau este
cuplată la carburator. De fapt, ulti¬
mul mod de verificare este mai co¬
mod.

în altă ordine de idei, dacă există
un stroboscop şi un vacuummetru,
se poate verifica chiar caracteristica
de avans dată de dispozitiv, prezen¬
tată în figura 5. Verificarea se poate
face chiar pe motor montînd în pa¬
ralel cu corectorul vacuumatic, pe
conducta de legătură cu obturato¬
rul, un vacuummetru (care poate fi
chiar un simplu tub în formă de U
întors cu înălţimea braţelor de cca
500 mm, umplut pe jumătate cu
mercur). Stroboscopul este capabil
să indice momentul producerii scîn-
teii, exprimat în unghiuri la rotaţia

mai turometru", pentru a se putea
citi turaţia motorului chiar şi atunci
cînd tensiunea bateriei nu se mai
află în limite normale (după ce aţi
observat defecţiunea, nu mai este
nevoie ca ea să fie indicată).

Schema turometrului foloseşte un
monostabil TTL, deci. se va alimenta
cu ajutorul unei diode Zener cu + 5
V. Etalonarea indicaţiei turometrului
se va face montînd turometrul în pa¬
ralel cu unul deja etalonat şi urmă¬
rind să se obţină un cap de scală de
6 500... 7 000 de rotaţii pe minut.
Reglarea se va face cu ajutorul se-
mireglabilului PI care se va fixa
apoi cu o picătură de vopsea pentru
a nu se deplasa din cauza vibraţiilor
puternice din automobil.

Schema de comutare turome-
tru-voltmetru foloseşte un releu de
12 V pentru comutarea instrumentu¬
lui de măsură. Releul este total pro¬
tejat la supratensiuni prin dioda Ze¬
ner conectată în paralel, care mai
are şi rolul de a proteja, tranzistorul
atunci cînd comută releul.

Comutatoarele K A şi K B sînt de
fapt două secţiuni separate ale unui
comutator K cu trei poziţii: în pozi¬
ţia mediană (de repaus)’ K A şi K B
sînt deschise, iar în poziţiile extreme
ale lui K numai una din secţiunile
K a sau K b este închisă la un mo¬
ment dat. Astfel se obţin trei poziţii
(moduri de funcţionare): auto (deci
poziţia normală de funcţionare cu
supravegherea tensiunii bateriei şi
indicarea turaţiei motorului), volts
(este poziţia în care se indică în
mod continuu tensiunea bateriei —
atunci cînd este K A închis) şi tacho
(se indică în mod continuu turaţia
motorului — atunci cînd K B este în¬
chişi

(CONTINUARE ÎN PAG. 17)

axului ruptorului, iar manometru! in¬
dică depresiunea corespunzătoare.
Prin blocarea corectorului centrifu¬
gal şi mărirea turaţiei se înscriu în
grafic punctele corespunzătoare pe¬
rechilor de valori avans-depresiune.
Dacă curba obţinută se înscrie în
cîmpul de abatere admisibilă pre¬
zentat în fjgura 5, atunci totul este
în regulă. în caz contrar, corectorul
vacuumatic trebuie înlocuit, proce-
dîndu-se aşa cum s-a arătat mai

înainte.

mmm

0 COMPONENTĂ
A COMITE! PREVENTIVE

Este cunoscut faptul că circulaţia rutieră corectă comportă un amplu evantai de fac¬
tori ce asigură fluiditatea, siguranţa în trafic, prevenirea accidentelor. în scopul educă¬
rii tinerilor conducători auto, al propagării eficiente a mijloacelor de conducere preven¬
tivă, al creării unei mentalităţi adecvate, revista noastră va publica o serie de articole
semnate de un specialist în 'domeniu, coîaboratorul nostru, maiorul Ion Şerbănescu.

Ce înseamnă să anticipezi în ma- normal, era dator să reducă viteza

terie de circulaţie rutieră, funcţie de şi, de la 50—30 m distanţă de gru-

situaţiiie existente ia un moment dat pul de copii, să se pregătească cu

pe şosea, de anotimpul în care ne piciorul pe frînă, gata de oprire în

aflăm, de prezenţa unei anume cate- eventualitatea în care un copil din

gorii de participanţi la traficul rutier grup va sări de pe trotuar în mijlocul

etc., reprezintă, de fapt, o întrebare drumului, drept în faţa maşinii,

pe care trebuie să şi-o pună fiecare A.H. n-a avut în vedere o aseme-
automobilist, de fiecare dată cînd se nea variantă şi a condus mai de-

urcă la volanul maşinii sale. Deseori parte cu o viteză constantă. Cînd a

întîlnim dovada atitudinilor pozitive ajuns în dreptul copiilor, un băieţel

a ceîor care gîndesc, fiecare situaţie de 5 ani, Iulian lonescu, s-a des-

în parte, ca la şah, a soluţiilor prac- prins din grup şi a încercat să

tice materializate în eschive de pro- treacă drumul spre celălalt trotuar,

tejare a unor pietoni, persoane vîrst- x Apariţia inopinată a copilului în
nice, mature sau copii, care au căi- faţa maşinii a surprins şoferul care,

cat altfel pe caldarîm decît spun practic, n-a putut evita lovirea micu-

acele reguli bine stabilite. Unele ex- ţului de 5 ani, care în cele din urmă

presii ale lipsei de previziune sînt a fost strivit de roţile colosului de

surse frecvente de accidente care metal.

„aruncă 11 pe sub roţi pietoni. Lipsa Analiza a avut în vedere numai
de anticipare, îndeosebi în context problemele omului de la volan, cei

cu comportarea indecentă a copii- care de fapt poartă sabia lui Dame¬
lor, pe drumurile publice, a creat şi cles şi căruia îi cerem mult mai

ea adevărate drame. mult. Dacă ne gîndim ce anume tre-

Din multitudinea de situaţii întîl- buie să prevadă părinţii copilului,

nite am selecţionat o întîmplare pe- atunci avem de tras şi de aici o serie

trecută recent în Poiana Cîmpina. de concluzii despre anticipare.

A.H. se apropia cu autocamionul „Orice copil lăsat nesupravegheat
21-PH-3117 de un grup de copii pe stradă, indiferent că circulă ma-

care se jucau pe trotuar. Cînd i-a şini, mai multe sau mai puţine, îl pu-

observat, şoferul în cauză, în mod tem considera un potenţial acciden¬

tat. 11 De la începutul anului şcolar,
am întîlnit frecvent date despre acci¬
dentele cu copii de la 3 la 8 ani, toc¬
mai acolo unde este nevoie de mai
multă educaţie, de mai multă ocro¬
tire din partea familiei. Nu o dată
am întrebat cunoscuţi sau prieteni
ce fac pentru a-i fer'r pe copii de
accidente? Răspunsul se rezumă
deseori la următoarea replică: „îi
atrag atenţia să nu se joace pe
stradă". Insuficientă această educa¬
ţie în familie, parcă este neloial să
acordăm toată atenţia modului cum
să vorbească copilul nostru, cum să
se exprime, cum să se comporte
faţă de noi, mici sau mai mari, cum
să înveţe o anumită limbă străină, să
mănînce frumos la masă, într-un cu-
vînt, să fie un copil educat, şi să lă¬
săm la o parte aceste elementare
norme de educaţie de care depinde
viaţa copilului fiecăruia dintre noi.
Exprim de fapt o concluzie la care
s-a ajuns după multe analize din
noianul de date şi care se doreşte
un argument serios pentru cei ce au
copii.

Dacă continuăm raţionamentul, ne
dăm seama că avem cuvinte de
adresat şi opiniei,publice. Anticipa¬
rea sau previziuneâ omului matur
de pe stradă trebuie să meargă pînă
acolo îneît să-şi dea seama că un
copil aflat printre nişte* maşini sta¬
ţionate în orice clipă poate pătrunde
în plin trafic rutier. Că un copil aflat
pe trotuar, în plină joacă, cînd în¬
cearcă gestul să fugă pe suprafaţa
cenuşie, face o greşeală gravă. Şi
atunci este necesar să facem gestul
salvator. Intervenţia promptă, a
omului anonim, a omului care face
un gest de mare omenie, se înscrie
de fapt tot în rîndul elementelor pre¬
ventive de salvare a copiilor de la
accidentele rutiere care depăşesc
graniţa circulaţiei, încadrîndu-se
perfect în profundele sentimente
umane.

SVSaior IQINI ŞERBĂWESCU,

TEHNIUM 11/1982

TEMPERATURA DE CULOARE
A SURSELOR DE LUMINĂ

AM IICATOR

Aparatul descris în continuare se
caracterizează printr-un raport mare
de amplificare, ceea ce permite utili¬
zarea sa în construcţia unor expo-
nometre_de laborator de mare sensi¬
bilitate. în cazul unei realizări îngri¬
jite, cu derivă termică minimă, am¬
plificatorul poate fi folosit într-un
analizor sau densitometru de cu¬
loare cu performanţe mijlocii.

Fotoamatorului dornic de a realiza
circuitul prezentat i se recomandă
să solicite sprijinul unui electronist '
cu experienţă, care să intervină jn
schemă şi să efectueze reglajele .în
scopul micşorării influenţei tempe¬
raturii.

Amplificatorul are ca piese de
bază două circuite integrate de tip A
709 in A 709, fi A 709 etc.), alimen¬
tate de la o sursă dublă de ±12 V.

Ca fotoreceptor se va folosi un fo-
toelement cu seleniu, a cărui supra¬
faţă relativ mare permite colectarea
unei cantităţi de lumină suficientă,
măsurarea fiind de tip integral total
sau parţial. Este util de menţionat că
intensitatea iluminării la nivelul me¬
sei aparatului de mărit este de ordi¬
nul 0,1—10 Ix, fapt ce necesită un
raport de amplificare considerabil.
Intercalarea unor filtre de selecţie
pentru analize de culoare va impune
amplificări foarte mari, în funcţie de
fotoreceptor putînd fi de ordinul
10 5 —IO 7 . Problema raportului de
amplificare devine şi mai semnifica¬
tivă dacă se va folosi un fotorecep¬
tor cu suprafaţă mică. în cazul mon¬
tajului prezentat, pentru a face posi¬
bilă măsurarea punctuală, se poate
monta ca element fotoreceptor o fo¬
todiodă cu siliciu.

Fotoreceptorul se va monta într-o
sondă exponometrică, în cea mai
simplă variantă o casetă prevăzută
cu o fereastră de recepţie de mă¬
rime adecvată şi un geam protector.
Cablul de legătură poate fi simplu
sau ecranat, ca măsură de protecţie
împotriva eventualelor inducţii din
reţea.

Fotoelementul cu seleniu se poate
procura ca atare sau se scoate de la
un exponometru uzual. Suprafaţa
fotoreceptoare va fi de minimum
2 cm 2 , tensiunea furnizată de foto-
element este foarte mică în condiţi¬
ile iluminării de laborator, de ordi¬
nul a 0,03—3 mV.

Să urmărim schema amplificatoru¬
lui. Ca element fotoreceptor s-a
considerat un fotoelement cu sele¬
niu. Se poate realiza montajul cu
afişare pe instrument indicator sau,
mai simplu, cu două diode lumines-
cente (LED). în funcţie de varianta
de afişaj _aleasă se determină valoa¬
rea Rx. în primul caz valoarea Rx
este determinată de rezistenţa in¬
ternă a instrumentului, astfel încît să
nu se depăşească indicaţia capului
de scală (eventual se Introduc cîteva
rezistenţe adiţionale pentru domenii
de indicaţie de precizii diferite). în

Ing. V. CĂLINESCU

al doilea caz Rx este de circa 680 i>
/0,2 W.

Prima treaptă a schemei reali¬
zează o amplificare de circa 1 000
de ori. La punerea în funcţiune se
va urmări obţinerea unei foarte bune
compensaţii offset. în acest scop se
va conecta în punctul I un instru¬
ment de măsură, după ce potenţio-
metrul P2 este pus la valoarea ma¬
ximă. Cu ajutorul potenţiometrului
P3 se reglează tensiunea de ieşire a
primului circuit integrat cît mai pre¬
cis pe zero. Reglajul se face cu PI
pe o poziţie mediană şi cu fotore¬
ceptorul în întuneric complet (sau
scurtcircuitat). în această situaţie se
admite maximum ±1 mV în punctul
I. Reglajul se începe grosier cu P3 şi
se definitivează cu PI. Se va avea
grijă ca poziţia finală a potenţiome¬
trului PI să fie cît mai centrală. în
cazul că această condiţie nu este
satisfăcută, se reface reglajul modi-
ficînd poziţia potenţiometrului P3.

Dacă obţinerea unei tensiuni nule
nu este totuşi posibilă, chiar cu P3
la cap de cursă, se va micşora va¬
loarea rezistenţei de 2,2 Mii conec¬
tată între picioruşul 4 al circuitului
integrat şi potenţiometrul P3. Scă¬
derea valorii acestei rezistenţe; sub
1 Mii nu se admite, circuitul integrat
urmînd a fi schimbat.

Poziţia reglată a potenţiometrelor
PI şi P3 va rămîne nemodificata.
Acum din potenţiometrul P2 se re¬
glează tensiunea maximă de lucru la
circa 3...3,3 V, cu fotoreceptorul în
lumină de maximă intensitate (apa¬
ratul de mărit în poziţia cea mai de
jos, diafragmă maximă şi fără film).
Dacă tensiunea măsurată este nega-

în practica fotografierii pe mate¬
riale fotosensibile color, pentru evi¬
tarea apariţiei unor dominante neco-
rectabile, este necesar să se cu¬
noască temperatura de culoare co¬
respunzătoare iluminării subiectului.
Astfel se poate alege pelicula potri¬
vită sau filtrul de conversie necesar,
în cele ce urmează sînt redate tem¬
peraturile de culoare ale surselor de

tivă, se inversează legăturile de foto-
celulă.

Indicaţia se obţine dintr-un al doi¬
lea circuit integrat (de acelaşi fel cu
primul), analogic, pe un instrument
de măsură, sau discret, cu ajutorul a
două diode luminescente.

Potenţiometrul P4 va fi echipat cu
un buton mare cu reper indicator şi
o scală ce se va grada prin probe.
Vom considera iniţial cazul indica¬
ţie) pe LED-uri.

într-o primă etapă de reglaj se
caută o poziţie pentru P4 jn care
ambele LED-uri sînt stinse. Învîrtind
butonul potenţiometrului P4 spre
dreapta, se aprinde LED 1, iar spre
stînga se aprinde LED 2. LED-urile
pot fi eventual montate lîngă poten¬
ţiometrul P4.

Se.reglează potenţiometrul P2, ca
etapă finală, astfel încît la iluminare
maximă, cu butonul potenţiometru¬
lui P4 la capătul din dreapta, LED 1
să fie pe punctul de a se stinge. Re¬
glajul este corect dacă doar prin in¬
troducerea unui film transparent în
aparatul de mărit se obţine stinge¬
rea LED-ului 1. La cea mai mică
scădere a luminii trebuie să se
aprindă imediat LED 2. Pentru obţi¬
nerea reglajelor corecte cu P2 se
poate interveni asupra valorii rezis¬
tenţei R\

Utilizarea unui potenţiometru lo-
garitmic (P4) corespunde modului
de gradare a scalei, care este avan¬
tajos să se facă logaritmic.

Acţionîndu-se P4, se modifică am¬
plificarea dată de CI 2 între 60 şi
circa 6 000 de ori. Pentru un interval
de circa 1% din valoarea iluminării
măsurată de fotoreceptor, ambele
LED-uri vor fi stinse. Punctul în care
ambele LED-uri sînt stinse va con¬
stitui referinţa funcţională în utiliza¬
rea practică. Precizia de 1% este su¬
ficientă în practică şi pentru foto¬
grafia color, evident în condiţiile

lumină uzuale în fotografie. Fotogra^
ful are astfel la îndemînă un ghid ,i
simplu şi eficient pentru alegerea f l- j
mului în funcţie de felul iluminării. I
Celor care urmează să facă fotogra¬
fieri în condiţii diverse de iluminare, f
cel mai adesea neprevizibile, li se
recomandă să fie echipaţi cu un mi¬
nimum de filtre de conversie.

unei execuţii corecte şi îngrijite a
montajului. Pentru o bună citire se
impune ca diametrul scalei să fie de
minimum 10 cm şi scala să fie cit
mai detaliat gradată.

în fotografia color se va folosi de
preferinţă ca fotoreceptor un fotoe¬
lement cu seleniu, a cărui sensibili¬
tate cromatică este mai egală pe
treimile de corecţie (lucru care se va
verifica în orice caz). Folosi rea unei
fotodiode cu siliciu este posibilă,
dar se impune existenţa unui filtru
care să oprească radiaţia infraroşie
şi să-i egalizeze sensibilitatea cro-
«matică (vezi „Sondă exponometrică
pentru fotografia color", „Tehnium"
nr. 1/1982).

Diviziunile scalei se vor face pen¬
tru o hîrtie de gradaţie normală.
Pentru alte gradaţii se vor lua în
considerare factori de multiplicare
determinaţi practic sau se vor face
mai multe şiruri de diviziuni. Aceste
soluţii sînt date în lucrarea „Elektro-
nikbastelbuch fur Foto-und Filma-
mateure" de H. lakubaschk, care
prezintă schema într-o variantă de
bază iniţială.

în cele ce urmează se propune o
altă soluţie de afişare, respectiv cea
care foloseşte un instrument indica¬
tor. Pe scala acestuia se determină
un singur şir de diviziuni, iar poten¬
ţiometrului P4 îi revine rolul de a
modifica sensibilitatea hîrtiei luată
în considerare. Practic se face
probă corect expusă şi se aduce
acul instrumentului în dreptul valorii
timpului de probă din butonul po¬
tenţiometrului P4.

Se propune totodată folosirea cir¬
cuitelor integrate SFC 2108, LM 108
sau MAA 502, care au derive ter¬
mice mai mici, desigur cu adaptările
corespunzătoare ale circuitelor de
corecţie.

Diodele DZ1 şi DZ2 sînt de tip
SZX2V 6,8 sau echivalent.

TEHNIUM 11/1982

Sursa

Temperatura

(K)

le culoare

(daM) • 10 A *

1. Luminare de parafină

1 600... 1 900

63...53

2. Lampă cu petrol

1 700...2 000

59...50

3. Bec cu incandescenţă (40...200 W)

2 500...2 800

40...36

4. Bec cu incandescentă (cu gaze inerte)

2 700...3 000

37...33

5. Bec de proiecţie 100 W

circa 2 900

34,5

6. Bec de proiecţie 500 W

circa 3 000

7. Becuri fotografice tip B, PR, Argaphot, Nitraphot B

circa 3 200

8. Becuri fotografice tip S, SR, Photolita

circa 3 400

9. Becuri cu halogen

3 300-3 400

33...29

10. Pulbere de magneziu

circa 4 000

11. Arc electric

3 700-4 000

27...25

12. Arc electric cu electrozi îmbogăţiţi

6 000

13. Becuri chimice cu sticlă clară

3 500...4 000

28...25

14. Becuri chimice cu sticlă albăstruie

5 500...5 800

18...17

15. Blitz electronic

5 300...6 000

19...17

16. Lămpi cu xenon

circa 6 000

17. Soare (la amiază)

5 500...5 700

18...17,5

18. Soare (dimineaţa şi seara)

circa 4 000

19. Soare şi lumina cerului

5 700-6 500

17,5...15,4

20. Cer limpede albastru

7 000...20 000

14... 5

21. Lumina Lunii

4 000 '

22. Tuburi fluorescente**

4 200...7 000

24... 14

23. Lămpi mini sau maxi brute

5 000

* Valori rotunjite

** Plaja este foarte largă, în funcţie de luminoforii folosiţi. Totodată trebuie
remarcat că tuburile fluorescente niţ emit un spectru continuu.

Se observă, poate ca un lucru nou
pentru, unii cititori, redarea tempera¬
turii de culoare în două unităţi de
măsură, kelvin şi în mired (în tabel
s-a folosit multiplul decamired). Mi-
redul este inversul valorii în kelvin,
respectiv 1/K. Pentru evitarea
utilizării prea multor zecimale, se
multiplică relaţia cu IO 6 . în practică
se utilizează decamiredul în mod
preferenţial.

Folosind ca unitate de măsură de¬
camiredul (miredul), în modul de
apreciere a temperaturii de culoare
apar semnificaţii noi. Astfel, pentru
temperaturile de culoare joase valo¬
rile în daM sînt mari şi invers. Pe de
altă parte, unor intervale egale în
unităţi kelvin le corespund intervale
neegale în unităţi decamired.

Notaţia în unităţi decamired se în-
tîlneşte la filtrele de conversie, ca-
racterizîndu-se astfel o plajă de mo¬
dificare a temperaturii de culoare.

Temperatura de culoare a becuri¬
lor cu incandescenţă este depen¬
dentă de tensiunea aplicată la cape¬
tele filamentului, de compoziţia fila¬
mentului, de felul sticlei balonului,
de felul gazului inert introdus even¬
tual, de numărul de ore de utilizare
efectivă. Ca regulă, temperatura de
culoare se modifică cu circa
0,3% (±) pentru 1% modificare a ten¬
siunii de alimentare (±).

(URMARE DIN PAG. 15)

Etalonarea voltmetrului se va face
cu ajutorul lui P 2, încercindu-se să
se obţină un cap de scală de 16 V.
Se poate monta şi un LED care să
indice funcţionarea normală a mon¬
tajului în locul diodelor notate In
schemă cu D s . Se va monta neapă¬
rat un LED de culoare verde, deoa¬
rece acesta are o cădere de ten¬
siune specifică.

Montajul nu necesită alte reglaje
în afara celor menţionate şi trebuie
să funcţioneze corect de la prima
încercare. Valorile rezistenţelor din
schemă trebuie alese cu toleranţe
cît mai mici.

Recomand să se dea o deosebită
atenţie legăturii de la ruptor spre
montaj, deoarece apar vîrfuri de ten¬
siune de pînă la 400 V. Dacă aveţi
montată şi o aprindere electronică,
puteţi lua legătura spre turometru
tot de pe ruptor, dar trebuie micşo¬
rată valoarea rezistenţei de 9,1 kn.
Atenţie! Dacă treceţi din nou pe
aprindere clasică — deci scoateţi
aprinderea electronică —, trebuie sa
măriţi din nou valoarea rezistenţei
din intrarea turometrului sau să îl
deconectaţi, deoarece la pornirea
motorului vor apărea din nou vîrfu-
rile de tensiune de la bobină, care
riscă să ardă intrarea circuitului in¬
tegrat.

Am realizat acest montaj practic şi
am obţinut rezultate foarte bune în
funcţionare.

APARAT DE PROIECŢIE
PENTRU FOTOGRAFII

Sînt multe cazuri cînd am dori să
putem proiecta unele fotografii sau
cărţi poştale cu uşurinţa cu care
proiectăm diapozitivele.

Pentru aceasta putem construi un
aparat simplu, care nu pune pro¬
bleme nici din punct de vedere al
materialelor utilizate, nici din punct
de vedere al realizării.

Avem nevoie de o lentilă bicon-
vexă sau planconvexă de circa
55 mm diametru şi cu o distanţă fo¬
cală mare. Putem utiliza şi un obiec¬
tiv de proiecţie de fabricaţie indus¬
trială. Mai avem nevoie şi de o
oglindă plană, subţire, de
90 x 125 mm, de foarte bună cali¬
tate.

Cutia aparatului se realizează din
placaj de circa 10 mm grosime,
asamblarea fiind făcută prin lipire
cu aracet.

în figura 1 se vede aparatul cu ca¬
pacul deschis. Figurile 2 şi 3 repre¬
zintă secţiunea prin axul oglinzii şi
secţiunea prin axul obiectivului. în
figuri am notat cu 1 fereastra de vi-

MIHAI FLOREA

zare, care se face din sticlă, cu 2
oglinda, cu 3 orificiile de aerisire, cu
4 obiectivul, iar cu 5 traiectul aerului /
cald. V

Trecînd la descrierea construcţiei,
trebuie să menţionăm că pereţii faţă
şi spate se fac cu 10 mm mai mici
ca înălţime decît pereţii laterali.
Placa de bază (figura 4) are cîteva
orificii în dreptul fiecărui bec de ilu¬
minare care să permită răcirea. Ca¬
pacul superior (figura 5) are o decu¬
pare de 120 x 120 mm care se aco¬
peră cu o placă de sticlă de 1 mm
grosime, de preferinţă din sticlă de
oglindă. Capacul spate şi faţă (fi¬
gura 6 A şi B) au toate detaliile în
schiţă, de asemenea şi capacele la¬
terale şi placa portoglindă (figura 7).

Becurile se vor alege de preferinţă
de tip auto, pentru a avea un maxim
de luminozitate la un minim de pu¬
tere, evitînd astfel supraîncălzirea
aparatului.

Din schiţe se poate urmări modul
de asamblare. Suportul oglinzii se
va monta.cu atenţie la 45°. Tubul

ojo M 5771

mrj )° 2

IIP ° ° nC TĂ v T V O 0 Ol

obiectivului se face din carton prin
încleiere în mai multe straturi şi are '
o lungime de circa 12 cm. Fixarea
lentilei şi ghidajul se fac cu ajutorul >

unor tuburi realizate similar. Toate '

dimensiunile depind de tipul lentilei 0
utilizate. —•

Funcţionarea este deosebit de j

simplă. Fotografia sau cartea poş- i_n

tală se aşază cu faţa în jos pe gea- ^ 4 -
mul ferestrei de vizare, se aprind be-
curile şi se reglează obiectivul pînă -J
la obţinerea unei imagini clare pe
suprafaţa ecranului. Dacă lentila
este necorijată, se poate întîmpla ca
marginile proiecţiei să nu fie sufi¬
cient de clare. Acest lucru se reme¬
diază prin intercalarea în tubul
obiectivului a unei diafragme din
carton ale cărei orificiu şi poziţie se
determină prin probe.

L-110—

TEHNIUM 11/1982

1 DE TRANSMIS"

In aplicaţiile uzuale, pentru frec¬
venţe de lucru nu prea mari, circui¬
tele logice-TTL sînt din ce în ce mai
des înlocuite de circuitele CMOS.
Consumul static de putere al aces¬
tora este de 10 nW/poartă, extrem
de scăzut faţă de cel al circuitelor
TTL, iar imunitatea ia perturbaţii
este de asemenea foarte bună, fiind
egală cu 45% din valoarea tensiunii
de alimentare. Tensiunea de alimen¬
tare a circuitelor CMOS are de ase¬
menea un domeniu larg de variaţie,
între 3 şi 15 V.

Schema de principiu a unui inver-
sor CMOS este dată în figura 1; T-
este un tranzistor MOS cu canal P,
r 2 un tranzistor MOS cu canal N, iar
D 1( D 2 , D 3 , R formează circuitul de
protecţie la încărcări statice întrucît
o intrare a unei porţi CMOS prezintă
o capacitate mică (sub 1 pF) şi un
curent de scurgere foarte mic (sub 1
/<A), fapt care duce la încărcări elec¬
trostatice. Familia de circuite logice
CMOS cuprinde seriile logice CD

Student QUIMTER ZEISEL

4 000 şi 54/74 COO, ultima avînd
aceeaşi dispunere a terminalelor ca
şi seria TTL. Alimentate la 5 V, cir¬
cuitele 54/74 COO pot. comanda
două porţi TTL din seria de putere
redusă 54/74 LOO. Simbolurile sînt
aceleaşi ca si la circuitele logice
TTL.

Poarta de transmisie (fig. 2)
CMOS permite trecerea semnalului
în funcţie de impulsul de tact T. Ea
este formată din două tranzistoare
MOS (T 3 , T 4 J. Tensiunea de intrare
trebuie să fie întotdeauna pozitivă
faţă de substrat pentru tranzistorul
MOS cu canal N şi negativă faţă de
substrat pentru tranzistorul MOS cu
canal P. Acest lucru s-a realizat cu
ajutorul inversorului format din 7", si

t 2 .

O aplicaţie interesantă pentru in-
versorul CMOS este dată în figura 3.
Este vorba de un tester logic cu
proprietatea interesantă de a se
adapta automat la nivelurile logice
existente în circuitul testat. Tranzis-

rlOkil. RESET +V C(
n 7

~r TRIGGER
2 GND

1/6CD4049

torul 7, formează un generator de
curent constant pentru alimentarea
ledurilor LED U LED 2 în limitele ten¬
siunii de alimentare 5—15 V. Circui¬
tul inversor CMOS, în funcţie de
tensiunea de alimentare, consideră
„1“ logic orice tensiune ce depă¬
şeşte jumătate din tensiunea de ali¬
mentare. Testerul trebuie deci ali¬
mentat de la montajul testat. în
funcţie de starea circuitului testat se
va aprinde 4£D 1r pentru „1“ logic,
respectiv LED 2 pentru „0“ logic.
Diodele de la intrare şi rezistenţa de
100 kîi reprezintă o protecţie pentru
eventuale tensiuni accidentale mai
mari. Rezistenţa de 6,8 Mît are rolul
de a menţine intrarea inversorului 4
la un nivel de tensiune constant
atunci cînd nu se măsoară cu teste¬
rul pentru ca LEC4 şi LED 2 să nu
clipească aleator. în cazul în care la
intrare există un şir de impulsuri în
funcţie de frecvenţa acestora, ledu¬
rile vor lumina în contratimp. Bi¬
neînţeles că la frecvenţe mai mari
efectul nu se observă datorită iner¬
ţiei, în acest caz luminînd amîndouă.

O aplicaţie elegantă a porţii de
transmisie este arătată în figura 4. ^
Este vorba de un formator de sem- i
nai periodic de o formă oarecare.
Generatorul de tact este un circuit
realizat cu timer-ul 555. Acesta con¬
ţine un comparator şi un circuit bi-
stabil. La ieşirea 3 se obţine un
semnal dreptunghiular cu frecvenţa
dată de relaţia:

ÎN r—:nOUT
Simbol o— |——| O

1/4CD4Q66

56[

4x1N4148 Sil

FlED 1 X LED 2

-„—o + 5V

A +V -

R 0 ÎD

CDB493E

b Qa ag q.q ag

Rq(2)

GND

1 12 9 8 11

jmmh

A B C D

4 -../ 6 = CDB 404 E
h -/ 12 = CDB 404 E
4 3 • • • 4 6 = 2/3 CDB 404 E
Gi ...G 4 = CD 4066
G 5 ...G 8 -= CD 4066
G 9 ...G 12 = CD 4066
G 13 ...G 16 = CD 4066

9 10 11 13 14 15 16

1 p h Kî3 p 4 Xls Ph i»7 ?I8 ^9 KllO Klll pin yilB p Il4 P Ii 5 * H6

! G 1 1 I G 2 1 bal I q 4 1 hsi 1 G6 1 1 Q 7 1 I Gal 1 G 9 1 1 G 10 | 1 Qll 1 1 G 12 I 1 Gl3§ IgiJ G 15j g 16 !

1 kil Ikil IkiL IIkiL IkJI 1k Si IkJI IkiL IkJI Ikil IkJL IkJI IkJL IkXL Ikil 1k.IL

TEHNIUM 11/1982

TRANZÎSTOARE CU SILICIU DE JOASĂ FRECVENŢĂ, DE PUTERE

f = 1,44/ffl, + 2R 2 ) C,

Pentru C= InF se obţine o varia¬
ţie a frecvenţei pînă la 710 kHz, iar
pentru C = 1 000 nF pînă la 710 Hz.

Urmează un numărător binar de
patru biţi, de tip CDB 493 E. Ieşirea
primului bistabil Q A trebuie legată
extern la intrarea B a celui de-al
doilea bistabil. La ieşirile Q A , Q B ,
Qq, Q d se obţin impulsuri dreptun¬
ghiulare decalate în timp şi perio¬
dice. Urmează un multiplexor de 16
căi SN 74154 comandat de ieşirile
numărătorului, care reprezintă de
fapt succesiunea în binar a cifrelor
zecimale de la 0 la 15. La ieşirile
multiplexorului se obţine zero numai
atunci cînd ele corespund în binar
secvenţei de la intrare. De exemplu,
în starea A= 1, B=1, C = 1, D = 0
la ieşirea „7“ se obţine „0“ logic pe
cînd toate celelalte se află în „1“ lo¬

gic. Urmează inversoare din cip-ul
CDB 404E, care transformă zeroul
flotant în „1“ logic şi comandă por¬
ţile de transmisie din cip-ul
CD 40'66. Acestea sînt legate în pa¬
ralel şi, astfel, la ieşire se va obţine
succesiunea nivelurilor reglate din
potenţiometrele P 1 ...P 16 . Se obţine o
formă de undă periodică după pozi¬
ţia potenţiometrelor. Dacă aceasta
trebuie să fie continuă, nivelurile nu
vor fi reglate prea depărtate unele
de altele şi se va monta un conden¬
sator în paralel pe ieşire (în funcţie
şi de frecvenţa de lucru) sau un cir¬
cuit integrator. Pentru o variere şi
mai fină se pot folosi două sau chiar
mai multe asemenea circuite în pa¬
ralel, exceptînd tactul, care va fi luat
de la ultimul bistabil al numărătoru¬
lui (pinul 11 —Q d ).

Performanţele porţilor de transmi¬

sie din cip-ul CD 4066 sînt: rezis¬
tenţă maximă în poziţia închis —
240 11; diferenţa maximă între rezis¬
tenţele a două porţi — 511; frecvenţa
maximă pentru poarta închisă — 40
MHz; frecvenţa pentru atenuare de
— 50 dB pentru poarta deschisă —
8 MHz; frecvenţa de comandă ma¬
ximă — 9,5 MHz; timp de închidere
a porţii — 30 ns; rezistenţă de in¬
trare pentru comandă — ’lO 6 Ml!.

Amplasarea în interiorul cip-ului
este redată în figura 5.

BIBLIOGRAFIE:

1. Gh. Mitrofan — „Generatoare de
impulsuri şi de tensiune liniar va¬
riabilă", Ed. tehnică, 1980.

2. „Elektor" — iulie/august, 1982.

3. Sanda Maican — „Sisteme nume¬
rice cu circuite integrate", Ed.
tehnică, 1980.

' IN/OUT OUT/IN'out/in in/out

JîT-

-fisl

JvX.

INTERIOR '82

Intr-unui din numerele trecute am
sugerat tapetarea cu mochetă „Poli-
rom“ a pereţilor camerelor invadate
de zgomot.

Există situaţii cînd nivelul de zgo¬
mot este foarte ridicat, şi atunci tre¬
buie să recurgem la soluţii mai com¬
plicate, cum ar fi placarea tavanelor
cu module special profilate în sco¬
pul obţinerii de reflexii multiple ale
zgomotelor şi anularea lor reci¬
procă.

Metoda este folosită în săli de stu¬
diu sau de conferinţe şi în studiou¬
rile muzicale care sînt situate în lo¬
curi cu nivel de zgomot ridicat.

în mod obişnuit, aceste module se
confecţionează din ipsos şi se mon¬
tează pe tavanele sau pe pereţii săli¬
lor.

Aceste panouri grele şi dificil de
montat se pot înlocui cu altele avînd
o greutate mult mai mică şi care sînt
uşor de construit, din materiale a
căror procurare nu ridică probleme.

Rezultatele obţinute sînt sensibil
egale. Aceste module vor fi constru¬
ite din carton duple* placat cu fur¬
nir de lemn (deşeuri de furnir recu¬
perate), iar asamblarea se face cu
prenadez sau lipinol.

în figura 1 se poate vedea desfă¬
şurata unei unităţi a modulului, care
este o piramidă cu baza un pătrat şi
feţele triunghiuri echilaterale.

Pe fiecare dintre feţele piramidei
se lipesc plăcuţe de furnir triunghiu¬
lare, apoi piesa se îndoaie după lini¬
ile punctate.

Aripioarele de la bază se îndoaie
înspre interiorul piesei şi vor folosi
la prinderea piramidei pe o coală de
ca/ton.

în continuare vom lipi pe coală,
una lîngă alta, şi celelalte piramide.

O coală conţinînd 9—12 piese se
numeşte modul, iar mai multe ase¬
menea module vor acoperi tavanul
încăperii noastre (foto 2).

în afara reducerii nivelului de zgo¬
mot, trebuie să menţionăm efectul

E. VAHGHEŞ,
designer

decorativ deosebit al unui tavan
compus din profiluri de lemn.

Un alt modul mai eficace în ceea
ce priveşte reducerea zgomotului
(foto 2, dreapta) este asamblat din
piese a căror desfăşurată o puteţi
vedea în figura 3.

Cu aceste module se pot placa
atît tavanele, cît şi porţiuni de perete
sau chiar pereţi întregi, mai ales în
case vechi cu o geometrie deosebită
a camerelor (camere T sau L).

Un alt avantaj al metodei constă
în reducerea reflexiilor de pereţii în¬
căperii (efect de butoi), ca şi în re¬
ducerea zgomotului perceput de ve¬
cinii noştri.

Principalul avantaj al placării pe¬
reţilor cu asemenea module rămîne
însă efectul decorativ insolit şi so¬
bru în acelaşi timp, acordîndu-se
perfect cu orice mobilier, „încălzind"
atmosfera şi accentuînd gradul de
intimitate al încăperii.

AMĂNUNTE DE CONSTRUCŢIE

Conform figurilor 1 sau 3, trasăm
cu mare precizie pe un carton du¬
plex schiţa unei piramide.

Sub acestă schiţă, care va folosi
ca şablon, punem mai multe bucăţi
de carton duplex şi înţepăm colţu¬
rile în scopul obţinerii unor piese ri¬
guros asemănătoare.

înţeparea se face cu un ac de cu¬
sut subţire, pentru a nu practica
găuri largi care ar micşora precizia
trasării celorlalte piese de sub şa¬
blon. După acest unic şablon vom
trasa prin înţepare toate celelalte
piese.

îndoirea muchiilor se face după
ce vom opera pe liniile punctate
nişte tăieturi fine cu lama unui cuţit,
care nu va pătrunde mai mult de 1/3
din grosimea cartonului.

Tăierea feţelor de furnir se face
cu ajutorul unei lame de cuţit bine
ascuţite ce va fi manevrată de-a lun¬

gul laturilor unui şablon triunghiular
din pertinax sau textolit.

Triunghiurile de furnir trebuie să
fie riguros egale cu triunghiurile ce
formează feţele piramidei şi se vor
lipi cu prenadez sau lipinol pe piesa
desfăşurată, fără a lăsa rosturi între
ele.

Modulele formate din 9—12 piese
se lipesc pe tavan cu prenadez.

Montarea modulelor trebuie să se
facă cu maximă atenţie de către
două persoane, deoarece după apli¬
carea unui modul nu se mai pot
face corecţii fără deteriorarea lui.

Unui tavan placat cu modulele de
mai sus trebuie să-i alăturăm şi un
corp de iluminat, care să se inte¬
greze armonios cu întregul ansam¬
blu decorativ.

în figura 4 se poate vedea o lustră
cu lumină de ambianţă, uşor de
confecţionat din fîşii de furnir recu¬
perate. O altă soluţie de iluminare
este montarea unor aplice de lemn
pe unul sau mai mulţi pereţi din în¬
căpere. Aplicele vor fi comandate de
întrerupătoare separate pentru a ne
înscrie într-un consum economic de
curent.

BIBLIOGRAFIE

„Architectural Design", N.Y., nr.
8/1979

„Domus" (Italia), nr. 4/1981

IMPORTANT

Rugăm pe toţi cititorii
vistei care posedă
mentaţii, schiţe, materi
teoretice sau realizări prac¬
tice, însoţite de fotografii
referitoare la diverse ti
de gazogen, precum s
centrale eoliene de diferite
puteri să ia legătura cu re¬
dacţia prin scrisori sau la
telefon 17 60 20/2059.

Apărută pe platforma industrială a oraşului Tfrgu Se¬
cuiesc în 1978, întreprinderea de izolatori electrici de pasă
tensiune s-a impus rapid prin calitatea produselor realizate.
Dotată cu utilaje modeme de precizie ridicată şi mare pro¬
ductivitate, întreprinderea s-a specializat în produse de mare
serie.

ss® ps»«a

MrMK

industrie cît şi; în instalaţiile cas¬
nice, simplific?nd în mod consi¬
derabil înlocuirea şi întreţinerea.

Pentru aceste tipuri de sigu¬
ranţe întreprinderea execută o
gamă completă de socluri sigu¬
ranţă cu filet.

în afară de aceste produse, în¬
treprinderea realizează un mare
număr de repere din materiale
electroceramice marcate cu
marca depusă EL-CO.

întreprinderea este pregătită
pentru a executa cu mare preci¬
zie şi în producţie de serie orice
tip de repere din porţelan, prin
presare cu şi fără glazură, sau
din steatit, prin presare iz osta¬
tică, turnare sub presiune sau
extrudare.

în acest sens, întreprinderea
aşteaptă comenzile, însoţite de
desenele de execuţie, la adresa

de mai jos.

Pentru orice alte colaborări
pentru repere şi pr&duse din
profilul întreprinderii, specialiştii
fabricii pot anaiiza la cerere po¬
sibilităţile de realizare.

Marca EL-CO înseamnă pen¬
tru beneficiari: Calitate, Precizie,
Promptitudine în execuţie.

Din fabricaţia curentă a între¬
prinderii pot fi menţionate:
gama completă de socluri sigu¬
ranţe cu filet de 25, 63 şi 100 A,
precum şi 25 A varianta mig¬
non, pentru care se execută de
asemenea gama completă de
capace tip „D“ şi de şuruburi de
calibrare 2-63 A.

Pentru instalaţiile electrice, în¬
treprinderea produce mai multe
modele de tablouri apartament
cu siguranţe cu filet, cleme de
racordare din bacheiită si stea-
tît,

în producţia de serie se mai
află şi o gamă de modele de du¬
lii El4, E27 şi E40, precum şi
aplice drepte şi oblice E27, rea¬
lizate din mase plastice termori-
gide sau din porţelan glazurat.

Cu începere din acest an, la
i.l.E.J.T. a început producţia
elementelor de înlocuire tubu-
tare, conforme cu normele inter¬
naţionale. Se află deja în pro¬
ducţie gabaritul 010 x 38, în va¬
riante gl şi aM, urmînd ca în pe¬
rioada următoare să înceapă
producţia gabaritelor 014x 51
şi 022 x 58, în variante gl şi aM,
cu şi fără percutor. Aceste sigu¬
ranţe au o aplicaţie largă atît în

| IţTEHNIUM 1
PUBLJCITATF

Pentru înaintarea comenzilor dv., est şi pentru reiaţii
suplimentar®, vă indicăm adresa şi numerele de telefon:

Wîss.3* uţr: -aor;:

Cod. 4050, Str. Fabricii nr. 9,
judeţul Covasna, tei. §23-16005

115 Marketing
interior 114 Proiectare
15$ Pesfacere

12520-12527 eu semandă
Telex:. 6861 i Hap

11/1982

BEM RAM

Un generator cu semnal dinţi de
ferăstrău sau triunghiular este pre¬
zentat alăturat.

Elementele din schemă asigură
generarea unor frecvenţe ce aco¬
peră banda audio.

Sînt prezentate şi formele semna- 2
lelor pe cele trei ieşiri.

Tranzistoarele din schemă se pot
înlocui astfel: KP103=BF245 sau
BFW11; 2T6821 = BC160 = BD136;
2T6554 = BD135.

Diodele sînt 1N4148.

„RADIO TEL EV IZ SA
ELECTRONICA", 7/1982

PRiAMPUHCAîBR

Cu un tranzistor BF981 se poate
construi un preamplificator în banda C g
de 144 MHz ce asigură un cîşîig de
25 dB. De remarcat lipsa circuitelor
oscilatoare clasice; bobinele sînt
confecţionate chiar din circuitul pla¬
cat, după cum se vede în figură.

„FUNKAMATEUR", 8/1982

OSCIIATOR

Lucrările de laborator impun, de
multe ori, folosirea unor semnale cu
frecvenţă foarte stabilă ce se pot
obţine de la cristale de cuarţ.

Astfel, cu două tranzistoare se
poate construi un montaj la care,
cuplînd cristale cu frecvenţa pro¬
prie cuprinsă între 100 kHz şi
10 MHz, acesta va intra în oscilaţie.
Primul tranzistor este un FET de ti- J,
pul BFW11 — cuplat galvanic cu un *Ţ
tranzistor bipolar BC171.

De remarcat că acest montaj
poate fi alimentat cu o tensiune cu¬
prinsă între 1,5 V şi 10 V.

„ELEKTOR", 8/1981

Se poate realiza o legătură radio
la mică distanţă, 40--60 m, con¬
struind un microemiţător cu un sin¬
gur tranzistor din seria BF 181, BF n

200, BF 214. Hi

Semnalul de la microfon se aplică ,4.1

pe baza tranzistorului oscilator, care» j

este în felul acesta modulat în frec- M
venţă. Desigur, montajul lucrează în II
banda undelor ultrascurte şi poate fi 17 ”
recepţionat cu un receptor profesio- Kvj) ÎOO
nai.

Bobina are 2—3 spire din sîrmă
de cupru emailat cu diametrul de

0,3 mm, bobinate fără carcasă pe _

un diametru de 1 cm. Alimentarea
montajului se face cu 1,5—3 V.

Se foloseşte orice tip de microfon
dinamic.

l'My

iHI'T" ^

12/24V

Alimentînd cu 12 V un montaj,
dar avînd nevoie de o tensiune mai
mare pentru controlul unor diode
varicap, apelăm îa serviciile unui
aparat ridicător de tensiune.

Montajul alăturat ridică tensiunea
electrică de la 12 la 24 V şi conţine
următoarele piese: 7^ = KV605;
T — 2N2219; 7 3 =BC182; D - SY335;
D a = ZF 24

L-t = L 2 sînt construite pe oale de
ferită, avînd 26 de spire CuEm 1.

L 3 are 27 spire CuEm 1; L 4 are 9
spire CuEm 0,3, ambele bobinate pe
mici bare de ferită.

„RÂDIOTECHNIKÂ", 8/1982

T—7T
M R1 R
lj39k L>

®- Q

(URMARE DIN PAG. 3)

12 V pentru alte becuri) la un cu¬
rent de cel puţin 5 A.

Cei care posedă cunoştinţe mai
avansate despre circuitele logice şi
doresc să perfecţioneze acest mon¬
taj, pot să completeze schema cu
circuite care să permită şi realizarea
operaţiei de deplasare-stînga de că¬
tre registrele de deplasare, caz în
care numărul efectelor luminoase se
va mări considerabil. De asemenea,
comutatoarele ce compun clavia¬

tura, Ki~K 5 , precum şi comutatoare¬
le K 7 , K a vor putea fi înlocuite cu
comutatoare electronice (realizate
tot cu circuite logice) acţionate ci¬
clic, efectele schimbîndu-se automat
la anumite intervale de timp.

Catalog „Circuite integrate digi¬
tale", I.P.R.S., 1978—1979.

TEHNIUM 11/1982

construcţii

mmmm

PUm BICICIISTI

Aşa-numitul „dinam" — sursa
electrică a bicicletei — este de fapt
un alternator capabil să debiteze
tensiunea de 6—7 V la un curent de
0,5 A, adică o putere electrică de
circa 3 W, suficientă dealtfel pentru
alimentarea lămpii din far, a unui
avertizor acustic sau a semnaliza¬
toarelor de schimbare a direcţiei de
mers. Tensiunea de mai sus cores¬
punde însă unei viteze medii de de¬
plasare de circa 15—20 km/oră a
vehiculului, modificîndu-se în limite
foarte largi în funcţie de viteza de
deplasare. Această tensiune devine
zero cînd vehiculul staţionează şi ră-
mîne de circa 3 V cînd viteza de de¬
plasare atinge valoarea de
5—6 km/oră, viteză corespunză¬
toare pentru deplasări prin centre
aglomerate din localităţi. Dar tocmai
în aceste cazuri este necesară ener¬
gia electrică generată de alternator.
Montarea în far a unei lămpi cu ten¬
siunea de lucru de 3 V nu rezolvă
problema asigurării unei iluminări
suficiente la viteze reduse de depla¬
sare, deoarece lampa se va arde
cînd creşte viteza de deplasare.
Pentru înlăturarea acestui inconve¬
nient, propunem intercalarea între
alternator şi far a unui stabilizator
electronic, a cărui schemă este pre¬
zentată în figura 1.

După cum rezultă din schemă,
tensiunea alternativă generată de al¬
ternator este redresată de puntea P 1
şi, după ce parcurge circuitul colec-
tor-emitor al tranzistorului 7 1; ali¬
mentează lampa din far. Tranzistorul
fiind montat ca repetor pe emitor, el
va alimenta lampa din far cu o ten¬
siune mai mică cu circa de 1,4 V
decît limita tensiunii stabilizate de
dioda D 4 . Din cei 3,9 V care repre¬
zintă tensiunea de referinţă a stabili¬
zatorului rămîn doar 2,5 V disponi¬
bili pentru alimentarea lămpii din
far, deoarece 1,4 V reprezintă căde¬
rile de tensiune pe circuitul de sta¬
bilizare, din care 0,7 V tensiunea de
deschidere a diodei D 3 , cu siliciu,
0,4 V pe joncţiunea bază emitor a
tranzistorului şi restul de 0,3 V pe
rezistenţa R 2 , la curentul nominal de
funcţionare a lămpii. Rolul rezisten¬
ţei R ? este de a limita curentul prin
tranzistor la viteze mari de depla¬
sare, cînd şi tensiunea de referinţă a
diodei D 4 depăşeşte valoarea medie
de„ 3,9 V.

în scopul utilizării cît mai judi¬
cioase a energiei furnizate de alter¬
nator, la turaţii reduse, circuitul
pentru obţinerea tensiunii de refe¬
rinţă este alimentat dintr-un redre¬
sor dublu de tensiune realizat cu
diodele D 1 şi D 2 şi capacităţile
C-|-C 2 , iar rezistenţa R 2 reprezintă
balastul diodei D 4 .

Amatorii care consideră prea
mare căderea de tensiune pe puntea
redresoare P 1 (cu siliciu) pot realiza
o punte cu germaniu, combinînd 4
diode de tip EFR-135 (sau 136),
montîndu-le fără radiator termic, ca
şi, tranzistorul 7,.

Montajul stabilizatorului de ten¬
siune se poate realiza pe o bucată
de circuit imprimat cu grosimea de
1,5 mm, care se introduce în inte¬
riorul farului.

Tensiunea care alimentează lampa
din far poate fi utilizată şi pentru ali¬
mentarea unui avertizor sonor (cla¬
xon), a cărui schemă electrică este
prezentată în figura 2.

Deoarece pentru utilizarea stabili¬
zatorului din figura 1 este necesară
izolarea alternatorului de masa bici¬
cletei (uşor de realizat prin introdu¬
cerea unui colier din materia! plastic
între furcă şi colierul-suport al alter¬
natorului), se simplifică şi comenzile

ing. IANGU 2 AH AR! A

instalaţiilor electrice anexe, prin în¬
locuirea unuia dintre conductoare
cu masa bicicletei, ca în cazul sem¬
nalizatoarelor din figura 3.

Astfel claxonul poate fi utilizat pa¬
ralei cu farul dacă se combină buto¬
nul B (fig. 2) cu întrerupătorul I al
lămpii din far. Cînd funcţionează
claxonul, automat se stinge lampa
din far, în cazul cînd este aprinsă.

Avertizorul sonor este un multivi-
brator realizat cu două tranzistoare
complementare, capabil să acţio¬
neze difuzorul cu impedanţa de 8 H
(de la radioreceptoarele portabile).
Frecvenţa este de 0,8—1 kHz, ajus¬
tabilă după dorinţă din capacitatea

Ct, (fig- 2).

In figura 3 este prezentat un sem¬
nalizator de schimbare a direcţiei de
mers, capabil să acţioneze cîte două
lămpi electrice de 2,5 V la 0,15 A.
Montajul se alimentează din stabili¬
zatorul descris mai sus, fiind acţio¬
nat din comutatorul cu 3 poziţii (fig.
3) similar cu cel folosit în acelaşi
scop pentru autovehicule, doar că în
cazul de faţă va fi montat pe car¬
casa farului. Lămpile de semnali¬
zare, protejate de cîte o semisferă
din polistiren de culoare galbenă,
transparentă, se fixează, prin
intermediul unui colier metalic (care
asigură şi contactul electric cu masa
bicicletei), cîte una la extremităţile
ghidonului şi cealaltă la extremita¬
tea laterală a portbagajului, spre
partea dorsală, opusă şeii.

Timpul de pauză între impulsuri
se reglează din valorile componen¬
telor R v R 2 şi C v De asemenea, este
indicată combinarea comutatorului
stînga-dreapta din figura 3 cu între¬
rupătorul I al lămpii din far, astfel
încît întrerupătorul I să se menţină
cuplat numai cînd comutatorul stîn¬
ga-dreapta este în poziţia zero (fig.
3).

Amatorii care nu se mulţumesc cu
energia de trei sferturi de watt furni¬
zată de stabilizatorul din figura 1 îl
pot înlocui cu compensatorul auto¬
mat din figura 4, instalînd 5 sau 6
baterii tip R-14 sau R-20, înseriate
într-o carcasă din material plastic
(de tipul celor utilizate pentru ali¬
mentatoarele lămpii fulger din insta¬
laţiile fotografice), fixată prin inter¬
mediul unor coliere pe portbagaj,
sub şa.

Compensatorul permite alternato¬
rului să alimenteze instalaţia elec¬
trică a bicicletei, prin puntea redre¬
soare P-! (fig. 4), atît timp cît tensiu¬
nea redresată depăşeşte valoarea li¬
mită stabilită de poziţia cursorului
rezistenţei semireglabile ten¬
siune care menţine deschis tranzis¬
torul T 1 şi închis darlingtonul format
din tranz ist oarele T 2 şi 7 Ş . în aceste
condiţii, instalaţiile descrise mai sus
(far, claxon, semnalizatoare) func¬
ţionează fiind alimentate de alterna¬
tor, prin puntea redresoare, indife¬
rent de poziţia întrerupătorului /■,
(fig. 4). Chiar dacă se închide între¬
rupătorul l v curentul consumat din
bateria de 9 V este nul.

Cînd viteza de deplasare a vehicu¬
lului scade, se reduce şi turaţia al¬
ternatorului. Tensiunea din emitorul
tranzistorului 7 3 şi deci din instalaţie
tinde să scadă. Tensiunea furnizată
de dioda D bazei tranzistorului Ti
scade cu trei sferturi de volt mai
mult, datorită căderii de tensiune pe
dioda D ( (cu siliciu) şi, în conse¬
cinţă, se închide tranzistorul 7,,
care deschide pe 7 2 şi 73, permiţînd
astfel tensiunii din bateria de 9 V să
compenseze tensiunea în instalaţie
pînă la valoarea iniţială (circa 4,5 V,
tensiune generată de alternator la
turaţie medie).

în curînd apare suplimentul de modelism al revistei Tehnium, nu¬
măr specializat în domeniul construcţiilor aero, navo, racheto şi mo-
tomodelelor.

în cuprinsul suplimentului constructorii amatori vor găsi în exclu¬
sivitate planurile bricului „Mircea" şi avionului „Rombac", precum şi
interviul acordat de campionul mondial la micromodele.

în supliment mai sînt tratate probleme teoretice legate de con¬
strucţia şi exploatarea modelelor, sub semnătura unor sportivi de per¬
formanţă.

TEHNIUM 11/1982

2SB77W)

2SB77 (C) x2

2SA354(8)

CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABO¬
NA ADRESÎNDU-SE LA
ILEXIM — DEPARTA¬
MENTUL EXPORT-IM-
PORT PRESĂ, P.O.BOX
136—137, TELEX 11226,
BUCUREŞTI,STR. 13 DE¬
CEMBRIE NR. 3.

Tiparul executat la
Combinatul poligrafic «Casa Setatei!»

Redactor-şef: mg. IOAN ALBESCU
Redactor-şef adj. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHĂESCU
Redactor responsabil de număr: KRISTA FILIP
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU

INDEX 442121

MIHAI VALENTIN — Drăgăşani
Verificaţi starea tranzistoarelor cu
ajutorul unui betametru.
UNGUREANU CĂTĂLIN - Craiova
Transformatorul este dat pentru
varianta stereo.

în secundar se obţin 40 V şi 20 V.
în rest, respectaţi’ indicaţiile din
schemă.

AfUZÂ FLORIN — Piteşti
Dacă toate piesele sînt bune, ar
trebui să funcţioneze. Verificaţi
preamplificatorui în diferite puncte
cu o cască pentru a vedea unde se
întrerupe semnalul. Atenţie la co¬
nectarea tranzistoarelor.

DĂESCU 50NIŢĂ — Moldoviţa
Am reţinut sugestiile dv.
ŞTEFĂNESCU VALENTIN — jud.
Dolj

Instabilitatea imaginii poate pro¬
veni de la tubul PCL 85.

Vom publica construcţia unui sta¬
bilizator.

CUŞMĂ DAN — Baia de Aramă

Schema la care vă referiţi repre¬
zintă un montaj standard de utilizare
a tranzistorului BFY 90.

Dacă doriţi să construiţi un ampli¬
ficator de antenă, găsiţi scheme atît
în revistă cît şi în almanah.
BISTRIŢEANU LIVIU — Piatra
Neamţ

Ca să deschideţi tiristorul trebuie
să-i aplicaţi un potenţial între poartă
si catod. Aceasta se poate face cu
semnal de la un amplificator RC (de
exemplu: un etaj repetor pe emitor
R = 1—3kn, de pe rezistorul sarcina
se aplică semnal pe poartă) sau de
la un amplificator care are sarcină
un transformator. Becul şi tiristorul
se cuplează direct la reţeaua de cu¬
rent alternativ, nu cum aţi indicat
dv. prin intermediul unei punţi cu
diode. Eventual inspiraţi-vă din
schemele publicate.

Extinderea benzii UUS se obţine
prin schimbarea condensatorului va¬
riabil (variaţie mai mare a capacită¬
ţii).

REITLEP. ALEX — Cărei

Receptoare pentru telecomandă
au fost publicate în mai multe nu¬
mere ale revistei.

LIPOVEANU GH. - Petroşani
în casetofonul „Star' tranzistorul
T 101 este 2N2219. Se poate înlocui
cu BD 135.

VODĂ VASILE - Călăraşi

înlocuind multe componente în
schemă, rezultatul va fi cu totul altul
decît cel prezentat de autor. Merită
să fie experimentat în altă variantă,
poate obţineţi rezultate mai bune.
ŞERBAN VALENTIN — Bucureşti
Interesante propunerile dv. Am fi
bucuroşi să vă putem număra prin¬
tre colaboratorii redacţiei.
MUNTEANU DAN — Bacău
Caracteristica de frecvenţă a am¬
plificatorului depinde în primul rînd
de componentele folosite. La ampli¬
ficator puteţi folosi sarcina de 8 l>.
FLORESCU CRISTIAN - Bucureşti

Fiind un produs industrial, singu¬
rele modificări pe care le puteţi
aduce pentru accentuarea frecven¬
ţelor joase este să măriţi (dublaţi)
valorile condensatoarelor de cuplaj,
inclusiv a celui de ieşire.
ANASTASIU VIRGIL — Bucureşti
Verificaţi condensatoarele de fil¬
traj.

MUREŞAN FLORIN — Baia Mare

Puteţi procura din comerţ trans¬
formatorul pentru AS 2010.
BOIANGIU ADRIAN - Bucureşti
Scăderea tensiunii se datorează
transformatorului de reţea, aşa că
un stabilizator electronic nu ar fi de
folos.

Mai comod şi mai practic ar fi să
lăsaţi magnetofonul să funcţioneze
la un nivel acceptabil şi o parte din
semnal să fie aplicat unui amplifica¬
tor de putere.

TOPÎRCEANU ION — Timişoara
Amplificatoarele de antenă tip
„Electronica" sînt livrate acordate
pe un canal de televiziune. Alinie¬
rea circuitelor pentru recepţiona-
rea în condiţii optime a canalului
respectiv se face cu aparatură spe¬
cializată. Deci amplificatorul de pe
canalul 11 este greu de modificat să
funcţioneze pe alt canal. Vă reco¬
mandăm să construiţi deci dv. un
amplificator după una din sche¬
mele publicate în „Tehnium".

GHEAŢĂ BOGDAN — Bucureşti
în general, amplificatoarele de
putere nu se alimentează cu ener¬
gie electrică stabilizată fiindcă o
variaţie de ± 5% a tensiunii nu influ¬
enţează buna funcţionare a agrega¬
tului. Amplificatorul dv. deci poate ,
fi cuplat direct la tensiunea de 48 V
imediat după condensatorul de fil¬
traj.

Ca să aveţi 48 V tensiune conti¬
nuă, secundarul transformatorului
trebuie să debiteze 35 V, Folosiţi
sîrmă cu diametrul de 1 mm,

HUSTI ALEXANDRU — Bihor
Regulamentul de radiocomuni-
caţii prevede ca staţiile de teleco¬

mandă să aibă oscilator cu cuarţ.
DANCI MIHAI - Vişeu de Sus
La transformatoarele de frec¬
venţă intermediară pe 455 kH; se
folosesc 70 de spire CuEm 0,08,
condensatorul de acord are 1 nF.

Oscilatorul bit poate fi cuplat la
dioda de detecţie.

Blocul UUS din radioreceptorul
„Gloria" nu poate fi modificat uşor
pentru banda de 2 m.

DEAC ION - Bistriţa
Liniile orizontale de pe ecr
televizorului provin din oscila
de linii.

TUDOR ION — Caransebeş

Nu este nimic neobişnuit că r
ţionaţi programul 3 radio pe televizor.
Transmisiunile UUS sînt cuprinse în
banda I Tv. Circuitele integrate la
care vă referiţi sînt special construite
pentru receptoare Tv.

NEDELCU SORIN — jud. Mehedinţi
Este greu de stabilit tipul unor CI
numai după aspectul capsulei.
7QMPE RÂUL — Constanţa
Un oscilator LC poate fi vobulat
dacă variaţia frecvenţei se face cu o
diodă varicap, foarte comod în
gama 150—200 MHz. Ca tensiune
de comandă a diodei se aplică un
semnal liniar crescător. Markerii se
obţin de la un cuarţ cu frecvenţa de
1 MHz. Aceasta principial.

O schemă experimentată nu deţi¬
nem; dacă realizaţi un astfel de
montaj, luaţi legătura si cu redacţia
BOBOC OCTAVIAN - jud. Teleor¬
man

Graţie unor condiţii deosebite de
propagare, din cele relatate în scri¬
soare, postul Tv recepţionat prove¬
nea din Danemarca.

Publicăm cu precădere materia¬
lele primite de la cititorii care au ex¬
perimentat montajele.

PĂTRAŞ S. — Suceava
Cele mai indicate antene pentru
recepţia semnalelor UUS sînt cele
de tip Yagi cu dimensiuni pentru
canalul III Tv.

De tip miniatură,
receptorul SHARP-
BP 110 lucrează în
banda undelor me¬
dii, 520—1 650 kHz.
Avînd o sensibili¬
tate de 70 MV/m,
dezvoltă o putere
de 150 mW, ali¬
mentat cu o ten¬
siune de 3 V.

Primul tranzistor
este convertor au-
tooscilator, debitînd
un semnal de
445 kHz, care apoi
este amplificat de
două etaje.

După detecţie,
componenta de au-
diofrecvenţă este
amplificată de trei
tranzistoare 2SB77.

în repaus, apara-
tul consumă
13 mA, iar în am¬
plificare maximă
100 mA.