Tehnium/1991/9107

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

m. 248 7/1991

TEHNICA MODERNĂ .

Decodor D2 MAC

INIŢIERE ÎN

RADIOELECTRONICĂ .

Unitest

ABC: Verificarea triacelor

CQ-YO..

GLORIA — receptor pentru
radioamatorii începători
ZX-SPECTRUM - pentru
măsurători de frecvenţă

LABORATOR ..

Punte RC
Divertisment
Detector de tensiune

TEHNIUMTV .

Acord digital TV

SERVICE .

Casetofonul M536—SD

AUTOMATIZĂRI .

Dispozitive de comandă cu
senzor Hali
Alarmă auto
LA CEREREA

CITITORILOR .

Etajul de baleiaj cadre
CITITORII RECOMANDĂ.

Cuptor mobil

ATELIER .

Osciloscop

Util

REVISTA REVISTELOR .

Comutator
Regulator de ton
Tx — 80 m
TDA 2310

MAGAZIN TEHNIUM .

Amplificatorul C 1001

PUBLICITATE .

REVISTA LUNARA
PENTRU CONSTRUCTORI!
AMATOR!

ADRESA REDACŢIEI: „TEHNIUM ",

BUCUREŞTI, PIAJA PRESEI LIBERE NR. 1,

COD 79784, OF. P.T.T.R. 33,

| SECTORUL 1, TELEFON: 18 35 66—17 60 10/2059

| PREŢUL 15 LEI

TEHNICĂ MODERNĂ

DECODOR

D2 MAC

TIBERIU URSOIU. MIRCEA BRANZAN

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Schema ce va fi prezentata este,
de fapt, partea HARD a decodorului
şi nu prezintă dificultăţi deosebite în
ceea ce priveşte reglajul, acesta fi¬
ind asigurat (> 95%) prin SOFT-ul
asociat, conform unui tabel specific
de programare ce se configurează
prin intermediul computerului
IBM/compatibil PC.

Schema de principiu

în acest moment avem practic ele¬
mentele necesare înţelegerii funcţio¬
nării schemei electrice, cu atît mai
mult cu cît circuitele anexă (amplifi¬
cator video) nu prezintă probleme
deosebite. Astfel de circuite de am¬
plificare BASE-BAND au mai fost
prezentate chiar în cadrul revistei
„TEHNIUM“.

Conform figurii 15, semnalul ana¬
logic intră în VCU2133 la pinul 35,

de unde este preluat şi convertit
într-un semnal digital pe 7 biţi şi
transmis la DMA2270 (prin V0.:'.V6)
ce efectuează prelucrarea a trei
componente de bază: sunet, date,
crominanţă + luminanţă.

Semnalul de luminanţă prelucrat
este furnizat — via L0...L7 — circui¬
tului VCU2133, care realizează con¬
versia digital-analogică. Acelaşi par¬
curs îl au şi semnalele diferenţă de
culoare digitizate şi transmise multi-
plexat pe 4 biţi (C0...C3).

După conversie şi dematriciere
vom găsi la pinii 28, 27, 26 ai C.l.-u-
lui VCU2133 semnalele analogice R,
G, B corespunzătoare semnalului
original emis, care sînt trecute prin
filtre ce limitează banda video la 5
MHz. Urmează cîte un etai repetor
ce debitează pe /b îi, astgurind o va¬
loare de v'irf a semnalului de 1 V.

Ieşirea sincro compozit se obţine
direct de la DMA2270 la pin 53. Se
foloseşte şi în acest caz la ieşire un
etaj repetor.

DMA2270, semnalele sînt transţnise
procesorului pentru sunet AMU2485
(SCLK, SDAT, AClOCK-, SIDENT).
Acesta poate furniza simujian pîna
la patru căi audio. Selecţionarea
unuia din aceste programe (mono)
sau a două programe cdmbin'at (ste¬
reo) se face prin intermediul
SOFT-ului destinat funcţionării de¬
codorului.

în montajul ce va concretiza
schema dată s-a prevăzut totuşi un
comutator ce va permite selectarea
unei căi audio stereo.

Semnalul generat cu ajutorul cu-
arţului Q2 — pinii 16, 17 DMA2270
— este utilizat exclusiv la prelucra¬
rea semnalului audio.

MCU2632 generează cu ajutorul
lui Q1 semnalul de tact ce guver¬
nează întreg sistemul.

Aşa cum am specificat, „interfaţa-
rea‘‘ semnalului BASE-BAND cu de¬
codorul D2 MAC se face printr-o

TEHNIUM 7/1991

iNIŢIERE IN RADIOELECTRONICA

■ ester pentru identificarea şi ve¬
rificarea diodelor semiconductoare
obişnuite sau „speciale"

Printr-o singură testare comodă,
aparatul vă indică prompt, conclu¬
dent şi foarte sugestiv dacă:

— dispozitivul verificat (mai) este
o diodă semiconductoare validă,
precizînd în acest caz şi modul în
care ea a fost racordată la borne,
deci implicit dispunerea terminalelor
anod-catod;

— dispozitivul testat, fost sau nu
diodă, nu (mai) poate servi ca diodă
semiconductoare, fiind ori întrerupt
intern, ori scurtcircuitat - (străpuns)

O inventariere mintaia a metode¬
lor clasice de verificare (cu ohmme-
trul; cu o baterie şi un bec adecvat
sau un LED plus cuvenita rezistenţă
de limitare; cu o baterie, un miliam-
permetru şi o rezistenţă corespunză¬
toare; cu o sursă de curent constant
şi un voltmetru etc.) confirmă nece¬
sitatea testării bilaterale, dar poate
sugera în acelaşi timp ideea care stă
la baza uni-testerului propus: anume
de a se renunţa la polarizarea sepa¬
rată, directă şi apoi inversă, a dio-

„directă", a la A şi c la C, luminează
LI, respectiv pentru conexiunea „in¬
versă" a la C şi c la A — luminează
L2). De preferinţă becurile vor fi co¬
lorate diferit sau li se vor ataşa
măşti/ căpăcele transparente din
plastic de culori diferite.

Bătrînă cum este, această variantă
dă încă rezultate foarte bune la tes¬
tarea sumară a diodelor, cu condiţia
ca operatorul să ştie anticipat, cu si¬
guranţă, că dioda verificată suportă
fără riscuri curentul maxim impus

cedent, anume prin dublarea numă¬
rului de LED-uri pe fiecare „rarrţură"
de conducţie. LED-urile au fost no¬
tate aici prin iniţialele R- (roşu) şi V
(verde) după culoarea aferentă,
afectate de indicii 1 sau 2, cores¬
punzători „ramurii" din care fac
parte. Funcţionarea este principial
aceeaşi, cu deosebirea că în loc de.
un singur LED aprins pentru un
sens de conducţie vor lumina acum
două, de culori diferite (cele plasate
pe ramura respectivă)..

Dacă mai convenim să rearanjăm
puţin topografia schemei, dispu-
liînd LED-urile ca în figura 6 (R1 şi
V2 „în dreptul" bornei A, respectiv
VI şi R2 „în dreptul" bornei C), vom
deduce imediat motivul complicării
propuse. Anume, pentru o diodă Dx

a(anod) D_ (catodic

o- h- 0

0 Polarizare directa Q
(Conducţie "buna"cu cădere
specifica de tensiune]

0 Polarizare inversa 0
(blocare "totală")

urc .
6t15V/50Hz

~w~

Di LED 1—V

02 LED2-R

ăi

a c

Pagini realizate de fiz, ALEX. MARCULESCU

a c

sau cu conducţie bună, sensibil
egală pe cele două sensuri de pola¬
rizare; şi în acest caz sînt puse în
evidenţă sugestiv cele două situaţii
extreme.

Amatorilor care se confruntă frec¬
vent cu verificarea diodelor semi¬
conductoare obişnuite sau „spe¬
ciale" (LED-uri, fotodiode, diode în¬
corporate în punţi redresoare, jonc¬
ţiuni de tranzistoare etc.) le propun
să se convingă singuri de utilitatea
şi avantajele oferite de acest tester.

Foarte pe scurt, verificarea unei
diode implică — în cea mai sumară
variantă posibilă — punerea în evi¬
denţă a conducţiei „bune" în polari¬
zare directă, precum şi a blocării
„totale" în polarizare inversă. Facto¬
rii cantitativi mascaţi între ghilimele,
ca şi mulţi alţii (căderea de tensiune
în direct, sensibilitatea cu tempera¬
tura, gradul de iluminare etc.) vor fi
apreciaţi ulterior, prin măsurători
specifice, dacă ne interesează în
mod expres, şi fiind variabili de la
un exemplar la altul, dar mai ales
dependenţi de natura diodei testate
(materialul semiconductor, puterea
de disipaţie, destinaţia, tipul, produ¬
cătorul etc.).

în etapa de verificare „sumară",
deci, cînd căutăm un simplu răs¬
puns de forma „da" sau „nu“, avem
de-a face, de regulă, cu minimum
două testări separate, corespunză¬
toare celor două sensuri posibile de
polarizare şi reamintite prescurtat în
figura 1.

dei, cu indicaţie succesivă, îniocu-
ind-o printr-o polarizare alternativă
cu frecvenţa suficient de mare.

Problema fiind pusă, nu ne mai
rămîne decît să ne imaginăm o me¬
todă eficientă de separare a celor
două sensuri de polarizare, astfel ca
traductoarele utilizate pentru „afi¬
şare" să poată prelua .independent
(şi, practic, sincron) informaţia ce li
se oferă. Iar cum dioda însăşi este
dispozitivul cel mai simplu destinat
separării de sensuri, vom apela în
cele ce urmează tot la diode pentru
atingerea scopului propus.

O primă variantă clasică în sensul
arătat este reamintită în figura 2. Ea
foloseşte pentru alimentare tensiu¬
nea alternativă joasă din secundarul
unui transformator de reţea, Tr (de
sonerie sau similar), în funcţie de
care se aleg cele două beculeţe, LI,
L2 (tip telefonice sau recuperate de
la' trenuleţele electrice, maşinuţe-
le-jucării etc., avînd un curent nomi¬
nal cît mai redus). Diodele de sepa-
rare, Dl, D2 (din seriile
1N4001— 1N4007, 1N4148. 1N914
etc.) permit becurilor să investi¬
gheze separat, fiecare pe semialter-
nanţa corespunzătoare, comporta¬
rea diodei testate, Dx, conectată în
orice poziţie la bornele A—-C. Prin
simpla apăsare a butonului B, cu
contacte normal-deschise, putem
afla astfel dacă dioda Dx este între¬
ruptă (ambele becuri stinse), scurt¬
circuitată (ambele becuri aprinse)
sau bună (un singur bec aprins), cu
precizarea suplimentară, în acest ul¬
tim caz, a modului cum a fost ea ra¬
cordată la borne (pentru conexiunea

de becuri. Automat, gama Dx inves-
tigabilă se reduce simţitor, fiind ex¬
cluse unele joncţiuni semiconduc¬
toare, ca de pildă fotodiodele,
LED-urile, joncţiunile unor fototran-
zistoare sau tranzistoare de mică
putere etc.

Metoda poate fi ameliorată în
această privinţă prin folosirea unor
„beculeţe" cu consum de curent
sensibil redus, foarte uşor accesibile
la ora actuală şi gata colorate:
LED-urile. Ele mai oferă şi avantajul
unor tensiuni de alimentare mult
mai mici (cădere directă maximă de
cca 2,2—2,5 V pentru cele verzi).
Exemplul din figura 3 este la fel de
bine cunoscut, cu precizarea —
ştiută şi ea — că în acest caz se im¬
pune obligatoriu intercalarea unei
rezistenţe de limitare, R. Valoarea
lui R se dimensionează astfel ca la
tensiunea de alimentare maximă
scontată, în ipoteza unei diode Dx
străpunse, curentul mediu prin fie¬
care LED să nu depăşească cca 15
mA. De exemplu, pentru U = 8 V,
putem lua R *= 180 220 H.

Dacă lucrăm cu tensiune alterna¬
tivă suficient de joasă, astfel ca
LED-urile să nu fie puse în pericol
(se ştie că ele admit, de regulă, ten¬
siuni inverse relativ mici), putem
chiar elimina din montaj diodele Dl
şi D2, încredinţînd tot LED-urilor şi
funcţia de separare a semialternan-
ţelor. Ajungem astfel la varianta
(poate) cea mai simplă reamintită în
figura 4.

Din motive ce se,vor vedea ime¬
diat, soluţia din figura 5 propune o
complicare uşoară a montajului pre-

„bunâ", vor lumina simultan LED-u¬
rile:

— R1 (în dreptul lui A) şi VI (ÎA
dreptul lui C) în cazul conexiuun^
„directe", cu anodul la A şi catodul
la C, respectiv

— V2 (în dreptul lui A) şi R2 (în
dreptul Iui C) în cazul conectării
„inverse" a lui Dx.

Prin urmare, culoarea LED-ului
aprins în dreptul fiecărei borne ne
va spune sugestiv care anume ter¬
minal al diodei Dx se află conectat
la acea bornă, după convenţia uşor
de reţinut: R = roşu = plus = anod; V
= verde = minus = catod.

O sugestie simplă de realizare a
acestui tester este propusă în figură
7. Corpul său poate fi o cutiuţă din
plastic (de exemplu din acelea în
care sînt ambalate unele stilouri sau
pixuri), găzduind în interior rezis¬
tenţa de limitare R şi conexiunile,
conform schemei.

Pe la o extremitate se introduce
cordonul de alimentare cu tensiune
alternativă, iar la cealaltă sînt mon¬
tate „bornele" A şi C, preferabil însă
sub forma unor sonde metalice fle¬
xibile. Pe panoul frontal se mon¬
tează butonul B (eventual un mi-
croîntrerupător) şi, de asemenea,
cele patru LED-uri indicatoare.

(CONTINUARE IN NR. VIITOR)

TEHNIUM 7/1991

ABC: VERIFICAREA TRIACELOR

ciu), triacului ce urmează^ a fi verifi-j
cat trebuie să i se determl-ne cu c|r-jj
titudine măcar terminalul poartă
G. Această operaţie .se poate efec¬
tua simplu cu un ohmmetru, obser-1
vînd faptul că între terminalele TI şi
T2 (cu poarta „în aer“), conducţia
este practic nulă în ambele sepsuri,
pe cînd între G şi TI conducţia este
foarte bună, aproximativ egală pe;
cele două sensuri. *

Dacă veţi accepta invitaţia de a;
improviza acest montaj măcar pen-j
tru verificare sau „joacă" (de ce nu.
chiar îmbunătăţire), am convingerea|
că mulţi dintre posesori vor fi tentaţi*
chiar să-l treacă „pe curat", în vede¬
rea utilizării ca tester pentru tria.ce
sau tiristoare şi diode redresoare de;
putere.

Triacul (Triode Alternating
Current) — sau tiristorul bidirecţio¬
nal, cum i se mai spune uzual —
este încă relativ puţin răspîndit în
montajele constructorilor amatori.
Aceasta însă nu în primul rînd din
cauza performanţelor lui mai mo¬
deste în comparaţie cu ale tiristoru-
lui obişnuit (neajunsuri compensate,
dacă nu chiar umbrite de avantajul
major al bidirecţionalităţii), cît mai
ales datorită disponibilităţii sale re¬
duse pe piaţă, chiar şi în momentul
de faţă, ca şi* insuficienţei materialu-
| lui documentar existent.

I Amatorul care procură pentru
; prima oară un triac şi arde de ne-
i răbdarea firească de a-l vedea func-
iţionînd se confruntă cu mari semne
i de întrebare, începînd chiar cu ba-
î nala identificare a terminalelor, în
(corespondenţa structură — simbol
dispozitiv/capsulă (notaţii,, di-
| verse, adeseori ambigue sau contra¬
dictorii), continuînd cu testarea
funcţională propriu-zisă şi termi-
nînd, într-o primă fază de investi¬
gare sumară, cu interpretarea date¬
lor de catalog, a precizărilor şi reco¬
mandărilor producătorului.

în cele ce urmează ne vom referi
concret la triacele din seriile
TB6N2... 6 şi TB10N2... 6 (produse
de I.P.R.S.— Băneasa), pentru care
se pot găsi relativ uşor datele esen¬
ţiale de catalog (de pildă în „Agenda
radioelectronistului", autor N. Dră-
gulănescu, „Practica electronistului
amator", colectiv de autori, „Teh-
niurn" nr. 6/1983 etc., eventual chiar
— mai puţin probabil — foaia de ca¬
talog al firmei producătoare).

După cum vă puteţi convinge sin¬
guri, spmnele de întrebare apar
deja, iar reclama ce li se face aces¬
tor dispozitive (nu foarte sensibile şi
nici destul de rapide, cu funcţionare
| negarantată în „cadranul •IV", cu un
curent maxim admis de 6 A, respec¬
tiv 10 A, dar cu căderea de tensiune
[ maximă specificată pentru valori l r
î sensibil mai mari, de 8,5 A, respectiv
i 14 A) nu este nici ea prea încuraja-

trul sau cu o sursă de tensiune, un
bec şi o rezistenţă) pot sta la baza
unei proiectări judicioase a diverse¬
lor aplicaţii dorite, prin dimensiona¬
rea corespunzătoare a circuitelor de
comandă, selecţionarea variantelor
optime de polarizare, evitarea mo¬
durilor nesigure sau puţin sensibile
etc.

Astfel fiind pusă problema, soluţia
se conturează clar de la început.
Vom avea nevoie de o sursă de ali¬
mentare care să ofere ambele pola¬
rităţi pentru tensiunea V r , cu posibi¬
litatea de a le selecta separat pe fie¬
care în parte, ca şi „simultan" (repe¬
tate alternativ la intervale scurte de
timp). De asemenea, blocul de ali¬
mentare trebuie să permită selecta¬
rea în acelaşi mod a polarităţilor
tensiunii V G , independentă de selec¬
ţia precedentă, pentru a putea efec¬
tua toate cele patru combinaţii men¬
ţionate. în fine, se mai impune intro¬
ducerea în circuitul de comandă a
unui element reglabil (potenţiometru
cu gradare adecvată a cursei ac¬
tive), pentru a putea face, măcar
prin comparaţie, aprecieri cantitative
ale sensibilităţilo.. Ideal ar fi ca în
serie cu acesta să se introducă şi un
miliampermetru c.a. Un ultim deta¬
liu, pe care cu siguranţă l-aţi remar¬
cat (căci nu se poate să nu fi tras cu
ochiul încă la figura 4), îl reprezintă
introducerea opţională — dar ex¬
trem de utilă — a unor indicatoare
cu LED-uri diferit colorate pentru
polarităţile selecţionate ale tensiuni¬
lor Vr şi V G . De exemplu, foarte su¬
gestivă mi s-a părut soluţia „clasică"
de a marca prin aprinderea unui
LED roşu polaritatea plus, prin
aprinderea unuia verde minus, iar
prin aprinderea simultană a ambe¬
lor, prezenţa tensiunii alternative.

Testerul propus în figura 4 nu mai
necesită, cred, nici un fel de expli¬
caţii suplimentare, poate doar men¬
ţiunea că înainte de racordare la
bornele TI, T2, G (preferabil un so-

dispunerea terminalelor, ca sa nu
mai vorbim de notaţii), ca şi datele
comune privind valorile maximale
ale unor parametri, sintetizate în ta¬
bel (cifrele 2, 3, 4, 5 sau 6 de la
„coada" numelui specificînd sutele
de volţi pentru tensiunea directă,
V D , şi pentru tensiunea inversă, V«,
suportată maximal de dispozitiv).

Pentru a lămuri şi precizarea im¬
portantă privind funcţionarea nega¬
rantată în cadranul IV (şi recomand
în acest sens lucrarea „Dispozitive şi
circuite electrice", de D. Dascălu, M.
Profirescu, A. pusu şi I. Costea, Edi¬
tura Didactică şi Pedagogică, Bucu¬
reşti, 1982), trebuie să ţinem cont de
modul specific de funcţionare a tria¬
cului, ca tiristor bidirecţional —
dacă vreţi, mai sugestiv, două tiris¬
toare în antiparalel — cu posibilita¬
tea teoretică, de amorsare pentru
ambele polarităţi ale tensiunii de co¬
mandă pe poartă, V G . Din combina¬
rea celor două tensiuni, V T şi V G ,
ambele cu cîte două polarităţi posi¬
bile, rezuită astfel patru moduri dis¬
tincte de funcţionare, si anume:

I) V T > 0 şi V G > 0;

II) V T > 0 şi V G < 0;

III) V T < 0 şi V G <0;

IV) V T < 0 şi V G > 0.

Investigarea practică a acestor

moduri de lucru pentru orice exem¬
plar concret de triac este singura în
măsură să confirme cu certitudine
identitatea dispozitivului (spre a nu-l
confunda cu ifn tiristor obişnuit, de
exemplu, care se limitează la modul
I de operare), .integritatea sa (bun
sau defect şi în ce fel anume), ca şi
să aprecieze cantitativ sensibilitatea
comenzii pe poartă, variabilă semni¬
ficativ de la un exemplar la altul, dar
şi de la un mod de funcţionare la al¬
tul. Informaţiile obţinute printr-o
astfel de testare „analitică" (spre de¬
osebire de răspunsurile vagi, glo¬
bale, date de încercarea cu ohmme-

Trîaca TB6N2...6
şi TB10N2...6
Capsula TQ220
(partea metalizată
? 1n jos)

Printr-o „mediere" adecvată (şi,
bineînţeles, confirmată experimen¬
tal), putem reţine configuraţia struc¬
turală a triacului dată în figura 1,
simbolul corespunzător acestei no¬
taţii, precizat în figura 2, tipul
capsulei, TO220, reamintit în figura
3 (atenţie, sînt dubii mari privind

TB6N2...6 6 200...600 100 3

TB10N2...6 10 200..,600 100 3

Ki Selecţie Vj

1N4002

.1N4002

1N4002

Reglaj

\sensibili

-tate

Triac testat

Introducere. Construirea unui re¬
ceptor pentru benzile rezervate ra¬
dioamatorilor nu este o problemă
prea simplă pentru începători. Sînt
necesare multe componente active
şi pasive, aparatură de laborator
pentru efectuarea reglajelor şi, bi¬
neînţeles,... experienţă. O soluţie
care „ocoleşte" aceste necesităţi ar
fi aceea a adaptării unui radiorecep¬
tor existent, de construcţie indus¬
trială, prevăzut cu gamă de US pen¬
tru posturile de radiodifuziune. în
acest caz, „investiţia" se reduce la
numai... 25 de lei!

în acest articol prezentăm modifi¬
cările care sînt necesare pentru
transformarea radioreceptorului
GLORIA în receptor pentru două

K =

-fe-Vi

Pentru un radioreceptor obişnuit,
cu o singură gamă de US, factorul
de acoperire este de 3 (6—18 MHz),
în acest caz, variaţia capacităţii to¬
tale (Ct + Cv) este cuprinsă între
38—350 pF. La radioreceptorul
GLORIA, gama US este divizată în
două subdomenii, cu factor de aco¬
perire de cca 1,65: US1 (5,9—9,9

14 000—14 350 kHz. Se constată că
factorul de acoperire pentru banda
de 7 MHz este de 1,04, iar pentru
banda de 14 MHz este de 1,025. în
consecinţă, vor trebui găsite soluţii
de obţinere a unei variaţii de capaci¬
tate (la rotirea completă a conden¬
satorului variabil de 11—323 pF),
într-un raport mult mai redus decît
în cazurile anterioare, respectiv 1,03
pentru banda de 7 MHz şi 1,05 pen¬
tru banda de 14 MHz. In figura 2
sînt arătate aceste soluţii. Cele două

2/1981, pag. 21). In figura 3, coloa¬
nele d şi f corespund celor doua
benzi de scurte, rîndurile 1, 2, 3 cir¬
cuitelor de intrare, iar rîndurile 7, 8,
9 circuitelor oscilatorului local. Pen¬
tru o înţelegere corectă a indicaţiilor
din figura 3 se arată mai jos operaţi¬
ile ce trebuie făcute. Se desfac pun¬
ţile existente între 9a şi 9d, respectiv
între 9d şi 9f. Condensatorul stiro-
flex, existent între 9f şi 9h, se dezli¬
peşte din punctul 9f şi se lipeşte la
punctul 9a. între punctele 9a şi 9d
se conectează un condensator de 30
pF, iar între punctele 9a şi 91 un
condensator de 51 pF. între 8d şi
masă (7d) se conectează un con¬
densator de 115 pF ,iar între 8f şi
masă (7d) un condensator de 237

dintre benzile rezervate radioamato¬
rilor. Am ales radioreceptorul GLO¬
RIA datorită parametrilor buni, dar
şi pentru că este destul de răspîndit.
Referitor la cele două benzi, ne-am
oprit asupra celor de 20 m şi 40 m,
din motive de ordin tehnic, („cad" la
mijlocul celor două subdomenii de
US ale radioreceptorului) şi pentru
că sînt cele mai „populate". Pornind
de la ideea că aparatul pe care îl
vom adapta este în perfectă stare de
funcţionare şi că urmează să fie fo¬
losit în continuare şi pentru recep-
ţionarea posturilor de radiodifuziune
pe celelalte lungimi de undă (UL,
UM, UUS), am urmărit găsirea unei
variante în care modificările să fie
minime, să nu se scoată şi să nu se
înlocuiască piese de pe plăcile de
cablaj, să permită oricînd revenirea
la schema iniţială şi să nu afecteze
funcţionarea pe celelalte game de

receptor pentru radioamatorii
începători

AURtLIAN LAZAROIU, CĂTĂLIN LAZAROIU. YG3 —200084/BU

MHz) şi US2 (11,5-18 MHz). în
acest caz, variaţia capacităţii totale -
este cuprinsă între 40—110 pF. Pen¬
tru obţinerea acestui domeniu de
variaţie a capacităţii, condensatorul
variabil este înseriat cu un conden¬
sator fix, ca în figura 1 b. Pentru
benzile de radioamatori de 7 MHz şi
14 MHz, domeniul de variaţie a frec¬
venţei oscilatorului local va fi cu¬
prins între 7 455—7 555 kHz, res¬
pectiv 14 455—14 805 kHz. Aceste
domenii rezultă din adăugarea valo¬
rii frecvenţei intermediare a recepto¬
rului (455 kHz) la limitele domeniu¬
lui de frecvenţă alocat celor două
benzi, respectiv 7 000—7 100 kHz şi

lOOpF

condensatoare înseriate cu conden¬
satorul variabil puteau fi înlocuite cu
unul singur, de capacitate echiva¬
lentă, dar ne-am propus iniţial să nu
înlocuim piese pe placa de cablaj.

Practic, aceste modificări se vor
face conform indicaţiilor din figura
3. Comutatorul de game este văzut
dinspre faţa plantată; circuitele de¬
senate cu linie punctată sînt cele
iniţiale, iar cele desenate cu linie
plină corespund modificărilor con¬
form figurii 2. Notarea secţiunilor
comutatorului şi unele precizări din
acest articol se referă la schema ra¬
dioreceptorului GLORIA 3 (publi¬
cată şi în revista TEHNIUM nr.

pF. Acestea au fost modificările din
circuitul oscilatorului local.

O altă modificare vizează circui¬
tele de intrare. Pentru simplificarea
* lucrurilor, se renunţă la acordul va¬
riabil al circuitelor de intrare, înlo-
cuindu-se cu un acord fix, făcut la
mijlocul benzilor. în acest şpop se
desfac punţile dintre punctele 3a şi
3d, 3d şi 3f, 3f şi 3h. Se face purite
directă între punctele 3a şi 3h. între
3d şi masă (Ic) se conectează un
condensator de 68 pF, iar între 3f şi
masă (le) un condensator de 82 pF.
Toate cele şase condensatoare
adăugate vor fi cu stiroflex şi se vor
lipi pe contactele comutatorului. Se
atrage atenţia ca lipirea acestor
condensatoare să se facă rapid; în
caz contrar, comutatoarele se pot
deteriora, fiind din material plastic.
Deconectarea punţilor se va face
prin tăiere şi nu prin dezlipire cu

Ctot=38-350pF

7 MHz

11-323pF
Ctot-iO-IIOpF

undă. în urma adaptărilor făcute,
subdomeniul US1 corespunde ben¬
zii de 7 MHz, iar US2 corespunde
benzii de 14 MHz.

Prezentarea problemelor şi rezol¬
varea lor. Modificările vizează, în
principal, reacordarea circuitelor din
oscilatorul local şi din etajul de in¬
trare şi posibilitatea de a recepţiona
tipurile de modulaţie specifice, CW
şi SSB. Cea mai importantă modifi¬
care constă în determinarea şi
schimbarea elementelor din circuitul
acordat al oscilatorului local pentru
ca acesta să acopere domeniile de
frecvenţă corespunzătoare celor
două benzi. Pentru început este ne¬
cesară o succintă punere în temă.
Configuraţia tipică a circuitului LC
din oscilatorul local al unui receptor
superheterodină este indicată în fi¬
gura 1 a. Prin schimbarea capacităţii
de la valoarea minimă la cea ma¬
ximă (pentru condensatoarele varia¬
bile uzuale 11—323 pF), frecvenţa
generată de oscilator variază de la o
valoare maximă la una minimă. Ra¬
portul acestor două frecvenţe deter¬
mină factorul de acoperire al dome¬
niului, K. Deci

CAF

l k j i

UM US 1

OO 0 0

0 0 o o

o o o o

US 2 UUS

o p o o
/68pF

O O 0 0

OO 0 0

0 0 QO

i/prH5pF

cr* 6c 1n r oo

({ ° r o~yo

. / \ _

6
7

TEHNIUM 7/1991

ZX-SPECTRUM
PENTRU MÂSU!
DE FRECVENŢĂ

letconul.

O altă problemă importanta se re¬
feră ia posibilitatea de a recepţiona
semnale modulate CW sau SSB.
Este bine cunoscută metoda utiliză¬
rii unui oscilator separat cu frec¬
venţă apropiată de cea a frecvenţei
intermediare (BFO). Deoarece
ne-am propus iniţial ca modificările
şi investiţiile să fie minime, am ape¬
lat la o soluţie extrem de simplă, dar
care asigură o demodulare bună în
cele mai multe situaţii. Este vorba
de o buclă de reacţie, printr-un sin¬
gur condensator, între intrarea şi ie¬
şirea amplificatorului de frecvenţă
intermediară, fără ca aceasta să
afecteze semnificativ funcţionarea
pe celelalte game de undă. Practic,
se conectează un condensator fix
de 30—82 pF între emitoru! tranzis¬
torului T6 şi priza primei bobine de
frecvenţă intermediară L302.
Această priză corespunde punctului
de legătură 17 după placa P22253
(amplificator, frecvenţă interme¬
diară, detector). După ce s-a tatonat
valoarea condensatorului,'el se va
lipi între cele două puncte, pe par¬
tea cablată. Terminalele condensa¬
torului vor fi introduse în tub izolant
pentru a nu atinge sau scurtcircuita
trasee ale cablajului.

Altă modificare menită să amelio¬
reze recepţia constă în deconecta¬
rea circuitului de corecţie fiziolo¬
gică, corecţie incompatibilă cu o
bună redare a semnalelor vorbirii
jsau a celor telegrafice. Practic, se
'realizează prin dezlipirea firului de
la priza intermedia/ă a potenţiome-
trului de VOLUM. în aceeaşi ordine
de idei se recomandă ca în timpul
folosirii receptorului pentru benzile
de radioamatori, reglajul de ton co¬
respunzător frecvenţelor joase să fie
pus pe poziţia de maximă atenuare
a acestor frecvenţe, adică rotit com¬
plet în sens invers acelor de ceas.

Operaţia cea mai delicată constă
în „tragerea 1 * în bandă. Soluţia
ideală ar fi aceea de a folosi un ge¬
nerator de RF, modulat. Prin reglajul
conjugat al condensatorului semire-
glabil C219 şi al inductanţei bobinei
L209 (prin rotirea miezului), respec¬
tiv 0222 şi L209, se va ajunge în si-

perirea corectă a benzilor a cores¬
puns situaţiei în care miezurile celor
două bobine oscilatoare au fost de-
şurubate cîteva ture.

O altă intervenţie posibilă, care ar
fi dus la mărirea selectivităţii prin
îngustarea benzii de trecere a ampli¬
ficatorului de frecvenţă interme¬
diară, ar fi fost aceea de a modifica
cuplajul între circuitele acordate,
prin schimbarea condensatoarelor
de cuplaj. Date fiind accesul relativ
dificil la aceste condensatoare şi ris¬
cul de a influenţa negativ stabilita¬
tea amplificatorului de frecvenţă in¬
termediară, nu am făcut această
modificare. De asemenea, nu am
considerat absolut necesară o ex¬
tensie, dat fiind raportul mare de
demultiplicare la axul condensatoru¬
lui variabil. Pentru cei care doresc
totuşi 6 extensie eficientă, recoman¬
dăm schema din figura 4.

Concluzii. Cu piese puţine şi
transformări minime, am obţinut un
receptor deosebit de eficient pentru
faza de început a activităţii de ra¬
dioamator. Cu o antenă de numai
3—4 m (situată pe un balcon), ra¬
cordată la mufa de antenă exte¬
rioară a radioreceptorului GLORIA,
este posibilă şi recepţionarea de
DX-uri, în condiţii de propagare
bună.

în încheiere, cîteva consideraţii
referitoare la posibilitatea folosirii
unui radioreceptor defect. De cele
mai multe ori, aparatele sînt „aban¬
donate" din cauza ieşirii din func¬
ţiune a amplificatorului audio, a de¬
teriorării sistemului de comutare a
gamelor de undă şi, uneori, din
cauza spargerii feritei-antenă (în
acest caz aparatul nu mai funcţio¬
nează pe gamele UL şi UM). Dacă
etajele de radiofrecvenţă şi cele de
frecvenţă intermediară sînt în stare
de funcţionare, aparatul poate fi „re¬
cuperat". Dacă amplificatorul audio
nu mai poate fi reparat, se înlătură
placa cu cablajul corespunzător si
se înlocuieşte cu o altă placă pe
care se montează un amplificator
mult mai simplu, pentru audiţie în
căşti. Dacă sistemul de comutare a
gamelor nu poate fi reparat, con¬
structorul poate renunţa la comuta-

Or. ing. ŞERBAN RADU IONESCU. Y03AV0

In ultimul timp asistăm tot mai mult la tendinţa de extindere a aplica¬
ţiilor calculatoarelor personale pe 8 biţi în practica amatorilor de con¬
strucţii electronice şi pasionaţilor de informatică.

O clasă largă de aplicaţii o constituie măsurarea parametrilor mărimi¬
lor electrice. Dintre aceşti parametri, frecvenţa unor semnate periodice
•prezintă avantajul necesităţii unei interfeţe extrem de simple, care în
unele situaţii poate chiar lipsi.

Programul care constituie subiectul articolului de faţă transpune prin¬
cipiul de funcţionare al unui frecvenţmetru clasic, asa cum este el rea¬
mintit în figură. Semnalul a cărui frecvenţă trebuie măsurată este amplifi¬
cat şi transformat în impulsuri de către amplificatorul formator (1).
Aceste impulsuri sînt numărate de numărătorul decadic (3) în intervalul
de timp cît poarta (2) este deschisă. Deschiderea si închiderea porţii se
efectuează prin intermediul circuitului (4), care produce impulsuri de du¬
rată etalon.

Prin programul prezentat în tabel, conceput pentru calculatoarele
compatibile ZX-Spectrum, timpul de observare a semnalului (echivalent
deschiderii porţii (2)) este de o secundă, frecvenţa semnalului putînd fi
determinată deci pînă la hertz.

Frecvenţa maximă ce se poate măsura este de aproximativ 17 700 Hz,
fiind limitată de durata procesului de eşantionare adoptat pentru detec¬
tarea şi numărarea tranziţiilor ce apar în semnalul amplificat si format.
Din acelaşi motiv precizia absolută a măsurătorii este influenţată de fac¬
torul de umplere al semnalului format, fiind cu atît mai bună cu cît
acesta este mai apropiat de 50%. »

Lansarea în execuţie a programului se realizează prin comanda RÂND
USR 40 000, iar semnalul cu frecvenţă necunoscută se aplică direct la
portul 254 al calculatorului (borna „EAR" la ZX SPECTRUM), utilizîn-
du-se, astfel, amplificatorul-formator încorporat în calculator.

Personal utilizez frecvent acest program, împreună cu o casetă etalon
(avînd înregistrat un semnal sinusoidal cu frecvenţa de 1 kHz), la verifi¬
carea stării părţii mecanice a casetofonului asociat la calculator.

K MHzi

22 OKI *

' C 228(In GLORIA)
11-323pF

llOOnF

tuaţia de plasare corectă în limitele
celor două benzi. Circuitele de in¬
trare vor fi acordate pe frecvenţele
centrale ale celor două benzi, numai
din condensatoarele semireglabile
C202, C205.

Un radioamator cu oarecare expe¬
rienţă şi multă răbdare, cunoscător
al planurilor benzilor de unde
scurte, va putea efectua această
operaţie şi fără aparate de laborator.
Menţionăm că la exemplarul de ra¬
dioreceptor GLORIA, pe care am
efectuat adaptările de mai sus, aco-

toarele existente în aparat, folosind
receptorul pe o singură bandă sau
adaptînd un alt comutator pentru
două benzi. Se pot folosi, de exem¬
plu, şi doua comutatoare de tip
push-buton cu reţinere, avînd grija
ca în timpul funcţionării să fie apă¬
sat numai unul, celălalt fiind elibe¬
rat.

Conform celor arătate în acest ar¬
ticol, este evident că oricare alt ra¬
dioreceptor cu una sau mai multe
game de US poate fi adaptat pentru
recepţia benzilor de^ radioamatori.

■ ■ ealizată cu atenţie şi corect
etalonată, puntea propusă are urmă¬
toarele caracteristici tehnice:
intervale de măsurare
rezistenţă: 0,10 t 1 MO, cu preci¬
zia 0,5%;

capacitate: 1 pF 10 yuF;
tgd': 0,01 t l,cu precizia 20%;
pentru capacităţi precizia este de
0,8% pentru Cx > 100 pF şi 1,5%
pentru Cx < 100 pF;

puntea măsoară în curent alterna¬
tiv, nerecomandîndu-se la măsura¬
rea rezistoarelor cu inductanţe pro¬
prii importante;

măsurarea se face cu punte
Wheatstone pentru rezistenţe şi cu
punte Sauty serie pentru capacităţi,

Descriere
şi funcţionare

Detectorul de nul electronic (fig.
1) este alcătuit dintr-un amplificator
logaritmic realizat cu un C.l. de tip
741 în montaj amplificator inversor,

urmat de un voltmetru electronic de
curent alternativ, realizat tot cu un
C.l. de tip 741. Pentru puntea redre-
soare am folosit diode cu germaniu,
dar bune rezultate dau şi diodele
1N4148.

Aparatul indicator este un VU-me-
tru de „Maiak" sau oricare altul, re¬
zistenţa marcată cu asterisc modifi-
cîndu-se în funcţie de instrument.
Aparatul indicator este protejat de

două diode cu germaniu montate
antiparalel la borne, nefigurate în
schemă.

Potenţiometrul de 10 kH are rolul
de a regla sensibilitatea indicatoru¬
lui de nul şi are locaş pe panou.

Puntea de măsură (fig. 2) este
realizată direct pe bornele elemente¬
lor de comutaţie, conexiunile cu
bornele aparatului făcîndu-se cu
conductor cu secţiunea de cel puţin
1 mm 2 . Bornele vor fi distanţate la
cca 20 mm între ele, pentru a avea
capacitate parazită cît mai mică.

Potenţiometrele PI şi P2 vor fi
obligatoriu bobinate, cu diametru cît

Pentru o bună stabilitate se reco¬
mandă rezistoare de tip RPM, even¬
tual îmbătrînite (recuperate).

Generatorul de semnal (fig. 3)
este un generator cu reţea Wien,
avînd amplitudinea stabilizată cu un
termistor.

Transformatorul Tr. este un defa-
zor de la radioreceptoarele porta¬
bile.

Alimentatorul nu necesită comen¬
tarii.

tru conexiunea indicatorului he
Generatorul de semnal şi alint
tatorul se realizează pe o placă
parată de cablaj.

Utilizînd pentru R1... R6 reziste
bine alese, etalonarea pe un slf)
domeniu se păstrează pe toate ce
lalte.

Utilizare

Se trece potenţiometrul de sen:
bilitate pe poziţia de minim şi se c
plează alimentarea.

Se trece comutatorul pe poziţia R
sau C, după necesitate, fără a cupla

o v* n
A

RÎ.100MI ţ

i ţ\ 'mo-

mai mare, putînd fi realizate chiar
de amator, sau helipoturi cu demul-'
tiplicator-scală.

Pentru o bună precizie trebuie ca
între valoarea măsurată a lui PI şi
R7 să nu fie o diferenţă mai mare de
0,5%.

Cum rezistoare etalon şi conden¬
satoare cu asemenea precizie sînt
greu de găsit, recomand obţinerea
lor prin măsurări şi grupări de piese,

Recomandări

Indicatorul de nul se execută pe o
placă separată şi se montează cît
mai departe de transformatorul de
alimentare.

Conexiunile se realizează, pentru
traseele de semnal, cu conductor

Folosirea sa este obligatorie pen-

0 " O/ °

U-vaton

elementul măsurat la borne.

Modificînd butonul de sensibili¬
tate, se aduce acul indicator la ju¬
mătatea scalei.

Se cuplează elementul de măsurat
la borne şi, modificînd gama de mă¬
sură, se caută obţinerea unui minim,

ŞK , JL

rP.lS'î

D1+D8
LED-uri
normale 20mA

1 2 3 4 5 6 7 9
6 IC 1-CDB 442E

Montajul prezentat in continuare
permite aprinderea a 8 LED-uri dis¬
puse în cerc, creînd o senzaţie plă¬
cută, mai ales cînd este instalat
într-o discotecă sau sală de muzică.

Oscilatorul de tact este realizat cu
trei inversoare din CDB404E. Din
potenţiometrul R1 se reglează frec¬
venţa de baleiere a LED-urilor (0,2
Hz- 5 Hz).

Semnalul produs de oscilator este
aplicat pe intrarea CLOCK a circui¬
tului CDB490, care codifică maxi¬
mum 10 impulsuri pozitive în cod bi¬
nar şi le transmite decodificatorului
realizat cu CDB442E. Acesta deco¬
difică maximum 10 stări transmise
în cod binar şi pune la masă succe¬
siv terminalele sale (unul cîte unul)
în funcţie de codul aflat la intrările
A, B, C şi D

Privind schema, observăm că
avem doar 8 LED-uri de comandat
şi nu 10. Astfel, fără nici un artificiu,
dacă LED-urile sînt dispuse în cerc,
„bila" luminoasă se va stinge cîteva
secunde la o extremitate şi tot aşa,
necreînd nici un efect plăcut. Or,
„bila" luminoasă trebuie să se învîr-
tească în mod continuu, fără să se
oprească.

Acest lucru este făcut cu ajutorul
porţii PI. Cînd numărătorul va
transmite cifra 9, pe ieşirile A şi D
vom găsi 1 logic, care este preluat
de poarta PI şi aplicat intrărilor de
iniţializare (RESET) 2 şi 3. Astfel,
numărătorul se resetează şi ia ciclul
de la capăt.

Schema nu are alte proprietăţi de¬
osebite.

1 1

rvPi - 1

9 jlJ2 2

Aii

P1-CDB408E

Q4 Q3 Q2 Qi
;IC2-COB490 %eseţ

CLOCK 6 7 10

TEHNIUM 7/1991

ţ?3

■ ws ontajul propus urmăreşte şi afişează variaţiile de tensiune pe trei
domenii: ,,sub", „cuprins 1 ' şi „peste" intervalul impus. Mărimea de intrară
sau tensiunea controlată o notăm Uc, iar la ieşire montajul oferă o afi¬
şare optică asupra nivelului de tensiune faţă de un interval AU impus
şi considerat admis ca variaţie a tensiunii controlate. Conform .figurii 1
obţinem datele din tabelul 1. ' ;

Schema electrică de principiu este prezentată în figura 2 şi se com¬
pune din:

— două circuite de detecţie realizate cu R1, R3, DZ1, TI si R.2, R4,
DZ2, T2;

— un circuit decodificator de stare;

— trei circuite de ieşire realizate cu ajutorul lui T3, T4, T5. care au ca
sarcină cîte un LED de culoare diferită.

Cu ajutorul semireglabilelor R1 şi R2 şi prin alegerea corespunzătoare
a diodelor Zener DZ1 şi DZ2 se stabilesc tensiunile de prag UI şi U2 do¬
rite.

Circuitul decodificator este realizat cu ajutorul a două părţi Ni AMD cu
două intrări (CDB400E), PI şi P2 şi trei porţi Şl (CDB408E),’ P3, P4, P5.
Circuitul are două intrări notate A, B şi trei ieşiri notate 1, 2, 3. Tabela de
adevăr este prezentată în figura 3.

Principiul de funcţionare

Presupunem Uc< UI; tranzistoarele TI şi T2 sînt în stare blocată, iar
intrările A şi B se află în stare logică 1, ieşirea 3 este în „1“ logic, tranzis¬
torul T5 conduce, iar LED-ul D3 semnalizează situaţia: „tensiunea con¬
trolată sub limita inferioară". Dacă valoarea lui Uc depăşeşte pragul UI,
tranzistorul TI va conduce, intrarea A devine „0" logic şi ieşirea 2 trece
în „1“ logic, tranzistorul T4 va conduce, iar LED-ul D2 semnalizează situ¬
aţia: „tensiunea controlată este în limitele normale". Dacă Uc creşte şi
depăşeşte pragul superior U2, va conduce şi tranzistorul T2, intrarea B
trece şi ea în „0“ logic, iar ieşirea 1 în „1“ logic, tranzistorul T3 va con¬
duce, iar LED-ul Dl va semnaliza „depăşirea intervalului".

Realizare practică. Reglaje

Dacă se doreşte deconectarea unui consumator care ar putea fi distrus
la o creştere a torsiunii de alimentare p*este pragul U2, în locul LED-ului
Dl se poate monta un releu ale cărui contacte NI, prin deschidere, între¬
rup alimentarea consumatorului respectiv.

Montajul este simplu şi realizarea lui practică nu impune probleme.
După realizare se respectă următoarele etape de lucru pentru reglarea
montajului:

— se alimentează montajul cu o tensiune stabilizată de 5 Vc.c.;

— se poziţionează semireglabilele R1 şi R2 pe poziţia minim (cursor la
masă);

— la intrarea Uc se conectează o sursă reglabilă de c.c.;

— se reglează Uc = UI şi se acţionează asupra lui R1 pînă cînd se
aprinde LED-ul D2;

— se reglează Uc = U2 şi se acţionează asupra lui R2 pînă cînd se
aprinde LED-ul Dl.

Cu ajutorul sursei reglabile se modifică lent tensiunea Uc de la 0 V la
U2 şi valori superioare lui U2 şi se urmăreşte funcţionarea corectă a
montajului, eventual se fac mici retuşări asupra lui R1 şi R2.

Am obţinut rezultate foarte bune cu grupurile de valori indicate în ta¬
belul 2, printr-o selecţionare atentă a diodelor Zener.

TEHNIUM 7/1991

continua sau repetată a tastei U
la nevoie, a tastei DOWN. Acorc
decurge relativ lent, dar operaţ
(re)face doar în. cazul întreri
reţelei electrice!'

Viteza de acord se poate mă
tervenind în schema dispoziţii
dar acest fapt reclamă o at

1. CONSIDERAŢI! GENERALE

ACORD

DIGITAL TV

Utilizat în numeroase receptoare
TV moderne, sistemul de acord digi¬
tal DTS — Digital Tuning System —
şi-a demonstrat deja avantajele în
comparaţie cu programatoarele cla¬
sice cu potenţiometre: fiabilitate su¬
perioară, reducerea drastică a nu¬
mărului de repere mecanice, deci a
manoperei, şi, nu în ultimul rînd, co¬
manda prin impulsuri electrice,
adică posibilitatea comenzii de la
distanţă.

în timp ce firmele producătoare
dispun de circuite integrate speciali¬
zate şi pot dirija proiectarea unei
structuri noi a receptorului TV echi¬
pat cu DTS, constructorii amatori se
găsesc în situaţia de a integra un
montaj cu circuite integrate,, uzuale
într-un receptor TV 'existent. în plus,
dispozitivului i se cer un consum
energetic redus şi un preţ accesibil.

Plecînd de la aceste date, am
proiectat un dispozitiv care permite
acordul în 258 de trepte de tensiune
pe oricare dintre cele trei benzi TV,
precum şi memorarea a pînă la 128
de programe în fiecare bandă! Func¬
ţiile realizate de dispozitiv sînt: lent
înainte, lent înapoi, memorarea unui
program TV, căutarea programelor
memorate, ştergerea unui program
memorat, ştergerea memoriei. Reali¬
zarea acestor funcţii cu şase taste
distincte a fost evitată prin metoda
shiftărîi, obţinînd o comandă cu nu¬
mai trei taste şi un comutator cu
două poziţii (fig. 1). Se remarcă făp¬
tui că panoul dispozitivului DTS se

Ing. VICTOR DA VID

21 -

DOWN HEM

TUNI MG I

Afişarea acordului în interiorul
benzii TV (opţional) şi a benzii se
face cu opt LED-uri dreptunghiulare
şi, respectiv, cu trei LED-uri pătrate
sau rotunde. O facilitate suplimen¬
tară este stingerea afişajului la în¬
chiderea receptorului fv.

rea memoriei — CLEAR. Pentry
aceasta, cu comutatorul de mod de
lucru în poziţia RUN, se apasă tasta
MEM şi apoi tasta UP, fără a elibera
tasta MEM. După circa o secundă,
memoria va fi ştearsă; se vor afişa
succesiv benzile, fără oprire.

în acest moment se poate face
acordul propriu-zis. Se trece comu¬
tatorul modului de lucru în poziţia
TUNING şi se caută programele do¬
rite a fi memorate prin apăsarea

mie baleierea întregului cîmf
'd. De exemplu, dacă ştim ci
epţionăm programe în zoni
ară a benzii UIF, nu mai est<
să o parcurgem.

2. MODUL DE UTILIZARE

După alimentarea ansamblului re¬
ceptor TV + DTS se impune şterge-

' CI 2

MMN 2102 _

A2A3MA5A6 A?A8A9M*C6

5i6|?!2MH6|15H4i9H3L

Q 2 CI4-MMC "fio
2? 40493

Q1 cu CES RSS Vs» ,

Si 4j 44^ 8y~ “

+,5v*.5v

42jl'I3jH' | I IST *
Q4 CY aa PE

CI 5 -MMC iÎRo
§2 40/32, ■

CD RE§ V5S^n

|T4

( BCW

R6-4K22

r * CI 3

F - DAC 08 :

Mx -MSV COMP H5V‘

Tf \

■ -

D-ţ.D'2 -2x4J4l4B

40 On

modul dts/cm

TEHNIUM

Trecerea dintr-o bandă în alta se
face automat, în ordinea Bl ,2 — B3 —
— UIF pentru sensul înainte.

După memorarea programelor do¬
rite, se trece la utilizarea pro-
priu-zisă a dispozitivului. în acest
scop se readuce comutatorul mod
de lucru în poziţia RUN. Apăsînd

succesiv tasta UP, obţinem acordul
rapid — practic instantaneu — al re¬
ceptorului TV pe programele memo¬
rate. Este posibilă şi telecomanda
cu impulsuri pe un singur canal
(prin cablu, radio, vizibil, infrarosu
etc.). Selectarea în inel a programe¬
lor memorate este mai ieftină, avînd

avantajul unei singure taste, UP,
pentru comanda locală şi al alocării
unui canal unic de telecomandă.

în situaţia renunţării la un pro¬
gram memorat, acesta poate fi şters
— funcţia ERASE. Pentru aceasta,
cu receptorul TV acordat pe
programul respectiv şi în modul de

lucru RUN, se apasă tasta MEM.

Atenţie! Nu se vor memora două
sau mai multe poziţii succesive de
acord, deoarece dispozitivul nu va
ţine cont de prima. Pentru a avea un
acord fin în jurul unui program, tre¬
buie inserate pauze de memorare.
Aceasta explică posibilitatea memo¬

rării a maximum 128 de puncte de
acord din cele 256 disponibile în ca¬
drul fiecărei benzi TV.

3. FUNCŢIONAREA SCHEMEI

Montajul este structurat pe două
module distincte deoarece modulul

de acord propriu-zis DTS/01 poate
lucra şi independent, cu altă logică
de comandă sau într-un radiorecep¬
tor cu acord de varicap (fig. 2).

Toate circuitele integrate sînt co¬
nectate la o magistrală de date in¬
ternă de 8 biţi. Informaţia de pe ma¬
gistrală este generată de cele două

numărătoare reversibile CI4 şi CI5.
atacate cu impulsuri pe intrările de
numărare înainte UPC (up count) şi,
respectiv, înapoi, DNC (down
count). Datele de pe magistrală sînt
utilizate de convertorul digi-
tal-analogic CI3, dpcodificatorul de
afişare Cil şi de ntemoria RAM sta¬
tic CI2, pentru aceasta din urmă
avînd semnificaţia de adresă.

Convertorul digital-analogic
DAC08 controlează curentul generat
de o referinţă de tensiune. Circuitul
realizat cu T2, R8, SR1 constituie un
convertor curent-tensiune capabil să
împartă tensiunea de alimentare de
28,5 V în 256 de trepte, generîn-
du-se astfel tensiunea varicap.

Multiplexorul analogic CM deco¬
difică cei mai semnificativi trei biţi
de pe magistrală, aprinzînd unul din
cele opt LED-uri ale scalei. în ab¬
senţa tensiunii Umix de cca 12 V din
televizor, tranzistorul TI se blo¬
chează, inhibînd afişarea.

Modul de lucru al memoriei RAM
static de 1 k x 1 biţi, MMN2102, este
comandat de tasta MEM. Cînd tasta
nu este acţionată, nivelul HIGH pe
intrarea R/W permite citirea datelor
pe ieşirea DO ■*-* Data Out. La apă¬
sarea tastei MEM se comandă scrie¬
rea datei de - pe intrarea Dl — Data
In. Se impune precizarea că în mo¬
dul de lucru TUNING, Dl este în
LOW, iar pentru RUN trece în
HIGH. Cu alte cuvinte, memorarea
unui program echivalează cu scrie¬
rea unui zero în memorie la adresa
formată din biţii A2...A9 care con¬
trolează tensiunea varicap şi, res¬
pectiv, AO şi Al care determină
banda TV. Tot astfel, ştergerea me¬
moriei echivalează cu scrierea nive¬
lului HIGH la toate adresele.

Modulul DTS/02 (fig. 3) conţine
un stabilizator de +5 V realizat’cu
C110 de tip /3A723, circuit de la care
se utilizează şi referinţa necesară
convertorului digital-analogic.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TRIOl

PDIOI .

'220'i

l «

^aiOO^/ÎSV § C102 -loon

>+15v

->+12V

4N40CM

¥c

R1Q1-390

C103 D 2 » C4o4

1000p/25v PL15Z 40p/2Sv

€Jr

D2 T R" 102 -

mm 300

-IN40CH

0105 D4 CtOS
4ooop/-25v PLA5Î AOţj/25v

IjJ R102 4^ f
mm 390 S i

>-«V

TEHNIUM 7/1991

: (7) Zapis

- Odczyt

\imnw înmio

Casetofonui M536-SD este produs de firma UNITRA în condiţii tehnice ce-răs¬
pund normelor HI-FI.

Schema electrică este concepută într-o variantă hibridă ce conţine atît tranzis-
toare, cît şi circuite integrate.

De reţinut că acest aparat este de tip deck, prevăzut cu facilităţi de preluare a
semnalului de la microfon, pick-up sau radio.

Reproducerea semnalului este asigurată într-o bandă de frecvenţe cuprinse între
40 Hz şi 14 kHz, cu o atenuare între canale ce poate depăşi 65 dB.

Alimentarea se asigură din 220 V/50 Hz, consumul fiind de aproximativ 20 VA.

în schema electrică componentele au următoarele echivalenţe: BC147 =BC1Q7B,
BC237B; BC148 = BC108, BC107, BC109; BC149 =3CI09C BC239C; BC157=
BC177, BC307; BC158 =BC178, BC177, BC179; BC159B = BC179B, BC309B:
BC211 =BC140; BC238 = BC108B; BZP630C4V7 = 47V; BZP630C16 = 16Y/3Q0 mW.

TEHNIUM 7/1991

TRIAC 40669, BT 137 sau echivalent
TRANSFORMATOR: 220V / S^a.c.

Funcţionarea dispozitivului este
următoarea:

— ieşirea senzorului este cuplată
capacitiv cu intrarea unui amplifica¬
tor operaţional (1/4/3M324);

— ieşirea amplificatorului opera-
ţional este cuplată la intrarea unui
trigger-Schmitt care asigură compa¬
tibilitatea cu nivelurile logice de
semnal;

— atunci cînd nu este pierdere de
curent, tranzistorul TI este în stare
de conducţie (cînd D flip-flopul a
fost resetat), iar optocuplorul nu
conduce, la fel şi T2, în consecinţă,
poarta triacului nu este activată. în
aceste condiţii, prin sarcină (de obi¬
cei bobina releului de protecţie) nu
trece curent. Atunci cînd apare o
variaţie a cîmpului magnetic al con¬
ductorului datorată unei defecţiuni
ce determină un curent de pierdere,
această variaţie a cîmpului este sesi¬
zată de trăductorui Hali.

Tensiunea de la ieşirea traducto-T
rului este amplificată de A.O., pro-
vocînd modificarea stării triggeru-
Iui-Schmitt. Aceasta conduce la
bascularea circuitului 474 (ieşirea Q
în stare HIGH), implicit la biocarea
lui TI şi intrarea în conducţie a
tranzistorului optocuplorului şi a lui
T£ Aceasta conduce la activarea
porţii triacului, prin care se co¬
mandă întreruperea alimentării cu
energie a dispozitivului protejat.

O soluţie pentru montarea traduc-
torului Hali este prezentată în figura
3. Dintr-o spiră de oţel moale se

Primul dispozitiv ce utilizează un :
senzor Hali are aplicaţii multiple,
constructorul amator putînd să-l
adapteze în funcţie de necesităţi la’
protecţia unei incinte sau a locuin¬
ţei, la pornirea-oprirea unor aparate
etc.

La acţionarea senzorului Hali, cu¬
rentul furnizat la ieşire străbate -f-5V
LED-ul optocuplorului, alimentat de
la o sursă de 5 V. Limitarea curentu¬
lui la 50 mA este realizată cu rezis-
torul R, a cărui valoare este:

-U F (t

LED

- 1,4 V
0,05 A

Valoarea standardizată este 68 12.
Detectorul optocuplorului este ali¬
mentat de la o sursă de 10 V, reali¬
zată cu un transformator coborîtor
ce livrează 6,3 Va.c., o diodă şi un
condensator de filtraj. Sursa se
poate utiliza şi la alimentarea altor
circuite de comandă şi control. Se
pot face experimentări şi cu alte ti¬
puri de optocuploare, iar triacul uti¬
lizat va avea curentul admis adecvat
puterii sarcinii comandate. Transfor¬
matorul sursei de 10 V este un
transformator de sonerie cu secun¬
darul bobinat pentru a livra 6,3 Vc.a.

220VAC

TRIAC

0PT0CUPL0R

^ r “

î2 <
J_<

r L i

Ikiljţ

! n

)

Cea de-a doua aplicaţie reprezintă
un dispozitiv de protecţie a muncii,
care sesizează un curent ce apare
printr-un conductor fără a avea con¬
tact electric cu acesta. Dispozitivul
poate întrerupe alimentarea cu ener¬
gie a unui aparat atunci cînd detec¬
tează o pierdere de curent prin linia
de împămîntare, evitînd posibilitatea
unor electrocutări accidentale.

Circuitul utilizează un dispozitiv
Hali de tip UGN-3503T produs de
firma Sprague, care poate detecta
schimbări relativ rnici^ în cîmpul
magnetic din juruLsău. în cazul uti¬
lizării altor tipuri, este important să
se selecţioneze un exemplar cu o
sensibilitate suficient de ridicată..

construieşte un concentrator al cîm¬
pului magnetic al conductorului de
împămîntare urmărit. Trăductorui
Hali se montează între cele două ar¬
mături formate prin rigidizare cu o
picătură de prenadez sau alt adeziv
ce nu atacă materialul din care este
realizat corpul senzorului sau izola¬
ţia conductorului. Circuitul este
foarte simplu şi relativ ieftin şi poate
avea şi alte aplicaţii, în special în
domeniul prevenirii unor evenimente
nedorite. Optocuplorul poate fi im¬
provizat şi din elemente discrete, un
LED şi un fototranzistor cuplate op¬
tic într-un tub de plastic negru.
Triacul va avea curentul maxim
adecvat sarcinii.

TEHNIUM 7/19®1

ALARMĂ AUTO

KULIN MAXIMILIAN, 1 Ploieşti

Generalităţi

Considerînd că o mare diversitate de sisteme
pentru aiarmă auto complică activitatea celor
care îşi asigură un venit constant şi substanţial
din furtul de şi din autoturisme, propun un mon¬
taj electronic ce asigură următoarele caracteris¬
tice funcţionale:

— avertizorul sonor utilizat este claxonul auto¬
turismului;

— în momentul deschiderii uneia dintre por¬
tiere sau capote, alarma este declanşată prompt;

— o dată declanşată alarma, aceasta funcţio¬
nează timpul prestabilit, indiferent dacă portiera
sau capota au fost repede închise, sau, dimpo¬
trivă, au fost lăsate deschise. Este recomandabil
ca durata de lucru a claxonului să fie rezonabil
aleasă, deoarece funcţionarea prelungită a aces¬
tuia poate suprasolicita instalaţja electrică a auto¬
turismului şi nervii vecinilor;

— alarma este declanşată ori de cîîe ori se des¬
chid portiera, capota etc.

Descrierea modului de
funcţionare

în figura alăturată este prezentată' schema
electronică a alarmei auto. Se observă că tempo-
rizoru! care acţionează alarma propriu-zisă este
reaiizaî cu circuitul integrat /3E555.

Ca etaje anexe mai slnt două circuite de tem¬
porizare, unu! avînd ca element activ tranzistorul
T3, celălalt îranzistoarele TI şi T2.

Considerînd montaj ui electronic în stare de
veghe, deci contactele „K“ montate pe capote şi
portiere în poziţia „DESCHIS", baza tranzistoru¬
lui T3 va fi polarizată pozitiv prin bobina releului
1 şi rezistenţa R4, iar condensatorul C2 va fi în-,
cărcat. Deci tranzistorul T3, care are şi colecto¬
rul polarizat pozitiv prin rezistenţa R5, este des¬
chis, dar nu conduce, deoarece contactul MDI
întrerupe circuiaţia curentului electric spre pinui
(PJ) ai CI-/3E555.

este acţionat numai de frontul negativ al impul¬
sului; de aceea, în aşteptarea comenzii, pentru
evitarea impulsurilor parazite, intrarea (PJ) a cir¬
cuitului integrat este polarizată pozitiv, prin re¬
zistenţa R5.

Grupul C3, R6 determină durata de tempori¬
zare a monostabilului; prin rezistenţa R6 se în¬
carcă condensatorul C3 pînă la 66% din tensiu¬
nea de alimentare.

Relaţia de calcul pentru determinarea timpului
de funcţionare a monostabilului, deci a claxonu¬
lui (CL), este următoarea:

T = 1,1 RC (s)

unde R este valoarea rezistenţei R6, în Mfi, iar G
— valoarea condensatorului C3, în nF.

La scurt timp după negativarea pinului (PJ) al
circuitului integrat, prin menţinerea contactului
„K“ în poziţia închis, baza tranzistorului T3 va de¬
veni negativă datorită descărcării condensatoru¬
lui C2 prin rezistenţa R4. Deci transiztorul T3 se
va bloca, făcînd imposibilă reiniţiaiizarea tempo-
rizorului în cazul în care contactul „K“ va rămîne
închis. Deci, dacă portiera (sau capota) rămîne
deschisă, alarma nu va acţiona declt numai tim¬
pul prestabilit.

Pentru valorile componentelor inscripţionate
pe schemă corespunde o temporizare de un
minut.

Monosiabilui, care utilizează elementele active
TI şi T2, este pus în funcţiune în momentul în
care se închide, pentru scurt timp, întrerupătorul
„S". In consecinţă, baza tranzistorului TI va fi
polarizată pozitiv, deci tranzistorul TI va fi
blocat, iar tranzistorul T2 va intra în conducţie,
poiarizînd negativ pinul (ALO) ai CI-/ÎE555.

, Trebuie remarcat faptul că tranzistorul T2 este
cu gemnaniu, deoarece acesta are o tensiune de
deschidere mai mică de +0,4 V. Această alegere
a fost dictată de faptul că pinul (ALO) trebuie
polarizat cu o tensiune mai mică de +0,4 V
pentru a putea bloca Gi~$E555.

întrerupătorul „S“ va fi realizat în funcţie de
imaginaţia fiecărui constructor.

lED-ul D2, montat ia bord, ar© rolul de a indica
dacă sistemul de alarmă este sau nu în star© de
veghe.

r ——————-—

Modul de utilizare
a sistemului 1 de alarmă

Considerînd că înainte de a coborî din autotu¬
rism dorim să punem'în funcţiune sistemul de
aiarmă, procedăm în felul următor:

— deschidem puţin portiera, atît cît este nece¬
sar pentru închiderea contactului „K“. în acest
mod tranzistorul T3 va fi blocat, prin polarizarea
negativă a bazei;

— se închide întrerupătorul „l“, în acest mod
alimentînd montajul electronic ai sistemului de
alarmă; „

— portiera poate rămîne deschisă timp neli¬
mitat, deoarece tranzistorul T3 fiind blocat, mo-
nostabilui cu /3E555 nu poate fi iniţializat;

— după închiderea portierei, alarma auto intră

în starea de veghe.

Pentru a întrerupe starea de veghe se proce¬
dează astfel:

•în momentul în care unu! dintre contactele „K“
va fi închis, releu! 1 va fi acţionat instantaneu,
contactul MDI se va închide, poiarizînd negativ
pinul (PJ) ai circuitului integrat şi declanşînd
monosiabilui, deci punînd în funcţiune claxonul
(CL).

Tranzistorul T4 are roiul de a proteja CI-/3E555
în cazul în care bobina releului consumă un cu¬
rent important, iar dioda Dl are rolul de a proteja
tranzistorul T4 împotriva curentului de auîoin-
ducţie produs de bobina releului 2.

De remarcat faptul că temporizorui cu /3E555

Prin deschiderea întrerupătorului „S“, con¬
densatorul „C1“ se încarcă prin rezistenţa R1
pînă la valoarea U BE = 0,6 + 0,7 V, deschiziod
tranzistorul TI şi blocînd tranzistorul T2, care nu
va mai negativa pinui (ALO); deci monostabilul
cu /3E55S va fi apt să primească o nouă comandă
de temporizare.

Durata temporizării este determinată de gru¬
pul R1, CI, iar pentru valorii© componentelor din
schema prezentată, rezultă un interval de tempo¬
rizare de cca 25 de secunde, timp In car© mono-
sîabilul cu /3E555 nu poate primi nici o comandă.

— se închide contactul „S“, care determină
polarizarea negativă a pinului (ALO), deci bloca¬
rea CI-/3E555, apoi se deschide portiera şi, fără
nici o grabă, deoarece tranzistorul T3 este bio- :
cat, se deschide întrerupătorul „l“, anulînd ali¬
mentarea sistemului de alarmă.

TEHNIUM 7/1991'

I n cazul recepţiei TV, imaginea re¬
dată trebuie să reproducă cu fideli¬
tate imaginea iniţială. Pentru realiza¬
rea acestei cerinţe, punctele imagi¬
nii la recepţie trebuie să ocupe ace¬
leaşi poziţii ca în imaginea de la
emisie. Spotul . luminos (apărut la
impactul dintre fasciculul de elec¬
troni generat de tunul electronic şi
ecranul tubului cinescop) trebuie să
fie deplasat cu viteză constantă pe
ecran, urrnînd ca la sfîrşitul parcur¬
gerii unei linii orizontale sau a unui
cadru să execute o întoarcere ra¬
pidă spre zona de pornire. Deplasa-

ETAJUL

DE BALEIAJ CADRE

ponderent inductiv (la frecvenţa de
lucru de 15 625 Hz), iar bobina de
deflexie pe verticală să aibă caracter
preponderent rezistiv (la frecvenţa
de lucru de 50 Hz). în acest caz,
pentru deflexia pe verticală se por-^

Dimensiune
vert. ff

pulsul de sincronizare).

Bobinele de deflexie se caracteri¬
zează în primul rind prin inductanţa
lor aleasă pe baza mai multor consi¬
derente:

— valorile maxime sînt limitate de

OSCILATORI

Tir

tubului între grilă şi catod este
foarte mică faţă de rezistenţă 8313.
impulsurile de sincronizare se aplică
pe divizorul format din R313 şi Rgc.
Tensiunea care ajunge pe rezistenţa
Rgc şi deci care comandă tubul
electronic va fi foarte mică. Acest
fapt se întîmplă însă numai în lipsa
impulsurilor de cadre şi ajută la eli¬
minarea influenţelor nedorite ale
semnalelor parazite. Impulsurile de
cadre vin cu polaritate negativă şi
anulează pozitivarea grilei, mărind
mult rezistenţa internă grilă-catod.
Devenind mult mai mare decît R313,
efectul de divizare dispare practic,

F0RK /

PREAMP

ETAJ

FERĂSTRĂU ;

rINAL V

ir“Cz£b"

, LII!

CIRCUIT

REACŢIE

rea fasciculului de electroni se reali¬
zează prin aplicarea asupra acestuia
a unui cîmp magnetic produs de cu¬
renţii care circulă prin bobinele de
deflexie. Deplasarea pe verticală a
fasciculului este consecinţa acţiunii .
cîmpului magnetic variabil în timp
produs de curentul de deflexie pe
verticală, forma şi amplitudinea
acestui curent obţinîndu-se în blo¬
cul de baleiaj pe verticală. Deci
acest bloc trebuie:

— să primească energia de la blo¬
cul de alimentare al televizorului;

— să primească semnalul de sin¬
cronizare de la etajul separator;

— să genereze în bobinele de de¬
flexie pe verticală un curent de
formă precis determinată, care să
asigure deplasarea de sus în jos a
spotului cu viteză constantă pe
toată înălţimea ecranului, cît şi În¬
toarcerea lui în partea de sus a
ecranului (cursa inversă) într-un
timp inferior duratei impulsurilor de
stingere pe verticală din semnalul
complex TV;

— să asigure întreţeserea corectă”
a celor două semicadre;

— să asigure posibilitatea reglării
independente a frecvenţei cadrelor,
înălţimii şi liniarităţii imaginii:

— să livreze impulsul de stingere
a spotului în timpul întoarcerii pe
verticală, cît şi impulsurile necesare
corecţiilor de rastru şi convergenţa
(în receptoare color);

— să fie stabil în funcţionare,
menţinînd dimensiunea pe verticală,
frecvenţa oscilatorului în condiţii de
variaţie a factorilor externi (tensiu¬
nea de ajimentare, temperatura am¬
biantă, FÎT în funcţie de curentul de
fascicul);

— să fie protejat la acţiunea per-
turbaţiilor radioelectrice, la autoos-
cilaţii, la supratensiuni.

Unitatea de deflexie este compusa
din bobine a căror comportare în
frecvenţă face ca bobina de deflexie
pe orizontală să aiba caracter pre-

neşte de la un oscilator (de rela¬
xare) care generează impulsuri
dreptunghiulare de frecvenţă 50 Hz
şi cu factor de umplere bine deter¬
minat.

Aceste impulsuri atacă un etaj de
formare a „dintelui de ferăstrău"
(forma curentului de deflexie care
variază liniar în timp) care lucrează
pe principiul încărcării unui conden¬
sator de la o sursă de tensiune con¬
stantă. Curentul în formă de „dinte
de ferăstrău" trebuie să fie amplifi¬
cat într-un etaj amplificator final
care are ca sarcină bobina de defle¬
xie pe verticală.

Schema-bloc este reprezentată în
figura 1. Reţeaua de reacţie are, pe
lîngă rolul obişnuit de stabilizare a^
punctului static de funcţionare, re¬
ducerea distorsiunilor, şi pe acela
de a asigura corecţia în S şi de neli¬
niari tate.

Evoluţia schemelor de baleiaj
vertical a urmat calea:

— etaj cu tub în clasă A cu cuplaj
prin transformator;

— etaj cu tuburi în clasă B cu
transformator de ieşire şi driver;

— etaj cu tranzistor în clasă A cu
cuplaj prin transformator;

— etaj în clasă B cu cuplaje prin
transformatoare;

— etaj în clasă B cu tranzistoare
complementare cu cuplaj direct prin
condensator;

— montaje cu sarcină activă, cu
cuplaj direct;

— amplificator cu C.l.

Se mai folosesc pentru mărirea
randamentului:

— scheme în comutaţie cu tran¬
zistoare sau tiristoare care lucrează
cu impulsurile de întoarcere din ba¬
leiajul H;

— scheme în clasă D lucrînd cu
impulsuri modulate în poziţie.

Ca şi la baleiajul orizontal se impune
ca oscilatorul să oscileze în orice
condiţii chiar şi atunci cînd lipseşte
semnalul videocomplex (deci şi im-

numărul maxim de spire cu un anu¬
mit diametru impus de valoarea de
vîrf a curentului de deflexie care în¬
cap într-un volum dat şi de asigura¬
rea unui timp de întoarcere mic;

— valorile minime sînt limitate de
posibilitatea folosirii unor elemente
active care să asigure amplitudinea
necesară pentru curenţii de deflexie.

Ca ordin de mărime, inductanţele
bobinelor de deflexie orizontală (L w )
şi a bobinelor de deflexie verticală
(Lr) se înscriu, de regulă, în valorile
următoare:

L w = 100 m H -r mH

Lv = 2 mH ^ 15 mH

Spre a veni în ajutorul posesorilor
de televizoare mai vechi, echipate
cu tuburi electronice, cum sînt re¬
ceptoarele TV tip E47, vom analiza
etajul de baleiaj cadre, defectele ce
se pot ivi şi remedierea lor; schema
este cea din figura 2.

Impulsurile de sincronizare sînt
selectate din etajul final video şi sînt
îndreptate prin intermediul rezisto-
rului R122 = 10 kO şi al condensato¬
rului C301 = 22 nF către grila 1 a
pentodei din tubul T301 şi care în¬
deplineşte funcţia de limitatoare.
Tensiunea negativă care în procesul
de limitare pe grila 1 a pentodei (din
tubul T301) este proporţională cu
nivelul semnalului va fi culeasă prin
R301 = 470 kîl şi folosită la reglajul
automat al amplificării, după ce se
însumează cu o componentă pozi¬
tivă ce se reglează din potenţiome-
trul de contrast. Prin celulele de in¬
trare R304 = 68 kn,C304 = 470 pF şi
R307 = 68 kO, C303 = 470 pF, impul¬
surile de sincronizare ajung prin
C303—R313 pe grila triodeî care le
amplifică şi numai după aceea sînt
aplicate oscilatorului autoblocat
(format din trioda din tubul T302).
Grila triodei din T301 este pozitivă,
fiind legată prin intermediul rezis¬
tenţelor R313 = 68 kH si R312 =
4,7MO la tensiunea anodică. In
această situaţie, rezistenţa internă a

întregul semnal aplicîndu-se pe
grilă.

Generatorul autoblocat este reali¬
zat cu trioda din tubui T302 şi pre¬
zintă particularitatea că grila de co¬
mandă se leagă prin rezistenţa R318
= 470 kn şi potenţiometrul P301 =
250 kO la potenţial pozitiv. Acest lu¬
cru accentuează momentul de de¬
blocare a tubului. O altă particulari¬
tate este aceea că condensatorul de «
încărcare-descărcare C312 = 0,VF®
este legat la circuitul de grilă, care,
la fel ca şi circuitul anodic, este o
perioadă de timp blocat şi alt inter¬
val de timp deblocat, condiţie nece¬
sară circuitului de încărcare-descăr¬
care. Rezistenţa de încărcare-des¬
cărcare este R318 = 470 kn şi poten¬
ţiometrul P301 (din care se reglează
frecvenţa cadrelor). Prin intermediul
condensatorului C310 = 47 nF sem¬
nalul ajunge la potenţiometrul P302
= 1 M.n, care reglează dimensiunea
pe verticală şi apoi pe grila tubului
final (pentoda din T302) prin rezis-
toareie R321=390 kii şi R322=1,8 kn.

Lipsa sincronizării pe verticală se
manifestă pe ecran prin deplasarea
imaginii pe verticală, imaginile suc¬
cesive fiind despărţite de o fîşie
neagră. Această-manifestare se ex¬
plică prin faptul că fasciculul elec¬
tronic al tubului cinescop de la re- ;
cepţie nu se deplasează pe verticală
riguros sincron cu fasciculul elec¬
tronic din tubul videocaptator care
explorează imaginea în camera de
televiziune. Astfel, dacă frecvenţa de
baleiaj cadre este prea mare faţă de
valoarea corectă, atunci fasciculul
se deplasează pe ecranul receptoru¬
lui TV prea repede de sus în jos; el
îşi termină cursa pe verticală prea
devreme şi se reîntoarce în partea
superioară a ecranului, deşi de la
emisie se transmite încă partea infe¬
rioară a imaginii. Ca urmare, partea
de jos a imaginii apare în partea su¬
perioară a ecranului. Procesul conti-

TEHNIUM 7/1991

nuă, repetîndu-se de 25 de ori pe
secundă, producînd iluzia unei miş¬
cări de translaţie a imaginii de sus
în jos. Din contră, dacă frecvenţa de
baleiaj cadre este prea mică, fasci¬
culul electronic de la recepţie se
mişcă prea încet faţă de cel de la
emisie, transmisia părţii superioare
a imaginii surprinde fasciculul re¬
ceptor în partea de jos a ecranului
şi imaginea pare că se mişcă de jos
în sus. Fîşia neagră ce desparte
imaginile succesive corespunde lini¬
ilor pasive transmise în timpul
cursei de întoarcere pe verticală. în
acest timp este transmis tubului ci-
nescop impulsul de stingere de se-
micadre, astfel încît cele 50 de linii
pasive sînt redate la nivelul de ne¬
gru, corespunzător acestui impuls.
La funcţionarea normală, impulsul
de stingere nu este vizibil pe ima¬
gine, deoarece transmiterea lui
coincide cu mişcarea rapidă de re¬
venire a fasciculului receptor de !a

submultiplu întreg al frecvenţei co¬
recte de 50 Hz.

Caracteristic este că în această si¬
tuaţie intervine şi o sincronizare pe
verticală pentru această frecvenţă
incorectă de asemenea manieră în¬
cît imaginile multiple sînt stabile pe
ecran. Întrucît înlăturarea deranja¬
mentului nu poate fi realizată din
butonul de reglaj al frecvenţei ca¬
drelor, se vor verifica întîi punctul
static de funcţionare a tubului T302
(PCL82) şi componentele R318,
R317, C309, R329, C312.

O altă defecţiune este suprapune¬
rea pe verticală a părţilor aceleiaşi
imagini. De data aceasta, frecvenţa
de baleiaj a receptorului este un
multiplu întreg al frecvenţei corecte
de 50 Hz. Se vor verifica aceleaşi
componente ca şi în cazul prece¬
dent.

vizibile în special cînd strălucirea
este reglată la maximum. Acest as¬
pect denotă existenţa unei întreru¬
peri a circuitului pentru stingerea
suplimentară a cursei inverse de ba¬
leiaj cadre. Primul lucru care trebuie
făcut este vizualizarea „dintelui de
ferăstrău 11 cu ajutorul unui oscilos¬
cop. .Pe durata cursei inverse de 1
ms, forma de undă trebuie să fie li¬
niar crescătoare. Trebuie verificat şi
condensatorul C312.

Liniaritatea curentului din bobi¬
nele de deflexie se poate înrăutăţi
din cauză neliniarităţii tensiunii de
comandă produse de etajul de for¬
mare sau din cauza alegerii inco¬
recte a punctului static de funcţio¬
nare pe caracteristica tubului ampli¬
ficatorului de puter*. înrăutăţirea li¬
niarităţii baleiajului duce la o viteză
neuniformă de deplasare a spotului

cazul unei filtrări insuficiente a ten¬
siunilor de alimentare. în cazul re¬
dresării ambelor alternanţe, frec¬
venţa pulsaţiilor este de 100 Hz şi
este de acelaşi ordin de mărime cu
frecvenţa baleiaj cadre. Pefitru acest
motiv, la alimentarea circuitelor
anodice ale generatorului de baleiaj
cadre cu o tensiune nefiltrată sufi¬
cient, liniaritatea curen-tuluf de de¬
flexie din bobinele de deflexie pe
cadre se înrăutăţeşte şi deci imagi¬
nea pe verticală se distorsioneazâ
(figura 4 a). Dacă aceeaşi alimen¬
tare anodică se aplică şi generatoa¬
relor de baleiaj linii, apar distorsiuni
ca în figura 4 b. Pentru înlăturarea
distorsiunilor prezentate este nece¬
sară o filtrare îngrijită a tensiunii re¬
dresate destinată alimentării ano¬
dice sau în caz de defecţiune verifi¬
carea condensatoarelor de filtraj.

partea inferioară la partea supe¬
rioară a ecranului. Reglajul sincroni¬
zării imaginii pe verticală se face
prin acţionarea potenţiometrului
pentru frecvenţa cadrelor (P301), ur¬
mărind stabilizarea imaginii pe
ecran. La un televizor în stare bună,
în cazul apariţiei desincronizării pe
verticală în timpul derulării progra¬
mului TV nu se recomandă modifi¬
carea imediată a reglajului. Se poate
întîmpla ca desincronizarea să fie
declanşată de o cauză aleatoare
(paraziţi electrici, variaţie bruscă a
tensiunii pe reţea). Apariţia imagini¬
lor multiple pe verticală reprezintă o
altă manifestare a lipsei sincronizării
pe verticală şi care nu poate fi re¬
glată prin acţionarea butonului pen¬
tru frecvenţa cadrelor (P301). In
acest sens, în locul unei singure
imagini apar pe ecran două sau
chiar trei imagini complete şi sta¬
bile, despărţite între ele prin benzi
orizontale întunecate corespunză¬
toare liniilor transmise pe durata im¬
pulsurilor de stingere. Această ma¬
nifestare constituie o situaţie parti¬
culară a nesincronizării imaginii pe
verticală, atunci cînd frecvenţa de
baleiaj cadre a receptorului este un

O defecţiune întîlnită o reprezintă
cazul rastrului redus la o linie ori¬
zontală foarte luminoasă, ce nu
poate fi reglată din potenţiometrul
P302 (dimensiune verticală). Pe
lîngă verificarea punctului static de
funcţionare a tubului T302, cît şi a
acestuia pe catometru se vor veri¬
fica R320, R321, C314, R322. în ca¬
zul cînd se deţine un osciloscop, se
va verifica existenţa „dintelui de fe¬
răstrău" în punctul de măsură 319
cu amplitudinea de 140 V, Bineînţe¬
les, se va verifica continuitatea bobi¬
nelor de deflexie pe verticală.

Reducerea rastrului la un punct
foarte luminos situat în centrul ecra¬
nului intervine în cazul deconectării
întregului sistem al bobinelor de de¬
flexie. Defectul apare mai rar în
practică, însă dacă nu este observat
la timp, prezintă un pericol de dis¬
trugere imediată a luminoforului din
centrul ecranului.

Apariţia pe ecran a liniilor cores¬
punzătoare cursei inverse de baleiaj
cadre constă în vizualizarea pe
ecran a unor linii luminoase oblice,

pe ecranul tubului cinescop, iar ca
efect imaginea se deformează. în
porţiunile ecranului unde spotul se
va deplasa mai repede, imaginea se
dilată, iar acolo unde spotul se de¬
plasează mai lent imaginea se con¬
tractă. Dacă curentul din bobinele
de deflexie cadre este neliniar, ima¬
ginea este deformată pe verticală
(figura 3). Forma distorsionată a cu¬
rentului este reprezentată alături de
imaginea unei table de şah contrac¬
tate jos.

Distorsiuni geometrice apar şi în

■

TEHNIUM 7/1991

' : ■

oacerea prăjiturilor, a pîinii şi
frigerea anumitor preparate din
carne în cuptorul maşinii de gătit
constituie operaţii indispensabile
oricărei gospodine. Dacă dispunem
de un cuptor care coace este foarte
bine, dar sînt situaţii cînd nu coace
sau arde ceea cejntroducem în el şi
atunci este rău. în unele gospodării
se dispune de încălzire centrală şi
de o plită cu trei ochiuri pentru pre¬
parat hrana, racordată la reţeaua de
gaz metan sau la butelia de aragaz.
In aceste situaţii, sneavînd cuptor
pentru copt, se apelează la rude, la
vecini sau la prieteni. Pentru a pre¬
veni umblarea cu tava... prin sat şi,
să o spunem deschis, pentru a nu
depinde în totalitate de - prăjiturile
sau prăjelile vîndute la preţuri aşa
de liberalizate, în cele ce urmează
vom descrie modul de realizare a
unui cuptor mobil. Acesta se poate
utiliza cu rezultate deosebite prin
simpla aşezare pe un ochi al maşinii
de gătit racordată la gaz metan sau
pe unul al plitei racordată la gaz
metan ori la butelie. Cuptorul pro¬
pus nu se poate folosi la maşinile de
gătit ce utilizează drept combustibil
lemnul, cărbunii sau produsele pe¬
troliere, din motive lesne de înţeles:
este bine a ne prepara produse gus¬
toase, dar nu cu negru de fum în
cojnpoziţie.

în figura 1 prezentăm desenul în
perspectivă al cuptorului, iar în fi¬
gura 2 o secţiune din care rezultă
traseul parcurs de gazele arse.

Materiale: bucăţi de tablă (prefe¬
rabil zincată) de 0,4—0,6 mm, de di¬
mensiunile prezentate în figurile 3,
8, 9, 10, 11, 12; un mîner de lemn;
un buton de lemn; 25—30 de nituri
mici sau şuruburi cu piuliţă M3; un
cui pentru balama şi un şurub M6 x
30.

Scule: un foarfece pentru tablă;
un echer; un liniar; un creion; un
ciocan de lemn; un ciocan de metal,
de 100—150 g; un cleşte patent; un
dorn; un trăgător; un punctator; un
ac de trasat; o daltă de 10 mm la
gură; o şurubelniţă; o scîndură de
esenţă tare pentru prelucrarea ta¬
blei; o maşină de găurit manuală
sau electrică, cu burghie de 2—3 şi
8—10 mm (daca nu avem, nu este
neapărată nevoie, vom realiza gău¬
rile mici cu acul de trasat, iar cele
mari cu dalta); o pilă.

în figura 3 prezentăm dimensiu¬
nile fiecărei piese principale. După
ce din bucăţile de tablă ce le-am
procurat decupăm conturul fiecărei
piese, trecem în continuare la rolui-
rea celor doi cilindri utilizînd tablele
PI şi P2. Roluirea se va face cu
atenţie, preferabil fără batere cu cio¬
canul, deoarece avem şansa de a
imprima urme deranjante. Atît îmbi¬
narea cilindrului mare, cît şi a celui
mic se realizează prin suprapunere
şi fixare în nituri sau în şuruburi
(pentru cilindrul mare vezi figura 4).
Următoarea operaţie este răsfrînge-
rea la 90° înspre afară a marginilor
cilindrului mare şi a unei margini a
cilindrului mic (vezi detaliul Al din
figura 1). Operaţia se realizează cu
cleştele patent, îndoind tabla din
aproape în aproape, iar la urmă prin
uşoară batere cu ciocanul metalic.

în cilindrul mic se execută, con¬
form figurii 5, şliţurile pentru admi-
siunea gazefor calde şi găurile pen¬
tru evacuarea gazelor. Cele 27 de
găuri se pot realiza cu maşina de
găurit electrică (sau manuală) şi
burghiu de 8—10 mm, sau pot fi
realizate în formă de pătrat cu latura
de 10 mm, folosind în acest scop
dalta şi ciocanul. Tabla şliţurilor de¬
cupate se îndoaie înspre afară pe li¬
nia „a" din figura 5, astfel ca după
îmbinarea întregului cuptor ele să
fie înspre cilindrul mare spre a faci¬
lita intrarea gazelor în cilindrul mic.
Conform figurii 2, în interiorul cilin-

CUPTOR

MOBIL

.VIIRCEA CONSTANTIN .VIUNTEANU

drului mic fixăm cele două piese P.6 Trecem în continuare ia executa-
din figura 3, pe care se va rezema rea piciorului de rezemare (P.5).

tava. Recomandăm ca acestea să se Pentru uşurinţă, în figura 6 prezen-

pună la 55 mm sub linia inferioară a tăm dimensiunile după care vom

şliţurilor. realiza şablonul pentru linia curbă a

Corelat cu dimensiunile după răs- îmbinării. Pentru încadrare în pa-

frîngere ale cilindrului mare, trecem gină, desenul din figura 6 este pre¬
ia îndoirea marginii celor două ca- zentat pe jumătate din lungimea iui.

pace utilizînd tabla P.3 din figura 3 în continuare realizăm şablonul
(vezi detaliul A2 din figura 1). Aten- din hîrtie sau carton, îl suprapunem

ţie la măsurători, deoarece îmbina- peste piesa P.5, trasăm şi tăiem pe

rea trebuie să se facă estetic şi conturui curbat, tăiem apoi şi cele

etanş pe toată circumferinţa. Pro- patru găuri pentru aerisire (10 x 40

băm apoi cele două capace cu mar- mm sau 0 10 mm), îndoim îebia sub

gini îndoite la 90° pe cilindrul mare formă de cilindru şi îmbinăm cilin-

şi lăsăm pe unul din ele (care va .fi drui obţinut la un diametru de 200

practic fundul cuptorului) într-o mm. Răsfrîngem în continuare în-

stare de montaj provizoriu. spre afară marginea curbată a cilin¬

drului pînă cînd se aşază cît mai
etanş pe cilindrul mare. »

Aşezăm şi rezemăm crlindruHmare
pe o suprafaţă plană (masă, scaun
etc.) şi fixăm piciorul pe acesta- ca;
în figura 7. Cu un ac de trasat sau
cu un creion trasăm conturul inte¬
rior al piciorului de rezemare. Scoa¬
tem capacul montat provizoriu pe
cilindrul mare, după care îl introdu¬
cem pe acesta din urmă pe o ţeavă
sau pe o bucată de iemn circulară,
utilizînd dalta şi ciocanul. După
ajustarea marginilor cu pila, răsfrîn¬
gem cei 7—8 mm, lăsaţi pînă la
urma trasată, înspre afară la 90°,
astfel ca piciorul de rezemare să se
îmbine cît mai etanş cu răsfrîngerea
cilindrului mare. Cu ajutorul a patru
nituri fixăm picioru! de rezemare pe
cilindrul mare.

Peste capacul cu circumferinţa în¬
doită (cel nemontat provizoriu) pu¬
nem cilindrul mic cît mai concentric
şi în interiorul acestuia însemnăm
cu creionul sau cu acul de trasat. La
7—8 mm în interiorul cercului în¬
semnat executăm o decupare circu¬
lară cu dalta şi ciocanul. După ce
marginea tăieturii circulare este
ajustată cu pila, îndoim circumfe¬
rinţa cercului din interior la 90° spre
interior,ca în detaliul A3. Trebuie să
urmărim mereu ca îmbinarea dintre
cilindrul mic şi coroana circulară
(executată anterior) să se îmbine cît
mai etanş.

Conform figurii 8, executăm bala¬
maua, conform figurii 9 executăm
minerul de prindere, iar conform fi¬
gurilor 10 şi 11 executăm butonul
de lucru şi piesa de fixare a capacu¬
lui în poziţie închis şi conform figu¬
rii 12 o mică piesă ce va asigura ri¬
giditatea cilindrului mic pe capacui
din spate.

Avînd astfel toate piesele con¬
fecţionate, se trece la îmbinarea

cuptorului respectînd următoarea
ordine:

1) se fixează (preferabil cu nituri)
minerul din figura 9 pe cilindrul

mare la mijloc, în partea opusă go¬
lului ce face legătpra cu piciorul de
rezemare;

2) se prinde balamaua din figura 8
pe uşa P4 din figura 3 şi pe coroana
circulară;

3) se fixează butonul din figura 10..
pe uşă;

4) se fixează piesa de închidere a‘
capacului, figura 11;

5) se montează piesa din figura 12
pe cilindrul mic, conform detaliului
B.

Atenţie !a nituire sau la prindere
în şuruburi! Majoritatea îmbinărilor
sînt ascunse şi nu se mai poate um¬
bla ulterior îa ele;

6) se montează capacul din spate
pe cilindrul mare şi se bate îndoi-
îura conform detaliului C;

7) se aşază apoi cilindrul mic în
interiorul celui mare, cît mai con¬
centric, după care cilindrul mic se
fixează de capacul din spate prin in¬
termediul piesei din figura 12;

8) peste amîndoi cilindrii se pune
coroana circulară cu uşa montată
pe ea, după care îmbinările din de¬
taliul A se bat ou. ciocanul.

Dacă se execută cuptorul din ta¬
blă zincată, îl vom lăsa nevopsit, iar
dacă se execută din tablă neagră,
este bine să-! vopsim la exterior cu
vopsea Deruginol sau cu vopsea
neagră pentru sobe (TITAN).

In figura 13 prezentăm detaliile de
execuţie ale unei tăvi pentru copt,
ale cărei dimensiuni sînt corelate cu
cele ale cuptorului.

Cuptorul fiind gata, se trece la
probarea iui... ia cald.

Dragi meşteri amatori, spor la
treabă în folosul soţiilor, mamelor,
prietenelor şi surorilor noastre, căci
pentru o gospodină un cuptor care
coace bine este un tonic moral ce
se va răsfrînge pozitiv şi asupra
noastră.

TEHMSUI/S 7/1991

ATELIER

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Amplificatorul X este necesar pen¬
tru a mări amplitudinea rampei li->
niare (sau a unui semnal exterior)
pînă la valori suficiente pentru asi¬
gurarea deflexiei orizontale. .

Ieşirea bazei de timp se aplică la
una dintre intrările amplificatorului
simetric, cuplat în c.c. — figura 6.
Pe cealaltă intrare se aplică o ten¬
siune reglabilă prin intermediul po-
tenţiometrlui P3 — X POS — care
poate deplasa imaginea'pe orizon¬
tală. Cele două ieşiri simetrice XI,
X2 se aplică plăcilor de deflexie ori¬
zontală din tubul catodic.

Tranzistoarele T9, TIO şi T11 sînt
de tip BC107B sau BC171B. Tran¬
zistoarele finale T12 şi T13 sînt
BF258 sau BF458, montate pe radia¬
toare mici. Amplificatorul X se va
monta în apropierea tubului pentru
ca legăturile între ieşirile acestuia şi
plăcile de deflexie să fie cît mai
scurte.

în vederea reglării amplificatorului
în c.c., comutatorul X DEFL se trece
'pe poziţia INT, comutatorul TRIG/
MODE în poziţia AUTO, iar cursorul
potenţiometrului P3 — X POS — şe
poziţionează la ijtijlocul cursei. (în
această poziţie, trasa se va afla pe
axa centrală; în caz contrar se modi¬
fică valoarea rezistoarelor notate cu
asterisc.) Se reglează semireglabilul
SR4 pînă cînd tensiunile pe colecto¬
rul tranzistoarelor finale vor fi egale;
această tensiune se reglează apoi
din SR5 pînă la o valoare cuprinsă
în limitele 50...65 V. Se trece apoi la
etalonarea pe axa X, ceea ce se rea¬
lizează prin reglarea amplificării eta¬
jului final. In acest t scop, la intrarea
Y a osciloscopului şe aplică un sem¬
nal de referinţă, cu frecvenţa precis
măsurată, de exemplu 1 kHz. Se
pun comutatorul TIME/div în poziţia
Ims şi potenţiometrul asociat VAR
în poziţia CAL, corespunzătoare po¬
ziţiei cursorului acestuia spre minus
12 V. Se reglează SR6 în aşa fel în-
cît fiecare diviziune orizontală să
cuprindă exact o perioadă a semna¬
lului de referinţă. Pentru o verificare
suplimentară se trece TIME/dlv în
poziţia 0,2 ms; o perioadă a semna¬
lului de referinţă va fi cuprinsă, exact
între 5 diviziuni. Se verifică dîn nou
egalitatea şi valoarea tensiunilor pe
colectorul tranzistoarelor final.e;
dacă s-au modificat semnificativ, se
vor relua reglajele aferente. Această
ultimă verificare este necesară de¬
oarece amplificatorul X este cuplat
în întregime în c.c.; din această
cauză, reglajele se interinfluenţează,
motiv pentru care recomandăm re¬
petarea acestora. Pentru efectuarea
ultimului reglaj se decuplează în osci¬
loscop la ieşirea X, se trece comuta¬
torul X DEFL în poziţia EXT şi se
pune cursorul semireglabilului SR3
la jumătatea cursei. Se aplică la in¬
trarea X IMP un semnal sinusoidal a
cărui amplitudine va fi crescută pro¬
gresiv, pînă la apariţia distorsiunilor;
prin reglarea SR3 se urmăreşte înlă¬
turarea acestora.

Amplificatorul de stingere (fig. 4)
asigură blocarea spotului luminos al
tubului catodic, pe durata cursei in¬
verse a semnalului generat de baza
de timp. în acest scop, impulsurile
prezente pe ieşirea Q a bistabilului
RS sînt amplificate de către tranzis¬
torul TI4 şi transmise direct modu¬
latorului tubului catodic. Tranzisto¬
rul TI 4 este de tip BF258 sau
BF458. Reglajul amplificatorului de
stingere constă în fixarea valorii se¬
mireglabilului SR2 din ciircuitul de
emitor al tranzistorului T14, în aşa

fel încît pe ecran să nu se observe
perturbaţii ale semnalului vizualizat
pe nici una dintre poziţiile bazei de
timp. în lipşa semnalului la intrarea
osciloscopului, nu trebuie să se
vadă nici o urmă a cursei de întoar¬
cere pe nici una dintre poziţiile ba¬
zei de timp.

TUBUL CATODIC

Tubul catodic trebuie să asigure o
bună vizualizare a semnalelor anali¬
zate, caracterizată printr-o focalizare
şi luminozitate corecte pe toată su¬
prafaţa ecranului (astigmatism, res¬
pectiv uniformitate) şi prin păstrarea
liniarităţii la marginile ecranului
(geometria). De asemenea, trebuie
să existe posibilitatea reglării cu¬

rente a luminozităţii şi focalizării.
Toate acestea depind, de circuitele
aferente tubului care fixează diferite
tensiuni pe electrozii acestuia, în ra¬
porturi bine determinate.

Tubul catodic TC1 din schema
prezentată în figura 7 este de tip
996W sau 900T, Multe tipuri de tu¬
buri catodice, ca şi cel folosit în os¬
ciloscopul prezentat, au posibilitatea
de rotire a axei X (electrică) cu ±5%.
Acest reglaj de rotire a trăsei se
face prin intermediul unui cîmp
electromagnetic generat de o bo¬
bină care înconjoară exteriorul tu¬
bului, pe partea conică a acestuia.

Schemele circuitelor de polarizare
a electrozilor tubului catodic şi a
sistemului de rotire a trăsei sînt in¬

dicate în figura 7. Tubul catodic
fi plasat cît mai departe de transfor¬
matorul, de reţea al osciloscopului,
pentru a nu fi perturbat de„cîmpul
electromagnetic al acestuia. în plus,
tubul trebuie ecranat pe toată lungi¬
mea sa, cu un ecran de mu-metall
sau permalloy. Tubul catodic se fi¬
xează în interiorul acestui ecran me¬
talic cu distanţoare de cauciuc. Pe
porţiunea conică a tubului, la apro¬
ximativ 70 mm de partea frontală a
acestuia, se fixeEază bobina de rotire
a trăsei. Referitor la ordinea de
efectuare a reglajelor în
se atrage atenţia" că în primul
se vor face reglajele din circuitul
bului catodic, deoarece ele
ţeazâ sensibil factorul de deflexie.

TEHNIUM 7/1991

Propun constructorilor amatori o
metodă simplă de realizare a „meta¬
lizării" găurilor de trecere pentru
circuitele imprimate dublu placate.

în cazul realizării cablajelor după
scheme electronice mai complicate,
pentru a evita intersectarea unor
trasee, se face apel fie la ştrapuri —
în cazul utilizării unui suport simplu
placat —, fie la suportul dublu pla¬
cat. în cel de-al doilea caz, sudura
(lipirea) componentelor (terminale¬

lor) trebuie realizată pe ambele feţe
ale suportului, aceasta pentru a face
legătura între traseele de pe cele
două feţe. însă apar deseori situaţii
cînd lipirea este dificil de realizat,
dacă nu chiar imposibil, şi anume
sub condensatoarele electrolitice,
semireglabile, bobine, relee sau în
cazul densităţii mari a componente¬
lor, ce nu permite accesul uşor la
terminalele unor. piese! .Industrial,
problema este rezolvată prin metal!

UTIL

ALEXANDRU zanca

vederea reglării circuitelor aferente
tubului, se cuplează la intrarea osci¬
loscopului un generator de semnal
(sinusoidal sau dreptunghiular). Co¬
mutatorul VOLTS/dlv se pune pe o
poziţie de mijloc, 0,2 V sau 0,5 V, iar
TIME/div se pune pe poziţia 1 ms.
Pentru început, frecvenţa semnalului
de la intrare va fi de 1 kHz, iar am¬
plitudinea va fi astfel reglată încît
dimensiunea verticală a imaginii să
se apropie de marginea ecranului.
Se reglează FOCUS pentru o ma¬
ximă focalizare în centrul ecranului.
Apoi se acţionează asupra semire-
glabilului SR2 pînă se obţine o foca¬
lizare bună pe toată suprafaţa ecra¬
nului (reglajul de astigmatism). Se
^teăreşte frecvenţa semnalului de in-
^ptare la cîteva sute de kilohertzi; pe
ecran apare o bandă luminoasă. Se
acţionează asupra lui SR4 aşa încît
banda luminoasă să aibă marginile
perfect paralele, deci să nu existe
tendinţe de curbare a acestora, în
sus sau în jos, la marginea ecranului
(reglaj geometrie). Se acţionează
SR3 pentru ca banda să aibă lumi¬
nozitate uniformă pe toată suprafaţa
ecranului (reglaj uniformitate).

în faţa tubului catodic se află reti-
culul, confecţionat dintr-o bucata de
plexiglas cu dimensiunile de 80x100
mm şi grosimea de 3—4 mm. Pe su¬
prafaţa acestei placi se gravează cu
un vîrf metalic foarte ascuţit 7 linii
(şanţuri) distanţate între ele la 9
mm. Şanţurile gravate sînt apoi um¬
plute cu tuş (de preferinţă roşu sau
negru). Placa-reticul se va fixa în
aşa fel încît intersecţia axelor cen¬
trale să coincidă cu centrul ecranu¬
lui, iar axele să fie perfect paralele
cu marginile panoului frontal al os¬
ciloscopului. Suprapunerea perfectă
a axei X de pe reticul pe axa X
(electrică) a tubului se face prin ro¬
tirea trăsei, acţionînd semireglabilul
SR1.

zarea găurilor de trecere; rrîetodele f
folosite nu sînt însă accesibile con? T
structorilor amatori şi de aceea pro¬
pun mai jos o soluţie mai simplă;

1. Dintr-o bucată de suport placat
se taie o fîşie cu lăţimea de 15 mm
şi lungimea de aproximativ 70...100
mm. Se curăţă suprafaţa de cupru şi
se cositoreşte. ATENŢIE, pelicula de
cositor trebuie să fie uniformă, iar
grosimea ei să nu depăşească cîţiva
microni! Se încălzeşte cît mai uni¬
form unul din capete şi, cu ajutorul
unei pensete, se desprinde folia de
metal de pe suport, deplasînd pen¬
seta şi vîrful ciocanului de lipit în
sensul săgeţilor din figura 1 (1 —
suport, 2 — vîrful ciocanului de lipit
cu care se face încălzirea, 3 — folie
de cupru, 4 — pensetă). După dezli¬
pire, folia . de cupru se curăţă de
adeziv cu- atenţie pentru a nu fi de¬
teriorată.

2. Din materialul astfel pregătit se
vor tăia bucăţi cu lăţimea de 2,8
mm, care se vor rula pe un burghiu
cu diametrul de 0,8 mm, în aşa fel
încît partea cositorită să fie în inte¬
riorul tubului. Se vor obţine în acest
fel tuburi cu lungimea de 15 mm şi
diametrul puţin mai mare de 0,8
mm.

3. Se introduc aceste tuburi în
găurile suportului dublu placat, în
locurile unde trebuie să se realizeze
trecerea. Diametrul acestor găuri
trebuie să fie de 1 mm. Se va lăsa
deasupra plăcii o bucată de tub de
cca 0,5 mm şi cu un dorn se va face
răsfrîngerea acestei bucăţi de tub
peste traseul existent, conform figu¬
rii 2 (1 — dorn, 2 — traseu cupru, 3

— suport, 4 — tub).

4. Urmează operaţia de lipire.
Aceasta se face după ce am intro¬
dus burghiul de 0,8 mm diametru în
tub pentru a împiedica colmatarea
acestuia cu cositor în timpul opera¬
ţiei de lipire. Cantitatea de cositor
trebuie să fie suficientă pentru o li¬
pire corectă, excedentul de cositor
creînd probleme la lipirea tubului pe
cealaltă faţă. Scoaterea burghiului
din tub după lipire se va face în sen¬
sul indicat de săgeata din figura 3 (1

— ciocan de lipit, 2 — tub, 3 — co¬
sitor, 4 — suport, 5 — traseu cupru,

6 — burghiu). Dacă, din cauza sur¬
plusului de decapant (colofoniu),
burghiul se blochează în tub, se va
încălzi uşor burghiul pînă la înmuie¬
rea decapantului, după care acesta
se va extrage în sensul săgeţii. Pen¬
tru o cantitate corectă de cositor şi
decapant, lipirea se face fără pro¬
bleme. Atenţie, nu se va folosi pastă
decapantă pe bază de acizi, deoa¬
rece apare riscul lipirii burghiului în
tub!

5. După extragerea burghiului, tu¬
bul se taie astfel încît deasupra ca¬
blajului să mai rămînă din tub cca
0,5 mm, care se răsfrînge ca la
punctul 3. Se reintroduce burghiul
în tub şi se face lipirea, respectînd
indicaţiile de la punctul 4.

O trecere corect realizată arată ca
în figura 4. Operaţia cere puţină în-
demînare şi mai ales răbdare, dar
rezultatele vor fi pe-măsura efortu¬
lui. Rezistenţa la lipiri şi dezlipiri re¬
petate de componente nu este mai
scăzută decît a restului cablajului.

Cele de mai sus s-au referit la
găurile pentru componentele ale că¬
ror terminale au diametrul cuprins
între 0,5... 0,8 mm. Pentru compo¬
nente ce au terminale cu diametre
mai mari, găurile de bază vor avea
diametrul cu cca 0,2 mm mai mare
decît diametrul terminalului compo¬
nentei, iar burghiul de care ne folo¬
sim la confecţionarea tubului şi a li¬
piturii va fi în concordanţă cu dia¬
metrul terminalului.

TEHNIUM 7/1991

COMUTATOR

Comutatorul electronic prezentat creează posibili¬
tatea vizualizării simultane a două semnale electrice
pe ecranul unui osciloscop prevăzut doar cu o sin¬
gură intrare şi cu un singur amplificator.

După cum este recomandat de autor, acest comu¬
tator asigură o impedanţă de intrare mai mare de
500 kil şi o viteză de comutare ridicată.

La intrare, pentru fiecare canal sînt utilizate ampli¬
ficatoare repetoare pe emitor şi, prin polarizarea ba¬
zelor primelor tranzistoare, se stabileşte pe ecran
poziţia semnalelor.

Sincronizarea trecerii celor două semnale este sta¬
bilită de multivibratorul Dl, construit cu circuitul in¬
tegrat MMC4011.

De la tranzistorul V9 se aplică osciloscopului sem¬
nal de sincronizare, iar de la' tranzistorul VIO se
aplică cele două semnale la intrarea Y a oscilosco¬
pului.

ELECTRONIQUE PRATIQUE, 37/1981

SB s-JL v/

D/3 D/A

-UI 4X1

— jgj 1

I V1-V4,V9,VJO

4$k\

2N236S

3,3K U

V5-V8 1N414B

REGULATOR
DE TON

O schemă aparte de reglaj al tonului, deci de con¬
trol al caracteristicii de frecvenţă într-un amplificator
audio, este recomandată şi experimentată de firma
Blaupunkt.

Montajul, cîte unul pe fiecare canal, are un singur
etaj amplificator, adaptat în colector cu grupuri RC
şi patru diode. Funcţie de cum sînt polarizate aceste
diode se obţine şi controlul de ton.

Simplitatea şi eficienţa sînt atributele acestei
scheme.

RADIOAMATER, 2/1979

80 m

w mm n 270 □ 26 k 15 n om 047

-&-T-1 T ' HH Hh

C1 C2
«...24 5. 20

MLt

v* <\L4

KT603/1 if

KT3206 f

L2 CIO L3

0,33 « 1 —*-rwv

O 4, ^ :

2^02 c

L. 2,2K X 4 7/f

J 560 22,0 U 0,67

r^ H [7r dl “~

jbcjos r—--II ——1

—IH-a-—

1 0,015 8,2k\]0,022 V2~V5

J wtk 6,8k U mm E2K l

±7}

0,06-7 X X «X

Acest mic emiţător lucrează numai în regim de telegrafie în
banda de 80 m, respectiv 3,5 MHz.

Emiţătorul are etajul oscilator alimentat cu tensiune stabilizată
la valoarea de 8 V, fixată de dioda VI. Manipularea se asigură de
tranzistorul V3, prin care se controlează polarizarea tranzistorului
V4. Tranzistorul V5 constituie etajul final şi necesită un radiator
de căldură.

în schemă, C3 = 360 pF; C4 = 470 pF; C6 = 1,5 nF; C7 = 75 pF;
C9 = CI 2 = C13 = 1 800 pF.

Bobinele LI, L2 şi L3 se construiesc pe carcase cu diametrul de
11 mm, la care LI = 35 de spire 0 0,15; L2 = 12 spire 0 0,7; L3 = 10
spire 0 i.

Alimentarea se asigură cu 12 V, curentul absorbit fiind de maxi¬
mum 1,5 A. Impedanţa de ieşire este de 75 n.

RADIO, 7/1982

„„ C5 I C7

gg C2 ou. i =

AusgangB Kompensation
I AusgangB i i tEingangB
+U S j Treiber |—■ *—j j -EingangB

r»i [îz\ (in no] m m

TDA 2310

7/2 TDA 2310 HRS I 170k
Ul20\

AusgangA L -J +EingangA \ -U s
I Treiber | j -EingangA

AusgangA Kompensation

Acest circuit integrat este un preamplificator dublu
realizat într-o capsulă DIL cu 14 terminale.

Banda de frecvenţe unde circuitul lucrează bine,
cu o neliniaritate maximă de 0,5 dB, este cuprinsă
între 20 Hz şi 100 kHz.

Admite la intrare microfoane cu impedanţa de
200—600 H, ce pot genera un semnal de 1 mV.

FUNKAMATEUR, 5/1991

TEHNIUM 7/1991

de frecvenţă: 20 Hz — 30 kHz ± 3 dB, cu distorsiuni mai mici de
0,3%.

Tonalitatea poate fi reglată între ± 15 dB la 45 Hz şi 10 kHz. La
acest amplificator pot fi cuplate mai multe surse de semnal, PU, MAG
şi TUNER.

Depanatorul va decide echivalenţele unor componente; prezentînd
doar schema, vă îndeplinim solicitarea faţă de redacţie.

De obicei, cînd se achiziţionează un aparat electrocasnic, acesta se
livrează atît cu certificatul de garanţie, cît şi cu documentaţia tehnică
şi de exploatare.

Fără a avea schema electrică, la prima defecţiune, aparatul devine
un obiect fără valoare ,dacă „Tehnium" nu vă vine în ajutor. C-1001
este produs de firma ITT, filiala europeană Schaub Lorentz.

Cîteva caracteristici: putere de ieşire audio: 2 x 18 W; caracteristica

TD115V

MEMORATOR

AC 170
AC 171
AC 172
AC 175
AC175K
AC 176
AC176K
ACJ78
AC178K
A-C179
AC179K.
AC 186
AC186K
AC187

AC 182

AC183

AC 183

AC181

AC181K

ACÎ81

AC181K

AC 180

AC180K

AC181

AC181K

AC181

AC181K

AC181 .

2N1613

SFT353
AC182
AC 184
AC 180
ACJ80K
AC182K
AC 182
SFT353
SFT352
SFT353
AC 182
AC 182
AC 182
AP 184

SFT322
AC 184
SFT352
SFT353
AC 182
AC182
AC 184
SFT323
AC 184
AC 180 .
AC 180
AC 180
SFT322
SFT323

AC 150
AC 151
AC 152
AC 153
AC153K
AC 155
AC156
AC 160
AC160A
AC160B
AC 162
AC 163
AC 165
AP167

AC 105
AC 106
AC 107
AC 108
AC 109
AC 110
ACI 14
ACI 15
AC 116
ACI 17
ACI 18
ACI 19
AC 120
Arm

AC 122
AC 123
AC 124
AC124R
AC 125
AC 126
AC 127

AC 180
SFT353
AC 180
AC 184
AC 180
AC 182
AC182
AC 180
AC 181
AC185
AC 183
AC181K
AC 180
AC180K

AC 135

AC 182
SFT353
AC 180 ■
AC 180
2N525
AC 182 .
AC 181
AC 185
AC 180
AC 184
AC180K
ACÎ80
AC 184
SFT352

AC 136

AC137

AC 138
AC139
AC141

AC 128
AC13Î
AC131K
AC 132

AC141B
AC141K
AC 142
AC142K

r-şef: ing. L MIM.
redacţia: flz. AL !

inistraţla: Editura „Presa Naţională S.A.

Tiparul executat
la Imprimeria CORESI

CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
UA“ - SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.O. BOX 12—201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI
NR. 64—66.

INDEX 44212

Corecturi: V STAN

Grafică: L IVA3CU

TEHNIUM J/1991

10 ANI DE EXPERIENŢĂ

GARANŢIA

SSGURANŢ

ZBORULUI

Societatea Comercială „AERO-DEBAL“
S.A.

77 538 Bucureşti, Bd. Păcii nr. 220, tel.
45 73 14/167, telex 11147

Societatea Comercială „AERO-DEDAL“,
i?5" ^ c ^ / prima producătoare naţională a gamei com-

^ plete'de aeronave ultr a uşoare, oferă fiecărui

- y ţ client motodeltaplamii sau deltaplanul dorit.

-- V • BABY-CLUB, deltaplan de şcoală şi antre-

^' y // nament.

* y ~, f ' DANUBIUS, deltaplan de performanţă şi

V 7 / agrement aerian, 32 kg.

~ ^ , STAR, motodeltaplan -pentru o persoană,

^5^5. - ' * ' ' motor 28 CP, viteză 45—85 km/oră, demon-

/ tabil la 3,5 m pentru transport pe portbagajul

° y ^ * autoturismului.

; / PATRIOT, motodeltaplan pentru două per»

mandă, act" - i t a :: l ele.

MOTOARE ROMÂNEŞTI 8 NU¬

MAI ÎN LEI

Banca Română de Dezvoltare creditează

cumpărătorii individuali de aeronave
„AEMO-DEOAL 44 eu împrumuturi pe 3 ani,
rambursabile in rate lunare, prin 95 de agenţii
judeţene şi municipale.

Asigurarea Românească S.A. „ASIROM"
îşi asumă riscurile financiare în locul cumpă»
rătorilor aeronavelor „AEIO-BEBÂL 44 , pe
toată perioada creditării* lor prin B.R.D. şi
opţional în continuare.

PRIN ^ NOI DEVENIŢI PILOT!

Societatea Comercială S.A. „AERO-DEDAL“, prin şcoala sa de pilotaj, condusă de cam¬
pionii naţionali George Crasoveanu şi loan Ignat, organizează cursuri de zbor cu motodeltapla-
nul şl obţinerea brevetului de pilotaj (în 40 de zboruri) pentru cumpărătorii motodeltaplanelor
noastre.

Contacîaţi-ne, veţi primi prin poştă documentaţia (ilustrată) pentru pilotaj, formulare de
contract si asigurare, centre de zbor.

SERVICE ASIGURAT © GARANŢIE UN AN • REVIZII ANUALE GRATUITE
Invităm agenţii comerciali pentru exportarea produselor „AERO-DEDAL“.

Oferim condiţii avantajoase (ci 25% mai 'ieftin ca preţul mondial).