Tehnium/1991/9108

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

ANUL XXI — NR. 249 8/1991

TEHNIUM TV .

Acord digital TV
INIŢIERE ÎN RADIOELECTRO-

NICĂ .

Unitest .

*■ Miniconv.ertor
Testarea dispozitivelor opto¬
electronice’

Experiment

CQ-YO ..

Transmiţător automat progra¬
mabil

Tx — 432 MHz
Undamentrul — construcţie
utilizare

LABORATOR .

Protecţie
Tester grafic

AUTOMATIZĂRI .

Tester

Termoregulator foto
Rezervor pentru apă caldă

TEHNICĂ MODERNĂ .

Decodor D2 MAC

HI-FI ..

Preampllficator stereofonic
. pentru doză magnetică ,
Preamplificatorul QUAD 44
LA CEREREA

CITITORILOR .

Separatorul de impulsuri şi
etajul video

CITITORII RECOMANDĂ .

Circuitul integrat U112D
Programator
Pentru apartament
Modificare utilă

ATELIER .

Amplificator TV ■

Muzică programabilă

REVISTA REVISTELOR .

Convertor 432/28 MHz
Preamplificator RF

MAGAZIN TEHNIUM .

6N135
Stabilizator
Selector P21808
SERVICE ..... .

REVISTA LUNARA
PENTRU CONSTRUCTORII
AMATORI ■

ADRESA REDACŢIEI: „TEHNIUM ",

BUCUREŞTI, PIAŢA PRESEI LIBERE NR. 1.

COD 79784, OF. P.T.T.R. 33,

SECTORUL 1, TELEFON: 18 35 66—17 60 10/2059

PREŢUL 15 LEI

TEHIMIUM T¥

ACORD
DIGITAL TV

Ing. VICTOR DAVSO

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Cu numărătorul, reversibil CI9 se
generează biţii Q1, Q2 care preci¬
zează. banda de lucru TV după cum
urmează;

Q2Q1 = 00 pentru Bl,2;

Q2Q1 = 01 pentru B3;

Q2Q1 = 10 pentru UÎF.

Circuitul realizat cu tranzistoarele

T3... T7 efectuează comutarea pro-
priu-zisă a benzilor în selectorul TV.
Acest circuit asigură.şi afişarea ben¬
zii, aprinzînd unul din cele trei
LED-uri. dar numai în prezenţa ten¬
siunii Umix, deci cu receptorul TV
pornit.

Modulul DTS/02 conţine şi logica
de comandă necesară generării şi
dirijării impulsurilor, de numărare.

Astfel, în modul TUNING este in¬
hibat oscilatorul realizat cu G6, prin

intermediul porţii Gil. Oscilatoarele
construite cu G4 şi, respectiv, cu G3
lucrează la apăsarea tastei UP, res¬
pectiv DOW.N, generînd impulsuri
de frecventă redusă către ieşirile
URC si DNC.

în modul RUN, aceste oscilatoare
sînt inhibate, însă poate lucra osci¬
latorul realizat cu poarta G6, gene¬
rînd impulsuri cu frecvenţă ridicată

pe calea UPC atunci cînd şi bistabi-
lul RS constituit de G5, G8 îi per¬
mite acest lucru prin intermediul
porţii G11. Bistabilul RS respectiv
este setat, via G1 şi Cil, la apăsa¬
rea tastei UP —- se comandă căuta¬
rea — şi resetat la tranziţia HIGH —
LOW pe intrarea DO. Aşadar, căuta¬
rea este pornită manual, la apăsarea
tastei UP şi oprită automat, la găsi¬

rea în memorie a primului zero cu
care am marcat anterior programele
dorite. Opţional, se poate utiliza ie¬
şirea MUTING, care este în HIGH
pe timpul căutării, pentru a bjoca
amplificatorul audio al receptorului
TV.

în figura 4 este prezentată sursa
de alimentare a dispozitivului, care
generează cca 12 V nestabilizat şi
± 15 V stabilizat. Această sursă lu¬
crează' permanent pentru a menţine
informaţia în RAM.

4. INDICAŢII CONSTRUCTIVE Şl
REGLAJE

Montajul se amplasează, împreuna
cu. sursa proprie de alim'entare, în
interiorul televizorului. Se va evita
zona rezistenţelor de wattaj, precum
şi traseul FIT. Panoul conţinînd tas-

UPREH

UF®

TOMfMQ «
RUM •
UPC •
CYS •
BRS •
QZ »

I • S(BD43S)

C CBS) >125)

T ® +12 V

TEHNIUM 8/1991

tatura şi LED-urile se poate amplasa
pe panoul frontal al receptorului TV,
în locul programatorului culisant.

Cablul panglică şi conectorul ve¬
chiului programator se vor folosi la
conectarea DTS la selector.

Interconectările de ansambiu sînt
prezentate în figura 5. Cablajele im¬
primate ale modulelor DTS/01 şi
DTS/02 şi echiparea acestor module
apar în figura 6. Cablajele sînt reali¬
zate în tehnologia monoplacai:, ştra-
purile fiind reprezentate prin seg¬
mente de dreaptă pe desenele de
echipare, dar se pot adapta uşor la
tehnologia dublu placat.

Pentru punerea în funcţiune se
alimentează mai întîi doar modulul'
DTS/02, fără a face conexiunile cu

DTS/01 sau cu receptorul TV. Se re¬
glează SR2 pentru a obţine +5 V la
ieşirea stabilizatorului. Tranzistorul
BDT35 necesită un fnic radiator,
avînd în vedere că lucrează perma¬
nent. Consumul montajului este de
cca 100 mA, indiferent dacă recep¬
torul TV esţe pornit sau oprit.

Transformatorul de reţea TR101
ţrebuie, de asemenea, supradimen¬
sionat şi atent realizat, pentru a nu
deveni întîmpiător sursă de incen¬
diu. 1

Reglajul cheie al dispozitivului se
face cu ansamblul TV = DTS com¬
plet conectat şi alimentat.

în modul de lucru TUNING, se
formează cuvîntui LLLLLLLL pe ma¬
gistrala de date; cuvîntui cores¬

punde primului pas după schimba¬
rea benzii TV în sens crescător. Cu
un voltmetru digital se măsoară ten¬
siunea varicap Uvar şi se^acţicnează
semireglabiiul multitură SR1 — pînă
cînd tensiunea devine minimă, cît
mai aproape de zero. Se apasă scurt
tasta UP, formîndu-se cuvîntui
LLLLLLLH. Tensiunea varicap tre¬
buie să aibă o ; creştere de cca 100
mV.

Se formează apoi HHHHHHHK;
corespunde primului pas după
schimbarea benzii TV în sens des¬
crescător. Tensiunea varicap trebuie
să fie egală cu tensiunea de alimen¬
tare,- de cca 28,5 V. Prin apăsarea
scurtă a tastei DOWN, se formează
cuvîntui HHHHHHHL. Se măsoară

variaţia (scăderea) tensiunii şi în
acest caz. Se retuşează reglajul SR1
pînă cînd ambele trepte de tensiune
■vor fi de. aproximativ 100 mV.

înlocuirea tastelor Hali prin mi-
croîntrerupătoare şi porţi a fost pre¬
zentată în (1).

Montajul nu este recomandat con¬
structorilor începători.

5. BIBLIOGRAFIE

(1) Victor David — Programator,
„Tehnium" nr. 11/1989;

(2) x x x — Data book MOS in-
tegrated circuits — • secând edition,
Microelectronica, 1S88.

TEHNIUM 8/1991

INIŢIERE

iCTRONICA

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Montajul din figurile 5, 6 şi 7 pare
intr-adevăr, să realizeze un compro¬
mis optim între simplitate şi utilitate
El este gîndit în supoziţia unei de¬
pline simetrii între bornele de tes¬
tare A şi C.aşa cum se întîmplă la
verificarea uzuală a diodelor ce nu
se află conectate în nici un fel de
circuit/montaj.

Există, însă, în practica electroniş-
tilor mai versaţi şi un alt mod de a
privi lucrurile, anume prin raporta¬
rea permanenta a polarităţi lor, po¬
tenţialelor etc. faţă de o masă (exis¬
tentă efectiv sau nu, dar oricum „va-
zută“ de ei prin obişnuinţă, din con¬
siderente ce nu le vom analiza aici)

Pentru a adapta testerul nostru la
această viziune, va trebui să consi¬
derăm de la început că una din bor¬
nele sale — de exemplu C — joacă
rolul de masă. Nesimetria astfel in¬
trodusă permite să ne- interesăm
doar de „polaritatea" celeilalte
borne, A (firul „cald"), bineînţeles
tot în raport cu masa, căci dioda de
verificat Dx va avea obligatoriu unul
din terminale conectat la masa. So-T"
luţia este sugerată simplificat în fi¬
gura 8 şi ea derivă din montajul pre-,
cedent prin suprimarea LED-urilor
VI şr R2, fără alte comentarii.

Dacă tot este vorba să marcam
polaritatea unei . singure borne (în
raport cu cealaltă, comună sau de *“
masă), de ce nu am face însă acest
lucru prin .„desenarea" efectiva a
simbolurilor „+“ sau ", de pildă
folosind cinci LED-uri dispuse ca în
figura 9 şi făcînd astfef interconec¬
tarea lor încît să lumineze toate
(„+“) atunci cînd borna A este racor¬
dată la anodul udei diode bune, res¬
pectiv să se aprindă numai cele trei
LED-uri în linie orizontală (,—“)
atunci cînd A este la catodul unei
diode bune? Pentru diodă Dx între¬
ruptă putem uşor aranja schema
astfel ca nici unul din LED-uri să nu
fie aprins, dar pentru Dx în scurtcir¬
cuit va trebui să inventăm un artifi¬
ciu de diferenţiere netă a simbolului
luminos rezultat.

O variantă posibilă de acest gen
va este sugerată în figura 10, iar al- 1
tele le puteţi imagina singuri, ca
exerciţiu instructiv.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

UNITEST ~t.

Rl V-|

U~(6-r8V) ^ D*

t r H . K J Cf

5 v 2 r 2

H * N |

Rl V 2

xx xx

RiO Ov\
1 viO O 1 )

) r 'OOv 2 )- s ssr-

C Conexiune cu crocodil
A pentru racordare la

LED6-V R f 150JI

R* Dl XX XX XX XX XX °3

LED 1 2 3 4 5

1N4001 ( 5 LED-uri roşu)

ooo

9y'50Hz

i i î

■ ropun acest montaj construc¬
torilor începători care doresc să rea¬
lizeze unul din testerele pentru
diode şi joncţiuni, descrise în artico¬
lul alăturat, „Unitest", în varianta
„portabil". Am abordat subiectul se¬
parat pentru a nu complica acolo
prezentarea, dar şi. din motivul că
acestui miniconvertor c.c.-c.a. i se
pot găsi numeroase alte întrebuin¬
ţări. De pildă, prin redresarea ten¬
siunii alternative obţinute, urmată de
filtrare şi eventual stabilizare', ca şi
prin alegerea convenabilă a raportu¬
lui de transformare, se pot obţine
diferite surse'de tensiune continuă
mai ridicată, plecînd de la o simplă
baterie de 4,5 V (3R12), cu aplicabi¬
litate îndeosebi la alimentarea apa¬
ratelor de măsură portabile (ohm-
metre, termometre electronice etc.).

Schema aleasă nu este nici mo¬
dernă, nici optimă din punct de ve¬
dere al randamentului, gabaritului
de montaj etc., în schimb prezintă
avantajul,accesibilităţii largi a com¬
ponentelor implicate. Este vorba
despre clasicul multivibrator (circuit
basculant astabil) cu tranzistoare,
dimensionat aici — prin alegerea
orientativă a valorilor C2 = C3, R2 =
R3, şi Rl = R4 indicate — astfel în¬
cît frecvenţa fundamentală generată

MINICONVERTOR

1VJJ

să fie de ordinul sutelor de hertzi.

Un tranzistor suplimentar, T3, asi¬
gură amplificarea în curent a impul¬
surilor, pentru a ataca apoi, în pu¬
tere sporită, primarul unui transfor¬
mator ridicător de tensiune, Tr.

Datele constructive ale transfor¬
matorului se aleg în funcţie de sco¬

pul concret urmărit. Pentru aplicaţia
propusă aici am preferat tatonarea
experimentală a unor transforma¬
toare pe care le puteţi găsi cu uşu¬
rinţă gata realizate, ca „piese" de
schimb sau prin recuperare de la
unele radioreceptoare tranzistorizate
avînd etajul final în contratimp (de

560 HU 15 kjQU 15 kAU 560 -QL

0,1 uF 50 jCL l

J bob.

pildă transformatorul de ieşire de la.,
„Milcov" sau „Albatros"). De la
acesta se va utiliza secundarul (înfă¬
şurarea de difuzor, cu spire mai pu¬
ţine şi conductor de diametru mai
mare) pe post de primar, notat I în
figură, iar înfăşurarea primară în în¬
tregime (ignorînd priza mediană
existentă), notată II, pe post de se¬
cundar.

O rezistenţă variabilă în serie cu
circuitul de colector al lui T3, notata
cu R5, poate servi la ajustarea ten¬
siunii alternative de ieşire, limitînd,
totodată, curentul maxim prin tran¬
zistor.

Tensiunea obţinută în secundarul
transformatorului nu. este nici sinu¬
soidală şi nici simetrică, ba, mai
mult chiar, poate prezenta unele
„vîrfuri" de supratensiune pericu¬
loase pentru^ aplicaţia propusă. Din
acest motiv â fost prevăzut la ieşire
grupul de limitare bidirecţională al¬
cătuit din diodele Zener DZ1 si DZ2
în „antiserie", plus rezistenţa'de li¬
mitare R6.

Condensatorul de decuplare CI,

TEHNIUM 8/1991

(URMARE DIN NR. 6)

■ ropun — celor interesaţi de
acest subiect, desigur — să mai ză¬
bovim puţin asupra testării funcţio¬
nale a LE.D-urilor emisive în infraro-
şu,(I.R.) în primul rînd pentru că au
apărut (în fine!) şi astfel de dispozi¬
tive în comerţ, deşi neînsoţite deo¬
camdată de o sumară fişă tehnică,
scrisă sau „verbală" şi nici măcar
marcate cu un cod de fabricaţie ori
o siglă de producător, pentru o
eventuală identificare sau „pome¬
nire" ulterioară. Cu atît mai mult
avem tot interesul noi, cumpărătorii,
să verificăm aceste componente
înainte de achiziţionare, mai ales că
raioanele „de specialitate" ale maga¬
zinelor care le comercializează nu
sînt întotdeauna echipate cu testere
adecvate. în al doileâ rînd, pentru că
metoda de verificare descrisă ante¬
rior (vezi nr. 6/1991) se poate do¬
vedi incomodă în condiţii de ilumi¬
nare ambiantă pronunţată, necesi-
tînd reglaje şi/sau obturări greu de
efectuat în incinta unui magazin
aglomerat.

Vă propun, deci, o altă variantă de
testare a LED-urilor I.R., şi anume
prin alimentarea acestora nu cu .ten¬
siune continuă constantă, ca mai
înainte, ci cu tensiune pulsatorie
avînd frecvenţa în domeniul audio.
Principiul este sintetizat în figura 13,
unde vedem că avem de-a face cu
un tester portabil (alimentat de la
baterii de 4,5—9 V), compus din trei.
blocuri distincte:

D acă aţi procurat un triac şi nu
v-aţi decis încă la ce să-l folosiţi, va
propun în cele ce urmează un mic
experiment din domeniul automati¬
zărilor în locuinţă. Concret, este
vorba despre un circuit cu funcţio¬
nare temporizată, a cărui sarcina 0
poate constitui -instalaţia de ilumi¬
nare (de la reţea) a unui hol, a unei
camere de trecere, a casei scărilor
etc., dar la fel de bine şi un dispozi¬
tiv de avertizare sonoră, alimentat
de asemenea de la reţea. La rîndul
său, comanda de pornire poate fi
dată în diferite moduri, de la banala
apăsare scurtă a unui buton cu re¬
venire (ca la automatele de scară) şi
pînă la „traversarea" unei bariere cu
raze infraroşii. în funcţie de destina¬
ţia concretă, se pot adapta uşor mo¬
dule de comandă sensibile la tem¬
peratură, nivel sonor, radiaţii, atin¬
gere, apropiere etc.

Triacul utilizat va avea obligatoriu
tensiunea maximă de lucru de cel
puţin 400 V, putînd fi, de pildă, din

pe care veţi fi poate tentaţi să-lomi-
teţi (de ce să filtrezi tensiunea conti¬
nuă?) are totuşi un rol important,
anume de a reduce impedanţa in¬
ternă a bateriei la frecvenţa de lucru
aleasă, ameliorînd implicit randa¬
mentul energetic al conversiei.

Cu piesele indicate în schemă,
pentru R5 = 0 îl şi DZ1 = DZ2 =
PL18Z—PL20Z (sau combinaţii serie
echivalente, de pildă cîte două
diode Zener de 9,1—10 V înseriate
pentru fiecare în parte), am obţinut
tensiuni alternative de ieşire „în gol"
de cca 10—11 V folosind transfor¬
matorul de la „Albatros", respectiv
de cca 15 V pentru transformatorul
lui „Milcov". în sarcină de aproxima¬
tiv 20 mA, aceste tensiuni scad (da¬
torită în- bună parte căderii pe R6) la
cca 7—8 V, respectiv 9—11 V. Cu¬
rentul absorbit din baterie nu depă¬
şeşte în aceste condiţii cca 200 mA,
consum cam mare, e drept, dar ne¬
semnificativ totuşi, ţinînd cont de in¬
tervalul relativ scurt de timp cît du¬
rează „măsurarea".

IDENTIFICAREA Şl TESTAREA
DISPOZITIVELOR OPTOELECTRONICE

— emiţătorul, reprezentat
printr-un generator de audiofrec-
venţă, G.A.F., cu frecvenţa orientativ
între 200 Hz şi 1 000 Hz şi cu „nivelul
tensiunii de ieşire de cel puţin 2—3
V, dar nu mai mare de 5—6 V (vezi,
de exemplu, articolul, „Miniconver-
tor" din acest număr);

— receptorul, constituit din foto¬
dioda FD plus etajul repetor pe emi-
tor realizat cu TI, cu rolul de adap¬
tor (coborîtor) de impedanţă, şi

— „indicatorul" acustic, nefigurat,
care poate fi practic orice fel de am¬
plificator audio de mică sau medie
putere, eventual alt tip de aparat
(radioreceptor, casetofon etc.) care
arş prevăzută o mufă de'intrare de
tip „microfon".

Pentru ca testarea să nu pună în
pericol LED-ul I.R.* de verificat,
înainte de racordarea acestuia la
bornele A (anod) şi C (catod), ne
vom asigura că generatorul, limitat
prin R1, nu poate furniza un curent
mediu de peste 25—30 mA, cu bor¬
nele- A—C scurtcircuitate şi; dioda
Dl montată (alternanţa „inversă"

, scurtcircuitată).

Receptorul nu implică nici un fel
de reglaje, dacă se foloseşte un
tranzistor TI cu factorul beta sufi¬

cient de mare. In locul fotodiodei
FD, de orice tip, se poate utiliza
(prin sortare experimentală) un LED
obişnuit roşu, sau mai bine unul în
infraroşu, desigur tot invers polari¬
zat.

Componenta alternativă a semna¬
lului repetat de TI în emitorul său
este aplicată prin CI (0,1—1 /uF, ne¬
polarizat) la intrarea amplificatorului
de audiofrecvenţă, de pildă la extre¬
mităţile potenţiometrului de volum
al acestuia. Amplificată convenabil,
ea va fi redată de difuzorul aparatu¬
lui ca un „piuit" specific, cu frec¬

venţa cunoscută şi net distinctă de
cea a reţelei (pentru eventualitatea
că fotodioda ar „vedea" şi lumina di¬
rectă sau reflectată a unui bec de
reţea aprins).

Distanţa dintre LED-ul I.R, testat
şi FD nu este critică (se poate
atinge uşor sau chiar depăşi 1 m.
dar ne vom limita la ordinul centi¬
metrilor), în schimb centrarea optica
poate ■ impune mici- manevre de
orientare reciprocă optimă.

Pagini realizate de fiz. ALEX. MÂRCULESCU

EXPERIMENT

seriile TB6NX—TB10NX, cu cifra X
de la coadă 4, 5 sau 6. în numărul
trecut al revistei, la această rubrică,
s-a făcut o prezentare sumară a
acestor dispozitive, împreună cu o
metodă expeditivă de testare func¬
ţională.

înainte de începerea experimentu¬
lui în condiţii reale — cu tensiune şi
consumator de reţea, deci implicînd
anumite riscuri sau chiar pericole —
se impun două măsuri elementare
de precauţie, şi anume montarea
prealabilă a triacului pe un radiator
termic (în formă de U sau model cu
„aripioare", cu suprafaţa totală de
cel puţin 40—50 cm 2 ) şi, respectiv,
marcarea bornelor de nul şi fază la
priza de reţea de la care urmează a
fi alimentat montajul (folosind în
aces,t scop „creionuî" de tensiune şi
convenţia fază = punct roşu).

Tot ca etapă pregătitoare, vom
improviza apoi un mic redresor
(transformatorul Tr., cu cca 7—8 V
în secundar, puntea PR şi conden¬
satorul CI), care să furnizeze o ten¬
siune continuă, nestabilizată dar
bine filtrată, de cca 9 V. Ca sarcină
experimentală putem folosi un bec L
de reţea (40—100 W), montat ca
lampă de probă sau încorporat
într-o veioză.

Primul pas propriu-zis îl constituie
îmbinarea elementelor menţionate,
conform figurii 1, cu respectarea
strictă a bornelor de fază şi nul. Dis¬
punerea terminalelor pentru triacul
TB, reamintită aici, corespunde mo¬
delului TB10N6, cu care a fost expe¬
rimentat montajul.

Urmează testarea funcţională a
triacului, operaţie ce are, totodată,
ca scop determinarea orientativă a
sensibilităţii de comandă pe poartă.
..Se va utiliza un potenţiometru bobi¬
nat de 1 kîl, PI, înseriat cu o rezis¬
tenţă de limitare, R1, stabilind valoa¬
rea maximă echivalentă pentru care
triacul se deschide ferm, conducînd
ambele alternanţe prin sarcină (ilu¬
minare normală a becului). Rezulta¬
tul se diminuează cu cca 20—30%,
înlocuind apoî grupul serie PI + R1
printr-o rezistenţă fixă, R (orientativ
între 100 ii şi 820 îi).

Putem trece acum la comanda
amorsării prin intermediul unui tran¬
zistor TI (fig. 2), pentru creşterea
sensibilităţii în curent, dar şi pentru
inversarea polarităţii semnalului de
comandă. Rezistenţa R* are aici va¬
loarea stabilită anterior pentru R, iar
TI poate fi orice tranzistor npn cu
siliciu, de medie putere (2N2219,
2N1711, BD135, BD137 etc.). Cu II
închis, amorsarea fermă a triacului
trebuie să fie asigurată pentru valori
ale rezistenţei RB de ordinul zecilor
de kiloohmi sau măcar de ordinul
kiloohmilor.

Pasul următor îl constituie intro¬
ducerea modulului de acţionare
temporizată, conform schemei din
figura 3. Am ales varianta clasică de
circuit basculant monostabil realizat
cu integratul /3E555, a cărui comu¬
tare în starea „sus" se obţine prin
apăsarea scurtă a butonului cu reve¬
nire, B. Durata de menţinere în
această stare, după eliberarea buto¬
nului, este dată aproximativ de rela¬
ţia:

T = 1,1 • R 2 C 2

unde T se exprimă în secunde, R2
în ohmi şi C2 în farazi.

Cu valorile indicate trebuie să re¬
zulte o durată de cca 11 s, pe care o
putem uşor modifica acţionînd asu¬
pra lui R2 şi/sau C2.

Prin urmare, la apăsarea scurtă a
butonului B (cu II închis), becul L
se va aprinde şi va continua să lumi¬
neze un interval de timp T de la eli-
(CONTINUARE ÎN PAG. 16-17)

TEHNIUM 8/1991

CQ-YO

l 7

‘ 4 TOR

AUTOMAT

PROGRA¬

MABIL

Jng. G. PÎNTSUE — Y03AVE, maestru ai sportului

Pentru transmiterea indicativului propriu şi al
QTH-locatorului am realizat acest aparat care
poate fi folosit şi pentru radiobalizele de radioa¬
matori, evident util şi în alte scopuri.

Aparatul conţine un generator de tact, realizat
cu circuitul integrat (C.l.) CDB413, a cărui frec¬
venţă poate fi reglată cu ajutorul potenţiometrului
semireglabi! de 2,5 ktî.

De la ieşirea C.l, CDB413 (pin 6), semnalul este
aplicat unui divizor binar (: 16) de tipul CDB493.
Ieşirile A, B, C, D ale acestui divizor sînî trans¬
mise unui mulîiplexor-demultiplexor cu 16 canale
de tipul MMC40S7.

Ieşirea D a C.l. 493 este aplicată şi unui divizor
decadic de tipul CDB490, ale cărui ieşiri A, B, C,

D se transmit decodificatorului BCD-zecimal de
tipul CD.B442.

Ieşirile 0-15 ale C.l. MMC4067 formează re¬
ţeaua de linii a matricei, iar ieşirile 0-9 ale C.l.
CDB442 formează reţeaua de bare.'

Montajul funcţionează astfel: la ieşirile 0-15 ale
C.l. MMC4067 vom avea, pe rînd, semnale nega¬
tive, în ritmul dorit de noi, fixat prin ajustarea co¬
respunzătoare a rezistoruiui semiregiabi! de 2,5 kn.

Aceste semnale se regăsesc în reţeaua de linii
a matricei.

■

< j •

< \

_ _ __

g aHH J

BBl

::'~CT .Jj|

Intersecţiile liniilor şi barelor formează un cîmp

de noduri, la care se va
diode, conforrh schemei.

conecta matricea cu

Cum se realizează formarea semnalelor Morse?
Să presupunem că dorim să realizăm semnalul
YO. Litera Y este formată, după cum se ştie, din
linie, punct, linie, linie, iar litera O are structura
din trei linii. Prima linie a literei Y trebuie să con¬
ţină 3 timpi (trei tacte); pentru aceasta vom co¬
necta 3 diode între bara 0 şi liniile 0, 1 şi 2. No¬
dul dintre bara 0 şi linia 3 va rămîne liber, deoa¬
rece urmează o. pauză (de, durata unui punct);în¬
tre prima linie a literei Y şi punctul următor. Mai
departe, pentru a realiza complet semnalul literei
Y, vom mai conecta diode între bara 0 şi liniile 4,
6, 7, 8, 10, 11 şi 12, după care urmează o pauză
de durata a 3 puncte, care reprezintă spaţiul din¬
tre literele Y şi O.

Deci un tact este egal cu un punct, iar durata
unei linii este egală cu durata a trei "puncte.

în cazul realizării unui astfel de automat pentru
radiobalize de radioamatori se recomandă a lungi
aceste pauze între litere pe durata a 4. puncte,
pentru ca semnalele să fie mai inteligibile.

Cele 10 bare vor fi conectate la cîte o intrare a
porţilor de tipul CDB400; la celelalte intrări se
•i aplică cele 10 ieşiri de la C.l. 442.(inversate ca
- polaritate cu alte 10 porţi CDB400), unde se reali-
( zează coincidenţa semnalelor. Semnalele de ia
ţ:,i cele 10 ieşiri ale porţilor de coincidenţă, în serie
ft cu 10 diode, sînt aplicate pe baza unui tranzistor
ţâ de tipul BC171, care are conectat în circuitul de
colector un microreleu de 5 V (ca în schemă).

Barele sînt construite din conductor de Cu 01,
: 8a în figură, la circa 12 mm de suprafaţa plăcii
' suport, de care se vor conecta, prin sudare, ano-
dele diodelor.

Remarc faptul că, pentru a simplifica simţitor
realizarea cablajului imprimai (care este realizat
pe o singură faţă a plăcii-suport) circuitul inte¬
grat CDB442 va fi montat fie pe partea cu cablaj
imprimat (pe partea opusă celorlalte piese), fie i
se vor îndoi terminalele astfel încît să se implan¬
teze cu faţa în jos.

Aparatul se alimentează de la o sursă stabili¬
zată de 5 V.

Releul are un contact normal deschis. Acesta
se va folosi pentru manipularea emiţătorului. Vi¬
teza de transmisie poate fi reglată în limitele a
30—150 de semne/minut.

TEHNIUM 8/1991

: I

I. mihAescu

\mmm miţătorul prezentat în figura 1
lucrează în banda de 432 MHz, este
modulat în frecvenţă si poate debita
o putere de 300 mW.

După cum se observă din schema
electrică, emiţătorul este pilotat cu
cuarţ şi conţine trei etaje RF şi un
etaj AF.

La 'ieşirea colectorului tranzistoru¬
lui T4, semnalul are frecvenţa de
216 MHz şi după bobina L5 dioda
1N914 îndeplineşte funcţia de varac-
tor, dublînd frecvenţă la valoarea
432 MHz. Această' frecvenţă este se¬
lectată de linia L7 şi componentele
aferente.

Etajul oscilator, este prevăzut cu
un cristal de cuarţ'care trebuie să
asigure la bornele bobinei LI un
semnal de 54 MHz, deci lucrînd
overtone 5 (frecvenţa fundamentală
a cuarţului este de aproximativ 10,8
MHz).

Bobina LI are 6 spire (diametrul 6
mm) din sîrmă cu diametrul de
1,2 mm.

Etajul cu tranzistorul. T3 este un
dublor de tensiune? la bornele bobi¬
nei L2 semnalul avînd frecvenţa de
108 MHz. Bobioa L2 are 2 spire cu
diametrul tot de 6 mm. Modul de
amplasare a bobinelor L2-şi L3 pen¬
tru cuplajul cu etajul următor este
prezentat în figura 2.

Tranzistorul 14' lucrează tot ca
dublor şi la circuitul L4—CV7—CV6
se obţin deja 216 MHz.

Bobina L4 are o singură spiră cu
diametrul de 8 mm, din sîrmă
1,2 mm.

Din acest punct, dublarea frecven¬
ţei se face cu o diodă 1N914, aso¬
ciată cu circuitul L7—CIO. Pentru
verificarea etajului ultim este prevă¬
zut punctul de măsură M.

Circuitul de cuplaj L5—CV7 pre¬
zintă o impedanţă mică ia 216 MHz
(frecvenţa de excitaţie), după cum

Montajul se realizează pe o placă
de circuit imprimat, dispunerea
componentelor fiind orientativ indi¬
cată în figura 3.

Sistemul de modulaţie propus
prezintă avantajul unei mari simpli¬
tăţi şi, în acelaşi timp, de calitate.

Punctul de funcţionare a diodei

varicap se fixează la aproximativ 3 V
pentru ca derivaţia de frecvenţă să
nu fie prea mare; reglajul se face
din potenţiometrul de 100 kO.

Alimentarea se face cu 12 V, ten¬
siune stabilizată.

L6—CVS are impedanţa mică ia 432
MHz.

Bobina L5 are 3 spire cu diame¬
trul de 8 mm, iar L6 are 2 spire cu
diametrul de 5 mm (şi 1 cm de fir
drept), ambele din sîrmă cu diame¬
trul de 1,2 mm.

Linia L7 este formată dintr-o

Zii 2369

wokn.

2112369

> Micro

bandă de cupru argintat cu lungi¬
mea de 70 mm şi lăţimea de 4 mm.
Linia se sudează la o depărtare de 8
mm de placa de susţinere. -

CONSTRL
AMETRUL: şi UTILI!

- V03RD, maestru ai sportuiui

Microampermetre adecvate unor
asemenea undametre se găsesc în
exponometrele cu celulă fotoelec-
trică sau în instrumentele indica¬
toare de nivel de înregistrare de la
diverse tipuri de magnetofoane sau
casetofoane.

Bobinele undametrului se confec¬
ţionează pe carcase din pertinax,.,
care prezintă avantajul nedeformăbi¬
la căldură. După bobinare şi eventu¬
ale corecţii necesare, .spirele se vor
impregna cu o soluţie de polistiren
în benzen sau toluen, spre a fi ferite
de umiditate sau deformări meca¬
nice.

De obicei,- aceste bobine se con¬
fecţionează pe carcase cu diametrul
de 15—25 mm.

Numerele lor de spire, în raport
cu domeniul de măsurare, capacita¬
tea condensatorului variabil şi dia¬
metrul carcaselor se vor determina
cu ajutorul formulelor următoare:

A = 1 885 ! L.C.,în care A = lungi¬
mea de undă, în metri, L = induc-
tanţa bobinei în microhenry şi C =
capacitatea condensatorului, în mi-
crofarazi.

De aici se deduce că

~ 3 553 225 • G

şire suficient de mare, astfel îricît să
se poată aprinde beculeţul.. Cum
însă generatoarele de radiofrecvenţă
tip heterodină dau la ieşire tensiuni
relativ mici, este mai puţin probajl
ca beculeţui să se aprindă. De
aceea este preferabil ca în locul be-
culeţului să se folosească un, mi¬
croampermetru de 50—100 mA sau
un miliampermetru de 0,5—1 mA,
conectate în serie cu o diodă de ra-
diofrecvenţă ţip EFD108, sau aita
comparabilă. în aceste condiţii, un-
dametrul devine mult mai sensibil,
iar măsurările sînt mai precise. Cu
un astfel de montaj sînt posibile şi
etalonările cu ajutorul unui genera¬
tor tip heterodină. Precizia măsură-'
rilor cu aceste gen de undametru nu
este însă prea mare, ea fiind de or¬
dinul a 2—5%. Etalonarea, ca şi mă¬
surările cu astfel de undametre se
pot efectua doar' pe circuite osci¬
lante active.

Cînd frecvenţa de funcţionare a
circuitului oscilant urmează să se
determine, se va apropia bobina un¬
dametrului coaxial cu aceea a circu¬
itului oscilant generator de radio-:
.frecvenţă, sau eventual lateral para-
lel cu ea şi se va roti rotorul con¬
densatorului variabil, C, pînă cînd
beculeţul undametrului va jiumina
cu maximum de intensitate. în căzui
folosirii unui microampermetru, se
va urmări maximumul de deviaţie a
acului indicator al acestuia. Folosi¬
rea unui microampermetru asigură o
măsurare mult mai precisă,, deoa¬
rece mişcările acului pot fi urmărite
mai uşor decît variaţiile de iluminare
ale unui simpiu beculeţ, destul de
subiective.

şi puntea Le-

mice.

Puntea Lecher se poate folosi şi
ea ca undametru eu absorbţie, dar
în specia! în domeniul undelor me¬
trice, decametrice şi centimetrice.
De fapt, acest gen de punte a con¬
stituit ptimul mijloc de măsurşre a
lungimilor de undă de către părinţii
radioului, Heinrtch Hertz şi Oliver
Lodge. .

Cel mai simplu dintre undametre
este cel cu absorbţie, constînd
dintr-o bobină, un condensator va¬
riabil şi un dispozitiv indicator care
poate fi un mic bec de lanternă, de
2,5 V sau 3,5 V şi chiar un bec de
scală, de 6,3 V. Cu cît tensiunea şi
curentul necesare aprinderii becului
sînt mai mici cu atît sensibilitatea
undametrului va fi mai mare.

Schema unui astfel de undametru
este dată în figura 1. Bobina L a
acestuia este în genera! interşanja-
bilă, fiind dotată cu picioruşe, ea
schimbîndu-se funcţie de domeniul
de măsurare. Dacă condensatorul
variabil cu dielectric cu aer, C, are o
capacitate relativ mică, de 50—100
pF, vor fi necesare mai multe bobine
pentru a se realiza măsurări pe un
domeniu mai larg de frecvenţe, de
exemplu, de ia 30 MHz pînă Sa 1,6
MHz. Se poate utiliza şi un conden¬

sator variabil cu dielectric aer, cu
capacitatea de 450—500 pF, cînd nu
mai este nevoie de un număr mare
de bobine, dar precizia măsurărilor
se reduce.

Orice undametru, fie cu absorbţie,
fie dinamic, este prevăzut cu o scală
sau un buton, cu diviziuni de la 0 la
100°, sau 0—180°. Ambele tipuri de
undametre trebuie să aibă scalele
sau butoanele etalonate precis în
prealabil, trasîndu-se apoi o curbă
de etalonare pe hîrtie milimetrică,
din .grad în grad, ori din 5 în 5
grade, pentru fiecare bobină utili¬
zată, înscriindu-se în ordonată frec¬
venţele, iar în abscisă gradaţiile sau
invers. Pentru o mai uşoară notaţie,
sînt preferabile scale sau butoane
cu 100 de diviziuni ce pot fi realizate
destui de uşor şi în regim propriu.

Cadranul acesta va fi prevăzut, fi¬
reşte, şi cu un ac indicator, dispus
deasupra iui.

Etalonarea undametrului se va
realiza cu ajutorul unui radiperhiţâ-
tor etalonat, sau al unui generator
de radiofrecvenţă (o heterodină mo¬
dulată sau nu) cu o tensiune de le-

TEHNIUM 8/1991

O protecţie interesantă pentru tranzistoarele ce comandă relee sau con-
tactoăre constă în montarea unei diode Zener între colector şi bază (fig. 1).
Condiţia ce trebuie satisfăcută este:

E, < U.- < U, *, - U„, ;

unde UCEo este tensiunea maximă admisă între colector şi emitor în con- Uc
diţiile în care curentul de bază este nul.

Funcţionare

La anularea curentului prin releul Rel (blocarea tranzistorului), tensiunea
în colector tinde să crească foarte mult datorită fenomenului de autoinduc-
Jie. Limitarea acestei tensiuni se face la valoarea

U ( , =U : + \Jbe. = Ui,.

Schema echivalentă la blocarea tranzistorului este prezentată în figura 2.

Avantajul montajului este mărirea curentului prin dioda Zener echivalentă
care este:

l/>*= e/3+1) I--

Acest lucru duce la „descărcarea" rapidă a energiei acumulate în bobina
releului sau contactorului, ceea ce implică o scădere apreciabilă a timpului r
de desfacere â contactelor aferente, c

Foarte importantă această micşorare a timpului de deschidere a contacte¬
lor, mai ales în cazul în care se face întreruperea (deconectarea) unei sar- i
cini inductive cu curent iniţial mare prin ea, alimentată dintr-o sursă de cu¬

rent continuu. Se micşorează astfel efectul de arc electric între contacte,
ceea ce conduce la prelungirea duratei de funcţionare a‘ acestora.

în cazul protecţiei „clasice" (figura 3) cu diodă antiparalel, pe bobina rele¬
ului, timpul de desfacere este comparativ mai mare decît în cazul anterior,
O altă modalitate de protecţie a tranzistoarelor şi scădere a timpului de

TEHNIUM 8/1991

î Pagini realizate de ing. MiHfti CODARNAI î

onstructorilor electronişti ce doresc completarea echipa- , ;
mantelor de laborator le recomand acest gen de caracterograf./.9 V ~-
De asemenea, materialul prezentat se adresează în egală mă- '
sură şi radioelectroniştilor şi radioamatorilor la realizarea de
modulatoare şi demodulatoare echilibrate cu diode. Pornind de
ia această schemă minimă se pot realiza variante constructive
îmbunătăţite.

Cu ajutorul acestui montaj şi cu un osciloscop se pot sorta
diode de acelaşi tip după caracteristici aproximativ identice.

în principiu, schema este compusă dinţr-un astabil (realizat
cu C I.1, fi E555 şi TI), cu un repetor pe emitor, T2, un circuit
basculant bisţabil JK (tip CDB473 sau echivalent), care împre¬
ună cu tranzistoarele aferente T3, T4, T5 realizează o cheie de
citire a tensiunilor de pe diodele Dl şi D2.

Perioada impulsurilor realizate de astabil este dată de mări¬
mea Ec, valoarea lui CI şi curentul de încărcare a acestui con¬
densator după relaţia:

_ 0.66 E c E c~n^-U BE

l i D, unde I C1 = - 3 - i -

•ni d

De remarcat că potenţialul bazei tranzistorului Ti > 0,66 • E

(I!«)•

In această relaţie s-au neglijat curenţii absorbiţi prin intrările
C.1.1 în regim de încărcare a condensatorului CI, precum şi
curentul de bază al tranzistorului T3. De asemenea, s-a neglijat
durata de descărcare a condensatorului CI prin C.1.1. Cu valo¬
rile elementelor din schemă se obţine o perioadă de cca 0,3
ms, ceea ce corespunde unei frecvenţe de aproximativ 3 kHz.

Folosirea unui generator de curent constant pentru încărca¬
rea condensatorului CI duce la obţinerea unei tensiuni iiniar
crescătoare pe armăturile sale (rampă, „dinte de ferăstrău"),
tensiune ce se aplică în continuare prin intermediul rezistoare-
lor R8 şi R9 diodelor de testat.

De asemenea, aceeaşi tensiune este aplicată circuitului bas¬
culant bisţabil (T3 + C. 1.2) care face comutarea citirii tensiunii
de pe diodele de testat prin scurtcircuitarea alternativă cu tran¬
zistoarele T4 şi T5 a cîte unei căi de semnal de la diodele. Dl şi
D2. Practic la ieşire se obţine „sumarea" celor două semnaie la
ieşirea 4.

35 2 R„ + R, 2 + R,3 /

ionectînd un osciloscop între !
liza fie tensiunea de pe diode s
nci cînd timpul de explorare a
ranzistoarele folosite s ? nî: oen

Ru s> Ri, + R,:
R|4 > R,: • R' •

na 4 şi masa se poal

■ ropun constructorilor amatori
testerul TTL alăturat, pe care l-am
.realizat prin adaptarea diferitelor
scheme din colecţia revistei „Teh-
nium“ (figura 1).

Personal am proiectat şi reaiizat
schema de cablaj a testerului, am
realizat şi verificat în practică mon¬
tajul prezentat.

Testerul se realizează pe o plă¬
cuţă de circuit imprimat dublu pla¬
cat cu dimensiunile 115x15 mm.
Se poate folosi şi circuit imprimat
.-.umplu placat; în acest caz se vor
face legăturile cu fire exterioare,
conform figurii 2.

După montarea pieselor şi testare
se introduce într-un tub de,,piastic la
ce>e s-au executat orificiile pentru
LED-uri şi microcomutatoru! K (fi¬
gura 3).

La un capăt se fixează un vîrf
pentru test, PI, la capătul opus fiind
cordoanele prevăzute cu crocodili
pentru alimentare şi cordonul cu vîr-
ful P2, prin care se injectează sem¬
nalul în circuitul testat.

Acest tester TTL este util amatori¬
lor, dar se poate folosi şi în cadru!
laboratoarelor, necesitînd un număr
redus de piese cu un cost scăzut,
ajutînd ia verificarea rapidă a circui¬
telor.

DESCRsERE

Testerul permite punerea în evi¬
denţă a nivelurilor logice prin aprin¬
derea LED-urilor corespunzător ni¬
velului „0“ logic şi „1“ logic.

Circuitul de intrare este format
din tranzistorul TI, iar circuitul inte- t
grat Cil împreună cu rezistoareie I
P.3, R4, R5 asigură aprinderea f
LED-urilor, corespunzător stărilor Ij
.,0“, „X“, „1".

FUNCŢIONARE

in funcţie de nivelul de tensiune;
aplicat pe vîrfu! PI al testerului, se :
deschide tranzistorul TI şi se aprind j
LED-urile corespunzătoare.

1. Astfel, pentru un semnal cu va-1
loarea aparţmînd domeniului permis -
în starea SUS, adică nivel logic „1“ :
(dacă Ui — tensiunea de intrare este |
mai mare de 2 V), tranzistorul TI se I
saturează.

2. Nivelul „1" logic de la intrările -
porţii 4 are ca efect apariţia unui ni¬
vel logic „0“ ia ieşirea acesteia.

La ieşirea porţii 4 este conectata
dioda LED—DL1, care în această si-

MIRCEA CRSSTiAN P5QT •

ooo

' | 0L3

2,2

tuaţie va ilumina, comanda LED-ului
făcîndu-se din ieşirea TTL în 0, limi-
tînd curentul în ieşire la 16 mA prin
R3.

Tot la ieşirea porţii 4 este conec¬
tată o intrare a porţii 3, pe care se
aplică nivelul „0“ logic.

Pe intrările porţii 1 vom avea nive¬

lul logic „L“, la ieşire stabilindu-
un semnal logic „0“, care se apti<
pe intrările porţii 2, determinînd
ieşire starea „1“. La ieşirea porţii
este conectată dioda LED—DL3,
care în acest caz este stinsă.

Ieşirea porţii 2 este legată la cea
laltă intrare a porţii 3, pe care se
aplică nivelul „1“ logic.

Pe intrările porţii 3 avem „0“ şi „1"
logic, iar la ieşire, unde este conec¬
tată dioda DL2, „1“ logic, LED-ul fi¬
ind stins.

3. Dacă la vîrfu! PI al testerului se
aplică un semnal cu o valoare apar-
ţinînd domeniului permis în starea
JOS, adică nivel logic „0“, dacă Ui
este mai mică de 0,8 V, tranzistorul
TI se blochează, intrările porţii 4 fi¬
ind în starea „0“ iogic, determinînd
ia ieşire „1“ logic, dioda DL1 este
stinsă.

La intrarea porţii 3 care este co¬
nectată la ieşirea porţii 4, avem ni¬
velul logic „i“, pe cealaltă intrare,
care este conectată ia ieşirea porţii
2, avînd „0“ iogic; astfel se obţine la-
ieşirea porţii 3 „1“ iogic, iar dioda
DL2 este stinsă.

Pe intrările porţii 1 avem „0“ logic,
iar ia ieşire „1“ iogic, care se aplică
pe intrările porţii 2, determinînd la
ieşire starea „0“; dioda DL3 va ilu¬
mina.

4. Pentru căzui în care vîrfui PI al
testerului este în aer (nu conectează
puncte de circuit), tranzistorul TI
este aproape blocat.

Emitorul se află la un potenţial „0"
iogic, poarta 4 furnizînd ia ieşire un
nivei „1“ iogic; dioda DL1 este
stinsă.

Intrările porţii 1 vor echivala cu
„1", ia ieşire avînd „0“ iogic, care
este aplicat intrărilor porţii 2, obţi-
nînd ia ieşire „1“ logic, dioda DL3
este stinsă. La ambele intrări aie
porţii 3 avem „1“ iogic, iar ia ieşire
„0“ iogic; dioda DL2 va ilumina.

5. Dacă se aplică vîrfului PI al
testerului o tensiune cuprinsă între
0,8 V şi 2 V, intrările porţii 4 vor fi în
starea „0“ iogic, avînd ia ieşire „1“
iogic; dioda DL1 este stinsă.

O ln acest caz, poarta 1, avînd intră¬
rile în starea „1“, va avea ia ieşire
• .0" logic, care, aplicat ia intrările

i porţii 2, va determina la ieşire starea
„1“ logic; dioda DL3 este stinsă.

intrările porţii 3 fiind în starea „1"
logic, vom avea ia ieşire „0“ logic;
dioda DL2 va ilumina. Dioda D4

TERM0REGULAT0R FOTO

Ing. MIMA! CODARfUAI

Una din problemele greu de surmontat ale unui
fotoamator ce prelucrează filme şi hîrtie color
este aceea a menţinerii unei temperaturi cît maî
constante ut baia de developare.

Montajul prezentat în continuare rezolvă
această dificultate, iucrind într-o gamă de tempe¬
ratură cuprinsă între +15°C şi +55° C, cu o preci¬
zie a stabilizării rnai bună de 1%. De asemenea, el
poate fi folosit şi ca termometru eiecîronic.

Schema de principiu prezintă mai multe blocuri
funcţionale. Primul bloc este cel al traductoruiui
de temperatură reaiizat cu tranzistorul TI, ali¬
mentat "dintr-un generator de curent constant,
avînd în compunere amplificatorul operaţional
Aî. Variaţiile cu temperatura ale tensiunii bază-e-
mitor apar multiplicate de zece ori între colector
şi emitor:

Din punct de vedere al punctului static de func¬
ţionare al tranzistorului, tensiunea UCET1 are o
expresie asemănătoare cu cea precedentă:

in regim activ
oncţiunea oază-*

i. caderea ae tensiune pe
este de cca 0,65 V ia tem¬

peratura ambiantă (Ta). Această tensiune poate
varia în jurul valorii menţionate anterior după ex¬
presia:

AU«r, = AT-.S

unde: AT = T m —T a (Tm—temperatura mediului în
care se găseşte traductorul), iar S= —2 mV/°C.
Se poate deduce uşor că:

Tensiunea UECT1, inclusiv şi AUECT1, este apli¬
cată celui de-ai doilea bloc funcţional. Acesta
realizează o inversare a fazei şi o amplificare de
zece ori. Tensiunea de la ieşirea acestui bloc
construit cu ajutorul amplificatorului operaţional
A2 este indicată prin intermediul unui aparat
magnetoelectric de curent continuu (microamper-
metru, miliampermetru). Valoarea acestei tensiuni
este liniar proporţională cu temperatura la care
se găseşte traductorul.

Al treilea bloc este de comparare şi comandă a
rezistenţei de încălzire (Rînc) a băii de develo¬
pare. Acesta, prin intermediul unui trig-
ger-Schmitt (A3), compară tensiunea de la intra¬
rea sa cu o valoare prestabilită din potenţiometrui
P şi comandă, cu ajutorul tranzistorului T2, închi¬
derea sau deschiderea contactului K al releului

Rel. De asemenea, acesta semnalizează perioada
de încălzire cu ajutorul diodei electrolumines-
cente D2.

Protecţia tranzistorului T2 la supratensiunile
datorate întreruperilor curentului prin bobina re¬
leului Rel se face cu dioda Zener D3, care trebuie
să aibă U„ < U, < Uo;, )r , — \J Bfl

Dacă nu există posibilitatea procurării unei ase¬
menea diode, se recomandă montarea unei diode
D4 „antiparaie!“ cu releul Rei. Dioda D4 poate fi
din seria 1N4001 ...1N4007 sau din seria F407,
F402...F112 etc.

Ultimul bioc funcţiona! este blocul stabilizator
de tensiune pentru generatorul de curent con¬
stant şi pentru fixarea pragului de acţionare a în¬
călzirii.

Alimentarea întregului ansamblu se face dinir-o
punte redresoare 1PMG5 şi un condensator de fil¬
traj C, precedate de un transformator Tr 220 V/18
V — 5W.

Dioda Zener D5 şi rezistenţa R27 au numai ro¬
lul de a limita eventualele „vîrfuri“ de tensiune ce
se pot transmite dinspre reţea, prin transforma¬
tor, la montajul propriu-zis.

Referitor la contactele releului Rel şi întrerupă¬
torul I. este necesar ca acestea să poată „rupe"
curenţi de minimum 10 A c.a./250 V c.a.

Sonda traductoare de temperatură se realizează
prin introducerea tranzistorului TI, cu conduc¬
toarele de legătură, într-o teacă metalică cu pere¬
ţii cît mai subţiri şi de dimensiuni cît mai reduse,
executată de preferinţă din inox, etanşată apoi cu
răşină

Rezistenţa Rine trebuie să fie un element de în¬
călzire submersibil, cu o outere de oînă la 2

10 >

TEHNIUM 8/1991

PENTRU - APĂ f i ■'

protejează circuitul la inversarea ac¬
cidentală a tensiunii de alimentare.

TESTAREA CIRCUITULUI CU
TESTERUL LOGIC

Un circuit se testează prin intro¬
ducerea semnalului cu vîrful P2, iar
cu PI se urmăresc nivelurile de-a
lungul circuitului.

Utilizînd pentru generarea unui
impuls TTL singular microcomutato-
rul K şi două porţi ŞI-NU ale circui¬
tului integrat 012, am format un bis-
tabil R-S cu contact mecanic.

Pentru a genera un impuls TTL
singular, acţionăm contactul micro-
comutatorului K, obţinînd la vîrful
P2 tranziţii SUS-JOS şi JOS-SUS
bine definite, porţile circuitului inte¬
grat CI2 avînd rolul de a elimina va¬
riaţiile lamelei lui K.

FUNCŢIONARE

Prima trecere în „0“ a intrării por¬
ţii 4 basculează bistabilul, iar cele¬
lalte impulsuri ale perioadei tranzi¬
torii nu se reflectă la ieşire.

La revenire prima trecere în „0“ a
intrării porţii 3 rebasculează bistabi¬
lul, iar perioada tranzitorie la' fel nu
se reflectă la ieşire.

Dacă intrarea porţii 4 (pinul 12}
trece în ,, 0 “, forţează ieşirea (pinul
11) în „1“ şi reacţia la intrarea celei¬
lalte porţi împreună cu intrarea por¬
ţii 3 (pinul 9) în „1“ determină trece¬
rea ieşirii porţii 3 (pinul 8) în „0“.

Intrarea porţii 4 poate reveni în
„1“ (pinul '12) şi bistabilul memo¬
rează, pînă la o nouă comandă, tre¬
cerea în „0“ a intrării porţii 4.

în vederea micşorării sensibilităţii
ia zgomot şi optimizării duratelor de
comutare, intrările nefolosite ale CI2
se conectează prinîr-o rezistenţă la
plus.

CARACTERISTIC! TEHNICE

Pragul „zero“ logic: 0 V—0,8 V

Pragul „X“: 0,8 V—2 V

Pragul „unu“ logic: 2 V—5 V.

PUNERE ÎN FUNCŢIUNE

Se alimentează montajul cu 5 V
din circuitul testat, prin cordoanele
prevăzute cu crocodiii. Funcţionarea
este ilustrată în figura 4.

In gol iluminează DL2 (galben).

Se atinge cu vîrful.PI punctul de
verificat:

— pentru starea logică „ 1 “ ilumi¬
nează DL1 (roşu);

— pentru starea nedefinită (0.8
V—2 V) va ilumina DL2 (galben);

— pentru starea logică „1“ va ilu¬
mina DL3 (verde).

SERVQR

FLORIN ŢEBRiNCU

în numărul 4/1991 al revistei TEH-
NIUM am prezentat o metodă de^a
obţine apa caldă de la aragaz. în
materialul de faţă prezentăm con¬
strucţia a două tipuri de rezervoare
pentru stocarea apei calde astfel
preparată.

Nu vom da dimensiuni construc¬
tive, acestea fiind impuse, în primul
rînd, de locul unde va fi montatşi
de posibilităţile constructive avute la
îndemînă.

Forma rezervorului poate fi cilin¬
drică sau paralelipipedică. După
modul de construcţie, rezervoarele
pentru stocarea apei calde pot fi:

1) rezervoare care se racordează
direct la reţeaua de apă; deci acest
tip de rezervor, prin construcţie, tre¬
buie să reziste la presiunea reţelei
de apă;

2) rezervoare care funcţionează la
presiune atmosferică, fără schimbă¬
tor de căldură;

3) rezervoare care funcţionează ia
presiune atmosferică, cu schimbător
de căldură.

Nu vom aborda tipul de rezer¬
voare care sînt racordate direct la
reţeaua de apă, deoarece construc¬
ţia acestora este mai dificilă pentru
amatori.

în figura 1 este prezentat un re¬

zervor fără schimbător de căldură.
Un astfel de rezervor se compune
din următoarele părţi:

1) izolaţie din vată minerală şi ip¬
sos (într-un strat de cca 15 mm) sau
din alt material termoizolant;

2) capacul, care nu trebuie să
etanşeze rezervorul;

3) corpul rezervorului;

4) ţeavă de colectare a apei calde
din rezervor;

5) dispozitiv cu plutitor pentru
umplerea şi menţinerea constantă a
nivelului apei în rezervor (dispozitiv,
ca acela de la baziriul WC);

6) robinete.

în figura 2 este prezentat un re¬
zervor cu schimbător de căldură
compus din următoarele părţi:

1) vas de expansiune;

2) izolaţie;

3) corpul rezervorului;

4) capacul;

5) ţeavă de colectare a apei calde
din rezervor;

6) serpentină;

7) dispozitivul cu plutitor;

8) tabinete.

Indicaţii constructive şi de montaj

Corpul rezervorului şi capacul se
confecţionează din tablă, gaivani-
zată, aluminiu sau inox. Pentru ser¬
pentină se va folosi ţeavă din cupru

sau inox cu 0 8—10 mm. Legăturile
între ţevi se realizează cu îmbinări
ERMETO (ţevile care leagă capetele
serpentinei montate pe aragaz şi ca¬
petele ţevilor de intrare în rezervor
vor fi prevăzute cu astfel de îmbi¬
nări).

Montarea elementelor unei astfel
de îmbinări a fost prezentată în arti¬
colul din nr. 4/1991.

Robinetele (poz. 6, fig. 1 şi poz. 8,
fig. 2) se montează pe ţeava de ra¬
cord la apă rece şi, respectiv, la
ţeava de colectare a apei calde din
rezervor. Aceste ţevi vor avea un
diametru corespunzător pentru rea¬
lizarea îmbinării ia robinete.

Ţeava de la dispozitivul cu plutitor
(poz. 5, fig. 1 şi poz., 7, fig. 2) va
avea un diametru corespunzător şi
se va prelungi pînă ia cca 20 mm de
fundul rezervorului.

Rezervorul se va monta mai sus
decît spira de pe aragaz.' De aseme¬
nea, aşa cum sd vede şi în figura 2,
vasul de expansiune'trebuie să fie
amplasat mai sus de nivelul spiralei
(poz. 8) din rezervor. •
în cazul rezervorului cu serpen¬
tină, după montarea întregului an¬
samblu, serpentina se umple cu apă
prin vasul de v expansiune.

.r CTS3 •' ' n. ■£~Z ‘ >•-' ,

TEHNICA MODERNA

J 5 2 ,m2 470

CUI J 1

(c% i —H 150 ţ

i in I ■ -L

- 33

BC548B

10n JFd, 10 n

[35 j37 |23 -

26 r 820

27| 19_

28 18.

38 fir

i w

sil VCU

yio n i r i 2133

T 3

3 3 3 [3 2
0 1 2 3 2

1 8,432 MHz "o

DECODOR

TY MAP

: . .

Uza i pi adică

de siliciu este. relativ frecvent întîlnit dimensiuni relativ modeste. — intrările R,

în tehnica industriala, dar este o La punerea sub tensiune, doar cir- televizor;

• „rara avis" în practica amatori- cuitul generator de tact este pus în — computer f
ceaşca. Oricum, se recomanda folo- funcţiune, permiţîndu-se astfel de- magistralei I.M.

sirea unui soclu cu 68 de pini, căci- tectarea unor eventuale scurtcircu- Primele doua

j a obţine un atare C.i. va putea
e şi un soclu cu 68 de pini...

;ă introducerea în soclu se va
relativ uşor, extragerea lui s-au
sâ ridice probleme delicate,
u ~ a ie .evita, se recomanda
carea a două găuri de nea

în cazul unei funcţio-

i cont de frecvenţa de lucru
5 MHz — ţ ebuie s benef
suduri şi decuplări ireproşabi
ele două stabilizatoare de te
te sînt de tipul -7812, respec
5. Se recomandă montarea acc
t pe radiatoare în forma de U i

T8BERÎU URSOIU, MIRCEA BRÂNZAN

OUT

AUDIO

FIRMA ABAC
VĂ OFERĂ:

; mc <lnb)

AFTENĂ PARABOLICĂ
FSismtete' sticlă acoperită gatvani

— Diaisaţrpî; : 3,8. rn-

— Prindere polară

-r Fi-thoi#|i flanşă de adaptare
Preţui: 25 000 de iei-;

RECEPTOR

.'ACSOrr

— Sunet reglabil

— Preţul' 25 0SO de tei.

Relaţii Sa telefon 18.35.66

CUMPĂR con
T1N4, CDB495
TCA150 Iele
Bucureşti).

„1 ehmum“
*e. Telefon

Suplimentul „TEttUttlfel ~ i&SâRATORU L
ELECTRONISTULUI’ AMATOR, cu un bogat conţi¬
nut d-.n domen'ul aparaturii de măsură şi control, va-
afteoptt a ehtoţeuiKe reţelelor snecialEzate
difuzare i

(CABLAJUL 1 li PRIMAT CU PLâ
TA • ci PIESELOR ESTE PREZE
TAT ÎN PkQ, 21)

PREAMPLIFICATOR STEREOFONIC

PENTRU

DOZĂ

MAGNETICĂ

catorului în varianta de alimentare diferenţială
(±U), iar în figura 2 este prezentată schema de
principiu cu modificările impuse de folosirea unei
surse unice de alimentare.

Semnalul audio preluat de la doza de redare
este aplicat la intrarea circuitului integrat AI.1
prin intermediul filtrului „trece-sus“ CI, Rl, R2 cu
f(—3 dB) = 22 Hz (are rolul de a atenua zgomo¬
tele de frecvenţă joasă produse de sistemul me¬
canic de antrenare) şi prin intermediul filtrului
„trece-jos“ Rl, C2 care are rolul de a elimina
semnalele parazite de radiofrecvenţă.

Condensatorul C2 împreună cu capacitatea de
intrare a montajului (cca 50 pF) şi a cablajului
ecranat formează cu inductanţa L a dozei un cir¬
cuit oscilant acordat pe frecvenţa superioara a
benzii audio (20 kHz).

în scopul obţinerii unor performanţe ridicate,
corecţia caracteristicii de frecvenţă este de tip ac¬
tiv (în bucla de reacţie negativă) în domeniul
frecvenţelor joase şi medii şi de tip pasiv în do¬
meniul frecvenţelor înalte.

Se obţine astfel un răspuns bun la semnale de
tip impuls dreptunghiular, se îmbunătăţeşte ra¬
portul semnal/zgomot, se reduc distorsiunile de
intermodulaţie de tranziţie, cărora ii se datorează
timbru! specific, „metalic" a! preamplificatoarelor
uzuale.

Constantele de timp realizate în circuitul de co¬
recţie sînt următoarele:

a) în domeniul frecvenţelor joase:
r 3 — R -12 ■ C 3 = 31 8u ;USI

b) în domeniul frecvenţelor medii:
r 2 = R 4 ' C 3 = 330 jus;

c) în domeniu! frecvenţelor înalte:
r 1 = R s • C 4 = 75 /uS.

Amplificarea realizată în etajul de intrare este

de cca 26 de ori (28 dB) la frecvenţa de 1 000 Hz.
astfel încît pentru un semnal de intrare de 3—5
mV se obţin la ieşire 78—130 mV.

Semnalul amplificat şi corectat este aplicat eta¬
jului realizat cu amplificatorul operaţional AI.2,
care are o caracteristică de frecvenţă liniară şi un
coeficient de amplificare în tensiune de 5,5 ori
(14,8 dB).

Rezistenţa R7* se va alege experimental în
funcţie de nivelul tensiunii audio necesare ia ie¬
şire (300—500 mV),

La ieşirea etajului se remarcă filtru! R10, C9
(Rid, C8 în. schema din figura 2).

în figura-2 este prezentată o variantă a schemei
din figura 1, modificată în scopul folosirii unei
surse de alimentare simple.

Modificările operate nu afectează performanţele
montajului.

Componentele' folosite trebuie să fie de bună
calitate, în special cele din circuitele de corecţie
(toleranţă ±5%).

Circuitul .integrat B084D poate fi procurat din.
magazinele de specialitate ca'piesă de schimb
pentru, pick-up-urile PA2040. .

Montajul, realizat pe o placă de circuit impri¬
mat, se va ecrana corespunzător.

Sursă de alimentare folosită va fi stabilizată şi
bine'filtrată.

Corect executat şi reglat, montajul va oferi de¬
plină satisfacţie.

Ing. BABOII POPESCU

Preamplificatorul descris în cele ce urmează se
caracterizează prin performanţe ridicate şi simpli¬
tate constructivă. ‘

Ga element activ este folosit un circuit integrat
cvadruplu BIFET, de tip B084D. *

Amplificatoarele operaţionale conţinute în cir¬
cuitul' integrat B084D prezintă' următoarele ca¬
racteristici:

Tensiune de alimentare: max. ±18 V.

Amplificare în buclă deschisă: A > 68 dB.

Produs amplificare-bandă AB = 2,5 MHz.

Viteză de răspuns: SR = '"12 V/juS.

Performanţele preamplificatorului corector sînt
următoarele:'

Tipul corecţiei: RIAA.

Tensiune de intrare: 3—5 mV.

Tensiune de ieşire: 300—500 mV.

Distorsiuni armonice: < 0,05%.

Raport semnal/zgomot: > 72 dBÂ. .

în' figura 1 este prezentată schema preamplifi-

30(M-5G0mV

Ing. AURELIAN MATEESCU

5 module de intrare

PREAMPLIF1CATOR1

QUAD 44

de distorsiuni), este la îndemîna amatorilor să uti¬
lizeze sisteme de comutare clasice. De altfel, ori¬
ginalul conţine, pe lingă comutatoarele analogice,
şi comutatoare mecanice.

Rezistoareie utilizate vor fi de mică putere,
0,125 W—0,25 W, cu toleranţa cit mai strînsă în
etajele de procesare a semnalului (1%, 2%). Se
vor prefera rezistoareie cu peliculă metalică.

Condensatoarele vor fi, de asemenea, în atenţia
constructorului:

— condensatoarele nepoîarizate vor.fi de prefe¬
rinţă cu stiroflex sau multistrat, cu toleranţe
strînse, mai ales unde este indicat în mod expres;

— condensatoarele polarizate vor fi de bună
calitate, cu curenţi de fugă mici. Condensatoarele
de separare a etajelor vor fi de preferinţă cu tan-
tal.

Oricum, se cunoaşte influenţa mare pe care o
are asupra performanţelor unui montaj calitatea
execuţiei cablajului şi a componentelor utilizate.

Amplificatoarele operaţionale utilizate pot fi
cele „originale" sau, în lipsa acestora, LF356,
/3A101, /3A301, ROB101 sau chiar clasicul 741,fără
pretenţia ca, folosind 741, să obţinem limita supe¬
rioară a performanţelor.

MODULUL TAPE

La începutul anilor ’80, firma americană
ACOUSTICAL MANUFACTURING COMPANY
LTD lansa pe piaţa audio un amplificator de pu¬
tere care a făcut o adevărată vogă: QUAD 405. în
articolul-de faţă vom prezenta un alt produs al fir¬
mei citate: preamplificatorul QUAD 44 (fig. 1).

Acest produs îniocuia pe piaţă predecesorul
său QUAD 33, foarte bine apreciat de audiofili. La
acea dată, preamplificatorul prezenta cîteva solu¬
ţii de vîrf:

— utilizarea amplificatoarelor operaţionale de
înaltă performanţă, cu intrarea pe tranzistoare cu
efect de cîmp, tehnologie BIFET;

— utilizarea de comutatoare analogice în teh¬
nologie CMOS, care asigură un grad ridicat de
fiabilitate, lipsa zgomotului, a uzurii mecanice,
stabilitatea parametrilor etc.

Totodată, aparatul are construcţie simplă, mo¬
dulară, ceea ce asigură o intervenţie uşoară în
caz de nevoie.

Caracteristicile tehnice sînt foarte bune, ia ni¬
velul aparaturii profesionale:

— neiiniaritatea caracteristicii de frecvenţă în
banda 30 Hz—20 kHz este mai bună de —1 dB;

— modulele PHONO urmăresc curbele de
taiere IEC 98—4 cu o precizie mai bună de 0.5
dB;

— raportul semnal/zgomot, cu volumul la mini¬
mum, este de 104 dB;

— THD = 0,02% (max"; 0,05%) pentru U,„„ = 5 V
şi f = 30 Hz—10 kHz.

„Copierea" preampiificatorului nu este o opera¬
ţie dificilă:

— se poate înlocui sistemul de comutare analo¬
gic cu unul „clasic", mecanic;

— se pot utiliza A.O. şi de calitate medie, chiar
şi 741, cu scăderea unor performanţe. Oricum,
performanţele obţinute sînt superioare multor
produse industriale

Construcţia aparatului:

— şasiul executat din profiluri uşoare;

— transformatorul de reţea este ecranat;

— 5 module de intrare, inierşanjabiie datorită
cuplării prin conectare pe placa .mamă ce conţine
comutatoarele analogice şi sursa stabilizată;

o placă ce conţine corectorul de .ton. Modu¬
lele de intrare sînt:. două module TAPE, un model
PHONO (MM sau MC la cerere) si două module
RADIO-AUX.

Vom prezenta, pe rînd, modulele ce procesează
semnalul audio. La elaborarea cablajelor pe cir¬
cuit imprimat se va ţine cont de:

— tipul A.Q. de care se dispune;

— gabaritul componentelor;

— regulile de proiectare a circuitelor imprimate
atunci cînd se utilizează A.O.;

— tipul conectoarelor utilizate. Se vor prefera
conectoarele de uz profesional, cu contactele au¬
rite.

MODULUL RADIO-AUX

Are o construcţie deosebit de simplă (fig. 2),
conţinînd un etaj repetor realizat cu un A.O. tip
TL071. Caracteristicile electrice sînt:

— tensiunea de intrare nominală U, = 100 mV

ef;

— tensiunea de intrare maximă U, mu . = 5 V;

— impedanţa de intrare Z, = 1 MH;

— raportul semnal/zgomot mai bun de 86 dB
(conform normei DIN A);

— tensiunea de alimentare U u =±15 V c.c. ştab.
Construcţia. Rezultate bune se obţin totdeauna

cînd se execută o construcţie îngrijită, cu compo¬
nente de bună. calitate, verificate înaintea montă¬
rii. Deoarece amatorii pot dispune de o mare va¬

rietate de componente de provenienţe diferite, nu
considerăm necesară impunerea unui cablaj oa¬
recare ce va solicita componente cu gabarite
date, conectoare greu de procurat etc. Amatorul
va executa, în funcţie de posibilităţile sale, cabla¬
jul cît mai îngrijit, folosind sau nu sistemul de cu¬
plare cu conectoare. Desigur, se pot executa
toate modulele pe o singură placă, optîndu-se
pentru o variantă unică.

Deoarece comutatoarele analogice nu sînt în
prezent uşor de procurat şi implică respectarea
unor valori ale semnalului analogic ce este trecut
prin comutator (pentru a nu creşte coeficientul

Preamplificatorul conţine două module identice
TAPE, ceea ce permite utilizarea unuia pentru
funcţia MONITQR. Se pot obţine astfel mai. multe
facilităţi.

în cazul copierii de benzi se dispune de două
ieşiri:

— o ieşire de pe modulul TAPE ce furnizează
un semnal nemodificat. Acest semnal poate avea
valori diferite, ca şi impedanţa de sarcină diferită,

selectabile cu ajutorul unor microcomutatoare
(tip DIL) montate pe placa modulului şi accesibile
din exterior;

— o ieşire de semnal din modulul corector de
ton ce permite mixarea semnalelor de la mai
multe surse şi corectarea semnalului între anu¬
mite limite.

Pentru a explicita modul de funcţionare a mo¬
dulului şi a comutatoarelor ce selecţionează nive¬
lul semnalului la intrare, respectiv ieşire se vor
studia tabelele alăturate şi figura 3.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

TEHNIUM 8/1991

aoa,

M >ULSURi

ETAJUL
VIDEO

63-, ^

P401

FRECV.

UNI!

Ing. CRISTIAN IVANCIOVICI

R411

T40B

Y _ECC82

52 V

313 R4C8

LZ 3 —#■

3 J^ 6

C41C

C411

C m 3 1 spre T404

R410

Il c

R 412^
4

4-iJ

11—y

R422

R413 1

alitatea unei imagini de-televi¬
ziune depinde în principal de modul
cum este efectuată mişcarea de ex¬
plorare în receptorul TV, comandată
de generatoarele de baîeiaj. Datorită
proprietăţilor de sincronizare ale
acestor generatoare se poate obţine
o funcţionare sincronă a explorării
imaginii la emisie şi a refacerii ima¬
ginii la recepţie. Pentru sincroniza¬
rea generatoarelor de baleiaj este
necesar ca impulsurile de sincroni¬
zare conţinute în semna! să fie obţi¬
nute separat pe două căi, linii şi ca¬
dre, pentru a fi aplicate oscilatoare¬
lor de relaxare linii, respectiv de ca¬
dre.

05 V

Pentru separarea impulsurilor de
sincronizare de semnalul video se
foloseşte proprietatea lor de a se si¬
tua într-o zonă de amplitudine ce le
este rezervată în exclusivitate.
Această separare se efectuează prin
diferenţele de amplitudine. La televi¬
zoarele cu tuburi (la care ne refe¬
rim) se utilizează caracteristica
Ug—la a tubului separator respectiv.
Prin noţiunea de etaj de separare se

va înţelege combinaţia circuit de cu-
plaj-tub de separare.

Etajul separator de impulsuri este,
deci; un selector de amplitudine
care împiedică trecerea semnalului
pînă la un anumit nivel de tensiune
(componenta video) şi lasă să
treacă componenta de tensiune de
deasupra acestui nivel (impulsurile
de sincronizare). Receptorul TV
echipat cu tuburi electronice pe ca¬

re-l analizăm (E-47, E-43 sau altele
similare) utilizează un sistem de sin¬
cronizare indirect (ca sistem de re¬
glaj automat al frecvenţei). în cazul
sincronizării indirecte, oscilatorul de
linii oscilează liber şi este corectat
în frecvenţă şi fază cu ajutorul unei
tensiuni de corecţie numai la abateri
ale frecvenţei sau ale fazei oscilaţiei
locale faţă de frecvenţa şi fază sem¬
nalului de sincronizare. Deoarece
abaterea de frecvenţă dintre oscila¬
ţia controlată şi cea de referinţă in¬
troduce o alunecare progresivă de
frecvenţă între cele două oscilaţii,
schemele cu sincronizare indirectă
utilizează ca element de detecţie a
abaterii de frecvenţă comparatoare
de fază. Tensiunea de corecţie se
obţine la ieşirea unui filtru trece-jos,
al cărui semnal de intrare se for¬
mează într-un circuit care compară
faza oscilaţiei de baleiaj cu faza
semnalului de sincronizare (care
constituie semnalul de referinţă).
Dacă faza unuia dintre aceste sem¬
nale variază, tensiunea de corecţie
varia'ză de asemenea. Determinantă
pentru introducerea sincronizării in¬
directe a fost cerinţa unei foarte
bune stabilităţi faţă de perturbaţii.

în figura 1 este reprezentat com¬
paratorul de fază ai televizoarelor
menţionate anterior (şi despre al că¬
ror bloc de baleiaj-cadre s-a vorbit
în numărul anterior). Acest compa¬
rator este de tip nesimetric, oferind
avantajul că nu necesită un transfor¬
mator defazor sau un etaj defazor
pentru impulsurile de sincronizare.
Culese din anodul pentodei tubului
T301 (PCF82), impulsurile de sin¬
cronizare linii ajung la comparatorul
de fază prin circuitul de diferenţiere
C305 = 220 pF, R309 = 56 kit. Tot la
acest comparator ajunge, prin gru¬
pul R404 ='470 kO, C404 = 47 pF, şi
un impuls cules din transformatorul
de ieşire linii. Montajui funcţionează
astfel încît atunci cînd aceste două
impulsuri care-1 atacă sînt în fază, la
ieşirea lui nu se obţine nici o ten¬
siune. Cînd însă impulsurile sînt de¬
fazate între ele (într-un sens sau al¬
tul), la ieşirea lui apare o tensiune
negativă sau pozitivă care, acţionînd
asupra multivibraîorului, îi măreşte
sau îi micşorează frecvenţa instanta¬
nee de oscilaţie, făcînd ca diferenţa
de fază să fie minimă. Generatorul
autoblocat (de tip multivibrator cu
cuplaj catodic) asupra căruia se ac¬
ţionează este realizat cu tubul T403,
tip ECC82 ţvezi figura 1). Grila trio-
dei doi .nu se pune la masă, ci la un
potenţial pozitiv reglabil prin poten-

(URMARE DIN PAG. 5)

berarea butonului,, după care se va
stinge automat. Este tocmai princi¬
piul bine cunoscut al automatului de
scară, dar nu acesta îl constituie
obiectivul final al experimentului -
nostru.

într-adevăr, partea frumoasă abia

acum începe, cînd — avînd gata
realizat modulul de acţionare tem¬
porizată — ne vom pune problema
să înlocuim comanda manuală de
pornire (butonul B) printr-una auto¬
mată, declanşată de variaţiile unor
pa/ametri fizici ai mediului ambiant,
în cele ce urmează vom analiza
un singur exemplu de acest fel, şi

coasă, de. piîdă un hol interior, o ca¬
meră de trecere, un coridor etc., iar
murenapătorei de acţionara a ilumi¬
nării ar ' ' a ' a a

tatea căli de acces folosite. Am dori
în acest caz ca becul existent să se
automat ia, . peeumtoona
noastră şi să rămînâ aprins un timp

gheat (în
se.înlocu

[iometrul P401 = 500 kn, din care se
reglează frecvenţa liniilor, iar circui¬
tul acordat L401, C408 (care se mai
numeşte „circuit volant") are rolul
de a menţine prin oscilaţiile sale
proprii sincronizarea generatorului
atunci cînd din diferite motive im¬
pulsurile de sincronizare dispar pen¬
tru puţin timp. Circuitul de încărca-
re-descărcare este cel din anodul
triodei a doua a multivibratorului, fi¬
ind format din R413 = 39 kn. C412 =
750 pF, R412 = 27 kn şi C411 = 100
pF. Defecţiunile ce pot apărea ar fi,
în general, următoarele:

— lipsa sincronizării pe Verticală.
Dacă se dispune de un osciloscop,
se verifică existenţa semnalelor din
figura 2 cu amplitudinile corespun¬
zătoare în punctele de măsură 310,
311 şi 309. De asemenea, se verifică
punctele statice de funcţionare ale
tubului T4Q3, cît şi ale tubului T301
care îndeplineşte funcţia de limita-
toare (vezi figura din numărul tre¬
cut). Se vor verifica elementele
3301 şi R125, cît şi R304, C304,
3307, C303;

— imagine necentrată (deplasată
ăteral cu ±10—15 mm faţă de axa
geometrică verticală^ a ecranului).
Aceasta se datoreaza nesimetriilor
diodelor D401, D402 şi rezistenţelor
3402 = R406 = 560 kn, acestea reali-
nnd o fazare incorectă a impulsuri-
or de comandă baleiaj linii. Se vor
năsura cu ohmmetrul rezistenţele
sus menţionate şi se va face o împe-
'echere dinamică a diodelor;

— lipsa sincronizării atît pe ori¬
zontală cît şi pe verticală. Această
defecţiune denotă lipsa impulsurilor
de sincronizare atîţ pe orizontală, cît
?i pe verticală. Se va verifica etajul
separator ai impulsurilor;

— imagine cu tendinţa de nesin-
cronizare la început de cadre (flu¬
tură sus);, denotă o eroare în con¬
stantele de timp ale circuitelor de
ntrare şi de comparare. Se vor veri¬
fica C402, C404, C405.

Etajul video din receptoarele de
televiziune este un amplificator de
i/ideofrecvenţă în care semnalul li-
/rat de către detectorul video este
adus la valoarea necesară pentru
comanda - tubului cinescop. In re¬
ceptoarele cu tuburi, amplificatorul
/ideo constă fie dintr-un etaj cuplat
:u detectorul video în c.c., fie din
rei etaje cuplate în alternativ (prin
:ircuit RC). Din punct de vedere al
mplificării, amplificatorul constînd
intr-un singur etaj este satisfăcă-
ar, dar dinamica reglajului de con-
ast efectuat numai prin variaţia
nplificării în videofrecvenţă nu
sate fi realizată suficient de mare
n Cauza modificărilor importante
re survin în banda de trecere a
îjului; deoarece reglajul contras-
ui numai prin variaţia amplificării
videofrecvenţă aduce anumite

rea de „veghe" contactul său (cir-
tul„ emitor-colector) să fie des-
s. închiderea trebuie să se reali-
e ferm prin obturarea, chiar de
rtă durată, a fasciculului I.R. ce
iţine starea de veghe, iar la înlă-
rea obstacolului, comutatorul
uie să revină prompt în starea
chis".

Iuţia propusă este ilustrată în fi-
4, unde s-au păstrat pentru co¬
tate notaţiile corespunzătoare
ilor din modulul precedent*,
zistorul-comutator este T2
T7C sau similar, cu factorul
cît mai mare), a cărui blocare
re de „veghe" se asigură prin
sediul divizorului reglabil din
R4-P2-FT. Sursa de „lumină"
>şie o. constituie LED-ul I.R.,
tat în permanenţă de la ten-
de 9 V, prin intermediul re-
ei de limitare R5. Se va pre-
i LED cu curentul maxim ad-
mai mare (5Q—200 mA) şi cu
tivitate bună, pentru a piutea
fără probleme lungimea do-
arierei, orientativ între 1 m şi
nevoie se pot monta în serie
îi LED-uri I.R., alimentate
istenţă adecvată de limitare,
astfel energia fluxului emis
:înd exigenţele de centrare

avantaje, se utilizează fie circuite
speciale combinate cu amplificato¬
rul cu un singur etaj, fie un amplifi¬
cator video cu trei etaje care per¬
mite o dinamică mare a reglajului
fără schimbări esenţiale în banda de
trecere. în amplificatorul video cu
trei etaje este obligatoriu cuplajul în
curent alternativ între etaje din
cauza dificultăţilor de realizare a
unui astfel de amplificator în c.c.
Aceste scheme vor fi completate cu
circuite de fixare a nivelului de ne¬
gru. în amplificatorul de videofrec¬
venţă se foloseşte corecţia com¬
plexă cu circuit cvadripol (tip se-
rie-paralel) pentru că sarcina pe
care livrează amplificatorul este ca-
pacitivă, constituită din capacitatea
de intrare a tubului cinescop. Pentru
liniarizarea caracteristicii de ampli¬
tudine se poate realiza o reacţie ne¬
gativă. Tensiunea de excitaţie a tu¬
bului cinescop poate fi aplicată fie
pe grilă, fie pe catodul acestuia.
Aplicarea modulaţiei pe catod per¬

curentului de fascicul în cazul mo¬
dulaţiei pe catod faţă de modulaţia
pe, grilă.

în figura 3 este reprezentat ampli¬
ficatorul video precedat de către de¬
tectorul de videofrecvenţă. Detecto¬
rul este unul obişnuit (de amplitu¬
dine), care îndeplineşte două func¬
ţiuni: detectează semnalul video
(care modulează în amplitudine pur¬
tătoarea video de FI) şi prin fenome¬
nul de „bătăi" se obţine semnalul de
FI sunet modulat în frecvenţă. De¬
tectorul este realizat cu dioda cu
germaniu D104 şi are în circuitul
său bobina L112, folosită pentru co¬
rectarea caracteristicii de frecvenţă.

Rezistenţa R123 (de valoare foarte
mare, 1 MH) apare în circuit din
nevoie pur constructivă, servind de
carcasă bobinei L116. Bobina L115
de asemenea se bobinează pe R121,
dar aceasta are o valoare mai mică,
fiind necesar ca factorul de calitate
Q al bobinei să fie mult micşorat.
Cîteva defecţiuni ar fi următoarele:

l CALE SUNET

— pe imagine apar linii fine ori¬
zontale destul de dese şi apar mai
clare la un reglaj al imaginii pe ma¬
ximumul de definiţie. în acest caz se
verifică bobina de rejecţie acordată
pe 6,5 MHz;

— televizorul se stinge cu punct
luminos în centrul ecranului. Pentru
a preîntîmpina distrugerea stratului
de aluminiu al luminoforului din
centrul ecranului tubului cinescop,
la deconectarea televizorului se pre¬
vede un circuit special cu rolul de a
înlătura posibilitatea concentrării
spotului de electroni emişi de catod
sub forma unui punct cînd etajele
de deflexie ies din funcţiune. Se vor
verifica R604, R603, C603, R607;

— imagine cu strălucire foarte
mare, luminozitatea nu se reglează,
în acest caz este de presupus că
circuitul de reglaj al luminozităţii tu¬
bului cinescop este întrerupt. Se vor
verifica potenţiometrul ce reglează
luminozitatea, cît şi integritatea lui
C602. Se mai poate produce scurt¬
circuit între catod şi grila Wehnelt
sau între grila Wehnelt şi grila de
accelerare;

lif te C1U riRus

T105

PL83 17

LII 2 Ţ L 130

iia LII 5

jC 112 -l £ 113 C 13 ?

Rii6n (1 R1181

I î

mite să se folosească panta efectivă
maximă a curentului de fascicul, de¬
oarece în acest caz variază ambele
diferenţe de potenţial, grilă-catod şi
primul anod-catod, astfel încît atît
grila cît şi anodul 1 controlează cu¬
rentul de fascicul al tubului cines¬
cop. La aplicarea semnalului video
pe grilă, însă, variază numai dife¬
renţa de potenţial grilă-catod, dife¬
renţa de potenţial anod l-catod ră-
mînînd constantă. Prin urmare, la
aceeaşi amplitudine a semnalului vi¬
deo se obţine o variaţie mai mare a

— imagine neclară, cu definiţie
, scăzută; aceasta indică redarea ne¬
corespunzătoare a frecvenţelor
înalte, datorită atenuării caracteristi¬
cii amplitudine-frecvenţă din calea
de imagine în domeniul frecvenţelor
superioare, conducînd la scăderea
definiţjei pe orizontală. Se vor veri¬
fica grupurile de corecţie a caracte¬
risticii de frecvenţa (despre care am
menţionat anterior);

— nu există rastru pe ecranul TV,
sunetul este normal. Se vor verifica
filamentul tubului cinescop, circuitul
de încălzire şi legăturile între anodul
tubului T105 şi tubul cinescop, cît şi
tubul electronic pe catometru;

U _j^602

; f v

** 1P601

— pată neagră pe ecran, uneori
foarte întunecată şi mai lată în par¬
tea dinspre marginile ecranului.
Aceasta apare mai pregnant la ima¬
gini cu contrast mic. Defectul se da¬
torează bobinei de deflexie, care
prezintă un cuplaj parazit între bobi¬
nele de linii şi cele de cadre. Impul¬
surile de linii pătrund în bobinele de
cadre şi de aici se aplică o dată cu
impulsurile pentru stingerea cursei
inverse de cadre tubului final video,
modificînd în anumite regiuni lumi¬
nozitatea ecranului.

optică perfectă emiţător-receptor.

Atît timp cît fasciculul I.R. ajunge
nestingherit la „fereastra" fototran-
zistorului FT, acesta din urmă va
conduce, blocînd tranzistorul T2
(reglaj din P2) şi, Implicit, menţinînd
monostabilul în starea „jos" la ieşire,
adică TI şi TB blocate, iar becul L
stins. La obturarea tranzitorie a ba¬
rierei, prin traversarea axei optice
LED-FT de către un cprp opac, foto-
tranzistorul se blochează momen¬

tan, permiţînd intrarea în conducţie
a lui T2, graţie grupului de polari¬
zare rămas, R4 + P2. Chiar dacă
această situaţie are o durată foarte
scurtă, faptul este consumat, căci
monostabilul-temporizator intră în
acţiune, TI şi TB se deschid, res¬
pectiv becul L se aprinde.

Ar mai fi multe detalii de analizat,
dar spaţiul nu ne permite, iar cei ce
vor aborda efectiv acest montaj le
vor descoperi singuri, oricum. Ne

mulţumim doar să redăm în în¬
cheiere schema completă a monta¬
jului (fig. 5), cu mici modificări faţă
de cele arătate mai sus, dar şi cu
provocarea, lansată deja, de a vă
imagina dv, înşivă alte variante posi¬
bile de comandă automată, ca de
exemplu prin depăşirea unui nivel
sonor (acţionare prin voce, fluierat
etc.), a unei temperaturi prestabilite,
în caz de inundaţie, radiaţii, la atin¬
gere sau apropiere etc.

T 3 ION 6
(pe radiator)

9 f 1

Alim.

automat^

‘ A &

„ jComandă
SI g* iman mita

Nul 6
Pîetea
220V <v>
Fază ?

Tr.

220V/7-^8Voj

/! 8/1991

. IRCUITUL
INTEGRAT
U112D

AUREUAN IĂZÂR01U

- Circuitul integrat U112D, produs în Germania,
este special proiectat pentru a fi folosit în con¬
strucţia instrumentelor muzicale electronice. Este
un circuit digital, realizat în tehnologie MOS, cu
canal p; operează în logică negativă. Circuitul
este format din şapte divizoare de frecvenţă, co¬
nectate la terminalele unei capsule DIP-14, con-
Sform figurii 1.

| Parametrii circuitului integrat U112D sînt:

I Tensiune de alimentare U = —26...—28 V.

I Curent consumat (pentru Rs = 100 kfi), I = 10
JmA.

| Caracteristici statice:

I Tensiuni de intrare:

| L (pentru Rs = 100 kfi): min. —10 V; tipic. —14

IV; max. —20 V. .

1 H (pentru Rs = 100 kfi): max. —1 V.

I L (pentru Is = 1,5 mA); min. —9 V.

| H (pentru Is = —1 mA): max. —8 V.

| Rezistenţă de sarcină: min. 6 kfi.

| Caracteristici dinamice:

| Frecvenţă limită (pentru Cs = 60 pF): 125 kHz.

I Timpul de creştere/descreştere a tensiunii de
fieşire (pentru ViH = -2 V, ViL = —9 V, Cs = 60
jjpF): max. 10 ms.

I Întîrziere (pentru Rs = 6 kO şi Cs = 60 pF): max.
fi MS.

Capacitate de intrare: max. 10 pF.
Capacitatede sarcină (pentru Rs = 6 kfs): max.
jj2 nF.

| Toate intrările circuitului integrat sînt protejate
jîmpotriva sarcinilor electrostatice, prin diode.
Cele şapte divizoare sînt constituite din circuite
bistabiie şi au accesibile cinci intrări şi şapte ie-
Jşiri. După cum se vede în figura 1, două perechi

7 \

13 l

/TI

6 &

02 13

d o

03 74

04a

0 o
04 b 15

r 1 ţ 2 fr 3

de la --* -

generatorul —W I ' 3
principal c

\c 5 \c 4 \c 3 ,

de divizoare sînt conectate în ăerie, iar trei sînt
independente. Cele şapte divizoare binare pot fi
interconectate în scopul obţinerii unui canal divi-
zor cu rapoarte succesive: 1/2; 1/4; 1/8; 1/16;
1/32; 1/64; 1/128. Avantajul folosirii divizoareior
de frecvenţă integrate, specializate pentru instru¬
mente muzicale electronice, constă în reducerea
substanţială a spaţiului ocupat faţă de varianta cu
divizoare discrete.

Circuitul integrat U112D poate fi foiosit pentru
sinteza frecvenţelor în instrumente muzicale,,aşa
cum se indică principial în figura 2. Frecvenţa li¬
mită superioară a unui set de note provine direct
de la oscilatorul principal. Toate celelalte frec¬
venţe alocate sînt obţinute prin intermediul celor
şapte trepte de divizare. Pentru un instrument cu
opt octave sînt necesare douăsprezece circuite
integrate U112D. La instrumente muzicale cu mai
puţine octave, divizoarele neutilizate dintr-o cap-

i7:76 \1:32 7:-<54 7:728

' f __ j . ■ j ■ I la filtrul

de formare

suiă pot fi folosite pentru divizări în alte octave.

Precizare. Circuitul integrat U1120 este comer¬
cializat ca piesă de schimb pentru orga electro¬
nică VERMONA. Pentru construcţii de amatori re¬
comandăm msă circuitul românesc MMC4024,
echivalentul funcţionai ai circuitului prezentat mai
sus. MMC4024 are şi o serie de avantaje, printre
care amintim: operează în logică pozitivă, admite
o gamă largă a tensiunilor de"alimentare, prezintă
caracteristici dinamice superioare, iar preţui este
mult mai accesibil' în comparaţie cu cel ai lui
U112D. Singurul dezavantaj al acestui C.i. ar fi
aceia că nu are decît o intrare accesibilă, ceea ce
face ca ia utiiizarea lui în instrumente cu mai pu¬
ţin de opî octave circuitul să fie vaiorificat numai
parţial, fără posibilitatea repartizării divizoareior
disponibile în alte.octave. Dar şi în această situa¬
ţie, folosirea iui MMC4024 ramîne soluţia cea mai
ieftină.

11 Vi ontajul prezentat se poate
jjcupîa la oricare variantă a ceasului
electronic realizat cu MMC351, asi¬
gur? nd executarea unor comenzi la
soră fixă.

I Principiu! de funcţionare constă în
idemultiplexarea şi decodificarea
semnalelor electronice generate de
circuitul MMC351.

I 470j2

PROGRAMATOR

CRISTIAN ENE - YO50AW, Seiuş

Demultiplexarea şe realizează cu pulsului de multiplexare pentru seg-
C.l. CDB495E folosit ca registru cu mentele de âfişaj aplicat pe intrările
intrarea şi ieşirea paralele. Pe intrări de, tact. Pentru o funcţionare co¬
se aplică semnalul codificat în binar, rectă, pinii IS şi CM se conectează
transportul făcîndu-se pe durata im- în „1“ logic.

-( 6 ) IJlkil

(14 . 13 . 12 11 )

Semnalul demuîtipiexat, cores¬
punzător segmentului de afişaj dorit,
se decodifică cu C.i. de tipul
CDB442E.

Cu ajutorul comutatorului K se
selectează ora ia care dorim să se
execute, comanda. La ora dorită, ni¬
velul „Q“ logic de ia ieşirea C.I.
CDB442E se apiicâ prin contactele.

' comutatorului ia o poartă Şi-NU
(1/4 CDB400E) cu rol de. inversor
pentru obţinerea nivelului „1“ logic,
care asigură'intrarea în funcţiune a
oscilatorului .tona! realizat cu 3/4
CD8400E şi acţionarea releului din
colectorul tranzistorului.

O intrare a porţii P4 este conec¬
tată în colectorul tranzistorului care
comandă LED-ui de indicare a se¬
cundei, obţinîndu-se astfel un- ton
intermitent.

Circuitul de acţionare a releului
poate lipsi dacă nu se doreşte co¬
manda .altor consumatori (veioză,
radio etc.). ' /

Montajul se alimentează cu o ten¬
siune de +5 V prin intermediul unui
întrerupător separat. Consumul nu
depăşeşte 80 mA.

Schema are două dezavantajezi)
asigură programarea numai a unită¬
ţilor de ore (0,1...,9) şi 2) durata co¬
menzii este de o oră (se poate re¬
duce prin întreruperea alimentării).

înlăturarea acestor neajunsuri se
poate face realizînd circuite de de-
muitipiexare şi decodificare pentru
. toate cifrele ceasului sau pentru o
parte din ele. Personal am realizat o
variantă pentru toate cifrele, cu un j
număr de 14 C.i. şi un consum de
peste 350 mA.

Cablajul i-am realizat pe o plăcuţă
de sticiotextoiit simplu placat cu di¬
mensiunile 65/45 mm.

Acest dispozitiv electronic, proiectat şi realizat
>ractic, reprezintă un automat programat util în
mumite situaţii, uşor de construit şi cu un deose-
>it efect estetic. Ataşat unei sonerii muzicale cu
6 melodii {o schema de sonerie a fost publicată
;hiar în „Tehnium"), montajul afişează pe doi di-
jiţi numărul meiodiei curente. Reţinînd la părăsi-
ea domiciliului numărul indicat, vom şti la în-
oarcere dacă am fost căutaţi sau nu.

Schema electrică este prezentată în figura 1.
Este vorba de un convertor din cod binar în 7
iegmente, implementat cu două PROM-uri de 32
ie octeţi 741,88 (82S23). .Conţinutul acestor me-
ncrii este dat în tabelul alăturat.

Intrările A0...A3 ale montajului vor fi conectate
a ieşirile circuitului numărător de melodii din
componenţa soneriei muzicale (un circuit
DDB493 sau CDB4193), conform figurii 2.

Cei ce posedă o sonerie cu 32 de melodii pot
olosi jumătatea superioară a locaţiilor PROM-uri-
or (liberă) pentru a realiza un convertor în gama
!. ,32r

Din punct de vedere practic, ar fi recomanda-
)ilă montarea memoriilor pe socluri. Rezistenţele
e vor alege astfel încît prin LED-urile afişoârelor

segmente sa circule un curent de aproximativ
0 mA. în montajul pe. care l-am realizat practic
m folosit rezistenţe RPM de 270 fî. Afişoarele fo-
ssite sînt fie WQE24 (1 buc.) —■ anod comun, fie
VQB37 (2 buc.) — catod comun.

La interconectarea afiş oarelor s-a ţinut cont de
aptul că memoriile folosite sînt de tip open col-
actor, rezultînd cele două scheme din figura 3.

Student COSMSM BQBGCEA

PENTRU

APARTAMENT

ATELIER

Deşi staţiile de televiziune sînt ra¬
ţional dispuse pe întregul teritoriu al
ţării, de aşa manieră încît. la recep¬
torul TV să ajungă minimul de sem¬
nal necesar funcţionării iui corecte
şi perceperii ,unei imagini de bună
calitate, există totuşi destule locuri
unde, datorită absorbţiei şi disper¬
siei semnalului, este nevoie ca între
antenă şi televizor să se interpună
un amplificator. în urma unor expe¬
rienţe care au durat mai mulţi ani şi
pe care le-am efectuat în mai multe
zone din ţară, am ajuns la concluzia
că schema pe care o prezint mai jos
poate satisface în modul cel mai
concret dezideratul pe care trebuie
să-l îndeplinească orice amplificator
de antenă: zgomot mic şi amplifi¬
care mare. Această chestiune poate
fi rezolvată folosind tranzistoare
special concepute în acest sens: te-
trodele MOS-FET şi tranzistoarele
bipolare de tipul BFR90, BFR91,
BFG65, 67, BFQ67, BFT66 etc.

Schema de mai jos a fost verifi¬
cată în practică în zona Caracal-Ale-
xandriâ şi a fost concepută mono¬
bloc în ideea instalării mai multor
antene cu frecvenţe diferite şi a eco¬
nomisirii cablului, coaxial Amplifica¬
torul poate fi montat la o antenă
comună şi serveşte cel puţin 22 de
televizoare.

Funcţionare

După cum se vede pe schema
electrică, amplificatorul are trei sec¬
ţiuni: canalele 1—5; 6—12; 21—60;
prin urmare, la el pot fi conectate
trei antene cu frecvenţe diferite, în
una din aceste porţiuni de bandă.

Secţiunile de amplificare sînt
aproape identice, diferite fiind valo¬
rile bobinelor şi ale condensatoare¬
lor de acord. Este necesar să fie
respectate cu stricteţe valorile date
deoarece este posibil ca, modificîn-
/du-le, amplificatorul să -nu funcţio¬
neze corect.

Întrucît secţiunile sînt aproximativ
identice, voi descrie cum funcţio¬
nează numai secţiunea de U.I.F. (ca¬
nalele 21—60).

Semnalul de înaltă frecvenţă, fur¬
nizat de o antenă de U.I.F. dimen¬
sionată pe un anume canal sau de
bandă largă, se injectează îrîbobina
L7, care, împreună cu condensato¬
rul trimer de 3—12 pF montat în pa¬
ralel, stabileşte valoarea de rezo¬
nanţă a circuitului de intrare, făcînd
în acelaşi timp şi o selecţie deosebit
de ascuţită.

A fost preferat un astfel de circuit
de intrare deoarece prin conforma¬
ţia iui electrică se descarcă la masa
montajului tensiunea electrostatică
acumulată în antenă; altfel există
pericolul 'rea! ca această tensiune să
ajungă la tetroda MOS-FET şi s-o
distrugă.

Printr-o capacitate mică, de ordi¬
nul picofarazilor, semnalul este apli¬
cat la grila G1 a tetrodei MOS-FET
BF960, iar în urma amplificării va¬
loarea lui poate atinge 24—26 dB pe
bobina L8.

Polarizarea tetrodei MOS-FET
este astfel aleasă încît pe G2 să fie
tensiunea de maximum 2,4 V, sufi¬
cient de mare pentru a obţine o am¬
plificare optimă şi este aleasă astfel
încît zgomotul etajului în ansamblu
să nu fie mai mare de 2,5 dB.

Urmează apoi o ultimă amplifi¬
care, care este făcută cu tranzistorul
bipolar BFR91A, cu zgomot mic şi
cu amplificare mare, astfel că pe bo¬
bina L9 valoarea semnalului atinge
40 dB.

După cum se vede în schema
electrică, se preferă montajul cu
„plusul la masă“ pentru că din ne¬
număratele experienţe pe care le-am
făcut s-a desprins ideea că în acest
fel se înlătură posibilitatea autoosci-
laţiilor, alimentarea fiind făcută di¬
rect, pe traseul cei mai scurt posibil.

Se poate verifica această consta¬

tare alimentînd prin sistemul cu de¬
cuplarea plusului şi se va vedea că
imediat autooscilează.

De, asemenea, acest tip de montaj
asigură o mare stabilitate în condiţii
de căldură mare sau de ger. Semna¬
lele rezultate în urma amplificării pe
cele trei etaje sînt însumate prin fii- '
trele, care se văd în schemă şi'aduse
la borna de ieşire, unde se aplică şi
tensiunea de alimentare.

Construcţia sumatorului nu mai
trebuie comentată, fiind, clasică şi
cunoscută suficient; important este
un lucru, pe care atît constructorii
amatori, cît şi unele firme din ţară îl
neglijează: alimentarea cu energie
electrică.

Am constatat că, de fapt, zgomo¬
tul cel mai mare nu îl dă nici antena
şi nici fiderul de coborîre, ci însăşi
sursa de alimentare, neglijent con¬

struită, nefiltrată, nestabilizată şi ne- |
protejată. Şi aici se desprind două
aspecte: ori sîntem în măsură să |
construim o sursă foarte bine filtrată J
şi stabilizată electronic, ori apelăm
la bateriile galvanice, care, de fapt.
sînt ideale. Se mai desprinde un alt
aspect: sursa de alimentare să fie cu
tensiune variabilă cam între 3,5—15
V, pentru că deşi prin calcule şi po¬
larizări tranzistoarele de pe schemă
ar trebui să funcţioneze optim la 12
V c.c., de foarte multe ori acuzăm
pe un autor sau altul, dar niciodată
condiţiile de experiment nu vor pu¬
tea fi identice şi pot fi cazuri cînd
montajul va funcţiona ireproşabil la
o tensiune mai mică decît indică au¬
torul, alteori mai mare.

Detalii de construcţie

Montajul se va realiza în întregime
„în aer“, aşa cum se vede şi în foto¬
grafia alăturată.

in raport de imaginaţia fiecăruia şi
de dimensiunile pieselor avute, se
poate concepe şi o altfel de cutie de
montaj. Mie aceasta mi, s-a părut
optimă; deci dimensiunile cutiei din
fier dublu cositorit, în care se mon¬
tează tot ansamblul, sînt de
180/70/40 mm; toate piesele se se¬
lecţionează, iar lipiturile se fac cu
aliaj fludor; intrările şi ieşirile de
semnal se fac prin treceri de sticlă.

Dacă se respectă schema elec¬
trică şi detaliile prezentate în foto¬
grafie, montajul funcţionează ime¬
diat.

Reglarea

amplificatorului

în regim de amator se procedează
astfel: se injectează semnal, jos.
lîngă televizor, dintr-o antenă di¬
mensionată pentru banda de lucru
respectivă. Cu o şurubelniţă din ma¬
terial plastic se reglează trimerele
de acord pînă cînd imaginea şi su¬
netul sînt optime.

Atunci cînd se fac reglajele, este
bine ca toate antenele să fie intro¬
duse în amplificator.

Atenuarea dată de diplexor
(sumator) nu este mai mare de
4 dB.

Respectînd cu stricteţe schema şi
detaliile din fotografie, satisfacţiile
vor fi foarte mari.

Vă urez succes şi aştept impresii,
sugestii şi colaborare cu dumnea¬
voastră la telefonul 945/11821, CA¬
RACAL.

BIBLIOGRAFIE:

KATHERINE ANTENNA BOOK,
anii 1977-1988.

Tehnium, 1971—1990.

DATELE BOBINELOR

LI = L2 = L3 = 18 spire CuEm 0 0,5
ş mm, pe dom de 3 mm;

L4 = L5 = L6 = 5 spire CuEm 0 1
j; mm, pe dorn de 5 mm;

| L7 = L8 = L9 = linie CuAg 0 1,5 mm,

: lungime 22 mm;

| L10 = L12 = 11 spire CuEm 0 0,5
| mm, în aer, 0 3 mm;

| LII =9 spire CuEm 0 0,5 mm, în
| aer, 0 3 mm;

I L13 = 8 spire CuEm 0 0,5 mm, in aer,
I 0 3 mm;

| L14 = 7 spire CuEm 0 0,5 mm, în
li aer, 0 3 mm;

j| L15 = 7 spire CuEm 0 0,5 mm, în
Ş aer, 0 3 mm;"

| L16 = 1,5 spire CuEm 0 0,5 mm, în
I aer, 0 3 mm; i

I Lşoc 1, 2, 3 = 25 spire 0 0,1 mm,
î bobinate pe ferită cu 0 2 mm.

TEHNIUM 8/1991

Propun constructorilor amatori realizarea unui
montaj ce poate fi folosit în scop didactic sau
doar ca amuzament. Este vorba despre un gene¬
rator de ritmuri şi melodii folosind o bandă perfo¬
rată sau un disc cu porţiuni transparente şi
opace. Constructiv, montajul se compune
dintr-un generator de ton cu frecvenţă comanda-
bilă, realizat cu cele două tranzistoare şi piesele
aferente, un etaj de decodificare a informaţiei lu¬
minoase înscrisă pe bandă şi un circuit integrat
decodor binar-zecimal lă ieşirile căruia sînt co¬
nectate rezistoare de diferitei valori (care dau un
anumit interval din gama melodică), prin interme¬
diul unor diode de blocare.

Funcţionarea schemei este simplă: atunci cînd,
prin intermediul fototranzistoarelor, se stabileşte
o anumită configuraţie binară la intrarea circuitu¬
lui integrat, o ieşire a acestuia va fi cuplată la
masă. Astfel, unul din cele 10 rezistoare conec¬
tate între ieşiri şi punctul A va fi conectat la
masă, iar generatorul va emite frecvenţa cerută.
La modificarea poziţiei benzii se va schimba şi
configuraţia intrărilor şi deci şi ieşirea din „OL".
Rezultă o altă frecvenţă generată.

Realizare şi reglaje. Realizarea montajului nu
pune probleme. Partea cea mai anevoioasă o
constituie realizarea unui sistem mecanic de trac¬
ţiune a benzii sau de rotire a discului. Acesta
poate fi însă realizat fără mari probleme dacă se
foloseşte un motor miniatură cu un reductor
adecvat de turaţie, eventual cu turaţie variabilă şi
care va roti discul sau una din rolele de bandă.
Se poate utiliza şi un sistem mecanic de magne¬
tofon, în locul capului plasîndu-se aliniate cele 4
fototranzistoare, iar în faţa lor un bec, la o dis¬
tanţă aleasă astfel încît banda să intre uşor, dar
fototranzistoarele să deschidă ferm. Reglajele
constau în stabilirea frecvenţei generate prin cu¬
plarea fiecăruia din rezistoarele R1—R10. Aceasta
este deosebit de simplă: se obturează toate cele 4
fototranzistoare. în acest caz va fi activă doar ie¬
şirea 0 a C.l. La această ieşire se vor conecta pe
rînd rezistoare care vor fi reglate pentru frecven¬
ţele dorite, apoi vor fi „mutate" la ieşirile cores¬
punzătoare. Se poate încerca chiar un „cod" al
ieşirilor în directă legătură cu notele generate.
Astfel 0 = DO, 1 = RE, 2 = Ml efc. Verificarea
acordului se va face cu o bandă de forma indi¬
cată în tabelul 1,

Pentru ritmuri simple va putea fi utilizat şi un
disc cu 3—8 note care se vor repeta periodic.

Montajul are avantajul că efectuarea unei pauze
între note se realizează fără a modifica numărul
notelor (folosind un SN74154 — decodor binar —
hexazecimal, pentru a face o pauză trebuie ca
una din ieşiri să fie neconectată, ceea ce duce la

reducerea numărului notelor); aici pauza se face
prin simpla înscriere pe bandă a unui cod ce de¬
păşeşte 1001,2) = 9,1,,,.

Nefiind necesare reglaje speciale, acordul ’pu-
tînd fi făcut chiar „după ureche" şi ţinînd cont şi

de simplitatea schemei, construcţia este reco¬
mandată în special începătorilor, care în acest fel
vor realiza un montaj extrem de atrăgător prin
posibilităţile sale. Montajul fiind experimentat de
autor, funcţionarea sa este sigură. Succes!

MUZICĂ

PROGRAMABILĂ

IULIAN HORAŢIU, Vaslui

O — opac.

TABELUL 2: TABELA DE ADEVĂR
PENTRU CDB442E

TABELUL 1

(URMARE DIN PAGINILE 12-

Interval în ■
care monta¬
jul nu va ge¬
nera nici un ; ;
sunet.

432/28 MHz

Montajul permite recepţia emisiunilor din .banda de 432
MHz (rezervată radioamatorilor) cu un receptor pentru 28
MHz.

De la antenă, semnalul este amplificat cu un tranzistor
AF239 şi selectat cu două circuite acordate, formate din
două linii L2 şi L3. Circuitele oscilante L5 şi L6 selectează
semnalul heterodinei provenit dintr-un oscilator, comandat
cu un cristal de cuarţ ce oscilează pe 44,888 MHz. în colec¬
torul tranzistorului SF225 se selectează armonica a treia,
respectiv 134,66 MHz. Etajul cu tranzistorul SF245 este un
triplor şi la ieşirea sa frecvenţa semnafului este de 404
MHz.

Cele două semnale prin cuplajul L4 ajung la tranzistorul
KT371, a cărui ieşire favorizează trecerea semnalului de 28
MHz rezultat. Realizarea practică a montajului se face pe o
plăcuţă de cablaj imprimat ca în desenul alăturat.

în schemă, LI = 2 spire cu diametrul 5 mm, CuAg 0,8; L7
= 10 spire cu diametrul 3 mm, din CuEm 0,3; L8 = 3 spire
din CuEm 0,3, pe carcasă UUS cu miez de ferită; L9 = 16
spire CuEm 0,3, pe-carcasă cu miez pentru US.

Liniile L2, L3, L5, L6 sînt formate din cablajul imprimat.

Linia L4, formată din CuAg 1,5 mm, se fixează peste lini¬
ile de cuplaj L3, L5 la distanţa de 1 mm.

Alimentarea se face cu 12 V.

- FUNKAMATEUR, 2/1991

Dacă enumerăm numai ameliorarea spectaculoasă a sen¬
sibilităţii, creşterea evidentă a selectivităţii în general, inclu¬
siv asupra frecvenţelor imagine, merită să ne construim un
preamplificator la receptorul nostru (sau la transceiver).

Soluţia cu adaptarea unui preamplificator are şi avantajul
că nu impune modificări în aparatura de trafic.

Montajul propus are schema electrică prezentată alăturat
şi el comportă circuite acordate pe fiecare gamă, la intrare
şi ieşire, şi un amplificator cu două tranzistoare FET, tip
BF245C sau echivalent, din aceeaşi categorie.

Comutarea gamelor se face cu un comutator de 6 poziţii,
ale cărui contacte sînt cuplate la bobine prin intermediul
unor segmente de cablu cu impedanţa de 50 fi (cablu sub¬
ţire).

De reţinut că toate bobinele se construiesc pe toruri de l
ferită, iar datele bobinelor sînt următoarele:

LI = LI2 = 5 spire; L2= LII = 85 de spire, toate cu sîrmă
CuEm 0,25 (gama 80 m);

L3 = LI.4 = 3 spire; L4 = LI3 = 40 de spire, toate cu sîrmă
CuEm 0,25 (pentru 40 m);

L5 = L16 = 2,5 spire; L6 = L15 - 20 de spire, toate cu
sîrmă CuEm 0,65 (pentru 20 m);

L7 = L18 = 2 spire;'L8 = L17 = 13'spire (sîrmă CuEm 0,65 |

— gama 15 m);

L9 = L20 = 1,5 spire; L10 = LI9 = 10 spire, toate din |
CuEm 0,65 (gama 10 m).

Şocul de alimentare conţine 30 de spire, CuEm 0,1, bobi- I
nate pe un suport de feriţă.

Constructiv, preamplificatorul se realizează într-o cutie |
metalică compartimentată cu un ecran pentru separarea 1
părţii de intrare faţă de ieşire.

Alimentarea se face cu 12 V.

Ci CZ VT1
47 47 AF239

44,8888 MHz

JjN

* 700/0

\R13680 C153Â

Imm ilber
L3,L5
Draht:
'1,5 CuAg

f Masse
an CU.

KT371

LE HÂUT PÂRIEUR, 1 641

TEHNIUM 8/1991

Ol. CIUCĂ OVIOSU - BSrfad

STABILIZATOR

Vreţi să alimentaţi amplificatorul cu 18 V de Jâ un stabilizator care, aşa cum
ne scrieţi, nu a fost încă publicat. Revista noastră, almanahurile şi suplimentele
tematizaîe au publicat diverse tipuri de stabilizatoare de tensiune, dar dv. doriţi
altceva. Dar, să ştiţi, un amplificator audio nici nu are nevoie de un stabilizator
electronic, ci numai de o tensiune bine filtrată, adică la care rămăşiţele compo¬
nentelor alternative să fie imperceptibile. Aceasta este valabilă şi pentru pream-
plificator şi etajele de corecţie. Numai în oscilatoarele de radiofrecvenţă se im¬
pune stabilizarea tensiunii de alimentare ca să existe şi o stabilitate a frecvenţei
semnalului generat.

Vă prezentăm totuşi un montaj mai puţin cunoscut de stabilizator electronic
cu ajutorul căruia, aplicindu-i 24 V alternativ, puteţi să. obţineţi o tensiune de 18
V reglabilă din potenţiometrul de 1 kft ce polarizează baza tranzistorului BC107.

Capsula cu opt terminale pe care o deţineţi, notată 6N135, nu este
a unui circuit operaţional, ci a unui optocuplor cu răspuns de mare |
viteză, construit de firma Hewlett Packard.

între terminalele 2 şi 3 se găseşte dioda emitoare; dioda receptoare |
este polarizată prin 8, iar între 5 şi 6 fiind conectate terminalele tran-1
zistorului care poate comanda circuite TTL/CMOS, analogice sau re-1
ceptoare liniare. |

Un mod de testare a răspunsului în frecvenţă este prezentat alătu-j
rat. . 1

Selectorul de canale
îl808 echipează tele- ţ j,

zoarele Clasic S, Lux ' /{£}"
şi Opera E, este con- 8 j. n L_

ruit cu tranzistoare \
ip şi apt,a recepţiona '■

ogrameţe TV din ca- L - J
.lele 1—12.

Este adevărat că,'în _, n I

meral, schemele se-
storului şi ale tastei / L_

tt prezentate separat, /
aceea vă publicăm sui CTU-r*
hema de intercone- V—'
ini ale acestora. \ *—

Acordul pe fiecare C-, a A :

nai în parte se face ■ ,

trei diode varicap {_

tipul BB139. Ten- g/y-y __

nea pentru polariza- ‘

i acestor'diode este *—■* 1

bilizată la valoarea
33 V cu dioda
33A. Tensiunea pen-
acest scop este
luată de la redreso- f

de 180 V şi aplicată ,
pului rezistiv R50, L

L R48. Pentru acord « I—”i
siunea se stabileşte fe f

valoarea de 29 V Vp I

n potenţiometrul ,_S i

^ j o# nLr/i' I

ablul de antenă se ”7 J-iwj
lează la . selector A
i intermediul unor ' r n 3A n^ «
idensatoare, deci ■

tresa, cîî şi firul Lj mn

trai, altfel poate 4^

rea un scurtcircuit
î şasiul televizoru- „

i antenă, cu conse- *

sie cunoscute.

Dl. DSACOWU VASILE

SELECTOR P218

J irm

■ftiF I p)F I

rz3 ftt,

AF106 -u f rz

m 05-3pf mmmm O t 5~3pF

1 ’T^of <o)

! M i "

I TZ Î&* F JM

3 22 Ka fis 22 «a ^ 1 j Fii S2X&

77 $? ThT, 7$?, 777 77$ ( |

.âri i —ggpţ_- _ C M\- Jrn—

\bi-II 0+28V\ * nF \ M

_J g \bih +6±28v\ f '

' Redacîor-şeî: mg. S. MIHĂESCU
Secretar general de redacţie: fiz„ ÂLEX. MĂRCULESCU
Redactori: SC. FSLIP, ing. M. CODÂRNAI
Secretariat: M. PĂUN
Corectură: V.‘ SŢÂN
Grafica: i. IVAŞCU

Administraţia: Editura „Presa Naţională"

Tiparul executat
la Imprimeria ,,Coresi“
Bucureşti

CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
LIA“ - SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12—201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢES
NR. S4—66L

IIUM 8/1981

VOXSON

SPRINT

Televizorul VOX-
SON-SPRINT este echipat
electric cu posibilităţi de
recepţionare a canalelor
TV din VHF şi UHF cu
transmisii bistandard de
625 de linii şi 819 linii.

Alimentarea cu energie
electrică se face din bate¬
rie de 12 V sau din re¬
ţeaua de curent alternativ
110 sau 220 V.

Tunerul VHF are trei
etaje (amplificator, oscila¬
tor şi mixer), iar cel UHF
conţine două etaje (ampli¬
ficator şi mixer-autoosci-
laţor).

în amplificatorul de
frecvenţă intermediară,
purtătoarea imagine are
frecvenţa de 32,7 MHz, iar
purtătoarea sunet are 39,2
, MHz (valori pentru 625 de
linii).

Semnalul de la detecto¬
rul video este aplicat pe
baza lui Q105 şi din emi-
torul acestuia se obţin
semnalele sincro, video şi
CAA.

Semnalul de frecvenţă
intermediară sunet (6,5
MHz) este preluat din co¬
lectorul lui Q101, amplifi¬
cat în trei etaje şi apoi de¬
tectat, iar componenta au¬
dio amplificată de Q204,
Q205, Q206 şi Q207.

Pentru baleiaj linii, sem¬
nalul video amplificat de
Q303 are şi fol de separa¬
tor, impulsurile de sincro¬
nizare polarizînd diodele
D302 şi D303 din circuitul
de control CAF al oscila¬
torului de linii.

De la oscilator, semna¬
lul este trecut prin etajul
Q305 şi apoi aplicat etaju¬
lui final linii, Q400.

0600

8018

T P 600

0300

BC118

TUNER UHF

D 300
AAZ17(

N 8019

Q302

1W9288

SECTtuR,

VUE COTE
.FICHES

RECHARGE

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)