Tehnium/1989/8907

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

CON

SUMÂfi

LUCRAREA PRACTICĂ

DE BACALAUREAT.pag. 2-3

Frecvenţmetru
Tranzistoare în paralel
INIŢIERE ÎN

RADI OE'.ECTRONICĂ.pag. 4-5

Din nou despre puntea R
A.B.C.

Fotocomandă

CQ-YO. pag. 6—7

Trafic radio

Manipulator cu circuite
integrate CMOS

LABORATOR .pag. 8-9

Filtre Couer

HI-FI . pag. 10—11

Amplificator HI-FI

TV—DX. pag. 12—13

Recepţia în banda SHF

INFORMATICĂ. pag. 14-15

Interfaţă serială V24 pentru
calculatorul HC85
Calculatorul electronic între
două generaţii

CONCURSUL „CIRCULAŢIA W.. pag. 16

LA CEREREA CITITORILOR .pag. 17

Compresor de dinamică
Receptorul LIRA

ATELIER . pag. 18—19

Lumină dinamică
MAIAK 203: O modificare
utilă

CITITORII RECOMANDĂ . pag. 20-21

TELECOLOR — ieşire
audio/video :

Semnalizare
Detector de metale
Sonerie muzicală

REVISTA REVISTELOR.pag. 22

Amplificator
Senzor capacitiv
Generator UHF
încărcător pentru baterii
NiCd

AMPLIFICATOR Hi-Fi

ADRESA REDACŢIEI: TEHNSUM -BUC U REŞTI, PIAŢA SCÎIMTEII NR. 1, COD 79784
OF.P.TT R.33, SECTORUL! TELEFON 2059.1151

PREŢUL
3 LEI

ft ; tf\j '] ' H • Vi

ION SOCEANU, YD3-S319/B

Montajul propus, rod al unei în¬
delungate experimentări, este com¬
pus din circuite integrate CMOS de
producţie indigenă, calităţile sale
electrice recomandîndu-l a fi reali¬
zat de radioamatorii exigenţi.

Scala numerică se compune din 8
decodificatoare MMC4543, C110...
17, figura 1, cu afişajele aferente.
Prin intermediul memoriei tampon,
LATCH-uri de 4 biţi, pe care o
conţin, memorează şi apoi decodi¬
fică în „7 segmente'* codul binar
care se stabileşte la ieşirile Q1...Q4
ale numărătoarelor decadice sin¬
crone MMC4518 (CI6...9) la sfîrşitul
unei perioade de numărare de o se¬
cundă. Comanda de preluare a da¬
telor generată de baza de timp este
primită pe intrările LD (LATCH Dl-

SABLE), pinii 1 ai decodificatoare-
lor. Impulsul de aducere la zero a
numărătoarelor se aplică pe pinii 7
şi 15 de la numărătoarele scalei şi
este generat la momentul potrivit
tot de baza de timp.

Acesta pleacă de la un cuarţ de
4,194 MHz. Mai exact, acesta tre¬
buie făcut să oscileze pe o frec¬
venţă de 2 22 = 4 194 304 Hz. Ur¬
mează divizarea cu un factor egal
cu 2 19 , realizat cu ajutorul a trei
numărătoare binare asincrone de 7
biţi MMC4024 (CI2, 3 şi 4, fig. 1). De
la pinul 5 al lui CI4 se culege rezul¬
tatul acestei divizări, care este egal
cu 222/213 = 23 = 8 Hz.

Aceşti 8 Hz se aplică la intrarea
CLOCK pin 14 al CI5 MMC4017,
care este un numărător de tip

Johnson cu 10 ieşiri decodificate,
notate de la 0 la 9. Pe ieşirile 0...7 se
realizează un circuit SAU cu 8
intrări cu ajutorul diodelor D1...D8,
de tip 1N4148. La ieşirea acestuia
se obţine un impuls cu durata de o
secundă în starea 1 logic. Acest im¬
puls se aplică la una din intrările
porţii P 2 de tip Şl—NU aflată în inte¬
riorul circuitului MMC4011. Ieşirile
următoare se aplică la pinii 1 ai de-
codificatoarelor pentru preluarea
datelor (ieşirea „8") şi la resetarea
numărătoarelor (ieşirea „9“).

Funcţionarea acestui tip de nu¬
mărător, precum şi a blocului de
comandă poate fi mai bine înţe¬
leasă din graficul cu formele de
undă din figura 2.

Porţile Şl—NU din interiorul Cil
au următoarele divizări:

— Pt amplificator de intrare;

— P 2 poarta de comandă nu¬
mărare;

— P 3 oscilatorul bazei de timp;

— P 4 separator.

Cu ajutorul unui periodmetru
(sau alt frecvenţmetru) şi prin ajus¬
tarea din C 3 se etalonează frecvenţ-

metrul.

Dacă dispunem de un numărător
binar MMC4040 de 12 biţi, acesta
poate înlocui circuitele 3 şi 4, redu-
cînd astfel numărul total de circuite
la 16 pentru 8 cifre afişate şi la 13
pentru 6 cifre afişate, cînd este ca¬
zul. La acest număr mic de circuite
integrate mai contribuie şi faptul că
numărătoarele MMC4518 sînt du¬
ble.

în locul cuarţului de 4,194 MHz se
poate folosi unul de 8 MHz. în acest
caz, cele trei numărătoare binare
CI 2, 3 şi 4 vor fi înlocuite cu trei
numărătoare decadice MMC4518,
restul schemei rămînînd acelaşi. Bi¬
neînţeles, cablajul se modifică în
zona acestor circuite.

Am realizat cablajul pe sticlotex-
tolit dublu-placat şi este lipsit de
ştrapuri (fig. 3). Cele şapte ieşiri
pentru segmentele afişajelor au
fost trasate în ordinea terminalelor
afişajelor de tip VQE24 (duble). Pi¬
nul 6, PHASE, lăsat nelegat în dese¬
nul de pe cablaj, se va lipi la masă
pentru afişaje cu anod comun şi la
plus pentru catod comun. Pinul 7 —
BLANKING — se lipeşte la masă,
dacă nu va fi utilizat în alte scopuri
(ca stingerea unor afişaje sau a ze-
rourilor inutile).

Alimentarea se face la o tensiune
de 12 V. Pentru a se mări domeniul
de măsură care nu este cu mult mai
mare de 12 MHz, se poate utiliza un
divizor care să funcţioneze peste
această frecvenţă.

BIBLIOGRAFIE:

Circuite integrate CMOS. Manual
de utilizare — „Microelectronica"

Colecţia revistei „Tehnium" —
numerele 4, 9/1980, 11/1985,

7/1986, 4/1987.

TEHNIUM 7/1989

rESTARE SS I

Fig. 7: Repartizorul impulsurilor de comandă în baze.

+12V

log. E3V8ÎL VOiCULESCU,
Sng. SEVER MICAN

CURMARE DIN NR. TRECUT)

Timpii de comutaţie pot fi măsu-
I raţi pe sarcină rezistivă sau induc-
| tivă, în funcţie de specificul aplica-
ţiei pentru care se împerechează T,
... T«. In cel de-al doilea caz, ten¬
siunea V cEmux este limitată cu sursa
auxiliară VWIa cîteva sute de volţi.
Testorul poate servi deci şi la verifi¬
carea capabilităţii în tensiune a tran¬
zistoarelor testate.

în circuitele de putere, amplasa¬
rea tranzistoarelor (layouî-uî) şi ca¬
blajul exterior sînî critice. Pentru la-
yout-ul tranzistoarelor trebuie folo¬
sită simetria circulară. Tranzistoa-
rele împerecheate trebuie montate
pe acelaşi radiator pentru a asigura
un cuplaj termic bun.

Atunci cînd trebuie puse multe
tranzistoare în paralel, ele se vor îm¬
părţi în grupuri de 4 sau 8, fiecare
cu circuitul propriu de protecţie. Se
leagă apoi grupurile în paralel [4j.

4. Concluzii

Sortarea tranzistoarelor de putere
pentru conectarea în paralel este o
necesitate obiectivă, care nu poate
fi ocolită întotdeauna prin soluţii de
circuit (fig. 2, 3).

Testorul prezentat rezolvă împere¬
cherea dorită la curenţi de colector
de pînă la 10 A. El este realizabil în
totalitate cu componente româneşti,
se dovedeşte util ia depanarea sur¬
selor stabilizate în regim de comuta¬
ţie şi, în generai, în orice laborator
de electronică industrială.

BIBLIOGRAFIE

1. Dunca T„ Raiu D., Sdrulla D.
— Tranzistoare cu siliciu, Catalog
I.P.R.S.-Băneasa, 1989

2. Lungu S., Voiculescu E. —
Surse stabilizate de 100 W, Docu¬
mentaţie la contractul cu Filiala
ICSITE Cluj-Napoca, 1983

3. Siemens AG, Design Examples
of Semiconductor Circuîts, 1978 —
81

4. Marconi Electronic Devices,
Parallel Cperaticn of High Power
Switching Transistors, Application
Note 3, Lincoln G.B., Aug. 1986

5. Bozotti C., Gatti A. — Parallel
Connection of High Voltage Tran¬
sistors, SGS Design Note DN 306,
Printed in Italy, 1980

6. Gaciu, C. — Proiect de di¬
plomă, Institutul Politehnic Cluj-Na-
poca, iunie 1989.

Circuitul de comandă în bază împreună cu circuitul de măsurare a timpilor de comutaţie (un canal).

TEHNIUM 7/1989

IN NOU DESPRE PUNTE

Răspîndirea tot mai largă a multi-
metrelor de fabricaţie industrială, a
montajelor de tip ohmmetru liniar
cu amplificatoare operaţionale şi,
mai recent, a convertoarelor tensiu-
ne-frecvenţă, care permit realiza¬
rea unor ohmmetre cu afişaj digital,
a îndepărtat atenţia constructorilor
amatori de la „bătrîna" punte R
(puntea Wheatstone), incomodă
din cauza neliniarităţii pronunţate,
care obligă divizarea scajei prin
etalonare punct cu punct. într-ade-
văr, ce simplu este în cazul ohmme-
trelor liniare, unde se reglează din-
tr-un singur buton capul de scală,
după care se pot efectua măsu¬
rători cu citire directă, liniară! De
pildă, folosind uh instrument indi¬
cator cu scala divizată echidistant
0 4- 100, se pot realiza domeniile de
măsurare 0 -*■ 1 ft, 0 4-10 ft, 0 4-100 ft,
0 t i kfl etc., cu citire foarte co¬
modă. De ce atunci „din nou despre
puntea R“?

Justificarea articolului de faţă are
la bază considerentul preciziei de
măsurare, care în unele situaţii este
mult mai important decît comodita¬
tea sau „eleganţa" măsurării şi care
— după cum vom vedea în continu¬
are — favorizează net puntea R în
comparaţie cu toate celelalte va¬
riante de ohmmetre.

Să considerăm ca referinţă ohmme-
trul liniar menţionat mai sus (cu
scala divizată echidistant 0 4- 100) şi
să presupunem că reproductibilita-
tea măsurătorilor, pe toate domeni¬
ile şi pe toată întinderea scalei,
ţinînd cont de toţi factorii de eroare
posibili, se încadrează în limitele de
plus-minus o jumătate de diviziune.
Situaţia este puţin exagerată, nece-

sitînd un instrument indicator
foarte bun şi o schemă ,.stabilă" de
ohmmetru, dar chiar şi aşa con¬
statăm cu stupoare că anumite va¬
lori de rezistenţă nu vor putea fi
măsurate cu o precizie mai bună de
cca 5%; dacă vom lua reproductibi-
litatea mai proastă, de plus-minus o
diviziune, erorile relative de măsu¬
rare vor putea ajunge pînă la cca
±10%. într-adevăr, să considerăm o
rezistenţă cu valoarea R = 10,5 ft,
pe care nu o putem măsura pe do¬
meniul 0 4- 10 ft şi sîntem nevoiţi să
comutăm pe 0 v 100 ft, unde vom
citi 10,5 diviziuni; cu o abatere ab¬
solută maximă de ±0,5 diviziuni, re¬
zultă o eroare relativă maximă de
100-0,5/10,5 « 4,8%, iar cu o abatere
de plus-minus o diviziune, rezultă
eroarea relativă de cca 9,5%. Bine¬
înţeles, precizia de măsurare va fi
mult mai bună pentru valori care se
citesc în a doua jumătate a scalei,
mergînd pînă la 0,5% (respectiv 1%)
la extremitatea dreaptă a scalei.

Dacă ohmmetrul nostru ar fi avut
şi un domeniu intermediar, de pildă
0 4- 20 ft sau 0 4- 50 ft, am fi putut
măsura suficient de precis valoarea
de 10,5 ft, ca şi pe celelalte situate
între 10 ft şi 20 ft, dar numărul do¬
meniilor necesare pentru a acoperi
întreaga plajă dorită (uzual 0 4- 10 Mft)
ar creşte considerabil, practic s-ar
dubla.

Să vedem acum ce ne poate oferi
în această privinţă puntea R. Vom
considera ca punct de plecare va¬
rianta din figura 1, cu rezistenţă
etalon fixă (Ret) şi cu raport variabil
continuu, prin intermediul poten-
ţiometrului P. între extremităţile
diagonalei A—B se conectează
sursa de alimentare U (tensiune
continuă joasă, de pildă 5 4- 12 V),
iar pe diagonala C—D se află plasat
detectorul de zero, M, de care nu ne
vom ocupa deocamdată.

Pentru a putea face o comparaţie
cu ohmmetrul liniar, să presupu¬
nem că am ataşat potenţiometrului
P o scală divizată echidistant 0 4- 100
pe cursa activă a cursorului. Con¬
diţia de echilibru (cînd diferenţa de
potenţial între A şi B este zero) se
scrie:

(i)

Ret r

Dacă notăm cu d diviziunea indi¬

cată de cursorul potenţiometrului
la echilibrul punţii (divizarea fiind
0 4- 100 de la stînga la dreapta), de¬
ducem uşor că:

şi înlocuind această expresie în (1)
obţinem valoarea rezistenţei necu¬
noscute Rx sub forma:

Pentru a putea utiliza puntea la
măsurători propriu-zise este nece¬
sar să alcătuim întîi graficul de eta¬
lonare, respectiv corespondenţa
dintre diviziunea d indicată de
cursor la echilibru şi rezistenţa Rx*
în cazul nostru acest grafic are
forma din figura 2, fiind pronunţat
neliniar şi nesimetric (curbă asimp¬
totică la axa ordonatelor, dar nu şi
la axa absciselor). Diviziunii cen¬
trale d = 50 îi corespunde valoarea
Rx = Ret.

Să presupunem că dispunem de
un potenţiometru P bun (bobinat,
cu diametru mare) şi de un detector
de zero sensibil, astfel încît să pu¬
tem stabili diviziunea d corespun¬
zătoare echilibrului cu o abatere
maximă de plus sau minus o ju¬
mătate de diviziune, Ad = ±0,5. Se
demonstrează că eroarea relativă a
valorii Rx datorată impreciziei Ad
cu care se determină poziţia de
echilibru d are expresia:

10 000 • Ad

<5Rx(%) = --- (4)

' ' d(100-d) 1 1

După cum se constată uşor,
eroarea relativă variază simetric de
la centru spre extremităţile scalei,
atingînd valoarea minimă pentru
d = 50. Cu supoziţia de mai sus,
Ad = ±0,5, observăm că în centrul
scalei ea are valoarea de cel mult
2%, crescînd însă pronunţat şi si¬
metric spre extremităţi. De pildă,
eroarea relativă atinge valoarea de
5% pentru d « 11,3 şi d «88,7,
valoarea de 10% pentru d « 5,3 şi
d « 94,7 etc.

Trebuie să mai menţionăm că la
eroarea relativă dată de (4), care se
referă exclusiv la imprecizia cu care
este detectat echilibrul punţii, se
mai adaugă şi „contribuţia" în
eroare datorată abaterii rezistenţei
etalon Ret de la valoarea nominală

(luată în calcul). Această eroare
poate fi însă făcută foarte mică
(uşor de asigurat 0,5%) şi, oricum,
ea este în mare măsură compen-
sată la etalonare, cu condiţia ca re¬
zistenţa Ret să fie de bună calitate
(stabilă în timp şi cu temperatura).

O primă concluzie care se des¬
prinde este că puntea R — chiar şi
în varianta rudimentară din figura 1
— poate asigura măsurători sufi¬
cient de precise, cu condiţia să nu
fie utilizată întreaga curbă de etalo¬
nare exprimată prin relaţia (3) şi
conturată în figura 2, ci numai o
porţiune din ea, mai'mult sau mai
puţin restrînsă (în funcţie de exi¬
genţe), de preferinţă plasată sime¬
tric în raport cu diviziunea mediană.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

CONDLKU.') V''

m eîfîH»»

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Rezistenţa de pierderi a conden¬
satoarelor constituie, fără îndoială,
un neajuns, un inconvenient prac¬
tic, cu atît mai mult cu cît ea nu este
specificată de regulă în cataloage şi
nici nu ar putea fi decît orientativ,
eventual _chiar numai ca ordin de
mărime. într-adevăr, acest parame¬
tru real (şi, după cum am văzut, atît
de important în unele aplicaţii)
poate să varieze substanţial nu nu¬
mai de la o familie constructivă de
condensatoare la alta, de la o ciasă
de valori nominale ale capacităţii la
alta sau de la un exemplar la altul de
condensator în interiorul aceleiaşi
clase, ci şi pentru unu! şi acelaşi
condensator în funcţie de condiţiile
de lucru (tensiune, curent, tempe¬
ratură ambiantă), ca şi în timp, da¬
torită fenomenului de „îmbătrînire".

Trăgînd din nou cu ochiul la fi¬
gura 3, am putea totuşi constata şi
un avantaj al pierderilor, anume
faptul că durata de încărcare pînă la
un prag prestabilit creşte pe
măsură ce pierderile în dielectric
devin mai mari, adică pejnăsură ce
r scade în raport cu R. într-adevăr,
este suficient să ne alegem pe axa
ordonatelor un prag Ut dorit şi să
trasăm prin el paralela la axa absci¬
selor, urmărind evoluţia perechilor
de coordonate t—U c ale punctelor
de intersecţie cu curbele. Prin ur¬
mare, pentru un aranjament U, R, C,
U, dat, timpul de încărcare poate fi
substanţial mărit prin utilizarea
unui condensator cu pierderi mari.
Atenţie însă, pragul Ut nu mai
poate fi ales arbitrar (oricum, U, <
U), ci el trebuie să fie obligatoriu in¬
ferior valorii U qmax permise de com¬
binaţia concreta r, R, U, conform re¬
laţiei (5).

Să fie oare aceasta doar o con¬
cluzie elegantă, dar pur teoretică,
dacă ne aducem din nou aminte de
capriciile parametrului r? Şi totuşi,
de ce nu am încerca să exploatăm
practic acest potenţial avantaj, ima-
ginîndu-ne, de pildă, un procedeu
de compensare externă, reglabilă, a
variaţiilor lui r? Un potenţiometru
de valoare mare, conectat în paralel
pe condensator, ar putea foarte
bine fi folosit în chip de „etalonare",
bineînţeles dacă am cunoaşte anti¬
cipat, măcar orientativ, gama valo¬
rică de variaţie a lui r.

După cum vedem, toate drumu¬
rile duc la... necesitatea măsurării
efective a rezistenţei de pierderi în
dielectric a condensatorului dat,
operaţie foarte simplă în principiu,
pe baza relaţiei (7), dar care implica
adeseori mari dificultăţi practice
din cauza impedanţelor ridicate.

TEHNIUM 7/1989

(URMARE DIN NR. TRECUT)

în sensul la care ne referim aici, eroarea repre¬
zintă o abatere, o diferenţă cantitativă între va¬
loarea reală sau teoretică, M, a unei mărimi, pre¬
supusă exactă (dar, de cele mai multe ori, necu¬
noscută nouă) şi valoarea aproximativă m a ace¬
leiaşi mărimi, determinată prin măsurare sau cal¬
cul. Prin urmare, modul cel mai simplu de expri¬
mare a erorii constă tocmai în a considera dife¬
renţa în valoare absolută

A m = | M — m | (4)

numită eroare absolută a valorii m.

Este lesne de observat că eroarea absolută re¬
prezintă o mărime de aceeaşi natură cu M şi m,
ea trebuind deci să fie precizată prin cuplul va¬
loare numerică — unitate de măsură.

De exemplu, dacă M este o rezistenţă electrică
avînd valoarea nominală (inscripţionată) R = 1 klî,
iar prin măsurare directă am obţinut r = 1,05 kii,
vom scrie A r = | 1 kfl —1,05 kft | = 0,05 kîî = 50 fi.

în acest caz, eroarea A r are semnificaţia abate¬
rii de la valoarea nominală, neavînd propriu-zis
legătură cu precizia determinării.

De cele mai multe ori însă, cum spuneam, va¬
loarea exactă M ne este necunoscută, astfel că
relaţia (4) nu ne poate ajuta cu nimic în evaluarea
preciziei unei măsurători oarecare. De aceea, în
practică se operează frecvent cu noţiunea de
eroare absolută maximă a valorii m, notată a m şi
definită ca margine superioară (maximă posi¬
bilă) a erorii absolute A m :

(5)

într-adevăr, pentru orice determinare con¬
cretă, bazată pe măsurare directă sau calcule
aproximative, există metode adecvate de evalu¬
are anticipată a erorii absolute maxime, a m , ceea
ce ne permite să tragem o concluzie utilă asupra
valorii necunoscute M. Combinînd relaţiile (4) şi
(5), putem scrie:

m - a m < M < m + (6)

De exemplu, la măsurarea unei lungimi L am
obţinut rezultatul aproximativ I = 125 mm şi,
ţinînd cont de metoda utilizată, am stabilit că
eroarea absolută maximă poate fi de cel mult
3 mm. Rezultă imediat din (6) că valoarea reală,
necunoscută, L, se va afla obligatoriu undeva în
intervalul de nedeterminare [I - a,; I + a,], adică
[125 mm - 3 mm; 125 mm + 3 mm] = [122 mm;
128 mm].

Eroarea absolută şi eroarea absolută maximă
nu caracterizează.însă suficient de bine precizia
unei măsurători. Intr-adevăr, să presupunem că
am măsurat cu o aceeaşi eroare absolută ma¬
ximă de 3 mm două lungimi diferite, obţinînd re¬
zultatele l r = 120 mm şi l 2 = 600 mm. Se observă
imediat că măsurătoarea a doua a fost mult „mai
precisă", fiind vorba de o lungime mai mare, dar
cum vom exprima cantitativ acest adevăr evi¬
dent?

Mai rău, atunci cînd este vorba de mărimi de
naturi diferite, cunoaşterea erorilor absolute ma¬
xime nu ne este de nici un folos direct în compa¬
rarea preciziilor de măsurare. De pildă, dacă am
măsurat o rezistenţă electrică r cu eroarea abso¬
lută maximă a r = 50 fi şi tensiunea u la bornele
acestei rezistenţe, cu eroarea absolută maximă
a u = 0,1 V, nu putem aprecia direct care din cele
două măsurători a fost mai precisă.

Se simte astfel necesitatea de a introduce un
nou parametru, adimensional (număr abstract),
care să fie o măsură a erorii sau a preciziei unei
valori date m, fără a depinde de natura mărimii
respective sau de unităţile de măsură folosite.
Acest parametru îl vom numi eroare relativă a va¬
lorii m şi îl definim ca raportul între eroarea abso¬
lută a lui m şi valoarea m:

Cum eroarea absolută este în general ne¬
cunoscută, vom introduce şi aici marginea supe¬
rioară a erorii relative, 6 m , pe care o vom numi
eroare relativă maximă,

S m >« m (8)

şi pe care o putem evalua practic prin relaţia:

Definită ca raport între două mărimi de aceeaşi
natură, eroarea relativă maximă este un număr
abstract, fără dimensiuni fizice şi implicit fără
unităţi de măsură. în practică se utilizează frec¬
vent exprimarea „în procente", pe baza relaţiei

6 m (%) = 100 • (%) (10)

dar nu trebuie să considerăm procentele (sau
părţile la mie, la milion etc.) ca pe nişte unităţi de
măsură propriu-zise; este vorba doar despre o
convenţie convenabilă de scriere.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

Pagini realizate de fiz. ALEX. MĂRCULESCU

Montajul alăturat poate fi folosit
ca avertizor sonor (gen sonerie) în
diverse situaţii ce impun semnaliza¬
rea variaţiilor — într-un sens sau al¬
tul — ale iluminării ambiante. De
exemplu, ne aflăm în întuneric într-o
încăpere sau în spaţiu liber şi dorim
să fie marcată acustic orice creş¬
tere peste un anumit prag a gradului
de iluminare (aprinderea unui bec, a
unei flăcări, ivirea zorilor sau pătrun¬
derea luminii de zi etc.) sau, dimpo¬
trivă, ne aflăm într-o încăpere cu ilu¬
minare relativ constantă (traducto-
rul „supraveghează" un bec aprins, o
flacără, un fascicul luminos sau de
radiaţii în infraroşu etc.) şi vrem să
fim avertizaţi la scăderea bruscă,
sub pragul stabilit, a gradului de ilu¬
minare.

Urmărind schema, observăm că
partea de „sonerie" a montajului re¬
prezintă un generator AF foarte
simplu, realizat cu un simulator de
tranzistor unijoncţiune (TI şi T2).
Frecvenţa generată, de ordinul su¬
telor de hertzi, este dată în esenţă
de constanta de timp R4.C1 (R4
orientativ între 47 kfl şi 1 Mii, CI în¬
tre 2,2 nF şi 47 nF), dar ea depinde
într-o oarecare măsură şi de rezis¬
tenţele plasate în divizorul R5—R7,
ca şi de tensiunea aplicată la intra¬
rea în R4.

Partea din stînga a schemei re¬
prezintă un comutator electronic
fotocomandat, realizat cu amplifi¬
catorul operaţional 0A741 în confi¬
guraţie de comparator (varianta
cea mai simplă, fără reacţie). în func¬

ţie de diferenţa de potenţial exis¬
tentă între cele două intrări (pinii 4
şi 5), ieşirea operaţionalului (pinul
10) este sau „jos" sau „sus", respec¬
tiv cca 1,4 V sau cca 11,2 V, pentru
alimentarea la 12 V. Datorită cîşti-
gului foarte mare al AO în buclă
deschisă, ieşirea nu poate lua prac¬
tic altă stare intermediară stabilă,
chiar dacă intrările sînt menţinute
la acelaşi potenţial. Pe noi ne inte¬
resează însă aici tocmai comutaţia
„jos" — „sus", care corespunde tre¬
cerii generatorului de ton din starea
oprit în starea pornit. într-adevăr,
atunci cînd ieşirea AO este „jos",
generatorul de ton nu funcţionează
deoarece baza tranzistorului TI (de
tip pnp) este la un potenţial pozitiv
mai ridicat în raport cu masa decît

emitorul. Dimpotrivă, cînd ieşirea
AO este „sus", generatorul funcţio¬
nează pe principiul cunoscut, bazat
pe încărcarea şi descărcarea suc¬
cesivă a condensatorului CI.

Prin urmare, în ambele variante
constructive vom face aranjamen¬
tul de polarizare a intrărilor astfel
încît ieşirea AO să fie „jos" în starea
de veghe şi să basculeze „sus" la
variaţia iluminării în sensul dorit.

De exemplu, să presupunem că
avertizorul este conceput pentru .a
semnaliza scăderea iluminării. în
acest caz vom conecta celula foto-
voltaică (ROLOII sau orice tip si¬
milar) aşa cum se arată în figură, cu
plusul spre intrarea inversoare. Ilu¬
minarea ambiantă va produce la
bornele celulei o anumită tensiune
continuă (milivolţi, zeci sau chiar
sute de milivolţi, în funcţie de nivel),
care va face potenţialul intrării in¬
versoare mai pozitiv decît cel al in¬
trării neinversoare, ceea ce asigură
nivelul „jos" dorit la ieşire. Trebuie
să ne asigurăm însă că, în vecinăta¬
tea pragului de iluminare dorit, si¬
tuaţia este suficient de critică,
adică pentru o scădere foarte mică
a tensiunii pe celulă, operaţionalul
basculează ferm. în acest scop a
fost prevăzut potenţiometrul PI de
reglaj offset, iar la nevoie, dacă ten¬
siunea pe celulă este prea mare în
starea de veghe (lumină puternică),
se va introduce şi un dozaj poten¬
ţiometre al tensiunii de comandă,
conform detaliului alăturat.

Pentru a preîntîmpina declanşa¬
rea avertizării la fluctuaţii de foarte
scurtă durată ale iluminării am¬
biante de veghe, în paralel cu in¬
trările AO se va conecta un conden¬
sator de întîrziere (microfarazi —
zeci de microfarazi).

Raţionînd similar, deducem uşor
că în varianta opusă (cînd urmărim
semnalizarea creşterii nivelului de
iluminare), celula fotovoltaică tre¬
buie conectată invers faţă de si¬
tuaţia din figură, cu plusul spre in¬
trarea neinversoare a AO.

Cu unele modificări pe care citi¬
torul le intuieşte, desigur, conform
principiului de funcţionare descris,
în locul celulei fotovoltaice se poate
utiliza practic orice dispozitiv foto-
sensibil (fotodiodă, fototranzistor,
fotorezistenţă). De asemenea, co¬
mutatorul cu AO poate fi şi el înlo¬
cuit printr-un circuit basculant trig-
ger Schmitt sau de alt tip.

TEHNIUM 7/1989

; " : -V

mmăm

FflAFIC RADIO

Ing. LSVIU SVIACOVEANU, YD3RD

în modul de lucru actual, trăind în
secolul vitezei, s-au schimbat şi
manierele de trafic.

Astfel, de exemplu, păsfrîndu-se
totuşi o împărţire între domeniile de
lucru ale ielegrafiştilor şi îelefoniş-
tilor, mai riguros acceptată acum
decît în trecut, în cadrul acestei îm¬
părţiri, pentru telegrafişti s-au alo¬
cat domeniile începînd de la limitele
de benzi cu frecvenţe mici, pînă la
cîteva zeci sau sute de kiiohertzi cu
frecvenţe mai ridicate alocate tele-
foniştilor, deci exact invers decît
era odinioară, înainte de 1940. Apoi
s-a împămîntenit modul de lucru ca
unui corespondent oarecare, ce
lansează un apel genera! pe o anu¬
mită frecvenţă, să i se răspundă ri¬
guros pe aceeaşi frecvenţă, sau cel
mult pe frecvenţe diferite de aceea
a lui cu plus sau minus cîţiva kilo-
hertzi, dacă el o cere în mod spe¬
cial. Această metodă de lucru este
într-adevăr foarte raţională şi lo¬
gică, realizînd legături operative,
fără o prea mare pierdere de timp.

Traficul actual al radioamatorilor
indică însă numeroase alte aspecte,
dintre care nu toate lăudabile, şi de
aceea în cele ce urmează le voi men¬
ţiona în speranţa de a se ţine seama
de ele, cel puţin în ţara noastră.
Unele din aceste aspecte sînt de
natură pur tehnică, iar altele com¬
portamentale.

Din categoria aspectelor tehnice
aş menţiona că, în pofida progrese¬
lor tehnice contemporane, mai
există emiţătoare de radioamatori,
generatoare de clicksuri pe ■ mari
porţiuni din benzi (semnale ce se
manifestă sub forma unor pocnituri
ce însoţesc semnalele emisiunii
propriu-zise, în telegrafie, şi care
sînt foarte supărătoare pentru alţi
amatori, mai ales cînd emiţătoarele
au puteri mari). Aceste clicksuri de¬
notă un reglaj sau o schemă nea¬
decvată a emiţătorului şi se pot re¬
media destul de uşor analizînd sis¬
tematic cauzele.

Sînt foarte supărătoare, şi nu nu¬
mai atît, frecvenţele armonice ge¬
nerate de emiţătoarele care nu dis¬
pun de filtre pe circuitul antenei,
sau la care nu s-a realizat o adap¬
tare bună de impedanţă între etajul
final şi antenă. Astfel de armonici se
pot manifesta fie în aceeaşi bandă
în care funcţionează emiţătorul, fie
în benzi superioare. Cele mai su¬
părătoare armonici de acest fel sînt
acelea produse de emiţătoarele
care lucrează în telefonie şi mai ales
care folosesc modulaţia cu o sin¬
gură bandă laterală (BLU sau SSB),
de fapt, aproape singura utilizată în
prezent. Aceste armonici pot de¬
ranja aparatele de radio şi televi¬
zoarele vecinilor, precum şi recep¬
toarele funcţionînd în domeniul un¬
delor ultrascurte ale unor instituţii
de stat, mai ales dacă emiţătoarele
respective au puteri mari. Remedie¬
rea constă în folosirea obligatorie a
unor filtre în circuitul antenei şi a
unor reflectometre, care permit o
bună adaptare a impedanţei la ie¬
şire.

Se observă de multe ori că stabili¬
tatea frecvenţei emisiunilor nu se
păstrează în cursul radiolegături-
lor, chiar şi la unele emiţătoare de
producţie industrială, variind pro¬

gresiv, lent, fie către frecvenţe mai
mari, fie mai mici, riscîndu-se astfel
pierderea unor legături cu cores¬
pondenţii. Aceasta înseamnă că os¬
cilatorul emiţătorului nu este sufi¬
cient de stabil în timp, cauza con-
stînd de obicei în încălzirea progre¬
sivă a elementelor de circuit ale os¬
cilatorului, pe măsura trecerii tim¬
pului. Fenomenul se datorează în
mare măsură faptului că la majori¬
tatea emiţătoarelor se manipulează
chiar oscilatorul, care, însă, în pe¬
rioadele cînd nu este solicitat, are
alt regim termic, mai redus decît
atunci cînd funcţionează.

Să trecem însă la celelalte as¬
pecte, comportamentale, mai spe¬
cifice modului de lucru contempo¬
ran şi care, poate, prezintă mai mult
interes, deoarece ele nu mai depind
de aparatură, ci de felul în care înţe¬
leg unii radioamatori să-şi des¬
făşoare activitatea, uneori nu chiar
în sensul de „fair play“ sau de „ham
spirit".

De exemplu, unii radioamatori
care fac parte din diverse expediţii,
în regiuni nelocuite sau în felurite
insule cu populaţie redusă, din di¬
verse oceane, ori zone arctice şi an¬
tarctice, spre a permite realizarea
unor legături cu cît mai mulţi alţi co¬
respondenţi de pe glob, solicită ex¬
pres să nu li se răspundă riguros pe
aceeaşi frecvenţă, spre a se evita in¬
terferenţe supărătoare, ce ar aco¬
peri propriile lor emisiuni, ci la dife¬
renţe de 2...5 kHz, în general pe
frecvenţe mai ridicate faţă de frec¬
venţa lor de lucru.

Acest mod de lucru este destul de
logic dar, din păcate, o sumedenie
de alţi radioamatori, care probabil
nu au sesizat cerinţele staţiilor res¬
pective, îi „pisează" pe propria lor
frecvenţă de lucru, deranjîndu-i pe
toţi ceilalţi şi, în plus, nici măcar
neavînd şansele de a li se răspunde,
deoarece corespondenţii respectivi
nu ascultă pe propriile lor frec¬
venţe. Pentru astfel de motive, de
multe ori operatorii unor asemenea
staţii DX, enervaţi, renunţă de a mai
lucra, întrerupînd emisiunile lor, în
defavoarea radioamatorilor care le
răspund totuşi corect, conform ce¬
rinţelor acestora.

Un alt obicei, care nu mi se pare
deloc prea corect din punct de ve¬
dere radioamatoricesc, este acela
că multe dintre staţiile rare DX nu-şi
dau decît rareori propriul indicativ
şi nici nu precizează de unde
anume lucrează sau unde trebuie
să le fie trimis QSL-ul, în cazul unei
legături oarecare. în plus, controa¬
lele pe care le dau sînt de comple¬
zenţă, toate cu RST 599, chiar dacă
de-abia te aud oftînd, poate în reali¬
tate, doar cu RST 449 sau şi mai
slab. Majoritatea celor cu care lu¬
crează, la rîndul ior, le acordă, de
asemenea, RST 599, ceea ce în mod
sigur nu reflectă adesea realitatea.
Eu personal nu am acordat unor
astfel de amatori decît controlul
real cu care îi recepţionam, deci nici¬
decum RST 599, dacă nu îi auzeam
în astfel de condiţii, considerînd că
aşa este corect, nefolosind con¬
troale de „complezenţă" şi Conside¬
rînd că este mai corect să afle şi ei
în ce condiţii reale pot fi recepţio¬
naţi în ţara noastră. Am constatat.

de asemenea, că în ultima vreme, în
diversele competiţii internaţionale
radioamatoriceşti, în mod curent,
corespondenţii îşi acordă reciproc
RST 599, deşi sigur că nu aceasta
este realitatea, dar evitînd astfel
greşeli de recepţie sau de notare în
log. Fireşte, nu este o comportare
corectă din punct de vedere tehnic,
manifestîndu-se mai curînd sub un
aspect de comoditate şi, oarecum,
de înşelătorie.

Există unii radioamatori, în spe¬
cial începători, care, lucrînd în tele¬
grafie, lansează nesfîrşite apeluri
CQ şi de-abia după aceea îşi dau în
sfîrşit indicativul. Am remarcat ast¬
fel de comportări în special la radio¬
amatorii europeni. Cei care îi aud îşi
pierd de multe ori răbdarea să stea
să-i urmărească şi, de aceea, ade¬
sea apelurile lor nu sînt luate în
seamă. Un apel general corect, de
exemplu în telegrafie, ar trebui să
conţină de 3—4 ori CQ, urmat de li¬
terele „de", după care indicativul,
repetat de 2—3 ori şi totul, în an¬
samblu, repetat de cel mult trei ori.
Dacă la un astfel de apel nu a
răspuns nimeni, se va mai repeta
încă de două sau trei ori şi dacă nici
atunci nu va răspunde nimeni,
poate că este bine să se încerce ndl
apeluri, dar pe alte frecvenţe ale
benzii respective.

Pentru aceia care doresc să reali¬
zeze radiolegături cît mai înde¬
părtate, Intercontinentale şi mai
ales cu diverse expediţii, nu este
deloc recomandabilă lansarea de
apeluri generale, repetate la nesfîr-
şit. O astfel de comportare îşi are
justificare doar în cazurile cînd se
transmit apeluri speciale, către ra¬
dioamatori dintr-Q., anumită ţară sau
un anumit oraş. Cel mai recoman¬
dabil este să stea mai mult pe
recepţie, aceasta prezentînd o serie
de avantaje. Astfel, în primul rînd,
se realizează o economie de ener¬
gie electrică, fiind ştiut că, oricum,
un emiţător absoarbe din reţeaua
electrică mult mai multă energie
decît_ cel mai complex radiorecep¬
tor. în afară de aceasta, stînd mai
mult pe recepţie se pot cunoaşte
care sînt condiţiile de propagare şi
ce posibilităţi de legături le oferă
banda sau benzile în perioada res¬
pectivă, existînd multe şanse de a
se descoperi diverse DX-uri ce pot
fi apoi chemate şi eventual chiar
contactate.

în urmă cu cîţiva ani a început să
se răspîndească pe plan mondial un
anumit obicei în lumea radioamato¬
rilor, pe care îl consider foarte lău¬
dabil, deşi din păcate nu este prac¬
ticat de toţi. Despre ce este vorba?
Mulţi radioamatori, care lucrează în
telegrafie, înainte de a lansa un apel
general, pe o frecvenţă oarecare,
transmit semnale QRL?, ceea ce în¬
seamnă că vor să ştie dacă pe frec¬
venţa respectivă nu cumva lucrează
alţi radioamatori, pe care ar putea
să-i deranjeze pe parcursul legătu¬
rilor acestora, mai ales dacă sînt
DX-uri. în cazul în care într-adevăr
deranjează pe cineva, unul din co¬
respondenţii perturbaţi transmite
foarte scurt semnalele „Yes, QRL,
pse Q.SY", adică „Da, frecvenţa este
ocupată şi rog să vă schimbaţi frec¬
venţa". Unii respectă această rugă¬
minte, ceea ce este foarte elegant şi
„fair play". Dacă însă cei care au
lansat semnalele QRL nu primesc
nici un fel de alte semnale, îşi pot
foarte bine începe apelul general,
fără a deranja pe alţii.

Există însă şi alte cazuri, mai
puţin corecte sau agreabile. De
pildă, se ştie că atunci cînd apar pe
benzi diverse rarităţi, DX-uri înde¬
părtate, se năpustesc cu chemările
lor numeroşi radioamatori din di¬
verse ţări, producînd un adevărat

vacarm de interferenţe. Unii dintre
aceştia, pe care DX-ul în cauză nu
i-a auzit sau poate nu doreşte să le
răspundă, constatînd că alţii conti¬
nuă să cheme acel DX, devin de-a
dreptul insultători. Alţii, cărora, de
asemenea, DX-ul în cauză nu le
răspunde, îşi suprapun frecvenţa
emiţătorului exact pe aceea a
DX-ului şi încep, din invidie, să pro¬
ducă interferenţe susţinute, trans-
miţînd pe perioade mai lungi sau
mai scurte linii, puncte etc., împie-
dicînd astfel pe ceilalţi amatori să
realizeze legături utile. Este desigur
o atitudine total reprobabilă şi ruşi¬
noasă, neavînd nimic comun cu
acel frumos „ham spirit",

Destul de mulţi radioamatori obiş¬
nuiesc ca, pe parcursul legăturilor,
să-şi laude, cum s-ar spune, „marfa",
de obicei aparatură sau antene in¬
dustriale, despre care de fapt nu au
decît „meritul" de a fi dispus de anu¬
mite fonduri ce le-au permis aseme¬
nea achiziţii. Detalierea aparaturii cu
care lucrezi, dacă nu a fost cerută în
mod special de corespondent, lun¬
geşte inutil legăturile, mai cu seamă
în căzui unor DX-uri şi, oricum, dacă
interesează pe corespondent astfel
de detalii, se presupune că ele sînt
menţionate pe QSL-ul trimis cores¬
pondentului respectiv.

Pe multe QSL-uri sînt trecute va¬
lori minime ale puterii emiţătoare¬
lor, de exemplu 25 W sau 50 W, deşi
emisiunile cu pricina se recepţio¬
nează peste tot bubuind, fapt ce de¬
notă că, în realitate, puterile res¬
pective sînt mult mai mari, de¬
păşind poate chiar şi 1 kW, şi orice
radioamator cu oarecare expe¬
rienţă sesizează uşor astfel de „mi¬
nuni" de „îmbunătăţire a propa¬
gării".

Nici asemenea comportări nu
sînt desigur corecte, falsificînd în
realitate adevăratele performanţe
sau condiţii de propagare.

Unii radioamatori, în special cei
foarte tineri şi apăruţi de scurt timp
în eter, vrînd să-şi demonstreze
performanţele de telegrafişti, trans¬
mit cu viteze excesive, de peste 200
de litere pe minut, mai cu seamă
dacă dispun de aparatură electro¬
nică industrială cu transmitere au¬
tomată, cu memorie.

De foarte multe ori nu, le
răspunde nimeni, deoarece nu toţi
radioamatorii uzează de asemenea
viteze de transmisie şi recepţie. în
mod obişnuit, vitezele curente de
lucru în telegrafie sînt cuprinse
aproximativ între 75 şi 150 de litere
pe minut în benzile de radioama¬
tori, iar începătorii cu 50—60 de li¬
tere pe minut şi chiar mai puţin.
Corect şi normal ar trebui ca „vite-
ziştii" să reducă viteza lor de trans¬
misie aproximativ la aceea a cores¬
pondenţilor care le-au răspuns.
Dar, din păcate, nu se prea întîmplă
aşa. O astfel de comportare are
adesea diverse alte dezavantaje. De
exemplu, cei care nu pot recepţiona
semnalele Morse la viteze excesive,
nu vor înţelege prea mult din ceea
ce se transmite, cerînd repetarea
mesajului, total sau parţial, pierzîn-
du-se deci mult timp, în mod inutil.
Pe de altă parte, în cazurile în care
semnalele telegrafice sînt însoţite
de ecou, cum se întîmplă cu multe
DX-uri din S.U.A. (zonele W6, W7)
sau cu staţii din Arctica şi Antarc¬
tica, folosirea unor viteze mari de
transmisie face ca semnalele să de¬
vină neinteligibile.

RECOMAND TINERILOR PA¬
SIONAŢI SĂ RESPECTE LEGEA,
ŞTIUT FIIND CĂ EXPERIMENTA¬
REA UNUI RADIOEMITĂTOR
este PERMISĂ NUMAI ÎN BAZA
UNEI AUTORIZAŢII.

TEHNIUM 7/1989

MANIPULATOR CU CIRCUITE INTEGRATE CMOS

Elementul principal al manipu¬
latorului îl constituie un numărător
liniar de doi biţi cu patru stări sau
valori posibile la ieşire: 0, 1, 2, 3. Ie¬
şirea numărătorului acţionează re-
leul de manipulare şi acesta, la rîn-
dul său, emiţătorul (fig. 1).

Pentru a determina starea de func¬
ţionare sau de repaus a emiţătoru¬
lui, starea manipulatorului este de¬
codificată,

în 0 emiţătorul este în repaus. La
emiterea unui punct, ieşirea numă¬
rătorului trece în starea 1, după
care revine în starea 0; la emiterea

unei linii, ieşirea trece în stările 1, 2,
3, apoi revine în poziţia 0. Acest ci¬
clu de stări stabileşte un raport per¬
fect între PUNCT—LINIE şi PAUZĂ,
de 1 : 3 : 1. Fiecărei stări îi cores¬
punde aceeaşi unitate de timp cu
durată stabilită de circuitul de tact.

Pentru o mai bună înţelegere a
explicaţiilor de mai sus se poate
urmări schema din figura 2. Con¬
densatoarele CI şi C2 împreună cu
rezistenţele R1 şi R2 formează cîte
un filtru RC protector împotriva
perturbaţiilor ce pot eventual
apărea la intrările de mare impe-

danţă ale porţilor CMOS.

Intrările notate cu INT PUNCT şi
INT LINIE se conectează cu o cheie
iambică, ce le pune la masă.

Memoria pe punct şi linie este
realizată cu ICI, care conţine patru
operatoare Şl—NU cu două intrări.
Aceste porţi formează două cir¬
cuite bistabile ale căror ieşiri sînt
notate cu MEM PUNCT şi MEM LI¬
NIE. Punînd la masă intrările INT
PUNCT şi INT LINIE, se acţionează
asupra stării acestor circuite bista¬
bile. Fiecare memorie va fi ştearsă
de către poarta de resetare la în¬
cheierea unui ciclu complet.

Circuitul bistabil de tipul JK,
IC2B, asigură succesiunea corectă
a semnalelor; semnalele sînt bascu¬
late de trecerea din starea 0 în sta¬
rea 1. Intrările J şi K sînt conectate
la ieşirile memoriilor punct-linie, iar
ieşirea SECV va fi în starea 1 cînd
memoria funcţionează pe punct, în
0 cînd funcţionează pe linie şi alter-
nînd — din 1 în 0 — cînd funcţio¬
nează pe punct şi pe linie; IC2B sta¬
bileşte dacă în ciclu se introduce
punctul sau linia. SECV fiind în 1, se
va forma ciclul unui punct; dacă
este în 0, va rezulta ciclul unei linii.
SECV şi SECV comandă porţile
IC3A şi IC3D de resetare a memo¬
riei.

Porţile IC3A şi IC3D sînt validate
de impulsurile de ştergere a memo¬
riei provenite de la ieşirea Q a bista-
bilului IC2A, aceasta servind la
ştergerea din memorie a punctelor,
respectiv a liniilor.

Dacă intrările MEM PUNCT sau
MEM LINIE sînt în 1, ieşirea trece în
0, eliminînd semnalul STOP de la
generatorul de tact şi de la nu¬
mărător.

Generatorul de tact este format
din IC4B şi IC4C, condensatorul
C3, rezistorul R3 şi potenţiometrul
R7; ieşirea acestuia este forţată în 0
cînd semnalul stop este în 1.

Impulsurile de resetare a memo¬
riei sînt produse de IC2A şi IC3A,
Impulsurile vor apărea numai cînd
manipulatorul este în starea 0, iar
generatorul de tact pe front cres¬
cător. în timpul stării 0, ieşirea va fi
în 0, făcînd ca semnalul de pe pimul
10 al lui IC3C să treacă în 1. IC2A cu
intrarea J şi 1, frontul crescător al
generatorului de tact aplicat pe pi¬
nul 3 va face ca ieşirea Q să treacă
în 1. Intrarea de forţare în 0 (pin 4)
este legată la ieşirea Q, deci circui¬
tul va reseta automat după fiecare
trecere în 1; în consecinţă vom
obţine un impuls pozitiv cu o durată
foarte scurtă.

Numărătorul de stări este alcătuit
din IC5 şi IC4D. Ieşirea Q a lui IC5A
determină cel mai semnificativ bit al
numărătorului, în timp ce ieşirea Q
a lui IC5B determină pe cel mai
puţin semnificativ; semnalele le
notăm cu L şi M. Starea numărăto¬
rului se va schimba pe frontul cres-

Elev LAURENŢIU DARDÂC,

Liceul de Informatică nr. i
BUCUREŞTI

cător al tactului, fiind determinată
de ieşirea porţii IC4D. Dacă ieşirea
este în 1 , numărătoarea va fi 1 , 0;
cînd este în 0, numărătoarea va fi 1,
2, 3, 0.

Funcţionarea manipulatorului o
explicăm luînd ca exemplu litera
„A“.

Cînd manipulatorul este în re¬
paus, ieşirea va fi în starea 0, cu
M = 0 şi L = 0. Semnalul STOP este
în 1, în vreme ce ambele ieşiri de me¬
morie pe punct şi pe linie sînt în 0.

Semnalul STOP forţează tactul în
0 şi validează intrările de ştergere
ale numărătorului IC5 — pinii 4 şi
IZ

Pentru litera ,A" se acţionează
cheia de puncte, apoi cheia de linii,
după care ambele sînt puse în re¬
paus. începem examinarea func¬
ţionării cu momentul în care
acţionăm cheia de puncte.

Semnalul 0 al impulsului INT
PUNCT E face ca memoria pe
punct să treacă în 1; cînd MEM
PUNCT trece în 1, semnalul STOP
ia valoarea 0, semnalul de tact de¬
venind 1. Primul front crescător al
tactului basculează numărătorul o
dată, deci L = 1. Cu intrarea din pi¬
nul 6 a lui IC3B în 0se deblochează
comanda de ieşire şi se acţionează
baza lui TI.

Intrarea de tact a lui IC2B este va¬
lidată de trecerea de la 0 la 1 a sem¬
nalului de ieşire. Cu MEM PUNCT =
1 şi MEM LINIE = 0, SECV va trece
în 1, validînd astfel următorul im¬
puls de ştergere ce este acţionat
spre memoria pe punct, prin IC3D.
Cu SECV = 1, intrarea J a lui IC5A
(pin 6) va fi în 0. Prin urmare, la al
doilea impuls de tact, numărătorul
va reveni în 0.

Deoarece cheia de linii a fost, de
asemenea, acţionată, MEM LINjE
nu întrerupe semnalul STOP. în
consecinţă, tactul funcţionează. La
al treilea impuls de tact, un impuls
de ştergere, generat de IC2A (pin 1)
este validat de IC3D pentru a reseta
memoria pe punct; de asemenea, se
va bascula numărătorul în starea
„ 1 “.

în a doua trecere de la 0 la 1, IC2B
va fi din nou acţionat pe pinul 13. De
data aceasta, fiindcă MEM PUNCT
= 0 şi MEM LINIE = 1, bistabilul va
fi resetat, iar SECV = 0. Astfel,
numărătorul de stări va fi determi¬
nat Să fie în starea „2" la al patrulea
impuls de tact, în starea „3" la al cin¬
cilea impuls de tact, şi înapoi, în
starea „0“ la al şaselea impuls. Al
şaptelea impuls de tact producîn-
du-se în timpul stării „0“, vom
obţine încă un impuls de ştergere L
SECV = 1, atunci memoria pe linii
este ştearsă prin IC3A. Memoria pe
puncte fiind în 0, iar cea pe linii tot
în 0, semnalul STOP este validat,
iar tactul invalidat, ieşirile de rese¬
tare a numărătorului de stări fiind
deci acţionate.

CHEIE

FILTRU

INT

PUNCT

MEMORIE

MEM.

PUNfT

BISTABIL
DE CONTROL

SECV

SECV.

CIRCUIT
DE ŞTER-

IAMBICA

INTRARE

INT

LINIE

MEM.

LINIE,

A SUCCESIUNII
PUNCT-LINIE

GERE A
MEMORIEI

TEHNIUM 7/1989

Ing. QEORGE MALINTZ, YOSTS

La ora actuală, filtrele sînt indis¬
pensabile, în diferite montaje, în
mod special cînd se utilizează ge¬
neratoare de radiofrecvenţă de pu¬
teri mai importante.

Nu este plăcut ca semnalul gene¬
rat să fie recepţionat pe o bandă
largă, deoarece deranjează radio¬
receptoarele pe o frecvenţă nedes¬
tinată benzilor utilizate sau recep¬
toarele TV, unde interferenţa pro¬
dusă afectează atît „imaginea", cît
şi „sunetul", sau, în unele cazuri
mai fericite, doar unul din ele.

Se ştie că Regulamentul radioco-
municaţiilor fixează foarte precis
baremul admis în utilizarea genera¬
toarelor de radiofrecvenţă — emiţă¬
toare în caz concret. în acest caz,
filtrele trece-sus (FTS), cît şi filtrele
trece-jos (FTJ), fără să intrăm în
amănunte, rezolvă problemele cele
mai diverse.

Dacă filtrul Colins, cunoscutul
filtru 7i-, şi filtrele Cebîşev sînt mai
mult sau mai puţin utilizate de către
radioamatori, filtrele Couer sînt uti¬
lizate foarte rar. Ultimele se bucură
de calităţi deosebite şi ca investiţie,

în plus nu necesită decît cîteva con¬
densatoare. în continuare vom
trata filtreie Couer în cele două va¬
riante, FTS şi FTJ. Schemele şi ta¬
belele dau toate elementele nece¬
sare construcţiilor acestor filtre.

Elemente suplimentare se găsesc
în „Radioamatorul" nr. 1/1987, edi¬
tat de R.C.—Braşov. în figurile 1 şi 2
prezentăm grafic comportarea fil¬
trelor FTS şi FTJ în cazul general
pentru COS. Filtrele FTJ sînt pre¬
zentate în figurile 3, 5, 7, 9

(C03—C09) şi în tabelul 1, cu ele¬
mentele necesare pentru banda de
145 MHz, cu filtre de ordin 3, 5 şi 7,
iar în tabelul 2 filtrele Couer de ordi¬
nul 9, în benzile utile de US şi pen¬
tru 145 MHz. în figurile 4, 6, 8 şi 10
sînt date filtrele de tipul FTS, iar în
tabelul 3 elementele de construcţie
pentru filtrele de ordin 3, 5, 7 şi 9 în
diverse variante.

Toate tabelele dau elemente (C,
L, F şi A) pe diferite frecvenţe
(FTS—FTJ), în condiţia cvadripoli-
lor cu sarcină de intrare (R1) şi sar¬
cină de ieşire (R2) egale, de 75 O.

FTJ de ordinul 5 (C05) şi 7 (C07)

în US pentru trei impedanţe de sar¬
cină uzuale, 50, 60 şi 75 H, sînt pre¬
zentate în publicaţia amintită mai
sus.

Nu se tratează filtre de ordin mai
mare decît 9 (C09), avînd în vedere
că în acest caz se obţin atenuări de
peste 100 .dB (peste 100 000 X în
tensiune, respectiv peste 50 dB în
putere).

în condiţiile prezentate în tabelul
2 se obţin atenuări AM de peste 120
dB (X 1 000 000 în tensiune, 60 dB în
putere), dar să nu uităm că atenuă¬
rile amintite (ideal!) pot fi conside¬
rabil mai mari în punctele F2, F4, F6
şi F8 (în cazul C09), unde lucrează
filtrele dop, în cazul C09—L2C2,
L4C4, L6C6, L8C8.

Practic, filtrele C05 şi C07 asi¬
gură atenuarea necesară pentru
puteri de 50—100 W. La puteri de
400 W poate să fie necesară utiliza¬
rea filtrelor C09.

Amintim că atît FTS, cît şi FTJ se
pot utiliza nu numai în cazul emiţă-*
toarelor, ci şi în cazul receptoarelor
US sau UUS, unde pot să apară di¬
ferite interferenţe care nu trebuie

să fie puse tot timpul pe seama ra- f
dioamatorilor de emisie. 1

Elementele prezentate în tabele f
au semnificaţiile (figurile 1—2): |

Fa — punctul cotului inferior, I
pînă unde Am este asigurat;

Fb — punctul cotului superior, j
pînă unde AM este asigurat;

F — frecvenţa în MHz;

Am — atenuarea minimă în do- |
meniul util; j

AM — atenuarea maximă în do- î
meniul util;

C — valoarea condensatoarelor I
în pF;

L — valoarea inductanţelor în /uH i
în tabelul 2 şi în nH în tabelele 1 şi 3.

Condensatoarele şi inductanţele j
se măsoară cu o punte RLC.

Condensatoarele care nu se
găsesc în valori normalizate se înlo- ‘
cuiesc cu două-trei bucăţi în paralel j
sau serie. |

Circuitul imprimat este foarte 1
simplu, nu pune probleme. Induc- j
tanţele efectuate în aer trebuie să 1
fie poziţionate astfel încît să asi- I
gure cuplaj minim sau să fie ecra- I
nate în compartimente; dacă sînt pe I
inel de ferită, nu se pun probleme
deosebite. Condensatoarele şi in- J
ductanţele trebuie să asigure pu- f
terea dorită în funcţie de frecvenţă. |
în eventualitatea că se doresc fii- I
tre pe altă frecvenţă (Fx) sau cu o |
impedanţă diferită de 75 fi, se recal- i
culează elementele C şi L. Pentru o i
nouă frecvenţă (Fx), elementele
Ci—9 şi L2—8 se multiplică cu fac-

TEHNIUM 7/1989

torul K1:

Kî =—(frecvenţele în MHz)

Dacă impedanţa dorită (Zx) este
diferită de 75 fi, elementele Ci—9
se multiplică cu K2, iar elementele
L2—8 se multiplică cu K3:

K2 =— ; K3 = —; Zx = în ohmi.

Zx 75

Folosind formulele de mai sus şi
tabelele, se pot obţine filtre pe o
gamă largă de frecvenţe şi inripe-
danţe. Calculul filtrelor fiind greoi,
autorul a prezentat cîteva tipuri si

variante care acoperă plaja utilizată
de radioamatori.

Pentru calculul inductanţelor
poate fi un ghid foarte util şi artico¬
lul „Dimensionarea .circuitelor osci¬
lante", publicat în „Radioamatorul"
nr. 2/1985, pag. 72, autori Y07CKQ
şi Y07—4063.

BIBLIOGRAFIE:

Karl Rothammel — DM2ABK,
ANTENNENBUCH
The R.A. Handbook — 1978
Funkamateur, nr. 6, 7, 8, 9/1977

(CONTINUARE ÎN PAG. 19)

TABELUL

FTJ-75IK0 9' PENTRU US Şî 145MHz

TEHN1UM 7/1989

se pune problema gabaritului. O variantă econo-
- - • : ~ ~’ai a pream-

oiificatoarelor, amplificatoarele de putere aii -
me tîndu-se de la o sursă nestabilizată, dar
foarte bine filtrată (performanţele au însă de su¬
ferit).

Am pornit de îa un transformator de reţea cu
32 V în secundar, cu priză mediană !a 16 V şi un
curent ! s = 3 A. Se acceptă un secundar cu o ten¬
siune de 30 + 36 V. Ca punte redresoare se alege
una din familia 3PM1...8. Pentru protecţia în re¬
gim tranzitoriu se montează în paralei pe fiecare
diodă un condensator de 47 nF. Filtrajul se
realizează cu cîte un condensator de 2 200 fxF /25 V
(O, pentru plus, C 2 pentru minus). în cazul unei
tensiuni mai mari de 2 x 16 V = 32 V în secundar,
Ci şi C 2 se aleg pentru o tensiune de 35 V.

Stabilizatorul este realizat pe baza amplifica¬
torului operaţional /JA741. Intrarea neinversoare
este menţinută la potenţialul constant de 5,6 V de
către dioda Zener PL5V6Z, polarizată prin inter¬
mediul rezistenţei R 3 . La intrarea inversoare se
aplică o fracţiune K din tensiunea de ieşire prim
semireglabilul P-,, care permite reglajul tensiunii
de ieşire, ieşirea operaţionalului alimentează
baza tranzistorului T 3 , care împreună cu T-, for¬
mează un montaj Darlington, acesta fiind ele¬
mentul de reglaj serie. Tranzistorul T 2 , rezisten¬
ţele R, şi R spi formează protecţia prin întoarce¬
rea caracteristicii. Această protecţie forţează
reducerea curentului de scurtcircuit l sc la 6 va¬
loare mai mică decît .curentul limită l 0M care de¬
clanşează procesul de protecţie. Acesta constă
în deschiderea tranzistorului T 2 (cînd căderea de
tensiune pe R-, şi R SC1 atinge 0,65 V = valoarea
de deschidere) care deturnează o parte din cu¬
rentul de bază al lui T 3 . Relaţiile de dimensionare
sînt următoarele:

R 1 +R 2

R 2 'R sc

0,65.

Pentru R, = 330 ft, R 2 = 3,3 kfî şi R SC1 .= 1 ft,
obţinem l sc = 0,715 A; l 0M = 2,315 A. Pentru alte
valori se modifică valoarea lui Rsci-
Rezistenţa R 4 este o rezistenţă de pornire, prin
intermediu! căreia se alimentează în momentul
iniţial grupul R 3 , dioda Zener D,, P, care co¬
mandă AO — /ÎA741 . Din tensiunea redresată şi

filtrată, care are valoarea de aproximativ +22 V,
reglăm fin din P, pentru a obţine +16 V la ieşire.

Pentru tensiunea negativă care ia intrare are
valoarea de aproximativ —22 V folosim un stabili¬
zator de tensiune negativă cu /3A 723. Circuitul de
protecţie este de aceeaşi natură cu cel- descris
anterior. Alimentarea V+ este conectată ia masă
împreună, cu V c , iar V— se culege de la ieşirea sta¬
bilizată. în această configuraţie, U REF se aplică
intrării inversoare IN—. Tranzistoareie T 4 şi J 6 re¬
prezintă un tranzistor compus cu- baza polarizată
prin R 7 . Tranzistorul T 5 împreună cu R SC2 . B g $■
R 10 asigură protecţia şi praguj la care aceasta
acţionează. Âtît la stabilizatorul de tensiune po¬
zitivă, cît şi !a cel de tensiune negativă pragurile

de acţionare sînt fixate să intre în funcţiune la
depăşirea curentului de 2 A. Tensiunea de ieşire
—V s = —16 V se reglează fin din potenţiometrul
P 2 . Cablajui pentru sursa dublă este cel din fi¬
gura 14.

Tranzistoareie de putere (serie) 2N3055 pen¬
tru plus şi ASZ16 pentru minus se vor monta fie¬
care pe cîte un radiator cu o suprafaţă minimă de
150 cm 2 , izolate cu cîte o faţă de mică, căutîndu-se
să se realizeze un contact termic cît mai bun între
ele (se va folosi de preferinţă vaselina siliconică).

Blocurile astfel realizate trebuie să funcţioneze
de prima dată, fără reglaje suplimentare. Este
bine totuşi ca înainte de asamblarea finală să se
testeze fiecare bloc separat pentru a preîntîm-
pina astfel surprizele neplăcute.

După necesităţile fiecăruia, blocul RiAA poate
eventual şă fie omis sau pot să se aleagă alte
scheme constructive pentru unu! din etaje, cu

condiţia asigurării compatibilităţii cu celelalte
blocuri (împedanţe de intrare, tensiune de ali¬
mentare, consum etc.).

BIBLIOGRAFIE

Audio Handbook —- National Semiconductor,

1976

Databook — SGS-ates — Linear inîegraîed

Circuits, 1978

Montaje electronice cu CI analogice — E. Si~
mion, C. Miron, L. Feştilă, 1986
Stabilizatoare de-tensiune — I. Ristea, C.A. Po-
pescu, 1983

Circuite integrate analogice — Catalog I.P.R.S..
1983

Tranzistoare — Catalog I.P.R.S.-Săneasa.
1984,

Sng.. GiORGE PINTILIE

Pentru recepţionarea unui post loca! de radio¬
difuziune care funcţionează în domeniul undelor
medii vă propunem spre experimentare şi execu¬
tare un receptor relativ simplu, cu amplificare di¬
rectă, care se alimentează de la un singur ele¬
ment de baterie de 1,5 V. Aparatul este foarte
economic şi redă programele ia un nivel sonor
suficient pentru a putea fi ascultat din apropiere:

de pe masă, din buzunarul de îa piept etc.

Ca antenă este folosit un baston din ferită cu
lungimea de 55 mm, lăţimea de 14 mm şi grosi¬
mea de 3,5 mm. înfăşurarea LI conţine 10+90 de
spire conductor CuEm cu diametrul de 0,2 + 0,25
mm. Acordul pe frecvenţa postului locai se face
cu ajutorul condensatorului trimer CI.

Menţionăm că valorile condensatoarelor C2
(68 pF) şi C4 (560 pF) sînt potrivite pentru zona
municipiului Bucureşti, mai exact pentru frec¬
venţa de 603 kHz a emiţătorului de radiodifu¬
ziune care transmite programul 1 naţional. Bine¬
înţeles că pentru alte situaţii, alte frecvenţe,
aceste valori vor fi modificate corespunzător.

Tranzistorul TI poate fi de tipul EFT317,
EFT319, AF117 sau alt tip echivalent. Semnalui

cules de antena din ferită- este amplificat de tran¬
zistorul TI. Ca sarcină de colector, acesta are în¬
făşurarea LI. Bobinele.. LI şi L2 se execută pe o
armătură (carcasă) de frecvenţă intermediară de
455 kHz, de la orice receptor românesc. LI
conţine 70 de spire, 1.2 — 50 de spire, ambele din
conductor CuEm cu diametru! de 0,1 mm. L2 se
înfăşoară peste LI. Semnalul recepţionat şi am¬
plificat este detectat de dioda Dl. Toate diodele
din receptor, Dl— D3, sînt de tipul punctiforme
cu germaniu, indiferent codul.

Receptorul este prevăzut şi cu reglaj automat
al amplificării.

Semnalul de audiofrecvenţă cules de pe
cursorul potenţiometrului de reglaj al nivelului,
PI, prin intermediul condensatorului C7, este
amplificat de tranzistorul T2, care este de tipul
BC251 (252, 253) sau BC177.

Tranzistoareie T3, T4 şi T5 constituie „etajul fi¬
na!" de audiofrecvenţă. Toate tranzistoareie sînt
cu germaniu, T3 şi T5 fiind de structură npn, iar
T4 pnp. Personal am folosit tranzistoareie ACI85
(pentru T3 şi T5) şi AC184 pentru T4. Se pot fo¬
losi alte tipuri de tranzistoare, dar să fie toate cu
germaniu şi să se respecte structura respectivă.

Dioda D3 şi rezistenţa R7 determină curentul
de repaus al tranzistoarelor finale, care trebuie
să fie de ordinul a 2 mA. Fără semnal, întreg re¬
ceptorul consumă circa 6—7 mA (în repaus), iar
la „audiţia maximă" ajunge la 20—30 mA, în func¬
ţie de impedanţa difuzorului. Se recomandă a fo¬
losi difuzoare cu impedanţă cît mai mică pentru a
obţine o audiţie de nivel cît mai mare, avînd în ve¬
dere vaioarea mică a tensiunii de alimentare.
Personal am folosit un difuzor miniatură de 3 il.

RECEPTOR PT. 1,5V

TEHNIUM 7/1989

0fl

RECEPŢIA IN BANDA SHF

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Pentru a recepţiona acest canal,
frecvenţa oscilatorului local trebuie
micşorată cu 120 MHz. Se reglează
receptorul pe o frecvenţă cu 120
MHz mai mică, apoi se variază frec¬
venţa oscilatorului pînă cînd canalul

este recepţionat. Trebuie avut în ve¬
dere ca şurubul de reglaj fin să per¬
mită ajustarea frecvenţei cu plus-mi-
nus un canal.

După reglarea frecvenţei oscilato¬
rului local trebuie reajustat curentul

prin dioda de mixaj. Scăderea cu¬
rentului prin diodă la schimbarea
frecvenţei oscilatorului este propor¬
ţională cu rejecţia semnalelor de pe
frecvenţa imagine.

Este bine ca antena să fie poziţio-

Or. fi*. ORAQOŞ FALIE

nată pe direcţia satelitului vizat cu
ajutorul unui convertor deja testat ş
reglat pentru ca operaţia de poziţie
nare să decurgă mai repede. Ul'ti
mele reglaje ale convertorului se vor
efectua direct pe imagine.

Piesa 30 —
capac osci¬
lator 2, Am
58 (Am . 60)
scara 1 : i

—1 - = _—

T „i

Piesa 33 —
ax oscilator.
Am 58 (Am
60), scara 1:1

“1-j

~ î? -

O ,| £

t Pr ■ ~r‘

1 . t-'l

- u'"T i

2,5* 0 ' 0 l

_ J.J T 1 ;

| g _ '

. 30*°-*

0 "

—

H-— -H

to i

1 J

/,5

Z6-o,f

45-' a/

Piesa 34 —
element fi¬
xare piston
oscilator, Am
58 (Am 60),
scara 2:1

Piesa 32 —
piston osci¬
lator, Am 58
(Am 60) sca¬
ra 1:1

1 $ 5 -o,oz

Piesa 31 — ,
capac osci¬
lator 3, Am oo"
58 (Am 60) ' '

Piesa 36 —
ax filetat 1,
Am 58 (Am
60)

4$ N

■ir?.

Piesa 37 — U> _

am 58 (Am 'f\o

60), scara 4:1, J___
două bucăţi

-Uk>:

toi £2
C*y! M

Piesa 38 —
corp oscila¬
tor, Am 58
(Am 60), sca¬
ra 1:1

<41 T x

& li I ^

± 0,05 +O.DS

10 | J_ 5 ~ ,

f L

?, M

/M3

c/c /O on

i/5

Piesa 35 —
piston mixer,
Am 58 (Am
60), scara 1:1

TEHNIUM 7/1989

Calculatorul HC85 este prevaiot pe placa principala cu un
| conector de extensie la care sint scoase australele de date,

| adrese, signalele de control si tensiunile de aliisntar®. Cu sju- j
| torul unei sule cu 56 de contacte realizata din doi conectori tip
| fund ds sertar FElîl-C, primul de §2 de pini plus 4 pini adaugati $

' d»n al doilea conector,pentru a putea satisface disensiunile

, cerute de conectorul di extensie, se poate realiza cuplarea in 3

j afara calculatorului a unor /şantaje de extensie divers®, aaplifi- |

ţ and si diversificând posibilităţile d® lucru si utilizările

echipolentului» - Pentru a eu greşi introducerea aufei se va
folosi sisteiul de cheie prevăzut pe conectorul de extensie.

âipîasarea seinii el or si şeianificatia acestora este descrisa
in detaliu in sanualel calculatorului HC85 livrat odata cu schi-
, paeentul Icap 4.11 paş 71,711.

Pentru, a dezvolta posibilităţile di lucru pentru utili-
| zâtori, in special de i oferi facilităţile conectării unor echi-
' patente'prevăzut® cu interfaţa standard ¥24, a fost conceputa si
realizata schesa din fig 1,2,3. J j

Rufa cu 56 contacte ss cupliâia la 8 cortsctaruî di extensie*
iar li ieşirea tontsjului di interfaţa se sonteaza un conector j j

• sasa standard cu 25 plai la cars se poate cupla orice terţina! . I

jena! prevăzut cu interfaţa ¥24.

Montajul se poate realiza pe o plăcută de circuit ieprisat
de ditensiuni corespunzătoare aiplasarii CIP-urilor avind la
capete cei doi conectori. Se poate concepe un circuit cu trasee
sau «ai coiod un tonta] cu fir wrapping.

Ca o,priita aplicaţie a fost realizata conectarea sini-
iaprisantei alfa-grafice Robotren K63Î3»

Sint prezentate rutinei®’ si progrartele aferente funcţionarii
I interfeţei si imprimantei K63Î3, realizând următoarele funcţiunii

- rutina - progras pentru testarea interfeţei seriale utili-
ziod sula de rebudaj. - ig 41.

- rutina RUTL realizlnd funcţiunile LUSF si IPRINT pentru
listarea prograseîor BASIC si a rezultatelor acestora

- rutina PRfiSS pentru îistarsi prograflilor concepuţi ii
liabaj de âsatlîîâri

- pragraaiil LÎEIT care ptraite listarea ie texte, docueenta-
tii cracate iteractiv sau salvate pe casete.

- proşraaul COPYE care perei te utilizarea perfonantelor

TEHNIUM 7/1989

| | ala 4 iprt antei K6313 oferind posibilitatea transpunerii

A) Rutina RUTL pentru funcţiunile de LLIST si LPRM pentru 1i s- |

fjr.al cu pi Mii a imaginii ecran pe hârtia de ieprinanta.

tarea programelor BASIC si a rei,uitatei ar acestora, f

Pregătirea corecta. 1 iipriaantei £6313 pentru tipărire st ]

, Rutina este construita cu un "asamblor* de exemplu feineeu- |

| face prin .poziţionarea sicreirstrirupatoariler de pe panou! j

noscutui ZEOS - care are funcţiunii® de editare, asaiblare in |

1 frontal al «stea confors schiţei din fig §

urma carora se obţine un program in cod obiect. 1

Cablul de conexiune intre ispriiamta K63î3 si conectorul de j

Cine nu dispune de asamblorul ZEOS isi poate .construi rutina f

ieşire al interfeţei seriale este cablai standard cu care sint j

cu ajutorul instrucţiunii POKE de Ia adresa 6526? depunind io

livrate inprinanteie de acest tip,

memorie direct codul obiect.' 1

Ie continuare este descrisa construirea rutine).or si progra-

| aelor inclusiv iodul de implementare a acestora amintind in prisul

. Este salvata in caseta magnetica cu comanda :

1 rind funcţionarea programului de testare a interfeţei:

- Cu aula de rebuclaj introdusa in conectorul de ieşire sl

SAVE “RUÎL M COBE 65267,200

\ interfeţei, incarcind programul de testare de pe caseta sau

introducindiH de la tastatura si lansindu-1 in execuţie, orice

. Odaia cu conectarea imprimantei K6313, incarcarsa rutinei

| caracter tastat in continuare,apare pe ecran, semn ca interfaţa

din casetofon ss face cu secvenţa s

funcţionează corect, caracterul emis pe interfaţa ITKSÎ este

corect recepţionat (RXD) si afişat.

CLEAR 65266 |

LOAB "RUTL“ COBE 65267 f

i RfcM *«**#**##*##**#-»**•*****

2 REM «PROGRAMUL T E S T S I*

RAND0B1ZE USR 65267

3 REM «*■»#«*##««*#«#««««*##**

POKE 65278,8 l

4 REM secvenţa 6-1© programează

RAM0HI2E USR 65267

5 REM interfaţa seriala

^ 6 OUT 167,791 OUT 167,182

ioient după care rutina este activa.

7 QOT 175;79s OUT 175,1
i 6 OUT iS3»79§ OUT 183,1

1 9 OUT 127,64s OUT 127,206

. Construind sau incarcind un program SASiC cu comanda j|

10 OUT 127,55

14 CLEAR 65266

LLIST acesta se tipăreşte la imprimanta.

. Comanda LPRINT este echivalentul $e imprimanta ai comenzii 1

15 POKE 23749 ? 243s POKE 2375©,254

20 LET a—6526/

PRINŢ uzuala pe ecran, j

25 FOR 1=1 IO 26

. Rutina RUTL este depusa m memorie in zona “caracterelor j

3S REA» ns POKE a,n

1 grafice definite de utilizator*, mai rar foîosita,in acest tei

40 LET a—a+i

53 NEKT i

neafectind zona programului utilizator mcarcat sa cons ri j;

68 BATA 8,0,0,0,0,219,127,230

73 DATA 129,254,129,32,248-8-211

J ' in memoria operativa.

. 7 - ., /. ; : ’ .. 7 ; 7 . 7 : ^ 7.7 1 +7. ,7

j. 0002 0 ; **«****«• ■##««*«#«

9© BATA

1 0002© ş «RUTINA RUT L«

_ ' ■= - - - “

| 0003© | ****#******■**•*••»•*

1 @004© ORB 65267

' r 2 7 , ^ ’ 1 *

12© LET a= COBE

00050 JP START

;777 I. .77' • 7

7 B LEI b~ ÎN 119i LET CHR* b

0007© START Bl

17 7 P R i %T L |

00080 PUSH HL

160 60 TO 100

J . (CONTINUARE IN NR. VIITOR) ;

CALCULATORUL ELECTRONIC

Intre două generaţii

Irig. M5HAELA OOROOCOV
(URMARE DIN NR. TRECUT)

SELECŢIA LOGICĂ

Să reluăm acelaşi exemplu. Comanda de citire a celor 8 îraductoare
poate fi dată de un ciivînt de 8 biţi: 10011001.

Singurele traductoare (care pot fi de exemplu nişte termometre) luate
în considerare sînt cele corespunzătoare biţilor „1“: în momentul ulterior
este necesar să fie luate în considerare numai traductoarele 2, 3 şi 4 (de la
stînga ia dreapta). Pentru aceasta, este suficient să se realizeze funcţia lo¬
gică SAU între cuvîntul 01110000 (conform cu traductoarele care trebuie
luate în considerare) şi cuvîntul 10011001; rezultatul este 11111001; în
acest mod, comanda de citire a fost modificată, ea incluzînd în mod sigur
traductoarele vizate.

Pentru a înţelege mai bine utilitatea circuitelor basculante bistabile,
precum şi funcţionarea generală a unui microcalculator, vom da în cele ce
urmează cîteva exemple de aplicaţii logice şi aplicaţii aritmetice, care, cre¬
dem,, vor fi edificatoare.

Intre aplicaţiile logice, ne vom opri asupra mascării, selecţiei, punerii
în evidenţă a unei schimbări de stare, revenirii la zero a unui registru, reve¬
nirii la 1 a unui registru, exemplele fiind, desigur, mult mai numeroase.

MASCAREA LOGICĂ

Să presupunem că un microcalculator pilotează o unitate de producţie
industrială, cu alte cuvinte, este implicat într-un proces de la care trebuie
să primească şi să analizeze datele în timp real prin intermediul a 8 traduc¬
toare. La un moment dat, starea logică a celor 8 traductoare este:

12345678

01001111

Dar, în acel moment, prezintă interes numai cele patru traductoare din
centru; pentru a le izola de celelalte cu scopul de a fi analizate, se reali¬
zează funcţia logică SI între cuvîntul 00111100 (care are în vedere numai
traductoarele de interes) şi cuvîntul 01001110; rezultatul este 00001100. în
acest mod, toate traductoarele care nu interesau în experiment au fost
„mascate' 1 , nemaifiind luate în considerare.

PUNEREA ÎN EVIDENŢĂ A UNEI SCHIMBĂRI DE STARE
Revenim la traductoarele noastre; să presupunem că ele sînt în starea
01001110 la momentul t, iar la t+1 sînt în starea 01010110. Dacă se reali¬
zează funcţia SAU—EXCLUSIV între cele două cuvinte de stare, rezultatul,
00011000, va pune în evidenţă faptul că cele două traductoare desemnate
prin biţii „1“ şi-au schimbat starea.

Dacă dorim să vedem ce schimbare a afectat cele două traductoare, se
poate realiza o funcţie logică Şl între rezultatul 00011000 şi starea din mo¬
mentul t+1, 01010110; rezultatul acestei operaţii, 00010000, demonstrează
că al patrulea traductor a fost adus la „1“ şi al cincilea adus la „0“.

ADUCEREA LA ZERO A UNUI REGISTRU

Fie un registru conţinînd un număr binar oarecare, de exemplu
10100110. Dacă dorim să-l aducem la zero, este suficient să facem operaţia
SAU—EXCLUSIV cu el însuşi; rezultatul va fi 00000000; acesta este un pro¬
cedeu des utilizat în informatică. Din contră, dacă dorim să înscriem 1 în tot
registrul (care conţine un număr binar oarecare), este suficient să se reali¬
zeze operaţia logică SAU—EXCLUSIV, cu complementul faţă de 1 al conţi¬
nutului registrului:

— conţinutul registrului: 10110001;

— complementul faţă de 1:01001110, căruia aplicîndu-i SAU—EX¬
CLUSIV, se obţine 11111111. în numărul viitor, aplicaţii aritmetice.

TEHNIUM 7/1989

Articolul 1: în scopul formării unui comportament discipli¬
nat şi preventiv pe drumurile publice, cît şi pentru cunoaş¬
terea şi respectarea de către întregul tineret a normelor de
circulaţie şi de conduită preventivă, redacţia revistei- „Teh-
nium“, cu sprijinul de specialitate al Direcţiei Circulaţie din
Inspectoratul General al Miliţiei, organizează anual uri con¬
curs pe teme rutiere, „Circulaţia 11 .

Articolul 2: Concursul se va desfăşura anual, prezentîn-
du-se grafic imagini din circulaţia rutieră, însoţite şi de texte
explicative care vor cuprinde probleme de' circulaţie şi de
conduită preventivă specifice pietonilor (A), biciciişîiior,
motocicliştilor, moîoretiştilor (B) şi automobiliştilor (C).

Articolul 3: Publicarea imaginilor, însoţite de întrebări ţi
textele explicative corespunzătoare, se vă. face în trei nu¬
mere consecutive ale revistei „Tehnium 11 ,

Articolul 4: La concurs pot participa toţi tinerii care au îm¬
plinit vîrsta de 14 ani, cîî şi colective-de membri din cadrul
cercurilor de creaţie tehnico-aplicative din sistemul U.Ţ.C.,
întreprinderi şi instituţii etc.

Articolul 5: Participanţii la concurs sînt datori să comen¬
teze cu soluţii temeinic justificate şi în spiritul conduitei ru¬
tiere preventive toate situaţiile publicate în fiecare număr al
revistei, trimiţînd răspunsurile redacţiei într-un plic închis.

Articolul 6: Scrisoarea cu toate răspunsurile se va expe¬
dia pe adresa redacţiei revistei „Tehnium 11 — Piaţa Scînîen
nr. 1, Bucureşti, cod 79784, pentru concursul pe teme ru¬
tiere „Circulaţia ’89“, pînă la data de 15 octombrie (data
poştei).

Articolul 7: Juriul, constituit din specialişti, reprezentanţi
ai C.C. al U.T.C., ai I.G.M.—Direcţia Circulaţie şi ai revistei
„Tehnium 11 , va examina conţinutul scrisorilor primite în ve¬
derea premierii celor mai bune răspunsuri.

Articolul 8: Premiile se procură anual de către redacţia re¬
vistei „Tehnium 11 .

Articolul 9: Răspunsurile apreciate ca fiind foarte bune
vor fi recompensate cu următoarele premii:

a) un premiu special al revistei „Ştiinţă şi tehnică 11 în va¬
loare de 1 000 de lei;

b) un premiu special al revistei „Tehnium 11 în valoare de
1 000 de lei;

c) trei premii constînd din obiecte în valoare de 600 de lei;

d) zece menţiuni constînd din 5 almanahuri „Ştiinţă şi
tehnică 11 şi 5 almanahuri „Tehnium 11 ;

e) mai pot fi acordate alte premii din partea unor între¬
prinderi sau instituţii.

Articolul 10: Cele mai bune răspunsuri vor fi popularizate
prin intermediul presei.

Articolul 11: Concluziile desprinse în urma verificării
răspunsurilor primite şi a recompensării celor apreciate co¬
respunzător vor fi inserate în scurte note, care vor fi supuse
spre analiză conducerii Direcţiei Circulaţie şi a revistei
„Tehnium 11 , ce vor stabili măsuri. adecvate pentru întărirea
disciplinei rutiere şi prevenirea accidentelor de circulaţie.

trecere în această situaţie?

ajuns simultan în intersecţie. Care va fi ordinea lor de tre¬
cere?

întrebarea nr. IC. Conducătorul autoturismului proce¬
dează corect în această situaţie?

TEHNIUM 7/1989

i$m m dinamici

ANDREE CIOBANU, laşi

Compresia de dinamică este o
operaţie electronică prin care se
obţine o tensiune aproape con¬
stantă la ieşirea montajului cînd
tensiunea de la intrare variază în li¬
mite destul de mari.

Aceste montaje sînt în general
utilizate în comunicaţii radio cînd
se transmit mesaje vorbite, de

exemplu, în traficul de radioama¬
tori. în acest caz emiţătorul este
bine modulat, indiferent de variaţia
intensităţii vocii operatorului, res¬
pectiv de variaţia intensităţii sem¬
nalului la ieşirea microfonului.

Compresia dinamicii semnalelor
muzicale trebuie în schimb să se
facă luînd anumite precauţii pentru

a nu introduce alterări deranjabile
ale bucăţii muzicale.

Montajul de compresor de dina¬
mică pe care îl prezentăm poate fi
utilizat la magnetofon pentru înre¬
gistrări diverse, avînd un factor de
compresie pronunţat şi în plus in¬
troduce distorsiuni foarte mici. Aici
tranzistoarele TI, T2 sînt amplifica¬
toare de semnal, iar tranzistoarele
T3, T4 şi T5 realizează funcţia de
compresie. Se observă că tranzis¬
torul T3 este comandat de semnalul
de la ieşirea tranzistorului T2. Sem¬
nalul din emitorul lui T3 este redre¬
sat, componenta continuă fiind
proporţională cu nivelul semnalului

din colectorul lui T2. Componenta
continuă comandă tranzistoarele
T4 şi T5 şi după cum se observă
deschiderea mai pronunţată sau
mai redusă a tranzistorului T5 de¬
termină controlul nivelului de in¬
trare al amplificatorului.

Toate tranzistoarele sînt BC109,
BC107, BC170, BC171 etc„ iar cele
două diode sînt 1N914, 1N4148.

La acest montaj aplicînd la in¬
trare semnale cu niveluri cuprinse
între 0,04 V şi 8 V, la ieşire se obţine
un semnal cu amplitudinea sensibil
egală 2,4—2,7 V, cu un factor de
distorsiune redus.

Pagină reaSisafcâ de ing. ILIE MIHĂESCU

ts D3 ’ 7* r».r»

VASILE VASILESCU, Reşiţa

RECEPTORULLIRA*

La receptorul „Lira“ puteţi poate fi utilizat cu rezultate

schimba întreg amplificato- foarte bune cuplînd difuzoa-

rul audio dotat cu tranzis- rele montate în autoturism,

toarele finale AD152. Vă recomandăm să deco-

Dacă aveţi deja un amplifi- nectaţi întreg amplificato-

cator cu TBA810, acesta rul audio şi să preluaţi sem-

mos.

naiul de la condensatorul
C406 printr-un cablu ecra¬
nat pînă la intrarea circuitu¬
lui TBA810. în această si¬
tuaţie funcţiile butoanelor
nu sînt eliminate, în sensul
că volumul sonor se re¬
glează tot de la potenţiome-
trul R405. Rămîne deci ca la
amplificatorul cu circuitul
TBA810, dacă este montat
în afara radioreceptorului,
să aducem alimentarea cu
+12 V (de la C412), legătura
cu masa (-12 V), cablul
ecranat pentru AF şi cablul
pentru difuzoare.

Ca operaţiile de modifi¬
care să decurgă mai uşor, vă
reproducem o parte din ca-
Diajul imprimat şi o parte din
schema electrică.

TEHN1UM 7/1989

. 5 *

LUMI IM ■

aMICĂ

Sugerez cititorilor revistei „Teh-
nium“ realizarea unei lumini dina¬
mice, utilă pentru panouri didac¬
tice, pom de iarnă, discoteci, care
cu un număr minim de piese reali¬
zează mai multe efecte luminoase.
Faţă de schemele similare publi¬
cate în paginile sau almanahurile
revistei, schema are în plus ur¬
mătoarele facilităţi:

— permite folosirea a 1, 2 sau 3
canale active (aprinse) din 4;

— permite obţinerea efectului de
„umplere-golire";

— permite inversarea sensului
de deplasare a luminii.

Schema electrică este dată în fi¬
gura 1.

Circuitul CDB400 este conectat
ca oscilator (generator de ceas) cu
o frecvenţă scăzută (0,5—3 MHz),
reglabilă din PI. Vizualizarea frec¬

venţei de tact se face cu dioda LED
Dl, ce se aprinde la nivel logic „0“ la
pinul 8.

Circuitul CDB495 este un registru
serie-paralel, cu patru celule de
memorare, cu intrările A, B, C, D şi
ieşirile Q A , Q B , Q c , Qq. M este pinul
pentru selectarea modului de lucru,
astfel:

— M = „0“ (zero logic, adică

0,2—0,8 V): deplasare dreapta; la
fiecare front negativ al ceasului se¬
rial CS are loc o deplasare la
dreapta a conţinutului celulelor, iar
în celula A se înscrie informaţia bi¬
nară de la pinul de date seriale DS;

— M = „1“ (unu logic, adică

2,4—3,6 V): încărcare paralel; pe
frontul negativ al ceasului paralel
CP are loc încărcarea în cele 4 ce¬
lule ale registrului a informaţiilor bi¬
nare de la intrările A, B, C, D; conti-

Ing. RĂSVAN DAVIDESCU

nutui anterior al registrului se
şterge.

Modurile de lucru ale schemei
sînt descrise mai jos.

a. Lumină dinamică cu 1, 2 sau 3
canale active din 4

Cu comutatorul K1 (3 poziţii sta¬
bile, 2 secţiuni) se alege numărul de
canale dorit. K2 va fi pe poziţia 1
(Q d se aplică la DS). De remarcat că
intrarea A este conectată la „1“ lo¬
gic, iar intrarea D este legată per¬
manent la „0“ (la masă), comutato¬
rul K1 modificînd potenţialul doar
la intrările B şi C. Astfel:

— K1 în poziţia I: B şi C sînt puse
la masă, deci se încarcă „1000“ în
registru;

— K1 în poziţia II: B în „aer", deci
„1“ logic, C la masă, deci „0“ logic,
se încarcă „1100" în registru;

— K1 în poziţia III: B în „aer“, C în

„aer“, se încarcă „1100“ în registru.

încărcarea în registru se reali¬
zează acţionînd microîntrerupăto-
rul INC (cu un contact normal în¬
chis şi unul normal deschis). Uzual
contactul este pe normal-închis
(N.I.), deci pinul M este pus la masă,
deci mod de lucru „deplasare
dreapta". Acţionînd INC, acesta va
închide contactul „normal des¬
chis", pinul M va fi conectat la „1“
logic, şi la primul front negativ al
ceasului se încarcă în registru com¬
binaţia logică de la intrările A, B, C,
D.

b. Lumină dinamică cu efect de
„umplere-golire"

Se obţine un efect interesant: re¬
gistrul se „umple" cu „1“, ca apoi să
se „golească", celulele trecînd pe
rînd în „0“. Se trece K2 pe poziţia 2,
deci la intrarea DS se aplică Q D (Q D
inversat prin poarta IV—13, 12, 11
— de la CDB400), K1 este indiferent
ca poziţie, iar INC este neacţionat.
Schema fiind alimentată, deci ge¬
neratorul pornit, se pot vizualiza ur¬
mătoarele tranziţii „în inel":

[-H000—O111-* - OQ11'*~QO01-*‘QQOO—]

Comutatorul K3 (4x2 poziţii) asi¬
gură inversarea canalelor (Q A cu

Q d , Q b cu Q c ), realizînd schimba¬
rea sensului dp „curgere" a luminii.

Partea de comandă de putere a
fost realizată cu patru triace (400
V/3 A). Se pot conecta şi tiristoare
(fără nici o modificare a schemei),
realizînd conexiuni solide, bine izo¬
late, pentru partea de înaltă ten¬
siune (220 V). Avînd în vedere vi¬
teza redusă de lucru a schemei,
pentru comanda becurilor se pot
folosi şi relee, utilizînd etajul de co¬
mandă din figura 2 pentru fiecare
canal în parte. Contactele releelor
trebuie să suporte tensiunea şi cu¬
renţii de lucru ai ghirlandelor de
becuri.

Pentru extinderea gamei efecte¬
lor luminoase se poate monta cir¬
cuitul integrat CDB493 (numărător
hexazecimal), ce va genera 16 com¬
binaţii succesive la ieşirile sale Q A ,
Q b , Qq, Q d . Cu ajutorul a două re-
glete cfintr-o tastatură, cu două pe-

(F407)

+124-2W

• 1N4005 f [A M

CDB 400

rechi de contacte duble, se vor se¬
lecta fie ieşirile registrului de depla¬
sare CDB495, fie ieşirile numărăto¬
rului CDB493.

Alimentarea circuitelor logice se
va face de la o sursă stabilizată de 5
V, consumul fiind foarte mic (60
mA), fie de la o baterie de 4,5 V.

Montajul l-am încasetat într-o
carcasă de radioreceptor „Cos¬
mos", folosind transformatorul lui
de reţea pentru alimentatorul stabi¬
lizat (fig. 3); butonului de ton i-am
eliminat contactul de reţinere, obţi-
nînd microîntrerupătorul INT, iar
claviatura de game am folosit-o la

selectarea circuitului ce comandă
triacele. Celor ce vor realiza monta¬
jul le sugerez să folosească becuri
de aceeaşi culoare (eventual alb
mat), montînd intercalat cele patru
canale, astfel încît efectul de „lu¬
mină curgătoare" să fie perfect,
Montînd patru becuri conform

valericA GlRCOVEANU

schiţei din figura 4a (sau opt becuri,
conform schiţei din figura 4b) şi re-
glînd din PI o frecvenţă rapidă de
baleiere, se va obţine un interesant
efect de „girofar" (cu unul sau două
spoturi, în funcţie de numărul de
becuri folosite).

Pe unul din radiatoare se va
monta tranzistorul T3 — super-
dioda.

Pentru ieşirea pe difuzor se va fo¬
losi condensatorul electrolitic C2
— 2 000 nF/50 V, existent în MAIAK.

V1AIAK 203: 0 MODIFICARE UTILĂ

Personal am executat o modifi¬
care în etajul final al magnetofonu¬
lui MAIAK 203, mărindu-i puterea la
20 W/4 n, folosind, în locul plăcuţei
care conţine corectorul, circuitul
integrat K237YH1 şi tranzistoarele
finale şi prefinale, montajul con¬
struit de mine avînd schema alătu¬
rată.

Pe plăcuţa de cablaj, pe care am
introdus-o în locul celei existente,
am copiat din nou cablajul care
conţinea corectorul de ton şi con¬
densatorul C5 — 5 juF/16 V, care
făcea legătura cu pinul 4 al circuitu¬
lui integrat K237YH1. Acum va face
legătura cu condensatorul electro¬
litic CI — 4,7 /uF, clin montajul con¬
ceput de mine.

Acest montaj conţine un pream-
plificator echipat cu tranzistorul TI
şi un etaj final de 20 W/4H, care se
află alimentat cu tensiunea de 36 V,
existentă în MAIAK 203 şi care ali¬
menta anterior etajul final.

Etajul final are în componenţa sa
un tranzistor pilot T2, superdioda
formată din tranzistorul T3 şi semi-
reglabilul P2.

Tranzistoarele finale şi prefinale
vor fi împerecheate pentru reduce¬
rea distorsiunilor. Tranzistoarele fi¬
nale vor fi montate pe radiatoarele
existente în MAIAK, în locul tranzis-
toarelor KT805 6.

PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE Şl
REGLAJE

Se va pune la masă condensato¬
rul CI de la intrarea preamplificato-
ruiui.

Se va măsura tensiunea de mijloc
între masă şi plusul condensatoru¬
lui de pe ieşire difuzor, care trebuie
să fie jumătate din valoarea tensiu¬
nii de alimentare, adică 18 V.
Această tensiune se reglează din
PI.

Se măsoară curentul de repaus,
care se ajustează la valoarea de 40
mA din potenţiometrul semireglabil
P2, montîndu-se miliampermetrul
în colectorul tranzistorului T6, în
punctul notat cu asterisc în
schemă.

Se măsoară din nou tensiunea de
mijloc şi din nou curentul de re¬
paus, pînă ce se obţin valorile de 18
V, respectiv de 40 mA.

Se desface condensatorul CI de
la masă şi se lipeşte cu plusul con¬
densatorului C5, după care se
poate audia muzica în difuzor.

Dacă se va auzi distorsionat, se
va micşora valoarea rezistenţei R2
din emitorul tranzistorului TI.

Schema funcţionează ireproşabil
dacă piesele sînt montate corect.

Nu se va lăsa montajul fără difu¬
zoare.

FILTRE COUER

(URMARE DIN PAG. 9)

FILTRU 1

măUmăm

Eli

BHI

rai

Eli

Efll

IEI

■■1

Bl!

rai

—l

rai

BEI

BHI

US11

rai

—

rai

—

CO 3

0BI

□

if3i

Bffl

rai

—

ID9

rai

rara

■

eh;

129

BHI

rai

BES

■

—

BEI

IMI

—

153

—

ffll

BEI

—

■

—

IBS

III

tffi

—

0,18

613

203

129

235

181

237

—

IHl

24,27

;EI

—

1 f/

C0 7

iii

BtHi

—

\wm

JB3

IEB

IEI

BBS

IEB

ra^s

IHl

rara

BBS

iun

ee:

LEI

IEE9

KK|

ira

IKK

■9

0,18

105,1

1000

196

23,5

170

214

1 130

1 229

25,5

| 277

218

1 39,5

11,37

26,40

29,18

20,50

1,25

114,1

20.5

MSI

HSI

MEI

ira

IEB

IEI

„

C0 9

0,18

123 A

ira

■Bl

IEI

185

40,46

45,16

30,89

1,25

132,4

IHl

ira

.139

IBIS

KKi

Kpl

IEB

ira

IEI

ira

IHH

110

□

103

110

■a

■H

Li—

- "

F-lMHz]

A-[cfB}

C-[pFj

L-[nH)

TEHNIUM 7/1989

JF A . .

m ————

r' 251 '

.--A T 7-JQ? I -f O l-» - «*12.5V

ş*12,5 V R

l''/\ T 2392 _T—T - *—

T<ty RiQTf

ic, 1

IEŞIRE AUDIO/VIDEO

Deşi majoritatea radiocasetofoa-
neior sînt*prevăzute cu tuner pentru
recepţia staţiilor TV, în practică
apar dificultăţi la înregistrarea
acestora. Astfel, de multe ori sensi¬
bilitatea tuner-ului pentru canalele
de la extremitatea de jos a benzii
FIF este mai redusă decît a televi¬
zoarelor indigene şi imaginea este
de calitate mai slabă. Pe de altă
parte, dacă videocasetofonul nu
este prevăzut să funcţioneze în
standardul OIRT, canalul sonor nu
este recepţionat.

Ocolirea dificultăţilor menţionate
se face folosind mufa de ieşire
audio/video a televizorului.

în cele ce urmează descriem
adaptarea unor astfel de ieşiri au¬
dio/video la televizorul „Telecolor
3007" care nu este prevăzut din fa¬
bricaţie cu asemenea facilităţi. Ma¬
terialul constituie O completare la
articolul din „Tehnium" nr. 1071988,
pag. 10, unde s-a descris adaptarea
unor mufe de intrare audio/video la
„TelecblOr".

Ieşirea video se face prin monta¬
jul din figura 1. El preia semnalul vi¬
deo complex din emitorul lui T2392,
unde sînt cuplate de altfel şi modu¬
lele video, decodor şi sincroproce-
sor ale televizorului. Alimentarea
montajului se face de la sursa de
12,5 V a televizorului, pe care o în¬
carcă cu un consum suplimentar de
circa 20 mA. Montajul se realizează

Fiz, GHEORGHi BĂLUŢĂ

pe un mic circuit imprimat ce se fi¬
xează cu două şuruburi de rama
metalică a „piăcii de bază". Ieşirea
se face prin cablu coaxial cu impe-
danţa de 75 fi. Se poate folosi o
mufă DIN, RCA sau BNC, montată
în suportul care susţine şi conecto¬
rul pentru antenă.

Deşi televizorul este prevăzut cu
mufă de ieşire audio pentru magne¬
tofon, din cauza impedanţei ridi¬
cate de ieşire (sute de kiloohmi),
aceasta nu poate fi folosită pentru
înregistrare pe majoritatea video-
casetofoanelor.

Este necesar un repetor care să
coboare impedanţa de ieşire, cum
este cel din figura 2. Prelevarea
semnalului se face din modulul de
sunet (pinul 10). Alimentarea se
face din sursa de 16 V a aceluiaşi
modul (pinul 18); consumul este
sub 2 mA. Ieşirea se face prin cablu
ecranat obişnuit. Se poate folosi
orice tip de mufă. Montajul, realizat
pe o mică placă de circuit imprimat,
se plasează în apropierea „plăcii de
recepţie".

Deşi simplă, adăugarea mufelor
necesită cîteva precauţii:

— toate componentele şi cabla¬
jul se vor verifica înaintea montării;

— punctele de unde se iau sem¬
nalele şi tensiunile de alimentare se
vor verifica cu atenţie;

— imediat după prima conectare
se vor măsura consumurile blocuri-

Simplu divertisment sau indica¬
tor propriu-zis în diferite situaţii
practice cînd se impune dublarea
avertizării optice intermitente prin-
tr-un semnal sonor, montajul alătu¬
rat reprezintă o aplicaţie a circuitu¬
lui basculant astabil (multivibra-
tor).

Fiecare din cele două tranzis-
toare comandă, la intrarea sa în
conducţie, blocarea celuilalt, ceea
ce face ca traductoarele aflate
în circuitele de colector (difuzorul
Dif., respectiv becul B) să acţioneze
alternativ, emiţînd un sunet scurt
(pocnitură), respectiv un impuls lu¬
minos. Frecvenţa de repetiţie este
dictată de combinaţia valorilor CI,
C2 şi ale rezistenţelor de polarizare
ale bazelor. Pentru a asigura posi¬
bilitatea de reglaj al frecvenţei, ca şi
ai raportului dintre duratele de con¬
ducţie, rezistenţele de polarizare a
bazelor au fost materializate prin
trimerele R1\ R2\ înseriate res¬
pectiv cu rezistenţele de limitare
R1, R2. Poziţiile trimerelor se ajus¬
tează experimental în funcţie de ne¬
cesităţi sau preferinţe (de la două-
trei cicluri oe secundă pînâ la un ci-

modul sunet

;V,

J'l volum

L tl;

ieşire audio

lor noi adăugate, pentru a nu risca
defectarea surselor din televizor în
cazul unei erori;

— toate intervenţiile se fac cu te¬
levizorul scos din priză şi fără a
atinge punctele conectate la ten¬
siune înaltă;

— se va acorda atenţie fixării te¬
meinice a blocurilor, cablurilor şi

mufelor nou adăugate.

LISTA DE PIESE:

TI, 2, 3 = BC172B; R1, 2, 9 = 56 Ml;
R3,5 =1,8 kfi; R4 = 820 fi; R6,7 =
150 fi; R8 = 68 fi; R10, 11 = 820 kfi;
R12 = 18 kfi; R13 = 2,2 kfi; CI, 3 =
22 mF/25 V; C2 = 220 M F/25 V; C4, 5
= 2,2 mF/25 V.

W ABILE fVfARGU

ciu la doua-trei secunde, în funcţie
şi de factorii beta ai • tranzistoare-
lor).

Traductorul sonor poate fi un di¬
fuzor miniatură de 0,25 -f 0,5 W, cu
impedanţa de 4 4 100 fi sau chiar o
cască telefonică de 40 4 100 fi. în
varianta cu difuzor de impedanţâ
joasă (4 4- 50 fi), este recomandabil
să se conecteze în serie cu acesta o
rezistenţă de limitare, R3, de cca
47.fi.

în rest, valorile pieselor nu sînt
critice. Tranzistoareie TI şi T2 vor fi
echipate cu mici radiatoare din
tablă îndoite în formă de U (6 4 10

cm 2 ).

Un astfel de montaj poate servi,
pe pildă, ca indicator al poziţiei
unui comutator (de exemplu, la
bordul autoturismelor). Datorită
manevrelor repetate, adeseori pe
intervale mari de timp şi cu atenţia
concentrată asupra altor stimuli ex¬
terni mai importanţi, există riscul de
„obişnuire" a ochiului — mai bine
zis a sistemului nostru nervos — cu
semnalul luminos intermitent, ceea
ce poate duce la uitarea comutato¬
rului respectiv în poziţie inadecvată

y -

situaţiei de moment (semnalizare anumită măsură şi tocmai de aceea
dreapta-stînga, iluminare fază lungă are menirea* să îngreuneze fenome-
— fază scurtă etc.). Avertizarea so- nul de „obişnuire".
noră suplimentară deranjează într-o

R3P47JL

DIF: r
(CT) 1

(H 0 ^ km î

î] Cl I J

*2 S

J5,1 kXL

yo,u

ir y

220 fi F

îs

220 pF

(P<

4 ?

Ti 2 x BD137

i 0

TEHNIUM 7/1989

ECTOR PE MEI î

Montajul pe care-l recomandăm pe frecvenţă variabilă,
este destinat depistării unor obiecte Detectorul lucrează cu un singur
metalice (conducte sau fire elec- circuit oscilant (VT1) la o frecvenţă
trice). de 140 kHz, iar înfăşurările LI şi L2

în montaj se folosesc două osci- constituie bobina detectoare (de
latoare care lucrează concomitent căutare). Obiectele metalice o dată

unul pe frecvenţă fixă, iar al doilea depistate acţionează asupra ampli¬

P P «W*

tudinii oscilaţiilor, reducîndu-le sau cu bobinele.

chiar întrerupîndu-le. Tensiunea de Etalonarea, Se alege un punct de
oscilaţie, redresată prin VD2—VD3, lucru optim pentru VT1 cu ajutorul

blochează etajul VT2—VT3 şi dioda lui RP1 şi RP2. RP1 se aduce la mij-

LED (VD5j se aprinde. Concomi- loc, iar RP2 se reglează astfel încît

tent intră în funcţiune şi generato- să se aprindă LED-ul şi să se audă

rul de ton (VT4—VT5), ceea ce de- bătăi în cască.

notă că s-au depistat obiectele me- Componente: VT1, VT4 = BC170;
talice. Prin dioda VD1 se stabili- VT2, VT3, VT5 = BC177; VD2 4- VD4

zeazâ tensiunea de lucru la cca 6,8 V. = 1N4001; LI = 80 spire 0 0,2 mm

întregul montaj se introduce într-o CuEm; L2 = 40 spire 0 0,2 mm

cutie izolată, fixînd şi bara de ferită CuEm.

VIRAREA ÎN VIOLET

C. VASiLE

Se indică două formule pentru virarea directă.

Prima formulă prevede soluţia:

Azotat de uraniu .2g

Clorură de aur .1 g

Apă .200 ml

Această soluţie se prepară în momentul folosirii.

A doua formulă permite obţinerea unor tonuri brun-violete (AGFA 518).
Se prepară două soluţii care se amestecă cu cîteva ore înaintea folosirii
şi se completează cu apa distilată la volumul de 1 000 ml.

Soluţia A: Tisulfat de sodiu .?.100 g

Alaun de potasiu .40 g

Apă (distilată) . . ..750 ml

Soluţia B: Azotat de argint- ...0,5g

Apă (distilată) ...10 mi

Soluţia de virare se încălzeşte la 50°C (într-o tasă metalică emailată sau
inox), se introduce fotografia şi se ridica temperatura cu încă cca 5°C.
După atingerea nuanţei dorite, se spală fotografia cel puţin 20 minute.

SONERIE MUZICALĂ

Sing. SEVER OPRIŞAIM

Adaptînd un amplificator audio şapte melodii pentru apartament,
simplu la un ceas de tipul celor Alimentarea ceasului se face din
electronice cu şapte melodii, care tensiunea rezultată din căderea pe
nu mai poate fi folosit din cauza de- diodele D5, D6, iar a restului monta-
fectării sistemului de afişaj cu cris- jului cu o sursă stabilizată de ten-
tale lichide, dar a cărui parte de ge- siune de 12 V.
nerare a semnalului melodic este în Pentru ca partea amplificatorului
bună stare de funcţionare, se poate să nu funcţioneze continuu, s-a
construi o sonerie muzicală cu prevăzut ca la apăsarea pe butonul

soneriei Bl să intre în funcţiune un noi comenzi prin butonul Bl, sone-

temporizator a cărui bază de timp o ria revine în starea de veghe. Prin

constituie R3, C3, care la valorile butonul B2 montat în interiorul

din schemă produce o temporizare apartamentului se asigură des-

de 30 s, suficientă pentru timpul cărcarea rapidă a condensatorului

unei melodii generate de ceas. Bu~ C4 şi oprirea temporizatorului

tonul soneriei fiind acţionat, tem- înainte de vreme, deci resetarea co-

porizatorul anclanşează releul Rel, menzii primite. Se foloseşte un re-

care prin contactele a, b alimen- leu cu cel puţin 3 contacte. La inîra-

tează un amplificator audio simplu rea f a amplificatorului audio se

datorită domeniului de frecvenţe leagă pinul ceasului electronic care

redus, format din T3, T4. în timpul ducea la cuarţ, de obicei legătura

acţionării releului prin contactele c, fiind printr-un arculeţ.

d, e se amorsează soneria melodică Cu puţine modificări şi dacă par-
a ceasului pe un timp dat de tea ceasului este bună, soneria se

constanta de timp a temporizatoru- poate transforma şi într-un deştep-

lui, după care, pînă la primirea unei tător melodic.

TEHNIUM 7/1989

Recepţionarea programelor de televiziune transmise în cele două stan¬
darde impune utilizarea pe calea de sunet a unui amplificator sensibil pe
5,5 MHz, cît şi pe 6,5 MHz.

Un astfel de montaj se poate realiza cu circuitele A220D, A223D,
K174UR1 etc.

Modul cum sînt cuplate circuitele pentru cele două frecvenţe este pre¬
zentat alăturat.

AMATERSKE RADIO A, 2/1989

SENZOR CAPACITIV

Comandfndu-se capacitiv schimbarea stării unui circuit 555, acesta fi¬
ind conectat în montaj de multivibrator astabil, la ieşirea 3 se obţin impul¬
suri simetrice care sînt aplicate unui circuit de integrare. Semnalul integrat
comandă un amplificator operaţional şi implicit tranzistorul ce anclan-
şează releul.

Senzorul poate fi o bucată de circuit imprimat.

AMATERSKE RADIO B, 2/1989

GEWERAT08 1IHF

ÎNCĂRCĂTOR PEN I BATERII NICD

Se ştie că bateriile de acumula¬
toare NiCd impun pe perioada în¬
cărcării un curent de o valoare bine
precizată.

încărcătorul alăturat este special
construit pentru acest scop şi cu el
se pot încărca simultan un număr
de patru baterii.

Pe fiecare braţ curentul este con¬
trolat de un tranzistor care la rîndul
său primeşte tensiune stabilizată
electronic de la circuitul 7808. Va¬
loarea curenţilor de încărcare se
alege din comutatorul K2; aici pe
poziţia 1 curentul are valoarea de
90 mA, iar pe poziţiile 2 şi 3 valoarea
curentului se poate stabili între 100
şi 300 mA.

Tranzistoarele sînt de tip BD, res¬
pectiv VT1—VT4 = BD136, iar VT5
este BD135—BD139.

Puntea redresoare este de tip
1PM05, iar diodele VD5—VD8 sînt
1N4001.

RADIO TELEVIZIA
ELECTRONICA, 4/1989

TEHNIUM 7/1989

ÎNTREPRINDEREA DE CINESCOAPE
FABRICA DE SURSE DE LUMINĂ

PRODUCE - .

ŞTERGERE MEMORII EPROM

DSM 254

• Construcţie durabilâ şi atractivă

• Ştergere completă şi eficientă tn cca 15 min

• Ştergere concomitenta a 12 EPROM-uri

• Consum redus de energie (putere absorbita 20W)

• Dotat cu sursă de radiaţii ultraviolete din cuarţ
cu descărcare In vapori'de mercur la joasa
presiune

• Funcţionarea sursei se face fără degajare de
câldărâ

ş Sistem de protecţie contra expunerii accidentale
la radiaţia ultravioleta emisă de sursă

• Suport din burete conductor pentru prevenire
ardere EPROM-uri In timpul expunerii

• Oprire automată a expunerii prin releu de tempo¬
rizare

• Semnalizare luminoasă a expunerii

• Se livrează cu sursa de rezervă

• Preţ* 8300 lei

ÎNTREPRINDEREA DE CINESCOAPE w
FABRICA DE SURSE DE LUMINA
Str. Parîngului . Nr.76 Sector 2
BUCUREŞTI

Telefon: 67. 20.40 / 178 Telex-. 11771

Informaţii suplimentare la telefon 67.20.40/176

Convertorul a fost construit şi ex¬
perimentat pentru 12 V preluaţi din
acumulator. Făcînd anumite cal¬
cule, puteţi determina curentul ab¬
sorbit de la sursă, indiferent de tipul

ar'AQtpia

GĂMĂTOIU NICOLAE - Sibiu

Nu deţinem schema unui variator
de turaţie pentru motoare de puteri
mari

MOLDOVEANU PETRE - Con¬
stanţa

_ Fiecare aplicaţie cu tranzistoare

MARGEA Paul ROMEO — jud. LUCIU GHEORGHE — Ungheni Ffci urmăreşte un anumit scop.

Arad Construiţi o antenă Yagi; este Schemele publicate sînt rezulta-

Alimentaţi convertorul de la ten- destul de eficace, dar mai uşor de tul unor experimentări; orice do-

siunea de 12 V din televizor prin in- confecţionat. rinţă de optimizare impune şi un

termediul unui stabilizator ce re- REUŢCHI VASILE — Suceava efort din partea constructorului

duce tensiunea la 9 V. Stabilizatorul Nu deţinem schema solicitată. amator.

poate fi format dintr-un tranzistor La televizorul alb-negru trebuie NÂSTASE CRISTIAN — Bucu-

BD135 şi o diodă Zener PL9V2Z. Fo- modificată constanta de timp de la reşti

losiţi o antenă long Yagi. sincro cadre. Vă recomandăm să respectaţi da-

ANDREI GABRIEL — jud. Su- MOLDOVAN GABRIEL — jud. tele din articol şi în special să abor-

ceava Timiş daţi construcţii la care aveţi compo-

Nu deţinem alte date decît cele La becurile cu descărcare în gaze nentele indicate,

relatate în articol. trebuie să folosiţi o tensiune de or- PINTILIE DANIEL — Cluj-Na-

CAPĂTĂ DOREL — Făgăraş dinul kilovolţilor. poca

Televizorul fiind în perioada de Această tensiune fiind pericu- Comunicaţi-ne exact la ce vreţi

garanţie, trebuie să vă adresaţi, loasă, vă recomandăm să renunţaţi să folosiţi un BFO şi pe ce frecvenţă

pentru reparaţie, unei cooperative. la experimentele propuse. să livreze transformatoarele FI.

EFTIMIU MAR1US — Bucureşti CIRSTEA NICOLAE — jud. Pra- ŞîNDILARIU MIHAI — Ploieşti

Cuplaţi antenele prin cabluri de hova Circuitul la care vă referiţi nu are

300 n şi ajungeţi la 75 fi (cablu coa- în amplificator puteţi înlocui ast- echivalent,

xial). fel; KT3107 = BC177, KT317 = PINTILIE GABRIEL — Călăraşi

NICOLA ION — Funden: BC107, KT814 = BD136, KT815 Tubul PL500 nu poate fi înlocuit

Da, se poate ca un receptor să = BD135. direct cu PL36, ci numai cu modi-

acopere cele două game UUS. MARINESCU COSTIN — Piteşti ncări complicate.

STRĂILETE DANIEL - Lugoj
Nu deţinem datele de catalog la
componentele enumerate de dv.
GRECU CRSSTINEL - Buzău
Există pe panou un buton cu indi¬
caţia UHF. în televizor nu există
montajul pentru UHF.

Puteţi construi un convertor care
să primească alimentare de +12 V
prin acest buton.

LUNG DAN — Hunedoara
în momentul cînd vom avea o
schemă experimentată pentru 8 ca¬
nale (aptă pentru magnetofon), o
vom publica. în revistă şi almana¬
huri au fost publicate scheme de te¬
lecomandă; inspiraţi-vă din aceste
scheme.

POP MARIUS — jud. Harghita
Montaţi două sau patru antene şi
un amplificator.

NEDELCU IOAN — Bucureşti
Str. Delineşti nr. 1, bloc B35,
scara 5, etaj 2, apartament 62, oferă
tinerilor interesaţi cărţi şi reviste de
electronică.

RÂDULESCU SON — jud. Dolj
Pentru informaţiile suplimentare
care vă interesează referitoare la ar¬
ticolul „Antenă TV FIF-UIF" (publi¬
cat în 3/1989), vă rugăm să luaţi le¬
gătura cu autorul acestei realizări.
Iulian Popovici, Caracal, Str. Liber¬
tăţii nr. 25, bl. Ml, sc. 2, ap. 33, etaj
3, jud. Olt.

LAZĂR ANTON Caracal

Multimetrul Ţ-—4323 măsoară ten¬
siuni între 0,5 V şi 1 000 V pe 7 game
în -curent continuu şi tensiuni alter¬
native între 2,5 V—1 000 V pe 6
game; poate măsura în continuu cu¬
renţi între 50 iu A şi 500 mA pe
5 game, iar în alternativ numai cu¬
renţi de 50 iu A. Impedanţa de intrare
este de 20 kfl/V atît în c.a., cît şi în
c.c. Aparatul poate măsura rezis¬
tenţe de pînă la 1 MO pe patru game.

Precizia măsurătorilor este de ±5%
ia deviaţie totală.

în multimetru este încorporat un
generator AF ce poate debita un
semnal dreptunghiular cu amplitu¬
dinea de 3 V vîrf-vîrf. Semnalul AF
modulează un generator RF cu frec¬
venţa de 455 kHz, generator ce se
foloseşte la verificarea amplificatoa¬
relor de frecvenţă intermediară din
radioreceptoare.

MUNTEANU COSMIN — Sibiu

Funcţionarea intermitentă a motorului este de¬
terminată de degradarea circuitului integrat din
blocul regulator de turaţie.

Vă puteţi procura un nou circuit integrat de la
unităţile service sau construiţi un nou bloc regu¬
lator cu componente discrete. Asemenea mon¬
taje au fost publicate în „Tehnium“.

Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCU
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE RÂDEA
Secretar responsabil de redacţie: ing. IL3E MIHĂESCU
Redactor responsabil de număr: fiz. ALEXANDRU MĂRCULESCU

Administraţia
Editura Sein te ia

CITITORII DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „ROMPRESFILATE-
LSA“ - SECTORUL EX-
PORT-IMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12—201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢE!
NR. 64—66.

Tiparul executat la