REGULI
PENTRU CAMPIONATELE
DE RADIOGONIOMETRIE
DE AMATOR
(text selectiv)
Radiogoniometria de amator,
denumită în continuare RGA,
este o activitate tehnică sportivă
cuprinsă în limitele serviciului de
amator. Ea cuprinde activitatea
de determinare a direcţiei şi des¬
coperirea emiţătoarelor ascunse,
construcţia echipamentului co¬
respunzător şi antrenarea amato¬
rilor angajaţi în organizarea
acestui sport şi în alte acţiuni so¬
ciale.
Suprafaţa sau terenul pe care
vor avea loc competiţiile trebuie
să fie în mare parte împădurită.
Diferenţele de nivel nu trebuie să
depăşească 200 m. Organizatorul
trebuie să fie prudent în alegerea
terenului şi să aibă în vedere
orice posibilitate care ar putea fi
jf
operatorii; operatorul şi arbitrul
respectiv vor fi bine ascunşi şi la
o distanţă apropiată de emiţător.
O prismă triunghiulară din car¬
ton, plastic etc. colorată în roşu
şi alb va fi plasată la o distanţă
de cel mult 2 m de fiecare emiţă¬
tor. La fiecare prismă va fi ataşat
sistemul de înregistrare. Prisma
va purta numărul emiţătorului
respectiv şi banda de frecvenţe
pe care se lucrează.
Cinci emiţătoare ascunse vor
funcţiona în fiecare bandă de
frecvenţe — de exemplu 3,5 şi
144 MHz — în următoarea sec¬
venţă temporală:
— în primul minut: emiţătorul
nr. 1, transmiţînd semnalele
MOE;
— în minutul doi: emiţătorul
dăunătoare integrităţii concuren¬
ţilor sau orice instalaţie care ar
putea produce perturbaţii în go-
niometrarea normală (de exem¬
plu linia electrică de tren, liniile
de înaltă tensiune, ape, stînci
abrupte vor fi evitate). Un teren
care a mai fost folosit la un con¬
curs IARU de RGA — internaţio¬
nal nu va mai putea fi utilizat.
Emiţătoarele nu vor fi ampla¬
sate la mai puţin de 400 m de¬
părtare unul de altul. Cel mai
apropiat emiţător faţă de locul
de start va'fţ amplasat la cel pu¬
ţin 750 m de acesta. Distanţa to¬
tală dint
în consii
— trebuie
şi 7 km.
La emiţătl
sosire — luînd
iţătoarele
între 4
r afla
cr
i
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
nr. 2. transmiţînd semnalele MOI;
— în minutul trei: emiţătorul
nr. 3, transmiţînd semnalele
MOS;
— în minutul patru: emiţătorul
nr. 4, transmiţînd semnalele
MOH;
— în minutul cinci: emiţătorul
nr. 5, transmiţînd semnalele
M05.
Această ordine se va repeta
după minutul al cincilea cu emi¬
ţătorul nr. 1, care va transmite în
minutul al şaselea ş.a.m.d
Al şaselea emiţător, care func¬
ţionează ca baliză, va fi amplasat
la intrarea în culoarul de sosire.
Acest emiţător va transmite sem¬
nalele MO în mod permanent.
Emiţătoarele pe 3,5 MHz folo¬
sesc emisiuni de tip AIA.
Emiţătoarele pe 144 MHz folo¬
sesc emisiuni de tip A2A.
Viteza de transmitere a semna-
leleor va fi cuprinsă între 8 şi 12
cuvinte pe minut (cca 40—60
semne/minut).
Toate emiţătoarele lucrînd în
banda de 3,5 MHz vor folosi
frecvenţe cuprinse între 3 510 şi
3 600 kHz. Toate emiţătoarele lu¬
crînd în banda de 144 MHz vor
folosi frecvenţe întrre 144,500 şi
144,850 MHz Toate emiţătoarele,
afară de cel de-al şaselea — ba¬
liza —, vor emite pe aceeaşi frec¬
venţă, emiţătorul baliză va func¬
ţiona pe o frecvenţă semnificativ
diferită de cea a celorlalte emiţă¬
toare. Stabilitatea frecvenţei va fi
mai bună sau egală cu 0,05%.
Puterea de ieşire a emiţătoare¬
lor va fi între 3 şi 5 W.
GL RGA recomandă ca emiţă¬
toarele să fie comutate şi
manipulate complet automat, de
exemplu fără să fie asistate de
vreun operator.
GL RGA recomandă, de ase¬
menea, ca la fiecare loc de
transmitere să existe cîte un
emiţător de rezervă care să
poată fi instalat şi pus imediat în
funcţiune în cazul defectării emi¬
ţătorului principal.
Dacă toate emiţătoarele sînt
comutate secvenţial cu ajutorul
unui ceas, atunci nu este permis
să existe diferenţe mai mari de
cinci secunde între perioadele de
transmitere.
Antena fiecărui emiţător tre¬
buie să asigure o diagramă de
radiaţie omnidirecţională în plan
orizontal. Se vor folosi polariza¬
rea verticală în banda de 3,5
MHz şi polarizarea orizontală în
banda de 144 MHz*
Emisiunile vor începe imediat
după ce toate receptoarele au
fost colectate la locul 6tartului.
Emisiunile tuturor emiţătoarelor
— în afară de baliză — vor înceta
imediat după ce timpul limită
H*
pentru ultimul grup de concu¬
renţi a luat sfîrşit. Baliza va ră-
mîne în funcţiune pînă ce s-au
înapoiat toţi concurenţii. Toate
emisiunile vor fi înregistrate,
pentru control şi în orice alt
scop, de către societatea organi¬
zatoare.
Operarea şi auzirea tuturor
emiţătoarelor vor fi controlate la
startul fiecărui concurent, folo-
sindu-se un receptor cu o antenă
nedirecţională. Semnalul de la
fiecare emiţător ascuns va fi au-
zibil concurentului numai la
punctul de start.
La locul de start al fiecărui
concurent, pe un panou, vizibil,
vor fi afişate următoarele infor¬
maţii:
a) timpul limită;
b) frecvenţele emiţătoarelor;
c) legenda simbolurilor hărţii;
d) lista startului cu timpul de
plecare al fiecărui concurent;
e) o mostră a prismei şi a dis¬
pozitivelor de înregistrare.
Numai concurenţii şi oficialii
autorizaţi pot intra în terenul de
concurs, cu excepţia locului de
aşteptare şi adunare anume de¬
semnat pentru acele persoane a
căror îndatorire reclamă acest
lucru.
Pentru menţinerea legăturii în¬
tre locul de start şi sosire şi arbi¬
trii de la emiţătoare organizato¬
rul va asigura o „reţea de servi¬
ciu" folosind radiotelefoane
adecvate. Reţeaua de serviciu nu
va produce perturbaţii în recep¬
toarele concurenţilor.
Măsurarea timpului limită la
start şi linia de sosire se va face
cu o acurateţe de o secundă cu
ajutorul cronometrelor mecanice
sau electronice. Fiecare concu¬
rent va avea posibilitatea să-şi
verifice timpul înregistrat de el
cu cel notat de arbitru.
Pe durata fiecărei competiţii
societatea organizatoare va asi¬
gura permanenţa unui serviciu
medical. Un post de prim-ajutor
va fi instalat lîngâ linia de sosire.
în timpul concursului, precum
şi 24 ore înainte de începerea lui,
concurenţii nu vor consuma dro¬
guri care ar putea să afecteze
performanţele lor. Juriul interna¬
ţional este împuternicit să orga¬
nizeze controale medicale inopi¬
nate înainte sau după concurs.
Succesiunea la start a unei
echipe va fi hotărîtâ de conducă¬
torul echipei şi anunţată juriului
internaţional cu 24 ore înainte de
începerea concursului. Organiza¬
torul va întocmi lista de start şi
va atribui numerele de start con¬
curenţilor.
Primul grup care ia startul este
compus din:
„senior" din prima echipă de¬
semnată;
.junior" din a doua echipă de¬
semnată;
„femeie" din a treia echipă de¬
semnată;
„veteran" din a patra echipă
desemnată.
Al doilea grup care ia startul
este compus din:
,$enior" din a cincea echipă
desemnată;
junior" din a şasea echipă de¬
semnată;
„femeie" din a şaptea echipă
desemnată;
„veteran" din a opta echipă de¬
semnată ş.a.m.d.
Nu se admite startul în două
grupe consecutive al unor con-
cu/enţi din aceeaşi echipă.
în cazul în care numărul con¬
curenţilor din fiecare categorie
nu este egal, se permite ca ur¬
mătoarele grupe să fie constitu¬
ite din unul, doi sau trei concu¬
renţi.
Numărul de start atribuit con¬
curenţilor de către juriul interna¬
ţional va fi valabil pentru ambele
competiţii, 3,5 şi 144 MHz.
Clasamente şi diplome
Clasamentele se vor întocmi
pentru următoarele categorii in¬
dividuale:
banda 3,5 MHz — seniori
banda 3,5 MHz — juniori
banda 3,5 MHz — femei
banda 3,5 MHz — veterani
banda 144 MHz — seniori
banda 144 MHz — juniori
banda 144 MHz — femei
banda 144 MHz — veterani
Pentru echipe, se vor întocmi
clasamente similare
Clasamentul pe echipe se va
face dacă există cel puţin trei
echipe într-o categorie individu¬
ală de competiţii.
Locul unui concurent dintr-o
categorie depinde de timpul pe
care l-a realizat în concurs. Cel
mai mic timp va reveni primului
clasat. Concurenţii care vor găsi
toate emiţătoarele vor fi clasaţi
primii, apoi cei care nu au găsit
un emiţător etc. Concurenţii care
nu au găsit nici un emiţător sau
au depăşit timpul limită nu vor fi
clasificaţi.
Locul ocupat de o echipă la
fiecare categorie va depinde de
suma timpilor celor mai buni doi
membri ai echipei clasificaţi cu
scorul cel mai bun din seria res¬
pectivă. La început vor fi clasifi¬
cate echipele ai căror concurenţi
au descoperit toate emiţătoarele,
apoi cele care nu au găsit un
emiţător ş.a.m.d.
în eventualitatea că doi sau
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
mai mulţi concurenţi sau echipe
au rezultate egale, ei vor împărţi
locul respectiv.
La sosirea concurenţilor la lo¬
cul de desfăşurare al concursu¬
lui. vor depune receptoarele lor
la locul indicat de arbitru. Emiţă¬
toarele ascunse nu vor funcţiona
prnâ cînd nu se vor colecta re¬
ceptoarele concurenţilor.
Concurenţii vor primi recep¬
toarele lor, harta şi tichetul de
start cu zece minute înaintea
propriului start.
Concurenţii vor începe căuta¬
rea emiţătoarelor ascunse, în
grupuri de cîte patru. Aceste
grupuri vor începe recepţia (cău¬
tarea) la intervale de cinci mi¬
nute. Fiecare grup va lua startul
cu un minut înainte de intrarea
în emisie a primului emiţător.
Fiecare grup va fi compus din
un senior, un junior, un veteran
şi o femeie. Fiecare persoană din
grup trebuie să facă parte din
echipe diferite.
Grupul de lucru RGA reco¬
mandă societăţii organizatoare
să prevadă două culoare (cori¬
doare) de start. Fiecare „culoar
de start* 4 poate avea între 50 şi
250 m lungime. Capătul fiecărui
culoar nu va fi vizibil din punctul
de plecare al respectivului culoar
şi nici din punctul celuilalt cu-*
loar. Un culoar va fi folosit pen¬
tru plecarea seniorilor şi femei¬
lor, iar celălalt pentru plecarea
juniorilor şi veteranilor.
Cu toate acestea, dacă confi¬
guraţia terenului de concurs nu
permite instalarea a două cu¬
loare, societatea organizatoare
poate instala un singur culoar
care va fi folosit de toţi concu¬
renţii.
La comanda arbitrului de start,
concurenţii vor alerga de-a lun¬
gul coridorului. Cînd concuren¬
tul a ajuns la capătul coridorului
el sau ea va porni receptorul şi
va începe căutarea emiţătoarelor
ascunse.
Căutarea emiţătoarelor se va
face astfel:
seniorii vor căuta toate cele
cinci emiţătoare;
juniorii nu vor căuta emiţătorul
nr. 3;
femeile nu vor căuta emiţătorul
nr. 4;
veteranii nu vor căuta emiţăto¬
rul nr. 5.
Ordinea de descoperire a emi¬
ţătoarelor este la libera alegere a
concurenţilor.
Descoperirea fiecărui emiţător
va fi înregistrată pe tichetul de
start al concurentului cu ajutorul
unui dispozitiv de înregistrare
ataşat prismei.
Cînd concurentul a descoperit
toate emiţătoarele necesare cate¬
goriei sale de participare, el sau
ea va alerga spre punctul de so¬
sire ajutîndu-se de hartă şi de
semnalele emiţătorului baliză.
Emiţătorul baliză nu este obliga¬
toriu de descoperit şi nu este ne¬
cesară marcarea descoperirii lui
pe tichetul de start al concuren¬
tului.
Ajungînd în zona emiţătorului
baliză, concurentul va intra şi
alerga prin culoarul de sosire,
care va avea între 50 şi 100 m
lungime. Timpul final al concu¬
rentului va fi măsurat la linia de
sosire de la capătul culoarului de
sosire şi acest timp va fi anunţat
imediat. Ojpă trecerea liniei de
sosire, concurentul va înmîna ar¬
bitrului tichetul de start şi numă¬
rul său de start. Pierderea tiche¬
tului de start sau a numărului de
start poate duce la descalificarea
concurentului.
începutul şi sfîrşitul coridoru¬
lui trebuie să fie bine marcate
MEMORATOR
îl
Circuitele MMC 340/341 sînt regis¬
tre de aproximaţii succesive
biţi, care asigură logica de co tro^i
zona de numărare necesare ur ji
tem de conversie analog-digit lă
aproximaţii succesive.
Caracteristici:
• funcţionare sincronă, acţ
pe front pozitiv
• ieşiri CMOS standard
• alimentare dintr-o singură
de alimentare
• ieşire serială
• intrare de trunchiere (Ft^
MMC 340 pentru scurtarea dimensiu¬
nii registrului
• intrare de reset general (MR) —
MMC 341 pentru conectarea în cas¬
cadă.
sursă
Convertor A/D de 16 biţi în regim
di conversie continuă (fig. 1)
> primul registru este trunchiat ia 4
bi i (Q3 conectat la FF)
> tranziţia între registre nu pro-
e întreruperi la ieşirea SOUT.
Convertor A/D de 16 biţi controlat
ern (fig. 2)
registrul trunchiat este iniţiat de
yyfnnalul SC
• registrul de extensie este iniţiat
de semnalul EOC al primului registru.
ALMANAH „TEHNIUM 44 1989
Un centru al pregătirii
tehnico-aplicative a tinerilor
Y09KPM Radioclubul judeţean din Alexandria
_x_ . _
CĂLIN STĂNCULESCU
De la înfiinţarea Radioclubului
Y09KPM se vor împlini, /uj peste
multă vreme, 25 de ani. în curînd
deci, radioamatorii din Alexan¬
dria vor sărbători un frumos jubi¬
leu, astăzi radioclubul judeţean
— Y09KPM devenind locul obiş¬
nuit de întîlnire al pasionaţilor
practicanţi ai unuia dintre cele
mai frumoase sporturi tehnico-a¬
plicative.
Preocupările constante pentru
popularizarea radioamatorismu¬
lui în rîndurile tinerei generaţii,
pentru o pregătire de înalt nivel
a radioamatorilor, pentru creaţia
tehnico-ştiinţifică se traduc aici,
la Y09KPM, în sporirea număru¬
lui de radioamatori clasificaţi
(astăzi peste 150, în urmă cu pu¬
ţini ani doar cîţiva), în realizarea
de aparatură electronică de emi-
sie-recepţie, în frumoasele rezul¬
tate obţinute la concursuri naţio¬
nale şi internaţionale, în numărul
mare de diplome româneşti şi de
peste hotare obţinute de radioa¬
matorii din oraşul aşezat pe rîul
Vedea.
Cursurile de iniţiere în traficul
radio, de învăţare a telegrafiei,
de depanare a aparaturii din do¬
tare sînt conduse de radioama¬
tori competenţi, cu experienţă şi
talent didactic, cum ar fi Dumitru
Soare Y09DIA, Ion Tudorache
Y09FET, Cezar Coatu Y09CUF,
loan Fedeleş şi Dorin Mocanu.
Printre iniţiativele radioamato¬
rilor din Alexandria merită a fi
consemnate organizarea Cupei
Teleorman (în acest an ajunsă la
cea de-a 8-a ediţie, cu peste 140
de participanţi din toate judeţele
ţării), Expoziţia anuală a realiză¬
rilor tehnice, la care participă şi
cei mai tineri radioamatori —
pionierii (Expo Tehnica Teleor¬
man), Concursul de telegrafie
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
C.J.E.F.S TELEORMAN
ROMÂNIA
COMISIA JUDEŢEANĂ DE RADIOAMATORISM
ALEXANDRIA 150
DIPLOMA JUBILIARĂ
& CLASA _
S-t acofdd LtaţitL dt fadLoajnatOfL .
o-ţLtf.a±6-f- . a **alizat un
numcif dt pnnctt ca Ltaţii cLt fadioamatOfi din
manicipiaL cdLtxa.nd.fLa. fi fudtţ.uL 'TOtLtOfman in Luanda
d t JYU6 £. an ocazia aniotfLdfii a 150 dt ani. dt
attLtaft docamtntafd a manic.Lp.LaL.ai cdLtxandfia.
Jdod dt Lacta .
PREŞEDINTE C.J.E.F.S.
Nr. ..— DATA -
SECRETAR AL COMISIEI
JUD. DE RADIOAMATORISM
Diploma Ju biliard Alexandria 150, una din frumoasele distincţii acordata da Comisia Judeţeană da
racioamatorlsm Teleorman cu ocazia aniversării a 150 da ani da atestare documentari a municipiu¬
lui Alexandria.
etc. Locurile fruntaşe obţinute la
Concursul republican de creaţie
tehnică (Marin Badea Y09DHY
şi Dumitru Soare Y09DIA cu
transceiver pentru toate benzile,
Virgil Liteanu, Y09SU pentru re¬
ducerea cheltuielilor valutare cu
realizarea unui echipament cu
memorii EPROM), tocurile frun¬
taşe ocupate în concursul dotat
cu Cupa U.T.C. la radioamato¬
rism (de către staţiile Y09KPM,
Y09DHZ, Y09KXD), realizarea
prin autodotare a aparaturii de
emisie-recepţie, alimentatoare,
etaje finale de putere,
frecvenţmetre (autori: Florea Flo-
rescu Y09BVG, Ion Popa
Y09CXA, V. Liteanu Y09SU,
Nicolae Bunescu Y09DBC) oferă
coordonatele activităţii susţinute
aici de radioamatorii teleormă¬
neni, mobilizaţi de exemplul
muncii depuse cu pasiune şi per¬
severenţă, cu dăruire şi compe¬
tenţă de către Florea Florescu,
şeful radioclubului, un autentic
animator al radioamatorismului,
un dinamic „sufletist" care a
contribuit efectiv în ultimii ani la
afirmarea sportului pe unde în
spaţiul municipiului Alexandria,
atestat documentar în urmă cu
154 de ani.
„Printre proiectele imediate ale
radioamatorilor din Alexandria,
ne spunea tovarăşul Florea Flo¬
rescu, şeful radioclubului jude¬
ţean, se numără participarea la
concursurile de unde scurte şl
ultrascurte aie R.S.R., organiza¬
rea expoziţiei anuale de creaţie
tehnică, unde vor fi prezentate
cele mal noi realizări în domeniul
aparaturii de emisie-recepţie,
participarea la Campionatul re¬
publican de creaţie tehnică si ia
Simpozionul naţional al radioa¬
matorilor de la Constanţa şi, de
ce nu, organizarea la Alexandria,
In viitorui apropiat, a acestor
două mari manifestări naţionale
ale radioamatorilor din întreaga
ţară."
După cum afirma şi tovarăşul
Horia Cioabă, preşedintele Con¬
siliului judeţean pentru educaţie
fizică şi sport Teleorman, „rezul¬
tatele muncii radioamatorilor se
constituie într-un argument ex¬
trem de elocvent al implementă¬
rii educaţiei tehnice în formarea
tinerei generaţii, în familiarizarea
ei cu cele mai noi cuceriri ale re¬
voluţiei tehnico-ştilnţifice, cu
efecte benefice in orientarea
profesională, in pregătirea pen¬
tru muncă şi viaţă, în pregătirea
tineretului pentru apărarea pa¬
triei".
Dacă rîndurile de mai sus n-au
putut schiţa decît extrem de suc¬
cint cîteva din coordonatele
muncii depuse cu pasiune de ra¬
dioamatorii din Alexandria, re¬
zultatele lor viitoare, sîntem si¬
guri, ne vor oferi certitudinea şi
prilejul unei reveniri.
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
RADIORECEPTOARE
FORŢĂRILE
Magazinele de specialitate ale comerţului
de stat vâ oferă un sortiment larg de radio¬
receptoare portabile
De dimensiuni şi greutate reduse, cu un
consum mic de energie electrică, radiore¬
ceptoarele portabile permit audierea în bune
condiţii a programelor radiodifuzate, dato¬
rita calităţilor tehnice de care dispun; sensi¬
bilitate, selectivitate, claritate.
GAME DE
UNDE
PREŢ
SONG
2
610 lei
GAMMA
1
341 tei
SOLO 100
2
371 lei
SOLO 300
3
685 lei
SOLO 500
4
385 lei
DERBY
2
450 lei
GLORIA
5
1 382 lei
DUO
2
600 lei
TOP
1
341 lei
RIC
1
159 lei
JUNIOR
1
335 lei
■Pentru autoturisme vă recomandam ra¬
dioreceptorul LIRA cu 3 game de unda la
preţul de 1 330 lei. cu antenă.
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
PENTRU TINERII DIN AGRICULTURĂ
VOPSIREA
CU COLORANŢI
NATURALI
Vopsitul fibrelor este o îndelet¬
nicire artizanala care te Inte¬
grează perfect in specificul preo¬
cupărilor gospodăreşti.
La noi in ţară există o foarte
veche tradiţie a „bortului cu bu¬
ruieni", practicai de secole in
mediul rural, tainele el fiind
transmise din generaţie în gene¬
raţie.
In articolul prezent încercăm
să dăm amatorilor citeva jaloane
şi staturi practice, care pot fi
aprofundate prin studierea ulte¬
rioară a cărţilor apărute in acest
domeniu (de exemplu, dr. ing
Agneta Bâtei şl dr. ing. Marga¬
reta Tomescu: „Vopsitul tradiţio¬
nal şl modern in gospodărie 1 *,
Ed. Cerea, Colecţia Caleidoscop.
1964).
VOPSIREA IN ROŞU
Vopsirea fibrelor in roşu palid cu
scoarţă de prun
Se fierbe coaja de prun în apa
pînâ la colorarea in intensitate
maxima a soluţiei Soluţia fier¬
binte se decantează, se dizolvă
în ea piatra acră şi se introduce
materialul, care se fierbe pină se
colorează la intensitatea dorită,
după care se clăteşte în mai
multa ape şi se lasă la uscat
VOPSIREA ÎN CĂRĂMIZIU
Vopsirea fibrelor naturale in
cărămiziu cu arin
Scoarţa de arm, jupuită de pe
ramuri, se fierbe în apă prnă }a
obţinerea intensităţii maxime. In
soluţia caldă, strecurata se intro¬
duce materialul si se lasă sa se
răcească Se face proba de cu¬
loare. Dacă după uscare eşantio¬
nul nu este suficient de colorat,
se continuă încălzirea soluţiei
pînâ ia obţinerea intensităţii do¬
rite (nu se fierbe!), după care se
clăteşte şi se usucă.
Vopsirea linei cu arin negru
Scoarţa de arin se fierbe in
apă, pînâ la colorarea acesteia
din urmă la intensitatea maximă.
După strecurare, se pune mate¬
rialul în soluţia caldă şi se ţine la
60°C pînâ ia obţinerea nuanţei
dorite, se spala in mai multe ape
şi se usucă. Cu lungirea timpului
de menţinere a linei în soluţie se
obţin nuanţe tot mai închise
VOPSIREA In portocaliu
Vopsirea fibrelor vegetale cu
ceapă
Se fierb în apă cojile uscate de
la mai multe cepe, pini fa obţi¬
nerea nuanţei dorite (se face
probă de culoare), apoi se stre¬
coară, in soluţia caldă se intro¬
duce materialul înmuiat anterior
în apă rece şt stors bine Se laşa
la cald pînâ la obţinerea nuanţei
dorite. In continuare, materialul
se introduce în apa cu otet. se
limpezeşte in mai multe ape şi se
usucă Se obţin diferite nuanţe
de portocaliu, 'm funcţie de con¬
centraţia decoctului şi timpul de
tratament.
Vopsirea linei cu drobiti şi şo-
rtti
Florile de drobita şi şovîrf se
usucă bine la umbra, după care
se freacă intre palme pentru a se
obţine o pulbere crî mai fină,
care se fierbe in apă pînâ la obţi¬
nerea unei soluţii intens colorate
în galben, se strecoară prin
pînza sau tifon dublu, care se
stoarce. în soluţia caldă se di¬
zolvă piatra acră şi se introduce
jina Se lasă fa cald timp de o zi.
‘după care se clăteşte şi se
usucă.
Vopsirea fibrelor naturale cu
săpunel şl sunătoare
Florile celor două plante se
usucă bine la soare, după care
se introduc in apă rece şi se lasă
la macerat timp de şase ore. Se
scot, se usucă la soare şi se re¬
pun în soluţia galbenă, care se
fierbe bine. De la începutul fier¬
berii se introduce piatră acra. se
amestecă pentru dizolvare, după
care se introduce şi materialul.
Se fierbe 90—120 minute, se
Chimist DAN L SERACU
scoate, se scutură de flori, după
care se introduce într-o apa în
care s-au pus fiori proaspete de
sâpunel, care face o spumă ce
curăţă eventualele pete lăsate de
florile din baie în timpul vopsirii,
apoi se usucă
VOPSIREA ÎN GALBEN
Vopsirea linei cu dud
Frunzele proaspete de dud se
fierb in apă pînâ rezultă o soluţie
colorată intens în galben Se
strecoară, iar in soluţia calda se
introduce materialul. Se ţme la
cald pînâ ia obţinerea nuanţei
dorite, după care se clăteşte şi
se usucă.
Vopsirea fibrelor naturale cu
alfor
Plantele de alior (partea ae¬
riană) sau frunzele recoltate în
mai, se fierb in apă pînâ rezultă
o soluţie intens colorată in gal¬
ben Se strecoară. în soluţia
caldă se introduce materialul se
menţine ia cald pînâ la obţinerea
culori» dorite, după care se clă¬
teşte şi se usucă.
Vopsirea fibrelor naturale cu
păpădie
Planta Întreagă, cu rădăcina,
se fierbe in apâ^ pînâ la obţinerea
culorii dorite. în soluţie strecu¬
rata se introduce materialul şi se
lasă pînâ la intensitatea dorită de
culoare, după care se clăteşte şi
se usucă.
Vopsirea fibrelor naturale cu
scumpi#
Ramurile decojile se taie în
bucăţi mici şt se fierb în apă pînâ
la colorarea soluţiei în galben la
intensitatea maximă. Se stre¬
coară soluţia, se dizolvă in ea
■1 -1
ALMANAH „TEHNIUM" 19B9
PENTRU TINERII DIN AGRICULTURĂ
piatră acră şi se introduce mate¬
rialul. Se lasă să stea la cald
pînă la obţinerea nuanţei dorite,
după care se clăteşte cu apă şl
se usucă.
Vopsirea fibrelor naturale cu
tel
Florile uscate la umbră se fierb
în cantitate mare cu apă, pînâ la
obţinerea unei soluţii colorate la
maximum După strecurare, în
soluţia caldă se introduce mate¬
rialul* se dă un clocot şi se lasă
fa cald pînâ la obţinerea intensi¬
tăţii dorite* apoi se clăteşte cu
apă şi se usucă.
VOPSIREA ÎN CREM
Vopsirea fibrelor naturale ti
crem-paMumlnoa cu brlnduşe
Florile proaspăt culese sau us¬
cate se zdrobesc, după care se
fierb o oră în apă şi se strecoară
in soluţia caldă se adaugă zeamă
de varză {moare) călduţă (30°C) t
după care se introduce materia¬
lul şi se ţine la caid timp de 30
de minute. în final, material ui se
clăteşte şi se usucă.
VOPSIREA ÎN RUGINIU
Vopsirea linei cu Laptele cucu¬
lui
Planta întreagă, fără rădăcină,
se Fierbe în apă pinâ cînd soluţia
nu se mai colorează, după care
se strecoară. în soluţia caldă se
pune piatra acră* iar după dizol¬
vare se introduce materialul care
se ţine la cald pînâ la obţinerea
nuanţei dorite. La sfîrşit, materia¬
lul se clăteşte cu apă şi se
usucă.
Vopsirea fibrelor naturale cu şte-
vie
Rădăcina spălată bine se mă-
runţeşte şi se pisează intr-un
mojar. după care se fierbe în apa
2—3 ore şi se strecoară. în solu¬
ţia caldă se dizolvă 2—2,5 g pia¬
tră acră/l. se introduce materialul
4—5 i soluţie/kg material) şi se
ierbe 2—3 ore. după care se clă¬
teşte şi se usucă.
VOPSIREA In verde
Vopsirea fibrelor naturale cu
arm şi nuc
Scoarţa ae pe crengile de arin
şi frunzele proaspete de nuc se
fierb în apa pînâ la intensitatea
maximă a soluţiei* După o
uşoară răcire, plantele se freacă
cu mina pentru a se extrage tot
colorantul şi se strecoară. în so¬
luţie limpede sa dizolvă piatră
acră şi se introduce materialul.
Se lasă la cald pînă la obţinerea
nuanţei dorite, după care se clă¬
teşte şi se usucă.
Vo pal rea fibrelor naturale cu
mir
Se fierbe coajă de mâr domes¬
tic pînâ la obţinerea unei soluţii
galbene de intensitate maximă.
După strecurare* se dizolvă pia¬
tră acră şi se introduce albâs-
treal a pină la obţinerea culorii
dorite (se face o probă). Se in¬
troduce materialul şl se menţine
baia la cald pînâ la obţinerea in¬
tensităţii dorite, după care se
clăteşte şi se usucă.
VOPSIREA iN ALBASTRU
Vopsim linei şt bumbacului
cu toporaşl
Petalele, în cantitate mare, se
fierb în apă, pînă la obţinerea
unei intensităţi maxime de cu¬
loare. Se dizolvă piatră acră, la
cald* se amestecă bine şi cînd
soluţia devine albastră ca stinje-
netul se introduce materialul,
după care se fierbe pînâ la obţi¬
nerea nuanţei dorite In continu¬
are materialul se clăteşte şi se
usucă la umbră
Cu oarecare precauţii se poate
vopsi şi inul sau cinepa, făcînd
probe de culoare, dar metoda se
pretează în primul rind bumba¬
cului* cînd se obţine un albastru
pastelat.
Vopsirea linei şl bumbacului
cu viorele
Soluţia băii se prepară ca la
vopsirea cu toporaşi. în soluţia
cu petale şi piatră acră, de cu¬
loarea stînjenetuiui, se introduce
materialul, se dă în clocot, după
care se pune vasul la răcoare
pînâ la colorarea materialului în
nuanţa dorită. Materialul apoi se
clăteşte cu apă şl se usucă la
umbră.
VOPSIREA ÎN VIOLET
Vopsirea linei cu boz
Fructele de boz se sfârimă
bine întMin mojar. după care se
fierb în apă pînă la obţinerea in¬
tensităţii maxime şi se strecoară
în săculeţ, care apoi se stoarce
bine. în soluţia caldă se dizolvă
piatră acră* se introduce lîna* se
dă un clocot şi se lasă la cald
pinâ la colorare In nuanţa dorită,
după care se clăteşte şi se
usucă.
VOPSIREA fN negru
Vopsirea linei CU com
Goarnele bine coapte se fierb
în apă pînâ la colorarea la maxi¬
mum a soluţiei* după care se
strecoară. în soluţia caldă se di¬
zolvă piatră acră şi se introduce
lina* după care se amestecă bine
şi se lesă pinâ a doua zi (24 de
ore). în continuare, lîna se clă¬
teşte cu apă şi se usucă.
Vopsirea linei cu coji de nuci
Găoacele verzi se fierb în apă
îndoită cu borş timp de 30 de
minute* după care se strecoară.
In soluţia caldă se introduce lîna*
înmuiată în prealabil în borş, şi
se fierbe timp de 30 de minute,
după care se clăteşte şi se
usucă.
Vopsirea fibrelor naturale cu
mm şl şovîrf
Partea aeriană a şovîrfului se
usucă bine, după care se intro¬
duce în apă rece, se adaugă
scoarţa de măr (domestic sau
pădureţ) şi se lasă să stea pînâ
la obţinerea nuanţei dorite. Se
introduce un cui de fier şi se
fierbe. Se decantează sau stre¬
coară soluţia* se adaugă piatra
acră, iar după dizolvarea aces¬
teia se introduce materialul, care
se ţine la cald pînă la obţinerea
nuanţei dorite. La sfîrşit, materia¬
lul se spală şi se usucă.
Vopsirea fibrelor vegetale cu arin
şl zarzăr
Scoarţa de zarzăr (f kg/S—10 i
apă) tăiată în bucăţi, împreună
2—3 pumni de fructe de arin (ta
aceeaşi cantitate de apă) se fierb
timp de 2—3 ore* pînă la colora¬
rea soluţiei in roşu la intensitatea
maximă. Se dizolvă 250—300 g
calaican şi se introduce materia¬
lul, iar fierberea se continuă încă
150 de minute. Din cînd în cînd,
materialul se scoate din baie
(pentru aerisire). Se repetă ope¬
raţia de 3—4 ori în timpul fierbe¬
rii. Gînd s-a ajuns la intensitatea
dorită* se clăteşte cu apă şi se
usucă.
-IE
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
CHIMIA
ÎN AJUTORUL RADIOTEHNICII
Chimiei CORNEL II DUM'TRESCU
himia vine in sprijinul radiotehmcu prinţr-o serie ifi
treagă de reţele utile pentru obţinerea unei aliaj de lipii
sau pentru dezizoiaras conductoarelor curăţarea con-
iadelor la diverse piese, demolarea $■ decaparea con¬
ductoarelor fi chiar ■ unor lipituri ale acestora mc.
Operaţiile de cositoriră, nichel ere argintar* şa , pre¬
cum şj de protejam contra oxidăm suprafeţelor metalica
la piesete de radio, televizor, magnetofon cwetoforv
mck-up etc pot ti efectuate cunosc iod cieva
Simple, utilii ind substanţe exisiente m comerţ
Cunoscut fiind faptul ci in radiotehnică se utiliza azi
conductoare subţiri ţi chiar toarte subţiri, se practici cu
bune rezultate dezizotarea chimici Operaţia se executa
prin ungerea conductoarelor respective cu ajutorul una»
soluţii obţinute prin amestecarea într-un vas de sticli a
20 cm 3 amoniac soluţie 25% (concentrat) cu 25 cm 3 al¬
cool etilic (65 80"). dupi care se toarnă 25 cm 3 benzen
(benzoi) Precauţii nu se practică dezizotaree mecanici
Intrucit conductoarele sinţ subţiri şi deci se pot rupe,
operaţia de preparare a soluţiei precum şi de demolare
a conductoarelor se efectuează fie în aer ti bar fie in fo¬
curi bine aerisite deoarece amestecul este inflamabil
Aceasta operaţie pentru pregătirea pieselor sau fiare¬
lor in vederea executării unor liprtun se face cu ajutorul
unor soiutn sau paste decapante ale căror reţete nu im¬
plică substanţe rare greu de procurat
a) Soluţia decapantă se obţine dizoivind 20 g coktfo-
mu fsaciz) In >00 cm 3 alcool etilic 65—90% Aceasta se
păstrează ia temperatură potrivită (nia prea rece, nici
prea cald). în sticluţe ermetic închise Decaparea se rea¬
lizează prin ungerea pieselor ce urmează a fi lipite, cu
ajutorul unei pensule mia.
b) Pentru a obţine o pastă decapantă pentru lipituri cu
cositor se procedează astfel pe o baie de apa fierbinte
se topesc, in acaisft vas 30 q cotofomu (saclz) şi 60 g
seu dupi care a* toarnă o soluţie de doruri de amomu
(ţipjngj. obţinute pnn dizolvarea a 10 g cristale In puţini
apă Li scurt timp 120—30 minute), se adaugă 5 cm 3 so¬
luţie 50% de cloruri de zinc. după care se ia vasul de pe
baia de apă şi te amestecă conţinutul pîni ce pasta se
răceşte Prin ungerea suprafeţelor ce urmează a fi lipite
se îndepărtează straturile de oxizi. întaemndu-şe astfel li¬
pirea
c) O pasta cu deosebite proprietăţi decapante este
pasta decapantă anticorosivă. care se realizează topind
într-un vas, pe o baie de apa fierbinte, 100 g coJoforau
Prin agitarea conţinutului din vas cu ajutorul unei ba¬
ghete se toarnă 100 cm 3 amoniac 25% (concentrai) şi se
adaugă 20 g acid i act ic după care amestecul obţinui se
mai fierbe pe baie încă 25—30 minute Prin răcire te ob¬
ţine O pastă care se îrtmde pe suprafeţele ce urmează a
de amoniu sau ţiping), magazinele specializate pentru
produse chimice (doruri da zinc, amoniac sau htdroxid
de amoniu, acid tactic) şi magazinele cu produse alimen¬
tare (alcool etilic)
Curăţarea contactelor
Această operaţie sa tace foarte simplu, apliclnd pe
contacte, cu ajutorul unei pensula seu al unui tampon da
filon cu vată înfăşurat pe capătul une» baghete, o soluţie
obţinută prin amestecarea a 50 cm» spăl tehnic şi 50
cm» tetraclonjră de carbon
Deztzoiarea şi decaparea slnt operaţi pe care orice ra¬
dioamator fn practica sa trebuia să le aplice înainte de a
executa o lipitură Cina cunoaşte s« practică corect dezi-
zdarea şi decaparea va obţine întotdeauna o lipitură
bună şi durabilă a pieselor Pentru lipituri se poate folosi
ou succes o pasta ce se poate obţine pnn amestecarea
Intr-un vas de stidă a 30 g pulbere de cositor cu 50 g
pulbere de plumb şi cu 15 g doruri de amoniu sub
formă de praf (praf de ţipmg) Se adaugă apoi 15 g gli¬
cerina omogenizîndu -se toarta bina Prin aplicarea, cu
letconul încălzit, a paste» pe locul unde se fac conexiu¬
nile, se realizează o bună lipitură
Corilor*** pieselor
Operaţia de cositoriră consta In acoperirea suprafeţe¬
lor cu cositor utilizind o sene de soluţii specifice pentru
metalul din care est# eoni acţionată piesa (nipru şi aha|&
de cupru, aluminiu şl ăliaie de aluminiu, oţel)
a) Soluţia de cositoriră pentru piesele din cupru şi
aliaje de cupru se prepară prin dizolvarea intr-un litru de
apa a X g clorurâ de stamu, 25 g tartrat dublu de sodiu
şi potasiu (sare Seignette) şi 65 g hicăoxid de sodtu Pie¬
sele ce urmează a fi cositorite se introduc într-un mic
coşuleţ confecţionat de dumneavoastră, din plasă de
zme şi se cufundă îrăr-un vas cu soluţie de cositorite le
calzita între 95— ItXFC in care »-au introdus bucăţele de
Zinc Durata coaltonril 2—3 ore. timp h care coşufetii
se agită pentru a realiza o cositorim că mai perfectă
b) Soluţia de cositoriră pentru piesele din aluminiu şi
aliaje de aluminiu se obţine prin utilizarea a 30 g cloruri
de st amu şi 20 g hidroxid de sodiu care sa dizolvă
într-un litru da apă Aia diferi şi timpul de coshorir#
(3—5 minute) şl temperatura de încălzire a soluţiei
f 70^80° C)
Operaţia de cositoriră a pieselor din aluminiu se tace
identic ca ta cositoriră# pieselor din cupru şi aliaje de
cupru
C) Pentru piesele din oţel se utilizează soluţia obţinută
dm 5 g elorură de ştamu, 20 cm» soluţie foarte concen¬
trată de tartrat dublu de sodiu şl potasiu (sare Seiffietta)
şi un litrii de apă Durata de contad 5—10 minute T* *
96 -iocrc
^După^coirtorw# piesele s# spală cu apa multă şi se
ALMANAH »TEHNIUM“ 1989
13
MBBeLteM
QPiUOH MUHOO
CRISTIAN CRACIUNOIU
Construcţia unei nave de
epocă poate fl tăcută cu o dotare
tehnică minimă. Nu ne trebuie
decit un ferăstrău, un cuţit sau
cîteva dălţi, hirtie stidată, citeva
tuburi de tempera şî un petic de
pinza albă Un ac cu aţă, o pa¬
piotă neagra, o bucată de scin-
durâ şi multă., răbdare. Rezulta¬
tele vor fi pe măsura acesteia din
urmă.
Pentru confecţionarea corpului
ne alegem o scară de lucru Va
recomandăm mărimea din alma¬
nah sau dublul ei. După ce ex¬
tragem conturul corpului în cele
trei vederi, alegem o bucată de
lemn de tei sau chiar brad de
mărime convenabila Trasăm pe
bloc, cu ajutorul indigoutui,
forma corpului şi o decupăm cu
ajutorul unui ferăstrău Ajustăm
cu ajutorul unui raşpel şi refa¬
cem Irasajut. marcînd poziţia
coastelor Cu ajutorul unui foar¬
fece decupăm şabloane dm car¬
ton cu forma corpului şi trecem
la modelare cu o dalta. O dată
obţinută forma corpului, finisăm
cu ajutorul unei bucăţi de hîrtie
stidată
Lăcuim cu lac nitro sau cu
emailită Navomodeiiştii începă¬
tori vor finisa şi vor adăuga deta¬
liile exterioare ale corpului. Cei
avansaţi vor trece la decuparea
din furnir a unor file do 2 mm lă¬
ţime şi vor acoperi întregul corp.
După lipire şi uscare se confec¬
ţionează detaliile exterioare şi se
lipesc pe corp.
Punţile se confecţionează se¬
parai Ele se trasează şr se aco¬
peră sau cu file de furnir sau pur
şi simplu se desenează cu tuş
negru pentru a imita scîndurile
reale. Este metoda cea mai uzu¬
ală pentru începători Ele nu vor
fi lipite decît după ce se face
vopsirea finală Pentru a evita
apariţia unor pete, dar şi pentru
a lucra cu adezivi uşor de găsit,
vă recomandăm utilizarea arace-
tului. După uscare, acesta nu
laşa urme şi locul poate li bine
acoperit cu tempera.
Atenţie! La prepararea culori¬
lor vă recomandăm să introdu¬
ceţi în tempera şi puţin aracet di¬
luat. Astfel se asigură o bună
-1H
ALMANAH „TEHNIUM" 19S9
MBBeutew
din cozile onor pensule vechi
sau din baghete de tei rotunjite
Frecare catarg se compune,
după cum se poate observa In
planuri, din cel puţin doua bucăţi
distincte La îmbinarea lor se
montează cîte o mica platformă
de formă rotundă (gabie) Catar¬
gele pot fi colorate cu tuş sau
tempera galben Vergile se con¬
fecţionează în acelaşi Fel
Velele sînt albe Le putem da
un aer de epoca dacă ie fierbem
in zeamă de zaţ de la o cafea re¬
centa sau ceai După uscare se
apretează uşor şi se calcă. Se
trag tighele la maşina de cusut
pe contururi şi pe ferţe (de-a
lungul liniilor paralele de pe
plan) Se udă bine pentru a per¬
mite aţei „să intre la apă" şi se
calcă din nou Velele se cos pe
vergi şi apoi se montează pe ca¬
targe
Catargele fără vele se mon¬
tează in locaşurile special desti¬
nate lor şi se fixează intinzătoa-
refe din aţă de culoare neagră, in
momentul în care se efectuează
aceasta operaţie, corpul trebuie
sa fie gata vopsit
Pentru partea imersă (opera
vie) recomandam negru Corpul
va fi de culoarea lemnului natur,
cu mai multe briie de culoare pe
parapeţi, de exemplu alternanţe
de alb şi roşu
aderenţa a culorii pe suprafaţa
lemnului.
Volumul cel mai mare de
muncă îl necesită realizarea vela¬
turii. Pentru a o execută oft de
cit corect, va trebui să ştim câ
manevrele sînt de două feluri
cele fixe, care asigură rigiditatea
catargelor, şi cele mobile, utili¬
zate pentru acţionarea diverselor
vele
Catargele se vor confecţiona
4 i d I
ALMANAH „TEHNIUM" 1983
-15
î.
I
t i
►
MBBEUTSM
IMG. FLORIN CRÂCIUNOHJ
Confecţionarea machetei gnu*
aulomodel poate fi abordata din
doga puncte de vedere aceia al
unu* amator care doreşte sa o
iaca cil mat fidel $i eventual ca
macheta statica ş» acela al unui
sportiv Cu experienţă care vede
in ea caroseria ce îi acopera mo*
delui de îndemtnare sau curse
Sa încercăm să ii satisfacem
doar pe cei dintîl, Tntrucît ceilalţi
acorda mai multa atenţie meca¬
nicii propulsiei
Pentru a obţine o caroserie de
calitate, vom confecţiona în
prima fază un calup de lemn de
te< avînd forma maşinii noastre,
în acest caz ultimul tip de
SKODA Calupul se finisează
foarte bine Se traseaza ramele
geamurilor, barele antişoc şi se
modelează ca în plan Calupul, o
data terminat, se acoperă cu un
strat de chit şi se finisează din
nou
Cei care au posibilitatea vor
acoperi calupul cu un strat sub¬
ţire de fibra de sbcla sau îl vor
da la vacuumat, obţmînd carose¬
ria direct din fohe de ABS. poh-
vinil etc Se decupează ramele
geamurilor ş« se montează din
plexiglas de un milimetru gro¬
sime parbrizele şi geamurile late¬
rale Cel mai avântai os este ca
pojghiţa de plastic vaccuumatâ
sa fie transparenta, în acest mod
geamurile obţinîndu-se ca supra¬
feţe nevopsite
Pentru cei cu posibilitâţr mo¬
deste recomandăm o metodă
uşor accesibilă Se acoperă calu¬
pul cu ceară de parchet rn strai
subţire şi continuu. Se udă hirtie
de zrnr şi se aplică un prim strat
După uscare se aplică cu pen¬
sula un strat de iac nitro sau de
emailită si un nou strai de Iunie
Se poate utiliza în acest scop şi
clerul de oase. aplicat cald După
doua straiuri de hîrtie se aplica
unul de tifon, bine pensulat cu
adeziv, după aşezarea pe calup
Atunci clnd stratul acoperitor a
atins circa 1—1,5 mm, se prele¬
vează cochilia astfel obţinută. Ea
nu este recomandabila pentru
automodeleie de viteză deoarece
este casanta şi relativ fragilă, dar
este perfecta pentru cele de vi¬
trină
-ÎS
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
MBBELTSM
Pentru extragerea de pe udiui t
se vor decupa contururile exte¬
rioare şi se va tensiona coaja
uniform din ambele capete, pen¬
tru a evita ruperea
Farurile şi stopurile se confec¬
ţionează din plexiglas transpa¬
rent şi colorat conform necesită¬
ţilor, ele fiind montate după ce
se efectuează vopsirea carose¬
riei
„Coaja" caroseriei se acopera
cu chit şi se slefgieşte numai pe
calup, pentru a evita deformările
ulterioare, de finisarea er depm-
zind calitatea machetei noastre
Şasiul automodeiului se va
confecţiona din sticlotextolit, la
dimensiunile caroseriei Părţile
mecanice se vor executa con¬
form desenelor din revista „Mo-
deli$m'\ numerele 1/1984 şl
4/1985
Pentru propulsie se poate uti¬
liza un motoraş de ster gât or de
parhiz sau unul de ventilator, fo¬
losind ca sursă baterii de acu¬
mulatoare de 12 V cu gabarit re¬
dus
Roţile pot fi procurate de la
I.P.L.-TTrgu Mureş, la dimensiu¬
nile anunţate in revista ..Mode-
NsnT
Pentru transmisii se pot utiliza
roţi dinţate de la diverse maşini
casate sau de la magazinele de
piese de schimb. Pentru transmi¬
sia de la motor la puntea spate
se poate folosi o curea de
transmisie de tipul celor utilizate
la casetofoane şi magnetotoane.
ele fund şi foarte silenţioase
MBBBLTgM
VFTiFTÂ RAPIDĂ TIP
MBBELTSM
•'1
ALMANAH ..TEHNIUM" 1989
MBBEUTBM
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
MSBBLTSM
Caracteristici principate
Deplasamentul maxim . 425 t
Lungimea .56,2 m
Lăţimea ...8m
înălţimea bordului liber. m
Armament
— 4 rachete tip „Exocet"
— 2 tuburi lanstorpite de
533 mm
— 2 tunuri de 76 mm Breda şi
4 de 30 Emerlec
Motoare 4 diesele MTU de
16 000 CP cuplate la 4 arbori
Viteza maximă , *.. ,35*7 noduri
Raza de acţiune ... 700 mile la
32,5 noduri şi 2 000 !a 15 noduri
Anul construcţiei ... 1977 la
Cherbourg, in Franţa
Pentru navomodelişti realiza¬
rea machetei unei vedete rapide
este foarte avantajoasă. Ea poate
fi utilizata atît pentru clasele de
machete statice, cît şi pentru te¬
lecomenzi sau autopropulsate. în
toate cazurile avînd bune carac¬
teristici de concurs. Astfel, fiind
rapide şi totodată stabile, sînt
modele ideale pentru autopro¬
pulsatele liber lansate; prezen-
tînd foarte bune caracteristici
manevriere, pot fi ideal întrebu¬
inţate la clasele de telecomandă.
Pentru realizarea modelului
navigant vâ recomandam acari
de construcţie de la 1 50 la i:3Q
După mărirea la scară a planului
de forme, vom alege tehnologia
de lucru în funcţie de condiţiile
şi dotarea tehnică disponibilă.
Cea mai uzuală este tehnologia
de construcţie pe coaste din pla¬
caj de 4—10 mm, acoperite cu
carton preşpan sau placaj de
1 mm. După acoperirea coaste¬
lor cu primul strat se acoperă cu
tifon si lac incolor sau emailită
Celor care au posibilităţi teh*
noiogice reduse te recomandăm
realizarea unei machete statice
la 1 100 sau 1 200 cu corpul şi
piesele de suprastructură reali¬
zate din lemn masiv (preferabil
tei).
Pentru propulsie se pot utiliza
patru motoraşe electrice din co¬
merţ (28 lei) la un model de ma¬
ximum 1.2 m şi motoare mai pu¬
ternice la o navă mai mare Pen¬
tru asigurarea sursei de alimen¬
tare. un acumulator de motoci¬
cletă sau cîţiva zinc-arginţi ar fi
ideali
Vedeta prezintă caracteristici
foarte bune pentru a evolua ia
clasele F6 şi F7 de demonstraţii
Astfel se poate concepe un me¬
canism simplu pentru rotirea tu¬
relelor şi a ţevilor de artilerie, re-
utilizînd angrenajele dintr-un
ceas deşteptător vechi Se pot
roti turelele de calibru mic şi ra¬
darele cu ajutorul unui minimo-
toras de la o jucărie mai veche,
se pot monta becuri de tipul ce¬
lor utilizate la jucăriile feroviare
din comerţ, pentru a face lumi¬
nile de poziţie operaţionale, şi se
poate realiza un circuit electro¬
nic pentru simularea zgomotului
motoarelor diesel şi altul pentru
alarma de lupta.
Navomodelişti! din cercurile
tehnico-aplicative ale caselor de
cultură sau cluburilor ce au şi
cercuri de rachetomodelism pot
colabora pentru realizarea unor
lansatoare de rachete funcţio¬
nale şi, a unor dispozitive fumi¬
gene in acest caz trebuie luate
măsuri speciale de proiecţie a
modelului contra incendierii, alt¬
fel riscaţi să râmîneţi şi fără mo¬
del şi fără staţie de telecomandă.
Culorile de piturare sînt urmă¬
toarele corpul sub apă — roşu,
lateralele corpului şi suprastruc¬
turilor — gri deschis; punţile —
verde închis, gri închis sau maro
închis, după preferinţe. Se poate
monta pe punte o bucată dtn
material plastic din cele puse în
vinzare Tn librării pentru protec¬
ţia meselor de lucru (folie de 0.5
mm).
MEMORATOR
PE 565
/îE 565 este un circuit integrat monolitic cu ca¬
lare pe faza Circuitul conţine un oscilator con¬
trolat în tensiune (OCT1 stabil, a cărui frecvenţa
depinde liniar de tensiunea de comandă pentru
demodutarea semnalului MF, şi un detector de
fază (DF) dubiu echilibrat, care oferă o buna su¬
primare a purtătoarei
Frecvenţa OCT este stabilită de o rezistenţă şi
un condensator, exterioare circuitului Gama de
acord de 10 1 se obţine cu acelaşi condensator
Caracteristicile sistemului în buclă închisă f şt
anume lărgimea de banda, viteza de răspuns,
timpul de sincronizare, pot fi reglate cu ajutorul
unei rezistenţe şi ai unui condensator, exterioare
circuitului.
Multiplicator
*6V
ti tf I 2 tn 0 9 8
n F 565
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
VIKING 7
Hac ne la
aondă VIKING «
foit concepută
de U.S. Naval
Research Labo-
ratory şl devenit
operativă In
1M&
Construcţia
rachetei & fost
realizată de
Glenn L Martin
CO, Iar motorul
de către Reac-
lion Motor Inc,
Simplitatea
constructivă a
Iul VIKING o re- „
comandă mode* >
llştUor chiar fn- s
cepători, puţind
fl contecflonată
din materiale
curent foloilfe
In acest scop:
carton, lemn
etc. Colorarea
(vopsirea} ma¬
chetei poate tl şl
o contribuţie a
constructorului.
ret*t
4 S
Racheta
Lambda - 4S •
foit concepuţi
in cedrul pro*
gramului cosmic
lapon ez din anul
1963 .
Propulsia este
asigurată pe trei
trepte, la care
primul motor de
115,3 kN asi¬
gură ieşirea din
atmosferă
(aproximativ 17
km), după care
succesiv lu¬
crează cu valori
de 64,5 kN fi,
respectiv, 7,94
kH
fn totalitate,
racheta Lambda
— 4$ are o lun¬
gime de 16 522
mm ţi o greu¬
tate de 9 400 kg.
Macheta te
vopt eţtc In
roşu, alb şl ne-
&U-
D. ION
ALMANAH „TEHNIUM" 1963
JCSBBC
.AUTOMATIC* Şl „AUTOMATIC
SUPER MAŞINI AUTOMATE
DE SPĂLAT RUFE
Pentru exploatarea corecta şi
obţinerea gnei eticienţe maxime,
se recomandă respectarea strictă
a celor ce urmează
— Instalarea şi punerea In
funcţiune a maşinii se vor face
numai după studierea instrucţiu¬
nilor de folosire
— Alimentarea cu energie
electrica a maşinii se va face nu*
mai de la o priză cu contact de
proiect'® înainte de prima folo¬
sire se verifică corectitudinea le¬
gării la pftmlnt a prizei de către
un electrician autorizat
— La introducerea fişei cordo¬
nului de alimentare tn priza, bu¬
tonul pornit-opriţ nu trebuie să
fie apăsat, iar butonul programa¬
torului trebuie să fie pe una din
poziţiile „0”
— Este interzis a se umbla In
interiorul maşinii cînd fisa cordo¬
nului de alimentare este în priza 1 * 3 * S.
— Se interzice orice improvi¬
zaţie — înnadirea sau modifica¬
rea cordonului de alimentarei
— Este intefzisâ demontarea
sau modificarea echipamentului
electric 1
— Butonul programatorului se
roteşte numai in sens orar, în
poziţia .ieşit" a butonului por-
nit-oprît.
— Este interzisa spălarea rufe¬
lor în maşină cu benzină sau alte
produse inflamabile!
— Este interzisă manevrarea
maşinii de către copii sau de că¬
tre persoane care nu au studiai
şi cunosc instrucţiunile de folo¬
sire!
în condiţiile unei utilizări şi în¬
treţineri corecte, maştna este ga¬
rantată pe termen de un an de ta
data vînzârit
1, Caseta p^nlru deţergmţl — de¬
tergenţii şl aditivii se Introduc In com¬
partimentele casetei, după indicaţiile
prescrise la fiecare program,
2 Bulon întrerupător pornit/oprit
— dacă butonul este in poziţia apa
sar. maşina este pusă sub tensiune.
3. Buton programator — serveşte
pentru selecţionarea programelor Se
va roti numai în sens orar.
ATENŢIEI fn timpul funcţionării
maşinii, bulonul programatorului se
roreşte singur de la programul efes
plnâ la prima poziţie de stop tr
4 Plăcuţa cu programe (12 pro¬
grame pentru .AUTOMATIC", ÎS pro¬
grame pentru „AUTOMATIC SU¬
PER")
Maşina .AUTOMATIC SUPER" este
dotată in plus ou:
S. Lampă de semnalizare —■ Indica
conectarea încălzitorului electric. în
acest timp, puterea absorbită de ma¬
şină In procesul de spălare este ma¬
ximă.
6. Buton economilor — prin acţio¬
narea acestui bulon se reduce Genti¬
leţea de apă ce o utilizează in mod
normal maşina, obţinlndu-se o Impor¬
tantă economia de energie electrică,
apă şl detergent. Economizorul se
poate conecta la flecare program (ci¬
clu), dar evident va fl folosit numai
pentru încărcaturi reduse (3 kg ţesă¬
turi rezistente, 1 kg ţesături delicate).
Pentru încărcături de 5 kg rufe us¬
cate, deci In condiţii normale de hi-
cru, butonul economilor trebuie men¬
ţinut la poliţia ieşit" in poziţia _api-
saT, maşina va funcţiona cu nivel mic
de ap*. deci pentru cvitttăţi reduse
de rufe
ALMANAH ..TEHNIUM" 1989
LOCUL SISTEMELOR
DE CODIFICARE
ft
ll\l
1 ACTIVITATEA
RADIOAMATORILOR
nAstase tihu
D upa experienţele succesive
efectuate de Popov în Rusia si
Marconi în Anglia, aproape de
sfîrşitul secolului al XlX-lea s-a
izbutii realizarea primelor
transmisiuni cu ajutorul telegra¬
fiei tara fir (pe distanţe de plnâ
ta 15 km), iar în anul 1899 Gu-
tielmo Marconi trimitea colegului
Său francez, Edouard Branty {in¬
ventatorul detectorului de unde
electromagnetice), cel dinţii me¬
saj din lume pe această cale Doi
ani mai tîrziu, Londra intră în le¬
gătură cu Washingtonul, iar în
1907 se inaugurează primul ser¬
viciu radiotelegrafic între S U A
şl Anglia Problema a suscitat
atunci tot atît interes ca şi sateli¬
tul ta vremea sa
Această grandioasa descope¬
rire, conceputa de inventatorii ei
ca o contribuţie la binele întregii
umanităţi, a intrat imediat în
atenţia autorităţilor militare (care
gîndeau puţin altfel), devenind,
în scurt timp, un instrument din¬
tre cele mai preţioase în desfăşu¬
rarea războaielor Dar tot atît de
repede invenţia a intrat şt în pre¬
ocuparea oamenilor pasionaţi
atît de noutăţile tehnice şi apli¬
caţiile lor practice crt şi de posi¬
bilităţile pe care acestea ie oferă
activităţilor sportive de perfor¬
manţă Aşa se explică faptul că
numai după trei am de la darea
în exploatare a primei linii radio-
telegrafice din lume. au şi apărut
staţii de emisie-recepţie constru¬
ite şi manipulate de radioama¬
tori Heşi le lipseau piesele, ma¬
nualele şi o documentaţie mi¬
nimă, activitatea acestor pionieri
ai sportului pe calea undelor se
desfăşura într-o atmosferă de
entuziasm, specifică marilor pa¬
siuni umane, iar spinoasele pro¬
bleme tehnice ce se iveau pe
parcurs le rezolvau în funcţie de
fantezia şi spiritul de improviza¬
ţie al fiecăruia dintre ei Nu erau
însă rare nici cazurile cînd auto¬
rităţile din unele ţări, nefiind încă
lămurite pe deplin cum stau lu¬
crurile, au făcut, la început, mari
greutăţi acestor temerari ce se
aventurau pe cărările văzduhului.
Cu toate că distanţele acope¬
rite în timpul radiolegâtunlor
erau foarte mici (de ordinul kilo¬
metrilor), numărul radioamatori¬
lor emiţători a crescut extrem de
repede şi foarte curînd a apărut
necesitatea reglementării acestei
activităţi Astfel. Conferinţa inter¬
naţională de telecomunicaţii ţi¬
nută la Londra în 1912 a adoptat
hotârîrea ca radioamatorii sa se
folosească doar de spectrul frec*
venţetor mai mari de 1 MHz.
considerai pe atunci de nefolosit
pentru comunicaţii ta mari dis¬
tanţe (Exista părerea că bataia
unei staţii este cu atît mai mare
eu cit frecvenţa este mai mică)
După această primă întrunire,
în mai multe ţâri s-au publicai
texte de lege au început să se
elibereze primeie autorizaţii de
funcţionare şi au apărut precizări
privind lungimile de unda si indi¬
cativele folosite In 1914 se înfi¬
inţează prima asociaţie de ra¬
dioamatori în Statele Unite aie
Americii — American Radio Re-
lay League
Rapida dezvoltare a fenomenu¬
lui radiotelegrafic, care In pe¬
rioada primului război mondial
şi-a dovedit marea sa utilitate atît
în activităţile de campanie cit şi
in cele economice, a determinat
prima Consfătuire mternaţionaia
a radioamatorilor (Paris, 1925),
cafe a pus şi bazele Uniunii In¬
ternaţionale a Amatorilor de Ra¬
dio. Un an mai tîrziu iau fiinţă
noi asociaţii naţionale de radioa¬
matori (R.E.F. — în Franţa şi
R.S G B — în Marea Britanie),
recunoscîndu-se astfel caracterul
oficial al acestei activităţi, iar la
Conferinţa internaţională de tele¬
comunicaţii din 1927 de la
Washington reprezentanţii ra¬
dioamatorilor au obţinut dreptul
de exploatare exclusivă a benzi¬
lor de 1,75. 3,5 14. 28 şr chiar 56
MHz, dînd astfel dovadă de pre¬
vedere pentru că în acea pe¬
rioadă cea mai solicitată frec¬
venţă era de 16 MHz.
In ţara noastră primele radrole-
gâfuri au fost realizate in anul
1926 de inginerul Paul Popes-
cu-Mâlaeşti cu staţia sa BR5AA.
Tot in acelaşi an (18 martie) se
înfiinţează, la Craiova. primul ra-
dioclub din România, avîndu-l ca
preşedinte pe doctorul A Savo-
pol, după ce anterior, în 1925,
apăruse prima revistă din acest
domeniu („Radio Român" careia
îi urmează, mai tîrziu, „Radiofo¬
nia^ in 1929. România aderă la
ALMANAH ..TEHNIUM * 1989
Convenţia de (a Haga privind au¬
torizarea radioamatori tor. iar la i
martie 1936 la Bucureşti ia fiinţâ
Asociaţia Amatorilor de Unde
Scurte, ţara noastră situîndu-se
astfel printre primele ţâri euro¬
pene in care radioamatorismul
s-a dezvoltat avînd materializate
forme organizatorice, radioclu-
duri, publicaţii de specialitate.
Paralel cu aceste activităţi s-au
perfecţionat pe plan internaţio¬
nal, şi sistemele de codificare,
care sint de o importanţa vitală
în traficul radiotelegrafia o mare
atenţie acordîndu-se cunoaşterii
şi însuşirii Codului Q, fără de
care nu poate ti concepută nici
un fel de „ieşire" pe arterele de
circulaţie ale cosmosului Pe
lingă expresiile din cod — o ade¬
vărată limba internaţională —,
pentru îmbogăţirea fondului de
idei exprimabile s-a convenit şi
asupra unui sistem de codificare
compus din numeroase cuvinte,
îndeosebi sub formă abreviată,
provenind din diverse limbi, dar
în mod special din limba en¬
gleză Cu ajutorul acestor două
coduri, folosite cu pricepere şi
multă inventivitate, se pot for¬
mula cele mai complexe expresii,
fără a simţi însă .apăsătoarea
povară a gramaticii ' 1
Din cele 1 195 de expresii cîte
are codul de prescurtări, 36 pro¬
vin din limba rusă. 21 din fran¬
ceză, 17 din germană, 6 din spa¬
nioli, 4 din latmă. 3 din italiană,
2 din cehă. 2 din poloneză, una
din română (Pa!), una din sue¬
deză, una din japoneză şi una
din maghiară. Restul de 1 100
sînt englezeşti lata un argument
care îndeamnă pe fiecare radioa¬
mator sa-şi îndrepte atenţia spre
însuşirea elementelor de bază
ale acestei limbi, mai cu seamă
ca şi alfabetul fonic internaţional
este exprimat tot in engleză, in
trafic se mai pot auzi fofosin-
du-se şi alte sisteme de repre¬
zentare fonică a literelor Este
foarte bine dacă toţi radioamato¬
rii s-ar familiariza cu cît mai
multe din ele, de folosit insă nu-f
vor folosi declt pe cel recoman¬
dat de Uniunea inter naţională de
Telecomunicaţii şi devenit obli¬
gatoriu prin Regulamentul de ra-
diocomumcaţii privind activitatea
radioamatorilor din Republica
Socialista România, adică
a m Alpha (alfa)
b = Bravo (braavoul
c 3 Charlie (ceaali)
d = Delta (delta)
e m Echo (ekou)
t s Foxtrott (foxtrot)
g * Golf (golf)
h » Hotel (houtei)
1 > India (india)
i = Juiiett (aiuiiet)
k = Kilo (kilou)
I a Uma (lima)
m a Mike (mafk)
n * November (nouvembâ)
o > Os car ţoskă)
p * Papa (papas)
q a Ouebec (fcuebek)
r s Romeo (Roumtou)
9 - Sierra (siera)
t a Tango (teangou)
u = Uniform (iuunîfoom)
v = Victor (viktr)
w - Whiskey (uiski)
x = X-ray (exrei)
y * Yanhee (ianki)
z 9 Zulu (zulu)
Tot In engleză sint redate şi
unele expresii referitoare fa cifre,
care îşi ay importanţa lor bine
definită în jargonul radioamatori¬
lor şi care trebuie folosite ca
atare, neper mi ţindu-se nimănui
să le dea un alt înţeles sau să le
folosească cu alt înţeles decît cel
precizat în regulament De pildă,
2 nd (second) înseamnă .al doi¬
lea, a doua" pe cind 2 mte (to-
night) vrea să spună că „se vor
întîlni la noapte", 3 rd (third) are
semnificaţia de ..al treilea, a
treia", dar 33 înseamnă .salutări
cordiale" atunci cînd legătura se
face intre două radioamatoare,
cind legătura are loc însă intre
doi radioamatori, aceeaşi expre¬
sie (.salutări...") capătă însemnul
codificai de „73"; cifra 4 în¬
seamnă şi pentru (for) dar şi pa¬
tru (four) pe cind 4get (forget) =
„a uita. a omite ceva 41 . Folosim
du-l pe 3 T, amatorul transmite
salutări familiei ' 1 partenerului de
legătură, iar prin 35“ îi urează
aceluiaşi partener „mult succes"
în activitate. Cînd se discuta cu
un corespondent dintr-o ţară în¬
depărtata este bine ca legătura
să -se încheie cu JT . adică
.pace s* prietenie . iar cu unui
dinţr-o ţară vecină, după salutu¬
rile de rigoare, cei mai potrivit ar
fi semnalul „77" („sper să ne în-
tîfnim şi personat' 4 ). lucru ce este
valabil de ambele părţi deoarece
0 excursie în Bulgaria ori în
U.R SS (sau din aceste doua
ţari in România) este o chestiune
de zile, iar realizarea et nu poale
decît să contribuie la o mai buna
cunoaştere dintre radioamatori.
Dacă cifra 8 înseamnă ,â mînca.
am mîncat" (eat, ate), dublata
188), ea capelă semnificaţia de
jcu dragoste şi sărutări" De
unde radioamatorii (şi profesio¬
niştii) care lucrează cu acelaşi
corespondent vreme mai înde¬
lungata încheie, de regulă, o le-
pat ură cu 73/88 sk ar. Mat rar se
întrebuinţează 99. care in limba¬
jul codificat telegrafic înseamnă
„dispari, fugi. du-te' 4 . (Este oare¬
cum echivalent cu „şase" sau
„şase şase" folosii, uneori, de
grupuri de oameni cînd vor să
semnaleze apariţia cuiva inopor¬
tun şi trebuie sâ înceteze o acti¬
vitate sau o discuţie pe care nu
trebuie sâ o cunoască cel care
vine.) 99 se foloseşte, de obicei,
cuplat cu o expresie din codul Q
(yr ORT 99 - „Încetaţi transmi¬
şi unea' 4 , „Dispăreţi de la legă¬
tură", „Duceţi-vă. nu vreau sa
mai lucrez cu dv.“, „Pericol"
etcj. Dar se întîmpla ea din
cauza unei proaste audiţii sau a
unei recepţii defectuoase cei doi
9 să fie luaţi drept doi 8 (ori un 8
şi un 9 care nu înseamnă nimic)
şi atunci lucrurile iau o întorsă¬
tură tragicomica. Aşa s-a intim-
plat în timpul celui de-al doilea
război mondial in cadrul unei re¬
ţele de spionaj ce lucra în favoa¬
rea aliaţilor. Era vorba de un băr¬
bat şi o femeie care acţionau
într-un mare oraş. Pentru a se
preveni reciproc asupra unor
eventuale pericole, stabiliseră şl
o legătură bilaterală (deşi foarte
periculoasă). La un moment dat.
radiotelegrafistul primeşte vestea
că de blocul unde se afla parte¬
nera sa de spionaj se apropiau
citeva goniometre ale Gestapou¬
lui El transmite, scurt, de cîteva
ori, semnalul convenit: 99/77
(Dispăru Pericol! Ne întilnim la
locul stabilit) Agenta a recepţio¬
nat însă 88/77 (Dragoste şi săru¬
tări; sper sâ te întîinesc curînd)
şi a început .<sâ se bucure mult"
(I gld more) de cele transmise,
iar la ora de legătura cu centrul
a început să-şi transmită mesa¬
jul Agenţii Gestapoului, după ce
au localizat blocul, cu aparate
speciale de recepţie ascunse în
buzunare*# pardesielor. au înce¬
put sa asculte în faţa fiecărui
apartament Ajungînd la man¬
sarda. unde era instalat postul
de emisie-recepţie. au arestat-o
chiar în timpul transmisiei O
mica neatenţie în recepţionarea
unui cod şi rezultatul a fost că a
dai peste cap o reţea formata cu
atîta trudă. Şi cazul nu este sin¬
gular Cel puţin din ceea ce se
cunoaşte dm episoadele raspin-
dita în diferite publicaţii şi cărţi,
deoarece o istorie a erorilor (şi
gafelor) radiotelegrafice încă nu
s-a redactat. Ceva asemănător
s-a petrecut în vara anului 1925.
Vasul japonez Raifuku Maru"
naviga undeva în Oceanul Paci¬
fic, Deodata nava este amenin¬
ţată cu scufundarea Radiotele¬
grafistul începe să transmită gră¬
bit semnalele SOS urmate de ex¬
presia DAGGER (pumnal). Un alt
vas aflat in apropiere, recepţie*
nînd mesajul „Salvaţi*ne! Ne
ameninţă un pumnalP. a crezut,
ALMANAH „TfHNMJM" 1989
la început, ca este vorba de vreo
farsă. Dar nia vorba de aşa ceva!
Radiatul intrase în panică şi In
loc de Danger (pericol) transmi¬
tea mereu Dagger (n = linie,
punct, pe cînd g « două linii,
punct).
De modul cum un radiotele¬
grafist (amator sau profesionist)
îşi însuşeşte expresiile dm codu¬
rile de serviciu, de corectitudinea
cu care le va transmite şi acura¬
teţea cu care le va recepţiona va
depinde întreaga calitate a mun¬
cii sale acum, in faza de iniţiere,
dar în special mai tîrziu. cînd
ţara va avea nevoie de serviciile
sale. Pentru că radioamatorismul
a devenit în zilele noastre şi un
mod de instruire şi educare teh¬
nică* de pregătire a tineretului
pentru apărarea patriei, de for¬
mare a specialiştilor ca oameni
de nădejde fn procesul de pro¬
ducţie.
Tot în timpul celui de-al doilea
război mondial englezii i-au pus
la treaba pe toţi radi otel ©graf iştii
amatori nemobilizabili (avocaţi,
profesori, comercianţi, medici, li¬
beri profesionişti, elevi), formînd
serioase echipe de interceptare a
traficului radio inamic, furnizind
astfel „materie primă" serviciilor
de decriptare britanică. Unul din¬
tre aceştia, fost mecanic de
bord, a primit chiar misiunea de
a însoţi un avion militar sovietic
peste Atlantic în scopul de an
ajuta pe r adi otel egr al iştii sovie¬
tici sa se descurce în traficul ra¬
dio aerian american cu ale cărui
coduri nu erau încă familiarizaţi
(interveniseră nişte modificări
care nu erau încă cunoscute pu¬
blic).
Avionul decolase de mult, dar
nu mirase încă în legătura cu
nici un aeroport. Comandantul
ordona radiştilor ca T folosind co¬
dul internaţional, să stabilească
contactul cu pâmîntui pentru a
se afla ce vreme este In Groen¬
landa „Dacă în zece minute nu
luaţi legătură, transmiteţi semna¬
lul SOS" — încheie comandan¬
tul Radioteiegrafiştu, cu căştile
la urechi, roteau butoane, cautau
frecvenţe, scriau mesaje, desci¬
frau coduri, se consultau, iar la
fiecare cinci minute transmiteau
eite o radiogramă scurtă, aratînd
poziţia avionului şi dind indicaţii
referitoare la zbor Nici o reacţie
de nicăieri'
Radiotelegrafistul englez, u flirt*
du-se pe fereastra avionului şi |
vâzind o ceaţă lăptoasă, a lăsat
la o parte hărţile şi ustensilele de
masurat şi începu să se roage
prin cod. în numele a tot ce avea
el mai sfînt, sa i se comunice ce
fel de timp i aşteaptă la aeropor¬
tul spre care se îndreptau Dar
cine să-l înţeleagă? Codul militar
american fusese schimbat, iar
celui internaţional i se adâuga-
serâ nişte codificări noi care dă¬
deau posibilitatea operatorilor de
la sol să recunoască aeronavele
amice de cele inamice, Avioanele
amice trebuiau, in mod obligato¬
riu, să cunoască aceste modifi¬
cări şt sa le folosească pentru a
primi un răspuns adecvat Neno¬
rocirea a tăcut ca englezul să
plece fără aceste însemnări^ de
unde şi încurcătura. Cînd se ho-
târîse sâ lanseze SOS-ul, a fost
recepţionat un mesaj ce conţinea
trei cuvinte ruseşti transmise în
alfabetul fonic internaţional:
OCHEN KHOROSHCHAJA PO
GODA (timp foarte frumos). Co¬
mandantul a răsuflat uşurat, ta
aterizare a aflat ce se intîmpiase.
Radioteiegrafiştu din turnul de
control* dîndu-şt seama că avio¬
nul este sovietic, iar echipa lui
de radişti nu cunoştea sistemul
de pflrole-codificate. au apelat la
un coleg de-al lor, român de ori¬
gine. care ştia ruseşte, rugfndu-J
sâ scrie aceasta radiogramă pe
care ei au transmis-o. Astfel
echipajul s-a liniştit, iar ateriza¬
rea s-a făcut fără emoţii Vremuri
de război!
Această întîmplare ne-a amintit
de o alta, petrecută pe teritoriul
ţârii noastre, in toamna anului
1944. şi povestită de un martor
ocular Un ttnâr de 16 ani. care
învăţase radiotelegrafia singur,
pe ascuns, cu ajutorul unei .mu¬
zicuţe" (fără să iasă în eter) cule¬
gea, în toamna aceea, ciuperci
într-o pădure dm zona Mureşu¬
lui Frontul trecuse, dar, din cînd
in cînd* prin împrejurimi, se mai
auzeau împuşcături răzleţe O
bubuitura scurta îl făcu să se
arunce la pâmînî Cînd ridica ca¬
pul. văzu câ de pe coama împă¬
durită a dealului se rostogoleşte
un militar cu un aparat de radio
în braţe, Ostaşul murise (îl lovise
o schijă la cap), dar emiţătorul
era încă In stare de funcţionare
şi se auzea foarte clar apelul
centralistului, care cerea detalii
în ce perimetru se află şi dacă a
mai descoperit grupuri răzleţe de
fascişti Băiatul, care în lungile
lui nopţi de recepţie învăţase co¬
duri militare şi civile, identificase
semnale de apel şi multe alte
asemenea lucruri ce se transmit
într-un trafic de radio intens, a
intrat imediat în legătură şi a ra¬
portat ce s-a întîmplat înainte de
a termina legătura este surprins
de o patrulă germană Lasă apa¬
ratul şi se ascunde într-un bos¬
chet Dar nemţii n-aveau grija
Iul ei dispârind pe o potecă în
inima pădurii Revenind la apa¬
rat, adolescentul reia legătura şi
explică cauza întreruperii, comu-
nicînd şi despre prezenţa celor
doi fascişti şi direcţia in care au
dispărut Este sfătuit sa râmînâ
pe loc şi să aştepte Peste o oră
se apropie de el un sublocote¬
nent şi doi soldaţi care-i ridică
aparatul şM mulţumesc pentru
vitejie „De unde ştii indicativele
staţiei noastre şi jargonul de
conversaţie?" îi întrebă ofiţerul.
„Indicativele de apel le-am găsit
aici (şi arată un compartiment al
aparatului unde se afla o însem¬
nare codificată), iar jargonul
l-am învăţat aseuJtînd noapte de
noapte radiolegâturile efectuate
de armata noastră în speranţa câ
voi fi şi eu de folos cîndva
lată un exemplu de perseve¬
renţă şi disciplină exemplară in
activitatea de radioamatorism
verigile de fier ale disciplinei au
alcătuit şi alcătuiesc tăria fieca¬
re» activităţi. Superioritatea unui
radioamator nu vine din faptul câ
el ar avea calităţi deosebite faţă
de ceilalţi, ci din faplul câ in iot
ceea ce face este disciplinat, dis¬
ciplina fiind pentru el piatra de
încercare în confruntarea cu ne¬
prevăzutul muncii de radioama¬
torism.
Tot de disciplină aparţine şi un
alt aspect al muncii «maiorilor la
gloria acestui sport Este vorba
de a se respecta ortografia ro¬
mânească (â, â = a. I ■ i { ş 2 s t ţ
* t) In transmiterea denumirilor
de localităţi deoarece este ridicol
sâ se transmită Galatz. Jassy.
Braschow etc.. cînd chiar pe hăr¬
ţile tipărite in străinătate putem
citi Galaţi, laşi* Braşov,,, De ase¬
menea şi în ce priveşte numele
de persoane trebuie sâ se adopte
o ţinută sobră şi cit se poate de
românească Se poate transmite
Dem in loc de Dumitru, Ticu îrr
loc de Constantin. Gil sau Geo
în loc de Gheorghe dar este
de-a dreptul jenant sa ne luăm
nume străine (John, Pierre,
Earl..). Ce impresie ne-ar face
dacă am auzi pe un radioamator
japonez câ-l cheamă Mitică ş* nu
Tekuda?
lată. pe scurt, numai citeva as¬
pecte în legătură cu importanţa
pe cere o prezintă pentru activi¬
tatea fiecărui radioamator siste¬
mele de codificare cu care ope¬
rează. Fără o cunoaştere temei¬
nică a acestora, precum şi a le¬
gislaţiei care reglementează în¬
treaga activitate de radioamato¬
rism în Republica Socialistă
România, nu poale fi vorba de
Ham Spirit' în reţea
* A sesiza şi contribui la lichi¬
darea lipsurilor din reţeaua de
radioamatorism .
23
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
anvelope, articolelor tehnice dm
cauciuc şi altor industrii
* Celofanul, normal şt lăcuit,
folosit la ambalarea diverselor ca¬
tegorii de produse
• Celulozele chimice, obţinute
prin procedeul sulfat cu prohidro-
hză sau disuifit de amoniu care
consiliul* materia prima pentru
fabricarea firelor şl fibrelor artifi¬
ciale
* Celulozele papetar*, destinate
fabricării birt iilor st cartoanelor
* Hîrtiile Iflîr-0 diversă gama
sortimentală ţacrn, tipar, de am*
baraj, hîrln tehnice, l gîenico-sani¬
tar e înnobilatei
• Cartoane duplex-lriples si
confecţii de carton
e Carboxlmetilceiuloii sodică
fCMC) tehnica sau purificată, fo¬
losita ca stabilizator de emulsie
coloid de protecţie in industria la¬
curilor vopselelor, detergenţilor
• Nidroiletllcetulozâ fHECJ
tehnică şi rectificată, utilizata ca
O «swra®
BRĂILA
Centrala
Industrială
de Fire
şi Fibre
Artificiale
şi de
Celuloză
BRĂILA
• Celofibrele sau, altfel spus. fi¬
bre celulozice tip bumbac, sau
lină albe sau colorate, utilizate in
industria textilă In amestec cu fi¬
brele naturale sau sintetice
• Mătasea lip vitcozâ alba sau
colorată In masa. produsa Intr-un
domeniu larg de fineţe a firului
(60“ 300 den} si intr-o cuprinză¬
toare paletă de culori
• Fire cord fl reţele cord din
visează destinate producţiei de
IFFAC—Brăila coordo¬
nează activitatea ur¬
mătoarelor unităţi
I Combinatul de Fibre,
' Celuloza şl Htrtie
Braila. Combinatul de Fibre, Ce¬
luloză $i Hirtie Suceava cu subu¬
nitatea Molidu—Vama Comb+na¬
iul de Ftbre, Celuloză fi HHie
Del, întreprinderea de Fibre Artifi¬
ciale „Viscolit" Bucureşti. între¬
prinderea de Fibre Artificiale ..Vis*
coza'—Lupani, Combinatul de
Celuloza, Hirtie si Cartoane 2âr-
nesti cu subunitatea Fabrica de
Hirtie Cretatâ si Carton Ondulat
Ghimbav
„Arcul peste timp" parcurs de
unităţile constituente ale CIFFAC
— Braţ la îi conferă un rol de o
importanţa deosebita în ansam¬
blul industriei chimice româneşti
fi al economiei naţionale
întreprinderii o ce aparţin cen¬
tralei — CFCH— Brâiia, CFCH—
Suceava si CFCH—Dej — îşi au
sorgintea In excepţionalele mar¬
caţii şi orientări dale de secretarul
general al partidului, tovarăşul
Nicoiae Geauşescu, înfiinţarea lor
avînd menirea de a valorifica su¬
perior resursa naturala a ţârii —
masa lemnoasa — si nu rn ulti¬
mul nnd. de a asigura întregul ne¬
cesar de fire şi fibre artificiale ai
ţarii, elrniinindu-se importul de fi¬
bre artificale pentru industria
uşoară
Printre principalele produse ale
întărind arilor centrate*, o pon¬
dere deosebita o deţin
de efect, eliminindu-se importul
acestora, asimilarea şi omologa¬
rea bentiţei de ceiofan pentru po¬
şetele de ţigarete, asimilarea ş«
omologarea hfrtillor filtrante pen¬
tru filtrele de ulei utilizate ia auto-
turismele QLTCiT obţinerea droj¬
diei furajere
Producţia CIFFAC —
Qraila a cunoscut an de an o di¬
namică ascendenta piamfiein-
du-se pentru anul 1988 realizarea
unei producţii de fibre şi fire arti¬
ficiale cu 250% mai mare decît in
1985 respectiv realizarea unet
producţii de celuloză chimica şi
papetara cu 14% mai mare decît
în acefaşi an de referinţa, 19S5
Chintesenţa acţiunilor de ordin
politic şi îehmco-organizatoric
din cadrul CIFFAC—Braila vi¬
zează Cu prioritate realizarea pro¬
ducţiei de calitate la un înalt ni¬
vel competitiv, solicitările pe piaţa
mondială constituind un adevarat
etalon de calitate O sene de pro¬
duse realizate in cadrul CIFFAC
—Brăila au cucerit prestigiul pe
pieţele unor ţari cu vechi tradiţii
In industria chimică. In prezent
exporlindu-se celofibra tip lina si
bumbac în URSS Olanda Ja¬
ponia Turcia. FHipme Singapore
Pakistan şi fl F G matase în Tur¬
cia. reţele cord in Bulgaria şi Un¬
garia. hîrtiă in Turcia Iran, Irak,
âria $i Egipt, carton duplex in
Egipt şi Kuweit
In contextul realizărilor pre¬
zenţe st viitoare. CIFFAC — Brăila
deţine un justificat renume
Pentru informaţii suplimentare
va rugam sa va adresaţi Centralei
industriale de Fire $i Fibre Artifi¬
ciale si de Celuloza Brada, Şo¬
seaua Vtzirg. km 10, telefon j946ţ
33707 telex 5521B
ingroşator pentru noroaiele de fo¬
raj, detergenţi cosmetice
• Produse anorganice (acid
Sulfuric de contact sulfura de
carbon, hipoJoriţ de sodiu şi
soda caustica), utilizate îndeosebi
in cadrul centralei pentru obţine¬
rea firelor ş< fibrelor artificiale si a
dJOxfdului de sulf, precum şi ta fa¬
bricarea celulozelor
Profilul de producţie al unităţi¬
lor centralei s-a extins pe parcur¬
sul amior prin punerea în func¬
ţiune a noi capacităţi, man destin-
du-se o preocupare constanta
pentru diversificarea gamei sorti¬
mentelor, pentru satisfacerea
intr-o mai mare măsura a cerinţe¬
lor beneficiarilor, penţiu realiza¬
rea producţiei deşt mate exportu¬
lui
Perfecţionarea procedeelor teh¬
nologice şi de ridicare pe o
treapta superioara a parametrilor
tehmco-economici a constituit
unul dm principalele obiective ale
colectivelor de ingineri, tehnicieni
Si muncitori din cadrul întreprin¬
derilor producătoare şi al institu-
tului de specialitate
(ICPFCH—BrailaJ acordindu-se O
atenţie deosebita îmbunătăţirii ca¬
lităţii producţiei, diminuăm con¬
sumurilor de matern prime, mate¬
riale, combustibili, energie, creş¬
terii gradului de valorificare a re¬
surselor secundare şi de recupe¬
rare a unor produse rezultate din
orocesele de producţie
Printre realizările de prestigiu,
ca urmare a colaboram ce s-a
efectuat intre sectoarele produc-
1 le-cercetare slnt de amintit ela¬
borarea unei tehnologii originaîe
româneşti de fabricare a celofi¬
brelor superioare (concepţia
acestei tehnologi* a concretizat
propunerile şi rezultatele expe¬
rienţei pe lînia fabnraţiei fibrelor
normale. Cu eficienţă in primul
rind pentru calitate, si a stat la
baza proiectam noilor unităţi de
fibre din cadrul centraleij, obţine¬
rea de noi sortimente de reţele
cord Cu torsiune asimetrica des¬
tinate producţiei unor anvelope
speciale, cit şi obţinerea de not
sortimente de fire tehnice obţine¬
rea de culori nov de celofibră tip
lina vopsita în masa şi de fire mă¬
tase viscoză omoîogîndu-se peste
90 de pozrţn coloristice in confor¬
mitate cu cerinţele M I U asimila¬
rea şi omologarea celofibrei lip IN
standard a celofibrei pentru fire
AMPLIFICATOR VIDEO
+ (Z\,
h a
Circuitul imprttnatpentru amp/tficator
4t a/*n* entutor tătara t f)
Ing. SANOOR ŞTEFAN
Pentru îmbunai aţi rea calităţii
înregistrărilor realizate după o
altă bandă video, propun celor
interesaţi construirea amplifica¬
torului prezentat mai jos.
Aparatul are o construcţie sim¬
plă, nu prezintă dificultăţi in rea¬
lizare, schema este adaptată în
aşa fel ca să nu conţină piese
mai greu procura bile. Are o
funcţionalitate multiplă şr anume:
— adaptare de impedanţă —
75 (1 — şi distribuirea semnalului
la mai multe videocasetofoane —
2 sau 3 —, fără afectarea calităţii
imaginii;
— asigură o amplificare a nive¬
lului semnalului de ieşire prin
care se poate compensa înrăută¬
ţirea calităţii copiei.
Prin intercalarea amplificatoru¬
lui pe linia video şi reglarea co¬
respunzătoare a nivelului de
semnat prin P 3 se pot obţine co¬
pii la fel de bune ca şi înregistra¬
rea originală. Poate fi utilizat cu
succes şi la interconectarea cal¬
culatorului cu videocasetofonui
pentru inscripţionarea filmelor.
Prin rezistenţa semireglabilă
P tl se reglează punctul optim de
funcţionare a tranzistorului Ti —
cu poziţia fa valoarea minimă a
potenţiometrului P 2 —, iar prin
polenjiometrul P 2 se poate regia
amplificarea intre 0.9 si 4 ori. Re¬
glatele se efectuează .pe viu",
adică urmărind calitatea imaginii
pe televizor ui monitor al Înregis¬
trării. La un reglaj corect, pe re¬
zistenţa R fi se poate măsura o
tensiune de 7,5 V fără semnal de
intrare Tranzistorul Tj lucrează
ca amplificator În clasa A avînd
impedanţa mică la ieşire. Dacă
amplificatorul se construieşte cu
o singura ieşire, valoare:* re-
zistorului R a este de 150 0/3
W* pentru două ieşiri are va¬
loarea de 82 0/5 W. iar pentru
trei ieşiri de 56 fl/5 W, Cir¬
cuitul imprimat s-a realizat cu
trei ieşiri posibile dintre care pot
fi utilizate cîte sînt necesare. Fi¬
ind mai greu de găsit rezist oare
de 75 fl, s-au prevăzut locaşuri
pentru două rezistoare de 150 ti
legate in paralel — R,, R 10 , Rn.
R 1£ . Pe acelaşi circuit imprimat
s-a realizat si alimentatorul de ten¬
siune stabilizată de 12 Vac. Ali¬
mentarea aparatului se poate
face de la un transformator de
mică putere de 220/13 V. care
ooate fi de exemplu un transfor¬
mator ae sonerie la care s-a ma¬
jorat numărul de spire la secun¬
dar în mod corespunzător pentru
a obţine tensiunea necesara.
Carcasa aparatului se confecţio¬
nează din tablă de oţel sau alu¬
miniu care să asigure o ecrana re
corespunzătoare. Intrarea si ieşi¬
rile se lac cu cablu coaxial de 75
II, Cu mufe tip TV
BIBLIOGRAFIE
— Elektor nr. 12/1963
— Radiotechnika nr 12/1986
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
SELECTOR ANTENE TV
In majoritatea cazurilor, co¬
lectarea şi deconectarea mai
nultor antene la un singur re¬
ceptor TV se realizează manual,
• nrin schimbarea muleior cablu-
S or de cobori re a antenelor în
uf a cablului (prizei) TV sau
in intermediul unui intrerupă-
r specializat în montai eera-
Dezavantajul principal al a-
•stei practici se limitează la ne-
şitatea efectuam unor mane-
e succesive, schimbarea ca¬
ii ului dm rotator sau progra*
fuator şi implicit schimbarea an¬
tenei corespunzătoare canalu¬
lui si programului ales.
Eliminarea acestui inconve¬
nient se poate face prin asocie¬
rea selectorului de canale, indi¬
ferent de ce tip ar fi el. cu un altul
de antena, sincronizate meca¬
nic, electric sau electronic.
în cele ce urmeaza se va reda
un mod de realizare a unui se¬
lector de antena TV asociat unui
programator TV „Electronica' 1
— echipat cu componente ce fa¬
cilitează programarea a sase
\ posturi de recepţie TV, în FIF
sau UIF cu sase taste.
Prin schema aleasa s-a ur¬
mărit realizarea comutării, la re¬
ceptorul TV, a şase antene posi-
* bile, simultan prin alegerea pro¬
gramului, respectiv prin apăsa¬
rea tastei corespunzătoare pos¬
tului TV dorit.
Schema pe care o sugerez ci¬
titorilor. experimentată pe un re¬
ceptor TV .Sport', poate fi apli¬
cată ia toate tipurile de recep¬
toare echipate cu rotactor sau
selector electronic de canal Di¬
ficultatea care intervine la un re¬
ceptor TV cu rotactor este că se
impune amplasarea pe axul ro-
tactorului a unei came supli¬
mentare care să atace contac¬
tele ND ale selectorului de an¬
tenă Este posibilă renunţarea Sa
aceste contacte şl la cama res¬
pectivă dacă selectorul permite
modificările posibile la selecto¬
rul electronic.
Schema p ropu sa fol oses te
contactele ND — corespun¬
zătoare fiecărei taste a progra¬
matorului, IP.a — f, pentru închi¬
derea şi a circuitelor de teleco¬
manda a releului corespunzător
al antenei respective (fig. 1)
Izolarea tensiunii de comandă
pentru releele de antena se face
în această schemă prin interme¬
diul unor diode obişnuite, ori¬
care din sena N sau BA faţă de
cele trei barere corespun¬
zătoare Bl B.lll, UIF Prin între¬
ruperea circuitului imprimat şi
înscrierea acestor diode de
la contactele unui întrerupător
se creează imposibilitatea cir¬
culaţiei de curent de ta un între¬
rupător la altul şl posibilitatea
efectuării comenzilor dorite de
la etajul fiecărui întrerupător
Ca tensiune operativa V cc _
s-a folosit pentru receptorul TV
„Sport" chiar tensiunea progra¬
matorului respectiv, U 10.0 V,
suficientă atît ca nivel de ten¬
siune, cît şi ca putere (0,003 VA/
releu), recoltata din borna Z.11 a
stabilizatorului de tensiune lo¬
cal Suplimentarea putem ce¬
rute transformatorului şi stabili¬
zatorului nu ridică probleme de
nici un fel atît la acest tip de tele¬
vizor, cît si la altul.
VIRG1L EPURF
Cu muita atenţie se pot am¬
plasa cele şase diode în incinta
programatorului, prin sudura cu
cositor, un mod de realizare a
montajului fiind sugerat in fi¬
gura 3.
Conexiunile se vor realiza în¬
tre borna întrerupătoarelor si
priza de tip magnetofon (5
borne) ce se impune să fie mon¬
tată pe capacul dm spatele tele¬
vizorului, priză folosită de fapt
pentru joncţiunea circuitelor de
comandă dm programator cu
circuitele de telecomanda exte¬
rioare şi se vor face cu conduc¬
tor leonic — flexibil — de sec¬
ţiuni cit mai mici, asigurate ia
smulgere prin trecerea pachetu-
lui de conductoare prm gaura li¬
bera de pe circuitul imprimat ai
programatorului
Lungimea acestora va per¬
mite acţionarea şi în continuare
a programatorului înspre exte-
ALMANAH „TEHNIUM" 19*9
rior. prin crearea rezervei nece¬
sare de conductor.
Conexiunile dintre priza am¬
plasată pe capacul TV şi ele-
mentale de execuţie — relee — *
amplasate toate la un singur loc,
se vor realiza cu conductor de
sonerie, răsucite sau introduse
intr-un tub PVC de diametru co¬
respunzător.
Iară, un contact al unui alt releu.
Cp-contact posibil, va ştrapa
amplificatorul.
in concluzie, cu schema
aleasa se pot comuta patru an¬
tene cu care se pot recepţiona
sase programe. Punţile realizate
in programator, intre bornele în¬
trerupătoarelor IP,a — JP.b, IP.c
— IPd, creeaza posibilitatea re-
■— --—,
t - Ren j
>
| * R f|i
~ Jl
icp
—
E
►
-1
J
CCAT
cepţionării cu Al a două pro¬
grame şi cu A2 a încă două
Desigur că posibilităţile rea¬
lizării unor combinaţii în sche¬
mă sînt limitate, dar destul de
numeroase.
Pentru semnalizarea vizuală a
diferitelor stări ale întrerupătoa¬
relor şi mai ales a intrării în func¬
ţiune a amplificatorului reco¬
mand includerea în schemă a
unor LED-uri care pot fi montate
pe partea frontală a programa¬
torului,
în schema din figura 1 bornele
a ~ g sînt cele de legătură a pro¬
gramatorului cu elementele te¬
lecomandate, amplasate la o
distanţă de 8 m t distanţă reco¬
mandată de constructorul am¬
plificatorului ca fiind optimă faţă
de receptorul TV
Releele de comutaţie se pot
amplasa prin sudura cu o clemă
ecran chiar pe carcasa amplifi¬
catorului. conductoarele de co¬
nexiune fiind de tip normal —
Fy. Legăturile dintre înfăşurările
releelor şi conductoarelor de
comandă trebuie să treacă prin
nişte borne de conexiuni ce se
pot confecţiona din placă de cir¬
cuit imprimat şi care vor fi fixate
mecanic tot pe amplificator
(şase bornej.
După executarea schemei se¬
lectorului de antenă şi punerea
în funcţiune a instalaţiei satis¬
facţiile vor fi maxime pentru că
comutarea nu ridică probleme
de contact, de timp şi, mai ales,
că acesta se poate face automat
de cel ce manevrează selecto¬
rul, programatorul, receptorul
TV.
Releele pentru comutaţie vor
trebui să cupleze ferm la o ten¬
siune de 9—10 V, la un curent
mai mic de 50 mA, preferate în
acest caz fiind releele de tip
trestie-Reed care permit în plus
şi o ecranare adecvată.
(n schema din figura 1 s-au
montat trei relee, iar pentru uri
canal s-a folosit un amplificator
TV. Pentru acest amplificator a
fost impus montajul în cascadă
cu alimentarea proprie.
Schema din figura 2 repre¬
zintă schema circuitelor pri¬
mare. adică a conexiunilor ce se
vor realiza între feederele ante¬
nelor Al—A4 (în cazul de faţă) şl
cablul de legătură cu receptorul
de televiziune-CCAT, în cazul,
cînd antena folosită prin amplifi¬
cator se poate utiliza şi singu-
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
Pentru generarea tensiunii
în trepte se folosesc circuite in¬
tegrate în tehnologie CMOS —
ICI, tip MMC 4047, şi IC2, tip
MMC 4017 (fig 1).
Primul circuit este un multivi-
txator asta bi l avînd frecvenţa
determinată de valorile elemen¬
telor P şi C. Condensatorul C
trebuie să fie nepolarizat.
Impulsurile dreptunghiulare
generate de mult i vibratorul a-
stabil (semnal clock) sînt nu¬
mărate de către al doilea circuit
integrat, care est® un numărător
decadic, avînd zece ieşiri deco¬
dificate în zecimal.
La cele zece ieşiri, corespun¬
zătoare cifrelor 0—9, sînt co¬
nectate rezistenţe cu valori pon¬
derate. Tensiunea în trepte se
culege de pe rezistenţa comună
R. Indicii rezistenţelor cores¬
pund cifrelor zecimale de la ieşi¬
rile numărătorului.
Daca rezistenţele au valori
crescătoare RO = 2 kfl. R1
= 4 ka. R9 = 22 kn şi R = 4 kU,
tensiunea scade în zece trepte
de la o valoare maximă la o va¬
loare minimă.
Dacă rezistenţele au valori
descrescătoare: RO = 22 kll.
R1 20 kn . R9 ~ 2 kfl şi R 4 kn,
tensiunea creşte în zece trepte
de la o valoare minimă la o va¬
loare maximă.
Semnalele de tensiune în
trepte se folosesc în diverse
aplicaţi) — conversii analog-nu-
merice, testarea dinamică a
unor aparate etc.
in figura 2 se arată un monta]
care poate fi folosit la construi¬
rea unei sonerii muzicale cu
zece tonuri.
Tranzistorul cu efect de dmp
RoSo2 funcţionează în zona oh-
mica şi se comporta ca o simplă
rezistenţă, fiind de fapt un con¬
vertor tensiune-rezistenţa
La fiecare generare de ten¬
siune in zece trepte, mullivibra-
torul astabil oscilează pe zece
frecvenţe audio vecine
Trebuie avut grija ca la conec¬
tarea unei scheme de amplifica¬
torul audio să nu se depăşească
curentul de ieşire al circuitului
integrat MMC 4047, care, de
exemplu, pentru V D0 = Î0 V este
de 2,6 mA. Mărimea treptelor se
formează prin ponderea rezisten¬
ţelor, iar frecvenţa prin interme¬
diul potenţiometrului P.
ALMANAH „TEHNIUM" 1999
UiAîBttRdtfCKtt
1 -
(SIGURANŢĂ
ELECTRONICĂ
MIHAI SPIRESCU
Deoarece nu toate sursele de
alimentare în curent continuu
sini protejate la scurtcircuit si
nu poseda siguranţa de protec¬
ţie, putem realiza o siguranţă de
protecţie electronica Aceasta
poate ti ataşata la redresoareie
25 kfî se reglează plaja de blo¬
care astfel ca. In poziţia curso¬
rului >&' la extremitatea „T‘\ cu¬
rentul la care se blochează mon¬
tajul este minim (cca 0,1 A) H iar
la extremitatea „FT curentul de
blocare va fl maxim (4 sau 8 A)
Constructorul va hotărî daca
PI va fi montat pe panoul redre¬
sorului (cu buton $i gradaţi
puţind fi schimbat punctul de
blocare la scurtcircuit, după ne
cesitaţi, la diverse valori sau
daca PI va ti semireglabil si
montat în interior fixat la o va¬
loare a curentului de blocare
fixă. definitiva
Placa montajului, fiind mica,
se montează în interiorul redre¬
sorului. pe clnd tranzistorul de
putere trebuie montat (izolat cu
mica) pe cutia redresorului sau
pe un radiator de 10 x 10 cm 2
Se poate folosi orice profil de
radiator, care sa asigure o răcire
convenabilă a tranzistorului de
putere în cazul cind cete doua
tranzistoare BD funcţionează
anormal de calde, se vor monta
pe radiatoare de 10‘cm? fiecare
din tablă de aluminiu de 2 mm
grosime.
Dar încălzirea tranzistoarelor
nu poate avea toc daca montajul
basculează instantaneu din de¬
blocat in blocat.
Cauzele încălzirii provin din
calitatea slaba a tranzistoarelor
folosite (încălzite, ico mare sau
polarizări incorecte din H3 şi
R2) Dm R4 se reglează limita de
curent maxim si minim CI oferă
o constantă scăzută de timp la
curent minim.
Figura 2 arată modul in car**
se montează siguranţa Poter
ţiometru» Pi va fî de 2 W R* de
0.33 0 42 H va fi bobinată jcu
sîrma de 1 mm diametru, man
ganma sau crom nichel) pe un
ax de 8 mm diametru cu pas de
1 mm după care se scoate axul
ea rămînînd în aer Aceasta va fi
fixata in montaj cu şuruburi
şaibe şi piuliţe de 3 mm diame¬
tru
auto nestabiiizate. sau care nu
poseda din construcţie o protec¬
ţie pe ieşire cu tensiuni pina la
80 V şi un curent de sarcină pînâ
la 8 A
Montajul funcţionează cu
căderea de tensiune mai mare
sau mai mică. ce apare pe rezis¬
tenta de 0,33 0,42 ii, serie cu
tranzistorul de putere 2N3055
(pentru redresoare cu tensiuni
maxime 50 V şi 4 A) şi BUY 56
sau BUY 72 (pentru redresoare
peste 50 V şi 3 A).
Din potenţiometrul Pi de 15
■o
2
cr
rr>
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
UMMIKOftilWtKB
Ing, MILIAN OROS
Mu Iţi metru) digital prezentai in continuare îndeplineşte mai multe funcţii de bază
* voltmeiru de curent continuu în gama 0 V ~ 100 V
* capacimetru în gama 1 nF—100 ^F pe trei subgame 1 nF—100 nF; 10O nF—1 ^F
1 - 100 *.F
m generator de joasă frecvenţa în gamă continuă de ia 40 Hz — 20 kHz
* ceas electronic cu posibilitatea de a afişa ora maxima de 23.59 si a marca secunda
Prin proiectare s-a urmărit o
îmbinare armonioasă între pre¬
cizia măsurători lor simplitate si
preţ Acoio unde s-a considerat
ca pot îi utilizate componente
de diferite valon, se dau si ele¬
mentele de proiectare a acestor
componente feciîitîndu-se în
acest mod utilizarea în construc¬
ţie a diverselor valori de compo¬
nente, în funcţie de dotarea fie¬
cărui constructor De remarcat
este faptul că toate componen¬
tele sînt de producţie indigena
Schema bloc a multimetrului
este data în figura 1
MĂSURAREA
TENSIUNILOR
CONTINUE
Partea funcţionala a multime-
trufui care permite masurarea
tensiunilor continue Cuprinde
două blocuri funcţionale atenua¬
torul de intrare {Al) $' conver¬
torul fercsiune-timp (CTT)
Schema de principiu a acestor
doua blocuri funcţionale este
data in figura 2 Din schema se
poate constata ca volt metrul di¬
gital este de lipul cu rampa li¬
niara Funcţionarea este ur¬
mătoarea sa presupunem ca la
Intrare avem tensiunea U, de
mas urat în prima faza semnalul
de RESET aplicat la circuitul in¬
tegrat Ci, determină descărca¬
rea condensatorului C Tot sem¬
nalul RESET va determina şi
ştergerea informaţiei apriorice
existentă în registrul de numă¬
rare (RN) Cînd semnalul RE¬
SET este egal cu „OLT conden¬
satorul C se încarcă din ieşirea
Schema bloc a multimetrului
Circuitului Q\ t cu un Curent | 0
egal cu I» El se încarcă liniar de¬
oarece I, este fixat de valoarea
I, = v " Vbe ni
Ri + R'i
0,6 V
Pe toată durata ae mc arc are,
semnalul RESET fiind „OL",
dioda D, este blocata Tot pe
aceasta durată poarta P t este
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
deschisa deoarece ieşirea cir*
cultului Cl ? se află în ,M'\ iar
impulsurile de la baia de timp
(BT) ajung la RN prin P v unde
sini numărate şi afişate In mo¬
mentul cind U< devine egală cu
U K , ieşirea lui CI? trece in „01“,
poarta P, se blochează şi impul¬
surile de la BT nu mai ajung la
RN
Noiînd cu T perioada impul¬
surilor date de BT, cu t f perioa¬
da de timp din momentul iniţial
al procesului de încărcare a ca¬
pacităţii C şi pînă în momentul
blocării porţii P u cu n numărul
de impulsuri înregistrate de RN.
putem scrie: ^
t, = n • T = n ■ —— (2 )
fgi
În figura 3 este dată diagrama
de semnale, de intrare şi ieşire in
CTT Din această figură rezulta
Că:
U„ U r tg a - t, tg o - n - T
(3)
Deoarece încărcarea capaci¬
tăţii C se face la curent constant,
relaţia dintre tensiunea de pe
condensator (U f ) P curentul de
încărcare l 0 şi timp este de
forma
rma * »
U, (t> = - / 1 * 0 (t) -
i„ . c 0
(4)
— t,.
c
Din relaţiile (3) şi (4) (în mo¬
mentul blocării porţii P,) rezultă
relaţia; i
U - = U ' = -f" ■ n ■ T (5)
c
Relaţia (S) arată principiul
conversia numerice a tensiunii
pentru acest tip de voltmetru Ea
constituie şi relaţie de proiec¬
tare pentru rampa liniară. Ştiind
ca pe intrarea neinversoare a
circuitului CI? pentru fiecare
capăt de scala avem tensiunea
maximă de 1 V, putem spune ca
U f va ti egală cu această ten¬
siune în momentul blocării porţii
Pi daca la intrarea atenuatoru¬
lui Al avem tensiunea de capăt
de scala corespunzătoare Ştiin-
du-se, de asemenea, că frec¬
venţa bazei de timp aplicată la
CTT este de f 9T 100 k Hz. din
relaţia (5} rezultă
100 C i (6)
Ţinînd seama de relaţia < 1J şi
relaţia (6), putem scrie că:
100 c - V ^ ~ VeE (7)
Ri + R i
Relaţia (7) permite calcului re¬
zistenţelor R, şi R , în condiţiile
cmd stabilim următoarele valori
V cc 5 V, V 0 c = 0.6 V şi capacita¬
tea C stabili nd-o la valoarea:
C = TOO nF,
Cu aceste valori introduse în
relaţia (7) obţinem:
100 ■ 100 10
mul ti tură) cu ajutorul cărui a pu¬
tem regla înclinarea rampei li¬
niare, permiţîndu-se astfel eta-
lonarea voltmetrulu*
Cînd semnalul RESET este
egal cu ..TL*\ dioda D t se des¬
chide. determ * n înd dese ar c ar ea
4.4 * 11
Pentru a uşura etaionarea volt-
metrului se stabilesc pentru R,
şl R , următoarele valori stan¬
dard
Ri 390 kl!, iar R i 100 kii
R t va fi de fapt un potenţiome-
tru semiregiabil (de preferat
capacităţii C astfel incit atunci
cind RESET este egal cu JL
procesul descris mar sus sa se
ooatâ relua. Pentru etaionarea
voltmetrului se trece comutato¬
rul Kiii-i pe poziţia calibrară în
aceasta poziţie intrarea neinver¬
soare a circuitului CI? este co¬
nectata la o tensiune de 0.7 V
ALMANAH ./TEHN1UM 1 1989
Schema electronică a blocului CCT (a) fl diagra¬
mele tensiunilor în blocul CCT (b)
tensiune stabilizata cu o diodă
de tipul ÎN4001 polarizată di¬
rect. In acest moment pe afişajul
multimetrului trebuie sa apară
cifrele 0.700 Dacă au apărut
alte cifre pe display, atunci din
potenţiometrul R’, se reglează
înclinarea rampei liniare pînâ
cînd apar cifrele mai sus menţio¬
nate Se trece comutatorul KMî
pe una din scale, se aplică la in¬
trarea multimetrului o tensiune
cunoscuta Pe display trebuie să
apară afişata mărimea tensiunii,
în general, în cazul acestor ti¬
puri de voltmetre digitale (voit-
metre numerice cu rampă li*
niarâ), erorile de măsurare care
apar sînt datorate instabilităţii
frecvenţei aplicate CTT-ului,
neliniantâţii rampei liniare şi ne-
sincronîzârîî începutului în*
cărcârii capacităţii C a rampa li¬
niare cu începutul numărării im¬
pulsurilor in cazul voltmetrului
digital mai sus prezentat, aceste
cauze de producere a erorilor de
măsurare au fost minimalizate
(f eT este obţinută de la un oscila¬
tor cu cuarţ, sincronizarea celor
două momente menţionate se
face automat, iar liniaritatea
rampei este asigurată prin stabi¬
lirea unei scheme pentru rampa
liniara ce asigură o liniaritate ex¬
celenţi).
MĂSURAREA
CAPACITĂŢILOR
Pentru măsurarea capacităţi¬
lor se foloseşte un convertor ca¬
pacitate-timp realizat cu circui¬
tul integrat Clş de tipul 0E555
Schema electrică de principiu
este data in figura 4
in continuare se va da proiec¬
tarea elementelor de circuit afe¬
rente lui CI-,. Pentru a înţelege
bine condiţiile de proiectare să
urmărim funcţionarea acestui
bloc funcţionai.
In momentul iniţial semnalul
de RE SET determină trecerea
ieşirii lui Cl 3 în „ 1 V' şi începerea
încărcării capacităţii C„ prin
unul din grupurile de rezistenţe
RjR 2 ■ RjR s sau R 4 R 4 » Din
acest moment poarta P 2 este
deschisă, iar impulsurile de la
baza de tmnp trec prin numă¬
rătorul RN Cînd pe C* se atinge
tensiunea de 0,66 V cc , ieşirea tui
Cl 3 trece în „OL\ iar poarta P 2
se blochează. Timpul de în¬
cărcare a condensatorului C,
este dat de relaţia;
T-URC* (6)
Consideri nd. spre exemplu,
capul de scală de 100 jjF în mo¬
mentul terminării încărcării ca¬
pacităţii C* (G* = 100 jiF) pe dis¬
play trebuie să apară cifrele
100 0 Deci numărătorul RN a
numără! 1 000 de impulsuri.
Frecventa bazei de timp aplicată
convertorului capacrtate-timp fiind
de 16 kHz şi. ţnînd seama de re¬
laţia (Oi, putem sene:
T = 1 , 1 -Cjt’R —11- (9)
f 0T
unde f 0T reprezintă frecvenţa
bazei de timp. n — numărul de
impulsuri înregistrat de RN, iar
R este agai cu suma celor două
rezistenţe din grupările R^R
R S R\, R 4 R' 4 , Pentru capul de
scală egal cu 100 pF şi valorile
mai sus menţionate, ţinînd
seama de relaţia (9), rezultă
R R 5 - R j = 909,09 H
Se stabileşte R 2 = 680 (1* iar
Rj = 1 kth Rezistenţa
este, de fapt, un potenţiometru
oj ajutorul căruia se va face eta-
tonarea capului de scală de 100
Pentru această scală durata
de numărare a impulsurilor de
către numărător va fi egală cu:
Folosind relaţia (10), rezulta
că T c este de 0,1 s Ţinînd seama
câ semnalul RESET apare după
33
ALMANAH „TEHNIUM" 1999
Schema electronica a blocului CL (a) şi diagramele
tensiunilor (b)
aproximativ 2 s, rezultă că ope¬
ratorul are timp suficient pentru
citirea informaţiei de pe display
Deoarece T c este foarte mic, se
vor putea măsură pe scala de
100 *if si capacităţi mai mari de-
cit această valoare Singura res¬
tricţie care se va impune va fî
aceea de asigurare a timpului de
citire a informaţiei date de afisaj
Analog se calculează şi grupu¬
rile de rezistenţe R ? R 3 . R fl R 4
Calculul elementelor C.* si {cir¬
cuitul de derivare necesar co¬
menzii CCI datorita faptului că
durata impulsului RESET este
mare) se face ţinînd seama de
condiţiile:
SC s -R 5 <T ( 11 )
V, > 0.66 V EC {12|
unde V, este tensiunea semna¬
lului RESET, iar celelalte mărimi
au semnificaţia dată mai sus
Ultima relaţie este îndeplinită
deoarece semnatul RESET este
în logică TTL. iar V- c egal cu 5 V
Ştiind ca T = 0, fs t din relaţia
( 11 ). punînd condiţia ca C 5 să fie
egal cu 10 nf rezulta ca R s 2
Mii Se stabileşte pentru R;,
100 kll Cu aceasta valoare sta¬
bilită pentru se asigură o ex¬
tindere de scală atft pentru cea
de 1 mF, cît şi pentru cea de 100
nF, De asemenea, modifieînd cu
un ordin de mărime frecvenţa f BÎ ,
se poate mări sau micşora rezo¬
luţia Instrumentului cu un ordin
de mărire
Etaionarea capaeimeţrului se
face în modul următor se pune
ta intrarea muttimetrului o capa¬
citate cunoscută ce se înca¬
drează intr-una din scale
Cu potenţiometrele P‘ 2 . PV
P 4 corespunzătoare se re¬
glează timpul de încărcare âl ca¬
pacităţii de masurat. astfel încît
pe afişaj să apară valoarea capa¬
cităţii de la intrare cu alocarea
corespunzătoare a punctului
zecimal O data etalonaî pe o
scală, se va verifica dacă etaio¬
narea este valabila pentru orice
capacitate cuprinsă în gama
scalei etalonate.
Pentru R 3 , R 3 şi R 4l R 4 au¬
torul a stabilit următoarele va¬
lori:
- 68 MJ h R 3 50 kl!. R 4
680 kll şi R a 500 kil,
MĂSURAREA
FRECVENŢEI
Partea funcţionată a mulţi me¬
trului care permite masurarea
frecvenţei cuprinde mai multe
blocuri funcţionale
Blocul amplificator formator
de impulsuri TTL (AFI) ampli¬
fică semnalul a cărui frecvenţă
urmează a fi măsurata şi pre¬
lucrează in forma, aducindu-l
1 a nivelurile TTL standard
Aceasta prelucrare se face fără
modificarea frecventei Schema
acestui bloc este dată în figura
5, impedanţa ridicata la intrare
este asigurată de un tranzistor
cu efect de cîmp de tipul BFW
11. Amplificarea şi formarea
semnalului sint asigurate de por¬
ţile $!-NU P 3 , P 4 şi P £ Pragul de
triggerare se stabileşte din po¬
tenţiometre de 2.5 kil Protecţia
HO
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
:a supratensiuni este asigurata
de diodele D si Dv Formatorul
de impulsuri TTL lucrează bine în
banda 40 Hz 10 MHz, cu con¬
diţia ca semnalul de la intrare sa
nu fie mai mic de 50 mV
Blocul controlul logic (CL) are
rolul de a deschide şi bloca
poarta de acces spre numărăto¬
rul RN in funcţie de semnalul
etalon primit de la baza de timp
Schema electrică de principiu a
acestui bloc funcţional este data
în figura 6, Funcţionarea blocu¬
lui este următoarea presupu¬
nem câ informaţia inmagazmata
în numărătorul CL* a fost
ştearsa. în acest caz, poarta P 7
are la ieşire nivelul „OL", deter¬
mini nd astfel blocarea porţii de
acces spre numărător P e . Acce¬
sul impulsurilor date de forma¬
torul de impulsuri spre nu¬
mărătorul RN este interzis La
sosirea primului impuls al sem¬
nalului etalon de la BT, pe
frontul căzător al acestuia cir¬
cuitul CI*, decodifica cifra 1, de-
termmînd trecerea porţi» Pt în
,1L‘ Poarta P* se deschide, iar
semnalele de la blocul AFI ajung
la numărătorul RN Pe frontul
căzător al următorului impuls al
BT, CL decodifica cifra 2 ieşirea
porţii P T trece în „OL iar poarta
de acces P„ se blochează Daca
timpul dintre cele doua fronturi
căzătoare ale impulsurilor BT
este de o secundă, numărul de
impulsuri înregistrat de RN este
egal cu frecvenţa semnalului de
la intrarea AFl-ului.
Al treilea impuls provenit de la
BT nu mai are influenţa asupra
porţilor P*. Pq, în schimb, prm
r«beţie, va determina blocarea
porţii P fil determinind ca Cl 4 sa
memoreze starea 001t (cifra 3 în
zecimal) Această stare este me¬
morata pîna eînd Cl 4 primeşte
comanda RESET Avantajul
acestei scheme consta in sim¬
plitate şt în precizia comenzii
date asupra porţii de acces da¬
torita faplufgi ca factorul de um¬
plere al semnatului dat de BT nu
are influenţă asupra comenzii
date de GL. De la baza de timp
prin comutatorul bazei de timp
se pot aplica la CL semnale cg
frecventa de 1 Hz, 10 Hz. 100 Hz
1 000 Hz Precizia acestor frec¬
venţe este asigurata de oscilato¬
rul cu cuart al BT Schema bazei
de timp este data in figura 7 Ea
cuprinde un oscilator pilotat cu
a; ar
t \
Aa# A m H 9i
Ai 49o $
â) 2 6o
— *i 49 o
^3
•—®
4
Schema electronică a blocului BT, D:£Q şl a gene¬
ratorului de semnal RESET
cuarţ, realizat cu un comparator
de tipul iiM 339. şi un lanţ de
divizoare decadtce de tipul
CDB490 Se obţin astfel frec¬
venţele de 1 Hz. 10 Hz, 100 Hz.
t 000 Hz şi 10 kHz, Tot semnalul
de la oscilatorul BT se aplica
prin intermediul unei porţi de
separare şi la blocul CTT
Semnalul RESET se obţine de
la un oscilator realizat cu un
comparator de tipul /ÎM 339 Pe¬
rioada semnalului este de apro*
ximativ 2$, iar durata lui de apro¬
ximativ O.ls Schema oscilato¬
rului ce generează acest semnat
este dată în figura 7 c
Registrul numeric de numă¬
rare (RN) are rolul de a număra
impulsurile ce sosesc la intrarea
lui şi apoi de a le memora pînă
la apariţia semnalului RESET
Schema de principiu a RN este
data în figura 8. Aceasta figura
cuprinde şi blocurile semnali¬
zare — depăşire (SD) si progra¬
matorul de divizare (KD) Numâ-
q
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
râtorul conţine patru celule de
numărare de tipul CDfi 490, care
au ieşirile conectate la patru
decodoare binar — şapte seg¬
mente de tipul CD8 447 (fig 11).
Cu ajutorul comutatorului KD se
poate comanda ca celula 2 să di¬
vizeze semnalul prin şase, iar
atunci cînd există coincidenţă
Intre cifra 4 numărată de celula
de numărare 3 şt cifra 2 numă¬
rată de celula de numărare 4, ce¬
lulele de numărare să se autore-
seteze. Acest lucru este impor¬
tant în momentul cînd mulţime-
trui funcţionează ca ceas elec¬
tronic. De pe ieşirea D a ultimei
celule de numărare se ia un
semnal pentru comanda unui
astabil declanşahil realizat cu
două părţi ŞI-NU. Sarcina aces¬
tui astabil_ este o microcascâ şi
un LED în momentul cînd de¬
cada a patra a numărătorului RN
va înregistra cifra 6. pe ieşirea D
a acesteia avem nivelul „1L*\
care declanşează astabilul, sem-
nalizîndu-se astfel optic şi acus¬
tic apropierea de capătul de
scala pe care este utilizat mulţi-
metrul. Acest astabil poate fi
scos din funcţiune prin interme¬
diul comutatorului K s
Blocul de afişare numerică cu¬
prinde patru celule de afişaj cu
LED-uri. de tipul ROL 77 sau
de tipul TIL 303. precum şi pa¬
tru decodificat oare binar-şapte
segmente de tipul CDB 447.
Pentru a se evita folosirea a 20
de rezistenţe necesare cuplării
decodificatoaretor la celulele de
afişare, pentru alimentarea
acestui bloc (AFN) s-a folosit un
stabilizator de tensiune format
din două diode înseriate, polart-
zate direct. Schema acestui bloc
este dată în figura 11.
MÂSURAREA timpului
Pentru măsurarea timpului,
semnalul cu frecvenţa de 1 Hz
de la BT este aplicat unui bloc de
divizare cu 60, apoi semnalul
astfel divizat se aplică nu¬
mărătorului RN Comutatorul
KD al numărătorului se trece pe
poziţia 1. in felul acesta prima
celula va număra unităţile de mi¬
nut, următoarea celula de nu¬
mărare zecile de minute, a treia
celula unităţile de oră. iar ultima
zecile de oră. Ora maximă
afişată va fi 23,59. Punctul de
alocare a zecimalei de la digitul al
treilea (de la cifra zecilor de mi*
nute) va fi conectat la ieşirea de
1 Hz a BT, marcîndu-se astfel se¬
cunda Programarea ceasului se
face în modul următor: se trece
comutatorul KD pe poziţia 1
(în Telul acesta se asigura şi
ştergerea registrului RN). co¬
mutatorul de funcţii Kf,f 2 se
trece pe poziţia T. Cu comuta¬
torul Ki^ip se face o programare
serie a celulelor de numărare ale
RN. Iniţial cu comutatorul Ki t Ki ?
pe poziţia 0, 001 s, se încarcă ce¬
lula de numărare a zecilor de ore
şi a unităţilor de ore. apoi cu co¬
mutatorul in poziţia 0,1 s se în¬
carcă cele două celule râmase.
După ce celulele de numărare
au fost încărcate se trece comu¬
tatorul pe poziţia 1 s,
FUNCŢIONAREA
CA GENERATOR
Multimetruf este capabil să
genereze un semnal de joasă
frecvenţă de formă dreptun¬
ghiulară. Pentru generarea
acestui semnal se foloseşte un
amplificator operaţional de ttp
Norton (/ÎN3900). Ieşirea aces¬
tui oscilator este conectată la in¬
trarea frecvenţmetrului prin in¬
termediul comutatorului
Frecvenţa oscilatorului se re¬
glează din potenţiometrul P
Banda este Între 40 Hz şi 20 kHz,
ea putînd fi modificată în funcţie
de valoarea capacităţii C şi a po*
tenţiometrului P.
Generatorul este protejat la
scurt pe ieşire, datorită faptului
că circuitul folosit are o aseme¬
nea protecţie Schema lui este
dată in figura 9
Blocul de alimentare (S) a
muitimetrului asigură o ten¬
siune de 5 V stabilizaţi electro¬
nic ia un consum de 1 A. Schema
de principiu este data in figura
10, Reglajul acestui bloc este ur¬
mătorul: se măsoară valoarea
tensiunii de ieşire în gol; se co¬
nectează apoi sarcina nominala
(IA) şi se reglează din potenţio-
metrul de 5 kU* astfel încît ten¬
siunea să ajungă la valoarea
măsurată în gol; sursa astfel re¬
glată are impedanţa de ieşire
nulă.
Schema electronici a blocurilor RN, KD şi SD
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
aaiu rama ara
INDICAŢII
CONSTRUCTIVE
Pentru o realizare facilă a mul¬
ţi metrului, proiectarea cablaje¬
lor imprimate se face pe module
funcţionale ţinmdu-se seama de
schema bloc din figura 1 îm¬
părţirea pe module este ur¬
mătoarea modulul bazei de
timp, care ya cuprinde următoa¬
rele blocuri funcţionale baza de
ti m p, con vertoru I tensiu ne/ti m p.
generatorul de joasă frecvenţă,
generatorul pentru semnalul
RESET şi convertorul capacita¬
te/! ensiu ne; modulul numărăto¬
rului. care va cuprinde CL. divi-
zorul suplimentar cu 60. regis¬
trul de numărare, semnalizato¬
rul de depăşire şi comutatorul
de programare a divizării; mo¬
dulul sursei de alimentare, care
va cuprinde stabilizatorul elec¬
tronic de tensiune, crt şi cele
două stabilizatoare necesare
pentru tensiunea etalon si ali¬
mentarea afişajului; modulul de
afişare, care va cuprinde celu¬
lele decodoare şi elementele de
afişare
AvTnd în vedere complexita¬
tea schemei, cablajul imprimat,
folosii pentru realizarea modu¬
lelor. va fi de tipul dublu placat
Conectarea între module se va
face cu fire ecranate. Rezisten¬
ţele atenuatorului de intrare vor
fi lipite direct pe comutatorul
K^Ki?. acesta fiind, ia rindui lui
ecranat Mufa de mirarenesire
va fi de tipul BNC Reglarea |eta-
lonarea) mutti metru lui se face în
final după ce modulele au fost
montate pe sasiu Cutia în care
se va monta multimetruf va fi
prevăzută cu orificii de acces la
potenţiometrete R' f , R * R 3(
R 4
BIBLIOGRAFIE
1 P R Gra/ şi R G. Meyer —
Circuite integrate analogice
Analiza şi proiectare. Editura
Tehnica, Bucureşti, 1983
Z I C C £ — Catalog arcuite in¬
tegrate digitale, 1978—1979.
3 I.P R.S.—Baneasa — Catalog
circuite integrate liniare.
1961,
4 IP RS ^Baneasa — Catalog
circuite integrate analogice
1983
//
rji+-
: r r|v4--'
f 9 * d c
1 1
A
r
L
V
i r
j L
i i
L
i
i
Y
o
447
•
4-47
447
i47
W a le
0@©@
4
w
i' mi* nn
Schema blocului de afişare (AFNJ
ALMANAH „TEHNIUM ' 1999
H3
UmUBWI bltftDUi
- r r rn ~ r^»»T i T »vr r rrrmvr r rr rr r r f nrvtrv>rv' i ^rrvv , ri j i . .. »'*»«»«»'■ ■*** ** jjj *y
Circuitul integrat yfE 565 este
toane mult utihzaf în prezent $i
are o multitudine de aplicaţi» in-
c ere ar ea circuitelor înainte de
introducerea lor înlr-un monta*
ne scuteşte de unele surprize
neplăcute
în figura i se prezintă senema
electrica a testerului care aste
foarte simpla, prezintă un gaba¬
rit redus si este sigura în func¬
ţionare in esenţă, schema este
un oscilator simetric inversat,
debilind la ieşire impulsuri drept¬
unghiulare cu perioada
t 0.693 * A
Sarcina oscilatorului este un
LED care va semnaliza daca ar¬
in g. K AZI MIR RADVANSKY
cuitul testat este bun sau nu At>t
timp cîl terminalul ALO (pin 4)
se afla pus la masă prin butonul
B. oscilaţiile sînt întrerupte Ali¬
mentarea se realizează de la o
batene de 9 V In figura 2 este
prezentat cablajul imprimat la
scara 1:1 Se utilizează un soclu
cu 14 picioruşe în figura 3 este
prezentat modul de poziţionare
a circuitului de testat în soclu în
funcţie de tipul capsulei
Modul de utilizare este ur¬
mătorul cu întrerupătorul K
deschis se introduce circuitul
de testat rn soclu, după care se
închide K iar daca circuitul nu
prezintă întreruperi fa pinul 3.
LED-ui va lumina continuu fapt
ce constituie un prim indiciu ca
circuitul este bun ţeta* final de
ieşire, comanda de aducere la
zero) de asemenea, arata ca
bateria este încă buna Daca la
apasarea pe butonul 8 oscilato¬
rul demareaza si LED*ui va sem¬
naliza pufsatoriu. Inse am na ca
arcuitul testat este bun s> poate
fi utilizai
Ei
RB
2
=r B
PE 555 E
J3E 555 ME
PE 555 N
PE 555MN
Hl
Si
9 i
10 t
H
12
ib g
14
PE555H
PE555MH
7
.6
6
)4
s3
p2
1
TOII 6
MP 46
T0 99
HH
ALMANAH ..TEHNIUM" 1989
Pentru masurarea tensiunii
în microsistemele logice cu cir¬
cuite integrate se poate folosi
voitmetrul indicator a cărui
schema este data in figura 1 in¬
dicaţia se face în domeniul 1,2
4,2 V. cu o creştere pe flecare
treapta de indicaţie de 0.6 V In¬
strumentul se alimentează la o
sursă continua de 5 V. Rezis¬
tenţa de intrare a aparatului este
în jur de 100 kîl, iar consumul de
aproximativ 60 mA
Indicatorul foloseşte şapte
tranzistoare din sena BC107
Pentru mărirea rezistenţei de in¬
trare, tranzistorul T, lucrează ca
repetor pe emitor Tranzistoa-
rele TT- lucrează ca amplifi¬
catoare ale tensiunilor de prag
ale diodelor D,, D fi st ca ele¬
mente de comandă pentru LED-
unle indicatoare, Pentru obţine¬
rea unor rezultate bune trebuie
ca tranzisloarele folosite sa fie
sortate Cu ii 50 60
Practic indicatorul se poate
realiza in corpul unui stilou scos
din uz ffiq 2) Montajul se reali¬
zează pe o plăcuţa dm stidotex-
toHt cu grosimea de 1 mm şi di¬
mensiunile de 145 x 10 mm. care
se fixeaza apoi în corpul stilou¬
lui Corpul stiloului se prevede
cu şase găuri cu 2 2,5 mm în
dreptul carora se poziţionează
la montaj cele şase LED-uri indi¬
catoare in partea de jos a cor¬
pului stiloului se montează vlrful
de măsura realizat prin strun-
jire. din alama sau bronz şi pe
care se cositoreşte firul din
schemă notat „virf de măsura .
In dreptul fiecărei diode lumi-
nescente se însene la pantograf
sau prin altă metoda valoarea
tensiunii indicate,
Firele de legătură cu sursa de
alimentare se scot pe Ea partea
superioară
MODUL DE LUCRU
Prin atingerea pinului b cărui
tensiune dorim sa o cunoaştem
cu vîdul de măsură, pe corpul
stfioului se va aprinde LED-ul
corespunzător tensiunii exis¬
tente
Instrumentul este util tuturor
celor care se ocupa cu întreţine¬
rea si exploatarea sistemelor lo¬
gice cu CI.
LISTA COMPONENTE: T,—
T, = BC107, BC1O0 ţ/i 601.
D,-D s 1N4001: R,-R t
- 1.5 kli; R e 30 II.
H5
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
DISPOZITIV DE PROTECŢIE
LA ELECTROCUTARE
Şl DEFECTE DE IZOLAŢIE
Ing. GHEORGHE TATARU
tui T, fflg 3} Rezistenţei R t şi au
rolul de a aduce tranzistorul aproape
de trecerea în conducţie. Se va
monta iniţial un potenţiometru, apoi
se va măsura valoarea şi se va înlocui
cu o rezistenţa R Zt diterenţa fiind rea¬
lizata cu fli (dacă © posibil şi R, se va
înlocui cu o rezistenţă fixă)
Prin trecerea în conducţie a tran¬
zistorului Ti. datorită tensiunii in¬
duse în înfăşurarea w 3 . se va ali¬
menta bobina releului R, releu ce va
deschide eoni actele montai e pe fază
şi în serie cu becul indicator L, Dacă
Electrocutarea consta în trecerea
unui curent prin corpul omenesc, iar
defectul de izolaţie consta în trece¬
rea unui curent prin substanţele izo¬
latoare care s-au deteriorat (datorita
depăşirii duratei de funcţionare, ex¬
ploatării necoreşpunzătoare. ume¬
zelii etc ),
Conform prescripţii lor, valoarea
maximă a curentului suportat de Cor¬
pul omenesc este de 10 mA; dispozt-
tivul prezentat în continuare res¬
pectă această condiţie, deconeciînd
la apariţia unui curent mai mare de
5 mA,
La funcţionare normala ffig. 1) 4 cu¬
rentul 1 3 0, iar I, l a . In cazul apa¬
riţiei situaţiilor menţionate I, ** 0 şl l>
| ? - | a , deci defectul de izolaţie sau
electrocutarea se poale sesiza com-
parînd curenţii I, şi l s (hg. 2), Astfel.
I, şi \ 7 vor da naştere te doua fluxuri
magnetice 0, şi 3 %, opuse ca sens In
Situaţia in care I, U, fluxul rezultai
va avea valoarea nulă Dacă 1 , * 0,
atuncî 0i -* 3 2 şun înfăşurarea Cu W,
spire se va induce O tensiune electro¬
motoare care. amplificai a. va co¬
manda un element de execuţie ce va
întrerupe alimentarea cu energie
electrică
Transformatorul prezentat nu se¬
sizează curentul care se Închide între
faza şi nul, deci va acţiona numai în
cazul detectelor de izolaţie şi elec¬
trocutării între faza şi masa
Daca W, * W ? , va aparea un flux
magnetic rezultant, diferit de zero, şi
în situaţia în care l, l ? , putindu-se
folosi şi ca releu maximal de curent
Pentru realizarea practică se poate
folosi un miez magnetic tip manta, cu
secţiunea 2.5 x 2.5 cm 3
Se va bobina înfăşurarea W 3
2 000 de spire cu un conductor de
O.lfl mm sau 0,2 mm Daca transfor¬
matorul a funcţionai la 220 V, aluna
se poate folosi W 3 ca înfăşurarea pri¬
mara a acestuia
înfăşurănte W, 30 de spire şi W.
- 29.5 spire se vor realiza cu un con¬
ductor de 1,5 mm sau mai mare, in
funcţie de curentul din circuit
Numărul de spire Wj se va regla In
aşa fei Incit dispozitivul sa deconec¬
teze la curentul maxim admisibil al
înfăşurărilor W, şi W 2 (pentru d 1.5
mm, la i 4 A/mfii 3 curentul maxim
este de 7 A).
Tensiunea obţinută te înfăşurarea
cu Wi spire va fi dublata cu grupul D*
D,, Ci. C 2 si va fi aplicata tranzistoru-
ALMANAH „TIHNI UM" 19S9
releul nu ramîne atras in continuare
si după deconectarea consumatoru¬
lui se va monta un contact de auto-
menţînere In paralel cu tranzistorul
Ti Prin apasarea butonului BO cu
revenire automata, se va realiza co¬
nectarea din nou la reţea a consuma¬
torului
Folosind un releu de timp, realizai
cu tranzisloarele T 2 şi T a {Tig 4). se
poate conecta ia reţea consumat o
rut. după un interval de timp presta¬
bilit tara intervenţia noastre
Astfel, la punerea în funcţiune a rele¬
ului R se va închide contactul R^, care
va alimenta releu! de timp. Cupa trece¬
rea timpului prestabilii, releul I va des¬
chide contactul i, 2 , treci nd tranzistorul
T, in stare blocată, deci alimentarea
consumatorului cu energie electrica
in situaţia în care pe o perioadă
scurta, se alimentează un consuma¬
tor de putere mare, la care înfăşură¬
rile W, şl W 3 nu rezistă ţin cazul nos¬
tru un curent mai mare de 7 A), se va
acţiona contactul X care va conecta
releul B. releu ce va scurtcircuita în-
tâş ură r iîe t ra nstormaioru J ui Lampa
Lfc va indica funcţionarea in acest
caz.
Dispozitivele prezentate conform
figurii 3 sau figurii 4 se pol monta în
apartamente, la tabloul de distri¬
buţie, după siguranţele luzi bile
Aparat electric
SURSH DUBLĂ
Ing. ŞERBAN NA1CU
O data cu apariţia masiva în
practica amatorilor a amplifica¬
toarelor operaţionale, a circuite¬
lor integrate CMOS, precum şl
pentru alte aplicaţii, se resimte
tot mai mult necesitatea unor
surse duble
Aplicaţia pe care o propun
mai jos se refera fa o sursa dubla
stabilizata de ■ 15 V, pentru un
curent de aproximativ 70 mA —
90 mA
O particularitate foarte avan¬
tajoasa a schemei prezentate
este faptul ca nu necesită un
transformator cu priza mediana
în secundar, ci doar cu o înfăşu¬
rare Redresarea bi alternanţa
folosită, faţa de cea monoalter-
nanţâ. utilizata în acest gen de
scheme, prezintă avantajul ca
nu necesita condensatoare elec¬
trolitice de valori mari pentru fil¬
traj
In secundarul transformato¬
rului se obţine o tensiune alter¬
nativa de 30 V. filtrată cu con¬
densatorul de 200 ^ F, care se
aplica circuitului realizat cu
/iA723 în vederea stabilizării Nu
se poate utiliza /^A723C care are
tensiunea de alimentare mai
scăzuta (doar 30 V)
La ieşirea din stabilizator se
va obţine o tensiune continua de
30 V reglabilă din semiregîabif
După ajustarea tensiunii se
poate înlocui semireglabilul cu
o rezistenţă fixă
Condensatorul conectat între
pinis 4 şi 13 ai c i ;<A723 (220 pF,
ceramici rtMiizeaza corecţia am¬
plificatorului de eroare (din
structura internă a stabilizatoru¬
lui 0A723K eliminind autoosci-
laţ ia stabilizatorului, care repre¬
zintă un sistem cu reacţie nega¬
tiva
Tensiunea de 30 V obţinută
este divizata de cele doua rezis¬
tenţe de 10 KD şi aplicata Ja in*
trarea neinversoare a amplifica¬
torului operaţional R0B7O9 Este
necesar ca cele doua rezistenţe
sa fie riguros egale (se mon¬
tează rezistenţe cu peliculă me¬
talică cu toleranţa de +0,5%)
Amplificatorul operaţional de tip
ROB709 (din producţia I C.CE )
este montat in conexiunea de
repetor El produce o împărţire
exactă în două tensiuni de ali¬
mentare simetrice faţă de masa
Componentele montate între pi¬
nii 3—12 şl 9—10 reprezintă cir¬
cuitul de compensare în frec¬
venţa
Capacitatea de încărcare de
ieşire a amplificatorului ope¬
raţional fund limitata şi dacă sar¬
cina e nesimetrica cu rezistenţa
de 2,7 kll (montaaa între ieşirea 10
a A O şi 15 V) se simetrii ează
sarcina şi deci A O va debita
numai diferenţa de curent
S-ar putea pune întrebarea ds
ce s-a mai introdus AO
RQB7Q9 cînd se putea diviza
tensiunea în mod rezistiv Datorita
impedanţelor foarte mari de in¬
trare a A O (R )n ROB709 400 kll)
se pot folosi rezistenţe în divizor
de valori ridicate (zeci* sute de
kîl), tara a afecta stabilitatea
tensiunilor de ieşire cum s-ar fi
întîmplat în cazul unei divizări
rezistive, Ambele circuite inte¬
grate /JA 723 şi ROB 709 Sint în
capsulă de plastic 14 (T0116)
Dacă se utilizează /JA723 in cap¬
sulă rotundă metalică (TQ 100),
se va ţine cont de echivalenţa
terminalelor 12(8), 11(7), 10(6)
2(10), 1 >, 13(9), 4(2}, 5(3),
6(4), 7(5)
7 ///
IZ IU fiQMrfy*
-o
H£
ALMANAH „TEHNIUM" 1909
Bobinele de înalta frecvenţa pot
fi executate cu sîrmă de bobinai, cu
iifa de înaltă frecvenţă sau folosind
sîrmă drn cupru argintat, aceasta ex-
plicîndu-se prin apariţia efectului pe¬
licular. despre care voi prezenta ci-
teva detalii De asemenea, un para-
metru deosebit de important qe
apare In căzut bobinelor ce lucrează
în înatta frecvenţă este capacitatea
parazita a acestora mărime de care
trebuie sa se ţină seama în proiecta¬
rea circuitelor (in special a acelora
ce lucrează la frecvenţe mal mari de
ZOO MHz)
V Determinarea capacităţii para¬
zite a bobinelor
Această capacitate apare datorita
spaţiilor libere între doua spire alătu¬
rate, aerul constituind dielectricul.
Iar armaturjie fiind chiar cele doua
spire consecutive La bobinajele
multistrat (mai rare în domeniul frec¬
venţelor înalte) aceasta capacitate
poate apărea S' între două straturi
succesive
O modalitate extrem de simpla cu
rezultate foarte bune de determinare
a capacităţii parazite este următoa¬
rea In paralel cu bobina se conec¬
tează diferite condensatoare de ca¬
pacitate mtcă (10—60 pF) şi se
măsoară de fiecare data frecvenţele
circuitelor acordate astfel formate
Se construieşte apoi un grafic, no
tind pe axa orizontală valorile capa¬
cităţii iar pe axa verticală valorile co¬
respunzătoare ale pătratelor lungi¬
milor de unda Dreapta ce frece prin
punctele măsurătorilor (M, IM P) in¬
tersectează axa verticală şi va tai a pe
axa orizontala segmentul OK T care la
scara aleasa corespunde capacităţii
proprii a bobinei în exemplul ilustrat
in figura 1 această capacitate este de
i5pF
2 Efectul pelicular
Spre deosebire de curentul conti¬
nuu, curentul alternativ nu este dis¬
tribuit uniform pe întreaga secţiune a
conductorului, densitatea de curent
crescînd de la axa conductorului
către suprafaţa acestuia (se produce
o deplasare a curenţilor de înaltă
frecvenţa spre suprafaţa conducto¬
rului). Efectul pelicular este cu atit
mai intens cu Cît frecvenţa curentu¬
lui diametrul conductorului şi per¬
meabilitatea materialului dtn care
este fabricat conductorul sint mai
mari şi cu cît rezişti vi tate a acestui
material este mai mica
Adînclmea de pătrundere a a cu¬
rentului in conductor la frecvenţe
înalte poate fi calculata cu aproxi¬
maţie cu formula.
* = so- 33 ■ 1 / ~x nl
p - rezistivitatea materialului în
0 imnî/m.
jj — permeabilitatea relativă a ma¬
terialului
f = frecvenţa in Hz.
vespze
mm
CRISTIAN APOSTOL
Pentru conductorul rectiimiu, de
secţiune circulara, din cupru, relaţia
(1) devine:
6.5
* ® — m
M
în care f este frecvenţa exprimata în
Hz
Rezistenţa unui conductor de cu¬
pru la frecvenţe înalte pentru 1 cm
lungime sa poate calcula folosind re¬
laţia.
260 1 f * 10 41
R_ = - :-
n/cm
în care p = perimetrul exprimat in cm
al conductorului (n-d)
3 Măsurarea Induclanţei prin me¬
toda rezonanţei
Metoda se utilizează doar pentru
măsurarea bobinelor de înaltă frec¬
venţă şl se foloseşte montajul din fi¬
gura 2. Circuitul acordat, compus
din inducianţa L x care trebuie măsu¬
rata si din capacitatea C 0 cunoscuta
(etalon), este cuplat slab cu un gene¬
rator de semnale (cuplai prin rezis¬
tenţă) care se acordează pe frec¬
venţa de rezonanţa a circuitului re¬
zonanţa se determină după indicaţia
maximă a voltmetrului electronic.
MpH) -
2,53-10*
|a(KH4'C e 0*E)
2.53*10*- T0*
R(kHz)-C 0 (pF)
233 - 10 10
f 2 (kHz)*C 0 (pF)
capacitatea C Q trebuie să fie mult
mai mare decit capacitatea proprie
C a bobinei, determinată la punctul
1 O altă modalitate de măsurare a lui
C D se poate face folosind două capa¬
cităţi etalon C o1 şi C 0 j folosind re¬
laţia:
f î Gq2 ~~ ^ ^et
C rt = ——--——
fi -
Se poate ulterior verifica rezultatul
obţinut conform graficului prezentai
ia punctul 1,
R
\Z
30-50K SL
*
Generator
4
'Voltmetru
de smnal
electronic
1 :
“T
<
i
1
f
L X;
'
i
M
ALMANAH ..TEHNIUM" 1939
La iiii-Uii'-riiu
REZISTO ARE _
FABRICATE_
ÎN R5R_
Rezistoarele sînt elemente
pasive fara de care electronica
nu poate exista Astăzi rezistoa-
rele se execută intr-o gamă
largă de tipuri cum ar fi:
— rezistoare fixe;
— rezistoare variabile;
— rezistoare de volum;
— rezistoare cu peliculă de
carbon;
— rezistoare bobinate;
— rezistoare etalon;
— rezistoare de precizie;
— rezistoare neinductive
Rezistoarele care se fabrică în
prezent pot fi caracterizate* în
principal, de următoarele mă¬
rimi:
a) Rezistenta nominală {Rnj
reprezintă valoarea rezistenţei
electrice măsurată în ohmi, kîlo-
ohmi* megaohmi, gigaohmi sat)
terraohmi. ce este marcată pe
corpul rezistorul ui.
b) toleranţa reprezintă aba¬
terea maxima admisibilă a rezis¬
tenţei nominale măsurată în
procente.
c) Puterea disipată nominală
(Pdn) reprezintă puterea ma¬
ximă ce poate fi dezvoltată în re¬
gim de funcţionare îndelungată.
Ing. LI VIU AACADIU BELLU
la o temperatură ambiantă data.
fără ca rezistorul Să-şi modifice
caracteristicile.
d) Tensiunea nominală (Un)
reprezintă tensiunea continuă
sau valoarea eficace a tensiunii
alternative apticatâ la bornele
rezistorul ui şi dedusă din relaţia
Un = | Pdn-Rn*
e) Tensiunea nominala limită
(Unlim) reprezintă tensiunea
maxima ce se poate aplica rezis-
torului la temperatura mediului
ambiant, fără ca el să se deterio¬
reze
f) Rezistenţa critică (Re) re¬
prezintă valoarea maximă a re¬
zistenţei căreia i se poate aplica
tenstunea nominala limita.
g} Tensiunea electromotoare
de zgomot in sarcină (Ezg) re¬
prezintă valoarea eficace a ten¬
siunii aleatoare ce apare la bor¬
nele unui rezistor (măsurată in
jiV), atunci cînd la bornele aces¬
tuia se aplică o tensiune conti¬
nuă U.
h) Factorul de zgomot (F sau
Ezg/U) reprezintă raportul mă¬
surat in dB dintre tensiunea de
zgomot în sarcină şi tensiunea
continuă aplicată
i) Coeficient de temperatură
ai rezistenţei (H Q sau K T ) repre¬
zintă variaţia relativă a rezisten¬
ţei reale raportată la diferenţa de
temperatură care a determinat
această variaţie şi se măsoară în
tO K °C.
l) Temperatura ambianta (T)
reprezintă temperatura aerului
din imediata vecinătate a rezis-
torului cînd acesta nu disipa pu¬
tere.
k) Domeniul nominal de tem¬
peratură reprezintă intervalul de
temperaturi ambiante în limitele
căruia se asigură funcţionarea
de lungă durată a rezistorul ui
1} Rigiditatea dletectrlcă re¬
prezintă valoarea tensiunii con¬
tinue care. apticatâ timp de un
minut intre terminalele rezişto-
rului şi corpul său. nu produce
deteriorarea acestuia
m) Rezistenţa de Izolaţie (Riz)
reprezintă rezistenţa dintre ter¬
minalele rezistorul ui şi corpul
său.
n) Fiabilitatea reprezintă nu¬
mărul de rezistoare deteriorate
în timp de o oră. raportat la numă¬
rul total de rezistoare ce dîstpâ
puterea nominală.
Pentru rezistoarete ce se fa¬
brică în ţara noastră, rezisten¬
ţele nominale, toleranţele şi pu¬
terile disipate sînt stabilite prin
STAS 6038-78 Pentru rezisten¬
ţele nominale Rn sînt stabilite
şiruri de valori ce sînt corelate
cu toleranţele, fiecare şir fiind
notat cu litera E şi un număr
care indică numărul de valori
date într-o decadă. Şirurile de
valori sînt E6 (20%), El2 (10%),
E24 (5%). E49 (2%). E96 (1%) şi
El92 (0,5%), indicate în tabelul
1 , valorile fiind valabile cu multi¬
plii şi submultiplii lor zecimali
Pentru cazuri speciale se pot fa-
(CONTINUARE ÎN PAG. 00)
TABELUL 1: Valenţe nominale ale r enstoarelor standarduate, pentru o
decadă {STAS 6838-78)
E6 (20%)
1*00
1*50
2,20
3*30
4,70
6,80
El 2 (10%)
1*00
1.20
1.50
1.80
2.20
2,70
3*30
3,90
4.70
5.60
6.80
8,20
E 24 (5%)
1*00
1*10
1.20
1.30
1.50
1.60
1 80
zoo
2.20
2,40
2,70
3,00
3*30
3*60
ISO
4*30
4,70
5,10
560
6,20
6,80
7.50
8,20
9*10
50
ALMANAH „TEHNIUM" 1969
JjiA CDIIiilU 1
E46 (2%)
1,00
1.05
1,10
175
1,21
1,27
1.33
1,40
1,47
1,54
1,63
1,69
178
1 + 8T
1,96
2.05
2*15
2,26
2,37
249
2,61
2,74
2.37
3.01
376
3,32
3,48
3,65
3,83
4,02
4,22
4,42
464
4,87
571
5,36
5.62
5,90
6,19
a4t
6.81
7,15
7,50
7,87
8,25
3,66
9,09
9,53
E96 (1%J
1.00
1,02
1.05
1.07
170
173
175
178
1,21
1,24
427
1,30
1,33
1,37
1.40
1,43
1,47
1.50
454
458
1.62
1,65
1.69
1,74
1,78
1,32
1,37
1,91
1,96
200
205
210
215
221
226
232
2.37
243
249
2,55
261
267
274
283
2,87
2,94
101
3.09
ne
224
132
3.40
148
157
165
3,74
3,83
3,92
402
212
4.22
4.32
4.42
453
464
475
A 87
499
571
5,23
136
5,49
5.62
5,76
5.90
6,04
679
6,34
149
665
6,81
6,98
775
7.32
7,50
7.66
7,87
aoe
425
MS
166
8.87
9.09
9 X 31
9,53
9,76
El92 (0,5%)
1,00
1,01
1,02
1 04
1,05
406
407
1.09
170
1,11
1.13
1,14
1,15
177
178
1,20
1.21
423
1.24
1.26
1,27
429
1.30
432
1,33
1,35
1,37
1,39
1.40
442
1,43
445
1.47
449
t,50
1.52
1,54
1,56
1,58
1.60
1.82
1,64
1,65
1.67
1.69
472
474
1.76
1,73
1,80
1.82
464
1.87
489
491
1.93
1.96
498
200
2 t 03
205
203
210
2.13
215
218
221
223
2,26
2,29
132
234
237
2.40
243
246
249
252
255
258
2.61
2,64
2.67
271
274
2.77
280
234
287
291
294
298
3,01
3,05
109
372
3.13
3.20
3,24
3,29
3.32
3.36
240
144
3,48
252
3,57
3,61
3,65
3,70
3,74
3.79
3,63
3,38
292
287
4,02
4,07
4.12
4,17
4,22
4,27
432
4,37
4.42
4,48
453
459
4.64
4,70
4,75
4.81
487
4.93
409
5.05
Ml
5.17
5,23
5,30
5.36
5,42
5,49
5,56
5,62
5,69
5,76
5,33
5,90
197
6,04
6,12
6,19
6,26
6.34
6,42
6,49
6.57
6.65
E 73
aei
6,90
6,98
7.06
7,15
7,23
7,32
7,41
7,50
7.59
7,63
7,71
7,37
7.96
8.06
ais
8,25
8,35
8,45
0.56
8,66
8,76
0,87
699
209
9,20
9,31
9,42
9,53
9,65
9,76
9.88
TABELUL
2 -
Codificarea iamaia a
fofcranfe lor (S TAS 9109- 7*1
Cod
H
M
K
J
G F
O
C
B
A
Toleranţi {%)
30
■ 20
10
i5
-2 -ti
-0,5 i 0,25
AII* valori
TABELUL
3 -
Codul
culorilor
pentru reit&toam {STAS 9IC974;
Coloarea
Prima cifră
A doua dlră
Factor de
multiplicare
Toleranţă
Argintiu
_
—
10
i 10%
Auriu
—
—
10
1.5%
Negru
—
0
1
*
Maro
1
1
10
î1%
Roşu
2
2
10
±a%
Pori oca Im
3
3
10
—
Galben
4
4
10*
—
Verde
5
5
10
—
Albastru
8
8
10
—
Violet
7
7
10
*—
Gri
3
8
lo¬
<—
Alb
9
9
to
Far a
culoare
—
—
—
t20%
_
ALMANAH „THHNIUM" 1989
5-1
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
4
in
ru
Rezistoare fahncote în RSP
DENUMIREA
Jî - MEI
f Tolerant â
Vo
Sertt
Fma*
>Wt
Tipuf
Puterea
la 70 4 C - w
I Fiab
Temp
T.
U n L
V
tor?
/
mm
rfsauO
mm
1
2
3
4
5
6
7
0
9
10
11
12
13
Fp7lSÎ0Qre pelitulore t>p 1, RCG
şt RMG
t V
2,5 5
10 20
E6 £12
£24 £48
03 - Rn'300
1 -Rn-tlK
3 - R n * TOK
*025
0,25
«2 10 6
-55 *125
250
ţ
7
25
1050
0.5
350 **
5W —
ţipi
13
4,1
ISL
1
22.5
6.4
1200
2
700
34
Rezi^toare peliculare bp 2, RCG
51 RMG
10 1
2 5
10 20
E6 £12
£24 E4B
3
2012
0.125
«1 10’ 6
-55 *125
125 “
BÎF
7
06 j
2,2
Renii oare cu peliculă metalică
RMP 3000
10 2
0,25 as
1 2
5
E24 Et8
E96 E192
3012
o.m
<1 C B
175
{___ 4ţ-—*
S
5
0,25' Kn v wr
3025
0.25
250 L
M P
LI
75 ,
1 * Rrr «)0K
3050
as
!*■ J
350 n
75
7,5
3100
1
500
12J
7.5
Renstoore pentru înalta tensiune
HVR 3050
1000 too
5 C
E12 E24
3
3050
0,5
«1 tr 6
-55 +125
4000 R
||B4
30
12,5
Reţele reiisttve Reţele de
atenuare
03 1
0,25 03
t 5
£24 £48
£95 £192 |
-
-
.j^ai25
0,25
-
-
sf
0 4 46
ÎS
0,5
ri f
Ren^toare bobinate cimentate
RBC 1000
ai ao39
5 10
E12 E24
-
«01
1
-1 ier 6
-40 *125
A
ie
5
1002
2
t=*PT
25
5
1003
1 î
-1
Zpf
2S5
75
ras
5
25l5
75
TD07
7
38
75
tC9
9
51
75
Rânitoare bobinate ;n corp
ceramic RBT 5000
1 0068
5 C
E12 E24
*
5010
«I
<1 IO -6
-40 *125
- â
drth 1J
525
10
5016
ÎS
EMM
76
10
Reztstoore bobcele 0 corp
ceromt RBA 3000
Q.' 0068
5 *)
E12 E24
-
3002
3020
2,4 6,8.10,
12,16, 20
.1 tr 6
-40 -200
- 5
ft
ri3“
§fc
21 24
32 39
51 57
78 82
6 9
9 9
9 9
9 9
Rezistoare babnate în corp
c^r-am^c RBA 3000-L
•itr 0
B enstoare bobinate in corp
■ e r amic RB? 3000-L
1 0,068
5 10
E12 £.24
*
3003
3
•1 T0" fl
-40 -125
- £
J4
25
10
3005
5
35
ÎQ
300?
7
40
K)
3010
V
52,5
t>
30*
16
10
Elemente ontiparazitp RB100EA
510 0013
5 V
t’7 E2i
*
txn
1
-
-40 -125
1_ , „6
T7
4
W02
2
_ t
T
20
, 5
1002
2
t
=0
22
5
1303
3
25
6
Reziitoare bobine te «n corp
cernmvc R8 420
L« H 0077)
5 K)
Fî? E 74
-
420
20
*
-40 *20C
- £
3=
44
18
Rp/istoare ne putere Bobinate
CiJTientcte RBP 60DC . RB& 6000
1 051 1
5 10
( Q E?<-
-
um
6250
10.16,20.25.50.75.
OO.m 200. 250
-
-40 *55
“TF
#
41
270
«3.5.
16
Renstoar*- ce putere bobnote
piczurtît** Bj- 6000. 30£ 6U00
l 02
5
L 1 * r ?4|
BOe
62S0
16.25.40,50.75
«30.200.250
-
-40 * 200
450 yr
2500 r-
45
265
T2
30
. M ai mult decît orice altă
componenta a unui lanţ elec-
troacustic HI-FI. difuzoarele sînt
în general alese „după ureche'.
Cauzele sînt multiple. Deşi o se¬
rie de firme producătoare pu¬
blică unele caracteristici, cum ar
fi răspunsul în frecvenţă, distor¬
siunea armonică, altele refuză
publicarea acestora, oferind ama¬
torilor doar dimensiunile, impe-
danţa nominala şi, eventual, ni¬
velul de putere recomandat
Chiar şi firmele care efectu¬
ează testele necesare se ba-
zeaza mal mult pe impresia de
ascultare decît pe măsurătorile
de laborator.
Compararea dituzoarelor re¬
prezintă o problemă dificilă de¬
oarece încercările tehnice pre¬
supun un mare număr de teste
de laborator, iar măsurătorile
universal acceptate nu sînt stan¬
dardizate
Dificultatea comparării difu-
zoarelor este generata şi de fap¬
tul că estimarea calităţilor este
profund afectata de condiţiile
ambianţei în care se face testa¬
rea produsului.
Difuzoarele au un oarecare
răspuns in frecvenţă intr-o ca¬
meră mobilată, un altul intr-o
cameră fără mobile,
Ce trebuie căutat intr-o sală
de demonstraţie de încercare a
difuzoarelor pe care doriţi sa le
cumpăraţi, sală care trebuie
amenajată în mod obligatoriu în
fiecare magazin care comercia¬
lizează acest tip de produs?
Decizia finală a cumpărătorului
nu trebuie luata decît după o serie
de audiţii cu diferite tipuri de in¬
cinte. Două tipuri de difuzoare pot
fi ascultate pentru a alege pe cel
mai bun, care va fi la rindul său
comparat cu un alt produs în con¬
diţii cit mai apropiate de amplasa¬
rea lor în apartamentul cum¬
părătorului. Astfel, pot fi ascultate
4—5 tipuri de boxe pe baza me¬
moriei auditive care la un individ
normal este foarte scurtă.
Un muzician antrenat poate
judeca sunetul şi calităţile lui în
raport cu altul ascultat la un in¬
terval de 5 minute, dar auditorul
mediu nu va fi în măsură să sesi¬
zeze diferenţele între sunetele
emise prin difuzor decît dacă
trece imediat la audierea ace¬
luiaşi fragment muzical Evi¬
dent, diferenţele mari se pot se¬
siza şt după un timp mai înde¬
lungat, dar daca vă interesează
cu adevărat o marcă bună de
CUM SE ALEGE
UN DIFUZOR
CĂLIN STĂNCULESCU
boxă, micile nuanţe îşi au impor¬
tanţa lor şi acestea nu pot fi ju¬
decate decît la o comparaţie
imediată. Amplificatorul utilizat
trebuie să fie de acelaşi tip cu
cel pe care îl aveţi, dar aceasta
nu este o condiţie primordiala
daca puterea amplificatorului
din magazin este egală cu aceea
a aparatului utilizat acasă.
Este evident faptul că, de
pildă, nu trebuie cumpărat un
sistem cu o putere de 100 W,
cînd amplificatorul nu are decît
20 W,
Poziţia celui ce alege o pere¬
che de boxe trebuie să fie rn
zona efectivă de ascultare ste¬
reo: boxele trebuie aşezate ia
aceeaşi înălţime, de preferinţă,
cu cea utilizată şi în apartamen¬
tul cumpărătorului Difuzoarele
au un sunet diferit după poziţia
în care sînt plasate De pildă, su¬
netele grave se aud mai bine
dacă boxa este aşezată jos decît
dacă ea ar fi plasata pe o etajeră
sau suspendată. Aşezarea în
unghi poate mări intensitatea
sunetelor grave. Acustica sălii în
care sînt prezentate difuzoarele
poate influenta sunetul aces¬
tora Mobilarea sălii de încer¬
care este tot atît de importanta
pentru acustică. Un sistem de
boxe ale căror sunete înalte se
aud normal poate emite sunete
stridente şi metalice într-o sala
cu reverberaţie. Pe de altă parte,
o aceeaşi încăpere poate ame¬
liora sunetele înalte aie unui sis¬
tem care nu le redă bine.
Soiuţia ideală constă în pro¬
barea unei perechi de boxe în
condiţii cît mai apropiate de cele
pe care le avem acasă
Pentru a realiza o comparaţie
bună între două sisteme A şi B
este preferabil de utilizat discuri
de cea mai bună calitate pe un
pick-up de cea mai bună cali¬
tate Daca doriţi să probaţi bo¬
xele cu un disc care îl aveţi
acasa, acesta trebuie să fie în
bună stare, să fie bogat în su¬
nete grave şi înalte. Discurile ce
conţin bucăţi muzicale execu¬
tate la orgă nu sînt o sursă ideaiâ
de semnal, aşa cum cred mulţi
Chiar dacă banda de frecvenţa a
orgii este destul de largă, sune-
Fig. 1. Graficul răspunsului în frecvenţă In raport cu nivelul de
Ieşire arată cum dispoziţia boxelor şi tipul de ambianţă Influen¬
ţează sunetele grave redate prin acelaşi sistem de boxe. Linia
continuă se referă ia redarea dinlr-o cameră anecoidi. Linia
punctată se referă la redarea cu un difuzor plasat pe centrul unul
zid al unei camere obişnuite, Iar punctul şl linia dispoziţia boxelor
în unghi intr-o sală de audiţie.
ALMANAH „TEHNtUM" 1989
iui prin natu/a sa formează şi
cade lent Un difuzor al cărui
răspuns la semnatele grave a
fost artificial exagerat prin teh¬
nic* de rezonanţa poate părea
excelent pentru reproducerea
orgii, dar nu va reda decit într-un
mod nesatisfăcăior timbrul unui
violoncel
Deosebit de dificilă este reda¬
rea sunetului de tobă cînd per-
cuţionistu! acţionează mături-
cile Conservarea clarităţii în
prezenţa cym balelor cere un
răspuns excelent ta sunetele as¬
cuţite
Un alt test bun pentru sune¬
tele înalte îl reprezintă sunetul
trompetei Cu surdină Structura
armonică a acestuia merge din¬
colo de limitele audibilitaţii. Su¬
netele clopoţeilor si triangului
care pot părea ascuţite sini în
realitate uşor de redat Chiar
dacă frecvenţa lor fundamen¬
tală este ridicată, ele n-au o
structură armonică energică şi
complicata.
Aminttţi-vâ ca linia melodica
obişnuită este bazata pe frec¬
venţele fundamentale ale note¬
lor şi nu se ridică pinâ la cele mai
înalte frecvenţe
Trebuie să fiţi atenţi la clarita¬
tea şi uşurinţa cu care puteti dis¬
tinge şi identifica instrumentele
în registrul superior. Acesia este
un indiciu de joasa distorsiune
in răspunsul la înalte frecvenţe.
Q altă importantă caracteristică
a prestaţiei sau a redării sunete¬
lor înalte de către un difuzor
este uniformitatea râspindirii
sunetului în încăpere în frec¬
venţele joase sunetul este ditu-
5H
zat uniform lin unde concen¬
trice) în spaţiul înconjurător,
frecvenţele înaite, dimpotrivă,
tind sa se concentreze într-un
cerc cu deschidere mică, deve¬
nind puternic „directive", Un di¬
fuzor care nu dispersează uni¬
form şi „înaltele'' poate fi bun
dacă punctul de ascultare este
situat pe axa lui, dar defectuos
în ceea ce priveşte „înaltele"
daca ascultătorul aste situat in
afara axei.
Situaţia poate fi si inversa di¬
fuzorul reda bine „înaltele" in
afara axei şi prost pe axă
Unii producători utilizează
cornete şr lentile acustice pen¬
tru a dispersa „înaltele ce! puţin
pe plan orizontal Slaba disper¬
sie a acestora produce nu numai
un răspuns neuniform in frec¬
venţă în raport cu poziţia audito¬
rului, dar deformează şi imagi¬
nea stereofonică pentru cei care
nu se aşaza echidistant faţa de
difuzoare Acest efect este dato¬
rat faptului că frecvenţele joase
ale unui instrument ajung la au¬
ditorul plasat prost mult defa¬
zate în raport cu înalta frec¬
venţă. Ascultătorul tinde sa situ¬
eze frecvenţele joase tnţr-un
punct dm spaţiu şi cele înalte in¬
tr-altul avind astfel o impresie
deformată asupra imaginii ste¬
reo
Pentru a controla direcţia tre¬
buie sa vă plasaţi mai intri alaiuri
de un difuzor care redă o bucata
bogată în sunete înalte. Obser¬
vaţi dacă nivelul acestora se di¬
minuează cînd vă îndepărtaţi de
axa difuzorului.
Succesiv, deplasaţi-vă în sala
de ascultare şi apreciaţi daca
imaginile stereo sînt clare şi dis¬
tincte. daca ele sînt staţionare
sau mobile. Muzica ne clasica
este optima pentru astfel de
teste. Muzica pop. In general
provine din mixajul unei benzi
principale cu 8 sau 16 piste so¬
nore. Rezultatul nu este poate
un adevăral „slereo", dar prin
acest proces se obţin imagini
stereo foarte clare şi precise. Un
ai treilea test pentru direcţie
este ascultarea răspunsului di-
fuzoarelor la „zgomotul alb"
care conţine componente din
toate frecvenţele. Utilizaţi un re¬
ceptor pe unde medii ca sursă
de program şj acordaţi-l între
două staţii. Zgomotul confuz
care se aude este asemanator
cu zgomotul alb AscuUîndu-l t
deplasaţi-va în jurul difuzorului,
fiind atenţi la schimbării© even¬
tuale ale caracteristicilor zgo¬
motului Astfel puteţi compara
două sisteme care reproduc
zgomotul alb fara a avea proble¬
mele ce se pun in cazul ascul¬
tării unor bucăţi muzicale dife¬
rite O data familiarizaţi cu
această tehnică, vă veţi putea da
seama de calitatea sunet ului şi
dacă răspunsul unui sistem este
plat sau prezintă „virfuri" Va
veţi putea da astfel seama daca
răspunsul este bun sau defec¬
tuos echilibrat
Sînt dificil de descris caracte¬
risticii© acestui zgomot £1 poate
ti comparat cu zgomotul vîntului
sau a! apei care curge, neavînd
caracteristici tonale distincte O
concentrare de energie tonala
într-o regiune oarecare a spec¬
trului sonor indica un vîrf al
răspunsului. Daca sunetul este
surd, răspunsul la frecvenţele
înalte este probabil insuficient
Studiind comportarea la frec¬
venţe joase, trebuie să fiţi atenţi
la regularitatea şi extensia
răspunsului la sunatele grave
Fragmentele de muzică bogate
In sunete grave produse de in¬
strumentele cu coarde ciupite
sînt excelente teste Pasaje cîn-
tafe la tobă sau pian sînt de ase¬
menea recomandate pentru în¬
cercarea sunetelor grave Cău¬
taţi un pasaj muzical unde linia
melodică este descendentă Veţi
putea stabili daca răspunsul
este plat sau există dublări Du¬
blarea (prin acest efect difuzo¬
rul reproduce armonicele mai
mult decîţ frecvenţa fundamen¬
tală) este cauzată de o distor¬
siune in joasă frecvenţă.
Fig 2 Sunetele grave se propagă in unde concentrice. Sune¬
tele înalte sînt foarte grupate (ele propagindu-se in fascicule).
Trebuie ales un sistem de boxe ce permite un unghi mare de dis¬
persie a sunetelor malte.
ALMANAH „TCHNIUM* 1989
Un bun difuzor trebuie sa aibă
un răspuns care scade regulat
(fără dublare} pină la maudibil.
Cu cit distorsiunea este mai
mare cu atit se va resimţi şi du¬
blarea (care nu este autenticul
sunet qravt Comparaţia cu un
alt difuzor arata deseori acest
fats sunet grav.
Nu sint multe reguli generate
de care trebuie să-ţi aminteşti
crnd se ascultă difuzoarele Sis¬
temul sonor trebuie ascultat la
nivelul preferat. Asiguraţi-vă de
calitatea lui eseu Iţind difuzoa¬
rele şi la un nivel mai puternic.
Trebuie sa fiţi atenţi ia eventua¬
lele vibraţii şi zgomote care pot
indica o construcţie slaba sau
un defect particular al sistemu¬
lui. Ascultind la un nivel sonor
mai înalt, vă puteţi face o idee
despre posibilităţile ascunse ale
difuzoarelor, de extensia dina¬
micii (posibilitatea de a suporta
schimbări puternice şi neprevă¬
zute in volumul sonor}. Corn pa-
rînd două boxe trebuie sa fiţi si¬
guri că au aceeaşi putere O ul¬
timă precauţie este aceea de a
nu asculta mult timp un acelaşi
difuzor sau sistem După o ju¬
mătate de oră de audiţie sensibi¬
litatea se micşorează Trebuie
realizate şedinţe scurte de as¬
cultare şi, dacă este necesar, re¬
veniţi in altă zi Răbdarea vân¬
zătorului joacă un rol important
şi prin aceasta se distinge un au¬
tentic magazin specializat!
Fig. 3. Lan) de ascultare tipic pentru încercarea a două sisteme de difuzoare. In exemplul de sus
este indicată efectuarea comutării pentru două slseme diferite de boxe. Dacă randamentul acestora
este diferit, nivelul sonor se va schimba, trecfndu-se de la o pereche la alta, aceasta Influenţind opţiu¬
nea. (Sistemul cu randament mai bun va fl avantajat.} Trebuie acţionate simultan comutatorul şl volu¬
mul amplificatorului, pentru restabilirea echilibrului sonor, Irecind de la A la B.
fn al doilea exemplu, prlntr-un comutator la ieşirea plck-up-utul şl cu două amplificatoare Iden¬
tice, dacă volumul este perfect reglat, astfel ca volumul sonor să nu fie schimbat, problema este rezol¬
vată şl audiţia nu este viciată.
nrcr
ALMANAH n TEHNlUM“ 1969
• miniventilator
Mmiventrfatorul MV 5,1,2, este desîmat
răcirii echipamentelor de calcul şi altor
echipamente electronice din cele mai di¬
verse domenii. MV 5.1,2, funcţionează în
orice poziţie: temperatura ambiantă la
funcţionare este de 0 -h -60 C; umiditatea
relativă a mediului ambiant este de maxi¬
mum 90% la 20 C; tensiunea nominală UN =
= 220 + 10% V/-15%; frecvenţa fn = 50 Hz
turaţia nominală Nn = 2 700 ± 5% rot/min
(suflînd în gol}*
Principala unitate producătoare a ec/i/pamenfe/or de telecomunicaţii cu
fir din România - „ELECTROMAGNETICA" * a obţinut în ultimii ani rezultate
de seamă ce se regăsesc în dotarea economiei naţionale cu produse a/e indus¬
triei electrotehnice şi electronice, din care vă prezentăm:
• RESOLVERE
DECAPOLARE RD-0
Şl BIPOLARE
Resolverele decapolare RD-0 şi bipolare
sînt convertoare electromecanice de pozi¬
ţie de tip semiabsolut. capabile să trans¬
forme o informaţie de tip deplasare unghiu¬
lară a propriului rotor într-un semnal de tip
tensiune electrică pentru codificarea po¬
ziţiei rotorului. Modul lor de lucru este sin*
croresolver receptor, ceea ce permite cu¬
plarea directă la lanţul cinematic al
maşinilor-unelte cu comenzi numerice cu
şurub conductor,
Resolverul RD-0 este utilizat la maşini-u-
nelte echipate cu comenzi numerice, roboţi
industriali şi servosisteme
Caracteristici tehnice:
— tensiunea de alimentare: 2 -r IOV;
— gama de frecvenţă: 2 - 3 - 10 kHz,
Amplitudinea erorii de bază:
— clasa A: max. 1 (2,16 min. arc);
RESOtVER DECAPOIÂR RD-0
— clasa B: max. 2 (4,32 min. arc);
— clasa C: max. 3 (6,46 min. arc};
— clasa D: max. 6 ^m (12,96 min. arc).
• REDRESOR REMA 1207 — 12 V/7 A
Acest tip de redresor este destinat încărcării bateriilor de acumulatoare din dotarea au¬
tovehiculelor cu o capacitate de pîna la 70 Ah şi tensiunea nominală de 12 V. Redresorul
poate fi folosit şi la baterii de capacităţi mai mari, timpul de încărcare mârindu-se corespun¬
zător
REMA 1207-12 V/7 A este construit pentru alimentare de la reţeaua de curent alternativ
monofazat de 220 V/50 Hz.
Schema electrică a redresorului este alcătuită din transformator de reţea, punte redre-
soare monofazată şi element regulator serie. Schema redresorului asigură încărcarea bate¬
riei cu curent prestabilit. Prin intermediul unui cititor de curent se comandă elementul regu¬
lator serie astfel inert tensiunea de ieşire a redresorului să fie automat reglată la o valoare ne¬
cesară care să asigure curentul prestabilit,
in momentul încărcării bateriei, curentul (citit de un instrument) tinde către minim, iar
tensiunea tinde să crească, cel mult pînă la tensiunea redresată în gol, valoarea ei fiind
reglata in fabrică la cca 2.45,,.2 T 65 V/element (14.7... 15,9 V).
Schema redresorului asigură încărcarea unei baterii, oricît de descărcată ar fi. precum ş
evitarea supraîncărcării acesteia, datorită tocmai încărcării la un curent prestabilit, astgurînti
şi o protecţie de suoracurent si scurtcircuit
Pentru informaţii suplimentare vă rugam să
LECTfiOMAGNETlCA*. Calea Rahove* nr
cod 76402, Bucuroşi
• RESOLVERUL
BIPOLAR TALIA 21
RB/S
Este un traductor de poziţie de tip sincro-
resoîver receptor folosit în servoacţionâri
Amplitudinea erorii de bază:
— clasa A: max. 7 min arc:
— clasa B: max. 10 min. arc;
— clasa C: max, 14 min. arc;
ALMANAH „TEHNIUM" IMS
e
^#istemul descris este com¬
pus din patru module: preampli-
ficatoful pentru doză magne¬
tică, preamplificatorul corector
de ton, etajul final şi stabilizato¬
rul parametric.
Schemele electronice se re¬
feră ta un singur canal, pentru
fiecare însă fiind proiectat cir¬
cuitul imprimat in varianta
stereo
Ansamblul este conceput
pentru interconectarea optimă a
modulelor şi pentru obţinerea
unui randament maxim.
Date tehnice: — impedanţa
de sarcină 4—8 O; — puterea
Student FLORENTIN LUCACt
nat de lungimi cit mai scurte
Sistemul trebuie amplasat chiar
lingă intrarea de pick-up mag¬
netic şi eventual ecranai cu
tablă de 0,5 mm.
Caracteristici: sensibilitatea
2 mV, abateri foarte mici de la
A M standard. Oe la ieşirea PAI
se poate scoate ieşire pentru în¬
registrare pe magnetofon (cu
reglaj de nivel manual sau auto¬
mat al înregistrării).
Preampl ifica torul — corector
de ton, prezentat în figura 2a,
este realizat cu două tranzis-
toare de tip BCY59VIIP, speciali¬
zate în etajele de intrare de au-
2x35 W; — distorsiuni sub 0,5%;
— caracteristica de frecvenţa
20—20 000 Hz; — raport sem-
nal/zgomol minimum 70 dB
Preampllflcatorul pentru doză
magnetica, prezentat în figura
ia este realizai cu două tranzis-
toare de zgomot redus BC413 şi
prevăzut cu reacţii negative,
dintre care una selectiva {cva-
dn potul R3, C3, FU. C4), ce de¬
termină caracteristica A (iu) co¬
respunzătoare normei RIAA
Alimentarea se face la 20 V de la
stabilizatorul parametric din fi¬
gura 4a Circuitul imprimat pen¬
tru acest modul şl amplasarea
componentelor sini date, la
scara 11, în figura 1b
Ca detalii constructive C2,
C5 sîm electrolitice cu tantal,
G3, C4 sînt de tip stiroflex, toate
rezistenţele de tip RPM 0,25 W
sau 0,5 W Nu necesită reglaje
Conexiunile între acest modul şi
mufe se execută cu cablu ecra-
ETp
diofrecventa, prezent ind carac¬
teristici superioare
Datorită eficienţei foarte rtdi-
cate a corectorului Baxendall.
preamplificatorui nu este pre¬
văzut cu reglaj fiziologic acesta
nefimd necesar în cazul de faţa,
nici chiar ta niveluri foarte mici,
Astfel, din P2 se reglează
semnalele de frecvenţă joasă,
iar din P3 cefe de frecvenţă
înaltă.
Alimentarea se face la 24 V de
ALMANAH „TEHNIUM" 1969
*
ii
la stabilizatorul parametric.
Circuitul imprimat pentru
acest modul şi amplasarea com¬
ponentelor sînt date, la scara
i t. In figura 2b.
Detalii constructive: C7. C8,
G9. Cil sînt electrolitice de 4,7
mF/ 25 V fabricate de iPRS cu co¬
dul £G63î5, CI3, Cî4 sînt mylar
IPEE. Ct5, Ct6, C17. Cl8 sîiro-
fiex.
Toate rezistenţele sînt RPM,
montajul funcţionează insă
foarte bine şi cu rezistenţe peti-
cuia-carbon Nu necesita re¬
glaje
Caracteristici sensibilitatea
aproximativ 200 mV, ieşirea per¬
fect adaptata etajului final, re¬
glaje ton foarte eficiente
Reţeaua de corecţie a fost
proiectata pe acelaşi cablaj cu
preampfificatorul. fiind prevă¬
zute gduri de acces pentru co¬
nexiunile cu potenţiometre
Intrarea PAi poate primi sem¬
nal şi direct de la picfc-up cera¬
mic. tuner sau magnetofon.
Etajul final, prezentat in figura
3A, este realizat cu următoarele
componente active etaj pilot
2xBCY59VIIP. tranzistoare com¬
plementare B0139 şi BD140,
tranzistoare finale 2x2N30$5H
şi tranzistorul BD139. montai pe
acelaşi radiator cu tranzistoa-
rele finale. cu rolgi de compen¬
sare termică a montajului
Alimentarea se face direct de
ia redresor (punte * filtraj cel
puţin 4 700 cu 35 V.
Circuitul imprimat pentru mo¬
dulul final şi amplasarea com¬
ponentelor sînt date la scara
1:1. in figura 38 Acesta este
prevăzut cu gâun pentru conec¬
tarea celor trei tranzistoare de
pe radiator
Detalii constructive: rezisten¬
ţele R25 h R26 sînt la 1 W, RPM
sau peliculâ-carbon. C21 este
selecţionat în privinţa curentului
de fuga. care trebuie sa fie
foarte mic; Rx este ales astfel în-
cît în eroitoruf tranzistorului
BD140 să avem potenţialul de
aproximativ 17 5 V faţă de masa
in condiţiile alimentăm ia 35 V.
Daca redresorul furnizează o
alta tensiune (apropiată însă de
35 V), măsurată Un valoarea Rx
se stabileşte experimental astfel
inert în punctul menţionat sa
avem potenţialul Ur/ 2 faţă de
masa. măsură! cu un voltmetru
cu rezistenţa internă de cel
puţin 20 fcn/V. C22 este opţio¬
nal C20 este montai in exterio¬
rul montajului, atenţie deci la
+20Vcc
î
SCARA 1:1
FIG.1 b
ALMANAH „TEHNIUM” 1989
+ 24 Vcc
SCARA 1:1 4
FIG.2b + 24 Vcc
scurtcircuit la ieşire Din semire-
giabilui SI se reglează curentul
prin tranz ist oarele finale 2N305&
avînd intra/ea Al in scurtcircuit la
masă. Acest curent trebuie sâ fie
de oca 80 mA.
Intrarea Al se leaga ia ieşirea
Ai a preamplificatorului (deci
cursorul potenţiometrului PI)
Fiind prevăzut radiator unic
pentru trei tranzistoare electrice
t>u
separate, acestea se montează
prin intermediul unei 'oîii de
mică şi pasta siliconică, folosind
şuruburi metalice cu şaibe cera¬
mice
Stabilizatorul parametric, pre¬
zentat In figura 4a (cablajul 4b)
furnizează cele doua tensiuni
pentru modulele preamplifica-
toare ş; o tensiune pentru un
LED de control. Alimentarea se
face de ia redresor ţtrato. punte
şi condensator filtraj), Reco¬
mand transformatorul de reţea
Belcanto. puntea 3PM05 şi
2x4 700 mF/ 50 V
Am optat pentru aranjarea
modulara a întregului sistem,
aceasta sporind înţelegerea lo¬
gica a funcţiilor fiecăruia, cit şi
fiabilitatea ansamblului.
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
+35 Vcc
de la redresor +
FIGAb
■» LED
+ 24\A:c
+ 20 Vcc
X
SCARA 1:1
G-1
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
hi-fi
PTK 3R
+ \/rr
-DIF1-
SCARA 1:1
+35Vcc DIF 2
ALMANAH „TEHNIUM" 19S9
DEFAZOR REGLABIL
Ing. VASILE CIOBANIŢA
Circuitul prezentat în figura 1
constituie un filtru lrece-tot f ce
permite opunerea unor întîrzier»
reglabile ale fazei semnalelor
aplicate la intrare. Circuitul asi¬
gura amplitudinea constantă a
semnalelor de ieşire si funcţio¬
nează pînâ la frecvpnîp de 100
kHz, Distorsiunile introduse
{măsurate ptfin + j- it**ire
egal cu 1 V) nu depăşesc 0,1%
Semnalele din colectorul şi
emitorul tranzistorului T, sînt
defazate cu cca 1B0 şi, prin in¬
termediul repetoarelor realizate
cu tranzistoareîe T a şi T 3f se
aplica la grupul R—C Modifî-
eînd valorile componentelor din
acest grup R—C, se obţine, de
fapt, defazarea dorita
Tranzistoareîe T, şi T s for¬
mează un etaj separator cu impe-
danţa de intrare ridicată. Dacă
rezistenţa R este realizata sub
forma unui potenţiometru liniar
de 10 kfl h pentru diferite capa-
citaţi se obţin defazaje reglabile
între 0 şi 180 Curbele de vă-
2
naţie pentru trei poziţii ale polen-
ţiometrului se arată în figura 2
Caracteristici de frecventa
căzătoare se obţin prin inversa¬
rea elementelor din grupul
R—C.
Trebuie reţinut ca pentru un
delazai dat circuitul are totuşi o
bandă de frecvenţă relativ în¬
gusta.
Gd
ALMANAH „TEHNIUM" 1909
PREAMPLIFICA TOR
PENTRU DOZĂ «t«
_|
fjlOOKx». Qx
K30jjF/35V
-o*18 ^-24
3.3Ka
100 Kfe—,
v 22uF/25V
-jj |—oleşire
ELECTRO¬
MAGNETICĂ
Ing. C* VASILE
R4
1270-0-
Preampiificatorul este realizat
după o schemă clasică şi folo¬
seşte tranzistoare cu zgomot re¬
dus de tip BC109B sau BC109C,
cuplate galvanic.
Primul tranzistor (T,) are cu¬
rentul de colector egal cu cca
100 mA, polarizarea bazei asigu-
rîndu-se prin rezistenţa de reac¬
ţie R„ Pentru componenta con¬
tinua tranzistorul T 2 lucrează ca
repetor pe emitor, astfel încît
variaţiile de tensiune din colec¬
torul tranzistorului T, se re¬
găsesc în emitorul iui T z , Se
Obţine o buna stabilizare a
punctelor de funcţionare la va¬
riaţiile temperaturii şi tensiunii
de alimentare, Curentul de co¬
lector al tranzistorului 1% este
egai cu cca 3 mA Prin elemen¬
tele R z . Rji Cr, C 2 şi C 3 cuprinse
în a doua buclă de reacţie se asi¬
gura caracteristica de frecvenţă
corespunzătoare normei RIAA.
Etajul se alimentează cu ten¬
siuni cuprinse între 18 şi 24 V;
prezintă o amplificare de cca 35
dB şi asigură la ieşire un nivel de
cca 200 mV. Distorsiunile neli¬
niare măsurate la 10 kHz, pentru
un semnal de ieşire de 1 V, nu
depăşesc 0.025%.
R2 150Ka R3 IOKa
S H
ALMANAH „TEHNIUM' 1989
Corectoarele de ton sînt cir¬
cuite active (reacţie negativă se¬
lectivă) sau pasive (divizoare
dependente de frecventă), inse¬
rate înţr-un sistem de redare a
sunetului, în scopul realizării
unei caracteristici de frecvenţe
globale adaptata la exigentele
ascultătorului.
Corectoarele de ton pot co¬
recta caracteristica de frecvenţa
a amplificatoarelor sau a traduc-
CORECTOR
de TON
CÂTĂLfN LAZĂROIU
dB
î
toarelor; într-o oarecare mă¬
sură, ele permit şi o adaptare ta
caracteristicile acustice ale spa¬
ţiului în care se face audiţia. De
asemenea, corectoarele de ton
fac posibila modificarea carac¬
teristicii de frecvenţă după unele
criterii subiective; este ştiut că
unii preferă .joasele' 4 , iar alţii
„înaltele 11 .
Cel mai cunoscut corector de
ton, care permite reglarea sepa¬
rată a nivelului la frecvenţe
joase şi înalte, este circuitul pa¬
siv din figura ia a cărui caracte¬
ristică de transfer este indicată
în figura 1b. (Menţionăm că în
toate graficele din acest articol
este reprezentată caracteristica
de transfer corespunzătoare po¬
ziţiei de maximă accentuare.)
Componentele -acestei scheme
au următoarele valori orienta¬
tive: PI, P2 = 50 kn > 100 kn log
R1 — 10 kfl; R2 = 1 kll; R3 =
= 3.3 KH; CI = 22 nF; C2 = 220 nF;
03 = 2.2 nF; C4 22 nF; Co >
> 470 nF.
R3 asigură separarea, celor
două secţiuni ale corectorului,
cea de joase (Rl, PI, R2. CI. C2)
şi cea de înalte (C3. P2, C4); va¬
loarea ei poate fi modificată în
aşa fel Incit din răspunsul com¬
binat al celor două secţiuni sâ se
obţină un transfer convenabil
Co este inclus in schemă pentru
a bloca o eventuala compo¬
nentă de curent continuu şi a
evita astfel zgomotele care ar
apărea fa acţionarea cursoare-
- * 1 — ■ * 1 * ■
i 1 * 40 2*
lor celor două potenţiometre,
datorită încărcării condensa¬
toarelor.
în funcţie de valorile compo¬
nentelor utilizate în acest corec¬
tor accentuarea frecvenţelor si¬
tuate la limitele domeniului de
20—20 000 Hz poate atinge 15 -f-
-r 20 dB, uneori cu tendinţă de
creştere în afara acestui dome¬
niu. Fără a intra in amănunte,
precizăm că accentuarea exce¬
sivă a frecvenţelor sub 40 Hz şi
peste 15 kHz nu numai că este
inutilă, dar poate crea unele si¬
tuaţii de instabilitate {riscul de
apariţie a oscilaţiilor infra şl uh
/'/jfrar* R6 C€
ALMANAH „TEHNMJM" 1909
trasonore) şi de înrăutăţire a pa¬
rametrilor (micşorarea raportu¬
lui semnal/zgomot. creşterea
distorsiunilor armonice)
în cele ce urmează prezentăm
unele modificări care pot fi
aduse la un corector de ton pa-
Siv, existent într-un amplificator
Schema completa este indicată
în figura 2. Faţă de schema din
figura la. varianta propusă se
realizează prin adaugarea a
doua condensatoare, trei rezis¬
tenţe şi cinci comutatoare cu
două poziţii. în varianta stereo,
numărul componentelor se du¬
blează; comutatoarele folosite
vor avea 2x2 poziţii, de tip pusft-
buton cu reţineri sau glisante
în situaţia in care comutatoa¬
rele A, 0, C. D şi E se află în po¬
ziţia indicata in figura 2. corec¬
torul are configuraţia standard,
cu răspunsul în frecvenţă pre¬
zentat in figura 1b.
La stabilirea valorilor compo¬
nentelor introduse suplimentar,
cu menţiunea ca ele nu sînt cri¬
tice. se vor folosi relaţiile de mai
jos: 05 2C2: R4 1 500/C 2 ;
R5 = 3R3; R6 15/C3; C6 C^2
In aceste relaţii, valorile con¬
densatoarelor şi rezistenţelor
sînt exprimate in nF şi. respec¬
tiv, in kiL iar valorile componen¬
telor CI, 02, C3. 04. Rl, R2. R3,
PI şi P2 sini cele indicate In fi¬
gura ia
Avînd în vedere relaţiile de mai
sus şi valorile standardizate ale
componentelor pasive, rezultă
următoarele valori C5 - 470 nF;
R4 = 6,8 kil; R5 10 kil; R6 6.8
kil; C6 = -1 nF (Daca apar ten¬
dinţe de instabilitate, se inseriaza
cu cele doua extremităţi ale po-
tenţiometrului P2 cîte o rezis¬
tenţă de 270 470 U.)
Vom face in continuare cîteva
precizări referitoare la folosirea
acestei variante de corector, in-
dieînd. în figurile 3 5, caracte¬
risticile de transfer ale circuitu¬
lui. corespunzătoare diferitelor
poziţii ale comutatoarei or şl
pentru poziţia de maxima ac¬
centuare a celor două potenţio¬
metre (Caracteristica de trans¬
fer a corectorului pe poziţia de
atenuare a frecvenţelor joase şi
înalte nu a fost indicată in gra¬
fice, deoarece ea nu diferă de
aceea a corectorului standard,
iar folosirea în această poziţie se
face foarte rar)
Introducerea in circuit a con¬
densatorului C5, prin interme¬
diul comutatorului A. are drept
*
fc> t>
urmare deplasarea spre frec¬
venţe joase a punctului de le
care începe accentuarea cu
aproximativ o octavă. Un efect
similar îl are introducerea con¬
densatorului C6 în circuit, prin
intermediul comutatorului E.
care deplasează spre frecvenţe
înalte punctul de la care începe
accentuarea cu aproximaiiv o
octavă Caracteristica de trans¬
fer a corectorului cu comutatoa¬
rele A şi E acţionate este indi¬
cată în figura 3 prin linia plină, în
comparaţie cu caracteristica
iniţiala, reprezentată prin lima
punctata
Folosirea corectorului in a-
ceasta poziţie este indicată în
cazurile în care elementele com¬
ponente ale sistemului audio
sînt de calitate; în această si¬
tuaţie esle necesară numai o
uşoară accentuare a frecvenţe¬
lor joase şi înalte
$un tarea condensatorului C2
eu rezistenţa R4, introdusă în
circuit prin intermediul comuta¬
torului B, are drept rezultat limi¬
tarea accentuam excesive a
frecvenţelor foarte joase: în mod
similar acţionează la frecvenţele
înalte rezistenţa R6, introdusa în
arcuit prin intermediul comuta¬
torului D. în acest fel, sub 100 Hz
şi peste 10 kHz. se formează
două paliere (linia plină) faţă de
fronturile abrupte iniţiale (linia
punctată) din fiaura 4
Se vede ciar din această fi¬
gură şi trebuie subliniat că nu
este vorba de o înlăturare a frec¬
ventelor sub 100 Hz şi peste 10
kHz, ci numai o limitare a aces¬
tora, Folosirea corectorului în
aceasta poziţie are drept rezul¬
tat îmbunătăţirea raportului sem¬
nal/zg om ol prin reducerea par¬
ţială a zgomotelor de frecvenţa
joasă (rumble), provenite de la
mecanismele unor pick-up-uri
ieftine şi a zgomotelor de frec¬
ventă înalta (nşîit), provenite de
la unele discuri şi benzi de tip
vechi,
De asemenea. în cazul redării
unor înregistrări care favori¬
zează apariţia oscilaţiilor de
frecvenţa foarte joasa a mem¬
branei difuzoarelor, limitarea
accentuării acestor frecvenţe
duce la evitarea distorsiunilor
de intermodulaţie. Limitarea ac¬
centuării excesive a frecvenţe¬
lor joase şi înalte diminuează
riscul apariţiei oscilaţiilor intra
şi ultrasonore în amplificatoare
şi a reacţiei acustice (microfo-
nie) intre difuzoare şi micro¬
foane sau pick-up-ufi
Caracteristica de transfer a
corectorului de ton din figura 1
pune In evidenţa (aptul ca ac¬
centuarea frecvenţelor joase şi
înalte începe de la aproximativ o
octavă în sus şi în jos faţa de
frecvenţa de 1 kHz, la care ate¬
nuarea este maxima Aceasta si¬
tuaţie nu corespunde cu o re¬
dare adecvata a spectrului sem¬
nalelor vorbirii, din punct de ve¬
dere al inteligibilităţii Se ştie că
pentru îmbunătăţirea inteligibi-
litaţn vorbirii, redata prin sis¬
teme de amplificare, se folosesc
circuite de prezentă, care ere-
<4B
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
ea zâ impresia de percepere a
sunetelor Intr-un plan sonor
apropiat. De obicei, circuitele de
prezenţa sini filtre selective cu
frecvenţa de rezonanţă în dome¬
niul 2 4 kHz, realizînd o accen¬
tuare a acestor frecvenţe de
12 dB.
Varianta de corector prezen¬
tata poate oferi o caracteristică
de transfer adecvată redării
semnalelor vorbirii, prin intro¬
ducerea în circuit a rezistenţei
R5, folosind comutatorul (X In
această situaţie, zona de ma¬
ximă atenuare se deplasează la
aproximativ 500 Hz; faţă de
această frecvenţă, zona cu-
dB
plus. prezmta si o impedanţa ri¬
dicata de intrare, pentru a nu
afecta parametrii etajelor sau
traductoarelor la care se cu*
pleazâ corectorul.
Componentele folosite in sche¬
ma din figura 6 au următoarele
valori: CI, C3. C5 2.2 ^F/15 V;
G2 = 25 jjF/15 V; C4 - 47 M F/
6.3 V; 06 = 47 m F/ 25 V, Rl, R2 =
= 390 4- 470 kll; R3, R4 10 kll;
R5 = 1 kll; R6 3.9 kll: R7- 120
kll. R8, R9= 33 kll; R10 = 270 H;
R11 - 2,2 kll; TI* T2 = BC107.
RClOa BC171 şa.
Cele două etaje, repetorul pe
emitor şi amplificatorul de ten¬
siune în montaj bootstrap, sînt
se află fundamentala celor mai
mulţi vorbitori este accentuată
cu cca 5 -r 6 dB, iar zona cu¬
prinsă între 3^4 kHz este ac¬
centuată cu cca 10-12 dB, Ca¬
racteristica de transfer a corec¬
torului în această poziţie este in¬
dicată în figura 5 (cu linie plină)
şi oferă vocii căldură şi pene¬
trantă-
Această corecţie este întîlnifâ
uneori sub denumirea FOR-
MANT, deoarece ea accentu¬
ează formantn de ordin superior,
care măresc inteligibilitatea vor-
birii.
în cazul în care corectorul de
ton se va realiza ca unitate inde¬
pendentă, reamintim următoa¬
rele:
— atacul corectorului trebuie
sa se facă pe o im pedantă relativ
mică fcîţiva kll);
— sarcma corectorului tre¬
buie să aibă o valoare relativ
mare (zeci de kll);
— este necesara compensa¬
rea atenuării introduse de co¬
rectorul de ton, care in general
este agată cu raportul R1/R2.
Pentru valorile indicate mai sus.
acest raport este egal cu 10,
ceea ce corespunde la o atenu¬
are de 20 dB
Schema din figura 6 răspunde
condiţiilor formulate mai sus, în
deme HI-FI, cunoscută sub nu¬
mele de DEFEAT sau CANCEL
Eficienţa acestei funcţii constă,
de fapt, în posibilitatea de com¬
parare rapidă (prin comutare) a
sunetului „înainte" şi „după" co¬
recţie, evidenţiind pregnant mo¬
dificările introduse de corector
şi, în ultimă instanţă, utilitatea
acestuia
Varianta de corector propusa
măreşte versatilitatea corecto¬
rului standard prin combinaţiile
multiple ce se pot obţine din
cele cinci comutatoare, corefate
cu diferite poziţii ale celor doua
potenţiometre.
Eficienţa acestui corector poa¬
te fi pusă în evidenţă fie prin vi*
zualizare pe un vobuloscop de
joasă frecvenţa (20—20 000 Hz},
fie prin măsurători obişnuite, fo¬
losind un generator de semnale
sinusoidale şt un miiîvoltmetru,
sau prin ascultare. In acest din
urmă caz, este necesar să se asi¬
gure un nivel de intensitate so¬
noră 5: 90 dB (Acest nivel este
practic obţinui pentru o putere
electrică de 1 W pe difuzoare de
randament mare, sau de 5 W pe
difuzoare cu randament scăzut,
plasate la 1 m de ascultător.)
Prin asigurarea acestui nivel
R11
realizate după scheme clasice,
între aceste două etaje este in¬
tercalat corectorul de ton. Co¬
mutatorul 31 şi divizorul rezistiv,
format din R4 şi R5. permit elimi¬
narea corectorului de ton, pen¬
tru a asculta sunetul direct, fără
corecţii. Deşi nu este absolut
necesară, această funcţie există
în multe amplificatoare mo¬
de intensitate sonoră, se poate
conta pe „liniarizarea" caracte¬
risticii de răspuns a aparatului
auditiv uman. în caz contrar,
adică la niveluri mici, conform
curbelor Fletcher-Munson, sînt
dezavantajate puternic tocmai
frecvenţele joase şi înalte, unde
acţionează corectorul de ton.
SF
ALMANAH „TEHNIUM" 1909
Sînt bine cunoscute efectele
de reverberaţie şi ecou. în pre¬
zent cunoscindu-se mai multe
principii de realizare a acestora
ecou electronic cu memorii,
banda magnetică etc Montajul
propus Moşeşte principiul ben¬
zii magnetice, care constă în în¬
registrarea semnalului pe banda
şi culegerea lui cu un cap supli¬
mentar după un timp „r variabil
funcţie de viteza de deplasare a
benzii şi distanţa de montare a
capului suplimentar
Personal am folosit un mag¬
netofon MAIAK 205, dar se
poate utiliza orice tip. condiţia
fiind sa funcţioneze în regim de
înregistrare
Capul de citire suplimentar se
momeaza în locui sesizorului de
cap de bandă, care se îndepăr¬
tează.
Capul se lipeşte cu cositor pe
o tîşie de tabla, prinsa cu şurub
pe placa magnetofonului, în una
din găurtle existente.
Prima operaţie constă in sta¬
bilirea înălţimii capului şi a po¬
ziţiei faţa de banda
Pentru aceasta se desfac pro¬
vizoriu legaturile de fa o pista a
vechiului cap şi se leaga la noul
cap Programul de pe banda în¬
registrata bme trebuie să se
audă tara nici o diferenţă pe am¬
bele capete După aceea se
trece la realizarea preamplifica-
torului din figura 1. Ieşirea
preamplificatorului se cupfeaza
prirUr-un condensator de 470 nF
la intrarea de microfon a magne¬
tofonului corespunzătoare pis*
tei folosite
Potenţiometml de reglare a
lungimii ecoului se montează în
locul mufei RE MOŢE CON¬
TROL.
Am folosit pista 2-3 cu regla¬
rea nivelului de ecou din poten¬
ţi ©metrul de reglare a nivelului
înregistrării
PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE
$1 REGLAJE
Se cuplează noul cap la intra¬
rea preamplificatorului şi se
pune magnetofonul pe înregis¬
trare cu butonul stop acţionat.
Se reglează R t pentru amplifi¬
care maximă, fără distorsiuni, la
atingerea capului cu o şurubel¬
niţă metalică.
In continuare se înregistrează
cu ajutorul unui microfon un
semnal pe banda. Acesta tre¬
buie sa fie auzit în difuzoare re¬
verberat
Prea mplif leat or ul se alimen*
teaza chiar din magnetofon
printr-o rezistenţa de 3.3 kll şi
un condensator de 100 pE /16 V
ALMANAH „TEHNIUM 1 1089
MODULATOR
PENTRU LUMINI
DINAMICE
Montajul prezentat mai jos con¬
ţine un modulator cu patru ca¬
nale, dintre care unul invers. Pri¬
mele trei canale sînl identice cu
canalele unui modulator clasic,
Primul se aprinde la notele
grave, al doilea la medii, al trei¬
lea la Înalte,
Canalul negativ se stinge pe
măsura aprinderii celorlalte în
acest caz, variaţiile de culoare
(în cazul utilizării becurilor colo¬
rate) sînt mai marcate. Demara¬
tul jocului de lumini este asigu¬
rat de un transformator clasic de
ieşire al cărui primar are 5 il şl
secundarul 5 000 U. Reglajul
sensibilităţii este făcut de un po-
tenţiometru liniar bobinai Ea
1 (MX) U. plasat la secundarul
transformatorului. Fiecare canal
(în afara celui negativ, acţionai
automat) are un reglaj indepen¬
dent.
CANALUL DE JOASĂ
FRECVENŢA
Reglajul sensibilităţii este asi¬
gurat de un potenţiometru liniar
de 1 000 H. ale cărui borne sînt
racordate la potenţiometrul de
volum general şi la masa Curso¬
rul potenţiometruiui este apoi
legat la un circuit RC trece-jos,
compus dintr-o rezistenţă de
100 n/0,5 W şi un condensator
2.2 *iW400 V. Semnalul din acest
circuit este aplicat unui triac de
400 v/e A
CA NA L UL DE MEDIE
FRECVENŢA
Şi acest canal are un reglaj de
sensibilitate cu potenţiometru
liniar de 1 000 n racordat la
masă şi la potenţiometru! de vo¬
lum general. Cursorul potenţio-
metrului este conectat la un cir¬
cuit RC de tip ţrece-bandâ com¬
pus dintr-o rezistenţă de 120
Il/Q>5 W şi un condensator de
0.1 mF/ 400 V. Semnalul din cir¬
cuit este aplicat, ca şi preceden¬
tul. la un triac de 400 V/6 A Pu¬
terea disponibilă la ieşire a
acestui canal este de 1 100 W
CĂLIN STĂNCULESCU
CANALUL DE ÎNALTA
FRECVENŢA
Acest canal are reglaj de sen¬
sibilitate asigurat de un poten¬
ţiometru liniar de 1 000 fi Curso¬
rul este conectat la un filtru
RC trece-sus compus dintr-o re¬
zistenţă de 1 500 ii şi un con¬
densator de 1 m F/400 V. Semna¬
lul ieşit este aplicat la un triac de
400 V/16 A
Şi atei puterea de ieşire echi¬
valează cu 1 100 W
CANALUL NEGATIV
Are o temporizare de 0,1 s Mo¬
dulul negativ este conectat intre
punctele a, şi a 2 ale thaeuluî din
canalul de joasă frecvenţă; a T
Sy
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
PQTOfTWmu
GENERAL '
POTCNţl^CTmj '
|*AiTE *
HCDII
POTENpOMETRU |
GRAVE J
*
Aow
JiSBcl i
1N4005
iNTRWe MODULAŢIE
este la masa şi tensiunea din a ?
este redresată de dioda 1N4QQ5
(400 V/200 mA), Poarta triacului
negativ este legata la mijlocul cir¬
cuitului RC, compus din rezis¬
tenţa de 27 kH/4 W şi condensa¬
torul de 16 pF/4O0 W . Circuitul se
comportă ca o punte divizoare de
tensiune,
Triacul utilizat este de 400
V/10 A (MAC 11-6 Motorola), fapt
ce dă acestui canal o putere de
2 000 W Toate triacele sînt asi¬
gurate ia scurtcircuit de sigu¬
ranţe ultrarapide de 6 A pentru
primele trei canale şi 10 A pen¬
tru al patrulea.
Schema completă este dată în
figura 1. Implantarea compo¬
nentelor este dată în figura a
Montajul poate fi introdus într-o
cutie metalică cu dimensiunile
de 250x180x105 mm. Racorda¬
rea montajului la un lanţ HI-FI
sau la un pick-up este dată în fi¬
gura 7. Puterea necesară unei
utilizări optime este de 1.5 W
LISTĂ COMPONENTE R,
4.7 n/t W. H z - 1,5 kn/0,6 W;
R a ~ 120 n/0 P 5 W; Ht 100 11 /
0,5 W: R* “ 27 kU/4 W; P lt P 2 . P 3 .
P* ■- 1 kil lin; C, = - 1 ^F/250 V;
C a = 0,1 mF/400 V; C* - 2,2 uf/
400 V; C 4 = 16 ^ F/400 V; T h J 2 ,
T 3 = triac 400 V/6A. T Â - MAC
11-6 (Motorola); O, = 1N4005;
Trl = transformator cu primar 5
11 şt secundar 5 kil (transforma¬
tor de ieşire).
ALMANAH „TEHNIUM" 1988
ALMANAH „TEHNIUM" 1969
P-1
ALMANAH „TEHNIUM" 1969
hi
TJT
<\J
f—
in
£
l n
c o
*A
fif
sus
10»
— —4>
1
--(■
pr- -qf -cjf - cjf- - 4?”
JOS
1
|
1
I
•—36-
-44— -+- —44--f* —47-— -47-4* ~ 32
-25Q-1-
FIG.4 FIG.5 F1Gl6 PLĂNUI CUTIE"! ( SCARA 172)
JNONT&
AMPLIFICATOR
MODULATOR
a o q p
% Li L 2 Lj U
ALMANAH „TEHNIUM* 1 1989
i
PREAMPLIFICATOR
PENTRU DOZĂ
MAGNETICĂ
Ing. EMIL MARIAN
Preamplificatorul pentru doză electromagne¬
tică a cărui schemă electrică este prezentată in
figură se încadrează, conform parametrilor teh¬
nic», în categoria montajelor HI-FI, El deţine ur¬
mătoarele performanţe
— tensiunea de alimentare U A 12 V
— reiecţia zgomotului de fond a tensiunii de
alimentare - 90 dB
— raportul semn al-zgomot S/N -70 dB
— impedanţa de intrare Z ( 47 kll
— tensiunea de intrare Ui = 3 mV
— tensiunea maximă de intrare U tfniu 10 mV
— banda de frecvenţă f - 10 Hz 20 000 Hz
— caracteristica de transfer RIAA
— T,H.D < o
— T I D 0.01%
Semnalul audio provenit de ta doza electro¬
magnetică se aplica la intrarea montajului, prin
intermediul condensatorului CI. grupului R2 C3
R3 Acesta reprezintă un filtru T. amplasat în sco¬
pul suprimării iniţiale a frecvenţelor înalte inutile
situate în afara spectrului de audiofrecvenţâ ff ;
20 000 Hz) Prezenţa lor ar putea deranja amplifi¬
carea generală a semnalului util, cauzmd, nu de
puţine ori. intermodulaţii nedorite
Ulterior, semnalul audio se aplica la intrarea
primului etaj de amplificare, care conţine tran¬
zistorul Tt
Anal iz înd configuraţia electrică a acestuia, se
observa ca s-a folosit un etaj de amplificare cu
dublă reacţie negativă, flezistorul R8 reprezintă
o reacţie negativă de curent, care limanzeazâ
amplificarea etajului în toată banda de audio»
frecvenţa. Efectul de limarizare este sporit şi prin
prezenţa rezistorului R7 care, alături de rolul de
polarizare in curent continuu al tranzistorului
{împreună cu rezistenţa R4). reprezintă o a doua
reacţie negativă Aceasta este de tipul reacţiilor
negative de tensiune Ea îmbunătăţeşte substan¬
ţial funcţionarea liniară a etajului amplificator In
scopul realizam unui raport semnal-zgomot cit
mai ridicai, s-a utilizat un tranzistor cu zgomot
propriu minim, situat în zona de funcţionare
(tensiune-curent) optimă din acest punct de ve¬
dere Se observa că. pentru eliminarea oricăror
posibilităţi de apariţie a perturbaţilor apărute pe
traseul de alimentare al etajului amplificator, s-a
PH
prevăzut un filtraj suplimentar, cu ajutorul gru¬
pului R5 G2 C4 Din colectorul tranzistorului TI.
semnalul audio amplificat este aplicat, prin inter¬
mediul condensatorului C5, unei reţele pasive de
corecţie ampliludine-frecvenţâ, formală din gru¬
pul R9 C6 C7 R11 R10 R12. în acest mod se
obţine caracteristica de transfer RIAA, necesară
redării corecte a înregistrării imprimate pe
discuri. Ulterior, prin intermediul condensatoru¬
lui Ca semnalul util se aplică unui al doilea etaj
de amplificare, care conţine tranzistorul T2 Şi la
acest etaj se observă prezenţa unei reacţii nega¬
tive de curent, care reglementează amplificarea
fără distorsiuni (rezistorul R17). De asemenea,
apare decuplarea suplimentară a sursei de ali¬
mentare, realizată de grupul R15 CIO Ctl Din
colectorul tranzistorului T2, semnalul audio am¬
plificat se aplică unui etaj de ieşire, de tip repetor
pe emîtor, care conţine tranzistorul T3,
El a fost prevăzut in scopul realizării unui etaj
tampon între al doilea etaj de amplificare şi ieşi¬
rea montajului, fn acest fel se obţine o impedanţa
de ieşire scăzută a montajului, propice adaptam
la intrarea unui amplificator de audiofrecvenţă
de putere Grupul R2Q C12 C13 realizează ace¬
laşi filtraj suplimentar al sursei de alimentare,
prezent la ţoale etajele funcţionale ale preampli¬
ficatorul ui
REALIZARE PRACTICA Şl REGLAJE
Montajul se realizează în varianta stereo (sau
cvadro} pe o plăcuţă de sticlostratilox placat cu
folie de cupru Se vor lua toate precauţiile nece¬
sare acestui tip de montaje (traseu de masa gros
de minimum 4 mm, lipsa buclei de masa. trasee
scurte, respectarea configuraţiei de cvadripol al
fiecărui etaj funcţional etc) Pentru obţinerea
performanţelor specificate iniţial, este obligato¬
rie utilizarea componentelor electrice de cea mai
buna calitate Se folosesc rezist oare de tip RPM
condensatoare cu tantal, mică sau multistrat mc
Tranz ist oarele de intrare (TI şi T 1) se selec¬
tează obligatoriu pentru zgomot minim, iar fac¬
torul de amplificare in curent h 2iE — 600 Tranzis-
toareîe T2 şi T 2 au h 2î ^ - 400 După realizarea
practică a cablajului imprimat şi amplasarea
componentelor, se verifică montajul, in special
polarîtaţile condensatoarelor electrolitice între¬
gul montaj se ecranează obligatoriu într-o cutie
de tabla de fier cu pereţii groşi de minimum
1 mm. Legarea la masă a cutiei-ecran se face. din
punct de vedere electric, la ieşirea montajului
Toate conexiunile ce primesc semnalul util se
realizează obligator tu cu cablu ecranat
Se alimentează montajul (fără cutia-ecran, cu
intrările conectate la masă) şi se verifică valorile
tensiunilor continue indicate de schema elec¬
trică. Se foloseşte un voltmetru cu impedanţâ
mare de intrare {Z a 1 Mn)
în cazul apariţiei, în punctele de funcţionare
ale fiecărui etaj de amplificare, a unei diferenţe
de tensiune mai mare de 2% faţă de cea indicată,
se pot tace mici modificări în privinţa polarizări¬
lor. Pentru etajul care conţine tranzistorul Tt, se
modifica în limite mici (5%) valoarea rezistorului
R4. iar pentru etajul care conţine tranzistorul T2
valoarea rezistorului R14. la etajul de ieşire nu
ALMANAH „TEHNIUM* 1 1989
se fee modificări, deoarece punctul sau de func¬
ţionare nu este critic.
După reglajele precizate anterior, se introduce
montajul în cutia metalică şi se rigidizează cores¬
punzător din punct de vedere mecanic.
Realizat şi montat, preamplilicatorul va con¬
firma pe deplin performanţele iniţiale
3
£
a
I
U ,
tv <
n% v '
k £ 1
9 (
*
Acest circuit este un amplificator de putere de
joasă frecvenţă destinat a fi utilizat în radiore¬
ceptoare, radioreceptoare auto, televizoare,
magnetofoane şt în multe alte aplicaţii în care pu¬
terea utilă nu depăşeşte 5 W. Circuitul prezintă o
protecţie termică interna
Datorită configuraţiei mterne a circuitului inte¬
grat, acesta prezintă următoarele avantaje:
— cîştigul in buclă deschisă permite o bună
reacţie (distorsiuni mici) şi, de asemenea, pre¬
zintă un ciştig suficient în buclă închisă (o sensi*
bilitate ridicată);
— preamplilicatorul diferenţial, alimentat cu o
sursă de curent constant, prezintă o bună imuni¬
tate la rejectia sursei de alimeniare.
- I*sirp
-NC
Mata
cm piti i cot or
l ■—»*?
NC-
0 -
Btxjlsk 3p -
CoruppnţQr S
tr ecv*ftţb
R*oct. t
g -Mato . J
prrampliftcaior
A -intrare
7 —Dpcuplarv
pr ţamplificQlaf
TW TSO
TCĂ150 T
tic
ALMANAH „TEHNIUM“ 1989
AMPLIFICATOR 60 W
ANDHEI K6CS
C h itaristH impută deseori
am pt i f i c atoarel or tr anz istorizaf e
„atacur prea lent si lipsa başilor
plini, dar lotuşi „moi 1 , iar iubitorii
de audiţii HI-FI sunetul metalic,
dur, în comparaţie cu cele cu tu¬
buri electronice.
Atacul insuficient rezidă din
valoarea mică a vitezei de creş¬
tere a impulsului (slew-rate) şi
din subdimensionarea etajului
de alimentare, mai ales a trans¬
formatorului de reţea Împlini¬
rea celorlalte deziderate se rea¬
lizează prin reconsiderarea
unor concepţii despre amplifi¬
catoarele tranzistorizate de pu¬
tere,
A devenit clasică formula etaj
de intrare diferenţial, etaj de
atac (driver) cu amplificare in
tensiune cit mai mare. etaj final
cvasicomplementar (în lipsa
tranzistoarelor de putere pnp cu
siliciu), alimentare simetrică
Cu posibilităţile constructori¬
lor amatori garantarea perfor¬
manţelor în domenii largi de
frecvenţa nu se poate realiza
fara o reacţie negativă puter¬
nică, cu toate că aceasta este
sursa principala a distorsiunilor
de intermodulaţie de tranziţie
(TID), al căror mecanism a fost
explicat în paginile revistei Teh-
mum. împotriva acestor distor¬
siuni se folosesc diferite
metode, dar regula de bază este
limanzarea la maximum a fie¬
cărui etaj, chiar şi cu preţul re¬
ducerii amplificării. Un amplifi¬
cator cu mai multe etaje, fără
reacţie negativă locală în fiecare
parte r eafizat cu tranzistoare
lente, cu bucla ue reacţie glo¬
bala. are toate şansele să devină
instabil fa semnale rapida cu
TID ridicate, deci va suna oribil.
La amplificatorul propus eta¬
jul de intrare (T1T2) este de tip
diferenţial (pnn rezistenţele din
emit or), curenţii de colector de
cca 0,5 mA, dictat de generato¬
rul de curent T3. Dl. D2, Semna¬
lul se* aplică la intrare printr-un
filtru ‘trece-jos (R1. 02) pentru
prevenirea unor impulsuri prea
abrupte de semnai — mijloc
i Q
Simplu şi eficace împotriva TtD
Reacţia negativă globala se
aplică prin R12. R13, 03, 04
la intrarea myersoare. rezisten¬
ţele R12, R13 stabilind amplifi¬
carea necesara (de 35 de ori —
cca 32 dB) Amplificarea etajului
1 R5
K = T X R3 “ 11 ° fl (21 dB)
în ultimii am etajele de atac
(driver) au suferit poate cele mai
substanţiale modificări, în majo¬
ritatea cazurilor ele asigurind
amplificarea maximă în ten*
siune In cadrul amplificatoare¬
lor, determinînd de obicei şi vi¬
teza de creştere a impulsului.
Montajele cu sarcini bootstrap
au dispărut, cedtnd locul gene¬
ratoarelor de curent mai mult
sau mai puţin complicate, even¬
tual montajelor în contratimp
Driverul este realizat în mon¬
taj super — G (T6, T7) in exe¬
cuţie de integrator rapid (R7 şi
C5) cu sarcina activa — genera¬
torul de curent T4. tiniarîzat cu
R15 nedecuplată. Se remarcă
valoarea relativ mare a curentu¬
lui de colector (20 mA) pentru
asigurarea atacului etajului final
şi în condiţii mai puţin favora¬
bile. Amplificarea etajului este
mai mare de 240 de ori (cca 48
dB) Valoarea aceasta este mi¬
nimă. depinzînd de factorul beta
al tranzistoarelor din etajul final
Etajul final este clasicul cvasi-
complementar. completat cu
dioda D7, care încearcă îmbună¬
tăţirea simetrie*. Subliniez faptul
că soluţia ideală ar fi fost utiliza¬
rea tranzistoarelor complemen¬
tare în etajul final.
în ultimul timp s-a analizat
comportarea difuzoarelor şi a
filtrelor de separaţie din incin¬
tele acustice şi s-a constatat că
acestea, in majoritatea cazuri¬
lor, absorb din amplificator un
curent de 3—4 ori mai mare de-
cit cel nominal (bineînţeles,
dacă amplificatorul era capabil
să debiteze...) în regim de impul¬
suri, perturbînd serios funcţio¬
narea amplificatorului. S-a tras
concluzia că un amplificator
bun. chiar daca este specificat
pentru o impedanţă de sarcină
de 8 n, trebuie să lucreze pe o
sarcină de 2 11 (Q, bineînţeles nu
în regim permanent.
Tranztstoarele finale sînt de
lipul KD502 sau KD503 (cu
acestea tensiunea de alimentare
poate fi mărita la 2x35 V, puterea
de ieşire ajungînd la 80 W/4 îl).
Cu 2N3055 nu se obţine viteza
de creştere a impulsului specifi¬
cata mai jos, datorita frecvenţei
de taiere mai scăzute
TB, T9. D3, D6 reaiizeaza pro¬
tecţia la scurt. D4, D5 protejind
joncţiunea BE a tranzistoarelor
de mai sus împotriva tensiunilor
inverse, R23. C8 este circuiţul
Beucherot, pentru modificarea
fazei semnalului ia frecvenţe
înalte, în scopul prevenirii auto-
oscilaţiilor Acelaşi scop are şi
bobina LI (12 spire, sîrmă L* 1
mm CuEm, bobinate pe R25)
Transformatorul de reţea va fi
de cel puţin 150 A (mono) şi 250
VA (stereo), puntea redresoare
10 PM 1 6 sau patru diode SI6
— S110, în nici într-un caz 3 PM
Electroliticii de filtraj minim
2x4 700 ^iF/40 V (se recomanda
2 x 10 000 uF). în paralel OJ
0,1 mF/ 250 V tip PMP
în ansamblu, avem un amplifi¬
cator cu amplificarea în buclă
deschisă de cei puţin 2 600 de
ori (cca 88 dB), cu o reacţie ne¬
gativa de 68 - 32 36 dB, ca un
răspuns foarte bun la semnale
dreptunghiulare de 100, 1 000 şt
10 000 Hz Conform unei me¬
tode relativ noi de testare, se cu*
pieazâ în paralel pe sarctna arti¬
ficială de 4 U un condensator de
1,3 pF şi se atacă amplificatorul
cu un semnal dreptunghiular de
1 kHz în aşa fel încît la ieşire să
se obţină puterea nominală Pe
ecranul osciloscopului semna¬
lul dreptunghiular nu are voie să
prezinte numai un mic cioc la
frontul anterior, fără oscilaţii
Dispozitivele semiconductoare
utilizate: TI, T2 - 8C174B; T3
BC174. BC171. T4 BD149; T5
BD135 (fixat izolat dar cu con¬
tact termic bun pe radiatorul fi¬
nalilor}, T6 BC2560; T7
BD149: T8 BC171, T9 BC252;
TIO BD139; Tll - BDU0 Dio¬
dele D7, D8. D9 F207. 1N4003
ALMANAH ..TEHNIUM 1 1989
etc,, restul diodelor 1N4148.
Este deosebit de importanta
calitatea semireglabilului PI
(curentul de repaus), mai aies în
cazul folosirii amplificatorului
„pe teren", un contact imperfect
ducînd la ambalarea $i deterio¬
rarea tranzistoarelor finale
Pentru acestea se recomandă
un radiator de cel puţin 500 cm ?
Pentru reglajul curentului de
repaus se va aplica la intrare un
semnal de 10 mV la 20 kHz şi se
i va regla PI (incepînd cu curso¬
rul dinspre colectorul lui 15}
pîna la dispariţia totala a distor¬
siunilor de neracordare (cross-
over) Cei pretenţioşi pot mâri
curentul de repaus pină la 120
mA, urmărind temperatura fina¬
lilor.
Performanţele amplificatorului:
— puterea de ieşire 60 W/4 n
sau 36 W/8 fi in gama de 20 Hz
— 21 kHz;
— banda de frecvenţă la P ie * =
5 W; 16 Hz - 90 kHz;
— viteza de creştere a impul¬
sului 10,5 V/us;
— tensiunea de intrare 485
mV pentru putere» nominala:
— raportul semn al/zgomot 96
dB;
B. Barbat ş,a — Amplifica¬
toare de joasă frecvenţă, Bucu¬
reşti, 1972
HI-FI Magazin, 18/1985
Anuar Rad lotechnika, 1982- 1983
Colecţiile revistelor Tehnium,
Radio (UR-S.S.) h Radio Televi-
zia EJecîronika (R.P.B.), Radio-
technika (R.P.U.),
— distorsiuni armonice < 0,5%
la puterea nominala în gama de
20 Hz - 20 kHz
ALMANAH „TEHNIUM 11 1989
i f*
ORGĂ DE LUMINI
Circuitul a fost conceput pen¬
tru o sursă de semnal de nivel
mic (microfon, doză de chitară
etc.), necesitînd deci o pream-
plificare iniţială (fig. 2). Dacă
utilizatorul are la dispoziţie
surse de semnal cu nivel mare,
dar maximum 300 mVef. pream-
plificatorul general se poate
transforma in mixer, ca în figura 4.
Aparatul, în modul cum a fost
conceput, posedă un reglaj ge¬
neral (potenţiometru! Pi), astfel
incît cele trei canale să fie ata¬
cate cu un nivel de maximum
300 mVef şi reglaj de nivel pe fie¬
care canal. Ceea ce este intere¬
sant este faptul că acest ultim
reglaj (pe fiecare canal) se face
in avalul circuitului* şi nu în
amonte, cele trei canale fiind
complet independente.
Ing* MIRCEA DRAGU.
ing. IO AN DĂMOC
- 20dB/dec
, fl Hz ]
10 100 1k lOk lOOk IM 10 M
220V j—
iitulj Mtm
ALMANAH TEHNIUM 1989
OţjlkJl 39kjT
lilOuF
. 2bV
1
-y.2w
Tensiunea de AF necesară
atacării unui modulator de lu¬
mină, numit din ce in ce mai des
„orgă de lumini*, este obţinută,
în cele mai multe aplicaţii de
acest gen, de la bornele difuzo¬
rului unei instalaţii de amplifi¬
care. Pentru separarea cei or
două circuite (lanţ de amplifi¬
care — orgă de lumini) este ne¬
cesar un transformator, în gene¬
ral. ridicător de tensiune.
Cuplarea transformatorului pe
bornele sarcinii (difuzorului),
care are o valoare mică (4 vfi n),
apare ca un inconvenient major,
prin transferarea unei părţi a pu¬
terii de ieşire. Mai mult, înfăşu¬
rarea primară a transformatoru¬
lui de separare trebuie să aibă o
rezistenţa suficient de mare
pentru a nu încărca etajul final al
lanţului electroacustic. Re de
altă parte, intensitatea luminii
corespunzătoare canalelor este
dependenta de nivelul semnalu¬
lui
Apare astfel necesar ca intra¬
rea modulatorului de lumină să
se facă — renunţînd la „servici¬
ile" transformatorului — înain¬
tea potenţiometrului de volum al
lanţului de redare, adică la ieşi¬
rea preamplîfrcatorului de re¬
dare. Acesta din urmă conţine şi
corecţiile de redare ale unor
surse de semnal, cum ar fi capul
magnetic, doza magnetică, la ie¬
şirea lui rezuîtînd un răspuns
„plat" în frecvenţă, Deci un nivel
constant pentru întreaga bandă
de frecvenţe AF Acest lucru s-a
realizat pentru circuitul de faţă
(fig. 2), prin cuplarea sursei de
semnal AF la un preamplificator
general cu impedanţâ mare de
intrare (100 k!l).
PRE AMPLIFICATORUL
Pentru preamplifiearea sem¬
nalului de intrare (de nivel mic)
s-a folosit unui din cele două
amplificatoare operaţionale ce
compun capsula LM381 (/*M381).'
Preampliticatorul oferă o im¬
pedanţâ mare de intrare (100
kfl), astfel câ nu se încarcă
sursa de semnal.
Cîştigul, pentru o tensiune de
intrare de 5 mVef, a fost calculat
pentru valoarea de 40 dB, dar, în
funcţie de nivelul de intrare, se
poate ajusta şemireglabilul de
10 kH din reacţie, pentru o ten¬
siune de ieşire de maximum
300 mVef.
Datorită particularităţilor de
construcţie, /fM381 se pretează
aplicaţiilor de semnal mic şi
zgomot redus, Cîştigul pream-
pHficatorului general (40 dB),
datorita caracteristicii foarte
bune de frecvenţa la semnal mic
pentru implică o banda de
frecvenţe foarte mari f 1Q0 kHzh
astfel că în aplicaţiile de zgomot
mic, unde se cere eliminarea
zgomotului de ÎF, este necesară
limitarea benzii superioare de
frecvenţe la valoarea de 20 kHz
Acest lucru se realizează prin
cuplarea în paralel cu conden¬
satorul de compensare interna a
unei capacităţi C c 3,9 pF.
Cuplarea sursei de semnal la
intrarea preamplificatorului se
va face obligatoriu prmtr-un ca¬
blu ecranat, pe care se va monta
un manşon (inel) de ferită
AMPLIFICATOARELE
DE CANAL
Răspunsurile în frecvenţă,
după care a fost calculat modu¬
latorul de lumină prezentat, se
află în figura 1. S-a considerat
că o pantă de 20 dB/dec pentru
fiecare bandă de lucru este sufi¬
cientă şt acoperitoare. Mai mult,
cele trei răspunsuri în frecvenţă
se intersectează două crte două
la o atenuare de 3 dB faţă de ni¬
velul general de 40 dB — care nu
trebuie să depăşească aceasta
valoare — asigurînd astfel şi o
cornounere corectă a culorilor.
e
ALMANAH „TEHNIUM 4 * 1989
Cele trei amplificatoare de ca¬
nal vor acţiona numai pentru
banda de trecere la care au fost
calculate, atenuind destul de
puternic semnalele de frecvenţa
străină. Conform figurii 1 sint in¬
dicate cele trei benzi de frec¬
venţe:
— amplificatorul de joasa frec¬
venţă prezintă un răspuns de tip
trece-jos pentru o bandă de lu¬
cru: 40 - 200 Hz;
— amplificatorul de frecven¬
ţă medie are un răspuns de tip
trece-bandâ pentru frecvenţe
între 500 4 - 2 000 Hz;
— amplificatorul de înaltă
frecvenţa prezintă un răspuns
de tip trece-sus pentru o bandă
de frecvenţe 5 4 20 kHz
Deoarece răspunsurile în frec*
venţâ din figura 1 sint aproxi¬
mate prin asimptote, apare clar
că benzile de frecvenţa cores¬
punzătoare celor trei amplifica¬
toare se vor micşora şi mai mult,
cîştigul la marginile benzilor de
lucru indicate anterior scâzind
cu 3 dB pentru fiecare frecvenţa
de fringere.
Importante pentru cele trei
amplificatoare sint frecvenţele
centrale ale fiecărei benzi de Iu* f
cru, şi anume: 100 Hz. 1 kHz şi
10 kHz.
Cele trei amplificatoare de ca¬
nal sînt atacate de acelaşi sem¬
nal (maximum 300 mVef), fiind
calculate pentru acelaşi cîştig
(40 dB) Circuitele de reacţie asi¬
gură, după frecvenţele de frin¬
gere ale fiecărei benzi de lucru,
o atenuare a amplificării în
circuit închis cu o pantă de
-20 dB/dec
In cazul cînd utilizatorul do¬
reşte o mai bună separare a
frecvenţelor joase şi înalte, faţă
de cele medii, în sensul unei creş¬
teri a atenuării cu o pantă de
40 dB/dec, se preferă înlocui¬
rea blocurilor de canal pentru
frecvenţe joase şi înalte cu cir¬
cuitul din figura 3.
Nulurile circuitelor de co¬
manda şi forţă sînt comune, ast¬
fel câ înainte de conectarea ali¬
mentării se va detecta faza cu un
creion de tensiune.
Rezistoare fabricate în R.S.R.
(URMARE DIN PAG. 50)
brica şi rezistoare cu toleranţe
mai mici, şi anume 0,25%, 0,2%.
0,1%, 0,05%. 0,02% sau 0,01%
Şirul de puteri indicate în STAS
este (indicat in W) 0,05; 0,1;
0,125; 0,25; 0,5; 1; Z 3; 4, 5; 6; 7;
8; 9; 10, 16; 25; 40 50 75; 100
160. 250 500,
fiezistoareie se marchează în
dar sau codificat, notîndu-se în
mod obligatoriu rezistenţa no¬
minală şi toleranţa şi, în mod fa¬
cultativ, firma producătoare,
data fabricaţiei, codul firmei
producătoare, norma tehnică de
referinţă, factorul de zgomot.
Sînt, de exemplu, rezistoare la
care se vor nota în mod obliga¬
toriu şi puterea disipată, coefi¬
cientul de temperatură, tensiu¬
nea nominală limită. In normele
STAS 9109-74 se indică codifi¬
carea literală a unităţilor de
măsură, a toleranţelor şi a valo¬
rilor rezistenţei nominale a re-
zistoareior Unităţile de măsura
se codifică cu R pentru ohmi, K
pentru kiloohmi, M pentru me-
gaohmi, G pentru gtgaohmi şi T
pentru terraohmi, in notaţie li¬
tera ţine loc de virgulă, de exem¬
plu 1K5 reprezintă 1,5 kfi. Godi-
fi cerea literală a toleranţelor
este indicată în tabelul 2, iar co¬
dul culorilor pentru rezistoare
este indicat în tabelul 3.
în ţara noastră rezistoarele se
fabrică la IPEE „Efectroargeş"
Tipurile fabricate sint prezen¬
tate în tabelul 4 t unde s-au in¬
dicat rezistorul şi modul de no¬
tare a tipului constructiv, dome¬
niul de valori ale rezistenţei no¬
minale, toleranţele rezistoarelor
din execuţie, seriile de fabricaţie
(şirurile de valori ce se execută),
factorul de zgomot, tipul rezis- -
torului, puterea disipată nomi¬
nală, fiabilitatea, domeniul no¬
minal de temperatură, tensiunea
nominală, o schiţă a rezistoruiir
cu indicarea dimensiunilor $i va
loarea acestor dimensiuni. Ct
ajutorul acestui tabel se po
identifica toate rezistoarele de
fabricaţie românească (după di¬
mensiunile acestora) şi stabili
toţi parametrii înscrişi în tabel.
BIBLIOGRAFIE
Radu Ovidiu — Componente
electronic pasive, Catalog,
Editura Tehnică, Bucureşti,
1981
N. Drăgulănescu — Agenda ra¬
di oelectronistului. Editura Teh-
nicâ, Bucureşti, 1983
80
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
ircuitul integrat TDA3810 a fost elaborat de
firma Philips pentru echipamentele audio de larg
consum Circuitul îndeplineşte următoarele ro¬
luri:
— funcţionarea în regim stereo normal;
— obţinerea dintr-un semnal stereo a unei
imagini sonore lărgite (Spaţial Stereo):
— obţinerea dintr-un semnal monotonie a
unui semnal pseudostereofonic oe se reparti¬
zează pe cele două canale, stînaa-dreapta
ioUor
\<3nf
Circuitul comanda două LED-uri pentru afişa¬
rea modului de lucru.
Circuitul şi nivelul efectului pseudostereo sînt
determinate de calitatea componentelor exte¬
rioare circuitului, care formează reţeaua (filtrul)
de separare.
Caracteristicile circuitul ui şi schema de utili¬
zare sînt prezentate mai jos. Circuitul este asam¬
blat în capsulă DIL cu 10 terminale, din plastic,
tip SOT - 102C3.
|ng, AURELIAN MATEESCU
Parametrul
Simbol
mtn.
tipic
mas.
UM
Tensiunea de alimentare
vp
4,5
12
18,5
V
Curentul absorbit
Ip
—
6
12
mA
Tensiunea de referinţă
V»
5,3
6
6 J
V
Tensiunea Intrare pin 2,17
distorsiuni — Q t 2%
/i(rmt)
L
2
V
Rezistenţa intrare pin 2,17
RJ
50
75
kll
Vout
Ctştig In tensiune ——-
Vin
Gv
—
0
i
dB
Separarea intre canale R/L
Or
80
70
dfi
ALMANAH „TEHNIUM " 1969
8-1
TDĂ104
Distorsiuni armonice totale
I - 40 ^ 16 000 Hi Vout
(rms) = 1 V
THD
-TDA 3810
Rejecţla sursei de sllm.
RR
50
%
Tensiunea de zgomot la Ieşire
Vn(rms)
—
10
—
F
Funcţionare SPAŢIAL
pin 11 şl 12 HIGH (2 - Vp voltage)
Defazarea
a
50
%
Ciştig In tensiune
Gv
1,4
2*4
3,4
dB
Intrările de control
pin 11 şi 12
Rezistenţa la Intrare
m
70
120
—
un
Curentul de acţionare
-ii
—
35
100
mA
ET. ALIMENTARE LED-url (pin 7 şl 8)
Curentul de Ieşire pentru LED-url
k)
10
12
15
mA
Tensiunea
V F
—
—
6
V
TABELA DE ADEVAR
unm ii ne ciiMnTinuADr
Ten», de intrare controlată
LED
SPATiAL
pin 7
LED
nrci 1 flirt
MUUUL Ut rUNL | lUNAHt
PIN 11
PIN 12
HbtUUU
pin 8
Mono pse udo stereo
Spatia! stereo
Stereo
high
high
low
low
high
X
oft
on
o H
on
of!
otf
LOW 0 — 0,8 V (tensiunea pozitiva cea mai mici);
HIGH - 2 — Vp — tensiunea de alimentare (tensiunea pozitiva cea mal mare);
i = valoare nemăsurabHâ.
MEMORATOR
TDA 1046 este un amplifica-
tor-demodulator MA avind frec-
v&nţa purtătoarei pînâ ia 30
MHz, Circuitul integrat este des¬
tinat utilizării în radioreceptoa¬
rele HI-FI incorporează ur¬
mătoarele etaje: amplificatoare
de RF şi controlat,
oscilator, T#xgr£wdanpdui8tor
MA sirrvetfe^flTfriu^Jw- amplifi¬
cat 0 r penW PrMA de\ joasâ
frecvenţă /şPaTrtitS|(t\r pentru
indicator Jl Iogl%iic fe pimp
CONF:
1. Masă, Intrare
FI, 4, leşire^Rli»AA/Fl 6 Ie¬
şire audio, 7, V +, 8. Ieşire mixer,
9, 3,3 V stabilizat, 10. Circuit re¬
zonant oscilator, 11 RAA/RF,
12. Intrare mixer, 13, Ieşire RF,
14. Indicator de cîmp, 15, Intrare
RF, 16, Intrare RF.
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
CUM PROIECTĂM O
ORGĂ DE LUMINI
Ing. EMIL LUŢ
Pentru orga de lumini reali¬
zată s-au utilizat următoarele
configuraţii de filtre cu amplifi¬
catoare operaţionale:
1. FTJ cu 12 dB'octavă (pen¬
tru frecvenţele joase)
Reamintim pentru cititorii mai
ţineri că o octavă reprezintă un
interval de frecvenţa [f 1( f 3 ] pen¬
tru care frecvenţa f 2 - 2f tl iar 12
dB atenuare de tensiune repre¬
zintă o micşorare a tensiunii la
0,25 din valoarea luata ca refe¬
rinţă, deoarece
a (dB) “ * 20 log a(V), unde: a
(dB) - atenuare de tensiune, ex¬
primată în dB,
Deci pentru un FTJ cu frec¬
venţa de tăiere fo (adică acea
frecvenţă la care se introduce o
atenuare de 3 dB), vom avea la
2fo o atenuare de 15 dB a sem¬
natului. S-au notat in figura 2 va¬
lorile tensiunii atenuate, în volţi,
pentru o tensiune de 1 V maximă
în bandă.
Răspunsul la FTJ din figura 1
este de tip Butterworth de ordi-
1
nui 2(o, = 2 , g „rc
Aplicaţie numerică: pentru fo 1
= 120 Hz, alegînd C = 47 nF, se
obţin e R 20 kfL
2, FTB cu supratensiune ridi¬
cată (pentru frecvenţele medii)
Evident, un FTB foarte bun se
poate obţine prin utilizarea unui
filtru trece-jos urmat de un filtru
trece-sus, fiecare cu 12 dB/oc-
tavâ atenuare în afara benzii
{vezi şi „Tehnium" nr, 3/1982).
Bineînţeles, se va impune ca
aceste două filtre să aibă o por¬
ţiune comună de bandă de tre¬
cere (fig. 3).
Cu un singur amplificator
operaţional, utilii înd configu¬
raţia din figura 4. se obţine un fil¬
tru trece-bandâ avînd caracte¬
ristica din figura 5.
Relaţiile de calcul ale filtrului
sînt:
— pentru frecv enta cent rală:
1 1 / b,+ V
** 2nCR, V 2R t
ALMANAH „TEHN1UM" 1989
— pentru lărgimea de bandă
2ttCR|
cu observaţia posibilităţii unei
reglări a frecvenţe» centrate prin
schimbarea valorii lui R? în con¬
diţii te menţineri» constante a cîş-
Ugui" s si a lărgimii benzii.
Aplicaţie numerică, a) Pentru
fo 525 Hz. -if = 450 Hz, aiegind
C 22 nF, se obţin R* 16 kll,
H 7 9,1 kn, deci se realizează o
banda de trecere; 300 Hz —
750 Hz,
bj Pentru fo = 3 kHz, Jif
2 kHz, alegînd C = 4 J nF, se
obţin R t ■ 16.9 kn, R 2 = 4,7 ku,
adică se realizează banda de
trecere 2 kHz — 4 kHz,
Varianta a) se va utiliza pentru
canalul II, iar varianta b) pentru
canalul Ifl al orgii de lumini (me-
dii-joase. respectiv medii-înalte)
3, FTS cu 12 ăB /octavă (pen¬
tru frecvenţele înalte)
Se poate utiliza schema din fi¬
gura 6 cu caracteristica de frec¬
venţa din figura 7. în acest caz frec¬
venţa de tăiere f a = ■ ■_ - -
| 2 ttRC
Aplicai le numerică: cu f Q 7,5
kHz, alegînd C = 3,3 nF se
obţine R 9,1 kfl Suprapunînd
cefe 4 caracteristici ale filtrelor
calculate mai sus. se obţine ca*
racteristica de frecvenţă a orgii
de lumini propuse (fig. 9),
Pentru a utiliza filtrele pro¬
puse într-o orgă de lumini se im¬
pune ca semnalul de la ieşirea
lor să „atace ' poarta unui tiristor
(sau triac) în anodul căruia este
cuplata sarcina, respectiv becul
sau grupul de becuri folosite
(fig, 9) Evident se pot utiliza şi
circuite cu tranzistoare pentru
comanda unor becuri de mica
putere şi tensiune Este utilă fo¬
losirea unei punţi redresoare în
circuitul anodic al tiristorului în
scopul de a împiedica pătrunde¬
rea fazei tensiunii reţelei pe tra¬
seul de masă al montajului, cu
pericolele pe care le implică
acet lucru (în plus, în acest fel,
creşte şi valoarea medie a ten¬
siunii aplicate becurilor) De
asemenea. în scopul de a împie¬
dica parazitarea reţelei de 220 V
datorită comutaţiei tiristoarelor,
cu efecte perturbatoare asupra
fu n cţ i o n a r 1 1 a p ar al u r ii et ect r o*
ni ce audio din apropiere, se im¬
pune utilizarea unui filtru de
reţea. Alte elemente utile ar fi:
— un reglaj general de voium
al semnalului (pentru pragul oe
log
V/i fi Kfe f2 f*/z
ii—|
ALMANAH „TEHNIUM" 1969
!
deschidere a tiristoareion;
— reglaje distincte pe fiecare
canal aie tensiunii de prag a ti¬
ns loarei or;
— amplificator al semnalelor
primite de la sursa audio (pentru
situaţia în care nivelul acestora
este prea mic);
— repetoare de tensiune, pen¬
tru a realiza adaptări de impe-
danţâ sau pentru a asigura cu¬
rentul necesar deschiderii tiriş-
toarelor (dacă cel furnizat de
amplificatoarele operaţionale este
prea mic);
— separare galvanică prin
transformator între sursa de
semnal şl orga de lumini pro-
priu-zisâ;
— compresor de dinamica,
pentru a atenua semnalele de
volum prea mare, care deter¬
mină aprinderea puternică şt si¬
multană a mai multor becuri (de
pe canale diferite).
w M
Uc- tensiunea de comanda l^-tensiunea ^anodica
9
O schemă de orgă de lumini
care respectă aceste cerinţe
este cea din figura 10, Semnalul
poate fi preluat:
— direct de pe difuzoarele
unei staţii de amplificare (de
maximum 100 W):
— de la un preamplificator,
magnetofon, ptck-up, radio etc,,
în general de la orice sursă au¬
dio care furnizează un semnal
intre 10 mV — 20 V. Se observă
că s-a prevăzut posibilitatea uti¬
lizării de semnale stereo, co¬
piind intrarea- în orga de lumini
pe canalul DREAPTA sau
STÎNGA sau pe amîndouă. selec¬
ţia realizindu-se cu ajutorul în-
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
ALMANAH „TEHNIUM" 1969
ALMANAH „TEHNIUM ' 1989
O i
trerupât oare lor K 1b şl K 1b
Semnalul prelua* de pe fie¬
care canal audio este controlat
în volum cu ajutorul potenţio-
metrelor p 1ţ şi P ţb {eventual du¬
ble tandem] şi aplicai pe baza
tranzistorului Ti {respectiv T z ) t
conectat ca repetor pe emitor
Se realizează astfel o impedanţâ
de intrare de minimum cca
50 kfl a orgii de lumini, astfel în-
cîl cuplarea la orice sursă audio
să nu perturbe funcţionarea
acesteia Se recomandă pentru
T, şi T 3 un factor fi > 300. Dacă
se doreşte o impedanţâ de in¬
trare mai mare, înte B—B şt
C*—C se poate conecta un re¬
petor bootstrap
Urmează transformatorul de
separare Trl, pe care are ioc mi¬
xarea semnalelor de pe canalele
sursei stereo. Datele de proiec¬
tare ale acestuia sînt: secţiunea
miezului > 2 cm?; primarul se va
realiza pnn înfăşurarea a cca 2 000
spire din sîrmâ CuEm 0 0,1 mm
(sau mai subţire), după care se
scoale o priză mediană şl se
continuă înfăşurarea de aceasta
dată în sens invers, a încă 2 000
spire din acelaşi tip de conduc¬
tor. Astfel fluxurile ce iau naş¬
tere se vor aduna şi nu scădea
(altfel, de exemplu, ia un semnal
identic pe ambele canale nu s-ar
transmite nimic în secundar).
Secundarul se obţine bobrnînd
un număr de 1 500 spire din ace¬
laşi material.
Intre D—D şi E—E est© in¬
tercala* un compresor de dina¬
mică. cu caracteristica de
Irnsfer din figura 11.
Acesta permite micşorarea
amplificării globale la niveluri
mari ale semnalului de intrare,
atenuind efectul supărător de
aprindere puternică a becurilor
ta creşterea bruscă a nivelului
unei bucăţi muzicale, atunci
cînd am reglat orga, astfel incit
să fie sensibilă şi la semnale de
nivel redus.
Potenţi om et rele P 7 — P 5 (de
valoare > 5 Ml) realizează regla¬
jul volumului semnalului aplicat
fiecărui canal al orgii de lumini.
Ele preiau un semnal amplificat,
după ieşire din compresorul de
dinamică, de aproximativ 50 de
ori, de către etajul de amplifi¬
care format cu tranzistorul T*.
Tranzistorul conectat ca re¬
petor pe emitor. realizează eli¬
minarea dependenţei compor¬
tării compresorului de dinamică
de sarcina conectată la ieşirea
sa.
La ieşirea filtrelor de sepa¬
rare, tranzistorul T* (şi similar T f ,
T s , T ţ1 ). conectat intr-un etaj cu
sarcină distribuită, realizează o
amplificare suplimentară de a-
proximotiv 30 de ori (în ten¬
siune). utilă pentru semnalele
de nivel mic aplicate pe intrare.
Printr-un repetor pe emitor (cu
T 6 , respectiv T«. T ^ T 12 ), cu rol
de adaptor de impedanţâ, pre¬
cum şi aceia de a furmza curen¬
tul de deschidere a tiristoarelor.
semnalul „atacă" poarta tiristo-
ruluL
Transformatorul Tr2 este de
fapt format din două drosele pe
acelaşi miez Se va realiza in-
fâşurînd pe un tor de ferită sau
pe o oala cu o putere corespun¬
zătoare consumului de curent
de la reţea cite 20—30 spire de
sîrmâ de Cu, al cărei diametru va
fi, de exemplu, de 1 mm pentru
un consum total de 2—3 A (vezi
şi „Tehnium" nr. 6/1981 pentru
date suplimentare). Tiristoarele
se vor alege in funcţie de pute¬
rea becurilor utilizate, montîn*
du-se pe radiatoare de aluminiu
pentru a mări maximul puterii ce
se disipă. Tensiunile U<, ± U 3l U 2
pot fi obţinute în diferite moduri,
unul din ele fiind indicat în
schema din figura 10. Se reco¬
mandă culegerea de pe în¬
făşurări separate a tensiunii
care alimentează etajele de in¬
trare, respectiv ieşire, ale orgii
de lumini Pentru valorile ele¬
mentelor din montajul prezentat,
Ui ~ 15 + 16 V, Uj = 15 V, U 3 =
— ±12 V t iar datele de realizare a
transformatorului Tr3 &înt; sec¬
ţiunea miezului (tote E+l): 3 cm*
IM, - 3 520 spire sîrmâ CuEm
0 0.1 mm, N 2 = N 3 = 216 spire
sîrmâ CuEm 0 0,3 mm, N* -
=■ 2 x 208 spire 0 0,3 mm
Tranzistoarele T,— 1 Tţj vor fi
de tip npn cu siliciu, de mica pu¬
tere, de exemplu BC171—174.
BC107—109 Ti. T 2 vor avea la
\ - ro mA, fi > 300. Diodele D Tl
D; sînt cu siliciu, de comutaţie,
spre exemplu 1N4148 (dar
schema a dat rezultate bune şi
cu diode redresoare, şefiile
FI 07 -407 sau 1N4001 —4007) •
D 3 , D„ D s , O* vor suporta o ten¬
siune inversă > 400 V şi un cu¬
rent > curentul maxim absorbi*
de cele 4 becuri (grupe de be¬
curi), de exemplu 10 Si 10 D ?1 0 B
vor fi diode redresoare de mică
putere, de exemplu 1N4001,
F107 etc
Recomandări *
— Pe fiecare canat se poşte
conecta un singur bec de 15 W
— 200 W, mai multe becuri de
putere în paralel sau grupe de
becuri inseria*e. astfel încît ten¬
siunea totală să fie > 220 V, De
exemplu, un efect interesant (ca
o lumină aleator dinamică) se
obţine grupind mai multe becuri
de 26 V/0,2 A ca în figura 12.
Dreapta luminoasă se poate
transforma eventual în cerc,
dreptunghi, opt etc
— Se recomandă ca la cupla¬
rea orgii de lumini la o sursă de
semnal sâ realizăm o reglare co¬
respunzătoare a funcţionării
prin punerea iniţială a potenţio-
metrului Pi la minimum.
— Este utilă o sortare în clasa
de precizie 1—2% a componen¬
telor electronice pasive utilizate
în filtre, dacă se doreşte obţine¬
rea benzilor de frecvenţă deter¬
minate teoretic
— Dacă nu dorim compresie
de dinamică, renunţăm la mon¬
tajul corespunzător, conectind
direct punctele D—D J ta E—E
— Se poate renunţa la ampli¬
ficarea de după filtre, caz in care
se mai introduce un etaj de am¬
plificare în tensiune după punc¬
tele FF (înainte de ramificarea
pe canale a semnalului) şi se în*
locuiesc etajele dintre H—H' şi
T —T cu un repetor pe emitor
(cum este cel dintre B—B şi
C-C )
— Dacă dispunem de un cir¬
cuit integral liniar de tip 324
(exemplu LM324), care este de
fapt un amplificator operaţional
cvadruplu (fig 13), cele 4 filtre
se pot realiza cu un singur cir*
cult integrat
— înlocuind repetorul de pe
intrare (dintre BB —CC) cu
un repetor în montaj Darlington
se poate mări impedanţâ de in*
trare sau menţine în limite ac¬
ceptabile cu micşorarea numă¬
rului de spire al transformatoru¬
lui Trl.
— Rezistenţele de polarizare
a tranzis loarei or au fost deter¬
minate pentru un factor fî — 200
Pentru valori mult diferite de
aceasta, se recomandă modifi¬
carea rezistenţelor uşor în jurul
valorilor date, astfel înclt U CEţ4 ,
u CEr a <ă‘ analog T 9 , T n ) şi
U C e T6 (respectiv T*. T,* T^) să
aibă valori apropiate de jumăta¬
tea tensiunii de alimentare U 3
(pentru a prevem limitările de
semnal, importante mai ales la
TJ-
ALMAIMAH .JEHNIUM" 1909
hi-ii
V arietatea mare a casetelor
magnetice creează de rnuîte ori
probleme deoarece casetele fa¬
bricate de aceeaşi firmă cu ace¬
laşi strat magnetic necesită cu¬
rent de premagnetizare diferit
în figura 1 sînt reprezentate
dependenţele celor mai impor-
tanti parametri ai benzii* în func¬
ţie de curentul de premagmneti-
zare, nivelul de ieşire, armonica
a 3-a (cea mai importantă din
punctul de vedere ai distorsiuni-
tor) şi zgomotul de fond. Se vede
că cele trei caracteristici sînt an¬
tagoniste, necesitînd un com¬
promis pentru curentul de pre¬
magnetizare (zona A—B). O va¬
loare mai mică favorizează reda¬
rea frecvenţelor înalte, în
schimb cresc gradul de distor¬
siuni şi zgomotul de fond, iar o
valoare mai mare duce la scăde¬
rea puternică a semnalelor de
înaltă frecvenţă.
De obicei, magnetofoanele şi
casetofoanele se reglează din
fabrică pentru cîte un tip repre¬
zentativ de bandă sau casetă şi
tipul acestora se indică în docu¬
mentaţia aparatului. Unele apa¬
rate au pe lingă comutatorul de
bandă (TAPE SELECTOR) şi un
potenţiometru pentru reglarea
curentului de premagnetizare
(BlAS ADJUST) şi un generator
încorporat cu cel puţin două
frecvenţe fixe. La unele caseto-
foane (de exemplu HITACHI
D—5500. JVC KD—A8) se utili¬
zează un microprocesor care
optimizează, cu valori discrete*
curentul de premagnetizare
Pentru reglarea curentului de
premagnetizare se injectează în
casetofon, pe intrarea de nivel
mare (de linie), un semnal de
400 Hz de aşa valoare încît VU-
metrul aparatului să indice —20
dB şi acest semnal se înregis¬
trează Pe urmă se va înregistra
cu acelaşi nivel 10 kHz, Se va
acţiona asupra curentului de
premagnetizare pînâ cînd cele
două semnale vor avea acelaşi
nivel la redare. Curentul de pre¬
magnetizare se poate modifica
cel mai uşor prin reglarea ten¬
siunii de alimentare a oscilato¬
rului de ştergere. Nu se reco¬
mandă acţionarea semtreglabi-
lelor din aparat, care s-au reglat
din fabrică pentru fiecare pistă
in parte, numai în cazul reparaţi¬
ilor, dacă se constată nesimetrie
între piste Selectorul de bandă
se comută pe poziţia corespun-
OPTIMIZAREA
CURENTULUI
DE
PREMAGNETIZARE
ANDREI KbCS
89
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
100 Condensatoarele din circui¬
tele de defazare vor fi de tip stiro-
flex, respectiv cu folie metalizată.
Generatorul poate fi realizat se¬
parat sau încorporat în casetofon
ori în amplificator, alimentarea
aslgurîndu-se din acestea
in figura 3 este ilustrată posi¬
bilitatea reglării curentului de
premagnetizare la casetofonul
PIONEER CT-50& Potenţio-
metrul montat este reprezentat
cu linie întreruptă şi este de 1 kn
liniar. A fost montat cu ajutorul a
două fire flexibile in spatele apa-
râtului* pentru a nu găuri panoul
frontal. Potenţiometrul este pre¬
văzut cu un buton gradat.
Metoda este cei mai uşor de
utilizat la casetofoane cu trei ca¬
pete* la cele cu două banda tre¬
buie derulată înapoi Bineînţe¬
les, avem nevoie de Vlhmetru
cu scala cit mai mare. pentru
a sesiza variaţia semnalului la
-20 dB, Se recomandă injecta¬
rea semnalului concomitent pe
amjndouă canalele, astfel verifh
cîndu-se şi simetria canalelor
La casetofoane de bună cali¬
tate sau la magnetofoane cu vi¬
teza de 90 cm/s se poate încerca
metoda şi ta nivelurile de -10,
eventual 0 dB. De altfel, banda
de frecvenţă reprodusă a case-
tofoanelor şi mag neto ioanelor
sa dă în prospecte la nivelul de
-20 dB La nivel mai mare, ca*
racteristica de frecvenţă scade
foarte mult la frecvenţele înalte,
datorită saturării benzii, mai ales
ta viteze joase. De aceea, puţine
casetofoane pot concura din
acest punct de vedere cu mag¬
netofoanele cu viteze de 19 sau
38 cm/s.
în timpul reglării premagne-
tizarii, sistemul de reducere a
zgomotului (DOLBY, DNL etc.)
se decuplează!
BIBLIOGRAFIE
A. Marin — Înregistrarea şi re¬
darea sunetului. Manual, Bu¬
cureşti, 1973.
D. Csabai — Magnosok Ev-
konyve, 1981.
Radio (U.R.S.S.). 4/1950, 12/
1900. 1/1987
Radio Televizia Elektronrka
(R.P.B ), 5/1980, 2/1981.
PIONEER CT—506, Schema¬
tic diagram
TBA 790 T
Y‘-
N C
H C-
Acest circuit integrat este un amplificator de pu¬
tere de joasă frecvenţă destinat a fi utilizat în radio¬
receptoare, radioreceptoare auto, televizoare, mag-
netofoane şi în multe alte aplicaţii industriale în care
puterea utila nu depăşeşte 2,5 w
Datorită configuraţiei interne a circuitului inte¬
grat, acesta prezintă următoarele avantaje:
— cîşliguî în bucla deschisă permite o bună reac¬
ţie (distorsium mic») şi. de asemenea, prezintă ur
cîştig suficient în bucla închisa (o sensibilitate ridi¬
cata);
— preamplificatorul diferenţial, alimentat cu c
sursa de curent constant, prezintă o buna imunitate
la rejecţia sursei de alimentare.
TIP IPRS
TBA 790 T
TBA 790 T
TIP SIMILAR
FIRMA
Sescosem
R-P. Polonă
COD
TBA 790
Ut 1493
Boofitrap- 4
Rencţit
■4»^
C
-Maso
prţam^rlicator
- rntrtr*
_0*CLiplor*
T&A ^9Q TA0S
V*
Amplificator audio cu sarcina la V+
90
ALMANAH „TEHNIUM" 1969
nmPLIFICHTQR
Ing, SILVIU ISCfîULESCU
în dorinţa unei audiţii cît mal bune în automo-
oil, au apărui multe tipuri de boxe cu puteri des¬
tul de mari. Excitarea acestor boxe implică puteri
electrice care sînt dificil de obţinut, dacă se ţine
seama de sursa de alimentare. Există două so¬
luţii:
— utilizarea unui convertizor de tensiune pen¬
tru ridicarea tensiunii la o valoare care sâ permită
obţinerea unei puteri destul de mari cu ajutorul
unui amplificator.
— utilizarea unei scheme care să folosească
cît mai bine tensiunea de 12 V
Acest din urmă caz tace obiectul prezentului
material Am utilizat o schemă de amplificator în
punte
Sarcina se află practic între două amplifica¬
toare clasice, care funcţionează comandate de
un etaj defazor realizat cu tranz ist oarele V l( V 2 .
Astfel, la un anumit moment, curentul va circula
prin Ve, Vg,, Riv Vn,. apoi prin V 7 , VtQ. Ri^
V 17 , V 18 . Tranzistoarele Vş, V 12 sînt montate
înlr-o configuraţie de superdrodă. Ele au roiul
de a stabiliza tensiunea dintre bazele lui
Scara M
lor 1 şi 2 se face cu semireglabilul R 17 . Pentru asi¬
gurarea stabilităţii amplificatorului s-au utilizat
condensatoarele Ce. Giz, C 9 , C l3 , C 7l Cu.
Amplificatorul are o margine de fază care îi
permite să funcţioneze fără probleme de stabili¬
tate
Am utilizat generatoarele de curent, realizate
cu tranzistoarele V® şi V 14 , pentru a avea un ran¬
dament de utilizare crt mai mare al tensiunii eta¬
jului driver. Grupurile R a > C 2 şî Ri* C ÎQ stabilesc
valoarea amplificatorului.
REALIZARE, PUNERE ÎN FUNCŢIUNE,
REGLAJE
Pentru realizarea amplificatorului se vor utiliza
componente verificate. Dimensiunile cablajului
imprimat sînt: L = 117 mm, I 50 mm. Radiatorul
folosit este un profil de aluminiu cu L = 117 mm.
Pentru punerea in funcţiune este necesară o
sursă de alimentare de 12 V_cu protecţie de cu¬
rent de 500 mA şi 3 A. în eventualitatea că
această sursă nu există, se va utiliza o siguranţă
de 200 mA în serială cu amplificatorul,
Semireglabilele R 13 şi R 2i trebuie sa aibă
cursoarele la capătul dinspre emitoareie lui V s şl
V 13 ; de asemenea, R 17 trebuie să fie în poziţie me¬
diană.
înainte de a se alimenta montajul se va verifica
cu un ohmmetru cuplat între borna „4-" şi masa
V 8 şi V 7t respectiv V 16 şi V 17 . Din semireglabilele
R ia . se reglează curentul de repaus al monta¬
jului. Asigurarea tensiunii mediane de 6 V se face
alegind tranzistoare cît mai asemănătoare sub
aspectul factorului fi şl al tensiunii de deschidere
U BE . Astfel trebuie ca 0^ = 0^, 0 ^ =
P\M — 0yiz>
Pentru a avea distorsiuni cît mal mici este bme
să se încerce împerecherea tranzistoarelor finale
şi prefinale.
Reglarea la o valoare identică a tensiunii ieşiri-
amplîficatoruluî sa nu existe scurtcircuit.
După alimentare se vor măsura tensiunile de la
ieşirile 1 şi 2 faţă de masă. potrivindu-se ia o va¬
loare egală cu ajutorul iui R 17 ,
Se va înseria cu montajul un miliampermetru
pe o scară mai mare de 200 mA
La alimentarea montajului curentul J - 30 ^ 40
mA. Cu ajutorul tui R a el va deveni I, - f + 30 mA,
apoi cu ajutorul lui R 25 va deveni \ 2 = 4 30 mA,
In timpul acestor reglaje intrarea nu trebuie
conectată la nici o sursă de semnal. Semireglabi-
31
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
lele R 17 , R 13r R 2S vor fi fixate cu o picătura de iac.
în regim dinamic la intrarea amplificatorului se
va cupla un generator de semnal cu o tensiune
cuprinsă între 10 mA şi 1 V. Se vor utiliza o sarcină
rezistivă şi un osciloscop pentru verificarea func¬
ţionării corecte. Amplificatorul se va alimenta de
la o sursa capabilă sa asigure o tensiune de 12 V la
un curent de 3 A. tnductanţa de 3,3 seva cupla
in serie cu sarcina, Această inductanţâ este con¬
struită din sirmă CuEm 0 1 mm. Se va urmări func¬
ţionarea amplificatorului la diferite tensiuni de in¬
trare şi diferite frecvenţe Rezistenţele din colec¬
toarele tranz ist oarei or de putere vor fi realizate
pentru o putere de cel puţin 3 W. Daca amplifica¬
torul a fost corect realizat el va funcţiona foarte
bine.
debita pe o sarcină de 4 fi la V cc = 20 V o putere
de pînâ la 40 W sinus.
Datorită configuraţiei alese, amplificatorul nu
asigură un slew-rate mulţumitor şl datorită utili¬
zării mai eficiente a tensiunii de alimentare, fac¬
torul de distorsiuni este mai mare decît cel obţi¬
nut fn condiţiile aplicării reacţiei negative locale
pentru atenuarea armonicilor de ordinul II şi III.
LISTA COMPONENTE
V„ Vj = BC109, BC413. BC414; V 3 . V s . V 6 . V„.
V )3 . V u = BC107, BC1O0. BC171, BC172; V 4 ,
V,2 = 2N29Q4. 2N2905. V 7 , V, e - ROS93A,
BSV16. V 8 , V, r = BSX4S. ROS66A; V„ V, a
PARAMETRII GARANTAŢI
Tensiunea de alimentare: 12 V
Temperatura de funcţionare: -25~C -l- +90°C
Banda 20 Hz 35 kHz
Distorsiuni armonice: 0.1% la 1 kHz
P„„ 8 lî 8 W
4 li - 12 W
211 - 18 W
Amplificatorul poate ti alimentat cu tensiuni de
pînâ la 20 V Iară a interveni cu modificări. Daca
profilul radiatorului (din aluminiu) asigură o su¬
prafaţă de Deşte 150 cm*, amplificatorul ooate
- BD442; V, 0 . V, 5 = BD441; R, = i.a kfl; R* =
= 3,9 kll: R 3 = 51 kl 1: R 4 = R s = 4.7kn - 1%; R- =
6,2 kll, R ; = R ia = 1 kll; R, = 5,1 kll; R, R, s =
- 560 f i; R, 0 = Rj 0 82 11; R„ R )4 = R„ R M =
= 165il:R,; R« 1 kil 1%; R, 5 — R, e ; R,„ =
R» = 0.1 11/5 W; fl,3 = R JS = Z2 kll; R t: 100 kll;
R, 8 = 22 kll; C, 47 pF; Cj C 10 - 47 *F/10 V;
C 3 10 #.F/10 V; C 4 — Cj Cg — Cu = 220 pF;
C e ' C,j = 47 pF; C 7 = C„ = 1 nF; C, = 47 »jF/16 V;
v,g, V» = 1N4I48.
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
EUcrROincn s02
C, FIUP
Casetofonul Electronica 302
nu este prevăzut cu un montaj
special pentru autostop, iar ca¬
setele recomandate sini cele
normale cu FeO. In cele ce ur¬
mează prezentăm celor intere¬
saţi modificarea ce poate fi
adusă casetofonuluî privind reali¬
zarea unui autostop
Schema electrica pentru au¬
tostop este redata în figura i.
Faţa de schema originală (vezi
„TehniuhT 10/1982) au fost
montate suplimentar tranzisto¬
rul T4, dioda LED VD3 şi rezis¬
tenţele R6 şi fi 7 Valoarea con¬
densatorului Ck a fost micşo¬
rată la 0.22 Aceste modificări
au ca scop final oprirea motoru¬
lui după terminarea benzii de pe
casetă şi eliminarea fîşîitului ca¬
racteristic de rulare a benzii In
figura 2 este dat modul de mon¬
tare a comutatorului pentru
autostop Lama colectorului este
montata de constructor şi reali¬
zata dtntr-un material ecranat
La redare dioda LED VD3 lu^
mineaza în ritmul muzicii, iar la
terminarea benzii ea ram ine
aprinsă Colectorul tranzistoa-
reior VT2 şi VT3 se află la tensiu¬
nea de lucru care comandă prin
R6 pe VT4 şi VD3 Prin R7 se sta¬
bileşte curentul de conducţie a
joncţiunii coJector-emitor a tran¬
zistorului VT4. în acest fel se
semnalizează terminarea case¬
tei LfcO-ul VJ3 se montează
lingă potenţi ornetrul de volum,
iar in carcasa casetofonuluî se
practică un orificiu cu 0 4 mm.
MEMORATOR
MMC 391 — NUMĂRĂTOR CU AFIŞARE EXPONENŢIALĂ
— Furnizează la ieşire rezul¬
tatul numărării exponenţiale
- Capacitate de numărare;
10 *
— Seslzel™ -
tru praguri 1
1000-9999
100000-991
T
AFISAJ
for mi seriei
Aplicaţii
• Detectoare <f* p#ticule
• Contoare cu prag
• Dozimetre
• Numărătoare de particule
con-
PESE!
transfer
1 numărare 0-999;
OELOOCP
'0R*VER -C0/7
10000—99999;
_LL
IL
I 1
7 T
MM J91
1
J p ' ivm-
avertizare
► * 1*1 avi»
'CPHATOR
DE
IMPULS!»
_
OEtCCTOR
-J-
c=
0£
PARTICULE i
alMANAH „TEHNtUM" 1989
simţim
F. CRISTEA
Tranzistoarele Ti şi T2 con¬
stituie un generator de tensiune
in dinţi de ferăstrău comple¬
mentar iar frecvenţa acestuia
este data de grupul R4—Ci
Timpul de încărcare a lui Ci este
dat de R4
Divizorul de tensiune R1/R2
menţine baza tranzistorutui TI
fa un potenţial constant. în mo¬
mentul in care Ci ajunge la sa¬
turaţie prin Tf se deschide T3,
iar CI se descarcă prin R3 şi ci¬
clul se repetă, Grupul T3, T4. 15
formează un mult ivi braţ or nece-
venţa este comandată de con- Dioda D2 are rol de protecţie
MEMORATOR
fi A 723. j9A 723 C sînt stabili-
zatoare de tensiune destinate în
primul rînd aplicaţiilor ce nece¬
sita un stabilizator de ttp serie.
Asigură un curent de sarcină de
150 mA ce poate fi crescut prin
folosirea unor tranzistoare ex¬
terne adecvate, Se poate folosi
de asemenea la realizarea stabi¬
lizatoarelor de tip paralel, în co¬
mutaţie ca regulatoare de cu¬
rent sau controloare de tempe¬
ratură
R9= 300n
RTO=20k^
R14 -15 k fv
5 Ck
R 16- 5a.
NC-
1
^7
CL _
2
13
CS-
3
12
IN--
4
11
1 Ni—
5
10
V REF-
6
9
V-_
7
8
NC
COMF
V+
VC
Vo
V2
NC
yH
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
D upă cum w ştie. sunetul produs de coarde de Chi¬
tara după lovire descreşte in timp după o lege aproxima¬
tiv exponenţiala La chitarele acustice amortizarea este
mai lenta, datorita cutiei de rezonanţa La chitarele elec¬
trice. cum nu exista cutie de rezonanţa, ae încearcă sa
se ..lungească” sunetul prin alte metode Cea mai
raspîndltâ metoda, folosita in specia» in rocii, este de a
ampMica sunetul copiat de doza si apoi de a-t limita am¬
plitudinea (prin netmiarrtatea componentelor) Efectul
de M*uaiftm' (ca sa folosesc termenul consacrat) se ob¬
ţine deci din limitarea dinamicii semnatului. da»r sl de
multe ori datorita amplificării foarte mari. prin intrarea
în bucii de reacţie pozitivă (microfonie) a dozei Cu
boia. prin acest efect semnatul e puternic distorsionat
(efect FUZZ). producindu-se acel timbru specific chila-
re* de twd-rock O alta metodă este aceea de a prelua o
parte din suneiul amplificai şi. introducindu-l prin inter¬
mediul unui electromagnei coarda sa fie forţai a sA os¬
cileze in continuare
O a treia metoda exemplificată în prezentul moniaj,
este aceea de a folosi pentru doză un amplificator co¬
mandat de amplitudinea semnalului, astfel Incît pentru
semnat mare amplificarea sa să fie mică, şi invers, pen¬
tru semnal mic amplificarea sa aâ fia mare
Schema este toane simplă, poate mai puţin cunos¬
cute să fie amplificatoarele diferenţiale de curent
tiM 3900 Etajul cu tranzistorul T, adaptează amplifica¬
torul 1 cu generatorul din punctul da vedere al impedan-
\m st al zgomotului Astfel:
- reacţia tip bootştrap asigură o impedanţa de in¬
trare destui de mare f; 500 kfi);
— Curentul de colector ai lui T, este de circa 50 „A.
asigurindu-se astfel cuplajul optim cu generatorul, din
punctul de vedere el zgomotului, De asemenea, zgomo¬
tul termic şi de elice dm baza tranzistorului e mic dato¬
rita curentului mic; de attfet T, este şj ales cu zgomot
propriu foarte mic. de tipul 0C1O9C sau similare
I0C173. BC229. BC4U BC414), condiţia este sa aibă
h^F ' fi 400 W0 A f este element ut tu imţiM. v» r**
glabila După cum te observa, are inclus în bucla de reac¬
ţie tranzistorul T /t care lucrează ca rezistenţă coman-
daiâ in tensiune Compresia dinamica pe care o intro¬
duce este reglabila prin R> Valoarea acestei rezistenţe
se determină ţinlndu-se seama că amplificarea «cestui
montaj are expresia
cAtAlin rAoulescu
unde r 0 este rezistenţa canalului pentru V GS = 0 (dea în
lipsa semnalului} Ea este o mănme greu previzibilă şi.
In general se considera un interval de valori Pentru
BFW10 r„t(200 4 1 000] fi In funcţie de aceasta «1 de
caracteristic* amplificare = funcţie de frecvenţa,
peni tu ;fMl900 se determina exact R--. S-a lucrai oonth
derînd o bandă de frecvenţă 20-20 000 Hz ş* a rezultat
pentru R r intervalul (25,125) ktl Tinînd însă seamn că
spectrul semnalului de chitară este limitat superior la
CÎţiva kitohertzi. se poate limita banda la 6 10 kHz şi
atunci se sporeşte amplificară etajului de două ori (nu
mai mult), creacfnd astfel plaja de compresie cu pine la
10 dB R r nu va f* mai mare de 200—300 kll, deoarece
amplificatorul integrai nu va mai funcţiona corect De¬
terminarea se face montlnd R r - 100 kil şi mteurlnd
amplificarea etajului, clnd poarta lui T ? este conectată la
+V qc (+9 V) Va rezulţi r Q şi vom şti ce R? sa folosim
Pentru cei care nu au aparatele necesare, reglajul se va
face jlupă ureche" se montează R r mare, să zicem 220
kfl, sau mai degrabă gn semueglabil de 250 k£l Cu
poarta lui 1 3 conectată la introducem un semnal
suficient de mic ca să nu fie distorsionat şi apoi descreş-
tem R T pinâ cînd A, va amplihca mulţumitor şi frecven¬
ţele înalte Acea valoare va fi reţinută (eventual ceva mai
mică). Determinarea lui R p nu se va tace înainte de a
măsură potenţialul ieşirii Iul A, Ef trebuie să fie in iurut
valorii ' 4.5 V cu o aproximaţie maximă de ±0.5 V Dacă
intîmplător nu e îndeplinita condiţia, se modifică R fl ast¬
fel incît, dacă potenţialul e mai scăzut, se creşte R â şi vi*
ceversa
Etajul cu A + , este detectorul de amplitudine. Din P, se
reglează astfel incit ieşirea lui A p {catodul diodei] sâ be
aproape la potenţialul Diodele D, şi D,sint cu ger
mamu. orice tip are roiul de a îmbunătăţi răspunsul
*^680 J
;C9
33^IOOnF
T/iflM3900
&FW10
m«a Rfl-iXîxA
Im pM 3900
500na
SUSTAIN
h5
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
A. MĂRCULESCU
Montajul din figură reprezintă
un preamplificator pentru mi¬
crofon cu Impedanţa internă
mică (150—300 H). aii meritat de
la o baterie de ţip 3R12, de 4,5 V,
cu un consum total de curent de
cca 2 mA.
Impedanţa de ieşire este sub
1 kn F banda de frecvenţa de la
cca 30 Hz ta 20 kHz. iar cîştigul
in tensiune reglabil din trimerul
R* în plaja orientativă 10 -f 200
Pentru o redare nedîstorsto-
nată ia nivelul maxim de amplifi¬
care, semnalul de intrare nu tre¬
buie să depăşească cca 5 mV în
valoare de vîrf.
După filtrul RC de la intrare
(C 1h R 1t C 2 ), cu rol cunoscut, ur¬
mează un prim etaj de amplifi¬
care AF cu tranzistorul T t 0aza
acestui tranzistor este polari¬
zată static prin R ? şi grupul serie
R 3 + Rt. prin intermediul jonc-
configuraţie asigură o mai bună
stabilitate termică a punctului
de funcţionare.
Al doilea etaj de amplificare,
cu Tj, este cuplat galvanic cu
primul şi este în configuraţie de
repetor, deci nu oferă ctştig în
tensiune, ci doar in curent, asi-
gurînd totodată o impedanţa
joasă de ieşire.
Montajul este prevăzut cu o
reacţie de tip bootstrap prin C 4
(electrolitic, dar cu pierderi
foarte mici. recomandabil cu
tantai), precum şi cu o altă buclă
de reacţie în alternativ (C 3 . R<),
care permite reglarea ciştigului
în tensiune. Condensatorul C 3
va fi obligatoriu nepolarizat, de
preferinţă cu folie metalica.
Tranzistoarele utilizate (npn.
siliciu, mică putere) vor avea
factorul beta mai mare de 250,
preferîndu-se modelele recente
cu factor de zgomot redus. Re¬
zultate bune se pot obţine insă şi
cu tranzistoarele „clasice" BCl09i
BC172. BC173 etc
Montajul poate servi şi la am¬
plificarea semnalelor debitate
de difuzoare (folosite pe post de
microfon), in acest caz fiind ne¬
cesară adaptarea de impedanţa
prin intermediul unui transfor¬
mator ridicător cu raportul de
1:10 — 1 - 20 .
ţi unit bazâ-emitor
doilea tranzistor,
a celui de-al
T 2 . Această
Hi
O-1
r—i □— <
t--
160JL
Ci 5
Intrare
(microfon)
SlOnF
r 2 [
10nFS
5c 2
O -1
lui Ap la începutul alternanţe! pozitive a semnalului D.
încerca C. pe alternanţa pozitiva a semnalului la valea
rea de viri a acestuia, iar pe alternanta negativă se blo¬
chează. astfel că tensiunea pe Cş urmăreşte amplitudi¬
nea semnalului. Cg se descarcă prin R 13 , care este
opţionala. Dacă Ca este mic (33^47 nF). atunci nu mai e
nevoia de R ţî , C 9 descâreîndu-se prin curentul rezidual
al diodei D 1 şl prin curentul său propriu de pierderi Deci
R ta se optimineazâ în funcţie de Ca-
Schema este susceptibilă de îmbunătăţiri; de aceea
nici nu am numerotat pinii integratului 0M39OO Confi¬
guraţia terminalelor este 1 INI >. 2 IN 2 ■ . 3 IN 2- 4
OUT 2, 5 OUT t, 6 IN 1-, 7 V , B IN 3-. 9GUT 3. 10 IN
4 . 11 IN 4-. 12 IN 4n 13 IN 3 14 Vt
Alimentarea se face legînd V (pinul 7) la masă şi
(pinul 14) la + V Cc .
Cele două amplificatoare râmase se pot folosi pentru
a crea facilităţi suplimentare. Spre exemplu, s urnind
1
Tntr-un amplificator 0M39QG semnalul de ieşire
i tt
cu semnalul cules din col ea or ul lui T t . ambele ponde¬
rate corespunzător, se poale regla aşa-nu mitul AT-
TACK (sunetul nu este comprimat imediat după lovirea
corzii). De asemenea, folosind cete două amplificatoare
ca repetoare, se poate continua montajul cu un egaliza¬
tor pentru chitară, se poate construi un filtru activ cu
ajutorul Căruia putem realiza efectul WAU-WAU cu Cî-
teva piese suplimentare se poate realiza un PHASER,
care, combinat cu efectul SUSTAIN, are un timbru
foarte plăcut Posibilităţile sînt mult mai largi decît în ca¬
zul compresiei bazate pe limitarea sunetului, pentru ca
în acest caz timbrul de chitară nu se pierde (nu e distor¬
sionat)
Performanţe electrice:
— banda de frecvenţe 20—20 000 Hz/3 dB;
— semnal de intrare: maximum 10 mV;
— semnal de ieşire între 15G şi 400 mV; reglabil din
P? (EFECT), aproximativ constant pentru U t variind în
domeniul 0,5 mV 10 mV.
— pragul de jos este reglabil din P, (SUSTAIN).
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
COMPONENTE
PENTRU
■ H
1
R W 1
IA 1
mm 1
11
n
u
1 U 1
A
. •
E* m
w
JL
_ DE MIINEJ
Grupaj realizai de In®, MIHAELA GORODCOV
Să fie oare calculatoarele lumea de mti¬
ne? Şi daca aşa va fi. atunci cum va arata
această lume, altfel spus, ce fel de calcula¬
toare o vor popula? în mod cert nu unele
universale; ele nu vor mai fi maşini care îşi
vor impune propriile legi utilizatorilor, ci vor
ft concepte pentru a răspunde unor necesi¬
tăţi specifice, fiind practic implicate in orice
activitate umană . Cit de departe sîntem
acum de acea faimoasă afirmaţie profetica a
tui Howard Aiken - creatorul primului cal¬
culator IBM, Mark 1 - care datează din anii
postbelici, mai exact din 1950: „Niciodată pe
piaţa comerciala nu vor ti vîndute mai mult
decît 6 calculatoare*". Pare de necrezut că
de acel moment ne despart numai cîteva de¬
cenii (cu indulgenţă 4) fn care calculatoa¬
rele - in toate variantele lor au invadat
practic atît „piaţa comercială " cFf. mai ales,
viaţa noastră cotidiană. Calculatoarele au
dat o nouă dimensiune vieţii umane, fă-
cînd-o să se înalţe in infinitul Universului
sau ai celulei r să pătrundă in abisurile mări¬
lor şt oceanelor, să scormonească adîncu-
hte Pămîntutuî t dar mai ales oferindu-i
unealta Indispensabilă prin intermediul că¬
reia specialistul de azi priveşte lumea în
toată complexitatea ei, Performanţele calcu¬
latoarelor. fie că este vorba de mini, micro ,
super sau hipercatculatoare ( înseamnă deo¬
potrivă componente şi circuite adecvate (vi¬
teză de lucru din ce în ce mai mare , consum
cît mai redus de energie , împachetare cît
mai compactă efc.J, precum şi programe pe
măsura, capabile să pună in valoare în tota¬
litate toate aceste deziderate, in care, parcă,
nici un superlativ nu-şi mai are sens ui
La început a fost,, vidul, care
a coincis cu prima generaţie de
calculatoare, anume cele cu tu¬
buri electronice Următoarele
doua generaţii au fost de aseme¬
nea diferenţiate prin componen¬
tele electronice utilizate cu tran-
z ist oare (cea de-a doua) şi cu
circuite integrate (cea de-a
treia) Cum era firesc, aceasta
evoluţie a adus cu sine o succe¬
siune de generaţii de programe
adecvate fiecărei etape Au ur¬
mat apoi circuitele integrate pe
scara larga si foarte largă (LSI si
VLSI), materiale noi, structuri noi
de calculatoare care vin să ia lo¬
cul „maşinii von NeumamT (pas
cu pas) şi multe altele. După
„vid" au urmat germaniul şi mat
ales siliciul, acesta din urmă încă
dominînd piaţa; cu ei, în compe¬
tiţia acerbă pentru „mai repede"
la nivel de picosecunde. a intrat
arseniura de galiu. in laboratoare
se afla în studiu calculatoare ba-
zate pe efect Josephson sau cele
care se numesc moleculare Se
vorbeşte şi despre cele biolo¬
gice... Care va Ii soluţia este
foarte greu de prevăzut. Visul
de âzi va fî confirmat sau infir¬
mat de realitatea de mlîne Ce
spectaculoasă ar fi o istorie a
calculatoarelor privită prin
prisma materialelor şi compo¬
nentelor!
Programele cu care sint dotate
maşinile actuale sint deja strici
3 p
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
limbajul natural, în sfîrşit se in- Instruirea oferă in prezent un
trevede o orientare clara spre se* cîmp vast de activitate pentru
cuntatea utilizării prin programe calculatoarele specializate, cer-
tolerame la greşeli, pentru ca cetările actuale desfâşurîndu-se
tehnica de calcul să devină un pe două direcţi» importante:
Se impune conceperea de reţele de telecomunicaţii special
adaptate transmisiei de Informaţii,
specializate şi dictate de anumite
necesitaţi sau aplicaţii în care ur¬
mează să fie utilizate Acest pro¬
ces este astazi posibil din două
motive principale: primul dintre
ele se referă la utilizatori, capa¬
bili în prezent să definească cu
precizie aplicaţia in care vor fo¬
losi calculatorul (această afirma-
ţie trebuie privită în sensul in
care calculatorul a devenit un
mijloc şi nu un scop, o unealtă
indispensabilă oricărei „aventuri
ştiinţificeal doilea motiv se re¬
feră ta mobilitatea şi versatilita¬
tea industrie* microelectronice în
prezent: ea este capabilă să con¬
ceapă şi să producă rapid si la
preţuri acceptabile circuite la ce*
rere pentru calculatoare speciali¬
zate. Aşadar, noţiunea de calcu¬
lator universal este pe cale de
dispariţiei Aceasta universalitate
nu se mai regăseşte astăzi decît
la nivelul reţelelor locale sau ge¬
nerale care interconectează
echipamente cu funcţii specifice
De exemplu, maşini specializate
în băncile de date trebuie sa
preia de ia unitatea centrala
toate funcţiile de gestiune a unei
banei de date. N-ar fi lipsită de
interes o trecere în revista a
principalelor tendinţe actuale
care se întrevăd în privinţa dez¬
voltării unor calculatoare adec¬
vate anumitor domenii: una din¬
tre ele se referă ia băncile de
date deductive şi muftivalente
care adauge datelor informatice
transmise sunet şi imagine; o
alta, ia fel de importantă, are în
vedere dezvoltarea unor limbaje
de utilizare cit mai apropiate de
instrument de lucru îa îndemîna
oricui. Toate acestea reclamă
circuite specifice (un exemplu de
circuit integrat dedicai ar fi pro¬
cesorul modular de imagini care
regrupează într-un sistem unic
funcţiile de analiză şr testare a
imaginilor), precum şi programe
specifice dezvoltate cu ajutorul
unor posibilităţi oferite de inteli¬
genţa artificiala şi conexiunea cu
sistemele expert.
• Tehnologia circuitelor elec¬
tronice utilizate, cercetătorii cău-
tind, fireşte, pe cele care au un
timp de comutaţie cit mai scurt,
de unde şi orientarea către com¬
ponentele din arseniura de galiu.
în care electronii sînt de circa 5
ori mai mobili decît la siliciu, sau
către componentele bazate pe
efect Josephson, In care viteza
creşte de 100 de orL. Asupra
acestor componente vom reveni
în detaliu în cefe ce urmeaza
Generaţia I
Primul calculator cu memorie programabila
(1944), lungimea 16 m şi înălţimea pesie 2 m. este
realizat cu relee, timpul de operare 0,3 s pentru
adunare. 0.6 s pentru înmulţire şi 20 s pentru îm¬
părţire.
Construit ia
bridge (S.U A.)
universităţile Harvard şi Cam-
M
ALMANAH „TEHNIUM" 196
• Arhitectura sistemelor, care
trebuie sa facă fată funcţionării
circuitelor cu viteze ia nivel de
nanosecunde. Organizarea para¬
lelă permite sa se realizeze în
aceiaşi timp operaţii care în cal¬
culatoarele clasice se derulează
secvenţial Prima maşină de
acest tip a fost ILLIAC IV la în¬
ceputul anilor 70 şî nu realiza
„dec 1T 9 MIPS (milioane de in¬
strucţiuni pe secundă); astazi se
vizează deja milioane de MIPS!
Trebuie sa deosebim două struc¬
turi
Arhitprt'ifil paralela mono*
procesor numită SI MD (Single
fnstruction Multiple Data);
arhitecturi cu date paratele
MIMD (Multiple Instruction Mul¬
tiple Data),
Structurile MIMD sînt micro¬
procesoare a căror arhitectură
este constituită din mai multe
maşini diaiogînd între ele şi lu-
crînd cu programe diferite. Acest
tip de structură este în prezent
destinat unor adevăraţi giganţi;
pentru a-i folosi la puterea ma¬
ximă este necesara „decuparea" 1
aplicaţiei în segmente care vor
putea fi tratate simultan pe uni¬
tăţi centrale diferite pentru a
acelera în acest mod viteza glo¬
bală, aceasta deorece supercai-
culatoarele trebuie să facă faţă
unui volum din ce in ce mai
mare de calcule. Cele mai puter¬
nice maşini actuale ajung pîna la
200—300 milioane de instrucţiuni
pe secundă, in vreme ce necesi-
tâţite prezentului impun
1 000—2 000 MIPS; cercetările
atomice, previziunile meteo (care
necesită şi modele de simulare},
cercetările aerodinamice, elabo¬
rarea imaginilor animate 3D, iata
numai cîteva domenii mari con¬
sumatoare de timp de calcul. Şi
nu trebuie sa uităm dezvoltările
viitoare ale inteligenţei artificiale
şi ale marilor sisteme expert care
îşi aşteaptă supermaşinile pe
care sa lucreze.
Un tranzistor din As Ga văzut ta microscop. O astfel^ de compo¬
nenta permite realizarea unui amplificator capabil ti lucreze la
frecvenţa de 12 GHz pentru recepţlonarea semnalelor de televi¬
ziune prin satelit.
Generaţia a II-a; Caracteristici principale; dimensiuni mai reduse
(sîntem deja Tn epoca tranzistorului), suport de introducere a da*
telor, bandă perforată, viteza mai mare de lucru, fiabilitate incom¬
parabil crescută a sistemului.
1 — | 1 — ^
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
Structura SI MD se bazeaza pe
o singura maşină cu un singur
program care lucrează nu cu
date izolate, ci cu vectori consti¬
tuiţi din date de aceeaşi natura,
de unde şi numele de calcula¬
toare vectoriale dat acestor ma¬
şini Exista chiar şi un proiect in
acest sens, purtînd numele de
.minicaicufator vectorial corn-
pact' 1 , care, datorita facilitaţilor
oferite utilizatorului. îi va da im¬
presia acestuia că lucrează cu o
viteză de 20 MIPS! Urmarea fi¬
rească a acestui fapt este o noua
strategie de componente care va
merge fie pe formula clasica a
silîciuiui, fie pe materiale no
care să ofere alte avantaje. Asa
dar.
Asistăm de ciţiva ani la o ex¬
pansiune a pieţei de circuite in¬
tegrate specifice, produse în se¬
rie mica, deoarece circuitele
standard nu pot răspunde la
toate exigenţele industriei actu¬
ale. Nefiind specializate, circui¬
tele standard includ, fireşte şi
funcţii inutile pentru o anumită
aplicaţie Circuitele integrate Ja
cerere', numite şi ASIC {Appli¬
cation Specific Integrated Circu-
its), sau circuite integrate pentru
aplicaţii specifice, au devenit in¬
dispensabile Produse în serii
mici, ele trebuie sa răspundă ne¬
voilor fiecărui utilizator, fie câ
este vorba de proiectarea asis¬
tată de calculator sau simulări
domenii in care se dovedesc .a fi
foarte utile datorită rapidităţii lor
de lucru Deci trebuie conce¬
pute. fabricate şi mai ales testate
circuite integrale foarte diferite
şi aceasta in intervale de timp
extrem de scurte, condiţii impo¬
sibil de îndeplinit atunci ctnd se
utilizează tehnici tradiţionale
Conceperea circuitului integrat
şi a programelor de test este în
egală măsura apanajul unei dis¬
cipline aparte şi relativ noi in
peisajul tehnicii de calcul —
Concepţia Asistată de Calcula¬
tor
Tendinţele actuale de realizare
a circuitelor ASIC merg în pre¬
zent pe doua direcţii importante
pnma dintre ele se referă la rea¬
lizarea circuitelor pe baza de
„macrocelule", ansambluri de cî-
teva zeci de mii de tranzistoare
care şînt stocate într-o biblio¬
tecă. în macrocelule — standard
ceti parts — sînt incluse şi dispo¬
zitive logice programabile
în concordanţă cu necesităţile
fiecărui utilizator, producătorul
va realiza numai interconexiunile
între macrocelule tara să fie Obli¬
gat ca de fiecare dată să con-
Generaţia a Ifl-a este sinonimă cu circuitele integrate pe scară
largă (LSI) şi cu primele microprocesoare, care oferă deja multi¬
ple performanţe în domenii din ce în ce mai numeroase; timpul de
lucru este deja de ordinul nanosecundelorl
ceapa un circuit de la început
Realizarea circuitelor prototip se
va putea face rapid, gravura fiind
făcută direct cu un fascicul de
electroni, conexiunile inutile
„tâindu-se" ulterior cu un fasci¬
cul laser.
Cea de-a doua tendinţă, fun¬
damental diferită de prima, are in
vedere circuitele Juli custom*\
circuite specializate concepute
— asa cum arata şi denumirea
lor — în stricta concordanţa cu
cerinţele fiecărui beneficiar
Concepţia acestor circuite este
efectuata cu ajutorul unor pro*
grame speciale şi dedicate ple-
cind de la indicaţiile şi dorinţele
utilizatorului in mai puţin de
două saptamîni, programul furri-
Ic
/ /
n—n
Io
Această reprezentare
simplificată a unei porţi
logice Josephson arata
elementele constituente
ale unei astfel de Joncţiuni
comandate in curent.
Schema electrică corei*
punzâtoare explică faptul
că L. traversează Joncţiu¬
nea J. in timp ce 1 nu este
aplicat. Dacă se aplică J »
curentul este derivat.
zeaza arhitectura completa a cir¬
cuitului şi programul de test aso¬
ciat. Toate simulările de funcţio¬
nare şi de erori sint afişate deta¬
liat pe ecran in scopul interven¬
ţiei rapide si interactive a opera-
torului-proiectant Trebuie sa
spunem că şi companii tradiţio¬
nale precum Motorola. Intel, Te¬
xas Instruments, National sau
Fujitsu s-au orientat de aseme¬
nea către ASIC, firme ia care sînt
in plină desfăşurare cercetări
pentru ameliorarea tehnologiilor
de fabricaţie, chiar in sensul in¬
tegrării pe scară foarte largă a
acestora
Dimensiunea traseului realizai
cu fascicul electronic, în acest
moment de 2 microni, va trebui
sa ajungă în 2 ani la 1.2 microni,
iar în viitor la 0,5 microni Este
de asemenea in fază experimen¬
tala de studiu inscripţionarea di¬
rectă cu laser
Cu toate precauţiile care s-au
luat, defectele sînt greu de evitat.
Singura soluţie acceptabilă con¬
sta în conceperea programelor
de test asa fel incit, venficînd un
minim de funcţii ale circuitului*
sa se poata evalua calitatea glo¬
bala a sa. Un control de calitate
de ultima oră apelează tn acest
moment la instrumentele de Iu*
cru pe care le furnizează inteli¬
genţa artificial ă* şi sistemele ex¬
pert, estimîndu-se ca prin aceste
metode de verificare cvasiex-
haustivâ se va ajunge pîna la un
procent de 9% eficacitate, pro¬
cent considerat a fi o limita rezo¬
nabila Aceste teste vor include
doua etape: prima constă într-o
Generaţia a IV-a sau a circuitelor integrate pe scară foarte larga
(VLSI), a procesoarelor cu destinaţie specifică, înseamnă micro¬
calculatoare puternice cu viteza mare de lucru şi cu capacitate de
memorare comparabila cu cea a mimcafcutatoarelor Generaţia a
IV-a mai înseamnă şi saltul spre noi arhitecturi interne, spre pro¬
cesare paralela a datelor, cu viteze de ordinul sutelor de milioane
o bila pe secundă, maşini ce poarta numele
în imaginea din dreapta super calculatorul
UANAH „TEHNIUM" 19B9
- 10-1
inspecţie „vizuală" a circuitului,
operaţie executată automat de
urs procesor de imagini speciali¬
zat care va efectua o primă se¬
lecţie. Un test de contact în care
puncte minuscule vor examina
fiecare conexiune de pe' aşchia
de siliciu va constitui cea de-a
doua etapa Este deja pusa la
punct o metoda de examinare a
circuitelor fără contact, test care
se efectuează interactiv în fazele
producerii circuitului un fascicul
aiinga capacilati de ordinul me-
gabiţilor dar nu pe seama creş¬
terii suprafeţelor (memoriile de 1
megabit ocupă o suprafaţă de €0
mnv\ iar cele de 16 megabiţi ar
trebui sa ocupe suprafeţe mult
mai mari} un fapt s-ar cere sub¬
liniat cu cît o aşchie de siliciu
este mai mică cu atît permite vi¬
teze mai mari de lucru, consum
mai redus de energie, erorile de
expunere la lumina ultravioletă
în Timpul gravurii fiind mutt dini-
2) T > T t
s ' i s '
1<2H
3) T < T c
I
V
Efectul tunel af
perechilor de etec
troni pr Intr-o
rierâ foarte subţire
în trei cazuri: a) ba¬
rieră groasă: curen
tul nu trece b) ba¬
riera Rnâ, dar T T :
numai efectronii tra¬
versează bariera,
dind naştere efectu¬
lui rezistiv (legea Iul
Ohm); c) barieră
subţire fJ T<T C : ma¬
terialele sini supra-
conductoare, trans¬
ferul perechilor de
electroni dind naş¬
tere unul curent
Josephson continuu
la tensiune nulă.
de electroni provenit de la un
microscop electronic cu baleiaj
..parcurge circuitul Fasciculul
fiind sensib l la un potenţial elec¬
tric. în imaginea de pe ecran se
vor vedea un punct negru în
dreptul fiecărei conexiuni şi
puncte albe in rest Cu aceasta
metoda este de asemenea posi¬
bilă şi efectuarea de teste canti¬
tative, luminozitatea fiecărui
punct de pe ecran fiind în func¬
ţie de tensiunea din circuit
O alta problema de tehnologie
o pune fabricarea circuitelor din
ce în ce mai dense De exemplu,
circuitele de memorie trebu+e sa
nuate. Este cazul memoriilor de
ţip EPRQM (vezi Almanahul Teh-
nium 87) pentru care specialiştii
vizează capacităţi pina la 16 me¬
gabiţi. urmate îndeaproape de
memoriile D-RAM (Dynamic
RAM}. Oricum, specialiştii ne
asigura că prima memorie
EPROM de 4 megabiţi este
anunţata să apara pe praţa la în¬
ceputul anului 1969 pe o supra¬
faţă de 100—150 mm 2 cu timp de
acces de ordinul zecilor de r.a-
nosecunde. în ceea ce priveşte
EPROM-ul de 16 megabiţi, tot
ceea ce se poate spune în pre¬
zent sînt de fapt simple dezide¬
rate dimensiunea traseelor nu va
trebui să depâseasca 0,5 microni
datorită utilizării unor surse laser
şi unor circuite optice speciali¬
zate, arhilectura internă va fi mo¬
dificata faţă de cele clasice dato¬
rită proiectării cu ajutorul unor
supercaiculatoare cu structură
MIMD etc
Aceasta cursa către perfor¬
manţe din ce în ce mai ridicate
(rapiditate de lucru, consum re¬
dus de energie şi frecvenţe
înalte) se opreşte în limitele de
funcţionare ale siliciului, care in¬
tra intr-o concurenţă acerba, aşa
după cum vom vedea, cu alte
materiale
Cercetările începute acum mai
bme de 20 de ani au dus la nu¬
meroase aplicaţii ale arsenmrn
de gal iu {AsGa) în domeniul
electronicii* material cu proprie¬
tăţi particulare diferite de ale se¬
miconductoarelor clasice: viteza
electronilor este de 5 ori mai
mare in AsGa faţă de siliciu, cu
un consum de energie mult mai
redus In timp ce frecvenţele de
funcţionare a tranzistoarelor din
siliciu nu depăşesc ctţiva giga-
hertzi, limitele arseniurii de galiu
se situează în /ur de 100 GHz,
Datorita structurii electronice,
AsGa are proprietăţi optice ine¬
xistente la siliciu, ceea ce îi oferă
un cîmp vast de aplicaţii în opto¬
electronică. In sfîrşit, este posibil
sa se producă AsGa semiizolant,
caracteristică foarte importantă
în fabricarea circuitelor de hiper-
frecvenţă La toate acestea se
adaugă şi o rezistenţă la radiaţii
mult mai ridicată, precum şi po¬
sibilitatea funcţionării într-o
gama de temperaturi mult mai
înalte
Arseniura de galiu nu este to¬
tuşi un material miracol pentru
tehnica de cafcuL gata să înlocu¬
iască siliciul in cîţiva am. El pre¬
zintă şi unele inconveniente care
ilustrează serios aplicaţiile sale.
Nu există utilaje specializate
pentru AsGa (fabricarea straturi¬
lor extrem de subţiri este foarte
delicată), iar adaptarea celor fo¬
losite pentru siliciu prezintă nu¬
meroase probleme De aseme¬
nea, densitatea integrării compo¬
nenţelor pe baza de AsGa este
departe de a o atinge pe aceea a
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
componentelor din siliciu
în domeniul optoelectronicii şi
ai hiperfrecvenţei. arseniura de
galiu este deja de neinlocuit, iar
circuitele numerice cu timp de
acces toane scurt si consum re¬
dus de energie sint »n plină dez¬
voltare In laboratoare se afla in
plină cercetare calculatorul op¬
tic, a cărui componentă de baza
— transfazorul —. cu timp de
basculare de ordinul pico secun¬
delor, este formata dmtr-o alter¬
nantă de straturi extrem de sub¬
ţiri (cîţiva angstromi) de arse-
niura de galiu şi un ahâj din alu¬
miniu şi AsGa Suportul informa¬
ţiei este fotonul (si nu electro¬
nul), principiul de funcţionare fi¬
ind cel al gropilor multiple de
potenţial Geneza tranzistorului
optic si principiile calculatorului
optic au făcut obiectul a doua
articole prezentate în revista
Ştunţa şi tehnică*' nr 1 şi 2.
1987 Utilizarea fotonilor în locul
electronilor prezintă numeroase
avantaje care si justifica de fapt
optimismul specialiştilor: unul
dintre ele este acela ca fotonii
nu interacţtonează între ei, cu
alte cuvinte, un transfazor poate
lucra simultan cu mai multe fas¬
cicule de fotoni, dea in orice
alta logică ,/r valenţă De atei
necesitatea ailor limbaje de pro¬
gramare care să ^alimenteze'
astfel de maşini Apoi fotonii se
propaga în spaţiul liber, dea
poate fi rezolvată şi problema
conexiunilor Deocamdată
tranzitoriii optic r amine doar un
proiect îndrăzneţ care încă nu a
ieşit dm laboratoare
Circuitele integrate de htper-
frecvenţâ sini un domeniu în
care arseniura de ga fiu se dove¬
deşte a fi foarte performanta in
afara de frecvenţele atinse, ca¬
racterul semnzolant al AsGa
joacă un rol important in produ¬
cerea MESFET (Metal Semicon¬
ductor Fieid Effect Tranzistor =
tranzistor cu efect de cimp) ca^a
• permit o reducere considerabila
a capacităţilor parazite Amplifi¬
catoarele cu AsGa intră in corn-
, ponenţa elementelor constitu¬
ente ale sistemelor de telecomu¬
nicaţii, inclusiv la recepţionarea
programelor TV prin satelit,
aceasta deoarece ating, fara pro¬
bleme. frevenţe de 12 GHz cu
factor de zgomot foarte redus
Pentru moment, circuitele inte¬
grata de hiperfrecvenţa nu sînt
deci! în faza de prototip, iar per¬
formanţele pe care le ating în la¬
boratoare nu ar putea avea un
randament industrial decît in
ciţiva ani
Un alt material care se anunţa
pltn de promisiuni este siHciui
amorf, căruia specialiştii îi între
vad numeroase aplicaţii Dar ce
este, de fapt, siliciul amorP Pro-
, prietaţile semiconductoare ale
anumitor cristale (cum ar fi. de
exemplu, siliciul) se datoreaza
repartiţiei nivelurilor de energie a
electronilor în condiţii obişnuite
Acest cub cu latura de T5 cm conţine ansamblul unul calculator criogenie
Ipotetic de mare performanţă care va funcţiona la temperatura de 4 K (-269 C)
scufundai intr-un crlostat. Acesta din urmă. cu diametrul de 70 cm şl cu inâlţi-
mea de 120 cm, poate evacua 8 W t in llmp ce calculatorul Josephson nu disipa
deeft 7 W, Maşina crlogtnlcă va fl alimentată de un compresor.
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
103
un costal este izolam, dar un
aport extern de energie (creşte¬
rea temperat uni sau expunerea
Ea lumină) poate determina des¬
prinderea unor electroni din re¬
ţea care se pot mişca liber; golu¬
rile ramase puţind fi asimilate
unor sarcini pozitive In acest
caz vorbim de o stare de con-
ducţie intrinseca Prin introduce¬
rea de impurităţi (dopare), crista¬
lul devine un conductor mult mai
bun este cazul conducţief ex¬
trinseci. Apariţia curentului elec¬
tric într-un cristal sub acţiunea
luminii se numeşte efect fotovol-
taie, utilizat de mai bine de 20 de
ani pentru alimentarea sateliţilor,
fenomenul nu a putut ti exploa¬
tat industrial datorita preţului
destui de ridicat al siliciu lui mo-
nocristaîin, aici intervine de-abia
rolul siliciulu* amorf dopat. Sili¬
ciul amorf hidrogena! (în care
atomii nu sînt dispuşi intr-o ma¬
niera perfect regulata) este un
excelent semiconductor Apariţia
unei tensiuni la bornele unei fo-
topi le den siliciu amorf poate fi
provocata chiar şi de o lumină
foarte slabă, contrar sMfciuiui
mocristalin Mai mult, răspunsul
spectral al silictulul amorf este
practic identic cu cel ai ochiului
uman. în timp ce pentru siliciul
monocristalrn răspunsul este
muît decaîat către infraroşu
Aceste proprietăţi pot fi utilizate
In captatoare detectoare, pe
post de pelicule subţiri pentru
tamburele echipamentelor de fo¬
tocopia! , la captatoarele pentru
fecioarele optice, ca peliculă
subţire care sa înlocuiască tubu¬
rile cmescop Intr-un viitor ceva
mai îndepărtat se are in vedere
producerea unor straturi foarte
subţiri pentru a comanda, de
exemplu, cristalele lichide in
ecranele plate de televiziune
Proiectele nu se opresc insă
aici: tranzistoare reversibile intre
siliciul amorf şi cel cristalin vor
trebui sa permită stocarea Infor¬
maţiei şi deci vor crea premisele
conceperii de memorii...
Dimensiuni care se micşo¬
rează. „puteri şi viteze care
cresc, preţuri care descresc, iata
legile de bază care guvernează
informatica Rina unde se va
merge? Exista poate un singur
răspuns: pin a la CREIER Aici se
poate regăsi sistemul cel mai mi¬
niaturizat de tratare a informa¬
ţiei! în aşteptarea realizării ipote¬
tice a „creierului artificial" care
codifică informaţia ia nivel mole¬
cular cercetările mai au un
punct de plecare care se anunţa
a fi destul de prormţaior fizica
solidelor Cercetătorii din dome¬
niu ne anunţă calculatoare mi¬
niaturizate capabile să concu¬
reze in viteză de lucru „monştri 1
precum CYBER sau CRAY sau
Cum? Câutind soluţii noi îndrăz¬
neţe, care angrenează fizicieni,
biologi, informaticiem Una din¬
tre ele se anunţă a fi calculatorul
marelui frig, sau supercalculato-
rul bazat pe efectul de supracon-
ducTrbrlitate Informatica crioge-
nicâ, urmare şi a recentelor des¬
coperiri care vizează materiale
supraconductoare chiar la tem¬
peraturi ambiante, va deveni
oare soluţia viitorului?
Pentru a înţelege mai brne lu¬
crurile. ar fi utila o incursiune în
electronica clasică, aceea a se¬
miconductoarelor Aşadar, pute¬
rea unui calculator are sens nu¬
mai dacă ea se traduce în ter¬
meni de viteză $i am văzut mai
sus cum se traduce aceasta vi¬
teză în privinţa siliciufui sau a ar-
seniuni de gal iu. Dar, ca întot¬
deauna, ,plata 1 acestor viteze se
face în energie Pentru o pastilă
de siliciu care conţine 100 000
de porţi, dacă consumui elemen¬
tar este de 0,5 picojouli,. atunci
frecvenţa de funcţionare nu
poate depăşi 10 MHz in clipa în
care s-ar impune o funcţionare
de 10 GHz, pentru a se înscrie în
aceleaşi norme energetice, con¬
sumul elementar ar trebui sa fie
0,0005 picojouli Aşadar viteza şi
miniaturizarea se lovesc de O ba-
MEMORATOR
TDA 440 este un amplificator
FI video destinat receptoarelor
TV atb-negru sau color
Circuitul integrat încorporează
următoarele etaje: amplificator
Fi, cu primul şE al doilea etaj cu
cîştig reglabil, demodulat sin¬
cron, preamplificafor cu ieşiri vi¬
deo negativă şi pozitiva, circuit
poarta cu RAA pentru amplifica¬
torul Fi, stabilizator de tensiune
intern.
Configuraţia terminalelor 1
intrare FI; 2. reacţie curent conti¬
nuu; 3 masă: 4 filtru RAA in¬
tern; 5. comanda RAA selector;
6 regiaj prag selector, 7 impuls
de poartă B circuit acordat, 9
circuit acordat: 10 reglaj pentru
nivelul de alb, 11 ieşire video
negativă; 12 ieşire video pozi¬
tiva; 13 V+; 14. polarizare stabili¬
zator intern: 15. reacţie curent
continuu: 16, intrare FI
•"10 H
ALMANAH „TEHNiUM" 1989
rieră destul de dură: „zidul căl¬
durii" in prezent cele mai puter¬
nice maşini disipa o putere de
ordinul kilowattului Cum se
ameliorează în prezent aceste
neajunsuri? Circuitele se pla¬
sează unele de altele la o anu¬
mita distanţa, adoptîndu-se (cum
este cazul tui CRAY 1) o dispozi¬
ţie circulară pentru a reduce Iun*
gimea circuitelor etc Cum s-ar
putea ameliora această ..toarne'
de energie a maşinilor puter¬
nice 7 Fâcînd apel ta fizica supra-
conductoare,,
Supraconductibflitatea este un
fenomen care, la scara macro-
scopica, se traduce — penlru
anumite materiale — prin dispa¬
riţia oricărei rezistenţe electrice
în apropierea temperaturii de
zero absolut Intr-un conductor
normal, electronii de conducte
se deplasează mteracţionînd
elastic cu reţeaua cristalina, de
aici rezultînd. după cum se ştie,
o pierdere de energie a electro¬
nilor şi un transfer de căldură
către reţea Aceasta este rezis¬
tenţa electrică Atunci cînd se lu¬
crează la temperaturi apropiate
de cea critică, reţeaua cristalina
tinde să devină imobilă, mediu
care creează o aglomerare a io¬
nilor, aglomerare ce se prezintă
ca o sarcina pozitiva, aceasta, la
rîndul ei, atrage electronii, cu¬
rentul nemaicorespunzind unui
flux de electroni, ci unui flux de
perechi, ceea ce schimba funda¬
mental fenomenul. Electronul
este un fermion (o particulă ca¬
racterizată printr-un spin semiîn-
ţreg) şi care se supune principiu¬
lui excluderii; doi electroni nu
pot avea în aceiaşi timp aceeaşi
funcţie de undă Cei doi elec¬
troni de spin 1/2 au un spin glo¬
bal zero prin anularea spinilor
egali şi contrari Perechile ur¬
mează o alta lege a fizicii ele îşi
pastreaza funcţia de undă, iar
fluctuaţiile de energie legate de
rezistenţă dispar Perechea se
propaga în metal precum fotonii
în vid. fără pierdere de energie:
iată şupraconductibihtafea cla¬
sică. înainte de a explica mai de¬
parte fenomenul, să ne oprim
puţin asupra unui efect legat de
fizica cuantică, efec*ul tunel
Mecanica clasica este \r, între¬
gime determinista Dacă o sfera
loveşte o bariera fără a avea
energie suficientă pentru a o tra¬
versa, ea râmîne în faţa obstaco¬
lului In termeni de electronică,
aceasta se traduce prin faptul că
electronii se lovesc de o bariera
de potenţial pe care, dacă nu au
i suficientă energie, nu o pot
| trece Acest lucru este valabil
1 pentru mecanica clasica, dar în
mecanica cuantică lucrurile se
! petrec cu totul altfel Electronul
j nu are o energie dală ia un mo¬
ment dat, funcţia de unda care îl
defineşte fixează nişte niveluri de
probabilităţi corespunzătoare di¬
feritelor stări pe care le poate
ocupa pe parcursul fluctuaţiilor
legate de principiul de incertitu¬
dine In acest context exista o
| anumită probabilitate pentru ca
electronul să poată străbate ba-
! riera de potenţial Un fizician de
excepţie, Brian Josephson, în
1962, a demonstrat că efecte $i-
| milare pot să apara în materiale
supraconductive Deci reunind
> efectul tunel (cel descris mai
j sus) cu joncţiunea care-i poarta
numele, s-a creat un dispozitiv
i ideai pentru tehnica de calcul în
cele ce urmează vom detalia nu¬
mai efectele cu aplicaţie in do-
, meniul informaticii Fie O jonc¬
ţiune alcatuita din doua mate-
t riale supraconductoare. alimen¬
tată de la o sursa de curent şi
separate de o bariera Izolatoare
Se constată că perechile supra-
1 conductoare vor stradale bariera
. fără ca la bornele joncţiunii să
apară vreo tensiune Acest efect
poate fi pus in evidenţa numai la
i joncţiuni extrem de subţiri (de
, ordinul a 50 de angstromi), de¬
oarece pentru joncţiuni mai mari
apare o rezistenţa şi curentul nu
mai trece deloc Dar mai este un
| fapt interesant de semnalat: dacă
intensitatea curentului creşte, se
va observa ca brusc, la bornele
joncţiunii apare o tensiune de
ordinul a 2 mV Această tensiune
devine o sursa de curent alterna¬
tiv oscilant de înaltă frecvenţa
| (pină la 10* Hz pentru 1 mvj Ce
s-a mtjmplat? Perechile au înee-
1 put să se disocieze, astfel încît
electronii rezultanţi înving ob¬
stacolul printr-un efect tunel cla¬
sic. deoarece joncţiunea a înce¬
tat sa mai fie supraconductoare
în totalitate Joncţiunea va juca
în acest caz un rol capacitiv, ale
cărei încărcări şi descărcări vor
induce oscilaţii electrice. Dacă
se ma» creşte intensitatea curen-
j lului, se atinge un alt moment
I critic în care supraconductibilita-
tea dispare complet şi regăsim
legea clasică a lui Ohm
Primul fapt interesant de re¬
marcat aici este rapiditatea bas¬
culării dlntr-o stare in alta: tran¬
ziţia ntre starea in care curentul
• străbate joncţiunea si apariţia
osciliaţiilor nu durează decît ci-
teva prcosecunde (Din contra
după creşterea intensităţii pina la
dispariţia supraconductibilitaţu şi
revenirea la starea iniţiala, se
constata ca procesul este mult
mat lent datorită histerezisului ]
Pîna aici ne aflam in prezenţa
| unui dispozitiv, joncţiunea supra¬
conductoare, capabila de o tran¬
ziţie în două stări Cum se poate
comanda aceasta tranziţie 7
Printr-un cîmp magnetic Dacă
aplicam un cîmp magnetic pe
joncţiunea în stare supraconduc-
livă (V=0), funcţionarea dispoziti-
j vului va fi serios perturbata In¬
tensitatea curentului Josephson
la tensiune nulă este modulata
| sub efectul acestui cîmp Astfel
vor lua naştere sisteme de unde
1 electrice staţionare, reorganizare
| care formează un fel de bariera
periodica ce va modula trecerea
I curentului Pentru anumite valori
• de cîmp, numai O anumita fraC A
\ ţiune din curentul Josephson va
traversa joncţiunea Concfuzia
sub acţiunea unui cîmp magne-
i tic, jocţiunea conduce sau nu
curentul electric. Reallzînd un
astfel de comutator de baza. se
pot construi circuite pentru orice
| funcţie logică Pentru circuitele
de memorie, joncţiunea Joseph¬
son se dovedeşte a fi deosebii
i de promiţătoare informaţia se
• poate păstra oricit în absenţa alt-
1 mentării, iar citirea ei pentru ca
se face prin identificarea cuantu-
: mulul de cîmp magnetic, este
nedistructivă
Aşadar, iată un instrument de
! lucru extraordinar pentru a con¬
strui calculatoare cu memorii ra¬
pide. nevoiaiile. cu viteză de Iu*
I eru de ordinul picosecundelor,
I cu consum minim de energie
Aceasta este doar in laborator
deoarece dificultăţile de-abia
acum încep în primul rînd, ale¬
gerea materialelor supraconduc¬
toare a căror funcţionare sa fie
optima în domeniul dat prin
imersiune în heliu lichid (sa fie
oare Premiul Nobe! pentru fizica
o premisa ca visul să devină rea¬
litate?). Apoi dimensiunea stratu¬
lui (de cîteva zeci de angstromi)
şi controlarea ei cu mare preci-
; zie constituie alte probleme teh¬
nologice destul de dificile: o va¬
riaţie de 4 angstromi (da, da, nu¬
mai 4) duce la o modificare cu
: 10% a curentului critic.
Integrarea componentelor de
(continuare In PAG 12q)
-105
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
©(fe©®©(^e<â)0 0 31 1© ĂĂQ|
—
_
-1 □ s
ALMANAH .TEHNIUM" 1989
Schema prezentata con¬
ţine elementele specifice
părţii de Înregistrare mag¬
netica şi amplificatorului
AF de putere, aparatul
mai conţlnînd un ţuner
FM ţneincius în schema)
în partea de magneto¬
fon circuitele sîm clasice.
La Înregistrare, semnalul,
provenind de la diverse
surse, este aplicat celor
două etaje TRiQi şi
TR1Q2 (canal stîngj
Reţeaua de egalizare este
conectata intre TR102 co¬
lector şi emîtof TRiG1>
care accentuează frecven¬
ţele înalte La ieşirea
preamplifi catarului se afla
dispusă mirarea tunarului
utilizabilă cînd acesta este
sub tensiune Lanţul de
amplificare este continuat
cu circuitul integrat IC TOT
care are la ieşire VU-me¬
trul şi tranzistorul TR103.
De fa acest tranzistor se
preia semnai pentru înre¬
gistrare. Oscilatorul de
ştergere şi premagneNzare
este construit cu îranzis-
loareie TR4Q1 si TR402
Amplificatorul de putere
poale debna 2x7 W pe 8 îi
intr-o bandă de
50—16 000 Hi î 3 dS
ALMANAH .TEHN1UM" 1989
■lua
PIONEER SX 5
Acest aparat conţine un amplificator stereo
2x32 W si un tuner AM—FM
Recepţia AM esie asigurata in gama 535—1 605
kHz t iar FM în gama 87—106 MHz, cu o sensibili¬
tate de 2,2 pentru un raport S/Z de 30 dB
in figura t este prezentata schema electrică a
tunerului AM-FM şi a decodorului stereofonic.
Semnalul FM este aplicat tranzistorului Q1 tip
2SK19 în montaj sursa comună Acest etaj are
arcuite acordate la intrare si la ieşire. Tranzisto¬
rul 02 este un oscilator local iar tranzistorul 03
este amestecător. La ieşirea tui Q3 se obţine sem¬
nal FI de 10,7 MHz. care este apoi amplificat şi
prelucrai pentru extragerea semnalului de audio-
frecvenţă.
Prezenţa circuitului integrat TA7060 este numai
de a limita valoarea în amplitudine a semnafuldi
FM Din punctul A al schemei semnalul detectat
este condus spre intrarea decodorului. în deco¬
dor G10 este amplificator de intrare şi pune în
evidenţă subpurtătoarea de 19 kHz Diodele
Dl 1012 dublează această frecvenţă, refacînd ast¬
fel subpurîatoarea de 38 kHz, care este amplifi¬
cata de Q11. D13D16 formează un demodulator
in inel şi pun a în evidenţă canalele dreapta şi
stingă (R-L)
la recepţia AM Q0 este amplificator RF şi mi¬
xer, iar Q7 este oscilator focal Tranzistoareie Q5
şi Q6 sînl amplificatoare FI, detecţia fiind asigu¬
rata de D10 Preampîifieatoruî audio (fig 2) este
constituit din două tranzîstoare fpe canal) legate
intr-o dublă reacţie negativa una pentru corecţii
RIAA şi alta pentru corecţii microfon. Figura 3
prezintă etajul corector de ton ce utilizează tran*
zîstoare 2SC1QOO
Amplificatorul de putere este ilustrat în figura 4
şi $e observă utilizarea în etajul final a tranzistoa-
relor complementare, Figura 5 prezintă elemen¬
tele din redresor. Amplificatorul de putere se ali¬
mentează cu 50 V H tar circuitele de radîofrecvenţâ
se alimentează cu 12 şi 25 V.
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
-1 i -1
Receptorul Sat?a~Konstanz lucrează
pe Ut 145—355 kHz. UM 510—1 630
k Hz US 5,9-18,5 MHz si UUS
87,5—104 MHz Frecvenţa intermediari
este de 10,7 MHz pe FM şi 400 fcHz pe
AM Amplificatorul de putere poate de¬
bila 2*10 W
intrarea AF este pentru doza cera¬
mica sau magnetică si corector R1AA,
plus magnetofon Recepţia UUS folo¬
seşte un amplificator Tlflt un mi*er
TU) şi un oscilator T12î Tranzistor
rele TI51, T201 şi T301 formează am¬
plificatorul Fi Circuitul integrat
TBA490 echipează etajul decodor ste¬
reo
Recepţia AM este asigurata de Tţ
(oscilator} şi 1*1 (convertor)
Amplificatorul de audiofrecvenţă con¬
ţine etajul de intrare T411 cu corecţiile
de ton şi amplificatorul propriu-zis
T42I, T431 T441, T442, T443 Alimen¬
tarea radioreceptorului este asigurata
din reţeaua de curent alternativ
-1 -IE
ALMANAH , TEHNIUM 1 1989
I
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
-1 -1H
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
Acest aparat este
un sesizor de pre¬
zenţa cu ultrasu¬
nete format din
emiţător, receptor
şi circuitele de exe-
cuţie (aprindere
bec sau pornire de
alarma} Emiţătorul
este construit cu
tranzistorul Q19, în
montai Colpitts şi
lucrează pe 41 kHz
Receptorul sesi-
seaza semnalul prin
microfonul piezo
TR1 h îl amplifică cu
Qt şi 02. La ieşirea
lui Q2 apare un de¬
tector dublor de
tensiune care pune
in evidenţa variaţiile
semnalului detec¬
tat. rezultanta fiind
amplificata de 03 şi
Q4
în mod normal,
QS este saturat, dar
apariţia la baza sa a
unui semnal îl trece
m stare de blocare
si se produce trece*
rea unui impuls pe
baza lui Q6. care la
rindul sau comanda
comutarea secven¬
ţiala a circuitelor
basculante-
ALMANAH „TEHNIUAT 1989
-1 - 15
Ca setotonul
M55TS este de tip
stereofonic şi poate
debita 2*5 W pe ca¬
nal cu un coeficient
$ fB'&g Cf D *
JT** ^V" AfcL# AtUW JLV# u/i
rv jr/jf #-,> >?
<r#. r
JtV
•’ l •'! 6
ALMANAH „TEHNIUM'' T389
-1-1 p
de 5% distorsiuni întreg aparatul elemente de reglaj cum şi sistem elec- [trartzistoarele T.T?)
intr-o foanda do foloseşte numai cir- automat al nivelului tronic de control şi Oscilatorul de
frecvente cuprinsa cuite discrete Iran- de înregistrare, de menţinere con- ştergere şi premag-
între dO Hz şl 12.5 zistoare cu siliciu, reducere a zgomo- slanta a vitezei mo- netizare foloseşte
kHz avind încorporate tu lui (DNL), pre- torului de antrenare tranzistoarele T182
Şi TI03.
Alimentarea se
poate face numai
de la reţeaua de
curent alternativ
220 V
%
x « ** C3 o
[ ffinnufn
jiîI'>
n
iijj -jiStmawHflt
iii
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
(*>!(*)
■■1 *1 s
ALMANAH ..TEHNIUM" 1989
ŢI
1
Acest tip de magnetofon
stereo lucrează pe vitezele
de 19 cm/s şi 9.5 cm/s
este considerat ca făcînd
parte din aparatele ce în¬
trunesc calificativul HI-FI
Studiind schema electrica,
se pot observa cele tret
părţi distincte ale con¬
strucţiei: preamplificatorul
şi amplificatorul înregis-
trare-redare, corectorul de
ton şi amplificatorul de
putere cu sistemul de ali¬
mentare
Preamplificatorul are
două etaje cuplate galva¬
nic T2Q1—T2G2 (pe canal
stînga). La ieşirea lui T202
se află potenţiomeîrui
P505 pentru reglaj manual
de volum sau pentru pre¬
luarea de semnal de către
sistemul control automat
T203—T204 comandate de
T206 (reglaj 40 dB). Ur¬
mează un amplificator cu
circuitul TBA231 (amplifi¬
cator două canale), tran¬
zistorul T211 fiind folosit
pentru excitarea VU-me-
truîui.
Oscilatorul de premag-
netizare este realizat pe o
schemă simetrica şi tre¬
buie menţionat că tensiu¬
nea de ieşire are 180 V la
55 HHz.
Blocul de putere audio-
frecvenţâ conţine corecto¬
rul de ton şi amplificatorul
de putere care poate de¬
bita 2x7 W cu 5% distor¬
siuni. Magnetofonul este
prevăzut cu oprire auto¬
mata ia cap de bandă.
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
y 1 ‘1îzj
—
“
—
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
—
aci n fo
J1BI"
,T
t"
h
H
p 5-
îfi
Lfi
S3J
i"
-1“ m
_
!
M
o
4 ţ«*<
TOSHIBA PT4I5
■i a h
ALMANAH ..TEHNIUM' 1989
Pentru a satisface solicitările a numeroşi posesori de televizoare care
locuiesc in imobile ce nu dispun de instalaţii de antenă colectivă şi cu
condiţii de propagare mai dificilă ori aii receptoare de tipuri mai vechi,
colectivul Întreprinderii ELECTRONICA a realizai in concepţie unitară şi
a pus In fabricaţie elemente de antena individuala destinate îmbunătăţirii
recepţiei emisiunilor TV, Componenţa acestei antene este următoarea:
amplificator individual de canal TV din domeniul FJF, amplificator Indivi-
dual de canal TV din domeniul UIF, alimentator pentru amplificator de
antenă, diapozitiv de însumare a semnalelor TV (sumator de canale TV).
convertor individual de canal TV din domeniul UIF in domeniul FIF,
Se recomandă utilizarea de antene exterioare corespunzătoare canalu¬
lui recepţionat de amplificatorul individual. Pentru adaptarea impedanţei
antenei (cea 300 II) cu cea a cablului coaxial de coborfre (75 ii) este
recomandabil să se folosească bucle de adaptare in A/2.
• Amplificatorul Individual de
canal TV (FIF sau UIF) este des-
tinat utilizării în cazurile în care
recepţia TV este necorespunza-
toare (imagine şt sunet zgomo¬
toase) datorită nivelului mic al
semnalului la borna de antena a
receptorului TV
Conectarea amplificatorului la
antenă si la televizor se face nu¬
mai Cu cablu coaxial (asimetric)
cu impedanţa de 75 U Amplifica¬
torul se va monta pe pilonul an¬
tenei, in apropierea acesteia, cu
cablu de legătură cît mai scurt,
asigurrndu-se astfel un raport
semnal-zgomot cit mai bun
Amplificatorul se alimentează
de la o sursa de curent continuu
de — 12V. direct prin cablul coa¬
xial de eoborîre în nici un caz
nu se vor folosi ca sursa de ali¬
mentare receptorul TV sau alte
surse necorespunzatoare din
punct de vedere al electros^curi-
taţii
Caracteristici tehnice:
“ Amplificarea >20 d8
— Factorul de zgomot < fi dB
— Factorul de reflexie p: 0,5
— Tensiunea de alimentare —
12 Vc c
— Curentul absorbit: ^10 mA
— Canalele amplificate: unul
din canalele 1 —12 FIF sau unui
din canalele din domeniul UtF
— Banda de trecere: un canal
TV
— Dimensiuni de gabarit:
108x74x69 mm
• Alimentatorul pentru amplifi¬
cator antenă Jace alimentarea
-na 6
i \
prin cablul coaxial de coborire si
se instalează Intre cablu! coaxial
şi TV
Caracteristici tehnice
— Tensiunea de ieşire a ali¬
mentatorului: —12
— Curentul maxim debitat 30
mA
— Tensiunea onduiaione:
max, 50 mVvv (100 Hz)
— Tensiunea de alimentare
220 Vc.a
— Dimensiuni de gabarit
150x175x65 mm.
Legătură dintre amplificator si
alimentator nu se poate face prin
cablu bifilar simetric de 300 n.
chiar daca se utilizează dispozi¬
tive de adaptare simetrica: deci
se va folosi exclusiv cablul coa¬
xial
De reţinut; de ia un singur ali¬
mentator se poate alimenta un
grup de amplificatoare individu¬
ale de canal daca suma curenţi¬
lor absorbiţi din alimentator nu
depăşeşte 30 mA
• Convertorul individual de ca¬
rtai TV din domeniul UIF in do¬
meniul FIF se foloseşte in cazul
în care se doreşte recepţionarea
unui canal din domeniul UIF, iar
receptorul TV ai utilizatorului
este de un tip mai vechi, deci
echipat doar cu selector FIF (ca¬
nalele 1 — 12)
Convertorul individual de ca¬
nale permite recepţionarea cana¬
lelor TV din domeniul UIF prin
translatarea lor in canale din do¬
meniul FIF.
Convertorul este construit in
mai multe variante de utilizare.
pentru conversii din
— Canalul 34 (UIF) în canalul
2 (FIF)
— Canalul 24 (UIF) în canatul
8 (FIF1
— Canalul 32 (UIF) în canalul
2 (FIF)
— Canalul 32 (UIF) In canalul
8 (FIF)
— Canalul 39 (UIF) în canalul
8 (FIF)
Alte posibilităţi de conversie:
— Canalul 24 (UIF) în canalele
2, 3, 4, 9 (FIF)
— Canalul 32 (UIF) în canalele
1. 3. 4, 5. 6 (FIF)
— Canalul 31. 33 (UIF) in ca¬
nalele 1; 2. 3. 4, 5 (FIF)
— Canalul 39 (UIF) in canalele
t, 2. 3, 7, 8, 9 (FIF)
La solicitările beneficiarilor se
poate asigura conversia oricărui
canal din UIF intr-unui din cana¬
lele din FIF.
Caracteristici tehnice
— Amplificarea: >15 dB
— Factorul de zgomot F ^ 10
dB
— Impedanţa de intrare: 75 11
— Coeficientul de reflexie v
0,6
- Impedanţa de ieşire. 75 II
— Tensiunea de alimentare
220 V/50 Hz
— Curentul absorbit < 4 mA
— Dimensiuni de gabarit
138x75x56,5 mm
Flg. 1: Schema bloc a lanţutur
în varianta sa maxima posibila 1
= antenă TV canal FIF cu nivel
mare de semnal, 2 = antena TV
canal FIF cu nivel mic de sem*
ALMANAH „TEHN1UM" 1989
l
1
7
1
1
_ ,
nai: 3 * antena TV canal UIF cu
nivel mare de semnal. 4 = antena
TV canal UIF cu nivel mic de
sempal; 5 = amplificator indivi¬
dual de canal TV din domeniul
FIF. 6 - amplificator individual
de canal TV din domeniul UIF; 7
alimentator pentru amplificator
de antena. 3 - convertor indivi*
dual de canal TV din domeniul
UIF în domeniul FlF (se mlro*
duce în componenţa lanţului nu*
mai în cazul tipurilor mai vechi
de receptoare TV, capabile sa re*
eepţioneze emisiunile exclusiv in
domeniul FIF}. 9 - dispozitiv de
însumare a semnalelor TV. 10 -
receptor TV capabil sa recepti©-
neze emisiunile în domeniile
FIF-UIF sau numai FiF
ALMANAH ..TEHNIUM'" 1939
Alimentator
Fîg. 2: Antena cu amplificator
individual de canal TV 1 = an*
lena canal TV cu mvel mic de
semnaL 2 - amplificator canal
TV (FIF sau UIF); 3 = alimentator
pentru amplificator canal TV; 4 -
receptor TV.
F(g. 3: Modul de montare a an¬
samblului amplificator-carcasa
de protecţie pe pilonul antenei
1 CZ. T* 1
COMPONENTE PENTRU CALCULATOARELE
DE MÎINE
iURMARE DIN PAG 105)
acest tip este doar la faza LSI
pentru memorii, extslind bineîn¬
ţeles în studiu şi arhitecturi noi
de împachetare în concordanta
cu facilităţile oferite de acest dis¬
pozitiv Ar mai fi problema tem¬
peraturii care se pune deja in
mod critic şi pentru supercalcu-
latoarele existente Dar încă o
data. Premiul Nobel pentru fizica
din 1987 ne îndeamnă sa privim
cu optimism acest domeniu atM
de „fierbinte al informaticii cno-
ge m ce
Ce se va întîmpla mîine?
In primul rind, oricare dintre
soluţii va fi adoptata, calculatoa¬
rele de mare viteză vor trebui re-
1 frigerate pentru a funcţiona la o
viteza maxima in al doilea rind,
pentru aplicaţii specifice se vor
impune materiale, componente şi
tehnolog»! specifice pentru a
„acoperi optim toate do menii Je
I de activitate in sfirşît in al trei¬
lea rînd, siliciul procesat Cu fas-
I cicul de electroni sau cu raze X
ramine. cel puţin în prezent ma¬
terialul de baza, datorita costului
I scăzut şt uşurinţei de manipu¬
lare
Dar ce $e va îniîmpla poimîi-
ne°
Probabil. schimbări tehnolo¬
gice fundamentale. Se fac cerce¬
tări in domeniul calculatoarelor
moleculare bazate pe structuri
complexe de proteine. în care
cercetătorii şi-au propus sa asi¬
mileze o lecţie de la natura, mo¬
del ce ..funcţionează'' de miliarde
de am* Argumente pro? Un *de-
’MORA
v£
vârât calculator molecular va
avea, se estimează, o capacitate
de două miliarde de ori mai mare
faţă de un calculator „clasic" din
1 siliciu: apoi prelucrarea compo¬
nentelor moleculare va cere pro¬
babil echipamente mai puţin so¬
fisticate $i, în sfirşit, calculatoa¬
rele moleculare oferă, cel puţin
in principiu, posibilităţi inimagi¬
nabile de procesare paralela
Pe iînga biolog* si geneticieni
met chim işti i nu sinţ mai prejos
Ei cercetează un semiconductor
bazat pe molecula de potiacetî-
lena. informaţia fiind stocata
( conform principiului undei soli*
tonice
Biocipuriie. calculatoarele din
I generaţia a patra reţele neuro*
j| nale integrate, transputere. ro¬
boţi inteligent» capabili de au-
| toinstruire şi multe, multe altele
sini, în mare parte, deja realităţi
Care sînt limitele acestei ex¬
plozii tehnologice?
Cit de miniaturizate vor fi cal*
cuîatoarele?
CU de rapide?
Cit de inteligente?
Cfl de umane?
tJ/Uli
TBA 570 este un circuit inte¬
grat MA/MF destinat utilizării în
radioreceptoare MA/MF porta¬
bile. staţionare şi auto
Pentru recepţia MA (unde
lungi, medii şt scurte) circuitul
integrat conţine oscilator loca»
mixer, amplificator K detector
MA, Circuit RAA de 60 d8
preamplif «câtor audTb' ţi gn etaj
de ieşire . Pentru recepţia MF
(unde ultrascurte) circuitul inte¬
grat conime amplificator limita-
tor Fi stabilizator de tensiune
preampitficaior audio s« un etaj
de ieşire.
Etajul miarrt de ieşire poate
ataca dtreci un etaj final clasa B
cu o putere de iesîre pina la 6 W
Configuraţia terminalelor 1
intrare filtru FL 2 intrare, 3
acord oscilator 4 ieşire oscila
tor: 5 ieşire detector MA, 6 de
cuplare: 7 ieşire (imitator MF, 8
V+v 9 masa ieşire, T0 compen¬
sare: 11 ieşire 12 intrare
preamplificator 13, reacţie. 14
cuplare RAA 15 intrare amplifi¬
cator FI, 16 masa
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
aUTBMaTTBftBT
IT recvenţa de ieşire a im¬
pulsurilor generate de un circuit
astabil realizat cu j*E555 de¬
pinde rtelinrar de valorile rezis¬
tenţelor din circuitul de tempori¬
zare
în figură se prezintă un circuit
astabil caracterizat printr-o de¬
pendenţă liniara a frecvenţei de
ieşire funcţie de poziţia cursoru¬
lui potenţiometrului R ? . De ase¬
menea. frecvenţa de ieşire nu
este influenţată de variaţiile ten¬
siunii de alimentare
Condensatorul C este in-
cârca* prin J 2 cu un curent con¬
stant l 0 egal cu
io — (Ui — Uggi — Ubez)^4*
Valoarea tensiunii Ui este
Ui = UbeS + ^BE4 +
I ~ U be4 U b es) 'iK Rg
R t + R 2 + Rj
unde K este o constanta cu¬
prinsă intre 0 şi 1 Valoarea
acestei constante depinde de
poziţia cursorului potenţiome¬
trului R ? Oin cele doua relaţii
rezultă :
U 0 c ~ Usej “ Ub E 3
Io =--- K-R ?
R«(R, + R ? + R»)
Întrucît pinul 5 al circuitului
integrat este conectat la o rezis¬
tenţa de 10 Ml, condensatorul
se încarcă între 1/4 şi 1/2 din ten¬
siunea de alimentare Reamin¬
tim că limitele clasice sînt
Aceasta modificare reduce
tensiunea maximă de pe conden¬
satorul C, asigurînd o cădere de
tensiune suficienta pe R a
COMANDĂ LINIARĂ
PENTRU
CIRCUITUL pE555
0E555N
IEŞIRE
lOkJL
Perioada oscilaţiilor este
j - q u cc ^ Ubes ~ Ubes
” . , 4l o
Tranzistoarele utilizate sini cu
siliciu, şi anume BCHÎ7 şi BC177,
Deci Ub £4 - Uqe 5 şi Ubes =
adică:
f =- l = 4KRî — --- —
T CR,(R, + Rj + Rj)
Se observă că frecvenţa de¬
pinde liniar de poziţia cursorului
potenţiometrului R ?
Liniaritatea s-a masurat pen¬
tru frecvenţe cuprinse intre
cîţiva hertzi şi cca 5 kHz, R ? tre¬
buie să fie de tipul „liniar”
Y03APG
Pentru recepţia emisiunii or TV color nu este
necesară instalarea unei antene speciale, dar an¬
tena folosita trebuie să asigure un semnal lipsit
de zgomote şi reflexii Pentru o bună calitate a
imaginii la un receptor TV alb/negru, este nece¬
sar un semnal de ta antenă de aproximativ 500 mV,
pe cînd pentru recepţia in sistemul SECAM este
necesar un semnal de aproximativ 1 000 mV
nivel se poate estima cu ajutorul tei^rzo
alb/negru, recepţtonîndu iran
in UIF cotor, cu o del» n i ţ to a re'
efectul de „ninsoare 1 ' în ac eţta situat ■? se apre¬
ciază semnalul de antenă c^frid de500 con¬
sideri nd aceasta limita inferioară pentru o recep¬
ţie color corespunzătoare (această estimare este
recomandabil a se face pe miră) Antena pentru
recepţia color trebuie să aibă un cîştig minim de
14 dB acoperind toate canalele UIF Instalarea
unui receptor TV color trebuie făcută intr-un loc
puţin luminat, pentru a avea o buna restituire a
culorii. Lumina care ar exista este preferabil sa
fie neutră, adică necoloratâ şi să nu cadă direct
pe ecran Obs curita tea totala nu este indicata
pentru a ochilor. Pentru o buna vi¬
zi ooare^^K^^7r TV color, trebuie să ne pla-
~ la Fdis*ilS%^4-5 or» diagonala ecranului
ţâxa receptorul TV color să nu
'"apropierea surselor de cîmp magne-
ti<T P ndicat (transformatoare de reţea, stabiliza¬
toare ferorezonante, incinte acustice cu flux rid**
cat etc), deoarece cîmpui magnetic parazit pro¬
voacă erori ale convergenţei şi ale purităţii culo¬
rii. De asemenea, cîmpui magnetic terestru influ¬
enţează recepţia color, direcţia favorabilă unei re
cepţii corespunzătoare fiind est-vest, direcţie pe
care influenţa liniilor de forţă ale Crmpului mag¬
netic terestru este minima Efectele cîmpuiu*
(CONTINUARE ÎN PAG. )3t)
-IE: 3
ALMANAH „TEHNIUM" 1949
FRECVENŢMETRU
ANALOGIC
Frecvenţmelrul analogic de¬
scris m continuare permite mă¬
surarea directă a frecvenţelor
mai mici de 50 fcHz Semnalele
de intrare de formă dreptunghiu¬
lară şi amplitudine TTl sînt dife¬
renţiate şi comanda deschiderea
tranzistorului TI. Impulsurile ne¬
gative din colectorul acestui
Tranzistor se aplică pe intrarea
de fngqer a circuitului tempori¬
zator CM Acest circuit, de tip
E555E. lucrează ca monostabit
în starea de aşteptare, clnd pe
intrarea de tngger nu să aplică
impulsuri de comanda, tranzisto¬
rul intern conectat la borna des¬
cărcare este deschis şi conden¬
satorul CI este suniat
Aplicarea unor impulsuri nega¬
tive pe intrarea de tngger (prag
jos) determină bascularea sche¬
mei interne, trecerea ieşirii la ni¬
velul logic J Ji şi blocarea tran¬
zistorului inter n, Condensatorul
CI începe sa se încarce prin re¬
zistenţa Ri pînâ ce tensiunea de
la bornele sale atmge 2/3 din
tensiunea de alimentare Acest
moment este sesizat de unul din
comparatoarele interne şi circui¬
tul revine în starea iniţială
Ieslea este din nou zero şi
condensatorul CI se descarcă
rapid
Durata impulsurilor pozitive
obţinute la ieşire depinde deci
de elementele Rî şi CI.
Factorul de umplere al acestor
impulsuri este determinat de ra¬
portul dintre durata TI şi pe¬
rioada TO a impulsurilor de in¬
trare, a căror frecvenţă trebuie
măsurată. Dacă TO este con¬
stantă, factorul de umplere de¬
pinde liniar de valorile R1 şi Ci
şi poate servi la determinarea
acestora, Invers, dacă R1 şr CI
sînt cunoscute, se poate deter¬
mina perioada TO, adică frec¬
venţa impulsurilor aplicate la im
trare.
Variaţia factorului de umplere
se pune în evidenţă urmărind va¬
loarea medie a tensiunii de ie¬
şire. în montajul propus aceasta
se realizează urmărind curentul
mediu, creat într-un instrumeni
electromagnetic cu ac indicator,
-130
Ing, VASILE CIOBĂNITĂ
de semnalele de ieşire integrate
prin R2C2
Se înţelege ca trebuie îndepli¬
nită condiţia: TI- TO,
în caz contrar, indicaţiile in¬
strumentului vor fi eronate.
Pentru a sesiza asemenea situ¬
aţii, în schema propusă s-a intro¬
dus circuitul C12 Daca frecvenţa
impulsurilor de intrare depăşeşte
frecvenţele maxime ale fiecărei
subgame, impulsurile de co¬
mandă la CM se repeta mar rapid
şi apar în timp ce ieşirea aces¬
tuia este la nivelul logic „r\
Aceste impulsuri nu sînt consi¬
derate de frecvenţmelni şi indi¬
caţia acestuia este eronată. Situ¬
aţia este evitată prin conectarea
ieşirii circuitului Cil in baza
tranzistorului T2 f tranzistor care
în starea deschisa menţine intra¬
rea de comandă a circuitului CI2
la nivelul logic „T.
Tranzistorul T2, fiind de tip
pnp. este blocat cind ieşirea cir¬
cuitului Cil este „V şi este des¬
chis cînd această ieşire este ,.(T
Deci circuitul CI2 poate primi
impulsuri de comandă numai
cînd ieşirea primului integrat
este M 1'\
Circuitul CI2 lucrează tot ca
monostab*! şi impulsurile pozi¬
tive ce apar la ieşirea sa aprind
intermitent dioda electrolumines-
centă Dl. Deci, cînd dioda Di
este aprinsă, se va trece comuta¬
torul de subgame pe o subgama
superioară.
Dacă semnalele de intrare sînt
sinusoidale, se va introduce un
etaj de limitare
r *
■ entru ameliorarea perfor
manţelor unor aparate simple de
muzica electronică propunem ur¬
mătorul montaj ce poate fi insta¬
lat între generatorul de note şi
amplificatorul de joasa frecvenţa
Tensiunea de alimentare este de
15 V $i consumul de 0,4 itiA-
Frecvenţa modulaţie în ampli¬
tudine este reglabilă de la 1 la
9 Hz.
Tranzistorul T1 H montat ca os¬
cilator de reţea defazoare RC.
are frecvenţa reglabilă din PI
Rezistenţa R3 de 1 Mii, care asi¬
gură o polarizare eficace, este si¬
tuata între baza şi colectorul iui
TI. Valoarea condensatoarelor
CI. C2 şi C3 este astfel aleasă
pentru a asigura un produs RC
constant Forma tensiunii de ie¬
şire disponibilă la nivelul colec¬
torului lui T2 este sinusoidală
Se poate calcula uşor frecvenţa
oscilatorului cu aiutorul relaţiei
simplificate: 1
2îtRC 1 3
Frecvenţa cea mai mare va Tî
produsă în momentul cînd valoa¬
rea lui Pi va fi cea mai mică.
Un condensator plachetă de
80 nF — C4 permite transmiterea
acestui semnal la potentiometrul
de profunzime P2.
Este vorba de un model de 500
kll cu variaţia liniară cu un
cursor direct legat la baza tran¬
zistorului următor T2. Acesta ac¬
ţionează ca un comutator. Pen¬
tru toate alternanţele negative
ale semnalului sinusoidal,
transformatorul se comportă ca
vibrato
un întrerupător, jucînd rolul de
rezistenţă foarte ridicată faţa de
R4 înseriatâ intre intrarea şi ieşi¬
rea generatorului de note. Pe al¬
ternanţele pozitive T2 se satu¬
rează fiindcă este de tip npn şi.
în aceste condiţii* R2 şi R5 con¬
stituie un divizor de tensiune.
Semnalul de ieşire transmis am¬
plificatorului variază in amplitu¬
dine cu un ritm corespunzător
frecvenţei oscilatorului. In reali¬
tate, potenţiometrul P2 permite
modificarea procentajului de mo¬
dulaţie. adică intensitatea sau
profunzimea efectului vibrato
pînă ia 50%.
CĂLIN STĂNCULESCU
Alimentarea montajului se
poate face între 12 şi 15 V. Pen¬
tru tensiuni inferioare se reduce
R6 la 15 kn
LISTA COMPONENTELOR: R1
= 4,7 U; R2 = 270 (1: R3 = 1 MII,
R4=100 kn: R5-39 kil; R6 27 kn;
PI - 5 kll: P2 500 kn; Ci 0 47
jiF; C2 1mF;C3 2,5^FH5VC4
60 nF; TI = BC1D7B. BC107C
(Cîştig > 150). 2N930: T2 =
B C1 07. BC107B , BC107C.
BC109, 2N2222* 2N1613.
(URMARE DIN PAG. 129)
magnetic sînt atenuate cînd receptorul este echi¬
pat cu un sistem automat de demagnetizate a tu¬
bului tricrom la fiecare punere în funcţiune
Restituirea culorilor depinde de un mare număr
de fadori, adesea independenţi de receptor Ilu¬
minarea ambiantă joacă un rol esenţial: astfel, la
lumina zilei, culorile sînt in general şterse. Nu se
poate aprecia niciodată un receptor TV color
după un film în culori, deoarece marea majo^
a filmelor cinematografice color nu sînţ aj "*
bile televiziunii color, aceasta din i^mâ
culorile mai puţin natural. TranagilHnile
rect. cu o iluminare corecţ^^|^fcilgini de
late superioară celor pamai bune
fotografii color Cel mai inqfc^ţ rrfloc de apre¬
ciere a culorii unui receptor^P/ color este reda¬
rea corectă a culorii feţei omeneşti Restituirea
culorii depinde în egală măsură de reglajul recep¬
torului. realizîndu-se o dozare corecta a culorilor,
a luminozităţii şi a convergenţei (un defect de
convergenţă se manifestă prin franjuri colorate)
O recepţie necorespunzăloare se traduce printr-o
granulaţi© în roşu şi albastru. Toate receptoarele
sînt echipate cu un reglaj al gradului de saturaţie
a culorii (cantitatea de alb într-o culoare determi¬
nanta). Saturaţia este mai mică atunci cînd pro¬
porţia de albjy^mai mare Astfel, roşu pur este
o cu loafgsadWy 100%, iar dacă se adaugă alb.
se obţjWwVwul ca se adaugă alb nu medi¬
ii, roşu nedeterminind oranj
rile pastel se consida a fi culori
Receptoarele sînt echipate cu un
ce permite saturaţia globală a tuturor culo¬
rilor unei imagini Poziţia extremă corespunză¬
toare imaginii aîb/negru reprezintă saturaţie nulă.
Există o poziţie pentru care saturaţia culorilor
asigura un raport exact al Juminanţei şi cromr-
nanţei
în încheiere, reamintim compatibilitatea siste¬
melor de TV color cu emisiunile TV alb/negru, şi
anume faptul că există posibilitatea recepţionăm
în alb/negru, cu un televizor clasic, a emisiunilor
cotor, cit şi posibilitatea recepţionării. cu un tele¬
vizor color, in imagini alb/negru, a emisiunilor TV
aJ b/negru
ALMANAH „TEHNJUM" 1909
- 13-1
eq«MB
po... EME...
Ing. 1UL1US
Luna. satelitul natural al Ter-
reî. sursa de permanentă inspira¬
ţie pentru poeţi şi compozitori,
„obiect" de cercetare şi investi¬
gaţii pentru o întreagă flotilă de
nave spaţiale, automate sau pilo¬
tate de oameni, a stîmii după
cum era şi firesc, interesul celor
care se ocupă cu radiocomuni-
caţiile şi deci implicit al radioa¬
matorilor.
încă din anii '40, John De Witt
jr . radioamator cu indicativul
W4ERI, încearcă sa folosească
Luna drept reflector pasiv pentru
realizarea de radiocomunicaţii
bilaterale La începutul anului
1946 obţine şi primele succese,
reuşind să recepţioneze propriile
semnale reflectate de solul lunar,
la mai bine de 2 secunde după
emiterea lor. deci primele, ecouri
lunare!
Perfecţionarea continuă a mij¬
loacelor de comunicaţii* a echi¬
pamentelor folosite face posibifă
realizarea la începutul anilor '60
a primelor legături radio bilate¬
rale urmînd traseul Pămînt-Lu-
nâ-Părmnt (Earth-Moon-Eartb şi
de aici... EME!) între' staţiile de
radioamatori cu indicativele
W6HB şi W1BU lucrînd în game
de 23 cm (1 296 MHz)
Există azi în lume sute de staţii
de radioamator (In peste 50 de
ţâri) capabile să desfăşoare trafic
radio „via EME" — pe frecvenţe
cuprinse în domeniul undelor ul¬
trascurte (UUS) de la 2 m la 3
cm lungime de undat
Traficul EME a devenit satis¬
facţia supremă la care aspiră
majoritatea celor implicaţi în ac*
tivitatea de UUS de performanţa.
Este şansa fără egal, de a putea
efectua cu,, mijloacele naturale
— deci fără translatoare sau re-
translatoare terestre sau cosmice
— legături radio pe UUS cu
orice punct al globului terestru.
Desigur, traficul EME a făcut
să apară In rînduf radioamatori¬
lor o categorie aparte de utiliza¬
tori ai UUS, care. In cele mai
multe cazuri, dispun de mijloace
tehnico-materiale de excepţieî
sl TD z*
t 3C
$ULl, V02IS
Se pune deci, m mod firesc, pro¬
blema: care este minimul sau
mai exact optimul de înzestrare
tehnică si, de ce nu, ce cunoş¬
tinţe de trafic şi operative sînt
necesare pentru â putea reaiiza
o legătură radio pe UUS folosind
ca reflector pasiv Luna* 7
Analizînd traficul EME prin
prisma numărului de participanţi
şi a complexităţii echipamentelor
folosite, se pare câ opţiunea de
debut pentru trafic cade asupra
gamei de 2 m (144 MHz). Majori¬
tatea radioamatorilor activi via
EME lucrează şi/sau numai in 2
m t fiind prezenţi din toate cele
şase continente (există şi WAG
pentru 144 şi mai sus) cu echi¬
pamente de la cele mai sofisti¬
cate (in special la capitolul an¬
tene), ca acelea de la W5UN —
32x17 elemente! — rotibilâ pe
cărucioare cu cale de rulare,
JA6GZD şi YU1AW, cu parabole
de 12 , respectiv 11 m în diame¬
tru, rom bice impresionante, ca
aceea de ia VK3MC, pînâ la an¬
tene „optime" de tip 8. 6 sau 4 x
long yagi — ca, da exemplu
8x13 de la UA1ZCL sau RA3LE,
4x17 elemente de la LZ2US şi
pînâ la „limita inferioară" a celor
cu cîte o singura antenă — sufi¬
cienta desigur doar pentru cîteva
OSO-uri EME! — şi asta doar in
compania celor care pot „auzi" şi
descifra semnalele foarte slabe
ale staţiilor care debutează în
EME,,, mai modest!
La abordarea traficului UUS
via EME există, vorba unui ra¬
dioamator mai experimentat. Joc
pentru toţi", şi totuşi: ce trebuie
avut în vedere la abordarea unei
tentative de legătură radio via
EME în gama de 2 m?
lată în acest context cîteva re¬
comandări sintetizate de
WA7JXN pe care le-am comple¬
tat şi întregit cu unele observaţii
personale.
T PREAMPLIFICATORUL DE
RECEPŢIE
Se recomanda folosirea unui
pre amplificat or cît se poate de
bun, montat de preferinţă direct
pe antenă — mai exact în chiar
cutia în care sînt amplasate rele¬
ele coaxiale Există deci — de ia
antenă — cîte un cabtu coaxial
separat pentru recepţie şi unul
pentru emisie şi in plus un con¬
ductor muftifilar pentru comanda
releelor coaxiale. Se recomandă
folosirea pentru recepţie a unui
ALMANAH „TEHNIUM” 1989
eq«ve
cablu coaxial de tip RG8 U sau
mai bun.
Cu tranzistoarele de tip GaAs-
Fet — disponibile — se pol ob¬
ţine (seria MGF sau CFY} factori
de zgomot în jurul a 0.5 d0. iar
cu tranzistoarele MOSFET (seria
BF900 — selecţionate) un factor
de zgomot in jurul a 1 dB (exem¬
plu de montaj în figura 2).
Va trebui să ne asigurăm ca
factorul de zgomot al preamplifi-
catorului să fie mai bun ca al re¬
ceptorului de baza 1 Este de
asemenea important ca amplifi¬
carea suplimentară a preamplifi*
catorului să nu supraîncarce eta¬
jul de intrare al receptorului. Mai
precis, la conectarea preamplifi*
catorului zgomotul alb al aces¬
tuia nu trebuie sâ producă devia¬
ţia S-metrului cu mar mult de
două unităţi (ideal ar fi cca 1
unitate).
2 LINIA OE TRANSMISIE
Trebuie sâ aibă pierderi mi¬
nime ca să putem dispune de cît
mai multa putere în antena, pu¬
tere de care avem nevoie pentru
a surmonta pierderile foarte im¬
portante de energie pe traseul de
trei sferturi de milion de kilo¬
metri al parcursului EME, în fapt,
pierderile sînt în jur de —252 dB
pe 144 MHz?
Se recomandă deci scurtarea
la minimum posibil a lungimii
cablului coaxial şi folosirea unui
cablu de cea mai buna calitate.
Fiecare fracţiune de decibel cîş-
tigată la puterea efectiv radiată
poate constitui o serioasă op¬
ţiune pentru realizarea primei le¬
gături via EME
Experienţa arată că sînt nece¬
sare cel puţin cîteva sute de waţi
la antenă (55—57 d8m mini¬
mum) şi antene cu ciştiguri de
peste 12 dBD pentru un debut
sigur în EME?
3. RELEE COAXIALE
în principiu sînt necesare cel
puţin două relee coaxiale în
configuraţia din figura 1 — sau
un releu dublu tip F9FT, realizat
de faimosul constructor de an¬
tene special pentru traficul EME.
ReleuI care realizează comutarea
la emisie va trebui sâ aibă con-
, tacte corespunzătoare puterii RF
Este importanta asigurarea
protecţiei preampliflcetorului.
Izolarea între emis ie/recepţie tre¬
buie să fie mai bună de 504^60
dB. Se recomandă comutarea in
„cascadă" a releelor în ordinea
cerută de schema de protecţie
4. EFECTUL DE SOL
Fenomenul se datorează su¬
marii reflexiilor multiple care
apar atunci cînd Luna este
aproape de orizont şi permite
realizarea de ciştiguri in intensi¬
tatea semnalului de pînâ la 6 dB.
Efectul de sol este maxim In ca¬
zul staţiilor amplasate pe tere¬
nuri netede şi plane, bune con¬
ducătoare. care oferă şi un ori¬
zont liber de obstacole in direc¬
ţia Lunii,
Cei 6 dB cişîigaţi pot fi decisivi
ia realizarea unei legături EME la
staţiile avînd puterea efectiv ra¬
diată mai mică, se recomandă
deci ca tentativele de EME să
aibă ioc în prima oră de ia răsă¬
ritul sau ultima oră la apusul Lu¬
nii,
5. TIMPUL OPTIM
Luna, in mişcarea ei circumte-
restra, trece printr-un apogeu la
407 000 km şi un perigeu la
362 000 km distanţă de Terra.
Desigur, sintern avantajaţi să
tentăm EME la perigeu, cînd re¬
zultă un ciştig de 2 dB faţă de
apogeu. (Nu uitaţi, la EME fie¬
care zecime de dB are impor¬
tanţă!,..)
O altă restricţie apare datorită
surselor radio din galaxii, care
pot perturba recepţia semnalelor
reflectate de Lună Cu cît zona
cerului pe care se deplasează
aparent Luna este mai liniştită
din punct de vedere radio, cu atît
mai favorabilă va fi recepţia sem¬
nalelor utile, Zona cea mai liniş¬
tită este de regulă aceea care
corespunde perioadei de după
depăşirea maximului de declina¬
ţie nordică (GHA).
Vecinătatea Soarelui cu Luna
este nedorită. Soarele fiind o pu¬
ternică sursă de radiaţii electro¬
magnetice pe UUS, care. e drept,
poate ti utilizata cu excelente re¬
zultate (ca generator de zgomot
gratuit) la optimizarea sistemului
de recepţie; cu peste 5 dB zgo¬
mot solar recepţionat pe 2 m f
certitudinea realizării unei recep¬
ţii EME devine foarte apropiata.
în perioadele de poziţie optima
a Lunii sînt organizate cele mai
importante competiţii de UUS vta
EME de către principalele aso¬
ciaţii ale radioamatorilor: ARRL.
REF ş.â.
6 CONDIŢII METEO
Deşi aparent de importanţa mi¬
noră, condiţiile meteo pot influ¬
enţa mult reuşita unei legături
via EME şi asta prin absorbţia/
reflectarea energiei radiate de
către pi cât urile de ploaie sau
particulele de gheaţâ/zâpada, în¬
răutăţirea RUS pe sistemul de
antenă: prin stagnarea apei de
ploaie, chiciură, gheaţă ele.; miş¬
carea elementelor antenei de că¬
tre vînt r schimbarea poziţiei an¬
tenei ş a, Sînt de preferat zilele
fără precipitaţii, cu presiunea ba-
rometrieâ ridicată şt atmosferă
limpede.
7. SECVENŢE DE OPERARE
Se utilizează perioade de 2 mi¬
nute emisie, urmate de 2 minute
recepţie. Staţiile din răsărit
transmit de regulă în primele 2
minute ale orei. Este recoman¬
dată reglarea Ja secundă" a cea¬
sului de referinţă pentru a putea
utiliza întreaga perioadă alocata
fără suprapuneri cu partenerul
de legătură, se pot folosi timere
automate (similare cu cele folo¬
site la meţeorscatter), care uşu¬
rează mult munca operatorului.
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
8 URMĂRIREA LUNII (trac-
king)
Este important sâ ştim încotro
sa îndreptam antena (ele) pentru
a „ţintr exact Luna, lucru impor¬
tant mal ales cind cerul este în¬
norat.
Exista azi o sumă de programe
scrise în diferite variante de BA¬
SIC care permit calcularea foarte
exactă a poziţiei Lunii,
Unul din cele mai compacte
programe pentru tracking a fost
scris şi publicat de radioamato¬
rul suedez SM0LRN Listigut ală¬
turat prezintă acest program
intr-o variantă * micro * BASIC
V.2 IS adaptată microcalculatoru¬
lui L/B 881 — publicat în „Teh-
nium". Cu mici modificări pro¬
gramul este rut abil pe majorita¬
tea PG-urilor existente ta noi
9, OPERATORUL
Pare poate nefiresc ca un fac¬
tor subiectiv să fie intercalat în
lista de factori preponderent teh¬
nici EME este insă un gen de
trafic radio realizat la limita su¬
perioară a echipamentelor şi teh¬
nicilor de radioamatorism şi in
acest caz pentru o exploatare
corespunzătoare a acestora ope¬
ratorul — cu perseverenţa, răb¬
darea şi optimismul său — de¬
vine factor-cheie de importanţă
cel puţin egală cu mijloacele
tehnice de care dispune
Există pe lingă aspectele ante¬
rior enumerate şi o sumă de fac¬
tori foarte complecşi, care con¬
cură favorabil sau dimpotrivă fa
realizarea unei legături via EME;
dintre aceştia cităm:
a) absorbţia ionosferică
b) rotaţia Faraday
cj fadmg-ul de libraţie şi/sau
scintilaţie etc.
Aceşti factori nu pot fi, din pă¬
cate, prevăzuţi sau calculaţi cu
suficientă precizie; ei pot însă
valida sau anula şansele unei
tentative de legătură radio via
EME Datorită lor pot apărea re¬
cepţii unilaterale sau decalate în
timp ca mai apoi la un moment
dai legătura sâ devină chiar facil
de realizat
Desigur contează şi abilitatea
operatorului de a putea „citi"
semnale telegrafice slabe şi dis¬
torsionate audibile la chiar limita
zgomotului de fond sau cu doar
1—2 dB peste zgomotul alb.
Apare deci şi aici ca determi¬
nantă experienţa de trafic cîşti-
gata cu trudă — ia traficul Dx pe
US — în special în benzile
„grele 14 apropiate undelor medii.
80 şi 160 m. unde nivelul semna¬
lului util este de obicei foarte
mic
Se recomandă folosirea unor
receptoare cu banda de trece
foarte îngustă {şi deci., stabili¬
tate foarte bună), care poate
ajunge prin utilizarea filtrelor ac¬
tive de joasă frecvenţă Ea 30—50
Hz.
10 CERINŢE DE TRAFIC
a) Frecvenţe pentru EME în
gama de '2 m: 144 000—144 025
kHz;
b) Tip de emisie: A,A (CW) cu
viteză de 50-h75 semne/min.;
c) Controlul poate fi de tip
EME sau RST:
T — există semnal dar nu
poate fi citit;
M — se pot citi secvenţe din
indicative;
O — identificai măcar un
indicativ;
RO — validarea legăturii —
cind au fost recepţionate ambele
indicative şi controlul;
R — confirmarea legăturii
cînd s-a recepţionat validarea le¬
găturii (RO) de către corespon¬
dent;
d) Legătura este valabilă nu¬
mai cu controale EME tip „O"
Radioamatorii EME din Europa
fac schimb de informaţii intr-o
reţea {NET) care activează la
sfîrşit de saptamină pe frecvenţa
de 14 345 kHz, începînd cu orele
17.00 UTC (Atenţie, există şi un
EME NET pentru 432 MHz, coor¬
donat de DL9KR)
11. SISTEMUL OPTIMAL
Permite realizarea unor legă¬
turi normale EME, eJiminînd ha¬
zardul unor factori de la punctul
a
— Antenele de minimum
20—22 dBD cîştig
— Emisia cu minimum SOdBm
— Recepţia cu minimum 8-H0
dB zgomot solar
— Operatori, pe măsura echi¬
pamentului!
Pentru 432 MHz cerinţele sînt
similare, dar ţinînd seama de
atenuarea mărită pe traseul EME
— care este de — 262 dBî! — ,
cîştigul la antene trebuie sporit
la peste 25 dBD, adică 16x21
elemente sau parabole de 5-j-6
m diametru.
N.B. în loc de EME se mai fo¬
loseşte uneori expresia „Moon-
bonnce' 1 care se pare este un
jargon limitat ca utilizare
BIBLIOGRAFIE
1. Lance Collister, WA7JXN.
„Some tips on how to get stan-
ied on 144 MHz EME"
2. Ing, Piero Moroni* I5TDJ „II
QSO via Luna"
1 Draskovits Ga bor* HA1YA
t Az EME dbzekitetesek tec hm-
kaja"
Lt — 6 spire de 01,2 CuAg pe 0
6.5 mm, lung 13 mm
L 2 - 2x12 spire 0,3 CuEm pf
miez toroidai UUS,
10 REM “calculator ptr EME ... după SM01RN din qtc 10/1985"
20 CLS:PRINŢ
30 PRINŢ TAB(12)"luna computer ptr po ...eme..."
100 DEF FNAt XI ==3, 5(X*Z0*10+. 51/10: DEF FNE( X ) =( X-INTtX) )*Y9
105 H£^=.822513:W1 =. 0362916457: W2=. 995766
110 W3=. 00273777352: W4=. 974271: W5=. (P333631922
120 W6= .0312525: W7=.0367481957: W8= .751213
125 U9=.036601102: X0=.01 1 4842665: X1 = . 1(09763757: X2=,0222304947
130 X 3=. 00324631241: X4=. 0037350046: X5=. 001989,67535
140 X6=.00102974426: X7=.000994837673: XQ=.#1397797367
145 X9=.0115069553:Y0=.105739248: Yl=.0220505881:Y2=.00254818073
150 Y3=.397321: Y4=.917463:Y5=„065709822:Y6=24.065712
-13H
ALMANAH „TEHNIUM" 1939
etg»VB
160 Y7=6. 646055s Y8-4 ATNC1 ) : Y9*2*Y8s Z0-360/Y9
170 F»+C2l + 1 3/60.' / Z0s REM longitudine es t ( + ) , wes t (-) , yo2i s
1S0 (3=+ (45+46/60.) /Z0: REM latitudine nord t+), sud (->, yo2is
190 H-COS(G) I G=SIN(G>
195 PRINŢ
200 INPUT" data (yyyy/mm/dd) ! "îD*
201 INPUT” ora thh/mm):"io*
202 IF LEN(D*><>!0 OR LEN(0*><>5 THEN 200
203 A»VALtMID*CD*,1>> : B^VALtMID»10*,6)>:C=VAL(MID*(D*,9>)
204 D-VAL(MICl*CO$, 1)>:E=VALtMIDSfO».4))
205 PRINTîPRINT TABt 10) "UTC 11 ; TAB(203"AZ“ j TAB(30) “EL H •
206 PRINŢ TABC40) fl gha" ;TAB(50)"dec"
207 PRINŢ
203 X=USR(7504):REM mesaj STATUS
209 FOR E=E TO E+60 STEP 15
210 J»A-l900iIF B<3 THEN B»B+12îJ«J-l
220 J*365*J+30*B't-C't-INT(J/4> -32.5
230 IF B>7 THEN E=B-5: J-J+3:Gt)TO 230
240 J=*J+- INT (B/2)î K-D/24+E/1440îL=J+K:M=FNB(W0+W1 »L)
245 N=FNB(W2+W3*L)
250 P=2*FNE(W4+W5»L)!Q=FNB(W6+W7*L>:R=SINCP>!S“SIN(M> sT=SIN(M-P>
260 L»FNB(W3+W9*L)+X0*ft+Xl*S-X2*T-X3*SIN(N)*X4»SIN(2*M)—X5*SIN(Z#Q)
270 L=L-X6*SINt2*M-P>~X7#SIN(M+N-P)
275 M=X3*SIN(Q+X9*R+Y0VS-Y1»T>-Y2*SIN(Q-P)
230 N- COStM) : M=SIN(M) : P-N«SIN(L)iQ-P*Y3+M#Y4
235 Q*ATN(Q/SORC 1-0A2) ):R=COStCl>
290 S=*SIN(G>!T=NsC0S(L)/R:L=ATN((P*Y4-M*Y3)/R/T):M =Y5*J
300 M=M *-Y6*K+Y7- INT (M/24) **24: IF T<0 THEN L=L+Y3iGOTO 320
310 IF L<0 THEN L=L+Y9
320 K=Y9*(M-INT(M/24)*24)/24~LsIF K<0 THEN K=K+Y9 îG 0T0 34,0
330 IF K>Y9 THEN K==t-Y9
340 L=-F-K:M=H*COS(Lt*R+S«G:N=SC!R' 1-MA2)
345 M=ATN(M/N)sP=(S-G*3IN<M)>/H/COS(M)
350 L=ATN(SIN(L)#R/N/P>:IF P 0 THEN L*L+Y8:00T0 365
360 IF L<0 THEN L=L+Y9
365 D=lNT(D+E/60)sIF E>=60 THEN E=E-60
370 PRINŢ TABt7)D"!"E}TAB(l8)FAN(L)îFAB(2S)FAN(M)?
380 PRINŢ TAB(38)FANtK>îTABt49)FAN(Q)
385 B*VAL(MI0*tDt,6))
390 IF D>=24 THEN 40$
393 XX=PEEK(-206) ! REM TERMINATOR
399 IF XX=19 THEN 405
400 NEXT
405 PRINŢ CH R*(7)
1 10 PRINŢ t PRINŢ"
411 FOR X=1 TO 500 sfirsit ..."
412 REM
413 NEXT
415 PRINŢ CH R*(7)
420 X - *USR(7497) i REM RESET MESAJ STATUS
OK
STOP
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
■135
SSTV-TELEVIZIUNEA
CU BALEIAJ LENT
YQ3HH.
Semnalele de televiziune cu
baleiaj rapid ocupa o lărgime de
banda de peste 5 MHz Plecînd
de la faptul câ acest acari este
mal mare decît toate frecvenţele
alocate amatorilor în domeniul
decametric, rezultă ca dacă to¬
tuşi ne menţinem pe ideea de a
face televiziune DX în benzile de
unde scurte, trebuie sa Întreprin¬
dem ceva pentru a modifica
semnalul TV După cum dedu¬
cem şi din simpla denumire a
acestui mod de lucru — baleiaj
lent, slonv ican —, semnalul
TVBL se caracterizează prinţ t-o
frecvenţă extrem de redusa de
explorare De pildă, sînt nece¬
sare 0 secunde pentru a trans¬
mite un cadru de imagine Apre¬
ciem deci, dtntr-o dată. că nu
este posibilă transmiterea mişcă¬
rii Cu toate acestea, trebuie să
cunoaştem câ mai exista o forma
de transmitere a imaginii, televi¬
ziunea cu baleiaj mediu, care
permite redarea limitată a mişcă¬
rii Intr-o bandă de frecvenţe des¬
tul de îngusta Don MMIer,
W9NTP (altul decH Don Miller,
DX-manuf, W0WNV). face în
acest sens experimente intensive
în banda de 26 MHz Dacă televi¬
ziunea de amator, cu baleiaj cla¬
sic (ATV amateur televlalon),
este mai mult sau mai puţin ase¬
mănătoare cu televiziunea co¬
merciala. reprezentînd în esenţă
vizionarea de imagini In mişcare
pe calea undelor televiziunea cu
baleiaj lent, TVBL- aminteşte de
un diapozitiv fotografic transmis
prin eter Ba mat mult semnatul
TVBL prezintă o definiţie de pa¬
tru on mai grosiera deci! televi¬
ziunea Cu baleiaj rapid
Aceste servituti sint pe deplin
compensate insă prin faptul ca
putem face televiziune fie ea s*
cu baleiaj lent, in toate benzile
de fome din undele scurte, fără a
mai vorbi de domeniul FIFA JIR
-■‘ 1 31 '
Orice staţie care poate ti lucrata
în BLU în condiţii bune poate fi
lucrată fără discuţie şi în televi¬
ziune cu baleiaj lent.
Pentru a emite TVBL, semnalul
provenit de la o cameră de luat
vederi cu baleiaj lent. semnal
care este de fapt o audiofrec-
venţa (tonurile înalte pentru zo¬
nele luminoase şi tonurile joase
pentru zonele întunecate), se
aplică pur şi simplu unui emiţă¬
tor BLU, la borna sa de micro¬
fon. La recepţie se face acordul
pe semnal intr-un receptor BLU,
iar audiofrecvenţa rezultata este
condusă fa un monitor TVBL
Pentru a aborda TVBL avem
nevoie de o staţie cu bandă late¬
rala unică, un monitor TV cu ba¬
leiaj lent şl o cameră de luat ve¬
deri De fapt nu vă trebuie nici
chiar o cameră dacă dispuneţi
de un magnetofon. De aseme¬
nea. calculatorul personal poate
aduce servicii nepreţuite
La recepţia semnalelor TVBL
acordul trebuie efectuat foarte
corect (astfel ca imaginea să
apara cu strălucirea corespunză¬
toare) şi se detectează impulsu¬
rile de sincronizare de 1 200 Hz.
Dacă semnalul nu este bine sin¬
cronizat, imaginea se va pre¬
zenta puternic distorsionata Cel
mai simplu mijloc de a obţine un
acord TVBL corect este de a
aştepta pînâ cînd operatorul aflat
ta emisie spune ceva si de a^
caute sa se faca un acord pe
semnalul vocal ce provme de fa
el în trmp vă veţi forma prin ex¬
perienţă priceperea de a face un
acord pe zero prin ascultarea im¬
pulsurilor de sincronizare urmă¬
rind concomitent comportarea
pe ecran a imaginii
Dacă simpţi nevoia sa păstraţi
pentru mat tîrziu imaginile TVBL
puteţi proceda în două feluri Cel
mai direct procedeu ar fi foto¬
grafierea de pe ecran, luind desi¬
gur unei# precauţii. Ceai al ta cale
e reprezentată de imprimarea pe
bandă de magnetofon a semna¬
lului audio, spre a-i putea reda
ulterior pe ecran
fcste limpede ca prin emisiu¬
nile TVBL, datorită posibilităţilor
suplimentare de imagine pe care
le oferă un QSO devine nease¬
muit de interesant, mai bogat in
informaţie, mai personal, De cele
mai multe ori se transmit portre¬
tul operatorului, fotografia sta¬
ţiei, vederf din localitate
Primele încercări de a efectua
emisiuni TVBL le-a făcut în 1957
radioamatorul Copborne McDo¬
nald, WA2SCW, apoi. W0OBX
Pe la mijlocul amior '70. folosirea
circuitelor integrate pe scară
largă şi foarte largă pentru reali¬
zarea de memorii tot mai perfor¬
mante a permis renunţarea la tu¬
burile cu remanentă mare, Pro-
bfemele de memorie fund rezol¬
vate, a fost posibil sa se folo¬
sească. în calitate de monitoare
simple, receptoare de televi¬
ziune Imaginea TVBL recepţio¬
nată la ora actuală este prelu¬
crată incit se prezintă lipsită de
pnptiri, ta fel ca o imagine de te¬
leviziune comerciala, cu strălu¬
cire şi claritate corespunzătoare
Rezoluţia imaginilor, graţie celor
128 de puncte de pe b linie şi
celor 126 de Unu (respectiv cu
16 364 de puncte de imagme).
este satisfacatoare. Imaginile
normale TVBL comporta 16 to¬
nuri de gri, ceea ce practic co¬
respunde imaginii de ziar Desi¬
gur. există ş< posibilitatea de a
avea o rezoluţie şi mai bună, în
speţă prin dublarea timpului de
imagine şi extinderea memoriei,
adică, în ultima instanţă, prin
mărirea numărului de puncte de
imagine şi de linii, -Astfel. în toc
de 6 secunde pentru o imagine
se aplică procedee ce necesita
16 sau chiar 32 de secunde. Evi¬
dent* rezoluţia în aceste condiţii
este cu mult mai buna şi abia
daca poate fi deosebită de cea a
unei imagini TV obişnuite 1 In
aceiaşi timp, cu o mai mar# chel*
tuiaJa se popie realiza chiar şi
TVBL color» Oricum însă, emi¬
siunile TVBL nu reprezintă o ac¬
ţiune prea simpla, iar instalaţia
nu se poate improviza de azi pe
ml me.
De regulă, se poate începe cu
recepţia de imagini TVBL pe
frecvenţele recomandate de
lARU 3 730. 14 230. 21 360
fCONTINUARE IN PAG 150)
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
bq-ms
Fiindcă a existat — incontesta¬
bil — epoca de dinainte de BLU.
vom avea peste cită va vreme pri¬
lejul să vorbim de perioada de
dinaintea emisiunilor radio-pa-
chm Şi aceasta pentru că este
vorba de un domeniu în plina ex¬
pansiune. cel ai tehnicilor nume¬
rice care vor transforma radical
audiovizualul, comunicaţiile şi,
implicit, radioamatorismul
Ce este de fapt radiou l-pa¬
chet? Un nou mod de lucru,
adică o nouă modalitate de a
transmite informaţie Informaţia
nu este transmisă în telefonie, ci
într-o formă codată (emisiunile
în AIA, adică telegrafie Morse,
sînt un exemplu de transmisiune
codată] in cazul radioului-pa-
chet codul este ASCII, întrebuin¬
ţat pe plan universal. Codul
ASCII (reamintim că se pronunţă
aaski) este succesorul codului
Baudot—Murray din traficul te¬
lex. In esenţă un mod de lucru
telegrafic, radioul-pachet se re¬
marcă totuşi prin cîteva trăsături
esenţiale:
— în loc să permită transmite¬
rea a 12 semne pe secundă
(cazul AIA) sau aproximativ 10
caractere pe secundă (în situaţia
telexului), radioul-pachet aleargă
chiar şi cu viteza de 1 200 bauzi,
adică peste 100 caractere pe se¬
cunda 1
— Avem garanţia că textul re¬
cepţionat nu diferă cu nimic de
textul transmis, chiar dacă este
vorba de mii de caractere!
— Conceptul de radio-pachet
este strîns asociat cu noţiunea
de reţea Pentru a ajunge din
punctul P în punctul O mesajul
poate ti tranzitat prin staţiile in¬
termediare R, S, T şi U f care
joacă momentan rolul de radio-
ret eu, conţi nu înd insă sâ-sl des¬
făşoare şî propriul lor trafic!
— întreg traficul se desfăşoară
pe o singură frecvenţă; organiza¬
ţia IARU a atribuit, de exemplu
144 675 kHz în porţiunea alocată
modulaţiei de frecvenţă
— Radioul-pachet nu face de-
cît să inter med teze informaţii nu¬
merice, fără să le interpreteze, şi
ca atare aplicaţiile pot fi foarte
diverse Se poate sta de vorbă ca
la telex (dar cu ce confort!) sau
se pot lansa mesajele în mod de
lucru automat. Ba mai mult. se
pot expedia rezultatele unor cal¬
cule referitoare la traiectoria
unui satelit, se pot schimba pro¬
grame de calculator între cores¬
pondenţi, se poate citi sau în¬
scrie intr-un calculator la mulţi
kilometri distanţă Se pot face
chiar transmisiuni de televiziune
cu baleiaj lent. în regim numeric,
plus multe, multe alte lucruri, pe
drept cuvînt extraordinare. Pe
această cate putem spune că şt
noi, radioamatorii, am făcut ceva
pentru ca ziua de mii ne sâ în¬
ceapă de astăzi!
— Radioul-pachet se imple¬
mentează destul de uşor dacă:
— avem un emiceptor clasic
cu modulaţie de frecvenţă pe 2
m;
— dispunem de consolă ASCII
(cum e cea de ta calculatorul
personal) sau chiar Baudot;
— obţinem o cartelă micropro-
cesorizată
Dacă vă place sâ meşteriţi, sln-
teţi asiguraţi, prin studiul şi in¬
troducerea radioului-pachet, de
satisfacerea unei pasiuni fertile,
Dacă vreţi sâ mai treceţi şi la tra¬
fic, veţi trece la un nou mijloc de
transmisiune, ta fel de uşor cum
aţi trecut de la MF la BLU, Infor¬
matica vă va sări în ajutor şi totul
vi se va prezenta transparent, au¬
tomat. uşor şi suplu- (dar trebuie
sa mat şi studiaţi)
Mesajul de transmis nu pleacă
intr-un singur bloc, ci în mai
multe, fiecare avînd un antet (cu
adresă, destinatar, indicative). La
urmă se ataşează o grupă de
control şi blocul, de fapt pache-
tui pleacă pe calea undelor Fie¬
care pachet parcurge — după
cum sînt condiţiile de transmisie
— un lanţ sau altul al reţelei de
care vorbeam în punctul de des¬
tinaţie. graţie informaticii, indife¬
rent de ordinea sosirii, pachetele
sînt rearanjate in ordinea nor¬
mată şi mesajul e reconstituit
perfect.
începînd cu 1982 c îţi va radioa¬
matori W au studiat un nou sis¬
tem de transmisii de date. trans¬
misia prin pachet. Sistemul
IQN-MIHAIL 10SIF,
Y03NM
maestru al sportului
exista deja m reţele comerciale,
el fiind definit de recomandările
X.25 ale GCITT Radioamatorii
respectivi, la care s-au adăugat
şi cei din VE, au adoptat siste¬
mul ta utilizarea în serviciul ama¬
tor. aici protocolul, devenit
AX 25, fiind modificat şi comple¬
tat. Ce este de fapt AX.25 (cum
ar veni Amateur X.25)? Este un
protocol prin care se indică mo¬
dul cum trebuie formate pache¬
tele de date. cum se face contro¬
lul valabilităţii, indicaţiile de pro¬
venienţă, destinatarul etc. Proto¬
colul inctude numeroase funcţii
ce permit obţinerea unor servicii
multiple. Putem semnala cîteva
particularităţi:
— lucrul in duplex total, deci
se poate emite şi recepţiona
concomitent;
— QSO de tip masa rotundă,
adică mar mulţi corespondenţi
sînt întf-un regim de lucru prin
care fiecare pachet trece pe la
fiecare Atei indicativul destinata¬
rului este un cuvînt-cheie;
— traficul simultan cu mai
mulţi corespondenţi;
— folosirea releelor, ce pot fl
şl eie concatenate. permiţînd
emisia şi recepţia multiplă;
— autoconectarea, regim prin
care se expediază pachete pro¬
priei staţii, în vederea efectuării
de probe;
— folosirea unei singure frec¬
venţe pentru mai multe OSO-uri
independente.
PRINCIPIUL
RADIO-PACHET
Informaţiile de transmis sini
grupate sub formă de pachete de
date, numite trame (cadre), care
ia rîndul lor sînt împărţite mai
departe în cîmpuri. E**stâ trei ti¬
puri de trame
— trame I, sau trame de infor¬
maţie Tramele I conţin datele de
transmis;
— trame S, de supraveghere
Tramele S permit fie expedierea
de confirmări de recepţie, fie ce-
‘*'1 “I ~r
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
B«VB
rerea de repetare a tramelor J;
— tramele U (de la sintagma
unnurrtbGred frame — „trama ne-
numerotatâ*'). Tramele U sînt ne¬
cesare pentru a stabili şi încheia
o conexiune sau a menţine legă¬
tură prin releu
lată şi structura generala a
unei trame, sub forma tabelara
(tabelul 1),
Primul bit transmis este cel din
stînga. Tramele de tip 5 nu au
cimpurt identificator de protocol
şi nici de informaţie. Tramele U
pot în schimb sa îe conţină şi în
acest caz se numesc trame UI.
Să luăm acum fa rînd cîmpu-
rile dintr-o tramă.
Fanionul. Cîmpul fanion în¬
cepe şi încheie orice trama
Acest cîmp nu conţine decît un
octet fix, şi anume 01111110,
care corespunde numărului TE
din codul hexazecimal respectiv
în codul zecimal, numărului 12&
Adresa. Cîmpul adresa se folo¬
seşte pentru a indica provenienţa
şi destinaţia pachetului, precum
şi, eventual staţiile reieu inter¬
mediare.
Controlul. Cîmpul de control
precizează tipul tramei, numărul
ei. informaţiile de comandă, con¬
firmările de recepţie
Cîmpul identificator de proto¬
col nu apare decît la tramele de
tip I sau UI. Acest cîmp indică
genul de protocol utilizat.
Informaţia. Cîmpul de informa¬
ţie conţine datele de transmis, pe
un număr de octeţi cel mult egal
cu 256. Acest cîmp nu există de¬
cît în tramele I şi Uf.
SCI, Secvenţa de control a
tramei. Acest cîmp permite reali¬
zarea sumei de control a tramei,
fiind un număr de 16 biţi, calcu¬
lat atît de emisie, cit şi la recep¬
ţie, piecînd de la octeţii deja
existenţi în tramă. Trama este
considerată valabilă dacă sec¬
venţa de control calculată la re¬
cepţie este egală cu cea recep¬
ţionată.
Fanionul Cîmp care încheie
trama Este de aceeaşi formă ca
şi la deschiderea tramei, şi
anume 01111110. în cazul cînd,
întimplător, în interiorul tramei
s-ar afla sase biţi unu la rînd, pot
apărea confuzii. Spre a evita o
astfel de situaţie, ort de cite ori
se întîmpiâ să apară cinci biţi de
unu consecutivi, şi deci există
riscul să se instaleze un al şase¬
lea bit unu. se introduce automat
un bit zero, chiar la staţia emiţă¬
toare. Avem aşadar de-a face cu
un bit de inserţie, care apoi la
recepţie este automat eliminat.
CbnpurOe fanion au fost deja
examinate.
Cîmpul adresă conţine indica¬
tivele staţiei destinatare, staţiei
de origine a tramei, staţiile releu.
Fiecare indicativ are rezervaţi
şapte octeţi, dintre care primii
şase sînt chiar octeţii ASCII ai
fiecărei litere din indicativ, iar ul¬
timul este rezervai funcţiei de
identificator secundar al staţiei
(tabelul 2).
în cazul în care indicativul
unei staţii are mai puţin de şase
caractere, locurile respective,
care ar rămine astfel libere, se
ocupă cu octetul de pauză.
01000000
STRUCTURA
IDENTIFICATORULUI
SECUNDAR AL
AL STAŢIEI CRRssidO
Primul bit (deci considerat de
ta dreapta} este cel cu numărul
zero Daca bitul zero este în sta¬
rea 0, înseamnă ca mai urmeaza
un alt indicativ. Daca. în schimb,
bitul zero este în starea 1, ne
vom situa chiar la sfîrşitu! ctru¬
pului adresă. Biţii identificatoru¬
lui secundar al staţiei permit să
se distingă care este staţia în
discuţie, pentru un indicativ dat.
Astfel, pentru o staţie simplă biţii
identificatorului, SSID, sînt toţi la
0. Dacă amatorul respectiv folo¬
seşte pentru o staţie releu ace¬
laşi indicativ cu al său. biţii SSID
vof fi de forma 0001*
in continuare întilmm biţii RR.
Aceştia sînt de fapt rezervaţi şi
— dacă nu se fac alte convenţii
peptru ei — sînt de forma 11.
în sfrrşit, bitul ultim, notat cu
C r primul din stînga cum privim,
caracterizează tipul de tramă
(comandă sau răspuns), cu o
condiţie: complementaritatea.
Aceasta vrea să spună că dacă
bitul C din porţiunea de cîmp
care indică staţia de destinaţie
este 1, bitul C din porţiunea de
cîmp ce indică staţia de origine a
pachetului va fi 0, şi viceversa
Totuşi, dacă aceşti biţi C de care
vorbim sînt ambii 0 sau ambii 1,
avem de-a face cu o variantă mai
veche a protocolului AX,25. în
concluzie, dacă biţii C sînt nu¬
mai 1 şi celălalt 0, este vorba de
o tramă de comandă, iar atunci
cînd biţii C sînt 0, respectiv i,
avem de-a face cu tramă de răs¬
puns.
După cum aţi putut deja ob¬
serva, la indicativul staţiei releu
bitul C se numeşte H. Starea sa
este 0 atunci cînd trama intra
într-un releu şi 1 dacă trama
pleacă de la releu.
Cîmpul de control are ca rol
identificarea tipului de tramă
(tramă L tramă S sau tramă U)
Un mic tabel (3) va lămuri mult
mai uşor lucrurile
Discutam aşadar pe tabelul
numărul 3. Al 0-lea bit precizează
de la incepul lipul de trama
Daca este 0, avem o tramă de tip
I. Dacă bitul 0 este în starea 1,
trama este fie de tipul $, fie de
tipul U, fapt care esle determinai
de către bitul următor, numerotat
cu 1, Daca bitul 1 este 0, trama
este de tip S* tar daca este 1,
atunci trama este U,
Mergem acum mai departe
spre stînga N(S), care ocupă lo¬
cui a trei biţi, reprezintă numărul
tramei transmise în cod zecimal
numărul tramei transmise poate
fi 0, 1, 2, 3. 4, 5, 6, 7, 0, 1, ... în
cod binar, aceste numere sini
000 , 001 , 010 . 011 , 100 , iot, tio
111, 000, 001, ... După cum ve*
deţi, numerele se repeta din opt
în opt: alt fel de a exprima acest
fapt este ,,N(S) esfe numărul mg-
duto 8 al tramei transmise ", în
fapt, neavînd decît trei locuri ia
dispoziţie, cu cifrele bmare 0 şi t
nu se poate ajunge mai departe
de 7 (în binar 111).
Numărul N(R), care ocupă tot
trei biţi. constituie numărul — tot
modulo 8 — al următoarei trame
aşteptate, ceea ce este semn câ
tramele pină la N(R) minut 1, in¬
clusiv, au fost recepţionat© co¬
rect.
Numărul fiecărei trame recep¬
ţionate este comparat cu conţi¬
nutul unui numărător intern din
aparatură, incrementat după fie¬
care recepţie corectă Dacă nu
se constată egalitatea înseamnă
că s-a pierdut o tramă Din
această cauză se va emite o
tramă de tip S (supraveghere),
demersul precizează câ ultima
tramă primită este respinsă, pre¬
cum şi numărul tramei aşteptate.
N(R).
Biţii SS (ai tramei S) pot fi 00,
01 sau ia Perechea de biţi 00
înseamnă câ se aşteaptă trama
N(R), în timp ce 01 constituie o
indicaţie câ nu sînt întrunite con¬
diţiile de recepţie (de pildă releu*
este ocupat). In fine. dacă biţii
SS sînt de forma 10, trama este
respinsă şi se aşieaptâ trama
N(R).
Acum. în dorinţa de a explica
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
biţii M ii tramei U se impune sa
recurgem iarăşi la un tabel (4)
De reţinut tramele UI permit
sâ se vehiculeze informaţie (cîttk
pul I) Tn afara traficului obişnuit.
Bitul P/F este utilizat în mod
de „comandă" pentru a cere un
răspuns prompt la o tramă (bitul
de sondaj — poli — în stare IV
Trama răspunsurilor va avea bi¬
tul F de valoarea 1*
O trama U care indică ..tramă
respinsă” înseamnă oâ ultima
tramă recepţionată este incoe¬
rentă. deşi secvenţa de control ai
tramei este corectă Se adauga
un cîmp de informaţie de trei oc¬
teţi. Acest cîmp conţine secvenţa
de control al tramei respinse,
precum şl diversele cauze pri¬
vind respingerea, cimpul de in¬
formaţie depăşeşte limita de 256
de octeţi, numărul tramei este tn
afara secvenţei, anomalii (de
pildă trama S cu cîmp de infor¬
maţie etc )
CÎMPUL IDENTIFICATOR DE
PROTOCOL
înaintea protocolului AX 25. ni¬
velul 2, generalizat în prezent,
s-au utilizat şi alte genuri de pro¬
tocol Ba mai mult, în viitor se
întrevăd unele modificări ale
acestuia. Acest cîmp, căruia i s-a
alocat un octet, permite să se
precizeze protocolul utilizat.
Cimpul de Informaţie este pur¬
tătorul efectiv al mesajelor ce se
schimba între staţii. După cum
am mai arătat, cîmpul de infor¬
maţie conţine 256 de octeţi.
Aceştia pot fi pur şi simplu lent
transmis sub formă de caractere
ASCII, date informative, grafice
(facsimile) şi altele. Nu există
nici o restricţie privind conţinutul
ca atare, acesta netrebuind însă
sâ depăşească prevederile regu¬
lament areî
TEMPORIZĂRILE
In vederea contracarării ano-
maliilor de funcţionare s-au pre¬
văzut trei temporizări:
• TI, care reprezintă timpul
maxim de aşteptare a unei con¬
firmări de recepţie la o tramă I,
în momentul cînd s-a depăşit du¬
rata Tt se expediază o trama S.
• 12 se instituie la recepţiona-
rea corectă a unei trame l f per-
miţînd să se aştepte eventuala
recepţie a altor trame {pine la
şapte) şi sa ng se trimită decit o
singură confirmare de recepţie
pentru întreg ansamblul. Tempo¬
rizarea T2 nu este folosită întot¬
deauna
• T3 se foloseşte — într-o pe¬
rioadă de trafic redus, realizat
prin releu — pentru a expedia
periodic trame de tip S cu sco¬
pul de a cunoaşte starea diverse¬
lor subansambluri
MODUL DE TRANSMITERE
In radio-pachet
Transmiterea pachetelor se
face In modul serie, sincron (nu
avem nici bit de start şi nici de
stop)
Vitezele de transmitere uzitate
Tn mod curent sînt:
— 300 de bauzi în unde deca-
metrice, cu deviaţie de 200 Hz;
— 1 200 de bauzi în unde me-
trice-d ea metrice, deviaţia fiind
de t 000 kHz Frecvenţele mar-
eâ/spaţiu sînt de T 200/2 200 Hz.
Sub 30 MHz clasa de emisiune
pentru radio-pachet este d© FtB,
iar peste această frecvenţă F2B
Cele mai populare frecvenţe de
lucru sînt 14 103, 14 147 şi
1 44 675 kHz.
Pentru legăturile în radio-pa-
chet trebuie sâ avem în staţie ur¬
mătoarele subansambluri: emi-
ceptor, modem (unitate de mo-
duiare-demodulare). controlor de
nod terminal, consolă de tip cal¬
culator, Repetorii numerici pen¬
tru traficul radio-pachet au ace¬
eaşi componenţă, mai puţin con¬
sola Şi acum indicaţii la obiect
privitoare la,,
REGULILE DE TRAFIC PENTRU
RADIO PACHET
Ca urmare a faptului că scin¬
dează fluxul de date în secţiuni
mai scurte numite trame, ra-
dioul-pachet se prezintă operato¬
rului ca o comunicaţie duplex
total, deoarece fiecare dintre co¬
respondenţi poate transmite con¬
comitent Sâ ne reamintim că în
telegrafia Morse aceasta în¬
seamnă QSK Radioamatorii care
au avut prilejul sâ fie confruntaţi
cu telecomunicaţiile pe baza de
claviatură sînt familiarizaţi cu ra-
diotelexul, cu menţiunea că
acesta este semidupfex Aceasta
pentru că la un moment dat doar
O singura parte poate transmite
Multe dintre dispozitivele de
control instalate într-o staţie ra¬
dio-pachet pot fi regiate pentru a
nu vizualiza caracterele emise de
altă staţie decrt îh perioadele in
care nu transmiteţi: In acest fel
se elimină posibilitatea de ames¬
tec a textului primit cu cel trans¬
mis. De cele mai multe ori, o
conversaţie radio-pachet în du¬
plex total decurge foarte natural
ca un schimb rapid de idei Alte¬
ori insa răspunsul Ia întrebare ne
parvine extrem de lîrziu in
esenţa, prin radio-pachet radioa¬
matorii au căpătat gn mijloc mo¬
dern, suplu şi eficient de comu¬
nicaţie. care totuşi respectă intru
totul — pe pian computerizat —
ceea ce s-a consfinţit de ta înce¬
puturile radioamatorismului, şi
anume perfecţionarea tehnică
prin realizarea de radiolegâtun,
în cele ce urmează vom pre¬
zenta procedura de lucru potrivit
controlorului de nod terminal
agreat de grupul de radioamatori
TAPR (Tucson Amateur Packet
Radio) şi alte grupări cu renume
în informatica aplicata la preocu¬
pările radioamatorilor Totuşi şi
controlorii de altă provenienţa
urmăresc proceduri asemănă¬
toare
Mai intTl i se „spune" controlo¬
rului din staţie care este indicati¬
vul: MYCALL NK6K, care este de
fapt o comandă de a reţine indi¬
cativul de apel Cei mai mulţi
controlori permit schimbarea in¬
dicativului ori de cîte ori este ca¬
zul, avînd. pe deasupra, şi posi¬
bilitatea de a-l memora şi in lipsa
alimentării electrice
Ca şi in orice alt mod de lucru
S i în radio-pachet se poate „răs¬
ar banda, cu alte cuvinte se re¬
curge ia modul monitor. Acesta
arată astfel:
UA3CR UC2AAO: GM ALEKSEJ
WHAT TIME IS NEXT FUJI
PASS?
UC2AAO UA3CR: AS M JURIJ, 1
WLL SEE.
Indicativele staţiilor intrate în
legătură sînt legate de semnul
„de la către " (deci invers ca de
obicei), tar conţinutul pachetului
apare după semnul douâ-punct©
in acest fel puteţi urman tot tra-
licul de pe frecvenţă Cu acest
prilej puteţi găsi o staţie care sa
cheme CO. care s-ar prezenta
ca
G3TNV CO: IAN IN HAR LING»
TON LOOKING FOR ANYONE
IN PARIS FRANCE.
Este posibil să transmiteţi un
■ 13 3
ALMANAH „TEHNIUM" 1999
apel general. CQ, acţionînd mo¬
dul de lucru conversaţional al
controlorului de nod terminal
Trecerea pe modul conversaţio¬
nal se face scriind: CONVERSE,
după care acţionaţi claviatura
pentru a scrie. IAN IN HAR-
LINGTON LOOKING FOR AN-
YONE IN PARIS FRANCE,
Controlorul nostru de nod ter¬
minal adauga indicativul aşa
cum apare el la adresa FROM (-
de la), precum şi CQ-ul memorat
la adresa TO (=câtre). Staţia care
recepţionează, mai exact contro¬
lorul său de nod terminal.
adauga conţinutul acestor
adrese în partea de sus a textului
vizualizat pe ecranul monitorului.
Pentru a răspunde la CQ ori
pentru a stabili o legătură se ac¬
ţionează comanda CONNECT.
Acest lucru conduce la „conec¬
tarea" controlorului nostru ta altă
staţie, iniţiind procedura de re¬
cunoaştere. lată şi un exemplu
de comandă de conectare: CON¬
NECT YOSAW VIA YO0V t
Y09HH, YOBPA*
Demersul solicită conectarea
dintre noi şr Y06AW. prin inter¬
mediul celorlalte trei staţii. în
momentul cînd conectarea s-a
realizat cont rol or ul de nod termi¬
nal ne face cunoscut acest lucru
afişind: *** CONNECTED TO
YOSAW,
Aceasta înseamnă că propriul
controlor, mai precis calculatorul
din el. a făcut un schimb prelimi¬
nar de informaţii cu celălalt con¬
trolor de nod terminal, şt este
gata să deruleze legătură. în ca¬
zul cînd cealaltă staţie era deja
conectată cu un al treilea con¬
trolor de nod terminal, vom primi
un semnal de ocupat:
YOSAW BUSY.
FANION
01111110
ADRESA
14.,.70
octeţi
CONTROLUL
1 octet
IDENTIFICATO¬
RUL DE
PROTOCOL
1 octet
INFORMAŢIA
N octeţi
SCT
2 octeţi
FANION
01111110
Tipul informaţiei
Caracter ASCII
Biţii 76543210
indicativul staţiei da destinaţie a pachetului
Y
0
10110010
10011110
J
3
01100110
£
A
10000010
Q
10100010
pauza
01000000
*<
uy
identificator secundar al staţiei
CRRssidO
IU
CE
indicativul staţiei de origine a pachetului
Y
10110010
□
0
10011110
<
3
01100110
B
10000100
D
•
B
10000100
EL
K
10010110
identificator secundar al staţiei
CRRssidO
O
indicativul staţiei releu (facultativ)
Y
10110010
0
10011110
*
0
01100000
R
10100100
pauză
01000000
pauză
01000DQO
identificator secundar al staţiei
CRRssidl
NB Bitul a 0-lea din octet se transmite primul, deci ordinea este de la dreapta la stingă
BIŢII CÎMPULUI DE CONTROL
7
6
5
4
3
2
1
0
-
TIMPUL DE TRAMA
i
N(R)
P
N(S)
0
S
N(R)
P/F
s
S
0
1
u
M
M
M
P/F
M
M
1
1
ClMP DE CONTROL
biţii 7 6 5 4 3 2 1 0
TIP
SEMNIFICAŢIE
0 0 1 P 1 1 1 1
01 OP 1 1 1 1
00 OF 1 1 1 1
0 1 1 F 00 1 1
1 0 0 F 0 1 I 1
0 0 0 X 00 1 1
comandă
comandă
răspuns
răspuns
răspuns
cq m a n d ă/râspu n $
Cerere de conectare
comandă de conectare
indică „mod deconectat 1
confirmare de recepţie la
conecta re/deconecta re
indică „tramă respinsă"
tramă Ul
o comandă de
•mo
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
SATELIŢII PENTRU
RADIOAMATORI „FAZA 3“
Sateliţii din „Faza 3“ au intrat
în preocupările radioamator iceşti
de peste zece ani datorită posibi¬
lităţilor pe care le oferă in reali¬
zarea legăturilor radio. Orbita
eliptică alungită (avînd apogeul
peste 35 000 km) permite o aco¬
perire mondială, imposibil de
realizat cu sateliţi cu orbită cir¬
culară de joasă altitudine {sub
2 000 km).
P3— A a fost primul satelit de
acest tip, pierdut în momentul
lansării eşuate a unei rachete
ARIA NE in 1980 deasupra Atlan¬
ticului.
P3“B — lansat în 1983 şi încă
parţial operativ sub numele de
OSC AR—10 {sau AMSAT 0—1 0 ).
P3—C — lansat in iunie 1988
(la apariţia acestor rînduri puţind
fi în funcţiune)
P3—D, programat să fie lansat
în 1991, va avea forma octogo-
nalâ, cu diametrul de 3.m şi înăl¬
ţimea de 70 cm şi va cîntâri 400
Care sint proprietăţile acestui
tip special de orbită?
Planul orbital are înclinarea în
jurul valorii 1=63,4° (fig. 1B), ex¬
centricitatea de ordinul 0,6 la
0,7. iar perioada de 6 la 12 ore.
i înclinarea de 63,4° oferă o
p particularitate; argumentul peri-
geului ramîne constant («j in fig.
IC}, perioada şi excentricitatea
pot fi alese independent în con¬
formitate cu scopul misiunii sa¬
telitului.
Suportul fizic ai acestei pro¬
prietăţi este o consecinţă a per¬
turbării mişcării rezultate din
aplicarea legilor Kepler datorita
realităţii că Pâmîntul nu este per¬
fect sferic, ci aplatizat. Aplicînd
legile mişcării în aceste condiţii,
rezultă două variaţii lente fn li¬
mite seculare) ale orbitei eliptice:
a) Rotaţia planului orbital (pre-
cesie) Aceasta mişcare este în
direcţia inversă mişcării satelit u-
\ lui în |uruf axei de rotaţie a Pâ-
mint ului Viteza de variaţie este:
J Rec \
s95 ( —)
1.5
cos i
(1 “
grade/zi
Ing, V1RGIL IONESCU Y09CN
(A)
PIANUL ORBITAL
PERPENDICULARA PE
■ PLANUL ORBITAL
.planul ecuatorial
LINIA NODURILOR
i- UNGHIUL DE ÎNCLINARE
AL PLANULUI ORBITAL
TRASEUL PROIECŢIEI
GEOCENTRICE A SÂIEU-
/ TULUI
ta
\ ECUATOR
/ NOI
APOGEU
PLANUL ORBITAL
GJ-ARGUMENTUL
PERIGEULUI
LINIA NODURILOR
NODUL ASCENDENT
PERIGEU
A, B: Orientarea pianului orbital ţaţă de planul ecuatorial eeto dată
da I = unghiul de înclinare sau înclinarea.
C: Poziţia pertgeuiui In pianul orbital este daţi da m= argumentul
perigeului.
Rec = raza ecuatorială medie a
Pâmintului = 6 378 km
r = semiaxa mare a orbitei elip- &
tice
i - unghiul de înclinare a pla¬
nului orbital faţă de pianul ecua¬
torial
e - excentricitatea orbitei elip¬
tice
b) Rotaţia axei mari a orbitei
eliptice în planul orbital (variaţia
argumentului perigeului):
/ Rec \ ! 5 cos^i - t
= 4,971 - I —-——— grade/z i
\ r / (t - e*)*
Termenul 5cos a M conduce la
concluzia că dacă 1=63,4° . argu¬
mentul perigeului va fi constant.
Din contră, pengeul se va roti in
aceeaşi direcţie ca şi satelitul
dacă i 63.4^1 m direcţia opusă
dacă 1 > 63,4°.
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
-1H-1
ea-MB
Acest lip de orbita este cunos¬
cut după numele primilor sateliţi
de comunicaţii care l-au utilizat:
Mo Ini a. Printre altele, aceşti sa¬
teliţi realizează transmiterea pro¬
gramelor TV în banda de 4 GHz
Satelitul este menţinut în or¬
bită cu înclinarea de 63.4°, argu¬
mentul perigeului constant 270°
$î o perioadă de 12 ore
Datorită perioadei de 12 ore,
orbitele se vor repeta zilnic {fig.
2), avind apogeul la 63.4° latitu¬
dine deasupra emisferei nordice
şi ţinînd în vizibilitate aproape
jumătate din suprafaţa Pămintu-
lui. In jurul apogeu lui satelitul se
mişcă încet, permiţînd ferestre
de utilizare de 8 la 9 ore pentru
toată zona emisferei nordice.
Din punct de vedere radioama-
toricesc orbita cu înclinarea de
63,4° şi argumentul perigeului
de 270° este foarte atractivă
Aceasta simplifică modul de ur¬
mărire a satelitului, forma urmei
trasate de proiecţia geocentrica
a satelitului neschimblndu-se în
cursul timpului. De asemenea ar-
gumentu! perigeului de 270° fa¬
vorizează puternic acoperirea in
zonele din emisfera nordică.
Alţi radioamatori preferă alta
valoare pentru înclinarea orbitei,
ceea ce oferă o schimbare lenta
a argumentului in timp (fig. 3},
Aceasta ar permite un şi mai larg
acces ai tuturor zonelor terestre
fn acest sens un satelit de lip
„faza 3“ va oferi la 3—4 am
după lansare o acoperire supe¬
rioară în emisfera sudica asa
cum a fost cea iniţială dm emi¬
sfera nordică
Un alt compromis ar fi utiliza¬
rea înclinării de 63,4°, dar cu un
argument al perigeului iniţial de
225° în loc de 270° Aceasta a"
plasa apogeul la cca 40° IM în loc
de 63,4°IM. în acest fel se păs¬
trează uşurinţa găsirii orbitelor
satelitului şi se adaugă creşterea
acoperirii în emisfera sudică
i reDtne remarcată şl partea
negativa a orbitelor de lip Mol-
ma problema principală fiind
traversarea 1a fiecare orbită a
centurilor Van AUen supunind
astfel echipamentul electronic de
fa nord (în special calculatorul
central) posibilităţii de a fi defec¬
tat de bombardamentul particu¬
lelor cu energie înaltă ce pot fi
tntrlnite (fig 4) Aceasta a şi fost
cauza defectării calculatorului de
la bordul satelitului AO10 în mai
1966
Prevenirea unor astfel de acci¬
dente se realizează prin ecranar*
-1HE
3
+015
+010
•
+005
0
VITEZA DE - 00 *
VARIAŢIE A -o«
ARGUMENTULUI an
PERIGEULUI (li)
_#% w*
lOTO^lie zi} 43-30* 33- 60* 63- 70- 73- 60* SS-
ÎNCLINAREA ORBITALĂ i
Viteza de variaţie a argumentul ui perigeului funcţie de hxJI nete fi
orbitele sateliţilor tip jFmm T (apogeu 35 BQQ km, perigeu 1 500 km}.
Cind : este pozitiv, argumentul perigeului se roteşte In aceeaşi direc¬
ţi# ea fl satelitul. Cind w este neoatlv, argumentul perigeului se i
teşie In direcţie opusă.
ALMANAH .,TEHNHjM Ik 1969
speciale care măresc greutatea
.inutilă' a satelitului,
in final menţionam citeva ca¬
racteristici ale satelitului P3—C
Data lansării; iunie 1986 {Gu¬
yana F t QTH Kuru)
Racheta ARI ANE 4
Greutatea la start 140 kg; in
orbita 90 kg
Antene 436 MHz 10 dB RHCP
(Polarizare Circulara Dreaptă)
145 MHz 60 dB RHC P
U5 KI— 2 *
î 269 MHz 11 dB RHCP {he-
iix)
2 400 MHz 12 dB RHCP (he-
fix)
Viaţa estimata 6 ani
Apogeu 36 290 km
Perrgeu: 1 500 km
înclinare: 57°
Revoluţie 11 ore
Transponden
MOD „U" uplink: 435,420 —
435,570 MHz
downlink:
145,625 - 145.975 MHz
baliza 145,612 MHz, 145,985
MHz
putere: 50 W OUT
eirp staţia terestra 500 W (10
W antenă 12 dB)
MOD JL* uplink:
1 269,620 - 1 269.330 MHz
144.425 - 144.475 MHz
downlink
435,715 - 436.005 MHz
435,990 - 435,940 MHz
baliză 435,651 MHz
putere 50 W OUT
MOD .3" uplink
435.601 - 435,637 MHz
downlink 2 400.7 1 1 —
2 400,747 MHz
putere 1 W OUT
^ -ir -m* -rtr *r -w* -4r
_ latitudinea geometrică
DUlrthrtu P'OICKXIOI «I ttstfromlor O» «nergh» Înaltă In canturfl* a*
r adiaţi* Van Allar m jurul Păminiuhji (Numărul a* particula caia p*-
trund In suprafeţe de 1 cm pe aecundă.) Centura mierie ari. protonii
«tnd t 30 MeV. CeniurWe m tarte are: electronii eeîmt 50 keV 5
teeV fi protoni cu £ 1 MeV.
xr
ir
r
-M
fÂMÎNTUL 'M«
(TERRA!
».#0C
11,0*4
n.ow
ALMANAH „TEHNIUM - 1989 H —!
Pentru a acoperi activitatea de service pentru
beneficiarii situaţi pe teritoriul ţârii noastre.
U R U C . dispune de 1î secţii de producţia co*
ordonate de sediul central din Bucureşti Trei
dintre acestea, specializate pentru „Procese auto*
matizate prin comandă numerică', „Service pen¬
tru radiotelefoane şi televiziune in circuit închis' 4
şi pentru „Sisteme şi rmnîsisteme de calcul cu
utilizare generală 4 ', sint secţii de nivel naţional
Opt secţii teritoriale, pentru service generalizai,
acoperă întreg teritoriul României Bucureşti, Ol¬
tenia, Banat. Transilvania-Nord, Transti vama-Sud,
Moldova, Muntenia. Dobrogea. Aceste secţii au
1 SERVICE!
| ntreprinderea pentru întreţinerea şi Repara¬
rea Utilajelor de Calcul şi de Electronica Profe¬
sională {I 1 R U G.) din Bucureşti a luat fiinţă cu
20 de ani în urmă din necesitatea efectuării, în
mod unitar, a activităţii de service la echipamen¬
tele electronice alît pe teritoriul ţârii noastre, cît
şi pentru importatorii străini de echipamente
electronice româneşti.
In cei peste 20 de ani de Ia înfiinţare, întreprin¬
derea a cunoscut o dezvoltare continuă, care i-a
permis să asigure activitatea de service pentru
toţi marii producători de echipamente electronice
din România şi din străinătate U.R.U G are con¬
tracte cu peste Î8 000 de beneficiar* români sau
străini servind un parc de peste 400 000 unităţi
fizice Acest parc cuprinde peste 1 700 de tipuri
diferite de echipamente» care provin de la aproxi¬
mativ 90 de producători de sisteme electronice.
Dintre aceştia, peste 60 sînt firme bine cunoscute
din străinătate, ca IBM, Hewlett Packard, Bank
Xerox, Wang, Olivetti, Control Data Corp, Sie-
mens, Canon, Testa» Robotron, CU. — Honey-
well Bull, Kovo, Metronex» Izot—IMPEX.
un număr de peste 90 de filiale în principalele
oraşe ale ţării, ceea ce le conferă multiple posibi¬
lităţi pentru o activitate de service de înalt nivel
calitativ O secţie specializată a 1J.R U C. este
profilata pe reparaţii generale şi recondiţionân
iar o alta secţie este profilată pe fabricarea piese¬
lor de schimb, sculelor şi echipamentelor spe¬
ciale de testare Activitatea de service ce se exe¬
cută in cadrul secţiilor este structurata pe tipuri
de servicii şl tipuri de echipamente, ceea ce per¬
mite o bună specializare a depanatorilor
ILR.U'G' pune îa dispoziţia partenerilor o acti¬
vitate de service complexă, in care sînt cuprinse
• ins tată n de calculatoare electronice, echipa
mente şt instalaţi* de electronică profesionale,
e punen în funcţiune;
• întreţinere periodică preventiva ,
• intervenţii ia cerere fa sediul benetioarutui,
e reparaţi» şi recondiţionân în laboratoarele
proprii,
• instruirea personalului de exploatare al par¬
tenerului.
Pe lingă aceasta activitate de service, specifica
întreţinerii echipamentelor, gama ser viat for ofe¬
rite de U.R.UG. mai cuprinde:
-1HH
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
• servicii înainte de vin za re şi de promovare a
produselor în cadrul manifestărilor ex poziţionate;
• realizarea de documentaţii şi traduceri teh¬
nice;
• şcolarizări şi perfecţionări în materie de ser¬
vice şi intervenţii.
La cerere * U RM.C. efectuează pentru partene¬
rii din străinătate
• recepţii cantitative şi calitative ;
• depozitare intermediară;
m soft aplicativ şi de dezvoltare pentru sisteme
de informare;
• asamblarea de echipamente pentru terţe
pieţe,
• studii privind organizarea activităţii de ser¬
vice pentru tehnica de calcul şi de birou, pentru
cea medicală şi de electronică profesionala
Pentru asigurarea p aselor de schimb necesare
derutăm în bune condiţii a act ivit aţii de service r
U R.U C dispune de un sistem complex de apro¬
vizionare operativa, care cuprinde
• reţea distribuită de depozite de piese de
schimb;
m controlul prin calculator al identificării par *
cului de utilaje consumului de piese de schimb,
aprovizionării cu prioritate şi în urgenţă;
m un compartiment care se ocupă cu repartiţia
teritorială a pieselor de schimb
Pentru întreţinerea parcului de echipamente din
import au fost create stocuri de piese de schimb,
In consignaţie, cu gestiune şi urmărire pe calcu¬
lator.
Formele diversificate de instruire permit menţi¬
nerea nivelului profesional al personalului
U.R.U.C. in pas cu cele mai noi descoperiri din
domeniul tehnicii de calcul.
Pentru toate echipamentele elecronice expor¬
tate de firme din România. I I.R.U.C. asigura în¬
treaga gama de servicii, inclusiv instalări, puneri
în funcţiune, servicii „on site" şi „on call*\ repara¬
ţii etc, Pentru aceasta. I.I.R U.C. dispune de o se¬
rie de birouri tehnico-comerdale in R D Ger¬
mană, R,S, Cehoslovacă, birouri care coordo¬
nează întreaga activitate a depanatorilor noştri
din aceste ţâri, dar care pot acoperi şi necesităţile
de service dm ţările învecinate I.I.R U.C. asigură
înfiinţarea intr-un timp foarte scurt a unor astfel
de birouri si în aile ţări. în funcţie de solicitările
partenerilor şi de prevederile contractelor de ex¬
port privind activitatea de service
Prezentarea echipamentelor din producţia cî-
torva firme mai importante, care sînî servite de
către I.I.RU.C . este relevanta pentru competenţa
profesională a specialiştilor şj pentru volumul ac¬
tivităţii de service desfăşurate.
1,1.R U.C.-service asigură buna funcţionare a
echipamentelor electronice prin întreţinere pre¬
ventiva şi depanare operativă.
Pentru relaţii va puteţi adresa: I I R.U.C —
72326 Bucureşti — România, Bd Dimitrie Pompei
nr 6, telefon 80 20 70. telex I.I.RUC. 11716R
MAREA BRII AN IE DANEMARCA ELVEŢIA FRANŢA FLF. GERMANIA
ITALIA
IUGOSLAVIA R.R CHINEZA AUSTRIA
JAPONIA
BULGARIA CEHOSLOVACIA R.D. GERMANA POLONIA UNGARIA U.R.S.S.
S-U-A
I1RUC • IIRUC • IIRUC • I1RUC •
şKVjC' w k «je* ■ >*: * - : ■ * —■ - j v — i "
ALMANAH „TEHNIUM 1 * 1989
—
In g, CRISTIAN COLONATI,
Y04UQ
Circuitul modulator-demodula¬
tor echilibrat este destinat apli¬
caţiilor la care tensiunea la ieşire
este necesar să reprezinte pro¬
dusul dintre tensiunea de semnai
la intrare şi purtătoare, Circuitul
reprezintă un amplificator dife¬
renţial cvadruplu Colectoarele
de ieşire sînt cuplate încrucişat,
iar semnalul de ieşire reprezintă
tot timpul produsul semnalelor
de le intrare. Reprezentarea ma¬
tematică a înmulţirii liniare a
două semnale sinusoidale arată
că semnalul rezultat este com¬
pus din suma şi diferenţa celor
doua frecvenţe de intrare.
Fie F, şi f, frecvenţele a două
semnale sinusoidale la intrările
INP P şi INP S ale circuitului in¬
tegrat MCI496; atunci la ieşirea
lui, terminalele 6 şt 9, vom obţine
un semnal complex care conţine
atiî suma F : = Fi + fi crt şi dife¬
renţa frecvenţelor f< = Fi - f t de
la intrare. La limită, cînd F, » f,
la ieşire se obţine dublarea frec¬
venţei semnalului de intrare,
adică F - 2F r şi f- = 0.
Construit special ca să răs¬
pundă acestor consideraţii, cir*
cultul este recomandat de către
fabricant în aplicaţii tipice pri¬
vind suprimarea purtătoarei,
modulator de amplitudine, detec¬
tor de fază. dubi or de frecvenţa,
mixer dublu echilibrat ş.a
Schema de principiu este pre¬
zentată în figura 2, iar conexiu¬
nile la soclu sînt cele din figura
t. Sufixul din indicativ reprezintă
varianta constructiva a capsulei:
G— metal. L—ceramic, P—plas¬
tic.
Cîteva din performanţele fu na¬
ţional© merită a fi prezentate şl
anume:
— suprimarea purtătoarei 65
dB la 0.5 MHz — 60 mV; 50 dB la
t0 MHz — 60 mV la intrarea de
semnal avînd 300 mV la 10 kHz.
— frecvenţa de lucru pe impe-
danţâ de 50 tl cu 300 mV la 60
MHz pe intrarea de semnal şi 60
mV la 300 MHz pe intrarea de
purtătoare,
— amplificarea de tensiune
este de 2.5—3,5 V/V
Principalii parametri de lucru:
— tensiunea de alimentare
‘■~i H fc*
CAPSULĂ TO-IOO-ROTUNDĂ- METAL
B1AS
T0—100
JJ
UJ u
z.
-J-L
Sb
L i
CL
1 -
■—* Z.
1 1
ddNl-j
u o
i? ii
10 9
8
)
L.P
1 ?
3 4
5 6
7
maximă: 30 V, tipic -8 ia +12 V.
— tensiunea diferenţială la in¬
trare ±5 V maximum, dar uzual
in regim liniar (nesaturat) se lu¬
crează cu tensiuni U şi U de
ordinul zecilor sau sutelor de mi-
llvofţi.
Sînt prezentate in continuare
schemele de principiu ale unor
aplicaţii uzuale cum ar fi
a Suprimarea purtătoarei pen¬
tru obţinerea semnalului DSB
(BLD) este una din aplicaţiile de
baza ale acestui CI Schema este
prezentată în figura 3 Este de
remarcat că în unele aplicaţii cir¬
cuitul este necesar să fie alimen¬
tat cu o sursă dubla (-5 V. +12
V) Pentru schema din figura 3
acest lucru nu este necesar, ea
funcţiomnd foarte bine cu o sin¬
gură tensiune de alimentare, cea
de +12 V.
b In figura 4 este prezentata
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
schema funcţionării Cr ca detec¬
tor de produs, obţinerea semna¬
lului de audio frecvenţa din sem¬
nalul BLU şi purtătoare neintro-
dusă (BFO) realizată tot cu o
singură tensiune de alimentare
(+12 V) şi rezultate excelente in
funcţionare Sensibdrtaleâ de 3
si raportul de dinamica 90 dB
ia FI — 9 MHz. La frecvenţe in¬
termedia re scăzute pi na la 50
kHz, capacităţile de a 1 *iF din pi¬
nii T şi 6 se înlocuiesc cu valoa¬
rea de 1 ,uF iar filtrul de ieşire
din pinul 9 trebu ie adaptat im pe¬
dantei de intrare in amplificato¬
rul de AF.
e Următoarea aplicaţie intere¬
santă este cea a unui mixer du¬
blu echilibrat, cu filtru acordai ia
ieşire, prezentat in figura 5, Pa¬
rametrii schemei sînt aleşi de
asemenea pentru lucrul la frec¬
venţa de 9 MHz, tipică unei largi
game de aparatura radio knpe-
danţa de sarcina a etajului urmă¬
tor este de 50 n
d ]n final recomandam sche¬
mele a două dubloare, de joasa
şi înaltă frecvenţă. Problema se
reduce la introducerea unei ace¬
leiaşi frecvenţe pe ambele intrări
(1 şi 8), In care caz la ieşire dife¬
renţa frecvenţelor este zero, iar
suma este egală cu dublul valorii
de la intrare, la dublorul VHF ie¬
şirea este acordată.
Raportul gabant-performanţe,
precum şi apariţia in fabricaţie
autohtonă a unor astfel de circu¬
ite pledează pentru utilizarea lor
on de cîte ori este posibil,
BIBLIOGRAFIE
FulMine condensed catalog —
CCSITS. 1983
Catalog Motorola, 1981, pag
9. 61
The 'Radio Amateurs Hand-
book, 1979
John Mareus, Communication
circuit, 1980
ea-MB
MASURAREA
PUTERII RF
Fiz. A MARCULESCU
Dintre numeroasele metode
cunoscute pentru măsurarea pu¬
terii în radiofrecvenţă, cei mai
simplu râmîne tot procedeul cla-
sic bazat pe redresare şi măsura¬
rea tensiunii de vîrf, de unde pu*
terea se obţine prin calcul pe
baza relaţiei consacrate P“U 7
2R.
tn cele ce urmează descriem
construcţia unui adaptor bazat
pe această metodă şi conceput
pentru măsurarea puterii RF in
domeniul 0—16 W. Schema a
fost propusă de revista r Le
Haut-Parieur", cu inspiraţie din
„Ham-RadkT
Circuitul de măsurare (fig. 1)
se compune din sarcina artifi¬
cială R, de 5011 (care trebuie să
fie pur rezistivă), celula de redre¬
sare monoalternanţâ şi filtrare
pentru obţinerea valorii de vîrf
(dioda D, condensatorul C şi bo¬
bina de şoc S) şi instrumentul de
măsură M. adaptat la sensibilita¬
tea necesară prin intermediul re¬
zistenţei adiţionale Rad
S-a preconizat ca instrument
indicator un microampermetru
c.c. cu scala divizată finiar 0—40
(şi cu sensibilitatea de 50—200
juAk pentru a se putea citi comod
tensiunile continue în plaja o—40
V. corespunzătoare domeniului
de măsurare ales, 0—16 W.
îmr-adevar, pentru R=5DH si P*..
^16 W, din relaţia amintită dedu¬
cem U = 1 2.501M6W - 40 V
Desigur pot fi utilizate şi alte ti¬
puri de instrument mdtcator
(eventual direct un voltmetru cu
un domeniu adecvat), cu condi¬
ţia asigurării unei impedanţe
mari a circuitului de măsurare,
pentru a nu afecta caracterul re¬
zist iv al sarcinii artificiale
Bobina de şoc S poate fi con¬
fecţionată pe o carcasă din ma¬
terial plastic 010 mm (sau pe
corpul unui rezrstor de 2 W, cu
valoarea de peste 100 kîl). Ea va
conţine 70 de spire CuEm 0,3
mm bobinate spiră lingă spiră şi
in final va fi introdusă intr-un
ecran metalic (conectat la masă),
pentru a preîntâmpina radiaţia
spre instrument.
Problema cea mai delicată este
realizarea sarcinii artificiale de
50R care, după cum am menţio¬
nat deja, trebuie sa fie pur reziş¬
ti vă (deci nu spirale de nichelină,
becuri cu filament etc.) şi, în
plus, trebuie să suporte fără în¬
călzire apreciabilă puterea de
măsurat. Sofuţia propusă constă
în gruparea în paralel a 20 de re¬
zist oare cu carbon de 1 kII/2 W,
sortate pe cît posibil pentru
compensarea reciprocă a even¬
tualelor abateri în plus sau în mi¬
nus, Conectarea în paralel se
poate face prin intermediu! a
două discuri circulare (080 mm)
din cupru sau alamă, de care se
cositoresc direct terminalele re-
zistoarelor şi cele două fire de
racordare a ansamblului In cir¬
cuit. în figurile 2 şî 3 se suge¬
rează o variantă concretă de dis¬
punere uniformă a orificiilor co¬
respunzătoare, pe două cercuri
concentrice cu diametrele de 70
mm, respectiv 40 mm (12 orificti
pe cercul exterior şl 8 pe cel in¬
terior). în final ne asigurăm ca
rezultanta paralel are o valoare
cît mai apropiată de 50 n.
-■'1H H
ALMANAH „TEHNKJM" 1989
gq-MS
Pentru etalonarea instrumentu¬
lui la 40 V cap de scală, respec¬
tiv pentru dimensionarea rezis¬
tenţei adiţionale Rad. se proce¬
dează ca in figura 4. Sint nece¬
sare în acest scop o sursă de
tensiune continuă de 50—100 V
şi un voitmetru c.c. de precizie.
Cu ajutorul unui divizor (poten-
ţiometru) se selectează precis
tensiunea de 40 V {indicată de
voltmetru), după care se ajus¬
tează rezistenţa Rad astfel ca mi-
croampermetrul M să indice la
cap ae scală, respectiv diviziu¬
nea 40. iniţial Rad poate fi un tri-
mer de 1—2,5 Mii pus pe valoa¬
rea maximă înseriată. Ulterior se
măsoară valoarea ajustata şi se
materializează Rad printr-un re-
zistor fix de precizie (eventual o
combinaţie serie).
După etaionare se reface
schema circuitului (fîg. 1) şi se
poate trece la măsurători de pu¬
tere. Semnalul de intrare se
aduce la montaj prin cablul coa-
xi ai.
Rezultatul direct al măsurătorii
îl constituie valoarea de vîrf U a
tensiunii RF aplicate pe sarcina
artificială R Puterea P se deduce
cu relaţia P-U/2R, respectiv
p(W)=U (V)/1G0. Pentru comodi¬
tate se pot întocmi un tabel de
corespondenţă U— i r o nomo-
gramâ sau un grafic P(U). De
exemplu. în figura 5 este suge¬
rată metoda de obţinere a unei
scări duble care, realizata la di¬
mensiuni suficient de mari, per¬
mite interpolări destul de pre¬
cise.
Inconvenientul principal al
procedeului descris constă în
dependenţa pâtraticâ a puterii de
valoarea măsurată a tensiunii de
virf. O îmbunătăţire substanţială
a metodei ar consta în intercala¬
rea unui convertor (între celula
de redresare-fiitrare şi circuitul
de măsurare) care să opereze
automat şi suficient de precis ri¬
dicarea la pătrat a variabilei U
sau a unei fracţiuni din aceasta
în consecinţa, scala instrumentu¬
lui ar putea fi gradată liniar di¬
rect în unităţi de putere
MEMORATOR
CDB 4121 E
CDB 4121 EM
Cil 151
A] şi A. sini Intrări care acţionează
pe frontul de descreştere de dan*
seăza monosîablful cfnd fie una fie
amindouă trec ia nivel JT cu 0 ia ni¬
vel ,.r B este o intrare a unui trigger
Schmitt utilizabila cu timpi de tranzi
li e lenţi sau cu detecţie de mvel care
declanşează Tînnostabilui cînd B
trece la nivel ..V cu A, sau A ? îa nivel
„0"..
Poate fi conectată o capacitate in¬
tre terminatele 10 şi 11 Fără capaci
tate exterioara, lăţimea medie a im¬
pulsului de ieşire este de 30 ns.
Pentru a se utiliza rezistenţa interna
■IHh
(2 klll se leacâ terminalul 9 cu 14
Pentru obţinerea unui impuls de ia-
ţime variabilă se conectează o rezis¬
tenţă variabila externă între termina¬
lele 9 şi 14.
Nu este necesar nici un dispozitiv
suplimentar de limitare a curentului.
Pentru obţinerea unor impulsuri de
lăţime precisa şi reproducţiile se co¬
nectează o rezistenţa între lerminaiete
îl si 14 cu terminatul 9 neconsolat
TtP
SIMILAR
COD IPRS
Firma
CQO
CDB 4121
TEXAS
INSTRUMENTS
SN 74121
CDB 4121 E
R.D.G
D 121
CDB 4121 E
R P.U.
74121 PC
CDB 4121 E
R.RP
ucv
74121
CDB 4121 E
U R.SS.
K 155 AGI
COB 4121 E
sescosem
SFC 4121 E
CDB 4121 EM '
TEXAS
INSTRUMENTS
SN 54121
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
Valorile în dB pentru raportul tensiunilor
mai mari ca unitatea
Raport d*
Ivnilun*
dB
Vapori cf*
IffllIuM
<0
Raport (M
l*naiun»
dB
Raport d*
ftrwhin*
CB
Raport 0*
lanakirw
dB
Raport 4*
iwifciid
dB
cri da
l«naluM
0
1,000
4,0
1985
iO
2612
12*0
3.981
18.0
6.310
20
10 s
«0
10U0
0.1
1012
4,1
1,803
8.1
2 541
tai
4.027
16 1!
6383
21
11,2
8t
t m
0,2
1,023
47
1,822
8,2
i 2,570
17*2
4.074
16.2 j
fi.4 57
22
12,6
82
1 260
03
1,035
4,3
1641
8,3
2.600
123
4 121
16 3
6*531
33
14*1
63
1 413
0.4
1.047
4,4
1,660
6.4
2 630
12,4
4,169
16.4
6.607
24
15,9
64
1 585
0,5
1,059
4,5
1,679
8,5
2.863
12.5
4.217
16.5
6.683
25
17.8
65
1780
0,6
1 072
4.6
1.898
66
2.692
f2*fi
4,266
16.6
6,761
28
20.0
ee
2 000
0.7
1,004
4,7
1.718
8.7
7.723
12,7
4,315
16.7
6.839
37
22.4
67
2 240
o.a
1,096
4.6
1,738
88
2,754
12,8
4 365
168
6.918
20
35.1
68
2 510
os
1.109
4.9
1,758
69
2,788
12.9
4,416
16,9
6,998
29
28*2
69
2830
u
1,122
56
t*T7i
t*o
2616
13,0
4.467
17,0
7,079
30
31*6
70
3 160
u
1.135
5,1
1,799
9,1
2,651
13 1
4,519
17,1
7.181
31
39*9
71
3 550
i2
1.148
5,2
1.820
9 2
2,884
13,7
4,571
17.2
7.244
32
40.0
72
4 000
1.3
U61
53
1,841
9,3
2*197
13*3
4.624
17*3
7.328
33
44.7
73
4 470
1,4
1,175
5 4
1.882
9,4
2.951
13.4
4877
17.4
7.413
34
50,1
74
5 010
1,5'
1.189
5.5
1.884
9,5
2,965
13 5
4 „732
17.5
7,499
35
56.2
75
5630
1.6
1,202
56
1,905
9,6 1
3 020
13.6!
4,786
17 6
7.586
36
63.1
76
8 110
1.7
1218
57
1,928
9,7
3.055
13*7
4.842
17.7
7,874
37
70 0
77
7 080
16
1.230
5,6
1JS0
9J
3,090
138
4 898
17.8
7*762
38
79*4
78
7 $40
îs;
î 745
56
1S72
9 9
3.126
13*8
4 955
17,9
7*853
39
89.1
79
8 910
2,0
1.259
66
1,995
f 0.0
3.162
14,0
5.0I2
tis
7,943
40
100.0
m
>0 000
2.1
1674
6,1
2.016
10,1
3 199
14.1
5,070
16,1
1.035
41
112S
81
11 220
22 ,
1.286
8.2
2 042
102
3,218
14.2
6,129
18 2
0.128
42
126.0
62
12 600
2S 1
1,303
63
2.065
10 3
3,273
i4j;
5.188
183
1.222
43
141S
83
14 130
2,4
1.318
6*4
2.089
t0 4
3,311
14,4
5241
18 4
6.318
44
1585
14
15 850
25
1.334
6.5
2,113
106
3 380
14.5
5309
16.5
6.414
45
178.0
85
17 800
2JB
1349
6.6
2,138
106
3 388
14.6
5,370
iflt
8.5H
46
200.0
16
20 000
2.7
t*365
67
2,163
10 7
3,428
14,7
5.433
167
6.610
47
234,0
87
22 400
26
1 380
89
2.188
106
3.467
14 8
5.495
18 J
6.710
40
351$
88
25 100
2S
1.3%
69
2.213
10S
3 506
14S
5 559
*8.9
IJH
49
2*2.0
89
28 20G
36
MI3
76
2*239
116
3.54f
15,0
5.823
19,0
8913
50
3160
90
31600
3.1 |
1.429
7*1
2 265
îl 1
3*569
15,1
5,689
19,1
9,016
51
355,0
91
35 560
3 2
1.445
7.2
2 291
fu
3 631
15*2
5.7S4
19.2
9,(20
52
400.0
92
40 000
36
1 462
73
2317
fU
3 67?
153
5,821
19.3
9.226
53
447.0
93
44 700
3.4
1 479
7.4
2 344
11,4
3.715
15,4;
5,868
IM
9-333
54
501,0
94
50 100
35
1.496
76
2971
116
3.758
15S|
5.957
19.5
9,441
55
562*0
95
58300
3,6
1SU
76
2,399
11.6
3 802
<S.6
6.026
19,6
9J5D
56
631.0
06
63 (00
37
1531
7,7
2,427
11,7
3 846
15.7 1
6095 *
19.7
1.661
57
708.0
17
70 800
36
1 549
76
2.455
Ui
3.890
15.8
6 166
19,8
9,772
58
794 0
9fl
79 400
3S,
1
1 567
- i
7S
2.483
11S
3.938
15.9
6737
19.9
9,886
59
8910
99
99 100
_ ' _ '
SSTV — TELEVIZIUNEA CU BALEIAJ LENT
(URMARE DIN PAG 136)
20 680 kHz. Concret, veţi putea
vedea rlg-uri, dar şt membri de
familie ai OM-Hor respectivi, fo¬
tomontaje etc, Este o senzaţie cu
totul specială de a putea sâ şt
vezi un corespondent, cu care, în
cel mai bun caz, nu puteai decît
să stai de vorbă. Unda de exotic
iţi pătrunde foarte palpabil în
shack* Şi dacă mai ţinem seama
şt de (aptul că imaginile recep¬
ţionate pot fi păstrate oricît pen¬
tru a fi apoi redate ori de cite ori
este cazul, emisiunile TVBL sînt
-150
cu atît mai interesante Mai tre¬
buie să fim conştienţi şi de faptul
ca electronica din TVBL nu şi-a
spus ultimul cuvînt, iar în pe^
rioada următoare vom fi martorii
unor soluţii tehnice şi mai subtile
şi mai elegante -.
Considerăm necesar sa pre¬
cizăm că pe frecvenţele susmen¬
ţionate se pot vedea foarte nume¬
roase staţii de F, HA, OL YZ EA, SP.
La acestea se mai adauga ama¬
tori din 9 K P W Z W 3, G* SM. I
JA, PA. Calitatea recepţiilor este
de niveluri foarte diferite. Sem¬
nalele ce pot primi aprecierea în¬
tre 6 şl 9 pe scara S se vizuali¬
zează extrem de bine. In funcţie
de procedeul tehnic concret fo¬
losit imaginile au o strălucire şi
un contrast foarte bune Mai difi¬
cil este cu staţiile ce ne trimit
semnale mai slabe, de tarii între
52 şi 55. Totuşi chiar şi aceste
staţii sînt vizionabilef Din neferi¬
cire însă, mulţi radioamatori, din
ignoranţă, lucrează în BLU chiar
pe frecvenţele agreate pentru
TVBL, producind perturbaţii cu
totul insuportabile. Ar fi bine sâ
ne gindim cu toţii mai mult ia re¬
comandările 1ARU„,
ALMANAH „TEHNIUM M 1989
Aparatul prezentat se utili¬
zează pentru:
— verificarea şi etafonarea cir¬
cuitelor oscilante (dip-metru):
— controlul auditiv al modula¬
ţiei DSB, SSB, CW (receptor);
— măsurarea frecvenţei osci¬
laţiilor sinusoidale prin metoda
mixării (f recv eu ţ metru);
— reglarea amplificatoarelor
de radiofrecvenţă, mixare, atenu¬
atoare etc, (generator semnal).
Pentru realizarea acestor ope¬
raţii aparatul este dotat cu: 1 os¬
cilator: 2. separator; 3. indicator
de amplitudine; 4. mixer; 5. am¬
plificator audiofrecvenţâ.
1. Oscilatorul este echipat cu
îranzistoarele T t şt T care pot
genera un semnal sinusoidal cu
frecvenţa între 20 kHz şi 30 MHz,
Acest domeniu este acoperii prin
utilizarea a opt bobine. Pentru a
putea fi schimbate bobi nete L ,
sînt introduse in mufe de audio¬
frecvenţâ cu carcasa din masă
plastică
Datele bobinelor:
L ; =20 kHz - 60 kHz, 2 000
spire; L =60 kHz — 150 kHz,
1 000 spire; U=150 kHz - 0,5
MHz, 500 spire; L^0,5 MHz -
1.5 MHz, 250 Spire CuEm 00,1
mm, miez ferită 010 mm. Ui 24
mm. L =1,5 MHz — 4 MHz. 80
spire CuEm 00,3 mm. miez ferita
010 mm. UI25 mm; L,=4 MHz —
XO MHz, 30 spire CuEm 00.3
mm, miez ferită 04 mm Ui20
mm; L=1Q MHz—20 MHz. 20
spire CuEm 0O;S mm, tară miez
0 spiră 8 mm. L^2Q MHz—30
MHz. 10 spire CuEm 00,7 mm,
fara miez, 0 spiră 10 mm
2 Separatorul are în compo¬
nenta sa tranzistorul cu efect de
omp BF245 şi tranzistorul T,
menta! ca repetor pe emitor So-
Hiţi-i constructivă aleasă oferă o
■ ună separare a oscilatorului
rata de sarcina conectată ia
borna G.
3. indicatorul de amplitudine
are rolul de a Indica amplitudi¬
nea semnalului sinusoidal ce se
obţine la borna G Pentru
această funcţie modulul este
prevăzut cu aparatul indicator uA
montat in emiţorul tranzistorului
T\ Microampermetrul ^A are
sensibilitatea 100 200 /jA (se
pot folosi indicatoare nivel de la
casetofoane) Poziţia zero a acu¬
lui indicator de la microamper-
metru se reglează cu ajutorul re-
zistorului semireglabil P
4. Mixerul este constituit din
diodele D şi transformatoarele
Tr Transformatoarele Tr se rea¬
lizează pe tor de ferită 08—10
mm bobmînd 40 spire cu con¬
duct o t trifilar CuEm 00,1 mm
Cu ajutorul mixerului se obţine
la cursorul rezistorulur reglabil
un semnal de audtofrecvenţâ in
domeniul 0—5 kHz. Acest sem¬
na! reprezintă diferenţa dintre
frecvenţa injectată la borna şl
frecvenţa data la modulul oscila¬
tor,
5. Amplificatorul de audiofrec¬
venţâ are in componenţa sa tran-
zistoarele T T* T- T. şi este
de tipul cu stmetne complemen¬
tara Nivelul volumului de audio-
frecvenţă se reglează prin mane¬
vrarea potenţiometrului P
Punere în funcţiune — reglare
Pentru punerea în funcţiune şt
reglare sînt necesare următoa¬
rele aparate osciloscop,
AVO-metru, frecve nţ metru si un
generator de semnal.
Reglarea şl punerea în func¬
ţiune a modulelor: oscilator, se¬
parator, indicator amplitudine.
Se conectează la borna G in*
trarea osciloscopului şi a frec-
ven(metrului. Dacă aceste mo¬
dule funcţionează corect, 'a
borna G trebuie să se obţină un
semnal sinusoidal cu amplitudi¬
nea maxima de cca 300 mV şi un
domeniu de frecvenţa specific
bobinei conectate [E L.)
Avînd in vedere faptul că ampli¬
tudinea de 300 mV şi forma sinu¬
soidală a semnalului nu se păs¬
trează pentru toate bobinele Li
L*. s-a prevăzut potenţiome-
trut de reglaj Pi şi s-a marcat un
punct de reper pe cadranul indi¬
cat or ului uA la valoarea de cca
300 mV citită pe osciloscop.
Butonul condensatorului CV
este prevăzut cu o scară gradata
pe care se marchează domeniile
de frecvenţă pentru bobinele Li
L. Marcarea scării gradate se
face după indicaţiile frecvenţme-
trului conectat la borna G. avînd
grijă ca butonul condensatorului
pentru acord fin CV, sa se afle
ia reperul zero (plăcile închise
pe jumătate; 1/2 CVi),
fleglarea amplificatorului de
audiofrecvenţâ
Se conectează un m iii am per -
metru în colectorul tranzistorului
T- La un regim corect de fune-
ţ i onare m ii ra m per metr u I tr e bu ie
-15 i
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
ea-MB
să Sodice 8—10 mA. Dacă mi-
fiampermetrul nu indică această
valoare, se va ajusta valoarea re*
zistoruiui R A doua verificare
Constă In măsurarea cu un volt-
metru a tensiunii între coi odorul
$i emitorul tranzistorului T. Va*
loarea tensiunii la o funcţionare
corecta a amplificatorului este
1,5 V Dacă volt metrul nu indică
aceasta valoare se ajustează re*
Zistoru! Ri.
Utilizarea aparatului multifunc¬
ţional
— Verificarea ţi el a Ion a rea
arcuitelor oscilante (dip-metru)
Se apropie bobina l a aparatului
de circuitul oscilam. Se roieşte
butonul condensatorului CV
pînâ cînd acul instrumentului yA
indică o micşorare bruscă a am¬
plitudinii. în această poziţie se
citeşte pe scara gradată frec¬
venţa de rezonanţă a circuitului
oscilant
— Controlul auditiv al modula¬
ţiei DSB-SSB—CW (receptor).
Semnalul de studiat se introduce
la borna R, Se cuplează la apa¬
rat bobina L. cu domeniul de
frecvenţă care să cuprindă şi
frecvenţa semnalului de studiat
Acordul brut pe frecvenţa de stu-
dia\ se face cu butonul CV iar
acordul fin cu butonul CV
Semnalul este redat de difuzor la
un volum ce poate fi reglat din
rezistorul reglabil-P«
— Măsurarea frecvenţei osci*
laţiII or sinusoidale ffrecventme-
tru). Se introduce semnalul de
măsurat fa borna R Se roteşte
butonul CV pînâ cînd in difuzor
se aude un semnal cu frecventă
cît mai joasă (zero batai). In
această poziţie se citeşte pe
scara gradată a butonului CV
frecvenţa semnalului. Citirea va¬
lorii frecvenţei se face cu buto-
nul CV la reperul zero
— Reglarea amplificatoarelor
de radlofrecvenţă, mixere, atenu¬
atoare etc, (generator semnal)
De la borna G se culege prrn Ga-
blul coaxial semnal sinusoidal In
domeniul 20 kHz — 30 MHz Am¬
plitudinea semnalului se poate
micşora sub valoarea de 300 mV
din rezistorul reglabil P
UMOR
a
ALMANAH „TEHNfUM* 1989
gq-MB
I ETALONAREA
MANIPULATOARELOR
AUTOMATE
La ţoale manipu'aioarele se
impune gradarea potenţiome-
trelor de reglare a vitezei de
transmitere Deoarece etalona-
rea se face prin metode con¬
cepute de amatori în funcţie de
posibilităţile fiecăruia ide multe
ori se renunţă fa etaionare sau
se gradează liniar pentru a
exista nişte puncte de orien¬
ta re), propun o metoda simplă
de gradare, la indemîna oricui si
cu precizie bună.
Etalonarea se face după siste¬
mul de etaionare PARIS, ce
consta in emiterea de grupe for¬
mate din cele cinci litere ale cu-
vîntului PARIS Transcrisă în
morse O grupă arata astfel
P * h i s
O grupă cuprinde 10 puncte. 4
linii. 9 spaţii între puncte şi Imn
sau punct punct. 4 spaţii între li¬
tere si vom mai considera şi un
spaţiu între grupe Considerînd
ca unitate de măsură lungimea
unui puncl a cărui perioada o
vom nota Tp şi frecvenţa Fp,
conform normelor internaţio¬
nale de telegrafie vom avea
— lungimea unui punct Tp
— lungimea unei finii 3Tp
— spaţiul dintre semne Tp
— spaţiul dintre litere 3Tp
— spaiiul dintre grupe 5Tp
Avînd în vederre cele aratate
mai sus, lungimea unei grupe a
Ing. LtViU ARCAOIU BELLU, Y04 — 19036/VN
cărei perioadă o vom nota cu Tg
va fî:
Tg - lOTp + 4.3Tp + 9Tp +
V 4.3Tp + 5Tp = 48Tp (\)
Transcrierea grafică a unei
grupe este reprezentata in
figura 1
In continuare vom transpune
frecvenţa de grupe, respectiv de
semne (o grupă are 5 semne), în
frecvenţă de linii, respectiv de
puncte Astfel, mâsurînd frec¬
venţa de linii sau puncte, vom
putea grada potenţiometrul di¬
rect in frecvenţă de semne Se
vor face următoarele notaţii
Fg — Frecvenţa de grupe
Fs — Frecvenţa de semne
FI — Frecvenţa de linii urmate
de spaţii
Fp' — Frecvenţa de puncte ur¬
mate de spaţii
între ele există următoarele
relaţii:
Fp
Fp = y = 24 Fg
(2}
Fs - 5 Fg
Fp 2 Fe
Relaţia 2 se obţine dm
ţinînd cont câ
{3)
14)
relaţia
Fp “ 2Tp
(5)
(6)
Relaţia 3 se obţine ştiind ca o
grupă are cinci semne şi relaţia
4 se poate observa uşor din dia¬
gramele a şi b ale figurii 2
Din cele prezentate mai sus
s-a completat tabelul din figura
3, stabilindu-se frecvenţa de linii
şi puncte pe minut şi pe se¬
cundă, în funcţie de frecvenţa
de semne şi grupe, frecvenţa de
semne fiind aleasa intre 10 şi
350 semne/mm
Cu datele din tabel se poate
trece la etalonarea propriu-zisa
Etalonarea pînâ le viteza de
80—100 semne/min. se poale
face prin numărarea liniilor in
perioada de f min Din relaţiile 2,
3 şi 4. se deduce că
5-2F1 5Fi
24 \?
(7)
Relaţia 7 ne permite determi-
R area frecvenţei de semne în
mcţie de frecvenţa de linii
Pentru viteze mai mart se poate
utiliza un frecvenţmetru pentru
frecvenţe mici, domeniul nece¬
sar de măsură fiind între 0.4 Hz
şi 14 Hz pentru linii şi 0.8 Hz $i
28 Hz pentru puncte Se mai pot
utiliza surse de semnal sinusoi¬
dal în limitele de frecvenţă indi¬
cate mai sus. etalonarea facîn-
du-se prin comparare audio.
U|
înnn nnnnn nn nnn [
nnnnn *
/
Tg
1
ALMANAH „TEHNIUM' 1989 ''l 5 “!
r
t
T P,
a. I
Duncte
*
■
t
2
T
l
----- --
b. linii
3
Nr
crt
Fg
Qf upe
mm.
Fs
semne
nH n.
Fp
semipuncte
min.
Fp'
puncte
min.
FI
linii
min.
Fp‘
puncte
s
FI
linii
s
2
10
96
48
24
0.8
0,4
2
4
20
192
96
46
1.6
0,8
3
6
30
288
144
72
2,4
1,2
4
8
40
384
192
96
3.2
1.6
5
10
50
480
240
120
4
2
6
12
60
576
288
144
4,8
2,4
7
14
70
672
336
168
5,6
2,8
8
16
80
768
364
192
6.4
3*2
9
18
90
864
432
216
7,2
3,6
10
20
100
960
480
240
8
4
11
24
120
1 152
576
288
96
4,8
12
28
140
1 344
672
336
11.2
5*6
13
32
160
1 536
768
384
12,6
6,4
14
36
180
t 728
864
432
14.4
7,2
15
40
200
1 920
960
480
16
â
16
44
220
2 112
1 056
528
17.6
8,8
17
48
240
2 304
1 152
576
19,2
9.6
18
52
260
2 496
1 248
624
20,8
10.4
19
56
280
2 688
1 344
672
22.4 (
11,2
20
60
300
2 830
1 440
720
24
12
21
64
320
3 072
1 536
768
25.6
12,8
22
68
340
3 264
1 632
816
27*2
13*6
23
70
350
3 360
1 660
840
28
14
15 H
ALMANAH „TEHN1UM" 1989
Un instrument foarte ulii ra¬
dioamatorilor este puntea de mă¬
surat elemente pasive. Cu acest
instrument se pot identifica cu
uşurinţa piesele nemarcate, $e
pot măsura cu mare exactitate
sau se pot tm perechea în funcţie
de necesităţile cerute de unele
montaje.
Instrumentul se compune din
trei etaje generatorul de semnal,
puntea de măsură; indicatoare
de nul
Generatorul de semnal este un
multivibrator compus din tranzis-
toareie TI şt T2 cu două frec¬
venţe de lucru comutatele din
Kt
1 000 Hz pentru masurat rezis-
toare şi condensatoare;
15 500 Hz pentru masurat bo¬
bine (mductanţe)
După generator urmează tran¬
zistorul pilot T3 de la care, din
emitor şi colector, se introduc în
braţele punţii (potent iometrul de
i MI) doua semnale dreptunghiu¬
lare egale şi defazate la 1S0° Ni¬
velul acestor semnale se co¬
manda după nevoie, cu potenţii
metrul de !Q ku mărind sau mic¬
şor ind sensibilitatea punţii. De
remarcat faţa de alte montaje ca
cele două semnale defazate per¬
mit o poziţionare foarte exactă a
punctului de nul la echilibrarea
punţii.
Puntea este formata dinir-un
potenţtometru bobinat liniar cu o
cursă cît mai mare, comutatoare
(pot fi şi socluri de lămpi K2
K5) şi elementele pasive cu tole¬
ranţe minime (etalon)
Etalonarea se face simplu pe
un cadran în jurul axului polen-
ţtometrului de 1 Ml pe domeniul
de măsură at rezistenţelor — fo¬
losind rezistenţe cu peliculă me¬
talică (toleranţă mică) O dată
etafonat pentru gamele de rezis¬
tenta 0,01—0,1—1 — 10 şi 100 se
poate folosi cu aceleaşi subdivi¬
ziuni şi pentru condensatoare şi
bobine
Alimentarea montajului se
poate face cu Vn alimenta!or de
9 V cu repartizarea separată pe
etaje prin filtre suplimentare de
tip RC, pentru eliminarea tenta*
ţiei de pătrundere a semnalului
în celelalte etaje prin reţeaua de
alimentare.
Indicatorul de nul este format
dintr-un amplificator cu tmpe-
danţă mare de intrare cu T4 şi
ALEXANDRU N1CA
T5 şi un microampermetru de
orice tip (ex Maiak) Sensibilita*
tea amplificatorului se reglează
din rezistenţa notată cu asterisc
in jurul valorii de 150 Ml
Semnalul mai poate fi urmărit
prinîr-o casca de 1 000 il pusa in
locui rezistenţei de 1 Ml din co¬
lectorul lui T5
Toate tranzistoarete sini de
acelaşi tip npn, tară indicaţii spe¬
ciale (BC170).
-155
ALMANAH „TîHNIUM" 1989
ea-MB
CUM ATENUĂM SĂU
ELIMINĂM
INTERMODULAŢIA?
Unul dintre cete mai supărătoare
fenomene care apar ia un receptor de
trafic este intermodufaţia. Efectul este
cu atît mai pregnant în cazul utilizării
filtrelor de banda larga la intare. de¬
oarece (a etajul amplificator de radio-
frecvenţa V oi mixerului sosesc sem*
nale cu amplitudini diferite, intr-o
bandă de radioamatori sînt semnale
DX cu nivelul sub 1 jjV si semnale lo¬
cale care pot depăşi io mV Acestea
din urmă se combină între ele, rezul-
îînd produse care se suprapun peste
semnalele utile Astfef un post slab
poate sa dispară temporar, iar unul
puternic se recepţionează în mal
multe locuri pe scală sau, şi mai grav,
acoperă o zonă întinsă unde nu se
mai poate recepţiona nimic. De aici şi
desele derute ale radioamatorilor,
care dau vina pe vecini acuzîndu-i că
emit în mal multă locun datorita ar¬
monicilor Or acest lucru este uneori
■posibil, căci armonicile sînt cu mult
în afara benzii de lucru şi deci ne pu¬
tem înşela
Pentru a ptnea atenua suficieni
acest fenomen, etajele de intrare tre¬
buie să lucreze liniar, atît la semnale
mici (sub 1 uVţ, cîf şi la semnale mari
<miNvo1ţi sau zeci de miMvolţi) Deo
este necesară o dinamica de B0-1Q0
dB
Ing. A + NICOLAE. Y03DKM
In generai pentru a nu încărca pri¬
mul mixer, se foloseşte metoda cla¬
sica da RAA pe amplificatorul dă ra-
diofrecvenţă Acesta poate fi de două
feluri în primul caz se comandă am¬
plificarea de RF în funcţie de nivelul
semnalului util iar in ei doilea in
funcţie de mve+ui general al semnale¬
lor din toata banda. în ambele cazuri
reglajul se efectuează in general,
prin blocarea parţială a unui tranzis¬
tor Acest lucru vine în contradicţie
Cu Cănnţele funcţionarii in regim de
semnal mare. Atenuarea intermodula-
fi ei se produce numai în etajul de mi¬
xare, dar se accentuează in amplifica¬
torul de radiofrecvenţâ, efectul global
puţind duce la fenomene şi mai ne¬
plăcute decît daca ar lipsi controlul
RAA
Astfel s-au stabilit următoarele;
amplificatorul de RF ar© un re¬
gim static stabil, indiferent de mări¬
mea semnalului, şi lucrează limar atit
la semnat mic, cît şi la semnal mare,
— reglajul automat al amplificam
(RAA) $e transforma în reglaj auto¬
mat de nivel (RAN>, efectuat prin In¬
termediul unui atenuator comandat în
tensiune sau curent
Pe aceasta linie se înscrie şi exem¬
plul prezentat in continuare După
cum $e observă, în figura alăturata
sînt prezentate etaieie de Intrare ale
unui receptor Filtrul trece-bandâ
(FT8) poate avea o caracteristică ast¬
fel incit să acopere parţial sau total o
banda de radioamatori. Dec» nu sînt
necesare condensatoare variabile La
Ieşirea acestuia este cuplat un atenu-
S lor comandat în curent şt realizat cu
iode PIN Abia după atenuator ur¬
mează etajul amplificator de radio-
frecvenţă Acesta are o configuraţie
surprinzătoare la prima vedere, dar
perfect justificata Acesta are rolul dă
adaptare a impedanţelor şi de com¬
pensare a pierderilor introduse de fil¬
tru, atenuator şi mixer. Pentru a avea
dinamica corespunzătoare lucrului cu
semnale diferite s-a adoptai un etaj
in contratimp lucrînd in clasă AB O
liniaritate excelentă se obţine şl prin
introducerea unei reacţii negative pu¬
ternice Etajul amplifica semnale cu
frecvenţa cuprinsă in domeniul 0.1 —
30 MHz Adaptarea cu etajul următor
se realizează pftntr-un transformator
de slmetrizare Tr 3 Pentru a avea c
proiecţie bună la infermoduiaţie. mi¬
xerul ţe realizează cu diode de comu¬
taţie avînd caracteristici cît mai
aproape de identitate
F
MIX
(HCff-IDnF 18 a
-jj-fClMtyF
► 12 V6 vfG
D5 ./J 8“lNti.B
9 MHz
rm
•156
ALMANAH ..TEHNIUM" 1989
gq-MB
©
=H“f iEZ_ r H :0Ţ #i -ir-
Î&V;. '
-^** "•
i®N
28 /
144
MHz
în actualul trafic d*
radioamatori este mult
folosit sistemul tehnic
ca plecînd de la un
transceiver mono*
banda sa putem lucra
în benzi superioare uti-
lizînd un transverter.
Cel mai des este
aplicata soluţia acope¬
ririi benzilor de 2 m
sau 70 cm avînd ca
bază de obţinere a
semnalelor $S0 (In
speciali a unui trans¬
ceiver in banda de 10
m, transferarea semna¬
lului facîndu-se numai
datorita unui oscilator
de mare stabilitate
Schema transverIe¬
rului prezentata alătu¬
rat utilizează ca banda
de baza 28 MHz, care
asigura o bună reiecţie
a semnalului imagine
şi acoperă destul de
bine ecartul 144—146
MHz
O dificultate este
aceea că din îranscet-
ver nu trebuie extraşi
declt ciţiva miliwaţi
pentru intrarea in
transverter Dacă nu
avem posibilitatea sa
obţinem aceasta ten¬
siune fără a scoate
etajul final din func¬
ţiune, atunci trebuie sa
apucam etajului final o
sarcină pur rezişti vă.
după care să culegem
semnatul dorii In
schemă, fa un aseme¬
nea caz R^SOil repre¬
zintă sarcina Iranscei-
varului, tar r, trebuie
sa reprezinte im pe¬
danta de intrare a mi¬
xerului, care este tot
de 50U Cum pentru In-
T
R
A
N
S
V
E
R
Y03C0
ALMANAH „TEHNIUM 1 1989
■
trarea în mixer este nevoie de o
putere de 0,5—1 mW, aceasta în¬
seamnă câ în punctul A tensiu¬
nea RF este de 0,15—0,25 V, Ur¬
mează deci ca funcţie de puterea
etajului final sa determinam va¬
loarea rezistorului R 1 Sa presu¬
punem că puterea etajului final
este de 5 W. deci la bornele re-
zistorului R,> va apa rea o ten¬
siune de 12 V; fâeînd calculele
pentru condiţiile aratate, rezulta
eă R* = 3 kn.
Interesant câ pentru aceleaşi
necesităţi, dacă puterea emiţăto¬
rului este de 100 W, rezislorul R
trebuie să f*e de 15—20 kn.
Din punctul A semnalul intra
in mixerul cu dioda la care so-
seste şi semnal de ia oscilatorul
local, 116 MHz Acest semnal se
obţine de la un cuarţ de 38,666
MHz, sau 58 MHz
La ieşirea oscilatorului circui¬
tele L, 4 Si L lâ se acordă exact pe
116 MHz. Puterea debitată de os¬
cilatorul local nu trebuie sa de¬
păşească 1 mW Mixerul echili¬
bra! este de tip simetric şi con¬
ţine patru diode (de preferinţă
Scbottky)
UliJizfnd diode Schottky şi bo¬
bine pe toruri de ferită* se obţine
un mixer cu performanţe ridi¬
cate Transformatoarele T, şi î*
sînt identice şi folosesc toruri ce
lucrează la frecvenţe înalte. Se
vor bobina simultan trei fire de
CuEm 0.3 în 12 spire.
în fmaJ se va repera cu ohm-
metrul fiecare înfăşurare, doua
din ele înseriindu-îe şi forrnmd
secundarul, iar a treia, care râ-
mine libera, constituie primarul.
Cuplajul foarte strîns între în¬
făşurări asigura obţinerea unei
benzi de trecere larga Filtrul L>L,,
are rol de a elimina produsele de
modulaţie nedonte Aceste bo¬
bine au cîte patru spire CuEm 1
mm. bobinate pe un diametru de
6 mm, lungimea bobinei fiind de
12 mm, iar priza la 0,5 spire.
între bobine se fixeaza un
ecran, cuplajul între ele făcin-
du-se capacitiv cu doua fire tor¬
sadate. Ansamblul modulator-fd*
tru produce o atenuare a semna*
Iul ui de ordinul a 8dB de aceea
primul etaj (2IM3536) lucrează in
clasa A şi debitează numai 4 mW
pentru etajul cu 2N4427 ce lu¬
crează tot în clasa A dar care
eliberează o putere de 50 mW:
acest etaj este stabilizat gratie
circuitului cotector-bazâ
Bobina L 3 are cinci spire
CuEm t mm, diametrul spirei b
mm, lungimea bobinei 10 mm,
priză la 0.5 spire
Bobina L 4 are şase spire din
s*rmă de Cu cu diametrul de 1
mm. diametrul spirei 6 mm, lun¬
gimea bobinei 12 mm* priza la
spira 1 Şocurile Chl şi Ch3 au
cîte 25 de spire din CuEm 0 5
bobmate, cu diametrul de 4 mm
g ^cuJ Gb2 are 9,5 spire dm
uEm 0,5 cu diametrul 6 mm.
lungimea 9 mm
Adaptarea cu etajul următor se
efectuează cu un condensator
ajustabil de 50 pF
Bobina L ţ din etajul cu tranzis¬
torul 2N5913 (2N3866) are 10
spire din sîrmâ 00.5 diametrul
bobinei 10 mm. iar lungimea 12
mm,
Lk este o linie plata lunga de
32 mm şi lată de 5 mm Şocul
Ch5 are opt spire CuEm 0,5, cu
diametrul 9 mm şi lungimea 8
mm Ch6 este construit la fel cu
Cb5, dar are 10 spire Polariza¬
rea bazei tranzistorului este sta¬
bilită cu o rezistenţă variabilă şi
o diodă pentru stabilitate ter¬
mică Acest etaj este construit cu
tranzistorul Bl 2-12 (2IM3375)
Bobina L 7 are trei spire 01,2* cu
diametrul 6 mm şi 16 mm lun¬
gime. iar L a are 25 de sptre 00.2
pe un tor de fentă. Ch7 are şapte
spire CuEm 00,5, cu diametrul 6
mm şi lungimea 8 mm. Acest etaj
poate livra cîţiva waţi pe o sar¬
cina de 501 1
Cei care posedă un tranzistor
PT6727 pol construi un etaj care
să debiteze 38 W, la care L 0 = U
Ch8 = Ch5; Ch9 = Ch6; L„ = L.
ţdar sîrma este 00,8). L 10 = L
Redresorul de alimentare tre¬
buie să poată debita 26 V/5 A
Bibliografie
Le Haut-Parteur 1495
■■'1E- y
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
Pentru cei ce utilizează la re¬
cepţia în UUS receptoare ce au
la intrare componente cu zgomot
propriu mai mare de 4 dB, reco¬
mand realizarea preampiificato-
rului din figură.
Montajul cuprinde un singur
tranzistor FET de fabricaţie
I P.R.S.-Băneasa, cu canal N, in
montaj cu grila la masă, de tip
sint îndepărtate şi scade cu
apropierea spirelor şi scăderea
capacttiţii, în timpul acestor re¬
glaje Ja rece M se va cupla an¬
tena la Jntrare" şi cablul de le¬
gătură cu receptorul pornit la
Jeşire". Se ajustează întîi L t C*
după care apoi se reveri-
fică din nou L,C 2 , La sfîrşitul
acestor reglaje este bine ca se-
capat). Zgomotul propriu al
montajului este minim la un cu¬
rent prin tranzistor de 2-^6 mA.
ce se reglează din potenţiome-
trul P de 1 kiL La o execuţie în¬
grijită montajul îmbunătăţeşte
substanţial raportul semnal/zgo¬
mot la recepţie şi asigură o am¬
plificare de cca 12“ 18 dB Ra¬
portul semnal/zgomot optim se
PREAMPLIFICATOR
PENTRU UUS
Or. ing. I. LING VA Y, YG5AVN,
maestru al sportului
BF256. Amprificatorul conţine
atît la intrare, cit şi la ieşire cir¬
cuite acordate pe frecvenţa de
lucru, respectiv L t C 2 şi L 2 C S+
care sint separate intre ele prin
ecran are cu o bucăţică de tabla
de cupru sau aîamâ de 0,2^0,5
mm Montajul se realizează în
.aer" Intr-o cutie de tablă com¬
partimentată (ecranul) Cutia
poate fi confecţionată dm tabla
recuperată de la o cutie de con¬
serve, Tranzistorul va fi fixat de
peretele despărţitor {ecran} prin
lipirea grilei de aceasta. Prin
ecran se practică o gaură de 03
mm pentru a trece piciorul
„drena" al tranzistorului FET.
Pe cutie se mai practică două
găuri pentru condensatoarele de
trecere C 3 şi care sint de
1 nF, şi doua găuri pentru Intra¬
rea şi ieşirea cablu sau mufă de
75 1! Pe capacul cutiei se prac¬
tică două găuri de 04 mm pentru
a avea acces ta cefe două con¬
densatoare sermreglabrle cu o
şurubelniţă din material dielec-
îric, Bobinele Li şi t 2 se reali¬
zează din sirma de cupru de 01
1,5 mm. preferabil argmtata
Pentru 144 MHz Li are cinci
spire pe 08 mm şi o lungime de
12 mm Priza este la spira a doua
faţa de masa (condensatorul de
trecere). L? are patru spire pe 08
şi,o lungime de 10 mm
înainte de cuplarea bateriei,
circuitele acordate se vor ajusta
pentru frecvenţa dorită cu un
grip-metru. Frecvenţa de rezo¬
nanţă se obţine prin reglarea
condensatoarelor semireglabile
Cj şj Cj, respectiv apropierea-în-
depărtarea spirelor bobinelor Li
şi L 2 . De reţinut că frecvenţa de
rezonanţa creşte cînd condensa¬
torul este la minimum şi spirele
mi reglabilele C 2 şi C 4 să fie în¬
chise 1/2 din capacitatea tor La
fel şi C 5 — cuplajul cu recepto¬
rul
Reglajul ia „cald" cu bateriile
cuplate se realizează cu capacul
pus şl ajustarea fină a lui C 2 şi G*
se face cu o şurubelniţa din ma¬
terial izoiant (de exemplu o bu¬
cată de shclotextcfit pilit la un
realizează prin ajustarea lui
Montajul poate fi realizat şi
pentru recepţie semnale TV la
mare distanţă, in acest caz L T G*
şi L 2 C 4 se vor modifica cores¬
punzător canalului urmărit la re¬
cepţie (frecvenţa purtătoarei de
imagine).
Rezistenţele R<, şi P vor fi mon¬
tate în afara cutiei ecranate.
'**1 5 zj
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
MANIPULATOR
SEMIAUTOMAT
OVIDIU CUCU. Y08DGW
Montajul descris conţine ur¬
cătoarele blocuri componente:
un generator de tact (porţii©
1 3), un numărător sincron for¬
mal dm doua circuite bascu¬
lante bistabile de tip JK
(CDB473). un circuit basculant
bistabii de tip RS (porţile 4 şi 5),
generatorul de ton {porţile 7, 9).
circuitul de menţinere a tactului
(poarta 10 — 1/2CDB420} şi cir¬
cuitul de comanda a releului
(TD
Semnalele telegrafice sînţ
ge nerate după funcţia X =
= Q ţ ■ O] 4 Q-i la ieşirea por¬
ţii 6 (1/2 CDB420>‘
FUNCŢIONARE
1) Cheta de manipulare în po¬
ziţia P Ieşirea Q 3 a bistabiiului
RS este JOt 4 . iar bistabilul al doi¬
lea este resetat. Deci G ? 0. re-
zultînd x O, (puncte)
2) Cheia de manipulare in po¬
ziţia L în aceasta situaţie - 1
şt deci şi - 1, bistabilul al doi¬
lea nu ma* este resetat. obţinin-
du-se x ■- Q, + O t (linii).
Bistabilul RS este necesar de¬
oarece, daca am lega pur şt sim-
MEMORATOR
piu contactul P la R?, s-ar întîm-
pla următorul fenomen la des¬
facerea contactului P. Rî ar de¬
veni J'\ la terminarea punctului
ai doilea basculează, iar la stabi¬
lirea contactului L s-ar porni din
starea O a - 0, Q 2 - 1. primul
semnal rezultat fiind tot un
punct
Tactul este menţinut atît timp
cit la ieşirea porţii 10 există ,i
deci cînd macar una din intrările
339
Circuitele integrate /fM339.
M2301, /?M 3302 conţin patru
comparatoare de precizie inde¬
pendente şi un etai comun de
alimentare Acestea sînţ astfel
proiectate Inert asigură compa¬
tibilitatea cu circuitele TTL şi
acesteia se afla în starea .,0" In
momentul cînd toate intrările
devin „r (cheia de manipulare
neapâsatâ şi S-a terminat linia,
respectiv punctul), se formează
în „1 ‘ ieşirea porţii 3. iar tactul se
opreşte
Porţile 1 5 şi 7 9 smt for¬
mate din două circuite CDB400
Alimentarea tranzistorului T,
se alege în funcţie de tipul releu¬
lui
lesir* 2 «
1
^Ieşire 3
Ieşire 1 —
2
T3
«Ieşire*
V* -
3
12
-V-
INV-
4
U
INI*-
s
* 10
IN>-
6
9
-IN3C-
7
8
-HTa-
CMOS Domeniul de aplicaţii
cuprinde comparatoare de li¬
mită, convertoare AD simple
generatoare de impulsuri, cir¬
cuit de întirztere, multivibra-
îoare. oscilatoare controlate în
tensiune
T ‘ 1 O
ALMANAH „TEHNIUM* 1989
eq-MB
BB a^B
Schema de principiu a ma¬
nipulatorului din figura 1 cu¬
prinde:
1 generatorul de tact (1CI10,
2GI10, 3CIT0),
Z manipulatorul automat pro-
pri u*z is (208, 109, 209. Cili*
TI, T2),
3 generatorul de ton monitor
(icre, 4CM0. şei io. ecnoj,
4 unitatea de memorie (CM*
CI2)
5. decodificatorul bmar-zeci-
mal (07, împreună cy L£D 4
IED* pentru indicarea zonei de
memorie care este activă la un
moment dat).
6. blocul logic de baleiere şi
selectare a zonelor de memorie
(03, 04, CI5, 06, 308, 408,
309. 409, 509. 0CI9, K2 T K3,
K4, MJ.
7. sursa de alimentare cu ten¬
siune stabilizată de 5 V.
Cheia (lamela) de manipulare
este conectată la manipulatorul
automat propriu-zis prin interme¬
diul comutatorului Kt cu două
poziţii: „DREAPTA" şi „STÎNGA".
în funcţie de mina dreaptă sau
stingă cu care se doreşte sa se
manipuleze.
Cu comutatorul K6 se alege
gama de viteze a generatorului
de tact („RAPID" sau „LENT"),
iar cu potenfiometrul R1 se sta¬
bileşte viteza de manipulare în
cadrul fiecărei game. Gama „RA¬
PID" se foloseşte pentru legături
prin reflexie pe urme de meteo¬
riţi cînd pentru manipulare se
foloseşte tranzistorul T2 ca re¬
leu Manipularea la viteze mari
nu poate fi urmărită de releul
electromagnetic.
Comutatorul K5 in poziţia „ÎN¬
CĂRCARE J (W) comandă circui¬
tele de memorie să înregistreze
semnalele MORSE, iar în poziţia
„REDARE" (R) comandă redarea
semnalelor înregistrate
Capacitatea totală a unităţii de
memorie este de 2 048 biţi (alte
1 024 biţi fiecare circuit), ceea
ce înseamnă că se pot memora
42 cuvinte PARIS in codul
MORSE
In funcţie de poziţiile comuta¬
toarelor K2, K3 şi K4, memoria
poate fi compartimentată astfel.
1. o zonă de 2 048 biţi: K2, K3.
K4 în poziţia (serie);
2. doua zone a cîte 1 024 biţi
fiecare:
K2 in poziţia «P (independent)
K3 în poziţia t *S"
K4 în poziţia ,.$ M
3 patru zone a cîte 512 biţi fie¬
care
K2 în poziţia p( P
K3 in poziţia „I"
K4 In poziţia „S"
4 opt zone a cîte 258 biţi fie¬
care:
K2. K3. K4 in poziţia J".
Să presupunem că vrem să in¬
troducem în memorie două texte
diferite, flecare ocupind cîte
1 024 biţi. Apasînd repetat pe
butonul „M'l care comanda pe
309. 4CI9. C6 şi R10. acesta din
urmă basculează pe IC 16 dintr-o
stare in alta. Să presupunem că
1CI6 ramîne cu ieşirea „Q M în
starea „SUS" şi cu ieşirea „Q" în
starea JOS". ceea ce înseamnă
că este validat Cil. Apăsam bu¬
tonul „00" (baleiaj de la zero şi
cu oprire la sfîrşitul zonei de me¬
morie). Intrările Ro.n Fto,*, ale
circuitelor CI3 şi CI4 trec din
starea JOS" în starea „SUS" şl
aduc in starea JOS" ieşirile A,
B. C, D (aduc numărătoarele la
„ZERO") Ieşirea in versor ului
6CI9 trece in starea JOS ,H şi co¬
mandă ieşirea porţii 3CI8 în sta¬
rea „SUS". Poarta 308. la rîndul
ei, comandă mversorul 5CI9 cu
ieşirea în starea „JOS", care co¬
manda, de asemenea, prin intra¬
rea „R” bistabilul 206 cu ieşirea
„Q" in starea JOS" (îl aduce la
.ZERO") şi se aprinde LEDl.
care indică accesul la memorie
(baleierea memoriei începe, de
lapt, numai după ce s-a lăsat bu¬
tonul JBCT). De asemenea, sim
aduse la .ZERO" bistabilele 105
şi 205
ieşirea „G ,M a bistabilului 206
fiind în starea „SUS" deschide
poarta 408 şi lasă să treacă Im¬
pulsurile de tact spre numărăto¬
rul format acum din 03 04,
105 şi 205 (numărător de 10
biţi, care atacă cele 10 intrări de
adrese ale Cil şi 02).
Numărătorul începe să numere
din momentul rn care am lăsat
butonul „BC" şi începe baleierea
biţilor din zona de memorie
aleasa Pe parcursul baleierii,
daca transmitem un text. semna¬
lele acestuia vor ajunge de la ie¬
şirea porţii 208 la intrarea de
date „D^~ a circuitul^ de me¬
morie Cil. intrarea CE (CHIP
ENABLE) a circuitului CU fiind
în starea JOS", înseamnă că va
lucra acesta, iar intrarea „R/W"
(READ/WRITE IN PUT) a aces¬
tuia fund In starea JOS" (K5 în
poziţia „INC ARC ARE"), în¬
seamnă că textul va fi memorat
de circuitul Cil.
în momentul în care bitul cel
mai semnificativ al numărătorului
(in cazul acesta ieşirea „O" a
bistabilului 2CI5) trece din starea
„SUS" în starea JOS" ceea ce
înseamnă ca s-au terminat de
baleiat cei i 024 biţi programat*
din memorie, ca urmare apare
un impuls cu frontul posterior pe
intrarea de tact „T* a bistabilului
2016 care basculează, rar ieşirea
„Q"“ a acestuia trece în starea
JOS", oprind Impulsurile de tact
şi nelâsindu-le sa treacă prin
poarta 4CI8 la numărător. Drept
consecinţă se opreşte baleierea
biţilor din memorie şi aceasta
din urmă nu mai înregistrează
(se stinge LEDi).
Se trece comutatorul K5 pe
poziţia „REDARE", se apasa din
nou butonul „BO" şi se ascultă în
cască textul înregistrat. Informa¬
ţia stocată în circuitul CU este
obţinută la ieşirea „D OL , T " a
acestuia şi ajunge prin dioda D7
şi rezistam! R5 în baza tranzisto¬
rului de manipulare TI, care co¬
mandă releul de manipulare şl
prin intermediul inversorului
6C110. comandă monitorul şi
tranzistorul de manipulare T2,
care se utilizează la viteze man
de manipulare.
Daca se apasa butonul cu me¬
morie mecanică „BC" (baleiai
continuu), atunci textul va ft re¬
petat de mai multe ori pînă cînd
se apasă din nou pe butonul
JSC" pentru revenirea acestuia.
Şi in acest caz redarea va fi
oprită numai după terminarea
textului.
Pentru încărcarea celeilalte
zone de memorie se apasa o
dată butonul „M" Bistabilul IC 16
basculează şi ieşirea „O" a aces¬
tuia trece în starea JOS", se
stinge automat LED > şl se
aprinde LED,, se vaiideaza CI2
prin trecerea intrării CE a aces¬
tuia în starea JOS" Se repetă
operaţiile de la înregistrarea pri¬
mului text
Funcţionarea circuitului Cit
este indicata de aprinderea suc¬
cesivă a LED-urilor LED H LED
LED, şi LED„ iar funcţionarea
circuitului 02 este indicata de
aprinderea succesivă a LED-un-
lor LED, LED, LED. şi IED„
Dacă se doreşte reluarea de la
început a unuia din texte, se
apasa pe butonul „60" in acest
fel, se poate relua de mai multe
ori prima parte a textului
Manipulatorul automat pro-
priu-zis funcţionează astfel co¬
mutatorul K1 fiind in poziţia
„DREAPTA" (se manipulează cu
mina dreaptă), dacă, prin inter-
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
e
Q
-MB
mediul cheii de manipulare, se
pune ia „masa" intrarea inverso-
rului 1CI9, ieşirea acestuia co¬
mandă in starea „SUS 1 ' intrarea
a circuitului bistabil 1GI11.
Ca urmare circuitul IC111 va
bascula in ritmul semnalelor de
tact care intra pe intrarea de tact
„T" a acestuia şi la ieşirea „Q'“
se obţin puncte în codul
MORSE,
Daca, prin intermediul cheii de
manipulare, se pune la „masă”
intrarea inversorului 209. auto¬
mat se pune la „masă" şi intrarea
inversorului IC 19 prin interme¬
diul diodei Dl. Ca urmare bista¬
bil ul ICI 11 va bascula în ritmul
semnalelor de tact» iar bistabil ul
2CI11 va bascula în ritmul sem¬
nalelor obţinute de la ieşirea „O"
a bistabilului -1CI11 (care au
frecvenţa egala cu jumătatea
frecvenţei semnalelor obţinute
de la generatorul de tact) Fie¬
care bistabil fiind un divizor cu
doi. la ieşirea porţii 208 se vor
obţine in acest caz linii în codul
MORSE cu durata egală cu de
trei Ori durata unui punct şi du¬
rata pauzei egala cu durata unui
punct.
Dioda D2 contribuie la forma¬
rea lungimii corecte a punctelor,
prin intermediul acesteia fiind
pusă la „masă" intrarea inverso¬
rului 109 de către ieşirea a
bistabil ului IC111 pînâ la sosirea
următorului impuls de tact
Diodele D3 ş> 04 contribuie la
formarea lungimii corecte a linii¬
lor, prin intermediul diodei D3 fi¬
ind pusa la „masă*" intrarea in¬
versorului 1CI9 de către ieşirea
t ,Q" a bistabil ui ui 2011, atît
timp cit aceasta din urma se află
in starea .JOS", prin intermediul
diodei D4 fiind pusa la „masa"
intrarea inversorului 209 de că¬
tre aceeaşi ieşire „CP a bistabi-
lutul 2011.
în acest fel. chiar dacă atin¬
gem foarte scurt lamela de mani¬
pulare pe poziţia puncte sau linii,
manipulatorul va transmite un
punct sau o îime de lungime co¬
recta
Sursa de alimentare cu tensiu
nea stabilizata de 5 V nu nece¬
sita pr«a multe comentarii pe
dioda 09 se obţine tensiunea de
referinţa de 5 6 V >ar in emdoMjf
tranzistorului T3 (montat pe radia-
torjse obţine tensiunea U 5.6
U nir 5 V Rezistorul R19 împre¬
ună cu tranzistorul T4 realizează
protecţia la supracurent a sursei
In realitate, fa ieşirea surse* se
obţine o tensiune mai mica de
5 V cu căderea de tensiune pe
rezistorul R19.
Cine doreşte să se familiari¬
zeze cu funcţionarea manipula¬
torului este rugat să consulte
toile de catalog ale componente¬
lor active folosite.
Condensatoarele C3 şi C4 se
vor monta cit mai aproape de
O
oooo
OOOOOOOOOOOoooo
Placa PI. Faţa plantatâ:Scara1:1
oo
oo
Y05BTZ
•163
ALMANAH „TEHNIUM" 1969
contactele cheu de manipulare
deoarece, prin punerea cheii la
masă, apar vîrfuri mari de curent
care. daca traseul lor este lung
deranjează funcţionarea aparatu¬
lui
Toate componentele utilizate
se fabrică la noi in ţară
Prezentul manipulator a fost
realizat practic in primăvara anu¬
lui 1982 şi de atunci a fost supn-.
unor teste dure de trafic la ea^
a rezistat cu condiţia unei burii*
ecran ari şi decuplări
Pentru a veni în ajutorul celor
care vor să-şi construiască m,i
nipulatorul descris mai sus, si'V
prezentate plăcile de circuit in>
primat la scara 1:1.
PlacaP2 , FATA PLACATĂ. Scara1:1
■nsH
✓ ALMANAH „TEHNIUM" 1989
eq-vs
SISTEME SENSITOMETRICE
(URMARE DIN PAG 189>
0.8
s 1 * !0 rq - — 1 ■ 10 Ig
0 006
100 21 | ISO 2
* în scara togardmica DIN sensibi¬
litatea este dala de relaţia
S 10 ig | Dl N |
”cr
si exemplul nostru da valoarea
1
S 10 ig 10 lg 12$
OOQfl
20.97 21 |DIN|
Coeficientul de transmisie i al ma¬
terialului foîosensibil prelucrat re*
pre^mta fracţii dm lumina incidenţa
care este transmisa prin materialul
respectiv Este tot o mărime adtmen-
sionaia
ic, tabelul 2 sînt date cîteva exem¬
ple pentru r si D
Expunerea luminoasa H care inter¬
vine in grafi col discutat anterior este
o mărime proporţionala cu ilumina¬
rea E si durata iluminam t. Unitatea
de măsură este lux secunda
H E t Jtx.s|
iluminarea E este fluxul luminos
pnmit de o unitate de su¬
prafaţa
E —
A
Iluminarea se mascara în lux tar
fluxul luminos in lumen
1 Im
De exemplu, iluminarea, obiectelor
de pe sol intr-o 2 t însorita de vara ia
amiaza este de circa 100 000 Ix m»
intr-o noapte cu Luna pltna de Ordi
nul a 0 i Ix
Fluxul luminos o se defineşte ca
produsul dintre intensitatea lumi¬
noasa a unei surse de lumina St un¬
ghiul solid U în care emite sursa
4 I II
Unitatea de măsură pentru flux lu¬
minos (lumenul) corespunde unei m-
tensitati luminoase de i candela in¬
tr-un unghi solid de 1 steradian
1 fm 1 cd - 1 sr
in sfîrşil, intensitatea luminoasa I
este o mărime absoluta si unitatea sa
de măsură ţcandelai se defineşte ca
intensitatea luminoasa a unei supta
lefe de t'600 000 m- a unui corp n*
gru aflat la temperatura de sohdd
care a platinei si ta presiunea i**
101 325 N
ALMANAH „TEHNIUM ’ 1989
-165
&0Ca»H^a5dWaCtilC3
gq-MB
. care
litera K im
recepţie
it de utila, mai ales in ca
lucrului în condiţii greii
*™*\c
( din
doua circuite r
numărător deca-
cu zece ieşiri decodate) ţi
4093 (patru porţi $I-NU
ier Schmitt) Porţile 92 si
formează două oscila-
Prin schimbarea razia-
ftrelor însemnate în schemă
se modifică viteza, res-
;liv Ionul semnalului
Funcţionarea este sugerată
diagrama de timp din fi-
a 2- Cînd comutatorul Kt
închis (poziţia TX). cir-
MMC4017 este resetat
irite porţilor P2 ş» P4 sint
forţate in *1"Jogic. Ieşirea 9a
lui MMC4017 este JT. astfef
incit tranzistorul este deschis
şi deci rateul este anclanşat
La trecerea pe recepţie se
chide Kt in felul acesta
alidîndu-se P4 şt porni n-
du-se generatorul de tact
construit cu PZ Ieşirile 19
pe rind In J*' logic. Un
»t SAU cu diode for*
meazâ litera K Tranzistorul
blochează in momentul
_ ieşirea 9 devină J“ lo¬
gic trecind iransceivarul pe
recepţie In acelaşi timp, se
invalidează intrarea CLK, cir¬
cuitul râmînînd în aceasta
stare pînâ la închiderea co¬
mutatorului Kl.
Re leul are tensiunea de
anclanşare de 12 V în cazul
folosirii unui releu de 24 V se
va alimenta emitorul tranzis¬
torului la +24 V, separat de
restul montajului
«ss MMC 4017 M3D
CLK R CLK INH
‘ kI1 *—< 0 INTRARE
MICROFON
«12V
9
I5ka
BC177
IN 4007
£
R€L
PTT
&
ki Închis
CLK
9 XI DESCHIS _ I
jrînnnnfifmnnmuiJ
■‘1fc> ■“!
ALMANAH „TEHN1UM” 1989
Ca-MB
CONVERTOR
Utilizarea m radioreceptoare a unei
frecvenţe de 455 kHz con st Muie un
avantaj in cazul recepţiei in benzile
de frecvenţe retafrv mid fpîna in 7
MHz) Acest avantaj consta în fapt ut
ca se realizează un compromis satis¬
făcător intre sensibilitatea şi selectivi¬
tatea aparatului
In benzile de frecvenţe mai ridicate
valoarea de 455 kHz este insuficienta
intrucit nu se poate realiza eliminarea
frecvenţei imagine
Alegerea unei frecvenţe interme¬
diare superioare constituie intr-ade¬
văr o soluţie, care însă implică adău¬
garea cel puţin a unui etaj amplifica¬
tor de F.l şi totodată real mierea com¬
pleta a radioreceptorului pe toate ga¬
mele
Mult mai simplă este soluţia In care
receptorul râm ine nemodificaî. fiind.
In schimb, prevăzut cu un etaj supli¬
mentar de schimbare a frecvenţe*, nu¬
mit convertor Rolul principal al aces¬
tui etaj este de a suprima frecvenţa
imagine
Frecvenţa semnatului produs de
convertor depinde de radioreceptorul
folosit şi poate lua valori între 1,5
MHz şi 7 MHz sau chiar mat mult.
Să considerăm ca ne-am ales o
frecventă intermediară de 1 600 kHz
Schimbarea de frecvenţa consta în a
face sa interfereze semnalul staţie* re¬
cepţionate cu cel ai unui oscilator lo¬
cal astfel Incit diferenţa frecvenţelor
Celor doua semnale să fie 1 600 kHz
Exista două tipuri de circuite pen¬
tru convertoare La primul tip frec¬
venţa intermediara este fixă, in timp
ce frecvenţa oscilatorului local şi cea
a semnalului slnt variabile La al doi¬
lea tip. asupra caruia ne vom fixa
atenţia în cele ce urmează, frecvenţa
oscilatorului local este fixă. în timp ce
frecvenţa intermediară şi cea a sem¬
nalului sini variabile în acest din
urma caz vom avea avantajul, pe de o
parte, de a folosi gn oscilator local cu
cristal {deci cu o stabilitate ridicata)
şi. pe de aha parte, posibilitatea de a
întrebuinţa cristalele pentru care fun¬
damentala nu se găseşte in benzile
de amatori
Astfel, în cazul unui cristal de 5
MHz, pentru care folosim armonica a
patra, frecvenţa intermediară cores¬
punzătoare benzii de 21 MHz va lua
valori între
21 000 kHz - 20 000 kHz , 1 000
kHz
22 000 kHz — 20 000 kHz = 2 000
kHz
In acest caz va trebui sa vanem
frecvenţa radioreceptorului între 1
MHz şi 2 MHz pentru a acoperi banda
menţionată.
Această problema poate fi pusă şi
în alt mod Să presupunem ca radio¬
receptorul folosit este foarte sensibil
pentru frecvenţele situate în jurul va¬
lorii de 3.5 MHz In acest caz, dacă
notam cg x frecvenţa semnalului pro¬
dus de oscilatorul local, vom putea
scrie:
21 000 kHz * x = 3500 kHz
Rezultă x - 17 500 kHz. iar frec¬
venţa cristalului va fi
17 500 kHz/4 = 4 375 kHz
Se observă că sînt posibile o mul¬
ţime de variante
în cazul unui convertor de primul
tip. Cu frecvenţa intermediara fixa. de
exemplu 1.6 MHz. pentru a acoperi
banda de 21 MHz este necesar un os¬
cilator local a căruţ frecvenţă sa ie
valori între 19,4 MHz si 20,4 MHz
Evident, un astfel de oscilator loc ai
poate fi construit, dar aceasta presu¬
pune luarea unor masuri speciale
pentru ca frecvenţa semnalului pro¬
dus sa fie constanta in amplitudine şi
Stabila în timp Prezentăm în continu¬
are un convertor, pentru banda de 28
MHz. fa care frecvenţa semnalului
produs de oscilatorul local este fixa
Schema electrică a acestui aparat
este aratala in figură 1 Se observa că
montajul este format din trei etaje un
amplificator de I F . un etaj de ames¬
tec şi oscilatorul local Primele doua
etaje şîrrt echipate cu tranzistoare cu
efect de cîmp ale căror cablaţi sint
unanim recunoscute rezistenţa de in¬
trare foarte mare. zgomot de fond re-
dus. amplificare mare ş.a
Condensatoarele variabile CV, şi
CV ? au o capacitate maximă de apro¬
ximativ 80 pF şi permit vanapa conti¬
nua a frecvenţei de rezonanţă pentru
cele două circuite oscilante din care
fac parte.
Bobinele L, şi Lj se realizează pe o
carcasă cu diametrul de 8 mm prevă¬
zută cu un miez reglabil da ferita Bo¬
bina L 2 are 25 spire (aJaturale) din
sirniâ dă cupru-email cu diametrul de
0,3 mm, iar bobina L, are 3 spire din
sîrmâ de cu pru-emaii-matase. cu dia¬
metrul de Q t l mm, şi este situata pe
ultimele spire ale înfăşurării L?. în
Prol. MIHAI COHUŢIU
partea dinspre masă
Bobinele Lj şi L* se construiesc în
acelaşi mod ca L T şi L ? .
Pentru realizarea bobinator L* şi L*
se foloseşte tot o carcasa cu diame¬
trul de 8 mm. prevăzută cu un miez
reglabil de ferită. Bobina L* are 11
spire alai urate din sîrmâ de cupru-e
mail cu diametrul de 0,3 mm; bobina
L t este formata dintr-o singura spira
situata la baza bobinei L b , dm sîrmâ
de oupru-emaiI-mătase, cu diametrul
de 0,1 mm
Bobina de şoc de I F H S" se reali¬
zează pe o carcasa cu diametrul de 8
mm prevăzută cu miez de fentă şi
conţine 40 spire din sirma de eu-
pru-email cu diametrul de 0,1 mm
Tranzistoarele cu efeci de cîmp Tj
şi T ? sînt de tipul TIS 34 (echivalenţe
2N5428 sau BF245). iar tranzistorul
bipolar Tj este de tipul 2N706 {echi¬
valenţe BC107, 8C170)
întrucîl radioreceptorul pentru care
am folosit acest convertor acopera
banda 2—4 MHz, am ales pentru
semnalul produs de oscilatorul local
o frecvenţă avind valoarea de 26
MHz Rezultă că frecvenţa cristalului
de cuarţ ,X trebuie să fie 26 MHz Se
poate folosi un cristal care să aiba o
frecvenţă de 8,6 MHz şi pentru care
sa fie folosita armonica a treia
Cu ajutorul pot enţiometr ului de
5 kll t montat ca reziştor variabil, in
sursa tranzistorului T t . se poate vana
amplificarea etajului respectiv
Este indicat ca bobinele L* şi L 2 îm¬
preună cu condensatorul variabil CV
să fie ecranate de restul montajului
rt 6 3
ALMANAH „TÎHNIUM" 1909
MANIPULATOR
MORSE
Y03APG
Manipulatorul electronic descris în continuare este
realizat după o schemă relativ simplă, conţine numai
şapte circuite integrate TTL şi permite formarea auto¬
mată a semnalelor Morse.
Circuitele bistabile de tip J-K (C11-031 formează un
re gistru ce oepiasare. in care se înscriu combinaţii de
sau „1“' H corespunzătoare structurii caracterelor
Morse
Cu ajutorul unei matrice cu diode pentru fiecare ca¬
racter Morse, se formează un cod binar din nouă ele¬
mente.
Primele trei elemente (biţi) conţin valoarea, în binar, a
lungimii caracterului Morse, adică a numărului total de
linii şi puncte Exemplu: caracterele A (.—) conţine
doua elemente; 0 {—»..) conţine patru elemente; J"
conţine cinci elemente etc. Acestea se vor re¬
prezenta în binar astfel 010; 100 şi respectiv 101
Următoarele sase elemente ale codului reprezintă
structura propriu-zisă a fiecărui caracter. Liniile sînt co¬
dificate prin „0" şi punctele prin „V\ Intrucit majoritatea
caracterelor au lungimi mai mici de şase elemente, biţii
liberi se completează prin ,/T.
Astfel, pentru caracterele arătate mai sus, ultimii şase
biţi ai codurilor vor fi; 101111 (A); 011111 (B); 011011
(./')♦
Pentru realizarea valorilor „0", matricea conţine diode
ce se conectează la masă (printr-un condensator de 4,7
nF) la acţionarea tastelor respective
Codurile corespunzătoare lungimii fiecărui caracter se
înscriu într-un numărător CDB4192, ce numără înapoi
scazîndu-şi conţinutul cu cite o unitate, la fiecare impuls
de tact aplicat pe pinul 4
Deci informaţia de lungime, inversată prin porţile P4 — 1
P6. se aplică ia intrările A, B, C ale numărătorului şi se
înscrie ia S - 0.
Intrarea 0 (pinul 9} este conectat permanent la masa
Ieşirea de împrumut (BORROW — 8 t J se află la nive¬
lul 1, ceea ce permite funcţionarea bistabil ului 05.1.
Acest bistabil divide impulsurile generate de oscilatorul
de tact (PI — P3) şi formează „puncte” prin poarta P7.
Ieşirea acestei porţi porneşte oscilatorul tonal (P9 —
P10) şi deschide tranzistorul de manipulare (T2J în co¬
lectorul căruia se afla un releu electromagnetic.
Ultimele elemente ale codului se înscriu Tn cele şase
celule ale registrului de deplasare format din bistabilele;
CU — CI3 (CDS476) La aceste bistabile ieşirea Q de¬
vine J" cînd intrarea S este „0" In registru informaţia
se deplasează de Ja circuitul Cil, 1 spre CI3.2, ta fiecare
front negativ al impulsurilor de tact
Primul bistabil are intrarea J = 0 şi K = 1. ceea ce de¬
termină O = 0 ta aplicarea impulsului de tact.
Impulsurile de tact sînt preluate de pe ieşirile porţilor
P7 şl P8, porţi conectate în paralel la intrare. Tactul este
dat deci de frontul posterior ai punctelor şl liniilor din
caracterele Morse.
ieşirea registrului de deplasare (pinul 11 ia Cf3,2] co¬
mandă b ista bl lui CI 5,2. bistabil ce lucrează ca di vizor cu
2 , asigurtnd formarea ..liniilor" La ieşirea registrului de
deplasare se obţin astfel niveluri „0" sau „V. după cum
trebuie format un ,punct" sau o Jinie După cum s-a
arătat, O = 1 se obţine la acele celule din registrul de de¬
plasare la care S = 0 Nivelul „0” pe intrarea de setare
se obţine prin deschiderea, pentru scurt timp, a diodelor
din matricea de codificare
Oscilatorul de tact funcţionează continuu, dar semna¬
lele Morse se formează numai cînd funcţionează CI5.1.
-1PO
ALMANAH „TEHNIUM" 1969
Bfrn-rn
adica atît timp crt in¬
trarea R a acestui bi-
stabil este la mvelut
JT
In figura, pentru
simplificare, nu s-a re¬
prezentat complet ma¬
tricea de diode Reali¬
zarea acesteia este
simpla şt se face cu
uşurinţă daca se ur¬
măresc şi exemplele
următoare
Exemple:
— litera G are codul
-., deci trei ele¬
mente (doua linii şi un
punct) Lungimea se
codifica Oii. adică pe
intrările porţilor P4 şi
P5 se introduc diode
Acest cod se inver¬
sează înainte de a se
însene în CDB 4192
Pentru cele doua linii
se prevăd doua diode
pe mţranle de setare
ale bistabiteior CI3 2 şl
Ci 31
— semnul de între*
bare (.,?") are codul
* *■-- .deci o lun¬
gime de 6 biţi (110) şi
două linn care se for¬
mează cu ajutorul a
doua dtode ponectate
ia mirările S ale tr¬
atabilelor CI2.2 şi
CI2.1
Pornind deci de ia
alfabetul Morse, se de¬
duce structura matri¬
cei de codificare Se
pol folos» atit diode cu
Siliciu (1N4148) cît şi
diode cu germaniu
(EFD1GB)
Circuitul C15 se
poâte înlocui cu
CDB473, cu modifica¬
rea corespunzătoare a
cablajului intrucît nu
există compatibilitate
la pinii celor doua cir¬
cuite.
Tastatura ş-a reali¬
zat cu taste de calcu¬
lator electronic
Realizat corect,
montajul nu necesită
reglaje Consumul ma-
sural este 195 mA la 5
V şi 180 mA la 4.5 V
Tensiunea de alimen¬
tare se poate reduce
pîna la cca 4 V. Matri¬
cea de codificare s-a
realizat folosind stido-
textolit dublu placat
BIBLIOGRAFIE
• Electronic, nr
11/1973;
• Radioelektromk.
7-8/1980
Ctt^Cia = COB476
PI PŞ , C0B404
CI & = CD8473
= c 09 4 00
1 P -1
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
gq»MB
ing* G. MALJNTZ* YOSTI
Schema de principiu. Semna¬
lele dm antenă, pe j oasa im pe¬
danţi, trec Ea filtrul de banda tri¬
plu, prin intermediul unui poten-
ţiometru liniar de 50011, care nu
este neapărat, dar de multe ori
face bune servicii. Circuitele os¬
cilante din intrare se executa pe
un mei de ferită 09/3 mm, cu
punct alb. Dacă constructorul nu
dispune de toruri, bobinele se
execută pe carcase, clasic, dar
ele trebuie ecranate Prin L v de
mică im pedantă, se ataca baza
tranzistorului T lP care reprezintă
un amplificator de radiofrecvenţă
cu un cîştig de 10—15 dB, dar
cu dinamică mare T t poate ti un
BF199 (1 = 10 mA) sau un
2N2222A (I. ^ 15—20 mA) cu un
mic radiator
în colectorul lui T 1t cu mică
impedanţa, semnalul ataca un
mixer dublu echilibrat cu diodele
1N4148, sau intr-o situaţie feri¬
cita diode Schotky de tipul
ROD-01 (1CCE) sau KD514
(U.R S.S) Tr, şi Tr a se reali¬
zează pe inele de ferită trifilar
Acelaşi etaj alimentează şi in¬
strumentul de 1 mA pentru
S-metru. Cu elementele din emi-
tor se reglează plaja instrumen¬
tului. Alimentarea aparatului se
face la 12 V stabilizat cu ajutorul
stabilizatorului din schema sau
80 ^
cu unul similar Stabilizatorul
amintii are o protecţie la scurt¬
circuit de scurta durată, cu R şi
dioda cu siliciu R-1 R fiind de
1.4 U/3 W, asigura un curent de
maximum 0,5 A. Daca dioda R-1
se înlocuieşte cu o dioda cu ger-
meniu, se poate utiliza o rezis¬
tenţă standardizata de 0,4711/3 W.
Tranzistorul Ti poate fi un
AD152 pe radiator sau AD130
(6FT213. 214,250 etc ) doar cu
o aripioara
Dalele bobinelor. LtîiUz înd
carcase TV-FI 0 6 mm
L t = L s - 6 spire CuEm 0 0,25
mm, L 2 = L 3 - L 4 - 36 spire
CuEm 0 O t 25 mm cind C ţ C* =
C 3 - 220 pF. Dacă filtrul de
bandă se realizează pe inel ferită
0 9/3 mm cu punct alb şi C,
- C 3 = 240 pF, avem L, — 3
spire, L a - 21 spire (3,55 MHz),
L 3 = 20 spire (3,65 MHz), L* = 19
spire (3*75 MHz), Lş 4 spire, cu
conductor CuEm 0 0,25 mm.
Reglarea frecvenţelor se face cu
ajutorul unui dip-metru; daca este
cazul, se sortează condensatoa¬
rele de 240 pF ±20%, Împrăştie-
rea valon lor fiind suficienta.
L & = 40 spire CuEm 0 0,2 mm,
carcasă TV-FI, 0 6 mm,
Tr, - Ir 2 = 12 spire, trifilar
uşor torsadat (cu pas de cca
4 mm) pe acelaşi inel ca mai sus
Fl a , FJ 3 , F% şj Fl s se procura
dm comerţ (dă exemplu Fl radio
„Zefir" etc ).
Caracteristici;
Banda — 00 m (3,5 — 3,8
MHz),
Mod de lucru — SSB, CW;
Intrare — 75 11;
Sensibilitate — cca 0,45 (cu
1N4148);
Selectivitatea în radiofrecvenţa
— cca 4.5 kHz;
in te modulaţie redusă;
CCA — plajă mare (—60 dB):
Dotat cu S-metru
Filtru de joasa frecvenţă — va¬
riabil;
Tensiunea de alimentare —
12 V;
Consum — cca 300 mA la au¬
diţia pozitivă.
Receptorul construit pentru
banda de 80 m poate fi dezvoltat
pentru toate benzile, conectînd
în faţa tui un mic convertor, cu o
medie frecvenţă (FI— II) variabilă
de 3,5—4 MHz Convertorul
(mix, II) utilizează oscilatoare cu
cuarţ avînd următoarele frec¬
venţe: pentru 7 MHz, Q -
11 MHz (11 —7=4 MHZ, 11—7,5=
3.5 MHz ca exemplu), pentru 14
MHz, 0=18 MHz sau 10,5 MHz,
pentru banda de 21 MHz, 0=25
MHz sau 17,5 MHz, iar pentru
subbanda 28,5—29 MHz, acelaşi
Q-25 MHz Daca se utilizează
mai multe benzi, BFO-ul trebuie
prevăzut cu comutarea BLI sau
BLS. Cel mai simplu* in paralel
cu FI5 se conectează un conden¬
sator variabil, sau se utilizează
comutatorul K 3h înseriat cu un
condensator semivariabil de 60
pR
MEMORATOR
— Precizie
— Minin
— Gons
— Auto-ter
— Oscii. ior|
— Impei
— Ieşiri
terfeţe cu
— O sirfgu
Aplicaţii
0 . 1 %
componente exlerne
rea automată a polarităţii
de intrare (Z^> 10 H)
lexare pentru display şi in-
mrcroprocfsor
ta de tensiune
indicatoare de panou
ăle
• Instrumente de măsură cu aplicaţii diverse,
zgomote, lumină, pH etc.
• interfaţa re între microprocesor şi semnale
analogice
0*1 DM 0*3
™*I aaaj M*I
**>-‘ MI V»
om
Sl "DO
I î i—
ALMANAH „TEHNIUM - 1989
ALMANAH „TEHNllIM 1 1989
t
gq^VB
în actualitate
ANTENĂ LOGARITMICĂ
Ing 1, MIHAl
Antena iogantmica este frec¬
vent folosită in comunicaţiile
profesionale datorită cîştigului ri¬
dicat, 8—12 dB, pe o gama larga
de frecvenţe (ce poate include
trei benzi ale radioamatorilor)
Fără a rntra în teorie, prezentăm
realizarea practică a acestui tip
de antenă, dînd şi cîteva relaţii
de calcul
După cum se observa în figura
1, antena este compusa dintr-un
număr variabil de dipoli paraleli,
dispuşi în acelaşi plan, unde lun¬
gimile şi distanţele variază in
funcţie de un factor notat r, ce
depinde de cîştig şi de banda de
trecere. Aceşti dipoli sini alimen¬
taţi în opoziţie de fază printr-o li¬
nie încrucişată şi cablul de legă¬
tură care sint cuplate în centrul
elementului cel mai scurt, even¬
tual printr-un dipol de adaptare
sau simetrizare
Plecînd de la virfut triunghiului
(fictiv) dipolii succesivi rezo¬
nează pe frecvenţe din ce în ce
mai joase.
Practic, s-a constatat că pe an¬
samblu elementele scurte joaca
rol de director, iar elementele
lungi au rol de reflector,
Construcţia unei antene loga-
ritmice poate fi abordată de că¬
tre majoritatea radioamatorilor
ce lucrează în unde scurte şi
vom da cîteva valori practice.
Raportul între frecvenţele ex¬
treme - 2. deci antena poate fi
pentru benzile 7 MHz şi 14 MHz
sau 14 MHz şi 28 MHz, incluzînd
şi banda de 21 MHz Cîştigut -
8,5 la 10 dB, raportul faţa/spate
cuprins între 14 şi 21 dB, funcţie
de frecvenţe
Sigur, se pot construi antene
cu raport de frecvenţe 3 (deci 7
MHz — 21 MHz), dar acestea
ocupă un spaţiu destul de mare
(20x30 m); spre a ocupa un spa¬
ţiu mic. antena poate fi constru¬
ita pe o singură bandă şi atunci
caracteristicile sale se apropie
de ale unei antene Yagi,
A
5, CiAIN
B
r jnt • n.Ă )
J2< dB > (r ) 6»
''"10,965) 5-.
' ’ u '° 12- ■ C— — —
14 --t)(032) C-' 7
,, _ - -' oa:: ^ t
1819,5 IQ30)
20 -
24-
“9l0,86j,
-S^5ia82) 021
M
4O*-8Jt08)
-1PH
ALMANAH „TEHNIUM ' 1989
Abordînd un calcul sumar,
notăm frecvenţele F. lungimea
elementelor E. distanţa Intre ele¬
mente D, toate în raportul r
Dacă F 5 este frecvenţa de rezo¬
nanţă a elementului E 2 , plasat la
distanţa D, de elementul £,. pu¬
tem nota Fj = F ţ Ti F 2 = E t *r; D ? -
Drf.
Normal, există o cale matema¬
tică riguroasă pentru determina¬
rea fiecărui element, dar expe¬
rienţa arată că metoda simplifi¬
cată de calcul dă rezultate foarte
bune, ca element imediat de Iu*
cru fiind diagrama din figura Z
Această diagramă comportă 3
axe verticale care permit deter¬
minarea lui r (axa A) al unei an¬
tene cu o anumita lungime {axa
Bţ şi banda de trecere (axa C).
în acelaşi timp, putem cunoaşte
cîştigul antenei şt unghiul de di-
rectivitate Din diagramă, după
cum sînt trasate liniile M, N sau
P, putem observa că, la O antenă
cu raportul frecvenţelor 2 (axa
C). acesteia îi putem da o lun¬
gime funcţie de spaţiul de care
dispunem. Astfel, dacă lungimea
antenei este K/2 (linia M şl verti¬
cala 8), cîştigui va fi de 6 P 5 dB,
iar r = 0,82 (verticala A). Fără a
reveni asupra liniei N (cititorul
poate vedea rezultatele), merită
de observat, că linia P determină
o antenă de dimensiuni mari 3 A,
care are un ciştig de 12 dB şi un
unghi mic aproximativ 5 grade.
Se poate spune deci că o an¬
tenă scurtă are o deschidere
mare, distanţă mare între ele¬
mente şi cîştig redus şi cu cit
banda de frecvenţe este mai
mare cu cit antena trebuie să fie
mai lungă pentru a avea un c
tig bun.
Să determinăm ca exemplu o
antenă care să lucreze în benzile
de 20, 15 şi 10 m, respectiv între
14 MHz şi 29.7 MHz. Făcînd ra¬
portul frecvenţelor extreme, de¬
terminăm punctul pe axa C egal
cu 2.12 Apreciem că dispunem
de un spaţiu de 30 m, deci de 1.5
ALMANAH ^TEHNIUM" 1939
-1F5
ori faţa de lungimea de undă a
frecvenţei celei mai mici. Notam
acest punct 1,5 pe axa B. Unim
punctele determinate pe axele C
şi 6 cu o linie care sa intersec¬
teze şi axa A, unde găsim că an¬
tena noastră va avea la un cîştig
de li dB un factor r = 0,93 şi un
ung ni de ti grade.
Elementul cel mai lung E ţ
poate fi considerat ca reflectorul
unei antene unde elementul E 2
este rezonant pe frecvenţa cea
mai joasa a gamei acoperite.
1 49.6
Imin(MHz)
■ ar D f
0,3 E f .
in fine. lungimea elementului
cel mai scurt va ti 38% din lungi¬
mea de unda a frecvenţei celei
mai ridicate (29.7 MHz), deci 300
x 29.7 x 0.38 3,84 m
Aplicăm factorul r la elemen¬
tul E u apoi, succesiv, deter¬
minam dimensiunile celorlalte
elemente E t = 10,7 m, E 2 = 10
m. E 3 9.35 m; E 4 8.75 m, E 5 -
18,8 m, E e - 7.65 m. E, 7,15 m;
£« 6,68 m: E<, 6,25 m; E 10
5.84 m, Ei t 5.46 m; E T2 - 5,11
m* E u - 4.78 m, E T4 = 4,46 m,
Eţj — 4,17 m. Etg ■ 3.89 m; —
3.64 m. D, 3,21 m; D ? 3m: D 3
■= 2,80 m: D 4 = 2,62 m. D s 2.45
m. D fe 2.29 m. D* = 2.14 m. O a =
2 m, D* = 1.87 m, D 10 1,75 m,
□ u 1,64 m; D l2 1*53 m D t3
1,43 m; D u “ 1,34 m; D 1&
1,25 m: D 16 - 1,15 m
Lungimea totala este deci 32,5
m pentru desenul din figura 3.
Să luăm un alt exemplu puţin
diferit, respectiv o antena pentru
40 - 20 şi 15 m, care să acopere
o banda de frecvenţe cuprinsă
Intre 7 şi 21 MHz, deci cu un ra¬
port 3 (figura 4).
Fiindcă dispunem de un spaţiu
de aproximativ 30 m. lungimea
acestei antene va fi de 0,8 \, mai
exact (30077) x 0,8 - 34.28 m.
Dreapta care uneşte axa 0
(punctul 3) cu axa B (punctul
0p8 t fig. 2) determină pe axa A
pentru cîştig valoarea 9 dB, iar r
= 0.06,
Lungimea primului element va
fi:
Ei =
149,6
= 21,4 m
Aplictnd relaţia E 7 - Ei # r. se
determina celelalte valon. E%
18.4 m; E 3 15,83 m. E x 13,61
m E*, 11.71 m. E ţ , 10,07 m, E ?
8,66 m: E a — 7,45 m; Eq 6,40
m, E 10 = 5,50 m; E n = 4,73 m.
■1FG
Distanţa D, între primele ele¬
mente este:
Dţ 0,3 E, — 6,4 m
de unde rezultă D 2 - 5.52 m D 3
4,75 m, D 4 - 4.08 m. D* 3.51
m, D t 3,02 m D 7 2,60 m. D a -
2.23 m: = 1.92 m; D^ = 1.65
m lungimea totala 35.70 m
Menţinîndu-se elementul B n -
4.73 m, banda de trecere a ante¬
nei ajunge pîna la 24 MHz, cu
un cîştig de 9 dB lată deci ca o
antenă lunga de 35,70 m şi lata
de 21.4 m asigură transmitere*
^^SUFwf
t
-% %%
o
>e 5b
LINII
P-
-Mt--
frecvenţelor cuprinse între 7 şi
24 MHz. cu un cîştig de 9 dB.
ceea ce în practica radioamatori¬
lor este o realizare deosebită
Aceasta antenă se construieşte
din sîrma de cupru emailat sau
din sîrmâ de aluminiu cu un izo¬
lator central din plexigtas sau alt
material, legăturile fiind arătate
în figura 5a. Prin toate plăcuţele
izolatoare (care susţin elemen¬
tele EJ trece o sfoară de material
plastic {cum sini cele pentru în¬
tins rufe), care susţine toată gre¬
utatea antenei
Tot prin plăcuţa izolatoare trec
şi două fire paralele la distanţa
de 18 mm ce formează linia de
alimentare De pe această linie
cu fire încrucişate se alimen¬
tează fiecare element E (fig 5b)
Extremităţile fiecărui element E
sînt legate lot de un suport
(sfoară), care la rîndul său se fi*
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
cq»va
xează de piloni, în general sînt
foarte convenabile şase puncte
de susţinere a antenei. Aii menta'
rea se asigură cu cablu de 300 lî
Acest tip de antenă logaritmicâ
poate fi utilizat cu succes şl în
benzile de UHF-VHF pentru a
acoperi banda de 144—432 MHz,
deci tot m raport de 3. Admiţînd
o lungime a antenei 2 a şi utili-
zînd figura 2, găsim r = 0.94 şi
Ciştigu! 11,2 dB
Apîtcind relaţiile amintite E ţ -
1,04 m şi E 7 = EtT, determinăm
dimensiunile tuturor elementelor
Ca să rezoneze şi p© 432 MHz.
ultimul element va avea
{300/432) x 0.38 - 0,2fi m. Re¬
zultă câ antena are 23 de ele¬
mente.
Distanţa între primele ele¬
mente este D t - 3,13 m, restul
distanţelor determimndu-se cu
ajutorul factorului r, Lungimea
efectivă a antenei este de
4,25 m Sigur, se poate realiza
un boom de susţinere a acestei
antene, dar exista şt o altă solu¬
ţie. Cunoscînd faptul câ un se-
mieiement din doua este alimen¬
tat în aceeaşi fază, utilizăm ca li*
nie de alimentare două tuburi
suprapuse, unde unul alimen¬
tează partea stingă a lui E t , par¬
tea dreapta a lui E ?t partea
stingă a Iui E 3 etc. (fig 6a şi fîg
6 b)
Prin suprapunerea acestor
două booms, ca in figura 7, şi ţi-
nînd seama de izolarea între ele
(fig. 8), se realizează comod an¬
tena pentru 144—432 MHz
Distanţa de 4 mm între supor¬
turi realizează o bună adaptare
daca alimentarea se face cu un
cablu de 5011- izolatoarele sînt
sub forma unor plăcuţe de 20x20
mm montate la distanţa de 50
cm
Montarea cablului de alimen¬
tare se face ca in figura 9, unde
conductorul centrai alimentează
pe B,, iar camasa cablului pe
(suportul inferior). Acest mod de
adaptare echivalează cu un ba-
lum infinit şi prezintă O buna so¬
luţie pentru cablun de 50 îl şi 75 U
O soluţie de fixare pe pilon a
acestei antene este dată (detaliu)
in figura 10; o placa de pertinax
susţine prin şuruburi ţevile B, şi
care apoi prin bride se rigidi¬
zează de pilon
Merita de amintit ca, suprapu-
nrnd patru antene, se obţine un
cîştig de 17 dB în întreaga banda
de i 44-432 MHz
•n
t i
ALMANAH ..TEHNIUM" 1989
ATELIER
' ^ 5 $ ■
C£A£
DUMITRU ION
Montajul descris afişează ora,
minutul şi secunda prin interme¬
diul unor tuburi Nixie. Alimenta¬
rea montajului se face din re¬
ţeaua de curent alternativ 220 V,
50 Hz, precizia afişării fiind de¬
terminată de stabilitatea frecven¬
ţei reţelei, în caz că se observă o
instabilitate în timp a acestor
frecvenţe, se poate construi un
oscilator propriu de 50 Hz gu un
circuit 555 sau chiar 1 cu un cris¬
ORE % MINUTE SECUNDE
(*) (5p (Ş) (Ş) <Ş) (*)
|TR,-TR 2 [ | I'Cţ l 1 IC 2 S . 1 ICî I |vic t II ies ]
ic6 M [C7 1-1 ies II—1 IC9 |-1 icio 1—| ic» M
L zu=^
220V
>---
SOHz o-
l pl^ j
altmen-
TARE
SOHi f
wrrmrr
ic u
iohi SiViJAflfo
1Hz
IC î5
Fig.1.
tal oe cuarţ (dtvizare corespun¬
zătoare).
Schema-bloc a ceasului este
arătată în figura 1. Aici se poate
deduce că primul bloc este siste¬
mul de alimentare care furni¬
zează tensiune de polarizare şi
impulsuri de 50 Hz, Astfel, circu¬
itele integrate se alimentează cu
5 V, pe cînd tuburile Ntxie cu
200 V, Tensiunea de 5 V este ob¬
ţinută cu circuitul stabilizator
L005T1, dar poate fi format şi
dintr-un stabilizator eu circuite
discrete de genul tranzis-
tor-diodă Zener. Puntea redre-
soare comportă patru diode
1N40Q1 sau o celulă 3PM Se ob¬
servă că pe circuitul de reţea
este plasat un filtru din două bo¬
bine ZI şi Z2 plus condensatoa¬
rele respective.
De ia secundarul ce deofteaza
180 V alternativ se preiau şi im¬
pulsurile de 50 Hz şi prin rezisto-
rul R40 puse în formă de tranzis-
toarefe Tr3 şi Tr4 P ambele
BC107.
Blocul d ivi zor este constituit
de circuitele divizoare CDB490
notate IC14 şi IC15, primul divi-
2 or cu 5. iar secundul divizor cu
10 .
-1P 8
ALMANAH „TEHNIUM“ 1989
Ceasul este capabil să afişeze
orele 23. minutele 59 şi secun¬
dele 59, după care să afişeze
00,00.00 Avem deci nevoie de
şase numărătoare în total ca
toate cifrele sa fie reprezentate
Pentru secunde sin! necesare
două divrzoare unul prin 10 pen¬
tru unităţi şi unul prin 6 pentru
zeci — în schema fund notate cu
IC11 şi IC10 Astfel afişarea se¬
cundelor începe cu 00 şi conti¬
nuă cu Ol pmâ ta 09. Cînd apare
următorul impuls notaţia se
schimbă în 10 deci zecile vor
Jhi 1N*M
• O -c® >- 3
>11 * f r -- 1
hm £
marca 1. Aceasta merge pinâ ce
zecile marchează 5, iar unităţile
9 şi la următorul impuls de 1 Hz
(1 secundă) secundele vor afişa
00, iar minutele 01 şi, aşa cum
este stabilit, la fiecare 60 de se¬
cunde va fi înregistrat încă un
minut. La afişarea 59 minute şi
59 secunde următorul impuls va
determina afişarea 00 secunde.
00 minute şi 1 oră. Afişarea ore¬
lor va fi comutată din 23 în 00 în
aceeaşi logică. Revenind ia
schemă, IC11 este un divizor
prin 10, operind o divizare prin 2
şi apoi una prin 5. ICtî este de
tip CDB490
Circuitul integrat ICtO este co¬
nectat ca divizor prin 6 şi co¬
mandă cifra zecilor pentru se¬
cunde. Circuitele IC11 şi IC10 au
ieşirile cuplate la IC5, respectiv
la IC4, care sînt de tip 7441 şi
fac trecerea de la codul binar in
cod zecimal şi comandă direci
tuburile Nixie V6 şi V$.
Divizarea prin 6 la IC10 folo¬
seşte terminalele 2 şl 3 t denu¬
mite RESET, Aceste terminale în
mod normal sint la masă ca să
aducă numărătorul în stare ini¬
ţială: pe terminale trebuie să fie
aplicaţi +5 V, Această operaţie
este asigurată de o poartă logică
conţinută In IC 13. Terminalele 9
şi 10 de la ICI3 sînt cuplate la
terminalele 8 şi 9 de la IC 10* fi
timp ce ieşirea 11 este cuplată la
terminalele 2 şi 3 cuplate între
ele.
Astfel, la impulsul 60 aplicat la
intrarea lui IC10 ar trebui să fie
afişată cifra 60. dar în realitate va
fi 00. Dacă se consideră o cores¬
pondenţă a cifrei 6 cu impulsu¬
rile prezente pe terminalele 7 şi 9
de la IC 10, poarta logica din
ICI3 va facilita trecerea unui im¬
puls către IC9 şi aducerea la
zero a lui IC10. Similar se pro¬
duce numărătoarea şi pentru mi¬
nute.
Singura diferenţă faţă de lo¬
gica aplicată la secunde şi mi¬
nute este la cifra zecilor de ore,
unde avem nevoie numai de ci¬
frele 1 şi 2 şi din acest motiv aici
s-a plasat un numărător prin 2,
format din tranzistoarele Trt şi
Tr2.
Aici aducerea la zero este co¬
mandată de ICI2, care aplică re-
set pentru IC6 şi IC7, Potenţio-
metreîe P1 t P2 şi P3 permit apli¬
carea unor impulsuri de 1 Hz di¬
rect la numărătoarele pentru ore,
minute şi secunde pentru stabili¬
rea indicaţiei dorite (ora exactă).
Schema electrica a ceasului
este dată în figura Z în figura 3
este partea de alimentare, iar în
figura 4 plantarea circuitelor in¬
tegrate şi a tuburilor Nixie Dese¬
nul din figura 4 se realizează pe
circuit dublu placat.
ALMANAH „TEHNIUM 14 1988
-1p 3
ATELIER
Acest modul video MV adaptat
ia TV telecolor permite cuplarea
directă a videocasetofonului
VCR la receptorul TV, cu semna-
iele video complex, avînd avama-
li obţinerii unei imagini mai cu-
r e şi a unui sunet mai bun, In
acelaşi timp se evita schimbarea
:c itifuiă la borna de antena a
c-bluJui din VCR finind cont că
' t naiul video porneşte de la
:venţe foarte [oase, practic de
• a curent continuu şi urcă pen-
iru un VCR cu rezoluţie orizon-
talâ de 240 Imn pînâ la 3 MHz,
trebuie ca şi MV să asigure o
amplificare constanta in aceasta
plaja de frecvenţă fără sa intro¬
ducă distorsiuni.
Montajul se compune din doua
etaje. Primul etaj asigură adapta
re * de impedanţa cu ieşirea VCR
prin modul de conectare al lui
TI care este cu baza la masa şi
Intfarea pe emitor. Baza lut Ti
este decuplata la masă prin C2,
semnalul se aplică prin Ci şi R1
în emitorul lui TI R1-R5
formează un di vizor rezistiv de
mtrare De remarcat in acest etaj
valorile ridicate ale condensatoa¬
relor electrolitice tocmai pentru
a se putea reda corect frecven¬
ţele foarte joase. Acest etaj asi¬
gură amplificarea MV la o va¬
loare optimă necesară bunei
funcţionari a etajelor următoare
din TV Al doilea etaj este cuplat
cu primul prin C3* fiind un repe¬
tor pe emitor cu sarcină pe R8.
Testînd montajul, am obţinut o
amplificare aproximativ liniară în
banda 10 Hz—6 MHz, in condiţi¬
ile aplicării ia intrare, pe. CI, a
unui semnal de 1 Vvv de la 10 Hz
ia 10 MHz Pentru test am folosit
un generator AF şi un osciloscop
universal Semnalul vizualizat pe
ecranul osciloscopului intră în li¬
mitare începînd cu 6 MHz, Nu
trebuie să depăşim la intrare un
semnai mai mare de 1,4 Vvv de¬
oarece MV distorsioneazâ După
testare, am adaptai MV în TV şi
am făcut prima probă care a dat
rezultatul scontat. Am obţinut o
imagine cu contrast prea mare.
fapt care ma obliga sa reduc bu¬
tonul PICTURE din VCR ia mini¬
mum Pentru a putea regia buto¬
nul PICTURE în poziţie mediana,
am introdus în montaj C4 în pa¬
ralel cu R4 şi rezultatul a fost
foarte bun, imaginea pe ecran
era de buna calitate cu contrast
optim. Testînd din nou montajul
in condiţii de laborator am con
stata! ca limitarea semnalului în-
MODUL
VIDEO
RADU SULAREA
cepea de la 1 MHz Pentru pose¬
sorii de VCR care nu au buton
PICTURE, C4 este necesar even¬
tual şi o reajustare a acestuia în
funcţie de pretenţiile fiecăruia.
Realizarea practică se face
conform scheme*, comutatorul
din schemă care face trecerea de
pe TV pe MV este cel existent în
TV pentru întreruperea difuzoru¬
lui. SI-701. Mufa AV se montează
sub borna de antenă Intr-un spa¬
ţiu gata decupat de fabricant
mai trebuie găurit capacul in
dreptul mufei. Montajul se reali¬
zează pe o placă de cablaj impri¬
mai cu piese de buna calitate şi
cu respectarea valorilor din
scheme Modificarea în televizor
este simpla şi nu afecteaza cu
nimic calităţile acestuia. După
realizarea modificării se poate
face diferenţa între imaginea re¬
cepţionată prin selector şi cea
prin MV, prin simpla comutare a
lui SI-701. Pentru aceasta se cu¬
plează cablul de la RF GUT din
VCR în borna de antenă TV. se
reglează TV pîna se recepţio¬
nează semnalul Tot din VCR se
scoate semnal de Ja bornele VI¬
DEO GUT şi AUDIO OUI
printr-UM cablu dublu, terminat ia
celălalt capat cu o mufa DIN. ce
se introduce în mufa AV. Prin
acţionarea lui SI-701 pe poziţia
MV se obţine aceeaşi imagine,
dar de calitate mai bună Dacă
VCR se cuplează definitiv la
mufa AV, iar la borna de intrare
antena se cuplează instalaţia de
antenă pentru recepţia emisiuni¬
lor TV, comutarea de pe un sem¬
nal pe celălalt se face prin acţio¬
narea lui SI-701 Cînd se folo¬
seşte VCR prin MV. se apasa şi
tasta 6 din programator (reglata
în poziţie — UIF), pentru a asi¬
gura cei 12 V necesari sincropro-
cesorului, în scopul comutării
constante* de timp a sincroniză¬
rii Dacă nu se apasa tasta 6 şi e
apăsata oricare alta, imaginea se
rupe in partea de sus sau tre¬
mura. Problema sunetului e sim¬
plă şi nu necesită comentarii.
Recomand această modificare
numai celor care au experienţa
în telecolor. cărora le va da de-
Diină satisfacţie
ALMANAH „TEHNIUM 1909
ATELIER
REGULATOR DE TEMPERATURĂ
Ing, C. VA SI LE
Muntajiil constituie un circuit elecu -
ruc de comanda a unui tnac ( T 2 ), con^ .
tai in serie cu rezistenta de putere [A*
utilizata ca incăizitor. Puterea disipată :
aceasta rezistenta va determina de fapt
tipul tnacului utilizat Circuitul se^r
C, R tl împiedica introducerea în reţea a
unor tensiuni parazite, datorate comutam
tri acului.
Elementul prmcipai al acestui regulator
ii constituie circuitul integrat JA723. Cir¬
cuit cunoscut ca stabilizator de tensiune
In acest montaj, circuitul ;<A723 este
utilizat ca sursă de referinţa şî amplifica-
tor-comparator de tensiune Traductorut
de temperatură este realizat cu
tranzistorul T montat într-o punte rezis-
tiva Tranzistorul este polarizat cu rezis¬
tentele R ţ si fl* pentru un curent de co¬
lector de cea t mA Dependenţa de tem¬
peratură a tensiunii joncţiunii baza-emitor
a acestui tranzistor este aproximativ con¬
stanta sl egala cu cca —2 mV/°C
Tranzistorul împreuna cu rezistenţa fl ;
constituie unui din braţele punţii de mă¬
surare a temperaturii Celelalte braţe sînt
formate din fl,, R^, R fl si R v
Puntea este alimentata cu tensiunea
Constanta {Vrei - 7,15 V}, asigurata de
circuitul dA723
Tensiunea ce apare In diagonala punţii
de măsura este aplicata la amplificatorul
de eroare din circuitul /ÎA723
Tensiunea de pe mirarea mversoare a
acestui amplificat or se reglează cu R v şi
determina pragul de comparare, adica
temperatura la care va lucra regulatorul
Pentru uşurarea înţelegerii funcţionarii
m figură s-a reprezentat schematic $i
structura interna a circuitului .JÂ723 Im¬
pulsurile pozitive redresate dar nefiltrate
se aplică la pinul 2 (baza tranzistorului de
protecţie) prin intermediu* unui circuit de
intirziere (R, 2 -C 7 ) Astfel, impulsurile po¬
zitive de la ieslea comparatorului trec
spre V c imediat după trecerea prin zero a
tensiunii alternative din reţea
Aceste impulsuri pozitive comanda tria-
cui pnn intermediul transformatorului Jr r „
Acest transformator se realizează bobi-
nind pe un tor din fenta (material A,), cu
diametrul exterior de maximum 20 mm,
200 de spire pentru primar şl cca 100 de
spire pentru secundar
Se vb folosi conductor de CuEm cu
diametrul de 0,2 mm
Pnn dioda Zener interna şr rezistenţa
% $e aplică, numai pe durata impulsuri¬
lor de ieşire, o tensiune de reacţie pozi¬
tiva, ce îmbunătăţeşte comutarea siste¬
mului Performantele regulatorului sînt
îmbunătăţite de asemenea, pnn modula
rea in durată a impulsuritor dale de corn
părător cu actorul unei tensiuni fnur
ihnjiare generata de amplificatorul op>
* iftonai .,i 741 Perioada acestei tensiu*< a
■'*te egala cu cca 0 * Hz
Prerieii V’ • 4 v ■♦vnperaturii esî*
«nat hună de 0,S°C
Translormatoruî //. uste un iransfu 1
nai or obişnuit de reţea avind in secut
dar o tensiune de cca 1$ V
ALMANAH „TEHNIUM" 19B9
- 13-1
ATELIJ
STABILIZATOR
DE TENSIUNE
Ing. V. CIOBĂNITĂ
Sini bine cunoscute schemele
de stablîzare serie, reglabile,
construite pe baza circuitului
fi A 723 Acestea compara ten¬
siunea de ieşire, sau o parte a
acesteia, cu tensiunea interna
de referinţa {cea 7/15 V). dispo¬
nibila la pinul 6 al integratului
Schemele clasice nu oferă
insa posibilitatea obţinerii unor
tensiuni de ieşire mai mici de 2
V Pentru obţinerea tensiunilor
de ieşire reglabile care sa por¬
nească de la 0 V, uzual, se intro¬
duce încă o surse de tensiune
negativa (de curent mic) care sa
polarizeze integratul sau drvizo-
rui de ieşire.
Schema propusa elimină
aceste dezavantaje şi permite
obţinerea unor tensiuni de ieşire
cuprinse intre 0 şi 24 V. pornind
de la o singură tensiune de in¬
trare (Ui) Tensiunea de intrare
nu va depăşi 30 V pentru
lih 723C şi 40 V pentru 0A723
Din schema de principiu se
observă că intrarea inversoare
este menţinută la o tensiune ce
depinde atîf de tensiunea de ie¬
şire, cit şi de tensiunea de refe-
rin ţa Intrarea n ei n verso a re a
amplificatorului de eroare este
menţinută la o valoare fixa. şi
anume
Tensiunea pe intrarea in ver¬
so a re se exprimă funcţie de
R}. R 4 şi poziţia cursorului poten-
ţiometruJui P,
Dacă: R> = R 3 şj flj - R 4 se
obţine
Uo = (1-k) ■ I 1 • V,*
unde K exprima poziţia curso¬
rului polen ţiometru lui liniar
P>(fc =(H1) Se observă că pen¬
tru k = 1 tensiunea de ieşire este
nufă. in timp ce pentru k = 0 de¬
vine maximă, şi anume
Tranzistorul serie este un
tranzistor compus, format din
2N3055 şi BD136 Tranzistorul
T] asigura protecţia la depăşi
rea curentului maxim Acest cu¬
rent este determinat de rezis¬
tenţa R 5 Cu valoarea din
schemă, limitarea se face ia cea
2 A. Tranzistorul T, se montează
pe radiator
ALMANAH „TEHNIUM * 1988
—
ATT3T .TfffR.
COMUTATOR
ELECTRONIC
Student CRISTIAN TUOOSE
Intercalarea Iffir-un lanţ audio a
unuf sistem de prelucrare a sunetului
(efecte, egalizator. DNL etc 1 sau se¬
lectarea unei anumite câi se face evi¬
dent cu un comutator Folosirea co¬
mutatoarelor mecanice ridică o sene
de probleme cum ar fi
— provoacă perturbat" in momen¬
tul comutăm.
— nu permite amplasarea la dis¬
tantă fată de sistem (telecomanda)
— comutare greoaie si nefi abila
mai ales Cînd se acboneaia cu oicio-
ful (în c*zui pedalelor)
Aceste probleme sint rezolvate cu
succes de comutai oarele electronice
care s-au impus demult în aparatura
profesionala
Schema de tată porneşte de la un
principiu folosit curent de producă-
lori renumiţi de efecte acustice Dato¬
rită flexibilităţii sale, schema consti¬
tuie o completare a numeroaselor
scheme de efecie acustice apărute în
revista „Tehnium" Leslie. FUZZ
WAU-WAU, VIBRATO. COMPRESOR
OUBLOR DE FRECVENTA etc
Prin schema-bloc se observă ca
aparatul conţine în principal două co¬
mutatoare analogice acţionate opus
de un bişlabit de tip T
Filtrul trece-jos format din
(tig 2). elimină efectul de vibraţie a
contactului K. comutarea ^stabilului
devenind fermă
Pentru a înţelege funcţionarea b§-
stabilului, considerăm 7 # saturat şi
implicit 7* blocat, C* descărcat. Ci
încărcat Cont act ut comun ai lui C>
Ci şl Cu) se aftâ la V+ prin rezistenţa
ft*
Clnd K .atinge" masa. C ? şi C l0
tiansiaîe&za potenţialul bazelor tui [$
şi 7* muH sub nivelul masei, tinzlnd
sa le blocheze pe amîndouâ. In etapa
imediata blocării se observa că dato¬
rită lui C» care este descărcat, va cir¬
cula un Curent mai mare prin baza lui
Ti dedi In baza lui 7* C, descârcîn-
du~se mai repede decft C» Astfel
t*$tab*lul şi-s comutat starea Ty de¬
venind saturat, iar T t blocat Valonle
mici ale con densei oarelor asigură o
comutare foarte rapidă
Comutatoarele analogice realizate
cu TEOurtle 7j şt 7* sint comandate
de potenţialele de la ieşirile bistabiiu-
lui Se ştie că TEC-ui poete fi privit
ca o rezistenţă comandata de poten¬
ţialul dintra poarta fi masa Potenţia¬
lele de comandă se aplică prin rezis¬
tenţele R* R, ft fl. lp R,^ rezistente de
valori mori pentru a nu şunta semna
bl. Diodetrf şl Dt protejează
TEC-ut aferent tranzistorului blocat
din bi stabil de trecerea unui curent
prin joncţiunea şa
Selectarea căn cu efect aste sem¬
nalizată de aprinderea LED-ului tm*
pedantele necesare funcţionării co¬
mutatorului în condiţii bune cit şi
realizării interfeţei cu efectul şi cele¬
lalte componente ale lanţului acustic
sM asigurate de două repetoare pe
emitor la intrare ş» la ieşire Tranzis-
toareie respective *înt de zgomot mic.
ţinînd cont de faptul că semnalele cu
care se lucrează pot fi mici 1—10
mV, iăî repetorul pe emitor nu oferă
un raport semnal-zgomot prea burt
Polarizarea tranzistoarelor T|. 7* 7 a
r 4 in curent continuu se asigură prin
dtvtzoruf de lensiune format din Ry
R t şi decuplat prm C*.
Din punct de vedere al realizam
practico, montajul nu ridică pro¬
bleme Toate componentele şira ro¬
maneşti ier valorile lor nu **nt critice
Atenţie deosebita trebuie acordată li¬
pirii TEC-urilor, operaţie ce trebuie
tăcută cu ciocanul conectai ia pa mint
şi la masa montajului deoarece cu¬
renţii destul de mici pot provoca dis¬
trugerea înnebunii
Alimentarea se face de obicei la o
baterie 9 V. dar funcţionarea comuta¬
torului este sigură în limite mei largi
ale tensiumi de alimentare Rezistenţa
R de 2 Kfl este aleasă ca un compro¬
mit Ini re consum şi iluminarea
LED-ului Dioda D, protejează monta¬
jul mpotriva conectării sursei de ali¬
mentare cu polaritatea inversata
Dacă se doreşte acţionarea ia dis¬
tanţă a comutatorului electronic, de
exemplu clnd efectul este inclus
Intr-o staţie. Iar comanda se dă dm
pedala, se poate duce de la comuta*
torul K dm pedală la montaj un cablu
neecranat şi ori cit de lung.
ALMANAH „TEHNMJM" 1989
aUTS-MSTB
f nalizind curbele de încărcare a
une> baterii de acumulatoare cu
plumb, cit şi condiţiile reale de func¬
ţionare a sistemului alt amator-releu
regulat or-baterie dm instalaţia elec¬
trica a automobilului, se constata ca
relegi regulator de tensiune de tip
electromagnetic sau chiar electronic
clasic nu corespunde în totalitate ce¬
rinţelor impuse de o funcţionare op¬
timă a sistemului dm care face parte
Pentru încărcarea optima a bateriei
de acumulatoare se impune modifica¬
rea tensiunii de încărcare, funcţie de
temperatura, cu un coeficient de
-40.5 mV/^C, cu o precizie de ±3%,
tensiunea, la temperatura de î5 & Q 4
este necesar sa aiba valoarea de 13,8
V pentru o baterie de 12 \f
RELEU REGULATOR
DE TENSIUNE
Schema electrica de principiu este
prezentată in figura.
Pentru masurarea tensiunii de în¬
cărcare si controlul temperaturii bate¬
riei s-a prevăzut un traductor în punte
realizat dm doua divizoare de ten¬
siune, unul variabil funcţie de tempe¬
ratură — ni. Dl D9 ţi altul tormo-
stabil - fi‘2, R3
Prin modul de alegere a elemente¬
lor celor două di vizoare s-a obţinut
un coeficient de temperatură de 39,4
43,4 mV/°C. foarte apropiat ca va¬
loare de coeficientul optim Pentru
determinarea coeficientului de tempe¬
ratură al traductorului — K s-a utili¬
zat relaţia
R*2 * R3
unde K, este coeficientul termic al
unei diode cu Siliciu, de cca —2 2,2
mvrc
ReJeul ROM alimentează traduci or ul
prin contactul K1 (de preferinţa
,reed "I direct de la bornele bateriei
(U I, la cuplarea alimentarii (U )
prin cheia de contact, asigurindu-se
in acest mod o funcţionare corecta,
fără erori
Tensiunea de eroare, care apare
datorita modificării tensiunii U sau
temperai urii, se aplica circuitului
comparator realizat cu circuitul inte¬
grat CM, care trebuie sa aibă tensiu¬
nea de otfset cit mai mică Daca U
are valoare mica comparatorul are
ieşirea in starea „sus %. prin interme¬
diul tranzistoareior T2 T3 s< T4 înfă¬
şurarea de excitaţie a altematorului
*este străbătută de curent
In momentul cind tensiunea U
depăşeşte un anumit nivel, tensiunea
de eroare îşi schimba semnul, com¬
paratorul trece in starea jos si cu¬
rentul de excitaţie se angteaza in
ţri*st mod tensiunea de încercare a
tng. N. IO PARCEA NU,
ing. N. GEANA
bateriei se menţine constantă în jurul
unei valori care depinde de reglajul
iniţial al tradu Clorului si de tempera¬
tură
Reglajul iniţiat al traductorului. care
se realizează din R"2, trebuie să asi¬
gure la t = 15 c C o tensiune de încăr¬
care de 13.8 V
Schema electrică pentru anularea
curentului de excitaţie la reducerea
turaţiei motorului sub o anumita li¬
mita este realizata pe circuitele inte¬
grale CI2 şi 03 impulsunie de la
ruptor se aplica monostabilului reali¬
zat pe Cir in final obţinindu-se pe
rezist or ul R22 o tensiune continuă a
Cărei valoare depinde de frecvenţa
acestora Pragul de basculare al com¬
paratorului, realizat pe C13, se re-
gleaza din R'24 astfel ca pentru f _33
- 34 Hz, corespunzătoare unei turaţii
de cca 1 000 rot/rnm. ieşirea compa¬
ratorului să se găsească în starea
.„sus"
Deoarece în acest caz tranzistorul
Ti este deschis indiferent de U cu
rentul de excitaţie este nul, deci alter
natorul nu încarcă
Date constructive şl recomandări
privind utilizarea
Pentru măsurarea temperaturii ba¬
teriei, diodele Dt — D9 se fixeaza pe
un suport metalic (din aluminiu sau
cupru), care la rindul său se prinde
de corpul bateriei prin lipire sau cu
un colier
Traductorul împreuna cu releul
Reî t se protejează cu o culte dm
plastic, acordmdu-$e mare atenţie
etanşeităţii
Legătură electrica dintre traductor
Si restul schemei trebuie realizata cu
cablu ecranat (doua fire centrale)
In duet an ţa L, se realizează pe tolă
de transformator E6 bobrnindu-Se
roată carcasa cu conductor CuEm 0
0,5 mm Tranzistorul T4 se va monte
pe carcasa releului regulator, daca va
fi realizată din metaî, izolîndu-se in
mod corespunzător colectorul în că¬
zut utilizării unei aprinderi electronice
cu Itristor. rezistorul fi 12 se va şunta
Pentru ca dimensiunile releului ter-
mncompenţar sa rezulte reduse,
comparabile cu cele ale releului de
tip electromagnetic, se recomanda
realizarea montajului electric pe două
cablaje imprimate fixate între ele, fa-
ţă-n fată. prin digtanţiere
LED-ul 013, care se aprinde atunci
cînd alternatorul încărca, se poate
monta pe cadranul indicatorului de
tensiune de la bordul automobilului
ReleuI regulator de tensiune termo-
compensat asigură funcţionarea co¬
respunzătoare a sistemului alterna-
tor-balene intr-o gama mare de tem¬
peratură (—30*C 6CTQ, ăducin-
du-şi totodată aportul la reducerea
Cheltuielilor de întreţinere a automo-
bilului prin prelungirea duratei de
serviciu a bateriei de acumulatoare
Lista de componente: CM. 2 3
0A741J, Ti T£ BC1O7A0 T3
SDÎ3a T4 - 2N3055. Dl D9 D 1Q
D12 - 1N4148, DII 1N40Q7. Di3
ROL 07 Dzl P L 15 V. Rt R9.
R20 1 ki) n? - aprox 1 kil R3 —
820 11 R4 R16 R17, R18 R2 1 R23.
R25, R26 TO kl l. R5, Rl3 RîS,
4 7 kU R6 5.1 Ml: R7 I.BkU, RB
— 220 ti. R1Q — 330 f 1/1 W R11 - 1 ?
Ml. fl 12 — 15 kf ! R14 390 U, R19
620 II. R22 20 h!: R24 aprox
4.6 hil. R27. R28 3 kll Ci 330
nF. C2 - IOCMjF 25 V.C3-î.5nF/500
V, C4. CB - IQ^F 16 V, C5 - 1Q nF
(multistrat MC} C6 - 33 *|F/1Q v
ft antal). C7 - 47 #iF/16 V (taniai). St
- 115 A
OaH
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
I
«UTB-MBTB
Reglajul aprinderii folosind le-
rele pentru masurarea distanţei
între contactele cuptorului este o
metoda învechita, utilizata azi
numai în condiţii „casnice" de
cei care nu ţin prea piuit la reali¬
zarea unor valori de vîrf ale para¬
metrilor de economie.
Metoda poate da rezultate
bune numai la motoarele noi şi
la cele la care cama cuptorului
are o geometrie ireproşabila Dar
şi in aceste cazuri rezultatul ope¬
raţiei este tributar di bacier ope¬
ratorului Desigur, un dwelimetru
constituie ajutorul cel mai co¬
mod şr infailibil dacă aparatul
este corect reglat Cum cei mai
mulţi amatori fug de cheltuieli
suplimentare, exista dorinţa de a
realiza reglajul amintit cu mij¬
loace mai puţin costisitoare
Unui dintre acestea, care poate fi
folosit la motoarele autoturisme¬
lor Dacia 1300 şi 1100 presupune
sacrificarea unui rotor, rebutat
eventual. Pe porţiunea metalica a
acestuia se lipeşte sau se mtu-
ieste o lamela metalică, a$a cum
se reprezintă in figura 1. Lamela
poate fi prinsa cu un şurub ş»
piuliţa şi in acest caz nu mai este
nevoie ca rotorul sa fie sacrificat
In continuare, pe corpul rup-
lof-distribuitorului (tig 2 ) se
traseaza reperele R. folosi no o
scula ascuţita sau lipind pe corp
o hirtie trasata în prealabil Re¬
perele vor fi trasate echidistant
la distanţe unghiulare cit mai
mici posibil, dar care in orice caz
sa nu depăşească 5° Cu cit mai
mic este intervalul dintre repere,
cu atît mai mare este precizia ci¬
tirilor Pentru realizarea reperelor
se va lua o banda de hirtie a că¬
rei lungime sa fie exact cit cir¬
cumferinţa corpului ruptor-distri-
buitoruiui si pe ea se va realiza
trasarea ştiind că întreaga lun¬
gime a Benzii corespunde la 360
jumaiate la l&0 a şamd
După terminarea celor doua
operaţii, rotorul se montează
normai pe arborele ruptor-distr*-
Puitorului In paralei cu contac¬
tele ruptoruluf se montează un
bec. asa cum se arata în figura Z
Rolmd uşor arborefe cotit, becul
se va aprinde si se va stinge suc*
cesiv, duratele de timp in care
becul sta stins corespund stăm
închise a contactelor iar pe¬
rioada unghi uf ara «î, citita pe
scala trasata pe corp cores¬
punde unghiului Dwell Pentru ă
obţine valoarea procentuala a
parametrului Dwell se va aplica
relaţia
MĂSURAREA
PARAMETRULUI
DWELL FĂRĂ
DWELLMETRU
Or. ing. MINAI 5TRATULAT
ALMANAH „TEHNIUM 1989
/I O cr
i o
AUVS-MSVS
losi un procedeu similar. Se tra¬
sează pe corpul dispozitivului re¬
pere radiate echidistante la inter¬
valul de 5°, aşa cum se arată în
figura 3. Pe rotor se montează
un indicator metalic tixîndu-l cu
şurubul cu care se prinde rotoruj
pe suportul său Ca şi mai
înainte se determină în acest fel
distanţa unghiulară pe care sta
stins un bec. montat în paraiel
cu contactete ruptorului (intre
clema 4 si masă); acesta este
«I
Pot fi controlate astfel toate la¬
turile camei ruptorului sau numai
una singură, aceea în dreptul că¬
reia s-a realizat trasarea repere¬
lor pe corp.
La ruptoarele motoarelor de pe
autoturismele Lada se poate fo-
chiar unghiul Dwell.
La aceleaşi motoare, după un
alt procedeu, ceva mai complicat
dar mai precis, se construieşte
un dispozitiv ca acela din figura
4, in care un sector gradat la in¬
tervale de 1° se montează pe ro¬
tor Sectorul 1 are două braţe ar-
iiculale 2. care se pot fixa pe ro¬
tor cu arcul 3 şi braţul cu şurub
4 Procedeul de lucru este ace¬
laşi. dar precizia este mai mare,
deoarece sectorul, avînd un dia¬
metru mai mare, poate fi gradat
din grad în grad. Este necesar
insă ca centrul prezumtiv al cer¬
cului din care face parte sectorul
să coincidă cu centrul de rotaţie
al axului rotorului
La ambele tipuri de motoare
citate reglajul propr»u-zis al dis¬
tantei între contactele ruptorului
poate fi uşurat dacă se folosesc
scule speciale adaptate acestui
scop. Astfel la Dacia 1300 foarte
comodă se dovedeşte folosirea
sculei prezentate în figura 5; di¬
mensiunile necotate se vor lua
apreciativ. La autoturismele Lada
reglarea distanţei dintre contacte
este şi mai dificilă, deoarece,
dacă se foloseşte o şurubelniţă,
aşa cum se face de obicei, din
cauza înclinării ei se pot produce
ruperi. La aceste motoare scula
al cărui desen este prezentat în
figura 6 se dovedeşte de folos.
***********************************
INDICATOR
Starea bateriei de acumulator
se poate indica cu ajutorul unui
element cu şapte segmente cu
anod comun de tip MDE2102
Cele trei stări care se pot afişa
sînt următoarele:
— sub tO V — litera ,.L" (low),
starea de jos:
— între 10 V şi 15 V — litera
J" intermediar;
— peste 15 v — litera .J-T
(highţ, starea de sus.
Consumul montajului pentru
cele trei stări L = 20 mA. I =25
mA şi H = 40 mA
Schema de comanda este
foarte simplă, accesibilă unui
constructor amator
Ing. VICTOR GHEORGHITA
3* 5C 10 78
•lb'6
ALMANAH „TEHNtUM" 1989
4 x 4 TRACŢIUNEA INTEGRALA
automobile de excepţie din ultimii am. se constata o ten¬
dinţa noua de realizare a unor maşini cu ţoale rotile mo¬
toare De fapt. ce înseamnă 4x4? Este o prezentare sun-
bohcâ a automobilelor care au toate roţile motoare Tră¬
sură cu cai nu a avut mei o roată moi oare. fiind tractata
prin forţa animalelor în general, automobilele obişnuite
|4x2) au o singura punte motoare, prin aceasta înţele-
gînd ca motorul — prin intermediul transmisiei — antre¬
nează direct ori nume* roţile punţii faţa [de exemplu ca
la Dacia sau Qttctt f h ori numai roţile punt» spate (ca la
iada), restul de roţi ruîînd liber
Dacă privim puţin înapoi, se constată ca au mai exis¬
tat. in timp. construcţii de autovehicule 4x4 in i$4?. Fer*
di nan d Porsche a realizat automobilul Cisitaha cu trac¬
ţiune integrată in 1980 Audi a prezentai ia Salonul auto¬
mobilului de ia Geneva prima variantă ă autoturismului
AudPQuattro eu tracţiune integrală, care l-a adus nume¬
roase victorii în raliu rile automobilistice, mai ales in con¬
diţii de rulare cu aderenţă scăzută
La ora actuală. sistemul 4x4 a înceoul să se generali¬
zeze rapid, majogtatea firmelor ecbipîndu-şi măcar un
automobil din topul actual
Electuind o analiză riguroasă şi precisă a problemelor
ridicate de tracţiunea integrală, esenţial râmi ne ie princi¬
piu numai comportamentul rutier Prin aceasta se înţe¬
lege evoluţia in bine sau în rău a unor parametri afectaţi
ia mersul în linie dreaptă sau în curbă a automobilului, şi
anume menţinerea traiectoriei, eficacitatea sistemului de
direcţie, „răspunsul" maşinii la rotirea volanului* stabili¬
tatea în diferite regimuri de frînare, motricitatea* ţinuta
de drum
Implantarea noii soluţii implică, de asemenea, o ana¬
liză complexă şi a altor factori care apar, cum ar fi ma¬
sele şi inerţiile lor* aerodinamicitatea, stabilitatea la vînt
lateral, suspensia, direcţia, capacitatea longitudinala de
accelerare şi frinare a vehiculului
Un rol deosebit, specific fracţiunii integrale. în definiti¬
varea unor soluţii tehnice M are suspensia cu parametrii
ei principali: flexibilitatea amortizarea, repartizarea . 3 n-
tlrutiulur pe punţi ş a
Fără îndoială că mai sînt si alţi factori secundari, care
trebuie de asemenea luaţi în considerare, cum ar fi ale¬
gerea pneurilor (deja exista constructori de pneuri care
au definit şi realizat pneuri optimizate numai pentru trac¬
ţiunea integrala), „ghidarea" vehiculului, apariţia unor
deformaţii, uzura pneurilor ele
Cercetări efectuate de diferiţi specialişti au pus în evi¬
denţa diferenţa de eficacitate privind păstrarea mersului
in lima dreaptă a automobilului între două şi patru roţi
motoare, prin variaţia acceleraţiei transversale a automo¬
bilului în funcţie de bracarea roţilor pe sol, prin rotirea
volanului Automobilul cu patru roţi motoare are o com¬
portare (stabilitate) de două ori mai bună. mai ales pe O
şosea îngheţată
Pentru confirmare, încercări executate pe trei tipuri de
căi rutiere, cu automobile cu diferite feluri de transmisii,
au scos în evidenţă forţa de tracţiune a automobilului, în
funcţie de sistemul de iranşmrsie şi bineînţeles de ade¬
renţa căii.
Experienţa actuală a scos in evidenţă diferite familii de
tracţiune integrală concepute de mai multe şcoli: Honda
şi Volkswagen Lancia, Renault Unete transmişii asigura
In permanenţă şi in orice circumstanţe antrenarea roţi¬
lor* iar altele numai temporar
în construcţia de automobile actuală există trei tipuri
distincte
■ Transmisie integrală temporari existenta la urmă¬
toarele tipuri de autoturisme A/fa Romeo 31 Toyota
Tercel. Renault 16 Break Aceste automobile nu au dife¬
renţial central, iar soluţia este adaptată la vehiculele se-
miutilitare. Tracţiunea pe al 2-lea rînd de roţi este co¬
mandată manual, cu ajutorul unui ambrei ai cu craboţi,
Soluţia este economica dar are şi dezavantaje nu lipsite
de importanţă: nu se recomandă a rula cu ambele punţi
oe cai rutiere asfaltate. în bună stare, deoarece sa pro-
Dr* îng. TRAtAN CÂNTĂ
duc uzura rapida a pneurilor, o ţinută de drum nesatisfa
catoare şi o direcţie greoaie mai ales la efectuarea de
manevre în aceste condiţii, soluţia 4x4 devine optima
numai pe drumuri cu zăpadă, noroaie ş a
■ Transmisie integrală ■emipermenenla. Este soluţia
folosita de exemplu la ăutoiunsmele VolkswagBn Go/f
Synchro prin care un visco-cuplaj. amplasat intre punţii e
faţa şi spate, asigură un transfer au tom al de putere intre
punţi, respectiv către cele două roţi antrenate ocazionai,
ori de c&e ori diferenţa de rotaţii intre rotile faţă şi spate
devine importantă Pneurile autoturismului sînt exploa¬
tate coreei
9 Transmisie Integrală permanentă* Acest sistem se
foloseşte curent nri fabricaţia automobilelor 4x4 actuale,
Cum ar fi Ford Sterra XR 4x4, Audi 20Q Quattro , Ford
Scorpto 4*4, Audi Coupd GT Quattro ş.a. Această solu*
ţie a fost folosită Iniţial doar îa autoturismele de perfor¬
manţă, deoarece asigură o ţinuta de drum şi o mamabili-
tate foarte bune graţie unei repartizări raţionale a puterii
intre cele patru roţi Diferenţialul centrai permite rularea
în sistemul 4x4 pe căi asfaltate tara nici O problemă Re¬
partizarea cuplului între puntea faţă şi spate poate fi
egală, iar pentru evitarea pătinerli roţilor, in caz de pier¬
dere a aderenţei, s-a recurs la două diferenţiale, unul
central şi unui pe puntea spate cu blocare manuală, ea
la Audi Quattro
Sistemul „AP" folosit de Ford incorporează într-un di¬
ferenţial central un tren de roţi dinţate care asigură o re¬
partizare a Cuplului motor de 34% pe puntea faţă şi 66%
pe puntea sparte, ceea ce asigura o comportare a auto¬
mobilului aproximativ idenlicâ cu cea a autoturismelor
Cu două roţi motoare la acest sistem se poate păstra
fără probleme si circuitul de frînare cu sistemul de anţi-
blocare ABS
$oluţia cea mai nouă de tracţiune integrală utilizează
în construcţia sa diferenţialul epicicloidal cere reparti¬
zează asimetric cuplul motor între punţi, asociat cu un
visco-cuplaj (un carter cu discuri de fricţiune metalice în
care se introduce ftuid siliconic, cu o sensibilitate redusă
la temperatură), care asigură o funcţionare continuă,
progresivă şi automata, in caz de prerdere a aderenţei,
Aceasta soluţie permite a avea şi un automobil cu Jem-
peramenr, cum ar fi cele folosite in competiţii (Landa
Delta HF. BMW 325 r * ş.a )
O altă problemă importantă care se pune autoturismu¬
lui cu tracţiune integrală este amortizarea Este generali¬
zată soîuţia cu trei poziţii — selecţionate de conducăto¬
rul autoturism ului. iar la 4-lea sistem, electronic, va da
posibilitatea de a alege instantaneu o anumita lege de
amortizare cere să asigure un confort optim în funcţie
de acţionarea volanului, viteza autoturismului, accelera¬
ţia longitudinală, regimul de frînare, acceleraţia verticală
a autoturismului şi deschiderea clapetei în carburator
Tot cu ajutorul electronicii, în viitor un microprocesor
va schimba instantaneu înţr-0 secundă de zeci de ori le¬
gea de amortizare Intr-o ordine precisă, pentru a atenua
efectele neplăcute ale denivelărilor drumului.
Japonezii Insă au adus o contribuţie şi mai mare. m-
ventînd un sistem care permite o bracare neobişnuită a
roţilor în funcţie de unghiul de rotire al volanului* soluţie
folosita la autoturismul Honda Preluda — generaţia a
3-ş
în încheiere este importam de reţinut că transmisia in¬
tegrala reprezintă soluţia ideală a automobilului viitorului
deoarece permite creşterea stabilităţir vehiculului pe cât
de rulare cu aderenţă scăzută, mat ales în regim de ac¬
celerare
Totodată, in diferite condiţii de rulare cu aderenţa va¬
riabilă, variaţia copturilor pe punţile motoare permite a
stâpîni mai bine automobilul, asigurînd pentru ocupanţi»
habitacluJui un grad mai mare de securitate, condiţie
ideal* către care tind toi» constructorii da automobile
Studiind cu atenţie evoluţia unor orototipuri şi a unor
**“ţ i“ TD
' l o r
ALMANAH „TEHNMJM" 1988
FOTO
FOTOGRAFIA
ELECTRONICĂ
Fiz, GH. BÂLUŢĂ
Dezvoltarea tehnicilor de captare electronica a im agi*
nii şi de înregistrare magnetica a informaţiei a dus in ul¬
timii ani la apariţia „fotografiei electronice" ca alternativa
la procedeele fotografice clasice care folosesc pelicule
fotosensibile bazate pe compuşi ai argintului
Pe lingă eliminarea consumului de argint fotografia
electronica oferă si alte avan taie posibilitatea vizionam
imediate a imaginilor pe un monitor TV color, transmite¬
rea in ctteva minute a imaginilor prin reţeaua telefonică
Obişnuită, copierea lor pe hirtie rapid $i fara a apela la .
procedeele chimice clasice, car* necesita lucrul în întu
neric într*un laborator special amenajat şi controlul tem¬
peraturii soluţiilor
Principalul dezavantaj ai sistemului electronic de foto¬
grafiere constă in definiţia redusa a imaginilor, compuse
din numai 250—400 mii de puncte' faţa de 10—25 mi¬
lioane de puncte in cazul emulsiilor pe bază de argint
St adaugă apoi complexitatea tehnica ridicată a ap
ni, reflectata in preţ si difiCuttAţii* de întreţinere $j
nare
Fotografia electronică A debutat in î9flt prin apariţia
aparatului MAVICA (Magnetic Video Carnetjj al firmei
Sony. 'amas în stadiul de prototip,
in T9B4 s-a formulat un standard inter naţional de foto¬
grafie electronica, adoi
fabricanţi de apa ral ură
dar du I recomanda util
rea magnetică fotograf
de 47 mm diametru, prof?^W®PP®veJopa
Pe disc se pol înregistra 50 de piste concentrice,
zentind 50 sau 25 de imagini color Opţiunea pentru
de imagini cu definiţie mai redusa sau 25 de imagini cu
rezoluţia ridicata aparţine de regula utilizatorului. Amin¬
tim ca explorarea imaginii în televiziune se tace jntreţe-
sur spotul baleiază mai irrtii liniile pare ale unui cadru
st apoi liniile impare înregistrarea unui singur semteadru
necesita deci un spaţiu mai redus pe disc şi astfel se pot
'toca 50 de «magim. La redare este pos.btia reconstrui-
. „ i nt• o oarecare măsura a in formaţi v- din ^emicadrul
^înregistrai, prm medierea semnalelor Im»,or înveci¬
nate.
Jn momentul de faţă, firmele Canon $i Kodak produc
seturi complete de aparatura pentru fotografia color. In
timp ce Sony, Fuji şi altele fabrica doar imprimante sau
module de transmisie.
Vom prezenta principalele caracteristici ate unor astfel
de aparate
CANON 701 este o cameră pentru fotografia electro¬
nica. Cu dimensiuni şi greutate apropiate de cele ale
unui aparat reflex de 35 mm, camera foloseşte ca supra¬
faţa fotosensibila un senzor CCD avînd dimensiuni de
circa 7x9 mm si 380 000 de puncte fotosenşrbtl© Sensi¬
bilitatea acestuia este echivalenta cu cea a une» pelicule
fotografice de 200 ASA/24“DIN. Folosind 0 amplificare
suplimentara a semnalului se ajunge la 800 ASA/30-
DIN. dar pe imagine se observa un „zgomot accentuat
Obturatorul asiguri timpi în domeniul 1/0 -1/2 000 se-
'IZ 1 CZ*
' i O D
JT ,
cunde Sini posibile expuneri „in rafala ' cu 1-5-10 ima
fllhi/S. Sint oferite doua zoom-uri 1.2/11—66 mm si
2.8/50—150 mm Prmtr-un adaptor se pot utiliza s<
obiectivele fotografice cu montură Canon FD. în regim
de lucru manual Se ţine seama de diagonala redusa a
lintei fotosensibile (circa îl mm), care face ca unghiul
de poza cu un obiectiv dat sa fie de aproximativ 4 ou
mai mic decrt în cazul formatului fotografic 24x36 mm
RR 551 este un aparat care permite redarea si înregis¬
trarea pe discurile standard pentru fotografie Se poate
prelua astfel o imagine de ta oricare sursa (camera
deo. disc video, video casei ofonj care este digitalizata s«
înregistrata pe discul foto Redarea imaginilor de pe disc
să poate face, în orice ordine programata de operator
pe un monitor sau televizor coior obişnuit
RP 601 este imprimanta produsă de Canon penbu
transpunerea pe hirtie a imaginilor de pe discul fotogra¬
fic Imprimanta foloseşte patru jeturi minuscule de cer¬
neala (galbena, cian, magenta şi neagra), care este pul¬
verizata în mod selectiv pe o hirtie speciala Strălucirea
contrastul si saturaţia culorilor pot fi reglate şi manual
pentru a permite efectele dorite de fotograf înregistra¬
rea unei imagini de circa 7x8 cm sau Sxi2 cm se face în
3 respectiv 4 minute
RT 971 este un modul tranşmiţaior/receptor de ima¬
gini pe (mii telefonice Imaginea poate fi preluata de pe
discun foto. cameră TV. televizor, videocasetofon sau vi-
deodisc După digitalizare şi memorare imaginea este
transmisa (intr-un ritm acceptat de lărgimea benzii de
Secvenţe a instalaţiilor telefonicei Spre un modul similar
Mu tpre o maăalaţie telefoto convenţionala.
RE 440 este un vizualizor video utilizabil in cazul pre¬
zentării în safa a Unor expuneri, conferinţe, demonstraţii
sau lecţii £1 furnizează către mai multe monitoare TV
fmăA*Ai fotografice ale unor grafice sau obiecte mici
Kodak ă lansat o serie asemanatoare de aparate, lu-
crînd numai Tn standardul de televiziune NTSC.
Camera totatfafică electronica Kodak are aspectul
ungi iparaif fotografic 6x6 Dispune de un senzor CCD
cu dimensiuni pe 17x17 mm. care asigura o definiţie de
300 de llrtfl Jonzontale Obiectivul este un zoom
28 4.5 27-® mm.
SV 7400 emk un im egi strat or/cititor de discuri, care
poate folosi ş sursă de semnal videocasetotonul, ca¬
mera foi O sau video calculatorul, televizorul ele
> SV 7500 este p varianta care foloseşte 30 de discuri
îfitfuib încărcător, k permiţind deci lucrul cu 750/1 500 de
t magi ni, ^
$V 6500 este MTTpn manta pe care o propune Kodak
pe hirtie a imaginilor de pe disc. Im-
hirtie piastifiata, prin transfer ter-
f Masma dispun© de o (inie de 512
je care. încălzite ia diverse intensi-
jf unui coloram aflat pe o foaie-su-
F fac trei imprimări succesive cu găi¬
tan Rezulta o imagine 12x12 cm, cu
puncte, in 90 de secunde O soluţie de
frânţilor este aplicata la sfirşitul imprimam
SV 9600 est* modulul transmiţător/receptor de ^magmi
pe (mute lefefoMce Durata transmisiei eştu 30 de se¬
cunda pentru agme color si numai 5 se u pentru
una alb-negtu
Privita in ansamblu, fotografia electronica este inca
departe de a constitui un concurent redutabil al fotogra-
fiei clasice Cele doua sisteme vor coexista inca multă
vreme, fiecare incerernd sa-şi amelioreze performanţele
în fotografia electronica sint de aşteptai in viilor îmbu¬
nătăţiri ale rezoluţiei imaginii,’prin perfecţionarea senzo¬
rilor. a sistemului de inregistrare magnetica şi prm folo¬
sirea unor monitoare TV de înalta rezoluţie
în fotografia clasica este posibil un reviriment prm fa^
bricarea unor pelicule bazate pe procese fotochrmu e
care nu utilizează argint
Aceasta simbioza a unor tehnici de vîrf care este foto¬
grafia electronica imde sa răspundă ma» adecvat nevo»i
omufui modern de a înregistra, stoca Si manevra rap^d
un număr tot mai mare de imagini
ALMANAH „TIHNIUM" 1989
Existenţa paralela a mai multor sis¬
teme de apreciere a sensibilităţii la
lumina a maienaleior fot o sen sa tu le
creeaza dificultăţi utilizatorilor Men¬
ţionam scările logantmice folosite de
producătorii din R □ G /R F G (gra¬
dul DIN) sau Cehoslovacia (gradul
CSN) alaiuri de scările aritmetice
utilizate în U.fl.SS (GOST) Polonia
|PN) SUA (ASA) Anglia (BSj S3
Organizaţia internaţionala pentru
Standardizare recomanda o scara
dubla denumita ISO/ISO . in care va¬
loarea de ia numărător este identica
cu cea a scam aSA iar valoarea de ia
numitor (gradul ISO} este toarte
apropiata de gradul DIN
Anul trecut a mirat in vigoare un
nou GOST [elaborat dm s&84) pen-
tru o metoda de determinare a sensi- *
bilitaţn materialelor fotpsensibiie ce
se caracterizează prin identitatea
numărului care exprima sensibilita¬
tea cu numărul dm scara ISO şi im¬
plicit ASA Aşadar no*Je aparate 1o-
(oyraliee si materiale fotosensibile
sovietice vor avea pe viitor sensibile
laţile exprimate în trepte ale noului
GOST înr 10691-04)
in tabelul 1 sint prezentate valorile
echivalente ale vechiului GOST ale
celui nou şi ale sistemului ASA ale
scam ISO/ISO $i ale scani DIN Se
observa ca in vechiul GOST diferen¬
ţele între doua trepte succesive erau
de 1/2 ireapta de expunere, în timp ce
In noul GOST. ca de altfei $i in cele¬
lalte sisteme prezentate in tabelul 1,
diferenţele sint de 1/3 treapia de ex¬
punere Menţionam ca in scările ISO.
ASA si GOST-ui nou. la o dublare a
sensibilităţii corespunde strict O du¬
blare a valom in scara respectiva. în -
timp ce pe scanle ISO s< DIN cores¬
punde o creştere cu trei unităţi
in continuare ne vom referi la mo¬
dul in care se obţine valoarea sensi¬
bilităţii la lumina in sistemele ISO
(deci GOST nou si ASAJ, ISO şi DIN
pornind de ta o mărime cu semnificaţie
precisa anume expunerea cmica H cr
Pentru orice material fotosenşibil
alb-negru se poale determina expe¬
rimental modul în care vanaza densi¬
tatea optica D a materialului (prelu¬
crai în anumite condiţii bine preci¬
zate) în funcţie de expunerea lumi¬
noasa H Definirea acestor mărimi va
li dala în încheierea articolului Re¬
prezentarea grafica O fflgHţ are
aspectul din figura aMturata si se nu¬
meşte .curba caracteristica a mate¬
rialului
In regiunea dinspre origine a curbei
se observa un palier a cărui semnifi¬
caţie este urmaioarea pentru expu¬
nere zero sau foarte redusa exista to-
luv o densitate optica 0 5 a materialu¬
lui numita ,/oal optic sau ,/oal chi¬
mic Pe măsură ce creste expunerea
tummoasa începe sa creasca şi den¬
sitatea optica Se defineşte ..expune¬
rea critica H Cf ca acea valoare a ex¬
punerii pentru care densitatea optica
atinge valoarea D Cf :
D„ O,, • 0.1
Pornind de la expunerea critica
SISTEME
SENSITOMETRICE
H cr uxpnmata m ix s m diverse sis Fii. EUGENIA CÂRBUNESCU
teme sensitometnce. se obţine nu
mărul care reprezintă sensibilitatea
la lumina
Astfel
* in seanţe aritmetice ISO ASA si
GOST-ul nou sensibilitatea S este
JISO ASA GOSTj
De exemplu pentru o valoare H c ,
= 0.000 Ix s se obţine
0.8
S - 100 (ISO, ASA.
0008 GOSTf
* in scara logaritmica ISO sensi¬
bilitatea este definita astfel
0.8
S t * 10 Jg — |tSO J
H ct
In exemplul considerai H ; ,
- 0.006 Ix s obţinem
(CONTINUARE IN PAG 165)
GOST vechi
GOST nou. ASA
ISO'ISO
om
1.4
T, 6
1.8/3
3
2
2
2/4
4
zs
2.5/5
5 /
za
3
3/6
6 1
! 4
4
4/7
7
5
576
t
5.5
6
6/9
9
a
0
B/t0
10
ta
10/t r
11
ti
t2
12/12
12
ia
16
16/13
13
20
20/14
14
22
25
25/15"
15
32
32
32/16
16
40
40/17*
17
45
50
50/iS
1*
65
64
64 19
19
80
80 20
20
90
toa
100/21
71
130
125
125/22
22
160
160/23
23
160
700
200/24
24
750
250
250 2%
25
320
370/26
26
350
400
400 27
27
500
500
500 '26
28
640
640/29
29
700
600
600/317
30
1 OOQ
1 000
t 000/31
31
1 250
1 250/32
32
r 400
t 600
1 600/33
33
7 000
2 OOO
2 000 -34
34
2 500
2 500 - 35
35
2 500
3 200
3 200/»
36
4 000
4 000
4 000/37
37
5 000
5 000/38
38
6 400
6 400/39
39
aoot o o* o,i d5 a?
0,99
7
D ® 3 2
1 OL 3 0,05
0,004 o *
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
PRONOSTIC ELECTRONIC
Participanţii la concursurile
^Pronosport pot construi un
montai simplu, ce elimina siste¬
mul .scoatem dm căciulă' a bile¬
ţelelor înscrise cu pronosticurile
i. X sau 2 Majoritatea jucătorilor
ia . Pronosport practica comple¬
tarea buletinelor cu o vananta
glnditA" si una scoasă dm că¬
ciulă" In mod aleator Pentru
aceasta ultima metoda aparatul
prezentat propune pronosticul
prin aprinderea uneta din cete 3
LED-uri. dar Jntr-un mod ceva
mai obiectiv. întrucrt ţine cont şi
de locul ocupat in ciasameni de
cele doua echipe mai precis, de
diferenţa ce există In clasament
între echipele în confruntare
Descrierea schemei: gn oscila¬
tor realizat cu circuitul mlegrat
/IE555N generează Impulsuri
dreptunghiulare, a căror frecvenţe
poale fi cuprinsă intre 100 Hz 5
hH* In acest monta/ frecvenţa e
determinai a de timpii de încăr¬
care v descărcare a condensai o
'ulm C. între tensiunile PRAG
JOS PRAG SUS
*1 = G,8$ (R| + R ? )Ci
io aeefljC,
T tj Mjj-0 69 C, (R t + 2R ? 1
Cu valorile din figura t f ote
j 700 Hz jr€555M are un terminal
ALO (aducere le 0} cu care se
poate bloca funcţionarea sa ca
oscilator. Ca sa genereze impul¬
suri esle necesar ca Uim>1 V
sub 1 V generarea impulsurilor se
opreşte Cit timp este apăsat bu¬
lonul B, impulsurile şiră generate
şi aplic ale etajului următor, ur¬
mează un numărător (folosit ca
numărător pina la 3) V o celulă
de memorie pentru comanda
unuia dm LED-uri După elibera¬
rea butonului B generarea impui
surilor te opreşte ieşirile O. şi O
ale numărătorului rarmn intr-o
stare oarecare, depinzând de mo¬
mentul eliberării bulonului, dar fi
de influenţa jeacţiet preferen¬
ţiale 1 Această reacţie, formata
din polenţiomeirul P. tranzistorul
T 3 şi elementele aferente lor,
creşte probabilitatea apariţiei pro¬
nosticului mai apropiat de reali¬
tate. priit blocarea generării im¬
pulsurilor (punând ALO lâ masa)
pentru un timp scurt, dat de con¬
stanta de timp de încărcare a
condensatorului C t , şi a uneia din
cele trei ramuri reztştive prin care
se poate da un cioc de curent
tranzistorului T y La capetele ce
lor trei ramuri reztstive (R u , R 1V
R m ). ăxistă tensiune o data numai
la una din ele şi timpul Cit se în¬
carci C 4 (şt implicit cit se ţine os¬
cilatorul in repaus} depinde de
poziţia cursorului potenţioroetru-
lu> P De exemplu. presupunem
că P are cursorul spre capătul
dinspre R l4 [este favorizai prn-
Ing. PAUL HAŞAŞ
nostimii „t"). Cînd Q* trece de la
0 la 5 V (practic la circa 3 V dato¬
rită consumului în LED-DJ, C A
conduce mai muM timp. deci şi Tt
stă saturat, oscilaţiile .«stau", men-
ţinlnd un timp mai Îndelungai
aprins D, deci! celelalte două D.
şi Oj După încărcare C 4 T 3 elibe^
reaze blocarea ALO $i impulsurile
revin, numărătorul aprinde pe
rind JT, *2” şi iar „1" unde sta
acum mai mull timp fa lot acest
timp butonul B a fost apăsat şi
datorită frecvenţei mari se aprind
toate LED-urile; la eliberarea lui B
va sta aprins numai unul din efe
Cînd cursorul este la capătul spre
R, 4 . influenţa celorlalte două
tensiuni (O, şi colectorul TJ este
mică, întrucîî prin rezistenţa mică
{36011 = R u ) se pune fa masa
punctul comun celor trei ramun
rezislive Cînd cursorul potenţio-
metrului P este capătul dinspre
R,.. se favorizează apariţia pro¬
nosticului JT. Aprinderea LED-u-
lu< JT are o probabilitate mai
mare in jurul poziţiei din mijloc a
lui P (dea le diferenţele mia între
locurile în clasament} Datorita
raptului ca R^ este mai mare decn
R * apariţia iui „2^ are o probabi¬
litate mai mică decil „î" Freo
veoţa de apariţie pentru „1“ se
poale modifica din R^. pentru 2 dtn
R, v iar pentru JT dtn R 1( , fi T *şi
R,j Dioda D 6 serveşte descărcăm
condensatorului între impulsuri
^ursa de alimentare ffia 21 este
simplă, tranzistorul regulator serie
T 4 nu necesită radiator, consumul
fiind sub 75 mA. Dioda Zener D ,
asigura tensiunea de 5 V ±0.25 V
Descrierea aparatului: in jurul
potenţiometruiui P se desenează
33 liniuţe de la poziţia minim la
maxim la distanţe egale După
pornirea apăratului. P se pune pe
poziţia corespunzătoare diferenţei
D dintre tocul ocupat de echipa
de acasă şi locul ocupat de
echipa din deplasare D L.—L# f
fiind 18 echipe in divizia A şi B la
noi. rezultă. D ^ + 17 —17 Se
apasă B m timp oarecare, la eli¬
berare va fi luminat unul din cele
3 LEI>uri. E mai plăcut vedem
dacă ele se pun de culori diferite,
de exemplu m verde, „X" = gai-
ben. 2" ~ roşu,
Lista de piese : Cil PE5S5N
Ci2 * CDB490E (CD0493E)
T, - T ? = Tj - BC17T. T 4 BD135
U39). D 4 D ţ - D e EFDiOfc
0* * D* = TN4001. D„ -
DZ5V6Z. C t - C } = 10 nF; C 3 C*
- 1 *F. C 4 = 220 nF (330 nFj. C*
470 idF/tS v. Ct IOOmF/ 12 V; C* -
100 nF ceramic. P = 1 Ml Im. R,
R« *0 ML flj = 100 XII. fl, -
Re 470 IL R, = R 7 47 IL R
160 IL Rfl - 1 Ml; Ri* = 2.2 ML R„
Ru 1.8 klL R,< 360 n.
660 ti, fl, e = 390 (I. R 1f - !,5 Ml.
R»i 270 IL TR are s 1.5 cm'
tote E+I tip E6, fip f 5 500 spire
00,06 mm CuEm, n sec f 220
spire 002 mm CuEm
-13 O
ALMANAH „TEHNIUM" 1989
jf»
iS,
DIVERTISMENT
■ '
® Soarele şi Luna la poli
Faptul ca la poli Soarele sa
află jumătate de an deasupra ori¬
zontului şi eealaita jumătate sub
orizont este bine cunoscut Ce
se poate spune insa despre miş¬
carea Lunii în aceasta zonă a ce¬
rului? Răspunsul poate fi înţeles
prin analogie cu mişcarea Soare¬
lui pe cerţii polilor
In primul rind, trebuie precizat
că Pamintut, Soarele şi Luna se
află, cu o foarte bună aproxima*
ţie. pe o aceeaşi suprafaţă, nu¬
miţi ecliptică, înclinată cu un
unghi bine determinat faţă de
planul ecuatorului ceresc. De
aceea jumătate din ecliptică este
situată deasupra acestui ecuator
fin emisfera nordică a cerului) şi
jumătate dedesubt. La poli, su¬
prafaţa ecuatorului ceresc coin¬
cide cu planul orizontului. Avînd
„Bea fără
Se povesteşte că prin secolele
al XVtl-lea, ai XVII Mea, marii se¬
niori se amuzau in timpul ban¬
chetelor oferlndu-le oaspeţilor
drept cupe cu vin nişte ulcioare
al căror gît era perforat în di¬
verse modele (fia. 1) £ste uşor
de imaginat cît de mare era ne¬
cazul persoanei invitate sâ bea
vin dintr-un astfel de ulcior: ta o
anume înclinare, vinul se scur¬
gea prin orificiile respective. Şi
totuşi folosirea vasului ca reci¬
pient din care $â se poată bea
nu era imposibilă!
Secretul consta Intr-un sistem
special de construcţie toarta şi
buza ulciorului erau duble (fig,
2) şi prevăzute cu două orifici*
(în A şi 8) Cel ce cunoştea se¬
cretul vasului acoperea cu un
deget orificiul 8 şi sorbea vinul
prin A* fără să încline ulciorul şi
fără să risipească un strop. Sis¬
temul funcţionează pe baza prin¬
cipiului lui Bernoulli
m vedere că Soarele se mişca
aproape rectillniu pe ecliptică şi
că. datorită mişcării de revoluţie
a Pămîntului, el efectuează, apa¬
rent, o rotaţie completă în jurul
Pamintului în intervalul unui an,
atunci se înţelege de ce Soarele
se află deasupra ecuatorului ce*
resc (a orizontului polar) jumă¬
tate de an, iar cealaltă jumătate
sub ecuatorul ceresc (sub ori¬
zontul polar).
Luna efectuează o rotaţie com¬
pletă in jurul Pamintului pe ace¬
eaşi suprafaţă — ecliptica — în
aproximativ o tună. Ea se va afla
deci pe cerul polar timp de două
sâptâmîni pe lună.
In piua. Soarele răsare la poli
în ziua echinocţiului de primă¬
vară (mai exact, cu trei zile mai
devreme, din cauza modificării
de direcţie produsă de refracţia
razelor prin atmosferă) Datorita
rotaţiei Pamintului în jurul pro¬
priei axe. Soarele se roteşte,
aparent, deasupra orizontului,
efecîuind în acelaşi timp o miş¬
care ascendentă. Astfel, în de=
curs de trei luni, pinâ la solstiţiul
de vara. Soarele descrie o spirala
— aproximativ 90 de bucle —
după care coboară, tot în spirală,
disparînd sub orizont în ziua
echinocţiului de toamnă (mai
exact, cu trei zile mai tîrziu).
Analog, Luna urcă şi ea, timp
de 7 zile, pe o spirală cu 7 bucle,
pentru ca în următoarele 7 zile
să coboare pe o spirală similara,
după care sa dispară sub linia
orizontului timp de două sâptă-
mîni
C
să verşi nimic “
O Zbor nocturn
imu de puţine on am urmărit
fascinaţi jocul fluturilor de
noapte in jurul felinarelor
aprinse tn aparenţa haotic, zbo¬
rul lor este guvernat de legi
foarte riguroase
La baza fenomenului sta struc¬
tura specifică a ochiului insectei:
suprafaţa sa are un aspect poli¬
gonal formată dintr-o multitu¬
dine de faţete juxtapuse, fiecare
avînd o altă orientare, compor-
tîndu-se ca un ochi m mimat ură
Acesta „celule fotosensibde'V fie¬
care cu propriuf său cîmp vizual,
conferă insectei o vedere „mo-
zaicata".
In absenta altei surse fum»-
• 13-1
ALMANAH „TEHNIUM" 1969
o
DIVERTISMENT
noase. fluturele îşi ia drept reper
Luna. Este singura situaţie în
care traiectoria zborului său este
rectilinie mentinînd Luna în eim-
pul vizual al mereu aceloraşi fa¬
ţete ale ochiului său, fluturele
menţine constant unghiul dintre
direcţia faţa de Luna şi direcţia
vitezei de zbor: Luna fiind consi¬
derată o sursa situata la infinit,
direcţia de zbor a fluturelui de¬
vine rectilinie (fig 1).
De se întîmplâ însă cînd in¬
secta întilneşte în cale un lei mar
aprins? Principiul de „navigaţie '
a> fluturelui râmîne acelaşi, dar
noua sursa fiind mult mai apro¬
piată. direcţia spre felinar şi deci
şi cea de zbor se modifică neîn¬
trerupt. Locul geometric al pozi¬
ţiilor succesive ale fluturelui este
o spirala logaritmică (fig. 2). De
fapt. fluturele — avînd în vedere
Conversaţie
Cine nu s-a amuzat măcar o
dată audiind măcar una din mul¬
tiplele variante ale snoavelor cu
ardeleni?! Totuşi pauzele exa¬
sperant de lungi dintre doua re¬
plici ar putea avea şi o altă
cauză decit tradiţionalul calm
imperturbabil ai ardeleanului
Sa ne imaginăm că doua per¬
soane. mai iuţi din fire decit ar¬
delenii, separate prmtr-o distanţă
de 600 km, de exemplu, iş< pro¬
pun sa poarte o conversaţie folo¬
sind drept mijloc de comunicare
un tub (lung de 600 km). O re¬
plică transmisa de la un capat al
tubului ar ajunge la partenerul
de discuţie după 30 de minute
(sunetul parcurge aproximativ
1/3 km într-o secunda), dec» răs¬
punsul ar fi recepţionat abia
după o ora 1 Trebuie însă precizat
ca la o asemenea distanţa „con¬
versaţia" nu ar fi practic posibilă
datorită amortizării accentuate a
undelor sonore cu parcursul lor.
lata de ce se preferă comuni¬
carea prin unde hertziene ele se
propaga cu viteza luminii, de
aproximativ un milion de ori mai
masa sa mica — suferă şi acţiu¬
nea forţei centrifuge (mai ales pe
curbele din interior) şi deci spi¬
rala nu este perfect logaritmica
Referitor la spirala din figura 2,
daca c este mai mic de 90 , flutu¬
rele se va apropia de felinar, daca
v > 90 . el se va îndepărta iar pen¬
tru c 90\ traiectonava fi un
cerc in jurul surse» luminoase
Aşadar, de promptitudinea refle¬
xelor insectei depinde propria sa
viaţă: cînd sursa de lumina
creşte în dimensiuni, devine mai
intensa şi mai calda, fluturele
trebuie sa-si modifice brusc un¬
ghiul de zbor la valori mai mari
de 90f, altfel risca să-şi ardă ari¬
pile. in plus, daca totul se pe¬
trece intr-o cameră, la stingerea
becului, direcţia de zbor a flutu¬
relui va fi tangenţa fa traiectorie
în acel moment şi din nou bietul
zburător risca să se dea cu capul
de pereţi.
lata cit de efemeră poate fi
viaţa unui fluture de noapte*
repede decit sunetul.
In conexiune, se poate explica
situat ia, aparent paradoxala, in
care cel ce recepţionează primii
acordul iniţial al pianistului nu
este spectatorul situat in sala de
concert la 10 m de pian, ci melo¬
manul care audiaza concertul
prin radio, la 100 km distanţa
ţnţr-adevar. undele hertziene
parcurg cei 100 km în 1/3 000 s.
în timp ce sunetul străbate 10 m
în 1 34 ‘s
Pagini realizate de fiz
ANCA ROŞU
‘ 1 !zJ i
ALMANAH „TEHNtUM*' 1989
D3R SîffiKffi
PENTRU CERCURILE TEHNICO-APLICATIVE (pag. 3—32)
a Cupa UT.C. — Reguli pentru campionatele de radiogonio-
metrie de amator • Un centru al pregătirii tehnico-aplicatlve a ti¬
nerilor a Gallon de la 1600 a Skoda 1988 • Vedeta rapidă tip „La
COMBATTANTE III 1 • Viking 7 • Lambda 4S • Locul sistemelor
de codificare In activitatea radioamatorilor
LABORATOR (pag. 33—52)
* Amplificator video e Selector antenă TV e Generator de ten¬
siune in trepte e Siguranţă electronică a Muitimetru digital e Tes¬
ter pentru #E555 • Volt metru e Dispozitiv de protecţie la electro¬
cutare şl defecte de izolaţie a Sursă dublă * Despre bobine • Re¬
ziste are fabricate in R.S.R*
HI-FI (pag. 53-96)
e Cum se alege un difuzor a Sistem audio e Defazor reglabil •
Preampllficator pentru doză electromagnetică • Corector de
ton a Ecou pe magnetofon a Modulator pentru lumini dinamice a
Preampllficator pentru doză magnetică a Amplificator 60 W t
Orgă de lumini a Cum proiectăm o orgă de lumini e Optimizarea
curentului de premagnetizare e Amplificator a Electronica 302 a
Sirenă bitonală a Compresor de dinamică a Preampllficator
INFORMATICĂ (pafl. 97-105)
a Componente pentru calculatoarele de mîlne
SERVICE (pag. 106—125)
a Akal CR 81T a Saba Konstanx a Heathkit GD 39 a M551S -
Fantezia a Saba TG664 a ziphona a Sony CRF 220 a Toshiba PT 415
AUTOMATIZĂRI (pag. 129—131)
a Comandă liniară pentru circuitul £E555 a Freevenţmetru
analogic a Vibrato
CQ-YO (pag. 132—177)
a Po...EME despre Luna a SSTV — Televiziunea cu baleiaj
lent a Comunicaţii radlo-pachel a Sateliţii pentru radioamatori
„Faza 3“ a ROB 796 — MC 1496 a Măsurarea puterii RF a Aparat
multifuncţional a Etalonarea manipulatoarelor automate a
Punte de măsură a Cum atenuăm sau eliminăm intermodulaţla?
a 28/144 MHz transverter a Preampllficator pentru UUS a Manipu¬
lator semiautomat a Manipulator automat cu memorie a Genera¬
tor de K a Convertor s Rx pe 80 m * Antena logaritmlcă
ATELIER (pag. 178-183)
a Ceas a Modul video a Regulator de temperatură a stabiliza¬
tor de tensiune a Comutator electronic
AUTO-MOTO (pag. 184—187)
a Releu regulator de tensiune a Măsurarea parametrului
dwell fără dwellmetru a Indicator MM tracţiunea Integrală
FOTOTEHNICÂ (pag. 188—189)
a Fotografia electronică a Sisteme sensltometriee
DIVERTISMENT (pag. 190—192)
Almanah realizat de redacţia revistei „Tehnium"»
editată de C.C. al U.TX.
Redactor-şef: Ing. IOAN ALBESCU
Redactor-şef adjunct: prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHÂESCU
Redactorul almanahului: KRISTA FILIP
Prezentarea artistlcă-graflcfi: ION IVAŞCU
Corectura: LIA COMĂNICI şi VICTORIA STAN
Administraţia: Editura Scinteia
Tiparul executat sub comanda nr, 60 222 la
Combinatul Poligrafic „Casa Scînteir — Bucureşti
_ y
LEI 18