Tehnium/1984/8412

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE C.C. AL U.T.C.

ANUL XV - IMR.169 12/84

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI

SUMAR

RADIOAMATORISMUL — SPORT
TEHNICO-APUCATIV CU TRADI¬
ŢIE ÎN ROMÂNIA .pag. 2—3

35 de ani de radioamatorism
Sursă stabilizată în regim
de comutaţie
INIŢIERE ÎN

RADIOELECTRONICĂ . pag. 4—5

Amplificatoare operaţionale
Fişă bibliografică AO
Aplicaţii AO: Redresarea
fără prag

CQ-YO . pag. 6—7

Criterii iniţiale de proiectare
a echipamentului de trafic
pentru radioamatori: Radio¬
receptorul

LABORATOR . pag. 8—9

Manipulator

Filtru trece-jos comandat
în tensiune
Măsurări L-C

ATELIER YO .. pag. 10—11

Excitator pentru banda de
144—146 MHz

Calibrator pentru osciloscop
PENTRU CERCURILE TEHNICO-
APLICATIVE DE RADIO¬
AMATORISM . pag. 12—13

Noile QTH — locatoare pentru
radioamatori
RADIOAMATORII

RECOMANDĂ . pag. 14—15

3 montaje simple

Receptor sincrodină în 3,5 MHz

QST . pag. 16—17

Consideraţii asupra.
propagării undelor
electromagnetice

ÂUTO-MOTO .. pag. 18—19

Autoturismele OLTCIT:

Instalaţia de alimentare şi
de evacuare a motoarelor
Genion: Generator de

aeroioni negativi

TEHNICĂ MODERNĂ .. pag. 20-21

*. Telecomandă

Televiziunea în culori

R EVISTA REVISTELOR .. pag. 22

< Tester

Comutator
9 MHz
Tx-QRP

■ Dipmetru

PUBLICITATE .. pag. 23

LA.E.i.—Titu

SERVICE .. pag. 24

JR500S-T rio

SPORT TEHNIOO-APLICATIV
§0 TRADIŢIE ll ROMÂNIA

SPORT TEHHICO-APLICATIV CU TRADIŢIE lN ROMÂNIA

mmm m

CUSA,.,

PENTRU STABILIREA DE LEGATURI BILATERAL

IU DISTRICTELE VO.

OPERATOR AL STAT© . DE RA01OAMA1

IBiâlSOF ILI

35 DE ANI

RADIOAMATORISM

în ziua de 23 August 1949, pri¬
mele staţii româneşti legal autori¬
zate postbelic în ţara noastră au
apărut în eter cu noul prefix YO, în
locul celui utilizat pînă în 1939 — YR

Pentru radioamatorii români
acea zi a rămas ca o amintire de ne¬
uitat prin faptul că s-au realizat pri¬
mele legături cu staţiile străine care
se străduiau să realizeze contacte
cu staţiile româneşti. QSL-urile do¬
veditoare ale acestor legături sînt
documente elocvente ale istoriei
radioamatorismului în ţara noastră,
lată aici şi cîţiva dintre primii radio¬
amatori, care după 23 August au re¬
luat frumoasele tradiţii ale acestui
sport în România: Ionel Pantea,
Georgel Ftlipeanu, Peirică Cristian,
George Craiu, Constantin Dan, Va-
siie Pavel, ion Răduţă.

Consemnînd în continuare eta¬
pele evoluţiei mişcării radioamato¬
rilor români, trebuie arătat că prin-
îr-o hotărîre superioară de partid şi
de stat, ARER trece ca o secţie în
Asociaţia Voluntară pentru Sprijini- ’ !
rea Apărării Patriei (AVSAP).
Acesta a fost un moment hctaritor
pentru radioamatorii români deoa¬
rece, mai tîrziu, a.-luat fiinţă Radio-

clubul Central, s-au organizat
cursuri speciale pentru iniţiere în
radioamatorism, s-a inaugurat o
staţie de radioemisie la Radioclubui
Centrai (iniţial cu indicativul
Y03RCC), s-a reorganizat serviciul
de QSL-uri.

în urmă cu aproape 25 de ani,
după desfiinţarea AVSAP-ului, ra¬
dioamatorismul a trecut ca ramura
sportivă în CNEFS, la început sub
forma unei comisii centrale de
aviaţie şi radioamatorism şi, ma ;
tîrziu, ca federaţie independentă,,

Nu de mult s-au împlinit 35 de ani
de cînd radioamatorismul ro¬
mânesc se bucură de o deosebită
atenţie din partea partidului şi sta¬
tului nostru. Deşi istoria radioama¬
torismului românesc este deosebit
de bogată în evenimente şi perso¬
nalităţi, numai în ultimii 35 de ani se
poate vorbi de o dezvoltare conti¬
nuă, de un sprijin deosebit primit
din partea organelor de partid şi de
stat. în acelaşi timp, este important
de reamintit cititorilor cîteva etape
ale radioamatorismului în ţara
noastră, aşa cum s-a desfăşurat
de-a lungul anilor.

în primul rînd, se poate vorbi de o
protoistorie, ce cuprinde anii de ac¬
tivitate de dinainte de cel de-al doi¬
lea război mondial, cînd un mare
prozator de talia lui Mihail Sado-
veanu se număra printre colabo¬
ratorii revistei „Radio Român", cu
excepţionale evocări ale farmecului
degajat de apariţia primelor aparate
radiofonice, cînd primii radioama¬
tori români obţin şi distincţii inter¬
naţionale — Nicolae Lupaş şi Cezar
Brătescu au primit diploma ameri¬
cană WAC în 1927. O serie de pa¬
sionaţi ai undelor scurte pun bazele
Asociaţiei Amatorilor Români de
Unde Scurte (aşa cum este atestat
în documentul de constituire de la
data de 1 martie 1936), dată ce
poate fi luată pe drept cuvîntîn con¬
siderare pentru sărbătorirea semi¬
centenarului peste doi ani. în
aceeaşi perioadă, alte zeci de radio¬
amatori colaborează, activează,
propun construcţii în publicaţiile de
specialitate ale timpului — „Radio
Român", „Radio Universul".

Printre numele celor care şi-au
pus semnăturile pe actul de consti¬
tuire a AARUS putem cita pe docto¬
rul Alexandru Savopol, acelaşi en¬
tuziast animator al activităţii radio¬
amatorilor români care a constituit

Ing. i. MIHĂESCUj Y03C0,
vicepreşedinte ai Federaţiei
Române de Radioamatorism

primul radioclub din ţară în 1926 la
Craiova, inginerii Paul Popescu-Mă-
lăeşti, Ion Niculescu şi Victor Can-
tuniari, oameni care nu şi-au precu¬
peţit eforturile pentru progresele
radioamatorismului românesc. Cu
pasiune, entuziasm şi competenţă
ei au asigurat mişcării radioamato¬
rilor din acea vreme cadrul organi¬
zatoric de activitate, contribuind şi
la cunoaşterea acestei activităţi în
Europa. Alexandru Savopol organi¬
zează un club şi la Institutul Poli¬
tehnic particip? nd la răspîndirea
acestui sport în rîndul tinerilor.

Pe lîngă Craiova, unde, sub im¬
boldul doctorului Savopol, au apă¬
rut radioamatori deosebit de activi,
ca I. Popescu, P. Becherescu, C.
lonescu, C. Diaconu, un puternic
centru s-a format şi la Ploieşti, cu
Emil Niţulescu, Jean Sefciuc, Flo-
rian Paraschivescu, Puiu Popescu,
Râul Vasilescu, I. Vrăbiescu. între¬
ruptă, din păcate, de izbucnirea ce¬
lui de-al doilea război mondial, acti¬
vitatea radioamatorilor români a
fost reluată în primăvara anului
1948, cînd s-a constituit prima or¬
ganizaţie legală înscrisă ca per¬
soană juridică din iniţiativa unui
grup de cercetători în domeniul ra-
diotehnicii şi al comunicaţiilor prin
unde scurte şi ultrascurte.

Deci, după o perioadă în care ac¬
tivitatea de radioamatorism fusese
întreruptă de condiţiile vitrege, ale
războiului din 1939—1945, sau se
desfăş urase haotic în perioada
1946—1948, apare necesitatea re¬
glementărilor legale în domeniu da¬
torită creşterii numărului de pasio¬
naţi ai emisiei şi recepţiei de unde
seu rte.

Asociaţia Amatorilor de Unde
Scurte din România (AARUS) îşi
schimbă, la scurt timp de la înfiin¬
ţare, denumirea în Asociaţia Radio
Emiţătorilor din România (ARER),

asociaţie care a fost mulţi ani sub¬
venţionată de către Ministerul Poş¬
telor şi Telecomunicaţiilor şi Radio¬
difuziune. După un an aproximativ
de la constituirea asociaţiei legale a
radioamatorilor, Ministerul Poşte¬
lor şi Telecomunicaţiilor a emis au¬
torizaţii de emisie-recepţie şi în
preajma zilei de 23 August 1949
s-au înmînat primele autorizaţii
unui număr de 10 radioamatori,
printre care George Craiu, Ernest
Gross, V. Iiiaş, L. Macoveanu, Râul
Vasilescu, Constantin Dan, Vasiîe
Pavel, Ion Răduţă._

Forme teoretice de undă

sdisâ srnnum

(+5...+I2V/6A)

Ing. 1ULIU VRA+iî+Ai,
C!uj“Napoca

gativă, curentul scăzînd de la l max
ta !min :

unde t d este durata deconectării.

Evident, funcţionarea este posi¬
bilă dacă A i L + A i L ' = 0, de unde re¬
zultă expresia tensiunii de ieşire:

t c + t d

Pe durata deconectării, energia
înmagazinată în rri! se transferă ia
k 5 . Simultan, kş se descarcă prin
sarcina sursei şi V 0 scade. Contac-
torul static se reconectează din nou

CARACTERISTICI TEHNICE

— tensiunea de alimentare: 20...
+35 V cc , nestabilizată, cu fac¬
torul de ondulaţii mai mic decît
15 %;

— curentul de alimentare: 3,5 A
max;

— tensiunea de ieşire: +5...+12 V,
reglabilă;

— ondulaţia tensiunii de ieşire:
mai mică decît 50 mV vv ;

— curentul de ieşire: 6 A max;

— randamentul: cca 70. ..75%;

— impedanţa de ieşire: mai mică
decît 4 mii.

Circuitul sursei se compune din
următoarele părţi funcţionale:

— contactorul static realizat cu
tranzistoarele p 1t p 2 şi dioda
de fugă p 7 ;

— circuitul de acumulare format
din inductivitatea m-i şi capa¬
citatea k 5 ;

— circuitul de comandă, realizat
cu circuitul integrat Ui = /3A723 şi
componentele aferente. Circuitul
integrat conţine o sursă de ten¬
siune stabilizată de 7,2 V şi un am¬
plificator operaţional cu ajutorul
căruia se realizează un circuit triger
Schmitt. Tensiunea pentru reacţia

pozitivă se culege din punctul C;

— circuitul sesizor de curent for¬
mat din rezistenţa r 0 , tranzistorul
Pio şi componentele aferente.

Circuitul în ansamblu funcţio¬
nează în regim autooscilant şi sta¬
bilizează tensiunea de ieşire la o va¬
loare pentru care V A « V B . Expresia
tensiunii de ieşire este dată aproxi¬
mativ de relaţia:

V c - R„

V 0 =k<V A + -^^- )

R 6 + R 7 + Rii

= V H este tensiunea de histerezis a
circuitului triger Schmitt şi este de
ordinul a 10...20 mV. Atunci cînd
contactorul static este conectat,
V c = +35 V, iar dacă este deconec¬
tat, V c = 0V.

Contactorul static este conectat
de către circuitul de comandă dacă
V B < V A , respectiv V 0 < kV A . Prin
tranzistorul p 1 şi bobina rr^ trece
un curent care creşte aproximativ
liniar de la o valoare minimă l^n la o
valoare maximă l max , variaţia cu¬
rentului fiind:

dacă V 0 < kV A şi astfel oscilaţiile se
automenţin, perioada oscilaţiilor
fiind T = t c + t d . Practic circuitul
menţine constant raportul tc/T, frec¬
venţa oscilaţiilor depinzînd de cu¬
rentul de sarcină.

Formele teoretice de undă sînt
date în figura alăturată.

Valoarea minimă a inductanţei L-,
se calculează la un curent de ieşire
minim l omin :

V 0 • T V 0

l-t min 0 - (1 )

° min Valim max

Pentru frecvenţa de lucru de 20 kHz
(T = 50 ms), V 0 = 5V, V aljm = 35 V,
l’o m in = 1 A, rezultă mjn = 100 mH.
Bobina se va executa pe miez oală
sau toroidal de ferită, de preferinţă
cu întrefier. Saturarea miezului se
va evita, deoarece parametrii sursei
se înrăutăţesc în acest caz.

Variaţia vîrf — vîrf a tensiunii de
ieşire depinde în mare măsură de
alegerea corectă a valorii capaci¬
tăţii condensatorului k 5 . Pentru
A V 0 impus (cca 20...30 mV), valoa¬
rea capacităţii este dată de relaţia:

C 5 min= -—- (1-—)

8L 1 * f 2 • A V 0 V aljm

Pentru L, = 2 L, min = 200 M H, A V 0

sub denumirea de Federaţia
Română de Radioamatorism, avînd
statut şi regulament de funcţionare,
un comitet federal şi un birou, cole¬
gii centrale şi comisii competiţio-
nale centrale. O nouă dată de refe¬
rinţă putem consemna în anul 1972,
cînd FRR îşi reocupă locul la Uniu¬
nea Internaţională a Radioamatori¬
lor (IARU) Regiunea I, fiind de fapt
membră din 1928. Astăzi, datorită
sprijinului permanent acordat de
partid şi de stat mişcării sportive din

unde L-t este inductivitatea bobinei,
iar t c este durata conectării.

în acest timp condensatorul k 5 se
încarcă şi tensiunea de ieşire
creşte. Dacă avem V 0 > k(V A + H h ),
circuitul triger Schmitt basculează
şi deconectează tranzistorul p v
Datorită tensiunii electromotoare
autoinduse în m-,, se deschide
dioda de fugă py şi preia curentul
bobinei. Variaţia curentului este ne¬

= 30 mV, V 0 = 5 V, V aljm = 35 V, f =
20 kHz, rezultă C 5 = 220 mF Se va
alege un condensator electrolitic
de calitate bună, de preferinţă cu
tantal.

în regim de funcţionare normal,
circuitul sesizor de curent nu influ¬
enţează montajul. Atunci cînd cu¬
rentul de ieşire (şi implicit curentul
prin mi) depăşeşte o valoare re¬
glată din r 14 , căderea de tensiune
pe rezistenţa x 0 va deschide tranzis¬
torul p 10 ; pe dioda Zener pn apare
un impuls de tensiune care bascu¬

lează circuitul triger Schmitt şi de¬
conectează tranzistorul p v Astfel
se realizează limitarea duratei de
conducţie şi implicit limitarea cu¬
rentului de ieşire al sursei.

în încheiere prezentăm cîteva de¬
talii constructive şi de reglaj. Tran-
zistprul Pi trebuie să fie de comu¬
taţie, cu V CE > 100 V şi l c > 10 A.
Tranzistorul 2N3055 nu poate fi uti¬
lizat. Se pot utiliza tranzistoare de
tipul: BD245C, BD246C, BD249C,
BD250C, BDY53, BDY55, BU121,
BU127, KD607 etc. Dioda de fugă py
este diodă de redresare rapidă, de
tipul 6DRR4P sau similară. Tranzis¬
torul p-| şi dioda p 7 se montează pe
un radiator care poate disipa cca
25 W. Numerotarea pinilor circuitu¬
lui integrat este pentru capsula
TO—116.

Traseul circuitului imprimat se va
executa îngrijit; traseele prin care
circulă curenţi intenşi vor fi cît mai
scurte şi de secţiune (lăţime)
mărită. Este indicat ca sursa în re¬
gim de comutaţie să se monteze în-
tr-o cutie ecranată, în vederea re¬
ducerii paraziţilor radio.

ţara noastra, datorită politicii com¬
plexe de educaţie a tinerelor gene¬
raţii în spiritul cuceririlor revoluţiei
tehnico-ştiinţifice, pentru o pre¬
gătire corespunzătoare pentru apă¬
rarea patriei, radioamatorismul se
dezvolta continuu, numărul practi¬
canţilor săi creseînd de la an la an.
în acelaşi timp, se impun şi perfor¬
manţele obţinute pe plan internaţio¬
nal de către reprezentanţii culorilor
României în prestigioase competiţii
europene sau mondiale.

Printre acestea se poate men¬
ţiona locul I obţinut la Concursul
mondial WPX, locul II pe echipe la
Campionatele europene de telegra¬
fie sală, locul I la junioare, locul de
vicecampion al lumii şi al Europei la
RGA şi un loc III la aceeaşi probă.

Cu multiple valenţe educative şi
formative, radioamatorismul de¬
vine din ce în ce mai mult un sport al
tinerilor. Cunoscînd în ultimii ani o
dezvoltare dinamică, numărul cercu¬
rilor tehnico-aplicative cu acest
profil depăşeşte 1 600, numărul
practicanţilor apropiindu-se de
20 000. Ca o dovadă a popularităţii
şi complexităţii sale, radioamato¬
rismul se înscrie din anul 1983 prin¬
tre disciplinele sportive ale căror
competiţii sint dotate şi cu impor¬
tantul trofeu „Cupa Uniunii Tinere¬
tului Comunist”.

Dovadă că radioamatorismul este
un sport al prieteniei şi al colabo¬
rării o constituie şi organizarea
anuală a simpozioanelor de comu¬
nicări tehnico-ştiinţifice şi campio¬
nate de creaţie — cadru ideal de
afirmare şi propagandă, de cunoaş¬
tere reciprocă între radioamatori.

TEHNIUM 12/1984

Pagini- realizate de fiz. A, MĂBCULESCy

Tot prin convenţie, intervalul de
timp At în care E 0 variază de la 10%
ia 90% din plaja totală se numeşte
timp de creştere (rise îime) şi se no¬
tează t r .

Fenomenele se repetă în sens in¬
vers după momentul ti existînd un
nou timp de întîrziere t d şi un nou
interval de variaţie aproximativ li¬
niară, At, numit în acest caz timp de
descreştere şi notat t f (fall time).

Prin definiţie, panta medie a gra¬
ficului E 0 ;= f(t) în intervalul de îimp
At, corespunzător variaţiei iui E 0 în¬
tre 10% şi 90% din plaja totală se nu¬
meşte viteză de variaţie a tensiunii
de ieşire (slew rate) şi are valoarea:

SR = AEg/A

(28)

Spre deosebire de t di î r sau t fi
care depind de amplitudinea sem¬
nalului de ieşire (deci implicit de va¬
lorile —V cc şi — V cc ), SR este un pa¬
rametru caracteristic pentru tipul
de operaţional considerat. Princi¬
palul factor intern care limitează va¬
loarea lui SR îi constituie energia
înmagazinată în capacităţile para¬
zite ale joncţiunilor semiconduc¬
toare (la acestea se adaugă şi capa¬
cităţile condensatoarelor din cir¬
cuitele de compensare în frec¬
venţă).

înţelegem acum foarte bine de ce
SR afectează substanţial lărgimea

APUCAŢII A0

de bandă, în special în cazul sem¬
nalelor mari. Dacă nu ţinem cont de
această limitare internă şi încercăm
să „forţăm“ operaţionalul să lu¬
creze la frecvenţe prea mari, rezul¬
tatul îl va constitui o prelucrare de¬
formată a semnalului de intrare. De
exemplu, un semnal sinusoidal de
intrare cu frecvenţa prea mare va fi
transformat la un moment dat (de la
o anumită amplitudine în sus) în-
tr-un semnal triunghiular. Sînt frec¬
vente situaţiile în care operaţionale
avînd ia semnal mic BW = 10 MHz,
iucrează la semnale mari (maxime)
cu lărgimi de bandă de numai
200 kHz.

Valorile tipice ale parametrului
SR sînt cuprinse între zecimi de volt
pe microsecundă şi zeci de volţi pe
microsecundă (exemple: 0,5 V/^s
pentru 741; 5V//us pentru LF355;
50 V/>s pentru LF357 A). Există şi ti¬
puri de AO foarte „rapide", special
proiectate pentru valori SR mari, de
ordinul sutelor sau chiar peste o
mie de volţi pe microsecundă (de
exemplu, TDA1078 sau NE5539, cu
800 V/ M s),

19. CONSIDERAŢII ASUPRA IN¬
TRĂRII Şl IEŞIRII

Amplificatoarele operaţionale de
uz curent au impedanţa de intrare

tnliru'slnJ

Redresarea tensiunilor alterna¬
tive — respectiv detecţia, în cazul
semnalelor de radiofrecvenţă — se
face în mod obişnuit cu ajutorul
diodelor semiconductoare sau al
tranzistoarelor. Căderile de ten¬
siune pe joncţiunile acestora în di¬
rect (cca 0,2—0,3 V pentru germa-
niu, respectiv cca 0,6—0,7 V pentru
siiiciu) limitează însă inferior nive¬
lul semnalelor ce pot fi redresate,
•itroducînd acel prag binecunos¬
cut şi deseori supărător. Chiar şi
după depăşirea pragului de con-
ducţie, în imediata sa vecinătate, .
semnalul rezultat este nesatis- ;
făcător pentru anumite aplicaţii, din
cauza neiinsarăntii pronunţate (vezi

caracteristica tensiune-curent pen¬
tru dioda semiconductoare).

în cele ce urmează vom prezenta
una dintre metodele cele mai sim¬
ple şi mai eficiente de înlăturare a
neajunsurilor menţionate. Este vorba
despre montajele cunoscute sub
denumirea de „diodă fără prag“,
avînd ca principale elemente ac¬
tive unui sau mai muite amplifi¬
catoare operaţionale. Redresoa-
rele fără prag -îşi găsesc nume¬
roase aplicaţii în' electronica sem¬
nalelor de nivel scăzut, îndepsehi în
domemui măsurătoriicr^de precizie
si în cel al generatoarelor de funcţii.
După cum vom vedea în exemplele
care urmează, dioda fără prag pre¬

cuprinsă între ordinul megaohmilor
şi al gigaohmilor. Există şi unele ti¬
puri speciale, cu etajul de intrare pe
tranzistoare MOSFET, care ating
sau chiar depăşesc ordinul teraoh-
milor (IO 12 O). Operaţionalele obiş¬
nuite, cu etaj de intrare pe tranzis¬
toare bipolare, se încadrează de re¬
gulă în domeniul megaohmilor.
Prin urmare, ele pot lucra în condiţii
„ideale" cu surse de semnal avînd
impedanţa internă de pînă la
10—20 kn. Impedanţa joasă asi¬
gură, după cum se ştie, un nivei re¬
dus de zgomot, minimalizînd tot¬
odată erorile datorate tensiunii de
decalaj (offset) şi driftului termic.
Operaţionalele cu intrare pe FET
pot lucra foarte bine cu surse de
semnai avînd impedanţa de ordinul
megaohmilor.

Referitor la impedanţa de intrare,
nu trebuie să se uite un „amănunt"
esenţial: ea este dată în mare parte
de circuitul extern, mai precis, de
bucla de reacţie şi de tipul de
schemă folosit. Am văzut că în ca¬
zul amplificatorului inversor clasic,
impedanţa de intrare este practic
egală cu Rj pe cînd în varianta nein-
versoare, reacţia măreşte conside¬
rabil impedanţa de intrare a monta¬
jului. Atenţie, deci! Cînd doriţi im-

zintă şi avantajul de a permite obţi¬
nerea unui cîştig reglabil în ten¬
siune, proprietate deosebit de utilă
atunci cînd se urmăreşte converti¬
rea automată a valorilor de vîrf, me¬
dii, eficace sau vîrf la vîrf din una în
alta.

Să urmărim principiul de funcţio¬
nare pe baza schemei simple din fi¬
gura 1, care reprezintă un redresor
monoalternanţă realizat cu un am¬
plificator operaţional /3A741 şi două
diode cu siliciu. Operaţionalul este
în configuraţie de amplificator in¬
versor cu alimentare simetrică (±9 V
pînă la ±15 V) şi cu rezistenţa de in¬
trare R ; = 10 kH.

Pentru alternanţele pozitive ale
tensiunii de intrare E,, ieşirea AO
este negativă; dioda D-, conduce,
închizînd bucla de reacţie negativă
prin R 3 , dar dioda D 2 rămîne blo¬
cată, deci la ieşirea montajului (no¬
dul D ? —R 2 ) tensiunea este nulă.

Pentru alternanţele negative de
intrare, ieşirea AO este pozitivă, D 1
este blocată şi D 2 conduce, închi¬
zînd bucla de reacţie prin R 2 . Cîsîi-
guî în tensiune este unitar (R, = R 2 ),
deci montajul se comportă în an¬

pedanţâ mare de intrare, degeaba
folosiţi un AO cu intrare pe FET sau
MOSFET,..dacă nu .alegeţi şi un cir¬
cuit extern adecvat! în cazul ampli¬
ficatorului inversor, artificiul din fi¬
gurile 14—15 (capitolul 6) este ade¬
seori salvator.

Arătam la început că amolifica-
toarele operaţionale au impedanţa
dinamică de ieşire joasă, de ordinul
sutelor de ohmi, iar reacţia negativă

samblu ca un redresor monoalter¬
nanţă pentru alternanţele negative,
pe care le inversează fără amplifi¬
care sau atenuare.

De la cca 0,6 V, cît i-ar fi trebuit
diodei D 2 să se deschidă în mod
normal, pragul montajului a scăzut
aproximativ ia 0,6 V/A 0 l> unde A 0 p
este amplificarea în buclă deschisa
a operaţionalului folosit. într-adevăr,
dacă tensiunea pozitivă de la ieşi¬
rea operaţionalului (pe parcursul
alternanţelor negative de intrare)
este la un moment dat insuficientă
pentru deschiderea diodei D 2 , bu¬
cla de reacţje negativă prin R 2 este
întreruptă. în consecinţă, cîştigul
montajului cu AO creşte brusc de la
valoarea 1 (în regim cu bucla de
reacţie închisă) ia valoarea A 0 l> co¬
respunzătoare funcţionării în buclă
deschisă. Tensiunea de ia ieşirea
AO creşte şi ea pînă ia atingerea
pragului de deschidere ai diodei D 2 ,
moment în care reacţia negativă se
restabileşte prin R 2 .

Dacă luăm pentru A G l valoarea
tipică de 100 000, deducem pentru-
montajul descris un prag de cca 0,6
V/100 000 =-- 6 mV. rezultat ce jusii-

TEHNIUM 12/1984

externă reduce şi mai mult aceste
valori. Cu toate acestea, AO nu se
„bucură" prea tare cînd li se oferă
impedanţe de sarcină mai mici de
cca 2 kft (există numeroase apli¬
caţii care „merg" cu sarcină de 150,
100 sau chiar 47 H, dar performan¬
ţele sînt în astfel de cazuri mult sub
posibilităţile reale ale operaţionalu¬
lui). Explicaţia constă în faptul
că majoritatea amplificatoarelor
operaţionale moderne sînt prevă¬
zute cu circuite interne speciale,
destinate protecţiei la scurtcircuit
sau la suprasarcină. Atunci cînd cu¬
rentul de sarcină depăşeşte o anu¬
mită valoare (între 1 mA şi 20 mA
orientativ, în funcţie de tipul AO),
ieşirea se transformă treptat într-o
sursă de curent constant, limitare
care este echivalentă cu o creştere
apreciabilă a impedanţei dinamice
de ieşire.

Pentru a putea totuşi comanda
consumatori cu impedanţa mică
(sau, altfel spus, pentru a obţine cu¬
renţi mai mari de sarcină), nu avem
dedt să adăugăm la ieşirea monta¬
jului cu AO unui sau mai multe etaje
de amplificare în curent cu tranzis-
toare. Cea mai simplă soluţie o re¬
prezintă adăugarea unui repetor pe
emitor cu un tranzistor, incluzînd
joncţiunea bază-emitor a acestuia
în bucla de reacţie negativă a AO
(pentru înlăturarea tensiunii de de¬
calaj „specifice repetorului pe emi¬
tor). în figura 64 este ilustrat acest
procedeu în cazul unui amplificator
inversor cu reacţie, unde recunoaş¬
tem uşor rolul rezistenţelor (de
intrare), R 2 (de reacţie), R 3 (de
compensare a curenţilor de polari¬
zare de intrare) şi h 4 (sarcină de
emitor — T^.

Acelaşi procedeu se poate aplica
şi unui AO în configuraţie de repe¬
tor, de exemplu aşa cum se arată în
figura 65. Lanţul de reacţie este în¬
tre intrarea inversoare a AC) şi emi-
torul tranzistorului T, astfel că jonc¬
ţiunea bază-emitor a lui T este in¬
clusă în buclă. în consecinţă, ten¬
siunea U B e (cca 600 mV, pentru
tranzistoare cu siliciu) este redusă
(divizată prin cîştigul A 0 |_ al .opera¬
ţionalului), deci T nu afectează
semnificativ, funcţia de repetor a
montajului.

Circuitul nu poate fi utilizat, evi¬
dent, decît pentru semnale de ieşire
pozitive (T este npn şi pentru a-l
aduce în conducţie, baza sa se po¬
larizează pozitiv). Pentru a obţine
un repetor bidirecţional cu impe-
danţă mică de sarcină, tranzistorul
T se înlocuieşte printr-un etaj
T-i—T 2 alcătuit din două repetoare
pe emitor complementare (fig. 66).
intr-adevăr, atunci cînd tensiunea
de intrare este pozitivă (deci şi po¬
tenţialul la ieşirea AO pozitiv), T 1t

„diodă" este totuşi impropriu, de¬
oarece, pe lîngă funcţia de redre¬
sare, montajul poate fi făcut să am¬
plifice de un număr dorit de ori,
G v = -R 2 /R 1 , semnalul aplicat la in-

de tip npn, este polarizat corect şi s
debitează tensiune pozitivă la ieşi- 1
rea montajului. în acest timpT 2 , de
tip pnp, este blocat. Pentru E|< 0, T, ;
este blocat şi T 2 conduce, rezultînd
la ieşire tensiune negativă. Joncţiu¬
nile bază-emitor ale celor două
tranzistoare sînt incluse pe rînd în
bucla de reacţie, astfel că etajul
Ti—T 2 nu afectează funcţionarea
circuitului ca repetor.

Intercalînd ia intrare un conden- j
sator de cuplaj, montajul poate fi
utilizat ca repetor de semnale alter-
native. Schema prezintă, totuşi, un
inconvenient la semnale mici, cau¬
zat de înserierea celor două jonc¬
ţiuni bază-emitor: trecerea succe- j
sivă în conducţie a lui T-, şi T 2 se
poate produce numai prin variaţia
cu 2 ■ Ube* 8 1,2 V a potenţialului la
ieşirea AO. Rezultă o distorsionare
apreciabilă a redării la semnale mici
(vezi distorsiunile de trecere sau
crossover), care poate fi însă în¬
lăturată aplicînd procedeul obiş¬
nuit de prepolarizare a tranzistoa- '
relor, de exemplu cu ajutorul unui
grup serie format din două diode şi I
două rezistenţe, ca în figura 67. Pe
lîngă condensatorul de cuplaj la in-
trare, a mai fost introdus un ||
condensator C 2 , care are roiul de a
echilibra excitaţia bazelor lui ^ şi ;
T 2 şi de a reduce astfel suplimentar
distorsiunile.

Configuraţia de repetor în, con- j
tratimp cu două tranzistoare 'com¬
plementare poate fi ataşată şi am¬
plificatorului inversor cu reacţie, de
exemplu aşa cum se arată în figura
68. Utilizînd artificiile prezentate în ;
capitolul 7, schema poate fi trans- |
pusă uşor pe alimentare cu sursă j
unică. In grupajul de aplicaţii cu
741 vom analiza şi cîteva exemple
de amplificatoare şi preamplifica- j
toare de acest fel.

în încheierea consideraţiilor teo¬
retice generale privitoare la AO, pe
care cititorii dornici le pot apro¬
funda consultînd bibliografia reco¬
mandată, mai amintim doar o parti¬
cularitate destul de supărătoare a
acestor dispozitive: tendinţa de in¬
trare în oscilaţie în cazul sarcinilor
capacitive. Adeseori se poate con¬
tracara acest neajuns conectînd în j
serie cu ieşirea o rezistenţă de va¬
loare mică.

Alte aspecte particulare privind
funcţionarea AO vor fi induse în
grupajul de aplicaţii cu 741. în fine,
pentru a ne respecta promisiunea
făcută în introducere, în numerele
viitoare vom prezenta principalele
date de catalog ale unor amplifica¬
toare operaţionale de uz general,
precum şi ale cîtorva modele perfec¬
ţionate.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

trare, prin simpla modificare a ra- |
portului celor două rezistenţe. De =
exemplu, pentru Rt = 10 kiî şi R 2 =

R 3 = 100 kO, obţinem G v = —10
(semnul minus precizează că este
vorba de amplificare cu inversate
de polaritate). Mai mult, cu cîteva ;
mici modificări, montajul poate fi
transformat într-un redresor bial-
temanţă (punte redresoare fără
prag).

înainte de a trece la exemplele ur- I
mătoare, să mai observăm că mon¬
tajul din figura 1 poate furniza şi
tensiune negativă, dacă ieşirea se
conectează la nodul D,—R 3 . Dacă
dorim numai tensiune pozitivă de
ieşire, putem suprima rezistenţa R 3 ,
înjpcuind-o printr-un scurtcircuit. I

în fine, trebuie să precizăm că im- 1
pedanţa de ieşire a montajului este
destul de ridicată. Pentru a co- I
manda consumatori de impedanţă J
joasă se impune, deci, intercalarea |
unui etaj repetor (cu tranzistor sau,
mai bine, tot cu un amplificator |
operaţional).

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

Ifi

• .

(URMARE Dl

N NUMĂRUL TRECUT)

Nr. | Anul

Pag Titlul articolului

Observaţii — conţinut

1981

8 Voltmetru-ohmmetru

Cu 741 j

j 8

1981

10-11

Amplificator HI-FI

2 x 20 W

Cu 741

! 8

1981

Aparat pentru măsurat
ş i sortat rezistenţe

Cu 741

1981

Generator de audio-
frecvenţă

Cu 741

1981

6-7

Generator de funcţii

Cu 741

1981

Tranzistormetru cu CI

Cu 741

1981

Filtru activ pentru tele¬
grafie

Cu 741

.1981

T raductor

Pentru orientarea pa¬
nourilor solare, cu 741

1981

8-9

Luxmetru logaritmic

Cu TAA 761

1981

Ohmmetru

Cu Al 09

1981

4-5

Punte R

Cu 741

1981

Măsurarea tempera¬
turii uleiului

Cu 741

1981

Amplificator

Cîştig fix, cu 741

1981

Puntea Wheatstone ~

Cu 741

1981

Microampermetru

electronic

Cu 741

1982

6-7

Filtre active

Cu 741

1982

Experiment

Preamplificator,
cu 741

1982

Termometre

Cu 741

1982

S-metru

Cu 741

1982

18-19

Temporizatoare cu mul¬
tiplicare de capacitate

Cu 741

1982

Termometru

Cu 741

1982

6-7

Receptor sincrodină
în benzile de 3,5 şi 7
MHz

Cu 741

1982

Filtru activ

Cu 0M324 i

1982

2-3

Generator de semnale
dreptunghiulare

Cu juA709

1982

4-5

Experiment

Preamplificatoare,
cu 741

1982

Interfon

Cu 741

1982

Manipulator

Cu 741

1982

Preamplificatoare

Cu 741

1982

Redresoare

Cu 741

1982

Balans stereo

Cu K140YA.1A, 741

1982

Efecte acustice

Cu 741

1982

Mixer

Cu 741

7 *

1982

Detector

Cu MAA345

1982

Preamplificator

Cu TDA2310

1982

T ester

Pentru 741

1982

10-11

Amplificator 30 W

Preamplificator cu

741

1982

Preamplificator

Cu 741

, 1982

Voltmetru cu memorie

Cu 741

1982

Capacimetru

Cu 741

1982

Termometru regulator

Cu 741

1982

10-11

Limitator dinamic de
zgomot

Cu 741

1982

Tester multifuncţional

Verificator pentru 741

1982

16-17

Amplificator de măsu¬
rare

Cu 709

1982

T ester

Pentru condensa¬
toare, cu 741

1982

10-11

Telecomandă sonoră

Preamplificator, cu

LM709

1982

Corector

Cu LM324

1983

/3M3900

Prezentat'"

amplific

genr

dre

TEHNIUM 12/1984

Vo M

@Ş*ŞB

CRITERII INIŢIALE DE PROIECTARE A
ECHIPAMENTULUI DE TRAFIC PENTRU
RADIOAMATORI:

Ing. ANDRIAN NICOLAE, YQ3DKM

înainte de a realiza un receptor-,
fiecare radioamator trebuie să
aleagă o schemă. De cele mai multe
ori, alegerea este subiectivă, în
funcţie de cele „auzite" de la alţi
amatori.

Scopul articolului de faţă este
acela de a analiza cîteva scheme de
receptoare şi de a arăta că nu există
o variantă ideală, că fiecare pre¬
zintă avantaje şi dezavantaje. In
funcţie de acestea, fiecare radioa¬
mator îşi poate alege o variantă op¬
timă, care să satisfacă scopul pro¬
pus.

în cele ce urmează se va analiza
îndeplinirea următorilor parametri:

a) sensibilitate sub 0,5 ^V;

b) selectivitate ridicată:

c) protecţie bună la intermodu-
laţie;

d) eliminarea uşoară a frecvenţei
imagine:

e) scală unică (0...500 kHz) pen¬
tru toate benzile;

f) număr minim de circuite acor¬
date simultan;

g) VFO simplu şi stabil (oscilator
şi separator); se consideră o soluţie
complexă VFX-ul şi sintetizprul;

h) schemă simplă şi fiabilă (una,
maximum două schimbări de frec¬
venţă);

i) număr mic de cristale de cuarţ.

înainte de a prezenta variantele,

va fi explicată necesitatea tuturor

condiţiilor enumerate. Dacă pri¬
mele patru condiţii sînt esenţiale
pentru un receptor bun, următoa¬
rele sînt necesare pentru perfor¬
manţe deosebite, cu toate că de
multe ori sînt trecute cu vederea,
ducînd la atenuarea sau chiar pu¬
nerea în umbră a avantajelor obţi¬
nute prin satisfacerea celor dintîi.

Prin „scală unică" se înţelege
existenţa unei singure scale, cu
gradaţii de la 0 la 500 kHz. Zero în¬
seamnă totdeauna „capăt de ban¬
dă", în cazul benzilor de 3,5—7—14
şi 21 MHz, precum 28—28,5—29 şi
„29,5 pentru banda de 28 MHz. O ca-

librare iniţiala realizată pe una din
benzi. înseamnă automat calibrarea
pe celelalte benzi. Acest lucru im¬
plică un VFO unic, fără elemente
comutabile.

Un număr minim de circuite acor¬
date simultan implică o construcţie
uşoară, accesibilă şi cuplaje para¬
zite minime. Nu se mai pune pro¬
blema grea a procurării unui con¬
densator variabil cu secţiuni multi¬
ple.

Simplitatea VFO-ului şi stabilita 1
tea frecvenţei sînt două condiţii
greu de realizat. Uneori VFO-ul are
o complexitate apropiată de cea a
receptorului. De aceea se pune pro¬
blema găsirii unei soluţii care să
ducă la satisfacerea condiţiei (g).
Dacă în AM o instabilitate de 1 kHz
nu deranjează, iar o modulaţie în
frecvenţă de cca ±50...100 Hz se
poate neglija din cauza lăţimii ben¬
zii (> 4 kHz), în CW-SSB problema
se schimbă radical. O deviaţie de
100 Hz se simte foarte bine în SSB,
iar în telegrafie poate duce la pier¬
derea postului dacă se recepţio¬
nează cu un filtru foarte îngust. De
asemenea, o modulaţie de frec¬
venţă cu âf = 50 Hz se manifestă
prin schimbarea clarităţii tonului
atît în SSB, cît şi în telegrafie.
Uneori apare o granulaţie a semna¬
lului (un fel de hîrîială). Din aceste
motive nu se recomandă utilizarea
unei frecvenţe a VFO-ului de peste
5 MHz. Prin urmare, dacă se recep¬
ţionează o frecvenţă din banda de
14 MHz, iar VFO-ul furnizează
5 MHz, este necesar ca diferenţa de
9 MHz să fie dată de oscilatoare cu
cuarţ. Dacă F B este frecvenţa din
banda recepţionată, pentru a putea
fi ascultată, trebuie transpusă în
banda 300—3 400 Hz. în cel mai
simplu caz, suma tuturor frecvenţe¬
lor oscilatoarelor din bandă este

cauza gitter-uiui care apare la frec¬
venţe mai mari de 6 MHz, ducîncţ la
denaturarea tonului recepţionat, f

în continuare vor fi analizate cî¬
teva variante cu filtre de frecvenţă
intermediară realizate cu jcrjstale <je
cuarţ sau piezoceramice±în ac|st
mod se presupune realizată con¬
diţia (b).

A. FRECVENŢA INTERMEDIARA
CU XF9 (fig. 1)

Receptorul realizat cu acest tip
de filtru are satisfăcute destul de
bine condiţiile (b), (c), (d), (f), (h) şi
(i). Dezavantaje: condiţia (a) este li¬
mitată de performanţele mixerului
Ml; condiţiile (e) şi (g) nu pot fi sa¬
tisfăcute.

Să le analizăm pe rînd. Valoarea
de 9 MHz este un compromis reuşit
deoarece armonicile şi principalele
produse de intermodulaţie nu cad
în benzile de radioamatori sau efec¬
tul lor este minim fără a lua pre¬
cauţii deosebite. De asemenea,
mulţi radioamatori preferă utiliza¬
rea unui singur VFO pentru benzile
de 3,5 şi 14 MHz, lucru care duce
automat la eliminarea scalei unice
(e).

Realizarea condiţiei (a) estd limi¬
tată din cauza filtrului de bandă
largă de la intrare. Măsurători
făcute pe un asemenea receptor au
dus la concluzia că raportul sem¬
nal/zgomot se înrăutăţeşte cu cel
puţin 10 dB faţă de un receptor cu
circuite acordate simultan şi ampli¬
ficare în RF. Acesta este un lucru fi¬
resc datorită mixerului — un ele¬
ment puternic neliniar. Dacă mixe¬
rul nu este ales corespunzător, apar
produse la intermodulaţie. De ase¬
menea, etajul de FI de la ieşirea
acestuia este încărcat cu compo-

LH>

LEzI

egală cu frecvenţa recepţionată
minus sau plus o diferenţă de
Icsirp cca 3 kHz - Din aceasta sumă se
' poate asigura o parte de la un osci-
° lator LC (dar nu mai mult de
5—6 MHz), iar restul numai de la os¬
cilatoare cu cuarţ. în cazul benzii de
3,5 MHz nu este necesar un oscila¬
tor cu cuarţ, dacă frecvenţa inter¬
mediară este mai mică de 3 MHz.
Pentru celelalte benzi rezolvarea
optimă a problemelor impune utili¬
zarea unui VFO cu frecvenţa ma¬
ximă de 5,5...6 MHz. Este o condiţie
esenţială pentru încadrarea în limi¬
tele cerinţelor traficului modern.
Chiar şi prin utilizarea unui sinteti-
zor, condiţia rămîne valabilă din

nente rezultate în urma mixării unei
benzi întregi. Dacă se doreşte intro¬
ducerea unui amplificator de RF,
poate apărea o situaţie şi mai
neplăcută. Presupunem că lâ intra¬
rea receptorului sosesc două sem¬
nale cu amplitudini diferite: unul
sub 1 /zV şi celălalt peste 5 mV (si¬
tuaţie obişnuită). Interesează re-
cepţionarea semnalului mai slab.
Dacă etajul de RF amplifică semna¬
lele de cca 50 de ori, la intrarea mi¬
xerului ajung două semnale, unul
sub 50 \jS !, celălalt peste 250 mV.
Majoritatea mixerelor funcţionează
foarte prost la semnale peste
100 mV. Sistemul de reglaj auto¬
mat al amplificării nu poate să
acţioneze deoarece < filtrul XF9
separă cele două semnale. Semna¬
lul util fiind mic, sistemul RAA va
acţiona în sensul măririi amplifică¬
rii, menţjnînd saturarea etajului de
mixare. In aceste condiţii, intermo-
dulaţia duce la scăderea semnalu¬
lui mic sau chiar la dispariţia lui.

Dacă numai la apariţia unui sin¬
gur semnal mai puternic situaţia
devine critică, ce să se mai poată
spune în cazul de faţă, cînd la pri¬
mul etaj de mixare ajung ce! puţin
toate semnalele din banda recep¬
ţionată. O îmbunătăţire uşoară se
obţine prin introducerea unui cir¬
cuit a cord abil pe un maxim al sem¬
nalului util recepţionat, dar în acest
caz se atenuează avantajul (f).

în ceea ce priveşte condiţia (d), în

TEHNiUM 12/1984

o bandă la alta impune calibrarea,
lucru destul de incomod. Alte pro¬
bleme sînt calcularea şi realizarea
unui factor de acoperire corect.
Chiar dacă se încearcă realizarea
unei acoperiri globale (de 500 kHz)
pe fiecare bandă, gradaţiile din in¬
tervalul menţionat vor fi imposibil
de corelat. Pentru citiri precise
apare necesitatea unor!scale sepa¬
rate pe fiecare bandă.

Soluţia constă în utilizarea unui
VFX cu mixare. în acest caz se pierd
avantajele (h) şi (i), dar se satisfac
condiţiile (e) şi parţial (g). Schema
(fig. 2) conţine în principal un osci¬
lator variabil (VFO) cu o acoperire
de 500 kHz, un oscilator cu cuarţuri
comutabile şi un mixer. La mixerul
M se aplică un semnal cu frecvenţă
VFO-ului, care are o acoperire de
500 kHz [Fo...(Fo+0,5 MHz)]. Este
recomandabil ca Fo să nu fie mai
mare de 5 MHz, dar nu mai mică de

2..2,5 MHz, pentru a elimina uşor
produsele de mixare neutilizate. La
cealaltă poartă a mixerului se aplică
frecvenţa Fx furnizată de XO, care
trebuie să îndeplinească condiţia:

Fx - [Fo...(Fo + 500 kHz)] - F a =
FI, unde:

FI = frecvenţa intermediară a re-
ceptoiului;

F b = frecvenţa din banda re¬
cepţionată [B 0 ...(B 0 + 500 kHz)].

Este necesar să se îndeplinească
următoarele condiţii:

— filtrul trece-bandă FTB trebuie
să prezinte o bandă mai mare de
500 kHz, dar mai mică decît Fo,
pentru a elimina atît restul de pur¬
tător (Fx) care trece de mixer, cîtsi
produsul Fx + [Fo...(Fo + 500 kHz)];

— amplificatorul de bandă largă
ABL trebuie să asigure o amplifi¬
care suficientă pentru a ridica nive¬
lul semnalului de la cca 100...300
mV la cca 5...10 V, pentru cazul mi¬
xerelor cu diode.

B. FRECVENŢĂ INTERMEDIARĂ
CU EMF 500

B.1. PRIMA FRECVENŢĂ INTER¬
MEDIARĂ VARIABILĂ (fig. 3)

Această variantă asigură auto¬
mat posibilitatea adaptării scalei
unice pentru toate benzile.

Condiţia (a) este satisfăcută în
aceeaşi manieră ca la punctul A, fi¬
ind vorba de o intrare pe filtru de
bandă largă.

Selectivitatea (b) este realizată
de filtrul EMF 500, iar protecţia la
intermodulaţie este asigurată dacă

se utilizează un mixer care sa lu¬
creze liniar pînă la semnale de
peste 100 mV (cazul A).

Condiţiile (d),(e), (f) şi (g) sînt în
strinsă interdependenţă. Astfel, dacă
se alege o valoare a frecvenţei in¬
termediare FII mai mare de 6 MHz,
rezultă o sarcină uşoară pentru eli¬
minarea frecvenţei imagine, dar
apare necesitatea utilizării unui
număr sporit de circuite acordate
simultan. De asemenea, VFO-ul de¬
vine mai instabil la asemenea valori
ale frecvenţei. Dacă, din contră, se
alege o valoare a FI mai mică de
3 MHz, va fi o problemă eliminarea
imaginii la benzile superioare (14,
21, 28 MHz). Ca urmare se reco¬
mandă utilizarea unei valori cu¬
prinse între 3 şi 6 MHz pentru FI, re-
zultînd astfel un compromis între
numărul secţiunilor condensatoru¬
lui variabil, numărul bobinelor de la
filtrele de bandă largă de la intrarea
receptorului şi stabilitatea VFO-
ului.

Exemplu. Pentru frecvenţa inter¬
mediară FII se alege o valoare de

5...5,5 MHz. Rezultă pentru VFO o
variaţie de la 5,5 la 6 MHz sau de la
4,5 la 5 MHz. Este indicat să se utili¬
zeze varianta cu frecvenţa mai mare
a VFO-ului pentru eliminarea unor
produse suplimentare de intermo¬
dulaţie. Filtrul de frecvenţă inter¬
mediară FII trebuie să elimine atît
influenţa VFO-ului, care ar putea
pătrunde parazitar, cît şi imaginea
de la 1 MHz depărtare de semnalul
util. Pentru a ne da seama de selec¬
tivitatea pe care trebuie să o aibă
FII, să ne imaginăm un exemplu
real. Dacă postul recepţionat are ni¬
velul de 0,5 /uV, iar imaginea 50 mV
(un post de radiodifuziune poate
furniza sute de microvolţi), atenua¬
rea totală trebuie să fie cel puţin de
40 dB (100) pentru a le auzi cu
aceeaşi tărie şi cel puţin de 50 dB
(316) pentru a avea un raport sem¬
nal/zgomot de minimum 10 dB. Re¬
zultă că sînt necesare cel puţin
două circuite acordate. Pentru per¬
formanţe deosebite este necesară
utilizarea a trei circuite acordate si¬
multan. Ca urmare, receptorul va
utiliza un condensator variabil cu 3,
respectiv 4 secţiuni (dacă se in¬
clude şi cea a VFO-ului).

Avantajul scalei unice este ate¬
nuat într-un fel de numărul mare de
cristale (i) din partea de conversie.
Acest lucru este compensat în mare
măsură de simplitatea oscilatorului
local XO. De asemenea, stabilitatea
generală este dată de VFO, care,
neavînd elemente comutabile poa¬

te fi realizat uşor la performanţele
necesare.

Circuitele de intrare sînt filtre de
bandă largă cu două sau trei bobine
pentru fiecare bandă, asigurind o
acoperire minimă de 400 kHz, dar
cu o atenuare mai mare de 60 dB.

B. 2. AMBELE FRECVENŢE INTER¬

MEDIARE FIXE

Dacă unii radioamatori preferă să
elimine condensatorul variabil cu
mai multe secţiuni şi să realizeze un
VFO complex, de mare stabilitate,
sau un VFX (cu avantajul utilizării
scalei unice), este recomandabilă o
schemă care să utilizeze dubla
schimbare de frecvenţă (fig. 4) cu
două FI fixe.

După cum se observă, eliminarea
inconvenientului unui condensator
Cv cu multe secţiuni are dezavanta¬
jul unui oscilator cu frecvenţa varia¬
bilă, de valoare ridicată (caz similar
întîlnit la utilizarea filtrului XF9).

Realizarea selectivităţii mari şi a
avantajului prezentat de prima frec¬
venţă intermediară de valoare ridi¬
cată se obţine din două schimbări
succesive. Filtrul pe 9 MHz are o
bandă mai mică de 500 kHz pentru a
elimina influenţa oscilatorului XO şi
pentru înlăturarea eventualei ima¬
gini pe 10 MHz, care după mixare
apare în banda utilă. Deci se poate
realiza un filtru cu elemente LC.

Se poate utiliza şi o altă valoare a
frecvenţei intermediare decît cea
de 9 MHz, dar se va avea grijă ca ar¬
monicile oscilatoarelor sau produ¬
sele de intermodulaţie „să cadă în
afara benzilor utile. în rest se
păstrează toate avantajele şi deza¬
vantajele prezentate la cazul A. Di¬
ficultatea de a avea o scală unică (0.
..500 kHz) pentru toate benzile se
poate înlătura prin utilizarea unui
VFX ca acela prezentat la varianta
cu XF9. Este bine ca valoarea pri¬
mei frecvenţe intermediare să nu fie
mai mică de 5 MHz, dar nu maf mare
de 15 MHz, deoarece apar pro¬
bleme la realizarea unui amplifica¬
tor de FII cu cîştig ridicat şi zgomot
redus în condiţiile de radioamatori.

C. FILTRU SSB (CW) CU FREC¬
VENŢA CENTRALA ÎNTRE 2,5 Şl

5 MHz

în acest caz, cea mai adecvată
soluţie este cea aplicată în cazul B.1
cu prima frecvenţă intermediară va¬
riabilă (este o variantă care s-a
adoptat şi în cazul transceiverului
HW-101 î. Apare un avantaj în plus

prin eliminarea condensatorului
varţ^bil cu un număr mare de sec¬
ţiuni. După cum se arată în figura 5,
s-a luat ca exemplu cazul în care fil¬
trul SSB are valoarea de 3 MHz. Cu
un VFO de 5...5,5 MHz rezultă un fil¬
tru de bandă largă cuprins între

8..8,5 MHz (FII). Imaginea fiind cu
cca 6 MHz decalată faţă de frec¬
venţa utilă, se poate renunţa la cir¬
cuitele acordate din filtrul FII. Este
un compromis care dă rezultate în
cazul în care mixerul Ml nu este în¬
cărcat peste limita de saturare. în
acest caz, intermodulaţia ar împie¬
dica recepţia în condiţii optime.

Cu această configuraţie se obţin
avantajele următoare:

— se elimină uşor imaginea (d);

— VFO-ul este pe frecvenţă rela¬
tiv mică şi rezultă o stabilitate ridi¬
cată a receptorului (g);

— se beneficiază de scală unică
0...500 kHz pentru toate benzile (e);

— nu sînt necesare multe cir¬
cuite acordate simultan şi Cv-poate
avea o secţiune (f).

Ca dezavantaje se pot menţiona:

— cîte un cristal de cuarţ pe fie¬
care bandă(i);

— pericolul saturării etajelor de
intrare datorită pătrunderii simul¬
tane a tuturor posturilor din bandă
(se poate atenua prin introducerea
unui circuit de RF acordabil pe ma¬
ximum de semnal).

Din cele prezentate mai sus re¬
zultă că nu există o soluţie ideală
realizabilă. Fiecare variantă anali¬
zată reprezintă un compromis care
se adaptează într-o anumită pro¬
porţie diverselor scopuri urmărite
de radioamatori.

în final, cîteva recomandări gene¬
rale în alegerea unei scheme. Re¬
ceptoarele care lucrează în zonele
urbane cu mulţi radioamatori şi un
QRM puternic trebuie să fie prevă¬
zute cu cît mai multe circuite de RF
acordate simultan. Dacă se utili¬
zează un număr mic de circuite
acordate, cîştigul amplificatorului
va fi redus la strictul necesar pentru
a compensa pierderile filtrului. De
asemenea, este bine să se utilizeze
impedanţe mici de adaptare (< 150
Ci). Ecranarea nu trebuie să lip¬
sească.

Receptoarele din zonele puţin
aglomerate, care- nu au în vecină¬
tate staţii puternice, pot folosi la in¬
trare filtre de bandă largă şi mixare
directă fără ARF.

TEHNIUM 12/1984

■v Hiltt&ltolliil IRbhI ţVlw

Uzual, manipulatoarele electro¬
nice simple sînt constituite dintr-un
generator de tact, conectat la două
trigere ce funcţionează ca divi-
zoare.

La transmiterea „punctelor" lu¬
crează numai primul triger, în timp
ce la transmiterea „liniilor" funcţio¬
nează amîndouă.

Semnalele aplicate releului de
manipulare reprezintă astfel suma
ieşirilor celor două trigere; de
aceea rezultă automat că lungimea
unui „punct" este egală cu lungi¬
mea unei „pauze", iar a unei „linii"
este de irei ori mai mare.

între diferite scheme apar deose¬
biri numai la circuitele de comandă
ş i tipurile de integrate folosite.

Uneori, îndeosebi în condiţii de
trafic însoţit de QRM puternic, par
mai penetrante semnalele ale căror
linii sînt ceva lungi.

Lungimea liniilor creează o sen¬
zaţie de „accentuare" a semnalelor
Morse. Au apărut astfel manipula¬
toare electronice la care raportul
duratei LINIE/PUNCT poate varia,
continuu sau în trepte, între 3:1 şi
4:1. în figura 1 se prezintă schema
unui manipulator electronic relativ
simplu, construit cu circuite inte¬
grate TTL, la care raportul LINIE/
PUNCT se poate regla continuu în
limitele 3:1 şi 3,75:1.

Desigur, durata unei pauze în in¬
teriorul unui caracte/ este egală cu
durata unui punct. în schema pro¬
pusă, acest lucru se realizează sim¬
plu, prin micşorarea frecvenţei ge¬
neratorului de tact pe durata trans¬
miterii unei -inii cu ajutorul rezis¬
tenţelor R 3 şi R 4 . Prin acestea o
parte din tensiunea corespun¬
zătoare nivelului logic „1“ ce apare
pe ieşirea Q a circuitului bistabil
1,2, în timpul transmiterii liniilor, se
aduce în oscilatorul de tact, modifi-

Ing. VABILE CIOBĂNITĂ, Y03APG

dndu-i frecvenţa de oscilaţie.

Cu excepţia acestor două rezis¬
tenţe, schema manipulatorului este
clasică. în regim de aşteptare, ieşi¬
rile Q ale celor două circuite bascu¬
lante bistabile se află la nivelul logic
„1“, nivel ce determină prin poarta
NAND 2.4 blocarea tranzistorului
de manipulare şi a oscilatorului to¬
nal. Porţile 3.1 şi 4.1, avînd la ieşire
nivelul „0", blochează de asemenea
oscilatorul de tact, precum şi al doi-.

lea circuit basculant bistabil. La
acţionarea pîrghiei de manipulare
pe poziţia „PUNCTE", ieşirea porţii
«3.1. devine „1“, pornind oscilatorul
de tact. Frecvenţa de repetiţie a im¬
pulsurilor generate de acesta de¬
pinde în principal de R v R 2 şi C v
Fronturile pozitive ale acestor im¬
pulsuri comandă bistabilul tip D
1.1. Avînd intrarea^de date, D, co¬
nectată 'a ieşirea Q, circuitul bista¬
bil asigură o divizare cu 2.

Se obţine o succesiune de impul¬
suri dreptunghiulare, cu factor de
umplere 1:2, impulsuri ce repre¬
zintă „PUNCTE" în codul Morse şi
care prin poarta 2.4 comandă des¬
chiderea tranzistorului T 1t pornind
şi oscilatorul tonal. Pentru fiecare
succesiune PUNCT—PAUZĂ, ge¬
neratorul de tact asigură două im¬
pulsuri pozitive, după care se

opreşte (dacă cheia de manipulare
nu se mai află pe contactul cores¬
punzător punctelor).

Aceasta se asigură automat, prin f
conectarea ieşirii Q a circuitului
bistabil 1.1 la una din intrările porţii
3.1. :

Funcţionarea este asemănătoare
şi la transmiterea de „LINII". în
acest caz ieşirea porţii 4.1 devine
„1", deschizînd şi al doilea divizor.
„Liniile" rezultă la ieşirea porţii 2.4,
la care se aplică ieşirile Q de la am¬
bele circuite basculahte bistabile.
Pentru fiecare succesiune LINIE-
PAUZĂ, generatorul de tact trimite
4 impulsuri, chiar dacă pîrghia de
manipulare a fost acţionată un timp
foarte scurt.

Corecţia este asigurată de porţile
4.1.3.1 şi 3.2.

l C1Î133MF

RsP

ţ _ L

C2 1
330

ft _

2,2Kft VV BC W

h» «h

N L, ^r e ' f ci i v

cfT Vs

10 nF

MH3—0+5V

ţi

-M

...

5,6 KV

DitD3 = 1N4148 (T

CIi * CDB474 ni

CI 2 - CDB400 21

CI 3 = CDB4Z0
CI 4. a C □ 8400

Filtru treie-jus
lomandnt
in tensiune

Cu un multiplicator analogic in¬
serat în porţiunea rezistivă a buclei
de reacţie a unui integrator se
poate obţine un filtru trece — jos a
cărui frecvenţă de tăiere este co¬
mandată printr-o tensiune conti¬
nuă.

Caracteristica de transfer a filtru¬
lui este prezentată în figura 1.

Particularitatea montajului reiese
din diagramă (fig. 2), în care este
evidenţiată, dependenţa liniară a
frecvenţei f 0 de tensiunea de con¬
trol V c .

Pe baza figurii 3 şi a ecuaţiilor de
funcţionare a integratorului se
obţine caracteristica montajului:

r 2

V„ n

Din relaţia (1) se deduce frec¬
venţa de tăiere:

(2 >

Ing. P. RÂDULESCU

ceea ce demonstrează liniaritatea
dependenţei acestei frecvenţe de
tensiunea de comandă.

Se recomandă introducerea în
monta], pentru mai multă acurateţe,
a semireglabilelor P 1 şi P 2 , pentru a
obţine, în absenţa semnalului de in¬
trare, tensiunea zero la ieşire.

Procedura de reglaj este obiş¬
nuită, acţionînd pe rînd, de mai
multe ori, semireglabilele (cu in¬
trările V in şi V c la masă) pînă la com¬
pensarea decalajelor.

De observat că, pentru aplicaţii în
care cuplajul cu etajul următor este

TEHNIUM 12/1984

După cum s-a menţionat ante- de tensiunea de alimentare a mon-

rior, raportul dintre lungimea pune- tajului (+5V).

telor şi liniilor depinde în această La numerotarea porţilor şi circui-
schemă de valorile R 3 şi R 4 . telor bistabile în figura 1, prima

Cu R 3 ~ 0 (| acest raport este de cifră reprezintă numărul capsulei,
cca 1:3, adică avem un manipulator conform cu numerotarea din figura

obişnuit, ce transmite semnale 2. în ultima se prezintă dispunerea

standard. Dacă R 3 este diferită de componentelor şi bornele de ‘co-

zero, generatorul de tact îşi_micşo- nectare a căştii, releului, cheii de

rează frecvenţa, cînd ieşirea Q a cir- manipulare, tensiunii de alimen-

cuitului 1.2 devine „1“, adică ulti- tare, precum şi a celor două poten-

mele două din cele patru impulsuri ţiometre de pe panou (viteză — R-,

generate au o perioadă de repetiţie şi ton — R 12 ). Construit corect, ma-'

ceva mai mare. Se realizează astfel nipulatorul nu necesită reglaje deo-

o creştere a raportului dintre lungi- sebite.

mea unei linii şi cea a unui punct. Reglarea valorii dorite pentru R 3
Oscilatorul tonal are o schemă se poate face auditiv sau cu ajutorul

aproape identică cu a celui de tact. unui osciloscop, dar în acest caz se

Pentru comanda unei căşti telefo- va înlocui condensatorul C, cu un

nice cu impedanţă redusă se reco- condensator de cca 1 txf, pentru a
mandă utilizarea unui tranzistor de uşura sincronizarea şi vizualizarea

mică putere, T 2 . Pe plăcuţa de ca- formelor de undă. Fără releul de

blaj imprimat (fig. 2) nu sînt int'-o- manipulare, s-a măsurat un con¬
duse diodele de protecţie D 2 şi D 3 , sum de cca 60 mA la o tensiune de

diode ce apar în schema de princi- alimentare de 5 V.

piu din figura 1. Releul se conec- BIBLIOGRAFIE:

tează la borna notată cu C, iar ten- „Radio", U.R.S.S., nr. 8 şi 9/1980 şi

siunea sa de alimentare poate diferi 2 şi 9/1981.

MĂSURĂRI L-C

Ing. MIHAI COOtRNAI, YQ3CZM

în realizarea construcţiilor de ra- —Lx, iar pentru Cl 3 , |U’ e | = |Ui| w

dioamatori se ivesc deseori situaţii R 9

care solicită alegerea în propriul la- RnC x . Deci ambele tensiuni de ie-

borator a unor circuite cu bobine şi şire sînf direct proporţionale cu va-

condensatoare de valori precise lorile bobinelor şi condensatoare-

dintr-un lot mai mare de piese. Pen- lor de măsurat. Acestea sînt urmate

tru a rezolva această problemă, se de un redresor cu „diodă fără prag",

propune spre realizare un montaj a cărui tensiune de deschidere este

care poate satisface cerinţe dintre practic nulă la frecvenţele cu care

cele mai pretenţioase. Game de Iu- se lucrează. Cu ajutorul lui Cl 5 şi al

cru L: 0 -r-1 mH; 0 -r-10 mH; 0 -f-100 lui T se asigură amplificarea sem-

mH/xlxlO; C: 0 h- 100 pF; 0-^-1 nF; naiului de la redresor şi filtrarea sa,

0 10 nF/x1x10. obţinîndu-se pe condensatorul C 4

Analizînd schema de principiu, se o tensiune foarte aproape de ten-

observă că aceasta este compusă siunea de vîrf a redresorului, multi-

dintr-un oscilator în punte Wien cu plicată cu amplificarea operaţiona¬
lei trepte de frecvenţă, 100 Hz, lului final.

1 kHz şi 10 kHz, stabilizat în ampli- Instrumentul poate avea chiar o
tudine cu un bec cu incandescenţă impedanţă internă relativ mică,

(12 V/50 mA), realizat cu Cl-ţ, două neinfluenţînd funcţionarea monta-

amplificatoare la care se vor branşa jului, deoarece la ieşire tranzistorul

bobinele şi condensatoarele de T asigură, pe lîngă o impedanţă de

măsurat (Cl 2 , respectiv Cl 3 ) şi un re- ieşire mică, şi un curent suficient de

dresor de precizie Cu Cl 4 , succedat mare pentru încărcarea condensa-

de un amplificator, la ieşirea căruia torului C 4 . Valoarea semireglabilu-

se montează instrumentul indicator lui S 7 se va alege în funcţie de sen-

(Cl 5 ). sibiMtatea instrumentului, ştiind că

Deoarece modul de funcţionare a tensiunea maximă ce va apărea în

oscilatorului este mai cunoscut, se emitor nu va depăşi 10 V.

va insista mai puţin asupra sa. El i_a punerea în funcţiune se va ve-
poate genera o tensiune sinusoi- rifica în primul rînd dacă oscilatorul

dală cu amplitudinea de cca 3 V pe lucrează. Se va lega între ieşirea

o sarcină destul de mică, 100 fi. De şj masă o cască cu impedanţa mai

asemenea, acest oscilator poate fi ma re de 150—200 O şi va trebui să

folosit în testarea etajelor de audio- se audă un ton, a cărui înălţime se

frecvenţă, nivelul de ieşire puţind fi va schimba în trepte, o dată cu co-

dozat din potenţiometrul Pv mutarea rezistenţelor din reţeaua

De remarcat cele,două amplifica¬
toare de măsură. în configuraţiile (CONTINUARE ÎN PAG 15)
respective de reacţie se poate afirma

capacitiv şi amplitudinea tensiunii!
de intrare este mai mică de 1 V vîrf-
vîrf, se poate renunţa la aceste se-
mireglabile, legînd punctele cores¬
punzătoare cursoarelor la masă.

Schema utilizează doar circuite
integrate fabricate în ţară, respectiv
amplificatoare operaţionale /3A741
(I.P.R.S.) şi multiplicatorul analogic
ROB 8095 (I.C.C.E.).

că tensiunile la ieşirile corespun¬
zătoare sînt: pentru Cl 2 , iUel = |Ui|

TEHNIUM 12/1984

EXCÎTATOR

pentru banda
de 144-148MHz

Chiar dacă asemenea scheme au
mai apărut în'paginile revistei noas¬
tre, de această dată preconizăm so¬
luţii mai puţin folosite. Schema pro¬
pusă are avantaje, ca de exemplu
uşurinţa deosebită a punerii la
punct, dar şi dezavantaje, printre
care s-ar situa şi numărul relativ
mare de piese.

în general, dublările şi triplările
se fac cu un singur element neii-
niar. Ele funcţionează foarte bine,
însă pentru o corectă punere la
punct este necesară aparatură
complicată, precum şi foarte bune
filtrări ulterioare în radiofrecvenţă,
cerinţe care nu întotdeauna pot fi
îndeplinite. Lucrînd cu curenţi rela¬
tiv mari, montajele uzuale au şi o ra¬
diaţie importantă, ceea ce impune
ecranări complicate şi decuplări
eficiente.

în schemă este vorba de un osci¬
lator cu frecvenţa de ieşire situată
între 18 şi 18,250 MHz, care este du¬
blată de trei ori, obţinîndu-se în fi¬
nal un semnal de 144—146 MHz.
Sistemul de dublare folosit anu-

Y03ryiM s YD3CK

lează din plecare armonicile impare
cu 35—40 dB care se situează exact
în zonele dificile (din punct de ve¬
dere al interferenţelor) alocate pro¬
gramelor de televiziune. Desigur,
dacă în locul tranzistoarelor se fo¬
losesc diode, fenomenul descris se
menţine, iar nivelurile necesare
multiplicărilor se obţin cu ajutorul
unor amplificatoare intercalate în¬
tre etajele de multiplicare. Fără dis¬
cuţie, cercetătorii pasionaţi vor pu¬
tea explora şi aceste variante.

Bobina L 1 — piesă importantă a
montajului — se realizează pe un
tub de călit cu diametrul exterior de
20—25 mm, pe care se bobinează
10—12 spire cu sîrmă de CuAg, de
0,6—0,8 mm diametru, urmărindu-se
realizarea unei inductanţe în jur de
0,85 juH. Pentru uşurinţa reglajului
de frecvenţă, în mijlocul ei se va in¬
troduce o carcasă cu diametrul de
5—6 mm, prevăzută cu un miez de
ferită, care va servi la retuşul fin al
frecvenţei. Această bobină, alături

de condensatoarele C 1( C 2 , C 3 şi se-
mireglabilu! de 25 pF, se va intro¬
duce într-o cutie din sticlotextolit
dublu placat cu laturile de circa
30 mm, legătura cu montajul făcîn-
du-se prin două treceri pe sticlă. Se
vor practica două orificii pentru
ajustarea semireglabilului şi miezu¬
lui de ferită. în cazul în care nu se
poate construi o asemenea 'bobină,
se va adopta una dintre schemele
de oscilatoare cu frecvenţă varia¬
bilă publicate anterior în literatura
curentă (care să lucreze în acelaşi
domeniu de frecvenţă).

Cuplarea cu montajul a oscilato¬
rului cu frecvenţă variabilă se face
în punctul D, urmărindu-se să se
obţină în emitoarele tranzistoarelor
T 4 şi T 5 tensiunea continuă indi¬
cată. Dacă tensiunea va fi mai mare,
se va încerca micşorarea semnalu¬
lui pe care îl livrează oscilatorul,
eventual prin micşorarea capacită¬
ţii condensatorului de cuplaj C 7 . în
cazul în care tensiunea este prea
mică, se va căuta mărirea amplifică¬
rii etajului realizat cu T 3 prin mări¬
rea rezistenţei de şuntare a lui TR.,,
urmărindu-se, în cazul reglajului
frecvenţei, ca la frecvenţele de
18 MHz şi 18,150 MHz nivelul de
tensiune care se injectează în ba¬
zele lui T 4 şi T 5 să nu difere cu mai
mult de 3 dB faţă de nivelul de ten¬
siune care se obţine la frecvenţa de
18,125 MHz. Aceeaşi informaţie se
poate obţine măsurîndu-se tensiu¬
nile continue din emitoarele tran¬
zistoarelor T 4 —T 5 .

Condensatoarele Ct şi C 6 au un
coeficient termic pozitiv, C 2 , C 3 , C 4 ,
C 5 sînt cu mică, iar celelalte vor fi,
pe cât posibil, cu coeficient termic
zero. Dacă se urmăreşte să se lu¬
creze cu acest excitator şi în regim
portabil, este indicat ca bobinele
din etajele, de multiplicare să aibă
condensatoare de acord cu coefi¬
cienţi termici negativi, pentru a

compensa feritele. Nu se pot da va¬
lori precise, întrucît este un dome¬
niu de tatonat, datorită marii diver¬
sităţi a miezurilor de ferită, în func¬
ţie de provenienţă şi dimensiuni.
Pentru tipurile indicate în tabel, un
coeficient de -220...-270.10~ 6 este
acoperitor pentru frecvenţe de
peste 100 MHz. La miezurile de re¬
gla'] se recomandă să se folosească
ferite al căror' domeniu de frecvenţă
să se apropie cît mai mult de frec¬
venţa din etajul respectiv, pentru a
nu introduce pierderi suplimentare
şi a obţine nivelurile optime.

Se recomandă circuitul dublu
placat cu grosimea de minimum 1,5
mm, lungimi de pistă minime şi nu
mai late de 1,5 mm. Pista circuitului
de masă care înconjoară pistele să
nu se apropie de pistele care au po¬
tenţial de radiofrecvenţă la o dis¬
tanţă mai mică de 1,5 mm.

Spirele de cuplaj cu bazele se vor
bobina cu fir dublu, cît mai simetric;
legarea corectă î n fază se va face cu
un ohmmetru. Punctul median se
obţine prin conectarea sfîrşitului
unui fir cu începutul celuilalt fir.

în ceea ce priveşte modulaţia, se
realizează o combinaţie de fază cu
frecvenţă ce are proprietatea că
este* mai constantă în banda de lu¬
cru faţă de alte metode, la acelaşi
număr de componente^ Dioda
BAI02 poate fi înlocuită cu două
diode BB105 în paralel. Dacă pentru
acord se utilizează o diodă varicap
de tipul BB107...113, se va realiza
schema din figura 2, unde Ct are 39
pF, cu coeficient termic pozitiv, iar
C a = 180 pF, cu mică.

în caz contrar, acordul se reali¬
zează cu o secţiune de FIF a con¬
densatorului de acord tip „Gloria"
sau cu secţiune similară de la apa¬
ratul „Cosmos", la care condensa¬
torul este cu folie. în acest din urmă
caz se adoptă schema din figura 3,
unde Ci = 0 şi C 2 = 165 pF.

TEHNIUM 12/1984

se citeşte deriva efectivă de trec-
ventă. Dacă totuşi Citirea se face în
alt punct, urmeaza sa se ţină seama
şi de ordinul de multiplicare din
porţiunea respectivă. De exemplu,
dacă citirea are loc în emitorul lui
T 2 , valoarea găsită se va înmulţi cu 8.

Introducerea în parametrii nor¬
mali de deviaţie se realizează aoţio-
nînd asupra condensatorului C 6 ,
prin mărirea sau micşorarea valorii
sale, ori din potenţiometrul de vo¬
lum al amplificatorului de microfon.

Pentru simplificare, multiplica¬
toarele primesc o tensiune co¬
mună, de 0,5 V, stabilizată cu ajuto¬
rul diodei D 3 . Dacă din această
cauză apar complicaţii în execuţia
cablajului imprimat, datorită faptu¬
lui că mai apare o pistă suplimen¬
tară, care trebuie condusă la toate
etajele, la fiecare etaj se pot folosi
divizoare individuale (figurate punc¬
tat în schemă).

Prin intermediul diodelor D 4 şi D ş

se realizează funcţia de acord pe
frecvenţa de lucru dorită. La acord,
dioda D 4 primeşte tensiunea de
+12 V şi alimentează numai multi¬
plicatoarele. Se urmăreşte în recep¬
tor bătaia dintre frecvenţa excitato-
ruiui şi frecvenţa corespondentului.
La trecerea pe regim de emisie se
aplică +12 V prin D 5 pentru multi¬
plicatoare, de această dată fiind ali¬
mentat şi tranzistorul T 10 . Această
soluţie permite, printre altele, ca
acordul să se facă fără deranjarea
legăturilor, dar simplifică totodată
şi alimentarea etajelor finale, la
care alimentarea nu mai trebuie în¬
treruptă în momentul cînd se trece
pe recepţie.

Un releu miniatură face ca pe tim¬
pul recepţiei oscilatorul să furni¬
zeze o frecvenţă care să nu aibă ar¬
monici în banda de 144—146 MHz.
Rezistorul R* poate lipsi — dacă re-
leul este de 12 V — sau se calcu¬
lează pentru tensiuni mai mici. Re¬

leu! este acţionat atît de ramura de
+12 V pentru acord, cît şi de cea de
+12 V emisie.

în figura 3 funcţia releului este si¬
milară, însă diferă modul în care el
se conectează cu contactele nor¬
mal închise şi normal deschise.
Dioda D 7 creează o tensiune de 3 V
şi poate fi de tip Zener de curent
mic, sau se poate înlocui cu 5—6
diode de tip 1N4148. Se recomandă
ca valoarea lui P 3 să fie de 1 kîî, iar a
lui P 2 de 10 kO, eventual şi cu de-
multiplicare (cel puţin P t ).

Modelul experimental s-a realizat
cu circuit dublu placat, iar valorile
condensatoarelor de acord sînt va¬
labile numai pentru această si¬
tuaţie. Toate condensatoarele de
decuplare sînt cu dielectric cera¬
mic. Tranzistcarele cu care sînt
echipate dubloarele se vor sorta
după factorul /3 la un curent de co¬
lector de 1 mA şi se vor face perechi
cu valori cît mai apropiate. Corecti¬
tudinea acestei operaţii se reflectă
în mod direct în gradul de atenuare
a armonicilor impare.

Pentru punerea la punct a oscila¬
torului sînt necesare un osciloscop
şi un frecvenţmetru, în situaţia că
bobina L 1 a fost realizată conform
descrierii, se conectează frecvenţ-
metrul în emitorul lui T 2 şi se caută
ca, prin reglarea lui L, şi a semire-
giabilului C t1 , să se obţină frecvenţe
cuprinse între 18 şi 18,250 MHz. In
final, cînd toate circuitele multipli¬
catoarelor sînt reglate, se mai re¬
vine asupra acordului acestor com<-
ponente — cu frecvenţmetrul co¬
nectat la ieşire — şi se urmăreşte ca
la o variaţie Completă a elementelor
de acord (în funcţie de varianta
care se adoptă) să se obţină o va¬
riaţie de frecvenţă cuprinsă între
143,95 şi 146,05 MHz. Dacă acest
domeniu este mai mic, L 3 se retu¬
şează în sensul măririi inductanţei
şi semireglabilului C ţ1 (în sensul
micşorării capacităţii); dacă va¬
riaţia de frecvenţă este prea mare,
se retuşează tot elementele de mai
sus, evident, în sens invers.

Multiplicatoarele se reglează sim¬
plu, citindu-se cu un instrument
tensiunea continuă din emitor, sau
cu sonda din figura 4, conectată la
un instrument cu rezistenţa internă
de 20...100 kH/V, tensiunea de ra-
diofrecvenţă din baze, care trebuie
să fie de aproximativ 0,5—1 V. în

LISTA COMPONENTELOR
Rezistoare

56 n — r 37 ; ioo n — r 1218 26343 *;
330 a — Rs.m.is; 470 a — R, 0 ; 680 îi

- R22,23,30,3l‘. 820 a — R 3 5 Î 1 ka —

Ri;. 17,21,25,29,33! 1.5 ka — R9.39Î 2,2 ka

- R 2 ; 3,3— 4,7 ka - R„; 5,6 ka-

R27î 10 ka — Ri9,2o,27,28> 22 k*£î —
R7.i6.24.32; 68 ka — Rj; 100 ka — r 5 ;

220 ka — R 4 ; 2 , 2 Ma-Ri.

Diode

Di — BB107 sau BB113; D? --
BB102 sau BB105 x 2; D 3 — a se ve¬
dea textul; Di - a se vedea textul;
Dă — PL9V1 ', D 4 ,5,6,9,10,11,12,13 —

1N4148 sau similar.

Condensatoare

1 pF - Cn; 4,7 pF — C 6 ; 10 pF —
C 30 ; 12 pF — c 32 ; 15 pF — c 3 ,6 2 3 ;
18 pF - c 25 ; 22 pF - C, 8 ; 4,7 pF -
Cl6.33, 68 pF — 67,' 100 pF — C 2 4 , 3 t;
220 pF — C 4 ; 470 pF — C 26 . 27 . 28 . 29 ;
560 pF - C 5 ; 1 nF - C 34 ; 2,g nF -
C 19 , 20 , 21 , 22 ,35,40! 4,7 nF — C 9 , 12 ,13,14,15;
10 nF — Cu, 42 ; 22 nF — C 8 ; 0,1 fiF -
C 4 1 , 43 ; 0,33 ;uF — C 3 6l C t1 — semire-
glabil 25 pF.

T ranzisfoare

Ti., .9 — BF 115 sau similar, cu fi
între 120 şi 150; T 2 — BFW 10—11;
T,„ - BFY 90.

funcţie de etaj, controlînd apoi
dacă tensiunea continuă din emi-
toare se apropie de valoarea indi¬
cată în schema din figura 1.

Oscilatorul cu frecvenţă variabilă
se fixează pe frecvenţa medie din
bandă, care dă în final 145 MHz, şi
se acordează toate circuitele pe un
maximum de indicaţie, în punctele
de măi sus, după care se revine la
fiecaîe etaj, începînd cu cele ante¬
rioare, urmărindu-se ca nivelurile
să se menţină constante în tot do¬
meniul de frecvenţă. Acest lucru se
realizează prin uşoara decalare a
filtrelor de bandă faţă de frecvenţa
centrală. Se recomandă să se acţio¬
neze asupra fiecărui etaj în parte şi
nu global.

S-au măsurat atenuări ale frec¬
venţei de 72 MHz de ordinul a
—40 dB, ale frecvenţei de 216 MHz
de —45 dB, ale frecvenţei de 360 MHz
de —45 dB, fără a se fi recurs la re-
jecţii suplimentare. Circuitele de
adaptare ale amplificatoarelor de
putere şi antena măresc aceste ate¬
nuări, rezultînd o emisie de calitate
deosebită.

DATEI

LE BOBINELOR

Bobină

Carcasă

Ferită

Blindaj

Număr de spire

! Ti

04 /

L = 17 mm

0 2,8 mm

L = 9 mm

10,5x10,5x12,5 mm

Primar 21 sp. 0

0,15 CuEm;
secundar 2x3 sp.

l 2 ^

0 4

L = 17 mm

0 2,8 mm

L = 9 mm

203 sp. priză 1/2
CuEm 0 0,22

L = 12 mm

0 2,8 mm

L = 9 mm

Primar 20 sp. priză
CuEm 0 0,22
secundar 2x2 sp.
CuEm 0 0,22

l 3

L = 12 mm

0 3,2 mm

L = 6 mm

10,5x10,5x10

8,5 sp. 0 0,22 Ci£m

t 3

04"

L = 12 mm

0 3,2 mm

L = 6 mm

■

Primar 8,5 sp. 0
0,22 CuEm;
secundar 2x25 sp.

0 0,22 CuEm

1 l 4

L = 12 mm

0 3,2 mm

L 6 mm

5 spire (priză colec¬
tor 3 spire de fa
capătul caid) cu 0
0,22 CuEm

l 5

L = 12 mm

0 3,2 mm

L = 6 mm

5 spire CuEm 0
0,22

mummm

PENTRU

Verificarea periodică a etalonării
atenuatorului de intrare, a amplifica¬
torului de deflexie verticală, precum
şi a bazei de timp dintr-un
osciloscop se poate face folosind
semnale dreptunghiulare avînd am¬
plitudini şi perioade cunoscute. Ase¬
menea semnale de etalonare gene¬
rează şi montajul prezentat în figura
alăturată.

Tranzistoarele T-, şi T 2 constituie
un oscilator astabil. Spre deosebire
de schemele clasice, aici condensa¬
torul de cuplaj se introduce între
emitoare. Absenţa condensatoarelor
de cuplaj pe colectoare face ca
fronturile negative ale impulsurilor
culese din colectorul lui T 2 să fieja
fel de rapide ca şi cele pozitive. în
plus, introducerea condensatorului
O-, în circuitele de emitor (circuite
caracterizate prin impedanţe şi cu¬
renţi inversi mai reduşi) asigură o
stabilitate bună a duratei impulsuri¬
lor.

Frecvenţa de repetiţie a acestora

YQ3APG

este direct proporţională cu valoa¬
rea condensatorului C 3 şi cu suma
valorilor rezistenţelor din emitoare,
(R^Rg+Ra). Cu ajutorul rezistenţei
R 3 frecvenţa impulsurilor se re¬
glează la 1 kHz. Din colectorul tran¬
zistorului T 2 , semnalul dreptunghiu¬
lar se aplică la tranzistorul T 3 care
lucrează în regim de comutaţie, asi-
gurînd în colectorul său impulsuri
dreptunghiulare avînd amplitudini
egale cu tensiunea de alimentare.
Cu rezistenţa R 4 şi divizorul 10:1 (R 5
şi R 6 ) se obţin pe cele două ieşiri
impulsuri cu amplitudini de 1 V şi,
respectiv, 0,1 V.

Alimentarea se va face cu o ten¬
siune stabilizată cuprinsă între 9 şi
15 V, consumul măsurat fiind de cca
2,2 mA. în lipsa unei tensiuni stabili¬
zate se va introduce în montaj o
diodă Zener (Dz) şi rezistenţa R 7 . La
consumul arătat mai sus se vor
adăuga cei 5—7 mA necesari diodei
Zener. Considerînd acest curent şi
funcţie de tensiunea de alimentare
şi dioda Zener introdusă, se va de¬
termina R 7 .

Pentru reglajul final sînt necesare
un frecvenţmetru şi un osciloscop
bine etalonat.

“lEHNÎUM 12/1984

Pentru cercurile tehnico-aplicative de radioamatorism

R03LE ©TIj- .

LOCATOARE

PENTRU RADIOAMATORI

în curînd va intra în folosinţă noul sistem de QTH — lo¬
catoare pentru radioamatori. Noul sistem va indica ampla¬
sarea staţiilor de radioamatori şi va fi folosit în special de
cei care lucrează în benzile de unde ultrascurte. Acesta
este format din două litere, două cifre şi iar două litere. Pri¬
mele două litere indică o „zonă" mare, cuprinsă în limitele a
20 grade de longitudine şi 10 grade de latitudine. Fiecare
zonă este divizată în 10 x 10 pătrate medii, care sînt indi¬
cate cu două cifre. La rîndul său, fiecare pătrat mediu este
caroiat cu o grilă formată din 24 x 24 de pătrate mici, în¬
semnate cu două litere. Modul de divizare al pătratelor mâ-
dii în pătrate mici este prezentat în figură şi cuprinde sim¬
boluri de la AA la XX.

Ţara noastră este cuprinsă în zona (pătratul mare) KN.
Alăturat este prezentată o hartă care cuprinde o parte din
Europa centrală şi estică, cu zonele învecinate cu ţara
noastră.

De exemplu, centrul municipiului Bucureşti (inclusiv Ra-
dioclubul Central) va avea noul QTH — locator KN34BK,
iar municipiul Constanţa KN440R.

”“

“H

—-

l_i

ĂĂ

□

jXA

Ing. QEORGE PINTILIE,
YQ3AVE, maestru al sportului

ABCDEFGH IJ KLMNOPQRSTUVWX

—- PRIMA LITERA

WimMmmÂmîMm

■

TEHNIUM 12/1984

BC109 , 47pF „ BCY57^ 2N2219

3 MONTAJE
SIMPLE

RÂUL VASILESCU, Y03LX,
BOGDAN SINITEANU, Y03XL

Preocuparea radioamatorilor
interesaţi în realizarea unor per¬
formanţe ridicate, cu un mini¬
mum de eforturi financiare, a
condus pe mulţi dintre ei la rea¬
lizarea unor dispozitive inge¬
nioase, care să contribuie la îm¬
bunătăţirea recepţiei şi la ridica¬
rea calităţii emisiunii staţiei.

1. CUPLOR DE ANTENĂ Şl
PREAMPLIFICATOR DE RA-
DIOFRECVENŢĂ PENTRU RE¬
CEPŢIE

Montajul, prezentat în figura 1
A, este simplu şi are unele avan¬
taje deloc neglijabile: este reali¬
zabil cu piese indigene şi eli¬
mină efectele de intermodulaţie,
prin modalitatea cuplării antenei
la punctul optim, la limita recep¬
ţiei, faţă de pragul intermodula-
ţiei, datorită posibilităţii reglaju¬
lui grupului L-,—C 1; al potenţio-
metrului R 1f precum şi cuplării
mai largi sau mai strînse a
preamplificatorului, prin comu¬
tatorul K 3 .

Preamplificatorul propriu-zis
cuprinde un etaj amplificator cu
poarta la masă şi un etaj repetor
pe sursă, alimentat fie cu două
baterii tip 3 R 12, fie din propriul
receptor sau transceiver.

Cele două tranzistoare cu
efect de cîmp sînt de tip
BF245C, care au un curent de
drenă mai mare, contribuind la
evitarea intermodulaţiei. Şocul Ş
poate fi construit prin bobinarea
pe o bară de ferită (preferabil de
tip F4 sau F41), cu diametrul de
5—6 mm, a cca 50 de spire cu
sîrmă de cupru emailată cu dia¬
metrul de 0,05 mm sau apropiat
de acestă. Singurul inconvenient
îl poate constitui necesarul de
două comutatoare cu 1 x 5 şi
unul 1 x 6 contacte.

Ansamblul L 1 — L 2 (fig. 1B) se
construieşte pe o bară (ţeavă)
din material izolant cu diametrul
de 19 mm, pe care se bobinează
un total de 2 x 46 de spire, cu
un spaţiu la mijloc echivalent cu
două spire, pasul fiind de 0,8
mm. Cel mai bine se poate rea¬
liza acest pas la un strung, prin
gravarea unui şanţ mic, la pasul
de 0,8 mm, pe o lungime totală
de cca 76 mm. Prizele sînt indi¬
cate în figura 1B (scara 1/1).

Placa de circuit imprimat —
de asemenea, extrem de simplă
— este prezentată în figura IC,
la scara 1/1 (partea placată).

2. ETAJ DETECTOR DE PRO¬
DUS

După experimentarea unui
mare număr de scheme, acest
detector de produs s-a dovedit a

fi net superior celorlalte. Monta¬
jul nu necesită comentarii şi
este exemplificat în varianta cu
injecţia de semnal la pinul 6 (cu
pinul 8 rămas liber) de la un os¬
cilator separat (fig. 2A) sau cu
oscilatorul înglobat în circuitul
integrat (fig. 2B), mai puţin re¬
comandat. Ambele variante cu¬
prind date pentru frecvenţa de
500 kHz, dar circuitul din figura
2B va fi construit cu respectarea
raportului L-|/L 2 =1/5, caz în care
ansamblul circuitului L,—L 2 se
branşează la pinii 6 şi 8.

F/G. IC.
Isflps/I

1 3 f 5 0

L>h

2â

■ş

J.C5 T2

JV, BF 2U5C

C4„ 6

R2 \\

IM II 270 1

PREAMPLIFICATOR

■sr-'M

h ' _|

□La

M 5 * 5ChPZ

mŢOUnr

tHWpF 50 pF &1Vef

SspTOR FEF8T&
TIP F4 <f 8mm.

LI - 100 Sp RAR L1IL2** 115
L2-500Sp

*f 470pF x

3. ETAJ MIXER PENTRU EMI¬
SIE

Şi acest montaj s-a dovedit
superior celorlalte încercate, dar
numai pentru emisie, la recepţie
fiind preferat montajul cu un
tranzistor cu efect de cîmp
(BF245C, 2N4416 etc.).

Ca şi în cazul detectorului de
produs, circuitul integrat
TAA661, care cuprinde circuite
limitatoare, s-a dovedit extrem
de eficient, asigurînd o calitate
demonstrată în eter de subsem¬
naţii, care stăm la dispoziţia co¬
legilor interesaţi în dispozitive
ingenioase. Vă urăm succes!

DE LA OSCILATOR ~
PURTĂTOARE '

1 12D n.

* lOOnF

-4H

5Q»F

L ÎL

\0^ JâlOK

REC.B.L.U. * FIG. 2A

TEHNSUM 12/1984

0,12..,0,2 mm, pe un miez drept de
ferită 0 3...5 mm şi L = 7...10 mm.

Tranzistorul T 4 lucrează ca repe-
tor-separator între oscilator şi de¬
tector. Semnalul necesar demodula¬
torului este cules prin intermediul
unui divizor rezistiv. Acest lucru are
o influenţă neglijabilă asupra oscila¬
torului. Bobina l_ 4 se realizează pe
acelaşi tip de miez ca şi L,... 3 şi
conţine 10 spire bobinate cu acelaşi
tip de sîrmă. Condensatorul variabil
este de tipul cu două secţiuni de
500 pF (preferabil cel folosit în re¬
ceptoarele „Neptun" sau „Gloria").
Sf foloseşte numai una dintre cele

două secţiuni.

Amplificatorul AF conţine
cuit integrat de tipul TBÂ790K, t
de preferat ca volumul să se reglez
prin intermediul unui potenţiometru
bobinat, montat pe difuzor. Se poate
utiliza un potenţiometru bobihat de
1000, folosit în difuzoarele de rădio-
ficare.

Receptorul se realizează ; pe o plă¬
cuţă de circuit simplu placat cu di¬
mensiunile 21Q x 60 mm (figura 2).

întreg montajul se introduce"
îptr-o cutie metalică, iar intre etaje*
se prevăd ecranele marcate in figura
o

RECEPTOR

SinCRODint)

împreună cu elevii radioamatori
de la Radioclubul Y03KDA s-a ex¬
perimentat un receptor sincrodinâ
ce poate recepţiona semnale
CW-SSB provenite de ia staţiile de
radioamatori din banda de 3,5—3,8
MHz.

Acest aparat este util începătorilor
pentru a se familiariza cu traficul,
sau avansaţilor, ca receptor de con¬
trol. împreună cu un emiţător sim¬
plu CW sau GW-DSB poate consti¬
tui echipamentul minim necesar în¬
ceputului activităţii de radioamator
emiţător-receptor.

De asemenea,- avînd un gabarit
„de buzunar'*, poate satisface cerin¬
ţele unui „echipament de concediu".

, Receptorul a fost codificat cu nu¬
mele KDA-101R pentru a-l deosebi
de alte variante, în caz că radioama¬
torii solicită detalii suplimentare.

Sensibilitatea receptorului este
sub 0,5 /iV, putînd recepţiona
majoritatea QSO-uriior din bandă.

Schema (fig. 1) conţine patru
etaje: amplificatorul de RF, demodu¬
latorul SSB-CW, VFO-ul şi amplifh
catorul audio (AF).

Amplificatorul de RF este cu două
circuite acordate decalat şi acoperă
banda 3,5—3,8 MHz. Tranzistorul T,
poate fi de radiofrecvenţă, dar rezul¬
tate foarte bune se obţin folosind un
BC107. Din potenţiometrul P, se re¬
glează amplificarea etajului. Bobi¬
nele L 1 şi L ş se realizează pe acelaşi
miez de ferită tip oală folosit în eta¬
jele FI-470 kHz, din receptoarele in¬
dustriale. L-i conţine 3 spire, iar L 2

TAA661

7 TBA790K

Pz PL8V2Z

Pl-10...25Kft

(sensibilitate)

BC107,

10 spire din CuEm 0 0,15 ..0,25 mm
L 3 se realizează pe acelaşi tip de
miez, bobinînd 10 spire CuEm 0
0,15...0,25 mm.

Demodulatorul este realizat cu
ajutorul circuitului integrat TAA661,
utilizat curent în calea de sunet a te¬
levizoarelor alb-negru. în acest caz,
demodulatorul MF este utilizat ca
detector de produs.

VFO-ul conţine trei tranzistoare
de tipul BC107. Este un montaj tipic
de oscilator Clapp. Şocurile de ra¬
diofrecvenţă se realizează bobinînd
cca 30... 70 de soire CuEm 0

BC107,

TBA790K

.ŢAA66T

r=nci8

Wien. O verificare completă şi
exactă a formei semnalului de ieşire
se poate face cu ajutorul unui osci¬
loscop. Se vor măsura apoi tensiu¬
nile la cursoarele potenţiometrelor
semireglabile S-i şi S 8 .v, 1,4 V ef , res¬
pectiv 0,14 V ef . Apoi, fără elemente
de măsurat, se reglează S 4 şi S 5
pînă cînd între emitorul tranzistoru¬
lui T şi masă tensiunea este nuţăi Se
va branşa la bornele Lx o rezistenţă
egală cu R 9 (120 H), după care din
S 6 se obţin pe emitor 10 V cc . Re-
glînd din S 7 , se obţine capul de
scală al instrumentului. Se scoate

această rezistenţă şi se înlocuieşte
cu o inductanţă de valoare bine pre¬
cizată (de preferinţă 1 mH, 10 mH
sau 100 mH), după care se va retuşa
capul de scală pe poziţiile xl şi xlO
din semireglabilele şi S 2 . Se
trece comutatorul K 2 în poziţia C x
şi pentru o valoare cunoscută a
unui condensator, bineînţeles în
tina din gamele de lucru, se reface
capul de scală din S 3 .

Componentele folosite în montaj,
respectiv rezistenţele, vor avea to¬
leranţe cit mai. mici, de preferinţă
sub 1%. ’ *

Cu ocazia Anului Nou 1985, colectivul redac¬
ţional al revistei ^TEHNlUM“ urează colabo¬
ratorilor şi cititorilor multă sănătate, fericire şi
îndeplinirea tuturor dorinţelor. .

% 4 <1

TEHNIUM 12/1984

i jgfr. gMr

mmm mm

PROPAGĂRI! UNDELOR

ELECTROMAGNETICE

Este cunoscut faptul că multe stu¬
dii în domeniul propagării undelor
electromagnetice au fost iniţiate şi
soluţionate de către radioamatori.
Merită să amintim faptul că primele
legături radio în unde scurte peste
Atlantic au fost efectuate tot de ra¬
dioamatori şi că lor li se datorează
şi primele articole în domeniu. în ul¬
tima perioadă, aceşti pasionaţi au
abordat şi experimentat domeniul
frecvenţelor superioare, respectiv
benzile undelor metrice şi,centime¬
tri ce.

Cum în unde ultrascurte radioa¬
matorii posedă echipament ce debi¬
tează mică « putere, iar construcţia
elementelor radiante (antenele) ne¬
cesită material şi manoperă mai
aparte, în cele ce urmează ne vom
referi la unele particularităţi ale mo¬
dului cum se face propagarea în
DUS.

PROPAGAREA ÎN SPAŢIUL LIBER

Presupunem că două persoane
sînt piasate în punctele A şi B din
spaţiu şi doresc să intre în legătură, -
avîrid fiecare cîte o staţie de mică
putere — mai exact, un radiateiefon
(fi q. 1). Undele electromagnetice
emise de staţia A se atenuează pro-
'grssiv pînă ajung la staţia B, atenua¬
rea totală o notăm cu 'A 0 funcţie de

două axe, se pot calcula din graficul
din figura 4. Punctele S şi S’ pot fi
practic confundate cu A şi B, întru¬
cât ele sînt la distanţa X/4 de acestea
(în 144 MHz,X/4 — 50 cm). De exem¬
plu, dorim să calculăm elipsa pentru
145 MHz la două staţii aflate la 20
km distanţă (deci D = 20 km). Din
graficul din figura 4 rezultă b = 105
m, iar atenuarea A 0 între aceste
puncte este de 102 dB.

Acesta a fost cazul legăturii cînd
nu intervine curbura terenului func¬
ţie de distanţă şi, respectiv, de unele
denivelări (fig.5). Apariţia oricărui
obstacol între corespondenţi (inter¬
secţia elipsei) atenuează semnalul în
punctul de recepţie. Aceste obsta¬
cole apar teoretic ca o placă meta¬
lică, respectiv ca un ecran (cum
este cazul unui lanţ de munţi, al
unui şir de clădiri).

în toate cazurile, graficul din fi¬
gura 6 arată atenuarea suplimentară
A 1 a semnalului dat de obstacole
funcţie de raportul h/r.

Este evident că legătura radio este
posibilă numai pentru raportul h/r<
0, adică numai atunci cînd ecranul
interpus nu obturează total vizibilita¬
tea între A şi B.

Acest fenomen este indentic cu
difracţia în optică, ce permite Soare¬
lui să lumineze chiar după dispariţia
sa ia orizont sau în spatele unei co¬

bite ce întretaie elipsa de propagare
dintre emiţător şi receptor, recepţia
va fi influenţată negativ proporţional
cu frecvenţa de lucru (de exemplu
432 MHz va fi mai deranjat decât 144
MHz).

FORMA ROTUNDĂ A PĂMÎNTULUI

Fără a apărea un obstacol evident
între emiţător şi receptor, în privinţa
propagării trebuie să avem în vedere
şi forma rotundă a Pămîntului fi¬
indcă unele staţii nu pot fi auzite
sau nu ne pot auzi, fiind considerate
pierdute după orizont. Aceasta fi¬
indcă Pămîntul penetrează puţin cîte
puţin în elipsă, creînd o atenuare
suplimentară A 2 . Legătura sigură ră-
mîne vizibilitatea pînă la orizont,
restul fiind posibil datorită difracţiei
(fig. 7).

Acest caz este deosebit de intere¬
sant pentru zonele de şes sau pe
mare. Desigur este valabil şi pentru
relieful de la nqi din ţară, în special
pentru zonele plate de şes.

Graficul din figura 4 ajută la
determinarea valorilor Dt şi D 2 care
separă cete două staţii A şi B de
orizontul lor radioelectric, staţii care
sînt la altitudinea hi şi h 2 . Disanţa D 3
= D - (D, + D 2 ).

Calculul atenuării A 2 se poate face
comod cu graficul din figura 7 prin
adunarea atenuărilor parţiale L 1( L 2
şi L 3 relativ la distanţele Dţ, D 2 şi D 3 .
L 3 este negativ dacă şi D 3 este
negativ.

Pentru ca radioamatorul să se
obişnuiască cu aplicarea practică a
celor citite anterior, să luăm un caz
real de calcul al atenuării între două
puncte.

Să considerăm că dorim o legă¬
tură pe 145 MHz între punctele A şi
B din figura 8. Luînd harta reliefului,
constatăm că la 51 km de A apare
un obstacol natural. Distanţa între A
şi B este de 190 km.

Din figura 2 reiese că în spaţiul
liber atenuarea pe 145 MHz la 190

.km este A 0 = 121 dB.

Revenind la figura 8 de pe harţi
determinăm h = +310 m, iar r = 290 *
m (conform fig. 6). Raportul h/r 4
310/290 = +1,07, deci atenuarea Ai =
16,5 dB (fig. 6).

In continuare, verificând tcaseul de
profil al terenului plecând de la A li
B, obţinem: pentru A o altitudine H-,

= 600 m, iar pentru B o altitudine h 2
= 710 m deasupra nivelului .mediu.
Distanţele orizontului, radioâeetric,
corespunzătoare ia D 1 şi D 2 , calcu¬
late tot din figura 4, sînt D^ = 100 km
şi D 2 = 110 km. Aici trebuie avută în
vedere dreapta h = D 2 /16, unde h
este în m şi D în km.

Rezultă că D 3 = D - (Dt + D 2 ) =
190 - (100 + 110)= 190 - 210 = -20
km.

Din figura 7 obţinem, corespunză¬
tor valorilor D 1; D 2 şi D 3 , atenuările
L-i, L 2 şi L 3 pentru frecvenţa de 145
MHz: L-, = 19,5 dB; L 2 = 1,3 dB; L 3 =
-6,5 dB, deci A 2 = L-j + L 2 + L 3 = 14,3
dB.

Atenuarea totală a semnalului
între punctele A şi B pentru cazul de
relief studiat este A 0 + A, + A 2 = 121
+ 16,5 + 14,3 = 151,8 dB.

Calculele precedente au permis să
determinări) care este atenuarea
semnalului emis din A spre B sau
invers. Este posibil să simulăm legă¬
tura cuplînd între emiţător şi recep¬
tor un cvadripol atenuator de
aceeaşi valoare.

Estp, de asemenea, posibil, cu-
noscînd puterea emiţătorului şl cîşti-
gul antenei, să deducem nivelul
cîmpului care va fi recepţionat. Cu-
ndScînd sensibilitatea receptorului,
putem determina puterea minimă la
emisie astfel ca legătura radio să
aibă loc în bune condiţii — să fie
sigură şi permanentă. Se ştie că
fiecare antenă specială are un anu¬
mit cîştig, deci o- amplificare a
nivelului semnalului pe o anumită,
direcţie (în cazul nostru vom neglija
pierderile pe feeder-cablu de legă- ,
tură).

TEHNIUM 12/1984

Nu intrăm aici în modul de con¬
strucţie a antenelor cu cîştig mare,
aceasta fiind considerată cunoscută
de radioamatori din alte articole
publicate în revista noastră. Reamin¬
tim numai că pentru înţelegerea
celor ce urmează unitatea de dBW
este nivelul la emisie sau la recepţie
raportat faţă de 1 W.

Revenind la exemplul precedent şi
considerînd că la emisie avem o
antenă cu cîştig de 10 dB, iar la
recepţie o antenă cu un cîştig de 8
dB, se poate considera că între
emiţător şi receptor atenuarea este
151,8 — (10 + 8) » 133,8 dB.

Considerînd că nivelul minim de

intrare în receptor este de 1 mV pe
50il şi revenind la valoarea în dBW,
conform figurii 9, rezultă că acest
receptor are nevoie la intrare de
-137 dBW, deci, faţă de aceste
valori, emiţătorul va trebui să emită
o valoare de -3,2 dBW (-137 +
133,8). Din . figura 9 se vede că
pentru -3,2 dBW emiţătorul trebuie
să debiteze 500 mW.

Altfel spus, dacă emiţătorul din A
are o putere de 2 W la emisie, adică
+3 dBW (fig. 9), nivelul recepţionat
va fi: '+3 dBW -133,8 dB =-131,8 dB,
ceea ce corespunde la 2 /AJ pe 500
la intrarea receptorului (un receptor
mult mai puţin sensibil).

CONDIŢIILE REALE DE PROPA¬
GARE

Toate cele expuse pînă acum
considerau propagarea undelor elec¬
tromagnetice în VHP ca respectînd
optica electronică (propagarea în
linie dreaptă), mediul fiind uniform.
Trebuie avut însă în vedere că în
regiunea noastră condiţiile atmosfe¬
rice sînt foarte schimbătoare, apa¬
riţia ceţii, a ploii, zăpezii putînd
periclita substanţial o legătură radio
printr-o absorbţie totală a undelor.

Condiţiiile meteorologice pot crea
chiar sensuri favorizante de propa¬
gare, de exemplu curbarea undelor

spre păturile superioare ale atmosfe¬
rei' (fig. 10), cînd recepţia este
influenţată negativ. Un alt caz este
acela care determină o curbare a
undelor, spre suprafaţa Pămîntului-
(fig. 11) şi cînd se pot face legături
la foarte mare distanţă în VHP. Acest
fenomen, datorat ionizării puternice
a straturilor superioare ale atmosfe¬
rei, este cel care permite QSO-uri Sa
mii de kilometri pe 145 MHz, feno¬
menul fiind prezent în lunile iulie şi
august.

Tot acestui fenomen i se dato¬
rează recepţia unor emisiuni de
televiziune la foarte mare distanţă,
situaţie pe care de multe ori unii con¬
structori amatori o interpretează
greşit;' ei cred că antenele .favori¬
zează aceste recepţii, cînd de fapt
totul se datorează unor efecte me¬
teorologice.

EFECTUL REFLEXIILOR

Cînd efectuăm o legătura între
două puncte A şi B separate printr-
un sol umed sau o suprafaţă de apă
(fig. 12), în afară de unda directă, 1,
mai apare şi o undă reflectată, 2 .
Unda reflectată, 2, în punctul C se
combină în punctul de recepţie B cu
unda directă, ty Dacă aceste'unde
sosesc în fază, : recepţia se amelio¬
rează, dar dacă eosesc în contratază,
recepţia se deteriorează. Diferenţa
de fază între cele două unde este
determinată de frecvenţa de lucru,
de coeficientul de reflexie a solului,
de poziţia punctului C, de altitudinea
celor două puncte A şi B. Dacă unul
din puncte este în deplasare (de
exemplu, punctul B este un vapor),
recepţia trece succesiv prin minime
şi maxime datorită diferenţelor de
fază între unda directă şi cea reflec¬
tată.

Recomandăm radioamatorilor
care doresc să facă legături la mare
distanţă în VHF să ţină cont de cele
expuse anterior, să folosească echi¬
pament de bu nă calitate şi antene de
cîştig mare.

Cei care merg „în portabil" este
bine să aibă cunoştinţe despre relie¬
ful înconjurător, să determine astfel
zonele care pot fi lucrate. ■

MODERNIZAREA LOCUINŢEI”

Juriul Concursului de creaţie teh¬
nică pentru tineret „Modernizarea
locuinţei", alcătuit din: ing. loan Al-
bescu — redactor-şef al revistelor
„Ştiinţă şi tehnică" — „Tehnium",
preşedintele juriului; ing. Cornel
Vlad — reprezentant al Comitetului
Central al Uniunii Tineretului Comu¬
nist; prof. dr. ing. lorgu Nicula —
reprezentant al Institutului de Con¬
strucţii Bucureşti; lector dr. arh. Vic¬
tor Ivaneş — reprezentant al Institu¬
tului de Arhitectură „Ion Mincu“;
ing. Doina Manlcatlde — reprezen¬

tantă a Oficiului de Stat pentru In¬
venţii şi Mărci; dr. ing. losif Lingway
— reprezentant al întreprinderii de
Piese Radio şi Semiconductoare Bă-
neasa; Ing. Ilie Mfhăescu — secretar
responsabil de redacţie la revista
„Tehnium 1 , 1 şi fiz. Alexandru Măreu-
lescu — redactor de rubrică la re¬
vista „Tehnium", în baza regulamen¬
tului acestui concurs, aprobat, de
Comisia pentru Creaţia Tehnico-Şti-
inţifică a Tineretului din cadru! Co¬
mitetului Central al U.T.C., a acor¬
dat următoarele premii şi menţiuni:

Un PREMIU SPECIAL, în valoare de 3 500 lei, pentru lucrarea „CEN¬
TRALĂ ELECTRICĂ ACŢIONATĂ DE VÎNT PENTRU UZ GOSPODĂ¬
RESC", autor loan Davidoni, corn. Tomeşti, jud. Timiş '

SOI UŢII Şl REALIZĂRI PENTRU LOCUIM fE
MEDIUL URBAN

PREMIUL I, în valoare de 3 000 lei, pentru lucrarea „IZOLAREA
TERMICĂ A LOCUINŢEI", autor Vasile Mihai Mecea, Str. Frunzişului nr.
14, Cluj-Napoca

PREMIUL II, în valoare de 2 500 lei, pentru lucrarea „AMENAJĂRI
ÎN GOSPODĂRIE", autor lancu Zaharia, Bucureşti, căsuţa poştală 5—4
PREMIUL III, în valoare de 2 000 lei, pentru lucrarea „SOLUŢII DE
ECONOMISIRE A ENERGIEI ELECTRICE", autor Adrian Alexandrescu,
Aleea Valea Prahovei, bl. 85/4, ap. 58, sector 6, Bucureşti

MENŢIUNE» în valoare de 1 000 lei, pentru lucrarea „ILUMINAREA
SPAŢIULUI DIN FAŢA UŞII DE INTRARE", autor LâszSo Bartos, Str. Pe-

tdfi nr. 10, sc. C, ap. 18, Miercurea-Ciuc
MENŢIUNE, în valoare de 1 000 lei, pentru .lucrarea „SET DE DIS¬
POZITIVE PENTRU ÎNZESTRAREA LOCUINŢEI", autor? Alexandru

Stoian, Str. Oltului nr. 13, Timişoara

B. SOLUŢII ŞI -REALIZĂRI PENTRU LC ŞUII

ÎN MEDIUL RURALI

PREMIUL I, în valoare de 3 000 lei, pentru lucrarea „OPTIMIZA¬
REA FUNCŢIONĂRII MAŞINII DE SPĂLAT", autor Dumitru Moleriu,
corn. Grăniceri nr. 24, jud. Arad

PREMIUL II, în valoare- de 2 500 lei, pentru lucrarea „MAŞINĂ DE
BRICHETAT GUNOI Şl RUMEGUŞ", autor. Andrei Petru, Str. Saturn nr.
32, bl. 16, ap. 35, Ţiglina I, Galaţi
PREMIUL III, în valoare de 2 000 lei, pentru lucrarea „MSNSCAPTA-
TOR SOLAR", autor ftazîmîr Radvansky, Str. Dr. Petru Groza nr. 24, Pe¬
troşani, jud. Hunedoara

MENŢIUNE, în valoare de 1 000 lei, pentru lucrarea „PANOU SO¬
LAR CU ELEMENTE DE FOCALIZARE", autor Fiorin Ţebrencu, Str. V.f,
Lenin nr. 71, sc : . A, et. 1, ap. 8, Piatra Neamţ
MENŢIUNE,' în valoare de 1 000 lei, pentru lucrarea „UTILIZAREA
RESURSELOR NECONVENŢIONALE ÎNTR-0 LOCUINŢĂ", autori Petre
Teodorescu şi Călin Teodorescu, Str. Democraţiei nr. 71 D, Ploieşti

G. SOLUŢII Şl REALIZĂRI ALE TINERILOR
SUB 18 ANS:

PREMIUL I, în valoare de 3 000 lei, pentru lucrarea „TERMOSTAT
ELECTRONIC PENTRU BOILER", autoare Gabriela Popa, satul Cozia,

corn. Costuleni, jud. laşi

PREMIUL IL în valoare de 2 500 lei, pentru lucrarea „DISPOZITIV

DE SIGURANŢĂ PENTRU PREVENIREA INUNDAŢIILOR ÎN LOCU¬
INŢĂ", autor Vasile Adrian Borza, Str. G. Coşbuc, bî. 28, ap. 5, Baia

Mare

PREMIUL III, în valoare de 2 000 lei, pentru lucrarea „REUTILIZA-
REA TABLEI DE ALUMINIU DIN TUBURILE DE SPRAY", autor Daniel
Precup, Str. 6 Martie nr. 8, Hunedoara

MENŢIUNE, în valoare de 1 000 lei, pentru lucrarea „ECONOMISI¬
REA ENERGIEI TERMICE Şl ELECTRICE ÎN LOCUINŢĂ 1 autor Călin
Adrian ionescu, Str. Obor nr. 1, bl. 6, et. 1, ap. 6, Buzău
MENŢIUNE, în., valoare de 1 000 lei, pentru lucrarea „CAPTATOR
SOLAR PLAN", autor Ion Chirteş, Str. iernuţeni nr. 89, Reghin, jud. Mu¬
reş.

TEHNIUM 12/1984

miIDINISIIlf w

INSTALAŢIA DE ALIMENTARE
SI DE EVACUARE A MOTOARELOR

Dr. ing. TRAI AN CANŢA

1. Construcţie şi funcţionare

Motoarele autoturismelor OLTCIT
sînt alimentate printr-un sistem cla¬
sic din rezervorul de combustibil cu
ajutorul unei pompe de benzină,
prin carburator către camerele de
ardere.

Cele două autoturisme — Club şi
Special — au în principiu o instala¬
ţie de alimentare similară, fiind dife¬
rite următoarele subansambluri: car¬
buratoarele, pompele de benzină,
filtrele de aer şi colectoarele de ad-
misiune.

în figura 1 se prezintă schematic
părţile principale ale instalaţiei de
alimentare şi anume: 1 — filtru de
aer; 2 — carburator; 3 — racord
elastic retur benzină; 4 — racord
elastic de alimentare, de la pompă
la carburator; 5 — pompa de ben¬
zină; 6, 8, 14, 15, 17 — racord elas¬
tic de alimentare; 7 — conductă de
retur (numai la Oltcit Club); 9 —
traductor nivel combustibil; 10 —
gură de umplere, cu buşon şi cheie;
11 — racord de evacuare a aerului
din rezervor; 12 — racord rezervor
de combustibil-atmosferă; 13 — re¬
zervor de combustibil; 16 — filtru de
benzină; 18 — colector de admi-

2. Rezervorul de benzină (13 —

% i)

Are o capacitate de 42 I, fiind
confecţionat din tablă de^oţel şi am-

123456 7

plasat în partea din spate a carose¬
riei, sub portbagaj. Este protejat la
şocuri cu ajutorul unui scut metalic.

3. Traductorul nivelului de com¬
bustibil (9 — fig. 1)

Este o construcţie originală după
licenţă VEGLIA, fiind format din ur¬
mătoarele părţi componente (fig. 2):

I — siguranţă; 2 — suport rezis¬
tenţă; 3 — conductoare nivel minim;
4 — plutitor; 5 — corp traductor; 6
— lamelă contact; 7 — nit; 8 —
bornă nivel minim; 9 — conductă ie¬
şire benzină; 10 — amsamblu capac;

II — înfăşurare reostat; 12 — rezis¬
tenţă (nichelină); 13 — conductă in¬
trare benzină; 14 — placă metalică;
15 — capac; 16 — filtru.

Principiul de funcţionare (fig. 2):
în funcţie de nivelul combustibilului
din rezervor, plutitorul 4 se depla¬
sează pe verticală, poziţia lui instan¬
tanee fiind afişată la nivelul indica¬
torului de benzină din tabloul de
bord, prin variaţia rezistenţei elec¬
trice a înfăşurării, 12. Poziţia „mi¬
nim" a pombustibilului se afişează în
momentul în care conductoarele 3
intră în contact cu placa 14.

4. Sistemul de admisiune—recir-
culare a aerului şi particulelor de
ulei

Este o construcţie specifică mo¬
toarelor cu cilindri opuşi, răcite cu
aer, fiind compusă în cazul motoru¬
lui M-036, care echipează autoturis¬
mele Oltcit Club, din următoarele
părţi componente (fig. 3): 1 — cutia
de încălzire a aerului atmosferic; 2

— colector de evacuare dreapta; 3

— conductă de aer cald; 4 — regu¬
lator termostatic; 5 — filtru de aer;
6, 10 — colier, 7 — conductă de ad¬
misiune a aerului proaspăt (rece); 8

— conductă de cauciuc de la filtrul
de aer la separatorul de ulei; 9 —
separator de ulei;. 11 — carburator;
12 — racord între filtrul de aer şi
carburator; 13 — cutie de admi¬
siune; 14 — agrafă; 15, 17 — con¬
ducte de la reniflard la separatorul
de ulei; 16,— conductă pentru parti¬
culele de. uiei care ies din separator
către baia de ulei; 18 — tubulatura
de admisidne; 19 — reniflard.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

8 9

14 13 121110

TEHNIUM 12/1984

GENERATOR DE AEROIONI NEGATIVI,
1 DE CAMERĂ

MA-OIC

DOMENIUL DE UTILIZARE

Cod N115

Generatorul de aeroioni negativi produce ioni mici negativi, similari
celor naturali (cu mobilitatea electrică de peste Icm/s Intr-un clmp
electric cu intensitatea de iv/cm ) cu aplicaţii In aeroionoprofilaxie şi/sau
aeroionoterapie, cind aeroionizarea se administrează ca factor aso¬
ciat sau ca factor major.

TEHNIUM 12/1984

Ansamblul prezentat emiţător-receptor, oe radiofrecvenţă. Alimentat cu 12 V, consu-

chiar dacă lucrează pe 72 MHz, prezintă inte- mul este mai mare de 70 mA şi puterea atinge

res pentru amatorii domeniului. Emiţătorul, pi- 850 mW.

lotat cu un cuarţ de 72 MHz, are o eficacitate La receptor primul etaj conţine un tranzistor
pe o distanţă de aproximativ 500 m, tocmai BCY57. Bobina L 1 şi condensatorul de 10 pF

necesară pilotării unui avion sau unui vaporaş. rezonează pe 72 MHz. Semnalul recepţionat

Alimentarea poate fi asigurată cu 12 sau 18 V este transmis apoi prin 47 nF la baza primului

şi în funcţie ,de ea se obţin în antenă 860 mW BC109. De lă ultimul BC108, prin potentiome-

sau 2 W. Oscilatorul de joasă frecvenţă se aii- trul de 10 kil semnalul se transmite la filtre,

mentează cu 9 V. respectiv releelor de comandă pe fiecare ca-

Receptorul este de tip superreactiv cu filtru nai. Fiecare filtru este acordat pe o frecvenţă

pentru fiecare canal, fiind alimentat cu 9 V din bine determinată.

baterii. La emiţător, bobina L 1 are un diametru de

în emiţător, etajul oscilator foloseşte un 10 mm şi se compane din 5 spire din fir de

tranzistor BC109 sau BC107, BC108 etc. Eta- cupru cu diametrul de 1 mm, lungimea bobi-

jul cu BCY57 este separator-amplificator, iar nei fiind de 12 mm. Cuplajul cuarţului se face

tranzistorul 2N2219 formează un etaj de pu- la prima spiră de la colector, iar alimentarea la

tere. Partea de audiofrecvenţă foloseşte ca os- 2,5 spire.

cilator 2N2646, iar pe BC109 şi 2N2907 ca am- Bobina L 2 are 6 spire din Cu 1 mm şi cu
plificatoare. Tranzistorul 2N697 modulează în lungimea de 15 mm. Cuplajul cu etajul urmă-

amplitudine etajul de putere RF. tor este la spira 1 de la alimentare. Bobina L 3

Tranzistorul 2N2646 este de tip unijonc- este identică cu L 2 , dar are 8 spire. Cele trei

ţiune, la care bazele Bl şi B2 nu pot fi inver- tranzistoare sînt prevăzute cu radiatoare de

sate între ele. Pentru 8 canale frecvenţele sînt: căldură.

1 150 — 1 400 — 1 700 — 2 200 — 2 500 — In receptor, bobina de intrare este constru-
3 000 — 3 700 şi 4 500 kHz. Fiecare frecvenţă ită pe o carcasă cu miez magnetic (tip UUS)

este determinată de un rezistor cu valoare fixă şi are 4 spire din CuEm 0,4.

şi un potenţiometru semireglabil introduse în Filtrele pentru fiecare canal în parte se con-
circuit printr-un sistem cu mai multe contacte. struiesc în oale de ferită şi se acordează pe

Semnalul AF de la oscilator are formă de frecvenţele dorite cu ajutorul unui generator

dinte de ferăstrău. Următorul etaj transformă de audiofrecvenţă.

acest etaj în formă de impulsuri dreptunghiu¬
lare, care apoi, amplificate, modulează etajul Adaptare după „Le Haut-Parleur*' nr. 1207

100S1

EA RECEPŢIEI EMISIUNILOR

TELEVIZIUNE

din urmăj
la anteiie
un sens

altul)

Plecînd de la radiatorul sferic
(izotrop), care este numai o refe¬
rinţă pentru studiul difuzării prin
antene a puterii emiţătorului, deoa¬
rece densitatea de putere pe supra¬
faţa sferei este uniform distribuită,
vom constata că dipolul în A/2 distri¬
buie energia sub forma unui gen de
tor şi în comparaţie cu radiatorul
izotrop asigură, ia distanţă egaiă, o
concentrare mai mare de energie
pe direcţia maximumuiui de ra¬
diaţie, de 1,64 ori (« 2 dB) în putere
(vezi figurile5aşi 5b).

Dipolul, ca şi radiatorul izotrop
(teoretic), poate realiza diagrama
ideală numai în spaţiul liber, lipsit
de obstacole. în condiţii reale, în
prezenţa solului sau altor obiecte
reflectante, structura volumelor de
radiaţie se modifică foarte mult. De
exemplu, un dipol în A/2 în prezenţa
unui plan reflectant de dimensiuni
mari în comparaţie cu dipolul şi pa¬
ralel cu el modifică distribuţia pu¬
terii radiate de dipol deoarece ener¬
gia sa este parţial reflectată de pla¬
nul ce ecranează o jumătate din
spaţiul de propagare, fiind dirijată
din nou în direcţia dipolului, fapt
care conduce la compunerea unor
diagrame de radiaţie ce depind
foarte mult de distanţa dipolului (a)
faţă de planul reflectant (vezi figura
6), dimensiunea şi structura supra¬
feţei acestuia din urmă.

Comportarea dipolilor radianţi în
prezenţa - unor planuri reflectante
sau elemente pasive a condus la
ideea realizării unor antene unitare
cu caracteristici convenabile asam¬
blării lor în sisteme radiante şi mo¬
delarea cu ajutorul acestora a unor
game largi de diagrame de radiaţie.
Pentru antenele unitare (panouri,
diedre etc.) s-au preferat variantele
cu un singur lob principal de ra¬
diaţie (a<0,3 A, fig. 6).

Antenele unitare ale sistemelor
radiante moderne de televiziune
sînt realizate de regulă sub formă
de panouri cu 2 sau 4 radiatoare în
A, sau diedre cu un dipol în A/2 şi
două planuri reflectante formînd un
unghi solid (figura 7 ).

Puterea care ajunge, prin inter¬
mediul fiderului principal, la înălţi¬
mea pilonului unde se fixează ante¬
nele unitare ale sistemului radiant
este dirijată — prin dispozitive spe¬
ciale de distribuţie cu mai multe ie¬
şiri şi cabluri coaxiale de legătură
— spre antenele unitare ce compun
sistemul. Toate dispozitivele ce

Cerinţele impuse de zonele de
serviciu ale reţelei de emisie TV sînt
foarte diferite de la un amplasa¬
ment la altul şi în consecinţă folosi¬
rea raţională a puterii emiţătoarelor
impune şi realizarea de diverse dia¬
grame în plan H şi V. De regulă,
staţiile din zona de şes preferă dia¬
grame omnidirecţionale, iar cele
din zonele de munte sau deal di¬
verse diagrame direcţionale.

CÎMPUL ELECTROMAGNETIC

După cum am mai amintit, pre¬
zenţa în „eter" a unei staţii TV se
manifestă prin apariţia, în fiecare loc
din zona de serviciu, a unei energii
în spectrul de înaltă frecvenţă al ca¬
nalului respectiv. Această energie
purtătoare de informaţii este în mod
normal dirijată în linie dreaptă din¬
spre antena de emisie spre cea de
recepţie, iar concentrarea ei pe uni¬
tatea de suprafaţă, perpendiculară
pe direcţia de propagare, depinde
de puterea emisă pe direcţia respec¬
tivă, de depărtarea locului în cauză
faţă de staţia de emisie, de influenţa
obstacolelor de pe traseul de propa¬
gare a undelor şi a celor locale din
zona amplasamentului de recepţie.

Antena sau sistemul de antene de
recepţie, ca să poată asigura un ni¬
vel de calitate corespunzătoare a
semnalelor reproduse de televizor,
trebuie să reuşească să capteze un
minim suficient de putere (vezi for¬
mula 1) şi, în acelaşi timp, să înles¬
nească conservarea purităţii infor¬
maţiei captate prin evitarea efectelor
negative ale propagării (atenuare,re¬
flexii etc.) sau influenţelor perturba¬
ţilor.

Deşi puterea undelor dirijate prin
diagrama antenelor de emisie pe
oricare direcţie rămîne practic con¬
stantă în timp, concentrarea de
energie captată de o antenă cu su¬
prafaţă echivalentă de A (m 2 ) nu de¬
pinde numai de depărtarea sau de
apropierea de staţia TV dorită, dato¬
rită influenţelor obstacolelor şi gra¬
dului diferit de degajare a poziţiei
antenei de recepţie.

în spaţiul liber şi, uneori, în condiţii
favorabile de degajare a direcţiei
staţiei de emisie, energia (W) captată
este proporţională cu suprafaţa A
(echivalentă) a antenei de recepţie,
perpendiculară pe direcţia de propa¬
gare (A cos v?)> puterea P dirijată de
antena staţiei (PAR) pe direcţia res¬
pectivă şi inversul pătratului distanţei
dintre antena de emisie şi iocul de re¬
cepţie (vezi formula 5), W =

Ing. VICTOR SOLCAN
P.A. cos tp

= K • —— -(5), ip. fiind aba-

d 2

terea unghiulară faţă de perpendi¬
culara pe direcţia de propagare a
undelor.

Printre proprietăţile principale ce
caracterizează cîmpul radioelectrie
sînt de menţionat: polarizarea unde¬
lor, densitatea de putere pe unitatea
de suprafaţă, direcţia şi sensul de
propagare a undelor.

După cum se ştie, prin convenţie,
se numeşte polarizare a unei unde
şi a unei antene de emisie sau re¬
cepţie pianul care conţine compo¬
nenta electrică (E) a cîmpuiui. în ca¬
zul general, planul de polarizare do¬
minant este impus de orientarea di¬
polilor radianţi ai antenelor de emi¬
sie (axul radiatorului estei conţinut
în planul de polarizare). în tehnica
emisiei se utilizează diferite moduri
de polarizare: orizontală (H), verti¬
cală (V), înclinată (sau mixtă) şi cir¬
culară (dreapta sau stînga) Acest

nenta electrică şi cea magnetică se
rotesc continuu’(se înşurubează) în*
jurul axului direcţiei■ de propagare.
Notă: polarizarea şi polaritatea
unei antene sînt noţiuni diferite. Uî- ;

• . ■ '-'"la poziţia braţului di- ’

polului.- radiator la care "-se conec¬
tează punctul „cald" a.1 cablului. coa¬
xial (centralul) şi este deosebit de
importantă ia compunerea sisteme¬
lor de două sau mai multe antene.

în’ reţeaua terestră de televiziune
se foloseşte, de regulă, polarizarea
H şi uneori V. Polarizarea circulară
se foloseşte în cazuri particulare de
emisie. în spaţii degajate, între emi- ;
siunile de unde polarizate H sau V
se pot obţine rapoarte de protecţie
mai mari de 20 dB. în teren acciden¬
tat sau oraşe puritatea planurilor de
polarizare se pierde, în mare mă¬
sură, datorită reflexiilor de obsta¬
cole. Totuşi metoda emisiunilor de
polarizare H sau V este folosită pen¬
tru ameliorarea protecţiei între două
staţii TV ce lucrează pe acelaşi ca¬
nal. Se poate conta, în medie, pe o
protecţie de 10 dB în benzile 1 — ill
şi 8 dB în benzile IV şi V.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

compun sistemul radiant propriu-
zis (fără fiderui principal) trebuie sa
respecte strict anumite poziţii
spaţiale, lungim: de cablu, precise
ia fiecare antenă unitară, puteri dis¬
tribuite strict determinate de criîeri-
iie de compunere a diagramelor de
radiaţie dorite (figura 8 a, b şi c).

îrea pătrî

4 panouri
suprapuse 5 panouri
suprapuse

TEHNIUM 12/1984

:mm» sama* ismmr? ;

9 MHz

Verificarea echipamentului elec¬
tronic de calcul impune, de multe
ori, folosirea osciloscopului pentru a
vedea starea logică 1 sau 0 în anu¬
mite puncte. Desigur, nu toţi con¬
structorii amatori dispun de
osciloscop şi îl înlocuiesc cu un tes¬
ter simplu, dar concludent. Elemen¬
tul de afişare prezintă cîţra 1 sau 0

fiindcă segmentul G nu este conec¬
tat. Elementul H arată prezenţa ten¬
siunii de alimentare. Circuitul inte¬
grat este de tip CDB 400. Diodele
pot fi înlocuite cu 1N914.

MODELIST KONSTRUKTOR,
10/1978

Emisiunile SSB impun utilizarea
unor oscilatoare de mare stabilitate.

Un montaj interesant de oscilator,
care printr-un simplu comutator
oferă semnal USB sau LSB.

De fapt, fiecare tranzistor este un
oscilator stabilizat pe cuarţ şi gene¬
rează 9 MHz pentru filtru de bandă
(refacerea purtătoarei).

HAM RADIO MAGAZINE, 7/1983

;■ '

Montajul permite cuplarea şi de¬
cuplarea alimentării unui aparat.
Este construit cu două circuite inte¬
grate K1, formînd un circuit bascu¬
lant.

Starea în care se află circuitul
este semnalizată de un LED.

POPULARE ELEKTRONIK, 9/1981

Tx-QRP

Emiţătorul debitează 20 mW pe
frecvenţa de 50 MHz, modulaţia fi¬
ind de amplitudine.

Tranzistorul 2SK19 este oscilator
cu cuarţ, iar tranzistorul 3SK22 este
amplificator modulat. De remarcat
că poarta acestui tranzistor este po¬

larizată suplimentar cu o baterie.
Transformatorul.de modulaţie este
tip cuplaj între' etaje la amplifica¬
toare cu tranzistoare.

JARL NEWS, 3/1980

DIPm€TRU

Cu acest accesoriu se pot alterna
frecvenţa generată de un oscilator,
frecvenţa proprie de oscilaţie a unei
bobine, acordul unei antene etc.
Elementele de bază le constituie

tranzistorul (FET 2N3819, BF 245
etc.), instrumentul de măsura
(50 fi A) şi bobina.

LE HÂUT-PARLEUR, nr. 1202

TEHNIUM 12/1984

ÎNTREPRINDEREA DE
&F&RATAJ ELECTRIC
DE INSTALAŢII

Dintre caracteristicile tehnice semnalăm:

— tensiune nominală ... 250 Vc.a.;

— intensitate nominală ... 10 A;

— anduranţă mecanică şi electrică ... 100 000 manevre;

— durată de conectare ... 100%;

— frecvenţă de conectare ... 30 schimbări de poziţie/min.

Ridicarea calităţii produselor reprezintă o cerinţă de maximă importanţă
în perioada actuală, cînd pe primul plan al activităţii economice se află
problema creşterii competitivităţii, în general a eficienţei întregii producţii.
Pentru realizarea acestui obiectiv, eforturile colectivului de proiectare de
la I.A.E.I.—Titu sînt concentrate cu prioritate în direcţia perfecţionării
tehnico-funcţionale a produselor.

Pentru cei interesaţi am selectat doar cîteva dintre realizările recente
care poartă sau vor purta în viitorul apropiat prestigioasa marcă
I.A.E.I.—Titu. S-a asimilat astfel o nouă gamă de întrerupătoare,
comutatoare şi prize folosite în instalaţiile electrice — „seria confort".
Caracteristicile tehnice ridicate şi aspectul plăcut fac ca aceste produse
să fie competitive pe plan intern, cît şi extern. Toate aceste produse se
realizează în două variante: albă şi maro.

Una dintre principalele caracteristici constă în faptul că pot fi
combinate după dorinţele beneficiarului şi în complete de 2, 3 sau 4
aparate.

Caracteristicile tehnice:

— tensiune nominală ... 250 Vc.a.; 220 Vc.c.;

— intensitate nominală ... 16 A;

— rezistenţă mecanică şi electrică ... 5 000 manevre;

— durata de conectare ... 100%;

— capacitatea de închidere şi rupere în c.a. ... 20 A la
275 V şi cos 4> = 0,6; în c.c. ... 20 A la 242 V.

Pentru informaţii suplimentare privind produsele noi ale
i.A.E.i. —Tiîu, cit şi pentru condiţiile de livrare, adresaţi-vă ia

telefonul (90) 14 79 55 sau 14 79 68.

întrerupător simplu; întreru¬
pător simplu cu lampă; buton
lumină; buton sonerie; între¬
rupător bipolar; comutator
scară simplu; comutator
scară dublu; comutator cum¬
pănă şi comutator cruce.

priză

ST cu CP; priză Si fără CP;
priză telefon 1x4 poli,
inclusiv şfecăruî; priză antenă
RTV (de cap); priză antenă
RTV (de trecere).

doze şi

rame pentru 1—4 aparate.

' U'JJ- 12/1984

NICULESCU Ml HAI - Bacău

Regretăm că nu puteţi identifica
intrarea şi ieşirea la amplificatorul
UUS din nr. 3/1983, pag. 22. Fiindcă
acest montaj lucrează la frecvenţe
foarte mari, bobinele au aspectul
unor simple fire de o anumită
lungime şi poartă denumirea de linii.
Semnalul de la antenă trece prin
mufă, care este legată la o linie de
intrare. De aici magnetic este preluat
de primul circuit acordat. în acelaşi
mod, semnalul este scos prin cea¬
laltă mufă, Bobina LI este un simplu
şoc format din 6—8 spire care ajută
la polarizarea tranzistorului.

Faptul că dv. (şi prietenii specia¬
lişti) întîmpinaţi greutăţi în înţelege¬

rea unor scheme ne obligă să vă
recomandăm să consultaţi mai multe
lucrări de iniţiere în radiotehnică.
Valorile condensatoarelor din corec¬
torul de frecvenţă sînt publicate în
nr. 7/1982, pag. 19.

MARTON KAROLY — Cluj-Napoca
Antena pentru UL, UM şi US poate
fi un fir metalic izolat la capete, fixat
pe acoperiş sau pe faţada blocului.
Acesta se continuă cu un fir izolat la
aparatul de radio.

LEUCE CORNELIU — Oradea
Staţia Radio-Vacanţa este con¬
struită să deservească în sezonul
estival staţiunile de pe litoral. Dacă
înlocuiţi tubul la osciloscop, va tre¬
bui să schimbaţi şi tensiunile de
alimentare.

SELICEANU ALIN —_Oradea

Verificaţi tensiunile de polarizare
de la tubul PCL 85. Dacă magneto¬
fonul întinde banda, înseamnă că
trebuie să verificaţi frînele.

MATEFI ŞTEFAN - Oradea

Vom publica un articol despre
adaptarea cablurilor coaxiale.

RESTÎA VICTOR — jud. Bihor

Verificaţi conexiunile la borna de
picup (cablu + condensator).

Schema electrică a receptorului
„Cora“ a fost publicată.
COJOCARII RĂZVAN — lan ca
Există un contact imperfect care
produce variaţii ale intensităţii; tre¬
buie căutat în primul rînd în comu¬
tator.

MEZEI NICOLAE — Hunedoara

Vom publica cele solicitate.
MÂRZE DORIN - Cluj-Napoca
în varianta publicată nu este ne¬
voie de aprobare.

DOBRE NONI - Constanţa
Verificaţi etajul final linii din televi¬
zor.

GEORGESCU GEORGE — Ploieşti

Construiţi un receptor după sche¬
mele publicate la rubrica CQ—YO
sau în almanah.

GERED SANDOR - Braşov

Bobinaţi 135 de spire, respectiv 35
de spire, pentru unde lungi.

POSTOLACHE VIOREL - jud.
Vrancea

Circuitul din regulatorul de ten¬
siune nu poate fi înlocuit. Montaţi
un tub indicat în prospectul televi¬

zorului.

RADU M1HAI — Curtea de A jeş

Apelaţi la serviciile unei coopera¬
tive.

STRÎMBU C. — Botoşani

La balans capetele potenţiometru-
lui primesc semnal de fa amplifica¬
toare, iar cursorul se cuplează la
masă. Tranzistorul .GD170 poate fi
înlocuit cu AD155.

BADEA ALEXANDRU — Bucureşti
La magnetofon verificaţi sistemul
de alimentare. Nu se poate construi
un amplificator din galene.

IVAN CLAUDIU — jud. Neamţ
Articolele’ de la „Revista reviste¬
lor" au un caracter informativ, pu-
tînd servi ca sursă de „inspiraţie"
pentru lucrări proprii.

SARAN GH. — Constanţa
Verificaţi blocul de intrare, în spe¬
cial alimentarea grilei ecran de la
tubul oscilator — modulator.

BIRiŞ IONUŢ - Bacău
Transformatorul trebuie să debi¬
teze putere mai mare. Construiţi o
orgă pentru care aveţi şi piese.

1 r _r-

I uim li

COIL_PA£K__

r»f}db.

M*IÎ îf

■ «'JH

COIL <Ş 4

PACK L6 L

J | v L°_®55L ! 2l , lli J coio30 l

2 [Qso 2 2SCt85 ~ ~Q3 oÎ'2 SC>85~~

i 81 11 M*M

REW0 T £ 2

sil!

II*™

§1 i.A llăîn i^Js

r im*ikr --

Receptorul JR500S — Trio este
un aparat special construit pentru Sa

traficul de radioamatori, fiind consi- - i

derat şi actualmente printre apara- so/6ohj
tele de performanţă. Utilizează o du- L

blă schimbare de frecvenţă cu osci¬
lator de cuarţ în primul etaj şi VFO
tranzistorizat în al doilea, asigurînd
o mare stabilitate şi sensibilitate.

Acoperă următoarele game: 3,5—4
MHz; 7—7,3 MHz; 14—14,35 MHz;

21—21,45 MHz; 28—28,5 MHz;

28,5—29,1 MHz; 29,1 — 29,7 MHz. O asigură o n

gamă suplimentară permite recep- tele CAA şi

ţionarea emisiunilor JJY (10 MHz) şi ziţi) sînt foi

WWV. Utilizarea filtrelor mecanice tor de prod

în etajele de frecvenţă intermediară permit rece

mşm

asigură o mare selectivitate. Circui¬
tele CAA şi ANL (limitator de para¬
ziţi) sînt foarte eficiente. Un detec¬
tor de produs şi un VFO cu cristal
permit recepţia emisiunilor SSB.

Redactor-şef: ing. 10AN ÂIBESCU
Redaetor-şe! adj.: prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: irig. ILIE iilHĂESCtj
Redactor responsabil de număr: tiz. ALEXANDRU MÂRCULESCU
Prezentarea ariiştică-grafică: ADRIAN MATEE5CU

Administraţia
Editura Sein te ia

CiTSTORii DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „RbMPRESFiLAÎE- ţ
LIA“ - SECTORUL EX-
PORT-ÎMPORT PRESĂ,

. P.O.BOX 12—201, TELEX
10378, PRSFIR BUCU- •-
. REŞT1, CALEA GRSVîŢEI
NR. 84-66.

Tiparul executat. ia
. Combinatul poligrafic «Casa ScSmteii»