Tehnium/1984/8409

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI

SUMAR

LUCRAREA PRACTICĂ DE

BACALAUREAT ... pag. 2—3

Cronometru pentru şah
Variator de putere fără histe¬
rezis

INIŢIERE ÎN

RADIOELECTRONSCĂ . pag. 4—5

Amplificatoare operaţionale
Aplicaţii cu 741

HI-FI . pag. 6—7

Amplificator de putere
Egalizor grafic

Amplificator cu alimentare
simetrică

CQ—YO . pag. 8—9

QSO-uri prin sateliţii de ra¬
dioamatori

LA CEREREA PIONIERILOR

Şl ŞCOLARILOR . pag. 10-11

16 radioreceptoare
Preamplifi câtor

ATELIER . pag. 12—13

Osciloscop
Stereo deck

AUTO-MOTO . pag. 14—15

Autoturismele OLTCiT:

Instalaţia electrică
DACIA 1300: Atenţie, apă
în caroserie!

FOTOTEHNICĂ... pag. 16-17

Minireflector
Schimbarea lămpii
Corecţie

CITITORII RECOMANDĂ. pag. 18—19

MAIAK 203 SUPER : deco¬
nectare automată
Servolampă fulger
Funcţii logice cu circuite in¬
tegrate TTL
Apel In dublu sens

TEHNICĂ MODERNĂ . pag. 20—21

| AY 3-8500

| Televiziunea în culori

REVISTA REVISTELOR. pag. 22

Semnalizare

CW-QRP

Orgă

Aprindere electronică
Reglaj de ton

PUBLICITATE . pag. 23

Combina muzicală STEREO-
SON

SERVICE ... pag. 24

O.SO-uri prin SATELIŢII
de RADIOAMATORI

(CITIŢI ÎN PAG. 8—9)

Aparatul prezentat este un ceas
electronic numeric dublu, avînd
două afişaje, utilizat pentru înregis¬
trarea timpului pentru parteneri în
jocul de şah. Fiecare afişaj are cîte 3
cifre cu 7 segmente cu LED-uri (de
exemplu ROL77). Ceasul- are două
regimuri de funcţionare: pentru
partide „normale" şi pentru partide
„blitz". Selectarea regimului se face
cu ajutorul unui comutator aflat pe
panou! ceasului. Pentru partidele
„normale" orele se afişează pe cîte
o cifră zecimală, iar minutele pe cîte
două cifre zecimale. Punctele zeci¬
male aflate în dreapta jos la fiecare
afiş or se aprind intermitent cu pe¬
rioada de o secundă (spunem ca
punctele „bat" secunda). In regimul
de partidă „blitz" se afişează minu¬
tele pe cîte o cifră zecimală, secun¬
dele fiind „bătute" şi de punctele
zecimale. Fiecare ceas se opreşte ia
atingerea timpului limită de 2 ore,
respectiv 5 minute, şi semnalizează
aceasta prin stingerea intermitentă
(„Dîincking") cu frecvenţa de 2 Hz a
afiş oarelor partenerului care şi-a
epuizat timpul de joc. După pune¬
rea sub tensiune, în momentul înce¬
perii partidei, se porneşte ceasul cu
ajutorul unui comutator cu reţinere.
Din acest moment timpul începe să
fie înregistrat pentru partenerul
care joacă. Selectarea unuia din

ing. ALEXANDRU TIBEBIO,
Cîuj-IMapoce

cele două ceasuri se face cu ajuto¬
rul unui al treilea comutator, aflat la
partea superioară a ceasului.

Aparatul a fost realizat cu circuite
integrate de producţie românească.

Alimentarea se face prin interme¬
diul unei surse de tensiune conti¬
nuă stabilizată care furnizează 5V ±
5%/1A. Schema unei astfel de surse
se regăseşte în literatură. Curentul
absorbit, relativ mare (impus de
dispozitivele de afişare cu LED-uri),
nu permite alimentarea ia baterie.

Varianta prezentată a ceasului
pentru şahişti aduce avantaje jucă¬
torilor, în special sub aspectul pre¬
ciziei şi sub aspect ergonomie.
Afişarea numerică dâ o informaţie
sigură privind timpul scurs, evitînd
erorile şi interpretările diferite. Evi¬
denţierea epuizării timpului regula¬
mentar într-un mod eficient este cel
puţin tot atst de bună ca metoda cla¬
sică a steguieţului. introducerea
afişării digitale în acest domeniu ai
sportului, ” cînd toate disciplinele
sportive concurează în utilizarea
acestei tehnici, oferă un element de
spectaculozitate.

DESCRIEREA BLOCURILOR
FUNCŢIONALE

1. Principalul bloc a! aparatului îi
constituie oscilatorul calibrat, reali¬

zat cu circuitul integrat /3E555, utili¬
zat în regim de astabil. Frecvenţa de
oscilaţie este de 2 Hz. Pentru stabi¬
lirea valorilor lui R1, R2, R3 şi CI s-a
procedat după cum urmează. S-a
avut în vedere făptui că pentru a
obţine un factor de umplere al osci¬
laţiilor cît mai aproape de 1/2, timpul
de încărcare şi cel de descărcare a
condensatorului CI să fie egali. în¬
cărcarea iui CI se face prin R1 - R2
+ R3, iar descărcarea prin R2 ■■■* R3
şi tranzistorul de descărcare a lui
/8E555. Pentru ca timpii să fie egali,
este necesar ca R1 =0. Această
condiţie nu poate fi realizată deoa¬
rece curentui suplimentar prin tran¬
zistorul de descărcare a lui /îE555,
în afara curentului de descărcare a
condensatorului CI, este limitat ia 1
mA. în aceste condiţii R1 mm =

--__ . Schema fiind alimentată

1 mA

la tensiunea de +5V, am ales valoa¬
rea lui R1 de 5,1 kll. Valoarea iui Ci
s-a ales de 2,2 ^F, pentru a obţine o
perioadă mare de oscilaţie, de ordi¬
nul secundelor. S-a avut în vedere ca
valoarea lui Ci să fie limitată la ca¬
pacitatea maximă a condensatoare¬
lor din poiiester metalizat de tip
PMP, Valoarea iui R2 -I- R3 s-a deter¬
minat cu ajutorul formulei de caicul
a perioadei de oscilaţie pentru
/1E555 în regim de astabil: T = [2(R2
-i- R3) -+- R1 ] !n2C1. înlocuind cu va-
iori numerice, din formulă rezultă R2
-+ R3 = 160 kn. Alegi nd valoarea re-
zisîorului R2 de 150 kn şi a potenţio-
metrului R3 de 20 kn. se obţine osci¬
latorul cu perioada de 0,5s reglabilă
în domeniul ± 12,5% Se vor utiliza
pentru R1 şi R2 rezistoare cu peli¬
cula metalică, iar R3 va fi potenţio-
metru cermet, pentru a obţine o
bună stabilitate în timp şi cu tempe¬
ratura. Se ştie că precizia şi stabili¬

tatea oscilatorului realizat cu fiE555
depind în exclusivitate de compo¬
nentele externe. Potenţiometrul R3
permite ajustarea fină a perioadei
putînd fi utilizat cu acelaşi roi ca şi
reglajul de + şi - la ceasurile meca¬
nice.

S-a avut în vedere decuplarea efi¬
cientă a sursei de alimentare la
acest circuit cu condensatorul C4
de 1,5 /uF şi C5 de 10 nF pentru a se
evita apariţia oscilaţiilor parazite pe
fronturi. Condensatorul C3 de 1 nF
de la ieşire se conectează pentru
eliminarea unei duble trigerări lo¬
gice în apropierea praguiui de bas¬
culare TTL

2. Blocul numărătoarelor este for¬
mat din două grupuri a cUc 5 numă¬
rătoare. Numărătoarele sînt de tip
CDB 490, care divid cu 10 t şi de tip
CDB 492, care divid cu fi. In preala¬
bil se iccs divizarea cu 2 a f o - n >
ţei c c ci şîşruit I calibrat, c :
iul p8/: ’ .

rile cu 'perioada de o secundă.
.Acestea se aplică la intrarea !ul p10,
respectiv pi5, condiţionat de po¬
ziţia comutatorului de pornire kt .
(prin p5/10), de poziţia comutatoru¬
lui de selecţie ai partenerului k;2
(prin p9/13, respectiv p9/8) şi de
semnam' ce epuizare a. t rru jiu de
ioc (prin pB/2, respectiv p9/11). Numă¬
rătoarele pIC si pil, respecţi' pi5'
şi p16, divid semnaiu! ce intrare cu
60 astfel îneît la pi 1/8, pi6/8 se obţin
impulsuri cu perioada de un minut.
Grupurile de numărătoare p12, pi3
şi p17, pi8 realizează divizarea tot cu
60, ieşirile acestora afîşîndu-se. La
intrările acestor . numărătoare se
aplică, prin intermediul unui multi¬
plexor realizat cu porţile p2 (1, 2, 13,
12/6), respectiv p3 (1,2, 13, 12/3), im¬
pulsuri cu perioada de 1 minut de la
numărătoarele anterioare, sau im¬
pulsuri cu perioada de 1 s, funcţie de
poziţia comutatorului k3: NORMAL

TEHNIUM 9/1984

sau BLITZ. Numărătoarele p14, res¬
pectiv p19, prin ieşirea corespun¬
zătoare cifrei 2, respectiv decodifi¬
carea cifrei 5 cu p8 (1,2/3) şi pŞ (4,5/6),
realizează blocarea aplicării impul¬
surilor de tact la grupul propriu de
numărătoare (prin p8/11, respectiv
p8/8) şi permite aplicarea impulsuri¬
lor de „blincking" cu frecvenţa de 2
Hz la blocul decodificatoarelor,
prin p2/8 şi p4/6. Toate numărătoa¬
rele sînt forţate la zero dt timp cea¬
sul este oprit, prin p6/5.

3. Blocul decodificatoarelor şi
afişoarelor decodifică informaţia
conţinută în cele mai semnificative
3 numărătoare din fiecare grup, din
codul zecimal codificat binar în cod
7 segmente şi afişează conţinutul
lor în regim continuu sau „blinc-1
king“. Semnal pentru stingerea in¬
termitentă a afişoarelor se aplică de f
la p5/11 la pinul 4 al integratelor p20,
p21, p22 sau p5/6 la p23, p24, p25.
Decodificatoarele sînt de tip CDB
446, iar afişoarele sînt cu anod co-1
mun, de tip ROL 77 sau alt tip. Blo- I
cui mai realizează aprinderea inter-1
mitentă cu perioada de 1 s a pune-1
telor zecimale, aplicînd impulsu¬
rile respective prin tranzistoarele
TI şi T2. Rezistenţele de limitare R40
şi R41 sînt de 120 fi pentru a limita
curentul prin 3 puncte zecimale la
aproximativ 3x12 mA, necesar pen- |
tru o iluminare eficientă, iar R8... R39 ţi
sînt de 420 n pentru a stabili curen¬
tul prin fiecare segment la aproxi¬
mativ 12 mA.

4. Blocul comutatoarelor reali¬
zează următoarele funcţiuni:

kl (POR): pornirea şi oprirea cea¬
sului prin validarea impulsurilor de
ceas spre numărătoare;

k2 (NORM/BLITZ): comutarea în
regim de partidă normală sau
„blitz“;

!<3 (JUCĂTOR 1/2): selectarea
unuia din ceasuri.

Fiecare comutator a fost protejat
împotriva oscilaţiilor parazite cu
bistabilele de tip D p6/5,6, p7/5,6 şi
p7/8,9, sincronizate cu impulsurile
de la ieşirea oscilatorului.

PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE

Punerea în funcţiune a aparatuiui
este deosebit de simplă, putîndu-se
face cu ajutorul unei sonde iogiceşi
al unui ceas etaion.

Butonul de pornire fiind pe po¬
ziţia OPRIT, se cuplează alimenta¬
rea şi se verifică cu sonda logică ..
dacă oscilatorul generează impul¬
suri. Se selectează regimul BLITZ şi
se acţionează butonul de pornire.

Se va observa pe afişajul selectat
contorizarea celor 5 minute. Com-
parînd timpul afişat cu ceasul eta¬
lon, se poate face reglarea perioa¬
dei de oscilaţie a astabilului cu aju¬
torul potenţiometrului R3. în acest
regim se verifică primele 3 numă¬
rătoare din lanţul de divizare. Verifi- :
carea întregului lanţ se face prin
selectarea regimului NORMAL, in
acest regim se va putea face o re- '
glare fină a perioadei de oscilaţie
datorită timpului îndelungat în care
se pot acumula erorile. Se va repeta
procedeul pentru contorul celuilalt;
partener.

S-a arătat că aparatul consumă
aproximativ 1A/5V, sursa necesitînd
să fie stabilizată. Ponderea consu¬
mului o au afişoarele cu LED-uri.
Pentru a realiza un ceas similar care
să poată fi alimentat la baterie, se
utilizează circuite integrate nume¬
rice CMOS avînd aceleaşi funcţii,
recent asimilate la întreprinderea ,
MICROELECTRONICA. Schema Io-.
gică va fi aceeaşi. Ponderea cea mai
importantă în reducerea puterii ab¬
sorbite de aparat o va avea utiliza¬
rea afişoarelor cu cristale lichide,
cum sînt cele realizate la I.F.T.M. —
Măgurele. Ceasul realizat cu aceste
componente are avantajul alimen¬
tării cu un curent foarte mic de la o:
sursă de tensiune nestabiiizată sau
de la baterie. Dezavantajul acestuia
constă în schema de comandă
complexă a afişoarelor cu cristale
lichide. i

TABUTOB Dt FDTESE
m HISTEBEZ1S

Ing. AURELI AN MATEESCU

în generai, schemele de varia-
toare de putere cu triac de con¬
strucţie mai simplă prezintă deza-

în tabel sînt trecute valorile un¬
ghiului de deschidere şi tensiunea
de histerezis pentru diferitele valori
ale rezistenţelor R5 = R6.

Triacul va fi prevăzut cu radiator
termic dimensionat în funcţie de
curentul de sarcină. Bobîna L va
avea 25—30 de spire CuEm 1,0 mm
pe o bară de ferită cu diametrul de
8-10 mm şi I = 30 mm. Se va res¬
pecta tensiunea de lucru * pentru
condensatoarele CI şi C3 şi se va
asigura răcirea corespunzătoare
pentru triac, puntea de diode şi' re¬
zistenţele R5 şi R6.

vantajul unei porţiuni de cursa
moartă, datorită faptului că nu se
asigură unghiul de deschidere pen¬
tru poarta triacului în toată plaja ne¬
cesară. Triacul începe să se des¬
chidă de la o tensiune de circa 40 V
sau chiar mai mult, lucru nedorit de
cele mai multe ori atunci cînd se ur¬
măreşte obţinerea unei variaţii con¬
tinue a tensiunii la bornele sarcinii.

în vederea remedierii acestui de¬
fect, în schema din figura 1, rezis¬
tenţele R5 şi R6 au rolul de simetri-
zare a tensiunii ce se aplică diacu¬
lui, împreună cu puntea de diode
asigurînd tensiunea necesară pen¬
tru încărcarea condensatorului C2.
La atingerea tensiunii de deschi¬
dere a diacului, acesta deschide
triacul.

Circuitul format din R4 — C3 asi¬
gură protecţia triacului la vîrfurile
de tensiune parazită. Circuitul for¬
mat din bobina L şi condensatorul
CI asigură evitarea parazitării reţe¬
lei din circuitul de deschidere a tria¬
cului, parazitare care perturbă
funcţionarea aparatelor de radio şi
TV în special în domeniul modu¬
laţiei de amplitudine. Mărimea sar¬
cinii Rs depinde de curentul maxim
suportat de triac.

2ARNET

IWTSRIAL

General-locotenent GHEORGHE ENCiU - POŞTA Şl
TELECOMUNICAŢIILE ÎN ROMÂNIA. „503 p., Editura
Ştiinţifica si Enciclopedică. Bucureşti, ”1984.

Volumul POŞTA Şl TELECOMUNICAŢIILE ÎN
ROMÂNIA, autor general-locotenent GHEORGHE EN-
CÎU, reprezintă o valoroasă contribuţie la prezentarea
unui pasionant domeniu făcut cunoscut pentru prima
oară publicului larg de la primele atestări din istorie
pînă astăzi. Imensul material documentar parcurs anali¬
zat şi sintetizat de autor, ilustrează cronologic e:aceie
de dezvoltare ale poştei şi telecomunicaţiilor, cuprin¬
zi nd, într-o elegantă argumentaţie, înregistrarea invenţii¬
lor şi progreselor tehnice, constituirea şi extinderea mij¬
loacelor de comunicare din sectorul civil şi din cel mili¬
tar, modalităţile de organizare şi instruire.

Impresionantului volum de informaţie pus la dispoziţia
cititorului i se adaugă numeroase pagini inedite ce faci¬
litează cunoaşterea începuturilor radiodifuziunii, servici¬
ilor telefonice, producţiei industriale pentru telecomuni¬
caţiile româneşti.

Constituind o excelentă lucrare de referinţa, volumul
semnat de general-locotenent GHEORGHE ENCIU ra-
mîne, în acelaşi timp. o incitantă invitaţie la cunoaşterea
istoriei unui domeniu vital pentru concretizarea progre¬
selor economice, sociale şi culturale în dezvoltarea ţârii
noastre.

Q.T.C. de Y©

• La Campionatul de creaţie teh- dioamatori care au prezentat lucrări
nică din domeniul radiocomunicaţii- valoroase. Premiile au fost acordate
lor organizat de Federaţia Română lui Szabo Mozes din Cluj-Napoca;

de Radioamatorism redacţia revistei Baksa Harold din Braşov şi Endre-

„Tehniurrr a acordat trei premii în jevski Petre din Bucureşti,

valoare de 500 de lei unor tineri ra- • La Concursul internaţional de

unde ultrascurte „Victoria 39“, des¬
făşurat în R.P. Ungară, la care au
participat echipe din R.P. Bulgaria.
R. S. Cehoslovacă, R.D. Germana,
R.P. Polonă, R.S. România, U.R.S.S
şi ţara gazdă, reprezentativa
României a obţinut frumoase rezul¬
tate, clasîndu-se pe locul III la 144
MHz, locul V la 432 MHz şi locul IV
în clasamentul general.

Echipa noastră reprezentativă a
fost formată din llie Mihăescu
Y03CO. Şuii iulius Y02IS, Dan Po¬
top, Y03AID, George Pintihe,
Y03AVE, Virgil lonescu Y09CN, Iu¬
lian Teodorescu, Y09AGM.

TEHNIUM 9/1984

Pagini realizate de fiz. A. MĂRCULESCU

12. REJECŢIA MODULUI COMUN

în capitolul 2 am „demonstrat" pe
un caz particular făptui că AO am¬
plifică numai diferenţa dintre sem¬
nalele aplicate celor două intrări,
rejectînd semnalul de mod comun,
adică tensiunile (faţă de masă) care
au aceeaşi amplitudine şi aceeaşi
fază pentru ambele intrări. Pe baza
modelului simplificat descris mai
sus, sîntem acum în măsură să ana¬
lizăm aceasta afirma: ie

Să presupunem, de exemplu, că
aplicăm între cele doua intrări ale
AO un semnai sinusoidal cu frec¬
venţa de 1 000 Hz şi amplitudinea de
0,1 V. Lucrînd în vecinătatea reţelei
(de obicei şi generatorul este ali¬
mentat de la reţea), este firesc să
considerăm că „peste" semnalul util
de 1 000 Hz se suprapune şi un sem¬
nal indezirabil de 50 Hz, de exemplu
cu amplitudinea de 1 V în circuitul de
intrare (exagerare intenţionată).

Dacă generatorul de 1 000 Hz are
rezistenţa internă nulă (practic
foarte mică), „brumul“ cules de ia
reţea va apărea cu aceeaşi amplitu¬
dine şi aceeaşi fază pe ambele
intrări, adică va fi un semnal (de
mod) comun. Presupun?nd că AO-
are etajul diferenţial de intrare.ca în
figura 47 (fără sursă de curent con¬
stant în emitoare), tranzistoareie

T.T; vor răspunde în mod egal la

semnalul de 50 Hz. Acest semnal se
va regăsi pe rezistenţa de sarcină a
lui Ti cu o amplitudine dependentă
de gradul de împerechere a tranzis-
toarelor T--T- şi de valoarea rezis¬
tenţei de emitor; tensiunea de ieşire
{fig. 48) va prezenta semnalul util

de 1 000 Hz suprapus peste sinu¬
soida de 50 Hz.

Pentru a reduce amplitudinea
semnalului de 50 Hz la ieşire, tre¬
buie mărită valoarea rezistenţei co¬
mune de emitor (dar în acest caz
creşte factorul de zgomot) şi toto¬
dată trebuie îmbunătăţită împere¬
cherea Ti-T;.

Dacă însă AO are etajul de intrare
ca în figura 46, în colectorul iui T,
nu va mai apărea semnaiui de mod
comun, din cauza rezistenţei de
emitor foarte mari prezentată de
sursa de curent constant, intr-a¬
devăr, curentul total ai celor două
tranzistoare nu poate varia în func¬
ţie de semnalul de intrare; numai ra¬
portul celor doi curenţi de emitor se
poate modifica şi — cum intrările
sînt practic în scurtcircuit pentru
semnalul de 50 Hz — raportui este
unitar, s ensiunea de ieşire (fig. 49)
va reprezenta (amplificat) numai
semnaiui uîi? de 1 000 Hz. Singurul
factor care limitează rejecţia sem¬
nalului comun este gradul de împe¬
rechere a tranzistoareior TT : .

Parametrul de catalog care ex¬
primă cantitativ rejecţia modului
comun se notează cu RMC sau, mai
frecvent, CMRR (comrnon mode re-
jection ratio) şi se defineşte ca ra¬
portui — exprimat în decibeii —
dintre câştigul diferenţia! ai AO în
buclă deschisă şi cîşîigul pe mod
comun în buclă deschisă. Valorile
tipice aie acestui parametru sînt în¬
tre 85 dB şi 110 dB.

13. OFFSET

Un alt parametru al amplificatoa¬
relor operaţionale reale este tensiu¬

nea de decalaj de intrare sau ten¬
siunea de offset (offset voltage), re-
prezentînd tensiunea ce trebuie
aplicată pe una din intrări, cînd cea¬
laltă este conectată la masă, pentru
a aduce la zero tensiunea de ieşire.

Tensiunea de offset este datorată
imperfecţiunii de împerechere a
tranzistoareior din etajul diferenţial
de intrare. Ideal, conectînd la masă
ambele intrări, tensiunea de ieşire
ar trebui să fie nulă. Practic însă nu
se întîmplă aşa: o mică tensiune di¬
ferenţială trebuie aplicată intrărilor
pentru a compensa această imper¬
fecţiune, adică pentru a anula ten¬
siunea de ieşire.

Tensiunea de offset este indicată
în cataloage, de obicei ca limită ma¬
ximă, avînd valori uzuale de la ordi¬
nul zecimilor de milivolt pînă la or¬
dinul zecilor de milivolţi; la unele ti¬
puri moderne de AO, ea poate
coborî pînă la ordinul microvolţiior.

Dacă rezistenţele din circuitul ex¬
tern sînt relativ mici, tensiunea de
offset poate fi măsurată direct co¬
nectînd un milivoitmetru electronic
între cele două intrări, atunci cînd
ieşirea este adusă la zero. Pe de altă
parte, dacă se realizează un montaj
cu reacţie cu cîştig fix, offsetui se
poate deduce din efectul său asu¬
pra tensiunii de ieşire: se compen¬
sează offsetui şi se împarte decala¬
jul (variaţia) tensiunii de ieşire la va¬
loarea cîştigului.

în practică însă, nu ne intere¬
sează aproape niciodată valoarea
exactă a tensiunii de offset. Impor¬
tant este — dar şi asta numai în
unele aplicaţii — să se compenseze
decalajul de intrare, fc-losindu-se în
acest scop terminalele speciale
prevăzute la majoritatea operaţio¬
nalelor moderne. Modul de com¬
pensare este şi el prezentat în cata¬
loage. De exemplu, în figurile 50-54
sînt amintite schemele tipice de
compensare a offsetului pentru
operaţionalele de tip 741 în capsulă
cu 2X7 terminale (fig. 50), de tip 741
în capsulă cu 8 terminale dispuse
circuiar sau 2X4 (fig. 51), de tip 725
în capsulă cu 2X7 terminale (fig.
52), de tip CA313G în capsulă circu¬
lară cu 8 terminale (fig. 53), respec¬
tiv de tip LF355N în capsulă cu 2X4
terminale (fig. 54).

Pentru obţinerea unor reglaje
mai fine se pot folosi combinaţii se¬
rie ca aceea din figura 55, respec¬
ţindu-se orientativ valoarea totaiă
(P«P. + R, + R:).

14. CURENTUL DE POLARI¬
ZARE DE INTRARE

Una din supoziţiile fundamentale

ale modelului AO ideal este aceea
că intrările operaţionalului .nu ab¬
sorb curent. In realitate, impedan-
ţele dintre cele două intrări şi
masă nefiind infinite, fiecare intrare
absoarbe un anumit curent din
reţeaua de polarizare externă sau
din sursa de semnal (fig. 56). Deoa¬
rece aceşti curenţi nu sînt în gene¬
ral egali (imperfecta simetrie in¬
ternă a AO şi nesimetria circuitului
extern), se obişnuieşte să se folo¬
sească în calcule media lor aritme¬
tică atunci cînd tensiunea de ieşire
este zero,

la = (la* + la )/2 (22)

care se numeşte curent de polari¬
zare de intrare. Valorile uzuale pen¬
tru la sînt de ordinul zecilor sau a!
sutelor de nanoamperi în cazul
operaţionalelor cu intrare pe tran-
zistoaro bipolare, coborînd pînă la
ordinul picoamperilor pentru AO
cu intrare pe FET-uri.

Aceşti curenţi, neglijaţi de noi în
studiul montajelor cu reacţie, pro¬
duc căderi nedorite de tensiune pe
rezistenţele reţelei externe, ceea ce
conduce la apariţia unor tensiuni
jeziduale de ieşire atunci cînd ten¬
siunea de excitaţie este nulă, impli¬
cit la abaterea cîştigului în tensiune
faţă de valoarea calculată pe baza
modelului ideal. Evident, efectul de
eroare introdus de curenţii de pola¬
rizare este cu atît mai supărător cu
dt rezistenţele din reţeaua de reac-

tea fi perfect compensat {pentru o
temperatură dată) prin introduce¬
rea unui dezechilibru; ajustabil din
exterior, în etajul diferenţial de in¬
trare.' De exemplu, se poate intro¬
duce în serie cu intrarea comună
(pusă la masă) o rezistenţă egală cu
rezistenţa „văzută" ■ de cealaltă in¬
trare între ea şi masă. în acest fel
tensiunile de eroare vor avea,
aceeaşi valoare pentru ambele
intrări, fiind rejectaîe de operaţio¬
nal ca semnale de mod comun.

Figura 57 ilustrează acest proce¬
deu pentru cazul amplificatorului
inversor cu reacţie. Intrarea inver-
soare „vede" ia masă rezistenţa R?
(care eventual include şi rezistenţa
internă a sursei, dacă Z nu este ne-

'P—IOkil

glijabilă) în paralel cu grupui serie
R/ + R/, deci practic o rezistenţă

1 T R ; + R a

(deoarece Rl este foarte mică în
comparaţie cu R/). Aceeaşi valoare
R este intercalată între intrarea
neinversoare şi masă. De obicei se
preferă utilizarea unei rezistenţe re¬
glabile de valoare totală mai mare
(în figură, trimerul R v , reprezentat
cu linie întreruptă, ca variantă în lo¬
cul lui R), prin a cărui ajustare se
elimină abaterile rezistenţelor R,
Ş i Rr-

Un alt exemplu de aplicare a pro¬
cedeului, tot pentru amplificatorul
inversor cu reacţie, a fost dat în fi¬
gura 15 (rezistenţa R 5 = R 1 IIR 2 ).

în cazul amplificatorului neinver-
sor cu reacţie, procedeul se aplică
aşa cum se arată în figura 58. Valoa¬
rea de reglaj a lui R.» este în acest
caz R, = R - R/j|R„ adică:

R R ~' r'.'r: (24 >

în fine, în figura 59 estfc v ilustrat
procedeul de compensare. -pentru
repetorul de tensiune. El cQhstă în
introducerea- .în serie cu intrarea
neinversoare a unei rezistenţe
R = R 1 , unde Ri este rezistenţa de
reacţie negativă. Dacă, aşa cum se
întîmplâ mai frecvent, sursa de
semnal are o rezistenţă -internă Z,
neneglijabilă (dar cunoscută), pu¬
tem alege Ri = Z„ suprimînd în
acest caz rezistenţa R (fig. 60).

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

„ OSCILATOARE
IN PUNTE WIEN

(URMARE DIN NR. TRECUT)

în locul becului cu incandescenţă,
stabilizarea 'amplitudinii se poate
face şi cu un termistor. Cele mai
răspîndite fiind termistoarele cu co¬
eficient negativ de temperatură,
NTC (rezistenţa scade cu creşterea
temperaturii), configuraţia circuitu¬
lui de reacţie negativă se inversează,
adică elementul regulator se pla¬
sează spre ieşire, iar semireglabilul
spre masă (fig. 4). Deşi suficient de
sensibile la variaţiile de curenţ/ten-
siune, termistoarele prezintă incon¬
venientul de a „simţi" şi variaţiile
temperaturii ambiante (raţiunea lor
de a fi!), ceea ce impune reajustarea
periodică, din R 3 , a condiţiei optime
de oscilaţie. în rest, observaţiile de
la montajele precedente rămîn vala¬
bile, cu excepţia performanţelor,
care vor fi stabilite de la caz la caz.

O metodă mai puţin răspîndită
(dar foarte eficientă) de stabilizare a
amplitudinii se bazează pe conduc-
ţia cu prag ă! unor diode simple sau
Zener, plasate în bucla de reacţie
negativă. De exemplu, în figura 5
este ilustrat cazul unor diode obiş¬
nuite cu siliciu (1N914, 1N4148),
montate în antiparalel la bornele se-
ijiireglabilului R 3 . Limitarea amplitu¬
dinii la ieşire (cca 1—1,2 V vîrf la
vîrf) se face prin deschiderea, pe
rînd/a celor două diode atunci cînd
tensiunea de ieşire depăşeşte,
într-un sens sau în celălalt, pragul
de conducţie.

Pentru obţinerea unor amplitudini
mai mari la ieşire, diodele D-,—D 2
pot fi înlocuite cu grupări serie
(identice ca număr, dar de sens
opus) de cîte 2, 3... n diode obişnu¬
ite.

Artificiul acesta nu este totuşi
practicat, deoarece este mult mai
comod şi mai ieftin să se înlocu¬
iască diodele obişnuite prin două
diode Zener identice; .cu tensiunea
U z dorită (oricum, mai mică decît
tensiunea de alimentare /Vcc/ cu cel
puţin 2—3 V). Numai că diodele Ze¬
ner nu pot fi conectate în antiparalel
la bornele lui R 3 , ca Dt şi D 2 în fi¬
gura 5, deoarece ele ar limita astfel
în polarizarea directă, adică tot ca
nişte diode obişnuite. Soluţia este
indicată în figura 6, unde se vede că
DZ, şi DZ 2 sînt legate în serie, în
sensuri opuse (anod la anod sau ca-
tod la catod — ordinea nu con¬
tează), iar grupul obţinut este mon¬
tat în paralel cu semireglabilul R 3 .
Pentru ca grupul DZi—DZ 2 să con¬
ducă, tensiunea la bornele şale tre¬
buie să atingă valoarea U z + 0,6 V.
Prin urmare, amplitudinea vîrf la vîrf
a semnalului de ieşire va fj limitată
la valoarea 2. (U z + 0,6 V). In exem¬
plul din figură avem DZ^ = DZ 2 =
PL5V6Z, deci U z = 5,6 V, iar ampli¬
tudinea de ieşire vîrf la vîrf. este
aproximativ 2. (5,6 V + 0,6 V) = 12,4
V,, ceea ce reprezintă o tensiune
eficace de cca 4,4 V.

O ultimă variantă de care ne ocu¬
păm este aceea cu stabilizare folo¬
sind rezistenţa canalului unui FEÎ,
comandată de către tensiunea de ie¬
şire (fig. 7). în exemplul prezentat,
FET-ul este cu grilă joncţiune cu ca¬
nal de tip N (BFW10, BFW11 etc.).
Canalul este conectat în circuitul de
reacţie negativă, ,jn locul" Becului cu
incandescenţă din figura 2, rezis¬
tenţa sa’ fiind controlată prin polari¬
zarea grilei cu o fracţiune din ten¬
siunea de ieşire, ale cărei alternanţe
negative ie conduce dioda D v Re¬
zistenţa R 4 limitează curentul absor¬
bit din ieşire, alcătuind totodată, îm¬
preună cu R 5 , divizorul reglabil pen¬
tru polarizarea negativă a grilei.
Condensatorul C 3 filtrează pulsurile
conduse de diodă, pentru a se
obţine la bornele tui R 5 0 /tensiune
continuă, proporţională cu amplitu¬
dinea' semnalului de ieşire.

Pentru a urmări mecanismul de
stabilizare, să presupunem la un
moment dat o tendinţă de creştere a
semnalului de ieşire. Aceasta se tra¬
duce prin creşterea tensiunii nega¬
tive aplicată între grilă şi sursă, ur¬
mată de o creştere corespunzătoare
a rezistenţei canalului (drenă-sursă),
implicit de o scădere a cîştiguiui în
tensiune ai AO. în consecinţă, am¬
plitudinea de ieşire revine la valoa¬
rea iniţială. Stabilizarea funcţio¬
nează bine şi la «tendinţele de scă¬
dere a amplitudinii, cu condiţia ca,
în regim normal de lucru, rezistenţa
canalului să nu fie prea apropiată de
valoarea minimă (care corespunde
unei tensiuni nule între grilă şi
siysă).

Aducerea montajului în regim de
oscilaţie sinusoidală, stabilă, se face
prin manevrarea succesivă a semire¬
glabilelor R 3 şi R 5 . Toate valorile
pieselor din circuitul de comandă se
pot optimiza experimental în funcţie

i-î!

>Riî!R f

hR x =R-R f HRj

— 4

2 *PL5V6Z ' 5 "741NSL

M5V J.P

mu*—

J R 2 St

R 1 J

«5 ¥1

1^4

IlOkjQ.

■t>i nS—c

Mn 914 Mmji

iTift

Ţ ov

Sţlkil r

15L

k *

lOkJl 1 ^

1 Qa
0,1 T

10kJl

“100 flF

de tensiunea de alimentare, dar mai
ales de tipul (chiar de exemplarul)
de FET utilizat.

în încheiere, propunem construc¬
torilor începători realizarea unui os¬
cilator sinusoidal cu frecvenţa fixă
de 1 kHz, de mici dimensiuni, ali¬
mentat de la o baterie miniatură de
9 V (sursă unică), aşa cum se arată
în figura 8. El este deosebit de util
pentru verificarea amplificatoarelor
AF, ca şi a unor componente elec¬
tronice (inclusiv amplificatoare ope¬
raţionale de tipul celui utilizat în
montaj, dacă acesta este prins în
soclu).

Faţă de schema din figura 2, apar
în plus:

— divizorul R 5 —R 6 , care reali¬
zează zerouf artificial necesar circui¬
telor de reacţie şi-de ieşire (rezis-

1 tenţe egale, dar cu valori necritice,
orientativ între 5 kn şi 12 kO);

— condensatorul C 4 (în paralel cu
R 6 ), pentru a asigura impedanţe
scăzute celor două surse de 4,5 V,
realizate prin divizare;

— grupul serie R 7 —R 8 conectat în
paralel cu R 2 —C 2 , care permite adu¬
cerea frecvenţei de oscilaţie exact !a
1 kHz.

Montajul consumă în gol (cu ieşi¬
rea liberă) un curent sub 10 mA. Re¬
zistenţa R 4 se va alege experimental
astfel ca tensiunea de ieşire să va¬
rieze (din P) în intervalul 0—1 V.

(Continuare în nr. viitor)

TEHNIUM 9/1984

şirii este asigurată de tranzistoarele cesitînd un osciloscop, un genera-
T 7 , T 8i respectiv BC107, BC177. Da- tor de audiofrecvenţă sinusoidal şi
torită scurtcircuitării curentul ar un voltmetru.

creşte excesiv prin T 5 şi T 6 La punerea în funcţiune se ajus-

(2N3055), însă creşterea diferenţei tează potenţiometrul semireglabii P-,

de potenţial pe rezistenţele R 14 şi , pînă cînd se obţine între masă şi"ar-
R 15 (0,3—0,4 fi) în curent alternativ, mătura pozitivă - a condensatorului

cu semnal la intrare, va duce la des- electrolitic de ieşire C 5 -jumătate din

chiderea tranzistoarelor T 7 şi T 8 şi tensiunea de alimentare? Din Pj se

şuntarea intrărilor în tranzistoarele - reglează curentul de funcţionare a!

T 3 şi T 4 , limitînd automat curentul amplificatorului fără semnal, pentru

în sarcina de valoare foarte mică. o valoare de circa 30—50 mA. Se po-

Montajul va fi realizat cu compo- ziţionează apoi cursoarele-' semima¬
nente de bună calitate, tranzistoa- giabilelor P 3 şi P 4 spre C 5 .

rele vor fi selecţionate cu acelaşi fac- Se injectează semnal de -intrare,
tor de amplificare în curent, (3 (pe- mărind amplitudinea pînă cînd la ie-

rechi BD139—BD140, 2N3055),, dife- şire forma de undă începe să se îi-

renţele nefiind mai mari de 5%. In pri- miteze. Apoi se deplasează curso-

vinţa cablajului, acesta se va realiza rul semireglabilului P 3 pînă în mo

în funcţie de cerinţele de gabarit şi mentul în care sinusoida de la ieşire

de piesele existente, iar pentru o ajunge să se limiteze superior,

bună funcţionare se vor respecta re- Aceeaşi operaţie se efectuează din

guli de trasare a pistelor pe plăcuţa P 4 pentru semialternanţa negativă,

de circuit imprimat, cum ar fi: Cîteva date tehnice mai im por-'

— traseu de masă unic (fără bu- tante ale amplificatorului sînt:

ele de-masă); se realizează ca o linie — tensiunea de alimentare: max.

la care vin în ordine, de la A la G, ca- 60 V;

Ing. MIHÂl CODlRNAI petele componentelor puse la — puterea nominală : 50 W/4 fi'(la

masă; tensiunea de alimentare de 60 V);

Pentru amatorii de HI-FI propun reacţie negativă de tip paralel ieşire — existenţa a două puncte de — impedanţa de intrare: 100 kfi;

spre realizare un amplificator de serie intrare (R 3 , R 4 , C*, C 6 ), ceea masă, unul de intrare (A) altul de ie- — banda de frecvenţă (-3dB); 20

putere cu performanţe superioare.

Schema de principiu este clasică.

Etajul de ieşire este în clasă AB, rea¬
lizat cu tranzistoarele T 5 şi T 6 de ti¬
pul 2N3055, care,“n funcţie de ten¬
siunea de alimentare, poate debita
într-o sarcină de 4 fi o putere de
peste 50 W. Montajul funcţionează
cu tensiuni între 10 V şi 60 V, cu pu¬
terea de ieşire maximă variabilă,
dependentă de această tensiune.

Tranzistoarele finale sînt prece¬
date de două tranzistoare com¬
plementare npn—pnp, respectiv
BD139—BD140, cu care se reali¬
zează defazarea semnalului de in¬
trare corespunzător atacului în
contratimp al finalelor. Polarizarea
dublaţilor T 4 , T g - T 3 , T 6 este asigu¬
rată de grupul de diode D 1t D 2 de ti¬
pul 1N914 (sau orice diode cu sili¬
ciu, chiar şi joncţiuni valide din
tranzistoare defecte).

în paralel cu diodele D 1f D 2 se
găseşte un termistor montat pe ra¬
diatorul tranzistoarelor finale care,
ia creşterea temperaturii (în cazul
în care amplificatorul lucrează la o
putere mare de ieşire sau orice fac¬
tor ce duce la ridicarea temperatu¬
rii), îşi micşorează rezistenţa, du-
cînd la scăderea curentului injectat
în dubieţi şi evitînd în acest mod
ambalarea termică şi distrugerea
montajului. Etajul pilot este echipat
cu tranzistorul T 2 de tipul BC107.

Amplificatorul are la intrarea sa un
tranzistor de tipul BC177, jsare are
rolul de a asigura o sensibilitate
bună şi o impedanţă de intrare,ac¬
ceptabilă pentru preamplificatorul
care îl poate precede. De aseme¬
nea, per global, amplificatorul are o

ce micşorează impedanţa proprie
de ieşire şi diminuează influenţa
tranzistorului T, asupra impedanţei
de intrare, ea fiind dictată aproape
în exclusivitate de valorile rezisten¬
ţelor de polarizare ale acestui prim
etaj. Protecţia la scurtcircuitări a ie¬

şire (G).

9 _ var iantă de cablaj, ceva
mai dificilă, dar cu rezultate foarte
bune, este aceea a legării într-un
singur punct a tuturor capetelor
dinspre masă.

Reglajele sînt relativ simple, ne-

Hz—40 kHz;

— raport semnal/zgomot: 70 dB;

— distorsiuni armonice < 0,5%;

— amplificare în tensiune =* 20 dB;

— sensibilitatea" pentru puterea
nominală: 1,4 Vef.

lor R 3 şi R 4 ,

Pi -*• Pio = R 3 = R 4
Rezistenţele de 27fi pot fi şi de
33 fi sau 22 fi. Se pot folosi orice tip
de amplificatoare operaţionale, dar
sînt preferate cele de zgomot redus
(de exemplu mA 709, juA741, mA 739,
juA749, LM101 sau K553YE1,

K553YPi2, sau circuitele româneşti
0A74Î, /8M101, /3M358, ROB709,

ROB101, ROB8135).

Potenţiometrele trebuie să fie li¬
niare. Tranzistoarele pot fi de tipul
BC107, BC108, SCI 09, BC170,

BC171, BC172, BC173, cu condiţia

j8 > 200. *

BIBLIOGRAFIE :

Colecţia revistei Radio (U.R.S.S.)-
Naţional- Semiconductor, Audio
Handbook, 1976.

SORIN SAVA

Din punct de vedere constructiv, bună uniformitate în bandă (±3dB,

există mai multe tipuri de egali- cu toate potenţiometrele pe ,j0“).

zoare: cu filtre active, cu filtre trece- Schema este simplă şi ;nu nece-
bandă, cu inductanţe, cu induc- sită reglaje. Componentele trebuie

tanţe simulate etc. Schema pre- să fie de calitate, în special conden-

zentată este de tipul cu inductanţă satoarele, şi să corespundă valorii

simulată. Deoarece frecvenţele de indicate în tabel cu o toleranţă de

reglaj sînt în progresie şi fiecare maximum 5%.

este dubiul celei precedente, egali- în caz că amatorii nu dispun de
zorul este de octava (o octavă = o potenţiometre de 10 kfi, se pot

dublare de frecvenţa). In acest mod monta şi alte valori (în gama 5 kfi —

10 benzi de frecvenţă acoperă 100 kfi), cu următoarea condiţie:

gama audio. valoarea potenţiometrului trebuie

Egalizorul prezentat asigură o să fie egală cu valoarea rezistenţe-

VALORILE COMPONENTELOR

c 2

r 2

R.,

32 Hz

io m f

0,33 ,jF

33 kn

220 n

64 Hz

4,7 m F

0,22 M F

33 kn

200 O

125 Hz

2,2 /jlF

0,1- mF

33 kn

220 n .

250 Hz

1 fxF

47 nF

33 kfi

270 n

500 Hz

0,33 fxF

22 nF

39 kn

330 n

1 kHz

0,22 u,F

10 nF

39 kn

270 n

2 kHz

0,1 n F

4,7 nF

39 kn

330 fi

4 kHz

47 nF

2,2 nF

39 kfi

470 fi

8 kHz

33 nF

1,5 nF

36 kn

220 fi

16 kHz

22 nF

1 nF

30 kn

130 n

TEHNiUM 9/1984

■m

cu ulimentare

sunet

Ing. MATEI ANDREESCU

1. Caracteristici funcţionale. Am¬
plificatorul audio a cărui schemă
este prezentată în figura 1 se înca¬
drează în normele de înaltă fideli¬
tate. El asigură un coeficient redus al
distorsiunilor dinamice, o simetrie
îmbunătăţită a etajului final, este
prevăzut cu protecţie la scurtcircuit
la ieşire şi protecţie la suprasarcină
pentru frecvenţe infrasonore.

Principalele caracteristici sînt:

— banda de frecvenţă repro¬
dusă . 16 — 100 000 Hz;

— neliniaritatea curbei amplitu¬

dine — frecvenţă în banda de
frecvenţă reprodusă.0,5 dB;

— tensiunea nominală la in¬
trare . 1,0 V;

— tensiunea de alimentare.

+25 V;

— puterea nominală de ieşire
pentru o sarcină cu impedanţa de

8 0 . 20 W;

— coeficientul de distorsiuni ar¬

monice la frecvenţele de 63, 1 000,
10 000 Hz . 0,35%;

— impedanţa de intrare _ 10 kO;

— puterea consumată _ 50 W.

2. Descrierea funcţionării. Pri¬
mele două etaje (TI, T2, T3, T5) sînt

diferenţiale. Rezistenţele R3, R4 din
emitoarele tranzistoarelor primului
etaj asigură creşterea liniarităţii
etajului ca şi a rezistenţei de intrare,
îmbunătăţind simetria. Condensa¬
toarele C2 şi C6 au rol de corecţie a
curbei amplitudine-frecvenţă, îm¬
bunătăţind stabilitatea montajului.
R7 asigură reglajul nulului de ten¬
siune pe sarcină. Tranzistoarele T4,
T6 formează aşa-zisa „oglindă de
curent" care îmbunătăţeşte sime¬
tria etajului final. Etajul final este
clasic. Tranzistoarele finale T12,
TI3 vor avea coeficienţii de amplifi¬
care în curent egali şi nu mai mici
de 15. Curentul de repaus în etajul
final se reglează din R15 şi este sta¬
bilizat termic cu ajutorul lui T7, care
se montează pe radiatorul tranzis¬
toarelor finale. Sistemul de protec¬
ţie este construit cu tranzistoarele
T8, T9 şi diodele Dl — D6. Circuitul
R28, CIO îmbunătăţeşte stabilitatea
amplificatorului la autooscilaţie.

3. Construcţia şi montajuî. Con¬
struit cu atenţie, cu componente
verificate în prealabil, cu parametrii
indicaţi, amplificatorul se reglează
uşor şi dă deplină satisfacţie. Se vor

(CONTINUARE ÎN PAG. S)

fig.1. Schema electrica a amplificatorului.

VALORILE COMPONENTELOR

Piesa'

Valoarea

22 kn

6,8 kO

2,7 kH

2,7 kn

39 kn

3,3 kn semiregl.

6,8 kn

1,5 kn

R10

22 kn

R11

130 n

R12

6,8 kn

R13

130 n

R14

130 n

R15

2,2 kn semiregl.

R16

130 n

R17

16 kn

R18

47 kn

R19

16 kn

R20

i kn

R21

i kn

R22

5i n

R23

io n

R24

51 n

R25

0,39 n bobinată

R26

0,39 n bobinată

R27

0,39 n bobinată

R28

30 n

R29

560'n i

2,2 mF/100V 1

4,7 nF

30 juF/15 V

100 mF/15 V

1 000 pF

330 pF

1 mF/100 V

CIO

0,022 mF/100 V

BC 177A

BC 171A

BC 177A

BC 171A

BC177A

BC 177A

BC 177 A

BC 107 A

TJ0

BD 139

T11

BD 140 .

TI 2

2N3055

T13

2N3055

BAI 57; BA 158; DRR404

idem

radio sol-satelit-sol. Vom reveni
mai jos cu descrierea unor antene
cu polarizare circulară.

Motorul de apogeu (kick-motor)
sau pentru corecţia orbitei permite
imprimarea unor mişcări suplimen¬
tare satelitului în scopul corectării
sau modificării orbitei. De obicei,
aceste operaţii se realizează ime¬
diat după lansarea satelitului din ra¬
cheta purtătoare.

Pentru realizarea legăturilor prin
sateliţii de radioamatori este nece¬
sar ca staţiile de emisie-recepţie să
aibă o echipare minimă ce se pre¬
zintă mai jos.

Modul A. Se pot realiza legături
prin sateliţii RS sau OSCAR 8 avînd

tip GP A/4 sau 5 A/8 sau dipol, în care
caz puterea necesară va fi de cca
100 W.

Pentru realizarea unei efchipări
mai avansate se acţionează practic
numai asupra sistemului de antene.

Un sistem de antene realizat din
antene Yagi (pentru 145 MHz) şi di¬
poli simpli (pentru 28*MHz) montate
perpendicular permite eliminarea
fadingului produs de mişcările pro¬
prii ale sateliţilor.

Pe de altă parte, construcţia unui
sistem de antene cu posibilitatea de
mişcare în azimut şi elevaţie per¬
mite folosirea tuturor orbitelor vizi¬
bile ale satejiţilor RS şi OSCAR 8.

Modul B. în acest mod legăturile

NF-2 ,^REC = OdB

(URMARE DIN NR. TRECUT)

în cele ce urmează, sînt prezen¬
tate principalele caracteristici ale
sateliţilor şi staţiilor de radioama¬
tori cu care se pot realiza legături
radio (QSO-uri).

în primul rînd, trebuie subliniat că
principala direcţie a întregii activităţi
în acest domeniu, al legăturilor radio
prin sateliţii de radioamatori, este
atingerea scopului folosind mijloace
cît mai simple, cu eficienţă maximă.

De aceea din faza de concepţie a
satelitului s-a avut în vedere reali¬
zarea echipamentelor de pe sateliţi
chiar de către radioamatori, pe de o
parte, iar pe de altă parte, folosirea
pentru realizarea legăturilor a echi¬
pamentelor şi antenelor care există
în dotarea staţiilor de radioamatori,
practic fără modificări.

Pentru realizarea dezideratului
enunţat, simplitatea şi eficienţa, sa¬
teliţii de pînă acum (OSCAR şi RS)
au fost echipaţi cu unul sau două
transpondere (a căror schemă de
principiu s-a prezentat anterior) şi
un sistem de antene foarte simple
(de obicei, dipoli simpli).

La acestea se adaugă un sistem de
electroalimentare compus din bate¬
rii de elemente fotovoltaice şi baterii
tampon electrochimice, care permit
funcţionarea satelitului în umbra
Pămîntului şi susţinerea traficului

Sng. VSHGIL SONESCU
V09CIM

mărit ia anumite treceri (orbite).
Puterea maximă a amplificatoare¬
lor de RF de pe sateliţi nu a depăşit
10... 20 W pînă în prezelit.

Sistemul de telemetrie al satelitu¬
lui comunică diverse date în legătură
cu sistemul de electroalimentare şi
cu modul de funcţionare a trans-
ponderelor sau poziţia pe orbită
(OSCAR 10).

Satelitul mai conţine un sistem de
orientare a „atitudinii" (a poziţiei
sale faţă de suprafaţa sau direcţia
Pămîntului). Acest sistem, în cazul
sateliţilor de radioamatori, este
simplificat şj de aceea poziţia sate¬
litului nu este suficient de stabilă.
Diferite forţe exterioare îi imprimă
satelitului mişcări care schimbă
permanent poziţia antenelor faţă de
Pămînt. De aceea este necesară uti¬
lizarea unor antene cu polarizare
■circulară la staţiile de radioamatori
în scopul îmbunătăţirii transmisiilor

umiaiuatea ecmpare minima:

; — Receptor în banda de 28 MHz
(2d,3... 29,5 MHz), cu sensibilitate
de cca 1 /uV.

,. — Antena de recepţie poate fi de
tip GP sau longwire.

— Emiţător în banda de 144 MHz
(145,85... 146,00 MHz), cu puterea
10... 100 W. Emiţătorul trebuie echi¬
pat cu oscilator de tip VFX care să
asigure o bună stabilitate, aşa cum
este necesară pentru emisiuni tele¬
grafice sau SSB.

— Antena de emisie poate fi cu
8—9 elemente, în care caz puterea
necesară va fi de cca 10 W, sau de

se pot realiza în prezent prin satelitul
OSCAR 10. Acest satelit are o or¬
bită eliptică alungită, transponde-
rul fiind deschis automat numai în
porţiunea alungită a orbitei (depăr¬
tată de Pămînt), cînd satelitul se
găseşte la mai mult de 18 000 km de
Pămînt. De aceea, luînd în conside¬
rare atenuarea produsă de distanţa
menţionată, cîştigul antenelor şi
zgomotul propriu al receptorului
din banda de 145 MHz, echiparea
minimă necesară este calitativ mai
ridicată decît în cazul modului A,
unde sînt în serviciu sateliţi cu or¬
bite polare la altitudini moderate

d(km)

1 000

2 000

4 000

8 000

A, 1

X = 2m

136

142

148

154

OSCAR 8

(dB)

X = lom

122

128 |

134

140

d (km)

20 000

241000

28 000

32 000

36 000

OSCAR

A,,

(dB)

X = 0,7m

171

172,6

174 j

175,2

176,3

X = 2m

162

163,6

165 |

166,2

167,3

Prec sat = Per ~ Ao + G REC = 27 dBW - 176,3 dB + Q dB =
= - 149,3 dBW
NF sat = 2;T 2G = 290K

Pzg REC SAT = KTB = 1,38 • IO" 23 J/K • 290 K 4kHz

PzG REC SAT (dB) = -228,® dBW/K +24 dBK + 36 dB = -168,6 dBW

S/Z G sat = - 149,3 dBW + 168,6 dBW = 19,3 dB

Prec staţie = P E r ~ Ao + G = O dBW - 167,3 dB ■+ 6 dB + :

= -161,3 dBW

NFstaţie = 4; T 2G = 9QGK

Pzg staţie = KTB = 1,38 • 10 23 J/K • 900 K • 4 kHz

Pzg staţie ( dB) = -228,6 dBW/K + 29 dBK + 36dB = -163,6 dBW

S/Z G STA ţi E = -161,3 dBW + 163,6 dBW = 2,3 dB

(1 200... 1 600 km). polarizare plană, jorice poziţie ar

— Recepţia se realizează cu re- avea planul de polarizare,

ceptorul de 145 MHz, care trebuie Cel mai simplu sistem cu polari-
să aibă o bună sensibilitate (cca 0,1 zare circulară este format din doi di-

/uV) şi zgomot propriu redus (NF < poli la 90° (perpendiculari) în aceiaşi

4... 5 dB). De aceea este obligatorie plan legaţi în punctul de punere în

existenţa amplificatorului de RF în v paralel prin două linii ce diferă între

receptor, acest amplificator fiind ele cu X/4, adică avînd un defazaj de

realizat cu MOSFET sau alt tip de 90°. După cum unul sau altul din di-

semiconductoare cu zgomot redus. poli este legat cu linia cu X/4 mai

— Antena de recepţie trebuie să lungă, se obţine schimbarea pola-

aibă minimum 5—9 elemente (de rizării circulare (stînga-dreapta).

preferat Cross Yagi). Antena elicoidală este circular

— Emiţătorul din banda de 435 polarizată şi va emite unde circular

MHz (435,1... 435,3 MHz) trebuie să polarizate (stînga sau dreapta,

aibă stabilitatea necesară emisiuni- după sensul elicei). Undele circular

lor telegrafice sau SSB, puterea mi- polarizate vor putea/fi captate de un

nimă de 20 W depinzînd de cîştigul dipol indiferent de poziţia sa faţă de

antenei de emisie. Aici vom face cu- emisie, cu singura condiţie de a se

noştinţă cu „puterea radiată echi- găsi într-un plan perpendicular pe

valenţă", care reprezintă puterea direcţia de propagare. Notăm, de

necesară alimentării antenei dipol asemenea, că în acest caz cîştigul

Standard izotrop pentru a produce antenei elicoidale apare cu 3 dB mai

pe direcţia satelitului aceeaşi inten- mic decît în cazul cînd transmisia

sitate a undei ca şi sistemul real s-ar realiza către o antenă tot eîicoi-

emiţător plus antena de emisie. De dală sau Cross Yagi (deci cu polari-

exemplu, un emiţător de 10 W cu o

antenă Yagi cu cîştigul de 10 dB are
o putere radiată echivalentă de 100

W, cît ar fi necesar pentru a pro- respecta următoarele recomandări:
duce cu ajutorul unui dipol izotrop . — rezisîoarele folosite vor fi, de
cu cîştigul 0 dB o undă de intensi- preferinţă, cu peliculă metalică şi

tate echivalentă. Din cele de mai toleranţă de maximum 5%; reziste-

sus reţinem că la creşterea cîştigu- nţele cu peliculă de carbon se vor
lui antenei de emisie puterea nece- sorta şi măsura;
sară de la emiţător scade. — condensatoarele vor fi de

— Antena de emisie poate fi Yagi bună calitate, cu poliester metali-

(minimum 9 elemente) sau elicoidală zat, iar condensatoarele electroli-

(7—8 spire) pentru o putere a emiţă- tice vor fi cu tantal;

torului de 40... 50 W. — tranzistoarele perechi TI—T2,

întregul sistem de antene trebuie ^—T5, T4—T6, T8—T9, TIO—T11,

să aibă posibilitatea de rotire AZ-EL; y'2—T13 vor fi sortate pentru carac-

în cazul cînd nu poate fi rotit decît în tenstici aţ mai apropiate (valorile lui

planul AZ, se vor putea folosi numai keta cu diferenţe de maximum 10%);
orbitele cu elevaţie scăzută, ceea ce, — tranzistoarele TIO şi T11 se vor
evident, reprezintă un handicap în- monta pe cîte un radiator de alumi-
sernnat în folosirea satelitului. niu construit conform figurii 3;

De ce se preferă folosirea unui — tranzistoarele TI 2, TI 3 se vor
sistem de antene cu polarizare cir- monta pe cite un radiator de mini-

culară (Cross Yagi sau elicoidală)? mum 250 cm 2 (se pot monta izolat

După cum am arătat anterior, sate- P e un radiator comun de 500 cm 2 );

liţii sînt echipaţi cu antene dipol pe ~ T7 se va monta cu o bridă pe
de o parte, iar pe de altă parte, sate- radiatorul unuia dintre tranzistoa-

litul efectuează o serie de mişcări rele finale.

care fac ca poziţia antenelor să se 4. Reglaje şi punerea în funcţiune,
schimbe permanent. Amplificatorul se alimentează de la o

Se ştie că transmisia radio se sursă dublă de ± 25 Vcc, nestabili-

poate realiza în condiţii normale zată, realizată conform figurii 4.

numai atunci cînd există compati- La ieşirea amplificatorului se cu-

bilitate între antena de emisie şi cea plează o sarcină echivalentă deBfi,

de recepţie, în sensul că planul de cu puterea de minimum 20 W. în pa-

polarizare este acelaşi (vertical sau ralel cu sarcina se cuplează un mili-

orjzontal, de exemplu). voltmetru de curent continuu. Din

în cazul sateliţilor de radioama- R7 se caută obţinerea unui mini-
tori ce sînt în serviciu în prezent, mum de tensiune pe rezistenţa de
•planul de polarizare al antenelor de «amină.

pe satelit este în continuă mişcare. Din R15 se reglează curentul de

De aceea, în acest caz este conve- repaus în etajul final în limitele

nabil un sistem de antene la staţia 50—100 mA. Dacă tranzistoarele

de radioamator de emisie-recepţie TIO, T11 şi T12, T13 sînt bineîmpe-

cu polarizare circulară, care este recheate, curentul de repaus se va

capabil să recepţioneze unde cu regia către limita inferioară de 50

ANTENE ANTENE

RECEPŢIE EMISIE

CONFIGURAŢIA SATELIŢILOR PENTRU RADIOAMATORI

> i

zare circulară, dar, bineînţeles, de deci de mişcările satelitului, feno-

acelaşi sens — stînga sau dreapta). menele de fading specifice vor fi

Rezultă că emiţînd de pe sol cu o substanţial diminuate,
antenă elicoidală sau Cross Yagi, în capitolul următor se vor pre-

dipolul de pe satelit va recepţiona zenta orbitele sateliţilor şi modul de

energie indiferent de poziţia sa, prevedere a lor pentru utilizare.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

mÂ; în caz contrar se recomandă un
curent de repaus în jur de 100 mA.

După repetarea celor două re¬
glaje, la ieşire se cuplează o sarcină
cu impedanţa de 8fî şi minimum 20
W şi se pot face probe cu semnal.
Cu un osciloscop se poate urmări
forma semnalului în toate etajele de
la intrare la ieşire, urmărindu-se ab¬
senţa distorsiunilor sau a limitări¬
lor.

în figura 2 (a, b) este dat un model
de circuit imprimat pentru monta¬
rea amplificatorului. Folosind un
preamplificator de calitate se poate
construi un amplificator cu perfor¬
manţe foarte bune ce se încadrează
în clasa de înaltă fidelitate.

Bibliografie: Radio (U.R.S.S.) nr.
11/1978, nr. 3/1979, nr. 11/1980, nr.
7/1983.

(URMARE DIN PAG. 7)

fig.4 Sursa.de alimentare

TEHNIUM S/1984

Radioreceptoarele din figurile 1,
2, 3, 4 şi 5 sînt executate cu „bobina
universală" pe ferită şi cu tranzis-
toare EFT351—EFT321 sau echiva¬
lente. La aceste montaje s-a intro¬
dus reacţia pozitivă cu reglaj capa-
citiv sau potenţiometric, care
măreşte randamentul audiţiei. De
asemenea, s-a introdus în plus o
bobină de 30. de spire executată
peste bobina universală. Şocul de
radiofrecvenţă este executat pe o
carcasă cu galeţi în care se bobi¬
nează 1 000 de spire cu conductor
CuEm 0 0,08 mm.

Diferite variante ce se pot realiza
folosind reacţia şi bobinele cuplate
inductiv creează un cîmp larg de
experimentare pentru tinerii radio-
amatorijncepători.

în figura 6 este dată schema unui
radioreceptor cu un singur tranzis¬
tor, cu reacţie, care la detecţie folo¬
seşte dublarea de tensiune cu aju¬
torul diodelor EFD108. Această
schemă de tip „reflex" este destul
de interesantă, avînd şi un potenţio-
metru pentru reglajul volumului.
Tensiunea de alimentare va fi de
3—9 V. Audiţia în difuzorul de ra-
dioficare este posibilă la tensiunea
de alimentare de 9 V.

în figurile 7, 8 şi 9 sînt variante ale
montajelor precedente, la care o
parte din oscilaţiile de radiofrec-

Prof. IVSlHAi GHIRIJÂ

vertţă ce se găsesc pe colectorul
tranzistorului sînt aplicate pe bo¬
bina universală pentru reamplifi-
care. Dozarea se face cu ajutorul
condensatorului de reacţie.

Montajul din figura 10 este o va¬
riantă a montajului din figură 6 {re¬
flex cu reacţie). Aici reacţia este do¬
zată potenţiometric, şi anume o
parte din radiofrecvenţa de pe co¬
lectorul tranzistorului este aplicată 1
potenţiometric pe bobină, pentru
reamplificare.

Figura 11 prezintă schema unui
radioreceptor care foloseşte o
diodă pentru detecţie şi un tranzis¬
tor pentru amplificare. Tensiunea
de alimentare este de 1,5—3 V.

în toate cazurile descrise mai sus
se folosesc tranzistoare pnp de ti¬
pul EFT351—322, care se găsesc
din abundenţă în cercurile de radio¬
amatori. Se pot folosi şi tranzistoa-
rele BC 251—253 sau asemă¬
nătoare (montajele au fost realizate
cu tranzistoarele EFT351—322).

Pentru audiţii mai puternice în
cască sau în difuzor de radioficare
se pot realiza montaje cu două tran¬
zistoare, aşa cum sînt prezentate în
figurile 12 şi 13. Aceste montaje se
compun din două etaje, unul ampli¬
ficator de radiofrecvenţă, iar al doi¬
lea amplificator de audiofrecvenţă.
Primul tranzistor va fi de radiofrec¬

venţă, de tipul EFT317—319, iar al
doilea de tipul EFT351—322 etc.
Dioda va fi EFD108. Valoarea rezis-
toarelor cu asterisc va fi tatonată în
jurul celei înscrise în schemă.

Aceste radioreceptoare pot func¬
ţiona foarte bine în casca telefo¬
nică, la o alimentare de 1,5—3 V. La
o tensiune de 'alimentare db 4,5—9
V, aceste montaje pot funcţiona şi
cu un difuzor de radioficare.

în figura 14 este dată schema
unui radioreceptor cu 3 tranzis¬
toare, care funcţionează foarte pu¬
ternic în difuzor de radioficare, fiind
aiimentat cu 4,5 V. Reglajul volu¬
mului se face potenţiometric. Pri¬
mul tranzistor va fi EFT317—319, al
doilea EFT351—353, iar ultimul
EFT321—322. Acest radioreceptor
poate fi încorporat în caseta difuzo-
rujui de radioficare.

în figura 15 este prezentată
schema unui radioreceptor cu 4
tranzistoare. Fiind un radioreceptor
ceva mai pretenţios, îl recomand
acelor tineri începători care au rea¬
lizat cu succes o bună parte din
montajele precedente. Circuitul os¬
cilant se compune din condensato¬
rul variabil şi bobina universală^
care formează primarul unui trans¬
formator, căci alăturat (sau peste
această bobină) se execută 6—8
spire cu acelaşi conductor. Detec¬
ţia este făcută de o diodă EFD108,
iar reglajul volumului se face poten- *
ţiometric. Primul tranzistor este
EFT317—EFT319, urmat de un
tranzistor EFT351—EFT353. Cu¬
plajul acestor tranzistoare este
făcut_ prin condensatoare electroli¬
tice. în circuitul de colegtor al celui
de-al doilea tranzistor este montat

primarul unui transformator defa-
zor de tipul MAMAIA, ALBATROS j
sau similar. în secundarul acestui j
transformator sînt montate două ■
tranzistoare EFT321—322, în aşa-
numitul etaj final în contratimp. In
colectoarele acestor tranzistoare ,
este montat primarul unui transfor¬
mator de ieşire tip MAMAIA sau AL¬
BATROS, care are secundarul
montat la bobina mobilă a unui di¬
fuzor. Tensiunea de alimentare este
de 4,5 V—9 V. Acest radioreceptor,
realizat corect, va funcţiona foarte
bine şi foarte puternic.

în figura 16 este prezentată
schema unui etaj final conceput de
firma PHILIPS. Acest etaj final, care
se poate executa cu acelaşi tip de
tranzistoare şi cu aceleaşi transfor¬
matoare, poate forma etajul final al
oricărui montaj executat după
schemele precedente sau poate
servi ca amplificator de audiofrec¬
venţă la un picup.

După cum s-a văzut, radiorecep¬
toarele prezentate folosesc un
număr foarte redus de piese, care
se găsesc în mod curent în inventa¬
rul cbrcurilor de tineri radioama¬
tori. Din aproape în aproape, reali¬
zarea acestor radioreceptoare cre¬
ează posibilitatea cunoaşterii feno¬
menelor ce se petrec în mecanis-
„ mul recepţiei radio.

BIBLIOGRAFIE:

Mişu Chiriţă — Argeş, „Construcţii
radioelectrice"

George Dan Operescu, .Aparate de
radio cu tranzistoare"

V. Krstifc, ,ABC Construcţii radio"
I. Boghiţoiu, „Construiţi aparate de
radio"

TEHNIUM 9/1984

Pentru a putea amplifica semna¬
lul furnizat de o doză (sau micro¬
fon) cu cristal, montajul trebuie să
prezinte o rezistenţă de intrare de
peste 500 kO. Deoarece conexiu¬
nile BC sau EC hu îndeplinesc
aceste condiţii, se recurge la folosi¬
rea unui montaj repetor pe emitor
(CC) reafizat cu tranzistorul Ti. Po¬
larizarea etajului se face cu rezis¬
tenţa JRi, a cărei valoare variază, de
ia caz la caz, în funcţie de factorul
de amplificare în curent continuu al
tranzistorului (/?). Valoarea defini¬
tivă se stabileşte la punerea în func¬
ţiune a montajului.

Prezentăm, în continuare, un cal¬
cul simplificat al montajului.

Valoarea rezistenţei de intrare se
calculează cu formula:

R = Rl '(hju • Ra + 1 ) ^ Ri • h 2l • Re .

“ ~ R, + (h 2if ■ Rfl + 1) Ri 4- hzi ■ Rri

unde R E1 reprezintă valoarea rezis¬
tenţei R 2 în paralel cu R 3 şi cu rezis¬
tenţa de intrare a tranzistorului Ti.
In cazul folosirii unui tranzistor EFT
323, din catalog se extrag datele:
h„,. = 1,2 kfi; h 21 , = 100

Pentru a avea o rezistenţă de in¬
trare mai mare, trebuie ca Rq şi Ri
să albă valori cât mai mari. Produ¬
sul /3 R E i trebuie să fie mai mare de
1 Mfi pentru a obţine rezuîtatul
scontat. De asemanea, rezistenţa
de intrare a tranzistorului T ; (R, 2 ) să

ing. A. WÎCOLAE

nu afecteze în mare măsură valoa¬
rea lui R E1 .

Pentru a mări R i2 s-a introdus re-
zistorul R 5 (reacţie negativă), a
cărui valoare este de ordinul sutelor
de ohmi. Se are în vedere faptul că
valoarea acestuia înmulţită cu am¬
plificarea etajului este egală cu va¬
loarea lui R 4 (formulă aproxima¬
tivă):

Rezultă că se va alege un compro¬
mis între amplificare, R 4 şi Rs- Ale-
gînd o amplificare A = 50 şi o valoare
R 4 = 10 kfi, Rs va avea o valoare de
200fi.

O dată stabilite aceste elemente,
să revenim la calculul rezistenţei de
intrare R i2 :

Rq = hi i 4- h 2]f • Re = hii + h 2 u • R5=

1,2 4- 100 • 0,2 = 21,2 kfi. R 2 va trebui
să aibă o valoare mai mare decîtR i2
pentru a rezulta R E1 cît mai mare.

Se alege R 2 = 50 kfi. Cu aceasta
avem:

S-a neglijat termenul 1/R 3 , fiind
foarte mic.

R E1 devine:

_ R 2 • Ra _ 50-21,2 •

Re1 “ R 2 +R i2 ~50 H- 21,2 Ckn}
=16 kfi.

Rezistorul R 1f curentul l c şi căde¬
rea de tensiune pe rezistorul R 2
(U R2 ) trebuie să satisfacă relaţia:

2^3,3 Rfr

MU I

Intrare o—1|—*
0,1 fi F

Rî> 800 Kn

Se alege U CE = 4 V. Rezuită U R2 =.
= 5 V. Curentul de colector va fi:

Acum se poate calcula valoarea
rezistenţei R-p

9 -(5 + 0,2) f Vi
= — J • 100 — = 3.8 Mfi.
0,1 ' [ mAj

Cu aceste valori, impedarrţa de
intrare rezultă:

3,8 -10 6 -100-16 -10\ ,
i1_ 3,8 • 10 6 + ‘- 6 • 10 6 ^

« -i— [MD] =1,1 MO.

5 ,4

După cum se ştie, amplificarea în

i Ti

JeFT 323
1(353,352)

1 ..C2

rO,7V

_£J EFT323
0,1flF (352,353)4

Au>25 pentru
^ Rs>1QtUi

-5V

«leş 1 r e

I IMF

-J-R 1 = E c -(U R 2 + U be )

Şi în acest caz se alege un com¬
promis între valoarea rezistorului
R t şi tensiunea U R2 cu scopul de a
obţine o valoare cît mai mare pentru
R 1t iar tranzistorul să lucreze nor¬
mal (să nu se satureze sau să se
blocheze).

tensiune a etajului repetor (CC) este
unitară; al doiiea etaj amplifică în
tensiune, cîştigul fiind aproximativ

Condensatoarele Ci, C
cu mylar, hîrtie sau cerarr

OSCILOSCOP

0 +15 V

MSHAiL BPSRESCU

GENERATORUL DE CALÎBRARE -
1 kHz DREPTUNGHIULAR

Este compus dintr-un circuit mul-
tivibrator şi amplificator (fig. 12).
Multivibratorul TI — T2 furnizează
frecvenţa de 1 000 Hz, semnal
dreptunghiular. Frecvenţa se modi¬
fică din condensatoarele CI şi C2,
iar simetria dreptunghiurilor din R3
°i R4. In colectorul amplificatorului

3 s-a montat şi un divizor în trepte
fixe de nivel: 0,1 V; 0,5 V; 1 V;
10V. La dorinţă, acestea pot fl
scoase la panoul frontal la două
borne, prin intermediul unui comu¬
tator.

leş irea merge prin C5 la comuta¬
torul K4 (la stînga — nivel sinusoi¬
dal, la dreapta — nivel dreptunghiu¬
lar), apoi la ieşire prin C6.

Potenţiometrul P9 dozează nivelul
de ieşire şi va fi şi el gradat în volţi
(fig. 13). Potenţiometrul P9 şi con¬
densatorul C6 sînt folosite în comun
şi de generatorul sinusoidal si de
generatorul dreptunghiular, prin co¬
mutare.

PANOU FRONTAL OSCILOGRAF

®n@s

Casetofonul descris mai jos repre¬
zintă o construcţie simplă, uşor de
realizai. Rezultatele obţinute pe ca¬
sete cu oxid de fie' au’ fost compa¬
rabile cu cele 'ealizale de un case-
tofon deck AKAI CSM02, pe acelaşi
tip de casete,

B a nda de frecvenţe:
40—15 000 Hz cu neuniformitate de
maximum ± 3 dB

Raport semnal/zgomof: -47 dB.

Distorsiuni <3%.

Tensiune de intrare: microfon:
0,2 mV/3,3 kîl; magnetofon: 200
mV/600 kfî.

Tensiune de ieşire > 0,3 V (depen¬
dentă de limitatorul dinamic de zgo¬
mot folosit).

Raportul semnal/zgomot poate
creşte la -51 dB cu un limitator
„DNL“ sau la -57 dB cu limitatorul
dinamic de zgomot prezentat în (1),
variantă ca r e a fost adoptată la rea¬
lizarea practică. Sistemul mecanic
folosit a fost cel de la casetofonul
„Minett“, la care au fost adoptate un
cap de ştergere „Star“ şi un cap uni¬
versal stereo de 50 mH.

Primul etaj de amplificare, realizat
cu tranzistorul cu zgomot redus T 1(
asigură amplificarea semnalelor
captate de capul universal în poziţia
„redare" şi a celor captate de micro¬
fon în poziţia „înregistrare".

Etajul este prevăzut cu o reacţie
negativă de tensiune realizată prin
rezistorul R 4 şi cu o reacţie negativă
de cu r ent realizată prin R 6 . Conden¬
satorul C 2 a r e rolui de a suprima
semnalele din afara benzii audio,
îmbunătăţind raportul semnal/zgo¬
mot.

Student BAR3U PQPESCU

Punctul de funcţionare al tranzis¬
torului T! (U CE = 1,4 V, l c - 150 mA)
reprezintă un compromis între ur¬
mătoarele cerinţe: asigurarea unei
amplificări ma r i cu un zgomot cît
mai redus şi adapia'ea cu sursa de
semnal.

în continuare semnalul este am¬
plificat de etajul echipai cu amplifi¬
catorul operaţional A,.

In poziţia „redare" caracteristica
de frecventă este asigurată de ele¬
mentele R 16 C n . R, 7 . cu constantele
de timp m = 2 700yus & şi r 2 =120 mS,
precum şi de circuitul rezonant serie
L-i—C 6 acordat pe frecvenţa de
15 kHz. Rezistenţa R 12 se stabileşte
experimental la punerea în func¬
ţiune, ea are rolul de a modifica
alura curbei de rezonanţă a circuitu¬
lui oscilant şi implicit nivelul frec¬
venţelor înalte, la redare.

în poziţia „înregistrare", caracte¬
ristica de frecvenţă este asigurată
de reţeaua C 13 , R 18 , R 19 , C 12 şi de
circuitul L^C 6 .

Semnalul amplificat şi corectat
este aplicat capului universal prin
intermediul reţelei R 20 — C 15 (pentru
un cap de 100 mH, R 2a - 8,2 kO,
C 15 = 1 nF) şi filtrului C 16 —L 2 , acor¬
dat pe frecvenţa oscilatorului de
ştergere şi premagnetizare, care are
rolul de a împiedica pătrunderea
semnalului de înaltă frecvenţă în
etajele de amplificare.

Oscilatorul de şteVgere si premag¬
netizare este cel folosit la casetofo-
nu! „STAR". Pentru micşorarea dis¬
torsiunilor s-a introdus 6 reacţie ne¬
gativă de curent (prin R 24 ). Forma
optimă de undă se obţine din rezis-

■i , ' : ;

TEHNIUM 9/1984

8A0-29M (verde)rotund

AN0DA

2- A

GRILA

1 -A

SENSIBILITATEA
PLĂCII DE DEPL,

CD/M

TIMP DE
REZOLUŢIE

TIMP DE
LUCRU

1 F

-K

280 ~ 516

1500

0,17

m m / V

0,23

m m/V

10 ' 2 ^ io' 1

, 1

1000

6,3

0,6

22,5 — 67,5

GENERATORUL SINUSOIDAL
furnizează frecvenţa de 1 000 Hz şi
este de tip RC. Schema fiind simplă,
nu o mai comentăm. '

Cele două generatoare sînt reali¬
zate pe plăci separate, dar pot fi şi
pe aceeaşi placă, pentru ^economie
de spaţiu. Ambele sînt alimentate fa
+15 V, oeza I de la redresorul de
joasă tensiune, iar masa prin siste¬
mul de prindere. Cele două genera¬
toare nu fac parte obiigat&riu din
echipamentul osciloscopului. Un
format minim de osciloscop este in¬
dicat în figura 14, unde se observă
dispunerea butoanelor şi comuta¬
toarelor pe panoul frontal. La gaba¬
ritul de 250/130/270 mm acesta este
destul de mic şi totuşi în interior
destul de aerisit.

Tubul catodic utilizat are conexiu¬
nile la soclu indicate în figura 15. El
poate fi înlocuit cu DG7—12 C, fără
modificări în schemă sau ale tensiu¬
nilor de alimentare.

tenta R 23 (reglată iniţial la 4,7 kil).

Frecvenţa de oscilaţie a fost mă¬
rită prin micşorarea valorii conden¬
satorului C 19 la 15 nF.

Diodele luminescente LED 2 , LED,
indică poziţiile „redare" şi „înregis¬
trare".

Operaţia de înregistrare poate fi
mai uşor controlată folosind indica¬
torul de nivel de vîrf (peak level), fo¬
losit la casetofonul Kenwood
Kx-910, publicat în (2).

Dispozitivul permite vizualizarea
depăşirii nivelului nominal de înre¬

gistrare (0 dB) la oricare din cşle
două canale.

Pragul de acţionare se reglează la
± 1 dB peste nivelul nominal (0 dB)
de înregistrare, din semireglabilul

R 37 .

Alimentatorul folosit nu prezintă
particularităţi deosebite.

Pentru evitarea cuplajelor pe
sursa de alimentare, blocul motor a
fost alimentat de la o sursă sepa-
rată.

Tranzistorul Tt poate fi înlocuit cu
orice tranzistor pnp cu zgomot re¬
dus (BC179C, BC309C), iarmircuitul
A r cu circuite din seria 709, cu cir¬
cuite sovietice K553UD2, K551UD1A
etc., cu reţelele de compensare co¬
respunzătoare.

Comutatorul Kt a fost realizat
dintr-un comutator înregistrare-re-
dare de la „Maiak" şi dintr-un comu¬
tator de la casetofonul „Star" (sec¬
ţiunea mică), pentru asigurarea nu¬
mărului de contacte.

Bobina L, (de 2,7 mH) este de la
magnetofonul „Maiak", bobina L 2 pr
6 mH) de la casetofonul „Elektronî-
ka“-302, iar L 3 de la casetofonul
„Star". Comutatoarele K 2 , K 3 sînt de
la magnetofonul „Maiak". Transfor¬

matorul de reţea este cel de la case¬
tofonul MK 125.

Indicatorul de nivel de vîrf este fa¬
cultativ, la fel şi limitatoarele dina¬
mite de zgomot.

Punerea în funcţiune şi reglarea

Se verifică tensiunile indicate în
schemă, care pot diferi în limitele ±
10%; la diferenţe mai mari se depis¬
tează şi se elimină defectul. Se co¬
nectează în poziţia „redare" şi folo¬
sind o casetă de calitate se reglează
azimutul capului magnetic.

Se reglează R 29 la 47—50 kfl şi de
la un generator de audiofrecvenţa
se aplică un semnal de 15 kHz.
5—15 mV la intrarea circuitului ope¬
raţional. Se reglează miezul de ferită
al bobinei L, pentru deviaţia maximă
a indicatorului VU-1. Apoi pe' un ca-
setofon stereo de bună calitate se
înregistrează un semnal de 400 Hz
cu nivel nominal (0 dB), se redă ca¬
seta pe casetofonul a cărui con¬
strucţie este prezentată şi din R 29 se
etalonează VU-1. Se^ injectează apoi
semnal de' la generatorul de audio-
frecvenţă (400 Hz), se urmăreşte
creşterea sa pînă la nivelul ± 1 dB,
i^r din R 37 se reglează semnalizarea
diodei LED 3 , apoi R 37 se blochează
cu o picătură de vopsea. Operaţiile
pentru celălalt canal se desfăşoară
analog.

Pe poziţia de înregistrare, R 25 şi
R’ 25 se reglează la valorile mediane
(= 25 kfl), din R 23 se stabileşte forma
optimă de undă (prin vizualizare pe
osciloscop); se acordează grupul L 2
—C 16 pe frecvenţa oscilatorului.

In punctul notat „A“ se înseriază
cu capul universal o rezistenţă de
22U pe care se măsoară căderea de
tensiune corespunzătoare curentului
de premagnetizare necesar capului
universal (în limitele 0,2—0,6 mA, în
funcţie de inductanţa capului),
curent care se reglează din R 25

( R 25>-

Se înregistrează, apoi un semnal
de 400 Hz (se fac mai multe încer¬
cări), urmărindii-se obţinerea acelu¬
iaşi nivel la redare, 0_dB (identic cu
cel obţinut la înregistrarea realizată
iniţial).

Reglajul fin al curentului de pre-
magnetizare se realizează din R 25 ,
înregistrînd semnalele de 400 Hz şi
15 kHz la -20 dB sub nivelul nomi¬
nal de înregistrare, urmărindu-se
egalitatea semnalelor obţinute la re¬
dare. Cu aceasta operaţia de reglare
s-a terminat, performanţele realizate
suplinind pe deplin efortul depus la
realizare.

BIBLIOGRAFIE:

1) Revista „Radio", nr. 4/1983

2) Revista „Radio", nr. 8/1977

TEHNIUM 9/1984

INSTALAŢIA ELECTR5CĂ

Autoturismele OLTCiT sînt prevă¬
zute de către constructor cu instala¬
ţii electrice clasice, alimentate la
tensiunea nominală de 12 V, curent
continuu, borna „minus" fiind la
masă. Energia electrică necesară
funcţionării diferiţilor consumatori
în timpul exploatării autoturismelor
este generată de către un alîernaîor.
Rezerva de energie o constituie, ca
de altfel la toate tipurile de autotu¬
risme, o baterie de acumulatoare tip
L2 european cu capacitatea de 45
Ah la Oltcit-Special şi, respectiv.de
55, Ah pentru Oltcit-Club.

în figura 1 s-au prezentat schema¬
tic toate elementele componente ale
instalaţiei electrice a autoturismului

Oltcit-Special (schema de montaj)
astfel: 1 — bloc optic dreapta, com¬
pus din far asimetric cu fază de
drum şi fază de întîlnire, lampă sem¬
nalizare direcţie şi lampă poziţie; 2

— avertizor sonor; 3 — bobină de
aprindere; 4 — bloc optic stînga, cu
funcţiuni identice ca la blocul
dreapta, alcătuit din lampă poziţie

— fază de drum — fază de întîlnire

— lampă semnalizare direcţie; 5 —
ventil electromagnetic; 6 — alterna-
tor; 7 — manocontact presiune ulei
motor; 8 — capsulă de avans prin
depresiune; 9 — baterie de acumu¬
latoare; 10 — demaror; 11 — pompă
spălare parbriz; 12 — plăcuţă ‘etrier
frînă faţă dreapta cu sesizor uzură,

DACIA 1300

in caroseriei

Dr. ing. SVSIHA5 STRATULAT,

ing. D. COSTACHE

De obicei, elementul din cauza
căruia o maşină se abandonează
este caroseria, deşi tocmai acestei
părţi i se acordă,’ pe nedrept, cea
mai mică atenţie în timpul folosirii
vehiculului. Intr-adevăr, caroseria
este scumpă, se repară greu şi cu
costuri ridicate.

Din elementele cu care vine în
contact vehiculul, apa reprezintă
duşmanul cel mai de temut datorită
frecvenţei cu care intervine, abun¬
denţei sale şi atacului perfid în cele
mai ascunse şi greu de imaginat
locuri ,ale caroseriei. Deşi aparent
inofensivă, ea este, în realitate,
foarte agresivă, atacînd lent, dar cu
tenacitate şi avînd rezultate distru¬
gătoare asupra părţilor metalice la
care ajunge direct sau prin neetan-
şeităţile ce constituie defecţiuni de
fabricaţie sau rezultatul normal al
exploatării îndelungate.

Cele ce urmează sînt adresate po¬
sesorilor de autoturisme „Dacia"
1 300, dorind să constituie un util
îndreptar pentru executarea opor¬
tună, corectă şi eficientă, a opera¬
ţiunilor necesare întreţinerii carose¬
riei şi, deci, pentru prelungirea vieţii
sale.

.Lucrările descrise nu necesită nici
instalaţii speciale şi nici o pregătire
tehnică deosebită, putînd fi efectu¬
ate practic de orice posesor de au¬

toturism.

Există două categorii de preocu¬
pări care trebuie să fie prezente în
mintea celor ce doresc să-şi între¬
ţină eficient caroseria: păstrarea
etanşărilor şi menţinerea protecţiei
anticorosive.

Mai întîi eîanşăriSe

Ca la orice altă maşină, şi la „Da¬
cia" 1 300 etanşările vizează rostu¬
rile sudurilor şi cele ale capotelor.
Prima catşgorie de etanşări se reali¬
zează între elementele caroseriei
asamblate prin sudare şi are rolul de
a împiedica pătrunderea prafului
(care este higroscopic) şi a apei în
porţiunile cuprinse între punctele de
sudură. Astfel de etanşări se reali¬
zează cu mastic şi ele pot fi identifi¬
cate cu uşurinţă în compartimentul
motorului, în portbagaj şi pe po¬
deaua caroseriei. De cîte ori aceste
elemente de etanşare lipsesc sau
sînt desfăcute, ele vor fi înlocuite cu
materiale de etanşare noi (ce se gă¬
sesc ia magazine), după curăţarea
îngrijită a locurilor pe cam urmează
să fie presate.

Etanşarea uşilo r . a capotelo r şi a
geamurilor se face cu elemente
elastice profilate numite şi chedere.
întreţinerea aceste a a r e în vedere,
în primul rînd menţinerea lor în po-

opţiune; 13 — captor (inferior) tura- avertizor sonor; 36 — întrerupător

ţie (motor); 14 — captor (superior) uşă; 37 — întrerupător frînă de sa¬
turaţie; 15 — plăcuţă etrier frînă faţă caritate (opţiune); 38 -t- plafonieră;

stînga cu sesizor uzură opţiune; 16 39 — pompă spălare lunetă (op

— cutie siguranţe fuzibile; 17 — mo- ţiune); 40 — releu temporizare şter-

tor ventilator aer; 18 — motor şter- gător lunetă (opţiune); 41 — lunetă

gător parbriz; 19 — întrerupător Iu- cu încălzire (opţiune); 42 — motor

mini mers înapoi; 20 — buşon re- ştergător lunetă (opţiune); 43 — tra-

zervor lichid frînă cu sesizor nivei; ducîor nivel combustibil, cu sesizor

21 — releu semnalizare direcţie; 22 de minim; 44 — bloc iămpi spate

— întrerupător lumini stop; 23 —. dreapta: lampă mers înapoi —

calculator electronic; 24 — releu in-. lampă stop ~r lampă semnalizare di-:
termediar; 25 — bloc comutaţie rect ie — lampă poziţie — lampă

dreapta — cu martori încorporaţi — ceaţă (opţiune) — catadioptru; 45.- —

format din comutator lumini fază de lămpi iluminare număr înmatricu-

drum — lumini fază de întîlnire — tare; 46 — bloc lămpi spate stînga,

lumini poziţie — lumini ceaţă (op- compus din; lampă mers înapoi —

ţiune) şi apel optic spate; 26 — lampă stop — lampă semnalizare di-'■

întrerupător antifurt; 27 — tablou de recţie — lampă poziţie —, lampă

bord, cu indicator (martor)" încăr- ceaţă (opţiune) — catadioptru.

care baterie — indicator presiune Simbolizarea legaturilor ia masă:
ulei — indicator frînă de securitate m 1 = masă -- pe caroserie -- în

(opţiune) — indicator uzură frîne spatele blocului lămpilor spate

faţă (opţiune) — indicator nivei mi- dreapta; ml 2 = masă pe uşa spate

nim carburant (vitezometru) — iiu- (hayon); rn 3 = masă în portbagaj

minare tablou de bord; 28 —. între- dreapta; m 4 = masă — pe caroserie

rupător ventilator de aer; 29 — între- — în spatele blocurilor lămpilor

rupător încălzire lunetă (opţiune); 30 spate stînga; m 5 = masă în spatele

— întrerupător avarie; 31 — întreru- tabloului de bord; m 6 = masă în

pător temporizare ştergător lunetă compartimentul motor.

(opţiune); 32'— întrerupător ştergă- Simbolizarea cablajelor: faţă (fără
tor spălător lunetă (opţiune); 33 — reper); spate stînga (RG); spate

întrerupător testare (martor) nivel li- dreapta (RD); tablou de bord (TE);

chid de frînă; 34 — releu tempori- uzură frîne (UF); motor (M); ceaţă

'zare .ştergător parbriz (opţiune); 35 spate (BAR);' plafonieră (P);

— bloc comutaţie stînga, alcătuit traducîor nivel combustibil (RJ); ca-

din: comandă spălător parbriz — co- blaj uşă spate-stînga (GP); cablaj

mutator ştergător parbriz (opţiune, uşă spaie-dreapta (DP); legătură re-

cu temporizare) — comutator lumini leu temporizare (LT).

semnalizare direcţie — comandă

ziţie colectă de montaj. în figura 1 efect dezastruos şi. de aceea, dega-

sînt exemplificate situaţii corecte şi jarea !o r periodică este obligatorie,

incorecte ale garniturii de etanşare mai ales înainte de venirea ano-

a capotei portbagajului. După repu- timpului rege.
nerea garniturii în poziţie corectă se Uneori se observă pătrunderi de
va trece la curăţarea suprafeţei exie- apă pe ia tabloul de bord. Apa pă-

rioare a garniturii (chederuiui) folo- trunde în caroserie datorită obturării

sind o soluţie de săpun şi apă. ope- orificiilor de curgere plasate în com-

raţiunrea se’va extinde la toate che- .partimenteie 2 şi 3*(fig. 2), sub grila
derele, insistîndu-se asupra acelora de aerisire exterioară 4. Accesul ia

montate la uşi şi la capota portba- aceste onticii se face demontînd

gajului, care sînt cel mai mult ex- grila 4, fixată cu opt şuruburi, prin

puse murdăririi. Pentru a mări du- rotirea uşoară a acesteia spre faţă

rata de funcţionare a garniturilor, pentru a nu rupe furtunurile 5 a!e-
este bine ca, periodic (de exemplu, cucele - pentru spălarea parbrizului,
la începutul celor două sezoane, de Examinînd compartimentul 3, se va

vară şi de iarnă), acestea să fie unse observa că în partea cea' mai de jos

cu un strat fin de glicerină. O altă există două onticii’ prevăzute cu ştu-'
măsură de protecţie, ca r e poate fi ţurile 2 (fig. 3), la care sînt fixate

însă luată numai în cazul nefolosirii furtunurile de scurgere din cauciuc,

mai îndelungate a maşinii, constă în 1 în poziţie de repaus, acestea sînt

detensiona^ea chederelor, prin neîn- apiatisate dar cînd se scurge apa

chiderea. completă a uşilor şi a ca- ele se rotunjesc., acţionînd astfel,

potelor. în aceeaşi ordine de idei'şi ele permit evacuarea apei colectate

pentru acelaşi motiv pledează aco- în compartimentul 2, dar împiedică

peri'en maşinii cu huse, care feresc pătrunderea prafului aici.
părţile din cauciuc de acţiunea dis- Pe de alta parte, aşa cum se vede
tructivă' a razelor solare (acestea ac- în figura | în compartimentul 2

celerează. fenomenul .de îmbătrînire există doua orificii laterale, 1, la

a materialului, din. care se constru- ca e se fixează două furtunuri de

iese garniturile, grăbind degradarea cauciuc exterioare Geper 1, fig. 4),

lor). dispuse sub aripile din faţă. Pe aici

* 'se evacuează *cea mai mare parte a

Eliberaţi orificiile de evacuare a apei pătrunsă pur grila din spatele
apei! ’ capotei motocului în.timpul ploii sau

la spălare, lată de_.ee se recomandă
Pătrunsă într-un fel oarecare, ca, cel puţin de două ori pe an, să

uneori chia r prin condensare, apa se cureţe si aceste orificii de impuri-

îşi caută întotdeauna o cale de taţi.

curgere, devenind astfel ea însăşi o La ifdui lor garniturile parbrizu-
cauză de deteriorare a etanşeităţii. iui şi geamului din spate sînt şi ele

Pentru a se preveni aceasta, con- prevăzute cu cile două canale în

structorii au luat măsuri de eliberare partea de jos. urnii în dreapta şi al-
a apei prin crrificii practicate în cele tui în partea stingă. La geamul din
mai potrivite locuri şi protejate în spate canalele sînt vizibile numai
mod corespunzător. Astfel, în, partea prin ridicarea chederuiui,'în timp ce
inferioară a fiecărei uşi există cîte la parbriz fiecare canal este prevă-

două criticii prin care apa pătrunsă zut cu cîte o mică ţeava din cauciuc

pe lingă geam se poate evacua. Se recomandă ca anual să se con-

Acoperirea acestora cu murdărie • troleze libera curgere prin aceste

sap din exces de zel, cu substanţe mici canale.

anticorosive are bineînţeles, un In portbagaj există unele orificii

Fig. 2 — Demontarea grilei
de aerisire

1 — orificiul lateral de scur¬
gea. 2, 3 — compartimentele
de aerisire: 4 — grila 5 — fur¬
tunul duzei de spălare.

Fig. 4 — Montajul furtunului
de scurgere

1 — furtun de scurgere, 2 —
cadrul de fixare a uşii; 3 —
orificii de prindere a balama¬
lei; 4 — orificii pentru fixarea
aripii; 5 — capac; 6 — com¬
partimentul . 3 (fig. 2),. 7. —
compartimntul 2 (fig. 2); 8 —
orificiul antenei.

Fig. 3 —Partea anterioara a
caroseriei

1 — furtun de cauciuc, 2 —
ştuţ, 3 — radiator de climati¬
zare 4 — compartimentul .de
aerisire 3 (fig.,2), 5 — parbriz;
6 — garnitura parbrizului, 7 —

de curgere prevăzute cu dopuri per¬
forate; lipsa acestora din urmă mă¬
reşte pericolul de pătrundere a apei,
iar obturarea lor împiedică evacua¬
rea lichidului.'Astfel de orificii cali¬
brate se află sub roata de rezervă,
pe podeaua portbagajului, în partea
stîngă şi în cea dreaptă. în sfîrşit,
etanşeitatea portbagajului mai poate
fi compromisă de starea necores¬
punzătoare a elementelor de etan-
şare a orificiilor pentru conductorul
de iluminare a numărului şi pentru
ştuţul de umplere a rezervorului.

Cum se verifică etanş a rea?

Orice s-ar face, cu timpul, uzura
şi îmbătrînirea garniturilor de etan-
şare, deformarea acestora conduc
treptat la înrăutăţirea calităţilor lor.

(CONTINUARE ÎN PAG. 21)

TEHNIUM 9/1984

Pentru „studioul fotografului ama¬
tor"' sau pentru eventuale lucrări care
presupun deplasarea fotografului se
propune în cele ce urmează con¬
strucţia unui minireflector avînd ur¬
mătoarele caracteristici:

— dimensiuni şi greutate mini¬
male, demontabil;

— putere maximă: 500 W/220 V,

— sursă” de lumină: becuri cu
oglindă interioară, cu fasung nor¬
mal, obişnuite sau de tip nitraphot
(250 şi 500 W),

— evacuare rapidă de căldură
(prin lipsa unei carcase);

— reglarea repartiţiei fluxului lu¬
minos.

Ideea care stă la baza construcţiei
constă în realizarea unei structuri ri¬
gide simple care să protejeze becul
şi să permită orientarea fluxului lu¬
minos în mod convenabil. Această
idee materializată rezultă şi din de¬
senul de ansamblu al minireflectoru-
lui, desen redat. în figura 1.

Ing. VASILE CĂLIISJESGU

Părţile componente sînt: 1. bec cu
oglindă interioară, 2. cadru frontal;
3. tijă (2 bucăţi) 4. suport dulie;. 5.
bucşe fixe (2 bucăţi), 6. şurub fixare
(2 bucăţi); 7. bucşă fixare dulie; 8.
dulie; 9. şurub cu cap hexagonal
M6x8 (2 bucăţi), 10. bucşe mobile (2
bucăţi), 11. cadru suport; 12. piuliţă
de fixare (2 bucăţi); 13. ax (2 bu¬
căţi), 14. clapetă (2 bucăţi).

Becul din desen este de tip
nitraphot de 500 W şi este conside¬
rat ca fiind sursa luminoasă maximă
dimensional. în schiţa din figura 2
sînt date dimensiunile semnificative
(pentru construcţia minireflectoru¬
lui) ale becului considerat (OSRAM,
Nitraphot BR).

înainte de a începe confecţiona¬
rea minireflectorului, este necesar
să verificaţi dacă sursa de lumină
utilizată nu depăşeşte dimensional
valorile din figura 2. în caz afirmativ
se vor majora corespunzător dimen¬
siunile cadrului frontal (pentru dia¬

metru mai mare al becului) şi lungi¬
mea tijelor 3 (pentru lungime mai
mare a becului). -

Din desen rezultă principalele ca¬
racteristici constructive. Cadrul
frontal .2 şi tijele 3 alcătuiesc o
structură rigidă.

Dulia 8 este fixată de suportul 4 şi
bucşa 7 (folosind filetul standard
MIOxl din partea posterioară a
duliei).

Poziţia becului se reglează axial
prin deplasarea suportului 4 pe tijele
3 prin intermediul bucşelor 5.

Fixarea în poziţia aleasă se face
cu şuruburile 6.

Prin poziţionarea bucşelor 10 pe
tijele 3 se găseşte poziţia de echili¬
bru a minireflectorului astfel încît să ,
poată fi orientat în plan vertical cu
uşurinţă. Fixarea bucşelor 10 se
face cu şuruburile 9.

Cadrul 11 poate fi aşezat ca în de¬
sen, sau poate fi rotit cu 180°, fixa¬
rea poziţiei alese făcîndu-se cu piu¬
liţele 12. Nu s-a indicat modul de
prindere a cadrului 11 faţă de obiec¬
tul suport al minireflectorului, ur-
mînd ca în funcţie de condiţiile de
lucru concrete constructorul să
completeze construcţia. în principiu
se poate folosi o clemă de prindere
(tip menghină) adaptabilă la obiec¬
tele de mobilier. -

Clapetele 14 se pot roti în jurul
axelor 13. Clapeta se ; asamblează cu
axul în sistem balama. Rotirea se va

face cu frecare evidentă, astfel încît
clapeta să-şi menţină poziţia aleasă
Axul se face din sîrmă dă 2—3 mm
diametru. După asamblarea cu cla¬
peta. capetele axului se îndoaie şi
se lipesc de cadoul frontal astfel în¬
cît clapeta să poată fi rotită pînă la
obturarea completă a porţiunii de
cadru aferente.

Lungimea axului se determină
constructiv.

Piesele se execută conform schi¬
ţelor publicate alăturat. în figura 3
este redat cadrul frontal care se
execută din tablă de oţel sau alamă.
Poate fi b r unat sau cromat. Croma-
rea se face după asamblarea cu ti¬
jele 3.

Toate, lipirile indicate se fac prin
cositorire sau mai bine alămire.
Dacă se fac cromăn de piese asam¬
blate prin lipire, aceasta va fi o ală¬
mire,

Tijele 3 se fac, conform figurii 4,
din oţel sau alamă. Se brunează sau
se cromează (împreună cu cadrul
frontal).

în figurn 5 se dă schiţa cadru-
lui.-suport al duliei. Aceasta se face
din tablă de alamă sau oţel şi se
brunează sau se cromează împreună
cu bucşele 5 în stare lipită.

» Figura 6 conţine schiţa bucşei 5,
valabilă şi pentru bucşa 10. Bucşa
10 este găurită şi filetată transversal
în ambele părţi şi este completată
într-una din părţi cu un ştift" filetat

* TEHNIUM 5/1334

—-———- 1

—p

f=— s
—------

4. 1

Exponometrele moderne sînt pre¬
văzute cu posibilitatea de a deter¬
mina expunerea şi în cazul luării de
imagini cinematografice. De re¬
gulă, valoarea expunerii este vala¬
bilă pentru obturatoarele cu des¬
chidere de 180°, la care timpul de
expunere este valoric 1/2 din frec¬
venţa de filmare. Acest lucru se
poate observa uşor din corespon¬
denţa existentă pe discul timpilor
de expunere cu frecvenţele de fil¬
mare. Uzual notaţia este cea din ta¬
belul alăturat.

Cînd deschiderea obturatorului

aparatului de filmat este sub alt
unghi, timpul de expunere se modi¬
fică, fiind necesar ca diafragma de
lucru să fie găsită în dreptul timpu¬
lui real de expunere.

Timpul de expunere în acest caz

Exemplu. Pentru un obturator cu
deschiderea de 120°, la frecvenţa
de 24 imagini/s, obţinem:

- 120 ° _ _ 1 _

~ 24s~' • 360° _ 72 S

Frecvenţă filmare
(imagini/s)

128

Timp de expunere
(s)

1/15

1/30

1/60

1/125 |

1/250

M6 care se blochează cu un adeziv
sintetic sau se lipeşte uşor cu posi-
tor conform schiţei din figură 7.
Bucşele se pot face din oţel sau
alamă; ele se brunează sau se cro-
mează.

Figura 8 conţine schiţa ş:,; ubului
6, iar figura 9 pe cea a„ piuiiţekTO.
Figura 10 redă schiţa reperului 7| iar
figura 11 pe cea a clapetei 14. Repe¬
rul 7 se face din oţel şi se, cromează.
Clapeta se face din tablă de oţel sau
alamă şi se brunează.

Se menţionează că în cazul piese¬
lor de alamă termenul de brunare
este impropriu, înnegrirea acestor
piese fjăcîndu-se print.r-un tratament
electrochimie.

Minireflectorul astfel realizat
poate fi completat prin realizarea
unor sisteme de prindere speciali¬
zate. ,

SCHIMBI

r i

LUPII

Unul din cazurile cînd se im¬
pune modificarea filtrajului de
corecţie la obţinerea pozitivelor
color este cei al înlocuirii sursei
luminoase a aparatului de mărit
sau a aparatului de copiat.

Indiferent că este vorba de un
bec cu incandescenţă normal
sau cu halogeni, un bec nou va
da lumină cu o altă temperatură
de culoare faţă de cel vechi.
Această diferenţă este mai
mare la becurile normale cu in¬
candescenţă faţă de cele cu ha¬
logeni.

Determinarea diferenţei de
filtraj se poate face cu ajutorul
unui analizor de culoare după
cum se va descrie. în orice, caz,
după montarea noului bec,
acesta va fi lăsat să funcţioneze
continuu 30—60 de minute
pentru depăşirea fazei de uzură
iniţială rapidă.

Metoda presupune determi¬
narea dominantei din lumina
becului în funcţiune pentru un
filtraj oarecare, de exemplu
60.60.00. Se' aduce la nul anali¬
zorul pentru cele trei culori
(galben, purpuriu, azuriu) şi se
notează valorile"de filtraj obţi¬
nute prin anularea indicaţiei.

După montarea becului nou
se repetă operaţia, rezultînd
alte valori de filtraj la anularea
indicaţiei analizorului.

Diferenţa între cele două rîn-
duri de valori de filtrare astfel
determinate se transferă filtra¬
jului de corecţie folosit la obţi¬
nerea copiilor pozitive.

Evident, ceilalţi parametri de
lucru, precum şi materialele fo-
tosensibile utilizate, rămîn ne¬
schimbaţi.

TEHNIUM'9/1984

jpS-

7_8

MAIAK-203 SUPER

în „TehniunrT nr. 6/1982 a fost pu¬
blicată o schemă de decuplare au¬
tomată a rhagnetotonului de la reţea
în momentul terminării benzii;
Schema pe care o prezint are avan¬
tajul că reduce substanţial numărul
comporientelor, iar principiul de
funcţionare este altul. Din construc¬
ţie, la terminarea benzii se cuplează
releul PAUSE, oprind mecanic de¬
plasarea benzii, fără a, deconecta
aparatul de la reţea. Schema pro¬
pusă se bazează pe această idee, fi¬
ind similară cu cea de la alimenta¬
rea unui receptor de forţă.

în figură s-au notat:

Ur — tensiunea de alimentare a
bobinei releului (dacă releul este de
curent alternativ, vor dispărea D şi
C).

b!, bţ — buton de pornire (con¬
tact de pornire);

b ? - buton de oprire (contact de
oprire);

Ing. GHEORGHE TĂTARU, Focşani

b 3 — contact acţionat la înregis-
fost pu- trare (17—18 de la SIL şi se între-
are au- rupe legătura între 17 şi schemă pe
la reţea cablaj);

benzii. R — releu de curent continuu.

Modificări în schema magnetofo¬
nului

• legăturile de la Q acţionat de
butonul de pornire (SPEED —
4-9-19) se vor monta la contactele
R1—4 (contacte normal deschise);

• rola din ebonită care acţiona Q
se va prelucra astfel încît să acţio¬
neze asupra contactului numai la
pornire sau la viteza 4;

• pe contactul Q se montează bi
şi b

® la releul PAUSE se va mai
monta un contact (se poate scoate
de la S 5 un contact şi se va intro¬
duce în suportul existent prin încăl¬
zire cu ciocanul de lipit); contactul
montat va fi b 2 ;

« la S* contactul în serie cu bo-

im n

MAGNETOFON

bina releului se scurtcircuitează.

Funcţionarea schemei

Cînd se va roti butonul de pornire,
se va închide pentru un timp bţ—b^
bg fiind închis, iar b 3 deschis. In
acest caz, releul va fi alimentat şi se
vor închide contactele R1—8 (R1—4
alimentează magnetofonul, R7—8
asigură alimentarea schemei de co¬
mandă, iar R5—6 alimentarea releu¬
lui R). Cînd banda ajunge la capăt,
releul PAUSE deschide b 2 , deconec-
fînd totul de la reţea. Dacă se do-

l>2/ \b3

reşte oprirea la un moment dat, se
apasă pe butonul PAUSE. La înre¬
gistrare, b 3 se va închide, putîndu-se
folosi PAUSE pentru blocarea me¬
canică a deplasării benzii.

Schema este realizată practic şi
funcţionează.

SERUULAMPÂ

FULGER

Utilizarea a două sau mai multe
lămpi fulger la fotografierea de inte¬
rior este din ce în ce mai întîlnită, în
special !a fotografia color. Declan¬
şarea celei de-a doua lămpi este po¬
sibilă prin conexiune directă la apa¬
ratul fotografic dacă acesta este
prevăzut cu două prize sincron sau
prin intermediul unor dispozitive
electronice speciale, în ambele situ¬
aţii însă fiind necesar un cablu sin¬
cron de legătură de lungime cores¬
punzătoare nevoilor fotografice
compoziţionale.

Un mare avantaj în situaţia des¬
crisă îl oferă lămpile fulger cu de¬
clanşare la impuls luminos, impuls
dat de lampa fulger montată pe apa¬
ratul fotografic sau în orice caz co¬
mandată de către acesta..O astfel de
lampă poate fi plasată comod în
orice loc, evident pe o rază dictată
de sensibilitatea elementului foto-
sensibil. care primeşte impulsul lu¬
minos. în acelaşi timp, numărul lăm¬
pilor fulger servocomandate nu mai
este limitat de condiţiile electrice
impuse de legăturile directe din
punct de vedere al declanşării cone¬
xiunilor şi al alimentării cu energie.

Fiind mai rar prezente în maga¬
zine, aceste lămpi pot fi realizate de
căt'-e fotoamatori prin adaptarea ori-\
cărei lămpi fulger existente. Opera-,
ţia de adaptare constă în plasarea
pe corpul lămpii a unui element fo-
tosensibil şi a unui mic circuit^elec-
t r onic, încasetate compact. într-o
altă variantă, caseta cu fotoelemen-
tul şi circuitul electronic rămîne se¬
parată, ea putînd fi orientată spre
lampa principală, indiferent de di¬
recţia în care este îndreptată lampa
secundară servocomandată. în acest
caz, distanţa de ia care se asigură
servocomainda luminoasă creşte

VALER3U CIOBAfMU

considerabil. Astfel, pentru sche¬
mele date în continuare această dis¬
tanţă este de pînă la 20 m, pe cînd
la comanda cu lumina indirectă ea
poate fi de pînă la cca 5 m.

Comanda efectivă a lămpii se face
pe contactele cablului sincron, ceea
ce oferă avantajul că nu este nece¬
sară nici o intervenţie constructivă
asupra lămpii fulger.

.Schemele date sînt simple, dar
necesită folosirea unor componente
de foarte bună calitate. Tranzistoa-
rele, cu siliciu, vor avea coeficienţi
de amplificare de peste 200—250,
iar curentul rezidual de colector mai
mic de 0,1 mA. Nerespectarea aces¬
tor condiţii atrage nefuncţionarea
circuitelor

Prima schemă, figura 1, foloseşte
ca element fotosensibil un fototran-
zistor cu siliciu avînd picior de co¬
nexiune a bazei. Iluminarea am¬
biantă nu va influenţa circuitul în
sensul declanşării fulgerului luminos
datorită tranzistorului TI, care asi¬
gură adaptarea la condiţiile de lu¬
mină a mediului. Lumina ambiantă
va comanda pe TI prin circuitul de
descărcare constituit de rezistenta
R1 = 1 Mfi si condensatorul CI =
= 2,2 nF. In acelaşi timp prin colec¬
torul lui TI se comandă baza foto-
tranzistorului astfel încît în emitorul
acestuia nu apare o tensiune sufi¬
cientă (2—2,5 V) care să ducă la
deschiderea tranzistoarelor T2, T3.

La apariţia unei iluminări intense
în impuls, autoreglarea prin TI nu
mai are loc datorită timpului scurt
de acţionare şi are loc deschiderea
lui T2, T3 şi implicit comanda tiris-
torului Th.

Tensiunea de lucru a montajului
este asigurată de condensatorul C2
(0,1 yuF) care se încarcă prin rezis¬

tenţa R3 (cca 47 Mfi).- din circuitul
sincron al lămpii fulger pînă la va¬
loarea limitată de dioda Zener Dz
(12—18 V).

Tiristorul, de orice tip, va fi cît
mai mic dimensional, de
1 A/400—600 V, de exemplu
KŢ 504.

în cazul nefuncţionării montajului,
se vor verifica legăturile şi calitatea
componentelor. Măsurarea tensiunii
de lucru este posibilă doar cu un
voltmetru cu impedanţă internă
foarte mare.

Cea de-a doua schemă (fig. 2)
este, în linii generale, asemănătoare,
condiţiile de calitate pentru compo¬
nente fiind aceleaşi. Ca element fo¬
tosensibil se foloseşte o fotodiodă
cu siliciu, mai uşor de procurat. Ca

R2 fl

Jima LliMa

deosebire apa r e bobina
autot r ansformatoare L, realizată oe
o ferită oală, avînd factorul de in-
ductantă A L de minimum 1 600 (pre¬
ferabil'3 200—4 000). Bobila L se
realizează cu o priză care să separe
părţile L 1 şi L 2 , avînd 500 de spire şi
respectiv 1 800 de spire. Se folo¬
seşte sîrmă subţire de 0,05 CuEm.
Miezul bobinei va avea 0 18 şi lun¬
gime 11 mm pentru sîrma de
0,05 mm.

Fotodioda, legată în scurtcircuit,
poate fi şi cu germaniu, dar sensibi¬
litatea montajului va fi ceva mai scă¬
zută.

BIBLIOGRAFIE:

Hagen lakubaschk -
bastelbuch f u r
Filmamateure“

-47 Ma

- „Elekbonik-^
F o t o - u n d

%J 3 l L

ql_

w 1

iA.-i.7Mu

rvi «f»sv

sincron

lampa

ţso-voov

TEHNIUM 9/1984

fW'3 10GICE eu

I - 5RA E TIL

FLORIN DUMiTRiU, Bucureşti

Circuitele integrate logice din.se- cuitele. Formele de undă de ieşire
ria CDB4xx respectiv 74xxx Texas pentru atac dreptunghiular sînt cu-
Instrurnents sau Fairchild pot fi utili- rate, cu timpi de creştere si cădere

zate pentru aplicaţii ce par a nu le fi mai buni decît ai semnalului de

dedicate, de tip digital sau chiar atac, Din seria I.P.R.S. semnalăm

analogic. Astfel,; ele pot fi utilizate în doar trei bistabiie, 474, 476 si 473,

montaje de tip amplificator, oscila- dar mai există 74S74, 74LS74

tor şi altele, aplicaţii de tip analogic, 74S112, 74LS112, 74F74, 74F109!

descrise în parte şi în colecţia TEH- 74F378, 74F379, produse de firmele

NIUM, dar pot fi utilizate şi în apli- amintite Iş începui, care pot fi utili-

caţii de tip digital altfel decît indică zate parţial pe post de inversoare în

funcţia logică sau tabelul de adevăr scheme logice complexe. Analogia

dedicat circuitului. în împrejurări ce este imediată, urmărind funcţiile pi-

ţin de cost, disponibilitate, aranja- nilor circuitelor integrate,

ment al cablajului, aceste soluţii pot Atunci cînd nu dispunem de un
fi avantajoase, dincolo de curiozita- numărător reversibil, putem să realî-

tea teoretică. Astfel am-selecţionat zăm unul folosind capsule ,CDEM93

din numerele indicate în bibliografie Şi CDB486, ca în figura 2.

trai montaje expuse în figurile 1 şi 2, Tabelul de adevă r subliniind func-
adaptîndu-ie seriei fabricate' de ţionaraa schemei din figura 2 este

F1G.1 REALIZAREA FUNCŢIEI NEGAŢIE. CU Bl STABILI

f.P.R.S.-Băneasa CDB4xx, indicînd extensibil cu un bit, utilizînd în plus

şi alte coduri de circuite străine care un bistabil.

poj. fi infinite de electronişti. Moţă. Simbolurile S, LS, F desem-

■ in figura 1, bistabiîele CDB474, nează tehnologiile Schottky Low
respectiv CDB476 (o jumătate), rea- Schottky si'seria Fairchild de
iizeaza funcţia de inversare a nivelu- iod MHz.-
lui logic prezentat la intrare. Atacul BIBLIOGRAFIE;

Poate fi făcut şi cu alte forme de 1 . EDN, 22 martie 1984

semnal^ {triunghiular, .sinusoidal), 2 . EDN, 19 aprilie 1984

respecţind amplitudinile prevăzute 3, Catalog I.P.R.S. — Circuite in-

de atac logic spre a nu distruge cir- tegrate digitale.

MSB- % £SM

Uneori apare nevoia transmiterii
unor apeluri sonore între două
locuri, în ambele sensuri şi în situa¬
ţia cînd există doar două fire pentru
asigurarea legăturii. Este cazul ape¬
lurilor necesare între două camere
unde sînt instalate posturi telefonice
în derivaţie, apeluri între două locuri
de muncă etc.

In figurile alăturate sînt date trei'
montaje, care ' realizează scopul de
mai raus.

. în .varianta A se utilizează două
sonerii identice, SŢşi S 2 , montate în
paralel, cîţe una ia fiecare post, şi
două surse E identice, cu tensiunea
egală cu cea nominală a soneriilor.
Diodele nu sînt ■ absolut necesare;
ele micşorează însă supratensiunile
pe circuit şi împiedică .descărcarea
bateriei mai-puţin uzate prin cealaltă
în cazul cînd ambele întrerupătoare
i sînt apăsate simultan.

în varianta;B se utilizează numai o
sursă, E, dar cu tensiune dublă faţă
de tensiunea nominală a soneriilor.
Unul din corespondenţi are un co¬
mutator . K de 2x2 contacte, tip
cheie telefonică, sau comutate'' -de
alimentara baterii/reţea folosit la ra¬
dioreceptoare. Ei stă normal pe po¬
ziţia „recepţie", trimiţînd curent .pe
linie înfr-un asemenea sens încît D-,
este polarizată invers, deci blocată.

Dacă însă se apasă R dioda este
şuntată şi soneriile sună. Atunci
cînd se trece K pe „emisie", sensul
curentului în circuit se schimbă şi
soneriile sună de asemenea. Se re¬
comandă folosirea soneriilor tip
bing-bang fără autoîntrerupere, de¬
oarece ele sînt conectate în serie şi
funcţionarea uneia este perturbată
de starea celeilalte.

Varianta C se poate utiliza cînd
dorim apeluri mai deosebite, obţi¬
nute cu un generator de ton, sirenă
wau-wau sau alt montaj similar. Se
impune ca etajul final să fie realizat
cu un singur tranzistor npn, avînd
difuzorul ca sarcină în colector, deci
borna + de alimentare poate fi le¬
gată la una din bornele difuzorului.
Pe poziţia recepţie alimentarea ge¬
neratorului se face doar atunci cînd
corespondentul apasă I-,, deoarece
dioda D 1 împiedică alimentarea prin
Dif. 1. In poziţia emisie, Dif. 1 este
legat ia ieşirea generatorului şi co¬
respondentul primeşte apelul. D 2
împiedică scurtcircuitarea ieşirii în
situaţia cînd L este apăsat în timp
ce se primeşte apel în Dif. 1. La
postul, din dreapta este posibil con¬
trolul In difuzorul propriu ai apelului
în timpul emisiei. Pentru aceasta,
Dif. 2 este legat şi el la ieşire, dar
prin rezistorul R care reduce volu¬

mul şi nu permite supraîncărcarea
excesivă a etajului final. Se va alege
pentru R o valoare de 3—5 ori mai
mare decît rezistenţa bobinei mobile

Diodele din toate variantele pot fi
1N4003 sau orice alt tip care să su¬
porte 1 A şi — pentru varianta A —
cîteva sute de volţi tensiune inversă.

(URMARE DIN NR. TRECUT)

Microprocesorul AY 3-8500 furni¬
zează separat elementele constitu¬
ente ale semnalului video complex,
fiind necesară, în acest caz, utiliza¬
rea unui sumator extern.

Faptul că se dispune separat de
semnalele care generează mingea,
terenul şi scorul, jucător (jucători)
dreapta, jucător (jucători) .stingă asi¬
gură o mai mare flexibilitate în ceea
ce priveşte procesul de sumare.

Versiunii, standard prezentată în
numerele anterioare i se pot asocia
numeroase facilităţi în vederea creş¬
terii gradului de spectaculozitate şi
interes.

In cele ce urmează se descriu cî-
teva modificări ce pot fi aduse ver¬
siunii standa r d fără ca prin aceasta
subiectul să poată fi considerat epu¬
izat.

Dealtfel, sub dive r se nume comer¬
ciale, aceste variante se regăsesc şi
în componenţa jocurilor de con¬
strucţie industirală.

Cu puţină fantezie şi imaginaţie,
fiecare îşi poate concepe variante şi
facilităţi după dorinţă.

JOC DE DUBLU

Numărul partenerilor de joc este,
de regulă, limitat la numărul intrări¬
lor de jucători (pinii 11, 12). Versiu¬

2K-H-

/4CD 4001

Ing. P. PAULESCU

nea standard admite pnn urmare
maximum dpi jucători independenţi.

Printr-o tehnică de multiplexare
este posibilă dublarea numărului de
parteneri antrenaţi în desfăşurarea
unui joc cu mingeâ (dublarea jucă¬
torilor nu are sens pentru cele două
variante de tir).

în felul acesta se pot practica fie
partide de dublu (numărul parteneri¬
lor de joc fiind în acest caz 4), fie
partide de simplu (evident, numărul
partenerilor de joc fiind egal cu 2).
In acest ultim caz însă fiecare con¬
curent dispune de un număr dublu
de jucători cu acţionare indepen¬
dentă. Spre exemplu, partidele de
fotbal obţinute prin neselecta^ea
nici unui joc adresabil prin pinii 18...
23 se pot practica cu un numă'' de
10 jucători! Schema electrică a cir¬
cuitului care pe r mite dublarea jucă¬
torilor este prezentată în figura 1.
Funcţionarea schemei are la bază
multiplexarea unui număr de 4 jucă¬
tori (desemnaţi de potenţiometrele
P v .. P 4 ) pentru cele două intrări dis¬
ponibile (pinii 11, 12, AY 3-8500).
Multiplexarea se efectuează sub co¬
manda impulsurilor de sincronizare
cadre. Pe durata explorării unui se¬
micadru fiecare din intrările 11, 12
este comutată pe unul din potenţio¬
metrele asociate (Pt sau P 2 pentru

CD 4013

AY38S00

11; P 3 sau P 4 pentru 12). Pe durata
semicadrului următor intrările 11, 12
sînt comutate pe celelalte potenţio¬
metre (P 2 sau Pt pentru 11, P 4 sau
P 3 pentru 12). Procesul se repetă ci¬
clic, de la semicadru la semicadru.

Frecvenţa impulsurilor de sincro¬
nizare cadre şi baleiajul întreţesut
creează senzaţia de continuitate şi
elimină fenomenul de pîlpîire.

alb

Impulsurile de -sincronizare cadre
se extrag din impulsurile de sincro¬
nizare H/V (pin 16 AY 3-8500) cu
ajutorul unui circuit de integrare ur¬
mat de o poantă NOR CMOS folo¬
sită drept circuit formator. Circuitul
basculant de tip D (CD 4013) este
fie divizor cu 2 (K în poziţia 1, ceea
ce asigură dublarea jucătorilor), fie.
circuit latch (K în poziţia 2, cores¬
punzătoare variantei standard cu doi
jucăto r i). Drept multiplexor se utili¬
zează comutatorul analogic CMOS,
CD 4016.

Se pot folosi şi alte tipuri de cir¬
cuite integrate CMOS, în funcţie de
dotarea fiecăruia, evident cu condi¬
ţia respectării principiului de func¬
ţionare expus mai sus. x

Configuraţia terenului de joc, în
cazul selectării jocului de tenis, op¬
ţiunea cu jucători dublaţi, este schi¬
ţată în figura 2.

Se insistă asup r a faptului că jucă¬
torii disponibili fiecărui partener sînt
independenţi, cu condiţia ca şi po¬
tenţiometrele P-,—P 4 să fie inde¬
pendente.

în cazul utilizării unor potenţiome¬
tre duble monoax (pentru P,, P 2 ,
respectiv P 3 , P 4 ) deplasarea celor
doi jucători se va face sincron. Deşi
această opţiune pare la prima ve¬
dere mai puţin spectaculoasă, ea
poate deveni interesantă în cadrul
partidelor disputate între parteneri
cu niveluri diferite de îndemînare
(palide zise ,,cu handicap").

Partenerul „handicapat" face' uz
de opţiunea dublării jucătorilor (be¬
neficiind deci de un număr dublu de
jucători prin utilizarea unui poten¬
ţiometre dublu monoax).

Celălalt partener foloseşte doar
unul din cele două potenţiometre
alocate, potenţiometrele fiind, evi¬
dent, cu acţionare independentă.

Blocarea unuia din cei doi jucători
„dublaţi" într-o poziţie fixă, conve¬
nabilă,' poate de asemenea aduce în
avantaj partenerul de joc care face
7 uz de această facilitate.

Fără a epuiza posibilităţile utiliză¬
rii convenabile a opţiunii JOC DE
DUBLU, se sugerează în încheiere
distribuirea celor patru potenţiome¬
tre în felul următor, unul jucătorului
experimentat şi trei la dispoziţia ce¬
lui „handicapat" (debutant, even¬
tual).

JUCĂTORI ALB/NEGRU

Semnalele video corespunzătoare
jucătorilor se pot suma conform
schemelor prezentate în numerele

cedura de sumane atrage după sine
schimbarea gradului de luminozitate
a jucătorilor, obţinîndu-se în felul
acesta o facilitate în plus în exploa¬
tare, pe cîf de spectaculoasă pe atîf
de simplu de realizat.

Ideea care stă la baza obţinerii
unor jucători cu grad diferii de lu¬
minozitate pleacă de la forma de
undă a semnalului video complex
prezentat în figura 3.

Pentru a nu complica inutil dese¬
nul, nu s-au figurat semnalele
corespunzătoare scorului şi mingii.

Impulsurile corespunzătoare jucă¬
torilor ocupă domeniul de amplitu¬
dine corespunzător semnalelor vi¬
deo cu luminozitate ridicată, mate¬
rializat prin apariţia pe ecran a unor
nuanţe de alb (nivel de alb), în timp
ce terenul ocupă domeniul de am¬
plitudine corespunzător semnalelor
cu. luminozitate scăzută (nivel de
negru).

Se pot deci asocia celor două
stări extreme două stări logice dis¬
tincte conform convenţiei:

— nivel de alb — stare logică „1“:

— nivel de neg r u — stare logică

„ 0 ".

Schimbarea gradului de luminozi¬
tate a unui jucător se va face în
aceşte condiţii prin simpla comple¬
mentare a stării logice prin interca¬
larea pe calea de semnal a unui cir¬
cuit inversor (1/6 CD 4069, 1/4 CD
4001, 1/4 CD 4011 etc.). Este nece¬
sară, în acest caz, modificarea sem¬
nalului video corespunzător terenu¬
lui în sensul plasării nivelului aces¬
tui semnal într-o poziţie mediană
cuprinsă între nivelurile de alb, res¬
pectiv de negru.

Dacă nu s-ar efectua această ope¬
raţie, jucătorul cu nivel comparabil
cu nivelul terenului ar deveni „invizi¬
bil" şi nu s-ar mai putea distinge în
raport cu terenurile de joc. Această
observaţie poate fi însă exploatată
în cadrul unei alte opţiuni, o atrac¬
tivă variantă de joc cu un jucător
„invizibil".

Modificările aduse procedurii de
sumare sînt prezentate în figura 4,
ian circuitul corespunzător în figura
5 .

Comutatorul K : asigură trecerea
de la versiunea standard (poziţia 1)
la opţiunea cu jucători alb-negru
(poziţia 2).

Cu comutatorul K în poziţia 2, ju¬
cătorii celor doi (patru) partenerfde
joc vor apărea pe ecran unii albi.
ceilalţi negri,_ iar terenul va avea o
tentă de gri. în figura 6 este schiţat.

CALITATEA RECEPŢIEI EMISIUNILOR

DE lin

TELEVIZIUNE Ml

r* * i nwf

lULUtt

(URMARE DIN NR. TRECUT)

FRECVENŢE Şl CANALE DE EMI¬
SIE TV

Frecvenţele purtătoare ale semna¬
lului de televiziune trebuie să fie, pe
canalele inferioare, de cel puţin 5
ori mai mari decît banda canalului
util (8 MHz), motiv pentru care cea
mai joasă frecvenţă purtătoare din
banda I a fost iniţial plasată deasu¬
pra lui 40 MHz. Dar experienţa a de¬
monstrat că utilizarea canalelor 7 din
banda I (40—68 MHz) pune unele
probleme, în perioadele ae maximă
activitate solară, dnd aceste frec¬
venţe se propagă ionosferic ca şi
undele scurte, ia mare distanţă (pînă
la 2 500, chiar 4 000 km) şi produc
perturbaţii în zonele de serviciu aco¬
perite de staţii lucrînd în acelaşi do¬
meniu de frecvenţă. Canalele OIRT
încep de la 48,5 MHz, iar procenta¬
jul din timp cît durează propagarea
ia mare distanţă scade,foarte repede
peste canalul 1 OIRT. în perspectivă
mai îndepărtată se prevede cedarea
domeniului de frecvenţe ai acestor
canale din banda i pentru alte servi¬
cii de bandă relativă (Gf/f 0 ) mai
îngustă.

Benzile I, li şi III (40—230 MHz)
fac parte din domeniul undelor me¬
trice (lungimi de undă a de ordinul
metrilor) şi permit utilizarea a 12 ca¬
nale de emisie TV; ele sînî de regulă
utilizate pentru acoperirea ţării cu
primui program de televiziune.--în
benzile superioare, IV şi V (470—960
MHz), domeniul undelor decime-
trice, mai este posibilă amplasarea a
încă 60 de canale de televiziune,
fapt care va permite instalarea în vii¬
tor a unui număr suplimentar de
emiţătoare pentru încă 2— 3 pro¬
grame diferite. Capacitatea totală de
transmisie rezervată reţelelor teres¬
tre de televiziune este de 3—4 pro¬
grame pe întreg teritoriul unei ţări,
iar în cazul centrelor urbane, cu
mare concentrare de populaţie,
uneori mai multe.

în viitor emisiunile de televiziune
directă de pe sateliţii geostaţionari
vor putea asigura suplimentar difu¬
zarea pe teritoriu! fiecărei ţări a încă
4—5 programe naţionale’ folosind
domeniul undelor cenţimetrlcc 4
banda 12 GHz. în cazul acesta, da¬
torită vizibilităţii directe asupra teri¬
toriului de la înălţimea sateliţilor ge¬
ostaţionari (36 000 km), un singur
canal asigură un program pentru
toată ţara.

în viitorul mai îndepărtat se pre¬
vede utilizarea, pentru televiziunea
directă de pe sateliţi, a unor ferestre
în spectrul de absorbţie atmosferic
din domeniul undelor milimetrice,
40 şi 80 GHz.

Utilizarea oricărui canal de emisie
pentru staţii principate de televi¬
ziune terestră face parte din cadrul
unor acorduri generaie ia nivel con¬
tinental (european) sau numai între
ţări vecine, în căzu! staţiilor cu zonă
de acţiune mai redusă. Dacă pentru
acoperirea zonei de serviciu (de
bună recepţie) se cere asigurată o
putere utiiă minimă P u . pentru evita¬
rea efectului perturbator se impune
ca puterea seni naiului perturbator
să, fie de cca 1 000 de ori mai mică.

în căzui canaîeior de transmisie
pentru televiziunea directă de pe sa¬
teliţi sînî necesare acorduri la ni vei
mondial (deocamdată există acor¬
duri de principiu pentru domeniu!
12 GHz).

Dezvoltarea viitoare a televiziunii
directe de pe sateliţi nu va exclude
utilizarea şi extinderea reţelei teres¬

tre. Cele două tipuri de difuzare a
programelor TV se vor completa şi
specializa reciproc. Este de aşteptat
ca norma tehnică a semnalelor
emise prin satelit să difere substan¬
ţial de normele actuale pentru tele¬
viziunea terestră (bandă laterală
unică, transmisie secvenţială a infor-
ţnaţijfor de luminanţă, crominanţă
sunet numeric, alte informaţii nume¬
rice) rămînînd parţial compatibilă, o
perioadă suficientă de timp, cu ac¬
tualele receptoare pentru televiziu¬
nea terestră.

Prevederile forurilor tehnice mon¬
diale (CCIR, CMTTc etc.) au în ve¬
dere şi dezvoltarea pe scară largă a
instalaţiilor colective de recepţie, la
un nivei de calitate superior, pentru
grupuri de locuinţe sau centre aglo-
•merate. Acestea se vor dezvolta prin
realizarea de reţele cablate cu coa¬
xial sau fibre de sticlă. Prin interme¬
diul acestora se vor distribui diferite
programe de ia punctele de captare
locală a semnalelor de televiziune
terestră sau prin satelit după preala¬
bila lor convertire sau prelucrare
semnale de calitate superioară pe
canalele clasice TV. Recepţia di¬
rectă individuală de pe sateliţi va fi
de asemenea posibilă, dar costul in¬
stalaţiei nu va fi neglijabil.

în perspectiva mai îndepărtată se
are în vedere realizarea reţelelor in¬
tegrate care vor asigura funcţii in¬
formaţionale multipie. Pe acelaşi
conductor (coaxial sau fibră de sti¬
clă) abonatul va putea primi sau co¬
munica informaţie de diferite genuri:
telefon, radiodifuziune, televiziune,
grafice presă, informaţii tehnico-şti-
inţifice de specialitate, informaţii de

(URMARE DIN PAG. 15)

Uneori la aceasta contribuie şi dere¬
glarea închiderii uşilor şi capotelor,
sau întreţinerea necorespunzătoare
a chedereior. Pe lîngă acestea,
unele din elementele sudate se pot
desprinde sau deplasa, iar etanşăriie
cu mastic se pot desface sau crăpa
Constatarea tuturor acestor defec¬
ţiuni se face indirect prin pătrunde-

-cheder defect sau
incorect montat
-lipsa garniturii de
etanşare a cablului
pentru iluminarea
numărului

jj —etanşarea defectu-
'oasă a ştuţului de
umpiere a rezervo-
1 Apă în rului
portbagaj - pierderea etanşeită¬
ţii dintre rezervor şi
caroserie

- pierderea etanşeită-
ţii blocuriior de
semnalizare din
spate

-etanşarea defectu¬
oasă a zăvorului
portbagajului

- etanşarea cusături¬
lor de sudură com¬
promisă

f—cheder defect ai
geamului din spate

Ing. VICTOR SOLCAN

interes general (mersul trenurilor şi
avioanelor, cartea de telefon, pro¬
gramul spectacolelor, informaţii me¬
teorologice din diferite zone turis¬
tice etc.).

Utilitatea canalelor TV terestre şi
prin sateliţi disponibile (puse de
acord) pentru transmisia mai multor
programe va deveni în viitor din ce
în ce mai importantă pentru difuza¬
rea mai multor programe speciali¬
zate, cît şi pentru dezvoltarea tehni¬
cilor noi de transmisie (transmisii de
informaţii grafice, televiziunea de
înaltă definiţie, televiziunea stereo¬
scopică etc.).

După părerea unor oameni de şti¬
inţă, în viitor toate genurile de reţele
de transmis sau difuzat informaţii
vor căpăta o pondere din ce în ce
mai mare pentru dezvoltarea so¬
cială, comparîndu-se ca importanţă
cu reţelele de' transport şi distribuţie
a energiei. Siguranţa în funcţionare
a reţelelor terestre şi prin sateliţi
trebuie de asemenea luată în consi¬
derare. Un accident la un satelit
poate duce la dispariţia îndelungată
a mai multor programe de televi¬
ziune şi, în general, a unor capaci¬
tăţi mari de transmisie.

Revenind la problemele reţelelor
terestre de televiziune, ne vom
ocupa în continuare, pe scurt, de
problemele tehnice şi sarcinile staţi¬
ilor de emisie, prin intermediu! că¬
rora se difuzează semnaiele TV şi se
înlesneşte posibilitatea recepţiei ia
majoritatea amplasamentelor din zo¬
nele de serviciu.

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)

Typ

t/CE

[V]

[mA]

hti E
htie*

NKT674F

4,5

1 \

> 60*

NKT675

4,5

> 40*

NKT676

4,5

> 40*

NKT677

> 40*

NKT677F

4,5

> 60*

NKT701

100*

NKT703

1,5

50—150

NKT713

50—150

NKT717

1,5

40—150

NKT734

40—200

NKT736

60—300

NKT751

1,5

> 30

NKT752

4,5

> 30

NKT753

1,5

200

NKT773

1,5

200

> 50

NKT774

1,5

200

> 25

NKT78JL

500

52—180 j

NKT10241

100

20—80

NKT10321

100

40—160

NKT10331

0,1

40—160

NKT10339

0,1

50—150

NKT10341

100

40—160

NKT10419

0,1

100—300

“NKT10421

100

80—320

NKT10431

0,1

80—320

NKT10439

0,1 1

100—300

NKT1G519

ÎG

0,1

200—600

| NKT11241

100

20—160

| NKT1204Î

25C

5—50

j NKT12141

250

10—150

NKT12231

100

20—80

! NKT12232

20—80

| NKT12329]

40—120

NKT12331

100

40—160

NKT12332

j 40—160

| NKT1234i

100

i 40—160

rea apei şi prafului în zonele respec¬
tive.

Verificarea etanşeităţii se poate
face folosind un jet de apă de 3—5
atmosfere (300—500 kPa) cu care se
acţionează asupra caroseriei pe în¬
treaga „ei suprafaţă din diverse un¬
ghiuri. în timp ce o persoană este în
interior cu o lampă de control încer-

Âlgorîlmul verificării

Mai jos se dă o schemă logică
după care se pot depista cu uşurinţă
cauzele probabile ale pierderii etan¬
şeităţii, în funcţie de locui apariţiei
apei,’ completîn’d cele de mai sus.

—pierderea etanşeită¬
ţii orificiilor laterale
de aerisire -
— etanşarea necores¬
punzătoare a gea¬
mului din spate
—etanşarea cusături¬
lor de sudură ale

2 Apă sub
bancheta

sau sub co¥o- pasaje!or roţilor

raşele
din spate

compromisa
—lipsa dopurilor de
curgere din podea
—canaiizaţ iile de
scurgere aie gea¬
mului din spate în¬
fundate

—etanşarea necores¬
punzătoare a uşiior
1 din spate
j— orificiile de scur-
| gere aie uşilor din
V soaţe obturate

cînd să depisteze locurile de scur¬
gere, ceai altă acţionează din exte¬
rior asupra zonelor nevralgice men¬
ţionate mai sus (şi, mai aies, geamul.,,
din spate, parbrizul, grila exterioară
de aerisire din spatele capotei mo¬
torului, uşiie, capotele, grilele late¬
rale de aerisire, podeaua etc.).

f—obturarea orificiilor
de scurgere din
compartimentele 2
şi 3 (fig. 2)

I —orificiile de scur¬
gere ale uşilor din
faţă obturate
-folia de sub capito-
najui uşilor lipseşte
sau este dezlipită
-uşile nu au contact
uniform cu chede-
s rele

|—etanşare defectu¬
oasă a cablurilor şi
coloanei volanului
3 Apă sub—etanşarea necores-
bord punzătoare a baia-
, maieior uşilor
—lipsa dopurilor de
scurgere din podea
—chitul de etanşare a
cusăturilor de su¬
dură desprins
| —parbriz neetanş sau
I canale de .scurgere
I înfundate
1—pierderea etanşeiîâ-
| ţii carcasei ventila-
| torului

I — etanşa rea defectu-
j oaş, a n c
\ uşilor

SEMNALIZARE

O automatizare foarte simpatică
pentru biciclişti o constituie instala¬
ţia de semnalizare.

Ca sursă de energie este folosit
un acumulator de 6 V format din 4
elemente de 1,5 V.
în timpul deplasării dinamul în-

irr

f4.7n/1W

DSDBoft 033 -?" 05

t T2 ®Tv?K

cârcă acumulatorul.

Comanda becurilor se face elec-

- 2E 7-

î£ 120WR13

AA^

şTfai .

f t2 Ts^ A>ir54

4-15V T4 G"f)B0238 MgH

Comanda electtjonică a tranzistoa- 862 spire CuEm 0,2, n 3 =122 spire
relor se face direct de la ruptor fără CuEm 0,2.

scoaterea condensatorului. Tranzistorul ASZ 1018 trebuie

Transformatorul se face pe un montat pe radiator de căldură,
miez de fier cu secţiunea de 7 cm 2

la care n 1= 72 spire CuEm 1,2; n^ EZERMESTER, 10/1983

-LW400V --BY238I

n 2 T(tipC122l) ik 1N4007

ST 103/5

(SKT3/04 A)

ntegrat fi E
releu.

+12V

10/1984

JsiO nj

5Vvi 1

0 1 Hi L

rff

P^tlQOn U

Hb-ţjT)

LJL I £

aL) T4|

REGLA3 DE TON

Schema acestui eficient reglaj de joase şi frecvenţe înalte. Tranzistoa-
ton este simplă şi ppate fi interca- rele se pot înlocui cu BC 109.
lată comod între un preamplificator
şi amplificator. Eficienţa este de

aproximativ ± 15 dB la frecvenţe JUGEND UMD TECHNIK, 3/1979

Montajul debitează 2 W în 7 MHz, 0,4; L ? = 14 spire din CuEm 0,5.

suficient pentru lucru în telegrafie. Bobinele sînt pe carcase de US de
Bobina L 2 are 32 spire cu priză la radioreceptoarele cu tranzistoare.
mediană; L 2 =3 spire, ambele cu

sîrmă CuEm 0,4; L 3 =32 spire; L 4 = 3 PRACTICAI. WIRELESS, 3/1983
spire; L 5 = 10 spire, toate din CuEm

ORGA

De ia difuzorul amplificatorului
prin transformator (cu raport 1/5) se
aduce semnal la filtrele fiecărui ca¬
nal. Filtrele sînt de tip RC care co¬
mandă cascada de două tranzis¬
toare BC212—2N3055. în colectorul
tranzistoarelor 2N3055 se găsesc
montate punţi redresoare de tip

3PM şi în continuare transforma¬
toare care comandă aprinderea
becurilor.

Trasformatorul de intrare este de
tipul celor din etajul final de la ra¬
dioreceptoare în care înfăşurarea de
difuzor este cuplată la potenţiome-
tru.

Trasformatoarele finale sînt
24/220 V — 50 W. înfăşurarea de 24
V este cuplată la puntea redresoare.

RADIOTECHNIKA, 12/1983

TEHNIUM 9/1984

Combina muzicală STfcREO- Pentru redarea sonoră a înregis-

SON-1 este un aparat cu înalte caii- trărilor muzicale sau a programelor
taţi eiectroacustice. de radiodifuziune, combina STERE-

Atît partea electrică utilizatoare de GSON-1 necesită conectarea a două
circuite integrate şi tranzistoare, cît incinte acustice cu impedanţa de 4

şi designul situează acest produs în _ 6 <! si puterea de minimum 8 W

rîndul celor mai apreciate combine fiecare.

muzicale. Merită de reţinut că o audiţie stereo de bună calitate

STEREGSQN-1 are încorporate un impune aşezarea difuzoareior ca în
picup, un casetofon şi un radiore- desenul alăturat,
ceptor.

Vă puteţi procura acest aparat şi de la Magazinul „Tehno-
meta!“, unitatea 240 din Şoseaua Ştefan cel Mare nr. 2,
unde personal calificat şi amabil vă stă Ia dispoziţie. Tele¬
fon 11.97.39.

1. Pornit-oprit

2 . Volum

3. Balans

4. Frecvenţe joase

5. Frecvenţe înalte

6. Comutator MF (UUS)

7. Buton acord

8. Scală Indicatoare

9. Ae indicator

10. Indicator iuminos MF stereo

11. indicatoare luminoase aSe
funcţiilor selectate

12. Comutator MA (UM)

13. Picup

14. Casetofon

15. Mufă cască dreapta

16. Mufă cască stingă

17. Mufă microfon stereo

18. Selector mono-stereo

Combina muzicală se găseşte de v?nz$re
de specialitate aie comerţului de stat.

Preţul 8 320 lei.

zona

TEHNIUM 9/1984

PETRESCU FLORIN - Slatina

Componente electronice vă puteţi
procura şi de la magazinul „Dioda“
— Bucureşti.

Construcţia boxelor pentru difu¬
zoare a fost prezentată în revistă la
. rubrica HI-FI şi vor fi date şi alte
construcţii în Almanahul ; ,Tehnium‘‘
care va apărea peste puţin timp.
SANDU FLORIN — jud. Constanţa

Vă rugăm să ne comunicaţi exact
tipul tubului electronic la care vă re¬
feriţi.

BÂLA8ÂN S. — iaşi

Conectarea difuzoarelor nu se
face la întîmplare.

Luaţi semnal de la doza de picup
şi cuplaţi-l la preamplificator. La ie¬

şirea amplificatorului sînt suficiente
difuzoarele de 10 W.

Schema picupului PAS nu va fi
publicată în curînd.

TSCU ŞTEFAN - jud. Dolj
Vom publica şi construcţia unui
amplificator pe canalele 1—5 TV.
FUNDĂTURĂ ION — Piatra Neamţ
Vom publica schema solicitată.
CHITAN MARiUS - Reşiţa
Construiţi amplificatorul pentru
canalul 6 şi reacordat poate fi folosit
la frecvenţa dorită.

ÂIRINEI ION -- Jimboiia
La aparatul de radio aveţi un con¬
tact întrerupt în cabla]. Verificaţi ca¬
blajul şi refaceţi circuitul cu cositor.
FLOREA DANIEL — Constanţa
Verificaţi tensiunile de alimentare
şi etajul baleiaj pe verticală.
OLARU ION — jud. Constanţa
Defectul este foarte complex.
Apelaţi la serviciile unui specialist
local. Circuitul 555 este de produc¬

ţie indigenă.

SGGÂCfU ION - jud. Mureş
Spălaţi potenţiometrul cu spirt sau
benzină.

8ĂDICANU C. - Slatina

Adaptoare pentru banda UHF se
pot cumpăra. Se găsesc chiar
schimbătoare de canale complete.
TUDOR ŞTEFAN - Ploieşti
încercaţi să cuplaţi antena de la
televizor la aparatul de radio şi con¬
trolaţi cum se aud posturile din
gama UUS — aşa o să constataţi ce
împiedică recepţia programului 1.
STĂNESCU ION - Ploieşti
Singurul remediu ca să aveţi audi¬
ţii de bună calitate este să montaţi
un cap magnetic original. Găsiţi la
magazinul „Muzica" în Bucureşti.
MACÂRIE AUREL — Piteşti
Nu posedăm schema televizorului
color pe care-l folosiţi. Ca imaginea
să fie calitativ superioară trebuie să
aveţi o antenă foarte bună. Cînd
vom intra în posesia schemei, o să
vă trimitem o copie a acesteia.
STGiAN PAUL — jud. Ialomiţa
Vă recomandăm să construiţi
preamplificatorul din „Tehnium" n'r.
8/1982. pag. 12.

GHIDARCEA ION - Bucureşti
Realizaţi bobinele din 6 spire.
Pentru informaţii suplimentare veniţii
la redacţie.

ANGELESCU ION - Cornet, Pra¬
hova

Verificaţi valorile tensiunii redre¬
sate la anode si grile ecran.

P1NTILIE GABRIEL - Călăraşi

Spalati potenţiometre! cu spirt
Daca s-a deteriorat, montaţi unu
nou.

Optaţi pentru amplificatorul AS
2010 si respectaţi prospectul.
IONESCU GIGÎ - jud. Vîlcea

Defectarea repetată a tranzistoru¬
lui BF200 impune verificarea amă¬
nunţită a televizorului de către ur
specialist.

WATZEK LADISLAU — Petroşani

Slaba recepţie pe UM şl UL ne
conduce la verificarea elementului
comun pentru aceste game, ş
anume antena de ferită.

LAMBRU CONSTANTIN — jud. Pra
hova

Datorită unor condiţii speciale de
propagare, în uneie perioade de
vară se pot recepţiona staţii de tete
viziune de la foarte mare distanţa
IANCU VSOREL - Galaţi

Tubul ELI80 se găseşte în comerţ
şi la cooperativele de reparaţii ra
dio-TV.

Î3>\ tfilHII *9-

ŞŞ_F*

1°^-

îî\\

1106

* ~r

lîWSBDji

151' Prima psrîe a schemei radiocasetofonului
— 1 Superscn 1 a fost pubtâeată In numărul
-*=> J 8/1984.