Tehnium/1984/8408

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)
PATRU DECENII DE LA 
VICTORIA REVOLUŢIEI DE 
ELIBERARE SOCIALA ŞI 
NAŢIONALĂ, ANTIFASCISTĂ 
ŞI ANTUMPERIALISTĂ ....... 

INIŢIERE ÎN 

RADIOELECTRONICĂ .. 

Amplificatoare operaţionale 
Aplicaţii cu 741 

CQ-YO ... 

QSO-uri prin sateliţii de 
radioamatori 
Generator de K 

LA CEREREA PIONIERILOR 

ŞI ŞCOLARILOR . 

23 de radioreceptoare 

HI-FI ... 

Orgă de lumini 
Preamplîficatoare pentru 
picup 

ATELIER . 

Osciloscop 

AUTO-MOTO .. 

Autoturismele OLTCIT: 
Sistemele de ungere a 
motoarelor 
Util 

ABC automobilistic 

FOTOTEHN1CĂ .. 

Cum verificăm analizorul 
de culoare 
Geantă foto 

Semnificaţia fotometrică a 
indicilor de expunere 


„U aleii lac usu&euua se Wd duuiucs şuiiij.si, icmiiuii şi ^eiusssmc sec¬ 
toare ale cercetării ştiinţifice şi cunoaşterii umane — factor determinant 
pentru făurirea cu succes a socialismului şi comunismului în România, pen¬ 
tru triumful socialismului şi comunismului în întreaga lume." 

NICOLAE CEÂOŞESCO 


PUBLICITATE .. 
I.A.E.I.—Titu 


CITITORII RECOMANDĂ . 
Execuţia măştilor 
inscripţionate 
LED-uri în alternativ 
Modernizare în tehnica 
diaproiecţiei 
Comutator 


pag. 18—19 


TEHNICĂ MODERNĂ .. 
AY-3-850Q 

Televiziunea în culori 


pag. 20—21 


pag. 22 


SERVICE 


pag.24 


REVISTA REVISTELOR 
Antenă 


Ampiificator-2 m 
Detector de metale 
Convertor 10 MHz—7 MHz 
Grid-dip 




























I ntreguS nostru popor, sîrîns unit 
în jurul partidului, al secretarului 
său generai, tovarăşul NiCOLâE 
CEAUŞESCU, întîmpină glorioasa 
aniversare a patru decenii de la vic¬ 
toria revoluţiei de eiiberare socială 
şi naţională, antifascistă şi antiimpe- 
riaîistă cu vibrant avînt revoluţionar, 
cu profundă însufleţire patriotică, 
dăruindu-şi capacitatea creatoare şi 
energiile realizării exemplare a pia¬ 
nului pe acest an şi pe întregul cin¬ 
cinal, cu ferma convingere că nimic 
nu exprimă mai depiin devotamentul 
său neţărmurit faţă de politica In¬ 
ternă şi externă a partidului, angaja¬ 
rea sa revoluţionară pentru înfăptui¬ 
rea acestei politici, decît munca en¬ 
tuziastă şi responsabilă, dedicată în¬ 
floririi patriei, ridicării continue a 
bunăstării maselor. 

Pe magistrala celor patru decenii 
trecute de !a istoricul act de ia 23 
August 1944 un loc de o covârşi¬ 
toare importanţă îl ocupă etapa 
inaugurată de Congresul al !X-!ea ai 
partidului, cea mai bogată în reali¬ 
zări din întreaga istorie ‘a ţării noas¬ 
tre, o etapă pe care o legăm cu toţii 
trainic şi pentru totdeauna de nu¬ 
mele, gîndirea şi fapta tovarăşului 
NICOLAE CEAUŞESCU, numind-o 


40 DE AM DE MĂREŢE 
SUCCESE ŞI ÎMPLINIRI 


cu deplină mîndrie şi justificată < 
tisfacţ ie „EPOCA NfCQLÂE 
CEAUŞESCU 14 . 

într-o perioadă istorică relativ 
scurtă, măreţia realizărilor, densita¬ 
tea faptelor, calitatea succeselor ob¬ 
ţinute de oamenii muncii în uzine şi 
pe ogoare, în institute de cercetare 
şi d® învăţămînt, pentru construirea 
unei economii moderne, pentru 
creşterea avuţiei naţionale a patriei 
noastre reliefează pe deplin concen¬ 
trarea uriaşă de energii revoluţio¬ 
nare a făuritorilor României socia¬ 
liste multilateral dezvoltate. 

Epocă a unei ascensiuni dinamice 
fără precedent a societăţii româ¬ 
neşti, a unei viguroase creşteri a ca¬ 
lităţii vieţii, a perfecţionării demo¬ 
craţiei socialiste, „EPOCA MSCGLÂE 
CEAUŞESCU" înseamnă şi un im¬ 
portant moment în dezvoltarea şi 
creşterea eficienţei asistenţei educa¬ 
ţionale, principal factor de formare a 
tinerei generaţii în spiritul glorioase¬ 
lor tradiţii de luptă revoluţionară a 
uteciştilor, în spiritul muncii pentru 
făurirea noului destin al României 
pe coordonatele Evului Socialist. 

în prag de strălucitoare aniversare 
a zilei de 23 August cu sentimente 
de nezdruncinat, gîndurile şi în¬ 


treaga admiraţie ni se îndreaptă că¬ 
tre eminentul nostru conducător po¬ 
litic şi de stat, către comunistul şi 
gînditorul revoluţionar NICOLAE 
CEAUŞESCU, care şi-a consacrat 
şi-şi consacră întreaga viaţă marilor 
idealuri aie socialismului şi comu¬ 
nismului, slujirii cauzei drepte şi no¬ 
bile a clasei muncitoare, a libertăţii, 
demnităţii şi independenţei patriei. 

Dîrzenia revoluţionară, curajul şi 
neînfricarea cu care a acţionat’ încă 
din primii ani ai tinereţii, pentru 
apărarea intereselor fundamentale 
ale poporului, împotriva nedreptăţii 
şi exploatării, a fascismului, pentru 
libertate şi pace s-au înscris ca pa¬ 
gini luminoase în istoria poporului 
român. 

Prestigioasa activitate de condu¬ 
cător politic şi de stat, pătrunsă de 
un desăvîrşit spirit patriotic şi revo¬ 
luţionar, de o înaltă responsabilitate 
pentru destinele României, ideile şi 
orientările date cu consecvenţă de 
tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, 
avînd o inestimabilă valoare teore¬ 
tică şi practică, au dobîndit o strălu¬ 
cită materializare în măreţele suc¬ 
cese şi realizări pe care naţiunea 
noastră le-a obţinut în decursul 
„EPOCII NICOLAE CEAUŞESCU". 


Slujind cu neobosită energie inte¬ 
resele fundamentale ale ţării, ve¬ 
ghind permanent la dezvoltarea în 
linişte şi pace a patriei şi a poporu¬ 
lui român, conducătorul partidului şl 
statului nostru s-a afirmat spre mîn- 
dria întregului popor ca o proemi¬ 
nentă personalitate a vieţii politice 
internaţionale contemporane, ca 
promotor al celor mai nobile idealuri 
şi aspiraţii de pace, colaborare, ca 
luptător neînfricat pentru cauza li¬ 
bertăţii şi independenţei popoarelor. 

La aniversarea celor 40 de ani de 
măreţe succese şi împliniri tînăra 
generaţie a patriei raportează cu le¬ 
gitimă mîndrie valoroase rezultate 
obţinute în producţie şi în cercetare, 
în învăţămînt şi proiectare, în con¬ 
strucţii şi pe ogoare, rezultate ce 
ilustrează o dată mai mult dimensiu¬ 
nile covîrşitoare aie luminoaselor 
deschideri aduse în viaţa ţării de cel 
de-al !X-!ea Congres al partidului. 
Evocind cele patru decenii de la vic¬ 
toria revoluţiei de eliberare socială 
şi naţională, antifascistă şi antiimpe- 
rialistă, rostim legămîntul sacru de a 
adinei şi continua calea înfloririi 
multilaterale a patriei, a afirmării în 
deplină independenţă şi suveranitate 
naţională a poporului român. 


yn i— M mm m mmss, «mummmmm m 


.V. , i? 


LA CLUJ-NAPOCA 

TRADIŢIONALE MANIFESTĂRI ALE RADIOAMATORILOR: 
SIMPOZIONUL NATIONAL Şl CAMPIONATUL OE CREAŢIE TEHNICA 


în zilele de 14 şi 15 iulie s-au des¬ 
făşurat ia Cluj-Napoca, primitorul 
oraş de pe malurile Someşului, tra¬ 
diţionalele manifestări anuale ale ra¬ 
dioamatorilor din întreaga ţară: Sim¬ 
pozionul naţional şi Campionatul de 
creaţie tehnică organizate de Fede¬ 
raţia Română de Radioamatorism cu 
sprijinul revistei „Tehnium". 

Participanţii, sosiţi din toate colţu¬ 
rile ţârii, au ascultat o serie de co¬ 
municări, dintre care două au vizat 
un aspect pe nedrept neglijat pînă 
acum — istoricul mişcării de radioa¬ 
matori. De asemenea, o serie de in¬ 
teresante comunicări au fost dedi¬ 
cate problemelor tehnice ale trans¬ 
misiilor la mare distanţă şi prin sate¬ 
lit, aparaturii de emisie-recepţie, ca¬ 
lităţii noilor produse industriale utili¬ 
zate în'radiotelegrafia ia mare dis¬ 
tanţă. 

O premieră tehnică a manifestări-: 
Ier a constituit-o şi prezentarea pri¬ 


mului echipament şi realizarea pri¬ 
mei legături radio bilaterale pe frec¬ 
venţa de 10 GHz. 

Totodată a avut loc Expoziţia 
aparaturii realizate de radioamatori 
în cadrul Campionatului naţional de 
creaţie tehnică, expoziţie ce a reunit 
aparatură de o deosebită complexi¬ 
tate tehnică realizată de constructo¬ 
rii amatori din întreaga ţară. Printre 
aparatele care au reţinut atenţia par¬ 
ticipanţilor s-au numărat: computer 
pentru traficul de radioamator, 
transceivere, sisteme automate pen¬ 
tru transmisii RGA, aparatură com¬ 
plexă de măsură şi control, diverse 
tipuri de emiţătoâre-receptoare, sis¬ 
teme de producere a energiei elec¬ 
trice. 

Cu acest priiej au fost conferite 
Diploma de onoare a Consiliului Na¬ 
ţional pentru Educaţie Fizică şi 
Sport, precum şi alte diplome ra¬ 


dioamatorilor cu o îndelungată şi 
vastă activitate radioamatoricească, 
precum şi celor care au susţinut şi 
promovat dezvoltarea acestui sport 
în„ România. 

în cadrul manifestărilor au fost 
decernate diploma şi placheta revis¬ 
tei „Tehnium" secţiei, de radioama¬ 
torism de la A.S.-Unirea Y05KAS 
din Cluj-Napoca şi Clubului Sportiv 
Cîmpulung, Y07KFG. De asemenea, 
s-a decernat diploma revistei „Teh¬ 
nium" Radioclubuiui Constanţa, 
Y04KCA, Radioclubuiui Bacău, 
Y08KAN, Radioclubuiui Buzău, 
Y09KXC, radioamatorilor Giurgea 
Andrei, YOSAC, Manea Janeîa, 
Y03RJ, Şuii lulius, Y02iS, Drâcea 
Ion, Y09BTR, Nicoară Paulian, 
Y03PN, Marina Mărioara Y05BHW. 
Cu acelaşi prilej, întreprinderea de 
Piese Radio şi Semiconductori din 
Bucureşti a oferit o serie de premii, 


constînd din componente electro¬ 
nice, celor „mai tineri participanţi 
care au prezentat lucrări în cadrul 
concursului de creaţie tehnică. 

La buna reuşită a acestor mani¬ 
festări a contribuit şi conducerea în¬ 
treprinderii „Unirea" din Cluj-Na¬ 
poca, unde activează în cadrul Ra- 
dioclubului A.S.-Unirea, Y05KAS, 
un puternic nucleu de inimoşi ra¬ 
dioamatori. 

Tradiţionala întîlnire a radioama¬ 
torilor dedicată celor două mari eve¬ 
nimente din acest an — sărbătorirea 
â 40 de ani de ia victoria revoluţiei 
de eliberare socială şi naţională, 
antifascistă şi antiimperialistă din 
august 1944, precum şi Congresu¬ 
lui al Xlfi-iea al partidului — a 
constituit încă o dată un elocvent 
argument pentru popularitatea aces¬ 
tui sport cu imense valenţe formative 
în educarea tinerei generaţii. 


2 


TEHNIUM 8/1984 














Pagini roeliaste ds fi*. A. MĂRCULEBCU 


„Secretul" schemei — care asi¬ 
gură de fapt impedanţa foarte mare 
de intrare — î! constituie faptul că 
semnalele E 1 şi E 2 sînt ambele apli¬ 
cate cîte unei intrări neinversoare, 
deci neafectate de o reţea rezisîivă 
de reacţie (negativă) care să dic¬ 
teze practic impedanţa văzută de 
sursă» aşa cum se întîmplă la mon¬ 
tajele precedente. 

O variantă mai simplă, cu numai 
două operaţionale, este dată în fi¬ 
gura 45. Se poate demonstra că în 
acest caz caracteristica de transfer 
are ecuaţia: 

E 0 = 2(E 2 -E 1 ) (22) 

bineînţeles cu condiţia ca rezis¬ 
tenţele să fie riguros egale. 

11. AMPLIFICATOARE OPERA- ' 
ŢSONALE REALE 
Modelul teoretic ai amplificatoru¬ 
lui operaţional idea! s-a dovedit 
R 


foarte util în analiza circuitelor pre¬ 
zentate anterior: admiţînd cîteva 
ipoteze simplificatoare, am reuşii să 
stabilim caracteristicile de transfer 
aie montajelor, fără să avem habar 
ce se ascunde în interiorul simboli¬ 
cului trlunghi ţ care este structura in¬ 
ternă a AO şi cum realizează el 
efectiv funcţia de transfer. 

Această metodă de analiză, de ge¬ 
nul „cutie neagră", este însă nesatis- 
făcătoare, chiar pentru constructorii 
începători, din mai multe motive. în 
primui rînd, deoarece practica dove¬ 
deşte o abatere (deseori substan¬ 
ţială) a comportării AO de la mode¬ 
lul ideal. Mas precis, pentru fiecare 
tip de AO există anumite limitări re¬ 
feritoare la domeniul amplitudinilor 
şi al frecvenţelor semnalului de in¬ 
trare, ia domeniu! rezistenţelor folo¬ 
site în reţelele de reacţie, al tempe¬ 
raturilor de ncn atc. Dacă nu se 



ţine cont de aceste limitări — pe 
care modelul AO idea! nu le ia în 
considerare —, funcţionarea prac¬ 
tică a montajelor poate să se abată 
mult de la cea scontată, ajungînd 
uneori chiar diametral opusă aştep¬ 
tărilor (de exemplu, crescînd frec¬ 
venţa semnalului de intrare peste o 
anumită limită, AO poate să atenu¬ 
eze semnalul în ioc să-l amplifice; 
de asemenea, prin depăşirea tempe¬ 
raturilor de lucru maxime admise 
sau a nivelului maxim al semnaiului, 
intrarea inversoare se poate 
transforma în neinversoare, deci 
reacţia negativă se poate transforma 
în reacţie pozitivă etc.). Limitările la 
care ne-am referit sînt precizate di¬ 
rect sau impiicit prjn parametrii de 
catalog ai amplificatoarelor opera¬ 
ţionale reale; ignorarea acestor pa¬ 
rametri ar face imposibilă distincţia 
între numeroasele tipuri de AO exis¬ 
tente. 

în ai doilea rînd, considerarea 
performanţelor reale ale AO este ab¬ 
solut necesară pentru înţelegerea 
schemelor practice, în care intervin 
adeseori elemente sau circuite su¬ 
plimentare destinate tocmai com¬ 
pensării — între anumite limite — a 
imperfecţiunilor constructive ale 
AO. 

Vom începe prin anaiizarea unui 
model „aproape real" de amplifica¬ 
tor operaţional (propus de revista 
QST), pe care î! şi puteţi experi¬ 
menta conform schemei din figura 
46. Etajul de intrare, alcătuit din 
tranzistoareie T 1t T 2 , T 3 şi piesele 
aferente, este -cunoscut sub numele 
de (etaj) amplificator diferenţial. De 
fapt, grupul T 3 , D-,, D 2 , R 2 şi R 3 for¬ 
mează o sursă de curent constant, 
intr-adevăr, diodele cu siliciu D,—D 2 , 
polarizate direct prin R 2 de la întrea¬ 
ga tensiune de alimentare (2.V CC ), 
vor păstra ia borne o tensiune 
constantă ae cca 2 x 0,6 V = 1,2 V. 
Această tensiune se regăseşte pe 
joncţiunea BE a lui T 3 şi pe R 3 . Cum 
şi joncţiunea tranzistorului (tot cu 
siliciu) păstrează o tensiune aproxi¬ 
mativ constantă de cca 0,6 V, re¬ 
zultă pe rezistenţa R 3 o cădere de 
tensiune aproximativ constantă de 
0,6 V. Ţinînd cont de valoarea Iui R 3 , 
deducem uşor curentul constant al 
sursei, 0,6 V/300 fi = 2 mA. 

Dacă T 3 are un factor de amplifi¬ 
care în curent (fi) mare, curentul de 
colector va fi practic egal cu cel de 
emitor, deci tot 2 mA. Pentru func¬ 


ţionarea corectă a sursei se mai im¬ 
pune condiţia ca tensiunea aplicată 
Sui T 3 să fie mai mare de cca-2 V. 

Pentru etajul diferenţia! T 1 -T 2 , 
sursa de curent constant T 3 asigura 
un cuplaj foarte strîns între emi¬ 
tea re: rezistenţa internă a sursei fi¬ 
ind foarte mare (teoretic, curent in¬ 
dependent de tensiune înseamnă re¬ 
zistenţă infinită), suma celor doi cu¬ 
renţi de emitor nu se poate modi¬ 
fica, râmînînd fixată ia cca 2 mA; 
numai raportul curenţilor de emitor 
poate varia, în funcţie de tensiunile 
aplicate pe cele două baze. De 
exemplu, dacă am conecta Sa masă 
simultan bazele iui T, şi I 2 (bornele 
notate cu „+“ şi cu şi dacă 
aceste tranzistoare ar fi perfect îm¬ 
perecheate (identice), cei doi cu¬ 
renţi de emitor ar fi egali, fiecare 
avînd valoarea de 1 mA. Această si¬ 
tuaţie nu ne interesează deocam¬ 
dată, dar vom reveni asupra ei 
■atunci cînd vom vorbi despre offset. 

Să presupunem că am conectat ia 
masă intrarea „+“ (pe care o vom 
numi neinversoare) şl am aplicat in¬ 
trării (inversoare) o tensiune po¬ 
zitivă în raport cu masa. Tranzistorul 
T 2 , neavînd rezistenţă de sarcină în 
colector, se va comporta ca un- re¬ 
petor pe emitor, adică emitorul său 
va urmări (repeta) potenţialul bazei, 
pozitiv faţă de masă. Deoarece baza 
iui T-, este la masă, iar emitorul lui 
T, este legat la emitorul lui T s , deci 
!a un potenţial pozitiv faţă de masă, 
T-ţ va începe să se blocheze (vezi 
funcţionarea npn-urilor). Pe măsura 
ce scade curentul condus de T-,, 
scade şi căderea de tensiune pe R-,, 
deci potenţial ui" din colectorul lui Ti 
creşte înspre valoarea +V CC . Tranzis¬ 
torul T 4 , care este de tip“pnp şi are 
baza conectată în cofectorui lui T-, 
va tinde să se blocheze o dală cu T-,; 
potenţialul din colectorul său devine 
negativ în raport cu masa. 

Tranzistorul T 4 are ca sarcină de 
colector o sursă de curent constant 
realizată cu T 5 , D 3;s , D 4 , R 4 şi R 6 , deci 
o rezistenţă foarte mare. Cîştigui în 
tensiune al etajului T 4 — dat aproxi¬ 
mativ de raportul dintre rezistenţa 
de sarcină din colector şi cea din 
emitor — este prin urmare substan¬ 
ţial. 

O amplificare suplimentară în cu¬ 
rent se obţine cu ajutorul etajului fi¬ 
nal cu simetrie complementară, rea¬ 
lizat cu T 6 şi T 7 (două repetoare pe 
emitor, de polarităţi diferite, care 
permit alimentarea rezistenţei de 
sarcină atît cu tensiuni pozitive, cît 
şi cu tensiuni negative în raport cu 
masa). 

Etajul final repetă polaritatea sem¬ 
nalului aplicat în baze; prin urmare, 
în situş^ia descrisă mai sus, semna¬ 
lul de ieşire devine negativ în raport 
cu masa, adică inversat faţă de sem¬ 
nalul aplicat la ieşire (motiv pentru 
care baza lui T 2 a fost numită intrare 
inversoare). 



Ti,T 2 ,T 3 ,T 5 ,T 6 = 2 N 3904, BC237 iV cc = i6V*i20V 
T4 ,Tj =2N3906. 2N2907 


4 


TEHNIUM 3/1984 





apucaţii ci 74i 


. OSCILATOARE 
IN PUNTE WIEN 


înlocuind în schemele de mai sus 
fotorezistenţa printr-un termistor, 
montajele devin avertizoare sonore 
la creşterea sau la scăderea tempe¬ 
raturii sub un anumit prag prestabi¬ 
lit. 

Nu ne propunem şi nici nu am pu¬ 
tea epuiza aici gama largă de apli¬ 
caţii ale oscilatoarelor de relaxare 
cu AO. în încheierea acestui capitol 
am dori doar să menţionăm că aver- 
tizoarele prezentate pot fi făcute să 
comande şi o acţionare electrică, de 
exemplu prin intermediul unui releu, 
aşa cum se arată în figura 7. Atît 
timp cît oscilatorul este blocat, con¬ 
sumul montajului este foarte mic 
(sub 1 mA), căderea de tensiune pe 
R 7 este insuficientă pentru deschi¬ 
derea tranzistorului T 1t deci releul 
se află în repaus. La amorsarea os¬ 
cilaţiei, consumul montajului creşte, 
creşte şi căderea de tensiune pe R 7 , 
T-i se deschide şi releul anclan- 
şează. Condensatorul C 4 „netezeşte" 
curentul de colector al tranzistoru¬ 
lui, împiedic?nd astfel vibraţia releu¬ 
lui. 

Singurul reglaj necesar este cel al 
rezistenţei R 7 , care se ajustează ast¬ 
fel încît releul să anclanşeze numai 
la amorsarea oscilaţiei. 

„Puntea" sau reţeaua Wien este 
un circuit pasiv alcătuit dintr-un 
grup serie R-,—Ci în serie cu un alt 


Diodele D 5 şi D 6 asigură o uşoară 
prepolarizare a tranzistoarelor fi¬ 
nale, menţinînd fiecare din baze la 
un potenţial cu cca 0,6 V mai mare 
decît cel al emitorului respectiv. în 
acest fel, tranzistoarfele finale sînt 
uşor deschise în repaus, adică ele 
conduc un curent mic chiar în ab¬ 
senţa semnalului de intrare. Evident, 
elementele D 5 , D 6 , R 7 şi R 8 pot fi eli¬ 
minate din schemă, conectînd ba¬ 
zele lui A T 6 şi T 7 direct în colectorul 
lui T 4 . în acest fel ar apărea însă o 
„zonă moartă" de cca 1,2 V în forma 
semnalului de ieşire; mai precis, eta¬ 
jul final nu ar „răspunde" la semna¬ 
lele aplicate în baze, care au în mo¬ 
dul valori sub cca 0,6 V (distorsiuni 
crossover). 

în mod analog se analizează situ¬ 
aţia cu intrarea inversoare conectată 
la masă şi cu semnal pozitiv pe in¬ 
trarea neinversoare, cînd potenţialul 
ieşirii devine pozitiv faţă de masă. 
Vă propunem ca exerciţiu analizarea 
situaţiilor cu semnal negativ pe una 
din intrări, cealaltă fiind conectată la 
masă. 

Dacă nu vă vine să credeţi că 
acest amplificator operaţional sim¬ 
plificat funcţionează, încercaţi-l (Tt 
şi T 2 , respectiv T 6 şi T 7 trebuie îm¬ 
perecheate atent). Schema lui sea¬ 
mănă de altfel cu numeroase 
scheme de amplificatoare AF de 
înaltă fidelitate, bineînţeles la o 
scară redusă de putere. 

Modelul propus poate fi simplifi¬ 
cat şi mai mult renunţînd la etajul fi¬ 
nal T 6 —T 7 şi înlocuind sursele de 
curent T 3 şi T 5 prin două rezistenţe 
mari. Se obţine schema din figura 
47, unde semnalul de ieşire se cu¬ 
lege direct din colectorul lui T 3 . Ast¬ 
fel de circuite simple se întiln'eau 
frecvent în aparatele electronice de 
prin anii ’60, cînd costul amplifica¬ 
toarelor operaţionale, apărute deja, 
era prohibitiv. 

Desigur, noi nu am prezentat 
acest model în ideea de a face con¬ 
curenţă firmelor producătoare de 
AO, ci pentru a avea cît de cît o 
bază de referinţă pentru analiza care 
urmează, privind caracteristicile am¬ 
plificatoarelor operaţionale reale. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


grup paralel, R 2 —C 2 (fig. 1). De obi¬ 
cei, în aplicaţiile practice se iau re¬ 
zistenţele şi condensatoarele res¬ 
pectiv egale, R 1= R 2 =R, C^C^C; 
este vorba de un caz particular, 
pentru simplificarea calculelor, nici¬ 
decum de o condiţie obligatorie. 

Dacă la intrarea reţelei Wien se 
aplică un semnal sinusoidal cu am¬ 
plitudinea constantă, la ieşire se re¬ 
găseşte semnalul atenuat şi defazat 
mai mult sau mai puţin, în ffncţie 
de frecvenţa sa. Particularitatea re¬ 
ţelei Wien (care îi oferă de altfel 
gama largă de aplicaţii în oscila¬ 
toare cu tuburi electronice, tranzis- 
toare sau circuite integrate) o con¬ 
stituie faptul că la o anumită frec¬ 
venţă f 0 , dată de relaţia f 0 = 1/2?r 

V R 1 R 2 C 1 C 2 (în cazul particular 
menţionat mai sus, f 0 = 1/27rRC), ea 
nu defazează semnalul, ci doar. îl 
atenuează de un număr constant de 
ori, în cazul particular egal cu 3. 
Prin urmare, dacă o astfel de reţea 
este asociată — pe postul de buclă 
de reacţie pozitivă — unui amplifica¬ 
tor fără defazare, cu cîştigul egal cu 
3, se poate obţine un oscilator sinu¬ 
soidal cu frecvenţa dictată exclusiv 
de valorile componentelor R, C. 
Pentru a asigura condiţia critică de 
amorsare a oscilaţiei (nu intrăm aici 
în detalii), ca şi forma sinusoidală, 
nedistorsionată a semnalului gene¬ 
rat, montajul trebuie prevăzut cu un 
element ajustabil din care se re¬ 
glează fin cîştigul amplificatorului şi 
cu un circuit de stabilizare a ampli¬ 
tudinii de ieşire, compensîndu-se 
astfel abaterile sau variaţiile inevita¬ 
bile ale mărimilor implicate în func¬ 
ţie de toleranţe, temperatură, îmbă- 
trînire, fluctuaţiile tensiunii de ali¬ 
mentare etc. 

în continuare vom prezenta pe 
scurt cele mai răspîndite soluţii de 
oscilatoare Wien cu amplificatoare 
operaţionale. Şi de această dată no¬ 
taţiile din scheme corespund opera¬ 
ţionalului /3A741 (sau echivalent), în 
capsula cu 2 x 7 terminale. 

Varianta cea mai avantajoasă din 
punct de vedere al accesibilităţii 
pieselor, ca şi al distorsiunilor) utili¬ 
zează pentru stabilizarea amplitudi¬ 
nii variaţia rezistenţei electrice a 
unui bec cu incandescenţă în func¬ 
ţie de temperatura filamentului, res¬ 
pectiv de curentul ce îl străbate sau 
de tensiunea aplicată (fig. 2). După 
cum se observă, reţeaua Wien con¬ 



stituie bucla de reacţie pozitivă a 
AO. Mai precis, ieşirea reţelei este 
aplicată intrării neinversoare a ope¬ 
raţionalului (condiţia de nedefa- 
zare), iar la intrarea reţelei este co¬ 
nectată ieşirea amplificatorului. Bu¬ 
cla de reacţie negativă a AO este al¬ 
cătuită din semireglabilul R 3 în serie 
cu becul cu incandescenţă B, cu 
punctul median pe intrarea inver¬ 
soare. 

Din semireglabilul R 3 se stabileşte 
oscilaţia circuitului cu un semnal de 
ieşire cît mai apropiat de sinusoidă 
(vizualizare pe osciloscop). De fapt, 
fiind vorba de reacţia negativă, se 
adaptează optim cîştigul amplifica¬ 
torului la atenuarea reţelei Wien. 

Faţă de semnalul de la ieşirea re¬ 
ţelei Wien, operaţionalul este în 
configuraţie de amplificator neinver- 
sor, deci cîştigul său în tensiune are 
expresia G v = 1 + R 3 /R B . Prin ur¬ 
mare, pentru a putea regla fin cîşti¬ 
gul în jurul valorii 3, raportul R 3 /R B 
trebuie să fie reglabil fin în jurul va¬ 
lorii 2 (R b = rezistenţa filamentului). 

De obicei se folosesc becuri cu 
un curent nominal sub 50 mA, la 
tensiCini de 12—24 V, care au rezis¬ 
tenţa filamentului „la rece" de ordi¬ 
nul zecilor de ohmi, iar la incandes¬ 
cenţă de ordinul sutelor de ohmi. 
Este de preferat ca în montaj becul 
să aibă filamentul cît mai rece, pen¬ 
tru că astfel variaţia rezistenţei sale 
în funcţie de curent este mai pro¬ 
nunţată. După caz, semireglabilul R 3 
se poate lua între 250 fi şi 1 k CI, 
pentru un reglaj cît mai fin în jurul 
valorii optime. 

Să presupunem că am obţinut 
condiţia de oscilaţie sinusoidală, dar 
la un moment dat, din motive ne¬ 
controlabile, amplitudinea de ieşire 
tinde să crească (ceea ce s-ar tra¬ 
duce prin deformarea semnalului). 
Deoarece divizorul R 3 — B este în 
paralel cu ieşirea, rezultă o creştere 
a tensiunii la bornele becului, deci 
un curent sporit prin el şi implicit o 
încălzire mai mare a filamentului, 
fapt ce duce la creşterea rezistenţei 
sale electrice. Raportul R 3 /R B se 
modifică astfel în sensul diminuării 
cîştigului în tensiune, implicit al scă¬ 
derii tensiunii de ieşire. La fel se 
analizează mecanismul de stabili¬ 
zare şi în cazul unor tendinţe de 
scădere a amplitudinii. 

în circuitul de ieşire, valorile com¬ 
ponentelor R 4 (limitare de 
protecţie), P (reglaj volum) şi C 3 
(cuplaj AF, cu separarea componen¬ 


tei continue) nu sînt critice. „Aspec¬ 
tul" acestui circuit se poate modifica 
după dorinţă, eventual toate ceîe 
trei elemente pot fi omise, cu condi-i 
ţia de a nu solicita la ieşire un cu¬ 
rent mai mare de cca 5 mA (inter¬ 
vine deformarea semnalului^. 

Pentru valorile indicate (R, *•= R 2 = f 
1,5 kO, ,C T = C 2 = 0,1 pF), frecvenţa 
este de cca 1 kHz. Ea poate fi modi¬ 
ficată continuu prin varierea simul- 
tană a rezistenţelor R-,—R 2 (jpoten- 
ţiometru dublu, de precizie), sau în 
trepte, prin schimbarea simultană : 
(cu valori egale) a condensatoarelor 
C,—C 2 . O soluţie combinată este 
cea din figura 3, care a fost proiec¬ 
tată pentru acoperirea întregului do¬ 
meniu audio în trei game selectabile 
din comutatorul dublu K a + K b 
(orientativ 15 Hz—210 Hz, 150 Hz — 

2 100 Hz, 1 500 Hz — 21 000 Hz). La 
ieşire se poate conecta un divizor 
calibrat, pentru a obţine mai multe 
niveluri dorite (0,1 V; 0,3 V; 1 V 
etc.), sau/şi un potenţiometru pen¬ 
tru reglaj continuu. 

Corect realizat, montajul furni¬ 
zează semnale sinusoidale cu dis¬ 
torsiuni mici ţse poate ajunge la 
0,1%), cu un nivel de ordinul volţilor 
(în funcţie de tensiunea de alimen¬ 
tare, care se ia între ±4,5 V şi ± 15 
V), la un curent de ieşire de ’pînă la 
cca 5 mA. Evident, se impune sorta¬ 
rea atentă a componentelor R—C 
din reţeaua Wien. 

La punerea în funcţiune, cu co¬ 
mutatorul în poziţia 1 şi potenţiome- 
trul dublu aproximativ ia mijlocul 
cursei, se ajustează R 3 pentru obţi¬ 
nerea unei oscilaţii stabile, cu dis¬ 
torsiuni minime. Se variază frec¬ 
venţa din potenţiometru în toată 
gama, urmărind forma semnalului 
de ieşire. Dacă într-un anumit punct 
(zonă), semnalul se deformează, se 
reia reglajul lui R 3 cu potenţiometru! 
în această poziţie. Repetăm, gradul 
de stabilitate şi nivelul distorsiunilor 
depind esenţial de calitatea poten- 
ţiometrului dubiu! 

Pentru celelalte două domenii, po¬ 
ziţia lui R 3 nu se mai modifică ci, ia 
nevoie (dacă semnalul este defor¬ 
mat), se corectează valorile compo¬ 
nentelor din reţelele Wien, de exem¬ 
plu C 22 şi C 23 . 

(CONTiNUÂRE ÎN NR. VIITOR) 


J.0n «Lc 12 «Lc 13 


J1|jF jO,1|jF jjO,Q1}jF 


| ? L n 

’ r 3 

L *3 ^ 

150011 

>K q n 


nR| 750H 

r 9V 

P| 


MjlOkiUin. 

5 741 j>— < - 



A R 2 «L C 21 «1*22 J^23 

0-9V 

4750ilTTlJF To,1ufTo,01uF 

Ies 

M 2 * 3 6 

W 

VlOWUinTV y 

[l2V/45mA ov 




TEHNIUM 8/1S84 


5 









o 


SO-uri prin 

SATELIŢII 
■ b RADIOAMATORI 


Sateliţii artificiali ai Pămîntului, 
dovezi actuale ale inventivităţii ome¬ 
neşti, joacă deja un rol însemnat în 
dezvoltarea societăţii omeneşti de 
două decenii şi jumătate de cînd au 
apărut. 

De la primul satelit artificial al Pă¬ 
mîntului, Sputnik 1, lansat în 
U.R.S.S. la 4 octombrie 1957, alte 
sute şi mii de sateliţi artificiali cu di¬ 
verse destinaţii şi dimensiuni, plasaţi 
pe diverse orbite, au fost înregistraţi 
de birourile de specialitate. 

De ce o asemenea rapidă dezvol¬ 
tare a acestor tehnici spaţiale, de ce 
această creştere a numărului de sa¬ 
teliţi, a aplicaţiilor practice pe care 
le oferă? 

Răspunsul concentrat este urmă¬ 
torul: indiferent că este vorba de sa¬ 
teliţi pentru scopuri de cercetare şti¬ 
inţifică, de observare a spaţiului 
cosmic, de călătorii'în spaţiu, pentru 
meteorologie, pentru descoperiri ge¬ 
ologice, pentru navigaţie, pentru co¬ 
municaţii sau pentru difuzarea pro¬ 
gramelor de televiziune etc,, rezulta¬ 
tele obţinute cu sateliţii respectivi 
sînt mai bune, mai complete, mai 
exacte, mai economice decît s-ar 
obţine în orice alt mod cunoscut an¬ 
terior sau chiar imposibil de obţinut 
altfel. 

Mai notăm o altă caracteristică 
comună a acestor sateliţi: faptul că 
pentru a-şi atinge scopurile pentru 
care au fost destinaţi utilizează 
într-o formă sau alta undele electro¬ 
magnetice, undele radio. 

De ce sateliţi de radioamatori? 
Pentru că, în afară de caracteristi¬ 
cile numai în parte previzibile ale 
propagării ionosferice în benzile de 
unde scurte, în benzile de unde ul¬ 
trascurte propagarea tropo sau io- 
nosferică este mult mai redusă, deci 


Sng. V1RGIL IQMESCU, 
Y09CN 

mai puţin previzibilă, şi stabilirea 
comunicaţiilor (realizarea QSO-uri- 
ior) în special la distanţe mari este 
aleatoare. Din acest punct de vedere 
sateliţii de radioamatori oferă posi¬ 
bilitatea realizării legăturilor la ore 
precis stabilite, fiind disponibili pen¬ 
tru realizarea legăturilor»un interval 
de timp mult mai mare în decursul a 
24 ore decît oferă fenomenele natu¬ 
rale amintite anterior. 

De asemenea mai reţinem distan¬ 
ţele la care se pot realiza legături în 
benzile de unde ultrascurte. Dacă 
din amplasamente „portabil" (deci 
foarte avantajoase) se pot realiza le¬ 
gături la distanţe de 200—250 km, 
iar în cazul prezenţei fenomenelor 
troposferice sau ionosferice pînă la 
2 500 km (maxim), cu ajutorul sate¬ 
liţilor existenţi cu orbite circulare se 
pot realiza legături pînă la distanţa 
de 7 000 km, iar prin satelitul Oscar 
10, care are o orbită eliptică alun¬ 
gită, pînă la distanţe de 
15 000—18 000 km, deci practic 
pînă la antipozi. 

în practica de pînă acum s-au 
concretizat următoarele „moduri de 
lucru" ale echipamentelor de pe sa¬ 
teliţii de radioamatori. 

Modul A. Satelitul este echipat cu 
un receptor în banda de 2 m în por¬ 
ţiunea rezervată comunicaţiilor spa¬ 
ţiale (145,845 MHz... 146,000 MHz) 
cu lărgimea de bandă de 40... 
100 kHz. Ieşirea receptorului în 
frecvenţă intermediară este conec¬ 
tată la un schimbător de frecvenţă, 
după care urmează un emiţător în 
banda de 10 m, de asemenea în 
porţiunea alocată serviciilor prin sa¬ 
teliţii de radioamator (29,300 MHz... 
29,500 MHz). Acest dispozitiv com¬ 
plex: receptor, schimbător de frec¬ 
venţă, emiţător, se numeşte 


TRANSPONDER 



SEMNAL 

TELECOMANDĂ 


ARP AMPLIFICATOR RADIOFRECVENŢA 
FTB FILTRU TRECE-BANDĂ 

CAA CONTROL AUTOMAT AL AMPLIFICĂRII 

TLM TELEMETRIE 


„transponder". 

Un astfel de transponder este un 
dispozitiv liniar (dependenţă liniară 
între semnalul de la ieşire şi cel de 
la intrare) şi de bandă largă, aşa 
cum s-a arătat mai sus. De aceea el 
poate fi utilizat simultan de mai 
multe emisiuni de radioamator cu- 
prinse_ în interiorul benzii menţio¬ 
nate. în acest sens trebuie avută în 
vedere existenţa următoarei limitări: 
puterea maximă pe care o poate de¬ 
bita emiţătorul de pe satelit. De 
aceea sistemul este prevăzut cu 
controlul automat al sensibilităţii re¬ 
ceptorului: în cazul unor semnale 
prea puternice de la staţiile de ra¬ 
dioamator ce emit către satelit, sen¬ 
sibilitatea receptorului se reduce au¬ 
tomat. în consecinţă, transponderul 
nu va mai fi disponibil pentru semi¬ 
nalei! de intensitate normală. De 
aceea este necesar ca emiţătorul de 
pe sol să aibă posibilitatea de re¬ 
glare a puterii de ieşire în limitele a 
10 — 15 dB, urmărindu-se 
întotdeauna să se utilizeze puterea 
minimă necesară pentru a se realiza 
legătura fără jenarea altor partici¬ 
panţi. Emisiunile care se transmit 
prin satelit sînt exclusiv de tip SSB, 
CW, RTTY, puterea consumată de la 
emiţătorul satelitului fiind mai re¬ 
dusă decît în cazul emisiunilor AM, 
FM. 

Revenind la modul A (2m/10 m), 
el şi-a găsit o bună popularitate în 
timpul satelitului Oscar 6 
(1969—1978) şi în prezent o dată cu 
sateliţii RS6 şi RS8. Are avantajul 
accesibilităţii relativ mai uşoare, fi- , 
ind. necesare un emiţător în banda 
de 144 MHz şi un receptor în banda 
de 28 MHz, existente în dotarea 
multor staţii dp radioamatori. Pentru 
receptorul de 10 m se cere ca zgo¬ 
motul propriu să fie suficient de mic 
(NF = 4... 5 dB) şi de preferat să fie 
echipat cu limitator de zgomote în 
impuls (zgomote produse de scîntei 
auto). 

Principalul dezavantaj al modului 


A este zgomotul existent în banda 
de 10 m: în zonele urbane zgomo¬ 
tele industriale, la care se aîfaugă 
zgomotele atmosferice şi interferen¬ 
ţele produse de alte emisiuni, alte 
servicii care folosesc aceleaşi por¬ 
ţiuni din banda de 10 m. Mai trebuie 
să notăm că în cazul propagării io¬ 
nosferice diurne şi chiar nocturne 
zgomotele sosite de la distanţă au 
de asemenea o contribuţie însem¬ 
nată, depreciind mult condiţiile de 
recepţie a semnalelor de pe satelit. 

în afara sateliţilor menţionaţi ante¬ 
rior, care au fost construiţi numai 
pentru modul A, mai notăm exis¬ 
tenţa şi a altor sateliţi care au fost 
construiţi pentru două moduri alter¬ 
native: Oscar 7 (1973—1980) pentru 
modurile A şi B şi Oscar 8 (în servi¬ 
ciu) pentru modurile A şi J. 

Modul B. în acest mod satelitul 
este echipat cu un transponder care 
are receptorul în banda de 70 cm în 
porţiunea rezervată comunicaţiilor 
spaţiale (435,0...438,0 MHz) şi emiţă¬ 
torul în banda de 2 m (în porţiunea 
menţionată anterior). 

Modul B s-a dovedit a fi cel mai 
popular în perioada de existenţă a 
satelitului Oscar 7. Explicaţia constă 
în aceea că deşi apare complicaţia 
impusă de emiţătorul de 70 cm cu 
care trebuie echipată staţia de ra- 
dioamaţor, condiţiile de recepţie sînt 
atît de bune în banda de 2 m încît 
posibilităţile de realizare a legături¬ 
lor au fost pe deplin folosite. Astfel 
satelitul putea fi urmărit de la apari¬ 
ţia primelor semnale (care de multe 
ori se datorau difracţiilor de diverse 
categorii, apariţia lor anticipînd apa¬ 
riţia optică). 

De asemenea, notăm că în perioada 
de existenţă simultană a sateliţilor 
Oscar 7 şi Oscar 6 au existat QSO-uri 
realizaţi prin dublă translaţie mod 
B — mod A la distanţe ce depăşeau 
pe cele realizate printr-un singur sa¬ 
telit. în sfîrşit, modul B înregistrează 
în prezent, o dată cu Oscar 10, un şi 
mai mare reviriment în sensul că, 


29 320 kHz 
29 350 kHz 
29 360 kHz 
29 402 kHz 
29 410 kHz 
29 450 kHz 
29 460 kHz 
29 500 kHz 
145 810 kHz 
145 987 kHz 
145 825 kHz 
145 830 kHz 
145 840 kHz 

435 095 kHz 

436 040 kHz 
436 020 kHz 


RADIOBALIZARE 

RS-3 

RS-5 

RS-4 

OSCAR 8 (MODUL A) 

RS-6 

RS-6 (RS-5) 

RS-8 

RS-8 (RS-7) 

OSCAR 10 BALIZĂ GENERALĂ (MODUL B) 
OSCAR 10 BALIZĂ TEHNICĂ (MODUL B) 
OSCAR 9 

RS-5 MODUL ROBOT (Recepţie) 

RS-7 MODUL ROBOT (Recepţie) 

OSCAR 8 (MODUL J) 

OSCAR 10 BALIZĂ GENERALĂ (MODUL L) 
OSCAR 10 BALIZĂ TEHNICĂ (MODUL L) 


FRECVENTE 

INTRARE-IEŞIRE 


RS-6 (RS-5) 

INTRARE: 

145 910 ... 

145 950 kHz 


IEŞIRE: 

29 410 ... 

29 450 kHz 

RS-8 (RS-7) 

INTRARE: 

145 960 ... 

146 000 kHz 


IEŞIRE; 

29 460 ... 

29 500 kHz 

OSCAR 8 (MOD A) 

INTRARE: 

145 850 ... 

145 950 kHz 


IEŞIRE: 

29 400 ... . 

29 500 kHz 

OSCAR 8 (MOD J) 

INTRARE: 

145 900 ... 

146 000 kHz 


IEŞIRE: 

435 100 ... 

435 200 kHz 

OSCAR 10 (MOD B) INTRARE: 

435 025 ... 

435 175 kHz 


IEŞIRE: 

145 978 ... 

145 828 kHz 

OSCAR 10 (MOD L) 

INTRARE: 

1 268 050 ... 1 268 850 kHz 


IEŞIRE: 

436 960 ... 

436 150 kHz 

OSCAR 10 (MOD B) BALIZA GENERALĂ ( 

minute după 


00 — 05 Buletin CW sau RTTY 

05 — 15 TLM (PSK: modulaţia de fază) 

15 — 25 Măsura traiectoriei sau TLM (PSK) 
25 — 30 TLM (PSK) 

30 — 35 Buletin CW sau RTTY 
35 — 45 TLM (PSK) 

45 — 55 Măsura traiectoriei sau TLM (PSK) 
55 — 60 TLM (PSK) 


TEHNIUM 8/1! 









asociate calităţilor menţionate, dato¬ 
rită condiţiilor de recepţie din banda 
de 2 m, sînt noile capabilităţi oferite 
de orbita eliptică alungită a satelitu¬ 
lui şi de viteza de revoluţie adecvată 
a acestuia, aproape sincronă cu vi¬ 
teza de rotaţie a Pămîntului. Aceasta 
conferă o disponibilitate impresio¬ 
nantă, de pînă la 6—8 ore, faţă de 
10—20 minute în cazul sateliţilor de 
joasă altitudine (1 500—1 600 km) şi 
posibilitatea de a realiza legături 
practic între orice puncte de pe glo¬ 
bul pămîntesc. Este desigur ceea ce 
mulţi consideră începutul unei noi 
ere în istoria radioamatorismului. 

Modul J. în acest mod transpon- 
derul de pe satelit are receptorul în 
banda de 2 m şi emiţătorul în banda 
de 70 cm, deci exact invers faţă de 
modul B. Modul J, folosit pe sateli¬ 
tul Oscar 8, s-a dovedit a fi mai pu¬ 
ţin popular ca A şi B. Explicaţia 
constă în dificultatea de a dispune 
de un receptor sensibil şi cu zgomot 
redus pentru banda de 70 cm. 

Modul L. Satelitul Oscar 10 este 
prevăzut cu acest mod în care 
transponderul de pe satelit are un 
receptor în banda de 23 cm 
(1 268,05... 1 268,85 MHz) şi un 

emiţător în banda de 70 cm 
(436,95...436,95 MHz). 

Modurile B, J şi L menţionate per- 
cnit realizarea unor sisteme de an¬ 
tene la staţiile de radioamator cu 
posibilitatea de rotire atît în plan 
orizontal, cît şi vertical cu cîştig 
mare şi care să aibă dimensiuni ac¬ 
ceptabile, reducînd în acest fel atît 
puterea necesară la emisie, cît şi îm¬ 
bunătăţirea raportului semnal-zgo- 
mot la recepţie. 

Modul Robot. Acest mod a apărut 
o dată cu sateliţii RS5 şi - RS7. în 
acest mod satelitul recepţionează 
semnale telegrafice în banda de 2 m 
(145,820 MHz, respectiv 
145,830 MHz). Semnalele telegrafice 
recepţionate manipulează emiţătorul 
aflat pe satelit emiţînd în banda de 
10 m (29,320 MHz, respectiv 
29,340 MHz). Nu este vorba de un 
transponder, ci de un repetor de 
semnale telegrafice. De aceea nu 
poate fi utilizat de mai multe emi¬ 
siuni simultane, ci de una singură, 
în paralel cu receptorul de pe satelit 
şi respectiv cu emiţătorul de pe sa¬ 
telit, se găsesc cuplate intrarea, res¬ 
pectiv ieşirea unui robot capabil să 
înţeleagă anumite mesaje şi apoi să 
le prelucreze şi să răspundă con¬ 
form programelor din microproceso¬ 
rul încorporat în robot. Pentru emi¬ 
siune trebuie folosit un transmiţător 
automat (cu memorie) sau semiau¬ 
tomat. Viteza de transmisie poate fi 
arbitrar aleasă într-o limită largă, 
existînd o adaptare automată a de- 
codificatorului de pe satelit la viteza 
semnalelor recepţionate de la sol. 

Sateliţii de radioamatori, în afară 
de transpondere, repetoare de sem¬ 
nale telegrafice sau roboţi, sînt echi¬ 
paţi şi cu radiobalize care transmit 
date telemetrice (TLM). Aceste sem¬ 
nale se folosesc şi pentru identifica^ 
rea apariţiei satelitului şi chiar a sa¬ 
telitului însuşi. Unii sateliţi au mai 
multe balize care pot fi activate al¬ 
ternativ sau simultan la comenzi 
date de către staţii speciale pe frec¬ 
venţe alocate special pentru cana¬ 
lele de telecomandă. De obicei, ca¬ 
racteristicile canalelor de comandă 
nu sînt difuzate Ţn scopul asigurării 
evitării unor interferenţe şi chiar a 
unor comenzi neprogramate. Pe 
aceste canale se pot comanda co¬ 
mutarea modului de lucru sau 
schimbarea unor parametri ai 
transponderelor (cîştig, putere ma¬ 
ximă de ieşire etc.) sau ai echipa¬ 
mentelor de electroalimentare. 

în sfîrşit, mai notăm existenţa 
unor radiobalize care pot transmite 
mesaje recepţionate de la sol şi me¬ 
morate, retransmisia făcîndu-se re¬ 
petat, astfel că mesajele sînt practic 
„difuzate" pe toată suprafaţa globu¬ 
lui terestru în cursul cîtorva orbite 
succesive ale sateliţilor. Astfel de 
sisteme funcţionează pe sateliţii RS 
şi Oscar. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 



în traficul radiotelefonic, îndeo¬ 
sebi în condiţii de QRM puternic, se 
poate folosi, dovedindu-se util, un 
generator automat, care să averti¬ 
zeze suplimentar, printr-un semnal 
tonal, partenerul de legătură că emi¬ 
siunea proprie s-a terminat şi se 
trece la recepţie. Au apărut astfel 
montaje ce formează diferite sem¬ 
nale singulare sau multiple, avînd 
durate şi frecvenţe diferite. O soluţie 
ingenioasă constă în transmiterea li¬ 
terei K, ce reprezintă, de fapt, în co¬ 
dul de prescurtări folosit de radiote¬ 
legrafiei, tocmai „sfîrşit de emisie şi 
invitaţie la transmitere pentru cores¬ 
pondent". 

Un asemenea generator este pre¬ 
zentat în figura 1. Schema conţine 
un generator de impulsuri de tact 
(porţile PrP 3 ), un oscilator tonal 
(P&-Pah un numărător realizat cu 
circuite bistabile JK (CB-^-CBJ, pre¬ 
cum şi porţile NAND de comandă, 
^4 Şl P 5- 

Trecerea staţiei pe emisie este 
asigurată de releul aflat în colecto¬ 
rul tranzistorului T v La apăsarea 
clapei de trecere pe emisie, numără¬ 
torul este blocat şi adus în starea 0 
(Q a = Q b = Q c = Q d = 0), iar prin 
poarta NAND P 5 se comandă des¬ 
chiderea tranzistorului 7^ şi pornirea 
oscilatorului de tact. Frecvenţa 
acestui oscilator determină viteza de 
transmitere a literei K şi depinde de 
valorile rezistenţei şi condensatoru¬ 
lui din circuit. Exemple de alte pe¬ 
rechi de valori ce se pot folosi: 10 /uF şi 
1 kfl sau 33 /uF şi 510 n. Deşi 
impulsurile dreptunghiulare aîe 
acestui oscilator se aplică pe intra¬ 
rea de numărare a circuitului bista- 
bil CB V starea numărătorului rămîne 
în continuare neschimbată, atît timp 
cît intrările R = 0, adică atît cît staţia 
este în regim de emisie. 

Cînd operatorul termină mesajul 
de transmis şi doreşte să treacă la 
recepţie, se desface contactul co- 


+V 



+ 1 fS 

CDB 404 

3 



CDB 473 
CU 85 


rORdeK 

Ing. VABILE CIOBĂIMIŢA, 
YQ3APS 

mutatorului EMISIE-RECEPŢIE. şi, 
prin rezistenţa de 2,2 kfl, toate bista- 
bilele numărătorului au R = 1. 

începe procesul de numărare, 
conform diagramei din figura 2. Se 


observă că este vorba de un numă¬ 
rător divizor cu 12, ce lucrează după 
codul 1-2-4-6. De asemenea, se re¬ 
marcă faptul că litera K, căreia îi co¬ 
respunde în codul Morse un semnal 
binar de forma: 111010111000 se 
poate obţine aplicînd unei porţi 
NAND (P 4 ) intrările Q A şi Qb Şi blo- 
Cînd numărătorul la al zecelea im¬ 
puls. 

Astfel, după terminarea perioadei 
de emisie, emiţătorul rămîne în con¬ 
tinuare alimentat, numărătorul şi P 4 
formează litera K, iar semnalul au¬ 
dio corespunzător acesteia (format 
de oscilatorul tonal) se aplică intră¬ 
rii de microfon prin P 9 . Frecvenţa 
oscilatorului tonal depinde de valo¬ 
rile elementelor R, C folosite şi se 
va alege după preferinţă. 

La al zecelea front negativ aplicat 
la intrarea numărătorului, ieşirile Q c 



şi Q d devin ,1 “, iar poarta P 5 , prin 
nivelul „0“ de pe ieşirea sa, blo¬ 
chează tranzistorul T 1 şi oscilatorul 
de tact. 

Staţia trece pe recepţie, iar proce¬ 
sul de numărare este întrerupt. Nu¬ 
mărătorul rămîne în starea Q A =Q B = 
= 0 şi Q c = Q d = 1 atît timp ck staţia 
este pe recepţie, după care, la o 
nouă trecere pe emisie, .procesul se 
repetă. 

Realizat cu circuite TTL, montajul 
funcţionează cu tensiuni cuprinse 
între 3,5 şi 5 V.^consumînd 80, res¬ 
pectiv 105 mA. în locul celor două 
circuite integrate CDB 473 se poate 


utiliza un numărător CDB 492, dar 
în acest caz nu avem acces la ieşi¬ 
rile Q a şi Q b , iar comanda de şter¬ 
gere se face printr-un NAND intern. 
Se vor folosi în acest caz două in- 
versoare pentru semnalele de pe Q A 
şi Q b şi se va reconsidera logica de 
comandă a ştergerii numărătorului, 
în catalogul I.P.R.S. — Circuite inte¬ 
grate logice, 1978—1979, conexiu¬ 
nile la capsulă de la pagina 199, 
precum şi secvenţâTde numărare co¬ 
respunzătoare lui Q a (pag. 200) 
conţin erori. Desigur, se pot folosi şi 
alte numărătoare; dar în aceste ca¬ 
zuri implementarea literei K nu se 
mai poate face simplu cu o singură 
poartă NAND, ca în montajul des¬ 
cris. 

în figura 3 se prezintă conexiunile 
pentru circuitele folosite. 




Nr. impuls 

0 

1 

2 

3 

4 

5 

6 

7 

8 

9 

10 

11 

Q a 

0 

1 

0 

1 

0 

1 

0 

1 

0 

1 

0 

1 

Qb 

0 

0 

1 

1 

0 

0 

..o 

0 

1 

1 

0 

0 

O 

o 

0 

0 

0 

0 

1 

1 

0 

0 

d 

0 

1 ' 

1 

Qd 

0 

0 

0 

0 

0 

0 

1 

1 

i 

1 

1 

1 

Qa 

1 

0 

1 

0 

1 

0 

1 

0 

i 

0 

1 

0 

Qb ■ 

1 

1 

0 

0 

1 

1 

1 

1 

0 

0 

1 

1 

Qa ‘ Qb 

0 

1 

1 

1 

0 

1 

0 

1 

i 

1 

0 

- 


LITERA K ia ieşirea porţii P 4 (y - Q A • Qb) 


TEHNIUM 8/1984 


7 






: - . : FTOARE 


în figurile 1. şi 2 sînt prezentate 
cele mai simple scheme de radiore¬ 
ceptoare menite să recepţioneze cel 
mai apropiat post de radiodifuziune. 
Aceste radioreceptoare se execută 
prin înserierea sau montarea în pa¬ 
ralel a căştii, diodei, antenei şi prizei 
de pămînt. Dioda (care se poate in¬ 
troduce chiar în pavilionul căştii) va 
fi de tipul EFD108 sau asemănă¬ 
toare, iar casca telefonică va avea o 
impedanţă de 2 000—4 000 11. Dioda 
transforma cele mai puternice sem¬ 
nale de radiofrecvenţă în semnale 
de audio'frecvenţă, care apoi sînt re¬ 
date în cască. 

Pentru ' a putea obţine rezultate 
mai bune în selectivitate, sensibili¬ 
tate şi putere, este necesar să se in¬ 
troducă în montaj o bobină. în acest 
scop am executat o „bobină univer¬ 
sală", pe care o vom folosi la toate 
montajele următoare. Pe .o carcasă 
cu galeţi se vor executa 60 de spire 
cu prize mediane la fiecare a 20-a 
spiră. Vom folosi conductor de bo¬ 
bina] CuEm 0 0,15—0,20 mm. 
Această bobină se. poate executa şi 
pe o bară de ferită, conform desene¬ 
lor alăturate. Pe bara de ferită, bobi¬ 
na; ui va fi pîasat către unul din ca¬ 
pete, căci acolo este concentrat flu¬ 
xul cîmpului magnetic. Acest tip de 
bobină, supranumită şi „antenă de 
ferită", captează, datorită feritei, 

' componenta magnetică a radiofrec- 
venţei, de aceea, pe lingă poziţiona¬ 
rea prin tatonare a bobinei pe bara 
de ferită, ea se va orienta către pos¬ 
tul recepţionat, deci este o antenă 
directivă. Executarea „bobinei uni¬ 
versale" pe carcasa cu galeţi ori pe 
■ ferită va fi călăuzită de schiţele ală¬ 
turate. Pentru a obţine un „factor de 
calitate" mult mai bun, se va între¬ 
buinţa slrmă de bobinaj acoperită 
cu email şi mătase, sau chiar liţă de 
radiofrecvenţă de la alte bobine şi 
care va avea 5 — 10 fire 0- 
0,10—0,12 mm. 

Asamblarea radioreceptoarelor ur¬ 
mătoare se va face pe o „p!acă-ex- 
periment", care poate fi din perti¬ 
nax,. texîolit sau orice alt materia! 
electroizolant rigid. Placa va fi tra¬ 
sată sub forma unei reţele de iiniuţe 
distanţate între .ele cu 10—15 mm. 
La intersectarea acestor iiniuţe se va 
puncta cu dornul şi perfora cu un 
spiral ' de 1 mm. Piesele se vor 
monta pe faţă, iar conexiunile se fac 
pe spate. Această piacă-experiment, 
folosind ia mai multe montaje, va 
avea dimensiuni mai mari, şi anume 
va putea fi de 150 x 200 mm, cu o 
grosime de 1-3 mm. 

în figura 3 este dată schema unui 


Rindurile care urmează se adresează celor care doresc să se ini¬ 
ţieze In construcţia radioreceptoarelor şi care au deja un bagaj 
minim de cunoştinţe de radio, mulţi dintre aceştia fiind pionieri şi 
şcolari cu deprinderi şi îndemînări în activităţile tehnico-aplicative. 

Pentru experimentarea montajelor prezentate, considerăm cu¬ 
noscute materiaieie şi piesele care intră in componenţa' acestor 
scheme. 


Prof. M. CHIBIŢA 

radioreceptor ia care s-a adăugat 
„bobina universală" şi care împre¬ 
ună cu antena şi priza de pămînt 
formează un circuit oscilant. Apara¬ 
tul va funcţiona bine, recepţionînd 
cu randament, surprinzător 1 de bun 
postul loca!. 

în figura 4 este reluată schema 
din figura 3, la care s-a adăugat în 
circuitul de antenă un condensator 
variabil. Acesta va fi de tipul minia¬ 
tură şi se va monta pe placa-experi- 
ment, fiind manevrat cu ajutorul bu¬ 
tonului însoţitor. 

în figura 5 condensatorul variabil 
este montat în paralel cu bobina, 
formînd un circuit oscilant ce se 
poate acorda pe lungimea de undă 
a postului dorit. La acest montaj s-a 
introdus un condensator fix în para¬ 
lel cu casca telefonică, avînd roiul 
de a scurge la masă oscilaţiile de 
radiofrecvenţă nedetectate, astfel in¬ 
cit audiţia este puţin mai clară, mai 
„corectată". Acest condensator va 
avea o capacitate de 4,7 nF, 

în figura 6 este prezentată schema 
precedentă, .ia care s-a adăugat încă 
un condensator variabil în circuitul 
antenei. Acest aparat are o selectivi¬ 
tate mult sporită, acordul pe postul 
dorit efectuîndu-se prin manevrarea 
ambelor condensatoare. 

în figura 7 se indică schema unui 
radioreceptor cu două bobine şi 
două condensatoare variabile. La 
acest montaj selectivitatea este mult 
sporită. Faţă de ceea ce s-a spus 
pentru schema din figura 6, aci se 
adaugă o bobină „de antenă", care 
se execută peste bobina universală 
şi care are 25 de spire cu acelaşi tip 
de conductor. între bobine se inter¬ 
pune un strat de hîrtie cerată. 

In figura 8 este dată schema unui 
radioreceptor cu două diode de ti¬ 
pul EFD108. Una din diode se folo¬ 
seşte ia detecţie, iar a doua la du¬ 
blarea de tensiune. A doua diodă 
servind în acest fe! la mărirea sensi¬ 
bilităţii, eficacitatea ei se observă la 
recepţionarea posturilor îndepărtate. 

în figura 9 se prezintă un radiore¬ 
ceptor cu două lungimi de, undă. 
Trecerea de ia o iungime la alta se 
face printr-un întrerupător. Aparatul 
va funcţiona cu „bobina universală" 
pe unde medii, iar pentru undele 
lungi se va executa o a doua bo- , 
bina, care va avea 210 spire cu con¬ 
ductor CuEm 0 0,10 mm (tot pe o 
carcasă cu galeţi, sau la cel de-a! 
doilea capăt al barei de ferită). La 
această bobină se va executa o 
priză mediană la a 80-a spiră, unde ¥ 
se va introduce antena pentru un re- j 
glaj mai deosebit al acordului dintre 


1 2 






l f 





20 Spire 
20Spire 
20 Spire 




---~ BA RĂ FERITA- 

|||l|!l!llllllill!ll! 1 
IB0BINAJ 
lllllllllillllilll 

— 

120-150 

t 10-15 - 


12 

i 

- 0 = 10-12 

T 


= l0# f F |4 



TEHNIUM 8/1984 










postu! dorit şi circuitul oscilant. Ce¬ 
lelalte piese sînt prezentate în des¬ 
crierea montajelor precedente. 


în figura 10 este prezentată o 
schemă care necesită experimentări. 
Este vorba de 3 circuite oscilante 
cuplate inductiv, astfel ca bobinele 
să se poată deplasa una faţă de alta, 
iar circuitele să poată interacţiona 
inductiv. Bobinele se pot executa fie 
alăturat, fie suprapus. Aparatul pare 
să se remarce prin selectivitate des¬ 
tul de mare, dublarea detecţiei şi 


RADIORECEPTOARE 
fără alimentare 


în această categorie se includ 
aparatele de recepţie lipsite de cir¬ 
cuite amplificatoare ale semnalelor 
captate de antena de recepţie. Ener¬ 
gia cîmpului electromagnetic radiat 
de antena postului de radiodifuziune 
în gamele de unde lungi, medii şi 
scurte constă din oscilaţii de înaltă 
frecvenţă, cu lungimea de undă cu¬ 
prinsă între 10 şi 2 000 m, modulate 
în amplitudine cu semnale de audio- 
frecvenţă. Separarea celor două os¬ 
cilaţii electrice din componenţa 
semnalului de radiofrecvenţă poartă 
denumirea de detecţie. Radiorecep¬ 
toarele descrise în rîndurile care ur¬ 
mează sînt compuse dintr-un circuit 
detector intercalat între antena de 
recepţie şi traductorul eiectroacus- 
tic. 

Figura 1 prezintă cea mai simplă 
expresie a unui radioreceptor. Apa¬ 
ratul constă din antena în formă de 
dipol deschis realizat din două bu¬ 
căţi de conductor electric izolat, 
suspendat între doi stîlpi sau pomi, 
aflaţi la distanţă de 2 pînă la 10 m, 
un semidipol reprezentînd elementul 
activ al vibratorului, iar celălalt ele¬ 
mentul pasiv, denumit uneori şi con¬ 
tragreutate, circuitul detector reali¬ 
zat cu diodele D 1 şi D 2 de tipul du- 
blor de tensiune şi traductorul elec- 
troacustic V, realizat dintr-o cască 
cu impedanţa mai mare de 2k Ci. 

Cele două diode pot fi montate în 
interiorul capsulei receptoare, în 
doza de distribuţie a cordoanelor, 
dar mai indicată este montarea 


Ing. IAIMCU Z AH ARI A 

acestora în fişa cu care se termină 
cordonul capsulei receptoare, redu- 
cîndu-se ia minimum pierderile de 
radiofrecvenţă. 

Prin modificarea experimentală a 
schemei, înlocuind semidipolul pa¬ 
siv printr-o priză de pămînt improvi¬ 
zată prin implantarea unei tije meta¬ 
lice în solul umed sau prin conecta¬ 
rea unui condensator de 1—6,8 nF 
în derivaţie pe traductorul electroa- 
custic, scurtcircuitînd dioda D 2 , 
performanţele pot fi ameliorate. 

Rezultate mai bune se obţin înlo¬ 
cuind dioda de detecţie cu un tran¬ 
zistor. Schema electfîeă a unui ast¬ 
fel de aparat este prezentată în fi¬ 
gura 2. Aparatul, dotat cu circuitul 
rezonant serie CyL r L 2 , acordabil 
pe frecvenţa postului recepţionat, 
permite audiţia în căştile conectate 
la bornele 1—1’ a posturilor apro¬ 
piate, iar dacă este dotat cu antenă 
de 25—30 m lungime, suspendată 
cam la aceeaşi înălţime deasupra 
solului şi o priză de pămînt cores¬ 
punzătoare, permite audiţia în difu¬ 
zorul V 2 de 0,1—0,5 W, datorită re¬ 
ducerii rezistenţei colector-emitor a 
tranzistorului, prin polarizarea bazei 
de către componenta continuă re¬ 
zultată din redresarea oscilaţiei de 
radiofrecvenţă în procesul de detec¬ 
ţie, sub valoarea rezistenţei de con; 
ducţie a diodelor. 

Asemenea antenă exterioară ne¬ 
cesită instalarea unui eclator pentru 
protecţia împotriva descărcărilor 
electrice din atmosferă. 



audiţie în difuzorul de radioficare. rezultate surprinzătoare, iar cîmpuî 

în figura 11 este dată schema de activitate este tot mereu .deschis 

unui radioreceptor care poate oferi tinerilor experimentatori. '• | 

mari satisfacţii. Ambele bobine, sînt Schema prezentată în figura 10 nu 
executate pe carcase separate, cu a fost experimentată de autor, 
galeţi şi miez magnetic (două „bo- După ce începătorul s-a fajjiiliari- 
bine universale 11 ). Printr-un reglaj zat cu aceste radioreceptoare .sim- 

corespunzător ai condensatoarelor pie, cu bobinele,.condensatoarele, 

variabile şi ai inductanţei bobinelor diodele, căştile şi difuzoarele, trece 

(circuitelor) se pot recepţiona un mai departe Sa construcţia radiore- 

număr surprinzător de mare de pos- ceptoarelor cu trarizistoare. Primele 

turi. scheme vor fi, de asemenea, foarte 

în figura 12 este prezentată simple şi se va utiliza tranzistorul ca 

schema unui radioreceptor cu „bo- detector şi ca amplificator. La 

bina universală" care, foiosind o an- aceste radioreceptoare simple, tran- 

tenă bună (exterioară, de 30 m), va zisîorul (dispozitiv ce trebuie ali- 

funcţiona ireproşabil, recepţionînd mental cu tensiune continuă) în ca- 

postui iocal şi redîndu-l destul de zu! nostru se va alimenta cu curen- 

puternic într-un difuzor de radiofi- tul captat de antenă şi care va fi au- 

care. Acest radioreceptor se poate toredresat în curent continuu. în 

executa şi monta foarte bine în în- astfel de situaţii se impune o antenă 

săşi caseta difuzorului de radiofi- destul de bună. 

care. în figura 9 este prezentat ace- în figurile 13, 14 şi 15 sînt prezen¬ 
taşi radioreceptor, dar cu două Iun- late trei astfel de montaje. Se pot 

gimi de undă. El se pretează pentru folosi orice tranzîstoare pnp de tipul 

audiţie în difuzor şi poate fi montat, EFT 351—EFT 353, EFT 321—EFT 

de asemenea, în caseta unui difuzor 323 etc., iar dioda este aceeaşi, EFD 

de radioficare. 108—109. 

Radioreceptoarele cu cristal de- Figurile 1/6, 17, 18 şi 19 prezintă 
tector, iar în ultima vreme cu patru scheme de radioreceptoare cu 

„diodă", au suferit în decursul tim- tranzistorul alimentat de la o baterie 

pulul tot felul de sofisticări în căuta- de lanternă de 4,5 V. Rezultate deo- 

rea audiţiei în difuzor. Astfel s-au sebit de bune se pot obţine cu re¬ 
făcut combinaţii de circuite osci- diorecepîorul prezentat în figura 19, 

lante, dublări ale detecţiei, polariza- care funcţionează foarte bine în di- 

rea cristalului detector, cuplaje in- fuiorul de radioficare, fiind alimen- 

ductive între circuitele oscilante etc. tat de ia o baterie de lanternă de 4,5 

Aceste combinaţii interesante au dat V. Tranzistorul folosit este EFT 322. 



Bobinele se vor realiza pe o bară metrul de 0,15—0,2 mm, iar bobina, 

de ferită cu diametrul de 8 mm, L 2 conţine 70 de spire, acelaşi con- 

lungă de 120—180 mm. Pentru ductor. Pentr-u gama de unde lungi 

unde medii bobina L 1 conţine 8 ' bobinele vor conţine 24 şi 225 de 

soire conductor de cupru izolat r.u 

eman şs mătase sau bumbac, cu dia- (CONTINUARE ÎN PAG. 1?) 


TEHNIUM 8/1984 


9 






nos. Filtrele montate la intrarea în 
canalele respective sînt de tipul tre- 
ce-jos, trece-bandă, trece-sus cores¬ 
punzător frecvenţelor joase, medii şi 
înalte redate de magnetofon, radio- 
casetofon etc. 


Orga de lumini propusă spre reali¬ 
zare este simplă, dar oferă deplină 
satisfacţie celor ce o construiesc. 
Schema are posibilitatea de a co¬ 
manda în fază conducţia tiristoare- 
lor care, la rîndul lor, vor aprinde 
proporţional cu amplitudinea sem¬ 
nalului de la intrare şi în ritmul mu¬ 
zicii becurile din anoduMor. Se ob¬ 
servă că această orgă are în compo¬ 
nenţa sa trei canale identice de co¬ 
mandă, fiecare avînd montat la in¬ 
trarea respectivă cîte un filtru RC pe 
diferite frecvenţe. Aceste filtre pot fi 
înlocuite cu altele de tipul LC în fa¬ 
voarea unei separări mai bune în 
frecvenţă, dar în detrimentul gabari¬ 
tului, care se va mări simţitor. Sepa¬ 
rarea sursei de semnal de montajul 
propriu-zis se realizează prin inter¬ 
mediul transformatorului Tr, de la 
orice receptor, care are atacul în 
etajul final audio făcut prin transfor¬ 
mator defazor („Mamaia", „Alba¬ 
tros", „Milcov"). Nivelul de intrare 
este reglat din potenţiometrul PI, iar 
nivelurile pentru fiecare din filtrele 
de frecvenţă din P2, P3, P4. Din po- 
tenţiometrele P5, P6, P7 se va regla 
o aducere a becurilor pînă în pragul 
de incandescenţă, aceasta făcîn- 
du-se în lipsa semnalului. Puntea re- 
dresoare se va alege corespunzător 
puterii becurilor. La fel se va pro¬ 
ceda şi în cazul alegerii tiristoarelor. 
Astfel, pentru becuri de 100 W/220 
V se poate folosi o punte redresoare 
cu diodele F407 sau 3PM6, iar'ca ti- 
ristoare T1N6. Becurile vor avea de 
preferinţă culorile de bază pentru 
sinteza aditivă a luminii albe, res- 





Lărgirea continuă a gamei circui¬ 
telor integrate liniare cu perfor¬ 
manţe din ce în ce mai bune şi asi¬ 
milarea unora dintre ele în fabricaţia 
industrială din R.S.R. constituie fac¬ 
tori care impun utilizarea lor în ca¬ 
drul sistemelor electronice cu per¬ 
formanţe ridicate. Pentru realizarea 
unui preamplificator pentru picup 
este necesar să cunoaştem urmă¬ 
toarele date iniţiale: 

— tipul dozei care efectuează 
conversia mecano-electrică a sem¬ 
nalului înregistrat pe disc; 

— modul în care semnalul audio 
util a fost iniţial prelucrat înaintea 
înregistrării pe disc. 

Datorită calităţilor incontestabile 
ale dozei electromagnetice, materia¬ 
lul prezentat presupune utilizarea 


Ing. EMIL MARIAN 

obligatorie a acesteia în vederea ob¬ 
ţinerii semnalului care urmează a fi 
amplificat. Conform normelor uni¬ 
versal valabile (de exemplu, 
DIN-45500), o doză electromagne¬ 
tică generează un semnal electric de 
amplitudine U = 3 mV cu o impe- 
danţă internă Z = 47 kîl în mod cu¬ 
rent o doză electromagnetică bună 
acoperă banda de audiofrecvenţă 18 
Hz—18 kHz fără atenuări mai mari 
de 3 dB la capetele benzii. Datorită 
faptului că semnalul electric generat 
de doză are un nivel mic, este nece¬ 
sar ca preamplificatorul să aibă un 
raport semnal/zgomot cît mai mare. 

Un alt factor important este modul 
de prelucrare a semnalului iniţial în¬ 
registrat pe disc. Pentru a îmbună¬ 
tăţi redarea spectrului frecvenţelor 


medii-înalte şi, concomitent, pentru 
mărirea raportului semnal/zgomot 
(zgomotul de fond apare în special 
în banda de frecvenţe medii-înaite), 
se efectuează o prelucrare a semna¬ 
lului audio util iniţial. Spectrul frec¬ 
venţelor medii-înalte este amplificat 
suplimentar după un algoritm bine 
stabilit (norma RIAA) şi ulterior se 
efectuează Imprimarea pe disc. La 
redare este necesar să folosim un 
alt algoritm de prelucrare a semna¬ 
lului obţinut de doza magnetică, în 
aşa fel încît să obţinem forma reală 
(iniţială) a amplitudinii semnalului 


audio util în ceea ce priveşte în¬ 
treaga bandă de frecvenţă. 

Majoritatea discurilor sînt impri¬ 
mate conform normei internaţionale 
RIAA. Modul de efectuare a corecţii¬ 
lor la imprimarea şi redarea discuri¬ 
lor este arătat în figura 1. Atenuarea 
pe care trebuie s-o realizeze pream¬ 
plificatorul este precizată, în funcţie 
de frecvenţa semnalului audio obţi¬ 
nut de doza magnetică, în tabel. S-a 
luat ca bază de referinţă pentru ate¬ 
nuarea 0 dB frecvenţa de 1 000 Hz. 

Efectuînd o sinteză a celor expuse 
anterior, rez'ultă următoarele cerinţe 


C aracteristica RIAA _ 


Hz 

dB 



20 

mmm 



30 


- DpaH 


40 

■hhhe» iiLflHi 


y i 

50 




60 




80 

llfiillftlis ; îw-lS!SSilii|iî 



100 

■ ‘ V. . 1-, J 'V-.-A-P. -y 

' 


150 




200 




300 




400 




500 



. 196 _ 


10 


TEHNIUM 8/1984 







pe care trebuie să le îndeplinească 
un preampiificator din categoria 
HI-FI pentru picup: 

— să utilizeze un semnal electric 
generat de o doză electromagnetică, 
aceasta avînd performanţe foarte 



bune (liniaritatea conversiei meca- 
no-electrice în toată plaja de frec¬ 
venţe audio); 

— să realizeze o adaptare per¬ 
fectă din punct de vedere electric 
între impedanţa de ieşire a dozei şi 
impedanţa sa de intrare; 

— să prezinte o amplificare în 
banda de audiofrecvenţă în confor¬ 
mitate cu algoritmul corecţiilor de 
tip RIAA; 

— să prezinte un raport semnal/ 
zgomot cît mai ridicat; 

— să nu prezinte diafonie între 
canale. 

Precizăm că la calitatea semnalu¬ 
lui audio util obţinut în final contri¬ 
buie şi calitatea părţii mecanice a 
picupului. Un amplificator, oricît ar 
fi de perfecţionat, nu poate corecta 
distorsiunile care provin de la siste¬ 
mul de antrenare a discului (fluctua¬ 
ţii de viteză, vibraţii transmise plata¬ 
nului de antrenare de la motor etc.). 

Un ansamblu doză electromagne- 


tica-picup cu o parte mecanica 
bine realizată justifică pe deplin rea¬ 
lizarea unui preampiificator cu cir- ) 
cuite integrate. 

Pentru realizarea preampUficato- 
rului, propun folosirea .unor circuite 
integrate liniare de tipul £M381, 
fi M382 şi /jM387, de fabricaţie'româ¬ 
nească. Dacă amatorul' posedă şi 
alte circuite integrate (LM1303, 
TDA2310), acestea se vor putea fo¬ 
losi la realizarea preamplificatorului 
co/iform schemelor indicate. 

în figura 3 este prezentată schema 
electrică a unui preampiificator care 
utilizează circuitul integrat £M381, în 
figura 4 a unui preampiificator care 
utilizează cjrcuit.ul integrat /3M382, 
iar în figura 5 schema unui pream- 
plificator cu circuitul /iM387. 

în plus, în figurile 6 şi 7 sînt indi¬ 
cate două variante de preamplifica- 
tor cu circuitele LM1303, respectiv 


TDA2310, 

(CONTINUARE ÎN PAG. 19) 

V+ = 14V 



TEHNIUM 8/1984 


11 









OSCILOSCOP 


(URMARE DIN NUMĂRUL TRECUT) 


Acest semnal trece prin comutato¬ 
rul K2 (sincronizare pozitivă la dreapta 
şi'sincronizare negativă la stînga) la 
comutatorul K3. Semnalul acesta 
vine din amplificatorul Y. Din divizo- 
rul emitorului lui T5 (rezistenţele de 
560 £t în serie cu 680, punctul A.A.) 
se ia semnalul ce se dă la intrarea 
amplificatorului de ştergere a spotu¬ 
lui la cursa inversa. 

Comutatorul K8 are 10 poziţii. 
Condensatoarele de pe comutatorul 
K8/A şi K8/B se vor alege astfel ca 
amplitudinea frecvenţelor să fie 
egală ia toate treptele. Benzile de 
frecvenţă trebuie să fie cap la cap 
sau puţin suprapuse (vezi tabelul). 


CONDENSATOARELE BAZEI DE TIMP 


Poziţia 

comutatorului 

Timpul 

K8/A 

K8/B 

Banda de frecvenţă 

1 

10 ms 

5 mF 

1 mF 

12 Hz— 45 Hz 

2 

5 ms 

4 mF 

1 mF 

47 Hz — 120 Hz 

3 

2 ms 

2mF 

0,67 mF 

80 Hz — 230 Hz 

4 

0,5 ms 

0,47 mF 

168 nF 

220 Hz — 700 Hz 

5 

0,2 ms 

168 nF 

80 nF 

590 Hz — 2,8 kHz 

6 

20 fxs 

0,05 mF 

20 nF 

4,1 kHz - 12 kHz 

7 

io ms ; 

0,01 mF 

5 nF 

11 kHz — 30 kHz 

8 

5 us i 

20 nF 

1 nF 

23 kHZ - 50 kHz 

9 

2 MS 

4 nF 

200 pF 

35 kHz - 88 kHz 

10 | 

1 MS i 

800 pF 

50 pF 

75 kHz - 180 kHz 


rul de +24,5 V. Acest stabilizator 
este alimentat de la +50 V, oeza c 
din redresorul de joasă tensiune, 
+15 V de la oeza I şi —15 V de la 
oeza H ale aceluiaşi redresor (vezi 
figura 1). Masa se ia de la cutie, prin 
sistemul de prindere, de asemenea 
cu colţare şi vertical. 

Baza de timp trebuie reglată 
(formă de dinte de ferăstrău) cu un 


Condensatoarele comutatdrului Ki 
vor fi sudate — dacă este posibil - 
între galeţii comutatorului.■Comuta¬ 
torul trebuie să fie pe călit sau dd 
calitate superioară, cu 10 poziţii şţ 
dt mai mic. în general, la construd 
ţia întregului osciloscop se va avea 
în vedere dimensiunea; el y| : fi reali¬ 
zat cu piese cît mai mici ş) cît mai 
apropiat montate de plăci. 


MIHAIL SPIREBCU 


Cu potenţiometrul P8 de 25kli, li¬ 
niar, din colectorul lui T7, se asi¬ 
gură o excursie bună a sincronizării, 
acesta constituind şi reglajul fin al 
bazei de timp. Din punct de vedere 
constructiv, baza de timp am execu¬ 
tat-o pe trei plăci de imprimat sim¬ 
plu placat, ce au fost introduse în- 
preună cu comutatorul K8 şi poten¬ 
ţiometrul P8 într-o cutie cu capac, 
din tablă de fier de 0,75 mm (figura 
4). S-au prevăzut găuri pentru semi- 
reglabileie PI, P2,‘ P3, P4. Prima 
placă, a, conţine pe T6, T7, T8 şi T9. 
Cea de-a doua, b, conţine pe Dl, 
D2, TI, T2, D3, D4, T3, T4 şi T5, iar 
cea de-a treia, c, conţine stâbilizato- 





12 


TEHNIUM 8/1984 








’i 



AMPLIFICATORUL PE AXA Y 

Este un amplificator cu patru etaje 
diferenţiale şi unul de intrare. El a 
fost realizat în două variante, una cu 
intrarea pe tranzistoare cu efect de 
cîmp BFW11 şi cealaltă variantă cu 
intrarea pe tub electronic, montat ca 
repetor catodic (poate fi orice triodă 
cu tensiune anodică în jur de 100 V 
şi pantă mare, peste 5). Ambele s-a 
urmărit să aibă liniaritate bună în 
banda 10 Hz — 5 MHz. Din punc¬ 
tele x şi y se ia semnalul ce merge, 
prin comutatorul K2, la intrarea ba¬ 
zei de timp. Tranzistoarele BF258 şi 
BF457 vor fi puse pe radiatoare. Po- 
tenţiomertul P4 face şi deviaţia spo¬ 
tului pe axa verticală, Y (vezi figurile 
8 şi 9). 

Comutatorul de intrare K1 va avea 
10 poziţii şi va fi ecranat. Placa am¬ 
plificatorului pe Y va fi montată în 
cutie cît mai aproape de comutato¬ 
rul K1, potenţiometrul P7 şi borna 
de intrare. Borna de intrare este re¬ 
comandabil să fie de tip BNC. Ca¬ 
blajul va fi realizat în funcţie de ga¬ 
baritul pieselor disponibile. Toate 
tensiunile din schemă sînt măsurate 
faţă de masa aparatului, cu un volt- 
metru cu Ri mai mare de 20 kfî/V. 
Alimentările se vor lua de la redre¬ 
sor cu fire flexibile (liţate). Alimen¬ 
tarea de filament a tubului de intrare 
se ia de la oezele 11—12 ale trans¬ 
formatorului şi va fi ecranată. 

AMPLIFICATORUL PE AXA X 

Este un amplificator cu trei etaje 
diferenţiale şi unul de intrare. 
Acesta nu are nevoie de comutator 
de intrare, deoarece este suficientă 
gradarea butonului de ia potenţio¬ 
metrul P6 (fig. 10). Potenţiometrul 
P5 face deviaţia pe axa orizontală, 
X. 

Intrarea acestui amplificator va fi 
trecută prin comutatorul K3, stînga 
poziţie pentru bază de timp din ex¬ 
terior sau Lissajoux şi dreapta bază 
de timp din interior, astfel amplifi¬ 
ci nd baza de timp pentru plăcile ori¬ 
zontale. Placa de cablaj stă vertical, 
iar masa se ia prin sistemul de prin¬ 
dere. 

AMPLIFICATORUL DE STINGERE 

a spotului la cursa inversă are trei 
etaje. La intrarea lui ajunge semna¬ 
lul din schema bazei de timp, punc¬ 
tul A.A. Acesta este amplificat şi dat 
prin condensatorul de 0,22 
juF/1 500 V la modulatorul tubului 
catodic (vezi fig. 11). Alimentarea 
amplificatorului este de 30 V, fără 


(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 



AMPLIFICATOR AXA „X 


C4 

22 AF/3SV 


TI 

BC107 A 


BC107A 


T2 

BC107A 


m- ■ 

} C3 : 

' 22/.F235V 


|R4 

U,7Kil 


GENERATOR DREPTUNGHI 1000 Hz 


ALIMENTARE PT. 
SCHEMA AII 
+15 V 


R1 

560jl 


IN SCHEMA 
AII LA K5 


TEHNIUM 8/1984 


13 






SISTEMELE DE UNGERE 

A MOTOARELOR 


Dr. ing. TRAI AN CANŢĂ 


(URMARE DIN NUMĂRUL TRECUT) 


Clapeta 2 permite trecerea uleiului 
tară a mai fi filtrat, în cazul colmată- 
rii elementului filtrant, care are ,o 
suprafaţă de filtrare de 10, dm 2 . în 
condiţii normale de funcţionare, 
uleiul trece 100% prin elementul fil¬ 
trant, care reţine astfel impurităţile 
din ulei, pragul de filtrare fiind de 
5—8 /um (prima montare) şi 10—15 
/um (a doua montare). 

Manocontactul 3 (fig. 1) este reali¬ 
zat după o tehnologie clasică, fiind 
format dintr-un racord filetat, un ca¬ 
pac izolat, prevăzut cu o bornă, 
membrană şi elemente de contact, 
normal închise, care se leagă cu 
lampa martor din tabloul de bord. 

2. SISTEMUL DE UNGERE A 
MOTORULUI M-036 (AUTOTURISM 
OLTCIT-CLUB) 

Schema de principiu şi subansam- 
blurile componente ale sistemului 
de ungere se prezintă în figura 3 în 
care s-au notat cu: 1 — sorbul pom¬ 
pei de ulei; 2 — pompă de ulei, 3 — 
supapă „by-pass“; 4 — radiator de 
ulei; 5 — manocontact; 6 — filtru de 
ulei; 7 — supapă de descărcare; 8 — 
palierul spate al arborelui cotit; 9 — 
palierul central al arborelui cotit; 10 

— palierul faţă al arborelui cotit; 11 

— supape de descărcare; 12 — ar¬ 
bori cu came; 13 — axele culbutoa- 
relor; 14-26 — conducte de ulei; 27 

— termocontact. 

Odată cu pornirea motorului, 
uleiul este aspirat din baie de către 


pompa 2, prin intermediul sorbului 1 
şi al conductei 14. în continuare, 
uleiul este refulat la filtrul 6 — în 
funcţie de presiunea lui — direct 
prin clapeta „by-pass“ 3 şi prin con¬ 
ductele 18—19 sau, la temperatură 
ridicată, prin radiatorul 4, conduc¬ 
tele 16 şi 17. De la filtrul 6, prin 
conducta 20, uleiul motor este dis¬ 
tribuit în direcţiile următoare: prin 
conducta 26 lâ palierele arborelui 
cotit (.faţă notat cu 8, central 9 şi 
spate 10); prin conductele 21 şi 22 
la arborii cu came 12, la supapele 
de evacuare 11 şi la axele culbutoa- 
relor 13. 

Controlul funcţionării normale a 
sistemului de ungere (presiune şi 
temperatură) se face cu ajutorul ma- 
nocontactului 3 si al termocontactu- 

lui 27. 

Pentru protejarea sistemului şi 
pentru controlul presiunii uleiului, 
constructorul a montat o supapă de 
descărcare, 7, care permite intrarea 
uleiului în baie prin reţeaua de con¬ 
ducte 23, 24 şi 25. 

Faţă de motorul M-031, la care re- 
niflardul 11 (fig. 2) avea un rol com¬ 
plex, la motorul M-036 umplerea cu 
ulei se realizează prin gura de um¬ 
plere 11, restul de funcţiuni fiind 
preluat de piesa 16 (fig. 5). îri figura 
5 s-au notat piesele componente ale 
sistemului de ungere astfel: 1 — ra¬ 
diator de ulei; 2 — filtre de ulei; 3 — 
inserţie de fixare a filtrului; 4 — si¬ 


guranţă; 5, 6, 17, 27, 29, 30, 31 — 
rondele; 7 — bucşă piston; 8 — pis¬ 
ton supapă; 9 — resort clapetă; 10, 
12 — căpăcele;- 11 — gură de um¬ 
plere; 13 — supapă „by-pass“; 14, 
26, 32 — şuruburi; 16 — reniflard; 
18 — deflector; 19 — resort; 20 — 
garnitură; 21 — conductă retur ulei; 
22 — conductă de ungere; 23 — su¬ 
port de fixare; 24 — bucşă; 25 — şu- 
r ub racord; 28 — piuliţă în colivie. 

Caracteristicile tehnice principale 
ale sistemului de ungere: calitatea 
uleiului (15W40); capacitatea carte¬ 
rului motor (4 I — după demontare; 
3,5 I — după golire; 0,5 I — între mi¬ 
nimul şi maximul jojei); presiunea 
uleiului la temperatura de 80°C 
±5°C, la 2 000 rot/min (4,7 bari) şi 
la 6 000 rot/min (6,2—7 bari); târâ¬ 
rea manocOntactului (0,5—0,8 bari); 
tararea termocontactului (135°C 
±3°C); tararea resortului supapei de 
descărcare (lungime liberă — 51,6 
mm; lungimea sub sarcină de 9 ±0,5 
kg — de la 1,8 la 2,5 mm); tararea 
supapei „by-pass“, care protejează 
radiatorul de ulei (1,8—2,5 bari). 


Radiatorul de ulei 1 (fig. 5) este 
format din 14 elemente, confecţio¬ 
nate din aluminiu. Pompa de ulei 
(fig. 6) este antrenată de roata de 
distribuţie intermediară, ansamblul 
fiind format dintr-o pereche de roţi 
dinţate 2 şi 4, care funcţionează 
după acelaşi principiu câ şi la 
pompa motorului M-031. 

Filtrul de ulei 2 (fig. 5) funcţio¬ 
nează după acelaşi principiu ca 
acela prezentat la motorul mic, 
avînd caracteristicile tehnice urmă¬ 
toare: a — filtru p r ima montare, în : 
uzină, pînă la 1 000 km (suprafaţa 
elementului filtrant — 16,3 dm 2 ; pra¬ 
gul de filtrare — 5—8 ,um); b — filtru 
a doua montare, după primii 1 000 
km parcurşi (suprafaţa elementului 
filtrant — 14 dm 2 , pragul de filtra r e 
— 10—15 M m). 





INFLUENŢA DIVERSELOR DEFECŢIUNI 
ASUPRA CONSUMULUI DE BENZINĂ 
AUTOTURISMUL DACIA-1300 


5 5 7 8 9 10 11 12 13 14 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 


1. Două bujii defecte. 2. Plutitor 
fisurat. 3. O bujie defectă. 4. Ac¬ 
celerări şi frinări inutile. 5. Două 
roţi f rina te. 6. O roată frinată. 7. 
Jiclor principal decalibrat. 8. Aer 
fals în gaierse. 9. Aer fals în car¬ 
burator. 10. Avans la aprindere 
mic. 11. Rulaj cu şocul tras. 12. 
Supapa îmbogăţitorului defectă. 
13. Distanţă prea mare între pla¬ 
tine. 14. Rulmenţi ia roţi sîrînşi 
excesiv. 15. Nivel mărit în ca¬ 
mera de nivei constant. 16. Ter- 
mosîat defect. 17. Aşezarea roţi¬ 
lor din spate -necorespunza- 
toare. 18. Unghi de convergenţă 
necorespunzător. 19. Obturarea 
traseului de evacuare a gazelor. 
20. Avans la aprindere mare. 21. 
Ambreiaj dereglat. 22. Distanţă 
între platine insuficientă. 23. Tu¬ 
raţie ralanti mare. 24. Fri na de 
mînă trasă 50%. 25. Dispozitiv 
de avans vacuumaiic defect. 26. 
Şurub de aer prea strîns. 27. Bo¬ 
bină de inducţie defectă. 28. Jo¬ 
cul supapelor’ dereglat. 29. Dis¬ 
tanţă mare între electrozii bujii- 
!or. 


III 


TEHNIUM 8/1: 











r automobilistic 


Proasta funcţionare a motorului 
se traduce uneori prin arderi în co¬ 
lectorul de admisiune, în cej de eva¬ 
cuare sau chiar în carter. în aceste 
situaţii, arderea are un caracter ex¬ 
ploziv, fiind însoţită, ca orice explo¬ 
zie, de un zgomot a cărui intensitate 
depinde de violenţa exploziei şi de 
apariţia unei flăcări. în zona produ¬ 
cerii ei. i 

Natura, ca şi modul de desfăşu¬ 
rare a acestor procese, diferă şi, de¬ 
oarece ele pot fi periculoase uneori, 
este necesară o cunoaştere în deta¬ 
liu a fenomenelor şi a procedeelor 
de evitare. Aceasta deoarece, în 
unele cazuri, fenomenele, denumite 
cu totul impropriu rateuri, pot duce 
la incendierea maşinii sau deteriora¬ 
rea motorului. Un lucru este cert 
însă că, indiferent de locul în care 
se produce explozia, ea este deter¬ 
minată de aglomerarea intempestivă 
a unei mari cantităţi de benzină for¬ 
ţată să ardă integral în altă parte de- 
cît în cilindru. în plus, în toate cazu¬ 
rile, producerea exploziilor este în¬ 
soţită de o mare risipă de carburant 
şi de creşterea gradului de poluare 
a atmosferei, suficiente motive, deci, 
pentru a lupta operativ împotriva lor. 

Explozii la eşapament... 

De regula, aşa-numitele rateuri la 
eşapament, de fapt, nişte arderi în- 
tîrziate, produse pe traseul de eva¬ 
cuare a gazelor arse, constituie ma¬ 
nifestarea exterioară a unui regim 
de ardere incorectă a benzinei în ci¬ 
lindru. Exploziile în eşapament pot fi 
discrete sau mai violente, aleatorii 
sau perfect cadenţate. 

Exploziile neregulate se dato¬ 
rează, în general, existenţei unei de¬ 
fecţiuni a sistemului de aprindere, 


dar ele pot fi favorizate şi de un re¬ 
glaj excesiv de bogat al combustiei. 
Intr-un astfel de caz scînteia de 
foarte proastă calitate, purtătoarea 
unei mici cantităţi de energie, nu 
poate inflama robust amestecul din 
camera de ardere. Acesta se va 
aprinde tîrziu şi va arde lent, vitezele 
mici de ardere fiind favorizate de un 
dozaj bogat în benzină. Ca urmare, 
procesul de ardere se prelungeşte 
mult pe timpul destinderii şi chiar al 
evacuării, insinuîndu-se pe lîngă su¬ 
papa de evacuare în colectorul res¬ 
pectiv. Ajungînd în zona în care ae¬ 
rul pătrunde spre colector, arderea 
amestecului se intensifică şi capătă 
caracter exploziv. Intensitatea ex¬ 
ploziei depinde de cantitatea de 
amestec acumulat pe traseu. Cînd 
scînteile sînt prea slabe sau nu se 
produc, amestecul este evacuat ca 
atare în ţeava de eşapament, unde 
se aprinde mai tîrziu de la flacăra 
unui cilindru în care totuşi arderea a 
avut loc, deşi defectuos. Defecţiu¬ 
nile care produc astfel de explozii 
sînt legate de starea bobinei de in¬ 
ducţie, platine murdare sau arse, 
condensator defect,, avans extrem 
de întîrziat, legături greşite ale fişe¬ 
lor la bujii, bujii necorespunzătoare 
sau cu joc incorect etc. Exploziile 
ordonate în carburator sînt produse 
de un factor cu repetare stabilă, şi 
anume pierderea eţanşării unei su¬ 
pape de evacuare. în timpul arderii, 
flacăra se insinuează afară din cilin¬ 
dru pe lîngă supapa arsă sau cu 
geometria compromisă şi aprinde 
amestecul, care a fost deja aruncat 
aici pe timpul comprimării, pe lîngă 
aceeaşi supapă defectă. 

Exploziile în eşapament nu sînt 


periculoase, dar măresc consumul 
de combustibil, diminuează puterea 
motorului şi majorează cota de po¬ 
luare. 

...în carburator... 

Mai întotdeauna flacăra se stre¬ 
coară în carburator atunci cînd ae¬ 
rul nu găseşte suficientă benzină în 
cilindru şi o caută în camera de car- 
buraţie, deci în cazurile în care do¬ 
zajul este prea sărac. Şi în acest 
caz, flacăra evoluează foarte lent şi, 
pe timpul suprapunerii distribuţiei, 
cînd ambele supape sînt dechise, ea 
pătrunde în zonele bogate în com¬ 
bustibil din carburator, unde viteza 
ei creşte considerabil, evoluînd ex¬ 
ploziv. 

Arderile în carburator pot duce la 
declanşarea de incendii la bordul 
vehiculului prin inflamarea benzinei 
din camera de nivel constant, pe 
lîngă şirul de neajunsuri menţionat 
în cazul exploziilor din eşapament. 
Acest gen de ardere este vizibil prin 
flăcările din carburator sau uneori 
filtrul,de aer este aruncat de la locul 
său. în general fenomenul nu este 
repetabil în mod stabil. Care sînt 
cauzele producerii sale? Evident, 
toţi factorii care conduc la sărăcirea 
amestecului provoacă apariţia feno¬ 
menului. De pildă, jicloare murdare, 
aer fals pe la garnitura colectorului 
de evacuare, cea a planşei carbura¬ 
torului sau pe lîngă axul obturatoru¬ 
lui (clapetei de acceleraţie), sita fil¬ 
trantă a camerei de nivel constant 
îmbîcsită, apă în benzină, pompă de 
benzină defectă, conducte de ben¬ 
zină slăbite, jivrajul conductelor, dar 
şi încercarea de a porni de pe loc 
cu clapeta de aer (şocul) deschisă 
pe timp excesiv de rece şi cu 
motorul neîncălzit. 

Există însă şi explozii în carbura¬ 
tor ordonate. Ele sînt produse de fe¬ 
nomene stabile ca frecvenţă de apa¬ 
riţie, şi anume supape de admisiune 
defecte (arse sau deformate, care 
nu etanşează, deci), ori garnitură de 


chiulasă întreruptă între doi cilindri, 
în primul caz, flacăra din cilindru 
pătrunde pe lîngă supapa defectă în 
colectorul de aspiraţie spre carbura¬ 
tor în mod repetat, ordonat. în ce! 
de-al doilea, flacăra pătrunde 
dintr-un cilindru în altul în care ea 
găseşte supapa de admisiune des¬ 
chisă, efectul fiind acelaşi. 

...şi în carter! 

Foarte neplăcute ca producere şi 
efecte sînt exploziile din carterul 
motorului. Ele sînt rezultatul pătrun¬ 
derii benzinei în baia de ulei pe o 
cale oarecare. 

De cele mai multe ori, benzina pă¬ 
trunde în carter la motoarele uzate, 
printre pistoane şi cilindri, acumu- 
lîndu-se în uleiul existent aici. 
Aceasta se întîmplă chiar şi în tim¬ 
pul rulajului maşinii sau cînd o de¬ 
fecţiune ascunsă conduce la repeta¬ 
rea de foarte multe ori a unor por¬ 
niri infructuoase. 

C)acă motorul este cald, iar opri¬ 
rea a fost de scurtă durată, flacăra 
se poate strecura printre cele două 
piese menţionate şi aprinde vaporii 
de benzină existenţi în carter. Rezul¬ 
tatul este un zgomot asurzitor, dis¬ 
locarea buşorrului carterului, arun¬ 
carea pompei de ulei şi a racordului 
orificiului de ventilare a carterului. 
Uneori o flacără urjăşă produce ar¬ 
derea vopselei capotei. 

Ori de cîte ori o cauză provoacă 
îmbogăţirea amestecului carburant, 
ea poate conduce şi la apariţia 
acestui fenomen nedorit, mai ales, 
repetăm, la motoarele uzate, la care 
jocurile dintre pistoane şi cilindri au 
valori importante. Astfel, acul carbu¬ 
ratorului (poantoul) uzat sau înţepe¬ 
nit, nivelul prea mare al benzinei în 
camera de nivel constant, filtrul de 
aer foarte îmbîcsit, rulajul îndelun¬ 
gat cu clapeta de aer (şocul) în¬ 
chisă, iată cîteva din cele mai pro¬ 
babile cauze care constituie factorii 
potenţiali de producere a exploziilor 
în carter. 


TEHNIUM 8/1984 


15 







—8 


4. Se programează analizorul con* 
form instrucţiunilor sale de lucru, 
urmărindu-se perfecta aducere pe 
zero a celor trei canale. Foarte im? 
portant este ca butoanele de reglaj | 
să, fie manevrate unisens. 

în acest fel s-a făcut o progra- 
mare pentru galben 60, purpuriu 60, 
diafragmă 5,6, la formatul 18 x 24 
cm. Erorile de poziţionare a sondei 
se exclud, ea fiind fixată centric şi 
imobilă. Se exclude, de asemenea, 
influenţa unor particularităţi ale pe¬ 
liculei deoarece se lucrează fără. 

5. Se „strică" apoi culoarea de co¬ 
recţie şi diafragma prin introducerea ! 
oricăror altor filtre sau trepte de fii- J 
trare la capul color şi manevrarea 
întîmplătoare a diafragmei. 

6. Se trece la determinarea filtra¬ 
jului de corecţie conform instrucţiu¬ 
nilor de lucru ale analizorului ca 
pentru o probă după un negativ ne¬ 
cunoscut. Atenţie! Nu se vor atinge 
butoanele analizorului deja progra¬ 
mat, cu. excepţia butonului de mă-, 
rire a sensibilităţii indicaţiei, evident 
dacă aparatul dispune de acest re¬ 
glaj. 

Pentru o bună precizie, toate ma¬ 
nevrele butoanelor capului color şi 
diafragmei se fac unisens. 

Dacă în urma acestei determinări 
*a corecţiei de culoare se regăsesc 
valorile iniţiale, respectiv galben 60, 
purpuriu 60, diafragmă 5,6, în¬ 
seamnă că analizorul este bun. To¬ 
leranţele admise sînt de pînă la 5%, 
respectiv de 1/2 treaptă diafragmă. 

Dacă se depăşesc aceste toleranţe 
se va reface verificarea. Dacă s-a lu¬ 
crat cu cap color şi rezultatul reveri- 
ficării este prost, se reface verifica¬ 
rea cu filtre normale. Dacă în acest 
ultim caz se obţin rezultate cores¬ 
punzătoare, înseamnă că sistemul 
mecanic al filtrelor dicroice din ca¬ 
pul color este deficitar, fapt ce afec¬ 
tează şi lucrările de mărire uzuale. 

Dacă verificarea dovedeşte că po¬ 
sedaţi un analizor bun, dar măririle 
dv. folosind analizorul nu benefi¬ 
ciază de determinările de corecţie 
de culoare rapide aşteptate, în¬ 
seamnă că se produc erori în modul 
de utilizare. * 


deci cu elementul iniţiator al mişcă¬ 
rii, iar filtrul dicroic este ultimul ele¬ 
ment din lanţul cinematic, primitorul 
mişcării, toate jocurile dintre ele¬ 
mentele intermediare se vor mani¬ 
festa printr-o imprecizie între indi¬ 
caţie şi poziţia teoretică a filtrului. 
Acţionînd butonul în ambele sensuri 
pe diverse porţiuni ale cursei sale 
de lucru, o parte din rotirea sa nu se 
va transmite filtrului, ci va servi anu¬ 
lării jocurilor dintre elementele lan¬ 
ţului cinematic, astfel încît poziţia 
reală a filtrului va fi diferită pentru o 
aceeaşi indicaţie. Acest fenomen 
dispare dacă lanţul cinematic este 
prevăzut şi cu un sistem sau ele¬ 
ment de prelucrare a jocurilor, în 
speţă de un element elastic dimen¬ 
sionat şi plasat corespunzător. De 
regulă, un asemenea sistem lipseşte 
şi, ca atare, pentru a asigura preci¬ 
zia, orice manevrare a filtrului se va 
face unisens. Cele spuse sînt gene¬ 
ral valabile pentru orice mecanism, 
de, altfel. 

în cazul folosirii de filtre de corec¬ 
ţie normale, acestea vor fi în per¬ 
fectă stare, cu cîmpul colorat uni¬ 
form. 


CUM ¥ER!FICA1 


ing. V. CĂLINESCU 


Fotoamatorului care şi-a procurat, 
după lungă chibzuinţă şi probabil 
nu fără oarecare efort, un analizor 
de culoare, i se poate întîmpla ca 
speranţele puse în acest instrument 
să nu i se împlinească la nivelul aş¬ 
teptărilor. 

în cele mai multe cazuri, nereuşi¬ 
tele au cauze legate de nerespecta- 
rea modului de utilizare a analizoru¬ 
lui,, de incorectitudinea de principiu 
a folosirii sale-, de utilizarea lui fără 
luarea precauţiilor necesare. Mai rar 
vina o poate purta imprecizia apara¬ 
tului datorată unei calităţi mai scă¬ 
zute sau unor dereglaje accidentale. 
Se consideră că analizorul este co¬ 
respunzător dacă precizia sa de de¬ 
terminare este mai bună de 5% (ex¬ 
primată în unităţi de densitate de fil¬ 
trare). 

înainte de a descrie modul de lu¬ 
cru propriu-zi's, trebuie avute în ve¬ 
dere următoarele: 

—■ analizorul de culoare este un 
aparat as măsurare comparativ; 

— el facilitează obţinerea filtraju¬ 
lui de corecţie, dar nu se substituie 
ştiinţei de a face corecţiile; 

— orice corecţie de culoare se 
asociază unei anumite culori de re¬ 
ferinţă (culoarea pielii, „culoarea" 
albă, culoarea cerului etc.), analizo¬ 
rul urmînd a fi corect folosit doar 


pentru determinări pe suprafeţe de 
aceeaşi culoare şi după acelaşi tip 
de material fotosertsibil purtător de 
imagini. 

Indicaţia analizorului poate fi ana¬ 
logică (cu instrument indicator) sau 
discretă (cu LED-uri). Operaţia de 
verificare se face pe punctul de nul. 
în cazul afişajului analogic se va ur¬ 
mări cu deosebită atenţie indicaţia. 
Aceasta este corect citită cînd, pri¬ 
vind perpendicular instrumentul, 
acul acestuia se suprapune perfect 
cu linia de diviziune (sau se află în 
prelungirea liniei de diviziune). 

Pentru verificare se va folosi un 
aparat de mărit prevăzut cu sertar 
de filtre, sau cap color cu filtre di¬ 
croice. în cazul utilizării unui cap 
color, orice manevrare a filtrelor se 
face într-o singură direcţie, de re¬ 
gulă plecînd de la zero. Dacă se de¬ 
păşeşte valoarea de reglat, se revine 
la zero şi se reia rotirea butonului. 
Acest mod de manevrare a butoane¬ 
lor capului color este recomandat şi 
în cazul lucrului curent. Explicaţia 
este următoarea. Mecanismul de 
avans al filtrului dicroic în fluxul lu¬ 
minos este compus din mai multe 
elemente (pîrghii, roţi dinţate, axe 
filetate etc.), între care există jocuri 
mecanice. Deoarece discul de afişaj 
este solidar cu butonul de acţionare, 


ETAPELE DE LUCRU 


1. Se plasează sonda exponome- 
trică a analizorului pe planşetă în 
centrul cîmpului imagine, mai corect 
spus, pe axa optică a obiectivului. 
Această poziţie se va menţine strict 
pe întreaga durată a verificării. 

2. Se introduc două filtre de culori 
diferite, respectiv două corecţii pe 
capul color (de exemplu, 60 galben 
şi 60 purpuriu). 

3. Se reglează diafragma obiecti¬ 
vului la o valoare oarecare, de 
exemplu 5,6. Manevrarea diafragmei 
se va face unisens, de exemplu de 
la deschiderea maximă, din aceleaşi 
motive expuse mai sus. Se cumu¬ 
lează indicaţia analizorului pentru ti¬ 
pul de expunere. 

Toate aceste operaţii se fac fără 
film în aparatul de. mărit, care va fi 
prevăzut cu fereastra-cadru pentru 
formatul corespunzător obiectivului. 
Aparatul se reglează normal cores¬ 
punzător unei măriri la un format de 
cca 18 x 24 cm. 


Cutia astfel obţinută se căptuşeşte 
atît în interior cît şi în exterior cu un 
material textil (pluş ieftin sau stofă 
mai groasă). Se confecţionează mai 
întîi un „sac" cu forma din figura 2. 


După coaserea pe dos a materialu¬ 
lui, sacul se întoarce pe faţă, astfel 
ca suprafaţa pluşată să se afle spre 
exterior. Se aplică sacul ca o glugă 
peste cutia aşezată cu gura în sus, 




Fiz. GH. BĂLUŢĂ 

real folos este o geantă cu pereţi 
suficient de rigizi pentru a permite 
aşezarea în ordine a obiectelor şi a 
le proteja contra unor (ovituri 
uşoare tinerente la transport. în lipsa 
unei genţi speciale, în cele ce ur¬ 
mează este prezentată o soluţie la 
îndemîna amatorului şi care consti¬ 
tuie un compromis acceptabil între 
calitate şi simplitatea realizării. 

Se foloseşte o cutie ce provine 
dintr-o canistră de 5 I din material 
plastic cu forma arătată în figura 1, 
secţionată de-a lungul liniei punc¬ 
tate, marcată pe fotografie. Mai întîi 
se trasează cu un creion linia de de¬ 
cupare, apoi se perforează peretele 
cu un briceag şi după aceea se exe¬ 
cută tăierea cu un cuţit cu lama 
mată, bine ascuţit. 


Fotoamatorul este pus adesea în 
situaţia de a transporta cu sine, pe 
lîngă aparatul fotografic, o serie de 
accesorii cum sînt obiectivele de 
schimb, filtrele, blitzul etc. De un 


TEHNIUM 8/1984 







K 

A INDICILOR DE EXPUNERE 

MARSUS ANDREI 

Majoritatea exponometrelor utili- minate. Unitatea de măsură este lu- 

zate în practică şi în mod sigur toate xul (Ix). 

exponometrele moderne exprimă Iu- Luminanţa, notată cu L, caracteri- 
mina primită de elementul fotore- zează densitatea spaţială a fluxului 

ceptor prin indici de expunere co- luminos radiat de o suprafaţă pe o 

respunzători avînd semnificaţii di- direcţie anumită, de regulă intere- 

recte ca mărimi fotometrice. sînd direcţia privitorului sau a 

Pe baza indicaţiilor exponometru- aparatului fotografic. Luminanţa se 

lui se poate determina iluminarea exprimă prin raportul dintre intensi- 

sau luminanţa. în timp ce iluminarea tatea luminoasă şi suprafaţa consi- 

este semnificativă pentru lumina pri- derată pe direcţia normală. Dacă di- 

mită, luminanţa este importantă recţia nu este perpendiculară pe su- 

pentru lumina reflectată. Definiţiile prafaţa emitentă, se ia în conside- 

celor două mărimi sînt date mai jos. rare aria proiecţiei acestei suprafeţe 

Iluminarea, notată de regulă cu E, pe un plan perpendicular pe direc- 

semnifică densitatea unui fiux lumi- ţie. 


nos pe o suprafaţă iluminată. Ea se Unitatea de măsură este nitul (nt) 
exprimă prin raportul dintre fluxul în SI (1 nt = 1 cd/m 2 ) sau stilbul (sb) 
luminos 0 şi aria S a suprafeţei Iu- în sistemul CGS. In practică se folo- 



(URMARE DIN PAG. 9) 

apoi se introduce fundul sacului ini 

interiorul cutiei, potrivindu-se astfel I spjre, cu acelaşj conductor, 
ca să stea cît mai aproape de pereţii 1 In cazul utilizării unui condensa- 
interiori. tor variabil cu capacitatea maximă 

O dată terminat interiorul cutiei, | de 300 pF, pentru acoperirea game- 
aceasta se aşază pe masă cu gura în lor numărul de spire va fi mărit cu 
jos, iar gura sacului se pliază peste 10—15%. 

fundul cutiei şi se coase. Caseta Transformatorul Tr. 1 se va realiza 
astfel capitonată în interior şi exte- P® miezul transformatorului de ie- 

rior are aspectul din figura 3. Ea se Şire de ja radioreceptorul „Mamaia", 

va introduce apoi într-o geantă de rebobinîndu-l cu 1 000 de spire, 

plastic avînd dimensiunile 27 x 18 x conductor CuEm 0 0,1 mm, pentru 

13 cm, adică cu 1—2 cm mai mari înfăşurarea I şi circa 100 de spire, 

decît gabaritul exterior al scheletului conductor 0 0,3 mm pentru înfăş'ura- 

de plastic. Geanta va fi confecţio- rea II, utilizînd un difuzor cu impe- 

nată din PVC pe suport textil procu- danţa de 4 n. Se poate utiliza şi un 

rabil din comerţ, după modelul din transformator provenit de la un difu- 

figura 4 şi detaliul din figura 5. O zor de radioficare. 

curea cu lăţimea de 3 cm care în- Aparatul poate ’ff Conceput pentru 
conjoară geanta (cusută pe fundul recepţ ionarea programelor 

şi pereţii săi laterali) asigură susţi- transmise pe ambele game, conec- 

nerea pe umăr. închiderea se face tînd bobinele de acord prin interme- 

cu un fermoar de 35 cm, cu dinţi din diul unui comutator cu două con- 

plastic pentru a nu zgîria aparatul. tacte comutabile în două poziţii, la 

Intrucît depăşeşte posibilităţile unui care sînt conectate capetele bobinei 

amator, confecţionarea învelişului L,. 

de PVC va fi încredinţată unei coo- Randamentul sporit şi selectivita- 
perative de marochinărie. tea pronunţată a receptorului pre- 

Greutatea proprie a genţii este de zentat schematic în figura 3 sînt 
circa 800 g. Obiectele sensibile la consecinţa acordării celor trei circu- 

zgîrieturi vor fi separate între eie ite pe frecvenţa postului recepţionat 

prin fîşii de stofă, pluş sau burete şi utilizării detectorului dublu, pen- 

subţire avînd lăţimi de 10 cm. Se pot tru ambele semialternanţe. 

confecţiona şi pereţi despărţitori din Postul este recepţionat manevrînd 
carton învelit în pînză, dar ei limi- axul comun al condensatoarelor C g 

tează înîrucîtva diversitatea acceso- şi C 10 > volumul audiţiei creşte mane- 

riilor ce trebuie transportate. O cu- vrînd pe C 6 , iar selectivitatea de- 

tiuţă cu dimensiuni adecvate poate pinde de capacitatea C 5 . Capacităţi- 

adăposti cîteva mărunţişuri necesare le C 7 şi C a se ajustează la reglajele 

în deplasări: o pensulă de praf, o iniţiale. 

şurubelniţă mică, o forfecuţă, hîrtie Bobinele circuitului de acord se 
şi creion etc. vor realiza pe o carcasă cilindrică 


seşte şi apostilbul (asb), definit prin lat, o sticlă opală îl difuzează, iar o 

reţaţia: 1 asb = 1. nt/n-. sticlă mată dă o transmisie combi- 

între iluminarea şi luminanţa unei nată. 
suprafeţe există o permanentă legă- în fotografie se poate considera 
tură prin intermediul coeficientului că pe direcţia subiectului iluminarea 

de reflexie al respectivei suprafeţe. este uniformă, luminanţa subiectului 

Astfel, pentru-suprafeţele reflectante fiind variabilă în funcţie de reflexia 

se vorbeşte mai greu de luminanţă, luminii pe diversele părţi ale aces- 

deoarece fluxul luminos nu face tuia. De aceea se vor indica aiît ni- 

altceva decît să-şi schimbe direcţia velurile de iluminare, cît şi cele de 

oferind tot imaginea sursei de Iu- luminanţă corespunzătoare indicilor 

mină. Suprafeţele mate care dau o de expunere, jn funcţie, de metoda 

reflexie difuză uniformă se caracte- de măsurare. în practică pentru su- 

rizează printr-o luminanţă uniformă biecteie puternic reflectante (sau ele 

pe orice direcţie de privire. Suprafe- însele surse luminoase) se va cohsi- 

ţele cu reflexie combinată vor pre- dera iluminarea şi nu luminanţa, în 

zenta luminanţe diferite, în funcţie ciuda caracterului aparent de măsu- 

de direcţia de privire. Asemănător rare indirectă, 

se petrec lucrurile în cazul unor su- Tabelul alăturat cuprinde valorile 
prafeţe prin care lumina se poate luminanţei şi iluminării pentru inter- 

transmite. Astfel o sticlă clară valul indicilor de expunere de ia 1 ia 

transmite fluxul luminos în mod diri- 22. 


din material electroizolant, conform 1 600 kHz, cu comutatorul K •, în po- 

indicaţiilor din figura 4, bobinînd în- ziţia corespunzătoare circuitului 

tre inele de carton, în acelaşi sens, acordat serie şi a gamei de unde 

100 de spire pentru bobina L 3 şi cîte lungi, în banda frecvenţelor 

110 spire pentru înfăşurările L 4 şi L 5 , 140—880 kHz, cu comutatorul în 

conductor mulţi fii ar de poziţia circuitului acordat derivaţie. 

20 x 0,05 mm sau unifilar, izolat cu Comutatorul K z oferă diferite po- 
email şi mătase, 0 0,15—0,25 mm. sibiiităţi de extensie a benzilor re- 

Datele corespund gamei undelor cepţionate. 

medii de radiodifuziune. Bobinele circuitului de acord se 

Transformatorul de ieşire Tr. 2 şi vor realiza conform indicaţiilor din 

difuzorul V 3 sînt de tip radioficare. figura 6, pe o bară de ferită din con- 

In cazul recepţiei posturilor îndepăr- ductor de cupru emailat (secţiunile 

tate, la bornele 2—2’ se vor conecta bobinei L 5 , a, b şi c — conductor 0 

căşti de impedanţă mare. 0,18 mm, iar restul din conductor 0 

In figura 5 este prezentată va- 0,35 mm). Bobina L 6 este cu con- 
rianta receptorului în care diodele dqptor 0 0,45 mm şi bobina L 7 cu 

detectoare au fost înlocuite cu tran- conductor 0 0,30 mm. Numerele de 

zistoare, permiţînd astfel audiţia spire pentru L 5 sînt: a — 20, b — 28, 

posturilor plasate pe raza de c — 77, d — 17, e — 2, f — 10 şi g 

60—70 km de locul recepţiei, la ni- — 7. 

velul corespunzător celui oferit de Bobina L 6 constă din două sec- 
reţeaua de radioficare, utilizînd o ţiuni egale a cîte 10 spire, iar înfăşu- 

antenă de 15—20 m lungime sus- rarea L 7 conţine de asemenea două 

pendată cam la aceeaşi înălţime de secţiuni egale a cîte 15 spire, 

la sol. Priza de pămînt poate fi co- Transformatorul Tr3 se va realiza 
nectată şi la reţeaua de încălzire sau pe miezul din perrnaioy al 

de apă. Schema electrică este simi- transformatorului de ieşire de ia ra- 

lară cu schema convertizorului de dipreceptorul „Mamaia”, 

curent continuu, conectat invers. înfăşurarea I conţine 1 650 ce 
Aparatul este prevăzut cu posibilita- spire CuEm 0 0,1 mm, Iar înfăşură- 

tea recepţionării gamei undelor me- rea II constă din 165 de spire con- 

dii cu frecvenţă cuprinsă între 270 şi ductor 0 0,6 mm. 



TEHNIUM 8/1984 


17 







im ssi 

INSCRIPŢIONATE 


Realizarea industrială a inscripţii¬ 
lor pe măştile aparatelor construite 
de amatori nu este la îndemîna orn 
cui, cerînd materiale şi dotare co¬ 
respunzătoare. Inscripţionarea măş¬ 
tilor cu vitolit (letraset) ho' dă rezul¬ 
tate bune în ceea ce priveşte durabi¬ 
litatea în timp din lipsa unui lac pro¬ 
tector corespunzător. 

Metoda propusă mai jos a fost ex¬ 
perimentată cu rezultate foarte bune 
pe aluminiu, alamă şi cupru. în con¬ 
tinuare descriem etapele pentru rea¬ 
lizarea acestui procedeu. 

1. PREGĂTIREA MATERIALULUI 

— Se debitează din tablă de alu¬ 
miniu de grosime corespunzătoare 
viitoarea mască. 

— In foaia de aluminiu, îndreptată 
şi debavurată cu atenţie, se însem¬ 
nează şi se execută toate găurile ne¬ 
cesare pentru prindere, pentru tre¬ 
cerea axelor potenţiometrelor, co- 


Ing. AURELI AN MATEESCU 

mutatoarelor şi a celorlalte elemente 
de vizualizare şi control. După exe¬ 
cutarea găurilor, marginile acestora 
se vor debavura cu o pilă fină. 

2. PRELUCRAREA SUPRAFEŢEI 

— Suprafaţa frontală (vizibilă) a 
măştii se va şlefui pentru înlăturarea 
completă a zgîrieturilor mai pro¬ 
funde. Operaţia se execută cu ajuto¬ 
rul hîrtiei abrazive de granulaţie me¬ 
die, folosind o bormaşinâ electrică 
sau fixînd hîrtia pe un calup parale¬ 
lipipedic de lemn cu feţele plane, cu 
dimensiunile aproximative de 150 x 
80 x 50 mm. Placa de metal se va 
aşeza pe o masă cu suprafaţa per¬ 
fect plană. Operaţia se va continua 
pînă la dispariţia totală a zgîrieturi- 
lor sau a punctelor de lovire de pe 
toată suprafaţa. Mişcarea va fi circu¬ 
lară şi uniformă ca apăsare. 

— Operaţia următoare constă în 
şlefuirea fină a suprafeţei pentru 


uniformizarea sa (luciu mat). Placa 
se şterge de praf cu o cîrpă moale, 
după care se şlefuieşte cu un burete 
de baie umed ce se îmbibă cu praf 
de curăţat vesela (tix). De grija şi 
acurateţea cu care se execută 
această operaţie va depinde aspec¬ 
tul final al măştii. Operaţia se exe¬ 
cută pe masă plană, buretele se va 
mişca iniţial circular şi apoi în lun¬ 
gul materialului. Suprafaţa va trebui 
să capete un luciu mat uniform, ce- 
nuşiu-deschis. 

— Placa se va spăla în jet de apă 
rece, fiind ţinută de canturi. Pentru 
înlăturarea urmelor de praf de alu¬ 
miniu se poate şterge cu o cîrpă 
moale, curată, după care se va spăla 
din nou cu apă rece. Din acest mo¬ 
ment, faţa plăcii nu va mai fi atinsă 
cu mîna pînă după ultima operaţie. 

— Placa se scoate de sub jetul de 
apă şi se usucă cu un uscător de 
păr sau se aşază înclinat în apropie¬ 
rea unei surse de căldură. 

— După uscare se va observa 
dacă suprafaţa plăcii este perfect 
uniformă ca aspect; în caz contrar, 
operaţiile de şlefuire fină şi spălare 
se vor repeta. 

3. INSCRIPŢIONAREA PLĂCII 

Placa pregătită prin procedeul de 
mai sus, fără a mai fi atinsă cu mîna 
pe partea frontală, se va inscripţiona 
folosind o trusă de desen tehnic 
(Rotring, Staedtler, Rapidograf) şi 
şabloanele pentru scriere (ambele 
se găsesc în comerţ). Se va folosi 
numai tuş pentru aceste truse (Ro¬ 
tring) şi nu se admite folosirea tuşu¬ 


rilor de apă. Se vor. evita atît atinge¬ 
rea plăcii (nu mai „prinde" tuşul), cît 
şi mişcarea instrumentelor de desen 
(riglă, echere) pe suprafaţa plăcii, 
deoarece aceasta se lustruieşte vizi¬ 
bil. Pentru protecţie, placa .se va 
acoperi cu hîrtie albă, lăsînd liber 
numai spaţiul pe care se lucrează. 

In cazul în care este necesară 
ştergerea unei litere sau a altui 
semn, aceasta se poate face cu un 
tampon de vată îmbibat în puţin al¬ 
cool. După uscare se po'ate rein- 
scripţiona. Grafice, chenare, semne 
convenţionale se pot executa în 
acelaşi mod. 

4. PROTEJAREA FEŢEI INSCRIP¬ 
ŢIONATE 

Pentru protecţia suprafeţei se va 
folosi lac nitrocelulozic în care se 
adaugă acetat de amil, o parte la 
trei părţi lac nitro. Lacul astfel obţi¬ 
nut se diluează cu diluant nitro pînă 
la consistenţa laptelui dulce. 

Placa de aluminiu, pe care in¬ 
scripţia s-a uscat complet, se ţine 
înclinată deasupra unui vas de sticlă 
sau porţelan şi se toarnă lac pe su¬ 
prafaţa sa frontală, urmărindu-se 
acoperirea întregii suprafeţe. Exce¬ 
sul de lac se scurge în vas şi poate 
•fi refolosit. Placa se aşază apoi per¬ 
fect orizontal pentru uscare. După 
uscarea completă a primului strat, 
operaţia se poate repeta dacă este 
nevoie. 

Se poate încerca folosirea lacului 
nitro (Novolin) simplu, fără acetat 
de amil, probîndu-se în prealabil 
dacă nu dizolvă tuşul. 


Frecvent este necesar să se ali¬ 
menteze LED-urile în curent alter¬ 
nativ, tipic sursa de tensiune alter¬ 
nativă fiind reţeaua de 220 V/50 Hz. 
Metoda obişnuită este să se redre¬ 
seze această tensiune cu ajutorul 
unei diode serie şi sa se utilizeze un 
rezistor serie pentru a limita curen¬ 
tul în LED, conform figurii 1. Me¬ 
toda se caracterizează printr-o pu¬ 
tere mare disipată în rezistor, avînd 
în vedere faptul că LED-ul se 
ap/inde la o tensiune de circa 1,6 V. 

în cele ce urmează propun me¬ 
toda din figura 2. Un condensator 
este utilizat pentru a controla cu¬ 
rentul în LED şi o diodă cu siliciu, 
montată în paralel cu LED-ul (şunt), 
execută redresarea. 

Deoarece, pentru curentul în am¬ 
bele ramuri, tensiunea care cade pe 
LED sau dioda şunt este neglijabilă, 
curentul în condensator este 
aproape egal cu tensiunea de ali¬ 
mentare împărţită la reactanţa con¬ 
densatorului. Curentul mediu în 
condensator este: 

* c med = °>9 x Uca/Xc, 

iar curentul mediu prin LED într-o 
semiperioadă este: 

ÎLEDmed - ^2 lomecf— 0.45 Uca/Xc 

Relaţia de legătură între reactanţa 
Xc a condensatorului şi capacitatea 
sa C: 

Xc — 77 , (ohmi) sau C = 


Din ultimele două relaţii rezultă: 


■LEDmed^ 0,45 • Uca • 2 tt • f • C 
Pentru Uca = 220 V, l LEDmed = £ 


mA, f = 50 Hz se obţine C = 0,64 nF, 
iar pentru un curent de circa 15 mA, 
valoarea capacităţii este de 0,5 fiF. 

Un rezistor serie este necesar 
pentru a limita curentul tranzitoriu 
la conectare. Valoarea rezistenţei 
de circa 100 fl este adecvată în cele 
mai multe cazuri. Curentul ce 
străbate LED-ul este aproape în 
cvadratură cu tensiunea, astfel că 
puterea disipată este redusă la pu¬ 
terea consumată în LED şi dioda 
şunt, ca şi la puterea pierdută în 
condensator. Puterea consumată 
în condensator este foarte mică 
dacă se utilizează un condensator 
de foarte bună calitate. Deseori pu¬ 
terea consumată într-un circuit nu 
este cel mai important criteriu, dar 
poate fi foarte important criteriul 
căldurii generate în interiorul unei 
incinte închise. 

Dacă mai multe LED-uri trebuie 
alimentate la aceeaşi sursă, ele se 
pot conecta în serie, conform figurii 
3. Pentru un număr mic de LED-uri, 
curentul Va fi practic acelaşi ca si 
pentru un singur LED. 

Concluzie. Costul unui conden¬ 
sator (de preferinţă Mylar) este 
comparativ egal cu al unui rezistor 
de putere. Dioda şunt de tipul 
1N4148 este mai ieftină decît dioda 
(serie) a cărei tensiune inversă tre¬ 
buie să fie de cîteva sute de volţi 
(F407, 1N4007), astfel că metoda 
prezentată are un preţ mai redus, 
iar căldura generată în incinta mon¬ 
tajului va fi mai mică decît în cazul 
folosirii unui rezistor serie de pu¬ 
tere. 

O atenţie deosebită se va da ale¬ 
gerii condensatorului serie, care va 
trebui să fie de bună calitate şi 
avînd tensiunea de lucru de cel 
puţin 250 V în curent alternativ si 
minimum 630 V în curent continuu. 


Exemplu de calcul: 

Fig. 1 Uca^ 220 V; lLEDmed^ 

= 20 mA; AU ~ 3 V 
_ U Uca - AU _ 220 - 3 

I 'tEDmed °- 02 

- 10 850 n= 11 kfl 


Pentru 

Uca = 220 V; l|_EDmed = 20 mA, 


d = - 0,9 Uca 


= ~ 0,9 Uca « 2?rf • C. 
2 I, 

Se obţine: C ■=- 


0.9 • ,xf • Uca 


0,02 

= ----- — = 0,64 uF 

0,9 • 3,14 -50-220 

Pentru lLEDmed = 15 mA se obţine: C" 
• *= 0,48 y.F (0,5 fiF). 

Bibliografie 

Colecţia revistei „Tehnium" 
„Optoelectronics Catalog", Ll- 
TRONIX Co. 1982—1983, U.S.A. 

„ROHM Optoelectronics guide" 
1983, Japan 


F407 

1N4007 



100S2 " 

1N4148 D 


3x Led 


TEHNIUM 8/1984 







ÎN TEHNICA DIAPROIECŢIEI 


Tot mai mulţi fotoamatori şi-au di¬ 
versificat preferinţele astfel că, ală¬ 
turi de tehnica alb-negru sau color, 
utilizează în prezent pelicula reversi¬ 
bilă sau diapozitivul color. O dată 
cu developarea în laboratorul pro¬ 
priu sau la centrele specializate, se 
pune problema „valorificării" foto¬ 
gramelor diapozitive. Cea mai răs- 
pîndită şi mai larg acceptată, este 
tehnica diaproiecţiei, folosind dia- 
proiectoare, de la cele mai simple 
(cu alimentare manuală), pînă la 
cele mai sofisticate (semiautomati- 
zate, de puteri mari, cu ventilaţie 
proprie etc.). 

Comerţul pune la dispoziţia cum¬ 
părătorilor toată această, gamă de 
diaproiectoare. în mod normal, pen¬ 
tru o proiecţie la domiciliu (într-o 
cameră obişnuită), cei mai mulţi 
amatori şi-au procurat diaproiec¬ 
toare simple, neautomatizate. Pentru 
a ridica performanţele acestor dia¬ 
proiectoare (cu avantajele ce le con¬ 
feră) aproape de nivelul celor mai 
sofisticate, propun în cele ce ur¬ 
mează două soluţii: una de modifi¬ 
care, a doua de completare a apara¬ 
turii simple cu mijloace modeste dar 
eficiente. 

Voi prezenta cele două soluţii pe 
rînd, arătînd totodată şi avantajele 
lor. 

PRIMA SOLUŢIE se referă la mo¬ 
dificarea ramei mobile (suportul mo¬ 
bil al diaramelor), subansamblu in¬ 
dependent de aparatul diaproiector. 
Propun construirea din tablă TDA 
^ 1, finisată prin cromare şi niche- 
lare, a unei rame fixe de data 
aceasta, cu avantajul că permite ali¬ 
mentarea „în continuare", fluentă, 
adică diaramă după diaramă; evacu¬ 
area ramei diapozitivului expus 
proiecţiei (dia a, fig. 1) se face chiar 
de către diarama care urmează a fi 
expusă (dia b, fig. 1) şi aşa mai de¬ 
parte. 

Alimentarea şi evacuarea diarame¬ 
lor se vor face conform săgeţilor şi 
notaţiilor din figura 1. 

în figura 1 sînt date principalele 
cote necesare construcţiei compo¬ 
nentelor unei astfel de rame fixe ce 
se vor asambla în final prin interme¬ 
diul niturilor (2). Porţiunea evazată 
la 30° are rolul de a primi cu uşu¬ 
rinţă diarama la partea de alimen- 


ADRIAN CURELE A 

tare a ramei fixe, lamelele elastice 
(3) menţin diarama în poziţia de 
proiecţie, iar degajarea R 10 este 
necesară pentru accesul degetului 
care împinge diarama în scopul po¬ 
ziţionării corecte. Elementul (1) este 
destinat prinderii ramei fixe de apa¬ 
ratul diaproiector. în cazul de faţă 
(1) este proiectat pentru adaptarea 
ramei fixe la tipul de diaproiector 
ETUDE (U.R.S.S.). Pentru adaptarea 
la alte tipuri de diaproiectoare sim¬ 
ple, (1) este singura pişsă ce trebuie 
modificată (soluţia se va stabili de la 
caz la caz). 

A DOUA SOLUŢIE. O dată execu¬ 
tată şi experimentată „rama fixă", se 
poate trece la completarea aparatu¬ 
rii în scopul de a realiza depozitarea 
ordonată (direct în cutii alveolate cu 
36 de poziţii, de tip PENTACON, 
care se găsesc în comerţ) a diara¬ 
melor chiar după momentul proiec¬ 
ţiei. Diaramele vor fi preluate de la 
partea de evacuare a „ramei fixe" 
prin cădere liberă din aceasta şi se 
vor depozita în alveolele cutiei PEN¬ 
TAGON. în continuare voi face o 
descriere a părţilor componente din 
figura 2, cît şi a funcţionalităţii lor. 

Diaproiectorul (1) se află fixat pe 
palierul superior al unui suport (4). 
La palierul inferior se află cutia 
PENTACON (5), aşezată şi ghidată 
pe un suport mobil (6). Suportul 
mobil (6), deci şi cutia (5) pot exe¬ 
cută o deplasare liniară (I) pas cu 
pas sub acţiunea arcului (7). Meca¬ 
nismul de avansare şi indexare (10) 
utilizează cremaliera existentă pe 
cutia PENTACON şi poate fi asemă¬ 
nător cu cel de la o maşină de scris 
obişnuită. Locul tastelor cu semne 
de la maşina de scris este luat aici 
de un singur buton (9). 

Modul de funcţionare: prin apăsa¬ 
rea butonului (9), cutia (5) execută 
o deplasare (I) cu un pas (adică 
exact distanţa dintre două alveole 
vecine ale cutiei). în acest fel a fost 
adusă în dreptul postului de evacu¬ 
are al ramei fixe o alveolă goală a 
cutiei (5). De asemenea butonul (9) 
este în legătură cu pîrghia (8), care 
execută mişcarea (II d), adică de¬ 
blochează calea de acces pentru ali¬ 
mentarea cu o diaramă. Butonul (9) 
este menţinut apăsat tot acest timp, 
cît şi în timpul introducerii diaramei 




(3a) spre a fi proiectată, concomi¬ 
tent cu evacuarea şi depozitarea în 
alveolă a diaramei (3b). în momen¬ 
tul cînd diapozitivul (3a) este în în¬ 
tregime expus, pe ecranul de 
proiecţie butonul (9) încetează de a 
mai fi acţionat; (8) execută acum 
mişcarea (II b), adică blochează ca¬ 
lea de acces de la alimentarea ramei 
fixe. 

După repetarea a 36 de astfel de 


secvenţe, cutia (5) se umple cu dia¬ 
ramele proiectate, în suportul mobil 

(6) se va pune o nouă cutie (5), 
concomitent cu tensionarea arcului 

(7) . Se poate astfel reîncepe proiec¬ 
ţia fluentă a încă unui set de 36 de 
diapozitive. 

După expunerea tuturor diapoziti¬ 
velor dorite, acestea sînt gata ordo¬ 
nate şi depozitate, fiind astfel pregă¬ 
tite pentru o proiecţie viitoare. 



COMUTAI 

DUMITRU POPA 

Pentru cei care posedă un televi- nea dată), 
zor SPORT 251 şi locuiesc într-un Redăm numai partea din schemă 
bloc în care sînt montate antene cb- care interesează. Cu un x am indicat 
lective ce recepţionează canalele 2 jocul unde circuitul va fi întrerupt, 
şi 6, iar ulterior au fost montate şi iar cu o buclă locul unde se uneşte, 
antene care recepţionează alte'ca- Rezistoarele numerotate cu 75 şi 76 
nale, prezentăm alăturat o modifi- se vor înlătura, iar în locul lor se va 
care uşoară şi ieftină pentru a putea monta cîte urv rezistor de 10 kn.în 
folosi în ordine cele trei taste (se re- plus, pe R,71 în locul punctat se va 
cepţionează aceleaşi posturi în ordi- monta un", rezistor tot de 10 kfl. 


(URMARE DIN PAG. 11) 

-Analizînd schemele electrice, se reacţie negativă sînt conectate gru- 

observă o serie de elemente co- puri de rezistoare şi condensatoare 

mune. Semnalul audio util provenit astfel ca, în funcţie de frecvenţă, să 

de la' doza electromagnetică se obţinem o caracteristică de amplifi- 

aplică pe intrarea neinversoare a care în conformitate cu algoritmul 

amplificatorului operaţional. Acest RIAA. 

lucru oferă o bună adaptare în ceea în funcţie de particularităţile cir- 
ce priveşte impedanţa de ieşire a cuitului integrat folosit, se utilizează 

dozei şi impedanţa de intrare a pentru alimentare o sursă simplă 

preamplificatorului. Intrarea inver- sau dublă, decuplată (grupul oon- 

soare serveşte la aplicarea unei densator electrolitic în paralel cu un 

reacţii negative pentru, obţinerea condensator neelectrolîtic). 

amplificării finale dorite în bucla de 



TEHNIUM 8/1984 


19 



















T V - 


Bobina L, este identică cu cea din 
figura 9. Polarizarea în curent conti¬ 
nuu a diodei D, (1N914, 1N4148) se 
reglează din rezistorul R P . 

Modulatorul are prevăzută posibi¬ 
litatea comutării canalului cu ajuto¬ 
rul comutatorului K,. Cele două 
condensatoare semivariabile C Ţ1 , 
C T2 se reglează pentru recepţie pe 
canalele* 3 şi 4, norma OIRT. 

Indiferent de schema utilizată, so¬ 
luţia constructivă adoptată va avea 
în vedere ecranarea completă a mo¬ 
dulatorului RF în raport cu celelalte 
elemente ale jocului TV. Se vor 
practica orificii pentru trecerile de 
semnal, alimentare, “precum şj pen . 
tru reglarea comodă a frecvenţei de 
oscilaţie şi a polarizării diodei mo¬ 
dulatoare. Ieşirea de semnal se va 
face cu cablu coaxial TV, lungimea 
cablului nedepăşind- 2—3 m. 

Pentru o mai comodă utilizare, ca¬ 
blul coaxial, terminat cu o mufă tată 
TV, se poate racorda la joc prin in¬ 
termediul unui ansamblu BNC (ma¬ 
mă—tată). 

In lipsa unei aparaturi adecvate, 
reglarea modulatorului RF se poate 
executa, cu un minimum de dotare, 
după cum urmează: 

4 — se racordează modulatorul la 
borna de antenă a televizorului, 
acesta din urmă fiind acordat pe ca¬ 
nalul corespunzător; 

— se acţionează reglajele de con¬ 
trast (în poziţia „maxim") şi lumino¬ 
zitate (în poziţie mediană); 

— se inserează circuitul din figura 
6 ia intrarea de semnai a modula¬ 
torului. 

Tabelul alăturat sintetizează com¬ 
portarea unui bloc modulator corect 
executat şi reglat. 


■Mi! 


Ing. P. PAULESCU 

în plus, afişarea scorului doar la fi¬ 
nele unei şedinţe de tir. în acest caz 
se elimină dioda D 1 conectată între 
pinii 3 şi 27. 

O şedinţă completă de tir com¬ 
portă 15 focuri, după care conţinu¬ 
tul celor două contoare se şterge, 
iar jocul se reia prin aplicarea co¬ 
menzii RESET. 

Pentru ambele variante de tir, 
ţinta apare pe ecran după fiecare 
foc executat în regim de lucru cu 
servă automată. 

Pentru modul de lucru cu servă 
manuală, ţinta apare doar la co¬ 
mandă, disponibilă după caz, celui 
care execută şedinţa de tir sau unei 
alte persoane. în figura 2 este pre¬ 
zentat circuitul de tir ce urmează a 
fi anexat microprocesorului AV 
3-8500. Circuitul este similar din 
punct de vedere funcţional cu cel 
prezentat în „Tehnium" nr. 4/1984. 
Se remarcă utilizarea unor circuite 
integrate CMOS compatibile cu AY 
3-8500, ceea ce permite conectarea 
directă. 

De mare utilitate se dovedeşte fo¬ 


losirea unei lentile plasate în faţa fo- 
totranzistorului T-, (ROL 31 sau 
echivalent), în scopul focalizării fas¬ 
ciculului luminos. 

Inventivitatea şi fantezia fiecăruia 
vor găsi un teren prielnic de mani¬ 
festare în ceea ce priveşte adopta¬ 
rea unei soluţii constructive sau 
chiar a unei anumite proceduri de 
tir. 

Ca exemplu în acest sens se pre¬ 
zintă o variantă constructivă de tră¬ 
gaci asociat unei arme automate 
(pistol mitralieră etc.). 

Bistabilul RS utilizat pentru elimi¬ 
narea impulsurilor parazite se înlo¬ 
cuieşte cu un comutator magnetic 
cu histerezis, /fSM 230, ca în figura 
3. Soluţia constructivă (principiu) 
este prezentată în figura 4. 

Comutatorul magnetic activează 
monostabilui asociat de îndată ce 
fluxul magnetic al unui magnet per¬ 


manent este obturat de o plăcuţă 
confecţionată din materia) feros. 

Drept magnet permanent se poate 
folosi cu succes un fragment 
dintr-un magnet-bară utilizat curent 
în construcţia uşilor de frigider. 

Circuitul prezentat în figura 5 este 
un generator de salve (burst) care 
imită zgomotul specific armelor au¬ 
tomate. Cele două poziţii posibile 
aie ^comutatorului K1 selectează 
doua regimuri de lucru, „salvă" (1) 
şi „foc cu foc" (2). 

Generatorul de salve cuprinde 
două oscilatoare comandate care 
permit reglarea duratei unei salve 
(Pi), respectiv a frecvenţei (P 2 ). 

Amplificatorul audio aferent circu¬ 
itului AY 3-8500 primeşte, prin inter- 
mediul unei porţi NOR (1/4 
CD4001), semnalele audio furnizate 
de microprocesor (pin 3) şi genera¬ 
torul de salve. 



cd r Ţ ^ 2G 


Vi» tMoni 


jHb* +Vcc y F f ' 
/C? Yn ; «rM_ 


Slare modulator RF 

Stare comutator K 2 

Stare rastru 

Nealimentat 

- 

iluminat 

Alimentat 

2 

Iluminat 


1 

î ntunecat 


\ jy \ f-t- ^ cd —— h > ~t£ i —* 

\ ^4o8>-—-Wv4T J +Vcc L 4 0<38 L—7^ 

1 l - ^2 eD 40,11 

ROL VI ţ4°KA. ■= 


)o»n A 

_ CD A038 


Reglajul propriu-zis constă în ob¬ 
ţinerea unei comportări similare ac- 
ţionînd asupra frecvenţei de oscila¬ 
ţie (în paralel se reglează şi acordul 
televizorului) şi ulterior reglînd pola¬ 
rizarea-diodei multiplicatoare. 

Circuitul AY 3-8500 permite prac¬ 
ticarea a două variante de tir TV, 
„talere aruncate" şi „ţintă captivă". 
Configuraţiile jocurilor de tir sînt 
prezentate în figura 1. 

Fiecare acţionare a trăgaciului in¬ 
crementează contorul asociat pinu¬ 
lui 26 (focuri executate), starea 
acestuia fiind afişată în partea 
Stîngă a ecranului. 

Dacă, suplimentar, ţinta se află pe 
direcţia de tragere, se incremen¬ 
tează şi contorul asociat pinului 27 
(ţintă lovită). Starea contorului se 
afişează în partea dreaptă a ecranu¬ 
lui. Simultan cu modificarea conţi¬ 
nutului acestui contor, circuitul AY 
3-8500 generează un tren de impul¬ 
suri audio corespunzătoare marcării 
Uhu! punct, iar ţinta îşi schimbă cu 
Intermitenţă luminozitatea timp de 
0,$6 a, 

Circuitul TMS 1965 NLA permite, 



j~ p>SM 23o 

1^CD4011 l/cD 4001 


L2££_I PIN 3 AY 3-8500 



./ ? m 

\ v 

\ A 

* 


TEHNIUM 8/1984 








CALITATEA RECEPŢiEi EMISIUNILOR 
DE TELEVIZIUNE 


li V ? 


L ) 1 V 



BANDA I şi H 


BANDA m 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 

III. TEHNICA EMISIEI 
TW 

în cele ce urmează ne vom ocupa 
de cîteva din problemele tehnice 
principale ce se pun în reţeaua de 
emisie a unui program de televi¬ 
ziune. Aceste probleme ,se pot 
grupa în trei categorii distincte, şi 
anume energetice, informaţionale şi 
de materiale.. 

Problemele energetice sînt atît 
cele legate de asigurarea sursei de 
electroalimentare ia amplasamente, 
cît şi cele de utilizare eficientă şi si¬ 
gură a acesteia în funcţionarea sta¬ 
ţiei. De asemenea, din aceeaşi cate¬ 
gorie fac parte procesele şi randa¬ 
mentele de transformare a energiei 
curenţilor de frecvenţă industrială în 
curenţii semnalului şi purtătoarelor 
modulate, problemele asigurării re¬ 
gimurilor electrice şi termice op¬ 
time, transferul energiei curenţilor 
modulaţi sub formă de unde etc. 

Prohiemeîe informaţionale sînt 
cele legate de asigurarea sursei de 
semnal la toate staţiile răspîndite pe 


emisie, de control şi măsură, cele 
energetice etc., problemele de fiabi¬ 
litate, de tehnologie a materialelor şi 
a părţilor din instalaţii ce lucrează în 
spaţii închise sau în atmosferă des¬ 
chisă, expuse la intemperii etc. 

SEMNALUL LA RECEPŢIE 

Pentru a fi posibilă recepţionarea 
în condiţii tehnice bune a unui pro¬ 
gram de televiziune a.n. sau color, 
este necesar ca în apropierea am¬ 
plasamentului de recepţie să ajungă 
şi să poată fi captată o fracţiune 
mică, dar suficientă, din energia un¬ 
delor difuzate în spaţiu de către sta¬ 
ţia dorită. De regulă, staţia care asi¬ 
gură un semnal corespunzător de 
recepţie este regională sau locală. 
Sînt situaţii cînd se pot realiza re¬ 
cepţii satisfăcătoare şi de la staţii 
principale mai depărtate, dacă între 
antena acestora şi a amplasamentu¬ 
lui de recepţie există degajare sufi¬ 
cientă de relief care să înlesnească 
pătrunderea undelor. Nivelul cîmpu¬ 
iul radioelectric necesar asigurării 
unei recepţii de bună calitate de¬ 
pinde atît de performanţele recepto- 


Ing. VICTOR SOLCÂN 


tare A = G • a (m 2 ) = 0,13 A 2 G (m 2 ). 
Dacă presupunem că densitatea de 
putere (vectorul Foynting) în zona 
antenei este S(mW/m 2 ), atunci pute¬ 
rea captată de antena respectivă de 
recepţie va fi p !rnW ) = AS. 

In condiţii de cîmp util şi pertur¬ 
bator de valori cunoscute, perfor¬ 
manţa o poate realiza de regulă an¬ 
tena de recepţie, numai ea prin po¬ 
ziţia, direcîivitatea şi cîştigu! de care 
dispune poate furniza semnalul util 
sau atenua pe cei perturbator, 
atunci cînd direcţia şi sensul de pro¬ 
pagare a acestora sînt favorabile. 

Dacă ţinem seama numai de 
raportul semnai/zgomot a! recepto¬ 
rului TVC mediu, cîmpul minim ne¬ 
cesar pentru o recepţie satisfăcă¬ 
toare este exprimat, cu oarecare 
aproximaţie, de relaţia E =14 + 20 
log fj (MHz) (1) 

unde fj este frecvenţa purtătoarei 
de imagine a canalului dorit. 

In situaţia în care, în afara semna¬ 
lului util, antena de recepţie cap¬ 
tează şi aite semnale pe acelaşi ca¬ 
nal sau chiar pe canaie alăturate 


Fig. 2: Distribuţia canalelor TV în 
benzile I, ii, III şi IV, V. 

în benzile MII, canalele UER (Uniu¬ 
nea Europeană de Radio) sînt de 7 
MHz, iar cele OIRT de 8 MHz. în ben¬ 
zile IV-V, toate canalele au 8 MHz. 


4 0 48,5~ţ 50 

U E R 


OIRT 


PIRT 

ER 


174 

181 

188 

195: 202 

209 216 

223 

230 

470 

478 

486 

494 

942 

950 

958MHz 


21 

22 

23 

24 1 

HL 

80 

81 

21 

n 

23 


E 79.. 

90 

81 


— 8MHz—* 



BENZILE HşiY 


teritoriul ţării. Apoi sînt problemele 
de prelucrare, modulare, amplificare 
şi emisie fidelă a semnalelor spre 
zona de serviciu. Acestea sînt, de 
fapt, preocupările cu cea mai mare 
pondere în activitatea de exploatare 
şi întreţinere a echipamentelor de 
emisie. Transferul, cu parametrii 
neaiteraţi, al semnalului de la an¬ 
tenă spre zona de serviciu şi evalua¬ 
rea efectului fenomenelor de propa¬ 
gare asupra calităţii recepţiei intră 
tot ia categoria sus-amintită. 

Problemele materialelor se referă 
la echipamentele şi materialele de 


rului, cît şi de prezenţa şi influenţa 
în zona receptorului a altor semnale 
perturbatoare. 

Puterea captată de către antena 
de recepţie depinde de densitatea 
de energie utilă existentă în locul de 
amplasare a antenei de recepţie, de 
dimensiunile, concepţia, construcţia, 
poziţia şi orientarea optimă a aces¬ 
teia. Dacă un dipol în A/2 are o su¬ 
prafaţă echivalentă de captare egală 
cu a = 0,13 A 2 (m 2 ), atunci o antenă 
cu mai multe elemente şi un cîştig 
în putere de G ori mai mare va re- 
. prezenta practic o suprafaţă de cap- 


(adiacente), se pot produce pertur¬ 
baţii, dacă intensitatea semnalelor 
respective (perturbatoare) nu este 
suficient de mică în comparaţie cu 
semnalul util. De regulă, în condiţii 
de perturbaţii nu mai este valabilă 
relaţia (1), ci sînt necesare câmpuri 
utile mai mari sau alte mijloace de 
recepţie (antene, filtre etc.) mai per¬ 
fecţionate. Dacă este vorba de o 
perturba?ie cu un canal de emisie 
identic, se cere ca raportul între 
semnalul util şi perturbator, captat 
de antenă, să fie de ordinu! a 45 dB 
pentru o imagine bună a.n. şi 50 dB 


pentru TVC. In cazul în care între 
staţia de emisie utilă şi perturba¬ 
toare este respectată o anumită de¬ 
calare (offset) a frecvenţelor purtă¬ 
toare, rapoartele se pot reduce la 30 
şi respectiv 35 dB. 

NOTĂ 

în tehnica emisiei mărimea sem¬ 
nalelor este deseori exprimată în ra¬ 
port cu o referinţă dată şi pentru că 
efectul variaţiei acestor rapoarte se 
adresează simţurilor umane, ele sînt 
exprimate în decibeli (dB). După 
cum se ştie, răspunsul organelor de 
simţ nu este liniar (proporţional) cu 
intensitatea excitaţiei, ci logaritmic, 
iar decibeiul reprezintă variaţia cea 
mai mică sesizată de organele de 
simţ (ochiul şi auzul în cazul nos¬ 
tru). In cazul cîmpului electromag¬ 
netic, comparaţia se face de multe 
ori în raport cu 1 fiSII m, de exempiu: 
100 ;uV/m corespund la 40 dB = 20 
îog 10 100. Dacă se compară puterea, 
atunci raportul devine N = 10 log 10 
P-j/Pş- Comparaţia puterilor este fo¬ 
losită şi în cazul cîmpului radioe¬ 
lectric cînd se exprimă puterea un¬ 
delor captate de o antenă în raport 
cu puterea de referinţă, de exempiu 
de 1 mW, şi se notează dBm sau 
dBW (raportat la watt). 

în aprecierea calităţii recepţiei nu 
sînt totdeauna suficiente numai va¬ 
lorile măsurate ale cîmpului sau ra¬ 
portul acestora cu semnalele pertur¬ 
batoare, deoarece energia care ac¬ 
ţionează indicatorul măsurătorului 
de cîmp este concentrată în jurui 
purtătoarelor, în timp ce calitatea 
imaginii mai depinde şi de corectitu¬ 
dinea captării întregului spectru 
(forma semnalului, contrastul, cu¬ 
loarea, definiţia etc.). Sînt, nu de 
puţine ori, situaţii de recepţie neco¬ 
respunzătoare, cînd datorită captării 
mai multor unde propagate pe dru¬ 
muri diferite structţira spectrală a 
semnalului util este supărător afec¬ 
tată. Deci în zone cu relief acciden¬ 
tat sau în oraşele cu construcţii 
înalte, în afară de valoarea cîmpului, 
este deosebit de importantă alege¬ 
rea atentă a locului, poziţiei şi orien¬ 
tării antenei de recepţie, în scopul 
captării unei structuri de semnal co¬ 
recte. Folosirea antenelor directive 
poate atenua în măsură importantă 
efectul reflexiilor supărătoare; 

Pentru acoperirea teritoriului unei 
ţări cu un program de televiziune 
sînt necesare mai multe staţii de 
emisie şi translatoare astfel încât an¬ 
samblul să permită eliminarea zone¬ 
lor de umbră sau perturbate. De re¬ 
gulă, staţiile de televiziune se am¬ 
plasează pe înălţimi dominante sau 
folosesc piloni (suporturi antene 
emisie) suficient de înalţi pentru a 
asigura maximum de vizibilitate op¬ 
tică asupra zonei înconjurătoare. 

Ansamblul de emiţătoare princi¬ 
pale, secundare sau de retranslaţie 
(translatoare) de pe teritoriul ţării şi 
destinat acoperirii acesteia cu un 
program de televiziune formează re¬ 
ţeaua de emisie a programului res¬ 
pectiv. 

Distribuţia pe teritoriu a staţiilor 
unei reţele de emisie ţine seama de 
numeroase criterii: geografice, oro- 
grafice, de distribuţia zonelor locu¬ 
ite, condiţii de propagare pe diferi¬ 
tele frecvenţe alocate zonelor de 
serviciu, eficienţă tehnică, econo¬ 
mică etc., urmărind realizarea unor 
condiţii bune de recepţie pe în¬ 
treaga suprafaţă a ţării şi pentru 
cvasitotaiitatea populaţiei. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 


21 


TEHNSUM 8/1984 




impune utilizarea unor antene adec¬ 
vate, adică să fie directive, să aibă 
un cîşîig pronunţat şi un raport bun 
faţă/spate. Antena prezentată înde¬ 
plineşte în mare aceste cerinţe, 
avînd un cîştig de 10 dB pentru 
gama 98—108 MHz (UUS-GCIR), 
lungimea dipolului este de 1 485 
mm, iar distanţa între braţe de 80 
mm. 


CON V ER I OR 

lAMUf IU- 
ll/IVIl § I w li 12 


ANTHN& 


emisiunilor din gama un- 
iscurie la mare distanţă 


torului 40873 (G2). P® poarta G1 a 
aceluiaşi tranzistor se aplică semna¬ 
lul de la antenă. 

Circuitele de intrare şi de "ieşire a 
amplificatorului sînt acordate pe 
10,11 MHz. 


Noiie frecvenţe alocate radioama¬ 
torilor impun totodată aparatură 
adecvată. 

Ascultarea benzii de 10 MHz se 
poate face cu un receptor de 7 MHz 
şi convertorul alăturat. 

Aceasta are un oscilator pilotat cu 
cuarţ pe 3,1 MHz care îşi aplică 
semnalul pe una din' porţile tranzis- 


RÂD50TECHNIKA, 5/1S84 


QSŢ, 1.1/1983 


Puterea de ieşire este de 1,5—2 W 
cu tranzistorul Ki 810 în final. 

LI5 are 2 spire CuAg 1, bobina] 
0 8 şi lungime -5 mm. L16 are 9 
spire CuAg 1, bobina] 08, lungime 
10 mm, L17 are 5 spire CuAg 1, bo¬ 


bina] 05, lungime 10 mm. Bobinele 
L12 şi L13 sînt identice; 20 spire 
CuEm + M. bobinate pe rezistoare 
de 100 fi/0,1 W. 


FUMSCAMÂTEUR, 1/1984 


CB Wmm RH 15Q 


C4 

pwT 
V TI 


hh=h 


VAI K2J7XK1 


R8+70 \R9 470 \BD13 

_ ( |lc_ii 1 K155JIJB 

7 

$2K VTfM/7425 


Montajul funcţionează astfel: tran¬ 
zistorul Vi formează un oscilator pe 
aproximativ 650 kHz (frecvenţă fixă), 
tranzistorul V 2 formează al doilea 
oscilator tot pe aproximativ 650 kHz, 
dar a cărui bobină L 2 este influen¬ 
ţată de prezenţa metalelor. Cele 
două semnale de ia Vi şi V 2 sînt 
aplicate ia V 3 şi apoi prinîr-un am¬ 
plificator ascultată diferenţa lor. 

La pornirea aparatului se reglează 
CIO ca în cască să nu se audă ni¬ 
mic (coincidenţa celor doua sem¬ 
nale); apropierea bobinei L 2 de un 
obiect metalic produce un fluierat 
(în carcasă). L-, este de la un trans¬ 
formator fi. L 2 este de formă circu¬ 
lară cu diametrul de 200 mm şi are 
33 spire din CuEm 0,3—0,4. 


1 HIU03H 


Grio-dipui e$te_foarîe util pentru 
radioamator, ajutînd la determinarea 
frecvenţei de oscilaţie a unor circu¬ 
ite. La montajul prezentat elementul 
de bază îl constituie un circuit inte¬ 
grat de tipul K 237XK1. Circuitul in-, 
tegrat X 155LA3 formează un cals- 
braîor (cuarţ 100 kHz, 500 kHz sau 1 
MHz). CI si C2 au următoarele va¬ 
lori: (27—32 MHz) = 5 şl 30 pF; 
(19—23 MHz) = 27 şi 56 pF; (13—16 
MHz) = 68 şi 91 pF; (8—8 MHz)* 260 
şi 820 pl Pentru aceste % 
are 0 spire pe carca 015 • n > 
mea bobinajului 30 mm. 


5/1984 




i Jt f 

I P! 


SPB k 

T SlT" +1 

m 

[MĂ) - >i 3r 

9 

1-54,.4 4- -H 

2L2L.fŢWMK 


TEHNIUM 8/1984 













ÎNTREPRINDEREA OE 

AP&EÂTÂJ ELECTRIC 
SI IHSfâLATH 


* VEIOZÂ CU VĂRSĂ¬ 
TOR OE CURENT 

•Nou! model de veiozâ permite re¬ 
glarea după dorinţă a nivelului de 
iluminare, asigurînd astfel atît o uti¬ 
lizare raţională a energiei electrice, 
cit şi crearea unei ambianţe plăcute 
în locuinţă. Ea are încorporat un vâ¬ 
ri ator de curent cu triac, prevăzut, 
bineînţeles, cu un filtru adecvat de 
antiparaxitare, pentru a se preîntâm¬ 
pina perturbarea unor aparate elec¬ 
tronice mai sensibile (radiorecep¬ 


toare, televizoare etc.). 

Veioza va fi livrată cu sau fără 
glob, fiind prevăzută cu dispozitive 
de-prindere care să permită monta¬ 
rea, după preferinţe, a unor globuri 
ciasice sau moderne -- ca în foto¬ 
grafie. 

O surprize ciăcută va constitui 
apariţia pe piaţă a variantei de 
veiozâ cu variator ae curent şi între¬ 
rupător senzitiv. Pe lîngă cei© ară¬ 
tate mai sus, noua variantă conţine 
un circuit electronic bistabil prevă¬ 
zut cu un senzor exterior (un colier 
metalic), prin a cărui atingere suc¬ 


cesivă veioza poate fi pusă în func¬ 
ţiune sau oprită, la nivelul de ilumi¬ 
nare prestabilit. 

Mai menţionăm că variatoru! de 
curent permite reglajul udiform al 
intensităţii luminoase, fiind dotat şi 
cu o siguranţa fuzibiîă pentru pro¬ 
tecţie în caz de suprasarcină.','.. 
Caracteristici tehnice 
tensiunea de alimentare: 220 Vc.a 
± 20 % 

domeniul de reglare a Curentului 
0-4-0,5 A 

puterea maximă admisă: 100 W 
regim de funcţionare continuu. 



• RELEU DE SCARĂ 
TRANZISTORIZAT - 

mr i 


Sub această denumire veţi întîini 
în curînd nou! model de automat de 
scară, destinat iluminării tempori¬ 
zate a holurilor şi a scărilor inte¬ 
rioare din blocuri, în vederea econo¬ 
misirii energiei electrice. în loc de 
comentarii privind alcătuirea internă 
modernizată (cu triac şi diac), pre¬ 
zentăm alăturat schema electrică a 
dispozitivului. Nu ar fi de mirare ca 
unii dintre constructorii amatori să 
întrevadă de pe acum şi alte posibi¬ 
lităţi de utilizare a releului, cu mici 
modificări în schemă. 

Caracteristici tehnic® 
tensiune nominală: 220 Vc.a. ±10% 
puterea maximă: 440 W 
factorul de putere: cos 0=1 
timp de regiare: 60—180 s 
temperatura ambiantă: — 15°C-r + 
45 C 

yditatea relativă maximă: 70% 


informaţii suplimentar© pri- 

I oduseie I.A.EJ.-Titu şi condi- 
livrare, adresaţi-vă Sa ÎNTRE- 
EREA DE APARATAJ ELEC- 
: DE INSTALAŢII, Titu, str. Gă¬ 
rii nr. 79, judeţul Dîmboviţa, teiefon 
14 79 55, telex 17 228. 


© PRIZĂ BIPOLARĂ CU 
CONTACT DE PRO» 
TECŢIE - m Â/250 V 

Destinată îndeosebi utilizării In in¬ 
dustrie şi construcţii, noua priză — 
pe care o vedeţi în fotografia alătu¬ 
rată — îşi poate găsi, de asemenea, 
o largă aplicabilitate în diverse aşe¬ 
zăminte sociai-culturaie (săli de 
spectacole, teatre, şcoli, piatouri ci¬ 
nematografice etc.), practic oriunde 
este nevoie de a conecta Sa reţeaua 
monofazată consumatori mari. cu 
un grad ridicat de protecţie. 

Priza ar® căile de curent din 
alamă, iar carcasa şi suportul sînt 
din materiale plastic© rezistent®. 
Caraeteriiid tehnic© 
curant nominal: 83 A 
tensiune nominală: 250 ■ V c.a. 
grad de protecţie: IP 5.4 


TEHNÎSJM 8/1984 


23 






cursul de 
pentru ţine! 


CITITORI! DIN STRĂI¬ 
NĂTATE SE POT ABONA 
PRIN „ROMPRESFILATE- 
L1A“ — SECTORUL EX- 
PORT-ŞMPORT PRESĂ, 
P.O.BOX 12—201, TELEX 
10376, PRSFIR BUCU¬ 
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI 
NR. 64—66. 


Redactor-şef: ing. IOAN ALBESCO 
Redactor-şef adj.: prof. GHEORQHE BADEA 
Secretar responsabil de redacţie: mg. 1L1E MiHĂESCU 
Redactor responsabil de număr: fiz. ALEXANDRU MÂRCULESCU 
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCO 


Administraţia 
Editura Scinteia 


BClilOEEHHl 


SSMION DOREL — Găeşti 

Zgomotul produs de casetofon 
provine din sistemul de alimentare, 
probabil o diminuare a capacităţii 
condensatorului electrolitic {montaţi 
suplimentar un condensator de 
2 000 uF). Spălaţi potenţiometrul cu 
spirt şi pocniturile vor dispărea. Tu¬ 
bul PFL nu are un echivalent direct. 
ŞERBU ION — jud. GorJ 

Ceie solicitate, de dv. au fost pu¬ 
blicate (caracteristici îiristoare şi 
C.I.). Rx+Tx se poate experimenta 
numai dacă aveţi autorizaţie de ra- 
dioamator. 

CHELARIU SORIN - Buzău 

■Defectul este mai complex şi 
poate fi remediat numai de un spe¬ 
cialist. 

DIMÂ FLORIN — Jud, Prahova 


Recepţia unor posturi de televi¬ 
ziune la foarte mare distanţă este 
determinată de ionizări excesive ale 
unor straturi atmosferice. Fenome¬ 
nul se observă în lunile de vară. 
POPA ÂUREUÂN -- jud. Vîicea 
La generator bobinele sînt con¬ 
struite chiar din cablaj. Nu deţinem 
schema solicitată. 

BOGHIŢOSU GH. — Constanţa 
Montaţi microampermetrul !a ieşi¬ 
rea preamplificatorului. 

NUŢU ION - jud. Neamţ 
Tranzistoareie enumerate de dv. 
nu sînt de producţie I.P.R.S. 

Lampă de cuarţ şi difuzoare puteţi 
cumpăra de la magazinele de spe¬ 
cialitate. 

DUMITRU MARIAN — jud. Prahova 
Se poate ca tubul din etajul fina! 

linii să fie defect. 

ANTON GA8RIEL — Galaţi 
Construiţi antena aşa cum v-aţi 
propus şi o să vă fie folositoare. 
TEODOR NSCOLAE - Galaţi 
Este imposibil să restabilim func¬ 
ţionarea corectă a unui receptor TV 


color prin corespondenţă. Numai un 
specialist îa faţa locului poate efec¬ 
tua această operaţie. 

LUCA ŞTEFAN - lanca 
Verificaţi etajui final linii (tensiu¬ 
nile de alimentare). Eventual, măriţi 
rezistenţa de ecran pentru reduce¬ 
rea valorii tensiunii înalte. 

ROTARU DORIN - Focşani 
Construcţia, exploatarea şi deţine¬ 
rea unei instalaţii de radioemisie 
sînt permise numai în baza unei au¬ 
torizaţii emisă de M.T.Tc. 

EFTENE ÂNGHEt - Călăraşi 
Construiţi o orgă după schemele 
publicate în revistă. Defectele pe 
imagine pot proveni şi dintr-un con¬ 
tact imperfect în aparat. Puterea no¬ 
minală a unui amplificator este con¬ 
diţionată de valoarea tensiunii ia in¬ 
trare. 

GHERÂ MSHAS — Reşiţa 
Controlaţi oscilatorul de linii. 
GURZO GL1GOR — Baia Mare 
Verificaţi condensatorul care fil¬ 
trează tensiunea de ecran la tubul 
final cadre. 

BUNĂZIOIU VOICU - Timişoara 
Tuburile 6j1P sînt pentode şi cu 
ele puteţi construi un radioreceptor 
cu reacţie. 

MÂRCHiş VÂS8LE — jud. Marama- 


enţa aşa mult intensitatea audiţiei. 

Verificaţi etajul fina! audio. I 
CIULEI ALEXANDRU — Galaţi | 

Verificaţi tensiunea de polarizare 
de îa tranzistorul ACI 80 (rezisîoa- 
re!e din bază). 

DR. PAUL MATEESCU, ELVEŢIA * 

Primele emisiuni regulate de tele¬ 
viziune în culori din ţara noastră au 
fost inaugurate începînd cu data de 
23 August 1983. 

Sistemul folosit este PAL-OIRT 
(banda canalelor de transmisie — 
8 MHz, banda video — 6 MHz, dife¬ 
renţa de frecvenţă dintre purtătoa¬ 
rele de imagine şi sunet — 6,5 MHz, 
subpurţătoarea de cuioare — 4,43 
MHz). Începînd cu mijlocui anului 
1983 se fabrică în ţară şi televizoare 
coior bistandard-bisistem. Aceste 
televizoare, o dată acordate pe ca¬ 
nalul dorit, se adaptează automat 
atît pe standardul OiRT, folosit la 
noi, cît şi pe standardul CCiR folo¬ 
sit în majoritatea ţărilor din Europa 
Centrală. 




viumărui de spire de la bobina de 
antenă (cu 3 în plus) nu putea influ¬ 


414