Tehnium/1983/8301

REVISTA LUNARA EDITATA DE C.C. AL U.T.G 


CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI 


RADIOTEHNICĂ PENTRU ELEVI ... 
Tranzistorul cu efect de cîmp 
Tester 
Aplicaţii FET 

CQ--YG ...... 

Radioreceptorul US-P 
Construcţia antenelor 
Metodă de măsurare a puterii 
RF 

Linii X/4 

HI-FI ......... 

Recepţia stereofonică 

TEHNICĂ MODERNĂ .... 

Circuite CMOS. Aplicaţii li¬ 
niare 

Circuitul integrat /3E555 

MODELISM .... 

Navomode) remorcher 

AUTQ-MOTQ .... 

Autoturismele „Oltcif* 
Alternatorul 

CITITORII RECOMANDĂ . 

Panou de afişaj 
Canar electronic 
Detector de metale 
Ampiificator-corector 

FOTOTEHNICĂ ... 

Filtre interferenţiale în teh¬ 
nica fotografică 

AUTOMATIZĂRI....... 

Ceas electronic 

ATELIER .. 

Corector de ton pe trei benzi 

REVISTA REVISTELOR ..i 

Bloc UUS 
Capacimetru 
VU-metru 
Rx-28 MHz 

MEMORATOR .... 

m 3900 

3 OŞTA REDACŢIEI ... 

Radioservice 


pag. 10—11 










































„Adresez minunatului nostru tineret chemarea de a face totul pentru a-şi însuşi, în fabrici şi pe ogoare, în 
toate sectoarele, deprinderile activităţii practice, îmbinînd neabătut şi permanent învăţămîntul cu practica — 
singura cale a formării unor cadre bine pregătite, în stare să-şi îndeplinească în bune condiţii sarcinile ce le re¬ 
vin în producţie, în dezvoltarea economică şi socială a ţării. Faceţi, dragi prieteni, totul pentru a vă însuşi con¬ 
cepţia revoluţionară, spiritul revoluţionar, de abnegaţie şi luptă, propriu comuniştilor, pentru a asigura triumful 
măreţelor idealuri ale socialismului şi comunismului. Fiţi gata întotdeauna să vă serviţi patria pînă la ultimul 
sacrificiu — dacă va fi necesar -—, să serviţi poporul , partidul, socialismul şi comunismul, să fiţi luptători fermi 
pentru prietenie şi colaborare internaţională, pentru pace!“ 

NICOLAE CEAUŞESCU 


Ţara întreagă, tînăra generaţie 
aduc un fierbinte omagiu, gîn- 
duri de preţuire şi recunoştinţă 
patriotului înflăcărat, comunistu¬ 
lui de omenie, ctitor al societăţii 
socialiste multilateral dezvoltate, 
tovarăşului N i C O I IE 
CEAUŞESCU cu frikv.i î upli 
nirii a 50 de ani de activii, 2 tu re¬ 
voluţionară şl aniversa 
naştere. 












Importantele realizări cucerite 
de poporul român de cînd tova¬ 
răşul NICOLAE CEAUŞ ESCU se 
află în fruntea partidului şi sta¬ 
tului dimensionează o perioadă 
istorică de intensă efervescenţă 
creatoare. în această lună, cînd 
întreaga naţiune sărbătoreşte pe 
cel ce conduce destinele 
României socialiste cu prilejul 
aniversării zilei de naştere şi 
a peste 50 de ani de activitate 
revoluţionară, uteciştii, aflaţi 
încă pe băncile şcolilor, pregă- 
tindu-se cît mai temeinic pentru 
muncă şi viaţă, îşi exprimă în¬ 
treaga recunoştinţă celui mai iu¬ 
bit fiu al poporului pentru per¬ 
manenta grijă acordată tinerei 
generaţii, considerată pe drept 
cuvînt viitorul ţării. 

Ce poate fi mai de preţ, mai 
pilduitor pentru formarea unui 
tînăr decît biografia revoluţiona¬ 
rului dîrz şi consecvent, patrio¬ 
tului profund, înţeleptului con¬ 
ducător şi strateg al victoriilor 
naţiunii noastre socialiste! Şi ce 
poate fi mai înălţător pentru ti¬ 
nerii zilelor noastre, pentru viito-, 
rul societăţii noastre decît 
exemplul covîrşitor de luptător 
pentru pace al secretarului ge¬ 
neral al partidului, militant con¬ 
secvent pentru asigurarea păcii, 
pentru apărarea dreptului funda¬ 
mental al oamenilor, ai popoare¬ 
lor la viaţă, la existenţă liberă şi 
demnă. 

Bărbat al construcţiei şi păcii, 
secretarul general al partidului 
şi preşedintele republicii, tovar㬠
şul NICOLAE CEAUŞ ESCU, s-a 
făcut remarcat ca o personali¬ 
tate de prim rang în lumea con¬ 
temporană, a polarizat pretutin¬ 
deni respectul care se răsfrînge 
asupra poporului însuşi din mij¬ 
locul căruia s-a ridicat şi căruia 
i-a înţeles şi exprimat năzuinţele 
în marile foruri internaţionale, 
unde s-a prezentat ca exponent 
al său. 

Purtînd pe umeri răspunderea 
prezentului şi viitorului nostru, 
tovarăşul NICOLAE 
CEAUŞ ESCU simbolizează prin 
întreaga sa viaţă şi activitate 
identificarea plenară cu progre¬ 
sul şi civilizaţia României socia¬ 
liste în care tînăra generaţie, mi¬ 
lioanele de utecişti se afirmă cu 
entuziasmul şi impetuozitatea 
vîrstei, cu capacităţile creatoare 
şi novatoare puse în slujba pa¬ 
triei şi a construcţiei socialiste. 
Dealtfel, nu există practic dome¬ 
niu de activitate, sector al vieţii 
sociale, economice, politice, 
culturale, ştiinţifice etc., în care 
tovarăşul NICOLAE 
CEAUŞESCU să nu fi adus, prin 
ideile sale creatoare — rezultat 
al unor analize obiective —, un 
suflu nou, menit să- înscrie 
aceste domenii pe traiectoria 
progresului genera! al societăţii 
noastre socialiste. 

Dacă astăzi generaţia tînără a 
României socialiste este o pu¬ 
ternică forţă socială,, dacă 
munca şi eroismul ei se pot re¬ 
cunoaşte cu uşurinţă în tot ceea 
ce se înfăptuieşte, dacă de ea se 
jeagă în mod organic viitorul na¬ 
ţiunii — ÎGStG SCestea se dato¬ 
rează faptului că a fost îndru¬ 
mată şi sprijinită cu consecvenţă 
de către partid, de către secreta¬ 
rul său general şi se datorează, 
în egală măsură, faptului că a 
avut mereu în faţă exemplu! per¬ 
sonal al revoluţionarului dîrz, al 
patriotului consecvent, tovarăşul 
NICOLAE CEAUŞESCU. 


Mă număr printre profesorii 
unui grup şcolar care pregăteşte 
tinerii într-o dinamică ramură a 
economiei naţionale, şi anume 
electronica. 

în prezent, toate proiectele de 
diplomă ale absolvenţilor noştri 
sînt legate fie de profilul pro¬ 
ducţiei electronice, fie sînt desti¬ 
nate autodotării şi autoutilării. 
Valoarea producţiei elevilor se 
ridică la 19 milioane de lei, din¬ 
tre care aproape 5 milioane pro- 
ducţie-marfă va fi depăşită în 
acest an. Dotarea cu maşini-u- 
nelte de prelucrare cu comandă 
program, cu maşini pentru in¬ 
serţia maselor plastice ridică 
sensibil calitatea pregătirii viito¬ 
rilor muncitori din industria 
electronică. De aceea sîntem re¬ 
cunoscători secretarului general 
al partidului pentru condiţiile 
‘minunate oferite atît tinerei ge¬ 
neraţii, cît şi nouă, cadrelor di¬ 
dactice, condiţii ce atestă per¬ 
fecţionarea continuă a procesu¬ 
lui instructiv-educativ, a legătu¬ 
rilor acestuia cu producţia şi 
cercetarea. Ne alăturăm glasul 
milioanelor de urări ce aduc pri¬ 
nosul de recunoştinţă celui mai 
iubit fiu al poporului, secretarul 
general al partidului, tovarăşul 
NICOLAE CEAUŞESCU, la ani¬ 
versarea zilei de naştere şi a 
peste 50 de ani de activitate re¬ 
voluţionară. 


In aceste zile, toţi uteciştii, în¬ 
tregul tineret al patriei se alătură 
milioanelor de oameni aparţinînd 
tuturor generaţiilor pentru' a ex¬ 
prima secretarului general al par¬ 
tidului, conducătorului iubit al ţ㬠
rii, tovarăşul NICOLAE 
CEAUŞESCU, urări fierbinţi de 
sănătate şi fericire, spre binele 
poporului, cu prilejul aniversării 
zilei de naştere şi a peste 50 de 
an.i de activitate revoluţionară. 

in ziua de 26 ianuarie, noi toţi, 
tineri şi mai vîrstnici, bărbaţi şi 
femei, muncitori şi ţărani, intelec¬ 
tuali, români, maghiari, germani 
şi de alte naţionalităţi, practic în¬ 
treaga suflare a patriei, aniver¬ 
săm pe cel ce conduce destinele 
patriei noastre, acel mare Om, Re¬ 
voluţionar şi Comunist în care se 
întruchipează virtuţile alese şi 
idealurile nobile, dăruirea si pa¬ 
siunea, devotamentul neţărmurit 
faţă de patrie, lupta continuă 
dusă pentru demnitatea, liberta¬ 
tea, fericirea şi bunăstarea 
României şi a tuturor fiilor săi. 

Pentru noi, cei care astăzi fău¬ 
rim o lume nouă pe. pămîntul ro¬ 
mânesc, o societate care a înain¬ 
tat pe un front larg în dezvoltarea 
economică si în cea spirituală, 
personalitatea, viaţa, activitatea, 
exemplul permanent al secretaru¬ 
lui genera! al partidului, preşedin¬ 
tele republicii, tovarăşul 
NICOLAE CEAUŞESCU, se con¬ 
stituie în cea mai grăitoare do¬ 
vadă a puterii noastre creatoare, 
a geniului românesc în tot ce are 
mai durabil, mai revelator, mai 
înălţător. 

Ţnţodată, sentimentele de 
adîncă şi neţămrbfiîă gratitudine 
ale tinerei generaţii din ţara îlOaS" 
tră se îndreaptă şi spre tovarăşa 
academician doctor inginer ELENA 


CEAUŞESCU, eminent om politic şi 
savant de renume internaţional, a 
cărei viaţă şi activitate sînt nepre¬ 
ţuite modele pentru creşterea şi 
formarea tinerilor ca oameni, ca 
revoluţionari, ca însufleţiţi con¬ 
structori ai societăţii socialiste şi 
comuniste pe pămîntul României. 

De fiecare dată, cu prilejul 
acestei sărbători, fiii poporului ro¬ 
mân raportează împlinirile, succe¬ 
sele şi angajamentele de a păşi 
mai departe, încrezători şi plini ae 
elan, pe drumul care marchează 
ascensiunea spre o mereu mai 
înaltă civilizaţie. Dealtfel, jaloa¬ 
nele acestor realităţi, dimensiunile 
lor istorice au fost recent materia¬ 
lizate în inestimabilul document 
avînd o uriaşă însemnătate teore¬ 
tică şi practică - Raportul prezen¬ 
tat ae secretarul general al par¬ 
tidului la recenta Conferinţă Na¬ 
ţională, strălucit program de 
muncă şi luptă pentru întregul po¬ 
por. Şi cu acest prilej, tovarăşul 
NICOLAE CEAUŞESCU si-a în¬ 
dreptat părinteasca grijă asupra 
tinerei generaţii, menţionînd de la 
tribuna înaltului forum atenţia de¬ 
osebită ce trebuie acordată tinere¬ 
tului, pregătirii sale pentru muncă 
şi viaţă, sădirii în conştiinţe a spi¬ 
ritului revoluţionar, a dorinţei de 
însuşire a celor mai noi cuceriri 
ale ştiinţei şi cunoaşterii umane, a 
voinţei de a acţiona în toate îm¬ 
prejurările ca revoluţionari, ca pa¬ 
trioţi în slujba poporului, a cauzei 
socialismului şi păcii. 

li datorăm tovarăşului 
NICOLAE CEAUŞESCU exem¬ 
plul unei vieţi eroice puse încă din 
anii tinereţii în serviciu! împlinirii 
măreţelor idealuri comuniste, 
demnităţii şi libertăţii poporului, 
progresului ’ permanent, perfecţio¬ 
nării continue pe plan uman. li da¬ 
torăm tovarăşului NICOLAE 
CEAUŞESCU un alt mod, supe¬ 
rior, de a gîndi şi de a ne gîndi 
rostul de a făptui, de a crea o 
nouă civilizaţie pe pămîntul rom⬠
nesc, un alt mod, superior, de a 
concepe şi de a* ne concepe desti¬ 
nul, deschizîndu-ne generos şi cu¬ 
tezători spre tot ceea ce este nou, 
spre cunoaşterea de sine şi de 
lume, spre un viitor mereu ma 
plţn, mai fericit. 

îi datorăm tovarăşului 
NICOLAE CEAUŞESCU revolu¬ 
ţionarul concept al integrării învă- 
ţămîntului cu cercetarea şi pro¬ 
ducţia. Prin grija partidului şi sta¬ 
tului, prin permanentele îndrumări 
ale secretarului genera! a! parti¬ 
dului au fost create minunate con¬ 
diţii pentru ca activitatea de edu¬ 
caţie si învăţămînt să cunoască o 
dezvoltare fără precedent în ulti¬ 
mii 18 ani. Organizarea superioară 
a învăţămîntului, baza sa mate¬ 
rială de excepţie răspunzînd celor 
mai înalte exigenţe, cadrele cu o 
înaltă pregătire şi o conştiinţă 
profesională deosebită sînt facto¬ 
rii de bază care concură la reali¬ 
zarea revoluţiei în învăţămînt, la 
perfecţionarea şi modernizarea în¬ 
treg ulii’ proces instructiv-educa¬ 
tiv. Cadrul conceptual de preg㬠
tire a tinerelor geneYSÎ.'! a fost 
conturat, gîndit şi definit de secre¬ 
tarul general al partidului, tovar㬠
şul NICOLAE CEAUŞESCU. 

Conceptul este nou, original, re¬ 
voluţionar şi exprimat sintetic în 


triada învăţămînt-cercetare-pro- 
ducţie. Pentru ca ştiinţa şi prac¬ 
tica să aducă o contribuţie esen¬ 
ţială la problemele actualităţii, se 
impun un salt spectaculos în pro¬ 
ducţie, o ridicare a eficienţei eco¬ 
nomice, o nouă calitate supe¬ 
rioară în întreaga activitate. Pre¬ 
zenţa tinerei generaţii în atelie- 
re-şcoală, în secţiile unităţilor 
economice, în laboratoare de cer¬ 
cetare sau în ateliere de proiec¬ 
tare se constituie într-un elocvent 
argument al valabilităţii integrării 
învăţămîntului, al capacităţii de 
formare a omului nou prin partici¬ 
parea directă ia făurirea de bunuri 
materiale şi spirituale. 

Permanenţă a vieţii României 
socialiste, grija secretarului gene¬ 
ral al partidului, tovarăşul 
NICOLAE CEAUŞESCU, jpentru 
tînăra generaţie este tradusa şi în 
coordonatele largi ale procesului 
de pregătire, printre care se nu¬ 
mără gratuitatea învăţămîntului, 
generalizarea învăţămîntului obli¬ 
gatoriu, perspectivele participării 
tineretului la dezvoltarea învăţ㬠
mîntului de toate gradele. 

Tînăra generaţie a patriei noas¬ 
tre se poate mindri cu faptul că 
politica partidului în domeniul în¬ 
văţămîntului, cadru optim de for¬ 
mare a forţei de muncă necesare 
dezvoltării economiei naţionale, 
este elaborată sub directa îndru¬ 
mare a secretarului general al 
partidului, ceea ce dovedeşte încă 
o dată rolul determinant ai tova¬ 
răşului NICOLAE CEAUŞESCU 
în fundamentarea noii şcoli rom⬠
neşti, a concepţiilor revoluţionare 
ce’ stau la baza învăţămîntului 
nostru de toate gradele. 

Dealtfel, în învăţămînt, concep¬ 
tul revoluţionar ce guvernează 
destinele şcolii româneşti a gene¬ 
rat, odată cu creşterea calitativă 
a pregătirii elevilor şi studenţilor, 
importante mutaţii în calitatea şi 
cantitatea aportului practic, con¬ 
cret al acestora la producţia de 
bunuri materiale şi spirituale. 
Dacă în 1979 elevii din licee, şcoli 
profesionale şi de maiştri realizau 
o producţie echivalentă cu circa 
un miliara de lei, în 1981 eforturile 
lor sînt mai mari cu 38 milioane 
de, lei. 

însufleţiţi de măreţele obiective 
ale Congresului al Xll-lea şi ale 
Conferinţei Naţionale a partidului, 
de exemplul personal, de abnega¬ 
ţie şi dăruire revoluţionară, pa¬ 
triotică a secretarului general al 
Partidului Comunist Român, tine¬ 
retul patriei îşi afirmă plenar ho¬ 
tărîrea de a milita neabătut pentru 
traducerea în viaţă a însufieţitoa- 
relor programe de dezvoltare eco- 
nomico-socială în scoli şi facul¬ 
tăţi, în uzine şi pe ogoare, pe 
şantierele construcţiei socialiste. 

Laolaltă cu întregul popor, tine¬ 
retul ţării, muncitori şi ţărani, 
elevi şi studenţi, intelectuali şi mi¬ 
litari, sărbătoresc aniversarea 
zilei de naştere şi a peste 50 de 
ani de activitate revoluţionară 
aducînd un fierbinte omagiu se¬ 
cretarului general al partidului, 
preşedintelui României socialiste 
pentru activitatea neobosită des- 
fasuTă^ în fruntea partidului si 
statului, înch,7?2 tă fericirii poporu¬ 
lui şi patriei noastre ^pcialiste, 
cauzei păcii în întreaga lume. 


îng. 3TEL1AN ' PĂT RUŢESCU, C A LIN & TĂIMCULES C U 


TEHNIUM 1/1983 


3 









tensiune pozitivă U Gs între poartă şi 
sursă (pluşul ia poartă şi minusul 
la sursă). în „condensatorul 1 ' repre¬ 
zentat de stratificaţia metal-oxid 
(izolator) — semiconductor ia naş¬ 
tere un cîmp electric, care „îni- 
pinge" spre interiorul substratului 
golurile din vecinătatea izolatorului 
şi simultan atrage spre suprafaţă 
electronii mobili din substrat. Cu 
alte cuvinte, cîmpul electric creat 
de tensiunea Uqs produce la supra¬ 
faţa semiconductorului o inversare 
a tipului de conductibilitate, stratul 
de inversie reprezentînd tocmai ca¬ 
nalul indus, de tip N. Cu cît tensiunea 
U GS este mai mare, cu atît grosimea 
canalului este mai mare, implicit 
conductibilitatea sa este mai mare. 


tenţa unei tensiuni U GS de prag, no¬ 
tată U p . Ea reprezintă valoarea ten¬ 
siunii grilă-sursă de la care începe 
să treacă un curent l D semnificativ 
prin canal. Prin urmare, spre deose¬ 
bire de J-FET, MOS-FET-ul cu canal 
indus este blocat pentru U GS < U P şi 
deschis pentru U GS >U p . 

Caracteristicile de ieşire, l D = 
= f(UDş). sînt asemănătoare cu cele 
ale J-JFET-urilor, cu aceeaşi deose¬ 
bire că valoarea curentului I D creşte 
cu creşterea lui Uqs- Astfel, caracte- 


rolul de sursă, respectiv drenă. Elec¬ 
trodul poartă este izolat faţă de sub¬ 
strat, după cum am arătat mai sus., 
în plus, distingem un al patrulea 
electrod, numit bază (B), care repre¬ 
zintă un contact ohmic la substrat. 
Vom considera în continuare situa¬ 
ţia cea mai simplă, de fapt şi cea 
mai răspîndită, în care baza este co¬ 
nectată (interior sau exterior) la 
sursă. 

Pentru a urmări funcţionarea dis¬ 
pozitivului, să presupunem că între 
drenă şi sursă se aplică o tensiune* 
Uqs pozitivă (plusul la drenă şi mi¬ 
nusul la sursă), poarta fiind lăsată 
neconectată. Substratul semicon¬ 
ductor (de tip P) conţine foarte pu¬ 
ţini electroni mobili şi, în plus, cir¬ 
culaţia acestora de la sursă la 
drenă, sub acţiunea diferenţei de 
potenţial U DS , are loc în condiţiile 
polarizării inverse a joncţiunii dre- 
nă-substrat. în consecinţă, curentul 
prin dispozitiv — notat cu l D ş S — 
este foarte mic, practic neglijabil (de 
ordinul nanoamperilor). 

Să presupunem acum că se lasă 
drena neconectată şi se aplică o 


Vom trece acum la cea de-a doua 
variantă constructivă a tranzistoare- 
lor cu efect de cîmp, anume FET-u- 
rile cu grilă izolată, întîlnite mai 
frecvent sub numele de MOS-FET- 
uri. Ele se deosebesc de J-FET-uri 
prin faptul că poarta nu mai for¬ 
mează o joncţiune cu substratul se¬ 
miconductor, ci este o simplă peli¬ 
culă metalică depusă peste substrat, 
în regiunea cuprinsă între drenă şi 
sursă, fiind separată de acesta 
printr-un strat izolator. Cum de obi¬ 
cei izolatorul este un oxid, succesiu¬ 
nea este metal-oxid-semiconductor, 
de unde şi iniţialele MOS folosite 
pentru a desemna această tehnolo¬ 
gie de fabricaţie. 

La rîndul lor, MOS-FET-urile se 
clasifică, după natura canalului, în 
MOS-FET-uri cu canal indus (de tip 
N sau P) şi MOS-FET-uri cu canal 
iniţial (de tip N sau P). 

Structura unui MOS-FET cu canal 
indus de tip N este prezentată sche¬ 
matic în figura 26. In substratul se¬ 
miconductor, de tip P, sînt formate 
prin difuzie două regiuni semicon¬ 
ductoare de tip N, care îndeplinesc 


Izolator 


Dacă se aplică simultan tensiunile 
pozitive Uqs şi U DS , între sursa şi 
drena ia naştere un curent aprecia¬ 
bil prin canalul indus. Electronii de 
conducţie sînt furnizaţi de regiunea 
sursei şi sînt atraşi de drenă sub ac¬ 
ţiunea diferenţei de potenţial Uqs- 

Este uşor de înţeles că o tensiune 
Uqs negativă nu conduce la forma¬ 
rea canalului indus, deci nu convine 
pentru comanda dispozitivului de¬ 
scris (pentru U QS < 0, l D = l DSS « 0). 

• In mod asemănător se poate ana¬ 
liza funcţionarea unui MOS-FET cu 
canal indus de tip P (substrat de tip 
N), prin inversarea corespunzătoare 
a polarităţilor (U GS <0, U DS <0). 

Caracteristicile de transfer şi de 
ieşire pentru un tranzistor MOS-FET 
cu canal indus de tip N au forma 
arătată în figurile 27 şi 28 (pentru 
canal P se inversează doar sensul 
curenţilor şi al tensiunilor). Obser¬ 
văm şi aici (ca şi la J-FET-uri) exis- 


Canal -indus - tip N 
Substrat semiconductor-tip P 


Metal 


ristica de conducţie maximă cc 
pumde valorii maxime admis 
pentru U GS , pe cînd la J-FET-ui 
corespunde valorii U GS = 0. 

Simbolurile frecvent utilizate 
tru tranzisîoarele MOS-FET cu c 
indus sînt prezentate în figura 
Observăm că poarta este sim 
zată printr-o linie paralelă cu "c 
Iul, sugerînd particularitatea 
structiva a MOS-FET-urilor („pc 


L zmax 


Aparatul descris în continuare re¬ 
prezintă un tester portabil pentru 
verificarea rapidă şi sortarea sau 
împerecherea diodelor Zener de 
mică putere în funcţie de tensiunea 
nominală. 

Se ştie că amatorii folosesc frec¬ 
vent diodele stabilizatoare din seria 
PL (1W), în special cele cu tensiu¬ 
nea nominală U z cuprinsă între 
3,3 V şi 24 V. Verificarea acestora 
nu constituie o problemă atunci cînd 
constructorul se află în laboratorul 
propriu. O sursă de tensiune conti¬ 
nuă, fixă sau reglabilă (dar în orice 
caz mai mare cu cîţiva volţi decît 
U z ), o rezistenţă de limitare calculată 
adecvat şi un voltmetru c.c. sînt 
suficiente pentru efectuarea măsur㬠
torilor, aşa cum se reaminteşte în 
figura 1. Cu l Zmin s-a notat curentul 
invers minim prin.diodă la care se 
manifestă stabilizarea de tensiune, 
iar cu l Zmax curentul invers maxinp, 
admis. Pentru diodele menu- nate g e 
pot face măsurăto'j’jg cu un curen ţ 
intermeH'^r de 10—15 mA. 

Dacă însă constructorul doreşte să 
verifice sau să sorteze diodele în altă 
parte — de exemplu, chiar în maga¬ 
zinul din care le cumpără —, pro¬ 
blema se complică, neexistînd sau 
neavînd aces la o priză de reţea 


ri-O-4 ASZ15 
5ÎI/5W etc. 


D r D 4 =4x1N4004 
sau 1PM4 


TEHNIUM 1/1983 














Uqs = +4V 



Up-3 -2-101234 


izolată"), iar săgeata este afectată 
terminalului bază, indicînd tipul ca¬ 
nalului,. după aceeaşi convenţie ca 
la J-FET-uri. Canalul este figurat 
printr-o linie groasă întreruptă, su- 
gerînd astfel faptul că el nu există 
iniţial, ci este indus prin aplicarea 
tensiunii U GS . în fine, mai observăm 
că s-au indicat două variante de re¬ 
prezentare, după cum terminalul 
bază eşte conectat interior la sursă 
sau nu. 

Tranzistoarele MOS-FET cu canal 

iniţial au structura asemănătoare cu 
a celor cu canal indus, cu’deosebire 
că aici canalul există chiar şi în ab¬ 
senţa tensiunii de comandă gri- 
lă-sursă. Altfel spus, pentru U G s = 0, 
curentul prin tranzistor (notat l DSS ) 
nu este nici nul (ca la MOS-FET-u- 
rile cu canal indus), nici maxim (ca 
la J-FET-uri), ci are o valoare inter¬ 
mediară (de ordinul miliamperilor, 
pentru modelele de mică putere). 

Tensiunea de comandă, U GS , 


alimentare să fie de tip buton cu 
revenire (B), pe care se apasă numai 
atîta timp cît se fac măsurători. 

Piesa cea mai delicată o consti¬ 
tuie, ca de obicei, transformatorul. 
Autorul a optat pentru miez din tole 
de fier, utilizînd un transformator de 
la difuzoarele de radioficare (secţiu¬ 
nea miezului de cca 1,5 cm 2 ). Pri¬ 
marul Nt+N/ conţine 2 x 22 de 
spire CuEm 0,55 mm, înfăşurate în 
acelaşi sens (cu priză mediană), iar 
secundarul N 2 are cca 200 de spire 
CuEm 0,25 mm. Primarul se bobi¬ 
nează peste secundar, cu izolaţie 
corespunzătoare. 

Tensiunea alternativă obţinută în 
secundar este redresată de puntea 
D,-D 4 , care poate fi monolitică 
(1PM4-—1PM8) sau realizată cu pa¬ 
tru diode de tip 1N4004-1N4007, 
F307 etc. Condensatorul C 4 (20— 
100 fi F la minimum 40 V) asigura 
filtrarea tensiunii continue, iar rezis¬ 
tenţa Rj constituie o sarcină per¬ 
manentă de cca 1 mA, pentru a se 
evita funcţionarea convertizoruiui în 
gol. 

în concluzie, convertizorul descris 
poate debita un curent maxim de 
cca 25 rrţA la tensiunea de 30 V, 

deci se pretează bine scopului pro¬ 
pus. Desigur, rezultatele ar fi fost 
mai bune (în special randamentul, 
care aici este de cca 50%) dacă s-ar 
fi utilizat un miez de calitate supe¬ 
rioară (tablă de fier-siliciu, permai- 





M0S-FET cu canal iniţial 
nai N Canal P 


2 4 6 8 


poate lua atît valori pozitive, cît şi 
valori negative, pentru ambele tipuri 
de canal (N sau P). De exemplu, fie 
un MOS-FET cu canal iniţial de tip 
N, căruia îi aplicăm o tensiune ll GS 
pozitivă. Fenomenele care se petrec 
sînt cele descrise la MOS-FET-ul cu 
canal indus, deci în final curentul l D 
creşte cu creşterea tensiunii pozitive 
U GS . Pentru tensiuni de comandă 
negative (U GS <0), efectele cîmpu- 
lui din izolator sînt în sensul blocării 
canalului; prin urmare, curentul de 
drenă scade cu creşterea în modul a 
tensiunii U GS (comportare asemăn㬠
toare cu a J-FET-urilor). 

Forma caracteristicilor de transfer 
şi de ieşire pentru un MOS-FET cu 
canal iniţial este indicată în figurile 
30 şi 31, iar simbolurile frecvent uti¬ 
lizate sînt arătate în figura 32. De 


loy, ferite). S-a optat însă pentru 
această variantă, care este mai la 
îndemîna constructorilor începători. 

De la convertizor la testerul anun¬ 
ţat nu mai rămîne decît să com¬ 
pletăm schema cu una sau mai 
multe rezistenţe de limitare, cu două 
borne pentru conectarea diodelor de 
verificat şi încă două borne pentru 
racordarea voltmetrului, aşa cum se 
arată în figura 3. Diodele Zener cu 
tensiunea nominală sub 12 V se 
testează cu comutatorul K în poziţia 
1, iar cele cu U z între 12 V şi 24 V 
cu K în poziţia 2. Dacă dioda are 
marcajul şters şi nu cunoaştem nici 
tensiunea nominală, nici polaritatea, 
verificarea se face mai întîi cu K în 
poziţia 1 şi cu voltmetrui pus pe 
30 V. 

Modul de lucru concret rezultă din 
cele descrise şi nu vom insista 
asupra lui. Menţionăm doar, în 
încheiere, faptul că testerul permite 
şi verificarea (respectiv împereche¬ 
rea după căderea de tensiune di¬ 
rectă) a diodelor redresoare de mică 
putere. Evident, acestea se vor co¬ 
necta „direct" (cu anodul la plus şi 
catodul la minus), deci „invers" în 
raport cu diodele Zener. Comutato¬ 
rul va fi în poziţia 1 (cca 15 mA prin 
diodă), iar instrumentul va fi pus pe 
1—-1,2 Vc.c., dar numai după ce 
ne-am asigurat că dioda nu este 
străpunsă sau conectată greşit. 


10 12 14 W g(B- B - o 


data aceasta canalul se reprezintă 
printr-o linie groasă continuă, suge- 
rînd faptul că el există iniţial. 

în literatura de specialitate, tran¬ 
zistoarele MOS-FET cu canal iniţial 
sînt frecvent întîlnite sub numele de 
depletion MOS-FET, iar cele cu ca¬ 
nal indus sub denumirea de enhan- 
cement MOS-FET (de la termenii 
corespunzători în limba engleză, 
semnificînd golire, epuizare, respec¬ 
tiv sporire, intensificare). 

Clasificarea tranzistoarelor cu 
efect de cîmp ar putea continua din 
punct de vedere al protecţiei la in¬ 
trare, al frecvenţei maxime de lucru, 


al puterii de disipaţie etc. 

FET-uri cu poartă dublă, F 
autoprotejate împotriva tensiunilor 
excesive de intrare, FET-uri duble în 
capsulă unică etc. 

Ne vom opri însă aici cu prezema 
rea teoretică, al cărei scop propus a 
fost doar de iniţiere în problemă, ur 
mînd ca o parte din aspectele prac 
tice legate de funcţionarea, caracte 
risti.cile şi modul de utilizare 
zistoruiui cu efect de cîmp să fie 
abordate în continuare în gr 
de materiale intitulat „A| 
ţii-FET". 


! 



APLICAŢII FET 


■ (URM ARE DlN NR. ; TRECUT) 


Valoarea maximă a tensiunii de 
alimentare rezultă din condiţiile si¬ 
multane: Uz>s < U DSmax = 30 V ŞÎ 
Uas • \d < Plot - 300 mW. A doua 
condiţie este satisfăcută evident, 
căci pentru UV = 30 V şi \ D = 5 mA 
tranzistorul lucrează abia la jum㬠
tate din puterea maximă de disi¬ 
paţie. Din prima condiţie deducem : 
U max = U DSmax + | U G S ] rf Uc« 34,8V. 

Pentru şi mai multă siguranţă 
putem restrînge plaja lui U la inter¬ 
valul 10 V — 32 V. 

Compensarea aproximaţiilor f㬠
cute în calcule şi la determinările 
experimentale se realizează cel mai 
comod înlocuind rezistenţa fixă R 5 
printr-un trimer de 1 kO, dat iniţial 
la valoarea maximă înseriată (fig. 
13) sau — şi mai bineprintr-o re¬ 
zistenţă mai mică (100 — 300 fi) în 
serie cu un trimer de 1 kfî (fig. 14). 
Aceste variante cu posibilitate de 
reglaj (cel puţin în faza experimen¬ 
tală) permit să se ţină cont de îm- 
prăştierea de fabricaţie a parame¬ 
trilor, nemaifiind astfel absolut ne¬ 
cesară determinarea mărimilor Im 
şi U 

In încheiere, menţionăm că sur¬ 
sele de curent constant sînt deseori 
întîlnite nu ca montaje de sine 


stătătoare, ci mai ales ca părţi com¬ 
ponente ale unor circuite electro¬ 
nice mai complexe. Ele servesc la 
stabilizarea curentului prin diodele 
Zener (ca în fig. 15), la stabilizarea 
curenţilor prin alte tranzistoare din 
cirpuit etc. 

In numeroase scheme de amplifi¬ 
catoare, atenuatoare, oscilatoare, fil¬ 
tre etc. întîlnlm tot mai frecvent 
tranzistoare cu efect de cîmp utili¬ 
zate ca rezistenţe variabile coman¬ 
date prin tensiune. Despre această 
aplicaţie tipică a FET-uri lor ne pro¬ 
punem să tratăm în continuare, cu¬ 
noaşterea ei contribuind la o mai 
bună înţelegere a schemelor elec¬ 
tronice moderne şi, în primul rînd, 
la familiarizarea mai rapidă a con¬ 
structorilor începători cu particulari¬ 
tăţile funcţionale ale FET-urilor. 


După cum am văzut, FET-ul (indi¬ 
ferent dacă este cu grilă joncţiune 
sau cu grilă izolată) nu are joncţiuni 
semiconductoare înseriate pe calea 
curentului principal sursă-drenă; ca¬ 
nalul său se comportă ca o rezis¬ 
tenţă electrică mai mare sau mai. 
mică, în funcţie de valorile tensiuni¬ 
lor Uos Şi U GS aplicate terminalelor. 


(CONTINUARE IN NR. VIITOR) 












In cele ce urmează ne vom referi 
la o problemă foarte importantă în 
construcţia antenelor, si anume la 
deparazitarea acestora. în condiţiile 
actuale, un mare număr de surse 
perturbatoare din punct de vedere 
radio influenţează negativ calitatea 
recepţiei, atît în mediul urban, cît şi 
în mediul rural. împotriva acestor 
perturbaţii sînt necesare construcţii 
speciale ale antenelor şi ale fidere- 
lor de coborîre. 

în general, antena se fereşte de 
influenţa perturbaţiilor directe prin 
montarea ei la o înălţime cît mai 
mare. Acest lucru nu este însă posi¬ 
bil în toate cazurile şi de aceea se 
utilizează unele artificii constructive. 
Toate datele care urmează se referă 
numai la antenele utilizate în sco- 


oţel zincat de 2-4 mm diametru 
Pentru antenele liniare (L, T etc.), 
contragreutatea se realizează din 
fire dispuse paralel cu firul antenei, 
la o distanţă pe verticală de cel pu¬ 
ţin 3 m faţă de acesta. în toate ca¬ 
zurile, contragreutatea se va utiliza 
numai pentru antenele situate dea¬ 
supra construcţiilor, eficacitatea ei 
nefiind importantă pentru antenele 
degajate. Fac excepţie antenele spe¬ 
ciale pentru unde scurte şi ultra¬ 
scurte, unde contragreutatea face 
parte din însăşi construcţia funcţio¬ 
nală. 

Prin contragreutate se asigură o 
reducere a perturbaţiilor ce provin; 
din reţelele electrice aflate sub nive¬ 
lul antenei. Contragreutatea se reali- 
7PA7ă izolat de acoperiş prin legarea 


Ca urmare a articolului din „Teh- 
nium“ nr. 10/1977, am primit nume¬ 
roase scrisori de la radioamatorii 
din ţară prin care am fost rugai a-i 
ajuta prin trimiterea schemei de 
principiu a aparatului US—P. 

Receptorul are 5 game de frec¬ 
venţe între 175 kHz şi 12 MHz, îm¬ 
părţite după cum urmează; 175 — 
350 kHz; 375 — 875 kHz; 900 — 
2 150 kHz; 2 125 — 5 000 kHz; 5 — 
12 MHz. 

Pentru găsirea frecventei pe scala 
aparatului se înmulţeşte cifra grada¬ 
ţie cu 25 şi rezultă frecvenţa în kHz. 
De exemplu, pe gama 5, înmulţind 
cifra de pe scală cu 25, obţinem 280 
x 25 = 7 000 kHz (capătul inferior al 
benzii de 7 MHz). Capătul superior 
se găseşte pe aparat la qradatia 
7 100 : 25 a 284. 

Cu ajutorul aparatului se pot re¬ 
cepţiona benzile de 3,5 şi 7 MHz; în 
viitor se vor mai putea recepţiona 
încă două game de frecvenţă ce ur¬ 
mează a fi repartizate ra¬ 
dioamatorilor. 

Sensibilitatea receptorului este de 
1—4 mV în telegrafie şi 2—10 în 
telefonie. Recomandăm înlocuirea 


Sng. DUMITRU MĂUMAŞ, 

yobbqt 

coloanei cu seleniu din redresor cu 
4 diode F 407 sau o punte 1 PM4. 
De asemenea, filtrajul se poate îm¬ 
bunătăţi prin introducerea unui con¬ 
densator electrolitic de 2 x 100 
mF/ 350 V. In această situaţie, tensiu¬ 
nea anodică creşte de la 220 V la 
300 V, lucru ce deranjează oscilato¬ 
rul, care, neavînd rezistenţă ano¬ 
dică, intră în regim de suprasarcină. 
Există două soluţii: introducerea 
unei rezistenţe de 20 kfi/0,5 W în 
circuitul anodic sau a unei rezis¬ 
tenţe de 3—5 kli/5 W în redresor 
pentru coborîrea tensiunii de ali¬ 
mentare la 200—220 V c.c. 

Cu ajutorul unui convertor cu 
două lămpi executat pe rotactorul 
de la televizorul „Temp“ 6 am reuşit 
să recepţionez toate benzile de 
radioamatori, transpunînd în 
10,7 MHz în gama a 5-a a recepto¬ 
rului şi transformînd ansamblul con¬ 
vertor US—P într-un receptor cu du¬ 
blă conversie. Se recomandă folosi¬ 
rea după receptor a unui amplifica¬ 
tor audio de medie putere, cu reglaj 
de ton şi bandă de trecere, care dă 
posibilitatea audiţiei mai comode în 
difuzor. 




6 


TEHNIUM 1/1983 









































firelor c,u„ izolatoare din sticlă sau 
porţelan. în cazul în care cobori rea 
este scurtă şl neperturbată, contra¬ 
greutatea se leagă la borna de pă- 
mînt a receptorului cu un conductor 
distinct, coborît separat faţă de con- 
ductorul antenei. în practică, 
această variantă, nu se utilizează, 
deoarece implică neadaptarea în im¬ 
pedanţă şi pierderea de semna! util. 
O soluţie simplă este şi conectarea 
antenei cu un cablu coaxial; în acest 
caz blindajul se leagă la contragreu¬ 
tate şi firul activ la antenă. Principa¬ 
lul neajuns al acestui mod de co¬ 
nectare este atenuarea importantă 
pe care o introduce cablul coaxial. 
In figura 1 este prezentată schema 
echivalentă. Ea este tensiunea elec¬ 
tromotoare indusă în antenă, iar Za 
impedanţa echivalentă a antenei. 
Observăm că prin capacitatea Cc a 
cablului se obţine un divizor de ten¬ 
siune. Pentru a avea un minim de 
atenuare a semnalului util, trebuie 
ca impedanţa antenei, înseriată cir¬ 
cuitului de coborîre, să fie cît mai 
mică. De aceea, pentru a putea uti¬ 
liza cablurile uzuale, este necesară 
montarea fiderului de coborîre între 
două transformatoare de înaltă frec¬ 
venţă cu rol de adaptare în impe¬ 
danţă. Transformatorul antenei este 
coborîtor de impedanţă, iar cel final 
ridicător. 

în practică un mare număr de ra¬ 
dioamatori utilizează o singură an¬ 
tenă pentru toate berizile recepţio¬ 
nate (UL, UM, US). în acest caz 
transformatoarele au o construcţie 
mai sofisticată, datorată benzii mari 
de trecere necesare. în figura 2 este 
prezentată schema unui asemenea 
cuplaj. Capacităţile din schemă sînt 
următoarele: CI - 220 pF, C2.C3 - 
180 pF, C4 — 100 pF. La frecven¬ 
ţele înalte, capacitatea C2 şuntează 
bobina L5, lăsînd în circuit numai 
bobinele L3 şi L4. De asemenea, in- 
ductanţa bobinei L2 este cu mult 
mai mare faţă de impedanţa braţului 
paralel format de CI si LI şi. deci, 


se poate neglija. Am obţinut astfel 
schema din figura 3, echivalentă în 
frecvenţe înalte. Schema pentru 
frecvenţele joase este prezentată în 
figura 4. Datorită lui CI, braţul CI - 
LI are impedanţa mare faţă de L2, 
iar L3 şi L4 sînt prea mici faţă de 
reactanţa lui L5. C2 are o impedanţă 
mare în acest domeniu de frecvenţe 
şi se' neglijează. 

Construcţia practică a circuitului 
are următoarele valori pentru bo¬ 
bine: LI, L3, L4 — 10 spire, L2 — 
200 de spire, L5 — 100 de spire, L6 

— 16' spire, L7 — 150 de spire. 
Toate bobinele se realizează cu fir 
de .0,13 mm diametru, izolat cu 
email. 

în figura 5 se arată modul practic 
de bobinare. Bobinele din circuitul 
cablului de legătură (L3, L4 şi L5) se 
execută pe o carcasă cu un diame¬ 
tru de 11 mm, astfel încît să poată fi 
introdusă în carcasa care conţine 
bobinele din circuitul de intrare şi 
respectiv de ieşire. Cu excepţia bo¬ 
binelor L2 şi L7, care se execută în 
fagure, celelalte bobine se execută 
spiră lîngă spiră. 

în interiorul carcasei de 11 mm 
diametru se fixează un miez de fier 

— carbonil cu diametrul de 9 mm şi 
lungimea de 20 mm. 

între cele două carcase se intro¬ 
duce un ecran electrostatic, realizat 
dintr-o folie de staniol izolată, rulată 
astfel ca să nu se formeze o buclă 
închisă. Ecranul se leagă la masă. 
La capetele carcaselor de 15 mm 
diametru se montează prin lipire 
două şaibe din plastic sau carton 
care permit montarea unui ecran 
obţinut din tubul unui condensator 
electrolitic defect. 

Deoarece cablul coaxial este în 
general mai scump, în figura 6 este 
prezentată varianta de conectare 
pentru o coborîre cu fir simetric. 
Datele bobinelor sînt aceleaşi cu 
cele de mai sus, valorile condensa¬ 
toarelor fiind: C1,C2 — 50 
100 pF, C3 — 100 pF. Cablul de co¬ 


borîre se realizează în acest caz fie 
cu panglică, fie din conductoare 
izolate în PVC care se împletesc în¬ 
tre ele. 

Modul de. funcţionare este simplu. 
Perturbaţia acţionează asupra am¬ 
belor fire ale coborîrii în mod egal, 


curenţii perturbatori anulîndu-se ca 
efect în transformatorul final. Sernr 
naiul util trece neschimbat prin 
transformatoare. 

Este evident că schemele de mai 
sus hu se pot utiliza în cazul în care 
aceeaşi antenă serveşte şi la emisie. 


Foarte des radioamatorii se lovesc 
de dificultatea de a cunoaşte pute¬ 
rea de ieşire a etajului final în waţi; 
puterea input nu poate să dea în ci¬ 
fre puterea de ieşire efectivă din 
cauza randamentului, care diferă de 
la caz la caz, funcţie de elementul 
folosit în etajul final. Se cuvine să 
reamintim prevederile Regulamentu¬ 
lui de radiocomunicaţii privind acti¬ 
vitatea radioamatorilor din R.S.R., 
capitolul 5, articolul 39, tabelul A, 
anexa I, care precizează puterea di¬ 
sipată de anodul (anozii) tuburilor 
finale, funcţie de clasa de autorizare 
a staţiei respective, care trebuie să 
fie respectate cu mare stricteţe de 
către fiecare radioamator. 

Metoda de măsură şi calcul al pu¬ 
terii de ieşire de radiofrecvenţă este 
foarte simplă, fiind la dispoziţia fie¬ 
cărui radioamator, chiar şi a celor 
ce nu dispun de wattmetre indus¬ 


triale (este suficient să utilizeze un 
voltmetru electronic, ca de exemplu 
tipul i.E.M.I. — Bucureşti — „Volt¬ 
metru electronic universal' 1 , E-0401). 

Formula este următoarea: P(waţi) 
= U 2 /R, unde avem U = tensiunea de 
radiofrecvenţă, măsurată cu voltme- 
trul electronic; R = rezistenţa de sar¬ 
cină în ohmi, care poate fi 50 Un S , 
52 O, 75 a, în funcţie de cablunîe 
utilizate la antena proprie, mai co¬ 
rect spus, de impedanţa acestor ca¬ 
bluri pentru care se pregăteşte 
TX-ul respectiv. 

Se recomandă ca puterea ce 
poate fi dispersată de sarcina artifi¬ 
cială să fie mai mare sau aproxima¬ 
tiv egală cu puterea ce se estimează 
a se obţine din etajul final supus 
măsurătorii. 

De exemplu, pentru R = 50 O şi U 
= T0 V rezultă P = 2 W; dacă R = 75 
n şi U este tot 10 V, P .= 1,33 W. 


VOLTMETRU 

ELECTRONIC 


SARCINĂ 

ARTIFICIALĂ 


SAIMDU VISARION, 
YQ6MD 


Noi frecvenţe 

a n mj, ma n ^ pentru radioamatori 

i 1111 A M (După iARU Re9 ‘ 1} 

mm /\/ 10 100-10140kHzcw 

10 14(M0 150 kHz CW/RTTY 
18 068-18 100 kHz CW 

Adaptarea de impedanţe între 18100-18 110 kHz CW/RTTY 
două linii de transmisie se face 18 110-18 168 kHz CW/PH0NE 
printr-un tronson a/ 4, a cărui im- 24 890-24 920 kHz CW 
pedantă caracteristică Zo derivă 24 920-24 930 kHz CW/RTTY 
din impedanţele celorlalte două 24 930-24 990 kHz GW/PH0NE 

“n&Si? im'fidftr Hp snno Pii. Pe cînd şi YO în aceste frecvenţe?; 


NUM 1/1983 

















. ' . . : '1 




:venta libera O.C.T 


Filtrul trece-jos 
al cexuituluiPLL 


Dl 

38kHz 


OCT 

76kH2 


. Comutator . 
Mono-Stereo 


03 

19kHz 


38kHz 


TestWkHz 


Etaj de 

ieşire 


Decodor 

Stereo 


Intrare 

semnat multiplex 


Fia. 1. - Schema bioc a circuitu¬ 
lui integrat 8A758 


TEHNSUM 1/1983 


dorului propun utilizarea circuitului 
integrat BA758, fabricat în ţara 
noastră. Acest integrat oferă deco¬ 
dorului următoarele avantaje: 

— circuitul este specializat pentru 
funcţia de decodor; 

— selecţia semnalului pilot şi re¬ 
facerea subpurtătoarei se realizează 
cu Circuite PLL, sistem care oferă o 
mare stabilitate decodorului; 

— nu se folosesc circuite acor¬ 
date în componenţa cărora intră bo¬ 
bine, car.e prezintă variaţii în timp 
ale acordului; 

— simplitatea schemei de montaj 
şi a reglajelor; 

— gabaritul redus şi costul relativ 
mic al decodorului. 

în figura t este prezentată schema 
bloc a circuitului BA758. 

Să analizăm modul de lucru al 
blocurilor funcţionale. Refacerea 
subpurtătoarei se realizează de c㬠
tre un circuit PLL, care se calează 
pe un multiplu a! frecvenţei semna¬ 
lului pilot. In acest fel se obţine o 
subpurtătoare refăcută într-o relaţie 
de fază constantă faţă de semnaiuS 
pilot. Circuitul PLL se compune din 
următoarele părţi: 

— oscilatorul comandat în ten¬ 
siune, OCT, cu frecvenţa de oscila¬ 
ţie în jurul frecvenţei de 76 kHz; 

— divizoarele de frecvenţă D-,, D 2 , 
după care se obţine (la ieşirea lui 
D 2 ) frecvenţa de 19 kHz. Semnalul de 
la ieşirea lui D 2 este în cuadratură 
de fază cu semnalul pilot, iar sem¬ 
nalul de 38 kHz de la ieşirea lui D-, 
este în fază cu semnalul pilot. 
Aceste relaţii de fază sînt absolut 
necesare pentru decodificarea sem¬ 
nalului multiplex; 

— detectorul sensibil la fază, 
DSF, la intrările căruia se aplică 
semnalul de 19 kHz şi semnalul 
multiplex prin intermediul conden¬ 
satorului de cuplaj şi al amplificato¬ 
rului operaţional A. La ieşirea DSF 
rezultă o componentă continuă, pro¬ 
porţională cu defazajul dintre sem¬ 
nalul pilot şi semnalul de 19 kHz re¬ 
zultat la ieşirea OCT. Această com¬ 
ponentă se filtrează şi apoi se aplică 
la intrarea de comandă a OCT. Ast¬ 
fel se modifică frecvenţa OCT în 
sensul reducerii permanente a erorii 
de fază. în final OCT se calează pe 
frecvenţa semnalului pilot. 

Comutatorul mono-stereo reali¬ 
zează întreruperea funcţionării de¬ 
codorului în lipsa semnalului stereo 
sau cînd semnalul stereo este mai 
mic decîî o anumită valoare (valoa¬ 
rea de prag). Acest lucru este nece¬ 
sar deoarece Sa semnale mici deco¬ 
dorul înrăutăţeşte raportul senra- 
nal-zgomot şi nu trebuie să lucreze. 

La intrările detectorului de ampli¬ 
tudine (DA) a semnalului pilot se 
aplică semnalul multiplex amplificat 
şi un semnal de 19 kHz preluat de la 
divizorui de frecvenţă D 3 , semnal 
în fază cu semnalul pilot atunci cînd 
circuitul PLL este prins. Rezultă ia 
ieşirea DA o componentă continuă, 
care după un filtru trece — jos este 
aplicată la intrarea trigerului T. Cînd 
componenta de tensiune continuă 
este mai mare decît tensiunea de 
prag a trigerului, acesta comută şi 


RECEPŢIA . 

STEREOF IICA 


ing. EMIL MARIAN 


Decodorul stereo reprezintă una 
din părţile cele mai importante care 
intă în componenţa unui radiorecep¬ 
tor stereofonic. Performanţele etaju¬ 
lui decodor impun calitatea progra¬ 
mului stereo recepţionat, şi pentru 
obţinerea unor performanţe supe¬ 
rioare se impune acordarea unei 
atenţii deosebite la proiectarea şi 
executarea practică a decodorului, 
în majoritatea cazurilor, decodorul 
se utilizează în radioreceptoarele 
stereofonice capabile să recepţio¬ 
neze semna! cu modulaţie de frec¬ 
venţă datorită bunelor performanţe 
în ceea ce priveşte banda de frec¬ 
venţe recepţionată. Un astfel de sis¬ 
tem capabil de captarea unui spec¬ 
tru de frecvenţe cuprins între 30 Hz 
şi 15 kHz justifică recepţia stereofo¬ 
nică a semnalului pentru obţinerea 
în final a unei audiţii HI-FI. în sche- 
ma-bloc a radioreceptorului, deco¬ 
dorul se află amplasat între ieşirea 
blocului demodulator şi intrarea blo¬ 
cului amplificator stereo. Semnalul 
codificat, care soseşte de la blocul 


demodulator şi care conţine infor¬ 
maţia simultană a celor două sem¬ 
nale audio, se numeşte semnal ste¬ 
reo multiplex. Pentru recepţionarea 
simultană a celor două semnale au¬ 
dio, şi anume semnalul stînga, L, şi 
semnalul dreapta, R, blocul decodor 
realizează decodificarea semnalului 
stereo multiplex. Pentru a înţelege 
modul de funcţionare a decodorului 
este necesar să cunoaştem structura 
semnalului stereo multiplex, deci, 
implicit, modul în care sînt emise 
cele două semnale, L şi R. Din mo¬ 
tive de compatibilitate a receptoare¬ 
lor stereofonice cu cele monofonice, 
se emit de fapt suma şi diferenţa ce¬ 
lor două semnale, prelucrate în felul 
următor: L H R 

— semnalul sumă, M = ——— şi 


— semnalul diferenţă, S = —-— , 

care modulează In amplitudine o sub¬ 
purtătoare de frecvenţă f, = 38 kHz. 


în acest fel, spectrul semnalului 
diferenţă este translatat, la un nivel 
ultrasonor, cu frecvenţa f 5 . Expresia 
semnalului diferenţă translatat 
cu subpurtătoarea suprimată este 
S* = S sin ct>jt. 

Semnalul multiplex mai conţine o 
componentă, şi anume un semnal 
pilot, emis pe o frecvenţă egală cu 
jumătate din frecvenţa subpur- 
tătoarei: f p = f s : 2 = 19 kHz. Acest 
semnal pilot este necesar pentru 
refacerea corectă ca fază a subpur¬ 
tătoarei suprimate. Deci semnalul 
care modulează în frecvenţă pur¬ 
tătoarea de înaltă frecvenţă are ex¬ 
presia: 


U = M + S sin wA + P sin | J . 

Acest semnal este regăsit la ieşi¬ 
rea blocului demodulator. De aici 
rezultă funcţiunile etajului decodor 
stereo 

— selectarea semnalului pilot din 
semnalul multiplex; 

— refacerea subpurtătoarei supri¬ 
mate folosind semnalul pilot; 

— demodularea semnalului dife¬ 
renţă S x folosind purtătoarea ref㬠
cută; 

— separarea celor două canale, L 
şi R. 

Radioreceptorul trebuie să fie ca¬ 
pabil de a recepţiona şi emisiunile 
monofonice, deci etajul decodor tre¬ 
buie să permită trecerea unui sem¬ 
nai monofonic. Rezultă următoarele 
funcţiuni suplimentare: 

— comutarea automată în poziţia 
de lucru mono sau stereo; 

— semnalizarea prezenţei semna¬ 
lului stereo. 

Pentru realizarea practică a deco- 














Etajele de ieşire pentru cele două 
semnale, L şi R, sînt identice în ceea 
ce priveşte configuraţia. Un etaj de 
ieşire include două tranzistoare. Pri¬ 
mul tranzistor (T 2 sau T 4 ) are rolul 
de amplificare a semnalului cu cca 
10 dB. Ulterior semnalul se aplică 
unui filtru activ care conţine al doi¬ 
lea tranzistor şi care are rolul de a 
realiza rejecţia totală a benzii de 
frecvenţă superioară limitei de 
18 kHz. Concomitent tranzistorul al 
doilea (T 3 sau T 5 ) oferă etajelor de 
ieşire avantajul unei impedanţe de 
ieşire convenabile pentru cuplajul 
cu etajul de intrare al amplificatoru¬ 
lui de putere stereo. Tranzistorul T, 
realizează un etaj tampon între ieşi¬ 
rea trigerului, care confirmă pre¬ 
zenţa semnalului stereo* ieşire aflată 
pe terminalul 7 al circuitului inte¬ 
grat, şi LED-ul (becul) alimentat la o 
tensiune convenabilă. 

Montajul se realizează practic pe 
o placă de circuit imprimat. O va¬ 
riantă de cablaj imprimat care a dat 
rezultate bune este prezentată în fi¬ 
gura .3, iar modul de aranjare a 
componentelor este arătat în figura 
4. S-au folosit rezistenţe cu peliculă 
metalică, condensatoare cu tantal, 
iar pentru circuitul PLL se reco¬ 
mandă folosirea condensatoarelor 
cu mică. Componentele vor fi în 

Fig. 2. - Schema electrică a de¬ 
codorului 


comandă comutatorul mono-stereo 
pe poziţia stereo. Astfel se permite 
trecerea subpurtătoarei refăcute 
spre demodulatorul stereo şi, în 
acelaşi timp, comutatorul comandă 
aprinderea unui eventual LED, co¬ 
nectat din exterior pe terminalul 7 al 
circuitului integrat, pentru semnali¬ 
zarea prezenţei semnalului stereo. 
Nivelurile de comutaţie a trigerului 
sînt: U p IN = 15 mV şi U p OUT = 

7 mV. Existenţa unui histerezis de 

8 mV este necesară pentru ca deco¬ 
dorul să lucreze corect, fără întreru¬ 
peri ale recepţiei stereofonice atunci 
cînd nivelul semnalului multiplex 
(deci şi nivelul semnalului nilot) 
scade sub valoarea U p IN. 

Decodorul stereo propriu-zis re¬ 
prezintă un multiplicator cu trans- 
conductanţă variabilă. La intrarea 
decodorului se aplică semnalul mul¬ 
tiplex şi subpurtătoarea refăcută, 
sincronizată după semnalul pilot. La 
ieşirea decodorului se, obţin cele 
două semnale, L şi R. în cazul re¬ 
cepţiei monofonice, decodorul se 


comportă ca un etaj amplificator, iar 
semnalul de intrare se transmite la 
ambele ieşiri amplificat cu a * 1 , 
Schema electrică a blocului deco¬ 
dor stereo este prezentată în figura 
2. Montajul se alimentează de Ta o 
tensiune continuă de 15 V. Stabili¬ 
zarea tensiunii de alimentare a mon¬ 
tajului este realizată de grupul 
D 1t obţinîndu-se 12 V. Pentru filtra¬ 
jul suplimentar a! tensiunii de ali¬ 
mentare a circuitului integrat se fo¬ 
loseşte grbpul R 2 C 2 C 3 . Singurul re¬ 
glaj necesar al montajului constă în 
cel al frecvenţei OCT, realizat cu 
ajutorul potenţiometrului R 3 . Regla¬ 
jul se face astfel ca să obţinem la 
terminalul 11 al circuitului integrai o 
tensiune alternativă cu frecvenţa de 
19 kHz. Forma de undă a semnalu¬ 
lui de 19 kHz testat va fi dreptun¬ 
ghiulară, de amplitudine 3 V, cu un 
factor de umplere 1 / 2 . Ceie două 
semnale, L şi R, preluate de ia ter¬ 
minalele 4 şi 5 ale circuitului inte¬ 
grat, se aplică etajelor de ieşire în 
bazele tranzistoarelor T 2 şi T 4 . 



► V- 
*» NA»» 

. L 

• 6 NO 
' R 

• V* 

'V* 


Fig. 3. - Placa de cablaj impri¬ 
mat (văzută dinspre cablaj) 


STRftP T4 R11 C7. R10 R9 C8 R4 R3 T2 R6 C3 Dz CI 2 R5 C5 R7 



R22 13 R20 R17 R16 C16RI4R21 R24 R23C15 Ti C18 Cî R13 C6 CI 


Fig. 4. - Poziţionarea componentelor pe placă (vedere 
dinspre partea cu piese). 


mod obligatoriu de cea mai bună 
calitate, cu toleranţele valorilor mi¬ 
nime. 

Se recomandă folosirea unei cu¬ 
ple pentru conectarea blocului de¬ 
codor în ansamblul radioreceptoru¬ 
lui. Decodorul se poate adapta la 
orice aparat care recepţionează emi¬ 
siunile din banda UUS cu condiţia 
ca toate celelalte blocuri funcţionale 
ale aparatului să fie de bună calitate 
şi. evident, amplificatorul de audio- 
frecvenţă să fie stereo. 

Realizat şi montat, decodorul va 
îmbunătăţi sesizabil performanţele 
radioreceptorului, echipat cu un 
montaj la nivelul cerinţelor mo¬ 
derne. 


BIBLIOGRAFIE: 

Fairchild —- The linear integrated 
circuiis data catalog, 1976. 


■ . 


Colectivul redacţional mulţu¬ 
meşte tuturor cititorilor şi cola¬ 
boratorilor revistei care au avut 
amabilitatea să trimită felicitări 
cu prilejul Anului nou 1983. 


TEHNIUM 1/1983 


9 








circuite cmos 

APUCAŢII LINIARE 


asupra rezistenţei Re = R18 + a.P3 
prin varierea lui P3. Circuitul impri¬ 
mat este reprezentat în figura 8. 
Tensiunea de alimentare a porţilor 
CMOS este de + 9 V, iar consumul 
redus permite alimentarea de la ba¬ 
terie. 

în poziţia a a comutatorului S1-2 


Circuitul inversor CMOS poate fi 
folosit ca amplificator cu impedanţă 
mare de intrare. Acest lucru prezintă 
avantajul proiectării circuitelor lo¬ 
gice şi analogice cu acelaşi tip de 
circuit integrat. 

în figura 1 este reprezentată o 
schemă de conectare pentru un in¬ 
versor CMOS în aplicaţii liniare. Re¬ 
zistenţele RF şi R1 asigură reacţia în 
curent co.ntinuu. Rezistenţa RF are 
o valoare mai mare de 1MO. Carac¬ 
teristica de transfer este prezentată 
în figura 2. Cu un inversor simplu se 
pot obţine amplificări de 20 dB, iar 
cu alte porţi la care se leagă în pa¬ 
ralel intrările (de exemplu, CD 4000, 
CD 4001, CD 4002, CD 4011, CD 
4012) se poate ajunge la 30 dB. La 
tensiuni de intrare de cîteva sute de 
milivolţi apare o limitare simetrică, 
amplitudinea semnalului la ieşire fi¬ 
ind egală cu tensiunea de alimen¬ 
tare. Se pot construi în acest mod li- 
mitatoare foarte simple. Tensiunea 
continuă la ieşire reprezintă jum㬠
tate din tensiunea de alimentare. 
Caracteristica tensiune-frecvenţă 
este reprezentată în figura 3. Prin le¬ 
gare în cascadă se poate obţine un 
amplificator cu cîştig mare în bucla 
deschisă, fapt care duce la o mai 
mare acurateţe în lucrul cu buclă în¬ 
chisă. In figura 4 este obţinută o 
amplificare de 10 în curent alterna¬ 
tiv. 

Un amplificator operaţional folosit 
cu un inversor postamplificator are 
anumite avantaje. Amplificatorul 


Student OUIMTSFS ZEÎSEL 

este încărcat la ieşire, lucru care 
permite proiectarea,’ considerînd că 
nu avem rezistenţă de sarcină. Un 
exemplu pentru LM 324 este dat în 
figura 5. In figura 6 este reprezentat 
un integrator folosind orice poartă 
inversoare CMOS, de perioadă T = 
RC. 

Ca aplicaţie, în figura 7 este pre¬ 
zentat un generator de semnal drept¬ 
unghiular, sinusoidal şi triunghiu¬ 
lar, funcţionînd pe principiul punţii 
Wien. In afară de puntea în sine, cu 
ajutorul tranzistorului TI şi al diode¬ 
lor Dl şi D2 se realizează o stabili¬ 
zare a amplitudinii. Porţile P01, res¬ 
pectiv PQ2, P03, P04 sînt legate în 
scheme de amplificatoare ca în fi¬ 
gura 1. P02, P03 şi P04 sînt legate în 
paralel pentru a asigura un curent 
suficient de mare pentru comanda 
formatorului de semnal dreptun¬ 
ghiular, a tranzistorului de stabili¬ 
zare şi a ieşirii. Formatorul consti¬ 
tuit din P05 şi P06 amplifică de 100 
de ori semnalul sinusoidal cu P05, 
ducînd la limitarea acestuia. Semna¬ 
lul triunghiular este obţinut cu por¬ 
ţile rămase disponibile în cip. Dato¬ 
rită faptului că perioada de integrare 
a acestui circuit (analog celui din fi¬ 
gura 6) este T = Re CIO, iar cea a 
semnalului variază, pentru a obţine 
amplitudinea maximă a semnalului 
triunghiular format se acţionează 


se obţin frecvenţe de la 10 Hz la 
1 kHz, iar în poziţia de la 1kHz ia 
100 kHz, deci tot spectrul audio. 

Pentru sarcini mici, montajului i-a 
fost ataşat un amplificator în contra¬ 
timp. Cu ajutorul acestuia se pot 
testa, de exemplu, frecvenţele de re¬ 
zonanţă ale boxelor, pentru aceasta 
ieşirea legîndu-se chiar la boxă (cu 
condiţia RS>4fi). Curentul de 
repaus se reglează ia aproximativ 
50, mA cu ajutorul lui P4. 

In figura 9 este prezentat tot un 
generator în domeniul audio, dar 
realizat cu un singur circuit integrat 
de tip CD 4049B. P01 formează un 

■ 

1/6 lD4049 


1/4LM324 



2/6CD4049 


a intrării circuitului CMOS, nu 1 

! 


J*— - i 

- o 

v 0 

100K 

H 

^ 1 



4 


r—xiM_ 




1/2CD4049 


10 


J^L__7lC1,ÎC2=CD 4011 



TEHNIUM 1/1983 


















O-DSJ- O 


IC-CD4049B 


integrator, urmat de un circuit triger 
Schmitt (P02, P03), după care se 
obţine semnalul dreptunghiular. De 
pe integrator, prin amplificatorul P4, 


şi totodată tampon între montaj şi 
ieşire. Circuitul imprimat este pre¬ 
zentat în figura 10. Comutatorul Si 
serveşte la alegerea domeniului 


se obţine semnalul triunghiular. (12 Hz — 1 kHz, respectiv 1 kHz — 


Forma sinusoidală se obţine cu aju¬ 
torul limitării cu diodele Dl şi D2 a 
semnalului triunghiular. P05 şi P06 
reprezintă un amplificator de ieşire 


70 kHz), iar S3 la alegerea factoru¬ 
lui de umplere. Dacă S3 se află în 
poziţia a, cu P2 se obţin factori de 
umplere mai mari decît 50%, iar în 


poziţia B sub 50%. Comutatorul S2 
foloseşte la alegerea formei de undă 
dorite. Consumul montajului este de 
numai 18 mA. 


BIBLIOGRAFIE 

Catalog National Semiconductor 
„Elektor“, ianuarie 1979 
„Elektor“, iulie/august 1975 






tare se comandă descărcarea rapidă 
a condensatorului, iar ieşirea revine 
în „0“ logic. Deoarece încărcarea şi 
nivelul de basculare a comparatoru¬ 
lui sînt direct proporţionale cu va¬ 
loarea tensiunii de alimentare, du¬ 
rata, temporizării este independentă 
de aceasta. Pe toată perioada tem¬ 
porizării, o nouă comandă la intra¬ 


rea 2 nu are nici un efect asupra 
stării de moment a temporizatorului. 
Durata temporizării se calculează cu 
formula T = 1.1.RA.C. 

în figura 3 b se dau diagramele cu 
ajutorul cărora se calculează direct 
valoarea capacităţii condensatorului 
C şi a rezistenţei RA. 











Nava remorcher (pompier) prezentată 
se recomandă în mod deosebit începăto¬ 
rilor, datorită simplităţii formelor şi su¬ 
prastructurii. 

Construită în 1966 la Galaţi, avea ur¬ 
mătoarele caracteristici: 

Lungime maximă.27 m 

Lăţime.5,5 m 

Pescaj.1,8 m 

Deplasament.117 t 

Viteză.10 noduri 

Instalaţie de pompare. 720 m 3 /oră 

Instalaţie de producere 

a spumei. 1 000 m 3 în 8’ 

Echipaj.6 oameni 

Nava este vopsită în roşu, partea 
imersă în verde, punţile gri deschis, pom¬ 
pele gri-argintiu şi instalaţiile de punte 
negru. 

Pentru construcţia corpului recoman¬ 
dăm metoda construcţiei pe coaste înve¬ 
lite cu baghete, la scara din plan a coas¬ 
telor sau maximum dublu. 



Ing. EUGEN CQVALENCU 







r<7~7ii ' _J 

. 















































































Numeroşi cititori au exprimat un interes deosebit faţă dc noua realizare a in¬ 
dustriei româneşti - autoturismul „Oltcif, construit la Craiova. De aceea. înce- 
pînd din acest număr, rubrica noastră „Auto-Moto" va găzdui o serie de articole 
ce vor conţine prezentarea tehnică a autoturismului „Oltcif, variantele „Special 1 ' 
şi „Club". • 


Autoturismul OLTCIT fiind format 
din mii de piese dar numai din 
10—15 mari subansambluri (carose¬ 
rie, motor, transmisie, direcţie, frîne 
ş.a.), este studiat pînă în cele mai 
mici amănunte de aşa natură ca flu¬ 
xurile de fabricaţie (prelucrări meca¬ 
nice, montare, asamblare) ale fiec㬠
rui organ să corespundă, pe par¬ 
curs, cu un anumit ritm de produc¬ 
ţie. 

Caroseria începe a fi fabricată în 
halele „presaj-feraj" prin ambutisa- 
rea şi sudarea celor mai simple ta¬ 
ble pînă ia subansamblurile amovi¬ 
bile, care definesc forma finală. 

De aici, conveioarele o transportă 
în hala „vopsitorie", unde, după 
toate operaţiile de protecţie antico- 
rosivă, insonorizare şi vopsire, este 
transportată în hala „montaj gene¬ 
ral", unde sînt aduse motorul, orga¬ 
nele transmisiei şi restul de suban¬ 
sambluri din hala de „prelucrări me¬ 
canice". 

Autoturismele OLTCIT au carac¬ 
ter dublu: berlină, de 4—5 locuri şi 
50 kg de bagaje, şi utilitară, de 
două locuri şi 260 kg marfă, obţi¬ 
nută prin rabatarea banchetei spate 
sau chiar demontarea ei cu uşurinţă. 

Proiectate şi încercate aproximativ 
cinci ani — perioadă necesară fini¬ 
sării soluţiilor constructive, efectu㬠
rii probelor de anduranţă pe stan¬ 
duri şi pe pistele de încercări, în 
condiţii de teren şi climă specifice 
ţării noastre, precum şi omologării 
internaţionale de către o instituţie 
specializată —, autoturismele au 
fost ameliorate continuu, după obi¬ 


ceiul marilor firme constructoare de 
automobile. 

în aceste condiţii, autoturismele 
răspund cerinţelor moderne de cali¬ 
tate şi fiabilitate, facilitînd astfel în¬ 
treţinerea şi repararea lor la inter¬ 
vale mari de timp. 

La ora actuală se produc două va¬ 
riante de autoturisme: OLTCIT 
„Special" (motor cu cilindreea de 
652 cmc) şi OLTCIT „Club" 
(1130 cmc), ulterior, după cum este 
normal, putînd să apară şi alte va¬ 
riante. 

Caroseria, cu două volume şi trei 
uşi, comună pentru cele două tipuri, 
a fost proiectată şi realizată după 
şcoala tipică CITROEN, cu influenţe 
californiene (şcoala de design caro¬ 
serii din Los Angeles), încercată şi 
ameliorată, ca formă, în tunelul ae¬ 
rodinamic specializat de la Saint 
Cyr; caroseria este metalică, auto- 
portantă, cu două uşi şi hayon (uşă 
în_ spate). 

în zonele inferioare, expuse coro¬ 
ziunii intense, tabla de oţel este 
acoperită galvanic pe o faţă sau pe 
ambele feţe. 

Elementele faţă sînt amovibile 
(aripi, tablă de legătură, tablă de în¬ 
chidere inferioară), avantaj deosebit 
în situaţia înlocuirii lor datorită acci¬ 
dentelor. 

Barele de protecţie au zone de 
absorbţie din mase plastice pe faţă 
şi din cauciuc la bara din spate, iar 
zonele de colţuri sînt amovibile. 

Caroseria este vopsită prin anafo- 
reză, insonorizată, acoperită prin 
tectilizare în zonele corpurilor goale 


□ r. ing. TRAI AN CANŢĂ 

(cave), protejată la împroşcarea cu 
corpuri dure. 

Parbrizul este „stratificat", fiind 
format din folii de geam şi plastic, 
ceea ce-i conferă — în caz de coli¬ 
ziune — rezistenţă şi comportare 
conforme cu cerinţele actuale ale 
regulamentelor internaţionale. 

Motoarele în patru timpi, cu doi şi 
respectiv patru cilindri, de 652 şi 
1 130 cmc, răcite cu aer, dau puteri 
(34 CP şi 57,5 CP) care asigură vi¬ 
teze maxime deosebite („Special" — 
121,2 km/h; „Club" — 149,4 km/h). 

Motorul mic are în instalaţia elec¬ 
trică un dispozitiv electronic A.E.I. 
(aprindere electronică integrală), 
care asigură un consum de combus¬ 
tibil şi o poluare a atmosferei mai 
reduse. 

Bateriile de acumulatoare sînt din 
generaţia nouă, cu întreţinere re¬ 
dusă, iar alternatoarele cu regula¬ 
toare electronice încorporate. 

Carburatoarele realizate după 
proiecte SOLEX, cu două corpuri, 
sînt economice şi antipoluante, fiind 
dotate în acest sens cu dispozitive 
moderne, corespunzătoare, ce ur¬ 
mează a fi prezentate ulterior. 

Autoturismele au tracţiune faţă, 
transmisia fiind realizată clasic, cu 
ambreiaj uscat, cutie de viteze me¬ 
canică cu patru trepte de mers 
înainte, toate sincronizate, şi una de 
mers înapoi. 

Transmisiile planetare homocine- 
tice de tip Rzeppa şi Tripodă, la ex¬ 
tremităţi, au prin construcţie o dura¬ 
bilitate ridicată. 

Punţile şi suspensia sînt soluţii 


origmaie, tiabile, cu confort ridicat, 
asigurat de combinaţia între barele 
de torsiune longitudinale şi trans¬ 
versale, o lamă de flexiune trans¬ 
versală şi două perechi de amorti- 
zoare telescopice. 

Direcţia autoturismelor este cu 
cremalieră şi joc reglabil. 

Privind rularea autoturismelor se 
poate aprecia echiparea lor cu 
pneuri cu rezistenţă ridicată la uzură 
(cu caracteristici de uniformitate su¬ 
perioare), montate pe jante de înaltă 
rezistenţă. 

Sistemele de frînare a autoturis¬ 
melor sînt cu circuite independente 
faţă şi spate şi frîne disc pe ambele 
punţi, discurile faţă fiind ventilate, 
datorită amplasării lor la ieşirea din 
cutia de viteze. 

Referitor la habitaclul autoturis¬ 
mului (caroseriei) se pot face obser¬ 
vaţiile de mai jos: 

— Planşa bord şi tabloul de bord 
sînt o realizare modernă, compactă, 
cu o bună comportare la şoc. 

— Postul de conducere are o er¬ 
gonomie excepţională, confortul fi¬ 
ind asigurat de dispunerea sateliţilor 
cu comenzile, direcţia cu joc regla¬ 
bil, paralelogramul de rulare nede- 
formabil şi scaunele calculate ana¬ 
tomic (avînd structură elastică din 
spumă), fără elemente metalice. 

— Scaunele faţă au memorie pen¬ 
tru poziţia reglată şi rabaţerea auto¬ 
mată a spătarului. 

— Bancheta se repliază separat. 

— Volanul este realizat cu înveliş 
de spumă poliuretanică şi zonă de 
impact regulamentară. 

— Garnitura pavilion are o struc¬ 
tură „sandviş", cu proprietăţi înalte 
insonorizante şi cu protecţie la răs¬ 
turnare. 

— Instalaţia, de încălzire şi venti¬ 
laţie este performantă şi completă 
(inclusiv dezaburire şi degivrare 
geamuri laterale, soluţie existentă la 
autoturisme de clasă superioară, 
orientare şi modulare flux aer). 

— Blocurile optice încorporate în 
caroserie, cu reglaj continuu ai asie- 
tei între cele două limite minim şi 
maxim. 

Calităţile dinamice deosebite, 
confortul, maniabilitatea, frînele 
eficace, ergonomia postului de con¬ 
ducere, toate organele importante 
răspunzînd cerinţelor regulamente¬ 
lor internaţionale în vigoare (omolo¬ 
garea internaţională a autoturisme¬ 
lor s-a făcut de către CITROEN şi 
OLTCIT la Institutul de mine — 
U.T.A.C. — Paris), asigură autoturis¬ 
melor OLTCIT performanţe cores¬ 
punzătoare tendinţelor actuale pe 
olan mondial. 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) 




!- 

o a 

IU 

o r.... 

\ - no, 

D) r 




l 766 r 

L-™_► 

+ 583 ► 




TEHNIUM t/1983 














































Spre deosebire de cazul regulato¬ 
rului de tensiune, de această dată se 
vor prezenta numai modul de de¬ 
montare a alternatorului şi verifica¬ 
rea organelor sale componente în 
vederea depistării defecţiunilor, de¬ 
oarece la alternator nu se efectu¬ 
ează reglaje şi reparaţii, ci numai în¬ 
locuiri ale ansamblurilor defecte. 

Demontarea alternatorului 

Pentru a scoate alternatorul de pe 
motor se deconectează mai întîi 
borna minus a bateriei de acumula¬ 
toare, după care se procedează la 
fel cu conexiunile alternatorului (fig. 
1): cablul B+ (reper 3), cablul DF 
(reper 1) şi cablul D — (reper 2), 
prin ^deşurubarea piuliţelor respec¬ 
tive. în continuare se desface piuliţa 
de reglare a întinderii curelei ca şi 
cea de fixare a alternatorului la blo¬ 
cul motor. Apăsînd apoi alternatorul 
în jos se eliberează cureaua şi se 
desface de pe fulie, după care al¬ 
ternatorul se extrage de pe axul în 
jurul căruia pivotează. 

Montarea pe motor a alternatoru¬ 
lui se efectuează în ordine inversă, 
avînd grijă ca înainte de montaj să 
se verifice starea curelei (aceasta nu 
trebuie să aibă rupturi sau exfolieri). 

Urmează apoi demontarea în pie¬ 
sele componente; operaţiunea în¬ 
cepe prin scoaterea blocului de perii 
6 (fig. 2) care se eliberează prin 
desfacerea celor două şuruburi cu 
care este fixat pe corpul alternatoru- 


Ing. M. STRATULAT 

lui; la fel se procedează şi cu capa¬ 
cul de protecţie 7, care este prins cu 
un singur şurub. Se fixează apoi fu- 
lia 8 de o manieră oarecare (se 
prinde, de exemplu, cu o curea ve¬ 
che), se desface piuliţa de fixare a 
ei şi se scot fulia, rotorul-ventilator 
5 precum şi pana de fixare 9 din ca¬ 
nalul ei de pe axul rotorului 4. 

După ce se deşurubează piuliţele 
bornelor B+ şi D-, se desfac, de ase¬ 
menea, cele trei piuliţe şi cele trei 
şuruburi 5 (fig. 1) care servesc pen¬ 
tru asamblarea celor două capace 
ale alternatorului, 1 şi 2 (fig. 2). 
înainte ca acestea să fie desfăcute 
se marchează într-un fel oarecare 
(cu vopsea sau prin rizare) poziţia 
lor reciprocă. Tot aşa se va proceda 
şi cu statorul 3, a cărui poziţie faţă 
de unul din capace va fi marcată, bi¬ 
neînţeles, după ce una din jumăt㬠
ţile corpului a fost extrasă. Montajul 
se va efectua respectînd cu stricteţe 
poziţionarea iniţială a acestor trei 
piese: stator şi cele două capace ale 
corpului. 

în final, cu ajutorul unei şurubel¬ 
niţe, se extrage statorul 3 şi se 
scoate din lagărul său rotorul 4. 

Verificarea elementelor 
alternatorului 

După demontare, elementele com¬ 
ponente aie alternatorului se vor su¬ 
pune următoarelor operaţiuni de ve¬ 
rificare. 

Verificarea statorului vizează sta¬ 


rea mecanică şi electrică a înfăşur㬠
rilor sale. La controlul vizual, aces¬ 
tea nu trebuie să prezinte fisuri sau 
urme de frecare. Controlul electric 
urmăreşte să determine existenţa 
scurtcircuitării spirelor sau a punerii 
lor la masă. Pentru a efectua prima 
verificare se realizează un circuit 
aşa cum se arată în figura 3, poziţia 

a, folosind un bec de control 1 şi 
bateria 2. Dacă becul nu se aprinde, 
înseamnă că înfăşurarea respectivă 
este defectă. 

A doua verificare presupune reali¬ 
zarea montajului din figura 3, poziţia 

b. De această dată, în mod invers, 
aprinderea becului, care semnalează 
scurgerea curentului prin corpul 
statorului, constituie indiciul defec¬ 
tării înfăşurării controlate. Se va re¬ 
ţine că toate cele trei înfăşurări vor 
fi supuse celor două probe descrise 
şi că detectarea unei înfăşurări de¬ 
fecte atrage după sine necesitatea 
înlocuirii complete a statorului. 

Verificarea rotorului începe prin 
examinarea stării inelelor colectoare 
1 (fig. 4), care trebuie să nu fie ri- 
zate sau murdare; în caz contrar, 
inelele se pot rectifica atent cu o 
foaie de şmirghel foarte fin şi se cu¬ 
răţă cu benzină; uzura adîncă sau ri- 
zurile profunde pe inele necesită în¬ 
locuirea rotorului. 

Prin apăsări şi tracţiuni axiale se 
verifică starea de fixare a polilor ro¬ 
torului; pentru această probă se 
poate folosi şi o şurubelniţă de m㬠
rime potrivită. 

Nici bobina rotorului nu trebuie să 
prezinte rizuri sau urme de frecare; 
controlul ei electric se face realizînd 
montajul din figura 4; neaprinderea 
becului este semnul întreruperii spi¬ 
relor, fapt care face necesară înlo¬ 
cuirea rotorului. Un control mai 
exact se poate efectua prin măsura¬ 
rea rezistenţei înfăşurării rotorului 
cu un ohmmetru; dacă valoarea g㬠


sită este mai mare de 4,7 n rotorul 
se socoteşte defect. 

Verificarea lagărelor se face prin 
observarea vizuală şi manuală. La¬ 
gărul capacului din,faţă 1 (fig. 2) nu 
trebuie să aibă curgeri de lubrifiant 
din interior, dar trebuie să şe ro¬ 
tească uşor şi fără zgomot. în caz 
contrar lagărul se socoteşte defect 
şi trebuie înlocuit. Pentru demonta¬ 
rea sa se desfac cele trei piuliţe de 
fixare a capacului lagărului, se înde¬ 
părtează capacul şi se scoate apoi 
rulmentul cu bile în vederea înlocui¬ 
rii sale. 

Lagărul capacului din spate 2 tre¬ 
buie să nu aibă joc mare, să permită 
rotirea uşoară şi fără zgomot. în caz 
contrar el va fi înlocuit prin depresa- 
rea sa din capac. 

Verificarea blocului periilor se 
face mai întîi stabilind dacă periile 1 
(fig. 5) se mişcă liber în locaşurile 
lor şi dacă uzura nu este atît de 
avansată încît ele să fie mai lungi 
decît suporturile cu cel puţin 5 mm. 

Controlul electric urmăreşte să 
stabilească dacă periile sînt izolate 
una de cealaltă, folosind un bec şi 
bateria de acumulatoare legate ca în 
figura 5. Montajul se leagă între 
borna DF, 3, şi cea de masă, 2. 
Dacă becul se aprinde, periile 1 sînt 
în scurtcircuit, deci izolaţia este de¬ 
fectă, fapt care atrage atenţia asu¬ 
pra înlocuirii blocului de perii. 

Verificarea diodelor se efectuează 
folosind un montaj ca acela din fi¬ 
gura 6, legat la blocul de diode suc¬ 
cesiv în poziţii inverse. într-una din 
poziţii becul trebuie să se aprindă, 
în cealaltă nu. Dacă becul nu arde 
în nici o poziţie, înseamnă că o 
diodă cel puţin este defectă; dacă 
becul se aprinde în ambele poziţii, 
acesta este indiciul scurtcircuitării 
blocului de diode şi în ambele ca¬ 
zuri el trebuie înlocuit. 



CĂRŢI NOI 

De curînd, în Editura militară a v㬠
zut lumina tiparului o valoroasă lu¬ 
crare din domeniul transporturilor ru¬ 
tiere; „FIABILITATEA Şl DIAGNOSTICA¬ 
REA AUTOMOBILELOR* de C. Manea şi 
M. Stratulat. 

Ţinînd cont de imperativele vremii 
referitoare la economia de carburanţi 
şi materiale prin orice mijloace, auto¬ 
rii şi-au propus şi au reuşit să pună la 
dispoziţia celor interesaţi unele date 
noi privitoare la aspectele teoretice şi 
practice ale atingerii unui înalt nivel 
de fiabilitate a automobilelor; în ace¬ 
laşi timp, reuşind să convingă marea 
masă a utilizatorilor de autovehicule 
asupra rolului important pe care îl are 
aparatura de diagnosticare existentă 
în unităţile de transport şi centrale 
service în depistarea operativă şi efi¬ 
cientă a defecţiunilor evidente sau as¬ 
cunse şi în restabilirea imediată a st㬠
rii tehnice a automobilelor - ca unic 
mijloc raţional care garantează co¬ 
recta funcţionare a maşinilor şi res¬ 
pectarea normelor de consum şi polu¬ 
are, precum şi securitatea circulaţiei 
rutiere. 

Lucrarea se adresează în egală m㬠
sură specialiştilor în transporturi, cît 
şi celor care se pregătesc în acest do¬ 
meniu la diferite niveluri, iar prin as¬ 
pectele practice oferite poate folosi tu¬ 
turor posesorilor de automobile. 


Rugăm cititorii revistei care doresc să 
trimită materiale spre publicare să le re¬ 
dacteze citeţ şi inteligibil, să prezinte atît 
modul de funcţionare a montajului, cît şi 
detaliile constructive şi de reglaj. Tot¬ 
odată, să fie consemnate rezultatele m㬠
surătorilor şi tipul instrumentelor de m㬠
sură utilizate acolo unde este cazul. 

Schemele executate conform norme¬ 
lor STAS să aibă trecute tipul şi valoarea 
pieselor componente, valori ale tensiu¬ 
nilor şi curenţilor în diferite puncte. 

Cînd este cazul, să se trimită desenul 
cablajului imprimat şi dispunerea com¬ 
ponentelor pe cablaj. 

Fiecare material va fi însoţit de adresa 
exactă a autorului, profesia sa şi locul de 


TEHNIUM 1/1983 


15 







111111 



HH 




m 

rafii 


]\ţ ffl 

rer 

/-\ — r- 

p u 

U LnJ 

m 

l_J • 

JIlSI 

ik 

iflnloU 


Pe stadioane, în bazeie sportive, 
în săli de spectacol sau în alte locuri 
sînt necesare uneori panouri de afi¬ 
şa] vizibile din orice punct al spaţiu¬ 
lui ocupat de public. Caracteristica 
de bază a acestor panouri este posi¬ 
bilitatea inscripţionării comode şi 
rapide a oricărei cifre arabe cu¬ 
prinsă în intervalul 0 şi 9. 

Schema unui astfel de panou, în 
care cifra este formată din combina¬ 
ţia a 13 lămpi electrice, este prezen¬ 
tată în figura 1. în afara lămpilor, în 
componenţa panoului pentru o sin¬ 
gură cifră se mai includ şi 10 între¬ 
rupătoare, din care 4 duble şi 6 sim¬ 
ple, o siguranţă fuzibilă calculată 
pentru puterea electrică totală a 
lăpipilor din panou (de exemplu, si¬ 
guranţă de 1,5 A pentru lămpi de 
25 W), întrerupătorul general (notat 
cu I) şi cele trei borne de alimentare 
cu energie de la reţeaua electrică de 
iluminat. 

în poziţie de repaus, cînd toate în¬ 
trerupătoarele sînt închise, ard toate 
lămpile, afişînd cifra „0“ cu un punct 
la centru. Formarea fiecărei cifre se 
face acţionînd întrerupătorul respec¬ 
tiv, ale cărui contacte sînt notate pe 


ing. lAIMCU Z AH ARI A 

schemă cu cifra respectivă, ca uni¬ 
tate la întrerupătoarele simple şi de 
ordinul zecilor la întrerupătoarele' 
duble. Prin acţionarea întrerupătoa¬ 
relor se sting lămpile care nu intră 
în conturul cifrei inscripţionate. 
Funcţionarea panoului este indicată 
în tabelul nr. 1. 

Fiecare lampă care intră în con¬ 
strucţia panoului de afişaj se intro¬ 
duce într-o cutie din tablă cu grosi¬ 
mea de 0,3—0,8 mm, în formă de 
paralelipiped dreptunghic, cu o sin¬ 
gură bază, în centrul căreia se fi¬ 
xează soclul lămpii (fig. 2). Pentru 
lămpi de 25—40 W sînt suficiente 
cutii cu baza pătrată cu latura de 
10 cm şi înălţimea de 15—18 cm, 
lustruite şi acoperite în interior cu 
un strat reflectorizant. Rezultă astfel 
cifre cu înălţimea de 1/2 m. cutiile 
se fixează cu şuruburi în interiorul 
unui cadru cu dimensiunile de 
35/55 cm, care susţine şi geamul 
fluorescent (sau mat, sau sablat) 
montat în faţa lămpilor, conform fi¬ 
gurii 2. Panourile pot fi realizate şi 
cu lămpi mai mici, alimentate prin 
intermediul unui transformator. Vor 
rezulta cifre de dimensiuni mai mici. 


Cifra 

1 mscrip- 

Lămpi stinse l 
(numărul 
de ordine 

Contact 
între¬ 
rupător j 

Co- 

loa- 

na 

Contact 
- întreru¬ 
pător 

| Co- i 
Ioa¬ 
na | 

1 

I- 2-8-9-10- 

II- 12-13 

11 

5 

12 

10 ! 

2 i 

5-6-11 

2 

8 

_ 

1 

3 

5-10-11-12 

31 

7 

32 

1 11 

4 

2-8-9-10 

4 

11 

_ 

- 

5 

4-10 

51 

3 

52 

11 

6 

4 

6 

3 

_ 

_ 

7 

5-6-7-8-11-12 

71 

9 

72 

13 

8 

5-11 

8 

7 

_ 

_ 

9 

10 

9 

11 

_ 

_ 

0 

13 

0 

15 

- - ... 

I 


Cifra 

Segmente stinse 

Contact 

Coloană 

Contact 

Coloană 

1 

A-D-E-F-G 

1 

4 

_ 

1 

2 

C-F 

21 

2 

22 

6 

3 

E-F 

31 

6 

32 

9 ' 

4 

A-D-E 

4 

6 

- 


5 

B-E 

.51 

3 

52 

9 ' 

6 

B 

6 

3 

- 

- 

7 : 

0 

D-E-F-G 

71 

5 

72 

8 

O 

9 

E 

9 

9 i 


_ 

0 

G 

0 

_5_J 


- 


■ 


canar 

iICTROnil 


O jucărie foarte amuzantă este ca¬ 
narul electronic prezentat în cele ce 
urmează. Montajul poate fi folosit în 
mod independent, dar celor ce po¬ 
sedă o plantă de ornament (de pildă 
ficus) le sugerăm şi ideea de a plasa 
pe una din crengile arbustului o p㬠
sărică din plastic, iar printre frunze, 
bine ascuns, acest dispozitiv. De 
asemenea, crescătorilor de păsări 
cînîătoare le recomandăm acest 
montaj pentru a-şi stimula tinerele 
talente sau chiar pentru extinderea 
repertoriului celor cu voci consa¬ 
crate. 

Montajul cuprinde un multivibra- 
tor astabil, format din tranzistoarele 
TI şi T2, condensatoarele C3, C5 şi 
circuitul de polarizare a bazelor, R3, 
PI şi P2. Datorită faptului că G3 şi 
C5 au valori diferite, cele două stări 
ale astabilului au timpi diferiţi, şi 
eventuala lor reglare se poaţe face 
din trimerele PI şi P2. 

în colectorul tranzistorului T1.se 
află montat un transformator de ie¬ 
şire. Porţiunea 3—5 din primar for¬ 
mează sarcina de colector a lui TI, 
iar porţiunea 3—4, împreună cu R2 
şi C2, un circuit LC serie. Roiul 
acestui circuit este de a suprapune 
peste forma de undă dreptunghiu¬ 


ri. VRÎIMCEAMU 

iară de la ieşirea astabilului o oscila¬ 
ţie armonizată care produce în difu¬ 
zor un sunet foarte asemănător tri¬ 
lurilor unui canar. 

Transformatorul de ieşire poate fi 

+9V 


găsit la orice magazin cu piese elec¬ 
tronice, el fiind identic cu cel de la 
radioreceptoarele „Mamaia". Rezis¬ 
tenţa R2 poate fi' luată întrel şi 2 
kfi, dar mai bine se poate monta în 
locul ei un semireglabil de 2,5 kfi. 
Montajul nu are un consum prea 
mare, dar este bine ca alimentarea 
să se facă de la două baterii de cîte 
4,5 V (legate în serie), în loc de ba¬ 
teria miniatură de 9 V. Difuzorul, de 
minimum 8fi, va avea o putere de 
cca 250 mW (model miniatură). 

Montajul poate fi alimentat şi di¬ 
rect de ia reţea, folosind un alimen¬ 
tator cu transformator de sonerie. 


DETECTOR 

DE 

R1ETRLE 

Prof, MIHA1 VOR1MICU 

In calitate de buni gospodari, sîn- 
1 tem adeseori puşi în situaţia de a 
k face o spărtură într-un zid pentru a 
k monta o consolă sau chiar a urmări 
P traseul unei instalaţii electrice, de 

I qaze sau de apă. în această situaţie, 
prezentul montaj este deosebit de utii 

H atit pentru un gospodar, cît, mai 
,' ales, pentru cei ce practică meseria 
' 1 de instalatori. 

Schema se compune dintr-un os¬ 
ii/ cilator LC cu reacţie în bază, com- 
f i pus din tranzistorul Ti, circuitul os- 

II cilant Li — C3, circuitul de reacţie 
L2, C2 şi reţeaua de polarizare în 

j I curent continuu, formată din Rl, R2, 

II R3, PI şi P2. Frecvenţa de oscilaţii 
este determinată de valorile lui Li si 
! 1 C3. 

j; lf ! Bobina Li fiind cu miez de ferită, 

[i la apropierea unui obiect metalic v㬠
ii loarea inductanţei lui Li se modifică 
j| în sensul că frecvenţa de oscilaţie 
i scade. Semnalul oscilatorului se 
aplică prin D2 şi D3 la intrarea unui 
|î .filtru activ trece-jos. format din T2, 































— i n 

2 

“—' 


L ® ® 4 c 

4 12] 11 5 



7 10 

5 <ş> <ş> e 

9 8 2 

p <ş 

13 1 

6= — 



9 r 



11 r 



32 p 

72p 0 

= 


31 





51L - 

•—il-h 


* 52 = 


1 



71 ( 

= 12 




0 12 3 4 


n 

k A 

4 



aJ y 

/? 

] 


11 13 / 

rS C\ 

_____si 



\ y 

— 0 — 


r 

/ io! 

61 



9 10 11 12 13 14 15 16 




Fiecare panou pentru o cifră este 
însoţit de un pupitru de comandă, 
pe care sînt, montate întrerupătoa¬ 
rele şi iămpiîe de control (fig. 3). 
Lămpile de control pot fi becuieţe 
cu neon de tip LSD-32, cu soclu E 
10/13, sau echivalentul TN-0,2, exis¬ 
tent în magazinele cu articole foto¬ 
grafice, sau lampa LSD—42, cu so¬ 
clu BA 9 s/14, conectate în derivaţie 
cu lampa corespondentă din panou, 
în serie cu o rezistenţă pentru fie¬ 


care lampă cu neon (1-1,2 MO pen¬ 
tru reţeaua de 220 V-50 Hz). 

Pupitrele de comandă sînt conce¬ 
pute cu lămpi alimentate prin trans¬ 
formator. Ele vor fi echipate cu 
lămpi de control care funcţionează 
la" aceeaşi tensiune cu lămpile din 
panou, dar de puteri mai mici, deoa¬ 
rece apar conectate în derivaţie cu 
lămpiie din panoul de afişa] prin in¬ 
termediul întrerupătoarelor. Leg㬠
tura electrică între panoul de afişa] 


şi pupitrul de comandă se realizează 
printr-un cordon cu 13 fire conduc¬ 
toare, izolate între ele (de exemplu, 
13xFY sau TCLY-1 mm2). 

O variantă simplificată a panoului 
de afişa] numeric este prezentată în 
figura 4. Cifra este realizată pr]n 
combinaţia a 7 segmente (fig. 5). In 
interiorul cutiilor din tablă de forma 
indicată în figura 5 se pot introduce 
cîte 2 sau 3 lămpi electrice cu in¬ 
candescenţă, conectate în derivaţie, 
sau cîte un tub fluorescent de 14 
sau 20 W, echipat cu balast şi star- 
ter independent. Echipînd segmen¬ 
tele cu tuburi fluorescente de 14 VV, 


rezultă, cifre cu înălţimea de aproxi¬ 
mativ 1 m. 

Cînd toate întrerupătoarele sînt 
închise, ard toate segmentele, pre- 
zentînd cifra „8“; de aceea, întreru¬ 
pătorul de comandă al acestei cifre 
a fost înlocuit cu întrerupătorul ge¬ 
neral „1“ al panoului (fig.5). în figura 

3 f|u este indicat întrerupătorul ge¬ 
neral al panoului, schematizat în fi¬ 
gura 1. 

Funcţionarea panoului din figura 

4 rezultă din tabelul nr. 2 


— 


T3, C4, C5 şi R4. 

în lipsa unui obiect metalic în 
apropierea miezului de ferită, frec¬ 
venţa de oscilaţie liberă este supe¬ 
rioară frecvenţei de tăiere a filtrului, 
fiind puternic atenuată. în acest caz 
LED-ul nu luminează. Apropiind un 
obiect metalic de bara de ferită, 
frecvenţa oscilatorului scade şi intră 
în banda de trecere a filtrului, fapt 
care implică aprinderea LED-ului. 
Potenţiometrul P2, din care se re¬ 
glează sensibilitatea montajului, se 
manevrează în aşa fel încît la apro¬ 


pierea barei de ferită de o masă me¬ 
talică fcca 20 cm) LED-ul să pîlpîie, 
iar de la 10 cm să rămînă aprins. 

Bobinele se execută din sîrmă Cu- 
Em 0 0,2 mm, pe o barăi rotundă de 
ferită de circa 10 mm. intre monta¬ 
jul propriu-zis şi bara de ferită tre¬ 
buie lăsat un spaţiu de cel puţin 
■ 15 cm. Dispozitivul se poate închide 
într-o cutie din plastic sau lemn, dar 
în nici un caz din metal. Alimentarea 
se poate face de la o baterie de 9 V, 
consumul montajului fiind foarte 
mic. 


LI L2 

L80 spire 50 spire 


C3 |10-22nF c 4J6,8nF 

T* D7 D3 T_ „ 



77 kO f* ■ 


AMPLIFICATOR 


/ U4,7-1Ok0 


22 kQ LEDV£ 


i Amplificatorul prezentat permite 
j reglarea amplificării la frecventele 
de 100 Hz si 10.000 Hz faţa de frec- 

I venţa de 1 000 Hz în limitele a t 
20 dB. în montaj sînt folosite tran- 
zistoare cu zgomot redus de tipul 
BC 173. Se recomanda a se-folosi 
piese cu abateri de a- 5% faţa de va¬ 
lorile indicate în schema. Montajul 


CORECTt 


Ing. G. PlWTILiE 

se alimentează la o sursa de curent 
continuu bine filtrată cu tensiunea 
de 24 V. Consumul maxim este de 
7. mA. Condensatoarele electrolitice 
vor fi de bună calitate, cu curenţi 
mici de scurgere; celelalte conden¬ 
satoare vor fi cu hîrtie sau cu Ihîrtie 
metalizată. 


[5470 

U n 

lOuf 

, îl . 

10nF 

ei. 

k/| 

|| 

„0,22_ 

IN iZLJ h 


lOKnS 

.—. [ r~ 

L_1 

-L3,9 T.. 

iKa^Ţ 

T 1 iootV^uf T 


LiîOKn 
•0,15 T log 
UF 


TEHN1UM 1/1983 







8 »- 


în tehnica modernă fotografică 
(cinematografică) s-a impus utiliza¬ 
rea filtrelor interferenţiale datorită 
selectivităţii incomparabil mai mari a 
acestora în comparaţie cu filtrele 
din gelatină sau cele din sticlă colo¬ 
rată. Totodată, filtrele interferenţiale 
au marele avantaj oe a rezista la 
temperaturi mari şi a nu fi afectate 


de acţiunea radiaţiilor luminoase in¬ 
tense. Aceste calităţi le oferă o viaţă 
îndelungată, singurul pericol con- 
stînd în riscul deteriorării mecanice 
prin manevrări neatente. Dezavanta¬ 
jul filtrelor interferenţiale este preţul 
relativ mare. 

Filtrele interferenţiale constau 
dintr-unul sau mai multe straturi 


foarte subţiri depuse pe o suprafaţă 
optică avînd proprietatea de a trans¬ 
mite sau reflecta selectiv radiaţii cu 
lungimi de undă diferite. Depunerea 
acestor straturi se face în vid, pe 
maşini speciale, utilizîndu-se în ge¬ 
neral materiale dielectrice. Există şi 
depuneri de materiale bune conduc¬ 
toare metalice sau nemetalice. Prin 
această tehnică se obţin atît filtre cît 
şi oglinzi cu proprietăţi selective în 
funcţie de lungimea' de undă a ra¬ 
diaţiei incidente. 

Cîmpul radiaţiilor pentru care fo¬ 
losirea filtrelor interferenţiale este 
posibilă este, extrem de larg, din 
zona radiaţiilor ultraviolete pînă la 
infraroşul îndepărtat (200-3 000 nm, 
din care zona vizibilă se întinde în¬ 
tre 400 nm şi 700 nm). Cele spuse 
sînt valabile şi pentru oglinzile infer- 
ferenţiale, dar acestea nu fac obiec¬ 
tul articolului de faţă. 

Cea mai răspîndită aplicaţie a fil¬ 
trelor interferenţiale este tratamen¬ 
tul antireflex aplicat obiectivelor. Fie 
că este vorba de o depunere mo- 
nostrat sau multistrat, aceasta con¬ 
stituie un filtru de precizie, care re¬ 
duce reflexia pe suprafaţa tratată la 
valori sub 5%, îmbunătăţind sub¬ 
stanţial calitatea imaginii prin creş¬ 
terea cantităţii de lumină transmise 
şi prin micşorarea fenomenelor de 
difuzie. 


O aplicaţie mai restrînsă este cea 
a filtrelor gri-neutre. Utilizarea unui 
filtru gri-neutru interferenţiâl se jus¬ 
tifică doar în cazul unui mediu cu 
temperatură ridicată. 

Filtrele interferenţiale de selecţie a 
unei benzi înguste sau largi de ra¬ 
diaţie îşi găsesc excelent utilizarea 
în aparate de genul analizoarelor de 
culoare, fotometrelor, densitometre 
lor, colorimetrelor, refractometrelor 
interferometrelor, în microscopie 
etc. în cadrul acestui gen de filtre 
interferenţiale de selecţie, un grup 
distinct îl constituie filtrele de bandă 
largă „trece-sus“ sau „trece-jos‘ 
domeniul radiaţiilor vizibile sau in 
fraroşii şi ultraviolete. în figuri 
este redată curba caracteristică 
unui filtru anti-UV utilizat curent în 
fotografiere. Se observă că iransm 
sia radiaţiilor pînă la 400 nm (res 
pectiv radiaţiile ultraviolete) este 
nulă. Figura 2 ilustrează modul d 
acţiune a unui filtru antiinfraroş 
•^infraroşul apropiat), iar figura 3 ca 
zul unui filtru de trecere pentru in 
fraroşul apropiat. Ambele tipuri de 
filtre îşi găsesc utilizarea atît la foto 
graf ie're, cît si în tehnica de labo 
tor. 

Menţionăm că exemplele citate ş 
cele care urmează redau curbe de 
principiu, filtrele reale putînd 
prezinte unele devieri faţă de carac 



600 700 , 400 

(nm) 

















1 








I 








! 








i 








| 








i. 








i 








1 










__ 








800 1000 



400 v • 5Q0.. .■ 





TEHNIUM 1/198 













teristicile arătate. 

Din ce în ce mai utilizate în teh¬ 
nica foto-cinematografică, precum 
şi în televiziune sînt filtrele dicroice, 
care servesc separării tricromatice a 
culorilor atît în sinteza aditivă, cît şi 
în cea substractivă. Fotograful va în- 
tîlni acest fel de filtre în construcţia 
capetelor color ale aparatelor de 
mărit de construcţie recentă, în cele 
mai multe cazuri pentru sinteza sub¬ 
stractivă. 

Figura 4 redă curba caracteristică 
a unui filtru dicroic albastru, figura 5 
pe cea a unui filtru dicroic verde, iar 
figura 6 pe cea a unui filtru dicroic 
roşu. Sintezei substracti.ve îi cores¬ 
pund filtrele dicroice din figurile 
7-galben, 8-purpuriu şi 9-azuriu. Se 
observă că pentru obţinerea culorii 
purpurii, inexistentă în spectru, fil¬ 
trul dicroic corespunzător permite 
trecerea radiaţiilor albastre şi roşii 
(prin a căror compunere rezultă 
purpuriul). 

Un alt gen de filtre colorate (fil¬ 
trele dicroice sînt colorate) este al¬ 
cătuit de grupa filtrelor de conv'er- 


cări, respectiv coborîri, a temperatu¬ 
ri^ de culoare. 

în aparatele de proiecţie, în epi- 
diascoape, la capetoio color, în mi¬ 
croscopie, ca filtru de protecţie pen¬ 
tru unele fotoreceptoare se folosesc 
aşa-numitele filtre anticalonce. 
Acestea sînt filtre do bandă largă şi 
nu permit trecerea radiaţiilor infra- 
roşii. Ca exemple sînt date trei 
curbe de principiu ale unor astfel de 
filtre în figura 11. Se observă că tată 
de filtrul ilustrat în figura 2 curbele 
nu sînt atît de abrupte în zona de 
transfer dintre vizibil şi infraroşu. 

Mai menţionăm existenţa unor fil¬ 
tre interferenţiale de corecţie a com¬ 
poziţiei spectrale a unor surse artifi ¬ 
ciale de lumină (de exemplu, a lăm¬ 
pilor cu xenon) în scopul apropierii 
de spectrul luminii solare. 

Fotograful amator sau profesionist 
va întîlni în practică o bună parte 
din filtrele interferenţiale descrise, 
filtre anti-UV pentru fotografiere, fil¬ 
tre antiinfraroşu la unele aparate de 
mărit şi analizoare de culoare, filtre 
anticalorice la aparatele de proiec- 



sie. Figura 10 cuprinde două exem- ţie, filtre dicroice la capetele color 
ple de caracteristici pentru filtre de sau la analizoarele de culoare 
conversie corespunzătoare unei ridi- Ing. V. CĂLINESCU 





TEHNIUM 1/1983 




















RIE (la trecerea lui K5 în poziţia 1, 
soneria va începe să sune); 

— se stabileşte' (tot din K1—K4) 
ora la care se doreşte să sune cea¬ 
sul; 

— se apasă butonul START, cea¬ 
sul începînd din acest moment func¬ 
ţionarea normală. 

La ora stabilită, ceasul va suna, 
apelul durînd 1 minut sau putînd fi 
întrerupt, după dorinţă, prin apăsa¬ 
rea butonului STOP SONERIE. 
Semnalul soneriei este intermitent şi 
a fost obţinut prin mixarea impulsu¬ 
rilor de 1 Hz şi 1 kHz provenite din 
divizorul de frecvenţă. Ca amplifica¬ 
tor a fost utilizat un tranzistor 
BD 135, iar ca traductor o cască te¬ 
lefonică, T. Cu ajutorul potenţiome- 
trului de 25 kîl se poate regla volu¬ 
mul soneriei. Butoanele de START, 


STOP SONERIE, precum şi cele de 
STOP şi ZERO SEC. vor fi de tipul 
„push-buton“ sau taste de calcula¬ 
tor. 


LISTA DE PIESE: 

Cil = CDB 446—CDB 447, D 147; 
CI2—CI7, CI9—CI15 = CDB 490; 
CI8 = CDB 495; CI16—CI19 = CDB 
442; CI20 = CDB 474; PI—P16 =4x 
CDB 403; P17—P20 = CDB 400; 
P21—P22 = CDB 420; II—14 = CDB 
404; 15—113= CDB 405; Q = cuart 
10 MHz. 


C. MIHALACHE 


în schema prezentată în continu¬ 
are s-au utilizat pentru afişarea ore¬ 
lor şi minutelor dispozitive de tip 
FND 500, care sînt formate din 
LED-uri _dispuse în sistem „7 seg¬ 
mente", Întrucît acestea sînt cu ca^- 
tod comun, nu este posibilă utiliza¬ 
rea decodoarelor obişnuite 
(CDB 446—447) decît prin interme¬ 
diul cîte unui inversor pe fiecare 
segment, ceea ce este neeconomi- 
cos (pentru 4 digiţi necesari unui 
ceas ar trebui 5 capsule inversoare, 
4 decodoare şi cca 30 de rezis- 
toare). De asemenea, utilizarea unor 
decodoare specializate pentru catod 
comun (SN 7448) este îngreunată 
de dificultatea procurării acestora. 
O soluţie avantajoasă, aparent mai 
complicată, este schema de decodi¬ 
ficare prin multiplicare, care utili¬ 
zează circuite integrate uşor de pro- 
curat (CDB 403, CDB 404, 
CDB 495, CDB 446) şi, în plus, are 
avantajul unui consum redus (de 
două ori mai mic decît la varianta cu 
inversoare). De asemenea, numărul 
conexiunilor dintre partea de co¬ 
mandă şi cea de afişare este mult 
redus (13, în loc de 30), uşurînd o 
eventuală detaşare a afişajului de 
ceasuL propriu-zis sau cfiiar ataşa¬ 
rea unui afişaj suplimentar. 

Schema de decodificare se com¬ 
pune dintr-un decodor BCD—7 seg¬ 
mente (Cil) de tip CDB 446—447 
(D 147), 4 circuite integrate de tip 
CDB 403 (PI—P16), un circuit de 
tip CDB 404 (11—14) şi 11 tranzis- 
toare, 7 de tip BC 177 (BC 251) si 4 
de tip BC 171 (BC 107—108). Func¬ 
ţionarea schemei se bazează pe co¬ 
mutarea ciclică a intrărilor decodo¬ 
rului la ieşirile celor 4 numărătoare 
din ceas, simultan cu comutarea ali¬ 
mentării la fiecare din cele patru afi- 
şoare (segmentele similar plasate 
ale acestora fiind legate împreună). 
Comutarea este asigurată de porţile 
PI—P16 şi un registru de deplasare 
(GI8) de tip CDB 495, comandat cu 
impulsuri de 10 kHz. 

Schema ceasului propriu-zis este 
clasică, fiind compusă din trei celule 
de numărare: CI6—CI7 pentru se¬ 
cunde, CI4—CI5 pentru minute, 
CI2—CI3 pentru ore. Impulsurile de 
1 Hz au fost obţinute prin divizarea 
cu IO 7 a impulsurilor de 10 MHz 
furnizate de un oscilator cu cuarţ. 
Divizorul de frecvenţă (CI9— Cil6) 
furnizează, de asemenea, impulsuri 
de 1 kHz pentru sonerie, de 10 kHz 
pentru comanda multiplexării şi un 
semnal de 100 kHz necesar în blo¬ 
cul de comandă al ceasului. O parti¬ 
cularitate a schemei prezentate o 
constituie modul de fixare a ceasu¬ 
lui. Aceasta se realizează automat, 
cu ajutorul celor 4 comutatoare ze¬ 
cimale Kl—K4, al comutatorului K5 
si circuitului integrat CI20 
(CDB 474) astfel: 


— se stabileşte ora la care trebuie 
fixat ceasul (din Kl—K4); 

— se trece K5 în poziţia „24"; 

— se apasă butonul START; în 
mai puţin de o secundă, ceasul va 
trece automat pe ora programată 
prin comutatoare; 

— se trece K5 în poziţia 1; 

— se apasă butonul STOP SONE- 


Alimentarea ceasului se face cu 
5 V, consumul fiind de cca 0,8 A. 
Se recomandă decuplarea aliment㬠
rii fiecărui circuit cu cîte un conden¬ 
sator de 10—50 nF. 


' FNO 
500 


ţOJO/z 


m (chz 


\470a 


+5V ‘ 

14700 . 


tarss*$zi 

C/,7 


STOP 

SONERIE 


t±_!i 9 7 t±_Jir 7 tâi_JLr 

C 08 446 coa 474 C03 490 

0/47 


C O 8400 
C O 8403 


COO404 C08420 
C 08 405 


TEHNIUM 1/1983 





































DANIEL FIROIU, 

VALENTIN SORJOV 

urmărit faza semnalului prelucrat de 
corector şi nu, în mod special, eta¬ 
jele de amplificare. 

Considerînd un semnal sinusoida! 
nedefazat, deci cu faza 0, aplicat ia 
intrarea montajului, acesta este am¬ 
plificat de 7j şi defazat cu 180°. în 
colectorul lui T 2 semnalul cu faza 0 
este trimis pe o cale directă la ie¬ 
şire, iar din emîtor semnalul defa¬ 
zat cu 180° se aplică la grupul celor 
trei potenţiometre. Analizînd mai de¬ 
parte calea urmată de semnalul de¬ 
fazat cu 180°, se observă că la de¬ 
plasarea cursorului unui potenţio- 
metru spre C 4 semnalul trece 
printr-unul din filtre, unde este se- 


DATE TEHNICE 


Beneficiind de performanţe exce¬ 
lente, corectorul realizează atît ate¬ 
nuarea cît şi amplificarea semnale¬ 
lor care se încadrează în una -din 
cele trei benzi de frecvenţe (joase, 
medii, înalte), oferind posibilitatea 
obţinerii unei dinamici superioare. 

Funcţionarea montajului se ba¬ 
zează pe folosirea reacţiei negative 
şi pozitive la nivelul mai multor 
etaje, fapt ce duce la amplificarea 
sau atenuarea unei anumite frec¬ 
venţe. 

De remarcat că reacţia pozitivă 
este subunitară, ceea ce nu reduce 
performanţele şi stabilitatea monta¬ 
jului. De aceea, este interesant de 


lecţionată frecvenţa dorită, apoi este 
aplicat la baza iui T 3 . în emitoru! iui 
T 3 semnalul este tot cu 180° defa¬ 
zat, pentru ca în colectorul Iui T 4 faza 
acestuia să fie 0, deci se însumează 
cu semnalul total provenit din colec¬ 
torul lui T 2 . De aici rezultă accentu¬ 
area unei anumite frecvenţe. 

Analizînd cealaltă cale, se con¬ 
stată că semnalul cu fază 0 trimis la 
ieşire din colectorul lui T 2 este apli¬ 
cat prin intermediul lui C 12 şi al po- 
tenţiometrului unuia din filtre, apoi 
lui T 3 , care fiind repetor pe emitor 
nu defazează semnalul. în colector 
însă semnalul este defazat cu 180° 
şi deci se va scădea din semnalul 


Tensiunea de alimentare: 30 V 
Consum: 5 n 


Factor de distorsiuni: 


BIBLIOGRAFIE 


RIM ELEKTRONIK, 1980 


«20 [1 , c , i : 

4,7KaU 3- 


O.ljJf Rl2 220Kft 


C 5 

=47 J 

nF n I 
«104 
ISOKa 


lOOKni 


stiroflex 


complex, rezultînd o atenuare a 
frecvenţei respective. 

Se recomandă o respectare cît 
mai fidelă a valorilor pieselor din fil¬ 
tre. . 

Cînd cursoarele potenţiometrelor 
se află la jumătate, montajul reali¬ 
zează , o amplificare cu ■ 40 dB în 
toată gama de frecvente 
30 Hz—15 kHz. 


[V- 1 

PBfL_1 

IT 50KX2LT 

SOKflLi 

































Circuitul integrat /?M 3900.conţine patru ampli¬ 
ficatoare operaţionale de tip NORTON închise 
într-o singură capsulă cu 14 terminale. 

Un amplificator operaţional clasic (gen /?A 
741) este reprezentat în figura 1. Pentru acesta 
tensiunea de ieşire este proporţională cu dife- i 
renţa tensiunilor aplicate pe- intrările .(+) şi (—). | 

Un amplificator de acest tip este bun dacă are 
amplificare mare, rezistenţă de intrare de aseme¬ 
nea mare, iar rezistenţa de ieşire mică. 

Amplificatorul NORTON reprezentat în figura j 
2 (capsula în figurş. 3) are tensiunea de ieşire 
proporţională cu diferenţa curenţilor aplicaţi pe 
intrările (+) şi (--). Acest lucru se înţelege uşor 
urmărind schema internă a circuitului, reprezen¬ 
tată în figura 4. Tranzistoareie Q 4 şi Q 5 formează 
un montaj denumit „oglindă de. curent". Particu¬ 
laritatea circuitului constă în faptul că, injectînd 
un anumit curent în borna (+), curent notat pe fi¬ 
gură cu f, tranzistorul Q 4 va „suge" din, exterior 
aproximativ acelaşi curent (notat l 4 ). în acest 
caz, curentul de bază al tranzistorului Qi (b pe 
desen) va fi egal cu diferenţa curenţilor de intrare 
r şi !‘ : b = r - f, deoarece S 4 l + . 

Această diferenţă va fi amplificată de către 
tranziatoarele Oi şi Q 2 şi adusă la ieşire printr-un 
repetor pe emitor realizat cu tranzistorul Q 3 . Ge¬ 
neratoarele de curent din schemă asigură polari¬ 
zarea în regim staţionara circuitului. 

Cele patru amplificatoare sînt realizate simul¬ 
tan, în aceiaşi cristal de siliciu. Din acest motiv, 
ele au performanţe foarte apropiate, ceea ce 
constituie un avantaj mare. expioataî de multe 
din aplicaţiile circuitului /3M 3900. 



— cîştigul în tensiune 

2 800 

— frecvenţa de tăiere 

2,5 MHz 

— curentul de intrare de 
polarizare 

50 mA 

— curentul maxim debitat la 
ieşire 

10 mA 

— Curentul maxim absorbit 
de ieşire (V e < 0,8 V) 

1,3 mA 

tensiunea inversă maximă 
aplicabilă la intrare 

- 0,5 V 


Precizăm că circuitul /3M 3900 se alimentează 
de la o sursă nesimetrică, avî'nd valori de ia 4 pînă 
Sa 36 V. în continuare'vom da două dintre apli¬ 
caţiile tipice ale acestui circuit. 



... Schema electrică'a. montajului este prezentată 
în figura 5. La ieşirea circuitului, tensiunea conti¬ 
nuă este egală cu Vcc. , unde Vcc este ten¬ 
siunea de alimentare. Semnalul alternativ are excursie 
V C c + 

maximă la ieşire dacă V jeşire = —— . Acest lucru 

se realizează alegînd R 3 = 2 • R- CîştiguS pentru 
semnalul alternativ este R R,. Pentru valorile 
date în figură cîştigu! este 10, iar impedanţa de 
intrare este mai mare de 100 kfî. Cîştigu! se poate 
mări peste 100, reducînd valoarea rezistenţei Ri 
(de 100 kfî), dar în acest caz se reduce şi impe¬ 
danţa de intrare. 


Schema este prezentată în figura 6. Osciîa- 
. sînt produse de încărcarea şi descărcarea 
periodică a condensatorului Ci prin R de fa ten- 
e ieşire Ten u >ea rrsax n 3 pe ;on 



basc jlârea circuitului dintr-o star© în alta. 
r -_ ~ - -.‘p de . lat ie se r nc î 1ri.că o’' 1 "' 5 sohimba- 
rea valorii rezistentei R : (3 kt — ţco - -r 
capacităţii condensatorului Cri. Formele de unda 
sînt arătate în figura 7 



Rt 



IMPORTAIî 


TEHNIUM 1/1983 









ţătorului provine din manualul de fi- cialişjiiior în domeniu, 
zică sau din alte publicaţii, tot vă HUSAR !ON — Vişeul de Sus 
trebuie să posedaţi autorizaţie de Vom mai publica materiale privind 
construcţie si utilizare. centralele electrice eoliene. 

BORŞ DANIEL — Piatra Neamţ BOBICU FLORIN — Slatina 
Canalele din banda 5TV se pot re- Amplificatoare pentru microfon au 
cepţiona cu orice televizor dacă i se fost publicate în cadrul rubricii 
adaptează un convertor. 

PCF 802 se găseşte în magazine. 
jlPLEA GO-NSTAN+IN — jud. Me¬ 
hedinţi 

Difuzorul are 2,5 VA/4 îl. Schema 
casetofdnului „Star*' a fost publi¬ 
cată. 

DORII DAN — Bucureşti 
Î P.R.S.-Băneasa a pus ia dispozi¬ 
ţia comerţului un număr destul de 
mare de amplificatoare de 10 W. Cu 
toate acestea, ele au fost cumpărate 
imediat. Nu fiţi supărat; din urm㬠
toarele livrări, sigur o să găsiţi şi dv. 
un amplificator. 

VALEA ANDREI — Ciuj-Napoca 

Vom publica radioreceptoare cu 
TBA 570. 

TAMAŞ iOSIF — laşi. 

Vom căuta să publicăm.-cît mai 
curînd reţetele solicitate..-; ''■ 

ANDRONiC MIRCEA'— Cîmpulung 
Muscel 

Simbolul publicat în „Radiorecep¬ 
ţia de !a A-Z“ este corect; Legarea 
ia masă înseamnă legarea la masa 
aparatului; unele aparate se leagă şi 
!a priza de pămînt — de aceea 
există cele două denumiri; masă şi 
pămînt. 

BUTĂRESCU DAN — Craîova 
Interesant materialul trimis. Va fi 
publicat. 

FÎUPOVIC! GHEORGHE — Qm- 

pina. 

Scrisoarea dv. a fost remisă spe- 

GAVRÎL MSHAI — Bucureşti 
Albatros S 681T, construit cu tranzistoare cu germaniu, recepţiorv 
UL. UM şi US (în două subgame). 

Nu credere că înlocuirea lui EFT 317 cu AF139 va îmbunătăţi fc 
mult calităţile receptorului, în special reducerea zgomotului de f 
Puteţi înlocui amplificatorul audio cu un circuit integrat TBA 75 
luaţi semnal de la R211, 

Este bine ca întîi să faceţi o probă cum funcţionează TBA 790 cu 


RADU LIViU — Bucureşti 

Fiecare motor este construit să 
funcţioneze la o tensiune cu anu¬ 
mită frecvenţă. Schimbînd frecvenţa 
de alimentare, se modifică şi pute¬ 
rea debitată de motor. 

BUZAC MIHA! — Teleorman 
Vom publica atît tipuri noi de ge¬ 
neratoare, cît şi materiale cu utilizări 
ale bioqazului. 

TURCUlEŢ ION - laşi 
Limitaţi curentul prin LED la 10 
mA. Există mai multe tipuri de tran¬ 
zistoare ce funcţionează la tensiuni 
mari; exemplu; cele din etajul final 
linii la receptoarele TV. 
TEODOROVICI MIRCEA - Paşcani 
Stimate tovarăşe inginer electro¬ 
nist, vă recomandăm să citiţi întîi ar¬ 
ticolul la care faceţi afirmaţii atît de 
categorice (dar neîntemeiate) şi, 
dacă nici după aceasta nu va veţi 
convinge, încercaţi să realizaţi expe¬ 
rimental montajul („Aplicaţii FET“ — 
nr. .11/1962, circuit de temporizare) 
CHIRIŢESCO FLORIAN - Bucu¬ 
reşti 

Lipsa frecvenţelor superioare din 
spectrul audio se datorează uzurii 
capului magnetic sau necentrării 
iui. Vă recomandăm să încercaţi; 
centrarea mecanică a capului. 


fectul. Prima măsurătoare să fie 
efectuată cu siguranţa de la tensiu¬ 
nea ariodică demontată. 

SIMSQN MARIU3 — Ploieşti"/ 

Este greu de precizai de ce acu! 
indicator are o poziţie anormala; 
poale fi si un defect mecanic, 
RADU DRAGOMIR — Bucureşti 
Viteza motorului poate fi variată 
dacă. se reglează tensiunea de ali¬ 
mentare. Nu deţinem o documen¬ 
tare despre traductoare magnetice 
de tura-ie. 

C2UCÂN 10AN — Piatra Neamţ 

Dioda IN 914 poate fi mlocuita cu 
IN 4148. Difuzoare se pc! procura 
de la magazinele de soecialitate. 
PALOCSAY RUDOLF - Cluj-Na¬ 
poca 

Gel mai simplu este să construiţi 
un receptor chiar după schema apa¬ 
ratului „Mamaia 11 , ale cărui perfor¬ 
manţe !e urmăriţi. 

Un tuner pe UUS găsiţi chiar în 
acest număr îa paq. 22. 

DRĂGAN GHEORGHE - Constanţa 
Tensiunea este scăzută pe termi¬ 
nalul 13 dintr-un defect interior a! 
CI. 

COVACI HORATfU — Alba lulia 
Indiferent dacă schema emi- 


WtAXfWI MARiUS — Piatra Neamţ 

Zgomotele provenite de la picup 
pot fi diminuate sau atenuate com¬ 
plet dacă ungeţi lagărele motorului 
şi ale angrenajelor cu ulei mineral. 
Verificaţi apoi dacă una din roţile 
cuploare nu este deformată. Mai ve¬ 
rificaţi dacă legăturile electrice sînt 
de bună calitate. Ca să determinaţi 
exact de unde vine zgomotul, faceţi 
o înregistrare cu picupui oprit; dacă 
banda este înregistrată cu zgomot, 
vinovat este casetofonul. 

Un picup de calitate este şi 
NZC 150 stereo. 

EFTENSE ANGHEL — Bacău 

Dtn cele relatate în scrisoare re¬ 
zultă câ televizorul are defecţiuni îo 
sistemul de alimentare. Va trebui să 
verificaţi, conform schemei elec¬ 
trice, tensiunile în punctele princi¬ 
pale si bineînţeles să remediaţi de¬ 


EFT317 
T102 


MUFA MAGNETOFON 


|RÎ06 


BORNA ALWENTAfiE EXTERIOARĂ 




1R306 

j3.2l.r-. 


Tr302 


T303 


¥C3-,1_^.C.T. M mr 


(AF126) M 
(AF125) 

EFT 317 , 

albastru I 

T101 

(BC178©CT77)i 


T302TE FT322D) 


T304 


_ . .... --- --- R3» 

-#£—«=,-EFT323C322) 27 ^ 

■ţ» riio 220a. EFT323D gy 

-MĂSURĂTORILE SE EFECTUEAZĂ PENTRU O PUTERE LA IEŞIRE DE 50mW 
MĂSURĂTORILE LA ETAJELE DE AF SE EFECTUEAZĂ CU POTENTtCMETRUL DE 
VOLUM AJUSTAT PENTRU O PUTERE IA IEŞIRE DE SOOrnW, SEMNALUL LA 
INTRAREA DE AF FUND DE 5mV 

■TENSIUNILE CONTINUE SINT MĂSURATE CU UN VOLTMETRU ELECTRONIC R>»Mc, 

- LA OSCILATOR CIND SE FOLOSESC TRANZI5TQARELE AF 125(AF126) NU SC 
FOLOSESC REZISTENTELE R .09,R253,R214,RI10 CONDENSATORUL C130 S! SE 
UNESC INTRE ELE PUNCTEA A CU B. C CtfD,ECUF 

- PENTRU T10Î-BCT^8( BC177)SE FOLOSEŞTE Q FRECVENTA; 455 F.Hz 301. 1000Hz 

R 107.580a. A FRECVENTA; 1000Hz 


Dl 1 
MA2 

(2XDC2) 




CITITORII DIN STB 
NĂTATE SE POT Al 
NA ADRESÎNDU-SE 

ILEXIM — DEPAR 

MENTUL EXPORT- 
PORT PRESĂ, P.O.BI 
134 — 137 , TELEX 11 
BUCUREŞTI ţSTR 13 
CCMBRIE NR. 3 . 


Redactor-şef: ing. lOAN ALBES 
Redactor-şef adj.'.GHEORGHE BADEA 
Secretar responsabil de redacţie: thg 
Redactor responsabil de număr. ALEXANDRI 


Prezentarea artistică-grafică: 


Administraţia 
Editura Scinteia 



wmiksf 

GASESTE » 

POZIŢIA DE UM 

1 fc J c>l 

t|— do—I a 
«2 2- 

m 

ak 



Itâizl 

I —22 — 

al-oo-ls 
-2 2- 


2 ilooZl5 

2Î-OO-S5 
-2 2— 

al—o o —le 
-2 2- 

1— Q 0—1 

3 —2 2- S 


31-00-S6 

3I— 0 0—§6 
| -22 -