Tehnium/2006/0604ip

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Din revista Electronique
articolul Miniemiţâtor FM
Este vorba despre un mini-

Pratique nr. 268/septembrie 2002 vă semnalăm alăturat
pentru sunet TV, autor B. Lebrun. pag. 14-16.
emiţător radio de mică putere, cu modulaţie de frec¬
venţă, în banda de frecvenţă de
aproximativ 85MHz - 110 MHz
(selecţia de frecvenţă din CVI),
cu ajutorul căruia poate fi trans
mis la mică distanţă sonorul uc
program TV, pentru a fi ascui-
eventual la căşti, cu ajutorul '
radioreceptor FM de buzu
Semnalul sonor se preia d
priza Peritel a televizorului

• Jucaţi-vă cu Simon este titlul celui de al
doilea articol pe care vi-l semnalăm în rubrica
de faţă, articol publicat în nr. 266/iume 2002 al
aceleiaşi reviste Electronique Pratique. autor
C. Tavernier, pag. 44-46. Simon este un joc
creat pentru dezvoltarea memoriei. El constă
dintr-un disc echipat cu patru butoane mari
luminoase de culori diferite (roşu. verde,
albastru şi galben). Aceste butoane sunt
făcute să lumineze într-o ordine aleatoare,
fiecare aprindere fiind acompaniată de o notă

muzicală. „Jocul" cu Simon constă în a re'
duce identic respectivele secvenţe, , .

apăsarea acestor butoane.

Construcţia propusă face apel la un circuit
integrat de tip PICI6 F84 (MICROCHIP), iar
butoanele luminoase ale jocului Simon origi¬
nal au fost aici simulate prin asocierea câte
unui buton cu apăsare cu un LED, ambele de
aceeaşi culoare.

Stimap cititori,

Cu numărul de (aţă, revista TEHNIUM a intrat în cel
de al 37-lea an de existenţă, „longevitate" al cărei secret l-au
constituit generaţiile succesive de constructori amatori ataşaţi
fată de revistă, adeseori în dubla ipostază de colaboratori şi
de cititori fideli, dar şi foarte critici, in sensul bun al cuvântului.
Dumneavoastră, actualii colaboratori şi cititori al Iul TEHNIUM,
deşi mult mai puţini la număr decât odinioară, vă străduiţi să
duceţi mai departe această frumoasă şi deosebit de utilă
tradiţie, in pofida greutăţilor pe care le întâmpinaţi - şi dum¬
neavoastră şi TEHNIUM - în această lungă şi săracă tranziţie.
Desigur, sperăm cu toţii într-o revigorare, inclusiv a domeniu¬
lui nostru, al construcţiilor pentru amatori, după aderarea
României la Uniunea Europeană, dar nu imediat, fireşte. Până
atunci, TEHNIUM are mare nevoie ca dv. să-i fiii aproape, sâ
sprijiniţi revista atât prin propuneri de articole interesante - din
cele mai diverse domenii, nu numai din electronică - dar şl
prin efortul financiar de a o cumpăra cu regularitate. Cum
difuzarea a rămas călcâiul lui Ahile al lui TEHNIUM. vă rugăm
sâ ne semnalaţi în continuare zonele / oraşele in care revista
nu apare sau este foarte greu de „prins".

Vă mulţumim, domnule Felix Lazâr (Arad), pentru ideea
de a se realiza şi publica „un circuit electronic care sâ elimine
clasicele siguranţe, folosind, de exemplu, un tiristor sau un
triac". Vă precizăm că, foarte repede după apariţia lor, tiris
(oarele şi triacele şi-au găsit aplicaţii şi în domeniul pe care îl
menţionaţi, ca de exemplu acele configuraţii crow-bar, prezerv
late şi în TEHNIUM. In care tiristorul forţează în caz de pericol
arderea unei siguranţe fuzibile, protejând astfel montajul aii
montat „în aval".

Vâ felicităm pentru consecvenţa în pasiunea dv., dom
nule Cornel Denghel (Târnâvenl). Vom căuta să publicăm
schema solicitată de dv„ adică un multimetru cu circuitul
MMP190.

Şi dumneavoastră, domnule Sima Attila (Tg. Mureş), vâ I
mulţumim că vă străduiţi sâ ne ajutaţi pentru onorarea solici¬
tărilor venite de la alţi cititori. Vâ aşteptăm şi cu articole, inclu¬
siv montaje realizate de dv. după scheme din cărţi sau reviste,
dar cu precizarea sursei, a modificărilor făcute, a rezultatelor
obţinute, eventual a unor observaţii critice etc.

Cu părere o'e rău, domnule mg. loan Mărginean (Valea
Largă, jud. Mureş), trebuie sâ vâ sfătuim să nu ne trimiteţi
nouă întâi a colul despre Busola seismică balistică, despre
care ne precizaţi ca are caracter de noutate. Cel mai indicat
este să o prezentaţi întâi la OSIM, pentru a-i obţine protecţia
legală.

Solicitarea dv., domnule Dumitru Popescu (Bucureşti),
este onorată chiar în paginile acestui număr. Contactaţi-ne
telefonic, dacă doriţi o copie după respectivul articol.

Alte numeroase solicitări ale dv. sunt „în lucru" sau
rezolvate tacit prin articolele publicate în paginile revistei.

în încheiere, in numele colectivului redacţional şi al meu
personal vâ urez în anul care vine multă sănătate, împliniri în
viaţa personală şi în cariera profesională, realizări şi satisfacţii
pe domeniul hobby-ului dv. Şi, bineînţeles, şi mult noroc, căci
— vorba unei. glume care circulă pe Internet - sănătoşi au fost
şi cei de pe Titanic...

Alexandru Mărculescu

SUMAR

' CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR
Stabilizatoare de tensiune
Alimentarea amplificatoarelor operaţionale
Detector pentru traseele do reţea
Adaptor ponlrn sortnroa diodelor 2ener
■ Experiment

pag 4 1 /

HI-FI

Amplificatorul HAFLER DM200
Proiectarea reţelelor do separare
Traductoare pentru frecvente înalte
Inantd HI-FI cu difuzor coaxial
Amplifţcator audio performant

j LA CEREREA CITITORILOR
Îndepărtarea Insectelor
Apnnzâtor electronic
AcrofonlMîor
PIR

| automatizări .. .....

Aplicaţii practice cu relee de timp
Electrovalvă optică

ATELIER

Varlator de turaţie pentru motoarele c c

! CITITORII RECOMANDA.

Noulăţl vechi- nuvistoarele

LABORATOR...

Alimentator

DIVERTISMENT
REVISTA REVISTELOR

pag 18-36

pag 37-47

pag 48-52

pag 53 55

pag. 58*61

pag 62-65

pag. 66
pag 67

TEHNIUM

fd pentr

Fondată in anul 1970
Anul XXXVII, nr. 363. decembrie 2006
Editor

SC Presa Naţională SA
Piaţa Presei Libere nr. 1, Bucureşti
Căsuţa Poştală 68. Bucureşti - 33

Redactor şef- fiz. Alexandru Mărculescu

Secretariat macheta artistică Ion Ivuţcu

Redacţia Piaţa Presei Libere nr 1,

Casa Presei Corp C. da| i. camera 121
Tolafon 317.91.23; 317 91.28 Fox 222 48 32
E mail prosanalionala & yahoo.com

Abonamente

La oncc oficiu postai (Nr 4l20tfn Catalogul Presei Romftnc)
DTP Clementina Geambaşu

Editorul $1 redacţia I$i decimă orice responsabilitate
In privinţa opiniilor recomandărilor $r soluţiilor formulato
în revistă, aceasta revenind integral autorilor

ISSN 1224-5925
O Toate drepturile rezervate

Reproducerea integrată sau parţială este cu desăvărşirc
interzisă in absenta aprobănî scriso prealabile a editorului
Tiparul Rompdnt SA

Abonament» Li revista .Tahnium’ se pot Mcesi la sodMrt
SC PRESA NAŢIONALA SA. Ptaîa Pr*** l-bere ni 1
sector t Bucureşti, oftam posul nr 33 Reialiijii^imentire
la le'eloanofe. 317 91 23/317.91 28 FAX 222 *6 32

I Cititorii din strAm.Vate se por abona pdn ^C.Ro<9P^BA.

cu sediul In P-aia Presei Ubere nr t. Corp EL Sector ţ B^«5i'
RomAroa. la PO Box 33-57. ta fax 0040-21 22*.4 05 58
sau e mail abonamente ®ro<tpe< »o. subscnpt-oniOrodipet ro mu
orvlino Ut ^w/.odipetro

TEHNIUM decembrie 2006

- CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

STABILIZATOARE
nF TENSIUNE CONTINUA

Ing. GH. REVENCO

în marea majoritate a cazurilor, montajele electronice
sunt alimentate de la reţeaua de curent alternativ, prin
intermediul unor scheme de redresare, care au fost
tratate in articolul publicat în nr. 1/2006 al revistei TEH-
NIUM, din care se vede că mărimea tensiunii redresa e
este în toate cazurile direct proporţională cu ampli¬
tudinea tensiunii alternative aplicată redresorului. Cum
tensiunea reţelei poate avea variaţii chiar mai mari de
± 10%, acestea se vor transmite
direct asupra tensiunii redresate,
variaţii inadmisibil de mari pentru
majoritatea aplicaţiilor. Dar stabili¬
tatea tensiunii pe sarcină este
Influenţată şi de variaţia curentului
absorbit de aceasta, deoarece
orice sursă de alimentare are
inevitabil o rezistenţă internă, mai
mică sau mai mare. pe care se va
produce o cădere de tensiune pro¬
porţională cu valoarea curentului
ce o parcurge, afectând astfel ten¬
siunea pe sarcină. Şi temperatura
poate avea influenţă asupra per¬
formanţelor redresorului, deci asupra tensiunii pe
sarcină. Situaţia nu este perfectă nici în cazul în care
sursa de alimentare este un acumulator sau o baterie in
cazul aparatelor alimentate din acumulatorul autoturis¬
melor, tensiunea la bornele acestuia poate avea şi ea
variaţii chiar de ± 10%, datorate sistemului de încărcare
(dinamului) şi sarcinii variabile (lumini, claxon etc.).
Bateriile, mai ales dacă sunt relativ uzate, vor resimţi
variaţiile curentului de sarcină. De aceea, funcţie de
cerinţele aparatului alimentat, se impune stabilizarea
tensiunii în limitele impuse de acesta. Stabilizarea se
poate face atât în partea de curent alternativ, cât şi în
partea de curent continuu, adică după redresor. în cele
ce urmează ne vom ocupa numai de stabilizatoarele de
curent continuu, acestea fiind de mai mare interes pen¬
tru constructom amatori, stabilizatoarele de curent alter¬
nativ fiind întâlnite mai ales în diverse aplicaţii profe¬
sionale şi industriale.

Pentru marea majoritate a aplicaţiilor (radiorecep¬
toare, scheme cu circuite logice etc.), o stabilitate a ten¬
siunii de alimentare de ± 3% este de cele mai multe ori
satisfăcătoare, dar pentru curentul de alimentare a
bobinelor de deflexie ale tuburilor cinescop, de exemplu,
este necesară o stabilitate de ordinul a 0,5%. Cu cât
aparatul electronic este mai sensibil, sau mai precis, cu
atât nevoia de stabilizare este mai severă. Astfel, pentru
un microscop electronic, tensiunea de alimentare nu tre¬
buie să varieze cu mai mult de 0,005%, în timp ce ampli¬
ficatoarele de curent continuu profesionale şi aparatele
de măsură de înaltă clasă de precizie reclamă tensiuni

cu o stabilitate chiar mai bună de 0,0001% Pentru
realizarea acestor cerinţe se apelează la stabiliza¬
toarele de tensiune.

Stabilizatorul de tensiune este definit în literatura de
specialitate ca un cuadripol capabil să menţină tensi¬
unea de ieşire în limite foarte strânse (teoretic constan¬
tă), indiferent de variaţiile tensiunii de intrare, ale curen¬
tului prin sarcină sau ale temperaturii mediului ambiant.

în unele lucrări, mai ales în literatu¬
ra anglo-americanâ, stabiliza¬
toarele de tensiune sunt denumite
şi regulatoare de tensiune (voltage
regulator, regulated power suply),
termenul fiind preluat din teoria sis¬
temelor de reglare automată. De
menţionat însă că între regulator şi
stabilizator există o diferenţă ca de
la parte la întreg, regulatorul fiind
de fapt un element component al
stabilizatorului.

Există mai multe principii sau
modalităţi de realizare a stabiliza¬
toarelor de tensiune continuă. în
funcţie de acestea, se poate face următoarea clasifi¬
care:

A. după modul de acţionare

- cu acţionare continuă (liniare)

- cu acţionare discontinuă (în comutaţie)

B. după modul de conectare a elementului regulator:

- stabilizator serie în raport cu sarcina

- stabilizator paralel

C. după principiul (metoda) de stabilizare:

- stabilizatoare parametrice (buclă deschisă)

- stabilizatoare cu reacţie (în buclă închisă)

D. după modul de realizare :

- cu componente discrete
• cu circuite integrate.

Toate aceste tipuri de stabilizatoare se mai clasifică
în literatură şi în cataloage după: putere, tensiune fixă
sau variabilă, numărul de ieşiri, polaritatea tensiunii de
ieşire şi destinaţie (de uz general, profesional, militar).

în prezentul articol ne vom ocupa numai de stabiliza¬
toarele de tensiune cu acţionare continuă.

Stabilizatoarele parametrice derivaţie (paralel)

Cel mai simplu stabilizator de tensiune este cel cu
diodă Zener, destul de des întâlnit în aplicaţiile practice.
Schema sa este redată în figura 1

Acesta este un stabilizator parametric de tip
derivaţie, elementul principal fiind dioda Zener.
Stabilizatorul parametric îşi bazează funcţionarea numai
pe neliniaritatea caracteristicii curent - tensiune a dis¬
pozitivului electronic folosit. în acest caz dioda Zener.

TEHNIUM decembrie 2006

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

Această diodă cu Si este o joncţiune p-n corespunzător
dopată. Atunci când această joncţiune este polarizată în
sens invers, la o anumită intensitate a câmpului electric,
care depinde de tensiunea aplicată şi de construcţia
joncţiunii, se produce un fenomen de avalanşă, curentul
crescând foarte abrupt la variaţii foarte mici ale tensiunii
de polarizare inversă. Altfel spus, tensiunea la bornele
diodei rămâne aproape constantă, pentru variaţii destul
de mari ale curentului ce o parcurge. Fenomenele fizice
ce se produc sunt destul de complicate [1], putând avea
loc străpungeri (avalanşe) datorate mai multor
fenomene, la tensiuni de polarizare diferite, aşa cum
este ilustrat în figura 2a.

în funcţie de doparea joncţiunii şi de dimensiunile
acesteia, se poate însă controla destul de precis
fenomenul Zener (numit aşa după numele fizicianului
american care l-a studiat), putându-se obţine tensiuni de
deschidere. Uz, de la câţiva volţi până la sute de volţi. în
figura 2b este prezentată caracteristica tensiune -
curent a diodei Zener, care ne permite o analiză simplă
a proprietăţilor stabilizatoare ale acestui dispozitiv.

După cum se vede, UzB>UzA. Această diferenţă
poate fi de zeci sau chiar sute de milivolţi la diodele de
uz general (mai mare la diodele cu Uz < 6V, şi mai mică
la diodele de tensiune mai mare). Se fabrică însă actual¬
mente diode Zener profesionale la care această variaţie
este numai de ordinul milivolţilor. Evident că stabilizarea
este cu atât mai bună cu cât vari¬
aţia tensiunii raportată la variaţia
curentului este mai mică. Acest
raport, care dimensional este o
rezistenţă (o tensiune împărţită la
un curent), se numeşte rezistenţa
dinamică a diodei, notată cu Rd

sau Rz, deci Rd = Acest

A/r

parametru este indicat în ca¬
taloagele profesionale şi constituie
un criteriu de apreciere a perfor¬
manţelor diodelor. |

Valorile uzuale sunt
cuprinse între fracţiuni
de ohm şi zeci de ohmi,
preferabile fund desigur
cele cu Rd cât mai mic.

Observăm din figu¬
ra 2b că pentru a
ajunge in zona de sta¬
bilizare. curentul prin
diodă trebuie să fie de
aproximativ ImA (la
diodele de mică putere,
crescând cu puterea
acestora). Curentul
maxim admisibil prin
diodă. Izmax. depinde
de puterea maximă de
disipaţie a acesteia, la
fel ca la orice dispozitiv
semiconductor Depâ-
şirea acestei valori poate distruge dioda. Rezultă deci că
este absolut necesar ca în circuit să existe un element
de limitare a acestui curent. în cazul stabilizatoarelor ca
acela din figura 1, acest rol este jucat de Rv . care se
dimensionează astfel încât curentul prin diodă să poată

avea o variaţie cel puţin în limitele în care se estimează
că se va modifica curentul prin sarcină, ţinând cont şi de
variaţiile estimate pentru tensiunea de intrare. Pentru a
înţelege funcţionarea acestui stabilizator, să pre¬
supunem câ Rv a fost astfel dimensionată încât punctul
de funcţionare al diodei se află undeva între punctele A
şi B (figura 2b). Dacă rezistenţa de sarcină RL scade,
crescând deci curentul do sarcină, căderea de tensiune
pe Rv va avea tendinţa de creştere, ceea ce va produce
o micşorare a tensiunii pe diodă, adică punctul de
funcţionare se va deplasa spre punctul A. In cazul in
care curentul de sarcină scade, punctul de funcţionare
se va deplasa spre B La această variaţie a tensiunii,
dioda va răspunde deci printr-o variaţie pronunţată a
curentului său, care va face ca tensiunea pe Rv să
revină la valoarea iniţială Variaţia curentului prin diodă
este foarte mare, pentru variaţii mici ale tensiunii
aplicate la bornele acesteia. Putem spune atunci, cu
suficient de bună aproximaţie, câ tensiunea la bornele
diodei se menţine constantă, deşi curentul prin diodă şi
prin rezistenţa de sarcină cunoaşte o variaţie în limite
destul de largi. Pentru a descrie simplist fenomenul de
stabilizare, putem considera dioda în conducţie inversă
ca un rezervor de curent, care în situaţia în care curen¬
tul de sarcină creşte, compensează această creştere,
cedând sarcinii din curentul său. Dacă scade curentul
absorbit de sarcină, aceastâ variaţie este preluată de
diodă, al cărei curent creşte, şi în
felul acesta, prin acest joc al
curenţilor, curentul total debitat de
sursă şi tensiunea pe sarcină
rămân aproape constante, deci
s-a obţinut o stabilizare.
Asemănător este mecanismul şi
în cazul în care analizăm variaţia
tensiunii de intrare Astfel, o
creştere sau o scădere a acesteia
va provoca o creştere, respectiv o
scădere a curentului prin diodă.

variaţie ce va fl
preluată de rezistorul
de balast Rv. tensi¬
unea pe sarcină
rămânând aproximativ
constantă, stabilizată.
Deci, la variaţia curen¬
tului de sarcină,
curentul debitat de
redresor şi tensiunea
pe Rv rămân practic
constante, dar la
variaţia tensiunii de
intrare, aceste mărimi
se modifică, tensiunea
pe diodă şi curentul de
sarcină rămânând
constante Dacă tensi¬
unea de intrare scade
sub valoarea Uz,
dioda - $o stinge - , iar
tensiunea de ieşire va fi Uout = UmRv.ls . nestabilizatâ
După cum se observă, stabilizatoarele parametrice
cu diode Zener nu se pretează pentru surse cu tensiuni
variabile O soluţie de compromis se poate realiza prin
folosirea mai multor diode de tensiuni diferite.

TEHNIUM decembrie 2006

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

comutabile Nu este o soluţie prea bună, deoarece tre¬
buie schimbat şi Rv dacă tensiunile dorite sunt intr-o
qamâ mai largă de valori. _ .

Câteva elemente de proiectare simplificată cred ca
vor fi utile, fără a aborda cazul general de calcul. Dacă
fenomenul de stabilizare este înţeles şi dispunem de
datele de catalog pentru diverse diode Zener, se poate
face o dimensionare (să nu-i spunem totuşi proiectare)
suficient de bună pentru aplicaţiile constructorilor ama¬
tori, fără a apela la prea multe formule. în cazul practic
cel mai frecvent întâlnit
cunoaştem tensiunea necesară
pe sarcină, limitele de variaţie
ale curentului de sarcină şi para¬
metrii redresorului a cărui tensi¬
une de ieşire dorim s-o stabi¬
lizăm. în cataloagele profesio¬
nale se dau de regulă mai multe
date. dar esenţiale sunt: tensi¬
unea stabilizată Uz şi puterea
maximă disipată Pdmax, de
unde se poate deduce Izmax
(vezi figura 2b). în cataloagele
IPRS (şl nu numai) găsim mai
mulţi parametri, printre care UzT
şi IzT, care reprezintă valoarea tensiunii Zener "de
Testare," măsurată la curentul de testare IzT, aceasta
fiind de fapt tensiunea Zener nominală. Valoarea acestui
curent de testare este de aproximativ 50% din Izmax.
Mai găsim Izk şi Izmax, care reprezintă valoarea minimă
a curentului de la care începe stabilizarea şi, respectiv,
valoarea maximă suportată (valori corespunzătoare
punctelor A, repectiv B de pe diagrama din figura 2b).
în funcţie de provenienţa catalogului şi a fabricantului,
se pot întâlni şi alte notaţii pentru mărimile electrice de
mai sus. Spre exemplificare, dioda PL12Z are urmă¬
toarele caracteristici electrice principale : Pd = 1W, UzT
= 12V, Izk = 0.5mA , lzT= 50mA, lzmax= 79mA. în cata¬
log se mai dau şi limitele de variaţie ale tensiunii Uz,
care sunt funcţie de punctul de funcţionare.

Să presupunem acum că dorim să alimentăm cu o
tensiune stabilizată de 12V un aparat cu un consum
variabil între 20mA şi 50mA. într-o primă aproximaţie
putem estima că prin diodă va trebui să circule un curent
cuprins între 30mA şi 0, pentru a prelua variaţiile curen¬
tului de sarcină şi a asigura un curent constant prin Rv
de 50mA. Dar condiţiile cele mai grele pentru diodă vor
fi la funcţionarea în gol, fără sarcină, deoarece în
această situaţie întregul curent debitat de redresor va
circula prin diodă, situaţie pe care nu este recomandabil
s-o ignorăm, deoarece o întrerupere accidentală a
sarcinii ar putea distruge dioda. Deci curentul maxim
prin diodă ar putea fi de cel puţin 50mA. Dar dioda
începe să stabilizeze abia din punctul A, unde curentul
are valoarea Izk, ce-i drept foarte mică (0,5 - ImA). Deci
curentul pe care va trebui să-l suporte dioda va fi de cca
51 mA Putem acum afla ce putere va trebui să disipe
dioda- Pd = Uz . Iz = 12V.51mA = 612mW = 0.612W

Deci o diodă de 1W, cum este PL12Z, va fi corespunză¬
toare scopului propus. Avem lejeritatea de a alege în
zona de stabilizare (între A şi B), punctul de funcţionare
corespunzător curentului minim prin diodă, situaţie ce
corespunde curentului maxim în sarcină, care în exem¬
plul considerat este de 50mA. Valoarea minimă a aces¬
tuia este Izk, dar nu este recomandabilă funcţionarea
chiar din acest punct, deoarece fluctuaţiile inerente ale
parametrilor componentelor şi ale tensiunii redresate
pot deplasa acest punct dincolo de punctul A, adică în

_ afara zonei de stabilizare. în

unele lucrări se recomandă ca
acest punct să fie ales la
aproximativ 20% - 30% din
Izmax al diodei utilizate. în
cazul diodei PL12Z, care are
Izmax = 79mA, vom putea
alege curentul minim de
15 - 20mA. Pentru curentul
minim de 20mA, curentul prin
diodă va avea valori cuprinse
între 20mA şi 50mA, crescând
în gol la 70mA, dar curentul
prin rezistorul de balast Rv va
rămâne constant la valoarea
de 70mA. Valoarea rezistorului Rv va depinde de Uz, de
curentul debitat de redresor şi de tensiunea furnizată de
redresor, Uin, care evident va trebui să fie mai mare
decât Uz. Referindu-ne la schema din figura 1, pe Rv va
trebui să se producă o cădere de tensiune egală cu
diferenţa dintre Uin şi Uz, deci conform legii lui Ohm,

Rv =

Uin-Uz
It

unde cu It am notat curentul total

debitat de redresor. Dacă tensiunea furnizată de
redresor este de 15V, rezultă Rv = (15 - 12 )V/0,07A =
43Q . Puterea disipată pe Rv va fi PRV = Rv.lt 2 =
43.0,0049 = 0,21 W. Dacă tensiunea redresorului ar fi de
20V, ar rezulta Rv = 114Q/0,56W. în cazurile acestea
disipaţia pe Rv este mică, dar în cazul unor curenţi de
sarcină de ordinul amperilor, disipaţia pe Rv ar fi mult
mai mare, deci estimarea acestei disipaţii este nece¬
sară. Valoarea rezistorului Rv nu este critică. O mărire
sau o micşorare a sa va produce o micşorare, respectiv
o mărire a curentului total, ceea ce grafic echivalează cu
o translatare a zonei de funcţionare a diodei înspre
punctul A, respectiv B. Punând condiţia ca această
translatare să nu scoată punctul de funcţionare din zona
de stabilizare şi aplicând formula de mai sus, rezultă
valorile admise pentru Rv, care în cazul exemplului con¬
siderat vor fi 38 Q - 60Q dacă Uin = 15V şi respectiv
10in - 160Q dacă Uin = 20V. Această plajă de valori
pentru Rv este permisă însă numai în măsura în care
am lăsat o marjă corespunzătoare a zonei de
funcţionare faţă de punctele extreme A şi B.

TEHNIUM decembrie 2006

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

Să analizăm acum influenţa variaţiilor tensiunii de
intrare asupra funcţionării. Apelând la aceeaşi formulă
de mai sus, explicitând pe Ui = Uz + Rv It, observăm că
o mărire sau o micşorare a tensiunii Ui va mări, respec¬
tiv va micşora curentul total It (deoarece Rv este con¬
stant, iar Uz se modifică în limite foarte mici, încât poate
fi considerat constant), producând o translatare a zonei
de funcţionare similară cazului când se modifică Rv.
Punând condiţia de funcţionare în limitele A -B (curen¬
tul total It fiind de aproximativ 51 mA pentru punctul A şi
79mA pentru punctul B), pentru Rv= 43Q şi Uz = 12V
rezultă Uimin = 12 + 43x0,051 = 14.19V şi Uimax = 12
+ 43x0,079 = 15,4V. Deci, dacă tensiunea redresorului
scade sub 14,2V, ceea ce reprezintă o scădere de cca
5,3% faţă de valoarea nominală de 15V, dioda se

stinge, tensiunea pe sarcină scăzând sub 12V. iar dacă
tensiunea redresorului creşte peste 15.4V, ceea ce
reprezintă o creştere de cca 2,7%, există pericolul dis¬
trugerii diodei prin depăşirea disipaţiei maxime admise.
Refăcând calculul pentru cazul în care tensiunea
redresorului ar fi 20V şi Rv = 1140, obţinem Uimin =
17.8V, ceea ce reprezintă 11% faţă de valoarea nomi¬
nală de 20V, şi Uimax = 2IV, ceea ce reprezintă 5% din
valoarea nominală de 20V. Comparând cele două
situaţii, se trage lesne concluzia că limitele de stabi¬
lizare, la variaţia tensiunii de intrare, sunt cu atât mai
bune cu cât tensiunea de intrare este mai mare faţă de
tensiunea de ieşire. Aceasta însă se plăteşte prin
scăderea randamentului energetic, deoarece pe Rv se
disipă o putere care poate deveni comparabilă cu cea

utilă din sarcină. Deci dimensionarea redresorului
trebuie făcută şi în funcţie de limitele de variaţie ale ten¬
siunii de reţea.

Exemplele de dimensionare mai sus analizate, deşi
se încadrează în limitele de funcţionare normală a
diodei, sunt oarecum la limită, neasigurând o fiabilitate
satisfăcătoare, mai ales la fluctuaţiile tensiunii de reţea
Situaţia se îmbunătăţeşte considerabil dacă se foloseşte
o diodă de putere mai mare, chiar dacă aparent avem o
supradimensionare. Dar de fapt stabilizatoarele cu diodă
Zener, ca acela analizat mai sus, nu sunt recomandabile
pentru situaţiile în care curentul de sarcină variază în
limite mari, ci pentru sarcină relativ constantă. Dacă am
reface calculele pentru cazul unui curent de sarcină
constant, cu fluctuaţii estimate, de exemplu, de cca

t 5%, s-ar obţine un stabilizator cu un randament mult
mal bun şi care ar admite variaţii ale tensiunii de intrare
în limite mult mai mari. Pentru cazul curenţilor de sarcină
mari, există diode Zener cu Pd de ordinul zecilor de waţi
(la IPRS s-a fabricat seria 10DZ....de 10W), dar acestea
sunt mai greu de procurat, fiind şi foarte scumpe. Nu se
recomandă conectarea în paralel a mai multor diode
Zener în scopul măririi puterii disipate, datorită disper¬
siei relativ mari a aiurii caracteristicii. Există insă o
soluţie simplă, mai bună şi mai ieftină, apelând la un
tranzistor ca în figura 3. Acest montaj este echivalent cu
o diodă Zener a cărei disipaţie se multiplică aproximativ
cu factorul p al tranzistorului, dar a cărei tensiune Zener
este mai mare decât a diodei folosite, cu UBE Avem în
acest caz de fapt un stabilizator parametric de tip
derivaţie cu tranzistoare.

TEHNIUM decembrie 2006

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

Detalii de proiectare, varianta prntru tranzistor pnp
diodă Zener variabilă şi alte montaje interesante se pot
găsi In articolul “Utilizări mai puţin convenţionale ale
diodelor Zener...'. de ing. Gh. Revenco. publicat in
TEHNIUM nr.3/2005.

Dacă montarea diodelor Zener în paralel este con¬
traindicată. conectarea acestora in serie, atunci când nu
dispunem de o diodă cu tensiunea necesară, nu prezin¬
tă nicio contraindicase, cu condiţia ca toate diodele sa
suporte curentul necesar. O supli¬
mentare a tensiunii de stabilizare
a unei diode Zener, cu un multiplu
de 0.6 - 0.7V, se poate realiza
conectând în serie cu aceasta
una sau mai multe diode cu Si.
conectate însă în sensul direct de
conducţie. Deşi caracteristica ten¬
siune - curent a diodelor cu Si
polanzate în sensul direct nu are
panta atât de abruptă ca a unei
diode Zener, totuşi se poate obţine o stabilizare. De
exemplu, dacă este necesară stabilizarea unei tensiuni
de 16.5V. se vor putea monta în serie cu o diodă de t5V.
alte două diode cu Si. Această soluţie se aplică şi în
cazurile de stabilizare a unor tensiuni mici, pentru care
nu există diode Zener. cum ar fi de exemplu circuitele
integrate din unele proteze auditive, sau alte montaje
similare, care se alimentează la 1.4V. Conectând două
diode cu Si în sens direct, se obţine stabilizarea nece¬
sară. Dar înserierea unor diode cu Si cu diodele Zener
poate îmbunătăţi şi stabilitatea termică a ansamblului,
deoarece diodele Zener de peste 5V au un coeficient
termic pozitiv, iar diodele cu Si au un coeficient termic
negativ. Aceasta este şi una din metodele de realizare a
diodelo Zener compensate termic.

Referitor la proiectarea stabilizatoarelor ca acela din
figura 1, menţionăm că rezultatele obţinute printr-un
calcul ingineresc riguros nu diferă sensibil de cele de
mai sus. Există şi metode grafice de proiectare, iar pe
Internet sunt disponibile programe toarte simple de
proiectare a unor astfel de stabilizatoare. în concluzie,
acest tip de stabilizator, care excelează prin simplitate,
dar oferă o stabilizare modestă şi un randament ener¬
getic mic. este recomandat pentru montajele cu un
curent de sarcină mic şi cu variaţii moderate. Am con¬
siderat insă necesară analiza acestui tip de stabilizator,
deoarece, după cum vom vedea în continuare, în toate
stabilizatoarele mai mult sau mai puţin complicate şi
performante, diodele Zener sunt nelipsite, iar principiul
lor de acţionare este cel descris mai sus.

Stabilizatoare parametrice în configuraţie paralel se
pot realiza şi cu tranzistoare.în figura 4 sunt prezentate
patru scheme electrice reprezentative pentru astfel de
stabilizatoare: cu tranzistoare npn, pnp, cu minusul
comun sau plusul comun (conectabil la masă).

Tensiunea de ieşire este egală cu suma dintre tensi¬
unea diodei Zener şi tensiunea dintre baza şi emitorul
tranzistorului. Uout = Uz + UBE , sumă care în aceste
cazuri este egală chiar cu tensiunea dintre colector şi
emitor. Să analizăm principiul de funcţionare, care este
acelaşi la toate cele patru variante. Să presupunem că
tensiunea de ieşire are o tendinţă de creştere. Deoarece
Uz poate fi considerată constantă, din relaţia de mai sus
rezultă că UBE obligatoriu va creşte. Această creştere a
tensiunii dintre bază şi emitor va
produce o creştere a curentului
de bază şi implicit a celui de
colector, şi ca urmare va creşte
şi căderea de tensiune pe Rl.
ceea ce conduce la micşorarea
tensiunii de ieşire, adică la com¬
pensarea creşterii presupuse
Deci însuşi tranzistorul îşi

reglează curentul de colector,
care conduce la ajustarea

căderii de tensiune pe rezistorul de balast Rl.
menţinând astfel constantă tensiunea de ieşire. La

scăderea tensiunii de ieşire, care poate fi cauzată de o
creştere a curentului de sarcină, prin acelaşi raţiona¬
ment rezultă că UBE va scădea, curentul de colector şi
tensiunea pe Rl de asemenea vor scădea, readucând
sistemul la starea normală, stabilizând astfel tensiunea
de ieşire. Stabilizarea la variaţia tensiunii de intrare se
explică prin acelaşi mecanism, adică aceste variaţii se
vor transmite prin Rl la ieşire, producându-se aceleaşi
fenomene ca acelea mai sus analizate. Deoarece dioda
Zener comandă curentul de bază al tranzistorului,

rezultă că se vor putea stabiliza astfel puteri de cca p ori
mai mari decât în cazul stabilizatoarelor cu diodă din
figura 1. Să nu pierdem însă din vedere faptul că tranzis¬
torul folosit va trebui să poată suporta această multipli¬
care de p ori a puterii disipate. La tranzistoarele de pu¬
tere, p este relativ mic, de ordinul zecilor, dar salvarea
poate veni de la tranzistoarele Darlington

în figura 5 este prezentată o schemă interesantă,
care reprezintă tot un stabilizator parametric de tip
derivaţie, dar la care tranzistorul lucrează ca repetor pe
emitor, având ca sarcină dioda Zener, iar baza este
polarizată printr-un divizor rezistiv. Tensiunea de ieşire în
acest caz este dată de relaţia:

D J ^ D T

Uout = -Uz + UBE, din analiza căreia se

observă că tensiunea de ieşire poate fi variabilă, acţionând
asupra divizorului Rl, R2, dar mai interesant este faptul că
această tensiune poate fi mult mai mare decât Uz
(bineînţeles dacă Uin este corespunzător de mare).

Există şi configuraţii serie - paralel, care pot realiza
performanţe superioare [2],

(Continuare în nr. viitor)

TEHNIUM decembrie 2°° 6

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

privind
fie cu

Montajele realizate cu amplifica¬
toare operaţionale (AO) sau cu com¬
paratoare de tensiune integrate pot
fi alimentare fie de la surse de tensi¬
une continuă unică, U, fie de la surse
diferenţiale de tensiune. +U şi -U în
raport cu un punct de zero comun.
Opţiunea între cele două soluţii
aparţine realizatorului apli¬
caţiei în cauză, dar există şi
situaţii în care alimentarea
diferenţială este impusă de
natura schemei (de exem¬
plu, pentru a se putea efec¬
tua reglajul de offset).

Autorii articolelor care
prezintă diverse montaje cu
AO fac uneori precizarea
posibilitatea de alimentare
tensiune unică, fie cu tensiuni dife¬
renţiale, dar nu amintesc întotdeau¬
na modul concret în care se rea¬
lizează transpunerea schemei de la
un tip de alimentare la celălalt.
Fireşte, aceste lucruri se presupun
cunoscute, numai că., există întot¬
deauna şi începători, care încă nu
le-au întâlnit. La început, construc¬
torii amatori se limitează la
realizarea diverselor montaje,
selecţionate din cărţi sau reviste,
întocmai cum sunt prezentate acolo.
Mai apoi, câştigând experienţă teo¬
retică şi practică - adeseori întâmpi¬
nând şi unele nevoi, lipsuri în dotare
etc. - ei prind curaj şi încep să
"umble" prin schemele de principiu,
adeseori cu bune rezultate, care le
dau o satisfacţie incomparabil mai
mare decât copierea "mecanică” a
soluţiei propuse de autor.

Subiectul pe care îl abordăm aici
este unul elementar, am putea
spune chiar că face parte din
abecedarul utilizării practice a
amplificatoarelor operaţionale.
Tocmai de aceea mi-am propus să
reamintesc aici câteva reguli şi prin¬
cipii generale care - ştiu din expe¬
rienţa proprie - sunt foarte utile pen¬
tru constructorul amator
începător.

Atunci când se pune
problema trecerii de la ali¬
mentare cu tensiune dife¬
renţială la cea cu tensiune
unică sau viceversa, mon¬
tajul cu AO trebuie "secţio¬
nat" mintal în cele două
blocuri constituente blocul
de comandă, cel echipat
efectiv cu amplificatorul
operaţional şi configurat în
vederea realizării unei anu¬
mite operaţii (comparator,
oscilator, amplificator etc.),
şi blocul de execuţie, care
poate fi privit drept sarcina

ALIMENTAREA
DIFERENŢIALĂ
A AMPLIFICATOARELOR

OPERAŢIONALE

Pagini realizate de flz. ALEXANDRU MĂRCULESCU

sau consumatorul celui dintâi, une¬
ori reducându-se efectiv la un banal
consumator (LED, difuzor, releu
etc.). întotdeauna acest al doilea
bloc este cel care “decide” posibili¬
tatea de alimentare, în funcţie de
natura semnalului de care are
nevoie la intrare pentru funcţionarea
corectă (continuu, alternativ, sime¬
tric, nesimetric), de amplitudinea

acestui semnal (nivelul tensiunii de
ieşire a AO), de curentul maxim con¬
sumat, ca şi de natura consuma¬
torului său final. De aceea, când
vrem să trecem de la un tip de ali¬
mentare la celălalt, prima grijă este
să aruncăm o privire atentă la acest
bloc de execuţie. Uneori blocul de
execuţie acceptă ambele tipuri de
alimentare, dar pentru a trece de la

TEHNIUM decembrie 2006

_CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

r 4

1000

^ c 2
100/iF

-O —9V(-U)

Blocul de comondâ

Blocul de execuţie

Rth

Out

,7KQ

r 3

9-18V

Uln-

| una la cealaltă, trebuie
i să i se aducă şi lui mici
-O +9V(+U) | moditicâri. De exem¬

plu, avem un montaj
de miniautomatizare,

I în care blocul de
; comandă este un
! comparator de tensi-
i une realizat cu AO, iar
i blocul de execuţie este
reprezentat de un etaj
tranzistorizat de ampli¬
ficare în curent, care
I acţionează un releu
1 electromagnetic Rel.
i Din ce motive o fi avut
; dumnealui, autorul a
prevăzut alimentarea
montajului cu tensiune
diferenţială simetrică,
de pildă cu ± 6V, iar
i releul Rel l-a luat cu
tensiunea nominală de
6V, alimentându-l de la
una din "ramurile" ten¬
siunii diferenţiale.
Pentru trecerea la ali¬
mentarea cu tensiune unică - în
acest caz de 12V - în afară de mo¬
dificarea specifică pe care o vom
opera în blocul de comandă, va tre¬
bui să compatibilizăm şi releul, de
pildă alegând unul cu tensiunea
nominală de 12V, pe care îl vom ali¬
menta din noua tensiune unică
de 12V.

în cele ce urmează ne vom referi
explicit la transpunerea de la ali¬
mentarea cu sursă diferenţială la
cea cu sursă de tensiune unică,
operaţia inversă putând fi uşor
dedusă din aceasta.

in primul rând, cum spuneam,
trebuie să "secţionăm" mintal monta¬
jul în cele două blocuri constituente,
o reprezentare schematică globală
arătând ca aceea din figura 1. Aici,
blocul de execuţie a fost figurat cu
alimentarea de la suma celor două
tensiuni ale sursei diferenţiale tU,
adică la tensiunea continuă 2U. Este
însă posibil ca el să fie alimentat, în
unele cazuri, de la una singură din
“ramuri", cea pozitivă (între +U şi M)
sau cea negativă (între -U şi M),
lucru pe care trebuie să-l verificăm
şi de care trebuie să ţinem cont la
transpunerea dorită, aşa cum era
cazul în exemplul de mai sus

îl al doilea rând, trebuie să facem
precizarea că alimentarea dife¬
renţială nu este întotdeauna obliga¬
toriu să fie simetrică, de forma ±U,
în multe cazuri ea putând fi făcută
cu tensiuni sensibil diferite ca va¬
loare absolută, +U1 şi -U2 (de
exemplu, +6V şi -9V). Această
remarcă este de mare importanţă

TEHNIUM decembrie 2006

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

practică, pentru că nu întotdeauna
avem la dispoziţie un alimentator
diferenţial simetric cu tensiunea
dorită. Alimentarea diferenţială
simetrică se impune (este de dorit)
doar atunci când blocul de execuţie
necesită un semnal maximal vârf la
vârf la intrarea sa, implicit la ieşirea
AO, situaţii destul de rar întâlnite, de
altfel.

Uneori, alimentarea diferenţială
este dimensionată intenţionat cu o
mică nesimetrie valorică, pentru a
compensa nesimetria tensiunilor de
saturaţie de la ieşirea AO în raport
cu tensiunea de alimentare pozitivă
şi cea negativă, nesimetrie datorată
structurii interne a operaţionalului.
De exemplu, pentru amplificatoarele
operaţionale din familia 741, tensi¬
unea de saturaţie “jos" (în cazul ali¬
mentării cu sursă unică, U) este în
jur de 1,8V - 2V (în loc de zero), pe
când tensiunea de saturaţie “sus"
ajunge până la cca U - 0,8V, aşa
cum se arată în figura 2.

Pentru a urmări mai uşor modi¬
ficările necesare acestei transpu¬
neri, am ales exemplul foarte simplu
ilustrat în figura 3. Foarte pe scurt,
menţionăm doar că acest montaj
reprezintă un avertizor cu indicaţie
sonoră pentru depăşirea unui prag
maxim de temperatură prestabilit.
Blocul de comandă îl constituie un
generator de semnale dreptunghiu¬
lare, pe principiul oscilatorului de
relaxare cu AO. Prin introducerea lui
R1 se poate bloca intrarea în
oscilaţie, având astfel posibilitatea
să "amplasăm" pragul de intrare în
oscilaţie la o anumită valoare a
rezistenţei termistorului Rth, implicit
la o anumită temperatură. Practic se
alege R1 şi se reglează - în funcţie
de Rth disponibil - astfel ca genera¬
torul să fie blocat, dar foarte
aproape de pragul intrării în
oscilaţie, la temperatura maximă
dorită. Blocul de execuţie este prac¬
tic un simplu consumator, mai precis
capsula telefonică CT, în serie cu
rezistenţa de limitare R4 şi cu con¬
densatorul C2, pentru blocarea
componentei continue.

în acest caz simplu, blocul de
execuţie nu impune alimentarea
diferenţialăjde fapt nici nu beneficia
de ea). în schimb, blocul de
comandă are nevoie de un punct
median de tensiune, în jurul căruia
să se producă trenul de oscilaţii
dreptunghiulare. Iniţial, acest punct
a fost ales tocmai în zeroul comun
(M, 0V) al sursei diferenţiale de ali¬
mentare, de ±9V. Aşadar, pentru a
trece la alimentarea cu tensiune
unică U (în acest caz nici valoarea ei

nefiind critică), este necesar şi sufi¬
cient să creăm în alt mod punctul
median necesar blocului de
comandă. Soluţia cea mai simplă
posibil este ilustrată în figura 4 şi
constă în introducerea unui divizor
rezistiv, R5-R6, cu valori egale ale
celor două rezistenţe, alimentat de
la noua sursă de tensiune unică, U.
Punctul median al acestui divizor va
fi racordat în locul vechiului zero al
sursei diferenţiale, adică la toate
componentele blocului de comandă
care erau iniţial conectate la masă.

De fapt, prin acest artificiu simplu
am creat din sursa de tensiune
unică U o sursă diferenţială ±U/2, pe
care în exemplul de mai sus am
folosit-o doar pentru alimentarea
blocului de comandă. Procedeul
este destul de larg răspândit, dar
are şi un neajuns, în situaţiile în care
blocul de comandă (etajul cu AO)
prezintă un consum mare în curent
continuu (componentă continuă
mare în curentul de ieşire), intr-ade¬
văr, în c.c. valorile rezistenţelor din
divizor (R5, R6 din figura 4) trebuie
dimensionate astfel încât curentul
de repaus prin divizor să fie mult mai
mare decât curentul de ieşire al AO,
deoarece aceste rezistenţe sunt în
serie cu ieşirea AO. Aşadar, atunci
când AO trebuie să debiteze un
curent mare de ieşire, procedeul nu
mai este convenabil deoarece ar
solicita un curent prea mare prin
divizor.

Soluţia în astfel de cazuri constă
în înlocuirea celor două rezistenţe
din divizor prin două diode Zener,
DZ1 şi DZ2, aşa cum se arată în
figura 5. Procedeul se bazează pe
proprietatea diodelor Zener de a
avea rezistenţe dinamice foarte
mici, în acest fel curentul de repaus
prin noul divizor putând fi luat numai
cu puţin mai mare decât curentul de
ieşire. în plus, acest curent poate fi
uşor reglat prin alegerea valorii
rezistenţei adiţionale R, care in
acest caz va fi mult mai mică, cea
mai mare parte a tensiunii U fund

"distribuită" pe diodele Zener
Amintim iarăşi faptul că nu întot¬
deauna sursa diferenţială trebuie să
fie obligatoriu simetrică, lucru ce
uşurează alegerea diodelor Zener
din “zestrea" pe care o avem in la¬
boratorul propriu. O condiţie se
impune, însă, şi anume aceea de a
verifica în prealabil diodele Zener
folosite, pentru a ne asigura că ele
au într-adevăr rezistenţe dinamice
mici. Nu insist cu detalii, deoarece
tot la această rubrică propun expe¬
rimentarea unui tester simplu în
această privinţă.

Precizam mai înainte că soluţia
cu divizor rezistiv (figura 4) nu este
convenabilă pentru montaje cu AO
care au componentă continuă mare
în curentul de ieşire. Atunci însă
când AO lucrează ca amplificator în
curent alternativ, curentul de repaus
prin divizorul rezistiv poate fi luat
mult mai mic. Singura condiţie
rămâne ca el să fie mare in com¬
paraţie cu curenţii de polarizare de la
intrările AO, condiţie formală, insă,
deoarece aceştia din urmă, de re¬
gulă, nu trec de câţiva microamperi
Pentru ca nici funcţionarea AO în
regim c.a. să nu fie afectată, se
poate proceda aşa cum se arată in
figura 6, unde rezistenţa R2 din divi¬
zor şi sursa de tensiune unică U au
fost “şuntate" în alternativ prin
conectarea în paralel pe ele a câte
unui condensator electrolitic de va¬
loare suficient de mare, CI. respectiv
C2. in acest fel rezultă o impedanţă
foarte mică în c.a. între masă (0V) şi
minusul lui U prin ZC1, respectiv
între masă şi plusul lui U prin ZC1 şi
impedanţa sursei U şuntatâ de C2,
deci funcţionarea în c.a. nu va fi afec¬
tată de valoarea curentului de repaus
prin divizorul rezistiv.

în continuare, ca o aplicaţie prac¬
tică la cele discutate mai sus, pro¬
pun constructorilor începători
transpunerea de la alimentarea
diferenţială la cea cu sursă unică
pentru un montaj (deosebit de util)
prezentat în numărul trecut.

TEHNIUM decembrie 2006

-O —6V

In numărul trecut al revistei
TEHNIUM (nr. 3/2006, pag. 13-14),
sub titlul “Comutator comandat de
semnale parazite", am prezentat o
aplicaţie interesantă a amplifica¬
toarelor operaţionale, care poate
servi - intre altele - şi la depistarea
traseelor unor conductoare ale
reţelei electrice alternative de 220V
care sunt îngropate în tencuiala
pereţilor din apartamente. Realizând
efectiv montajul, m-am convins de
marea lui utilitate practică, datorită
sensibilităţii foarte bune ce se poate
obţine prmtr-o construcţie îngrijită şi
un reglaj atent. Singurul neajuns pe
care mi l-am reproşat a fost
alegerea iniţială a alimentării dife¬
renţiale cu ±6V, sursă pe care, pen¬
tru probe rapide (şi pentru dimi¬
nuarea paraziţilor reţelei), o
improvizasem prin divizarea cu AO
a tensiunii unui acumulator plumb-
acid sulfuric pastă, model sertizat,
de 12V/7Ah. Desigur, aparatul în
variantă finală (dorit portabil), nu
putea rămâne alimentat de la o

asemenea sursă incomodă, aşa că
mi-am propus să-l trec pe o ali¬
mentare cu sursă de tensiune unică,
de la baterie sau miniacumulator.
Problema alegerii n-a fost foarte
uşoară, deoarece montajul con¬
sumă, cu releul anclanşat, câteva
zeci bune de miliamperi (mergând
până la aproape 100 mA). Totuşi, în
urma unor măsurători pe mai multe
exemplare, am ajuns la concluzia că
se poate folosi foarte bine pentru ali¬
mentare o baterie de tip 6F22, cu
tensiunea nominală de 9V.
Rezultatele obţinute au fost sur¬
prinzător de bune, motiv pentru care
m-am decis să prezint constructo¬
rilor începători (şi nu numai) şi
această nouă variantă. în plus,
această transpunere a alimentării
de la sursă diferenţială la sursă
unică poate fi privită (de fapt, a fost
gândită) ca o aplicaţie, pe post de
exemplu concret, a consideraţiilor
generale expuse în precedentul
articol din rubrica de faţă.

Pentru că unii cititori interesaţi nu

îşi vor fi putut procura numărul ante¬
rior al lui TEHNIUM, reamintesc în
figura 1 schema montajului în
cauză, în varianta iniţială, iar în figu¬
ra 2 prezint noua variantă propusă,
cu alimentare de la bateria de 9V.

Comparând rapid cele doua
scheme, se observă în primul rând
nişte modificări minore care nu au
nimic de a face cu transpunerea ali¬
mentării pe tensiune unică. Astfel,
tranzistorul T, de tip PNP, care fu¬
sese iniţial folosit pentru amplificarea
în curent necesară acţionării releului
Rel, a fost înlocuit cu unul similar,
dar de structură NPN. Aceasta 3
impus inversarea polarităţii pentru
divizorul rezistiv din baza tranzis¬
torului, ca şi pentru redresorul fu* raI
de la ieşirea AO (D1-C3, în noua
variantă). De asemenea, au fosx
adăugate două LED-uri de culori
diferite, alimentate prin rezistent
comună R10, de la tensiunea de yv,
prin câte o pereche de contacte oe
lucru ale releului, astfel ca Ltu
(verde), prin contactele kl norma

TEHNIUM decembrie 2006

— CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

închise, să indice starea de repaus
a releului Rel, iar LED2 (roşu), prin
contactele k2 normal deschise, să
semnalizeze starea anclanşat.

Următoarea modificare, de data
aceasta impusă de trecerea alimen¬
tării pe 9V, a fost înlocuirea releului
iniţial Rel de 12V/40 mA printr-un
model cu anclanşare ferma la 6V.
Astfel de relee, de fabricaţie asia¬
tică, se găsesc acum pe piaţă din
abundenţă şi sunt foarte ieftine (mai

R t

cu vreo 2-3 V peste potenţialul zero
(arbitrar) al minusului tensiunii U
pentru a putea polariza static comod
şi sigur baza tranzistorului T. în
schimb, blocul de comandă cu AO
(amplificator de semnale alternative
foarte slabe, fără reacţie) este pre¬
văzut cu reglajul tensiunii de offset,
deci va trebui alimentat obligatoriu
cu tensiune diferenţială, dar nu
neapărat simetrică.

Aşadar, am putut opta pentru

zorului R+DZ1+DZ2 care va realiza
sursa diferenţială de tensiune ±U'.
De$i - cum spuneam mai sus -
această sursă nu trebuie să fie ri¬
guros simetrică în cazul de faţă, re¬
zerva mică de tensiune U de care
dispunem m-a determinat sâ optez
pentru simetrie, în limitele toleranţei
pieselor. Astfel, am plecat de la o
pereche de diode Zener DZ1 şi DZ2
sortate (din clasa de putere de 1W
sau 1,3W) pentru o tensiune Zener

♦DZt.DZj- '50 AO-0A741

împerecheote pentru DIL 2x7 pinî

cca 3,9V la 20mA

ieftine decât un pachet de ţigări
proaste!), având un curent de
anclanşare fermă undeva în jur de
60-80 mA. Este adevărat, personal
am fost obligat să cumpăr trei exem¬
plare, pentru că primul avea un pin
prea scurt pentru a putea fi implan¬
tat pe placa de montaj, iar al doilea
“uita" uneori să-şi reînchidâ con¬
tactele NI la eliberarea armăturii.

în funcţie de pragul concret de
tensiune pentru anclanşarea fermă
a releului se va alege valoarea rezis¬
tenţei de limitare R9. în acest sens
se va ţine însă cont simultan şi de
tensiunea minimă acceptată la bor¬
nele bateriei în sarcină.

Pentru transpunerea montajului
pe alimentare cu tensiune unică,
aplicând recomandările generale
din articolul precedent al rubricii de
faţă, observăm că blocul de execuţie
nu necesită alimentare diferenţială.
La ieşirea AO trebuie doar să
obţinem un semnal alternativ,
oscilaţiile evoluând în jurul unui nivel
static de tensiune care sâ fie măcar

oluţia propusă în articolul prece-
ent la figura 5, adică folosirea unui
ivizor R+DZ1+DZ2 pentru
bţinerea unei surse diferenţiale ±U’
lecând de la tensiunea unică U.
ceastă sursă ±U' am folosit-o doar
entru alimentarea blocului de
omandâ, “zeroul" ei servind ca
unct de masă pentru intrarea etaju-
li cu AO şi, bineînţeles, fiind trans-
•rat la ieşire ca punct static (nivel
e tensiune continuă) în jurul căruia
3 vor desfăşura semialternanţele
jmnalului de ieşire.

Urmărind schema din figura 2,
bservăm două mici modificări ale
vizorului R+DZ1+DZ2, şi anume,
npârlirea rezistenţei de limitare R in
ouă părţi egale, R1 = R2 = FV2, din
jnsiderente de “simetrizare (deşi,
ipet, aici nu era strict necesară) şi
troducerea condensatoarelor CI şi
2 în paralel cu DZ1 şi, respectiv,
22, pentru anihilarea zgomotului
opnu al diodelor Zener.

Singura problemă care ne mai
mâne este dimensionarea divi-

comună, UZI = UZ2 a 3.9V la un
curent de circa 20 mA. O valoare
mai mare a tensiunilor ±U' nu
puteam lua, factorul limitant consti-
tumdu-l tensiunea U la bornele
bateriei în sarcină. într-adevăr, atunci
când este nouă, o astfel de baterie
poate avea în gol o tensiune de
până pe la 9.6V (am întâlnit şi un
exemplar cu 10V), dar în sarcină. în
cazul montajului nostru, tensiunea
scade până pe la cel mult 9.2V-9.0V.
Pe măsură însă ce bateria se
uzează, tensiunea în sarcină scade
progresiv, de la un moment dat
bateria devenind practic inutilizabilă.

Problema este. deci, de a ne
decide până la ce limită inferioară
Umin dorim sâ mai putem folosi
bateria, în condiţii încă bune de
funcţionare a montajului. Şi cum
toate mărimile cu care operăm au
un anumit grad de aproximaţie, va
trebui sâ facem o alegere “acoperi¬
toare", e drept, în limite restrânse,
pentru că tensiunea U nu no permite
un “joc" prea mare.

TEHNIUM decembrie 2006

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

După mai multe socoteli, urmate
de măsurători experimentale cu
patru astfel de baterii (nu dintre cele
scumpe), am ajuns la concluzia că
se poate considera plaja tensiunii U
în sarcină de aproximativ (Umm -
8 2V; Umax = 9V). Tocmai de aceea
am ales diodele zener cu tensiunea
de 3.9V, pentru ca şi la Umin = 8 . 2 V
să ne rămână o mică diferenţa
,\Umin = Umin - 2UZ = 8.2V-7,8V =0,4 v,
care va reprezenta căderea de ten¬
siune pe rezistenţa de limitare R.

AUmin = Rlmin = 0,4V
unde Imin este intensitatea mi¬
nimă (la Umin) a curentului prin divizor.

Pentru diodele Zener utilizate
(3,9V, din clasele de 1W sau 1.3W),
o stabilizare performantă ne-ar cere
să alegem un curent minim de cei
puţin 20-25 mA, ca să plasam
funcţionarea lor cât mai departe de
“cot", dar in cazul nostru nu este
foarte importantă stabilitatea tensiu¬
nilor ±U', iar, pe de altă parte, nu
putem cere nici prea mult curent de
la amărâta aceea de baterie de 9V,
care mai are de alimentat şi releul,
pentru că în caz contrar i-ar scadea
foarte mult tensiunea in sarcina.
Astfel am ajuns la compromisul de a
alege R = 30Q (respectiv, R1 = R2 =
15£î), valoare căreia îi corespunde
prin relaţia precedentă un curent
minim prin divizor Imin = 13,3 mA.

Cu această alegere, valoarea
maximă a curentului prin divizor ar
rezulta teoretic:

I max = (Umax - 2UZ) / R = (9,0V-
7,8V) / 30Q = 40 mA

Practic. însă. curentul maxim va
fi semnificativ mai mic, deoarece -
oricât ar fi de bune exemplarele de
diode Zener selectate - in această
zonă de funcţionare tensiunea UZ
va creşte perceptibil cu creşterea
curentului. De pildă, dacă UZ creşte
cu circa 0,1V, curentul maxim va fi
de numai 33,3 mA.

Una peste alta, alegerea pare
perfect acceptabilă, avandu-se în
vedere şi faptul că, în scopul
menţionai, montajul nu se utilizează
prea des şi nici pe intervale mari de
timp. Tocmai de aceea l-am trecut cu
alimentarea pe 9V, pentru a putea
“împrumuta’ bateria de la multi-
metru, atunci când doresc să
inspectez vreun perete din casă.
pentru a putea bate liniştit un cui.

Problema sortârii/imperecherii
diodelor Zener cu tensiunea de circa
3,9V o tratez intr-un articol separat,
pentru că mulţi cititori cunosc meto¬
da şi, deci, nu-i interesează.

Mai menţionez doar, în încheiere,
că valoarea UZ = 3,9V nu este
“bătută in cuie", la nevoie putându-se
sorta exemplare cu UZ de până la
3,6 V (dar maxim până la 4,0V), cu
redimensionarea adecvată a valorii
lui R Important este să alegem
exemplare cu variaţii cât mai mici ale
lui UZ în plaja de curent folosită.

ADAPTOR

PENTRU SORTAREA

DIODELOR ZENER

(UZ~4V)

Montajul descris în continuare a
fost gândit ca un adaptor la un multi-
metru de buzunar cu afişaj digital, M,
pus pe domeniul de 20V tensiune
continuă, alimentarea fiind făcută de
la o baterie de 9V tip 6F22. El a fost
conceput la simplitatea maximă
posibilă, fiind destinat verificării/
sortării rapide "pe teren" a diodelor
Zener de tensiuni mici (sub 7,5V).

în exemplul numeric dat în figură,
dimensionarea rezistenţelor R1 şi
R2 s-a făcut (aproximativ) pentru
diodele Zener cu tensiunea UZ de
circa 4V şi pentru valorile curenţilor
IZ1, respectiv IZ2, de 10 mA,
respectiv 20 mA. Pentru a explora
alte plaje de curent, de pildă 20 mA
- 40 mA, sau pentru alte valori ori¬
entative ale tensiunii UZ, este sufi¬
cient să se redimensioneze rezis¬
tenţele R1 şi R2. Nu am prevăzut
elemente reglabile şi nici eventuala
comutare a mai multor perechi R1 şi
R2 tocmai pentru simplitate maximă.
Ideea a fost că am plecat de acasă
cu gândul precis de a-mi sorta nişte
diode Zener de circa 4V. Când voi
căuta diode de circa 6V, voi înlocui
în prealabil perechea R1-R2.

Cu toată simplitatea sa, adap¬
torul oferă informaţii multiple despre
dioda Zener testată. întâi, pe oricare
din poziţiile lui K, se află dacă dioda
este într-adevăr Zener şi, în absenţa
marcajului, prin eventuala inversare
a racordării ei la bornele A-B, se
identifică polaritatea. Implicit, aceas¬
tă verificare ne spune şi care este
valoarea orientativă a lui UZ, citind
direct tensiunea indicată de volt-
metru. în al doilea rând, phn
comutarea lui K şi notând cele două
indicaţii succesive, UZI şi UZ2.
aflăm prin scădere AUZ = UZ2-UZ1,
adică variaţia tensiunii UZ corespun¬
zătoare unei variaţii (aproximativ)
fixe şi cunoscute a curentului,
AIZ = 10 mA. deci. prm împărţire 3
mintală AUz (mV) / AlZ(mA) obţinem
valoarea aproximativă a rezistenţei
dinamice a diodei, în această P ,a l a
de curent.

Cei care doresc, nu au decât sa
perfecţioneze (= să complice) aces
adaptor, dar, aşa simplu cum ese,
trebuie să mărturisesc că mi-a o
de mare folos prin “târg"

TEHNIUM decembrie 2006

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

in i tniNiuivi nr. 2/2UU5,
pag. 10, sub acelaşi titlu Expe¬
riment, lansasem o „provocare"
utilizatorilor de acumulatoare cu
plumb-acid sulfuric, care ocazional
şi le încarcă singuri în casă, mai
ales celor care folosesc încărcă¬
toare cu deconectare automată,
şi care adeseori constată că
încărcarea nu a fost corespunză¬
toare/completă. Promisesem
atunci continuarea ideii în
numărul următor, dar nu am
făcut-o (şi vă cer scuze)

Şi

l\v

pentru că nu
am avut ecouri la „provocare".
Problema insă persistă, astfel de
încărcătoare cu deconectare
automată se prezintă în conti¬
nuare, inclusiv în TEHNIUM -
ceea ce nu este rău - însă autorii
respectivelor articole nu pun
„degetul pe rană". Tocmai de
aceea consider util să duc până
la capăt ideea, cu riscul ca urni
cititori să nu fie (sau să creadă
că nu sunt) interesaţi de subiect.

întreaga discuţie porneşte de
la observarea unui fapt elemen¬
tar, dar din păcate ignorat de
către mulţi constructori amatori,
şi anume expresia diferită a legii
lui Ohm pentru circuit în cele
două ipostaze de funcţionare a
acumulatorului, respectiv starea
de încărcare şi starea de descăr¬
care. Aceste stări sunt ilustrate
în figura 1, unde sunt date şi

expre¬
sie legii lui Ohm cores¬
punzătoare Diferenţa esenţială
dintre ele o constituie polaritatea
căderii de tensiune pe rezistenţa
internă a acumulatorului. Astfel,
în starea de încărcare, această
cădere internă, notată iw = fţ^-l,
are acelaşi sens al polarităţii cu
forţa electromotoare E a acumu¬
latorului (= tensiunea la borne în
gol), deci tensiunea U măsurată
la bornele acumulatorului este
egală cu suma dintre E şi u: nc . In
starea de descărcare, când acu¬
mulatorul debitează curent pe o
rezistenţă de sarcină externă,
căderea de tensiune pe rezistenţa
internă, notată u^sc = Ipeşc;:
este de semn contrar lui E, deci
tensiunea U măsurată la borne
este egală cu diferenţa dintre t

Şi Ufjocr* r .

Deoarece fenomenele fizico-
chimice interne sunt diferite in
cele două stări, este firesc ca şi

rezis¬
tenţele interne r înc şi r^^
să aibă valori diferite (şi efectiv
au!), motiv pentru care le-am şi
notat diferit. Iarăşi o precizare
elementară, dar adeseori omisă
sau pur şi simplu ignorată, deşi
ea poate constitui punctul princi¬
pal de plecare în investigarea
stării unui acumulator, în ceea ce
priveşte particularităţile construc¬
tive (pentru exemplarul testat),
starea de uzură, gradul de sul-
fatare a plăcilor etc., dar şi gradul
de încărcare.

O altă observaţie utilă este
referitoare la forţa electromotoare
E a acumulatorului, definită ca
tensiunea la borne „in gol", deci
atunci când prin acumulator nu
circulă niciun fel de curent, nici de
încărcare, nici de descărcare.
Excepţie poate face. desigur,
curentul intim absorbit de către
voltmetrul cu care măsurăm
această tensiune E. Observaţia

TEHNIUM decembrie 2006

se relerâ la faptul ca forţa elec¬
tromotoare E trebuie sa fie
măsurată după scurgerea unui
interval (relativ scurt) de timp de
la întreruperea încărcării,
respectiv de la deconectarea
consumatorului extern. Explica¬
ţia constă în inerţia deplasărilor
de ioni în interiorul acumulatoru¬
lui. diferită şi ea în cele doua
stări şi dependentă de intensi¬
tatea curentului de încărcare sau
descărcare pe care 1-ârti între¬
rupt.

CONSTRU CTORUL ÎNCEPĂTOR -

(electrolit lichid) este complet
încărcat atunci când densitatea
electrodului atinge valoarea de
1 28 g/cm 3 (respectiv 1.22 grade
Baume, în literatura mai veche
Această valoare de densitate nu
a fost aleasă întâmplător, ci
datorită faptului că „aici" soluţia
acid sulfuric-apă prezintă con¬
ductivitate electrică maxima.
Urmărirea densităţii electrodului
a devenit însă incomodă în
timp

reprezintă forţa electromotoare E
atinsă la bornele acumulatorului,
ci suma U = E + rţ nc l. unde cel
de al doilea factor depinde in
mod semnificativ nu numai de
intensitatea I a curentului de
încărcare, ci şi de particularităţile
exemplarului de acumulator, de
gradul de uzură etc.

Teoretic, nu tensiunea U
ar trebui

Următoarea
observaţie importantă se referă
la aprecierea stării de încărcare
completă a unui acumulator cu
plumb-acid sulfuric. Problema
este şi cea mai dificilă, deoarece
modernizarea tehnicilor de
încărcare a introdus, pe rând,
diverşi .înlocuitori" ai parametru¬
lui fundamental care defineşte
această stare şi care în teoria (şi
practica) tradiţională era densi¬
tatea electrolitului. Printre aceşti
înlocuitori se numără, din păcate,
şi tensiunea atinsă la borne, în
regim de încărcare, adică tensi¬
unea U din figura la, în funcţie
de care se stabileşte (adeseori
incorect) pragul de deconectare
automată a încărcării.

După teoria clasică, un acu¬
mulator cu plumb-acid sulfuric

(până la apariţia den-
simetrelor încorporate construc¬
tiv în elemenţii acumulatorului),
aşa că s-a apelat, într-o primă
etapă de „modernizare", la
urmărirea tensiunii la borne, iar
mai târziu, constatându-se toc¬
mai ceea ce noi încercăm să
combatem aici, s-a trecut la pro¬
cedee mai sofisticate de
urmărire dinamică a parametrilor
(curent, tensiune) ai caracteris¬
ticii de încărcare.

Astfel, generaţia „veche" a
încărcătoarelor bazate pe urmă¬
rirea tensiunii la borne în timpul
încărcării a dat - şi încă mai dă -
bătaie de cap utilizatorilor. Explica¬
ţia am prezentat-o deja în figura
la şi comentariul aferent, ea
putând fi sintetizată astfel: tensi¬
unea la borne U în timpul încăr¬
cării (deci, fără întreruperea
curentului de încărcare), nu

să fie urmărită pe
parcursul încărcării, ci forţa elec¬
tromotoare atinsă, E, dar aceasta
presupune obligatoriu întreru¬
perea periodică a curentului de
încărcare, aşteptarea „stabilizării"
interne şi apoi măsurarea lui E.
Pentru acumulatoarele de care
ne ocupăm aici, în starea de
încărcare, tensiunea maximă per
element (deci la încărcarea com¬
pletă) este de circa 2,5 V, adică
de maximum 15 V - în practică se
ia 14,4+14,5 V - pentru un acu¬
mulator cu 6 elemenţi. având ten¬
siunea de 12 V. La scurt timp
după întreruperea încărcării
(deci, trecând de la U la E), tensi¬
unea maximă per element
coboară la circa 2,2 V, respectiv
tensiunea acumulatorului cu o
elemenţi devine circa 13,2 V OJ 1
practică se ia 13,5 - 13,8 v j.
Trebuie menţionat că valorile
amintite sunt uşor influenţate oe
temperatură, dar depind şi 0

TEHNIUM decembrie

2006

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

constituţia internă concretă a
exemplarului de acumulator. în
plus, la măsurători intervine şi
imprecizia inerentă a voltmetru-
lui utilizat (a cărui clasă de pre¬
cizie este de dorit să fie cât mai
bună, dar de minimum 2,5%),
aşa că, una peste alta, suntem
nevoiţi să ne referim la valori
medii şi la plaje aproximative.

Cu toate acestea, metoda
urmăririi tensiunii la borne U pe
parcursul încărcării poate da
indicii incorecte semnificative
cantitativ, cu atât mai mari cu cât
curentul de încărcare I este mai
mare. De exemplu, pentru o va¬
loare uşor mai mare a lui rw, să
zicem, în jur de 0,18 Q, şi la un
curent de încărcare I = 5A,
rezultă o cădere internă de tensi¬
une de circa 0,90 V. Dacă exem¬
plarul nostru de acumulator are
E = 14,4 V, iar încărcătorul folosit
este reglat pentru deconectarea
automată la atingerea valorii de
tensiune U = 14,4 V, rezultă că,
în realitate, el a oprit încărcarea,
de fapt, la E = U - u.- nc = 13,5 V.
Diferenţa nu pare foarte mare,
dar cine va avea curiozitatea (şi
cunoştinţele necesare) să eva¬
lueze gradul de încărcare va
constata că de la E = 13,5 V
până la E = 14,4 V ar mai fi
„încăput" încă o semnificativă
cantitate de energie în acumula¬
tor!

Tocmai din acest motiv am
dorit să propun experimentul de
faţă, de fapt un montaj extrem de
simplu, comod de utilizat, con¬
ceput ca un adaptor la un mulţi-
metru uzual, cu ajutorul căruia
se pot efectua măsurători sufi¬
cient de sensibile, relativ vorbind
(nu ca precizie în valoare abso¬
lută) asupra tuturor mărimilor de
tensiune implicate. Acest adap¬
tor va trebui folosit în mod
repetat, pentru a urmări, prin
mediere, comportarea acumula¬
torului în cauză. Pentru cazuri de
excepţie, el poate servi foarte
bine şi la sortarea unui exemplar
de acumulator de ocazie, de
pildă dintre acelea sertizate. de
12 V/7 Ah, cu plumb-acid sulfuric
pastă.

Schema de principiu a
testerului este dată în figura 2.
După cum se vede, ea a fost pre¬

văzută cu posibilitatea de sta¬
bilire/întrerupere a curentului de
încărcare I, prin intermediul
întrerupătorului II, cu posibili¬
tatea de selecţie între măsurarea
tensiunii la borne sub încărcare
(II închis) sau în gol (11 deschis),
respectiv a tensiunii diferenţiale
la borne în gol (12 deschis) sau în
sarcină RS cunoscută (12 închis),
prin intermediul comutatorului K.

Modul de utilizare a testerului
este la fel de simplu ca şi
schema lui. Acumulatorul testat
este supus operaţiei curente de
încărcare, la care - în plus faţă
de cele indicate - este necesar
să cunoaştem cu aproximaţie şi
intensitatea I a curentului de
încărcare (pentru probe, un
ampermetru pus pe domeniul de
6A sau 10A c.c., inserat provizo¬
riu în circuitul de încărcare). în
această etapă, întrerupătorul II
va fi închis, 12 - deschis, iar
comutatorul K în poziţia 1.
Observăm că pentru poziţia 1 a
lui K, instrumentul indicator M
(un microampermetru de curent
continuu, având 50-60 pA la cap
de scală) se află înseriat cu
rezistenţa adiţională totală
R d = R1 + P + R2 + R3. Prin
aceasta, el a fost transformat
într-un voltmetru c.c. cu 30 V la

;ap de scală. Se poate realiza -
nai bine - o scală de 20 V sau de
15 V (dar nu 15 V, că ar fi nea-
;operitor). însă eu am folosit un
nultimetru sovietic de tip 4
1324, care are pentru tensiune
:ontinuă şi curent continuu scala
divizată liniar 0-30. De la acest
nultimetru am folosit domeniul
de 60 uA curent continuu, pentru
;are instrumentul indicator pre¬
zintă o rezistenţă internă
Ri * 500 fi. Rezultă că el va indi¬
ca la cap de scală pentru tensiunea
U = Ri li = 60 pA 500 O = 30 mV.
Pentru a-l transforma în volt-
netru cu U = 30 V. factorul de
desensibilizare este n = U/Ui = 1000.
După formula cunoscută, rezis¬
tenţa adiţională necesară este
Rad = (n-1) Ri = 999 500iî * 500 kfL
Practic am materializat pe Rad
3 rin combinaţia serie RI +P + R2
). R3, ajustarea fină a capului de
scală fâcându-se din trimerul R2.
După mici tatonări experimen-
_„anini instrumentul

menţionat; RI = 33 kfi; P = 25 kfi;
R2 = 100 kQ; R3 = 390 kfi.

Pentru poziţia 2 a comutatoru¬
lui K. instrumentul M l-am trans¬
format în voltmetru diferenţial gen
„lupă de tensiune", cu 3 V pe
toată scala, dar aceştia „plasaţi"
în domeniul real de tensiune 12 V
- 15 V. Acest voltmetru diferenţial
nu va fi foarte liniar (deşi se poate
reduce mult neliniarltatea prin
sortarea diodei Zener DZ = PL 12
Z), dar el va fi folosit pentru deter¬
minări comparative, unde avem
nevoie în primul rând de sensibi¬
litate. Practic, la un moment dat,
când bănuim că încărcarea se
apropie de sfârşit, deschidem
întrerupătorul II şi urmărim pe
instrument scăderea tensiunii la
borne, de la U la E. După ce va¬
loarea lui E s-a „stabilizat", tre¬
cem comutatorul K în poziţia 2,
notând valoarea indicată E (nu
uitaţi, scala va fi între 12 V şi 15 V).
Apoi închidem întrerupătorul 12.
astfel că acumulatorul va debita
prin rezistenţa de sarcină Rs un
curent cunoscut. De exemplu,
putem alege şi ajusta fin pe Rs
astfel încât curentul debitat I să
fie de IA. în acest moment instru¬
mentul va indica scăderea tensiu¬
nii de la valoarea iniţială E la va¬
loarea finală U. diferenţa fiind toc¬
mai U desc = r desc l,iardacâpel
l-am ales de IA, această dife¬
renţă, exprimată în volţi, va fi
numeric egală cu r desc , expri¬
mată în ohmi.

Practic, pentru a putea ajusta
fin capul de scală al voltmetrului
diferenţial. în valoarea lui Rad am
prevăzut şi elementul reglabil
P. care poate fi de 25 kfi sau
50 kfi.

în numărul viitor voi prezenta
câteva rezultate experimentale
obţinute prin testarea unor acu¬
mulatoare sertizate cu plumb-
acid sulfuric pastă, de 12 V/7 Ah
Până atunci, având toate datele
necesare, cititorii interesaţi îşi pot
improviza testerul propus şi trece
la experimente cu ajutorul lui.

(Continuare in nr. viitor)

TEHNIUM decembrie 2006

HI-FI-

<=>

fa!

După apariţia pe scară largă a <^“SK , fe“SS;
rrT latprale de putere complementare (2SK 13^ 2bK
ioc pSJ49 2SJ50), lansate de către firma HITACHI in
1977^firma americană HAFLER a lansat anjfflcM
DH 200, ale căruţ performanţe pot fi considerate şi

3St Principale!e d caracteristtel sunt următoare |e:

Putere nominală: l°°oo?2 în banda

Distorsiuni armonice: ^ 0,02

Distorsiuni de intermoddlaţie:< 0,005%

Banda de frecvenţe:

Impedanţa de intrare:
Sensibilitate:

Viteză de răspuns:
Putere consumată:

10Hz-40kHz ± 0.5dB la
100 W/8fi
22 kQ

1,5 V RMS pentru
100 W/8Q
30 V/jis
In gol 100VA
în sarcină 470 VA

Schema de principiu este prezentată in figură, iar
valorile componentelor active şi pasive în tabel.

AmDlificatorul are o structură simetrica. Semnalul de
Intrare este aplicat prin intermediul filtrului R 2. C2 etaju-
lui de intrare realizat cu tranzistoarele 01, Q2, Q5. Q6,
alimentate prin intermediul generatoarelor de curent
realizate cu tranzistoarele Q3, Q5 şi piesele aferente.

Semnalul amplificat este aplicat etajului următor,
realizat în configuraţie Darlmgton, cu tranzistoarele 07,
08 Qio 011; folosirea reacţiei negative de curent in
circuitul de emitor al etajelor asigura o linearitate oarte
bună, distorsiuni reduse şi valori mici ale circuitelor de

corecţie C3, R8 şi C4, R18. . .. .

Aceasta semnifică practic lipsa distorsiunilor de
intermodulaţie de tranziţie (TIM).

Semnalul amplificat este aplicat prin intermediul eta¬
jului tampon realizat cu tranzistoarele Q12, 013; in
circuitul de bază se disting grupurile D7, D8 şi D9, D10,
cu rol de limitare în caz de suprasarcină.

Un alt rol al etajului tampon este de a reduce influ¬
enţa capacităţii de intrare a tranzistoarelor MOS-FET
asupra etajelor anterioare; dacă la frecvenţe joase, efec¬
tul capacităţii de intrare (cca 1,5 nF pentru două tranzis-
toare legate în paralel) se poate neglija, la frecvenţe
înalte aceasta conduce la creşterea distorsiunilor.
Rezistenţele R40-R43 au rolul de a preîntâmpina

apariţia oscilaţiilor parazite.

Curentul de repaus (cca 100 mA pentru fiecare
tranzistor final) este asigurat de tranzistorul Q9 şi piese¬
le aferente în configuraţia clasică “superdiodâ
Amplificatorul este prevăzut cu reacţie negativă globală,
realizată cu circuitul format din R22, R23, C5, R25; în
scopul reducerii distorsiunilor, condensatorul C5 este
inclus în bucla de reacţie negativă.

în scopul preîntâmpinării oscilaţiilor parazite, în cir¬
cuitul de ieşire se distinge grupul R37, Cil. LI, R36,
R38, CI2. Sarcina este protejată cu ajutorul siguranţei
F4 Amplificatorul se alimentează cu ± 55 V; se disting
pe fiecare braţ grupurile de filtraj R28, DII, C20, C7 şi
R34, D12, C21.C10.

Separarea circuitului de masă de semnal mic de cel
de ieşire este asigurată cu ajutorul rezistenţei R45.

Amplificatorul se caracterizează prin fiabilitate şi ' n
special printr-o deosebită robusteţe, datorate schemei
folosite şi în special tranzistoarelor finale

Amplificatorul DH 200 a stat la baza amplifica¬
toarelor DH 220 (115 W/8Q. alimentat cu ± 90V); pe
lângă modificările inerente legate de creşterea putem
(răcire forţată, creşterea numărului de tranzistoare
finale), aceste variante au inclus şi un circuit pentru
corectarea tensiunii de nul pe sarcină.

TEHNIUM decembrie 2006

HI FI

T», T»,

SCHEMATIC

DIAGRAM

i CoornOM '440 A» •eytnta

T», T*,

120 V 50/60 Hi

240 V 50/60 Hi

TEHNIUM decembrie 2006

COMPONENT VALUES

RIO

R11

RI2

RI3

RI4

RIS

R16

R17

RIS

RI9

R20

R21

R22

R23

R24

R25

R26

*27

R28

R29

R30

R3I

R32

R33

R34

R35

R36

R37

R3S

R39

R40

R4I

R42

R43

R44

R45

ti* IM nn 5% cartier film «rk* nrud

Part No.

470*000 ohms

139474

2*200 ohms

139222

22*000 ohms

139223

100 ohms

139101

100 ohms

139101

2,200 ohms

139222

2*200 ohms

139222

330 ohms

139331

22 ohms

139220

22 ohms

139220

39.000 ohms

139393

360 ohms

139561

39,000 ohms

J39393

560 ohms

139561

22 ohms

139220

22 ohms

139220

2,200 ohms

139222

330 ohms

139331

2*200 ohms

139222

100 ohms

139101

100 ohms

139101

22.000 ohms

139223

2,200 ohms. 1 watt

136222

560 ohms

139561

100 ohms

139101

1 *800 ohms

139182

100 ohms

139101

47 ohms, carbon comp.

119470

1,000 ohms

139102

470 ohms

139471

220 ohms, W2 watt

133221

l ,800 ohms

139182

100 ohms

139101

47 ohms, carbon comp.

119470

2*200 ohms. 1 watt

136222

1 ohm *5 watt, 10% w.w.

120010

10 ohms

139100

10 ohms. 2 watt

190100

0.5 ohms.1/2 watt

133509

220 ohms. 1/2 watt

133221

220 ohms, 1/2 watt

133221

220 ohms. 1/2 watt

133221

220 ohms. 1/2 watt

133221

100,000 ohms. 1/2 watt

133104

2.2 ohms. 1/2 watt

133022

l .000 ohms trimpot

100102

Fuse 5A Slo-Blo 3AG

342050

Fuse 5A, 3AG

341050

Fuse 5A, 3AG

341050

Fuse 2A, 3AG

341020

Power TransformcT

464002

Power Tramformcr,

International

464003

10 mfd, 16 V, non-polamcd

clectrolytic

203106

390 pF. 500V, Mica

257391

0.001 mfd. I00V. Film

264102

0.001 mfd. 100V. Film

264102

470 mfd. 6.3V. non polarized

clectrolytic

202477

270 pF. 500V, Mica

257271

100 mfd. 80V. Electrolytic

294107

0.1 mfd. I00V. Film

264)04

680 pF. 500V. Mica

257681

CIO

100 mfd. 80V. Electrolytic

294107

Cil

0.01 mfd. 100V, Film

264103

CI 2

0.1 mfd. tOOV. Film

264104

CI3

390 pF. 500V. Mica

257391

C14

0.005 mfd. I000V. Disc

238502

C15

0.01 mfd, I000V, Disc

238103

10,000 mfd, 75V, Electrolytic

294103

10.000 mfd. 75V. Electrolytic

294103

680 pF. 500V. Mica

257680

0.0047 mfd. I00V. Film

264472

C20

0.01 mfd. I00V. Film

264103

C2I

0.01 mfd. I00V. Film

264103

IN4148

544148

IN4I48

544148

IN4148

544148

1N4148

544148

IN4148

544148

IN4148

544148

IN4148

544148

IN5240B

540510

IN5240B

540510

DIO

IN4I48

544148

DII

IN4003

544102

D12

IN4003

544102

D13

1N4003

544102

D14

1N4003

544102

DBI

Diode bridge

544252

2N5550

572550

2N5550

572550

2N5550

572550

2N540I

562401

2N5401

562401

2N540I

562401

2N5401

562401

2N54I5

562415

NP2222

572222

OIO

2N5550

572550

011

2N3440

572440

012

2N 3440

572440

013

2N54IŞ

562415

014

2SK134

571134

015

2SK134

571134

016

2SJ49

561049

017

2SJ49

561049

TEHNIUM decembrie

PEMTRU DIFUZOARE

Ing. AURELIAN MATEESCU

La elaborarea rândurilor ce urmează am plecat pe
baza observării unor greşeli de abordare a acestei pro¬
bleme de către constructorii amatori. Marea lor majori¬
tate pleacă de la ideea că utilizând un filtru din comerţ
au rezolvat problema, mai ales dacă acesta suportă o
putere cât mai mare! Alţii abordează, fără o docu¬
mentare competentă, soluţii despre care au citit pe net
că rezolvă diferite “probleme" dificile, pe care orice
audiofil trebuie să le aibă în vedere şi să le rezolve.
Realitatea e mult mai "rea": important este să se evite
abordarea unor lucruri care nu sunt pe deplin înţelese,
să se acorde importanţă acolo unde trebuie, respectiv
folosirii unor difuzoare de calitate, a unor componente
de calitate pentru celelalte părţi ale incintelor abordate,
lâsându-se mai puţin influenţaţi de teorii de ultim
moment. Articolul nu are ca scop reluarea datelor con¬
structive ale filtrelor, formule şi date deja prezentate de
mai multe ori, ci ghidarea constructorului amator printre
unele jaloane nedorite pe drumul său în construcţia
unor incinte de calitate.

Date teoretice. Datele practice, susţinute de ele¬
mente teoretice, recomandă ca un difuzor să nu fie uti¬
lizat pentru reproducerea a mai mult de 3 octave - 3,2
octave (o decadă). Reţeaua de separare (crossover) are
rolul de a reduce puterea aplicată difuzorului la un capăt
sau la ambele capete ale benzii de frecvenţă pe care
trebuie să o reproducă. Panta crossoverului roteşte faza
în sensuri opuse in cazul unor crossovere pasive, se
poate compensa rotaţia fazei prin conectarea cu polari¬
tate inversată a difuzoarelor vecine. Acesta este în
multe cazuri modul de corectare a rotaţiei fazei atunci
când valoarea acesteia este de 180 grade.
Crossoverele active (electronice) au, de regulă, circuite
suplimentare care compensează defazajele apărute.

Punctul de intersecţie a caracteristicilor. Ordinul
crossoverului. Punctul de intersecţie a celor două ca¬
racteristici de frecvenţă se află la -3 d8. deci puterea
este redusă cu 3 dB pentru fiecare difuzor, astfel ca pu¬
terea totală a celor două difuzoare să fie unitară. Se
poate spune astfel că, la frecvenţa de tăiere, sunetul
este generat de cele două difuzoare, dlrectivitatea în
axă fiind crescută, in prezent, tot mai mulţi constructori
utilizează crossovere la care punctul de intersecţie a
caracteristicii celor două difuzoare se află la -6dB, ceea
ce înseamnă o reducere a puterii la 1/4 pentru fiecare
difuzor.

Panta crossoverului poate fi aleasă funcţie de do¬
rinţele constructorului. Reţeaua de ordinul I este cea
care asigură o pantă de -6dB/octavâ şi asigură o redu¬
cere a puterii la 1/4 la fiecare octavă, valoare utilizată
frecvent în cazul produselor ieftine, fără pretenţii. Unii
constructori afirmă că rotaţia de fază (de 90 grade), fiind
mica, asigură o redare naturală şi ca atare o folosesc şi
în incinte scumpe, recurgând la difuzoare cu anumite
caracteristici, care să permită acest lucru. Este totuşi o
soluţie mai mult de reclamă, inaplicabilă in cazul uti¬
lizării unor difuzoare fără caracteristici speciale.

Reţeaua de ordinul II (-12 dB/octavâ) asigură o
reducere de 1/16 pe octavă a puterii aplicate difu¬
zoarelor. Din punct de vedere tehnic, acest tip de reţea
de separare asigură cea mai “curată' separare a difu¬
zoarelor, cu cele mai puţine complicaţii şi distorsiuni
armonice. Conul sau diafragma driverului, pentru difu¬
zoarele de medii şi înalte, au o mişcare menţinută con-

TEHNIUM decembrie 2006

-HI FI

stantâ odată cu scăderea frecvenţei reproduse (excursie

constBntâ). ,, , __

Reţeaua de ordinul III (-18 dB/octava) reduce pu¬
terea aplicată difuzorului până la valoarea de 1/64 pe
octavă. Acest tip de reţea asigură o protecţie buna di u-
zoarelor la puteri mar. şl reduce energia frecvenţelor
joase, care au tendinţa de a distruge driverele de com-
presi© încărcat© cu hornuri scurte.

Reţeaua de ordinul IV (-24 dB/octavă) reduce pu¬
terea la 1/256 pe octavă. Este soluţia cea mai bună pen¬
tru controlul difuzoarelor. Din păcate, acestea solicită un
acord critic, rareori atins chiar de constructorii de incinte
cu toată dotarea de care dispun. în cadrul sistemelor
profesionale ce folosesc crossovere active, reţelele de
ordinul IV au devenit un standard.

Practica şi măsurătorile asupra fazelor de realizare a
incintelor şi crossoverelor au condus, in timp, la
cristalizarea a trei legi care guvernează realizarea aces¬
tora, indiferent de strădaniile constructorului:

1 . Este imposibilă alinierea perfectă a caracteristi¬
cilor celor două difuzoare;

2 . O reţea de separare trebuie să fie minimală în
complexitate, pentru a se putea obţine un rezultat sonor
cât mai bun;

3 . Cu cât o reţea de separare este mai complexă, cu
atât mai dificil este de controlat sistemul în cauză.

Prima lege a condus, în timp. la un subterfugiu în
prezentarea caracteristicilor tehnice ale difuzoarelor.
Majoritatea producătorilor trec în fişa tehnică a unui
difuzor o caracteristică “cosmetizatâ", numită “norma¬
lizată*. care aproximează cu o anumită valoare abaterile
de la linearitate. Astfel, caracteristica nu mai este aşa de
vâluritâ şi dinţată, făcând produsul mai uşor vandabil.
Firmele serioase, de obicei acelea care activează în
domeniul profesional, ştiu că nu pot vinde profesionişti¬
lor un produs cu caracteristica cosmetizatâ şi în acest
caz pe mulţi ii surprinde caracteristica accidentată a
difuzorului, dar reală!

A doua lege contrazice unele tendinţe de a complica
lucrurile, ale unor producători care se adresează unei
mase de “audiofili" care sunt mai susceptibili la ce "se
pare* că aud decât la realitatea impusă de legile fizicii.
Cu cât sunt mai multe elemente în calea semnalului, cu
atât cresc şansele de a fi deformat, defazat, distorsio¬
nat, iar “descoperirile comerciale" ale unor producători
pot fi uşor spulberate de un test corect şi o meditaţie
asupra legilor fizicii.

Cea de a treia lege este o prelungire a celei de a
doua, întărind faptul că un sistem minimal ca număr de
elemente şi construcţie are mai puţine şanse de a
prezenta probleme dificil de remediat şi va da rezultate
sonore incomparabil mai bune.

Alegerea frecvenţelor de tăiere. După cum se ştie,
urechea umană nu are o sensibilitate egală în toată
banda de frecvenţe pe care le poate percepe. Zona
cuprinsă între 300 Hz şi 3000 Hz reprezintă zona în
care urechea umană are cea mai bună percepţie.
Capătul inferior şi cel superior al benzii audio sunt per¬
cepute atenuat, funcţie de vârstă, antrenament şi nivelul
semnalului Domeniul specificat, de maximă sensibili¬

tate a urechii umane, cuprins între 300 şi 3000 Hz, este
cel utilizat în telefonie, pentru maximum de intellgibili-
tate a convorbirilor. Tot în acest domeniu este normal ca
urechea umană să sesizeze imediat distorsiunile sem¬
nalului perceput, din care cauză este domeniul ce ar
trebui exclus din zona în care se aleg trecvenţele de
tăiere ale difuzoarelor unei incinte. Dar, de la dorinţă la
putinţă este cale lungă! Şi aceasta pentru detaliile fizice,
constructive ale difuzoarelor, care silesc proiectanţii inc¬
intelor să încalce acest domeniu de frecvenţă.

Să examinăm unii factori care conduc la compro¬
misuri în proiectarea incintelor acustice.

• Un tweeter poate fi separat imediat peste 3 kHz,
dar poate fi uşor distrus la o putere ceva mai mare. Cu
cât un tweeter este tăiat mai jos, cu atât mai puţină pu¬
tere poate suporta. Sub frecvenţa de 6 kHz, un tweeter
cu calotă, ribbon sau bullet radiator suportă o putere
redusă cu -6dB/octavâ (adică puterea suportată se
reduce la 1/4 pentru fiecare octavă descrescătoare).
Astfel, un tweeter cu puterea nominală de 40 W (la
6 kHz) va suporta numai 10 W la 3 kHz. De aceea,
tweeterele trebuie separate la capătul inferior al benzii,
în domeniul 4-6 kHz, pentru a se putea asigura un
răspuns în putere dinamic. Un driver de compresie este
mai eficient decât o calotă cu 12-20 dB.

• Partea superioară a domeniului vocii umane,
cuprinsă între 500-600 Hz şi zona 4-6 kHz este repro¬
dusă de un difuzor cu diametrul de 4"-5" linear, până la
capătul superior al benzii menţionate, dar sub 400 Hz
eficienţa sa scade cu circa -6 dB/octavă. Driverele de
compresie de uz profesional ating fără probleme 6 kHz,
dar rareori pot lucra corect sub frecvenţe în jur de 800
Hz. Un astfel de driver este capabil să suporte 50-100
W la frecvenţe de peste 1000 Hz, dar la frecvenţe sub
800 Hz, câţiva waţi sunt suficienţi pentru distrugerea lor!

Un driver de compresie asociat cu un horn are o efi¬
cienţă cu 12-24 dB mai mare decât un difuzor cu con.

• Zona inferioară a vocii umane (100 Hz - 400/800
Hz) poate fi reprodusă de un woofer proiectat pentru
bas în special, dar nu va fi eficient şi nu se va apropia
corect de domeniul superior, discutat mai sus. Un mid-
bass de 8"-12", similar în ceea ce priveşte construcţia
cu un bass, are un echipaj mobil mai uşor şi o bobină
mai scurtă, fiind cu circa 3 dB mai eficient decât un
bass, dar rămâne cu circa -3 dB sub un midrange.

• Zona sub 100 Hz (bas) este reprodusă de difuzoare
care permit o deplasare importantă a membranei.
Aceste deplasări mari vor provoca distorsiuni de inter-
modulaţie în zona inferioară a vocii umane. De aceea se
preferă reproducerea frecvenţelor joase, sub 100 Hz, cu
un difuzor separat. Acesta fiind mai puţin eficient, pro¬
blema se rezolvă prin utilizarea a două difuzoare,
egalându-se eficienţa mid-bass-ului.

In acest fel suntem împinşi către ideea că soluţia cea
mai potrivită o reprezintă incinta pe 4 căi, echipată cu
woofer, mid-bass, mid-range şi tweeter. Mai putem
spune că o incintă pe 4 căi poate fi privită ca o incintă
pe 3 căi + un subwoofer. Exprimarea bas şi subbas este
destul de ambiguă, cele două exprimări cuprinzând
flecare o parte din cealaltă.

TEHNIUM decembrie 2006

— HI FI

Cea mai |oasă notă emisă de chitara bas are frecvenţa
de 42 Hz. Ar trebui ca toţi să înţeleagă că: înregistrânle
muzicale, pe orice suport - CD, vinii etc. - RAREORI
cuprind informaţie de sunet cu frecvenţe sub 42 Hz.
Aceeaşi este situaţia şi în cazul filmelor DVD. Sistemele
aşa-zis audiofile, care sunt capabile să reproducă
frecvenţe sub 42 Hz, sunt privite de specialiştii in elec-
troacusticâ drept exagerări inutile, ca utilizarea unui sub¬
woofer în echipamentul unei formaţii sau al unei orchestrei

Trebuie să mai spunem că eficienţa unui difuzor bass
scade dramatic, cu -12 dB/octavă. la 20 Hz faţă de 42
Hz. ceea ce implică o creştere a puterii aplicate de 16
ori pentru a obţine acelaşi SPL la cele două frecvenţe
citate, in plus, urechea umană este de 100 de ori
(-20 dB) mai puţin sensibilă la frecvenţa de 20 Hz faţă
de 42 Hz.

Eficienţa unui difuzor este măsurată în axa sa, la
distanţa de 1 m, aplicând acestuia o putere de 1 W. Ca
o regulă generală, un difuzor woofer sau mid-bass este
cu 6-12 dB mai eficient decât un subwoofer şi cu circa
-3 dB mai puţin eficient decât un mid-range cu
diametrul de 4"-5”. Tweeterul cu calotă este cu circa
3 dB mai eficient decât un mid-range. Driverele profe¬
sionale de compresie sunt cu 12-20 dB mai eficiente
decât un difuzor cu con.

Diferenţa de eficienţă între difuzoarele unei incinte
este corectată cu rezistenţe serie-paralel care formează
un L-pad. Se mai utilizează şi potenţiometre de putere
speciale, care permit ajustarea eficienţei unui difuzor.
Atât rezistenţele, cât şi aceste potenţiometre speciale
trebuie să permită disiparea unei importante cantităţi de
căldură, mai ales în cazul incintelor profesionale, care
lucrează la puteri mari timp îndelungat.

lată că am ajuns la concluzia necesităţii utilizării unei
incinte dotate cu un număr mare de căi (3-4) şi astfel am
ajuns în bătaia criticilor incintelor cu un număr mare de
căi. Aceştia susţin, şi au dreptate, că un număr mare de
căi necesită utilizarea unor reţele de separare compli¬
cate, cu un număr mare de componente care produc
rotaţii de fază greu de compensat, cu scăderea imaginii
sonore şi cu riscul creşterii distorsiunilor de tot felul.

De aceea, constructorii de difuzoare au trecut la dez¬
voltarea de produse care să permită extensia benzii de
frecvenţă a wooferelor, în condiţiile menţinerii unui coe¬
ficient scăzut de distorsiuni de intermodulaţie şi armo¬
nice. Acelaşi lucru a fost urmărit şi în cazul tweeterelor. in
prezent, pe piaţă se găsesc multe variante de incinte cu
2 căi echipate cu woofere de 8”, incinte cu performanţe
sonore foarte bune. Evident că frecvenţele de tăiere se
află în domeniul care trebuie evitat, dar este mai simplă
optimizarea unei reţele de separare pentru două difu¬
zoare decât construirea unei reţele de separare care să
permită evitarea dificultăţilor care apar atunci când se
lucrează cu două sau mai multe frecvenţe de tăiere.

Desigur, mai este soluţia aproape ideală a utilizării
unui difuzor de bandă largă. Aceste difuzoare s-au per¬
fecţionat continuu odată cu progresele făcute de mate¬
rialele utilizate în construcţia lor, dar au limitări ale para¬
metrilor, impuse chiar de cerinţa de a reproduce toată
banda de frecvenţă audio.

CONCLUZIA. Fiecare va adopta soluţia care îl satis¬
face, in funcţie de gust, dar şi de genul de muzică
preferat.

Impedanţa difuzoarelor. Un calcul corect al reţelei
de separare pe care doriţi să o utilizaţi se face utilizând
valoarea reală a Impedanţei la frecvenţa de tăiere, va¬
loare care, de cele mai multe ori, diferă de valoarea
nominală a impedanţei difuzorului, specificată de pro¬
ducător. Această impedantâ nominală este utilizabilă
pentru majoritatea tweeterelor cu calotă, bullet radiator
sau drivere de compresie. Difuzoarele cu con, în dome¬
niul de frecvenţă 200-600 Hz, au valoarea impedanţei
reale foarte apropiată de valoarea nominală. Peste
600 Hz, valoarea reală a impedanţei creste suficient,
impunând corecţii substanţiale.

în practică, mulţi proiectanţi introduc în topologia
reţelei de separare elemente pasive capabile de a
corecta tendinţa crescătoare cu frecvenţa a impedanţei
difuzorului pentru reproducerea frecvenţelor medii.
Aceste corecţii ale impedanţei asigură o funcţionare
precisă a reţelei din punct de vedere tehnic, dar influ¬
enţa asupra sunetului este mică, astfel că specialiştii
acusticieni le consideră inutile şi costisitoare, având
rolul susţinerii unor idei "puriste* sau “audiofile", care
sacrifică muzica de dragul unor exagerări dăunătoare

Pericolul reţelelor pasive. Reţelele pasive sunt for¬
mate din mductanţe şi condensatoare, conectate sub
forma unui circuit rezonant serie Reactanţa celor două
elemente de circuit are ca efect rotaţia fazei între tensi¬
une şi intensitate (curent), astfel câ puterea se reduce.
Cum cele două elemente de circuit sunt înseriate, faza
celor două mărimi electrice este rotită în sensuri opuse
între ele. Dacă difuzorul nu este conectat la reţeaua de
separare, sau difuzorul s-a defectat prin întreruperea
bobinei mobile, circuitul LC se comportă ca un
scurtcircuit la frecvenţa sa de rezonanţă. în multe
cazuri, la puteri mai mari debitate de amplificator, aces¬
ta se defectează.

Un alt pericol este reprezentat de utilizarea de reţele
pasive de ordin superior ordinului II Dacă reţelele de
ordinul III se utilizează frecvent în instalaţiile profesio¬
nale pentru protecţia driverelor de compresie, utilizarea
reţelelor de ordin superior nu aduce niciun beneficiu:

- majoritatea sunt imprecise şi ineficiente, chiar
dacă, teoretic, susţinătorii lor le descriu ca fiind supe¬
rioare Cu cât o reţea de separare este mai complexă,
cu atât ea va solicita o putere mai mare din amplificator,
ceea ce duce la o creştere a pierderilor totale, care
generează distorsiuni ce depăşesc beneficiile utilizării
acesteia;

- aceste reţele complexe generează distorsiuni
tranziente din cauza numărului mare de componente în
calea semnalului util;

- se produc un număr mare de defazaje;

- se pun greu la punct, chiar de către fabrici dotate
cu aparatura necesară, implicând operaţii laborioase de
sortare, având în vedere dispersia componentelor;

- utilizarea acestora a devenit un trend mai ales prin
schimbarea tendinţelor "audiofililor, care. după ce au
considerat reţelele de ordinul I ca fiind cele mal propice

TEHNIUM decembrie 2006

HI-FI

redAni muz»» prin lipsa colorăm mesajylul muţM.
Sl _ au schimbat preferinţele sub presiunea reclameio
comerciale ale producătorilor şi a lipsei de cunoştinţe d
fizică Aceştia cred că prin utilizarea unor componente
“mul. sau mal pulin -magica", nea,unsurile

acestor reţele pot fi înlăturate. ..

Trebuie să menţionăm că utilizarea fetelor de ordjn
superior în crossoverele active este altceva, ut .

"'X&STS* separare acli.. (Penumile curen,
crossovere adi«e sau electronice) au mlarnpnalJjJjJ
timp rezistenţa utilizatorilor "casnici . din mai multe

"^necesitatea de a utiliza pentru fiecare domeniu de
frecvenţă un amplificator separat, ceea ce implică costu

suplimentare deloc de neglijat;

- un sistem care implică un crossover activ şi ma.
multe amplificatoare, prost reglat, va suna ,otdeau
mai prost decât un sistem dotat cu incinte cu crossove

P3 1n momentul de faţă se observă o reorientare
datorată mai multor aspecte legate de aceste crosso-
vgtg active:

- au scăzut substanţial costurile unor amplificatoare

suplimentare; M _„

- sisteme electronice complexe, utilizând proce¬
soare de semnal, pot uşura mult utilizarea şi punerea la
punct corectă a întregului sistem (asemănător cu
reglarea sau. mai bine zis, autoreglarea sistemului mul-

ticanal). .. ....

Din punctul de vedere al calităţii redăm mesaiului

sonor, diferenţa este notabilă, şi aceasta din cauza rea¬
lismului imaginii sonore, a clarităţii mărite, a trans¬
parenţei detaliilor, provenind din reducerea distorsiu¬
nilor, în special a celor de intermodulaţie.

Tipuri de reţele de separare. Majoritatea reţelelor
de separare pasive utilizate in construcţia incintelor
acustice poartă numele unor matematicieni sau fizicieni
care s-au ocupat direct de reţelele în cauză, stabilindu-le
proprietăţile. Aceste reţele, numite curent filtre, sunt de¬
finite de trei elemente proprii de bază; panta, frecvenţa
de rezonanţă şi factorul de calitate Q.

Panta reprezintă valoarea atenuării pe octavă. Ea
este determinată de topologia circuitului şi poate avea,
In cazul nostru, valori de 6,12,18 sau 24 dB pe octavă,
respectiv ordinul I până la ordinul IV.

Frecvenţa de rezonanţă este frecvenţa la care reac-
tanţele componentelor filtrului sunt egale şi reprezintă
frecvenţa de tăiere a filtrului.

Factorul de calitate Q descrie curba pe care o ia ca¬
racteristica de frecvenţă în preajma şi la frecvenţa de
tăiere.

Trebuie să revin la menţiunea pe care am mai făcut-o
şi în alte articole, şi anume aceea că modul de compor¬
tament al reţelei de separare se referă ia funcţiile sale
elednce de transfer, care nu sunt identice cu modul de
comportament al funcţiilor de transfer acustic ale dilu-
zoarelor utilizate.

Constructorul amator trebuie să fie foarte precaut in
alegerea unul filtru cu un nume sonor, sau să adopte o

reţea complicată, de ordin superior, mai ales în urma
uno" informaţii pe care nu le poate verifica din lipsa
aparaturii de măsură adecvate, care se poate gâs. doar
în laboratoarele unor producători serioşi.

Alinarea temporală. Termenul a fost utilizat in tre¬
cu, referitor la amplasarea incintelor de sonorizare m
spaţii largi, când apar fenomene de ecou şi reverberaţie

din cauza unor distanţe mari între incinte.

in ultimii am acest termen a reven t ini atenţia
audiofilllor. mai ales în urma unor referiri ale producăto¬
rilor de incinte, care încearcă să evidenţieze produsele
lor din marea de produse de acelaşi fel. Fiecare pro¬
ducător clamează rezolvarea unor astfel de probleme
ca fiind o descoperire epocală, asemănătoare desco¬
peririi apei calde în Colentina”, termen deja consacrat.
Această aliniere temporală pleacă de la faptul că la
punctul în care caracteristicile de frecvenţă ale difu-
zoarelor care lucrează împreună se întretaie (frecvenţa
de tăiere a filtrului), membranele celor două difuzoare
trebuie să lucreze în fază. în cele mai multe din cazuri,
cele două difuzoare, montate pe aceeaşi faţă a incintei,
prezintă un decalaj, nefiind aliniate pe verticală. Aceasta
determină o diferenţă de timp intre sunetele emise de
cele două difuzoare la frecvenţa de tăiere, ceea ce
determină un lob în răspunsul polar, în axă, numai la
frecvenţa de tăiere. Acest lucru nu influenţează serios
energia sunetului şi nici calitatea sa. Desigur că se pot
adopta soluţii pentru rezolvarea acestei probleme,
soluţii care pot complica construcţia incintei, dar nu
ridică probleme insurmontabile. Privind ilustraţiile unor
reviste din domeniu, se găsesc imediat soluţii industri¬
ale pe care constructorul amator le poate extrapola la
posibilităţile sale. De altfel, diferenţele mici în alinierea
verticală a difuzoarelor sunt greu sesizabile şi greu de
măsurat. Dacă alinierea fizică pe verticală este relativ
uşor de rezolvat, cealaltă posibilitate, de a utiliza filtre
de ordin superior, proiectate pentru corecţia temporală,
nu este la îndemâna amatorului. Aceste reţele introduc
pierderi suplimentare care, în final, sunt în detrimentul
calităţilor incintei în cauză, exemplificând legea conform
căreia: “Duşmanul binelui este mai binele!"

încă un lucru important; unii producători au creat in¬
cinte dotate cu difuzoare plasate pe feţele laterale sau
pe spatele acestora, clamând o mai bună dispersie
sonoră în cameră şi alte bla, bla, bla-uri, de reclamă.
Neavizaţii şi “audiofilii" sunt uşor de păcălit cu astfel de
realizări “de vârf şi de ultimă cercetare în domeniul
acustic”. Acusticienii atrag atenţia că plasarea difu¬
zoarelor în direcţii diferite duce la mărirea defazajelor,
mărind dezalinierea temporală, creează lobi nedoriţi în
caracteristica incintelor şi distorsiuni tip pieptene,
scăzând inteligibilitatea semnalului sonor, contrazicând
reclama de îmbunătăţire a aliniamentului temporal.

Utilizarea corectă a unor difuzoare de calitate este
mult mai importantă decât mulţimea de gogoşi comer¬
ciale apărute în ultima vreme ca un răspuns la lipsa de
interes a pieţei. Totul depinde, în final, de interesul ş 1
judecata corectă a constructorului amator.

TEHNIUM decembrie 2006

HI-FI

TRADUCTOARE
'ENTRU REPRODUCEREA
FRECVENTELOR ÎNALTE

Pagini realizate de Ing. AURELI AN MATEESCU

Calitatea reproducerii frecvenţelor înalte depinde de calitatea tra-
ductoarelor utilizate. între audiofili circulă informaţii diverse, unele
ajunse mituri, despre calităţile unora dintre ele. Trebuie specificat că
fiecare tip de traductor (dinamic, piezo, cu con, electrostatic etc.)
are calităţi şi deficienţe care-l fac pretabil la una sau mai multe
tipuri de aplicaţii, fără ca vreunul dintre tipuri să poată fi denumit
"nec plus ultra 1, în acest domeniu. De multe ori, reclama exce¬
sivă a producătorilor şi, nu în ultimul rând, testele incorecte sau
credulitatea potenţialilor utilizatori au dat naştere la aceste
“miţuri" ale superiorităţii unor produse.

In numerele anterioare ale revistei Tehnium am prezentat
diverse traductoare pe care le-am avut la dispoziţie şi cu care am

Uite

BC255G15 - dimensiuni fizice pentru montaj

realizat diverse proiecte de Incinte,
astfel că unele date despre ce se
poate procura de pe piaţa noastră
există. Nu am prezentat (şi nici nu
o voi face) produse care nu au fost
importate sau sunt accesibile prin
comenzi pe internet, dacă nu le-am
experimentat şi testat personal.

în cele ce urmează voi prezenta
două tweetere de calitate excelen¬
tă. de provenienţă Tymphany (grup
ce a preluat grupul danez DST —
respectiv Wa, Peerless şl
ScanSpeak). Cele două produse
sunt disponibile la acelaşi importa¬
tor care se ocupă de PAudlo şi
Selenium (www.difuzoare.ro).

Spre deosebire de tweeterele
prezentate până acum, care erau
produse din domeniul profesional,
aceste produse sunt destinate uti¬
lizării in incinte de audiţie hi-fi.
Totodată, aceste două produse se
pot utiliza nu numai la proiecte DIV,
se pot utiliza cu rezultate excelente
şi la înlocuirea unor tweetere
defecte in incinte de calitate foarte
bună, şi vom vedea de cel

BC25SG15-04 - este o calotă
textilă clasică cu bobina de 1”, pe
două straturi, cu conductor de alu¬
miniu şi amortizată cu ferofluid de
densitate mică. Pentru varianta cu
impedanţa de 4 ohmi, avută la dis¬
poziţie, parametrii sunt următorii:

- Re = 3,08 ohmi
. Fs = 1 100 Hz
. SPL = 92,1 dB

. diametrul bobinei = 25,4 mm (V)

TEHNIUM decembrie 2006

XT25TG30 - dimensiuni fizice pentru monta|

• înălţimea bobinei = 1,8 mm
- magnetul este ecranat pentru
aplicaţii ce presupun interferenţe cu
aparatura Tv.

In figura 1 sunt prezentate ca¬
racteristicile dimensionale ale pro¬
dusului, iar in figura 2 caracteristica
sa de frecvenţă.

Se remarcă faptul că traductorul
este liniar în gama 1 500-30 000 Hz.
astfel că este recomandat pentru
înlocuirea atât a traductoarelor
defecte, cât şi la up-gradarea unor
incinte dotate cu traductoare de ca¬
litate mai scăzută. Liniaritatea ca¬
racteristicii permite acest lucru fără
modificări deosebite.

XT25TG30-04 - este deja un tra-
ducior mai deosebit: audiofilii împă¬
timiţi vor recunoaşte în acesta
tweeterul care echipează o serie de
incinte hi-end produse de foarte
multe firme din diverse colţuri ale
lumii. Este un *double ring radiator”
sau tweeter cu membrană concen¬
trică dublă (patent Vifa) şi ghid de
undă central (patent Vifa) şi bobina
din fir de aluminiu acoperit cu cupru.

Traductorul are un răspuns liniar
până la 20 kHz. cu distorsiuni
extrem de mici şi, cu o frecvenţă de
rezonanţă de 530 Hz, poate fi cuplat
la o frecvenţă foarte joasă cu un
woofer de calitate. In plus, poate fi
utilizat atât ca piesă de schimb de
cea mai bună calitate, cât şi ca up-
grade la orice incintă. Patrametrii
tehnici sunt:

- Z = 4 ohmi

- impedanţa maximă = 19 ohmi

- Re = 2,9 ohmi

- Fs = 530 Hz

- SPL = 91,5 dB

- diametrul bobinei = 26 mm

- înălţimea bobinei = 2,2 mm

• înălţimea întrefierului = 2.5 mm

In figura 3 sunt date caracteristi¬
cile dimensionale, iar în figura 4
caractenstica de frecvenţă a traduc-
torului. Şi în acest caz se constată o
liniaritate foarte bună a caracteris¬
ticii.

lesieie eieciuate prin înlocuii
unor tweetere din dotarea unor
cmte aflate la dispoziţie au rele
următoarele observaţii.

- în incintele cu impedanţa de
4 ohmi nu a fost necesară nicio
modificare, înlocuirea fiind directă
dacă SPL-ul incintei şi tweeterului
coincid. Dacă reţeaua de separare
are circuite de compensare a
creşterii impedanţei, acestea se
scot în cazul utilizării calotei
BC25SG15, dar şi în cazul radia¬
torului dublu inel. Nu s-a observai
necesitatea utilizării acestor circuite;

- nu sunt necesare modificări în
reţeaua de separare în cazul
XT25TG30-04, deoarece acesta
poate fi cuplat la o frecvenţă foarte
ţoasâ faţă de tweeterele obişnuite;

- în cazul BC25SG15-04 nu este
necesară modificarea reţelei de
separare, dacă frecvenţa de tăiere
este de peste 2,5-3 kHz;

- dacă valorile SPL ale twee-
terelor descrise şi ale incintelor
diferă, atunci se impune utilizarea
unor divizoare L-pad care să reducă
SPL-ul tweeterului. Calculul divi-
zorului se face clasic (a fost prezen¬
tat în revistă);

- este necesară modificarea

TEHNIUM decembrie 2006

—HI-FI

reţelei de separare dacă impedanţa tweeterului înlocuit
este diferită de a tweeterului procurat. Faptul că nu găsiţi
tweetere cu aceeaşi impedantă cu cel din incintă nu este
o problemă insurmontabilă, dar necesită o modificare a
unor componente.

Să luăm un caz concret pentru edificare:

- presupunem că avem o incintă cu impedanţa no¬
minală de 8 ohmi, echipată cu tweeter cu impedanţa de
8 ohmi, cu o reţea de separare de tip Butterworth, de
ordinul II, cu panta de 12 dB/octavâ, dar ... tweeterul
care o echipează s-a ars;

- nu am putut procura un tweeter de calitate decât cu
impedanţa de 4 ohmi;

- frecventa de tăiere este de 3 000 Hz şi filtrul are o
inductanţă de 0,6 mH şi un condensator de 4,7 micro-
farazi, corespunzător unei impedanţe de 8 ohmi a
tweeterului;

- la aceeaşi frecvenţă de tăiere, filtrul trebuie să fie
echipat cu o mductanţâ de 0,3 mH şi un condensator de
9,33 microfarazi.

Se observă că pentru o funcţionare corectă a
tweeterului cu impedanţa de 4 ohmi, in filtrul incintei tre¬
buie să înlocuim bobina cu una cu inductanţa la ţumâ-
tate ca valoare, iar valoarea condensatorului trebuie
dublată. Această operaţie se execută numai la secţiunea
filtrului care deserveşte tweeterul, fără a se umbla ia ele¬
mentele ce constituie reţeaua de separare a wooferului
(miţfrange-ului, după caz).

In cazul unei incinte cu impedanţa de 4 ohmi la care
se doreşte înlocuirea tweeterului cu unul cu impedanţa
dublă, se va face operaţiunea inversă, respectiv se
dublează valoarea inductanţei şi se reduce la jumătate
valoarea condensatorului. Normal că “pe teren" avem un
filtru pe care trebuie să-l modificăm. Se va ridica schema
filtrului, identificând componentele aferente fiecărui difu¬
zor. Se înlocuieşte condensatorul cu unul de valoare
dublă sau înjumătăţită, după caz. In cazul inductanţei se

va apela la cineva care poate să măsoare valoarea
inductanţei şi se va înlocui cu una adecvată cazului
Dacă valoarea inductanţei trebuie redusă, aceasta se
poate face prin debobinarea sârmei şi măsurarea din
când în când a inductanţei (se măsoară după debobina¬
rea a circa 5-10 spire, fără a tăia sârma, numai prin
curăţarea lacului pe o porţiune mică pentru contactul
electric al instrumentului de măsură).

In cazul în care este necesară utilizarea unei reţele
divizoare pentru egalizarea SPL-ului tweeterului cu cel
al incintei, aceasta se va realiza preferabil cu rezistenţe
de putere neinductive, cu oxizi metalici şi putere de mi¬
nimum 5 W. Dacă incinta este de mare putere, se vor uti¬
liza şi rezistenţe bobinate obişnuite, în cazul în care nu
se găsesc cele neinductive, abaterile fiind nesesizabile
la ureche.

Menţionez încă o dată că acei care doresc să
înlocuiască un tweeter defect sau vor să up-gradeze o
incintă, nu trebuie niciodată să se teamă de faptul că
înlocuirea unui tweeter de 4 ohmi cu unul de 8 ohmi (sau
6 ohmi), sau invers, este o problemă sau caracteristicile
incintei vor fi depreciate!

Un ultim aspect vizează preţul acestor tweetere:

BC25SG15 are preţul de vânzare, inclusiv TVA, de
85 RON/buc.

XT25TG30 are preţul de vânzare, inclusiv TVA, de
160 RON/buc.

Poate unora, preţul li se va părea ridicat, comparativ
cu produsele aflate curent pe piaţă, dar comparaţia este
deplasată, diferenţa de performanţe fiind Incomparabilă
De altfel, aceste produse au preţul comparabil cu
tweeterele pe care le-am mai prezentat în revistă în
ultimul timp, produse cu care pot fi echipate incintele cu
pretenţii de înaltă fidelitate şi hi-end.

SPL

too

io 20

& /<x> ZOO 500 /* 2K 6X 2o* ***■

XT25TG30 - caracteristica de frecvenţă

TEHNIUM decembrie 2006

s T TA

ie ÎNALTĂ

LUATE

r i

lXIAL

Construcţia Incintei (varianta modificata)

- 11.6

0146 . 0 -

• 188 . 0 -

,.Jr ===:=: ~ —

136.4

SIDE VIEW ’

TOP VIEW

*4-06.4

“ 4 - 010.0

-• 212.6

Revistele de specialitate de pe mai toate meridianele arată
tendinţa constructorilor de Incinte de a se orienta din nou către
incinte de înalt randament şi cu performanţe acustice
îmbunătăţite prin utilizarea de traductoare de calitate, cu para¬
metri de frecvenţă, putere admisibilă şi fază foarte buni. Dacă
es\e să rămânem la integrarea de fază a traductoarelor unei
incinte pe lângă firmele cu tradiţie, care au perfecţionat in timp
diverse variante de traductoare coaxiale (Tannoy, Cabasse,
nare Kef PHY-HP), in prezent şi alte firme, inclusiv cele ce
produc traductoare profesionale, au abordat soluţia difu-
zoarelor coaxiale De curând, Cabasse a anunţa disponibi¬
lizarea către publicul larg a unui traductor care înglobează nu
mai puţin de 4 difuzoare specializate, care, asistate de un DSP
si 4 amplificatoare, poate reproduce cvasiliniar domeniul audio
de 20 Hz la 20 kHzî Acest traductor evita apariţia oricăror
defazaje în banda de frecvenţă, ceea ce asigură coerenţa şi
maximum de transparenţă mesajului sonor reprodus Desigur
că preţul acestei realizări nu este mic Şi producătorii de tra¬
ductoare profesionale care au abordat construcţia de coaxiale
au obţinut performanţe foarte bune, unele din aceste realizări
putând fi utilizate în construcţiile DIY, deoarece pot fi abor¬
dabile ca preţ şi sunt liniare în ceea ce priveşte comporta¬
mentul în banda de frecvenţă recomandată.

Teoretic, azi este uşor să obţii aproape orice produs prin
intermediul magazinelor virtuale. Constructorul DIY trebuie
insă să nu uite o regulă importantă în cazul traductoarelor
acustice: dacă nu a ascultat traductorul pe care vrea sâ-l
achiziţioneze, este bine să nu se hazardeze, cheltuind o sumă
mare de bani pe ceva impalpabil, mai precis inaudibil, înainte
de a-l achitai Aceasta pentru că, în lipsa unei experienţe
vaste, va fi dezamăgit de propria sa alegere, vina aruncând-o
pe traductorul nevinovat. Un exemplu este mult mai edificator:
un traductor de bandă largă, construit să funcţioneze singur
într-o incintă care să redea tot (sau aproape tot) spectrul
audio, va dezamăgi profund pe noul posesor care va observa
că:

- difuzorul său nu reproduce prea bine frecvenţele joase;

- are o prestaţie mai puternică în domeniul mediilor-înalte
şi al frecvenţelor înalte;

- nu are un Xmax mai mare de 1-2 mm;

- nu are o putere admisibilă mare;

- a costat de câteva ori mai mult decât un set de difuzoare
specializate pe două sau trei căi, care îi asigurau o putere
superioară şi o liniaritate mai bună

lată că prin absorbţia fără analiză suficientă a informaţiei
de pe net, constructorul se trezeşte în faţa unor probleme pe
care cu greu le va rezolva şi, probabil, va opta pentru soluţia
de a vinde setul buclucaş!

O soluţie care reprezintă un compromis foarte bun în faţa
difuzorului de bandă largă este utilizarea unui traductor
coaxial. Acesta este un woofer a cărui piesă centrală este gău¬
rită, permiţând montarea în spaţiul creat a unui traductor spe¬
cializat pe reproducerea frecvenţelor înalte în acest fel se pot
rezolva cea mai mare parte a neajunsurilor prezentate de tra¬
ductorul de bandă largă. într-un alt articol am prezentat uti¬
lizarea unui coaxial profesional cu diametrul de 12", potrivit
pentru uz profesional, dar şi pentru incinte de casă Principalul
"neajuns" al său îl reprezenta volumul mare al incintei în care
a fost montat, lucru normal de altfel, dar puţin convenabil în
spaţii restrânse. Trebuie să menţionez că şi în prezent, incin¬
tele pe care ascult muzică sunt Voigt-urile echipate cu acest
coaxial de 12", în ciuda faptului că suprafaţa camerei este
mică (circa 16 m 2 ), iar cei care au studiat proiectul prezentat
în revistă au observat că incintele sunt “mici monştri".
Rezultatele excelente obţinute cu acest traductor m-au deter¬
minat să caut o soluţie pentru o Incintă care să se
"potrivească" cu spaţii de audiţie mai apropiate de realitatea
noastră. Ocazia a fost oferită tot prin bunăvoinţa importatoru¬
lui de traductoare P. Audio, SC Difuzoare SRL din Turnu
gfJJJJJÎQ» a a( * us ‘ n tară coaxialul îmbunătăţit cu indicativul
BM8CXA, cu diametrul de 8", adică 200 mm

Caracteristicile tehnice ale coaxialului BM8CXA

- impedanţa nominală, ohmi 8

- puterea (RMS/program muzical), W 100/200

- SPL (woofer) - dB/1 W/1 m 95

TEHNIUM decembrie 2006

HI-FI

- Qts woofer 0,21

- Fs woofer, Hz 53

- Xmax, mm 3

- bobină cu fir cupru pe suport Kapton - 400°C
Driver

- putere RMS, W 30

-SPL, dB/1 W/1 m 105

- banda frecvenţă, Hz 800-20 000

- diafragma titan

- diametru diafragmă, mm 34,4

- unghi dispersie, grade 90

Traductorul (figura 1) are un şasiu turnat din aliaj uşor,
pentru a se asigura o rigiditate ridicată, rila este din material
textil tratat şi membrana wooferului din celuloză tratată.
Tweeterul (driver de compresie) este echipat cu o calotă din
titan pur şi are o presiune sonoră medie de peste 100 dB.

Caracteristica este necesară pentru alegerea unei soluţii
corecte pentru reţeaua de separare a incintei. Atragem atenţia
că cele două caracteristici nu sunt normalizate, fiind cele reale,
deci aspectul relativ vâlurit al caracteristicilor nu trebuie să
sperie Mulţi producători de traductoare acustice prezintă ca¬
racteristica de frecvenţă normalizată a produselor, ceea ce
înseamnă că tot ce este cuprins în intervalul +/-X dB este
reprezentat ca o linie dreaptă. Dacă X = +/-1.5 dB, aproxi¬
marea este acceptabilă, dar dacă intervalul este de +/-3 dB,
aşa cum se practică curent, lucrurile nu mai sunt foarte
corecte pentru utilizatorul difuzorului. Putem avea cazul în
care caracteristica să prezinte vârfuri de +3 dB şi căderi de
-3 dB, ceea ce înseamnă:

- o abatere totală de 6 dB între două frecvenţe reproduse
de acelaşi difuzor, astfel că una din ele se va auzi de două ori
mai tare ca intensitate sonoră decât cealaltă;

- amplificatorul ar trebui să livreze, faţă de medie, o putere
dublă pentru a accentua frecvenţele în cazul frecvenţelor
redate cu o presiune crescută cu +3 dB! Abaterile de la liniari¬
tatea caracteristicii de frecvenţă nu pot fi evitate în totalitate,
astfel că nu există un difuzor perfect complet neutru acustic!
De altfel, s-a observat că incintele care au caracteristici de
frecvenţă foarte liniare, obţinute prin mari eforturi ale con¬
structorilor lor, nu sunt foarte bine cotate de potenţialii benefi¬
ciari, reproşându-li-se un sunet şters, lipsit de strălucire şi fru¬
museţe, deşi. tehnic vorbind, sunt cele mai apropiate de per¬
fecţiune. Desigur că nici realizările tehnice care "pun de la ele"
nu sunt bine cotate, coloraţiile puternice care alterează timbrul
sunetului nefiind agreate Trebuie menţionat şi faptul că ure¬
chea umană nu percepe valori ale distorsiunilor însumate de
până la 3%, dar e relativ sensibilă la deformări timbrale.

Construcţia incintei. în figura 3 sunt prezentate dimensi¬
unile unei incinte tip Voigt. calculată pentru o frecvenţă de
rezonanţă inferioară frecvenţei de rezonanţă în aer liber Fs a
wooferului. Această soluţie îmbunătăţeşte răspunsul la
frecvenţe pase al wooferului, cu sacrificiul reducerii puterii
maxime suportate de woofer Pentru limitarea acestui efect.

dar - şl mai important - pentru reducerea distorsiunilor,
wooferul este amortizat suplimentar prin reducerea suprafeţei
deschise a Incintei Precizez că toate dimensiunile din figura 3
sunt dimensiuni interioare, date pentru a nu limita utilizarea
materialului de care dispune constructorul. Se poate folosi, în
ordine, placajul din esenţe tari, de grosime mare, MDF sau
PAL. Grosimea poate fi 18 mm, 22 mm sau 25 mm, în funcţie
de posibilităţi şi specific faptul că fiind o incintă deschisă tip
horn, nu este imperativă utilizarea unui material anume, care
în opinia unora va asigura efecte antirezonante superioare
Această problemă o vom rezolva în alt mod pentru purişti De
aceea, în cele ce urmează voi lua în calcul utilizarea de MDF
sau PAL tip mobilă, cu grosimea de 18 mm, materiale ce pot fi
procurate şi tăiate pe loc la atelierele de specialitate. Nu reco¬
mand utilizarea de PAL melaminat, pentru complicaţiile care
apar: aplicarea de cant, costul materialului ridicat, asamblare
greoaie cu silicon. în calculul suprafeţelor, care vor fi debitate
la atelier, se va avea în vedere aplicarea unei feţe suplimenta¬
re, care va fi lipită cu adeziv în exces şi puternic presată pe
fata incintei asamblate, pentru a nu risca apariţia de zgomote
parazite la puteri mai mari

lată paşii de urmat:

- se face un calcul amănunţit al suprafeţelor necesare pen¬
tru o pereche de incinte;

- la cea de a II-a faţă aplicată, se va lua în calcul ca aceas¬
ta să acopere complet partea superioară a incintei, de la
deschiderea din partea inferioară până la partea superioară.

- se debitează materialul necesar,

- se asamblează materialul cu adeziv lip aracet de tâmplârie
şi se lasă să se usuce minimum 24 de ore. Se pot folosi şuruburi
tip Rigips pentru menţinerea plăcilor în poziţie până la uscarea
adezivului Se pot scoate ulterior sau pot rămâne în material;

- înainte de asamblarea peretelui lateral, pe pereţii laterali
şi pe cel din spate se pot lipi, în diagonală, fâşii de placă bitu¬
minoasă autoadezîvâ Atenţie, nu se plasează sub zonele de
lipire cu aracet. Lăţimea fâşiei de circa 30-40 mm este sufi¬
cientă. Rolul acestor fâşii este de a reduce suplimentar vibraţii¬
le pereţilor, fără a creşte prea mult grosimea materialului uti¬
lizat Pentru siguranţă, aceste fâşii se vor asigura suplimentar
cu şuruburi autofiletante potrivite şi şaibe plate sau crenelate
Acest tratament se poate aplica incintelor cu pereţi relativ
subţiri, mai ales acelora din clase ieftine, la care economia
prevalează Tratamentul nu este însă foarte ieftin Materialul se
poate procura de la Monacor România (Ca un fapt divers, dar
interesant trebuie să amintesc câ plăcile bituminoase au
înlocuit o soluţie care s-a încercat cu ani în urmâ. şi anume
placarea cu folii de plumb, metal greu şi inert Soluţia, cu
rezultate excelente, nu era nici pe departe ieftină şi dezlipirea
în timp a unor mici suprafeţe ducea la zgomote parazite ce
necesitau demontarea incintei);

- se asamblează complet incintele şi se execută decuparea
pentru difuzor la diametrul cerut. După uscarea completă se
trece la o şlefuire atentă a suprafeţelor, în special a feţei pe
care urmează a se aplica dublura,

TEHNIUM decembrie 2006

• dublura fetei va fi decupatâ după un şablon si corectală,

• se lipeşle dublura pe fiecare incintă cu adeziv in exces ş
se menţine cu ajutorul unor greutăţi pregătite din vreme, o pre¬
siune puternică pentru o lipire pe toată suprafaţa Se înde¬
părtează adezivul in exces cu o cârpă umedă;

• după uscarea completă se trece la finisarea prin şlefuire

a suprafeţelor Se va executa o evazare prin şlefuire a feţe
aplicate pentru a se evita efectul de tub Adâncimea evazâni se
determină scăzând din grosimea materialului 12 mm orosi
mea ramei coaxialului; ‘ *

- se recomandă ca si faţa incintei sâ fie racordată ci
peretele lateral pr.ntr-o suprafaţă curbă, obţinută prin frezare ct
o freză manuală cu ghidaj, sau chiar prin şlefuire grosieră s
fină cu o maşină de şlefuit cu bandă Dacă nu aveţi experienţă
este insă mai bine să nu vă hazardaţi in această operaţie
Finisarea incintelor depinde de qustul fiecăruia in«s
tru a obţine un rezulta, da calitate» ecomlndâ ao^re
unu. strat de spritz chit cu întărire lap.dâ după slefu,roa“en

5^se?.5sbs rin•

pnn şlefuire fină. de un lac mat, semitransraren £
aplica fol* autocolantâ ce imită furniru? soluţie
putină experienţa si îndemânare ‘ 50 Utm care cer

în revistă) Acestea poM, pS r î e °^ (prez ? n,a,e ^l
unoe mal pol ti procurate şi alte accesorii 9 |nw nUl rf MUZ,C/
cablun de diferite sectiun,. accesor» STfi™™ *
de protecţie etc ) peniru fixarea unei mâş

«9«.«<*p.vJi sns r s * M

v«oere următoarele ucfoare şi s-au avui 1

• ««**, i,

- uniformizarea presiunilor acustice ale wooferului şi dri¬
verului;

- alegerea unei frecvenţe de tăiere intr-un domeniu care sâ
permită evitarea accidentelor din benzile de frecvenţă ale
fiecărui traductor. Din acest punct de vedere, zona 2-2,5 kHz
pare a fi cea mai potrivită pentru ambele traductoare,

Dacă avem în vedere caracteristicile de frecvenţă, acest
domeniu este acceptabil pentru woofer, care după acest
domeniu are creşterile tipice înainte de atenuarea accentuată
de la capătul superior al benzii de frecvenţă redate. Din punc¬
tul de vedere al driverului, acest domeniu este acceptabil din
mai multe motive:

- este suficient de depărtat de Fs. situată sub 800 Hz;

, ,* se evită *o n a 1-2 kHz, unde SPL-ul driverului este maxim,

m |ur de 108 dB;

- depărtarea driverului de zona in care redarea calotei de
titan imprimă un ton metalic, dur, mesajului sonor

Pentru reţea s-a adoptat tot un filtru Butterworth de ordinul
ii. ce asigură o pantă de 12 dB/octavă. Pentru că îmbinarea
caracteristicilor traductoarelor se face în acest caz la -3 dB, iar
in final se obţine o creştere de + 3dB. s-a corectat reţeaua
f S tf as ‘9 ura 0 intersecţie a caracteristicilor la -6 dB,
asuei că obţinem o caracteristică de frecvenţă liniară. Având în
1ftn ere * ° as ^ eJ pe reţea de separare produce un defazaj de
iui fa?!*’ Se ,mpune conectarea inversată ca fază a dnveru-
iu. ae conexiunea wooferului Construcţia coaxială usurea-
erecţie. Trebuie menţionat că in cazul traduc-
A 7 *™ onlatG pe acelaşi panou fără corect«a de
taro rLa f ° d u ay p,ane )* inversarea polarităţii tweeterulu» se
nu 0fbe$te - având în vedere că un constructor DlV

fazâ^L îi de aparalura necesară măsurării diferentelor de
oararp îi!?*?! 6 P 0 ®*® interveni în corectarea reţelei de se-

oa corprt « dacă are ureche suficient de bună pentru a apre-
staop\ in ormarea profunzimea imaginii stereo (sound-
SSM "SSî ca2un . nici nu este necesară această
amator d ar aste dificil de constatat de către u

TEHNIUM decembrie 2006

HI-FI

Pentru a nu interveni in circulaţia aerului în interiorul incin¬
tei. se recomandă montarea reţelei de separare într-o cutie
separată, prevăzută cu placă de borne simplă sau, la alegere,
dublă, pentru bl-wiring sau bi-amp-ing, de bună calitate, care
sâ permită utilizarea cablurilor de secţiune mare sau a
bananelor de 4 mm Prinderea se va face în dreptul traduc-
torului. pentru scurtarea traseelor Cablul se va trece prin găuri
ce vor fi etanşate cu silicon

Componentele reţelei vor fi de bună calitate Bobinele se
vor executa cu sârmă de cupru cu grosime de minimum 1 mm.
pentru a se obţine o rezistenţă in c.c. sub 0,5 ohmi Este de
preferat ca bobina in serie cu wooferul sâ fie executată cu
sârmă de 1,5 mm, chiar dacă va creste ca gabarit şi preţ De
preferat o măsurare a inductanţei şi corectate bobinele ca
atare.

Condensatoarele utilizate vor fi, preferabil, de tip MKP sau
MKT şi, dacă există posibilitatea, se vor măsura cu o punte
RLC pentru o valoare cât mal apropiată de cea indicată şi cu
diferente minime între o Incintă şi alta Condensatoarele vor
avea în paralel condensatoare MKT sau MKP cu valoare de
0,1 microfarazl la minimum 160 volţi

Cablarea se va efectua cu cablu pentru incinte cu secţi¬
unea de minimum 2.5 mm 2 , prevăzut cu papuci pentru driver

cu a interiorului incintei se va plasa din partea închisă, pe
peretele înclinat, până la peretele superior, şi apoi lăsat liber
până la deschiderea din partea inferioară Materialul se va
prinde pe peretele superior cu holtzşuruburi.

Montarea coaxialului se va face de preferat cu şuruburi
speciale, prevăzute cu piuliţe captive în material, cu diametrul
filetatul de 5 mm Aceasta şi datorită faptului că un coaxial cân-
târeste peste 5 kg. centrul de greutate după montaj fiind mult
în interiorul incintei, deci un efort mare pe liletul din materialul
de prindere

Se poate opta şi pentru construcţia unei rame de protecţie
pe care se întinde un material rar. transparent acustic. în ton
cu finisarea incintei, fixată cu elemente specializate sau cu
arici Pentru audiţii se recomandă ca ramele sâ fie scoase de
pe incintă pentru că modifică suficient de mult calitatea
audiţiei, fapt pe care l-am observat la majoritatea Incintelor
Consideraţii finale. Am fost întrebat de rna» multe ori cu ce
incinte de pe piaţă pot compara incintele pe care le
construiesc Am răspuns că nu se pot compara cu ceea ce se
găseşte in reţeaua de magazine "specializate" De ce? Pentru că
♦ folosesc traductoare de calitate, al căror preţ. într-un set
pentru două incinte, depăşeşte de cele maJ multe ori preţul
unor incinte ce se găsesc în raioanele supermarketurilor,

şi capete cositorite pentru woofer. care dispune de conectoare
cu arc. aurite Cablurile se vor lăsa suficient de lungi pentru a
permite manevrarea coaxialului la montare şi demontare
Materialul de amortizare. Acest material este foarte
important pentru a evita apariţia undelor staţionare si a co¬
loraţiilor nedorite prin multiple rezonanţe. în special în dome¬
niul frecvenţelor medii.

Pe pereţii laterali, pe cel superior si pe peretele din spate
se va aplica un strat de material fonoabsorbant cu grosimea
de 5 mm, material utilizat ca furnilurâ de croitone pentru
căptuşeli, cu o culoare predominant cenuşie Fixarea se face
înainte de închiderea incintei, cu ajutorul unor puncte de pre-
nadez. asigurată cu capse sau hottzsurubun mio Aplicarea
materialului se face până la limita de vizibilitate prin
deschiderea de ta partea inferioară

O fâşie de minet cu grosimea de 40 mm şi lăţimea egală

. am adoptat soluţii tehnice care in regim de producător
specializat nu se folosesc decât la incinte foarte scumpe de
ordinul a mii de euro La acest preţ sunt prohibitive pentru
marea majoritate a iubitorilor muzicii dar pot fi realizate cu
cheltuieli mult mai mici. dar cu efort, experienţă şi răbdare de
către un constructor amator bine intenţionat şi lipsit de

prejudecăţi. . ..

. lipsa prejudecăţilor şi dorinţa de a realiza ceva de calitate
sunt extrem de importante Atunci când pleci de la ideea că nu
DOti depăşi un produs industrial mai ieftin sau mai scump, când
te compari cu realizări de 50-100 USD. evident că reuşita osie
departe Şi apoi, când melomanii declară că aceste incinte nu
sunt deloc reuşite, dar preţul celor de calitate este prohibitiv,
ce mst ar avea copierea unor nereuşite? Investiţia »n traduc-
toare de calitate şi o muncă inteligentă vor f! garanţia obt»neri!
unor rezultate net superioare

TEHNIUM decembrie 2006

Orice aparat electroacustic are în componenţa sa un
amplificator de audiofrecvenţă de putere, în scopul re¬
dării cât mai fidele a informaţiei conţinute de un program
muzical. De performanţele amplificatorului audio, în
ceea ce priveşte puterea transmisă incintelor acustice,
banda de frecvenţe de lucru şi raportul semnal-zgomoţ,
depinde calitatea finală obţinută în momentul audiţiei.
Din categoria amplificatoarelor performante Încadrabile
în clasa HI-FI, având concomitent un preţ de cost relativ
scăzut, face parte şi amplificatorul prezentat în acest
articol. Faptul că el este realizat cu componente elec¬
tronice active şi pasive simple îi măreşte foarte mult
durata de funcţionare în timp. deoarece în cazul, cu totul
accidental, de apariţie a unei defecţiuni, amplificatorul
se poate depana foarte simplu (prin înlocuirea compo¬
nentelor deteriorate).

Menţionez faptul câ acest amplificator audio a fost
realizat practic de elevii din clasele a Xll-a. de profil
electronică industrială, constituind totodată un subiect
excelent ce priveşte o aplicaţie practică pentru
Examenul de Competenţe Profesionale.

Performanţele estimate iniţial (şi, de altfel, confirmate
practic) ale amplificatorului audio sunt următoarele:

Puterea nominală ?N = 30W

Zi = 47/cn
Ze = 8fi
ui=0,mv RMS

BW - 15Hz 35 kHl

A ŞW~ ‘ 3c ®
S7Nz7SdB
SRi 20V/pS
THD <. 0,08
TID S 0,02
U A = ±30V
Iq = 70mA

'N= 14

Impedanţa de intrare
Impedanţa de ieşire (sarcina)

Tensiunea de intrare
Banda de frecvenţă
Atenuarea la capetele BW
Raportul semnal-zgomot
Viteza de creştere, slew-rate
Distorsiuni armonice totale
Distorsiuni de intermodulaţie
Tensiunea de alimentare
Curentul de mers în gol
Curentul nominal
Schema electrică a amplificatorului (un canal infor-
lational) este prezentată în figura 1. Analizând schema
lectricâ, se observă câ ea prezintă toate etajele
jncţionale proprii unui amplificator de audiofrecvenţă.
i anume:

- etajul de intrare;

- etajul pilot;

- sursa de tensiune constanta,

- etajul final;

- etajul reacţiei negative totale;

SemnaM de Intrare se aplică etajului de intrare prin

TEHNIUM decembrie 2006

intermediul grupului R1. CI. Etajul de mirare este format
dintr un amplificator diferenţial, in componenţa cam a
intră tranzistoarele TI şi T2 Rezistenţa R2.Jamplasa a
în baza tranzistorului TI. defineşte impedanţa de intrare
a amplificatorului.

Baza tranzistorului TI reprezintă intrarea neinver
soare a amplificatorului diferenţial, iar baza tranzis oru-
lui T2, intrarea inversoare. Rezistenţele R3 şiR4 repre¬
zintă sarcina amplificatorului diferenţial. Un filtraj supli¬
mentar al tensiunii pozitive de alimentare a acestuia
este realizat de grupul C2, R12. In emitorul amplifica¬
torului diferenţial, in locul "clasicei" rezistenţe unice a
fost prevăzută o sarcină dinamică. Ea este formată din-
tr-un generator de curent constant, format din tranzistorul
T3 şi componentele electrice pasive aferente (R5. C3,
Di, D2, D3, R8). Aşa cum bine se cunoaşte, un gene¬
rator de curent constant prezintă o rezistenţă electrică
echivalentă mică în curent continuu şi foarte mare in
curent alternativ. Acest artificiu de montaj oferă amplifi¬
catorului diferenţial o stabilitate deosebită în funcţionare

în ceea ce priveşte banda de frecvenţe BW amplificată
si eventualele variaţii de temperatură de mediu ambiant.
Dacă tranzistoarele TI şi T2 prezintă acelaşi factor de
amplificare în curent, ^2'\E (condiţie obligatorie la
realizarea practică), configuraţia generală a etajului de
intrare permite o reducere puternică a zgomotului de
fond, CMMR 2: 3000 (CMMR - Common Mode
Rejection Ratio).

Totodată, variaţia eventuală a tensiunii de alimentare
a etajului de intrare şi variaţiile de temperatură ale
mediului ambiant din amplificator nu influenţează
funcţionarea normală a acestuia.

Semnalul de intrare amplificat de către amplificatorul
diferenţial este preluat din colectorul tranzistorului T1 şi
aplicat galvanic în baza tranzistorului T4. Acesta
îndeplineşte funcţia etajului pilot, şi anume amplificarea
maximă în tensiune a semnalului de intrare In colectorul
tranzistorului T4 se află sursa de tensiune constantă
flotantă, ce conţine tranzistorul T6, înseriat galvanic cu o
rezistenţă de sarcină "echivalentă". Ea este formată

Ti*

our

TEHNIUM decembrie 2006

HI-FI

dintr-un al doilea generator de curent constant, format
din grupul T5, R9, R11 Avantajele utilizării sarcinii active
au fost menţionate anterior. Deoarece ea reprezintă o
rezistenţă de sarcină echivalentă RecH foarte mare în
curent alternativ, rezultă că amplificarea în tensiune a
etajului pilot (Ap = RechI^ 1°) va fi foarte mare - fapt
urmărit iniţial. Amplificarea va fi ulterior STRICT regle¬
mentată de bucla de reacţie negativă totală, realizată de
etajul reacţiei negative totale Condensatorul C6,
amplasat între baza şi emitorul tranzistorului T4, repre¬
zintă împreună cu el un filtru activ care sporeşte stabili¬
tatea dinamică a amplificatorului, blocând amplificarea
iniţială a semnalelor electrice de frecvenţă ultrasonorâ.

Sursa de tensiune constantă este realizată cu aju¬
torul tranzistorului T6 şi al componentelor electrice afe¬
rente (R13, R14, R15, C7). Ea reprezintă un montaj de
tip superdiodâ, la care avem posibilitatea de a regla va¬
loarea tensiunii de polarizare Uqe a tranzistoarelor din
etajul final. Reglajul tensiunii Uqe se face acţionând
cursorul potenţiometrului semireglabil R14. Condensa¬
torul C7 a fost prevăzut pentru un filtraj suplimentar al
tensiunii Uqe. îmbunătăţind comportarea dinamică a
sursei de tensiune constantă în timpul regimurilor tran¬
zitorii de lucru ale amplificatorului.

Etajul final al amplificatorului conţine tranzistoarele
T7 şi T8. Ele sunt tranzistoare de tip superbeta, care
asigură o amplificare mare în curent, necesară bunei
funcţionări a etajului final. Condensatoarele C8 şi C9
realizează, împreună cu tranzistoarele T7 şi T8, filtre
active trece-jos. Ele măresc fundamental stabilitatea în
funcţionare a amplificatorului, prevenind amplificarea
semnalelor ultrasonore. Rezistenţele R16 şi R17 repre¬
zintă nişte reacţii negative locale de curent, care de
asemenea îmbunătăţesc funcţionarea tranzistoarelor T7
şi T8, asigurând totodată menţinerea stabilităţii etajului
final într-o gamă largă de temperaturi. Grupul CIO, R18
reprezintă clasicul filtru BUCHEROT, care previne
oscilaţiile amplificatorului, mai ales în timpul regimurilor
tranzitorii de lucru. Bobina LI a fost amplasată pentru a

oferi amplificatorului caracterul rezistiv-inductiv, care
optimizează cuplajul cu o sarcină de aceeaşi natură.

Etajul reacţiei negative totale este realizat cu aiutorul
grupului R6, C5, R7, C4. El defineşte şi totodată con¬
trolează strict amplificarea generală în tensiune a ampli¬
ficatorului:

A = 1 +.—L (A~40dB)

R 7

Etajul de protecţie este format din grupul de sigu¬
ranţe fuzibile FI, F2 şi F3. Siguranţele FI şi F2 prote-
|ează difuzorul WOOFER (cuplat galvanic) din incinta
acustică, dacă se produce un scurtcircuit al tranzis¬
toarelor T7 sau T8. decuplând imediat sursa de tensiune
aferentă. Totodată, este protejată la scurtcircuit şi sursa
de alimentare cu energie electrică. Siguranţa fuzibilâ F3
protejează difuzoarele din incinta acustică la depăşirea
cu cca 15-^20% a puterii nominale livrate de amplificator
(un semnal de intrare mult mai mare decât cel nominal).

Desigur că amplificatorul, odată construit, trebuie ali¬
mentat cu energie electrică (practic, tensiune). Ţinând
eoni că o audiţie actuală nu poate fi decât cel puţin
stereo, recomand sursa de alimentare a cărei schemă
electrică este prezentată în figura 2.

Transformatorul TR prezintă o putere de cca 150 VA,
având două înfăşurări secundare ce livrează tensiunile
de 2x23V şi curenţii de minimum 3A. Urmează puntea
redresoare PR1, care transformă tensiunile alternative în
tensiuni continue pulsatorii. Filtrajul tensiunilor este asi¬
gurat de către grupul de condensatoare C4, C5, C6, C7
Buna funcţionare a punţii redresoare, precum şi descăr¬
carea grupului de condensatoare în regim de repaus
sunt asigurate de către rezistenţele R1 şi R2. Protecţia
generală a sursei este asigurată de siguranţa fuzibilâ FI

Realizare practică şi reglaje

Montajul se realizează practic pe o plăcuţă de stlclo-
textolit placat cu folie de cupru. O variantă practică de

TEHNIUM decembrie 2006

cablaj imprimat, care a dat rezultate foarte bune, este
prezentată fn figura 3 (un modul amplificator).
Oispunerea componentelor electrice pe plăcuţă de
cablaj imprimat este prezentată în figura 4. Se vor folos,
componente electrice de cea mai buna calitate, verifi
cate electric şi mecanic înainte de montare. O vedere
generală a plăcutei cu toate componentele electronice
este prezentată în figura 5. in mod practic, pentru un
amplificator stereo, cu două canale Informaţionale, L şi
R se realizează două module identice. Pentru sursa de
tensiune continuă U A = ±30V nu am prezentat cablaj,
deoarece montajuP este extrem de simplu. Se
menţionează că siguranţele fuzibile FI, F2, FI' şi F2 se
amplasează tot pe plăcuţa de cablaj imprimat a sursei.
Siguranţele fuzibile F3 şi F3’ se amplasează în socluri
montate pe panoul din spate (sau lateral) al amplifica¬
torului stereo. Pentru tranzistoarele finale T7, T8, T7’ şi
T8' şi pentru T6 şi T6' a fost prevăzut un radiator comun
din aluminiu, cu aripioarele de răcire amplasate pe o
singură parte. Tranzistoarele menţionate se izolează
galvanic de radiator cu foite de mică şi rondele de tre¬
cere a şuruburilor confecţionate dintr-un material elec-
troizolant (textolit, teflon etc.).

Radiatorul pentru amplificatorul stereo va avea
dimensiunile de minimum (340 x 80) mm 2 , iar grosimea
de cca 30 mm (partea cu aripioare de răcire).

După realizarea practică a sursei duble de tensiune
şi a montajului radiator plus două module amplificator,
se trece la măsurători şi reglaje. Se măsoară cele două
tensiuni +U A şi -U A ale sursei de tensiune, care trebuie
să fie (în gol) de cca 32V. Se acţionează cursoarele
potenţiometrelor semireglabile R14 (şi R14’) la o poziţie
înspre terminalul rezistenţei R15 (şi R15’).

Se scoate din soclu siguranţa fuzibilâ FI şi ulterior se
introduc în locul ei terminalele unui miliampermetru de
curent continuu (pe gama de cca 500mA), evident,
respectând polaritatea miliampermetrului faţă de sursa
de curent (adică plusul AMC-ului spre sursa pozitivă de
tensiune, iar minusul spre montaj). Se ştrapeazâ (scurt¬
circuitează) intrarea amplificatorului. Se alimentează cu
energie electrică primul modul al amplificatorului stereo
şi se acţionează (cu grijă) cursorul potenţiometrului
semireglabil R14, până ce miliampermetrul indică un
curent de mers în gol Iq = 70mA. După acest lucru se
deconectează sursa de tensiune şi se montează în locul
miliampermetrului siguranţa fuzibilă FI. Se repetă
acelaşi algoritm de reglaje şi pentru al doilea modul al
amplificatorului stereo. După aceste reglaje, amplifica¬
torul este gata de funcţionare (evident, îndepărtăm ştra-
purile de la intrări). Amplificatorul şi sursa de tensiune
comună se amplasează într-o cutie metalică (cu pereţii
groşi de cca 1 mm), iar în partea ei din spate se
amplasează radiatorul cu cele două module audio.
Realizat şi montat corect, amplificatorul stereo va oferi o
satisfacţie deplină audiofilului.

Lista de componente electrice (pentru un modul
amplificator)

1,2kO/0,25W

3,3kO / 0.25W

1kO/0,25W

R10

10kO/0,25W

R11

220 n/ 0 , 25 W

R12

1000 / 0.5W

R13

5600 / 0,25W

R14

2kO / 0,5W

R15

5600 / 0,25W

R16

0,470 /5W

R17

0,470/5W

R18

100/0.5W

R19

1000/iw

47pF

56pF, ceramic

lOOnF, poliester

lOOpF, ceramic

CIO

47nF, poliester

Cil

lOOnF, poliester

C12

220pF

C13

lOOnF, poliester

C14

220pF

10-11 spire din conductor
CuEm 0 Imm

1N4007

MPSA06

MPSA56

MPSA06

BD135

BDX53C

BDX54C

Lista de componente electrice pentru sursa de
tensiune

K1 - comutator 220V/1A
FI - siguranţă fuzibilă IA
R1 -1kO/2W
R2 - IkO/ 2W

PI - punte redresoare 10PM1 (cu radiator)

CI - 0,1 pF / 100V
C2 - 0,1 pF / 100V
C3 - 0,1 pF / 100V
C4 - 4700pF / 40V
C5 - 4700pF / 40V
C6 - 0,1pF / 100V
C7 - 0,1pF / 100V

BIBLIOGRAFIE

5,6kO / 0.25W

47kO / 0.25W

8200 / 0,5W

8200/0,5W

47kO/ 0.2SW

ŞERBAN NAICU, EMIL MARIN. 101 MONTAJE
PRACTICE DE AMPLIFICATOARE AUDIO DE PU¬
TERE, Ed. Naţional, 1998

Colecţia revistei TEHNIUM, anii 1998-2004
Colecţia revistei ELECTRONIQUE PRATIQUE,
anii 2000-2004

TEHNIUM decembrie 2006

LA CEREREA CITITORILOR

ÎNDEPĂRTAREA INSECTELOR

Problemele cu insectele - şi în special cu
ţânţarii - sunt zilnice, îndeosebi în zjlele de vară.
Majoritatea schemelor pentru îndepărtarea
insectelor utilizează generatoare audio pe diverse
frecvenţe, începând cu 15 kHz şi terminând cu 40
kHz, unele cu forme de undă asimetrice, pentru a
avea o mulţime de armonici. Aproape toate aceste

montaje s-au dovedit ineficiente în lupta cu
insectele

Propunem alăturat realizarea unui montaj care
atrage diversele insecte, în special seara, şi le înlă¬
tură Atenţie, acest circuit lucrează cu tensiuni pe¬
riculoase, de aceea trebuie manevrat cu maximă
atenţie la testare şi punere în funcţiune.

TEHNIUM decembrie 2006

- LA CEREREA CITITORILOR

Montajul se compune dintr-o lampă (tub fluores-
cent sau un bec) care este înconjurată de o reţea
metalică conectată la tensiune ridicată şi curent
mic. în schemă - figura 1 - s-au utilizat un tub fluo¬
rescent de 20 W defect (care are filamentele arse)
şi un cvadruplor de tensiune alimentat direct de la
reţea. La montarea tubului este necesară scurtcir¬
cuitarea în prealabil a pinilor corespunzători
fiecărui filament. Datorită valorii mici a conden¬
satoarelor de ieşire C3, C4 (10 nF/800 V), tensi¬
unea este mare numai în momentul aprinderii
instantanee a tubului, după care scade foarte mult
(cca 50 V) şi curentul este limitat de rezistenţa R1
(47 ohmi/10 W). Diodele sunt de tip 1N4007, iar
CI. C2-4.7 pF/400 V. nepolarizate.

Circuitul de înaltă tensiune care distruge
insectele atrase este un simplu triplor de tensiune
alimentat tot din reţea. Rezistenţele R2, R3 = 20
kn /1 W limitează curentul atunci când sunt distruse
insectele, dar asigură şi protecţie pentru o nedorită

atingere a grilei metalice. Pentru grila metalică tre¬
buie realizat un suport din baghete de plastic (4, 6 ,
8 ), pe care se bobinează două fire neizolate, la dis¬
tanţa de 1 , 5-2 mm unul de altul. Grosimea firelor
poate să varieze între 0,3 şi 0,9 mm

în figura 2 este prezentată o colivie care se
poate realiza din două discuri din textolit placate cu
cupru numai pe o faţă (cea din exterior), iar pentru
bare se poate utiliza sârmă mai groasă, de 0,8 mm
- 0,9 mm. Jumătate din numărul barelor se cosi¬
toresc la un disc, iar cealaltă jumătate la discul
opus. Pentru rigidizare, capetele barelor cositorite
se lipesc cu adeziv pe faţa neplacată a discului
opus, sau se pot decupa încă două sau mai multe
discuri din textolit neplacat găurite, care se vor
introduce între cele două discuri de alimentare.

Pentru micşorarea gabaritului se poate opta
pentru utilizarea unui bec economic de 8 W şi cu o
colivie adecvată (forma nu contează).

APRINZĂTOR ELECTRONIC

Schema pro¬
pusă este un
aprinzător de
aragaz electro¬
nic care funcţio¬
nează la tensi¬
une scăzută, arc •(•cine
+3V. Montajul
este realizat
după schema
unui dispozitiv
de fabricaţie
chineză, care se
găseşte în co¬
merţ. La bază

este un convertor de tensiune autoblocat, realizat cu
tranzistorul T1 (pnp) tip BD 238 (în schema originală este
folosit S8550/40V/1,5A/1 W/100MHz) şi un transformator
realizat pe o oală de ferită cu înfăşurarea primară (din
colector) de 95 spire, cea de reacţie (din bază) de 75
spire, iar secundarul ridicător de tensiune de 800 spire.

Tensiunea din secundar este redresată cu dioda D1-
BA159 (FR107) şi se aplică unui circuit de producere a
înaltei tensiuni necesare arcului electric. Circuitul este
alcătuit dintr-un tiristor şi un minitransformator realizat pe
un baston de ferită cu diametrul de 4 mm şi lungimea de
30 mm, pe care sunt bobinate două înfăşurări: primarul,
de 32 spire, şi secundarul, de 1900 spire împărţite în
7 secţiuni pe toată lungimea feritei, aşezat peste prima
înfăşurare. Tensiunea redresată de dioda Dl încarcă
condensatorul CI, 470 nF/250 V, prin înfăşurarea pri¬
mară. Când tensiunea pe CI atinge valoarea de
deschidere a diodei Zenner D2(DZ 150), aceasta
comandă tinstorul în poartă pentru deschidere. Se poate
utiliza un tiristor cu tensiunea de 200 V şi un curent de
poartă mic, de tipul KT 220 (în schema originală se uti¬
lizează componenta PCR606j, necunoscută). La
deschiderea tiristorului, capacitorul se conectează în
paralel cu bobina, formând un circuit oscilant paralel LC.
CI începe sâ se descarce prin bobină, iar în circuit apare

un curent crescător.
Prin procesul de
descărcare a
condensatorului,
variaţia energiei
capacitorului expri¬
mată în termeni
electrici este com¬
pensată prin variaţia
energiei bobinei,
exprimată în termeni
magnetici. Când
capacitorul este
complet descărcat,
tensiunea pe armă¬
turi este nulă, tiris-
torul se va bloca
(orice tiristor se
blochează când
curentul prin el este
mai mic decât cel de
«eo menţinere sau când
tensiunea pe el
devine zero).
Curentul în circuit ar
trebui să se anuleze,
dar inductanţa
bobinei determină
apariţia unei tensiuni
de autoinducţie, care
face ca în circuit

curentul să continue în acelaşi sens, încărcând capaci¬
torul, dar cu polaritate inversă decât cea avută la început
(prin D3 în paralel cu tiristorul). în secundar apare,
datorită tensiunii induse, un salt de tensiune mare, care
produce arcul electric de aprindere determinat de dis¬
tanţa mică (3 mm-4 mm) dintre electrozi (eliberând şi
energia din bobină), procesul repetându-se cât timp
este alimentat montajul.

95 spire

TEHNIUM decembrie 2006

~ ~ LA CEREREA CITITORILOR_

aeroionizator

Conform unor statistici, un european petrece 8
ore la locul de muncă, 7 ore în camera de zi şi 7 ore
în dormitor. Cea mai mare parte a zilei noastre o
petrecem în spaţii închise (conform statisticii de
mai sus, 90% din timpul nostru). Astfel, nu sunt
deloc indiferente calitatea aerului pe care îl
respirăm şi factorii care influenţează calitatea aeru¬
lui din interiorul încăperilor.

După cum ştim, aerul este compus din 78%
azot, 21 % oxigen, iar restul de 1 % compus din
diferite gaze. Cu toate că avem nevoie de aer
“bogat în oxigen", concentraţia de oxigen din aer
poate să scadă până la 16% fără să observăm, iar
cantitatea iniţială de bioxid de carbon, care este
mult sub 1 %, poate să crească de trei-patru ori,
fără să cauzeze vreo problemă.

La birouri, ozonul se formează în urma tensiunii
electrice care este necesară pentru fotocopiere,
proces în care moleculele de oxigen compuse din
doi atomi se dezintegrează în atomi de oxigen.
Aceşti atomi de oxigen liberi intră în contact cu mo¬
lecule de oxigen (Op) şi formează ozonul (O 3 ).

într-o concentraţie mare, ozonul irită ochii şi
mucoasele şi poate cauza dureri mari de cap.
Probabil că mulţi au simţit deja mirosul specific al
ozonului. Totuşi, nasul nu este cel mai adecvat
instrument de semnalizare: o cantitate de 0,02 ppm
(mult sub limita admisă) se simte deja. dar nasul se
poate obişnui cu concentraţii mult mai mari foarte
repede, şi în acest fel nu ne mai avertizează.
Studii repetate au arătat că sub acţiunea unor

fenomene naturale ca razele cosmice, radiaţiile
solare, descărcările electrice din atmosferă, furtu¬
nile etc., molecula de oxigen fiind sensibilă, o mare
cantitate de oxigen se va găsi sub formă de ioni.
Vom găsi în natură ionul pozitiv, care provine dintr-o
moleculă Op care a pierdut un electron, şi ionul
negativ de oxigen, care provine tot dintr-o moleculă
de oxigen, dar care a captat un electron, in atmos¬
feră mai sunt şi alţi ioni pozitivi şi negativi, cum ar
fi: COp, NO, Np etc. Conţinutul normal de ioni din
aerul natural de la nivelul solului oscilează între
1400-2000 ioni/cm'T Raportul optim dintre ionii
pozitivi n+ şi şi ionii negativi n- din atmosferă este
n+/n- = 1,2...1,4. De reţinut că golirea aerului de
conţinutul său normal de ioni are un efect sever
asupra organismelor vii. O atmosferă încărcată cu
ioni pozitivi este o atmosferă acidă, care are ca
efect scăderea pH-ului şi a capacităţii de muncă.
Când atmosfera este supraîncărcată cu ioni nega¬
tivi, ea devine bazică, determinând creşterea pH-
ului şi dând stare de înviorare, sporind capacitatea
de muncă. Astfel, aerul cu concentraţie normală
sau moderat supraîncărcat cu ioni negativi distruge
microbii, contribuind şi la buna circulaţie a sân¬
gelui.

Pentru refacerea artificială a echilibrului de ioni
sau pentru a crea supraionizâri pozitive sau nega¬
tive se utilizează câmpul electric şi efectul benefic
al plantelor. Se poate realiza un dispozitiv aeroio¬
nizator (fig. 1 ) care sâ culeagă din atmosferă sur¬
plusul de ioni (negativi sau pozitivi), acesta lucrând

TEHNIUM decembrie 2006

LA CEREREA CITITORILOR

cu tensiuni cuprinse între 2000 V-6500) V, sau se

Poa« "Î^SSooT j'SSp* S

Corona (descărcare în aer, Jjliprc«J-W
negativi în cantităţi care depind de tensiunea u
\\ 77 \\k si de timpul cât este in funcţiune. ,

Rolul cel mai important al plantelor d.ntr-o
încăpere nu este producerea de oxigen, ci asigu
rarea unei umidităţi optime a ae ru U'?' cepagea
de a absorbi unele substanţe toxice. Folo f'
plantelor pentru absorbţia substanţelor toxge dm
aer a fost ideea omului de ştiinţa de la NAbA, or
B.C. Wolerton. în urma cercetărilor sale a rezulte

i* jq forîtă ni diametrul de 20 mm şi înălţimea
ISîS primare conţin 35 sprre
m 2 mm) fiecare, iar secundarul ridicător de tensi
une 600-800 spire (0,02 mm). Datorita cuplajului

între Colectorul fui T $ «ţ V®

colectorul lui T2 şi baza lui TI. prin L, ş\

?3 3 nF) montajul începe să oscileze intrând in
conducţie pe rând cele două tranzistoare. Prin
C0 ^ctnlroie ri R2 (100 kQ) se asigura
nolar farea iniţială. Se constată că cei doi curenţi
de colector străbat bobinajul primarului in sensuri
opuse astfeî în secundar, prin inducţie, ia naştere
o tensiune alternativă. Cu aceste componente, m

că unele plante pot reduce concentraţia unor
substanţe toxice, cum ar fi formaldehida, benzenul,
oxidul de carbon. Cercetările au arătat că rolul cel
mai important în acest proces îl joacă rădăcinile
plantelor. Următoarele plante s-au dovedit a fi efec¬
tive în privinţa reducerii concentraţiei de materiale
toxice: aloe, filodendron (Philodendron Selloum) şi
Dracaena Fragans,

Prin amplasarea mai multor plante putem creste
umiditatea aerului din încăpere, asigurând astfel o
atmosferă mai bună, mai degajată şi reducem can¬
titatea de praf care pluteşte în aer. Plantele mai au
avantajul de a creşte cantitatea de apă evaporată
odată ce temperatura creşte. Pentru a creşte umidi¬
tatea aerului, este de recomandat folosirea
plantelor cu frunză mare sau a celor ale căror
rădăcini se află în apă. Plantele nu numai că ridică
gradul de umiditate al încăperii, dar induc şi o bună
dispoziţie, destind atmosfera şi cresc rezistenţa la
stres.

Montatul propus este compus dintr-un convertor
cu acumulare de energie şi un redresor cu multipli¬
care de tensiune. Oscilatorul simetric în contratimp
este realizat cu tranzistoarele Ti, T2 (BD238), pe o

secundar tensiunea este de 400 V, frecvenţa de
oscilaţie de 100 kHz şi se poate modifica prin
alegerea capacităţilor CI, C2. Tensiunea din
secundar trebuie multiplicată şi redresată de cel
puţin 10 ori pentru a obţine o tensiune continuă de
câteva mii de volţi, aceasta realizându-se cu multi¬
plicatorul de tensiune care are la bază mai multe
celule ale dublorului SCHENKEL, figura 2.

Numărul de celule depinde de tensiunea aleasă
pentru ionizator şi de tensiunea de intrare de care
dispunem (în schemă se utilizează 7 celule - 5600
V). Deoarece curentul de sarcină este mic, s-au
ales condensatoare de valoare mică, 10 nF, dar la
tensiune de lucru de cel puţin 1000 V. Diodele
alese sunt BA 159 sau BY 238. Prin rezistenţele
R4, R5, R6 (2.2MQ), tensiunea înalta se
conectează la dispozitivul de ionizare. Cu toate ca
se utilizează o tensiune foarte mare, nu există
pericolul de electrocutare deoarece curentul este
foarte mic, dar este indicat să nu se atingă niciun
punct al circuitului în funcţionare şi un timp scurt
chiar după oprire, deoarece capacităţile rămân
încărcate. Lampa cu neon introdusă indică
funcţionarea ionizatorului.

TEHNIUM decembrie 2006

LA CEREREA CITITORILOR

Pentru a produce ioni negativi este suficient să
cuplăm ieşirea multiplicatorului la un fir radiant fără
izolaţie - figura 3 - din cupru sau mai bine din oţel
inoxidabil (0.1 mm), care este suspendat între doi
pereţi şi la distanţă de minimum 0,5 m de tavan.

asemenea, poate ajuta la înlăturarea prafului,
polenului, fumului, sporilor de mucegai şi a altor
factori alergici din aer, dacă se produce în cantitate
foarte mică şi ozon (0,008 ppm). Astfel sunt înlătu¬
rate poluarea şi mirosurile.

Izolarea firului şi suspendarea se realizează prin
fire de nylon (gută) ataşate la ambele capete, iar
legătura cu montajul se race prin fir izolat cu vinilin,
cât de scurt se poate.

O altă modalitate de a produce ioni negativi este
străpungerea aerului între doi electrozi ascuţiţi, figu¬
ra 4. Orice vârf ascuţit este capabil să producă
încărcarea negativă a moleculelor de aer care vin in
contact cu el. O modalitate de realizare este din
două tije metalice cu diametrul de 2-3 mmi şi
lungimea de 150-200 mm, în care se pot da găuri oe
0,5-0,8 mm, la 15-20 mm depărtare una de alta in
care se introduc ace cu vârful bine ascuţit (pot îi şi
lipite cu cositor). Distanţa între vârfuri nu este mai
mare de cca 3 mm. O altă variantă constructiva este
realizarea pe cablaj imprimat, iar în dreptul vadurilor
acelor se practică găuri cu diametrul de IC* ^m cei
puţin, sau o placă metalică în care se practica b-iu
găuri unde sunt plasate ace de oţel la nivel, tara a
depăşi placa. La aceste variante se poate ataşa ş
un mic ventilator, la 12 V (cel de procesor), pentru
crea un curent de aer şi a mări eficienţa.

Montajul este alimentat la 12 V, cu un consu
mic, şi este indicat să se utilizeze şt >n habitac
autoturismului; astfel se asigură confort şi se
mină stresul la deplasările pe distanţe mari. u

Moleculele de oxigen sunt transformate în mole¬
cule de ozon fie printr-o descărcare electrică la ten¬
siuni foarte mari (cum ar fi cele din cazul ful¬
gerelor), fie prin folosirea luminii ultraviolete (cum
ar fi cea din razele Soarelui). Un atom de oxigen se
desprinde din molecula de ozon şi reacţionează cu
celelalte particule poluante din raza sa de acţiune.
Ozonul este foarte instabil, ceea ce duce la pro¬
ducerea acestei reacţii. Fiind unul dintre cei mai
puternici oxidanţi care există, atomii de oxigen
încep să oxideze particulele care reacţionează cu
el Mai exact, aceştia ard particula respectiva, care
îsi schimbă proprietăţile fizice. Ca rezultat, particu¬
la nu va mai fi toxică şi nu se va mai putea repro¬
duce (dacă este biologică). Cu alte cuvinte par .cu¬
lele respective devin inofensive. Când atomul de
oxigen oxidează particula, acesta este de aseme¬
nea distrus. Acest proces lasă in urmă molecula de
Oo rămasă din ozon, adică aer proaspăt şi curat.

2 Se aleqe producerea ionilor negativi (se pot pro¬
duce şi ioni pozitivi, pnn schimbarea sensului
diodelor din multiplicator) deoarece in loc iJ inl ®.®
noastre aceşti ioni lipsesc, ei fund absorbiţi de
materialele plastice care s-au substituit celor cla-

TEHNIUM decembrie 2006

BM 312 A

Mâ bucur să pot răspunde solicitării dumnea¬
voastră, deoarece posed un rezonanţmetru Tesla
BM324A, care mi-a dat multe satisfacţii în
exploatare. Din scrisoarea dv. am dedus că apara¬
tul ce-l posedaţi este defect şi am considerat că
dacă nu dispuneţi de documentaţia tehnică, pe
lângă schemă, o descriere a principiului de
funcţionare şi a modurilor de lucru vă va facilita
exploatarea schemei în vederea depanării, iar ulte¬
rior, în caz de reuşită, veţi putea exploata aparatul
mult mai eficient.

După cum se observă, schema este foarte sim¬
plă, aparatul fiind în esenţă un oscilator echipat cu
o pentodâ de RF (folosita în acest caz ca triodâ)
care acoperă banda 5 - 250 MHz în 9 subgame
comutabile prin schimbarea “cartuşelor” exterioare
ce conţin bobinele de acord. In circuitul de grilă
este conectat un microampermetru într-un montai
cu sensibilitate reglabilă (cu R5, accesibil de pe
panou), care permite măsurarea curentului de grilă

al oscilatorului.

Acest aparat atât de simplu poate realiza mai
multe funcţiuni, selectabile de pe panou cu ajutorul
comutatorului modului de lucru. Astfel, pe poziţia
GDO, aparatul funcţionează ca simplu oscilator cu
frecvenţa corespunzătoare indicaţiei de. pe scală,
corelata cu bobina exterioară selectată. în această
situaţie, dacă se apropie bobina aparatului de un
circuit acordat pasiv, deci care nu este sediul unor
oscilaţii electrice, şi se acţionează butonul de
acord al aparatului, urmărindu-se indicaţia instru¬
mentului de măsură de pe panou, în momentul în
care frecvenţa de rezonanţă a circuitului testat este
egală cu frecvenţa oscilatorului, are loc o scădere
destul de pronunţată a curentului de grilă (datorită
unui fenomen de absorbţie a energiei oscilatorului
de către circuitul testat), cădere marcată de instru¬
ment. Din acest motiv acest tip de aparat se mai
numeşte şi GRID DIP METER (măsurător al
căderii curentului de grilă). Pentru o măsurare cât

TEHNIUM decembrie 2006

LA CEREREA CITITORILOR

mai precisă este necesară o oarecare exoeriPntă
Astfel, iniţial se va plasa bobina aparatJluf câ?2li
aproape de circuitul testat, se va regla convenSS
sensibilitatea instrumentului şi se va’ acţiona foarte
fin acordul, pana la sesizarea minimului curentul n
de grilă. Apoi se va depărta aparatul de circuXul
testat, mărind sensibilitatea, dacă este cazul si «I
va reface acordul. Cu cât cuplajul dintre cele două
circuite va fi mai ştab. cu atât măsurătoarea va fi
mai precisa ( in limita sensibilităţii disponibilei
deoarece minimul va fi mai ‘'ascuţit”, iar influenta
reciprocă a celor două circuite asupra frecventei de
acord va fi mai mică. In condiţii optime de utilizare
aparatul oferă o precizie de măsurare de 2°/’
Dacă nu avem cât de cât o informaţie asupra
domeniului de frecvenţă în care se situează circuitul
testat, măsurătoarea va fi mai laborioasă
deoarece va trebui să se încerce cu mai multe
bobine, până la determinarea rezonanţei Această
metodă are marele avantaj de a permite
măsurarea frecvenţei de rezonanţă a circuitelor
fără deconectarea acestora din montajul respectiv
In poziţia GDO aparatul poate fi folosit şi ca gene¬
rator de semnale nemodulate, cu frecvenţa
corespunzătoare indicată pe scală. Ieşirea sem¬
nalului generat se face însă numai prin radiaţia
bobinei exterioare, nefiind deci reglabil şi etalonat
în amplitudine. Cu toate acestea, poate fi foarte util
pentru teste, acord, semnale “baliză" etc.

Pe poziţia TM, semnalul generat ca pe poziţia
GDO va fi modulat în amplitudine cu 50Hz de la
reţea.

Pe poziţia IW, aparatul funcţionează ca
frecvenţmetru de interferenţă, cu care se poate
măsura frecvenţa unui semnal incident, de exem¬
plu frecvenţa oscilatorului local al unui receptor sau
al unui emiţător. In acest scop se conectează bobi¬
na corespunzătoare domeniului de frecvenţă dorit
şi se apropie de sursa de semnal (circuit oscilant,
antenă etc.). Semnalul astfel captat este mixat cu
cel generat de aparat, a cărui frecvenţă este
reglabilă şi cunoscută. Când cele două frecvenţe
vor fi foarte apropiate, prin fenomenul de “bătăi” va
rezulta un semnal de joasă frecvenţă ce poate fi
ascultat într-o cască ce se poate conecta în partea
laterală stângă a aparatului. La “bătaia nulă",
frecvenţa de măsurat este egală cu cea generată,
indicată pe scala aparatului. Pentru a prinde însă
bătaia nulă, mai ales pentru frecvenţe de peste
10MHz, acordul trebuie manipulat cu foarte mare
fineţe, deoarece butonul respectiv nu are un
demultiplicator foarte bun.

Pe poziţia AW, aparatul funcţionează ca
undametru cu absorbţie. Procedeul de utilizare
este asemănător cu cel descris la funcţia GDO, cu
deosebirea că de astă dată circuitul testat este
activ, deci radiază semnale care vor fi captate de
circuitul acordat al undametrului, iar când acesta
se acordează pe frecvenţa de măsurat, instrumen¬
tul de măsură va indica un maxim. Deci, în această
funcţie rolurile celor două circuite acordate se
inversează, oscilatorul rezonanţmetrului fiind scos
din funcţiune.

Acum, câteva indicaţii pentru depanare, deşi nu
ştiu cum şe manifestă de fapt defectul pe care-l
reclamaţi. în primul rând verificaţi electroalimenta-

ca 'laMpnfi? de , il ament îrebuie să fie de 6,3V
care estP^lr" 63 d t atentare anodică pe C7,

trebuie să îi?de^wioov^ 003 !^ 6 - 3capacu,ui -
conectat la anarf*^. V 10 9°' (cand nu este
tensiune cp 3 «î^rt! a C ? rtU ^ U cu bo ° ina oscilatorului),
tltă Observăm H la c S a 115V cu bobina conec-
anodicâ se ani?^ 6 ^ , dln schemă că tensiunea
conectează 3 |?hf t V b t U e,ectron 'C numai când se
să fîe de rra TO/ 6 ' Tensiunea pe anod va trebui
errln /TT cc , a 78V - e 9 ala io acest caz cu cea de
y cide?ei e H e f IV uşor accesib 'le la soclul tubu-

câuzaîă de mn ,enS,Une de la 115V ,a 75V
anndîr ol » R J?‘ c ? re este parcursă de curentul

Sehde\ tubUlUI (cca 8m ^ Prezenţa acestei
îrZv « de tensiune n e dă informaţia că tubul elec-
ni?nf func î, lon ® a 2 a - Este utilă şi măsurarea tensiu-

cca P 0Z/'dară . R i1 in C3t0d ‘ caretrebuiesa,iede
ca?nd'e«te m M Ubu es,e bun ' Daca tensiunea din
n C e , es ! e mu ’t mai rnicâ şi tensiunea pe anod

măci.rTf- 1 ma A e 4 egalăi sau apropiată de cea
TnZZ 3 3 9 e P 7 ' de ducem că avem un consum

întămnioZ" ^ 2 e f at normal - c eea ce se poate
întâmpla când tubul este uzat, având emisia cato¬
dica slaba. Dacă aceste tensiuni sunt bune şi la o
examinare vizuală atentă nu se observă compo¬
nente sau conexiuni deteriorate, suspectul princi¬
pal poate fi tot tubul electronic, a cărui pantă scade
cu uzura şi poate afecta condiţia de oscilaţie,
boluţia simplă este schimbarea acestuia. S-ar
m Să ^ ve *' însa di f' cu l ta îi în găsirea aceluiaşi tip
(6J1P). Montajul va funcţiona aproape sigur cu
orice tip de pentodă de RF cu panta mai mare de
5mAA/, sau chiar cu o triodâ. dar s-ar putea să fie
necesară schimbarea soclului, iar spaţiul disponibil
este destul de mic. Tubul 6J 1P poate fi înlocuit cu
tubul 6 J 2P sau 6J 3P fără modificări la soclu.
Punerea în evidenţă a stării de funcţionare se
poate face foarte simplu cu ajutorul unui radiore¬
ceptor obişnuit sau al unui televizor (în lipsa unei
dotări de laborator corespunzătoare). Astfel, se va
activa funcţia GDO sau TM, se va conecta la
aparat bobina corespunzătoare gamei de recepţie
a radioreceptorului sau a televizorului şi se va
acţiona butonul de acord al rezonanţmetrului în
jurul frecvenţei de acord a receptorului, prezenţa
semnalului generat fiind pusă în evidenţă printr-un
zgomot specific. Deoarece amplitudinea oscilaţiilor
este relativ mare, testul se va putea face chiar de
la o distanţă de câţiva metri. La distanţe mici se vor
putea recepţiona şi armonicele.

Nu vă recomand să încercaţi tranzistorizarea, în
cazul în care găsirea unui tub electronic compatibil
este dificilă, deoarece complicaţia este destul de
mare. Rezonanţmetrele tranzistorizate funcţio¬
nează puţin diferit de cel în cauză, va trebui să se
facă modificări în sistemul de mâsurare/indicare, şi
mai mult ca sigur vor trebui modificate bobinele.
Toate aceste modificări pot afecta sensibil
etalonarea şi s-ar putea să fie mai simplu să se
realizeze un alt aparat tranzistorizat (există destule
scheme în literatura de specialitate), decât să se
tranzistorizeze cel în cauză.

Cu stimă,
Ing. Gheorghe Revenco

TEHNIUM decembrie 2006

la cererea cititorilor

Domnului Dumitru Popescu , Bucureşti

1. Grătarul aragazului;

2. H>bul rocuperator oa
căldură; 3. Arzător,

Stimate domnule Popescu,

Am identificat articolul despre
care ne-aţi întrebat, el a fost publi¬
cat în TEHNIUM nr. 1/1981, pag. 9.
sub titlul "Recuperator de căldură ,
autor ing. N. Florescu, Titu.

Intr-adevăr, este vorba despre o
construcţie foarte utilă şi avanta¬
joasă, care nu şi-a pierdut deloc
interesul în condiţiile actuale, ba
dimpotrivă, aş zice. Pe atunci nu
aveam apă caldă şi ne plângeam,
acum avem, dar avem şi contoare,
aşa că mai chivernisim, deoarece
costă din ce în ce mai mult.

Pentru că şi alţi cititori s-ar putea
să fie interesaţi de subiect, re¬
amintim că în acest articol menţio¬
nat era prezentată o construcţie
foarte simplă (reproducem alăturat

cele două figuri cu explicaţiile lor), . _ . ..

care permite încălzirea unui volum de apă menajera prin recuperarea căl¬
durii "pierdute" în jurul unui ochi de aragaz aprins. Cu alte cuvinte, pana
fierbe oala cu sarmale avem apă caldă berechet pentru a spăla toate vase¬
le din bucătărie.

Dacă nu puteţi procura numărul respectiv al lui TEHNIUM, contactaţi-ne
şi vă vom oferi o copie Xerox după acest articol.

1.Ţmv& do Intrare;
golire; 3. Ţeavâ retur;
de fixare; 5. Rezervor.

Domnului Ioan Diaconescu, />/ < >;

Sperăm că aţi putut procura numerele 2 şi 3/2006 ale lui TEHNIUM, domnule Diaconescu, şi că astfel
aţi observat că solicitarea dv. de documentaţie privind construcţia gardurilor electrice a început să fie
“onorată”. Mai avem şi alte promisiuni, dintre care un articol serios am fost asiguraţi că se află în lucru.
Până atunci vă propunem să analizaţi şi varianta reprodusă în figura alăturată, preluată dintr-o ediţie mai
veche a celebrei colecţii de scheme MARKUS. Din păcate, alte date în legătură cu acest montaj nu
deţinem (atât am copiat atunci în grabă), dar schema este foarte simplă şi sperăm să îi puteţi da de cap.
Este vorba despre un oscilator asimetric care foloseşte un tranzistor de putere (aici PNP, dar se poate

transpune pentru un NPN, mai
uşor de procurat) şi un transfor¬
mator pentru filamente (probabil,
2 x 6,3 V), recuperat de la un
televizor cu tuburi scos din uz.

Dacă veţi dori să experimen¬
taţi acest montaj, nu uitaţi să
respectaţi măsurile de protecţia
muncii şi recomandările ge¬
nerale prezentate în TEHNIUM
nr. 2/2006. pag. 41, în articolul
"Garduri electrice", autor ing.
I. Lungu.

Redacţia

TEHNIUM decembrie 2006

typcA(AR ooat)

*ypcB(7|tm cur-on)

typcO(4.3S|im bud pvss)

.— ISO

» « » •

*yp«K<5şun cui-on)

~LL 4

40 i-L 4 .

nfîiîEs—

20 —• --

♦ V

% « y * 7 * » m

ICI

PIR

Pagini realizate de Ing. CORNEL ŞTEFĂNESCU

PIR provine de la infraroşu pasiv, cunoscut de
asemenea ca infraroşu termic. Acesta reprezintă radi¬
aţia naturală emisă de obiectele calde. De asemenea,
extremităţile corpurilor aflate în mişcare emit mai multă
radiaţie în infraroşu pasiv decât fundalul pe care se află.
Fiinţele vii şi maşinile cu motoare calde emit radiaţie ter¬
mică, pe care detectoarele PIR o pot sesiza atât ziua cât
şi noaptea. Radiaţia în infraroşu pasiv nu trebuie con¬
fundată cu cea în infraroşu apropiat emisă de tele-
comenzile diverselor aparate (TV, video, aer condiţionat
etc.); infraroşul pasiv nu emite niciun fel de radiaţie care
ar putea să fie dăunătoare. Radiaţia corpului uman este
mai puternică la lungimea de undă de 9,4 micrometri.
Această radiaţie poate să treacă cu oarecare atenuare
prin materiale opace pentru lumină, cum sunt germaniul
şi siliciul.

Senzorul piroelectric este construit din materiale
cristaline care pot genera sarcini electrice de suprafaţă
când sunt supuse la căldură de orice formă sau radiaţiei
infraroşii. Când suma radiaţiilor depăşeşte un anumit
nivel, apar schimbări la nivelul cristalului, sarcinile elec¬
trice se schimbă şi se pot pune în evidenţă cu un dis¬
pozitiv cu FET înglobat în structura internă a senzorului.
Elementul senzitiv, sensibil într-o plajă mare de radiaţie,
este acoperit cu un filtru care limitează radiaţiile care
sosesc la banda 4-14 micrometri, devenind astfel foarte

sensibil la radiaţia corpului uman.

in funcţie de tipul de filtru utilizat la fabricaţie, dis¬
pozitivele PIR au diverse domenii de aplicare, astfel:
cele de tip A, cu filtru din siliciu, cele mai ieftine, au
banda largă; cele de tip 6, tot din siliciu, dar cu banda de
la 7 pm în sus (trece-sus) sunt utilizate în detectarea
corpurilor umane; cele de tip C, din cuarţ, cu bandă
îngustă (4,35 pm) sunt utilizate în detectoarele de
flacără; cele din siliciu, cu banda de 4,5 pm sunt utilizate
în detectarea corpurilor umane; cele de tip E, din siliciu,
cu banda de la 5 pm în sus, sunt utilizate în detectoarele
de corpuri umane.

Detectoarele cu senzor piroelectric pot fi dotate cu
diferite tipuri de lentile: volumetrică, pentru animale de
casă, tip perdea sau tip coridor. Fiind un senzor pasiv, se
utilizează în special in dispozitive de alarmă, în
detectarea pătrunderilor neautorizate. Aria de detectare
este determinată de partea optică şi de dimensiunile
geometrice ale detectorului.

O configuraţie obişnuită pentru un senzor PIR este
prezentată în figura 1. Sursa dispozitivului FET (pin2)
se conectează printr-o rezistenţă de 100 kfl la masă şi
devine semnal de intrare pentru etajele de amplificare
care urmează. Amplificatoarele au limitată banda la
aproximativ 10 Hz pentru a elimina zgomotul de înaltă
frecvenţă. Urmează un comparator cu fereastră care

TEHNIUM decembrie 2006

la cererea CITITORILOR-

typicalconfiguration

FRESNEL LENS

thermal ehEBQV

♦v

IR flLTER

ampufier

J 1

2 -

13 |

PIR

OUTPUT

poate sâ fie activat atât de variaţia pozitivă cât şi de cea

S SI SaTSg%N U CoâAN P DATA ’cu”ŞoB DE

raţionale şi respectă blocurile din schema de principiu.
Elementul de sesizare PIR este alimentat prin R1 şi R2
(33 kQ). Semnalul cules de pe R2 este amplif'cat cu un
etai format din două amplificatoare UIC şi U 1 B, cu făcă¬
torul de amplificare mai mare de 200. Amplificatoare e

sunt în montai de curent alternativ, primul neinversor, cu
factorul de amplificare aproximativ egal cu raportu
A - 1+(R3/R4). următorul în montaj inversor, cu factoru
Se" amolificare A = (R20+R8)/R5. Din potenţiometrul
semireglabil R20 (SENSI) se ajustează sensibilitatea
montajului C3 asigură izolarea din punct de vedere gal¬
vanic dintre amplificatoare. Prin diodele Dl şi D2, ieşirea
amplificatorului comandă comparatorul cu ereastra
Ui A fără semnal ia intrare (detectat de PIR), ieşirea
comparatorului este aproximativ 0V. Orice salt pozitiv de
tensiune de la ieşirea comparatorului se transmite prin
dioda D3 si încarcă capacitatea C4, pornind temporiza-

TEHNIUM decembrie 2006

— LA CEREREA CITITORILOR

torul realizat cu operaţionalul U1D; acesta este de fapt
un comparator de tensiune continuă, fixă pe intrarea
inversoare şi lent variabilă (scăzâtoare) pe intrarea nein-
versoare. Ieşirea temporizatorului comandă prin R17 şi
r 19 (4.7 kQ) tranzistorul Q2, care anclanşeazâ releul
pentru aprinderea becului. Din potentiometrul semi¬
reglabil R21 (TIME) se modifică durata de aprindere a
becului.

Montajul este completat cu un circuit de blocare a
aprinderii becului pe timp de zi. realizat dlntr-o fotorezis-
tenţâ şi un tranzistor Ql. care blochează comanda in
bază a lui Ql Din potenţiometrul semireglabil R22
(LUX) se modifică pragul de luminozitate la care intră în
acţiune tranzistorul Ql

in continuare sunt prezentate câteva dispozitive PIR
şi scheme luate de pe "NET'.

PIR325

ELEMENT SIZE

2*1 2 e ementa

SPECTRAL RESPONSE >im (1)

5-14

NOISE r*Vop

OUTPUT mv pp (2)

3900

OFFSET VOLTAGE vo t» (3)

1.0

SUPPLY VOLTAGE voi» (4)

2.5-15

OPERATING TEMPERATURE * C

-30-70

STORAGE TEMPERATURE * C

ttutUnin

■ HAtma (ZOUI

Part Numbar

IRA^nX»T0 | IRA-E7I0ST0

R#ipon**lty (8XK IKz. IHr)

4 3rV,.-rP

Fi«Worvw*

a,**-***’

OpttealFitar

5|ir

04ctrod#

:o<ic-nn^:

Supply

1 «c ’ÎV

Op»mttrg TamparaU*

-Ofc 70V

Stomg» Tampacatv*

-*0tc 85r

BOrpMVSV»

Part Numbar

ira-emosti

RMporaMty |BOOK. IHfc IHl)

î.3r-V„(Tjp.;

FMdofVW»

Optcat

ttactroda

(1 MX • 0nmVC4

SmyfrVofcagi

Ti «v

Opamtng Tarrpantura

25io55t

ftoraoa T«ap*rtfvr»

O0»8ic

TEHNIUM decembrie 2006

_automatizări

APLICAŢII PRACTICE

CU RELEE DE TIMP-

Prof. dr. Ing. SORIN PIŞCAŢI

Releul
de timp a
cărui
schemă
electrică
de prin¬
cipiu este
prezen¬
tată Tn
figura 1
comandă
funcţio¬
narea
motorului
M şi a
rezis¬
tenţei de
încălzire
R dintr-un
uscâtor
de mâini.

Sunt
multe
situaţii (de exemplu, săli de operaţii,
grupuri sanitare publice etc.) în care
nu este indicată ştergerea mâinilor
după spălare, in astfel de cazuri se
utilizează aparate electrice coman¬
date de temporizatoare similare
celui prezentat în figura 1. Imediat
după spălare se apasă butonul de
pornire BP. Ca urmare, motorul elec¬
tric M şi rezistenţa R sunt puse sub
tensiune. Curentul de aer generat de
un ventilator, antrenat de motorul M,
trece peste rezistenţa R, care îl
încălzeşte. Ţinând mâinile ude în
acest curent de aer cald, în câteva
secunde - zeci de secunde excesul
de umezeală dispare.

în principiu, releul de întârziere
este constituit din integratul PA555,
care funcţionează în regim de circuit
blocant monostabil. Perioada de
temporizare (funcţionare a motorului
M şi a rezistenţei termice R) se
poate regla cu ajutorul
potenţiometrului SP. Semnalul de la
ieşirea 3 a integratului PA555 atacă
prin rezistenţa R3 poarta triacului
TRC. Acesta se deschide şi pune
sub tensiunea reţelei motorul M şi
rezistenţa termică de încălzire a
curentului de aer, R. Cu elementele
pasive indicate în figura 1, durata
temporizării poate fi reglată între 3 şi
45 de secunde. Această perioadă
de timp este optimă pentru uscarea

mâinilor. De menţionat că apăsând
butonul de pornire BP, motorul M nu
porneşte. Acesta intră în funcţionare
numai după eliberarea butonului BP.
S-a ales această soluţie pentru ca
temporizatorul să asigure aceeaşi
durată de funcţionare a motorului M,
indiferent de timpul cât a fost apăsat
butonul BP.

O variantă a schemei electrice
din figura 1 este dată în figura 2. La
acest montaj, triacul din figura 1 a
fost înlocuit cu releul electromagne¬
tic REL. Instalaţia de comandă
prezentată în figura 2 are avantajul
că poate comanda orice fel de motor
electric cu colector, asincron sau
sincron. Curentul de rupere al con¬
tactelor releul (CR) este funcţie de
puterile însumate ale motorului M şi
rezistenţei termice R. Partea de
comandă fiind aceeaşi ca şi la cel
precedent, durata funcţionării
motorului electric M poate fi reglată
cu potenţiometrul liniar P între 3 şi
45 de secunde. Dacă se doreşte o
durată de funcţionare mai mare, fie
că se reglează valoarea conden¬
satorului C, fie că se apasă din nou
butonul BP imediat după oprirea
motorului electric M.

Montajele din figurile 1 şi 2 îşi
mai pot găsi şi alte aplicaţii. De
exemplu, la hotele de aerisire din
bucătării sau ale grupurilor sanitare.
Se mai pot utiliza şi ca automate

(tempo-
r i z a -
-.220V toare) de
scară la
blocuri
sau
clădiri
adminis¬
trative.

Vari¬
anta din
figura 3
se uti¬
lizează
frecvent
în grupu-
r i I e
opera¬
torii din
spitale.
După
spălarea
intensă a
mâinilor şi dezinfectarea lor cu
alcool sau alte substanţe specifice,
medicii şi personalul medical care
efectuează intervenţii chirurgicale
nu trebuie să mai atingă butonul BP.
Ducând mâinile în dreptul fantei pe
unde este evacuat din aparat aerul
cald, instalaţia trebuie să pornească
automat motorul electric M şi să
acţioneze în acelaşi timp rezistenţa
termică R. Funcţionarea aparaturii
se bazează pe reflectarea de către
mâini a razelor de lumină generate
de către o diodă electroluminiscentă
(LED). Razele reflectate cad pe un
fototranzistor care, la rândul său,
prin intermediul unei aparaturi elec¬
trice a cărei schemă este prezentată
în figura 3, activează motorul elec¬
tric M şi rezistenţa termică de
încălzire a aerului, R. Pentru ca
lumina din mediul ambiant să nu
influenţeze funcţionarea aparaturii
electrice de comandă, razele de
lumină emise de dioda electrolu¬
miniscentă şi recepţionate de foto¬
tranzistor sunt modulate în cod de
impulsuri. Indiferent de intensitatea
fluxului luminos ambiant, instalaţia
prezentată în figura 3 funcţionează
fără probleme până la o distanţă
maximă de 25-30 cm a mâinilor faţă
de gura de evacuare a aerului cald.
îndepărtând mâinile, fototranzistorul
nu mai este iluminat şi în consecinţă

TEHNIUM decembrie 2006

automatizări

RIT

alimentarea cu energie electrică a
motorului M care antrenează venti¬
latorul şi a rezistenţei R se între-
rupe.

Montajul prezentat în figura 3 îşi
găseşte o serie de aplicaţii şi în
industrie, ca element de restricţie,
interzicând pornirea maşinii respec¬
tive atunci când mâna sau altă parte
a corpului opera¬
torului sunt în zona
activă de lucru. Mal
poate fi folosit ca
luminator de masă
la macarale, poduri
rulante etc.

Descrierea
aparaturii şi a
funcţionării ei

Instalaţia de
comandă este alcă¬
tuită dintr-un oscila¬
tor în compunerea
căruia intră două
porţi NAND din cir¬
cuitul integrat Cil
de tip MMC 4011.

Impulsurile elec¬
trice generate de
acest oscilator sunt
amplificate de eta¬
jul echipat cu
tranzistoarele T1,

T2 şi trimise la
dioda electroluminiscentă Ld (LED).
Această diodă trebuie să fie de
culoare albă. în paralel şi la acelaşi
nivel cu dioda electroluminiscentă
Ld, la circa 40 mm distanţă, este
montat fototranzistorul Ft.

în starea de repaus a aparaturii,
fluxul luminos emis de Ld nu
întâlneşte în niclun fel partea sensi¬
bilă a fototranzistorului Ft. Lumina
solară, a becurilor sau a altor surse
luminoase nu are influenţă asupra
montajului, deoarece având un ca¬
racter continuu, produce în foto¬
tranzistor o tensiune de asemenea
continuă. Acest semnal nu poate
ajunge pa baza tranzistorului T3 din
cauza condensatorului C6. Atunci
când o persoană introduce mâinile
în dreptul fantei active a montajului
electronic, o parte din impulsurile
luminoase emise de dioda Ld sunt
reflectate şi atacă fototranzistorul Ft.
La rândul său, sub influenţa acestor
impulsuri, fototranzistorul gene¬
rează semnale electrice care,
trecând prin condensatorul C6,
atacă baza tranzistorului T5.
Amplificate de acesta, trec prin C7 şi
ajung pe baza tranzistorului T3.
După o nouă amplificare, intră în
pinii 8, 9 (legaţi în paralel) ai porţii
inversoare P3 (figura 4). Semnalul
inversat ajunge în final pe pinul 13 al
porţii P4 şi este mixat cu cel generat
de oscilatorul PI, P2 din integratul

poarta P4. deoarece " semnalul
oscilatorului atacă intrarea 13 a

QMHilf p< ^'' Semn alele (impul-
surile) rezultate la ieşirea 11 a porţii

tpnta 9 oa ? 3 a|ung prin rezis ‘

ÎK»” 2 a ci,cul,ulul

De la ieşirea 3 a integratului,

D - 1N4007

CI - C5-10nF/16V

C2 - 1000|iF/25V

C3 -1 |iF/400V (nepolarizat)

R1 - IMn

R2 - 22kfl

R3 - 40 * 66Q

R - 47Q/3W

SR - 110kn

R2I

impulsurile sunt preluate şi
redresate de grupul de diode D2, D3
(figura 3). Tensiunea pozitivă
redresată ajunge în final pe poarta
triacului TRC, prin divizorul R25,
R26, rezistenţa R27 şi etajul echipat
cu tranzistoarele T6 şi T7. Ca
urmare, triacul TRC se deschide şi
pune sub tensiune motorul electric
M al ventilatorului şi rezistenţa ter¬
mică RT de încălzire a jetului de aer.
Prin retragerea mâinilor, după
zvântare, fluxul impulsurilor
recepţionate de fototranzistorul Ft
se întrerupe şi ca urmare triacul
TRC se blochează, scoţând de sub
tensiunea reţelei motorul M şi rezis¬
tenţa RT.

Deşi instalaţia electrică prezen¬
tată în figura 3 pare relativ com¬
plexă, în realitate se poate realiza
cu destulă uşurinţă, iar reglajele nu
pun nicio problemă.

Pentru cei care doresc sa rea¬
lizeze o astfel de instalaţie, autorul
se oferă să dea orice lămurire, prin
intermediul redacţiei.

Lista de piese
(Figura 1)

CI-6E555

TRC - triac 400 V/ 6 A

Dz - PL12Z

*220V

CND

Lista de piese
(Figura 2)

CI - PE555

R3L - R113/12V

Dz - PL12Z

D - 1N4007

CI - 5 - 10pF/16V

C2 - 1000 M F/25V

C3 -1 pF/400V (nepolarizat)

R1 -1MD

R2 - 22kD

R3 - 40- 60fi

R4 - 47L2/3W

R5- 10kC

SR - 22kLI

T-BD139

(Figura 3)

Cil - MMC4011
02 - PE555
T1;T3;T5;T7 - BC107B
T2;T4 - BD139
T6 - BD140
Dl + D4 - 1N4148
LD - LED alb
FT - fototranzistor
PR - 1PM1
Dzl -DZ10
Dz2 - PL13Z
TRC - triac 400V/6A
P- lOOkQ (liniar)

TR - 220V/14V/15W
CI - 470pF/24V

TEHNIUM decembrie 2006

automatizări

C u un simplu circuit electronic (fig. i) se poate
realiza o aplicaţie ce permite automatizarea
unei instalaţii de alimentare cu apă deservită
de la un bazin sau de la reţea prin intermediul unei elec-
trovalve (de la maşinile de spălat automate). Automatul
descris permite udarea grădinilor de flori sau legume, in
sere, a ghivecelor de (lori când suntem plecaţi în concediu
şj nu are cine să ne ude florile. Schema determină
pornirea electrovalvei numai la căderea întunericului şi

de alimentare între 9 V-40 V.

la fi£2 «îK 8 ^ 0r 7 para,onjlui este conectată
S r Sm 2 ' R3 ahmen,a ' din tensiunea de
[ e2,slen t e, e pot să fie înlocuite cu un

eîa ' rafirr, 91 ^ 11 de 10 kQ ' 50 pentru un
es?e cnnfirt^i^, h’ U UI d f acţionare Intrarea inversoare
Câf ™ a ă a divizorul format de fototranzistor şi Ri

aceasT^^°J r , an K S ' 0rU J es,e “""hal. tensiuni pe
dhrizorul rj m a bu ! e ^ fie superioară celei reglate cu
mvizorul R2, R3, iar tranzistorul Q2 (8C107) este blocat.

ELECTROVALVĂ OPTICĂ

este menţi¬
nută activă o
perioadă de
timp, deter¬
minată de
poziţia
comutatoru¬
lui SW1, de
la câteva
secunde la
câteva
ore.

Elemen¬
tul sesizor al
montajului
este un foto-
tranzistor
planar epi-
taxial cu Si,
npn, tip
ROL31 sau
oricare altul.
Foto-
tranzistorul
prezintă pro¬
prietatea că
la întuneric
rezistenţa
între colector
şi emitor

îiC.

M. |

ui i

co* *r i r 1

aste foarte mare, iar când este lumina! rezistenţa scade
oarte mult. Fototranzistorul Q1 împreună cu R1 (330 kQ-

*70 kQ) formează un divizor, iar variaţia de tensiune pe
acesta este proporţională cu iluminarea ambiantă sesiza-
ă de traductor şi aplicată unui comparator. Circuitul de
comandă şi comparatorul utilizat este vechiul şl cunoscutul
ntegrat LM723 (sursa de tensiune, figura 2).

S-a optat pentru acest circuit deoarece conţine o sursă
le tensiune de referinţă stabilizată şi compensată termic,
jn amplificator de eroare diferenţial, un tranzistor de
eglare, un tranzistor pentru circuitul de protecţie (nu se
Jtilizeazâ în aplicaţia de faţă), posibilitatea de compen¬
sare în frecvenţă şi o diodă stabilizatoare de 6,2 V.
Curentul de ieşire maxim (pin 10) este de 150 mA, tensi¬
unea de refennţâ de 7,15 V şi curentul de 15 mA, curen-
ul de ieşire la terminalul Vz (pin 9) de 25 mA. tensiunea

Când traductorul este în întuneric, tensiunea pe intrarea
neinversoare devine superioară şi comandă deschiderea
tranzistorului Q2. Rezistorul R4 (47 kQ-100 kQ) este intro¬
dus pentru a crea un mic histerezis şi a înlătura even¬
tualele oscilaţii în momentul comutării.

Dacă se doreşte, prin conectarea directă, intre pinul
10 de ieşire şi masă sau în locul lui R6, a bobinei unui
releu (12 V), care prin contactele sale comandă
aprinderea unui bec, se realizează un automat de ilumi¬
nat nocturn. Bobina releului nu este figurată în schema
dată

Tranzistorul 02 comandă monostabilul realizat cu
două porţi ŞI-NU din circuitul integral MMC4093; durata
impulsului nu este cnticâ şi este determinată de valorile lui
P 7 ş| Q2, Ieşirea monostabilului resetează bistabilul (1/2

TEHNIUM decembrie 2006

AUTOMATIZĂRI

MMC4013) pentru
comanda elec-
trovalvei. Timpul cât
este comandat
tranzistorul Q3
(BC107), deci şi
electrovalva. este
determinat de tem¬
porizatorul realizat
din numărătorul
binar asincron de 14
biţi MMC4020 şi
oscilatorul de tact, j
realizat cu o poartă
ŞI-NU tip

MMC4093, după o
schemă clasică. Cu
valorile din schemă,
perioada semnalului
de ceas la intrarea
numărătorului esţe
de aproximativ îs. In
funcţie de
poziţia aleasă
pentru comu¬
tator, durata
minimă este
de 2s (ieşirea
Q1 pin 9), iar
cea maximă
de 2,2 ore
(Ieşirea 014
pin 3).

In figura 3
este prezen¬
tat cablajul
imprimat sim¬
plu strat la
scara 1:1.

Montajul
are un con¬
sum de
curent toarte
redus şi din
acest motiv
se poate ali¬
menta direct
de la reţea,
fără transfor¬
mator, cu
schema din
figura 4.
Atenţie la
realizare şi
manipulare,
pentru a nu
se produce
acci¬
dente)

Schema
este sim¬
plă, com¬
ponenta
de bază
este con-
d e n - |
satorul C2
de 330 nF,
care tre-

8 =

R6 -

QMO

(OE3

• *«

• •

•

II»

• •

- H (53

(§3

M
• •

• •

EZT3

W 3

■ •

• •

•

• •

♦ •

• •

•

• •

•

• •

• ui •

• •

1 U1

•

SCS

UT*.»

* -

<=3

bute să fie cu un
curent de pierdere
cât mai mic, nepola¬
rizat şi cu tensiunea
de lucru de 600 V
(dacă se poate).
Puntea redresoare,
de tip 1PM4, poate
să fie înlocuită cu 4
diode din gama
1 N4004-1 N4007.
Urmează o filtrare şi
o prestabilizare la 20
V cu dioda Zener
PL20Z, după care un
stabilizator Integrat
cu trei terminale, LM
7815.

Pentru plantele
de apartament este
necesar un rezervor
de 10-20 litri (sau
mai mare),
amplasat pe
un suport
aşezat dea¬
supra ghive-
celor cu flori.
La rezervor se
conectează
electrovalva,
iar de la ea se
poate pleca
spre ghivecele
cu flori fie cu
un singur fur¬
tun, prins pe
fiecare ghiveci
şi cu gaura în
dreptul lui
(capătul opus
se obturează
cu un dop), fie
cu mai multe
furtunaşe flexi¬
bile, câte unul
pentru fiecare
ghiveci, de
diametru mic,
2-3 mm.
Dozarea apei
se face prin
dimensiunea
găurii din drep¬
tul ghiveciului
şi din reglarea
timpului cât
este acţio¬
nată elec¬
trovalva.
Trebuie

avut în
vedere fap¬
tul că plan¬
tele vor fi
udate în fie¬
care zi, la
lăsarea în¬
tunericului.

- «8

MIVCC

TEHNIUM decembrie 2006

ATELIER-

în multe
aplicaţii
practice
este nevoie
ca motoarele
electrice să-şi
regleze tura¬
ţia în limite
largi. Dacă şi
momentul
motor este cât
mai constant,
indiferent de
turaţie, va fi cu
atât mai bine.

Schema
electrică (fig. 1),
realizată în jurul
unui circuit inte¬
grat pE555 sau
echivalent, per¬
mite reglarea
continuă a turaţiei
unui motor electric
cu colector şi mag¬
neţi permanenţi în
circuitul de excitaţie, între zero şi
valoarea maximă suportată de
motor. Puterea maximă a
motorului ce poate fi comandat
cu această schemă este de cca
50 W, dacă se utilizează pentru
Ti un tranzistor 2N3055 cu radi¬
ator adecvat.

Reglajul turaţiei se face prin
variaţia factorului de umplere,
frecvenţa semnalului rămânând
practic constantă. Oscilatorul din
figura 1, în componenţa căruia
intră circuitul integrat PE555,
este realizat după schema cla¬
sică, în care condensatorul CI

i5Vcc.

încarcă prin rezis¬
tenţa Rl, P şi dioda Dl şi se
descarcă prin rezistenţa R2.
Dacă prin condensatorul C se
extrage (constant) un curent 11,
încărcarea lui va fi întârziată, iar
descărcarea accelerată. In acest
mod, factorul de umplere devine
reglabil, frecvenţa de oscilaţie
rămânând constantă. Curentul
mediu prin tranzistorul T şi in
consecinţă prin motoru W va
avea şi el o variaţie a intensitâjţii
de la o valoare minima (când
practic rotorul motorului M nu se
învârteşte) şi o valoare max '™ a

atunci când
factorul de
umplere
are va-

I o a r e a
minimă,
durata
impulsu¬
lui la
ieşirea 3
a inte¬
gratului
[1E 5 5 5
este de
5,5 ori
m a I
scurtă
decât
durata
pau¬
zei.
Pen¬
tru o
anu¬
mită
v a -
loa-
re a

rezistenţei potenţiometrului
P, factorul de umplere atinge va¬
loarea maximă. Depăşind
această valoare, oscilaţia se
întrerupe deoarece tensiunea pe
condensatorul CI nu mai poate
atinge pragul de sus al compara¬
torului din circuitul integrat
pE555. Tensiunea de ieşire la
pinul 3 al integratului rămâne tot
timpul în 1 (valoarea pozitivă
maximă). în acest caz, curentul
care trece prin tranzistorul T, şi în
consecinţă prin motorul M, are
valoarea maximă; turaţia şi
momentul (deci puterea) au şi
ele valoarea maximă.

Tranzistorul T va fi montat pe
un radiator termic adecvat. Dacă

TEHNIUM decembrie 2006

este necesar să se comande
motoare cu puteri mai mari. se
vor utiliza tranzistoare finale mai
puternice, dar curentul prin
ieşirea 3 a circuitului integrat
BE555 nu trebuie să depăşească
valoarea maximă de 200 mA.

Montajul electronic prezentat
în figura 1 permite numai
reglarea turaţiei motorului elec¬
tric. în multe cazuri este suficient,
dar sunt situaţii când trebuie
constant momentul
de motor.

Rl'

IR2

Dl N

■HfWin'

atelier

- etajul oscilator a fost echipat

CU ŞahogeneratorupTG este un
motoraş de jucărie (Mabuchi,
Johnston etc ). antrenat direct
sau printr-o cureluşa de caseto-
fon de motorul electric prmcipa
M Având statorul cu magneţ
permanenţi, acest tahogenerator
va debita la bornele sale o tensi¬
une continuă direct proporţionala
cu turaţia rotorului său.

menţinut
dezvoltat
indife¬
rent de
valoa¬
rea tu¬
raţiei re-
g I a t e ;
este cazul
unui mi-
nistrung
antrenat
de un
motor cu
colector şi
magneţi
perma¬
nenţi.

Pentru o
astfel de
aplicaţie se
pretează
instalaţia
electronică
prezentată în
figura 2.

Schema a

fost dezvoltată
din preceden¬
ta, căreia i s-
au adus urmă¬
toarele îmbunătăţiri:

- alimentarea integratului
(3E555 se face cu o tensiune sta¬
bilizată de montajul realizat în
jurul tranzistorului T2;

- între ieşirea circuitului inte¬
grat (3E555 şi tranzistorul final T3
s-a intercalat etajul preamplifica-
tor TI, echipat cu tranzistorul de
putere medie BD139 sau BD237.
In funcţie de tranzistorul final T3,
puterea motorului electric M
poate ajunge la 1,5 kW, iar tensi¬
unea de alimentare la 80-1000
Vc.c. In acest caz, dioda Zener
se va alege la o valoare potrivită,
astfel încât tensiunea la bornele
4 şi 8 ale integratului PE555 să
nu depăşească 18Vc.c.;

IR4

D2i

DZ‘

566

6 2

C 2_

Se va vedea
în prealabil care este turaţia
maximă a acestui motoraş: dacă
turaţia sa maximă este inferioară
celei a motorului M, atunci între
acestea se va introduce un
reductor de turaţie cu roţi şi
curea de magnetofon sau
casetofon. Ca tahogenerator
este indicat un motor de caseto¬
fon (motor în perfectă stare de
funcţionare), care funcţionează
la 6 sau 12 Vc.c.

Cu potenţiometrul P se
reglează turaţia. Ambele scheme
electronice (din figurile 1 şi 2) se
alimentează din acumulatori sau
prin intermediul unui alimentator
adecvat. Schema electrică a unui
astfel de alimentator este
prezentată în figura 3. Puterea

-ţC

R6r

transformatorului de reţea TR
tensiunea Us din secundarul
acestuia şi puterea punţii
redresoare PR se aleg în funcţie
de puterea maximă pe care tre¬
buie să o debiteze motorul elec¬
tric M.

Condensatorul electrolitic de
filtraj Cf va avea şi el valori ale
capacităţii cuprinse între 1000 şi
10000 pF,

funcţie de pu¬
terea motorului
M. Cu cât pu¬
terea motoru¬
lui este mai
mare, cu atât
şi capacitatea
lui Cf va fi mai
mare. Pentru
o putere a
motorului M
de 50-60 W,
acest con¬
densator va
fi de 1000
pFMOVc.C.
sau mai
mare.

Pentru
aplicaţii
mai pre¬
tenţioase,
de mare

2 precizie,
în ceea
ce pri-
v e ş t e
turaţia
şi cuplul

motor, se poate utiliza schema
electronică prezentată în figura
4. După cum se vede, între
intrarea circuitului integrat (3E555
şi tahogeneratorul TG a fost
intercalat un circuit PID, realizat
cu integratul [IA 741. Prescrierea
turaţiei se realizează cu
potenţiometrul liniar P Circuitul
RC intercalat între pinii 2 şi 6 ai
amplificatorului operaţional PA
741 permite o funcţionare nezgo-
motoasă a motorului M.

Valoarea tensiunii de ali¬
mentare a etajului fmal şi ^
motorului M se alege în funcţie
de caracteristicile electrice aie
acestuia din urmă.

Lista de piese - Figura 1

R1 - 4,7kO
R2 - 47kO

TEHNIUM decembrie 2006

* 1

R3 - 47 ... 2000
p - 100 kO (liniar)
T - 2N3055
D1 -N4148
D2 - 1N4004
CI - 1000 nF
C2 - 10 nF

LISTA DE
PIESE - Figura 2

Cf - min. 1000 pF

LISTA DE PIESE
Figura 4

R1 - 4,7kO

R2 - 47kO

R3 - 180 ...

rr"

680 0

P - 100 ko

(liniar)

PI - 10 kO

TI -BD 139

T - 2N3055
Dl - 1N4148
D2- 1N4004
C1;C4- 100 nF
C2- 10 nF
C3 - 1000 pF/40V
R4 - 1500
R5- IkO
R6 - 5600
DZ - PL16Z

Explicafie - Figura 3
TR - transformator
reţea; se dimen¬
sionează după puterea
motorului M. Puterea
transformatorului TR tre¬
buie să fie cu minimum
50% mai mare decât cea
maxim absorbită de
motorul M.

_ CITITORII RECOMANDĂ

NOUTĂŢI VECHI: NUVISTOARELE

ROMEO BOARIU

<r>

8.5

.C,

68nF 47nF

lOKOl

220K0 8200 == ~

22^ F

1K0

i +70V

2mA

IQbF

150V

-O -

6.2K0

lOOKOl

7 1KQ

8200

,G,

cj prv 9 î
K c, ' K

♦6.4

Nuvistoarele sunt caracterizate prin dimensiuni mici
robusteţe mecanică ridicată, frecvenţă de funcţionare mare*
zgomot redus şi coeficient mare de amplificare Acestea suni
doar o parte din caracteristicile care le-au impus, la un moment
dat, având o utilizare pe scară largă şi calităţi superioare altor
tuburi electronice.

în figura 1 este prezentată capsula triodei nuvistor 6C51H
iar în figura 2 , conexiunile la soclu ale aceluiaşi tub. După cum
se observă, la soclul ceramic al tubului sunt disponibile mai
multe conexiuni pentru acelaşi electrod intern al tubului
uşurând astfel realizarea montajelor. Astfel, cu U V s-a notai
conexiunea pentru G 1 , cu “2" conexiunea pentru A şi cu * 3 "
conexiunea alternativă pentru K

Primul montaj realizat este prezentat în figu¬
ra 3, de altfel cel mai la îndemână şi cu rezultate
care se “aud", confirmate de calităţile tubului:
zgomot de fond redus, amplificare ridicată şi
sunet specific de tub electronic, calitate şi fideli¬
tate. Filamentul a fost alimentat cu tensiune con¬
tinuă de 6,3 V, iar în timpul experienţelor am
folosit rezistenţe anodice cu valori cuprinse între
6,8 /cQ şi 22 /oft. Modificarea curentului anodic
cuprinsă între 1,2-3 mA a condus la modificarea
amplificării montajului

Folosind acelaşi tub triodâ nuvistor am rea¬
lizat montajul din figura 4, ca oscilator cu cuarţ
In tabelul 1 sunt trecute rezultatele obţinute,
folosind cristale de cuarţ cu frecvenţe diferite,
precum şi tensiuni anodice diferite. Filamentul a
fost alimentat cu tensiune continuă de 6 V prin
intermediul unui şoc SI. realizat pe un baston de
ferită cu 0 2 mm şi I = 20 mm, pe care s-a bobi¬
nat pe o lungime de 15 mm sârmă de CuEm 0
0,25 mm.

în figura 5 sunt prezentate conexiunile de
soclu ale tetrodei nuvistor 6 > 12 H,cu aceleaşi
posibilităţi multiple de folosire a terminalelor de
ieşire, iar în figura 6 , dimensiunile de gabarit ale
acestuia. Montajul din figura 6 reprezintă o apli¬
caţie din domeniul audio şi are în plus posibili¬
tatea reglării factorului de amplificare al etajului
odată cu modificarea tensiunii grilei-ecran. Ca
etaj oscilator am realizat montajul din figura 8,
folosind rezonatoare cu frecvenţe diferite. In
tabelele 2 şi 3 sunt prezentate rezultatele
obţinute.

Pentru alimentarea montajelor prezentate
propun realizarea unui montaj convertor alimen¬
tat de la o sursă de 6 V, caz în care filamentul se
alimentează de la sursa în cauză Montajul pro¬
pus este prezentat în figura 9. Este vorba de un
multivibrator cu frecvenţa ridicată, realizat cu
ţranzistoarele T 1 şi T2, şi un etaj de ieşire cu T3,
în colectorul căruia se găseşte un transformator
ridicător de tensiune. Pentru transformator am
folosit un miez de ferită tip oală, cu AL = 2000 ,
care conţine în primar 12 sp. CuEm 0 0,4 mm, iar în secundar

ibo sp. CuEm 0 0,2 mm întrefierul realizat pe miez este de 0,1
mm.

Bobina 2 este realizată pe o oală de ferită cu 0 12-15 mm.
P®.fJifr 61 carcasă se bobinează sârmă CuEm 0 0.25 mm pana
la umplerea acesteia

T n J r | n n i ?!° a, ; e i e ,olos 'te Pot fi înlocuite cu 2N2905 pentru TI şi
i i şi BD 137- 1 39 pentru T3.

Pentru datele din figura 9 s-au obţinut următoarele rezultate

1 = 130 mk ~ 105 V pe 0 sarcină de 20 kQ la ieşire. Iq = 4 ^

‘iq = 300^mA ntnJ Un consum suplimentar in sarcină de 10 mA

-O -

TEHNIUM decembrie 2006

CITITORII RECOMANDĂ

u- 5 V; tW20fcQ. / = 100 mA '
uq = 65 v, Iq - 10 mA, /= 180 mA '

La o tensiune de alimentare a i
montajului de numai 3,5 V şi un curent
consumat la ieşirea de înaltă tensiune n - -
de 8 mA, tensiunea este de 50 V şi
curentul consumat de montaj de 140

^Cablajul imprimat pe care a fost
de alimentare

0,1 mF

47nF

este 470KQ

realizată sursa
prezentat în figura 10

Folosind tetroda nuvistor 6 j 12 H, !
în figura 15 este prezentat un gene¬
rator modulat în amplitudine, a cărui ■
frecvenţă generată este stabilizată de
cuarţurile Q1-Q3. Numărul rezo¬
nanţelor folosite poate fi mai mare, iar j
frecvenţele acestora pot fi cuprinse în j
intervalul 3-50 MHz.

Modulaţia semnalelor de
radiofrecvenţâ se realizează pe catod,
prin intermediul transformatorului Trl.
Acesta se va realiza pe un miez cu S = 0,5
cnr şi va cuprinde în primar 3500-4000
spire, iar în secundar 4500 spire, din
sârmă de CuEm 0 0,07 mm.

Se poate folosi un alt transformator,
dar se va urmări ca valorile rezistenţelor
înfăşurării primare şi secundare să fie cât
mai apropiate de valorile date în schema
din figura 15.

Prin intermediul comutatorului K2 se
poate folosi fie microfonul M, fie genera¬
torul bitonal realizat cu circuitul integrat
CDB 400. Nivelul semnalului în cel de-al
doilea caz se alege cu ajutorul
potenţiometrulul P2. Semnalul de ieşire se
culege din anodul tubului prin intermediul
condensatorului CI şi
poate fi condus la o
mică antenă, ca în
cazul de faţă, sau la
un divizor rezistiv, în
cazul în care este
nevoie de un semnal
mai mic Alimentarea
montajului este
prezentată în figura
12 şi asigură toate
tensiunile necesare
unei bune funcţionări

In figura
prezentat
in

220K0 i

6800

22mF'

ÎoKajlj

1KQ

+U,

ICViF

150V

470pF

lOOKQM

10pF,
□Q

47pF

= 6800

0,1mF

—j

= 47K0

8200

UVaF

150V

-o -

IOOOmF

16V

16 este
cablajul
imprimat pe care a
fost realizat genera¬
torul (faţa placată), iar
în figura 17 circuitul
imprimat pe care se
realizează partea de
alimentare Varianta
alimentării folosind conver¬
torul ridicător de tensiune, din
figura 9, rămâne valabilă.
Pentru transformatorul Tr 2 se
va folosi un miez de fier cu
secţiunea de 4,5 crrr, în pri¬
mar se vor bobina 2450 spire
CuEm 0 0,12 mm, iar in
secundar, pentru 65 V - 730
spire CuEm 0 0,15 mm, iar
pentru 10 V - 115 spire
CuEm 0 0,65 mm

Montajul din figura 11
este un receptor cu reacţie
folosind două pentode nuvis¬
tor 6 > 12 H, prima. LI, ca

4700

-O +6V

BAI 57

Tr. |

I » — 1

—

j. Fe

riîOKn

lOOpF ♦

Miw

u v

+u„

5000

2SC2655

47/iF

150V

-O -6V

HH —

-W—

Tr.

TEHNIUM decembrie 2006

CITITORII RECOMANDĂ

H =Kki

1KO

100Q

lOOpF

Li |

Cj ± 125K 0

1K 0

2.7KQ

1 MO

C 9 100pF Ci 0 470pF

1KD

c 7

lOOpF

^-CVj

-O + 70V

1K0

MOOKD

IMF

hKn

22/iF

1000

C 20 ~

0 ,)fiF

-O +9V

—II-

C 12 O.ImF

741

11QOKQ
100K0I

lOpF

C 21 ^
4.7nF

sSS'=s--s=

aLS, yy» sAlss: î^Sss;

tubului L2 se aleqefa vl'tţ reac, '. e 'f care se leagă catodul
tul legal de maS * d ' n număajl de s P ire ' 'W <*e capă-

Pentru a nu intra în oscilaţie, amplificatorul de RF va 1
ecranat, iar valoarea tensiunii grilei ecran va trebui aleasă pen¬
tru a avea o amplificare uniformă, fără pericolul Intrăm |f1
oscilaţie a etajului. Această valoare va fi tot timpul mai mica
decât tensiunea anodicâ, pentru a evita efectul dinatron, ca¬
racteristic oricărei tetrode. Şocul Ls din anodul tubului se va
bobina pe o carcasă cu galeţi cu 0 3 mm, in 3 secţiuni, fiecare
cuprinzând câte 150 spire CuEm 0 0,1 mm. Willlll

Pentru a evita amortizarea prea puternică a circul
detector de reacţie, intrarea de la amplificatorul de RF se

TEHNIUM decembrie 20° 6

Hh°

* f x<

Ţ HH

X -HI— X* w\ r °

_ T OvxVS. —

“t " 3 =

' T Q l, 1'"'

,-T—^ T T

[iji J 1111 i cv,'

I im I llll I

i r\ i r\ i-.

I cv 2 v >-' | cv, | T_.

Hl°

»°î t 0 v.

î ru *

Io o o ol

Va,

o A

JHh HR>

OOf&tu

chiar pe priza de reacţie. Prin modificarea tensiunii pe grila
ecran a tubului L 2 se realizează detecţia semnalelor recepţio¬
nate, care sunt culese din anodul tubului prin intermediul con¬
densatorului CI2 Condensatoarele C9. CIO filtrează tensiunea
de radiofrecvenţâ rezultată in urma detecţiei Impulsurile acci¬
dentale date de detectorul cu reacţie sunt limitate de diodele
Dl ,D2, protejând în acelaşi timp intrarea tranzistorului Ti

TEHNIUM decembrie 2006

Semnalul detectai este amplificat de TI si CI 741. iar apoi ascul-
lat într-o cască cu rezistenţa de 4000 O

Alimentarea montajului se va realiza folosind montajul
orezentat în figura 14, caz în care se va face următoarea mo¬
dificare in locul diodelor D3 şi D4 se va folos. o diodă Zener
PL 3V9Z obţinându-se la ieşire o tensiune de 9 V, necesară
alimentării pârlii de audiofrecvenţâ a receptorului, iar pentru a

CITITORII RECOMANDĂ

1K0/1W

Sig

Tr.

220V-

|o5V~,

100fiF

160V

100/iF

160V

U—i

O +

cp-

5 l Oj ţL i °5

lOOtfyiF tto
25V

\Tj

C 3 t

33pr|

47 fiF

SRF |

L U
&

4.7K0/2W

10/iF

] *io
2.7KD

10/iF

JlOKO

|Rm

JlOKO

O.ISpF

C!ţ

C09400

0.15pf

10 ^ \rot

16V *-

-O I

+6.3V

1 +L +5V

obţine _6 V necesari circuitului de tn„
ment. in serie cu diodele D5 si ne a '
vor mai inseria două diode obtinânw
astfel o tensiune de 6 V. din aliment
rea generală de 9 V men,a -

In figura 12 este redată faţa «to¬
cata a circuitului imprimat pe cam =
fost realizat receptorul, iar in figuri

13 faţa placată pe care s-a reafea
partea de audiofrecvenţâ şi care se vâ
monta ca un modul vertical intre
punctele M'de pe placa receptorului

Bobinele L2 şi L3 sunt identice şi
au fost realizate pe carcase cu
diametrul de 10 mm. Pentru banda de

14 MHz, cele două bobine au induc-
tanţa de 1,2 /jH, Iar condensatoarele
de acord au următoarele valori: Ci =
C8 = 100 pF, Cj = 7-20 pF, iar con¬
densatorul variabil 10-50 pF pe
fiecare secţiune. Cunoscând
diametrul bobinei, D, în mm, şi induc-
tanţa bobinei, L, celelalte valori au

fost determinate cu relaţiile
- diametrul conductorului

6,8nF

5 . 6 W)

2?nF

—O +

D ID
d= 30 VL

- numărul de spire

1,5D
n= d

- lungimea bobinei
I = 1.5D

Inductanţa bobinei se determină din relaţia:

25330

LC e =~—

în care valoarea frecvenţei este dată în MHz.
iar Ce este valoarea rezultantă a celor trei condensatoare pentru
frecvenţa minimă din gamă,

c TM ‘c

C e =C1 +

^TM + CvM

In acest fel se pot determina valorile componente ale circuitelor
de intrare şi de detecţie pentru orice gamă de frecvenţe dorite.

Bibliografie

Colecţia *Tehnium n

loan Baciu, Radioreceptoare de unde scurte
R. Piringe^Ch Samachisa, S. Cserveny, Dispozitive electronice
A. Săhleanu, N. Roşiei, 73 scheme pentru radioamatori
Gh, Stănciulescu, Cartea radioamatorului

u v

Q MHz

49,4

3,57

42.1

14,31

U v ieş.

0,6

1,5

0.7

1.3

la mA

2,2

1.3

1.2

1,5

2,5

2,8

Ue v

Ua v

-4T

u ieşv

1.4

2,4

2,7

GâiiTW - 9 - 1 ko

TEHNIUM decembrie 2006

Tabelul 3

Ue v

Ua v

Uico v

0,35

0,75

F a 44,1MHz Ra = 9.1kfl
Uallm = 75V

TEHNIUM decembrie 2006

LABORATOR

indusă în înfăşurarea din baza tranzistor ,.1 •
Curentul de colector tinde să scadă şi sen? .ft 1 '
variaţie a fluxului magnetic devine con de
inducând în înfăşurarea din bază o tensiune S
să, care determină reducerea curentului de ba 7 ă
deci a curentului de colector, procesul continuând
în mod repetat pana la blocarea tranzistorului într nn
timp foarte scurt. Procesul de conducţie va fi re| Ua j

alimentator

ING. CORNEL ŞTEFĂNESCU

ho înrrn Alimentarea se realizează direct din ten- pe seama polarizării iniţiale, când energia magne

5,uiea mleleTde 220 V redresată monoalternanţâ t.ca este complet transferata sarcini, prin inter

NI t? Ol TV»

H4-w--

2i oi

tmt«

~c=>

cu diodele Dl, D2 (1N4004) şi filtrată cu Ci, C2
(2.2 pF/400 V). Tranzistorul utilizat trebuie să
suporte în colector tensiuni de ordinul sutelor de
volţi ş[ este de tipul 13003 (în carcasă de plastic tip
BC); in practica a fost înlocuit cu un tranzistor
recuperat din montajul "becurilor economice"
Rezistoarele R2 R3 (750 kQ) sunt necesare pen¬
tru iniţierea oscilaţiilor, la punerea sub tensiune
prin polarizarea directă a bazei tranzistorului Ql'
Energia se acumulează în bobina transformatoru-

norocTrf 2 d ? ent c . a r e . asigură şi reacţia pozitivă
necesara autooscilaţiei in perioada când tranzis¬
torul este in conducţie şi eliberează sarcini în
perioada de blocare, beci. la punerea sub Sni
une. tranzistorul va primi o polarizare Ha t de
Sff. care duce la apariţia unui curent dt

şssi

inducţiei electromagnetice înfA^urâro^ 0rm - e 9 M
induce în înfăşurarene reSe^din h//^ 3 ' 3 va
torului) o tensiune care va HnL L n tranzis-
tului de bază cdre nmwLîf® la marirea curen-
curentului de colector Aroct 3 0 noua cre ? ter e a
taţie în avalanfi dSe^ă nâ^ c ? s , de ^oexci-
sau miezul magnetic^se latură? tr f nzistorul
creşterii curentului de colerw U Ln a f a ' l ncetar ea
magnetic din miezu,

mediul înfăşurării secundare şi al diodei D7.
Sensul înfăşurării secundare este astfel ales încât
D7 să fie deschisă când tranzistorul este blocat (nu
deţinem date despre transformator). La acest fel de
scheme, frecvenţa de repetiţie a fenomenele
depinde foarte mult şi de consumul în sarcină. Prin
rezistoarele R4, R5 (100 ohmi) şi C4 (10 nF) se
asigură comutarea tranzistorului, iar R6 (62 ohmi),
D5 şi C5 formează un redresor de tensiune nega¬
tivă care se aplică în baza tranzistorului prin D6 (m
practică a fost înlocuită cu o diodă Zener
2V7), menţinând blocarea tranzistorului mai ales in
perioadele de lipsă a sarcinei. Avantajul principal a,
acestor scheme este că dioda (D7) din secunda
furnizează curent consumatorului doar în penoao 1
de blocare a tranzistorului, pe seama energ
magnetice acumulate în miezul transformatorul •
Din punct de vedere practic, acest lucru este toa
important, pentru cazul unui scurtcircuit m sare
(se protejează sursa de alimentare şi t ra pzisto j
Dacă se inversează dioda sau sensul înfăşură
secundare, atunci există coincidenţă intre t P
de conducţie al tranzistorului şi cel de conduci 1 ®
diodei,jar energia consumată de sarcina este 1 u nU
dlr ^ c . d "? sursa de alimentare, transforma*®
mai stochează energia, in acest caz s ® c ),'^ r e a a n zis-

buie mărită, iar un scurtcircuit suprasolicita
torul şi saturează miezul transformatorului-

TEHNIUM decembrie

2006

laborator

Desigur ca o punie ae măsură
RLC este bine venită în labora¬
torul unui radioamator construc¬
tor cu condiţia să fie simplă şi, în
consecinţă, ieftină, uşor de rea¬
lizat practic şi cât mai utilă prin
ceea ce poate măsura.

Puntea ce se prezintă în con¬
tinuare cred că îndeplineşte
aceste condiţii. Ea poate
măsura, în câte patru subgame:

- rezistenţe elec¬
trice, între 1 ohm şi 1
megaohm;

- inductanţe, între
1 microhenry şi 1
henry;

- capacităţi, între 1
picofarad şi 1 micro-
farad.

Urmărindu-se sim¬
plitatea schemei şi
uşurinţa măsurăto¬
rilor, puntea nu a fost
prevăzută şi cu posi¬
bilitatea de a măsura
unghiul de pierderi al
elementelor de circuit
reactive (conden¬
satoare şi bobine).

De la început vreau
să precizez că, cine
nu posedă un
potenţiometru de pre¬
cizie multitură, de 1
killoohm sau de 10
kiloohmi, să nu se
apuce să constru¬
iască această punte.

Schema de prin¬
cipiu simplificată a
punţii de curent alter¬
nativ este prezntată
în figura 1.

Impedanţa de
măsurat, Zx, poate fi
de următoarele trei
forme: Rx, când se
măsoară rezistenţe,
jralx, când se
măsoară inductanţe,
şi 1/jwCx, când se
măsoară capacităţi.

Condiţia de echili¬
bru a punţii, pentru
măsurarea Rx sau
Lx, este:

ZvXZ 2 = Z 0 x

PUNTE

RLC

SIMPLĂ

Elev RADU UNGUREANU

Când se măsoară
Cx, se comută în pre¬
alabil K1 şi K2, iar
condiţia de echilibru

devine:

Z x x Zi = Zg x Z 2

Pentru toate cele trei feluri de
mărimi de măsurat, se obţin con¬
cluziile:

- condiţiile de echilibru al
punţii nu depind de frecvenţa
semnalului sinusoial ce-o ali¬
mentează în timpul măsurătorii.
Ca urmare, această frecvenţă
poate fi oricare (de regulă. în
domeniul audio-
frecvenţei), şi nici
instabilitatea ei în
timp nu deranjează;

- în toate cele trei
cazuri, valorile para¬
metrilor Rx, Lx. Cx
măsuraţi sunt pro¬
porţionale cu ZI =
R1 De aici, nevoia
ca R1 să fie rezis¬
tenţa etalonatâ a
unui potenţiometru
de precizie (multi-
turâ). Se obţine:

o _ R .

H x - — c

;l>

Ri*L 0 ~ = Ri y C a

■. V/

La puntea realiza¬
tă (vezi fotografia)
s-au folosit: R1 =
1000 ohmi (cu scala
gradată si demultipli¬
cator 1 : 10) şi R2 =
10 ohmi (rezistor fix
de precizie 1%. tip
RPM, 1 W).

Comutarea sub-
gamelor de măsură
se face prin variaţia
decadicâ, în 4 trepte,
a constantei de pro-
porţionalitate a sub-
gamei, R0/R2 şi
C0/R2. Acest lucru
se realizează cu aju¬
torul unui comutator
rotativ, cu un singur
galet şi 1 x 12 con¬
tacte.

Schema de prin¬
cipiu prezintă simpli¬
ficări şi inovaţii. In
figura 2 se dau
schema alimenta-

TEHNIUM decembrie 2006

laborator

torului de la reţea
(s-a dorit ca pun¬
tea să aibă o ali¬
mentare indepen¬
dentă) şi a gene¬
ratorului de tensi¬
une alternativă.
S-a optat pentru
un alimentator
simplu, fără trans¬
formator de reţea,
care în zilele
noastre este o

componentă

foarte costisi¬
toare, aceasta şi
pentru faptul că
intensitatea nece¬
sară a curentului
redresat este
mică, cca 15 mA
(figura 3). Cu
toate că randa¬
mentul unui
asemenea
redresor este
scăzut, s-a mizat
pe faptul că,
oricum, o

măsurătoare cu
puntea nu poate
dura mult.
Generatorul care
alimentează pun¬
tea (figura 2b)
este format din-
tr-un multivibrator
simetric, cu două
tranzistoare
BC107, care
oscilează pe
frecvenţa de 1000
Hz, şi un mic
transformator
(driver) cu priză
mediană pe una
din înfăşurări,
recuperat de la un
vechi radiorecep¬
tor portabil.
Tensiunea de
atac a punţii (care
nu trebuie să aibă
nicio bornă la
masă) se ia de la
înfăşurarea
secundară. Un
condensator de
capacitate fixă în
paralel pe bobina
secundară trans¬
formă tensiunea

tip "meandre" î n ten.
smne sinusoidală
iar potenţiometru! Rr'

nS Pe

punţii, reglează
nivelul tensiunii ce
se aplică circuitului
de mşsurâ (sensibil-
tate). In figura 2c se
da schema indica¬
torului tensiunii de
reţea, iar în figurile
4a şi 4b se prlzintl
desenul cablajului
imprimat şi modul
de echipare a plăcii
comune pentru ali¬
mentator şi genera¬
torul sinusoidal.

în ce priveşte
realizarea circuitului
de măsură al punţii
propriu-zise, reco¬
mand constructo¬
rilor amatori să
înceapă prin procu¬
rarea celor trei
seturi de câte patru
valori, pentru R 0 ,
L 0 , Cq. Aceste va¬
lori etalon trebuie să
fie cunoscute cu o
precizie foarte
mare, de aceasta
depinzând precizia
punţii noastre.
Schema de princi¬
piu este dată în
figura 5. în

proiectarea circuitu¬
lui imprimat trebuie
ţinut cont că

potenţiometrul R1
are axul scos pe
panoul punţii, de
care este fixat la fel
ca şi comutatorul
dublu 1 x 2 (K1, K2).
Cablajul imprimat
este simplu de con¬
ceput, având fizic
cele 12 componente
etalon. Din

fotografia aparatului
realizat se mai
poate observa mo¬
dul ingenios (comod
şi... gratuit, practic
în care s-au realiza
bornele de conec¬
tare exterioara a
Zx (în general. »

TEHNIUM decembrie 2006

nlinti aceasta constituie o pro-
hiprnă) Pentru realizarea con¬
fiatelor de prindere s-au folosit
două cârlige de rufe (!) din masă
niasticâ cu metalizarea fălcilor
ru ajutorul unei folii metalice
elastice (este recomandată tabla
subţire din tombac).

Echilibrarea cat mai perfecta a
ounţii se poate urmări atât cu aju¬
torul unei perechi de căşti, cât şi
cu ajutorul unui voltmetru elec¬
tronic cu diodă semiconductoare,
care foloseşte ca indicator de nul
un microampermetru de 100 pA,
de casetofon (figura 6). Figurile
7a şi 7b prezintă cablajul impri¬
mat şi echiparea modulului indi¬
cator al punţii.

Notă. Componentele etalon
Pn- k)- Cq se montează aerian,
având un cap de sprijin pe comu¬
tatorul K. Vom reveni cu unele

_a i:: infiv/o în ni im^ri il

viitor.

LISTA DE COMPONENTE

Generator şi sursa de ali¬
mentare

R* = 1 /WO/1 14/

= 6800/514/
tâ = 6,2*0/0,514/
fl 4 = R 5 = 1 *0/0,5 W
R 6 = R7 = 10*0/0,514/

Rq = 6,8*0 (pot. panou)

Ci = C 2 = 1,5p F/200 V
C 3 = 1000pF/35l/

C 4 = 0,1pF/630V
C s = 0,1pF/100V
Cq= C7 = 68nF/100V
Cq = conf. Tr

PR = 1 PM\

D-| = 1W4003
0 2 = LED - roşu
7Ţ= T 2 = BC107

Indicatorul punţii

= 6 , 8*0

Rp = 4,7*0 (semiregl.)
R 3 = 2200/0,514/
fl 4 = conf. -> pA

Ci = 10pF(Ta)

Cp = 47pF(Ta)

C = căşti
D= 1/V914

TEHNIUM decembrie 2006

DIVERTISMENT -

revelion 2,0O 7

ORIZONTAL: 1) Prăjitură festivă nelipsită de la masa
de Revelion - Se spune la mulţi ani. 2) Servit cu carne
la masă - Vas de pământ în care se serveşte vinul. 3
Face vinul şpriţ - Birl - Băutura lupilor de mare. 4)
Preparat culinar nelipsit de la masa de Revelion (pl.) -
Aflate in grup! 5) Tort gol! - Sumă ce se indexează cu
trecerea fiecărui an. 6) E deschisă tuturor prietenilor in
noaptea de Anul Nou - Un peşte servit la tava! 7) Le
sună ceasul la fix - Casian Jipa - Miez de plăcintă 8 )
Servită la aperitiv şi ca umplutură la plăcinta - busţin
qloburile in pomul de Crăciun (sg.). 9) Castraveciori bum
pentru... salată - Sală în care se desfăşoară masa de
Revelion. 10) Loc rezervat celor cu aprobare de sus -

Au mulţi ani. .

VERTICAL: 1) A ura cu paharuljn mana - Loc unde
se poate consuma o tărie. 2) Masă mare, ca aceea de
Revelion - Arată ca o balenă. 3) Puse în sa.re! - Sunt
făcute cu prilejul sărbătorilor de iarnă. 4) înscrise la
toastare! - Oaspeţii care se înfruptă cu bunătăţile
servite de Revelion. 5) A servi musafirii cu mâncare şi
băutură. 6) E o potaie (fam.) -.E plină de lumină şi
belşug în seara de Revelion. 7) In veci! — Se ridică în

] 2 3

bloc - Dată la
mijloc! 8) Omul
prevăzător îl face
iarna - Se spune
[a mulţi ani -
începe alune¬
carea! 9) Cinste
făcută superioru¬
lui - E prezent în
programul de
Revelion. 10) Şi
acum, în în¬
cheiere, tradiţio¬
nala urare pe
care redacţia
revistei Tehnium
o adresează tu¬
turor cititorilor săi

cu prilejul Anului Nou 2007 (3 cuv.)

Dicţionar: ORCA, ALU.

_ 4 s 6

Gheorghe Braşoveanu

CflND OHM6NII D€

Fizicianul rus Piotr Nikolaevici Lebedev (1866*1912) era un
înverşunat duşman al erudiţiei sterile.

* Biblioteca mea - spunea el adesea - conţine mai multe
cunoştinţe decât posed eu. Totuşi, nu ea este un fizician cele¬
bru, ci eul

❖

Un om lipsit de orice har i-a spus într-o zi fizicianului şi
scriitorului german Georg Christoph Lichtenberg (1742-1799)

- Sunteţi cult, inteligent, dar aveţi nişte urechi mari, care vâ
anulează aceste calităţi.

Ughtenberg, care avea intr-adevăr acest defect fizic, i-a răspuns:

- Inchipuiţi-vâ urechile mele şi creierul dumneavoastră
Această combinaţie, ce măgar cu aer de nobleţe ar da!

❖

Medicul german Rudolf Virchow (1821-1902), creatorul
teoriei patologiei celulare, care explica apariţia bolilor prin
modificările petrecute la nivelul celulelor, i-a cerut, la un exa¬
men, unui student să vorbească despre funcţiile splinei, pe
atunci foarte puţin cunoscute.

- Vă rog să mă scuzaţi, a răspuns studentul, dar în acest
moment nu-mi mai amintesc nimic despre aceste funcţiuni
înainte de examen, însă, le-am ştiut foarte bine.

* Păcat, a replicat Virchow Eşti singurul om care le ştia şi
tocmai dumneata a trebuit să le uiţi.

❖

La un examen, profesorul Rudolf Virchow întrebă un student

* a P ,ica unui bo,nav cu mandibula luxată?
si nntcWâ d 'flo* uxată p ° a,e (l re P usă phntr-o lovitură rapidă
bine plasată A$ ,ncerca ' dec '- să ‘' a P |ic bolnavului o lovitură

* Aşa. Şi mai departe?

lovi«urâ ă de d< ?Sîns Pr0,eSOr ' &Ş Sări Câ ‘ C °' a Spre a nu primi 0

U iâS SI N ” ? a ” «Sm, de a

* Inca nu, a răspuns Voltaire. Mai lipseşte un măgar...

360^

ZfiMB€SC

- Sănătoşi nu sunt cei ce devorează mult... ci sunt cei ce
digeră bine.

❖

Aristotel (384-322 i Hr.), cel mai mare filozof al Greciei
antice, fondatorul şcolii peripatetice şi educatorul lui Alexandru
cel Mare, a fost întrebat:

- Ce rişti dacă minţi?

Iar filozoful răspunse prompt:

- Să nu mai fii crezut nici când spui adevărul.

Invitat la o masă, filozoful şi omul politic englez FrancisBacon
(1561-1626) fu întrebat, la un moment dat, de vecinul său:

- După părerea dumneavoastră, maestre, care esle vârsta
potrivită pentru căsătorie?

Filozoful îi răspunse zâmbind:

- Orice vârstă poate fi bună: la tinereţe ţi-e
vârstă mai înaintată, o bună prietenă, iar când ne mai pierdem
din puteri, la bătrâneţe, soţia ne îngrijeşte ca o adevaratasora
mai mare.

❖

Poetul şi filozoful persan Saadi ( 1213 - 1292 ) bătu
la uşa unui mare bogătaş, cerându-i un mic IW ^
Bogătaşul, fiind un om de afaceri de factură josnica,

- Cum îţi explici că înţeleptul bate la uşa bogatului şi nicio¬
dată un bogătaş nu va bate la uşa înţeleptului. fece *

- Cât se poate de simplu înţeleptul cun^te
bogăţiei, în timp ce bogătaşul nu cunoaşte bmefacenie

Odată, când celebrul savant german W |lh j^ntr-o
(1767-1835) era grav bolnav, s-a ras P^ ,1 Un wsioMif
neînţelegere, că marele om de ştiinţa ar n r ?l, en <je-al savan-

i i^ii i^i^yci niaioic v/m ww v .. «rifltPn Q 6 ‘d>

antropolog trimite atunci o scrisoare unul pnei g etec tua
tului, rugându-l să-l ajute să obţină permisiun
măsurători pe craniul defunctului. , ,n

Răspunsul l-a primit chiar din partea iu — i

mâinile căruia ajunsese scrisoarea. _ nersonal
“Cu părere de râu - sena acesta - va anunţ * el o
vă pot ajuta cu craniul meu, deoarece ma
perioadă de timp. Mai târziu poate... A

TEHNIUM decembrie

200*

■

în rubrica de faţă vâ
supunem atenţiei două
articole publicate în nr.
63/august 2004 al revistei
Eleclronique magazine.

Varianta propusă are la bază un oscilator de înaltă frecvenţă, aranjat astfel încât să
uncţioneze aproape de punctul critic de ieşire din oscilaţie. în acest fel. atunci când o per-
oană se apropie de (sau atinge) placa senzor (CAPTEUR), oscilaţia încetează şi în
.onsecinţă releul se eliberează. în oscilator se poate folosi un tranzistor de tip BC107 sau
■imilar, iar pentru acţionarea releului a fost indicat un tranzistor Darlington de tip BC517.

y/, m

în etajul de intrare care prelucrează sem¬
nalul AF pentru depistarea nivelului instanta¬
neu maxim este folosit un amplificator ope¬
raţional (ICI) de tip LF357, iar cele 12 com¬
paratoare folosite în fiecare canal sunt
con(inute în trei circuite LM339 (compara¬
toare de tensiune cuadruple). Pentru T1 este
indicat un tranzistor de tip BD136.

VU-metru stereo pentru amplifi-
ator HI-FI (pag. 26-29)

Acest VU-metru cu LED-uri a fost
roiectat pentru ataşarea la un ampli-
cator AF stereo, fiecare bară aferentă
nui canal fiind compusă din 12 LED-uri.
iStfel el permite indicarea puterii AF
, gama 0.001W - 100 W. în cazul
nui amplificator mono. cele doua
are de LED-uri se pot lega in serie
ama puterilor indicate fiind astfel
ixtinsă la 0.001 W-400 W.

■ir

o-.

1 1

►

£> i

► .