Tehnium/2003/0302

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

ANUL XXXIII, NR. 349 _ REVISTĂ PENTRU CONSTRUCTORII AMATORI

Număr editat cu sprijinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării

DAT€ D€ CATALOG

Drivere inductive

pentru

LED-uri albe

White-LED Drivers - Inductive

Eâ3

Part

Number

#of

LEDs

Tvpe

Package

Size

Shutdown

Input

Switching

Frequency

LM2621

Inductive

MSOP-8

3 mm x 5 mm x 1.1 mm

Low

Up to 2 MHz

LM2622

Inductive

MSOP-8

3 mm x 5 mm x 1.1 mm

Low

600 kHz/1.3 MHz

] LM2703

Inductive

SOT23-S

" ■ ■ ■ ——-1

3 mm x 3 mm x 1.2 mm

Low

Fixed 0FF Time

LM2704

Inductive

S0T23-5

3 mm x 3 mm x 1.2 mm

Low

Fixed 0FF Time

Gama driverelor inductive pentru LED-uri
albe produse de National Semiconductor
(vezi tabelul alăturat) s-a îmbogăţit recent cu
modelele LM 2703 şi LM 2704, care, datorită
conectării în serie a LED-urilor comandate, au

o structură simplificată şi implicit un gabarit
mai redus.

Plaja maximă a tensiunii de intrare este între
2,2V şi 6V, iar curentul în starea blocat este de
0,1mA. Tensiunea de ieşire este ajustabilă
până la cca 20V.

Aceste circuite, realizate în capsula SOT
23-5 (respectiv MSOP-8, pentru modelele LM
2621, LM 2622) sunt ideale ca surse pentru
polarizarea afişoarelor cu cristale lichide
(LCD), pentru comanda LED-urilor albe, pen¬
tru alimentarea aparatelor foto digitale, ca şi în
numeroase alte aplicaţii cu aparatură porta¬
bilă.

Alăturat vă prezentăm şi schema tipică de
utilizare pentru noile modele LM 2703/04, cu
menţiunea că datele au fost preluate din
prospectul firmei producătoare.

: .;:;K M ¥kj¥4J WI4

Compania DATEL şi-a îmbogăţit recent
gama convertoarelor DC/DC din familia 9-15W
(vezi tabelul alăturat) cu trei noi modele având
curentul maxim de ieşire de 6A şi tensiunile de
ieşire de 1,5 V, 1,8V şi, respectiv, 2,5V. Plajele
tensiunilor de intrare sunt 10V-18V (sufix la de¬
numirea de bază - D12A), 18V-36V (D24A) si
36V-75V (D48A).

Noile modele au un randament de până la
87% şi o funcţionare stabilă în regim fără
sarcină. Ele sunt realizate într-o capsulă (vezi
foto) având dimensiunile de 1 in x 2in x 0,49in
(lin = 2,54 cm). Izolaţia internă este pentru
1500Vc.c., iar intrarea şi ieşirea sunt protejate.

Denumire model

VoUT (V)

Iout (A)

UWR- 1.5/6000

1,5

UWR- 1.8/6000

1,8

UWR- 2.5/6000

2,5

UWR- 3.3/4250

3,3

4,25

UWR- 5/3000

UWR- 12/1250

1,25

UWR- 15/1000

Stimaţi cititori,

Nici nu apucaserăm să printăm „pe curat" paginile
revistei pentru predarea în tipografie, că am şi fost între¬
baţi telefonic (de pildă, de domnul Ladislau din Oradea,
care deja ştia că vom publica schema unei variante de
televizor Sport!) dacă a apărut numărul 2/2003, când
apare etc. Ce bucurie mai mare şi-ar putea dori un edi¬
tor sau un redactor decât să constate că publicaţia pe
care o realizează este aşteptată cu atâta nerăbdare?!

Din păcate, mulţi dintre cititori n-au reuşit să-şi pro¬
cure toate numerele recente ale revistei, fie pentru că ea
„nu mai apare" (nu este difuzată) în localitatea lor, fie
pentru că o caută la alte chioşcuri decât cele ale reţelei
RODIPET, singura care mai preia spre difuzare în ţară
TEHNIUM. Vă reamintim, celor care nu v-aţi făcut încă
abonament, că la caz de nevoie, revista poate fi procu¬
rată contra ramburs de la Editura S.C. PRESA
NAŢIONALĂ S.A., dar tirajul fiind limitat, solicitarea tre¬
buie comunicată la cel mult o lună de la apariţia număru¬
lui respectiv. După cum aţi observat, editorul şi-a onorat
până în prezent promisiunea ca revista TEHNIUM să
apară în ultima lună a fiecărui trimestru.

Ne mai întreabă - mai puţini dintre dumneavoastră, e
drept - dacă am renunţat cumva la ideea Concursului
TEHNIUM pe probleme de economisirea energiei şi
energii neconvenţionale. Nu numai că nu am renunţat,
dar intenţionăm chiar ca în numărul viitor să publicăm
tematica şi regulamentul Concursului. între timp am
primit vestea îmbucurătoare că în România a luat fiinţă
o Fundaţie pentru promovarea energiilor regenerabile,
pe care desigur o vom contacta şi o vom ruga să ne fie
alături.

Acelora dintre dumneavoastră care aveţi posibilitatea
de a „atrage" publicitate în paginile revistei TEHNIUM vă
aducem la cunoştinţă că editorul a aprobat tarife foarte
avantajoase, anume de 1 euro/cm 2 în pagini de poli¬
cromie, respectiv 0,5 euro/cm 2 în pagini de două culori,
cu posibilitate de negociere la apariţii repetate sau pe
spaţii mari. Persoanele care aduc comenzi ferme de
publicitate vor beneficia de un comision (negociabil)
raportat la valoarea facturată. De asemenea, editorul
agreează şi ideea de publicitate în sistem barter - de
pildă spaţiu tipografic pentru publicitate contra premii în
obiecte pentru câştigătorii concursurilor, pentru articole
apreciate ca foarte bune etc.

Desigur, nici de data aceasta Poşta redacţiei nu a
reuşit să cuprindă toate semnalele dvs. Oricum, vă
mulţumim că aţi rămas aproape de noi şi că ne „bom¬
bardaţi" cu întrebări, solicitări, sugestii, aprecieri, de
care ne străduim să ţinem cont, respectiv să le
rezolvăm, pe cât ne stă în putinţă.

Alexandru Mărculescu

SUMAR

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

pag. 4-7

Verificarea rapidă a tristoarelor

Experimente

AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ.

.. pag. 8-17

Trei montaje utile în gospodărie

VU-metru

Sonerie ceas

Controlul vitezei de rotaţie a servomotoarelor

TEHNIUM INTERNET

. pag. 18-19

ATELIER.

. pag. 20-29

Construcţia incintei acustice Voigt Tapered Pipe

Minimape pentru colecţia de vederi

Introducere în calculul reţelelor de separare

ATELIER TV.

. pag.30-32

Tester pentru transformatoare

POŞTA REDACŢIEI.

. pag. 33-36

RADIOAMATORISM.

. pag. 37-39

Măsurarea factorului de amplificare (3

Amplificator de microfon

Circuit de temporizare

Convertizor 400 Hz

Grid-dip-metru (dipper)

CONSTRUCŢIA NUMĂRULUI.

. pag. 40-43

Generator de curent pentru încărcare acumulatori

LABORATOR

. pag. 44-49

Convertor

Filtru digital

Frecvenţmetru analogic 10Hz-1MHz

Microvoltmetru pentru tensiuni continue

ELECTRONICĂ MEDICALĂ

. pag.50-51

Electrostimulator digital

AUTO-MOTO.

. pag. 52-65

Indicator de tensiune

Ungerea motorului

Ştergător automat pentru parbriz

Aprindere electronică fără contacte

îmbunătăţirea aprinderii

MODELISM.

Aprindere electronică pentru navomodele

INTERNETUL PRACTIC

-pag .67

TEHNIUM

Revistă pentru constructorii amatori
Fondată în anul 1970
Anul XXXIII, nr. 349, iunie 2003
Editor

SC Presa Naţională SA
Piaţa Presei Libere nr. 1, Bucureşti

Redactor-şef: tiz. Alexandru Mărculescu

Secretariat - macheta artistică: Ion Ivaşcu

Redacţia: Piaţa Presei Libere nr. 1,

Casa Presei Corp C, etaj 1, camera 303
Telefon: 224.21.02 Fax: 224.36.31
E-mail: presanationala @ yahoo.com
Corespondenţă

Revista TEFINIUM, Piaţa Presei Libere nr. 1
Căsuţa Poştală 68, Bucureşti - 33

Abonamente

La orice oficiu poştal (Nr. 4120 din Catalogul Presei Române)
DTP: Clementina Geambaşu

Editorul şi redacţia îşi declină orice responsabilitate
în privinţa opiniilor, recomandărilor şi soluţiilor formulate
în revistă, aceasta revenind integral autorilor.

ISSN 1224-5925

©Toate drepturile rezervate.

Reproducerea integrală sau parţială este cu desăvârşire
interzisă în absenţa aprobării scrise prealabile a editorului.
Tiparul Romprint SA

Abonamente la revista „Tehnium" se pot face şi la sediul SC
PRESA NAŢIONALA SA, Piaţa Presei Libere nr. 1, sector 1,
Bucureşti, oficiul poştal nr. 33. Relaţii suplimentare la telefoanele:
224.21.02; 223.26.83 sau la FAX 224.36.31

Conform art. 205-206C.P. întreaga răspundere juridică pentru
conţinutul articolelor revine exclusiv autorilor acestora.

TEHNIUM iunie 2003

constructor ul începător

vcrificrrcr

TIRISTORRCIOR

Aramă Done FILIP

da d e n ver^cle e ?e^me nemet0 "

câtorva din modali j!pH are,or ?i a
acestora. a e de testare a

după cum^emafnum C ° f mandată .

ratura de spedS ta* 9 e ,n ,ite -

n'zează prin omn / ’ Se Nete¬
de a conduce P numaN t6a princi P a,ă
directă. Exişi T ' a 0 Prizare
ficative: 3 doua cazud semni-

conductie^a a^innp trece ' n stare de
de autoamorsareP ^ 03 Unei tensiua -'
^eşte considerabil avânT* anodic
distrugerea tiristorului da J* 6fect
,a u măsuri de nrnt^ • daca nu se
nu face obiectul^! '?', Acest caz

2- când tiristiru/ treS U n <ft rtiC0,;
conducţie numai ? n stare de
tensiuni de coman ri ^ p icarea unei

numită şi grilă de rom 3 P ® poart ă,

situat* este cef ZZP ? iaiAca astă
« în practică. ' re “ e nj întâi,
aplicaţii: venatoare de curera"^

tactoare static
tedresoare reglabile eto ' nVerloare .

loarei, e „ re a'r ,a » «s-

unor curenţi de fSâ,e cu ajutorul
'oarte <“> valori

< le cu valonle mari ate e, COmpara '

*"** «*-£E"Sîî

zecilor de amperi! Exceotie r

f 2 »» * 5I nSrs,/T

Poarta de max. 200 mA. Toate ar^
tea , n condiţiile în care tensiune !?'
comandă a porţii are de aSm 6
o valoare scăzută: 2-3 v. menea

TEHNIUM iunie 2003

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

Vă prezint în continuare trei
metode simple care pot fi uti¬
lizate pentru testarea tiris-
toarelor. Cu ajutorul schemei din
figura 1 se poate realiza şi un
tester “de mână". Tiristorul este
alimentat cu tensiune continuă
de la trei baterii de 1,5 V înseri-
ate, având ca sarcină un LED (şi
o rezistenţă de limitare a curen¬
tului prin LED). La apăsarea
butonului Bl, tiristorul va intra în
conducţie, iar LED-ul va rămâne
aprins până la întreruperea cir¬
cuitului de alimentare, prin
acţionarea lui B2. Tiristorul din
figura 2 este alimentat de
această dată cu tensiune alter¬
nativă, prin intermediul unui
transformator, iar ca sarcină are
un bec de 12 V/0,1 A.Tiristorul va
conduce numai pe perioada
alternanţelor pozitive şi numai
atunci când butonul B va fi
acţionat. Şi, în sfârşit, în figura 3
avem o schemă care foloseşte
atât comanda tiristorului în c.a.,
cât şi în c.c. Verificarea în c.a.: cu
comutatorul K în poziţia I se
acţionează butonul Bl. Becul se
va aprinde, apoi se va stinge o
dată cu eliberarea lui Bl.
Verificarea în c.c.: se po¬
ziţionează comutatorul K pe con¬
tactul II. La apăsarea butonului
Bl, tiristorul se va amorsa, având
ca rezultat aprinderea becului;
acesta se va stinge la apăsarea
lui B2, care va întrerupe un
moment alimentarea tiristorului,
sau prin repoziţionarea comuta¬
torului K pe contactul I.

Schemele de testare, având
un număr redus de piese, se pot
realiza foarte uşor fără a mai uti¬
liza cablaj imprimat. Totuşi, pen¬
tru cei care preferă cablajul impri¬
mat în locul conexiunilor cu fire,
am realizat câte o variantă a
schemelor din figura 1 şi figura 3.
Acestea sunt ilustrate în figurile
6 şi 7.

Atât tensiunile de alimentare,
cât şi valorile componentelor uti¬
lizate în cele trei scheme nu sunt
deloc stricte. Circuitele pot fi ali¬
mentate cu orice tensiune
cuprinsă între 3 V şi 45 V.
Valoarea de 45 V este dictată
practic de tensiunea inversă
maximă repetitivă la care se fa¬
brică anumite tiristoare, ca ace¬
lea de tipul T...N05 (VpRM = 50V).

Singura grijă a constructorului, în
cazul alimentării cu alte tensiuni
decât cele prevăzute, este aceea de a
ajusta corespunzător valoarea rezis¬

tenţelor şi a becurilor utilizate.

In încheiere vă prezint cea mai

rapidă metodă de verificare a tiris-
toarelor de mică şi medie putere.

TEHNIUM iunie 2003

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

Aceasta se realizează fără nici un montaj ajutător, ci doar
cu un simplu ohmmetru. Cu un aparat de măsură (ana¬
logic, nu digital!) având comutatorul poziţionat pe scara
“XI” pentru măsurat rezistenţe, se alimentează tiristorul
(fig. 4). Astfel, borna + a aparatului se va prinde de cato-
dul tiristorului, iar borna - de anod. Acul indicator trebuie
să se afle la infinit (fig. 4a). Cu borna aflată pe anod se
atinge o clipă poarta, prin intermediul unei sârmuliţe
ajutătoare, notată cu 2’. Acul va trebui să devieze spre
zero (fig. 4b) şi să rămână în această poziţie până la
întreruperea alimentării tiristorului. Dacă testarea
decurge conform indicaţiilor, rezultă că tiristorul este bun.

Cu puţină îndemânare se poate trece la verificarea
tiristorului din mână, renunţând la firul 2’.

Explicaţia metodei de mai sus este următoarea:
prin intermediul bornelor de măsură ale ohmmetrului
se culege tensiunea cu care se alimentează tiristorul.
Se remarcă faptul că instrumentul de măsură
generează, atunci când este poziţionat pe ohmmetru,
o tensiune de polaritate inversă faţă de cea indicată la
borne. Se poate ilustra şi o schemă echivalentă a cir¬
cuitului de verificare, după cum se observă în figura
5. Astfel, pe scara “XI" se obţine un curent de aproxi¬
mativ 100-150 mA, suficient pentru amorsarea tiris¬
torului. Dacă se utilizează o altă scară, tiristorul nu se
va amorsa. Fac excepţie tiristoarele din seria T1N...,
atunci cînd sunt alimentate cu comutatorul pe poziţia
“XI0"; în acest caz, curentul injectat pe poartă va fi în
jur de 10-15 mA. Rezistenţa R1 limitează acest curent,
fiind totodată şi rezistenţa de sarcină a tiristorului tes¬
tat.

înainte de a fi testate, indiferent de modalitate, este
bine ca tiristoarele să fie măsurate “la rece” cu ajutorul
ohmmetrului. Un tiristor bun trebuie să nu conducă în
nici un sens între anod şi catod, iar joncţiunea poartă-
catod trebuie să conducă în ambele sensuri, prezen¬
tând o rezistenţă de 0,2-2,5 k£2.

TEHNIUM iunie 2003

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

CXPCRIMCNTC

Y03FGL

Analizând schema de oscilator Colpitts din figura 1
ne putem întreba cum variază amplitudinea tensiunii
alternative sinusoidale de ieşire, UquT' cu r 4- Se P are
că rezistenţa R4, a potenţiometrului dintre emitor şi
masă, are o valoare optimă, R 4o p t , pentru care Uqut
este maximă. într-adevăr, când cursorul este “sus v (la
emitor) este evident că Uqut = Când cursorul
“coboară”, valoarea lui Uquţ creşte la un maxim, iar
pentru poziţia “jos” (extremă) a cursorului potenţiometru-
lui, Uqut de Şi nu e nulă, este mică datorită reacţiei ne¬
gative maxime de curent, care se suprapune cu reacţia
pozitivă a oscilatorului, reducând-o.

Cu componentele din listă s-a executat practic mon¬
tajul oscilatorului, care a fost experimentat.

R-l = 39 k£2; R 2 = 7 kQ; R 3 = 2 kQ R 4 = 10 kQ (pot.)
Cj = 10 nF; C 2 = C 3 = 240 pF; C 4 = 10 pF; C 5 = 10 nF;
L= 164 pH; T = BC107.

Practic s-a reglat (şi s-a măsurat) rezistenţa R 4 , iar
cu ajutorul unui voltmetru electronic şi al unui
frecvenţmetru s-au citit Uqut Şi frecvenţa de oscilaţie,
fo.

Rezultatele sunt redate în tabelul 1.

Tabelul 1

r 4

0,53

1,45

2,3

5,8

7,5

U OUT

Vef

2,2

2,6

2,8

2,95

2,8

2,75

kHz

1052,4

1047,2

1046

1046,5

1049

1048,8

Din tabel rezultă că R 4 ppţ = 2,3 kQ, dacă se doreşte
ca oscilatorul să dea la ieşire Uq UT maximă (valoare ce
trebuie protejată cu un “buffer”). In ce priveşte frecvenţa
de oscilaţie, aceasta practic nu este afectată de reglajul
lui R 4 .

Se poate regla frecvenţa unui oscilator de RF cu aju¬
torul unui potenţiometru, dar fără folosirea unei diode
varicap? lată o întrebare de “electronică neconvenţio¬
nală” la care vom răspunde afirmativ, prin cele ce
urmează. Schema de oscilator folosită a fost cea din
figura 2, în care:

C-, = 150 pF; C 2 = 150 pF; C 3 = 47 nF; C 4 = 10 pF;
C 5 = 10 pF; C 6 = 200 pF; R-, = 2,2 kQ; R 2 = 10 kQ; R 3
= 100 kQ; T = BC 107; bobina L pe carcasă <|> 6 cu miez
de ferită a avut 100 de spire, cu prize la 30 şi 60 spire.

S-a variat rezistenţa R-| a potenţiometrului, măsurân-
du-se valorile cu un ohmmetru. S-au citit, la un milivolt-
metru, Uqut Şi ' a un frecvenţmetru electronic cifric, fo.

Rezultatele sunt trecute în tabelul 2.

Tabelul 2

Din tabel rezultă că rata de acord a oscilatorului (cu
R1) este foM / fom = 1195 / 993 = 1,203.

Evident, o dată cu R1 variază şi amortizarea circui¬
tului oscilant, deci factorul său de calitate Q şi, deci,
amplitudinea semnalului de ieşire U OUT . Totuşi, în cazul
de faţă amplitudinea minimă este de 175 mV, suficient
pentru unele aplicaţii.

R 1

200

400

550

680

900

1100

1300

1550

1800

2050

2100

u 0UT

425

320

280

205

180

175

180

195

210

235

240

kHz

993

1002

1024

1042

1078

1102

1127

1152

1172

1192

1195

TEHNIUM iunie 2003

AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ

Trei montaje utile în gospodărie

Iulian NICOLAE

încep prin a-mi exprima satisfacţia de a-mi fi văzut publicat în ultimul număr al
revistei TEHNIUM articolul despre LED-uri bicolore, pentru care vă mulţumesc.

Vă rog să-mi permiteţi să vă mai propun încă un articol despre
câteva montaje realizate de mine.

Primul se referă la un REGULATOR DE
TENSIUNE. Chiar dacă schema pare banală, se
poate vedea totuşi că ea rezolvă două probleme majore:
în primul rând, nu mai este nece¬
sară procurarea unui poten-
tiometru de putere (bobinat), şi în
al doilea rând, prin combinaţia
tranzistor + potenţiometru + diac
se pot comanda triace sau tiris-
toare care au sensibilitatea chiar
de 30+50 mA curent de poartă.

Astfel am obţinut un “poten¬
ţiometru electronic” care încarcă
condensatorul de 1,5 pF şi aces¬
ta, la rândul său, deschide perio¬
dic diacul, respectiv triacul. Nu se
recomandă mărirea foarte mult a
capacităţii condensatorului, întrucât curentul său de
încărcare care este de fapt curentul de colector al
tranzistorului, poate deveni periculos pentru fiabilitatea
acestuia din urmă. Plaja de variaţie obţinută în cazul de

faţă este 140210 +V, suficientă pentru letcon, fierbător,
reşou etc. Dacă este necesar, triacul şi/sau tranzistorul
se vor monta pe câte un mic radiator. După cum se

observă, în schema de faţă a fost posibilă montarea tri-
acului şi a tranzistorului pe acelaşi radiator, fără a fi
necesară izolarea electrică. Personal mi-am echipat cu
acest montaj letconul de 40 W/220 V.

Al doilea montaj reprezintă un AUTOMAT
FOTOELECTRIC care aprinde lumina la lăsarea
întunericului şi o stinge la ivirea zorilor. Poate fi folosit în
interior - holuri, birouri, camere etc., cât şi în exterior -
paza unor obiective, parcuri, terenuri de sport etc.
Varianta adoptată de mine este cu contactor pe partea
de forţă şi am optat pentru ea din mai multe motive: a)

poate fi mărită foarte mult puterea consumatorului,
implicit numărul de lămpi, prin simpla înlocuire a con-
tactorului TCA 10 cu TCA 25 sau TCA 40; b) nu necesită
radiator de răcire ca în cazul tiristoarelor (triacelor), care
la puteri de ordinul kilowaţilor ar avea dimensiuni impor¬
tante şi este posibil chiar să necesite răcire forţată; c)
pot fi comandate orice tip de lămpi: cu incandescenţă,
cu vapori de mercur sau de sodiu, cu neon, cu halogeni

etc. Consumul con-
tactorului destul de
mic - pentru TCA 10
acesta este în jur de
3 W - încurajează
folosirea lui în astfel
de aplicaţii.

Schema se
compune din două
părţi: partea de
comandă şi partea
de alimentare. A-
ceasta din urmă este
inspirată din revista
TEHNIUM şi este din
variantele fără trans¬
formator de reţea.

TEHNIUM iunie 2003

AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ

Partea de comandă conţine triggerul Schmitt realizat cu
tranzistoarele TI şi T2 şi tranzistorul T3 pe post de
amplificator-inversor. Când lumina ambiantă scade,
fotorezistenţa FR îşi măreşte rezistenţa până la o va¬
loare la care are loc deschiderea lui T3. Acesta prin R3
pune baza lui T2 la masă blocându-l. în acest moment,
TI este adus la saturaţie prin R2 şi alimentează releul,
care la rândul său, prin contactele sale N.D., ali¬
mentează bobina lui TCA 10 iar acesta în final, prin con¬
tactele sale de forţă, comandă lampa (grupul de lămpi).
Histerezisul dat de pragul de basculare al triggerului
este suficient pentru a evita închiderea şi deschiderea
repetată a contactorului la variaţii lente ale luminii

ambiante. Totuşi, se va avea grijă la amplasarea finală a
montajului, implicit a fotorezistenţei, ca aceasta să se
facă departe de lumina lămpilor comandate.

Din potenţiometrul P se poate regla pragul de ilu¬
minare la care să basculeze montajul. Acesta, împreună
cu R5, se pot înlocui în final cu o rezistenţă fixă de va¬
loare necesară.

în timpul experimentării şi la realizarea finală a
acestor montaje se va ţine cont de faptul că se lucrează
cu tensiunea de 220 V: nu se vor atinge părţile metalice
decât după deconectarea de la reţea, potenţiometrul va
fi prevăzut cu buton de plastic, montajul se va introduce
în carcasă izolată electric etc.

Al treilea montaj este o variantă de

PENTRU APARTAMENT experimentată de

mine cu bune rezultate şi care are la bază etajul monosta-
bil realizat cu circuit integrat de tip E555. Funcţionarea este
următoarea: după ce a fost alimentată, alarma trece în
stare de aşteptare, semnalizată de LED, când IC2
furnizează pe ieşire, pinul 3, un nivel logic 0 pe o durată
nedeterminată. Dacă cineva atinge
yala, care îndeplineşte rolul de senzor,
fie cu mâna, fie cu o şurubelniţă, fie pur
şi simplu încearcă să introducă o
cheie, etajul realizat cu tranzistoarele
TI şi T2 (care este un sesizor foarte
sensibil, inspirat din TEHNIUM 11-
12/96) coboară nivelul pinului 2 al IC2
la zero, nivel care iniţial era la 1 logic,
prin rezistenţa R3. în acest moment
monostabilul basculează, la ieşire (pin
3) avem nivelul logic 1 şi prin R10 este
adus la saturaţie Darlington-ul T5-T6,
iar sirena este alimentată un anumit
timp. Acest timp se alege funcţie de
tipul de sirenă folosit şi se stabileşte
din R7 şi C7. Sirene cu alimentare la
12 V mono sau multi-tonale cu pre¬
siune acustică peste 90 dB se găsesc
la preţuri rezonabile în magazine şi în majoritatea tal¬
ciocurilor.

Rolul circuitului de temporizare realizat cu C5, R8, T4
este de a realiza o întârziere necesară proprietarului pen¬
tru a deconecta alarma când intră în casă.

Dacă notăm cu t,j - timpul necesar pentru deconectare,
cu t s - timpul cât dorim să fie activată sirena, iar cu T^ -
timpul de lucru al monostabilului, atunci T^ = tţj + t s .

Până aici toate bune, numai că în practică am observat
că alarma prezenta un mic neajuns: la cuplarea alimentării
cu tensiune, monostabilul bascula şi menţinea ieşirea (pin
3) la nivel logic înalt un timp T^. Abia după aceea revine la

0 şi se menţine în această stare timp nelimitat. Pentru a
anula acest efect neplăcut când sirena ar fi sunat de fiecare
dată când se activează alarma, am introdus încă un circuit
monostabil identic cu cel descris anterior şi care este rea¬
lizat cu ICI. Acesta la activarea alarmei prin R5 şi T3
menţine blocat Darlingtonul şi sirena nu mai este alimen¬
tată. Timpul cât lucrează ICI poate fi egal cu T^ sau puţin
mai mare şi se reglează din R4, C4.

Schema este foarte sensibilă şi declanşează alarma
chiar dacă se atinge yala cu un ac de cusut şi chiar când
“vizitatorul” poartă mănuşi. Câmpul electrostatic creat este
suficient chiar şi în acest caz. Este obligatoriu ca legătura
între yală şi montaj să se facă cu cablu ecranat cu tresa
legată la masă la capătul dinspre montaj. Alimentarea este
bine să se facă dintr-un acumulator de 12 V prevăzut cu
posibilitatea de încărcare automată, după una din
schemele publicate de revista TEHNIUM de-a lungul anilor.

Notă. Senzorul (yala, broasca etc.) trebuie să fie mon¬
tat pe uşi din lemn sau alt material izolant.

TEHNIUM iunie 2003

AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ

VU-metru

Elev Emanuel CREŢU

+Vcc

în continuare vă propun o apli¬
caţie a circuitului integrat KA 2284
prezent frecvent în aparatura audio
comercializată pe piaţa româ¬
nească. El este echivalent pin la pin
cu BA 6124 şi AN 6884.

Montajul (vezi figura alăturată)
poate comanda 5 LED-uri care au
un consum de 15 mA. Plaja de ali¬
mentare variază de la 3,5 V la 16 V,
fără influenţe negative asupra inten¬
sităţii luminii emise de LED-uri.
Construcţia practică nu pune

probleme deosebite, montajul având
puţine componente pasive.

Prezenţa tensiunii de alimentare
este semnalizată de LED-ul 6 (de
preferinţă de culoare galbenă). Din
semireglabilul R2 se reglează
nivelul semnalului de audiofrecvenţă
de la intrare.

în repaus, consumul montajului
variază de la 5 mA la 8 mA. Pentru
comanda mai multor LED-uri, se pot
monta mai multe LED-uri în paralel
pe fiecare ieşire, dar, atenţie, con¬

sumul lor însumat nu trebuie să
depăşească 15 mA. De exemplu, se
pot monta trei LED-uri de 5 mA.

Circuitul integrat AN 6884 (sau
echivalentele sale) este realizat într-o
capsulă SIP 9. Pinul 1 corespunde
laturii teşite a capsulei. Există şi
varianta SMD cu 14 pini în capsulă
SOP 14, caz în care circuitul integrat
are în notaţie sufixul F. O atenţie
deosebită se va acorda şi montării
LED-urilor, terminalul mai lung al
acestora semnificând anodul.

SON€RI€

cu cens

Cornel ŞTEFĂNESCU

Ceasul digital realizat cu
circuitul integrat MMC 351 are o
largă răspândire. Circuitul integrat
nefiind prevăzut şi cu funcţia de
alarmare, se propune realizarea
unui modul de sonerie (figura 1 sau
figura 3) care se conectează fără
nici o modificare la structura de ceas
existentă. Montajul nu necesită
reglaje, având o funcţionare sigură
şi precisă.

La ieşirile de date (Qa, Qb, Qc,
Qd) ale circuitului MMC 351 este
conectat un multiplexor/demultiple-
xor cu 16 canale de tip MMC4067.
Acest circuit a fost utilizat ca un
decodor binar-zecimal, utilizând
ieşirile 0-9 şi 15; pe aceste ieşiri se

obţine un 1 logic când adresa de
intrare corespunde canalului
respectiv. Ieşirea 15 (pinul 16
MMC4067) trece în 1 logic doar
pentru cifra 0 a zecilor de ore, când
este lansat codul 1111 la ieşirile de
date Qa, Qb, Qc, Qd; acest cod nu
este recunoscut de decodoarele
MMC 4511(4543) şi digitul respectiv
este stins.

Programarea orei şi minutelor
la care se va declanşa alarma se
realizează cu 4 ştrapuri mobile (ZO)
zeci ore, (O) ore, (ZM) zeci minute,
(M) minute; de asemenea, se mai
poate utiliza un ştrap mobil sau un
comutator cu două poziţii pentru
selecţia AM/PM.

Ştrapul ZO poate fi înlocuit şi el
printr-un comutator cu două poziţii,
conectat la ieşirile 1 şi 15 ale
decodorului. Se pot adapta, dacă se
dispune, comutatoare miniatură,
decadice de tip KDM 10, cu afişare
şi ieşire zecimală. Se utilizează 3
astfel de comutatoare pentru ore,
zeci minute, minute; intrările lor se
leagă în paralel şi se conectează la
ieşirile corespunzătoare (0-9) ale
decodorului. Cele 3 ieşiri din comu¬
tatoare se conectează în punctele
notate (0), (ZM), (M). S-a considerat
că (ZO) este trecut printr-un comu¬
tator cu 2 poziţii.

Ieşirile 0-9 şi 15, prin intermedi¬
ul ştrapurilor sau al comutatoarelor

TEHNIUM iunie 2003

AUTOMATIZĂRI IN LOCUINŢA

TEHNIUM iunie 2003

AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ

TEHNIUM iunie 2003

AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ

zecimale, furnizează datele de
intrare pentru circuitele de memo¬
rare realizate cu bistabile de tip D
(MMC 4013). Dacă dorim să pro¬
gramăm, de exemplu, ora 11:11,
toate cele 4 ştrapuri vor fi conectate
la ieşirea decodorului corespunzător
cifrei 1; acest fapt nu deranjează
funcţionarea alarmei deoarece sem¬
nalul de clock pentru bistabile este
distinct şi nu operează concomitent
(Q1, 02, Q3, Q4). Când ora afişată
de ceas corespunde cu ora progra¬
mată, toate ieşirile bistabilelor vor fi
în O logic, diodele Dl, D2, D3, D4
sunt blocate, iar tranzistorul T1 este
comandat de semnalul de ton de
1024Hz (de la unul din pinii de mul¬
tiplexare Q1, Q2, Q3, Q4 -
MMC351), modulat cu semnalul de
secunde - 1 Hz. Alarma se opreşte
automat după un minut, dar prin
întreruperea oricărui ştrap, oprirea
devine instantanee. Comutatorul
intercalat K1 trebuie să fie cu 2
secţiuni, una semnalizând
cuplarea/decuplarea soneriei.

Tensiunea de alimentare V+
este tensiunea de alimentare a cir¬
cuitului MMC351.

Pentru cei care posedă comu¬

tatoare de tip KDM cu afişare zeci¬
mală dar cu ieşiri în cod binar direct
(BCD 1248) propunem realizarea
cablajului din figura 4. Schema elec¬
trică (fig. 3) conţine mai multe com¬
ponente electronice. Bistabilele sunt
încărcate cu data rezultată din com¬
pararea datelor de ieşire din
MMC351 (Qa, Qb, Qc, Qd) cu datele
selectate din comutatoare. Pe post
de comparator s-au utilizat 3 circuite
integrate MMC4030, care conţin

patru porţi SAU-EXCLUSIV. La coin¬
cidenţa celor două date, bistabilele
sunt încărcate cu 1 logic, ieşirea
negată Q trece în 0 logic blocând
dioda aferentă, funcţionarea fiind
identică cu cea descrisă anterior.

Cablajele imprimate, simplu
strat, vedere dinspre componente
prin transparenţă şi planurile de
implantare a componentelor elec¬
tronice sunt la scara 1:1.

CONTROLUL VITtZtl DC ROTRTIC

a servomotoarelor utilizând
circuite de comandă de tip amplificator audio

Ing. dipl. Florin V. DUMITRIU

Prin utilizarea amplificatoarelor
audio cu intrarea diferenţială, având
etaje de ieşire de mare curent,
putem proiecta uşor etaje de putere
pentru aplicaţii în cadrul controlului
servomotoarelor.

Deşi multe circuite de control al
motoarelor electrice uti¬
lizează circuite integrate
specializate, dedicate
unui tip de comandă,
adesea acestea sunt fie
destul de scumpe, fie nu
îndeplinesc toate ce¬
rinţele de proiectare.

Utilizând amplificatoare
operaţionale de tip audio
ca elemente de servo-
control, se pot obţine atât
un cost redus, cât şi o
înaltă performanţă.

Amplificatoarele audio
operaţionale prezintă

câteva avantaje în raport cu amplifi¬
catoarele operaţionale generale.
Cele mai multe au compensare de
frecvenţă internă şi curenţi de ieşire
de până la 3 amperi. în plus, benefi¬
ciază de protecţie pentru sarcină,
deci circuitul servomotorului, prin

funcţia de protecţie de ieşire înglo¬
bată cipului, aşa-numita cădere ter¬
mică (thermal shutdown).

Consideraţii de proiectare a
circuitului servomotor

Aplicaţia amplificatoa¬
relor audio ca elemente de
control este directă, dar
există şi câteva subtilităţi de
proiectare. Mai întâi,
deoarece cele mai multe
amplificatoare audio nu au
un câştig unitar stabil, este
necesară amplificare A.C.
de cel puţin 10. în al doilea
rând, este necesară ale¬
gerea unei reţele RC la
ieşirea amplificatorului care
să compenseze tranzistorul
pnp pentru a preveni osci¬
laţiile. în plus, în anumite

TEHNIUM iunie 2003

AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ

amplificatoare audio există o gamă
de mod comun de intrare mai mică
decât la amplificatoarele de uz ge¬
neral operaţionale. Pentru a realiza
satisfăcător performanţa de servo-
control, este important să se ţină
nivelul tensiunii de intrare între li¬
mitele specificate.

Disipaţia amplificatorului de pu¬
tere este un alt factor critic. Mane¬
vrarea improprie a disipaţiei amplifi¬
catorului poate activa eronat cir¬
cuitele de protecţie la cădere ter¬
mică. Pentru a evita astfel de pro¬
bleme, trebuie ca amplificatorul să

fie reţinut între limitele specificate,
pe întreaga gamă de lucru a tem¬
peraturii ambiante folosind răcire cu
un radiator adecvat.

Pentru circuitele anexe ale ampli¬
ficatorului operaţional audio, decu¬
plarea liniilor de alimentare este
foarte importantă. Cele mai multe
motoare generează zgomot electric
semnificativ şi radiaţie electromag¬
netică. Deşi minimizarea acestor
probleme se poate face prin
ecranarea şi decuplarea termi¬
nalelor motorului, trebuie să se
localizeze condensatoarele de

decuplare cât mai aproape de cip.

TIPURI DE BAZĂ ALE CON¬
TROLULUI MOTORULUI

în figura 1 este dată schema de
control proporţional cu unghiul de
rotaţie, unde motorul este comutat
până ce atinge poziţia dorită. în figu¬
ră apar două dispozitive de
comandă ce au o configuraţie de
comparatoare de putere şi potenţio-
metrul PI este elementul de control
de poziţie. Axul potenţiometrului P2
este cuplat mecanic cu modificările

TEHNIUM iunie 2003

AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ

de poziţie ale motorului şi produce o
tensiune D.C. proporţională cu
această poziţie.

Dacă potenţiometrul de control
este ajustat astfel încât tensiunea în
punctul A să depăşească tensiunea
din punctul B, tensiunea diferenţă va
roti motorul până ce nivelurile de
tensiune se egalizează.

O sursă potenţială de erori este
tensiunea de ofset de intrare.
Amplificatoarele audio au o tensi¬
une de ofset specificată tipică de 5
mV la intrare. Dacă amplificarea
este de 1000 , ofsetul amplificat va
roti motorul. Putem corecta această
eroare prin reglajul de ofset extern
al amplificatorului.

Exemple de circuite de comandă

în figura 2 a se arată un circuit
simplu de control al unghiului de
rotaţie, ce foloseşte un amplificator
audio dual de 5 W având indicativul
LM28278P.

Specificaţiile acestui amplificator
arată o gamă de alimentare de la
6 V la 35 V şi curenţi de ieşire de
maximum 1,5 A. Tensiunea de ieşire
este aproximativ 3 V sub şi dea¬
supra fiecărei căi de alimentare
(saţtul de tensiune = Vg = 6 V).

în timp ce intrarea nu poate
depăşi în mod normal V 2 V 3 cu mai
mult de 0,7 V, dumneavoastră puteţi
extinde gama de intrare la 1,5 V sub
sursa pozitivă conectând pinul de
polarizare intern (pinul 1 ) la sursa
pozitivă.

Valorile rezistenţelor R 1 , R2, PI
şi P2 sunt selectate cu grijă spre a
ne asigura că tensiunea de intrare
este cuprinsă în gama de mod
comun de intrare.

Cele două reţele de compensare
RC, conectate în dreapta ieşirilor
punţii amplificatoarelor, previn
oscilaţia parazită posibilă. Com¬
binaţiile rezistive R5/R3 şi R6/R4
stabilesc cîştigul D.C. al amplifica¬
toarelor.

în practică, parametrii motorului
şi cerinţele de rezoluţie a controlului
determină necesităţile reale de
câştig ale sistemului.

Circuitul de control al servomo¬
torului bazat pe LM2877P din figura
2 b îmbunătăţeşte exactitatea de
control şi reduce posibilităţile de
“bâţâială" în timpul perioadei de sta¬
bilizare.

Amplificatoarele sunt încă în
configuraţie de comparatoare, dar
au fost uşor modificate buclele de
reacţie.

1- 1 -1

| Convertor F/V Amplific, de eroare I

TEHNIUM iunie 2003

AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ

Ri R 2

Adăugând Dl, D2, C2 şi C3 se
îmbunătăţeşte performanţa pe
măsură ce circuitul se apropie de
echilibru. Chiar înainte ca motorul să
atingă poziţia finală, diodele se
închid, crescând câştigul D.C. al
amplificatoarelor. Aceasta permite o
micşorare a tensiunii de eroare de
intrare pentru a genera destulă ten¬
siune de-a lungul motorului pentru
rotire.

Rezultatul este un control mai
precis asupra poziţiei de rotaţie şi o
reducere a erorii de control (bandă
moartă). Capacităţile întârzie timpul
de răspuns al sistemului pentru a
preveni supracreşterile când
câştigul sistemului creşte.

UTILIZAREA SENZORILOR DE
VITEZĂ

Diagrama bloc din figura 3 ilus¬
trează conceptul de control al vitezei
motorului de curent continuu, sim¬
plu, în buclă închisă.

Convertorul frecvenţă/tensiune
(FVC) transformă ieşirea senzorului
de viteză într-o tensiune D.C. pro¬
porţională cu viteza motorului.
Amplificatorul Al detectează dife¬
renţa dintre ieşirea FVC-ului şi tensi¬
unea de referinţă (stabilită la un
nivel ce realizează viteza dorită a
motorului).

A2 sumează apoi tensiunea de
eroare cu referinţa, pentru a stabili o
tensiune terminală a motorului con¬
stantă şi viteza motorului.

Pentru Al poate fi ales orice
amplificator operaţional, dar pentru
a furniza destul curent pentru motor
la tensiune constantă, trebuie să
alegeţi un amplificator operaţional
de putere pentru A2.

O metodă de implementare a
soluţiei cu buclă închisă (figura 4a)
utilizează amplificatorul audio
LM2878P, un repetor/draiver cu o
capabilitate de ieşire variind până la
29 V/1,5 A.

R1, R2 şi CI stabilesc câştigul

A.C. la aproximativ 18 pentru a
menţine stabilitatea circuitului.
Circuitul are o deficienţă - el rea¬
lizează un control al vitezei numai
unidirecţional.

în mod normal, pentru control
bidirecţional este necesară o sursă
dublă, dar poate fi asigurat lucrul de
la o singură sursă folosind o confi¬
guraţie de amplificator ca în figura
4b. Cu comutatorul de control al
rotaţiei în sens direct, ieşirea lui Al
egalizează tensiunea de intrare şi
A2 va fi saturat (aproximativ 2 V).
Astfel, tensiunea aplicată motorului
este egală cu Vp^p + V - 2 V.

Când comutatorul este transferat
în poziţie inversă, ieşirea amplifica¬
torului îşi schimbă polaritatea şi
roteşte motorul în sens invers.

CONTROLUL VITEZEI MOTO¬
RULUI FĂRĂ SENZORI

Noul circuit de control de impe-
danţă negativă (figura 5a) permite

TEHNIUM iunie 2003

AUTOMATIZĂRI ÎN LOCUINŢĂ

unui servosistem să facă reglarea
vitezei fără folosirea senzorilor.
Tensiunea electromotoare Eq şi
curentul motorului lf^ sunt pro¬
porţionale cu viteza şi cuplul,
rerspectiv, astfel menţinând un Eq
constant de-a lungul motorului şi
deci viteză constantă.

Eq este menţinut constant
deoarece variaţiile lui 1^ datorită
schimbării condiţiilor de sarcină sunt
anulate de schimbările de tensiune
ale motorului.

Tensiunea joncţiunii diodei Vq,
polarizată la un nivel constant ae
R4, serveşte ca sursă de referinţă în
acest proiect.

Folosind o diodă de referinţă de
precizie pentru VI se va optimiza
lucrul funcţie de temperatură.
Raportul R2/R1 determină viteza
motorului şi selectând R3 pentru a
împerechea rezistenţa înfăşurării
motorului, se realizează perfor¬
manţa optimă de servocontrol.

Figura 5b ilustrează un exemplu
de concept de control al vitezei cu
circuit de impedanţă negativă. Dioda
externă este necesară în serie cu
linia de intrare, în acest caz,
deoarece gama maximă de mod
comun a lui LM2895P este limitată
la 1 V sub sursă.

R3 şi CI realizează filtrarea
necesară pentru dioda de referinţă
Dl.

Pentru a menţine stabilitatea cir¬
cuitului, bucla de reacţie (R2, R6,

C4 şi C5) menţine câştigul A.C. la
aproximativ 20.

Alegerea optimă pentru PI şi P2
variază funcţie de parametrii
motorului. în procesul de ajustare,
puteţi regla PI pentru a stabili viteza
motorului uşor sub valoarea dorită.
Ajustaţi P2 astfel ca la o creştere
substanţială a sarcinii motorului să
se realizeze numai o pierdere mi¬
nimă a vitezei motorului. Deoarece
rezistenţele interacţionează, ambele
potenţiometre trebuie să realizeze
optimum de performanţă.

UTILIZAREA AMPLIFICATORU¬
LUI AUDIO STANDARD

în figura 6 este arătat circuitul de
comandă a unui motor de 50 Hz,
bifazic. La bază, circuitul are o con¬
figuraţie de oscilator cu ieşirea în
cuadratură. Integratorul A2 modifică
faza semnalului de intrare cu 90°.

Al este neinversor, filtru de
ordinul 2 trece-jos, ce produce o
întârziere de fază de -90° faţă de
frecvenţa de tăiere. Cu o modificare
a deplasării de fază în buclă de 0°,
există suficient câştig pentru a
menţine oscilaţia la:

Fo = 1 / 2rcR(C1 C2) 1/2

Stabilind CI = 2C2, se produce
amortizarea critică pentru filtrul
trece-jos. R14 este ales astfel încât
să realizeze destul câştig în buclă,
să susţină oscilaţia. Făcând R9 =
R14, se reduce şansa ca şi curentul

de polarizare de intrare să genereze
probleme de ofset.

Dl şi D2 stabilizează nivelul de
oscilaţie ce se amorsează în timpul
vârfurilor de undă cosinusoidale.

R10, R11, R12 şi R13 stabilesc
nivelurile de vârf, în timp ce R6, C4,
R8 şi C7 compensează etajele de
ieşire ale amplificatoarelor.

Ca încheiere, enumerăm
codurile câtorva circuite ope¬
raţionale de tip audio.

LM378 - Amplificator de 4W -
NATIONAL - SUA - Amplificator
dual

LM2878P - Amplificator -

NATIONAL - SUA

LM379 - Amplificator de 6W -
NATIONAL - SUA - Amplificator
dual

TDA 1100SP - Thompson CSF -
Franţa

TDA 1102SP - Thompson CSF -
Franţa

TDA 1103SP _ Thompson CSF -
Franţa

TDA 2010, TDA 2020, TDA 2030
- Amplificatoare audio RFG

MBA 810S, MRA 810AS -
Amplificatoare audio 5W- R.S.
Cehoslovacia

MDA 2010 - MBA 810AS -
Amplificatoare audio 18W - R.S.
Cehoslovacia

MDA 2020 - MBA 810AS -
Amplificatoare audio 25W - R.S.
Cehoslovacia

TEHNIUM iunie 2003

TEHNIUM INTERNET

R€AUZAR€A PAGINILOR
de INTCRNCT

Web designer, Gabriel Florian MANEA

Rezultatul secvenţei de programare în cod sursă pe care am efectuat-o în numărul anterior este
prezentat mai jos, într-o fereastră de Internet Explorer, browserul cel mai utilizat pentru vizualizarea
paginilor de web.

Se poate observa că textul din tag-ul <title> apare ca titlu al ferestrei de browser deschisă. Apoi, fag¬
ul <p> împreună cu atributul center realizează alinierea textului din paragraf la centrul ferestrei. In sursă
intervine tag-ul <br> (break=pauză) care face trecerea la o nouă linie. Sfârşitul paginii este marcat de un
link - legătura către email-ul precizat ca argument al atributului tag-ului <a>. Textul este aliniat la centru
cu ajutorul tag-ului <center>.

Vom continua acum editarea sursei noastre şi
vom adăuga noi elemente, precum:

• Atributul bgcolor pentru tag-ul <body> care
defineşte culoarea fundalului-backgroundului
paginii noastre de web;

• Lima orizontală definită de tag-ul <hr> şi
atributele de rigoare: width, care specifică pro¬
centul din fereastră al lungimii liniei; align,
care specifică alinierea liniei în pagină-fereas-
tră; color, care specifică ce culoare aplicăm
liniei de demarcaţie;

• Introducem apoi un tabel cu 1 linie specificată
prin tag-ul <tr> şi 1 coloană specificată prin
atributul <td> iar tabelul este definit de tag-ul
<table> cu atributele de rigoare;

• Am mai introdus o listă neordonată marcată de
tag-ul <ul> = unordered list;

• Am completat simetria în final aplicând

aceeaşi linie orizontală, dar cu dimensiunea
diferită - am setat rigla să ocupe 90% din
lăţimea ferestrei.

Codul sursă este prezentat în pag. 19 (sus) iar
în pag. 19 jos este indicat rezultatul.

! ! ! ! ! 77ps :

□ O altă metodă de creare a paginilor de
Internet este aceea în care se foloseşte un
editor pentru a crea documentul HTML; unele
folosesc metoda WYSIWYG - WhatYou See
Is What You Get - ceea ce vezi este ceea ce
obţii, lată câteva exemple de editoare:
Microsoft Word, FrontPage, Netscape
Composer, Macromedia Dreamweaver,
Acexpert etc.

TEHNIUM iunie 2003

TEHNIUM INTERNET

□ Pagina noastră
de Internet va
afişa şi imagini;
tipurile de ima¬
gini întâlnite pe
web sunt fişierele
de tip .gif sau
cele de tip jpeg
cu extensia .jpg.
Menţionez că
imaginile ani-
mate/bannerele
promoţionale,
care le întâlnim
des pe Internet,
sunt fişiere de
tip .gif.

□ Câteva exemple
de navigatoare:
Internet Ex-
plorer - program
oferit gratuit de
către Compania
Microsoft, despre
care putem
spune că este cel
mai popular şi cel
mai recomandat
dacă se uti¬
lizează ca sistem
de operare Win¬
dows, Netscape
- program ce a
ajuns la versi¬
unea numărul 7,
Opera - cel mai
rapid browser,
aşa se spune
(aceste pro¬
grame cu care se
navighează pe
Internet se nu¬
mesc browsere),
Lynx, NeoPla-
net etc.

Codul sursă

NotepadFile JEdit Şearch Help
<HTML>

<HEAD>

<TITLE>Prima pagina de web</TITLE>

</HEAD>

<font color="blue" size=“18" face="arial“>Bine ati venit</font>

</P>

<br>

ctable bgcolor="white" align="center" border="1" bordercolor=“green">
<tr>

<td>Pagina in constructie</td>

</tr>

</table>

<br>

Eu am următoarele hobby:<br>

<ul>

<li>Calculatoarele

<li>Muzica

<li>Plimbarile

<li>Sahul

</ul>

<br>

<a href="mailto:[email protected]">Email: [email protected]</a>
</center>

</BODY>

</HTML>

Alte exemple de tag-uri:

<A HREF=> ... </A> Defineşte un link
<APPLET> ... </APPLET> Defineşte un applet
<BGSOUND> Defineşte un background sonor
<CENTER> ... </CENTER> Elementele din inte¬
riorul acestui tag vor fi aliniate la centru
<FONT> ... </FONT> Defineşte fontul şi îl for-
matează prin atributele de rigoare
<FORM> ... </FORM> Defineşte un formular
<FRAME> Defineşte un frame
<IMG> Defineşte o imagine
<MAP> ... </MAP> Defineşte o hartă
<MARQUEE> ... </MARQUEE> Defineşte un
element care se plimbă orizontal
<META> Tag ce se introduce în <HEAD>
<TABLE> ... </TABLE> Defineşte un tabel

Bine ati venit

• i i r -irrtX/.A'o.b. V*\-.7

* rferJbr-jc

■

TEHNIUM iunie 2003

ATELIER

Construcţia incintei acustice

VOIGT tnPCRCD PIP€

Ing. Aurelian MATEESCU

(Urmare din numărul trecut)

încerc să mă ţin de promisiunea
făcută DE A PREZENTA Şl MODUL
DE REALIZARE A UNEI VARIANTE
PE 3 CĂI A INCINTEI Voigt. Pentru
că la data redactării primului articol
nu experimentasem varianta cu 3
căi, mi-am permis modificarea ideii
originale de a construi o incintă pe 3
căi, şi am adoptat varianta mult mai
versatilă a unei incinte pe 2 căi de
mici dimensiuni, care poate fi utiliza¬
tă independent sau împreună cu
incinta Voigt care lucrează ca un
subwoofer. Această abordare are
unele avantaje:

- se poate opta pentru utilizarea
incintei pe 3 căi, în modalitate
clasică, incinta pe 2 căi fiind
montată pe incinta Voigt şi opti¬
mizată să funcţioneze în con¬
juncţie cu aceasta;

- se pot utiliza cele două secţiuni
L-R Voigt ca subwoofere,
plasate împreună sau separat
în spaţiul de audiţie, cei 2
sateliţi de format mic fiind
plasaţi corespunzător unei
audiţii stereofonice.

Această variantă permite, între
altele, o versatilitate mărită:

a. incintele mici se pot utiliza şi
separat;

b. se poate utiliza conexiunea
biwiring;

c. se pot utiliza amplificatoare
separate pentru subwoofere şi
incintele de medii-înalte (bi-
amping). în acest caz se uti¬
lizează un crossover electronic
în faţa amplificatoarelor pentru
separarea celor două căi.
Avantajul soluţiei este net: se
evită utilizarea unui filtru pasiv
pe o frecvenţă joasă (100-300
Hz), mai dificil de construit şi
pus la punct cu componente
pasive, dar relativ uşor de rea¬
lizat electronic, iar amplifica¬
torul pentru medii - înalte nu
este o problemă acum, când se
pot obţine puteri relativ mari
(50-70 W) cu CI specializate şi
având performanţe care pot

mulţumi şi audiofilii cu pretenţii.

Dar, să trecem la muncă.

Construcţia incintei pe 2 căi.
Recunosc, eu nu am mai construit
cele două incinte de mici dimensi¬
uni, ci am utilizat două incinte recu¬
perate de la un pick-up cu amplifica¬
tor din anii ’80. Cele două incinte au
dimensiunile de 260 (H) x 175 (L) x
110 (A). Au fost detaşate feţele
(pentru că spatele era demontabil
din construcţie), care au dimensi¬
unea de 160 x 247 mm. Acestea au
fost înlocuite cu două plăci noi, din
MDF de 16 mm grosime. în plăcile
noi au fost practicate găurile nece¬
sare montării difuzoarelor şi au fost
finisate cu atenţie pentru un aspect
plăcut (şlefuire, vopsire sau aco¬
perire cu furnir sau folie autocolan-
tă). Feţele noi au fost lipite cu aracet
gros de tâmplărie astupând cu grijă
orice orificiu care atentează la
etanşeitatea incintei. Placa din
spate a fost etanşată cu fâşie con¬
tinuă de mastic auto şi imobilizată
cu şuruburi Rigips 3,5 x 45 mm.

Incinta pe 2 căi este, după cum
v-aţi dat seama din descriere, o in¬
cintă închisă. Cei ce nu dispun de
două incinte de dimensiuni compa¬
rative, gata executate, le vor execu¬
ta din PAL cu grosimea de 12-14
mm, la dimensiunile indicate, având
în vedere ca:

- îmbinările să fie etanşe;

- faţa şi pereţii se vor rigidiza cu
baghete pătrate 15x15 mm,
lipite cu aracet gros la care nu
se va face economie;

- pentru fixarea plăcii spate se
montează baghete cu dimensi¬
unea 25 x 25 mm, perfect alini¬
ate, care să permită montarea
în poziţia îngropat a plăcii şi
imobilizarea cu şuruburi
Rigips. Pe suprafaţa de
aşezare se va pune o garnitură
de mastic auto cu lăţimea de
10 mm şi grosime 2 mm, pen¬
tru a prelua eventualele
denivelări ale suprafeţei de
aşezare.

Reţeaua de separare a celor
două difuzoare se va monta pe

placa spate, aşezată pe un strat de
burete de 5-10 mm grosime, care va
împiedica orice vibraţie parazită.

Finisarea rămâne la dispoziţia
constructorului.

Alegerea difuzoarelor utilizate.

De calitatea difuzoarelor, după cum
am mai subliniat şi cu alte ocazii,
depinde calitatea rezultatelor
obţinute. Din păcate nu prea avem
de ales şi ne vom mulţumi cu ce se
poate procura din magazinele de
specialitate.

Alegerea mid-wooferului este
cea mai importantă deoarece
hotărăşte limita inferioară de lucru a
incintei atunci când funcţionează
fără incinta Voigt. Dimensiunile in¬
cintei permit utilizarea unui difuzor
de 13 cm (5 1/2”) şi a unui tweeter
cu dimensiunile flanşei de circa 100
mm.

Pentru mid-woofer am utilizat un
difuzor cu indicativul DYE 5508-90
de producţie China, având urmă¬
toarele caracteristici declarate de
vânzător (KON Electronic):

- diametrul 5 1/2”;

-greutatea magnetului 10 oz

(283 grame);

-diametrul bobinei = 1” (25,4
mm);

- puterea nominală 50 W;

- impedanţa Z = 8 ohmi;

- banda de frecvenţă reprodusă
50 Hz - 6 500 Hz;

- SPL = 89 dB.

Pentru tweeter am utilizat, iniţial,
o calotă de titan de tipul HP 520, dar
pentru un sunet mai cald am
renunţat la aceasta şi am optat pen¬
tru o calotă SENON, tipul PT 25L
(KON Electronic) având diametrul
bobinei de 1” şi caracteristicile:

- puterea declarată = 120 W(!);

- banda de frecvenţă 2.000 Hz -
20 kHz;

-SPL = 91 dB.

Nici un vânzător nu poate pune
la dispoziţie parametrii Thiele-Small
ai difuzoarelor comercializate sau
caracteristica de frecvenţă. Din
experienţa proprie recomand pre¬
cauţie în interpretarea datelor de pe
etichetele lor, astfel:

TEHNIUM iunie 2003

ATELIER

- puterea înscrisă se va “multipli¬
ca” cu 0,5 până la 0,1 pentru a
nu avea surprize neplăcute de
genul: “S-a prăjit! La 10 W!”;

- SPL - presiunea acustică la 1
W/1 m declarată este de cele
mai multe ori cu 3 până la 6 dB
mai mică în realitate;

-fiţi pregătiţi să rezolvaţi pro¬
bleme complexe de nelineari-
tate la capetele benzii de
frecvenţă dacă vă apropiaţi
mult de acestea cu frecvenţele
de tăiere ale filtrelor.

Nu restricţionez utilizarea altor
tipuri de difuzoare, cu condiţia ca
acestea să aibă loc în incintă şi ca
banda de frecvenţă a acestora să fie
potrivită (să se suprapună suficient
pentru a nu avea găuri în caracteris¬
tica de frecvenţă).

Pentru decuparea feţei se va
întocmi o schiţă detaliată astfel ca:

- mid-wooferul să fie plasat ast¬
fel ca rama de etanşare să nu
încurce montajul, pe axa de
simetrie a feţei trasându-se
atât cercul de decupat, dar şi
marginea exterioară a şasiului,
inclusiv plasarea găurilor de
prindere;

- se trasează cercul ce reprezin¬
tă flanşa tweeterului cât mai
aproape de şasiul wooferului,
axa tweeterului fiind excentrică
(deplasată faţă de cea a
wooferului) astfel ca magnetul
acestuia să fie la 1-2 mm dis¬
tanţă de rama de etanşare a
feţei. Montarea asimetrică are
ca scop evitarea difracţiei
undelor emise şi îmbunătăţirea
imaginii sonore stereo.
Deplasarea tweeterului la cele
două incinte se poate face
către stânga, către dreapta sau
stânga-dreapta (simetric faţă
de axa de audiţie).

Alegerea şi construcţia reţelei
de separare (filtrului)

Suprapunerea benzilor de
frecvenţă în cazul difuzoarelor
menţionate este suficient de mare
pentru a ne permite mai multe opţi¬
uni în alegerea frecvenţei de tăiere.
Am considerat valoarea frecvenţei
de tăiere de 2.500 Hz. Pentru
reţeaua de separare am luat în con¬
siderare utilizarea unui filtru
Butterworth de ordinul II având
panta de 12 dB/octavă şi, pentru a
obţine o caracteristică lineară în
zona frecvenţei de tăiere, coborârea
punctului de intersecţie a celor două

caracteristici la -6 dB.

Pentru aceasta, calculăm
frecvenţele la care începe inflexi¬
unea caracteristicilor celor două
difuzoare, pentru a obţine intersecţia
caracteristicilor la -6 dB:

- Ftweeter = 1,3 x fT = 1,3 x
2.500 = 3.250 Hz

- Fwoofer = 0,7692 x fT = 0,7692
x 2.500 = 1923 Hz
Calculând reţeaua L C pentru
mid-woofer obţinem valorile:

CI = 7,3 mF şi LI = 0,94 mH.
Condensatorul CI = 4,7 mF +
2,2 mF + 0,33 mF la tensiunea de
lucru de minimum 63 de volţi. Toate
condensatoarele sunt nepolarizate,
cu polistiren sau mylar.

Bobina de 0,94 mH se execută
pe un mosor de plastic cu diametrul
interior de 25 mm şi înălţimea de
bobinaj de 14 mm, pe care se
bobinează, spiră lângă spiră, 175
spire cu sârmă de cupru emailată cu
diametrul de 0,8 mm. Evident că
este nevoie de două seturi de con¬

densatoare şi 2 bobine.

Calculând reţeaua L C a
tweeterului vom obţine:

C2 = 4,3 mF şi L2 = 0,554 mH.

Condensatorul C2 = 3,3 mF + 1
mF, utilizând condensatoare nepo¬
larizate.

L2 = 0,554 mH se obţine
bobinând pe un mosor cu aceleaşi
dimensiuni ca în cazul bobinei

TEHNIUM iunie 2003

ATELIER

mid-wooferului, un număr de 140
spire cu aceeaşi sârmă de cupru
emailat cu diametrul de 0,8 mm.

O altă variantă de execuţie a
bobinelor utilizează sârma de cupru
emailat de 1 mm diametru şi mosor
suport din lemn sau plastic având
diametrul interior de 40 mm şi
înălţimea de bobinaj de 20 mm.
Pentru o bobină de 0,94 mH se
bobinează 140 spire, iar pentru
0,554 mH se bobinează 105 spire.

Faţă de prima variantă construc-.
tivă, aceasta obţine bobine cu rezis¬
tenţă în c.c. mult mai mică (pierderi
mai mici de putere) şi comporta¬
mentul filtrului fiind mai bun.

în cazul difuzoarelor menţionate,
deşi există o diferenţă a presiunii
acustice, conform datelor tehnice, în
practică nu s-a simţit nevoia de a se
introduce un divizor rezistiv pentru
egalizarea presiunii acustice. în
cazul utilizării altor difuzoare poate fi
necesară o astfel de măsură de
egalizare.

Execuţia montajului părţilor
componente ale incintei satelit

După procurarea difuzoarelor,
execuţia şi finisarea incintelor şi
construcţia reţelelor de separare se
poate trece la asamblarea tuturor
componentelor, astfel:

- se montează difuzoarele cu
şuruburi tip Rigips 3,5 x 25
mm, între faţa incintei şi şasiu
aşezându-se garnituri din mas-
tic auto;

- pe placa spate se montează la
exterior placa de borne, procu¬
rată din comerţ, şi la interior
reţeaua de separare ce a fost
asamblată pe o placă de circuit
imprimat sau chiar pe o placă
de textolit sau plastic de 2 mm
grosime. Nu uitaţi de stratul de
burete;

- conexiunile la difuzoare se
execută cu cablu de incinte cu
secţiunea de minimum 1,5
mm^;

- interiorul incintei se umple cu
vată sintetică (circa 200
grame/incintă), vată sintetică
ce se poate procura din comerţ
(pentru saltele). Aceasta are
rol de material fonoabsorbant
şi împiedică formarea undelor
staţionare în incintă.

La dimensiunile date, mid-
wooferul specificat s-a comportat
suficient de bine şi în cazul utilizării
incintei fără subwooferul Voigt (ca
incintă de sine stătătoare), volumul
interior permiţând funcţionarea în

regim de suspensie acustică -
atenţie la etanşarea perfectă!

Interconectarea celor două
incinte

Având în vedere că wooferul uti¬
lizat în incinta Voigt are domeniul de
frecvenţă destul de extins, este
necesară reducerea domeniului său
de lucru pentru a nu avea surpriza
de a obţine o întărire nedorită a
frecvenţelor medii. Pentru aceasta
se utilizează un filtru de ordinul I,
respectiv o bobină înseriată cu
wooferul şi care asigură o pantă de
tăiere de 6 dB pe octavă.

Pentru frecvenţa de tăiere de
circa 300 Hz, bobina are 4,5 mH şi
pentru obţinerea sa se bobinează
265 spire cupru email cu diametrul
de 1,6 mm pe un mosor de plastic
sau de lemn de tei cu diametrul inte¬
rior de 50 mm, înălţimea de 22 mm
şi diametrul exterior al mosorului de
110 mm. Bobina nu este nici mică
nici ieftină! Ea se fixează în interiorul
incintei Voigt după testele finale.
Aceasta pentru că în funcţie de difu¬
zoarele utilizate pot fi necesare
modificări asupra valorii bobinei sau
chiar utilizarea unei pante de tăiere
mai abrupte, prin montarea unui
condensator în paralel pe woofer
(orientativ se utilizează valori în
domeniul 20-100 mF).

Utilizarea asociată (în regim de
3 căi) a celor două incinte

Pentru aceasta, incinta satelit se
va aşeza pe incinta Voigt, pe un pat
de burete sau polistiren expandat de
circa 5 mm grosime. Greutatea
destul de mare este suficientă pen¬
tru a reţine satelitul în poziţia fixată.

Desigur că audiofilul este fami¬
liarizat cu imaginea incintelor care
respectă fazarea corectă a sem¬
nalelor emise de mai multe difu¬
zoare. Aceste incinte se recunosc
după realizarea înclinată sub un
unghi bine precizat a feţei pe care
sunt montate difuzoarele, aşa-zis
ZDP = zero delay plane. Alţi pro¬
ducători decalează difuzoarele între
ele prin montarea sub woofer şi mid-
range a unor plăci cu grosimi bine
determinate, astfel ca semnalul
sonor emis concomitent de cele 3
difuzoare să ajungă la urechea
ascultătorului în fază, păstrând
coerenţa şi transparenţa semnalului
sonor original.

Desigur că în regim de amator
este greu de determinat modul per¬
fect de aşezare a difuzoarelor, în
lipsa echipamentului specializat de
măsură.

în cazul nostru, după teste de
audiţie multiple cu genuri diverse de
muzică şi cu înregistrări de foarte
bună calitate, am determinat ca fiind
benefică o decalare de 15-17 mm
între faţa incintei Voigt şi faţa incintei
satelit. Este suficientă plasarea unui
martor din folie autocolantă pe placa
superioară a incintei Voigt pentru a
readuce satelitul în poziţia corectă
dacă a fost deplasat din diverse
motive.

Observaţii desprinse din prac¬
tică

în urma determinărilor şi testelor
executate am observat următoarele:

- plasarea incintei Voigt în
colţurile camerei conduce la
întărirea frecvenţelor joase,
aşa-numitul efect de colţ, de
care trebuie ţinut cont pentru o
audiţie corectă;

- la utilizarea unei calote meta¬
lice în incinta satelit, reducerea
condensatorului asociat twee-
terului de la 4,3 mF la 3,3 mF
este benefică pentru trans¬
parenţa sunetului;

- dacă wooferul de 200 mm este
de calitate bună, chiar cu o
calotă moale, textilă, procurată
din comerţ se pot obţine rezul¬
tate foarte bune care nu justi¬
fică efortul de a construi sateliţi
cu 2 căi. Wooferul trebuie să fie
linear, în special la capătul
superior al benzii, pentru a nu
crea probleme în domeniul
apropiat frecvenţei de tăiere.

Doresc succes celor care vor
aborda aceste construcţii şi le stau
la dispoziţie pentru lămuriri supli¬
mentare.

NOTĂ. Reţeaua de separare a
satelitului coincide cu reţeaua de
separare a incintei Voigt pe 2 căi.
Suplimentar este necesar să se
construiască filtrul pentru woofer,
care trebuie separat la o frecvenţă
mai joasă, cuprinsă în domeniul
200-300 Hz. Experimentarea prac¬
tică decide soluţia definitivă, în
fiecare caz în parte, mai ales când
se utilizează alte tipuri de difuzoare
decât cele specificate.

Mai menţionăm că numele Voigt
a apărut în articolul din nr. trecut,
dintr-o greşeală pentru care redacţia
vă cere scuze, scris Voight.

TEHNIUM iunie 2003

ATELIER

Alături de colecţionarea de
mărci poştale (timbre), în cadrul pre¬
ocupării generale numită filatelie, şi
colecţionarea de cărţi poştale cu
vederi din diverse zone ale
României şi ale lumii poate fi
benefică. Pasiunile acestea pot
începe din fragedă copilărie şi să nu
dispară nici la adânci bătrâneţi. Pe
copiii-elevi, colecţiile de timbre şi
cărţi poştale cu vederi îi va deprinde

cu rigorile ordinei şi clasificărilor, îi -

va învăţa “volens-nolens” geografie
şi istorie, le va prilejui petrecerea
relaxantă a timpului liber cu real folos.

Dacă timbrele poştale se păstrează pe ţări, pe
ani şi pe serii, în clasoare speciale, pentru păstrarea
în colecţii a cărţilor poştale-vederi nu s-a statornicit un
procedeu.

Cu investiţii băneşti nule, vă propunem în conti¬
nuare un mod de confecţionare a unor minimape şi a
unor cutii de păstrare în colecţii organizate a cărţilor
poştale-vederi (figura 1).

Mapele se confecţionează din carton recuperat
de la cutiile de ambalaje ce se găsesc aruncate peste
tot. Mai avem nevoie de mici pănglicuţe din textile, din
rafie sau din material plastic, recuperate de la diverse
pachete sau de la buchetele de flori, şi de nişte coli
de hârtie format A4, care pot fi scrise pe una din feţe
(figura 2).

Se prepară un
lipici din cocă fiartă
(vezi reţeta în nr.

7/2001 al revistei
TEHNIUM). Se unge
în partea scrisă a
colilor A4 şi se aco¬
peră partea exte¬
rioară a mapei (cea
cu panglica lipită pe
ea), îndoind sur¬
plusul în interior.

După uscare, se
îndoaie cu atenţie în
dreptul semităie-
turilor, şi mapa
este... gata! Dimen¬
siunile sunt alese
pentru cărţile poş-
tale-standard (for¬
mat A6). După ce

mapa este umplută cu cărţi poştale-vederi sortate (de
exemplu, din România, pe judeţe; din Europa sau alte
continente - pe ţări etc.) şi se leagă cu fundă, cu aju¬
torul capetelor panglicii.

Pe mapă se poate scrie un număr de ordine sau
o denumire, nu neapărat de mână, ci lipind înscrisuri
decupate cu foarfecă din ziare, calendare etc. Mapele
se pot păstra într-o cutie de carton, pe care dacă n-o
găsim de-a gata, tot noi va trebui să o confecţionăm,
ea arătând ca în figura 3.

în felul acesta, putem comod, la nevoie, să
găsim o anumită carte poştală-vedere, să le revedem
cu plăcere pe altele, să vedem ce “dubluri” avem pen¬
tru un eventual schimb cu colegii-colecţionari şi să
ştim, în definitiv, câte cărţi poştale avem!

MINIMRPE
PENTRU COLECŢIA

DC VEDERI

Elev Radu UNGUREANU

D=10;20;30

TEHNIUM iunie 2003

ATELIER

INTRODUC€R€

ÎN CRICULUI

RCTCLCLOR D€ SCPRRRRC

Ing. Aurelian MATEESCU

Motto: “Nu subestima niciodată

puterea prostiei umane!”

Lazarus Long

Am plecat la tratarea acestui subiect convins că voi
plictisi pe mulţi dintre cititorii forţaţi să citească un mate¬
rial arid, plin de formule matematice, care întredeschide
perspectiva unei munci sisifice pentru rezolvarea unei
probleme pentru care există soluţii mult mai simple.
Vorba aceea: De ce m-ai pus să citesc “Război şi pace”?
De ce nu mi-ai spus că s-a făcut un film după cartea
asta groasă?

Să vedem, dar, de ce este mai bine să studiem acest
material, să facem un morman de calcule şi să muncim

la execuţia reţelei de separare, când avem soluţii mai
facile la îndemână.

Trebuie spus că în fiecare domeniu există per¬
fecţionaţi care vor să obţină superlativul în domeniu. Din
păcate, nu vor putea obţine perfecţiunea, şi mai ales în
domeniul HI-FI. Dar vor lupta pentru cel mai bun rezul¬
tat, care să le satisfacă cerinţele personale.

De aceea, recurgerea la soluţii facile reprezintă abdi¬
carea de la acest crez.

Să enumerăm soluţiile facile:

- prima o reprezintă utilizarea fără discernământ a
unui program de calculator şi este soluţia adoptată în
special de cei fără experienţă teoretică şi practică, pen¬
tru care utilizarea calculatorului pare să asigure şi
garanţia unui rezultat perfect. Calculatorul execută ce i

se cere, dar nu poate suplini experienţa practică şi logi¬
ca în adoptarea unei soluţii sau a alteia;

- a doua o reprezintă cumpărarea din comerţ a unei
reţele de separare. Este cea mai nefericită soluţie,
având în vedere că sunt produse care în 99% din cazuri
sunt departe de soluţia optimă. Dacă examinăm şi ce se
oferă, la preţuri pipărate, vom constata că se folosesc
componente de calitate submediocră sau neadecvate
scopului. Cum aceste produse sunt procurate de obicei
de către amatorii de muzică “tare”, cu başi şi înalte, cu
toate potenţiometrele la maximum, în scurt timp îi veţi
întâlni în aceleaşi magazine, cumpărând alte difuzoare
în locul celor “arse”. Filtrul a contribuit şi el la noua chel¬
tuială!

Dar să începem ridicarea va¬
lului de pe misterul acestor reţele
de separare.

REŢELE DE SEPARARE

Necesitatea utilizării unei
reţele de separare a apărut o
dată cu conceptul de utilizare a
unor traductoare (difuzoare) spe¬
cializate pe domenii de frecvenţă.
Termenul în cauză provine din
limba engleză: “crossover net-
work”, la care se adaugă tipul
acestei reţele:

- pasivă pentru reţeaua for¬
mată din bobine, condensatoare
şi rezistenţe, sau

- activă, atunci când avem o
reţea ce conţine componente
electronice active şi care pre¬
supune utilizarea de amplifica¬
toare de putere dedicate fiecărui
domeniu de frecvenţă. Acest tip
de reţea a fost mult timp utilizat

aproape exclusiv de profesionişti, în ultimii ani acesta
răspândindu-se şi în rândul audiofililor cu pretenţii
susţinute de posibilităţi materiale corespunzătoare.

Ne vom ocupa aproape exclusiv de reţelele de sepa¬
rare pasive. Primele reţele de acest tip au fost proiectate
având la bază teoria filtrelor dezvoltată de inginerii Zobel
şi Campbell de la Bell Telephones. Hilliard şi Kimball, de
la departamentul de sunet al studiourilor de film MGM
au publicat în 1936 un articol, intitulat “Reţele divizoare
pentru sisteme de difuzoare". în 1941, Hilliard publica în
“Electronics Magazine" un alt articol, “Reţele divizoare
pentru difuzoare”, în care sunt listate formulele de calcul
pentru reţelele de tip Butterworth, serie şi paralel, de
ordinul I şi III, reţele utilizate preferenţial în anii '50. în
anii ’60 şi 70, Small şi-a adus o contribuţie importantă

TEHNIUM iunie 2003

ATELIER

Fig.2. Caracteristica de frecvenţă funcţie de panta filtrului (ordinul filtrului)

atât la definirea parametrilor difuzoarelor, dar şi la
proiectarea reţelelor de separare. Ulterior, contribuţii
importante au avut în acest domeniu Linkwitz, Riley,
Marshall Leach şi Robert Bullock.

Dezvoltarea calculatoarelor a permis apariţia unui
soft specializat, necesar mai ales dacă avem în vedere
cantitatea mare de calcule matematice implicate de
proiectarea şi optimizarea acestor reţele de separare.

Fig. 3. Valorile factorului Q(fT = 1kHz)

TEHNIUM iunie 2003

ATELIER

Fig. 4. Separarea dintre difuzoare pe orizontală şi pe verticală

Frecvenţa ZDP

Fig. 5. Centrul acustic al difuzorului funcţie de frecvenţa redată

între cele mai performante programe enumerăm: XOPT,
CACD, CALSOD, Filter Designer şi LEAP 4.0, programe
ce au apropiat mai mult de ştiinţă proiectarea acestor
reţele.

Noţiuni de bază

Reţelele de separare pot fi serie sau paralel (fig. 1).
în prezent, producătorii de incinte acustice utilizează
aproape exclusiv reţelele de tip paralel, deoarece au un
avantaj important, permiţând tratarea independentă a
fiecărui traductor acustic dintr-un sistem cu mai multe
traductoare. în cazul reţelelor serie, variaţia parametrilor
componentelor afectează funcţionarea traductoarelor şi
rezultatul total obţinut, astfel că acest tip de reţea este
mai greu de manevrat de un constructor care nu dis¬
pune de aparatură de măsură specializată. Ca atare, ne
vom concentra în special pe reţele de separare paralel.

După cum am amintit, componentele reţelei de se¬
parare sunt bobinele (L), condensatoarele (C), la care
se adaugă, în anumite condiţii şi rezistenţe (R). Reţelele
de separare cuprind 3 tipuri de filtre LC:

- filtrele trece-jos, utilizate în
legătură cu wooferele, care permit
trecerea frecvenţelor joase, tăind
accesul frecvenţelor înalte către
difuzorul amintit;

- filtrele trece-sus, care permit
trecerea frecvenţelor înalte către
tweeter şi blochează trecerea
frecvenţelor joase;

- filtrele trece-bandă, utilizate în
cazul unor sisteme cu mai mult de
două căi şi care permit trecerea
selectivă a unei benzi de frecvenţă
către un difuzor desemnat să repro¬
ducă domeniul respectiv de
frecvenţă.

Combinaţia de filtre LC care
formează o reţea de separare
reprezintă circuite atenuatoare
dependente de frecvenţă care uti¬
lizează proprietăţile reactive ale
componentelor.

Reactanţa, sau rezistenţa în
curent alternativ a celor două com¬
ponente este dată de formulele:

Xc = 1 / 2rcfC şi X L = 2nfL
Se observă că reactanţa conden¬
satorului este invers proporţională cu
frecvenţa curentului alternativ ce îl
străbate, adică rezistenţa sa la tre¬
cerea curentului alternativ creşte cu
scăderea frecvenţei curentului.

Reactanţa inductivă a bobinei
este direct proporţională cu
frecvenţa, respectiv rezistenţa opusă
la trecerea curentului alternativ
creşte cu creşterea frecvenţei.

Filtrele (o altă denumire utilizată
frecvent pentru reţelele de separare)
sunt definite de 3 elemente caracte¬
ristice:

- panta filtrului reprezintă va¬
loarea atenuării pe octavă. în funcţie
de modul de conectare (topologia fil¬
trului) a elementelor componente,
panta poate avea valori de 6, 12,18,
24 dB/octavă sau chiar mai mult, ca¬
racteristica de frecvenţă fiind ilus¬
trată în figura 2. în general valori de
peste 24 dB/octavă sunt foarte rare
în practică. Curent, un filtru de 6 dB/octavă este denumit
de ordinul I şi corespunzător cel de 12 dB/octavă - de
ordinul II, 18 dB/octavă - ordinul III, iar cel de 24
dB/octavă - ordinul IV;

- frecvenţa de rezonanţă este frecvenţa la care reac¬
tanţa componentelor filtrului are aceeaşi valoare şi
defineşte frecvenţa de tăiere a filtrului. Frecvenţa de
rezonanţă este determinată pentru filtrele de ordinul II şi
superior. Pentru filtrul de ordinul II, frecvenţa de rezo¬
nanţă este dată de formula:

f = l/27iVLC

Produsul L x C este important, deoarece frecvenţa
de rezonanţă îşi păstrează valoarea dacă L şi C variază,
dar produsul lor îşi păstrează valoarea constantă;

- factorul de calitate Q al filtrului are aceeaşi sem¬
nificaţie ca în cazul Q-ului difuzoarelor sau al ansamblu¬
lui difuzor - incintă, purtând denumirea de factor de
merit al circuitului, fiind echivalent cu:

TEHNIUM iunie 2003

ATELIER

Q = 2 x (energia stocată la rezonanţă/energia disi¬
pată la rezonanţă).

Pentru un filtru de ordinul II, valoarea Q este dată de
formula:

Valorile lui Q pentru diversele tipuri de filtre definesc
caracteristica de răspuns în frecvenţă în imediata
apropiere a frecvenţei de tăiere a filtrului (fig. 3), fiind
identic cu cel al unei incinte închise.

Valorile lui Q, care definesc curbele de răspuns şi au
proprietăţi specifice, au fost denumite după cel care s-a
ocupat de studiul filtrului respectiv:

Q = 1,00 - Cebâşev

Q = 0,707 _ Butterworth

Q = 0,58 - Bessel

Q = 0,49 - Linkwitz - Riley

Subliniem că la discutarea caracteristicilor filtrelor, ne
referim la funcţiile de transfer acustic ale traductorului
(difuzorului).

Reţele de separare pentru 2 căi. Indiferent de
numărul de difuzoare care reproduc un domeniu strict
delimitat în componenţa unei in¬
cinte acustice, efortul făcut la
proiectarea reţelei de separare a
incintei vizează obţinerea unui
răspuns în frecvenţă cât mai plat,
mai liniar, atât în domeniul repro¬
dus de fiecare difuzor, cât şi la
punctele de pe caracteristica de
frecvenţă a incintei unde se află
frecvenţele de tăiere.

Când discutăm de modul în
care semnalul provenit de la două
surse independente se combină,
diferenţa de fază este elementul
determinant:

- când cele două surse sunt
corelate, semnalele emise de
difuzoare se combină ca două
mărimi scalare;

- când difuzoarele sunt ali¬
mentate de la aceeaşi sursă, se
obţine o creştere cu 6 dB a
nivelului sonor, faţă de cazul unui
singur difuzor;

- când cele două difuzoare
sunt alimentate de la două surse
necorelate ca fază, suma nivelu¬
lui obţinut este doar cu 3 dB mai
mare decât nivelul unui singur
difuzor. însumarea a două secţi¬
uni ale unei reţele de separare se
tratează ca în cazul descris mai
sus. Filtrele utilizate pentru
reţelele de separare se împart în
două grupe bazate pe corelarea
de fază existentă între filtrul trece-
sus şi filtrul trece-jos. Faza este
direct dependentă de panta de
tăiere a filtrului, astfel că modifi¬
carea Q-ului filtrului şi a pantei
acestuia conduce la modificarea
caracteristicii de fază.

Filtrele Butterworth de ordin
impar au o diferenţă de fază de
90 de grade între secţiunea trece-

sus şi secţiunea trece-jos la toate frecvenţele. Cele două
secţiuni ale filtrului se însumează plat atunci când
nivelul ambelor filtre este cu 3 dB mai mic la frecvenţa
de tăiere. Reţelele de ordin par, Butterworth, Bessel,
Linkwitz - Riley sau Cebâşev, de ordinul II şi IV nu au
diferenţe de fază, mai precis diferenţa de fază este de
180 de grade la filtrele de ordinul II, dar la inversarea
polarităţii, decalajul dispare. Filtrele de ordinul IV au un
defazaj de 360 de grade, ceea ce înseamnă, practic, că
secţiunile sunt în fază.

Când filtrele de ordin par sunt combinate, faza este
corelată şi cele două secţiuni se însumează plat când
nivelul celor două secţiuni este cu 6 dB sub nivel la
frecvenţa de tăiere.

Când secţiunile trece-sus şi trece-jos ale filtrului
Butterworth de ordin par sunt calculate şi fazele sunt
coincidente, nivelul secţiunilor este redus cu 3 dB la
frecvenţa de tăiere datorită factorului de calitate.
Valoarea însumată se află la +3 dB datorită corelării
surselor. Dacă condiţia de coincidenţă de fază nu mai
este foarte strânsă, iar frecvenţa se înscrie într-un
domeniu de 1,3 pentru filtrele Butterworth de ordinul II,
reţeaua de separare va avea o caracteristică plată
atunci când cele două secţiuni se află cu 6 dB sub nivel
la frecvenţa de tăiere.

Fig. 6. Z D P (zero delay plane)

a, b- localizarea axelor ce definesc planul ZDP în cazul soluţiilor
constructive curente

c, d - soluţii constructive ce aduc axa de radiaţie a incintei la orizontală
[c - soluţie Cabasse (Franţa); d - soluţie Thiel (SUA)]

ZDP / \ ZDP

/ \

TEHNIUM iunie 2003

ATELIER

Fig. 7. Reţele de separare pentru incinte cu 2 căi - de ordin I (a) ord. II (b); ord. Ill(c) şi ord. IV (d)

Reţele compensatoare de fază şi reţele cu linea¬
ritate de fază. La adoptarea unei soluţii practice pentru
reţeaua de separare se poate alege din 3 tipuri de
reţele:

- reţea cu linearitate de fază (minimum phase net-
work), grupa ce cuprinde numai filtrul Butterworth de
ordinul I care prezintă un răspuns plat în frecvenţă şi
diferenţă nulă de fază la însumare. Teoretic, acest filtru
nu produce distorsiuni de fază, dar nu oferă suficientă
atenuare pentru difuzoarele de frecvenţe medii şi înalte.
Aceasta se traduce prin creşterea distorsiunilor emise
de acestea, mai ales dacă frecvenţa de tăiere a filtrului
se află aproape de limita de jos a caracteristicii de
frecvenţă a difuzorului de medii (înalte);

- reţea cu compensare de fază (all pass network =
reţea trece tot), tip care are răspuns plat în frecvenţă.
Patru tipuri de filtre sunt utilizate în această grupă:
Butterworth de ordinul I şi III şi Linkwitz - Riley de
ordinul II şi IV. Filtrul Butterworth de ord. I este inclus în
această categorie, celelalte sunt cel mai des utilizate de
constructori pentru că asigură linearitatea caracteristicii
de frecvenţă şi totodată au o atenuare suficient de ridi¬
cată;

- celelalte tipuri de filtre utilizate sunt cuprinse în ca¬
tegoria denumită non all pass networks, caracterizate
prin caracteristica de fază corespunzătoare filtrelor all-
pass, dar caracteristica de frecvenţă nu este plată. Aici
se includ filtrele Butterworth de ordinul II şi IV, filtrele
Bessel de ord. II şi IV, filtrele Legendre, Gauss şi cele cu
fază lineară de ordinul IV. Ultimele 3 tipuri sunt filtre asi¬
metrice de ordinul IV.

Dacă criteriul linearităţii de fază este mai puţin cate¬
goric, aceste filtre se pot proiecta astfel ca în final să se
obţină o caracteristică de frecvenţă suficient de plată
(liniară).

însumarea acustică. Pentru a se obţine o imagine
sonoră coerentă şi reală, o condiţie importantă este ca
emisia difuzoarelor să fie coincidentă, adică ele să emită
din exact acelaşi punct din spaţiu. în realitate această
condiţie este îndeplinită în procente variabile în funcţie
de soluţiile practice adoptate la construcţia incintei.

Singurele incinte care au difuzoare care emit din
acelaşi punct sunt cele echipate cu difuzoare coaxiale,
la care tweeterul este montat pe piesa polară centrală a
wooferului şi dacă proiectantul nu a făcut rabat la acest
aspect, se presupune că cele două difuzoare emit
coaxial.

O altă soluţie prevede montarea tweeterului în
spatele bobinei wooferului, pe magnetul acestuia,
emisia tweeterului fiind efectuată printr-un canal cilindric
din piesa polară a wooferului. Pentru a se obţine coinci¬
denţa se foloseşte o pâlnie acustică tip lalea aflată în
piesa polară a wooferului, soluţie adoptată la incintele
high-end produse de Tannoy. Firma britanică are o
experienţă de peste 50 de ani în construcţia acestor
tipuri de difuzoare coaxiale. Difuzoare coaxiale mai uti¬
lizează şi alţi fabricanţi de renume: KEF (Anglia),
Cabasse (Franţa).

Marea majoritate a incintelor au difuzoarele plasate
necoincident (fig. 4).

în acest caz, punctele de emisie ale celor două sau
mai multe difuzoare sunt separate, atât în plan vertical
cât şi orizontal. în plan vertical efectul se manifestă
asupra diagramei de radiaţie pe care apar lobi cu atât
mai pronunţaţi cu cât distanţa este mai mare. Singura
soluţie este reducerea distanţei dintre difuzoare sub va¬
loarea unei lungimi de undă corespunzătoare frecvenţei
de tăiere a filtrului. Separarea verticală poate cauza, de
asemenea, şi modificări ale pantei diagramei de radiaţie
în funcţie de filtrul de separare ales.

TEHNIUM iunie 2003

ATELIER

Separarea pe orizontală conduce la o întârziere a
undei emise, întârziere care are o valoare dependentă
de frecvenţă. Pentru cele mai multe aspecte de calcul se
consideră că punctele de emisie a undelor sonore se
află în centrele bobinelor difuzoarelor, indiferent că sunt
cu calotă sau cu con. Aceasta pentru că determinarea
foarte corectă a acestui punct este dificilă (fig. 5). în
cazul unui difuzor cu con, acest punct se află undeva în
faţa bobinei şi în faţa vârfului conului membranei. Acest
punct se află pe un plan pentru care întârzierea este
nulă în cazul fiecărui difuzor, plan numit ZDP = zero
delay plane. în figura 6 se poate observa efectul pe care
îl are modul de montaj al difuzoarelor asupra axelor de
referinţă ale ZDP şi soluţii pentru a readuce axa la ori¬
zontal. Problema în sine este mult mai complexă şi este
influenţată şi de tipul de filtru utilizat pentru separare,
necesitând determinări complexe, care nu vor fi prezen¬
tate în lucrarea de faţă.

Configuraţia reţelei de separare pentru incinte cu
două căi. Alegerea tipului de reţea. în practica curen¬
tă a proiectării incintelor cu 2 căi se utilizează 12 tipuri
de reţele (filtre) de separare: Butterworth de ord. I, II, III,
IV, Linkwitz-Riley de ord. II, Bessel de ord. II, Cebâşev
de ord. II, reţele de ordinul IV Linkwitz- Riley, Bessel,
Legendre, Gauss şi faza lineară. în cele ce urmează
vom trece în revistă aceste filtre cu caracteristicile lor de
bază.

Reţeaua Butterworth de ordinul I este de tipul trece
tot (all pass) şi pentru care defazajul între semnalul de
intrare şi cel de ieşire este minim, satisfăcând toate cri¬
teriile pentru o reţea de tensiune constantă. La puncte
echidistante de ambele difuzoare, suma semnalelor
emise de acestea, atunci când se utilizează filtrul
Butterworth de ordinul I, nu produce distorsiuni de fază.
Se mai spune că acest filtru are coerenţă de fază sau
fază lineară. însumarea caracteristicilor celor două secţi¬
uni este plată la -3 dB pentru frecvenţa de tăiere a fil¬
trului, atât în polarizare normală cât şi inversată. Filtrul
este foarte sensibil la modul de montare a difuzoarelor
şi la plasarea frecvenţei de rezonanţă a difuzoarelor în
domeniul de atenuare al filtrului. Amintim şi faptul că
atenuarea este de numai 6 dB/ octavă, insuficientă pen¬
tru evitarea distorsiunilor în cele mai multe situaţii, ceea
ce îl face puţin recomandabil pentru utilizare. Dar, acest
tip de filtru s-a bucurat şi se bucură de o popularitate
foarte mare în anumite cercuri de audiofili şi constructori
de incinte. Este preferat de unele firme nordice (ex.
Dynaudio).

Filtrul Butterworth de ordinul II a fost pentru mult timp
unica variantă utilizată de constructorii amatori.
Diferenţa de fază între cele două difuzoare este de 180
grade. Inversarea polarităţii produce sumarea sem¬
nalelor în fază cu o creştere a nivelului de + 3 dB. Cei
mai mulţi constructori recomandă inversarea polarităţii
la unul din difuzoare pentru înlăturarea decalajului de
fază, dar, trebuie să se ţină cont şi de alinierea difu¬
zoarelor. Q = 0,707 pentru acest tip de filtru. Toate filtrele
de ordinul II sunt mai puţin sensibile la alinierea pe ori¬
zontală a difuzoarelor comparativ cu filtrul de ordinul I.
Dacă distanţa între centrele difuzoarelor este de Vz din
lungimea de undă la frecvenţa de tăiere, faza este inver¬
sată, astfel că nu mai este nevoie să se inverseze pola¬
ritatea unuia dintre difuzoare. După cum am mai amintit,
filtrele Butterworth de ordin impar au, prin însumare, o
caracteristică aproape plată, care poate fi corectată prin
modificarea frecvenţei de tăiere a secţiunii trece-sus şi a
celei trece-jos, astfel ca în final să obţinem o caracteris¬
tică de răspuns cât mai liniară.

Filtrul Linkwitz-Riley este de tipul trece tot, având Q
= 0,49. Caracteristicile de fază şi polaritate sunt aceleaşi

ca la filtrul Butterworth de ord. II şi sunt identice pentru
toate filtrele de ordinul II. Este des utilizat de fabricanţii
de incinte.

Filtrul Bessel de ord. II este similar filtrului Linkwitz-
Riley, dar are Q = 0,58 şi nu este un filtru trece tot.
Caracteristica de frecvenţă a filtrului se aplatizează dacă
frecvenţele de tăiere ale celor două secţiuni sunt diferite
cu un factor de 1,1.

Filtrul Cebâşev de ord. II este rar utilizat, în cazul în
care se doreşte obţinerea unei caracteristici anume.
Caracteristica de răspuns prezintă o “umflătură" de +6
dB în zona de însumare. Pentru corecţie, frecvenţele de
tăiere ale celor două secţiuni sunt decalate cu factorul
1,5, nelinearitatea caracteristicii încadrându-se în +1-2
dB.

Filtrul Butterworth de ordinul III are caracteristica
asemănătoare celui de ord. I. Pentru a se corecta
însumarea la -3 dB la frecvenţa de tăiere, factorul de
corecţie este 1,2 pentru cele două secţiuni. Acest tip de
filtru a devenit cunoscut mai ales după ce Joe D’Appolito
l-a utilizat, combinat cu soluţia de aşezare a tweeterului,
încadrat de două difuzoare de reproducere a
frecvenţelor medii pentru a se obţine o caracteristică
polară verticală de răspuns cât mai uniformă, fără dife¬
renţe de lobare a caracteristicii de răspuns vertical.
Pentru că lobarea nu alterează semnificativ audiţia, ulte¬
rior, D’Appolito a utilizat filtrul Linkwitz-Riley de ordinul
IV, la care atenuarea mai pronunţată are avantaje iar
aplatizarea caracteristicii de răspuns se poate face prin
optimizarea reţelei de separare.

Filtrul Butterworth de ordinul IV se obţine prin
legarea în cascadă a două filtre de ord. II, Q = 0,707.
Factorul de corecţie a frecvenţei de tăiere pentru li-
nearizarea caracteristicii de frecvenţă este 1,13.

Filtrul Linkwitz-Riley de ord. IV are Q = 0,49.
Răspunsul în frecvenţă linear, panta ridicată şi sensibili¬
tatea scăzută la decalajele de aliniere a difuzoarelor îl
fac deosebit de utilizat pentru tweetere.

Filtrul Bessel de ord. IV nu este un filtru trece tot şi
are o denivelare de -1,5 dB în zona frecvenţei de tăiere
şi necesită o corecţie cu factorul 0,9 pentru linearizare.

Ultimele 3 tipuri de filtre de ord. IV, Legendre, Gauss
şi faza lineară nu sunt utilizate decât foarte rar, fiind
reţele asimetrice şi prezentând sensibilitate mare la vari¬
aţia parametrilor.

Formulele matematice pentru calculul reţelelor
de separare pentru incinte acustice cu două difu¬
zoare. Formulele prezentate se referă la reţelele din
figura 7.

Unităţile de măsură sunt:

- pentru inductanţe (bobine) în henries (H);

- pentru capacităţi (condensatoare) în farazi (F);

- pentru rezistenţe în ohmi;

- pentru frecvenţă în herţi (Hz).

S-au utilizat următoarele notaţii:

FT = frecvenţa de tăiere a reţelei;

Z = impedanţa difuzorului la care s-a utilizat indicele
Tw pentru tweeter şi W pentru woofer.

In cazul în care se dispune de un program specia¬
lizat, acesta are de obicei şi o secţiune care efectuează
calculul unei reţele de separare în funcţie de tipul de
reţea ales.

(Continuare în nr. viitor)

TEHNIUM iunie 2003

TEHNIUMTV

TESTER pentru TRANSFORMATOARE

Ing. Florentin STĂNESCU

Acum aproape un an am primit de la cineva din
chatul Depanatorul montajul pe care îl voi descrie în
paginile următoare. L-am construit în mai multe
exemplare, atât pentru mine, cât şi pentru unii dintre
cunoscuţii mei cu preocupări în domeniul service-
ului televizoarelor sau al monitoarelor. Toţi am fost
mulţumiţi de uşurinţa cu care se realizează, de cali¬
tatea indicaţiilor, precum şi de preţul relativ scăzut -
nici 70.000 lei - al investiţiei, în cazul în care sunt
cumpărate absolut toate piesele, deşi în unele locuri
pot fi montate şi piese recuperate din dezasamblări,
evident după măsurarea lor. Aceşti bani se pot con¬
sidera amortizaţi după câteva măsurători, în special
prin economisirea timpului şi obţinerea certitudinii
că piesa măsurată este aşa cum am presupus.

Date suplimentare se pot găsi la adresa
www.electronicsaustralia.com.au , de unde a fost
downloadat sau direct de la autorul articolului,
domnul Bob Parker, prin e-mail

[email protected] . Domnia sa precizează că
folosind acest montaj a reuşit să obţină un procent
de minimum 80% determinări corecte. Tot la aceeaşi
adresă de net mai puteţi citi şi părerile unora din cei
care au folosit montajul descris.

Unele din piesele cele mai solicitate în orice
monitor sau televizor sunt transformatoarele de linii
sau cele din sursă. Datorită condiţiilor în care
lucrează, frecvenţe fixe sau variabile, tensiuni,
curenţi şi respectiv puteri disipate mari, majoritatea
defectelor în blocul de baleiaj orizontal sau chopper
se produc în jurul transformatoarelor respective.
Cum acestea au un preţ ridicat, de sute de mii de lei,
în general al doilea sau al treilea după tubul
cinescop sau microprocesor, în afara cazurilor evi¬
dente - izolaţii crăpate, urme de arsuri, miros spe¬
cific - nici un depanator nu poate fi sigur că piesa
din faţa lui este defectă cu certitudine. Mai ales că
de obicei se defectează prin scurtcircuitare şi
tranzistorul final sau chopper, iar înlocuirea lui cu un
altul, fără eliminarea cauzelor care au produs
defectarea lor, va provoca imediat încă o “victimă”,
mărind preţul depanării. Şi nerezolvând problema,
dar creând şi mai multe întrebări. Oare transforma¬
torul a scăpat neatins? Piesa a "crăpat” din cauze
naturale, datorită bătrâneţii, supraîncălzirii prin
obturarea orificiilor de ventilaţie cu praf, cârpe,
broderii etc., sau a unor defecte ascunse precum
cedarea materialului, care şi aşa lucrează în condiţii
deosebit de dure? Sau are şi câteva spire în scurt,

care vor determina “prăjirea” instantanee a piesei
înlocuite? Cum pot fi determinate aceste doar câte¬
va spire construite cu sârmă subţire, diametrul
folosit în mod curent fiind sub 0,15 mm, care scad
rezistenţa - în mod normal având o valoare
necunoscută X - a înfăşurării transformatorului de la
XQ la (X-x)Q, unde x este foarte apropiat de zero?
Ce instrument de măsură poate detecta această
nesemnificativă reducere?

Din punct de vedere al măsurătorilor, se vede
imediat că tensiunea de alimentare este “trasă” spre
masă şi unele elemente se supraîncălzesc, sau se
ard siguranţele. O cauză posibilă o mai constituie şi
scurtcircuitarea altor elemente, condensatoare de
recuperare, diode redresoare etc.

Toate transformatoarele chopper sau de linii
sunt montate în colectorul sau drena unui tranzistor
comutator, împreună cu (cel puţin) un condensator
de acord, cu care formează un circuit rezonant pe o
anumită frecvenţă, cu un factor de calitate Q de va¬
loare mare. Scurtcircuitarea unor spire sau a sarcinii
unor înfăşurări (diode de redresare, condensatoare
de filtraj sau chiar a elementelor active care
comandă transformatorul respectiv) va determina
reducerea drastică a Q-ului.

Să presupunem că aplicăm un singur impuls
unui transformator bun şi acelaşi impuls unuia care
are spire - sau o sarcină - în scurt.

Datorită factorului de calitate mare, impulsul
aplicat unui transformator bun montat în circuitul
corespunzător se amortizează după mai mult timp,
iar armonicile au amplitudini importante.

Dacă în montajul testat există pierderi impor¬
tante sau scurtcircuite, acestea determină apariţia
unor armonici cu amplitudini reduse sau chiar blo¬
carea lor.

Descrierea montajului

Acesta se compune din 3 părţi:

a) generatorul de impulsuri;

b) comparatorul;

c) bara de LED-uri.

a) Generatorul de impulsuri

Circuitul integrat ICI a este folosit ca oscilator
de joasă frecvenţă. Ieşirea - pinul 7 - este legată la
sursa de alimentare Vc.c. prin intermediul a două
rezistenţe serie, R6 şi respectiv R7. Datorită impul-

TEHNIUM iunie 2003

TEHNIUMTV

surilor cu durata de 2 ms la fiecare 100 ms - va¬
loarea acestora este impusă de circuitul format din
C2, R4 şi R5 înseriat cu Dl - ieşirea ICI a va fi
“trasă” la masă. Atunci când pinul 7 al lui ICI a
“cade” la masă, tranzistorul Q1 se saturează, iar
tensiunea din colectorul lui “urcă” la Vc.c. Astfel se
vor produce două evenimente:

1) condensatorul C6, prin R16, trimite un
impuls pozitiv cu durata de aproximativ 5s spre
pinii de resetare ai registrului de deplasare de
patru biţi IC2 a şi respectiv IC2b, ale căror ieşiri
vor fi forţate astfel în nivelul logic 0, forţând stin¬
gerea tuturor LED-urilor conectate la pinii
respectivi şi pregătind montajul pentru un nou
ciclu de măsurare;

2) simultan, un curent de aproximativ 20 mA
va străbate rezistenţa R8, forţând trecerea
diodei D2 în stare de conducţie directă. Astfel pe
ea se vor putea măsura aproximativ 650 mV.
Această tensiune va fi transmisă prin conden¬
satorul C3 la bornele de testare şi respectiv la

curent continuu de aproximativ +490 mV de R11 şi
R12. Dioda D3 este păstrată în conducţie directă de
curentul de circa 1 mA care străbate rezistenţa R10.
Rezultă un salt de tensiune de aproximativ 600 mV
care este aplicat la intrarea neinversoare a lui ICIb,
ca tensiune de referinţă, prin R13. R14 produce o
mică reacţie pozitivă, asigurându-ne că ieşirea lui va
comuta sigur între nivelurile 0 şi 1 logic. Astfel vom
obţine un şir de trepte de tensiune la ieşirea lui
IC 1 b, până când amplitudinea armonicilor măsurate
va scădea sub circa 15% din valoarea iniţială.
Aceste trepte de tensiune vor fi aplicate la intrările
de clock ale registrului de deplasare IC2a şi respec¬
tiv IC2b.

c) Bara de LED-uri

Integratul IC2 conţine două registre de
deplasare de patru biţi, identice, cu intrare serială şi
ieşire paralelă. Cum ele sunt legate în serie, practic
vom obţine un singur registru de 8 biţi, în care

Borne de alimentare

Borne de măsurătoare

1 K 1 K
LED 1 LED 3
Roşu 1 Roşu 3
R18 R20

1 K 1 K

LED 2
Roşu 2

LED 4

Galbeni

1 K 1 K
LED 5 LED 7
Galben 2 Verde 2
R21 R23

1 K 1 K

LED 6
Verde 1

LED 8
Verde 3

înfăşurarea primară a transformatorului de linii.
Acesta va intra în rezonanţă datorită conden¬
satorului C3.

b) Comparatorul

Impulsul(urile) obţinut(e) vor fi transmise prin
condensatorul C4 la intrarea inversoare a compara¬
torului IC 1 b, care este menţinută la un potenţial de

fiecare ieşire va comanda câte un LED înseriat cu o
rezistenţă de limitare a curentului. Astfel vom avea o
bară de LED-uri. Intrarea serială a primului etaj este
legată în permanenţă la nivelul 1 logic (Vc.c.).

Funcţionarea montajului

După primele 5 s ale unui nou ciclu de
măsurare având durata de 2 ms, amândouă

TEHNIUM iunie 2003

TEHNIUM TV

registrele sunt resetate. Simultan, ieşirea lui IC2b trimite
un impuls pozitiv înfăşurării transformatorului măsurat.

Dacă înfăşurarea respectivă este bună, armonicile
semnalului aplicat durează mai multe sute de s. Fiecare
valoare care depăşeşte aproximativ 15% din valoarea
iniţială produce un impuls crescător care este aplicat
registrului de deplasare. Astfel că nivelul 1 de la pinul 15
va fi deplasat spre dreapta de către fiecare impuls care
soseşte. Nu are nici un fel de importanţă că vor exista
mai mult de 8 impulsuri, pentru că toate LED-urile vor
rămâne aprinse.

Realizarea montajului

Cei care vor studia desenul cablajului original pro¬
pus de autorul lui vor remarca imediat marea densitate
a acestuia. Realizarea lui la nivel de amator este (rela¬
tiv) dificilă datorită traseelor deosebit de subţiri şi trece¬
rilor printre pinii integratelor, ceea ce presupune o mână
de desenator deosebit de abilă. Sau alte dotări tehnice
- scaner, imprimante laser, folii speciale de transfer -
care cresc semnificativ preţul realizării acestui montaj.

Din aceste motive, păstrând identică structura
amplasării originale, colegul meu Aurel Simulescu -
căruia îi mulţumesc şi pe această cale - a (re)proiectat
cablajul.

Cu această versiune, în anul care a trecut au fost
realizate peste 20 de exemplare ale testerului, toate
funcţionând de la prima alimentare. Evident, au fost
respectate întocmai schemele electrice şi de amplasare,
iar piesele au fost bune, chiar dacă unele au provenit din
dezmembrări, fiind măsurate înainte de plantare.

Singura “problemă” în acest timp a fost creată prin
folosirea unui BC pnp din recuperări şi care era bun, dar
care nu avea acelaşi factor de amplificare ca acela pro¬
pus de autor.

Imediat după alimentare, primul LED - dioda D4
Roşu 1 - se va aprinde şi va rămâne aprins, semna¬

lizând totodată şi prezenţa tensiunii, montajul având bor¬
nele în aer.

O testare rapidă a funcţionării acestuia se poate
face scurtcircuitându-le, LED-ul respectiv trebuind să se
stingă imediat.

Apoi se va trece la măsurarea unui transformator
cunoscut ca bun, urmărind aprinderea tuturor celor 8
LED-uri la măsurarea înfăşurării primare, care are
inductanţa cea mai mare.

Pentru o mai mare uşurinţă în exploatare, sugerez
montarea pe firele de testare a unor borne tip crocodil
care să asigure un contact ferm cu pinii piesei măsurate.

Testarea se face deosebit de simplu. După ali¬
mentare, bornele instrumentului se conectează între
colectorul tranzistorului de linii şi masă.

Este evident că alimentarea televizorului sau mo¬
nitorului respectiv a fost întreruptă. Nu este necesară
scoaterea fişei de FIT din tubul cinescop.

Dacă primul LED (Roşu 1) se stinge, prezenţa unui
scurtcircuit este sigură. Sau în transformatorul testat -
spire în scurtcircuit - sau în circuitele pe care acesta le
alimentează - diode redresoare sau/şi recuperare, con¬
densatoare etc. - dacă am măsurat transformatorul în
montaj.

Sarcinile în scurt se pot detecta cu ajutorul metode¬
lor şi aparatelor de măsură clasice.

Dacă transformatorul respectiv a fost scos deja din
montaj, se identifică cu ajutorul ohmmetrului înfăşurarea
care conţine cele mai multe spire şi între acestea se vor
efectua măsurătorile.

Cu cât se aprind mai multe LED-uri - minimum 4
din cele 8 - cu atât putem fi mai siguri că transformatorul
verificat este corespunzător.

Personal îi îndemn pe cei care vor realiza
construcţia de mai sus să facă diferite comparaţii între
transformatoarele cunoscute ca bune sau noi şi cele
asupra cărora planează semne de întrebare. în timp vor
afla singuri limitele acestui aparat.

CIRCUITUL 555

Mai mulţi cititori ne-au solicitat să publicăm unele
date de catalog şi aplicaţii ale circuitului integrat liniar
555 (circuit de temporizare).

O vom face într-un articol viitor, amintind celor intere¬
saţi că o descriere amplă a acestui circuit - inclusiv
numeroase aplicaţii tipice - pot găsi în Manual de uti¬
lizare, Voi. 3, Circuite integrate liniare, apărut în Editura

Tehnică, Bucureşti, 1984.

Deocamdată profităm de acest spaţiu (care fusese
rezervat pentru cablajul testerului de transformatoare,
neoferit de autor la termenul convenit), reamintind dis¬
punerea terminalelor circuitului 555 în cele trei varinate
uzuale de încapsulare folosite de diverşi producători.

(ÎE 555E
PE55SME

TEHNIUM iunie 2003

POŞTA

■ Iulian POSTĂVARU - Tecuci

în ce priveşte cele trei scheme
solicitate, v-am trecut pe „lista" de
aşteptare. Răbdare şi... noroc!
Referitor la CD player şi miniefectele
de audiofrecvenţă, fiind două pro¬
bleme de interes general, vom pu¬
blica două articole în revistă. Vă
mulţumim pentru sugestie.

■ Dorn PĂDURARU - Slatina

Mulţumim pentru urările adresate
redacţiei. Despre releele “REED”,
care constituie o problemă de
interes general pentru cititorii noştri,
vom publica cât de curând un articol
documentat.

■ Alexandru BOT - Lugoj

în ce ne priveşte pe noi, îţi mulţu¬
mim, tinere “pasionat de electronică
la debut", pentru urările trimise
numai în numele redacţiei revistei
TEHNIUM, neavând “mandat” s-o
facem şi în numele tuturor elec¬
tronicilor şi al radioamatorilor pe
care-i saluţi.

Ca fiu de radioamator, dar nu
numai, noi îţi urăm “să ieşi la lumină”
cât mai curând şi să devii colabora¬
tor al revistei TEHNIUM. Pentru
aceasta trebuie să înveţi în perma¬
nenţă şi să reţii câteva principii:

- revista TEHNIUM este revista
constructorilor amatori din România;

- revista TEHNIUM nu se
adresează numai radioamatorilor
(numai ei ar avea nevoie de un bug
electronic). Pentru radioamatori
există revista FRR “Radiocomu-
nicaţii şi Radioamatorism”. Dacă
n-ai nimic contra, vom trimite acolo
schema ta de bug electronic;

- revista TEHNIUM nu publică
scheme pur şi simplu şi nu are
nevoie să-i fie trimise, cu sumare
explicaţii. Redacţia revistei recepţio¬
nează articole cu text, schemă,
desen de cablaj imprimat, desen de
echipare etc., toate redactate citeţ,
cu desene corecte.

Cred că ai înţeles că propunerile
tale din finalul scrisorii sunt desuete:
nu putem să “umplem" o revistă de
construcţii cu lecţii despre circuitele
integrate din PC-uri, despre
proiectarea oscilatoarelor de RF etc.
Există o sumedenie de cărţi (unele
chiar de nivel liceal sau postliceal)
cu astfel de probleme, pe care
TEHNIUM nu le mai preia să le
explice.

în ce priveşte schema de amplifi¬
cator tranzistorizat de 50 W trimisă,
ea a mai fost publicată în TEHNIUM
(o variantă apropiată) şi n-o mai
facem încă o dată.Te aşteptăm!

■ Victor VASILUŢĂ - Bucureşti

Mulţumim pentru aprecierile elo¬
gioase la adresa revistei TEHNIUM.
Vă comunicăm că, pentru procu¬
rarea bobinei toroidale ce vă e
necesară (L = 0,5 H; I = 5 A) nu e
nevoie să vă duceţi chiar în...
Franţa. Firma românească ROM-
TOROID din Ploieşti, Str. Toma
lonescu nr. 27, tel. 0244/51 61 31
(ing. Eugen Dinculescu), e-mail:
[email protected], produce bobine
toroidale pentru filtre, cu parametrii
la cererea beneficiarilor în gama:

L = 0,5 mH ... 50 H
1 = 0,1 ... 30 A
U = 0 ... 500 V a.c.

F = 50 Hz... 1 GHz
Dacă vă hotărâţi să o confecţio¬
naţi singur, puteţi să folosiţi anumite
idei din Poşta redacţiei - Tehnium
din nr. 4/2002. Reţinem şi ideea pro¬
pusă de dumneavoastră a unui arti¬
col despre miezurile magnetice,
care este de interes general pentru
cititorii noştri. După punerea în
funcţiune a redresorului dumnea¬
voastră cu tiristoare, poate ne scrieţi
un articol. Vă aşteptăm!

■ Horaţiu SĂLĂGEAN Câm¬
pia Turzii

îţi comunicăm, atât ţie cât şi
prietenilor tăi, care sunt “înfocaţi

REDACŢIEI

lecturanţi” ai revistei TEHNIUM, că
prin microfonie, în radioelectro-
nică, nu se înţelege tehnica con¬
fecţionării microfoanelor, ci cu totul
altceva. Este un fenomen nedorit
de reacţie acustică microfon-difu-
zor, prin care, în spaţiile
sonorizate electronic, se pot pro¬
duce şuierături nedorite (zgo¬
mote). Există şi o microfonie, ceva
mai subtilă, în etajele de
radiofrecvenţă, când nu sunt bine
fixate mecanic.

Despre microfoane puteţi citi
cărţi de specialitate (de exemplu,
“Traductoare şi preamplificatoare
audio, Editura Tehnică, Bucureşti,
1998). Nu cred, însă, că un micro¬
fon de calitate se poate realiza în
regim de amator, iar“reinventarea”
microfonului din secolul 19 nu are
rost!

■ Marian CAZBIR - Braşov

Ca pentru o primă scrisoare
ne ceri cam multe, şi confirmi, în-
tr-adevăr, că nici nu ai răsfoit
colecţia revistei noastre, unde ai fi
găsit multe variante ale schemelor
(egalizor stereo, VU-metru cu
LED-uri, schemă de alimentare
pentru tuburi cu neon). Tipurile de
tranzistoare pentru amplificatorul
de AF de 50-100 W le găseşti la
Poşta redacţiei din nr. 1/2003 al
revistei noastre.

■ Luca ARITON

Ne pare rău, dar nu dispunem
de schema “aparatului” Philips
FW630/2 IM. în ce priveşte profilul
revistei TEHNIUM, el este majori¬
tar electronic, dar nu exclusiv
(primim şi publicăm articole de
electrotehnică, de mecanică, de
service auto etc.).

■ Mi hai ROZMARIN

Mulţumim pentru apreciere.
Referitor la scoaterea apei din fân¬
tână cu ajutorul unei pompe, vă
recomandăm articolul “Mici auto¬
matizări în gospodăriile indivi¬
duale” de Ion PIŞCAŢI, apărut în
numărul din mai-iunie al revistei
TEHNIUM 2000, precum şi arti¬
colul “Motor eolian din nr. 7-8/1996
al aceleiaşi reviste. în privinţa
tipurilor de pompe hidraulice ce se
fabrică în ţară, vă recomandăm să
vă adresaţi uzinei de specialitate
AVERSA SA, str. Ziduri Moşi
nr. 25, Bucureşti, Sect. 2,

TEHNIUM iunie 2003

POŞTA REDACŢIEI

TEHNIUM iunie 2003

POŞTA REDACŢIEI

6,3Vut>p) H

^ novniupi H

Lfl

SI 900Vv*( ppl M

^ SOOVMlpp) M

22T

7,S Vu(pp) M

\ A /

V V

UVu(p) v

^ 30 Vtt(pp) V

JxN

^ 3 Vsslpp) H

^ iovul*

31 H

ivu(pp) H

ST -

TEHNIUM iunie 2003

POŞTA REDACŢIEI

tel. 2.525.000, care vă
poate pune la dispoziţie
prospecte cu caracteristicile
produselor sale.

■ TELEVIZORUL SPORT
215

Seria de televizoare
“Sport” portabile (de fapt,
transportabile în mână) a
fost creată de fostele uzine
Electronica, ea fiind aceea a
unor receptoare TV ali-
mentabile atât de la reţeaua
de 220 V/50 Hz, cât şi de la
un acumulator auto de 12 V.
Diagonala ecranelor tubului
cinescop a fost la toate
tipurile de 31 cm.

Dacă primul televizor
Sport a fost tranzistorizat,
folosind numai componente
active discrete, s-a trecut
apoi la generaţiile intermedi¬
are cu 2-5 circuite integrate,
iar mai apoi cel care avea să
încheie seria televizoarelor
Sport este tipul de faţă, 215.
Acesta este echipat cu un
singur circuit integrat spe¬
cializat (multifuncţional) de
tip TDA 4503, dacă nu con¬
siderăm tot circuit integrat şi
stabilizatorul de tensiune
termocompensat ZTC 33. în
afara acestui CI, în schemă
se mai folosesc 21 de
tranzistoare, o punte de
diode redresoare şi 11 diode
Zenner sau redresoare, plus
diode varactor în selector.

Schema (vezi paginile
34-35) este una foarte mo¬
dernă de televizor AN. în ea
este folosit un bloc de
canale moderne, cu tranzis¬
toare MOS-FET.

■ Tunerul TV Sport 215

Tunerul (selectorul de
canale) din televizorul Sport
215 este un tuner modern
FIF-UIF, realizat cu tranzis¬
toare cu efect de câmp tip
MOS (BF966, BF981), cu
performanţe îmbunătăţite.
Codul de identificare al
acestui bloc de canale este
P 38 308.

El este folosit la toate
televizoarele alb-negru şi
color, începând cu anul
1992.

TEHNIUM iunie 2003

RADIOAMATORISM

Pagini realizate în colaborare cu Federaţia Română de Radioamatorism

MASURARCA
FACTORULUI
D€ AMPLIFICARC p

RO-71 100 Bucureşti, C.P. 22-50
Tel./Fax: 01-315.55.75
E-mail:

[email protected]

[email protected]
WEB: www.qsl.net/yo3kaa

Montajul prezentat este destinat realizării în cer¬
curile de electronică de la cluburile de copii şi per¬
mite măsurarea simplă a factorului de amplificare în
curent al tranzistoarelor npn şi pnp.

Se ştie relaţia aproximativă

Ic = p Ib

Din figura 1 rezultă:

Uc = (Ic + Ib) Rc

Ucb = Ib (Rc + Rb)

Dacă cele două tensiuni sunt egale rezultă:

p = Rb / R c , deci factorul p poate fi măsurat prin
simpla gradare a unui potenţiometru de 100 kQ.

Aparatul prezentat are următoarele game de
măsură: 30, 100, 300 şi 1000. Sesizarea egalităţii
tensiunilor amintite este realizată cu un amplificator
operaţional cu impedanţă mare de intrare (BIFET,
CMOS etc.) şi două diode electroluminescente.

Diodele Dl şi D2 compensează tensiunea Ube a
tranzistoarelor măsurate. Când este îndeplinită
condiţia de egalitate a celor două tensiuni, ambele
LED-uri sunt în aceeaşi stare, respectiv aprinse. S2b
şi S2c pot lipsi.

Folosind un circuit TL082 care conţine două amplifica¬
toare operaţionale se poate realiza un amplificator de
microfon (fig. 1), care asigură un nivel de cca 1 V la ieşire
când este utilizat cu un microfon dinamic standard, având
impedanţă de 600 ohmi. Nivelul de ieşire este reglat prin
potenţiometrul de 10 k£2 şi este suficient pentru un modu¬
lator SSB. Cablajul (34 x 34 mm) şi dispunerea compo¬
nentelor se arată în figura 2.

AMPLIFICATOR
D€ MICROFON

TEHNIUM iunie 2003

RADIOAMATORISM

CIRCUIT DC TCMPORIZRRC

Multe baterii reîncărcabile necesită un timp anumit
pentru încărcare. Circuitul propus alăturat reprezintă un
temporizator ce permite încărcarea unor acumulatoare
sau alimentarea unor sarcini în intervale de timp
cuprinse între 2 şi 12 ore.

Funcţionarea se bazează pe un circuit ICM7242
montat ca monostabil. Prin intermediul unui tranzistor
PNP care asigură separarea şi un curent de cca 5 mA,
este acţionat triacul cu comandă optică TLP3063. Acest
triac asigură un curent maxim de cca 100 mA, curent
suficient pentru încărcarea multor baterii.

Montând încă un triac, cum se arată în figură, mon¬

tajul poate căpăta numeroase alte aplicaţii. Un jumper
permite testarea montajului pentru intervale mici de
timp: 20 secunde - 2 minute. Schimbând valoarea con¬
densatorului de 470 pF se poate modifica timpul de
acţionare.

Componentele alimentate la tensiuni mici se mon¬
tează pe o plăcuţă de circuit imprimat. Transformatorul
are_un secundar cu 2 x 12 V.

întregul montaj se va introduce într-o cutie metalică
având dimensiunile de cca 150 x 90 x 55 mm, luând
măsuri de protecţie împotriva electrocutărilor.

Bibliografie: Electronic World nr. 8-2002

CONVCRTIZOR 400 Hz

Se ştie că foarte mulţi radioamatori sunt în posesia
unei aparaturi care provine din domeniul aviaţiei, unde
este standardizată tensiunea de 115 V la 400 Hz.
Personal deţin un Transmatch automatic de la 2-3 MHz
“Collins”, model 490T-1A ce poate funcţiona până la 1,5
kW şi se adaptează la orice antenă cu P de la 1 W la
1000 W.

întrucât el se alimentează şi cu această tensiune de
115 V-400 Hz, am fost nevoit să realizez o sursă de
acest fel care poate debita 100 VA.

Sursa este compusă dintr-un circuit ICI, PM
555, care oscilează pe frecvenţa de 800 Hz cu o

stabilitate de 1 Hz; apoi semnalul se aplică unui
integrat flip-flop MMC 4013 care îl divide cu 2, deci
rezultă 400 Hz, şi din care prin două etaje
Darlington formate din 2N5496 şi 2N3055 de¬
bitează pe un transformator de 100 VA cu
înfăşurarea primară de 110-220 V şi secundarul 2 x 220 V.

Menţionez că sursa funcţionează între 8 V-16 V; din
aceasta se obţin cei 115 V/400 Hz. Transformatorul tre¬
buie să fie de bună calitate, iar pentru îmbunătăţirea
formei sinusoidale la ieşire am pus un filtru de reţea din
cele folosite la calculatoare.

Y03AXJ - Lucian Anastasiu

TEHNIUM iunie 2003

RADIOAMATORISM

GRID-DIP-MCTRU (DIPP€R)

Grid-dip-metrul sau mai exact Drain Dip este un
oscilator pe care-l prezentăm mai jos.

Circuitul se bazează pe dispunerea în unul din
braţele unei punţi Wheatstone a unui oscilator având ca
element activ un BC245 (tranzistor cu efect de câmp) cu
reacţie dublă, inductivă şi capacitivă, în timp ce jn cele¬
lalte trei braţe ale punţii sunt folosite rezistenţe. în acest
mod sensibilitatea Dipper-ului creşte foarte mult, iar
amplitudinea oscilaţiilor este mult mai constantă.

Consumul de curent este mic, aşa încât pentru ali¬
mentare se poate folosi o baterie de 9 V tip PP3, a cărei
durată de funcţionare în acest aparat este de cca un an.
Pentru conectarea bateriei se poate folosi o placă cu
contacte scoasă de la o altă baterie (veche) sau firele de
legătură pot fi sudate direct.

Instrumentul indicator este un model ieftin, scos
dintr-un radioreceptor AM-FM portabil, la fel ca şi con¬
densatorul variabil, ce are patru secţiuni (2 x 270 pF şi
2 x 20 pF, adică CI a - CI b şi respectiv Cle şi Cld),
toate secţiunile fiind de fapt folosite în montaj.

Bobinele sunt schimbătoare, folosind un conector
DIN mamă fixat pe aparat.

Bobinele sunt realizate pe tuburi de pix cu secţiune
circulară sau hexagonală cu diametrul de 7-8 mm şi au
lungimi de 40-50 mm.

Bobinele pentru cele patru game de frecvenţe joase
(f,g,h şi i) se vor realiza în două compartimente separate
definite prin 3 şaibe circulare din celuloid sau carton
recuperat de la cartele telefonice expirate şi având
diametrul exterior de cca 20 mm şi diametrul interior de
7-8 mm.

Distanţa dintre rondele este de cca 5 mm.

Cu excepţia bobinelor a şi b, bobinajul va începe de
la 10 mm faţă de unul din capetele carcasei, iar capetele
lor se vor introduce în interiorul tubului pentru a fi
scoase din nou la 10 mm faţă de celălalt capăt al tubu¬
lui, prin găuri practicate radial.

Tubul va fi apoi lipit cu Super Glue, pe placa cu 5
picioruşe a unui conector tată DIN. Firele se vor lipi la
toate bobinele la picioruşele 2, 4 şi 5 — la care sunt
legate cele două condensatoare variabile de capacitate
mică.

Pentru benzile mai mici de 50 MHz (d, e f, g, h şi i)
se vor lipi scurt între picioruşele 1 şi 4, respectiv 3 şi 5.

BOBINE

Bobina, gama, nr. spire, diametru conductor, obs.

a. 150-460 MHz, Buclă, lungime 20 mm, distanţă
3 mm, <ţ> = 2 mm, Fără priză mediană, legată la pinii 2-4,
Rezistenţă de 470 ohmi între pinii 2-5

b. 70-200 MHz, 2 spire 2 mm, idem

c. 30-75 MHz, 5 + 5 spire, 0,6 mm, un singur strat

Legături 4-2-5

d. 14-35 MHz, 9+9 spire, 0,6 mm, Un singur strat,
spiră lângă spiră. Legături 4-2-5- Scurt 1-4 şi 3-5

e. 7-20 MHz, 20 + 20 spire, 0,3 mm, idem

f. 3-8 MHz, 50 + 50 spire, 0,2 mm, idem, Carcasă
compartimentată

g. 1-3,5 MHz, 120 + 120 spire 0,15 mm, idem

h. 0,3-1,4 MHz, 300 + 300 spire 0,15 mm, idem

i. 80+310 kHz, 750 + 750 spire 0,1 mm, idem

Realizare

Asamblarea se face într-o cutie cu dimensiuni apro¬
ximative de 80 x 60 x 30 mm, realizată din aluminiu de
1 mm grosime sau circuit imprimat simplu cu folia de
cupru spre interior. Se montează condensatorul variabil,
potenţiometrul, instrumentul indicator şi soclul mamă
DIN, inspirându-ne din figura 2.

Etalonare

Cel mai simplu mod de etalonare este măsurarea
directă a frecvenţei cu ajutorul unui
frecvenţmetru digital cuplat inductiv prin 1-2
spire cu bobina dipper-ului. în lipsă, poate fi
folosit un receptor, chiar şi de uz casnic, în care
să ascultăm “bătăile” dintre armonicele unui
Marker de 10 MHz (pentru bobinele a şi b), 1
MHz (bobinele c şi d) şi 0,1 MHz (bobinele e, f,
g, h şi i).

De aseme¬
nea, se pot
asculta armo¬
nicele dipper-
ului într-un
receptor de 144
MHz (72, 48,
36, 28,8, 24 şi
12 MHz).
Evident,
punctele vor fi
mai rare.
Utilizare
Se alimen¬
tează montajul şi se roteşte potenţiometrul astfel ca
pentru bobina montată, instrumentul să aibă o deviaţie
aproximativ la jumătatea scalei sale. Apropiind mâna de
bobină se observă o schimbare a valorii indicate.

Se cuplează inductiv bobina,dipper-ului cu un circuit
oscilant pe care îl măsurăm. învârtind condensatorul
variabil, observăm un salt al acului instrumentului indica¬
tor în momentul în care dipper-ul este pe frecvenţa cir¬
cuitului oscilant măsurat. Saltul va fi cu atât mai mare cu
cât cuplajul dintre cele două bobine va fi mai strâns. Se
depărtează dipper-ul de circuitul oscilant până când
saltul abia se mai observă, pentru a se evita eventualele
“târâri” ale frecvenţei dipper-ului şi deci introducerea unor
erori de măsură.

Acordul unei antene verticale se poate realiza, de
exemplu, deconectând feederul şi conectând între
radiator şi contragreutăţi (planul de masă) un fir scurt
ce formează o singură spiră care se va cupla cu
dipper-ul.

TEHNIUM iunie 2003

CONSTRUCŢIA NUMĂRULUI

G€N€fiRTOft de CURCNT

pentru

ÎNCRRCARC ACUMULATORI

necesită reîncărcarea periodică, o
dată pe lună sau mai des. încăr¬
carea şi descărcarea excesive
provoacă deteriorarea lor rapidă.

Producătorii de acumulatoare cu
plumb recomandă ca formulă opti¬
mă încărcarea sub un curent con¬
stant care să nu depăşească în mod
uzual 1/20 din capacitatea bateriei
(IA = 0,05 x C). De exemplu, pentru

Cornel ŞTEFĂNESCU

Durata de exploatare a unui acu¬
mulator este cu atât mai mare cu cât
este mai bine întreţinut. Nivelul elec-
trolitului nu se va lăsa să scadă sub
nivelul superior al plăcilor, com¬
pletarea se face periodic numai cu
apă distilată. Pe autoturism, dacă
bateria este umezită şi necesită
completare cu apă distilată mai
repede de o lună este semn că plaja

de tensiune a releului regulator a
fost reglată prea sus şi bateria se
supraîncarcă. Dacă concentraţia
electţplitului este scăzută sub 1,24
g/cm 3 , releul regulator este reglat
prea jos şi bateria se subîncarcă.
Releul de tensiune trebuie să fie
reglat în plaja de 13,9-14,4 V.

Pe perioade lungi de nefolosire,
bateriile se păstrează încărcate şi

o baterie cu capacitatea de 55 Ah,
IA = 2,75 A.

Cu ajutorul montajului prezentat
în figura 1 se asigură încărcarea
unui acumulator auto sub un curent
constant, reglabil între 0-5 A.
Montajul întrerupe încărcarea atunci
când tensiunea a atins valoarea
maximă prestabilită, de exemplu
14,5 V, şi reia automat încărcarea

TEHNIUM iunie 2003

CONSTRUCŢIA NUMĂRULUI

când tensiunea la borne a scăzut sub o
valoare minimă fixată. Astfel acumula¬
torul poate fi menţinut în tampon cu
încărcătorul un timp nelimitat. La
conectare inversă (multă atenţie, nu
este indicat), dioda LED D5 de culoare
roşie luminează, dar montajul nu
funcţionează; dioda D2 fiind blocată,
releul RL1 nu se alimentează, contactul
său rămâne normal deschis şi acumu¬
latorul (borna -VB) nu este conectat la
generatorul de curent. Contactul releu¬
lui RL1 este de putere, trebuind să
suporte curentul maxim de încărcare,
deci 5 A.

Pragurile de tensiune pot fi reglate
după necesităţi din potenţiometrele
semireglabile R1, pragul de sus, şi din
R2, pragul de jos.

Montajul se alimentează dintr-un
redresor dublă alternanţă realizat cu o
punte de putere de tip 20PM05, 20

contacta Iad
ralau

R1S

J 1

«!-

|b« ^

' >

1 t

BP Iad gnd +VB
-VB

tor) pentru buna funcţionare a cir¬
cuitului integrat. Aceste diode se
montează tot pe un radiator, prin ele
circulând întregul curent de încăr¬
care a acumulatorului.

între punctele +VB şi -VB se va
conecta, prin contactul releului RL1
(vezi schema bloc - figura 2) acu¬
mulatorul. Tot între aceste puncte
(direct pe baterie) este conectat şi
montajul detector de praguri, rea¬
lizat cu două amplificatoare ope¬
raţionale UI, U2 (pA741), în conexi¬
une de comparator. Tensiunea
bateriei este comparată în perma¬
nenţă cu cele două potenţiale fixate
prin R1 şi R2. Tensiunea de referinţă
comună comparatoarelor este obţi¬
nută dintr-un stabilizator parametric
cu dioda Zenner (D7). Ieşirile com¬
paratoarelor comandă un bistabil
format din tranzistoarele Q3 şi Q4.

PM1 sau patru diode 10SI05 şi două
condensatoare de 4700 pF/25V.

Tensiunea redresată şi filtrată poate fi
cuprinsă între 17 V-21 V, în funcţie de
transformatorul avut la dispoziţie.

Partea de forţă, realizată cu tranzis¬
toarele Q5 şi Q6 (DB237, 2N3055)
montate pe radiator şi comandate de
amplificatorul operaţional U3 (pA741),
împreună cu rezistorul R17 (0,1
ohmi/5W) realizează generatorul de
curent constant. Din potenţiometrul
R20 (1 kft), scos pe panou, se fixează
curentul de încărcare. Pentru a avea o
indicaţie asupra sa este necesară mar¬
carea potenţiometrului şi/sau conec¬
tarea unui milivoltmetru cu ac în paralel
cu rezistenţa R17. Diodele D8, D9
creează o tensiune negativă (este un
artificiu, neexistând o înfăşurare sepa¬
rată sau priză mediană pe transforma-

TEHNIUM iunie 2003

CONSTRUCŢIA NUMĂRULUI

4k7

OZ4v7

6k6

ţ"

» CI )
= 47uF |

>oo

IONI

iON2

08 R3

DZ4v7 K»

1N4001

i hi

t±

8 c

RL1

LM741N14

lOk

100

|' SW1

Io BP

BC107A

C2
4,7mF

R10

680

01
1N4001

■ 1N4001

L/ Q2
N 1 2N 305S

} R9
> 0.36

L •

J ii li

led »W8 ba» 02

ui*

• R ‘ •

• •

■ •

RL1

•

5 b

BP -VB

3®

Iad +WB baza 02

în unul din braţele bistabilului (colec¬
torul Q3) se conectează bobina
releului RL1 şi dioda LED de
culoare verde, care indică modul de
funcţionare încărcare.

Reglarea pragurilor se poate
executa şi separat (fără a conecta
încărcătorul la reţea); cu o sursă de
tensiune conectată între punctele
+VB şi -VB, cu valoarea de 14,5 V
se reglează R1 până când ieşirea
comparatorului UI trece în starea
sus (voltmetrul pe ieşirea compara¬
torului). Se scade tensiunea, de
exemplu la 13,1 V şi se reglează R2
până când ieşirea comparatorului
U2 trece în starea sus.

După punerea în funcţiune a
încărcătorului şi conectarea bateriei
la bornele +-VB, montajul porneşte
automat, dacă tensiunea bateriei
este sub pragul minim reglat cu R2.
în cazul în care tensiunea se
găseşte între cele două praguri
reglate şi se doreşte totuşi o încăr¬
care, se apasă butonul de pornire
BP (scos pe panou).

Cel mai important avantaj al
acestui montaj este încărcarea cu
curent constant limitat şi eliminarea
situaţiilor de absorbţie puternică
atunci când bateria este foarte
descărcată, crescând timpul de
bună funcţionare a acesteia.

în figura 3 a,b sunt prezentate
cablajul imprimat, simplu strat, şi
planul de implantare pentru monta¬
jul detector de praguri (scara 1:1).
Generatorul de curent nu este com¬
plex şi majoritatea componentelor
sunt pe radiator sau panou.

în figura 4 este prezentat un
montaj mai simplu şi mai economic.
Generatorul de curent este realizat
cu un singur tranzistor NPN de tip
2N3055, montat pe radiator, rezis¬
tenţele R9(0,36 ohmi), R10(680
ohmi) şi diodele Dl, D2 (1N4001).
Curentul este constant şi fixat la o
valoare în jur de 2A. Comanda ge¬
neratorului se realizează prin con-

TEHNIUM iunie 2003

CONSTRUCŢIA NUMĂRULUI

tactul normal deschis al releului
RL1. Detectorul de praguri este rea¬
lizat cu un singur amplificator ope¬
raţional |iA741, rezistenţele semi-
reglabile R6(20 kiî), R7(100 kQ) şi
contactul normal închis al releului
RL1. Intrarea neinversoare a ope¬
raţionalului este menţinută la un
potenţial fix (4,7 V) de dioda stabi¬
lizatoare D5. Din R6 se va regla
pragul superior astfel:

- se conectează sursa de tensi¬
une (14,5 V) în punctele +VB şi -VB
(releul nu este conectat în circuit
sau se întrerupe legătura cu R7);

- dioda D7-LED trebuie să
lumineze; se reglează R6 până ce
LED-ul se stinge;

- se va conecta releul în circuit
(R7 prin contactul NI); se reglează
tensiunea pentru pragul inferior
(13,5 V), se modifică valoarea lui R7
până ce LED-ul se aprinde.

La conectarea bateriei, montajul
porneşte automat dacă tensiunea

este sub pragul minim stabilit cu R7.
Butonul de pornire BP se utilizează
pentru o încărcare când tensiunea
este între cele două limite presta¬
bilite. La acest montaj releul
poate să fie miniatură, contactele
sale comandând un curent foarte
mic.

în figura 5a, b sunt prezentate
cablajul şi planul de implantare pen¬
tru circuitul detector de praguri, la
scara 1:1.

Următoarea schemă electrică
(fig. 6) este tot un detector de
praguri, bazat pe circuitul integrat
LM 555 sau echivalent. Acest circuit
integrat conţine două comparatoare
de tensiune care au câte o intrare
conectată la o tensiune de control
externă, CV. Ieşirile celor două com¬
paratoare comandă un circuit bas¬
culant bistabil care poate fi adus în
starea “0” şi cu un semnal aplicat pe
intrarea de reset ADUCERE LA
ZERO.

Tensiunile de prag pentru com¬
paratoare sunt:

- pentru pragul de jos EC/3;

- pentru pragul de sus 2EC/3,

- unde EC reprezintă tensiunea
de alimentare a circuitului, maxi¬
mum 18 V.

La atingerea pragului de sus,
comparatorul CI resetează bista-
bilul, care prin intermediul amplifica¬
torului asigură la ieşire un nivel
scăzut de tensiune, 0 V.
Comparatorul C2 asigură resta¬
bilirea circuitului basculant
(setarea); când pragul de jos a fost
atins, pe ieşirea integratului apare
un nivel ridicat de tensiune. Curentul
absorbit sau debitat este de aproxi¬
mativ 200 mA.

în figura 7 a, b sunt prezentate
cablajul imprimat şi planul de
implantare. Reglarea pragurilor se
va realiza după indicaţiile de reglare
de la montajul prezentat în figura 1.

TEHNIUM iunie 2003

LABORATOR

CONVCRTOR

Pagini realizate de Cornel ŞTEFĂNESCU

în orice sistem, alimentarea cu energie a montajelor
electronice reprezintă o cerinţă esenţială. în situaţia
când gabaritul este redus sau lipseşte transformatorul
adecvat şi este necesară o alimentare de putere mică cu
tensiune mai mare sau/şi de polaritate opusă faţă de ali¬
mentarea generală, se utilizează convertorul de tensi¬
une continuă c.c.-c.c. Majoritatea convertoarelor c.c.-
c.c. utilizează inductanţe, dar în figura 1 este prezentată
schema electrică a unui convertor tranzistorizat fără
inductanţe.

Tranzistoarele TI şi T2 (BC 171) formează un astabil
cu cuplaj colector-bază a cărui frecvenţă de oscilaţie este

Ca valoare, tensiunea de ieşire nu poate să
depăşească valoarea tensiunii de alimentare.

De exemplu, pentru o tensiune de alimentare de
+10V rezultă +18,5V şi -8,5V, pentru un curent de
sarcină în jurul valorii de 50mA.

în starea stabilă, când tranzistorul T3 este comandat
în saturaţie, condensatorul C3 se încarcă (cu polaritatea
din figura 1) prin dioda Dl la valoarea tensiunii de ali¬
mentare, dioda D2 este blocată. Tot prin tranzistorul T3
condensatorul C5 are armătura notată + conectată practic
la masa montajului, dioda D3 este blocată, iar prin dioda
D4, condensatorul C6 se încarcă cu tensiune negativă
aproximativ egală ca valoare cu tensiunea de alimentare.

Când circuitul astabil schimbă starea, tranzistorul T3
se blochează iar tranzistorul T4 conduce la saturaţie.
Condensatorul C5 se încarcă prin dioda D3 (D4-blocată)
la tensiunea de alimentare. Condensatorul C3 este
practic înseriat cu sursa de alimentare (Dl fiind blocată),
iar prin dioda D2 condensatorul C4 se încarcă cu dublul

determinată de valorile R3C2 şi R4C1, alegându-se în
jurul la 15-20 kHz. Tranzistoarele T3 şiT4 lucrează în con¬
tratimp şi separă oscilatorul de circuitul redresor/dublor.
Toate tranzistoarele sunt comandate să lucreze în regim
de comutaţie, deci cu disipaţie minimă de putere.

Diodele D1,D2 (1N4148) şi capacităţile C5, C6
(lOOpF) realizează un redresor de tensiune negativă.

tensiunii de alimentare generală.

în figurile 2 şi 3 sunt prezentate cablajul imprimat
(simplu strat) şi planul de implantare a componentelor
electronice la scara 1:1. Montajul se poate alimenta între
+3V şi +30V, singurele limitări fiind tensiunile de lucru
ale tranzistoarelor şi condensatoarelor electrolitice uti¬
lizate în realizarea schemei electronice.

TEHNIUM iunie 2003

LABORATOR

Circuitul poate realiza separarea
unor benzi sau frecvenţe dorite şi
este folosit ca filtru trece-sus, trece-
jos, trece-bandă sau filtru crestătură
(filtru de rejecţie cu bandă îngustă şi
atenuare mare la frecvenţa cen¬
trală). Trebuie menţionat că sem¬
nalul de ieşire este digital (0-1), în
acelaşi timp şi semnalul de intrare
trebuie să corespundă nivelelor lo¬
gice de tensiune.

La un filtru trece-bandă cu o anu¬
mită lăţime, rezultă două frecvenţe
limită de trecere, Fmax şi Fmin.
Lăţimea benzii B este egală cu B =
Fmax - Fmin, iar frecvenţa centrală
Fc = Fmin + B/2 sau Fc = Fmax -
B/2. Celula de bază (fig. 1) este con¬
stituită dintr-un circuit basculant
monostabil şi dintr-un numărător.
Acesta din urmă a fost introdus pen¬
tru a preîntâmpina
declanşarea la
impulsuri perturba¬
toare singulare.

Domeniul frec¬
venţelor semnalului
de intrare este foarte
larg, de la câţiva herţi
sau mai jos, până la
frecvenţa de lucru a
circuitelor CMOS (10
MHz).

Circuitul bascu¬
lant monostabil uti¬
lizat este de tip MMC
4098 în montaj
retrigherabil cu
declanşare pe front

FILTRU DIGITAL

la intrare se aplică un semnal cu
frecvenţa Fc = 1kHz, monostabilul
MSI este redeclanşat în perma¬
nenţă (ti = 1,2ms), ieşirea Q1 va
trece în 1 logic, rămânând în
această stare cât timp Fc > 0,8kHz.
Numărătorul asociat NI, după nouă
impulsuri se blochează, ieşirea lui
rămânând în 1 logic, validând poar¬
ta ŞI-NU 2, ieşirea acesteia trecând
în 1 logic.

Frontul crescător al impulsurilor
de intrare declanşează în acelaşi
timp şi monostabilul MS2 (t2 =
0,8ms), dar acesta va reveni în
starea stabilă după perioada t2,

ieşirea negată Q2 va reseta în per¬
manenţă numărătorul asociat N2,
ieşirea porţi ŞI-NU3 rămânând în 1
logic. La ieşirea montajului apare un
salt 1-0, după nouă impulsuri de
intrare, şi se menţine cât timp
frecvenţa de intrare este cuprinsă
între 800Hz şi 1,2kHz.

Dacă frecvenţa de intrare creşte
peste 1,2kHz, monostabilul MS2
este declanşat în permanenţă, iar
ieşirea porţi ŞI-NU3 devine 0 logic,
determinând blocarea porţi ŞI-NU4,
ieşirea revenind în 1 logic.

Dacă frecvenţa de intrare scade
sub 800 Hz, monostabilul MSI nu

mai este redeclanşat şi ieşirea
negată Q1 resetează în permanenţă
numărătorul NI, determinând blo¬
carea operatorilor ŞI-NU1, respectiv
ŞI-NU4.

Ieşirile porţilor ŞI-NU1, ŞI-NU3
se pot utiliza ca fiind ieşirea unui fil¬
tru trece-sus sau trece-jos, în funcţie
de necesităţi.

în figurile 2 şi 3 sunt prezentate
cablajul imprimat (simplu strat) şi
planul de implantare a componen¬
telor electronice, la scara 1:1.

pozitiv. Durata temporizării t a aces¬
tui monostabil se poate calcula cu
formula t = 0,5RC pentru

C = 10nF - lOOpF şi R > 5k£2.
Numărătorul utilizat este de tip
MMC4017, numărător JOHNSON
decadic cu zece ieşiri decodate.

Filtrul prezentat în figura 1 este
de tip trece-bandă. Durata ti a
monostabilului MSI determină Fmin
de intrare, iar durata t2 a monosta¬
bilului MS2 determină Fmax de
intrare. De exemplu, pentru Fc =
1kHz (t = Ims) s-a ales Fmin =
0,8kHz, iar Fmax = 1,25kHz. Dacă

TEHNIUM iunie 2003

LABORATOR

FRtCVCNŢMCTRU
—ANALOGIC—
.10 Hz - 1 MHz.

Aramă Done FILIP

Ol "1*

Acest aparat de măsură
este un accesoriu deosebit
de util (dacă nu chiar indis¬
pensabil) atât în activitatea
electroniştilor amatori, cât
şi a profesioniştilor.

Descrierea schemei
de principiu (fig. 1).

Practic este vorba de o
schemă clasică a
frecvenţmetrului cu con¬
densator serie. Aceasta
înseamnă că instrumentul
de măsură (microamper-
metrul) este înseriat cu un
condensator (C1-C5) prin care va
circula, conform formulei, curentul I
= toCU, unde co = 27tf. Având tensi¬
unea U şi capacitatea C a conden¬
satorului constante, rezultă că vari¬
aţia curentului I este proporţională
cu variaţia frecvenţei f. Rolul tranzis¬
torului T este de amplificator-limita-
tor. în practică, aceste tipuri de
frecvenţmetre măsoară cu o precizie
de 2% valori ale frecvenţei
cuprinse între 10 Hz şi 100
kHz. Prin adăugarea
capacităţii C5 am extins
domeniul de măsură până
la 1 MHz, însă cu o pre¬
cizie de 10% pentru
frecvenţele mai mari de
100 kHz. Chiar şi în aceste
condiţii, se justifică extin¬
derea gamei de măsură,
întrucât sunt destule situ¬
aţii unde nu este necesară
o precizie foarte mare.

Montajul se poate ali¬
menta cu orice tensiune
stabilizată având valori cuprinse
între 12 V şi 24 V. Recomand însă a
nu se depăşi 15 V, întrucât pe dome¬
niul 100 kHz-1 MHz precizia
măsurătorii scade cu cât tensiunea
de alimentare este mai mare.
Condensatorul montat în paralel cu
instrumentul de măsură amor¬
tizează variaţiile bruşte ale acului
indicator. Dacă frecvenţmetrul nu va
include şi sursa de alimentare, atunci
semireglabilul P va fi înlocuit cu

tC 211

t Cal «**

-f p

/m tm

rjr

..OKI /

un potenţiometru montat pe panoul
frontal al montajului, împreună cu
comutatorul K2, astfel încât la
fiecare alimentare cu o altă tensiune
să se poată calibra instrumentul.
Schema cablajului imprimat
(vedere dinspre partea placată) este
ilustrată în figura 2.

Punerea în funcţiune şi
reglaje. După alimentarea montaju¬
lui cu o tensiune stabilizată de 12 V
(având comutatorul K2 pe poziţia I),

se aplică la intrare un sem¬
nal sinusoidal de 1000 Hz
dintr-un generator de pre¬
cizie. Amplitudinea sem¬
nalului trebuie să fie cuprin¬
să între 300 mV şi 3 V.
Pentru etalonare am folosit
un Versatester tip E 0502,
având o tensiune generată
de 1 V. Comutatorul K1 tre¬
buie să se afle pe poziţia II,
respectiv pe domeniul 100
Hz - 1 kHz. Din semi¬
reglabilul P, care este de
fapt rezistenţa de şunt a
microampermetrului, se reglează
indicatorul la capăt de scală. Apoi
se comută K2 pe poziţia II. Dacă
instrumentul nu are indicaţia ma¬
ximă, se înlocuieşte rezistenţa de
calibrare Rqa|_ cu un semireglabil
de 100 kîî (eventual multitură) şi
se reglează până ce se obţine indi¬
caţia maximă a instrumentului.
Apoi se înlocuieşte semireglabilul
cu o rezistenţă fixă de
aceeaşi valoare. Este indicat
ca semireglabilul să fie
măsurat cu un ohmmetru
digital. După implantarea
rezistenţei, indicaţia

microampermetrului trebuie
să fie exact la capăt de
scală, atât pe poziţia I cât şi
pe poziţia II a comutatorului
K2. Apoi se trece K1 pe po¬
ziţia V, iar la intrarea monta¬
jului se aplică o frecvenţă de
1 MHz. Se reglează C5
până când se obţine indi¬
caţia maximă.

Şi, în sfârşit, se verifică fiecare
domeniu în parte, pentru frecvenţe
de 100 Hz, 1 kHz, 10 kHz, 1 MHz.
Dacă pe un domeniu de măsură nu
se obţine indicaţia maximă, atunci
este necesară înlocuirea conden¬
satorului (C1-C5) cu unul mai bun,
sau se poate lipi în paralel cu aces¬
ta, prin tatonări succesive, un con¬
densator de valoare mai mică (de
regulă 5-10% din valoarea capa¬
cităţii respective).

TEHNIUM iunie 2003

LABORATOR

Vă propun un material referitor la o construcţie de-a mea, respectiv un microvoltmetru
pentru tensiuni continue, pe care, dacă întruneşte condiţiile necesare,

m-aş bucura dacă l-aţi publica.

Poate că titlul mai potrivit ar fi fost “Adaptor”, dar am vrut ca cititorul să-şi poată da
seama de la prima vedere despre ce este vorba, cu atât mai mult cu cât în revista
“Tehnium” se pare că nu au mai fost publicate scheme de voltmetre destinate
domeniului tensiunilor continue de ordinul microvolţilor.

Am dorit foarte mult să descriu şi câteva interesante experienţe de fizică
demonstrativă care pot fi efectuate cu un aparat atât de sensibil,

dar spaţiul nu mi-a permis.

MICROVOITMCTRU

pentru

TCNSIUNI CONŢINU*

Marian LĂCĂTUŞ, Buzău

Pentru măsurarea tensiunilor continue de ordinul
microvolţilor nu se mai poate folosi un simplu amplifica¬
tor operaţional, deoarece, la amplificări mari, anumite
fenomene interne (dintre care unele destul de complexe
şi neavând cauze termice) vor determina o relativ impor¬
tantă derivă de la zero a tensiunii de ieşire. De aceea, în
practică se foloseşte transformarea tensiunii continue
într-una alternativă, amplificarea ei cu amplificatoare
separate galvanic, apoi redresarea sau demodularea
semnalului obţinut.

Funcţionând pe acelaşi principiu, circuitul de faţă rea¬
lizează amplificarea de 1000 de ori (60 dB) a unei tensi¬
uni continue de până la 3 mV, putând transforma un volt-
metru analogic obişnuit într-un aparat extrem de sensibil,

gama 0-0,1 V devenind astfel gama 0-100 pV etc.
Rezistenţa de intrare este de 1 M£2, curentul de alimenta¬
re de 7-8 mA, iar stabilitatea în funcţionare este deosebit
de bună, deriva maximă a indicaţiilor fiind sub 0,5 pV.

SCHEMA-BLOC (fig. 1). Tensiunea continuă de la
intrarea modulatorului chopper echilibrat este descom¬
pusă în două semnale dreptunghiulare în antifază. După
amplificare, semnalele sunt însumate în demodulator,
rezultând un semnal continuu care, filtrat, va fi livrat la
ieşire printr-un etaj adaptor. Existenţa unei singure
polarităţi faţă de masă a semnalelor de la ieşirile ampli¬
ficatorului este datorată demodulatorului, care pune la
masă alternativ, pe durata unei semiperioade, cele două
ieşiri separate galvanic.

TEHNIUM iunie 2003

LABORATOR

SCHEMA ELECTRICĂ. ALIMENTATORUL (fig. 2).

Tensiunea obţinută de la un bloc de şapte baterii tip R14
înseriate este stabilizată cu ajutorul referinţei de tensi¬
une R6-D4, al amplificatorului de eroare Al şi al ele¬
mentului serie T3. Dioda D5, cu germaniu, limitează ten¬
siunea directă care poate apărea pe grila lui T3 în cazul
unui scurtcircuit la ieşirea alimentatorului, limitându-se
curentul prin T3 (care este bine să fie prevăzut cu un mic
radiator) la circa 0,1 A.

Cu ajutorul lui A2 se obţine o sursă dublă de tensiune.

Tranzistoarele TI şi T2 fac parte dintr-un etaj menit
să semnalizeze, prin clipirea alertă a LED-urilor,
scăderea tensiunii bateriilor sub nivelul minim de 8,85 V
necesar bunei funcţionări a stabilizatorului.

Prin ajustarea valorii rezistenţelor R9 sau R10 se
poate obţine la ieşire o tensiune în jur de 8,4 V. Nu se vor
folosi potenţiometre care să rămână definitiv în montaj.

BLOCUL DE COMANDĂ (fig. 3). Semnalul de circa
265 Hz generat de oscilatorul de relaxare realizat cu A3
este preluat de comparatoarele A4 şi A5, care
furnizează două semnale dreptunghiulare de mărimi
egale şi simetrice faţă de masă (uşoara asimetrie iniţială
fiind corectată de R22 şi R23).

Se va face o sortare a LED-urilor, care trebuie să
prezinte aceeaşi tensiune la borne când sunt alimentate
printr-o rezistenţă de 3 k£2 de la o
sursă de 4,5 V. Grupul format din R16
şi CI5 (cu polistiren) introduce mici
decalaje între semnalele de comandă,
în vederea unei corecte funcţionări a
modulatorului.

MODULATORUL (fig. 4). Este
compus din patru comutatoare
obţinute din tranzistoare BF 964, pre¬
cum şi din divizorul rezistiv PI,

R32...R35 necesar anulării unei mici
tensiuni reziduale de la intrare.

Condensatoarele C22 şi C23 vor fi
cu folie de policarbonat metalizată, iar
C24 şi C25 cu polistiren.

Diodele D8 şi D9 vor avea capsula
opacă sau vor fi complet ferite de
lumină, altfel vor genera tensiuni per¬
turbatoare.

în afară de C28, în modulator este
exclusă folosirea condensatoarelor

ceramice sau multistrat, a rezistoarelor bobinate sau a
trecerilor de sticlă, ultimele având conductorul din fier şi
nefiind admise decât trasee din cupru. Datorită efectului
piroelectric şi celui termoelectric (efectul Seebeck),
aceste componente pot produce instabilităţi în
funcţionarea microvoltmetrului.

.Exceptând divizorul rezistiv, peste montaj, aşezat
într-o cutie metalică şi conectat la trecerile corespunză¬
toare, se va turna o topitură omogenă formată din ceară
de albine şi colofoniu luate în părţi egale.

AMPLIFICATORUL, DEMODULATORUL Şl ETA¬
JUL FINAL (fig. 5). Semnalele de la modulator sunt
aplicate celor două intrări ale amplificatorului format din
A6 şi A7. Din P2 (bobinat) se ajustează amplificarea.

Demodulatorul este realizat comod cu cele patru
comutatoare ale circuitului integrat 4066. Soluţia nu este
recomandabilă şi modulatorului, unde cerinţele sunt

ceva mai mari. F*entru ali¬
mentarea circuitului, pinul
14 se pune la plus, iar
pinul 7 la minus.

Semnalul demodulat
este preluat de etajul de
ieşire prin intermediul fil¬
trului P3, C40, al cărui rol
este de a calma tremură-
turile acului datorate ten¬
siunii d_e zgomot de la
intrare. în gama 0-100 pV
tremurăturile sunt aproa¬
pe imperceptibile, dar fil¬
trul se va dovedi util în
cazul unor sensibilităţi şi
mai mari pe care ama¬
torul va dori să le atingă.

REGLAREA APARA¬
TULUI. Din P4 se
reglează zeroul electric,
borna B fiind în scurtcir¬
cuit. Reglajul de zero cu
intrarea liberă se rea¬
lizează prin intermediul divizorului rezistiv din modulator.
Valorile rezistenţelor de aici au mai mult un caracter ori¬
entativ, aşa încât în loc de R34 se va monta un
potenţiometru de 50 £2 al cărui cursor va fi rotit lent de la
valoarea minimă, comutatorul K2 fiind fixat pe poziţia
pentru care acul se îndreaptă spre zero. După ce acul a
depăşit cu puţin valoarea zero (nefiind posibil un reglaj
fin), potenţiometrul se va înlocui cu o rezistenţă echiva-

TEHNIUM iunie 2003

LABORATOR

lentă. în continuare, se
încearcă aducerea acului la
zero din PI, iar dacă nu se
reuşeşte, se micşorează va¬
loarea rezistenţei R32.

Calibrarea microvolt-
metrului se realizează din P2,
urmărind ca la ieşire să avem
0,1 V când la intrare este
aplicată o tensiune de 100
pV.

Schimbarea polarităţii faţă
de masă a tensiunii de la
ieşire se poate face prin
inversarea, fie la modulator,
fie la demodulator, a traseelor
semnalelor de comandă.

RECOMANDĂRI REFE¬
RITOARE LA EXECUŢIA Şl
ÎNTREBUINŢAREA MiCRO-
VOLTMETRULUI

Toate rezistoarele vor fi cu
peliculă metalică, iar conden¬
satoarele electrolitice cu tantal.

Cu excepţia alimentatorului, blocurile se vor instala
într-o cutie compartimentată, confecţionată din tablă de
fier cositorită, de 0,5 mm grosime. Toate legăturile de
masă ale blocurilor se vor lipi într-un punct comun rea¬
lizat din cupru şi izolat de cutie. Ulterior, şi cutia se va
conecta în acest punct printr-un conductor de cupru lipit
într-o zonă oarecare a ei. Tot în punctul comun se va lipi
şi conductorul de masă al intrării microvoltmetrului.
Conductorul de semnal va fi ecranat (cablu coaxial).

Aparatul este foarte sensibil la câmpuri electrice lent
variabile. Dacă la capătul conductorului de semnal se
află o plăcuţă metalică de care se apropie o bucată de
material plastic electrizat, acul instrumentului (presupus
cu zeroul la mijloc) va devia. Aflându-se în câmp electric,
plăcuţa va căpăta un anumit potenţial şi va începe să se
încarce, prin rezistenţa internă a microvoltmetrului, cu

sarcini de semn con¬
trar celor de pe bucata
de material plastic,
până când potenţialul
ei va egala potenţialul
masei. La înde¬
părtarea bucăţii de
material plastic,
plăcuţa se va descăr¬
ca, iar acul va devia în
sens invers.

Sensibilitatea faţă
de câmpuri magnetice
lent variabile este de
asemenea foarte
mare. Chiar când
intrarea este legată la
masă printr-un con¬
ductor formând o buclă
largă care este
mişcată sau defor¬
mată, microvoltmetrul
va indica o mică tensi¬
une datorată variaţiei
fluxului câmpului mag¬
netic terestru prin
buclă.

Măsurătorile pot fi afectate de efectul Seebeck, de
care s-a amintit. Dacă intrarea se leagă la masă
printr-un conductor de cupru în serie cu unul de fier,
microvoltmetrul va indica o tensiune când vom încălzi
între degete contactul dintre fier şi cupru. Dacă în loc de
fier vom folosi nichelină, tensiunea va fi mult mai mare.

La fel, datorită efectului piroelectric, microvoltmetrul
va indica o tensiune când la intrare se află un conden¬
sator ceramic sau multistrat de 100 nF pe care îl vom
încălzi între degete.

Din exemplele de mai sus, date pentru gama 0-100
|iV, reiese necesitatea reducerii influenţelor câmpurilor
electrice şi magnetice, precum şi asigurarea unui
regim termic omogen şi normal (temperatura camerei)
atât pentru microvoltmetru, cât şi pentru sursa de
semnal.

TEHNIUM iunie 2003

ELECTRONICĂ MEDICALĂ

ţl€CTROSTIMUlATOR

|)IGITAl

Cornel ŞTEFĂNESCU

Dispozitivul este un generator de
impulsuri rectangulare utilizat în
tratamentul prin acupunctură (stimu¬
lează punctele de acupunctură) ca
optimizator biologic la recuperarea
după efort fizic sau intelectual, fie ca
neurostimulator transcutanat în
scheme de tratament care reclamă
electromasajul.

Montajul (fig. 1) permite reglarea
curentului de ieşire într-un domeniu
larg cu ajutorul potenţiometrului
R21(10 ktî). Astfel, în elec-
troacupunctură (stimularea punc¬
telor prin intermediul acelor intro¬
duse în corp) intensitatea curentului
trebuie să fie de ordinul microampe-
rilor (max. 500 pA), iar în electro-
punctură (stimularea punctelor prin
pielea intactă) intensitatea curentu¬
lui trebuie să fie de ordinul
miliamperilor (10 mA).

Durata impulsului de ieşire se
poate regla între 0,1-0,8 ms cu
potenţiometrul R20 (20 k£2).

Frecvenţa repetiţiei stimulilor poate
fi reglată continuu cu ajutorul
potenţiometrelor R13, R14 (1 M£2)
înseriate cu câte o rezistenţă R1, R2
(5,6 kft). Oscilatoarele sunt de tip
RC realizate cu porţi logice ŞI-NU
(MMC 4011) după o schemă con¬
sacrată. Frecvenţa reglată cu R13
(C3=1 pF) este cuprinsă în plaja 0,5
Hz-100 Hz, iar cea reglată cu R14
(C4=47 nF) este cuprinsă între 15
Hz-2 kHz. Prin poziţionarea celor
două comutatoare cu trei secţiuni,
SI şi S2, la ieşire se obţin diverse
forme de undă (fig. 2):

a) impulsuri rectangulare cu ca¬
racter continuu şi regulat (la
frecvenţă mică, stimularea are efect
tonifiant, iar la frecvenţă ridicată,
efect dispersant);

b) trenuri de impulsuri cu durată
şi pauză reglabile (la stimularea
intermitentă când frecvenţa este
mică, max. 5 Hz pe o durată de 5 s,
urmată de o pauză de 5 s, efectul
este tonifiant, când frecvenţa este
mărită cu durata de 0,5 s cu inter¬
vale de pauză de 5 s, efectul este
sedativ);

c) trenuri secvenţiale de impul¬
suri cu frecvenţe diferite (stimularea
neregulată are efect analgezic).

Durata trenurilor de impulsuri şi a
pauzelor se reglează din potenţio-
metrele R15, R16 (1 MQ) în plaja
0,2 s - 7 s. Aceste impulsuri provin
de la un oscilator realizat cu circuitul
integrat MMC 4098 conectat într-un
montaj mai puţin utilizat. Circuitul
integrat conţine două monostabile
independente care pot funcţiona cu
declanşare sau cu redeclanşare pe
front pozitiv (+T) sau ne¬
gativ (-T), intrarea de reset
(R) este prioritară şi activă
pe “0” logic. Durata impul¬
sului de ieşire poate fi
aproximată prin relaţia
t = 0,5 RC (Rmin - 5 k£2,
Cmax = 100 pF).

Transformatorul utilizat
în circuitul de ieşire este
cel descris în articolul din
revista “ELECTRONIS¬
TUL” nr. 1.

Montajul se ali¬
mentează de la o baterie
de 9 V sau de la un mic
stabilizator. Diodele LED
Dl, D2 semnalizează
optic funcţionarea celor
două oscilatoare (pot să
lipsească din montaj). în
figura 3 a,b sunt prezen¬
tate cablajul imprimat
(scara 1:1, vedere prin
transparenţă dinspre com¬
ponente) şi planul de
implantare a componen¬
telor electronice.

TEHNIUM iunie 2003

ELECTRONICĂ MEDICALĂ

poziţie

comutator

poziţie

comutator

semnal ieşire

observaţii

blocare

oscilator 1 continuu FI reglat cu R13

înnnj * îmi

oacllator 1 intermitent ri reglat cu R13
durata trenului cu R16 , pauza cu R15

Ln^irnmm^

oscilator 2 continuu F2 reglat cu R14

blocare

Lfmrmn^RT

oscilator 2 continuu r2 reglat cu R14

“înru

oscilator 2 intermitent F2 reglat cu R14
durata trenului cu R15 , pauza cu R16

oscilator 1 continuu Fi reglat cu R13

[MUUimWW

trenuri de iapulsuri altamative

oacllator 1 ri reglat cu R13 , durata trenului cu Rl«
oacllator 2 n reglat cu R14 , durata trenului cu *15

TEHNIUM iunie 2003

AUTO-MOTO

Montajul propus (fig. 1) indică
conducătorului auto starea circui¬
tului electric - baterie, alternator,
releu regulator. Pentru aceasta 3
diode LED sunt dispuse în bordul
vehiculului şi permit un control efi¬
cace al instalaţiei. Dacă tensiunea
a scăzut sub +12,5 V, LED-ul LD1
(galben) luminează atrăgând
atenţia con¬
ducătorului
auto. în

cazul că ten¬
siunea urcă
la +15 V,

LED-ul roşu
LD3 se

aprinde
indicând că
este nevoie
de o verifi¬
care a circui¬
tului de încăr¬
care. Dacă
tensiunea
este cuprinsă
între cele
două limite,
singurul LED
care
luminează
este cel

verfie.

In montaj
se utilizează

INDICATOR

T€NSIUN€

Cornel ŞTEFĂNESCU

două circuite integrate de tip (3A
723 care conţin pe lângă circuitul
comparator şi o sursă de referinţă
cu tensiune termocompensată.
Tensiunea de ieşire a compara¬
torului este egală cu tensiunea
de alimentare dacă tensiunea
aplicată pe intrarea (+) este supe¬
rioară celei de pe intrarea (-).

Tensiunea bateriei este divizată cu rezistoarele R1
şi R2; astfel potenţialul punctului A urmăreşte
variaţia tensiunii bateriei. Intrările directe (+) ale
celor două comparatoare sunt conectate în acest
punct A. Intrările inversoare (-) sunt conectate la
două potenţiale de referinţă reglabile cu ajutorul
potenţiometrelor PI şi P2.

Pot să existe trei cazuri:

- tensiunea bateriei este mai
mică de +12,5 V - ieşirile com¬
paratoarelor sunt în starea jos
pentru că tensiunile de pe intrările
(-) sunt superioare celei de pe
intrările (+). Tranzistorul TI este
blocat, iar LED-ul LD1 (galben)
luminează indicând un minut;

TEHNIUM iunie 2003

AUTO-MOTO

V; Ub = +13,5V; Ub = +14 V; Ub
= +14,5 V; Ub> +14,5 V.

Schema utilizează un circuit
integrat analogic de tip (3A 324
care conţine patru amplificatoare
operaţionale conectate în montaj
de comparator. Tensiunea
bateriei este divizată cu rezis¬
tenţele R1, R2 şi comparată cu
tensiunile de referinţă. Tensiunile
de referinţă se obţin dintr-un divi-
zor rezistiv alimentat cu un ge¬
nerator de curent constant, ge¬
nerator realizat cu tranzistorul T1
(BC 256) şi componentele afe¬
rente (DZ1, R3, R4). Pentru a
obţine pragurile de tensiune sta¬
bilite mai sus, utilizând rezis-
toarele din schemă, curentul
generatorului este reglat din R3
la 1,7 mA.

Montajul are un consum
redus de curent (12 mA). în figu¬
ra 4 sunt prezentate cablajul
imprimat, simplu strat, şi planul
de implantare a componentelor
electronice. Cele două cablaje
sunt la scara 1:1.

- tensiunea bateriei cuprinsă între +12,5 V şi
+14,8 V - pragul de jos este reglat cu PI; astfel
ieşirea comparatorului 1 trece în starea sus când
tensiunea bateriei depăşeşte +12.5V, LED-ul LD2
(verdp) luminează, iar prin dioda Dl, tranzistorul
TI este saturat şi ledul LD1 se stinge;

-tensiunea creşte atingând +14,8V, prag reglat
cu potenţiometrul P2; în acest moment ieşirea
comparatorului 2 trece în starea sus determinând
aprinderea LED-ului LD3 (roşu), indicând o
supraîncărcare. LD1 rămâne stins, tranzistorul TI
saturat prin dioda D2, iar LD2 stins prin blocarea
comparatorului 1 (r3, r4).

în figura 2 sunt prezentate cablajul imprimat,
simplu strat, şi planul de implantare a componen¬
telor electronice.

O altă variantă de indicator este prezentată în
figura 3, acesta având cinci niveluri de sem¬
nalizare. Un nivel este indicat prin aprinderea unui
singur LED; acestea au fost alese astfel: Ub< +12,5

+Ub«t BND

luF

C-POL

TEHNIUM iunie 2003

AUTO - MOTO

Oricine ştie că lubrifierea corectă a motorului consti¬
tuie garanţia unei mari longevităţi a acestuia şi realizarea
unui înalt grad de fiabilitate. Pentru realizarea acestor
deziderate trebuie însă să fie respectate câteva reguli, a
căror punere în practică nu prezintă dificultăţi pentru nici
un automobilist, fie el chiar şi începător. în acest sens,
orice proprietar auto va avea în atenţie schimbarea la timp
a lubrifiantului, folosirea unui ulei de calitate corespunză¬
toare, înlocuirea filtrului şi urmărirea variaţiei nivelului din
baia de ulei.

Ce ulei folosim?

MOTORULUI

Prof. ing. Mihai STRATULAT

în ceea ce priveşte calitatea lubrifiantului, piaţa actu¬
ală este plină de o ameţitoare
gamă de produse ale diferitelor
firme. Cel mai recomandabil
ulei este, fireşte, uleiul indicat
de constructorul motorului. Dar
în lipsa lui, şi nu numai în acest
caz, produsul autohton cu sigla
M 20 W/40 Super 1 poate
înlocui fără obiecţii fabricatele
străine. Este vorba de folosirea
lui numai la motoarele cu
aprindere prin scânteie; pentru

agregatele diesel, a căror lubri- _

fiere este mai pretenţioasă din
cauza înaltelor regimuri

mecanice şi termice, se vor folosi numai prescripţiile firmei
producătoare şi doar în lipsa acestora se va apela la :
uleiurile româneşti din clasa Super 1: M 30 sau M 40.

Periodicitatea schimbării uleiului ,

De regulă, producătorul automobilului specifică în
instrucţiunile tehnice intervalul de timp dintre două operaţii
succesive de înlocuire a uleiului. De pildă, pentru autotu¬
rismele Dacia din clasa 1300, se recomandă ca ciclul de
înlocuire să fie cuprins între 10.000-12.000 km sau după
18 luni (cu toate că unii specialişti mai precauţi coboară
aceste limite la jumătate). . '

Dar este cunoscut faptul că viteza de degradare a
lubrifianţilor depinde de condiţiile exploatării vehiculului şi
de gradul de uzură al motorului. Regimul termic ridicat,
apreciat prin nivelul temperaturii lichidului de răcire sau
chiar al uleiului (când există un termometru de ulei la
bord), favorizează oxidarea uleiului şi apariţia unor pro¬
cese de macropolimerizare care deteriorează onctuozi-
tatea şi viscozitatea lubrifiantului. Astfel de si|uaţii intervin
întotdeauna când se circulă cu autovehiculul încărcat spre
capacitatea sa maximă, când, se rulează îndelungat pe
drumuri cu pante mari sau cu acoperire proastă ce impun
utilizarea etajelor inferioare ale cutiei de viteze şi circulaţia
cu viteze mici.

De asemenea, frecvenţa porriirilor influenţează ritmul
alterării uleiului datorită contaminării sale intense cu com¬
bustibil (la pornire amestecul aer-benzină este foarte
bogat) şi cu impurităţi metalice (deoarece aproape orice
pornire se face în regim de frecare semiuscatâ care
favorizează uzura pieselor motorului).

Este evident că la motoarele cu state îndelungate de
serviciu, uleiul se degradează mai rapid datorită evadării
intense a gazelor din cilindru spre carter pe lângă seg-
menţi şi piston.

Fireşte, în cazurile arătate, înţelepciunea utilizatorului
îl va îndemna să mărească frecvenţa înlocuirii lubrifiantu¬
lui de o manieră lăsată la libera sa apreciere. Dar există şi
unele posibilităţi cu un grad de precizie mai ridicat decât
liberul arbitru. Una dintre ele o reprezintă inspecţia vizuală

a uleiului; extrăgând joja din carter, se observă uleiul de pe
ea: dacă acesta este foarte fluid şi are o coloraţie închisă,
aproape netransparentă, înseamnă că fluidul se apropie,
dacă nu a atins cumva chiar limita de utilizare normală. în
cazul în care proba extrasă din carter are o spumă găl¬
buie, uleiul conţine apă.

Un procedeu mai precis îl oferă construirea unui vis-
cozimetru artizanal compus din patru tuburi de sticlă cu
diametrul interior de 8-10 mm şi lungimea de 8-12 cm. în
tuburile 2 şi 3 se toarnă uleiuri cu diferite grade de uzură:
50% şi, respectiv, 100%, iar tubul 4 se umple cu ulei nou.
Umplerea tuburilor nu se face în întregime. în tubul 1 se
toarnă până la acelaşi nivel o probă din uleiul din carter
(extrasă folosind o ţeavă prevăzută cu o pară). Evident,

tuburile etalon se obturează
definitiv, iar cel de măsură se
astupă cu un dop, după intro¬
ducerea probei. Se aşteaptă
un timp oarecare pentru ca
toate tuburile să ajungă la o
temperatură uniformă, după
care dispozitivul se roteşte în
plan vertical cu 180° şi se
observă viteza de curgere „a
uleiului în cele patru tuburi. în
funcţie de viteza de curgere a
probei, comparată cu cele
ale uleiurilor cu diferite grade
de uzură şi a uleiului nou, se
stabileşte măsura în care mai poate fi exploatat lubrifiantul
din carter.

iiBfW Unii specialişti mai folosesc aşa-numita metodă a
petei de ulei pentru a aprecia starea lubrifiantului. Ea
constă îp picurarea unui strop de lubrifiant pe o hârtie de
filtru (sau sugativă); după 3-4 ore picătura formează o pată
circulară difuză a cărei coloraţie se compară cu pata
etalon la care s-au utilizat ulei proaspăt şi uleiuri cu grade
de uzură diferite.

Schimbarea uleiului

Tehnologia înlocuirii lubrifiantului în motor este simplă
şi nu necesită precauţii sau scule speciale, cu excepţia
unei chei ale cărei formă şi dimensiuni sunt prezentate în
figura 1. Operaţiunea se efectuează cu motorul cald, la
cca 20 minute după sosirea din cursă. Maşina se aşază
în poziţie orizontală pe o rampă sau deasupra unui canal
de vizitare, fără a avea în portbagaj greutăţi care să-i
afecteze orizontalitatea. Se curăţă zona buşonului de
umplere de pe capacul chiulasei, ca şi cea a buşonului de
golire a băii de ulei, după care se desfac cele două capace
amintite.

O practică nerecomandabilă este aceea potrivit
căreia, înainte de alimentarea cu ulei nou, în motor să se
introducă 2-3 litri de ulei industrial sau chiar petrol, lăsând
motorul să funcţioneze astfel 1 -2 minute, pentru a se spăla
reziduurile formate la schimbul precedent. Procedeul este
nu numai inutil, ci chiar dăunător. Mai întâi, uleiurile actuale
sunt aditivate împotriva formării de sedimente; apoi, după
golire în motor mai rămâne o cantitate de cel mult 100-150
ml de lubrifiant uzat care nu are nici un fel de influenţă
asupra caracteristicilor uleiului nou. în al doilea rând, la
spălarea şi funcţionarea cu petrol sau motorină, cilindrii şi
restul pieselor vor funcţiona într-un regim de frecare total
necorespunzător, accelerându-se uzura lor.

în cazul autoturismelor Dacia din seria 1300, după
ce a trecut un timp de 15-20 minute, se montează la loc
buşonul băii şi se toarnă cca 2,5 litri de ulei proaspăt. După
câteva minute se controlează cu ajutorul jojei nivelul din
baie şi dacă acesta se situează sub reperul de nivel

TEHNIUM iunie 2003

AUTO - MOTO

>•$0

minim, atunci se continuă turnarea până când se ajunge
ca nivelul să se situeze între cele două repere min.-max.
de pe jojă. Pentru a aproxima suplimentul de ulei necesar,
se va avea în vedere că la Dacia 1300 distanţa între cele
două repere de pe jojă corespunde la aproximativ un litru
de ulei.

Sunt automobilişti care nu acordă atenţia necesară
respectării indicaţiilor privitoare la nivelul lubrifiantului din
baie. Aceştia trebuie să ştie că o cantitate de ulei insufi¬
cientă, deci când nivelul uleiului din baie se
află sub limita minimă marcată pe jojă,
poate provoca scoaterea din funcţie a
motorului, datorită în primul rând
deteriorării lagărelor arborelui motor,
într-un astfel de caz motorul nu

1 funcţionează în condiţii corecte de lubri-

fiere, deoarece temperatura uleiului atinge
cote nepermis de înalte, la care viscozi-
tatea se reduce, înrăutăţeşte ungerea,
grăbind uzura organelor unse sub pre¬
siune, efectul fiind amplificat de coborârea
presiunii din sistem.

Nici exploatarea motorului cu exces
obiecţionabil de ulei în baie nu este per¬
misă, existând pericolul deteriorării ele¬
mentelor de etanşare, permiţând evazi¬
unea lubrifiantului în exterior; efectele sunt
atât murdărirea exterioară a motorului şi
înrăutăţirea răcirii sale generale, cât şi
paguba produsă de risipirea uleiului.

olO

Schimbarea filtrului de ulei

Schimbarea la timp a filtrului de ulei este îp mod
nejustificat neglijată de foarte multe ori, proprietarul
maşinii considerând, din comoditate, ignorarş sau con¬
strâns de nevoie, că mai poate rula câteva sute de kilo¬
metri. Dacă acest organ nu este înlocuit la vreme, atunci
există pericolul ca hârtia filtrantă să se îmbâcsească cu
impurităţi atât de tare, încât uleiul nu o mai poate străbate,
în acest caz lubrifiantul, intrat în corpul filtrului prin orificiu
de acces 1 («* 2), în loc să străbată elementul filtrant 2 şi
să plece purificat spre motor prin canalizaţia 3, ocoleşte
hârtia filtrantă şi se îndreaptă direct spre blocul motor prin
canalizaţia 4 prevăzută cu o supapă de scurtcircuit. Este
de la sine înţeles că în acest caz distrugerea motorului
este întârziată, dar ungerea pieselor acestuia cu ulei
nefiltrat este nocivă.

Periodicitatea înlocuirii filtrului de ulei este precizată
de fabricant; în lipsa acestui amănunt, se poate accepta ca
limită maximă de schimb parcursul maxim de 15.000 km.

Demontarea
vechiului filtru
opune unele
greutăţi, mai ales
la prima schim¬
bare a acestuia,
după montarea sa
uzinală. în acest
scop se poate
folosi dispozitivul
din figura 3 sau un
altui artizanal de
concepţie proprie.

După de¬
montarea vechiului
filtru, suprafaţa de
aşezare pe blocul
motor se şterge
cu ajutorul unei

cârpe curate, se aplică pe ea un strat de ulei, apoi se
înşurubează noua piesă. Montarea se face numai manual.
Strângerea cu o forţă mai mare decât cea oferită de mâna
omului este atât inutilă, cât şi dăunătoare, deoarece poate
avea ca efect aplicarea incorectă pe suprafaţa locaşului de
montare.

De regulă, schimbarea filtrului de ulei coincide cu una
din operaţiile de înlocuire a uleiului; de această dată tre¬
buie acordată şi mai multă atenţie stabilirii corecte a
nivelului normal de ulei. De aceea, motorul se porneşte
lăsându-l să funcţioneze 5-6 minute cu noul ulei şi filtrul
înlocuit, după care se opreşte şi se face o pauză de 10-20
minute, apoi se măsoară din nou nivelul, aducându-l,
eventual, la nivelul nominal, aşa după cum s-a arătat mai
sus.

Consumul de ulei

Pentru a avea o evidenţă operativă a stării de uzură
a motorului, este foarte importantă urmărirea variaţiei
nivelului de ulei din carter. Fără a ne ocupa de cauzele
modificării sale (lucru care se va face într-un material
viitor), se va arăta doar cum poate fi urmărit acest proces,
luând cazul particular al motorului instalat pe autoturismul
Dacia 1300. S-a menţionat deja că intervalul dintre cele
două repere ale jojei reprezintă un volum de cca un litru.
Marcând pe partea teşită, aflată pe jojă între cele două
repere, trei puncte egal distanţate între ele, intervalul din¬
tre ele va corespunde unei cantităţi de ulei de 0,250 litri. Se
mai poate admite, pentru motorul de Dacia 1300, că 2 mm
pe jojă corespund unui volum de 100 ml. Dacă nu avem
încredere în acest procedeu, se poate folosi un altul.
Aducând uleiul la nivelul reperului de jos al jojei, se
adaugă succesiv câte 0,25 I ulei în carter (aşteptând ca
acesta să ajungă în întregime în baie) şi se marchează pe
jojă nivelurile atinse.

Aşa încât, controlând periodic nivelul uleiului pe un
parcurs dat (de exemplu, 500 km), se poate determina
consumul la 1000 km.

Se acceptă ca nivel limită al consumului de ulei pla¬
fonul de un litru la 1000 km, valoare peste care se consi¬
deră că motorul trebuie introdus în reparaţie.

Dar la această concluzie trebuie să se ajungă numai
dacă s-a stabilit că nu există scurgeri de fluid pe la buşonul
de golire, filtrul de ulei, garnitura de baie sau de capac al
chiulasei ori simeringurile arborelui motor. Pierderile se
constată prin examinarea atentă a exteriorului motorului şi
prin montarea sub motor, după oprirea maşinii, a unei hâr¬
tii (ziar, coală de desen sau ambalaj etc.) şi observând
dacă înainte de următoarea pornire nu au apărut pete de
ulei.

TEHNIUM iunie 2003

AUTO - MOTO

Orice conducător auto cunoaşte disconfortul creat
de necesitatea pornirii şi opririi frecvente a ştergătorului
de parbriz în cazul permanentelor schimbări ale vitezei
de deplasare şi al variaţiei intensităţii precipitaţiilor
atmosferice. Pentru a scuti într-o oarecare măsură con¬
ducătorul auto de acest inconvenient, firmele producă¬
toare de autovehicule au prevăzut două trepte de viteze,
sau un comutator de interval pentru ştergătorul de par¬
briz. Aceste îmbunătăţiri sunt totuşi insuficiente şi din
această cauză, în ultimul timp unele autoturisme de lux

ajunge la receptorul al cărui element sesizor este o foto¬
diodă sau un fototranzistor. Cu cât parbrizul este mai
murdar sau mai ud, cu atât intensitatea fasciculului lumi¬
nos care ajunge la receptor va fi mai scăzută. De
menţionat că parbrizul murdar sau ud absoarbe, dar şi
dispersează parţial luminozitatea fasciculului generat de
emiţătorul optic. Luminozitatea captată (şi măsurată) de
receptor este proporţională cu puterea luminoasă emisă
de emiţătorul optic şi cu transparenţa geamului par¬
brizului:

STCRGATOR
hUTOMAT

pentru

PARBRIZ

Receptor

(Fofod/dda)

Aer Sftcfâ Aer
n £ /y? nţ

Obiectiv Emiţător (tâmpă o/
/ncaactesccntă)

Prof. dr. ing. Sorin PIŞCAŢI

Fig. 1. Schema de principiu
pentru măsurarea transparenşei parbrizului
1 = raze reflectate (reflexie parţială); 2 = raze absorbite
(de murdărie); 3 = raze dispersate (de lichid)

sunt dotate cu un echipament de comandă automată a
ştergătoarelor de parbriz.

O astfel de instalaţie este prezentată în cele ce
urmează.

Instalaţia măsoară, pe cale fotoelectrică, gradul de
murdărire a parbrizului: de la un anumit prag, pune în
funcţiune ştergătorul de parbriz. Gradul de murdărire
sau de udare cu lichid a parbrizului se măsoară foto-
eiectric cu ajutorul unui emiţător de lumină şi al unui
receptor. Valoarea măsurată, care este în directă legă¬
tură cu murdărirea şi udarea parbrizului, serveşte ca
mărime de reglare. Ea comandă, printr-un circuit elec¬
tronic, motorul ştergătorului, imediat ce s-a depăşit va¬
loarea prescrisă.

în cele ce urmează este prezentat un astfel de
montaj; corect şi cu atenţie realizat, el funcţionează ime¬
diat, de la prima încercare, fără a fi necesare reglaje difi¬
cile şi complexe.

Pentru a facilita realizarea montajului este nece¬
sară o analiză mai detaliată a principiilor de funcţionare,
descrierea fenomenelor fizice implicate în proces.

După cum am specificat anterior, transparenţa par¬
brizului maşinii pentru razele de lumină, în domeniile
vizual şi invizibil de la 350 nm până la 350 pm, permite
măsurarea murdăririi acestuia pe cale optoelectronică.
Schema teoretică pentru explicarea principiului metodei
este prezentată în figura 1. Un bec cu incandescenţă
trimite raze de lumină printr-o lentilă convergentă.
Fasciculul concentrat de raze străbate parbrizul şi

<t>p = Dx/C-ţ xfg (1)

D = F[)/F m g S (2)

în care:

<J>p = fluxul luminos care cade pe o fotodiodă:

D = transparenţa geamului;

K1 = factor de proporţionalitate;

<ţ >3 = fluxul luminos al emiţătorului (puterea lumi¬
noasă) ;

Fq = suprafaţa geamului, prin care fasciculul dirijat

poate să treacă nestânjenit;

Punctul-

imagine

o‘5um

4? b'CLSm

Fig. 2. Desen pentru determinarea
suprafeţei totale de explorare

F măs = suprafaţa totală a geamului, pe care cade
fasciculul luminos.

Kl ia în considerare toate efectele constante

reducătoare de luminozitate, cum ar fi pierderile în
emiţător, în obiectiv, în geam etc.

Dacă acum se va menţine constantă puterea lumi¬
noasă fg a emiţătorului, lucru uşor de realizat prin stabi-

TEHNIUM iunie 2003

AUTO - MOTO

lizarea tensiunii de alimentare, intensitatea iluminării la
receptor va avea expresia:

E=4> S /A (3)

unde A = aria elementară a parametrului de

măsurat

va fi direct proporţională cu transparenţa geamului
E= (D«i / A) • <ţ> s (4)

E=Kf(D) (5)

cu/C=(K 1 /A) <ţ.ş (6)

Variaţia rezistenţei electrice a fotodiodei de la
receptor se produce (în anumite limite) invers pro¬
porţional cu intensitatea iluminării şi implicit cu trans¬
parenţa geamului parbrizului.

De menţionat că intensitatea fluxului luminos ge¬
nerat de emiţătorul optic trebuie să fie constantă. Din
această cauză
este necesară
şi suficientă
stabilizarea
tensiunii de ali¬
mentare sau şi
mai bine a
curentului prin
lampa cu
incandescenţă,
în afară de
aceasta, fac¬
torul K1 trebuie
şi el să fie con¬
stant.

în acest
sens trebuiesc
îndeplinite
următoarele
condiţii:

• După o
funcţionare
îndelungată, in¬
tensitatea lumi¬
noasă a fasci¬
culului de raze
emis de bec
scade datorită
modificării
rezistenţei fila¬
mentului şi a
culorii globului
acestuia.

Pierderea lumi¬
nozităţii trebuie
evitată sau mult încetinită. Aceasta se realizează prin
alimentarea lămpii la o tensiune scăzută până la limita
de funcţionare sigură a receptorului. Alimentarea becu¬
lui cu această tensiune mai scăzută decât cea nominală
are ca efect secundar creşterea semnificativă a duratei
de viaţă a lămpii şi în consecinţă modificarea neglijabilă

a filamentului şi a balonului de sticlă ale acesteia. Cu
alte cuvinte, pe toată această lungă perioadă de timp,
intensitatea fluxului luminos emis de bec rămâne practic
constantă.

• în nici un alt loc, în afara parbrizului, nu trebuie să
apară variaţii de luminozitate, cum ar fi de exemplu
aburirea interioară a geamului pe timp rece. Această
aburire se înlătură pornind turbosuflanta maşinii sau
deschizând puţin un geam lateral.

• Să nu apară murdărie în zona fotodiodei recep¬
torului; de exemplu, acoperirea acesteia cu zăpadă sau
noroi. Acest lucru se evită printr-o apărătoare şi o
amplasare corespunzătoare.

• Se va exclude posibilitatea oricărei influenţe ne¬
gative a luminii din mediul înconjurător asupra

funcţionării
corecte a
aparaturii. în
caz contrar,
această
luminozitate
suplimenta¬
ră gene¬
rează erori,
dând impre¬
sia unei
murdăriri
mai puţin
accentuate
a parbrizu¬
lui. Această
perturbaţie
este înlătu¬
rată prin
introdu-
cerea în
echipament
a unei a
doua foto¬
diode, care
monito¬
rizează
numai fluxul
luminos al
mediului
înconjură¬
tor. Din
diferenţa
dintre cele
două valori

de măsură rezultă luminozitatea mediului ambiant.

în ceea ce priveşte instalaţia electronică (automa¬
tica) de comandă a ştergătorului de parbriz, trebuie şi ea
să îndeplinească următoarele cerinţe:

• domeniul de expunere a suprafeţei fasciculului
luminos prezintă o limită superioară şi una inferioară.

Receptor

Efemcpt
sensm
pentru

fit/.

tor

MotorulsferoSforutot
de pprbr pprtoftţ

A mp/rf/as tor

Vafcnrea
re,

Vâiosrcâ .
pre$cr /$3
(censtente JUpres

Fig. 3. Schema-bloc şi construcţia mecanică de principiu

TEHNIUM iunie 2003

AUTO - MOTO

Delimitarea în sus determină mărimea suprafeţei de
ştergere;

• suprafaţa pe care o străbat razele fasciculului
luminos trebuie să se situeze în limitele zonei de acţiune
a ştergătoarelor, deoarece altfel nu este posibilă oprirea
lor după ce au curăţat parbrizul. Această condiţie este
uşor de îndeplinit printr-o amplasare corespunzătoare a
emiţătorului şi receptorului. Limita inferioară depinde de
mărimea picăturilor de apă, de distribuţia acestora şi de
limitele de vizibilitate directă.

Pentru a determina această limită, se apreciază că
cea mai
mare pică¬
tură de apă,
căzută pe
parbriz,
ocupă o
suprafaţă
de 4 cm 2 .

Această
suprafaţă a
fost deter-
minată
experimen¬
tal. în aces¬
te condiţii şi
la o dis¬
tribuire uni¬
formă a
picăturilor
de apă pe
geamul
parbrizului,
conducă¬
torul auto
trebuie să
vadă clar o
suprafaţă
de 4 m 2
(lungimea

laturii de 2 m), la o distanţă de minimum 50 m (fig. 2).
Subiectul reprodus se calculează cu oarecare aproxi¬
maţie pe o suprafaţă înclinată cu 45° şi la o distanţă de
0,5 m faţă de punctul imagine.

(a + b) 2

F 2 = F 2 /cos p (8)

F 2 “---— = 5.66 cm 2 (9)

(cos P) • b 2

^total ~ ^2 picături - 9,66 cm 2 + 4 cm 2 -

9,66cm 2 = 10 cm 2 (10)

Suprafaţa totală de explorare nu trebuie să
depăşească cca 10 cm 2 .

în figura 3 este prezentată schema bloc a întregii
instalaţii, iar în figura 4 un exemplu de montare a aces¬
teia pe şi în interiorul unui autoturism. în prim-plan se
vede receptorul amplasat în exterior pe capota maşinii,
în faţa parbrizului.

Receptorul
conţine, ca sen¬
zori, două fotodi¬
ode la cca 2 cm
una de alta. Ele
vor fi încasetate
într-o carcasă
transparentă la
partea superioară,
care le protejează
de ploaie, zăpadă,
noroi şi praf.

Emiţătorul
este amplasat în
spatele oglinzii
retrovizoare din
interior, care este
situată la partea
superioară cen¬
trală a parbrizului.
Este alcătuit din-
tr-un cilindru tubu-
lar, deplasabil
axial, cilindru cu
diametrul interior
de 0 20 mm. în
interiorul tubului
se găsesc o
lampă obişnuită
cu incandescenţă
şi o lentilă convergentă, biconvexă, cu distanţa focală
f = 11 cm, care închide tubul la partea din faţă. Parbrizul
formează cu perpendiculara un unghi de cca 40°. Conul
de lumină este înclinat cu 27° faţă de orizontală. Rezultă
o suprafaţă totală de explorare de cca 14 cm 2 .

Schema electrică de principiu a receptorului este
prezentată în figura 5. Circuitul prezentat serveşte la
măsurarea gradului de transparenţă a parbrizului şi a
luminozităţii mediului înconjurător. Semnalul pe care îl
generează la ieşire acţionează un releu electromagnetic
final (dl), la ale cărui contacte este legat motorul ştergă-
torului de parbriz.

Lampa cu incandescenţă se alimentează de la o
sursă de tensiune constantă deoarece tensiunea
bateriei de acumulatori poate varia cu cîţiva volţi, în

Fig. 4. Dispunerea pieselor individuale pe, respectiv în autoturism; în prim-
plan receptorul, în apropierea oglinzii retrovizoare emiţătorul

TEHNIUM iunie 2003

AUTO - MOTO

funcţie de solicitare şi starea ei de încărcare. Tensiunea
de 6 Vc.c., stabilizată de dioda Zenner Dl şi rezistenţa
R6, se utilizează şi la reglarea valorii prescrise (R4 şi
R5). De asemenea, această tensiune comandă şi
tranzistorul T3, care, în legătură cu R7 şi R8, furnizează
un curent constant. Valoarea acestui curent se reglează
cu rezistenţa R8. Curentul constant, la rândul său, prin
fotodioda D4, produce o cădere de tensiune invers pro¬
porţională cu transparenţa parbrizului.

Funcţionarea instalaţiei electrono-optice de
comandă

Când transparenţa parbrizului se diminuează până la
o anumită limită (prescrisă), ca urmare a ploii, zăpezii,
noroiului sau din alte cauze, rezistenţa ohmică a fotodiodei
D4 devine atât de mare încât baza tranzistorului T4 este

legată fotodioda D3. Ea asigură compensarea lumino¬
zităţii mediului înconjurător. Condensatorul CI serveşte
pentru filtrare, iar C2 ca element de temporizare.
Tranzistorul TI poate fi înlocuit cu un BD 238 sau
BD240, iarT2 cu BC251B, T3, T5 şi T6 pot fi înlocuite,
în acest montaj, cu BC251B sau BC107B, iar în locul lui
T7 poate fi folosit un BD139. Şi alte echivalenţe sunt
posibile, ţinând cont de regimurile de funcţionare (pu¬
tere, factor p etc.) la care trebuie să lucreze tranzis-
toarele respective.

Pentru o bună reuşită, trebuie studiată şi cunoscută
instalaţia electrică a autovehiculului pe care se
intenţionează a se monta acest echipament. O condiţie
necesară este ca aceasta să funcţioneze sub 12Vc.c. în
funcţie de puterea motorului electric al ştergătorului de

Fig.5. Schema dimensionată, completă a comenzii ştergătorului de parbriz

polarizată direct la o valoare care îl deschide. Acesta, la
rândul său, deschide pe T5 şi T7. în colectorul lui T7 este
legată bobina releului electromagnetic final dl. Când
tranzistorul final T7 se deschide, înfăşurarea releului dl
este pusă sub tensiune. Releul, la rândul său, porneşte
motorul ştergătorului de parbriz. Ca urmare a acţiunii
ştergătoarelor, murdăria de pe geamul parbrizului este
înlăturată şi acesta devine din nou curat (transparent).

Rezistenţa ohmică a fotodiodei D4 scade la o va¬
loare care blochează tranzistorul T4 şi în final pe T7.
Releul dl a cărui înfăşurare este legată în colectorul
acestuia îşi deschide contactele, oprind motorul electric
al ştergătorului. Ca urmare, parbrizul începe din nou să
se murdărească, din nou se atinge valoarea limită pre¬
scrisă, motorul ştergătorului de parbriz porneşte şi ciclul
se repetă.

Potenţiometrul R8 serveşte la reglarea pragului de
anclanşare dorit. Tot cu acest semireglabil se adaptează
circuitul electronic la geometria şi transparenţa parbrizu¬
lui fiecărei maşini. în paralel cu acest semireglabil este

parbriz se alege releul electromagnetic final dl.
Contactele acestui releu trebuie să reziste la curenţi de
3-4 ori mai mari decât curenţii de rupere ce apar la
pornirea şi oprirea ştergătorului. înfăşurarea releului dl
trebuie să aibă tensiunea nominală de 10 - 12 Vc.c.

în încheiere, trebuie spus că utilizarea unei astfel
de instalaţii, pe lângă faptul că măreşte confortul şi
micşorează riscul de accidente, prezintă şi următoarele
avantaje suplimentare:

1. în cazul permanentei schimbări a intensităţii
ploii şi a vitezei de circulaţie, instalaţia ştergătorului
de parbriz funcţionează automat, asigurând o şter¬
gere optimă a geamului, fără nici o intervenţie a
conducătorului auto;

2. dacă unul din ajutajele instalaţiei de spălare
va fi orientat spre locul de control al opticii, atunci
motorul ştergătorului de parbriz poate fi pornit de
jetul de lichid al instalaţiei de spălare;

3. menajează lamelele ştergătorului, deoarece
acestea nu şterg niciodată pe geam uscat.

TEHNIUM iunie 2003

AUTO - MOTO

APRINDCRC €l€CTRONICfl

fără contacte

Student Ion PIŞCAŢI

Această aprindere electronică
este destinată în special autoturis¬
melor Dacia şi Oltcit. Se poate utiliza
cu rezultate la fel de bune şi pe alte
maşini cu 4 cilindri: Skoda, Moscvici,
Opel, Volkswagen etc.

Autorul a experimentat-o pe un
autoturism Dacia 1300 şi pe o Lada
1200. După 2 ani de exploatare nu
s-a înregistrat nici o defecţiune.

Schema de principiu este
prezentată în figura 1. După cum se
vede, este destul de simplă şi nu
necesită componente speciale, greu
de găsit. Realizată cu grijă, pe o
plăcuţă de circuit imprimat din sticlo-
textolit placat cu cupru pe o singură
faţă, funcţionează de ia prima încer¬
care.

După realizarea părţii electronice
a aparaturii de aprindere, aceasta
se introduce într-o cutie metalică de
protecţie. Firele de legătură se vor
scoate pe la partea inferioară a
cutiei. Tot în peretele inferior al cutiei
(aşezată în poziţie de lucru) se vor
practica câteva găuri de 0 2,5-3 mm
pentru evacuarea eventuală a con¬
densului.

Cutia se fixează de aripa maşinii
în interiorul habitaclului motorului. în
acest scop se vor utiliza 2 şuruburi
M 4 x 10 (cu piuliţă), preferabil din
oţel inoxidabil.

Descrierea aprinderii electro¬
nice

După cum se vede în figura 1,
elementul sesizor de comandă îl
constituie circuitul integrat cu ele¬
ment Hali, de tip PSM 230.

Atunci când unul din cei patru
magneţi permanenţi, amplasaţi pe
discul rotitor DR, ajunge în dreptul
elementului Hali al circuitului inte¬
grat pSM 230, ieşirea 3 a acestuia
cade în zero logic, comandând prin
integratul TAA 862 deschiderea
tranzistorului (de tip “pnp”) BD 138.
Acesta la rândul său deschide
tranzistorul final de înaltă tensiune,
SUI60, în colectorul căruia este
cuplată înfăşurarea primară a
bobinei de inducţie. Când magnetul
se îndepărtează de senzorul mag¬
netic PSM 230, ieşirea acestuia intră
în 1 logic şi în ultimă instanţă ali¬
mentarea înfăşurării primare a
bobinei de inducţie se întrerupe
brusc. Datorită fenomenului de
inducţie electromagnetică, între bor¬
nele înfăşurării secundare a bobinei
de inducţie apare o tensiune înaltă
(circa 22 kV) care prin intermediul
distribuitorului se transmite bujiei
respective.

Intre electrozii bujiei va apărea o
puternică scânteie care penetrează

şi aprinde în condiţii optime
amestecul carburant.

Cu semireglabilul PI se
stabileşte pragul optim de acţionare
al integratului operaţional TAA 862.
Se va utiliza un semireglabil profe¬
sional. Dacă nu dispunem de o ast¬
fel de piesă se va utiliza iniţial un
semireglabil obişnuit (de larg con¬
sum). După stabilirea pragului
optim, acesta se înlocuieşte cu o
rezistenţă fixă.

Dacă partea electronică a
aprinderii este relativ uşor de con¬
struit, modificările ce trebuiesc
aduse delcoului (distribuitorului)
maşinii sunt ceva mai laborioase.

Se scot platinele şi se “curăţă"
platoul (acţionat de cele două dis¬
pozitive de avans) de orice altă
piesă care nu mai are rol funcţional:
ştifturi, axe, piuliţe etc. Pe partea
superioară a acestuia se fixează
mecanic, prin intermediul unui
adeziv de calitate superioară, cir¬
cuitul integrat PSM 230, în compo¬
nenţa căruia intră elementul de tip
Hali. Integratul trebuie poziţionat la
periferia platoului şi paralel cu blocul
motorului.

Atenţie! Circuitul se fixează cu
partea metalică în sus. Aceasta nu
trebuie să atingă masa sau vreo
piesă oarecare.

TEHNIUM iunie 2003

AUTO - MOTO

Intrarea 1 (fig. 2) a circuitului se
leagă la borna + a maşinii prin inter¬
mediul contactului cu cheie. Pinul 2
(masa) se leagă la carcasa del-
coului cu un mic conductor electric
multifiliar, flexibil şi izolat în manta
de plastic. Ţinând cont de faptul că
sub influenţa celor două dispozitive
de avans (centrifugal şi vacuumatic)
platoul împreună cu circuitul integrat
pSM 230 (fixat pe el) se mişcă
într-un sens sau altul în funcţie de
regimul de funcţionare al motorului
termic, acest fir de legătură la masă
trebuie să fie cât mai flexibil şi astfel
poziţionat încât să nu se rupă.
Ieşirea 3 a senzorului magnetic pSM
230 se leagă la intrarea aprinderii
electronice propriu-zise (fig. 1 şi 2).
Intrarea 1 şi ieşirea 3, cât şi firele
electrice la care sunt legate, vor fi
bine izolate din punct de vedere
electric. Ele nu trebuie să se atingă
în nici un caz între ele sau de
masă. Deasupra platoului care
poartă integratul pSM 230 se va
roti un disc din duraluminiu DR
(fig. 1) care trebuie să aibă
grosimea de 1,5-2 mm. Acest
disc se fixează pe arborele cu
came al delcoului. Se reco¬
mandă ca fixarea discului să se
facă cu şuruburi M 3 x 5 de
camele arborelui delcoului, după
ce în acestea au fost practicate
găuri filetate.

Asigurarea şuruburilor de
fixare este obligatorie şi se va
face cu şaibe elastice (grover).

La periferia discului, în dreptul
camelor se fixează patru mici

magneţi permanenţi ALNICO, aşa
cum se arată în figura 1. Fixarea
acestor magneţi de discul rotativ DR
se face cu şuruburi M 2 x 5 şi piuliţe.
Şi aceste şuruburi vor fi asigurate cu
şaibe elastice. Magneţii, paraleli cu
circuitul integrat (ÎSM 230, trebuie să
treacă la 0,1-0,15 mm de elementul
Hali al acestuia. Se va verifica
apariţia scânteii la ieşirea bobinei de
inducţie la fiecare trecere a unuia
dintre magneţi prin dreptul elemen¬
tului Hali al circuitului integrat.

Discul DR va avea diametrul cu
1-2 mm mai mic decât diametrul
interior al carcasei delcoului.

Nu se dau cote de execuţie
deoarece fiecare maşină are delcoul
diferit (dimensional). De altfel, pen¬
tru cei care realizează o astfel de
construcţie, indicaţiile dimensionale
nu sunt neapărat necesare.

în cazul Daciei 1300 se poate

lua, prin intermediul redacţiei, legă¬
tura cu autorul, care dispune de
desenele de execuţie referitoare la
modificările aduse delcoului acestui
autovehicul.

în cazul utilizării unei astfel de
aprinderi electronice, distanţa între
electrozii bujiei va fi de 0,9-1,2 mm.
Această distanţă se reglează la
aceeaşi valoare la toate bujiile. Dacă
la una distanţa este de 0,9 mm, şi la
celelalte trebuie să fie cu exactitate
tot de 0,9 mm.

Reglajul acestei distanţe se face
de regulă atunci când bujiile sunt
noi. Ele trebuie să fie de aceeaşi
marcă şi să aibă aceeaşi cifră ter¬
mică, indicată de altfel în cartea
tehnică a maşinii.

Condensatorul nu se mai uti¬
lizează în cazul aprinderii electroni¬
ce. „

în încheiere, sunt necesare reco¬
mandări pentru cei care doresc
să utilizeze aprinderi electro¬
nice, beneficiind astfel de avanta¬
jele pe care acestea le aduc.

Nu o dată, conducătorii
auto, entuziaşti la început,
renunţă la aceste aprinderi
electronice deoarece în anu¬
mite condiţii motorul func¬
ţionează necorespunzător, se
opreşte în trafic sau pur şi sim¬
plu nu mai porneşte, deşi cu o
zi înainte a funcţionat impeca¬
bil. Scoţând aprinderea elec¬
tronică (cu sau fără contacte)
şi refăcând instalaţia de
aprindere iniţială (clasică),
motorul porneşte imediat şi

BSM230

1_Y+

2_Masa

3_lesire

Obs. Ieşirea 3 a
integratului
este cu

1 1 1

1 2 3

colectorul
în aer

TEHNIUM iunie 2003

AUTO - MOTO

funcţionează corespunzător. Con¬
cluzia: nu este bună aprinderea
electronică şi în consecinţă se
renunţă la ea. De cele mai multe ori,
însă, aprinderea este incriminată
degeaba. Ea nu are nici o vină.
Cauzele sunt cu totul altele, şi
anume:

- prea puţini ştiu că scânteia dată
de o bobină de inducţie comandată
de aprinderea electronică este mult
mai puternică. Acesta este şi scopul
introducerii aprinderii electronice pe
maşină. Un capac de delco de cali¬
tate inferioară, vechi sau cu fisuri
uneori aproape neobservabile nu va
rezista noului regim (“fură scânteia”)
şi din această cauză motorul va
funcţiona defectuos sau nu va
funcţiona deloc. Fiind de calitate
inferioară, vechi sau umed, datorită
scânteii puternice capacul delcoului
se poate străpunge şi de regulă
motorul se opreşte brusc, neputând
să mai pornească.

Aceste consideraţii sunt valabile
şi pentru bobina de inducţie la
DACIA 1300; dacă însă maşina este
echipată cu capac de delco, dis¬
tribuitor (lulea) şi bobină de inducţie
noi sau în perfectă stare de
funcţionare, aceste necazuri nu se
pot întâmpla;

- trebuie luată în considerare pă¬
rerea greşită a unor mecanici auto,
slab pregătiţi în domeniul instalaţiilor
electrice, care din ignoranţă, la orice
defecţiune electrică pun vina şi scot
în primul rând aprinderea electro¬
nică.

în esenţă, aprinderea electronică
(echipament cu care sunt dotate în
prezent toate turismele moderne, de
marcă), realizată şi exploatată
corespunzător, aduce următoarele
avantaje principale:

- îmbunătăţeşte semnificativ
regimul de funcţionare al motorului.
Datorită arderii în condiţii optimizate
a amestecului carburant, motorul

maşinii este mai “nervos”, mai “pu¬
ternic”:

- pornirile motorului termic sunt
mai uşoare, mai ales în sezonul rece;

- se dublează şi chiar se
triplează durata de viaţă a electro¬
motorului de pornire şi a bateriei de
acumulatori:

- se dublează durata de func¬
ţionare a bujiilor;

- permite funcţionarea în condiţii
normale a motorului, chiar dacă se
utilizează benzină cu cifra octanică
ceva mai scăzută decât cea indicată
în cartea tehnică a maşinii (nu bate
avansul);

- motorul merge mai uniform la
ralanti.

Cei care nu au posibilitatea să
achiziţioneze circuitul integrat TAA
862, pot realiza instalaţia electroni¬
că de aprindere prezentată în figura
3. Aceasta funcţionează la aceiaşi
parametri tehnici ca şi cea prezen¬
tată în figura 1.

ÎMBUNĂTĂŢIREA

APRINDERII

Dr. ing. Andrei CIONTU

Ce ştim, totuşi, despre aprinderea clasică

în figura 1 sunt reprezentate sugestiv, în interconexi¬
une, piesele componente ale unui sistem clasic de
aprindere folosit la autoturismele cu motor cu explozie
prin scânteie cu 4 cilindri. De reţinut este faptul că bobi¬
na de inducţie (8) este în fond un transformator electric
ridicător de tensiune, iar schema de folosire a sa
aminteşte de instalaţia cu care germanul genial Heinrich
Hertz a produs, pentru prima oară în 1888, unde elec¬
tromagnetice.

Când ruptorul (“platina”) K este închis, curentul ip
prin înfăşurarea primară variază după legea:

ip(,) - I 1 - 6 '®'! (1 >

în care

Rk(t) = rezistenţa de contact a ruptorului (ideal ar tre¬
bui Rk = 0, dar ea variază cu presiunea exercitată de
camă, periodic, pe contactul mobil).

Periodic, după intervale de timp T (perioada scân¬
teii), a căror durată depinde de turaţia n (ture/minut) a
axului camei, contactul ruptorului este deschis, în care
caz energia înmagazinată în câmpul magnetic al pri¬
marului bobinei este transferată secundarului. Cum
acesta este în primul moment în gol (bujia nestrăpunsă),
se obţine o tensiune secundară Us cu valoarea maximă
de cca 20 kV, care aprinde amestecul carburant.

Există relaţia simplă:

T = rP (s) (2)

TEHNIUM iunie 2003

AUTO - MOTO

La autoturisme turaţia n
variază în limitele 1000(800) la
6000 ture/min, deci perioada T
variază între 30 şi 5 milise-
cunde. Energia magnetică
maximă înmagazinată în câmpul
magnetic al bobinei de inducţie
este, evident, funcţie de
valoarea curentului primar Ip:

W = lLp|2 F

(3)

Valorile maxime atinse de Ip,
IpM, la sfârşitul perioadelor T au
fost calculate cu relaţia (1), pen¬
tru situaţia (reală) că E = 12 V,
Rp = 2 Q, Lp = 10 mH, Rk = 0
(se consideră contactul ruptoru-
lui a fi ideal). S-au obţinut datele
din tabelul 1.

Tabel 1

ture/minut

1000

2000

3000

4000

5000

6000

7,5

’pM

5,94

5,7

5,18

4,65

4,19

3,79

176,4

162,4

154,86

108,1

87,8

71,8

33,3

66,6

100

133,3

166,6

200

Din tabelul 1 rezultă că la
creşterea turaţiei (accelerare),
scade perioada T, scade curen¬
tul Ip (vezi figura 2), scade, în
concluzie, energia W şi ... cali¬
tatea scânteii. De aici un corte¬
giu de neajunsuri: gaze nearse
eşapate, poluarea mediului cu
oxid de carbon (CO), consum
mare de combustibil, stricarea
suprafeţelor de contact ruptor
etc.

Bobina de inducţie, cu rup-
torul K deschis, are schema
electrică echivalentă raportată
la înfăşurarea primară (p), cea
din figura 3, în care:

"p=(Ţ

)(Cs + CB) (4)

C’p=C +

Np,

Np = numărul
înfăşurării primare

de spire al

Ns = idem, pentru înfăşurarea secundară
RB = rezistenţa echivalentă a unei bujii, uşor
ancrasată (electrozii acoperiţi cu o peliculă de ulei)

C = capacitatea condensatorului antiscânteie al rup-
torului K

Cs = capacitatea echivalentă a înfăşurării secundare
CB = capacitatea echivalentă a bujiei (un fel de “con¬
densator” cilindric)

Ca exemplu vom lua un set de valori specific pentru
o bobină de inducţie fabricată în România, pentru auto¬
turismul Dacia 1300:

Np = 300 sp; Ns = 18 000 sp; RB = 1 M£2; C = 0,22
pF; Cs = 100 pF; CB = 50 pF
Cu aceste date se obţine:

R’p = 277 Q, (Rp = 20fiind neglijabil)

C’p = 0,76 pF

La bornele primare ale bobinei de inducţie se obţine
tensiunea sinusoidal amortizată:

up(t) = lp\[ZŞZ . e 2R'pC'p- sin a) 0 t

(5)

TEHNIUM iunie 2003

AUTO - MOTO

în care pulsaţia co 0 este
1 2ji

1 zn /c ,

u ° n/TT^p - .

iar constanta de timp de amortizare t :

t= 2RpC’p (s) (7)

Valoarea maximă a acestei tensiuni se obţine pentru

co 0 tM =—. adică pentru

Pentru exemplul deja considerat obţinem:

( 8 )

t M = 137 ps; t M /2R’pC’p =0,325

Vom considera pentru curentul primar Ip o valoare
din domeniul turaţiilor mici şi medii, ceea ce e cazul în
momentul încercărilor de pornire a motorului (obţinerea
primei aprinderi).

Pentru Ip = 5,7 A se obţine tensiunea primară
maximă:

UpM(v) =472,3 V

în realitate, datorită pierderilor de cca 20% introduse
de ruptorul K şi randamentului bobinei (=0,8), această
tensiune trebuie micşorată:

472,3 V 0,8 0,8 = 302,2 V

La bornele înfăşurării secundare (între electrodul
central al bujiei şi masă) se aplică, deci tensiunea:

USM=j|-V| = 18 135V

Aprindere electronică simplă

Există astăzi în lume foarte multe tipuri de aprinderi
electronice, care mai de care mai sofisticate şi... lăudate,
mai costisitoare. Marea diversitate evidenţiază însă, vai,
o realitate: problema nu este pe deplin rezolvată, ci e în
curs de...

Aşa stând lucrurile, propunem cititorilor o schemă sim¬
plă de aprindere electronică, bine cunoscută, dar ale cărei
“virtuţi"nu au fost pe deplin evidenţiate. Despre schema din
figura 4 se spune, de exemplu, că este o schemă de “rup-
tor asistat”, adică, în afară de faptul că acesta este “prote¬
jat” (comută un curent de numai 1 A şi nu de 7 A), nu prea
mai are şi alte avantaje. în realitate, după execuţia practică
a 7 exemplare (pentru rude şi prieteni) şi reglarea lor, s-a
dovedit că montajele conduc la o îmbunătăţire evidentă a
scânteii la electrozii bujiei, care prezintă, nu unul, ci 4-5
trasee străpunse, deci o adevărată... “multiscânteie”.

TEHNIUM iunie 2003

AUTO - MOTO

Avantajul schemei din figura 4 este acela că borna 1 a
bobinei este legată permanent la colectorul tranzistorului de
comutaţie de putere, T2, care a luat locul ruptorului. Când
acesta conduce la saturaţie (pe durata T) în locul rezistenţei
“capricioase” Rk(t) din formula (1), avem simplu R = Vq E sat
/ l CM = 2/8 = 0,25 Q. Acest lucru conduce la o creştere a
curentului Ip cu aceeaşi constantă de timp, nesupusă fluc¬
tuaţiilor lui Rk(t) pe măsură ce contactul k se degradează ca
urmare a curentului, relativ mare, comutat. în figura 6 se
arată că oscilaţiile amortizate ce se obţin în cazul comutării
cu tranzistorul T 2 (timp de comutaţie AB), au amplitudinea
mai mare (deci scânteia va fi mai puternică) decât în cazul
comutării cu ruptor (timp de comutaţie AC > AB).

Tranzistoarele T| şi T 2 conduc simultan la saturaţie
(când k este deschis) şi sunt blocate simultan la
închiderea lui k, moment când apare scânteia. Tot “secre¬
tul" acestui montaj constă în asigurarea unei fiabilităţi ridi¬
cate, în alegerea unor piese componente de calitate, în

pnp cu Si, care au Ic = 1 A şi Uqc sat = O - 6 V.

Curentul de colector al acestui tranzistor este injectat
sub forma curentului de bază tranzistorului T 2 pe care tre¬
buie să-l satureze. Valoarea rezistenţei rezisforului R este
dată de relaţia:

e_v CE sat T 1 ~ v BE t 2 = r lc

Exemplu: E = 12 - 14 V; V CE sat Th = 0,6 V; V BE T 2 =
0,7 V, Ic = 1 A

Se obţine R = 10,7 + 12,7 Q /10-12 W.

în privinţa tranzistorului T 2 , acesta trebuie să fie un
tranzistor de putere care să admită o tensiune EC mare
(peste 700 V), un curent maxim de colector Iq^ > 7 A,
adică mai mare decât Ipiyj- Se poate alege un tranzistor
npn cu Si, fabricat în Romania, din cele indicate în tabelul
2 .

execuţia unui circuit electronic corect. în figura 5a este dat
desenul cablajului imprimat pentru schema din figura 1 .
Tranzistorul T 2 nu apare pe desenul de echipare (figura
5b) deoarece se va monta pe capacul boxei întregului
montaj, care ţine loc de radiator. Pentru optimizarea
funcţionării montajului pe baza schemei din figura 4, se
propune ca rezistorul R 4 să fie un potenţiometru semi-
reglabil bobinat, de wattaj corespunzător, cu axul accesibil
pentru reglaj. Reglând valoarea rezistenţei lui R 4 , vom sta¬
bili practic că T 2 lucrează în regimul “saturat-blocat” etc. în
figura 7a şi b se dă desenul unei boxe posibile (faţă şi pro¬
fil) pentru montajul de aprindere electronică.

Alegerea tranzistoarelor

Pentru tranzistorul T-j se poate folosi unul din tipurile BD
136 - 138 - 140 - 234 - 236 - 238. Toate sunt tranzistoare

Tabelul 2

Tip

BU 526-7
( 8 )

BU 207 (208,
209)

BU 208A
(B)

BUS 12 A
(B)

'cm

7,5

1,5

V CE sat

1,5

V CE BR

700-800

1300-

1700

1500

850-

1000

'b sat

1,2

Pe bancul de probe se poate utiliza imitatorul de ruptor
publicat în TEHNIUM nr. 1/2002

N.B. Şi totuşi... Este bine ca un întrerupător tip tumbler
adecvat să permită, la “nevoie", trecerea comodă de la
aprinderea electronică la cea... clasică!

TEHNIUM iunie 2003

MODELISM

APRINDERE ELECTRONICA
P 60« U

NAVOMODELE

Student Ion PIŞCAT), maestru al sportului

SSiBO640 => 1N 4007 BStBO 140C => T6N6R
BAY61 => IN 4007 SSi C 34Z22K => PL220Z

Clasa de navo-
modele FSR - 35
cm^ utilizează
motoare termice cu
aprindere prin scân¬
teie. Capacitatea
cilindrică a acestor
motoare în doi timpi
este cuprinsă între
15 şi 35 crrA Ele
funcţionează cu un
amestec de benzină
şi ulei auto.

Aprinderea acestui
carburant se rea¬
lizează cu o bujie tip
auto, de regulă
miniaturizată. Pentru
o scânteie optimă,
trebuie ca tensiunea
la care lucrează
bujia să fie în jur de
20-22kV.

Aprinderea
“clasică”, cu con¬
tacte (platine) pen¬
tru aceste motoare
mici, monocilindrice,
nu dă rezultate
optime şi din
această cauză ali¬
mentarea bujiei lor
se face prin
aprindere electro¬
nică.

O cerinţă
importantă pe care
trebuie s-o îndepli¬
nească o aprindere
electronică ce
echipează un asemenea
navomodel constă în
greutatea şi dimensiunile
cât mai reduse ale aces¬
teia. în acest sens, tre¬
buie să se utilizeze o bobină de
inducţie (B - vezi figura alăturată)
miniaturizată, de la motoreta Mobra
sau, şi mai bine, de la actualele mi-
nimotorete străine ce se găsesc în
comerţ. Bobina trebuie să fie pentru
6 V în primar. Rezistenţa ohmică a
acesteia trebuie să fie mai mare de
4,in.

Schema de principiu a
aprinderii electronice ale cărei con¬
strucţie şi funcţionare vor fi descrise
în cele ce urmează este prezentată
în figură. După cum se vede, rup-
torul nu este cu contacte (platine),
locul acestora fiind luat de un circuit

integrat cu element Hali, de tip
(ÎSM234. în volanta motorului se
practică un orificiu în care se intro¬
duce un mic magnet permanent
(alnico). Acest magnet trebuie să fie
situat în dreptul integratului
PSM234, atunci când pistonul
motorului termic este la punctul mort
superior (PMS). Integratul va fi fixat
prin intermediul unui suport, astfel
încât să poată fi rotit cu cca 20° spre
dreapta sau spre stânga faţă de
poziţia mediană, pentru stabilirea
avansului optim la aprindere.

Volanta motorului nu trebuie să
fie din oţel sau alt material magnetic.

Ea trebuie executată
din bronz, alamă sau
durai, astfel încât să
aibă aceeaşi greutate
şi acelaşi moment
inerţial, pentru a nu fi
afectate în sens nega¬
tiv caracteristicile
mecano-dinamice ale
motorului termic. Dacă
volanta motorului este
din duraluminiu, în ea
se va practica un al
doilea orificiu, la 180°
faţă de cel în care este
încastrat şi lipit cu
adeziv (sau prins cu
un şurub) magnetul. în
acest orificiu (similar
cu primul) se va intro¬
duce o bucată de oţel
nemagnetizat.
Această piesă, de
forma şi dimensiunile
magnetului, serveşte
pentru echilibrarea
volantei. Şi în cazul
bronzului sau alamei,
volanta trebuie perfect
echilibrată static şi
dinamic, prin practi¬
carea unui orificiu la
180° faţă de primul. Se
ştie că ambele materi¬
ale au greutatea speci¬
fică puţin mai mare
decât a oţelului.

Alimentarea mon¬
tajului se face la o ten¬
siune de cca 6 Vc.c.
Sursa va fi constituită din
cinci acumulatori înseriaţi
Cd-Ni cu capacitatea de 4-6
Ah. Fişa auto care face
legătura între ieşirea b a
bobinei de inducţie B şi bujia
motorului va fi cât mai scurtă posibil
şi ecranată cu o tresă metalică
legată la masa motorului şi la tubul
etambou (metalic) al modelului.
Ecranarea este necesară pentru a
nu fi bruiat receptorul staţiei de
radiotelecomandă a navomodelului.
Montajul aprinderii electronice se va
încaseta într-o cutie din plastic, fe¬
rită de umezeală.

Această aprindere poate fi uti¬
lizată şi pentru alte motoare
monocilindrice în doi timpi care
echipează motorete, scutere, karturi
sau bărci.

TEHNIUM iunie 2003

Internetul

GABRIEL FLORIAN MANEA
LAURA ANDREEA MOGOŞ

Revoluţia informaţională îşi face simţită prezenta din
ce în ce mai mult. Informaţiile sunt canalizate spre
Internet, cel mai modern instrument de educaţie conti¬
nuă şi de autoinstruire disponibil la momentul actual.
Este adevărat că pentru unii este o taină sau pentru unii
este aproape un lux, dar pentru alţii, mai norocoşi, este
un real univers informaţional. Astfel, ne vom conecta cal¬
culatoarele la Internet şi atraşi de nevoia de cunoaştere
vom învăţa lucruri care până acum nu le ştiam despre
semnalele video şi pe viitor şi despre altele.

Pentru început vă invităm să vizitaţi următoarea

adresă jjj BBS!

Mcare vă permite să descoperiţi
noţiuni de bază pentru electronişti. înainte de a ne
interesa mai îndeaproape de formatul semnalelor video,
este necesar/util să înţelegem noţiuni care ne vor servi
ca bază pentru înţelegerea standardelor utilizate în tele¬
viziune. Fără a fi un expert în anatomia umană, este
posibil să înţelegeţi câteva noţiuni importante vizitând
site-ul pe internet al Universităţii Supelec

Adresa indicată întâmpină vizitatorul cu o pagină de
primire unde sunt prezentate principiile percepţiei vizuale
umane. NoOiunile abordate nu sunt pentru dumneavoas¬
tră total necunoscute: luminozitate, acuitate vizuală, mira
Foucault, persistenţa pe retină. Pagina se află la adresa:

http://www.supelec-rennes.fr/ren/perso/ jweiss/tv/percep
tion/percept4.html

înţelegem astfel de ce este necesară transformarea
semnalului video pentru redarea corectă a imaginii
color. Este abordat apoi modul de constituire a sem-

'>*•*•*’

nalelor video. în continuare ne sunt dezvăluite detalii
despre calitatea, alegerea şi opţiunea formatelor uti¬
lizate în televizoarele de azi. Se aduc în discuţie cele 3
standarde de redare NTSC, PAL şi SECAM, diversitatea
provenind de la competiţia tehnologică în care sunt
angajate numeroase ţări, în speranţa de a-şi impune
aceste standarde la scară mondială.

Sistemul NTSC a ajuns prima oară în America de
Nord; câţiva ani mai târziu el a fost adoptat (sau amelio¬
rat, spun,unii) pentru a da naştere standardului PAL în
Europa. în sfârşit, standardul SECAM s-a născut prin
asocierea industriilor franceze şi URSS. Mai multe
detalii tehnice aflaţi din pagina

http://www.supelec-

rennes.fr/ren/perso/weiss/tv/ signal/tv opt4.html

In continuare vom prezenta alte adrese de Internet unde veţi găsi alte resurse foarte utile despre semnale
video:

http://digital8.free.fr/video/video.htm

http://www.cybertheater.com/Tech_Archive/YC_Comp_Format/
yc_comp_format.html

http://www.hut.fi/Misc/Electronics/circuits/vga2tv/composite_adapter.html

uaca sunteţi interesaţi in a afla mai multe despre microprocesoare, veţi
găsi informaţii la adresele de web:

http://www.commentcamarche.net/pc/cpu.php3
http://www.supelec-rennes.fr/ren/perso/jweiss/microp/
http://lmi17.cnam.fr/~anceau/Documents/micro.pdf
http://membres.lycos.fr/superjp007/le_microprocesseur.htm
http ://www. hardware-f r. com/articles/249/pagel. html
http://www.gel.usherb.ca/mab/gei437/notes/microcontroleur.PDF

Despre semiconductori:

http://americanmicrosemi.com/tutorials/unijonction.htm

http://americanmicrosemi.conrVtutorials/zener.htm

http://americanmicrosemi.com/tutorials/triac.htm

www.visoduck.fr

www.velleman.fr

www.programmation.fr

www.technibox.fr

www.cyclades-elec.fr

www.lextronic.fr

www.gotronic.fr

www.arquie.fr

www. mulţi power.fr

www.ibcfrance.fr

www.ominfo.fr

www.cif.fr

www.distrel.fr

WWW.

.hitechtools.com

xompopyrenees.com

.tds-net.com

.mercuretelecom.com

.stquentin.net

.D2.electronic.com

.cyberbricoleur.com

'.e44.com

.districomindustrie.com

'.workingtex.com

'.bknd.com

'.freepic.fr.st

'.fixedsys.com/context