Tehnium/2002/0201

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

FONDATĂ ÎN ANUL 1970

In numărul viitor va fi lansat

oncursul TEHNIUM

cu tema

f „Economisirea STre^

de j âece

1970 - revista „Teharam” siS:JTTi!«l >us

firme rolul

Chiar de ^wrifiintyea sa - in decesvfprie peoflfte unyhobby teTIhrc
1970 - revista „Tehjpmm” sljMŢ^pus >*ripri-revistei --constatării cu bucurie că ..spiritul
marea şi dezvoltare^la tineiW^mţubrtel' * miuift” nu a murit, cp prin reluaraa^Bialogu-
^SpirituU^ie cr^tivitate t etnică, ^^origin^^^Ti^fictusi^jiiiaJ armarea unor^oncursuri
tate ( . [run^tr^âile ojfm care e<Ta apfaptate 'flfW ere condii^lamemiţeles, după

^reuşit uiscurWump i^^plfimpir şi- să-s^on- >xe se varii re efvat.pr - îf"" ipa regu-

firmejplul şau formai în d^ieningJJjT^ica^ fate^^vis *,Tehniun^f5r putea pe o

ajron stituit- o mengnerea ijmudurfog rdQtf!^ : 0 !
pfrmanerffşi îteTîE» ^u^itiioriLIriclusa 'Ibrin ' Tqp lai de di I vă propunem

arqanizgrea pe.îTodiq^ra c^P^u Tor x^jklanfeţfrea în yfumârul a Concursului

^^attjrtehnicy. la care au participaiun fnehn {(^^.Economisirea energiei -

mare nuifMPtte -Ifne :e £fih lucrările ' Energl^feconve 1(07 e”, la care intenţionăm

premi ate la aceste concurări, fîrnd -LsUf^ i în s^ptrenao^ointeresat, alături de participanţii
revis x-.u» tras'atenii^pecialiştilor din indus- ?ropriu-^£Jp i un cât mai mare număr de
trie, din cercetare ^^Toiecta tf!P î intrat^ soc^âţi comerciale, institute şi instituţii care
c ir.ia i- vizoru^^ iului d e Sta t pentru Invenţii ai **tt^ upări, prerogative şi producţie / des-
lărci - reprfSintat în jiofl*’'nive^îijsadirec^^ cere de produse în domeniul energiilor
tor general adjunct. De asemenea, mulţi dintr^^econvenţionale.

participanţii la concursuri au devenit colabora- Ideea fiind avansată şi „tatonările” începute
tori apropiaţi ai revistei, nu puţini fiind aceia promiţător, aşteptăm opiniiliş şi sugestiile dv.
care şi-au început în paginile ei viitoarea pentru definitivarea regulamentului de concurs,
carieră. Deocamdată ne-am dândit ca ia concursul pro-

Estqadovărat^evremea aceea revista avea priu-zis să participe lucrări cuprinzând idei,
411 colectjv reoilţWR^F ab reciatjrh- ia r con- soluţii, proiecte şi realizări {practice aparţinând
;>~-- r ^şj îrii^impyie periodice autorilor (participanţilor), iar societăţilor co-
N, . ...i — 1 -^ 5 . merciale şi instituţiilor / institutelor care ne vor

^onora în calitate de coorganizatori şi sponsori
le solicităm sprijinul în vederea jurizârii,
toându-le în contrapartidă spaţiu gratuit în
^. pe ntru a-şi prezenta realizările din
!kor.o r gjiior neconvehtiofla^e.

» J4 Redacm

fhA^gii neconvenţionale“

peurflte ug^hobby^eJflnrfS"- implicit şi tirajul
revistei -'"constatării cu bucurie că „spiritul

cu cititori! ^8*

*gft£ l T~r fe &Ş.iîritflimme periodice
. ", >V V..s sorina ir ' ri iSs

tea «OHbruiui,

.(ministere, "1
cercetare- ~d
întrale revT
doi

Dialog cu cititorii

in primul rând, stimaţi cititori, vă mulţumim tuturor celor - şi nu
>uţini - care aţi răspuns apelului nostru din nr. 6/2001, întărindu-ne
entimentul că nu ne zbatem în zadar pentru relansarea revistei .Şi,
>ineînţeles, vă cerem scuze că nu putem să vă răspundem
lecaruia prin poştă, aşa cum s-ar cădea. Vă mulţumim pentru
jvmtele frumoase la adresa revistei, pentru opiniile şi sugestiile
lansmise, şi nu în ultimul rând pentru observaţiile
-itice, cele mai multe pe deplin întemeiate.

Că ar trebui să facem mai mult şi mai bine - este foarte ade-
ărat. mai ales în ceea ce priveşte diversificarea conţinutului,
meşterea numărului de colaboratori şi sporirea exigenţei faţă de
irticolele publicate. Dar lucrurile se mişcă greu, mai ales în ceea ce
iriveşte atragerea de noi colaboratori. Avem, totuşi, numeroase
•emnale pozitive, oferte şi promisiuni. Ca de pildă în ceea ce
iriveşte aşteptata rubrică de Internet.

După cum vedeţi, editorul nostru - SC Presa Naţională SA -
•i-a materializat intenţia anunţată anterior de a „regulariza" apariţia
evistei prin transformarea ei în publicaţie trimestrială, cu un număr
•Dorit de pagini, cu apariţia în ultima lună a fiecărui trimestru. Să
•perăm că vom putea onora această periodicitate, deşi
iceasta nu depinde numai de noi. De pildă, acum - la jumătatea lui
ebruarie! - când consemnăm aceste rânduri, „Tehnium"
ir. 7 - decembrie/2001 este „proaspăt” apărută în chioşcuri...

Unul din „punctele” frecvent atinse în scrisorile dv. îl reprezintă
olicitarea unui sprijin concret: procurarea unei scheme, a unei
ichivalenţe pentru diverse componente electronice, a unor copii
lupă articole mai vechi publicate în revistă, a unor scheme de pro-
luse electroacustice de fabricaţie industrială, a unor adrese de
irme ş.a. Cu părere de rău trebuie să spunem că redacţia nu mai
ioate - decât în foarte mică măsură - să onoreze astfel de soli¬
tari. Nu numai numeroasele cataloage, cărţi şi prospecte pe care
edacţia le-a deţinut înainte de 1989, dar chiar şi colecţia revistei
Tehnium” - exemplarele de serviciu, legate frumos pe ani - s-au
lus pe apa Sâmbetei. Nici personal redacţional nu mai există pen-
iu a acoperi şi astfel de servicii. Totuşi, vom încerca să atragem un
elaborator permanent, bine documentat şi cu suficient timp liber
>entru a întreţine o rubrică în acest sens.

în acest scurt răstimp am primit de la dv. şi câteva articole intere¬
sante. care sunt reţinute în vederea publicării. Desigur, ele nu pot să
ipatâ imediat, în următorul număr după expedierea scrisorii, ciclul
lesenare - dactilografiere - corectură - paginaţie durând, în noua
ariantâ de apariţie trimestrială în volum sporit, cel puţin două-trei
ini. Tot în legătură cu articolele trimise vă mai precizăm că, după
lublicare, ele se plătesc autorilor la adresele menţionate în
•crisoare. Conform reglementărilor în vigoare, pentru plata drep-
tinlor de autori (inclusiv la desene), trebuie să ne comunicaţi
idresele complete şi codul numeric personal din actul de identitate,
iate acestea scrise citeţ, fireşte.

Foarte multe din of-urile dv. sunt în legătură cu difuzarea.
Continuăm să primim informaţii despre oraşe, chiar mari, unde
Tehnium” nu a mai fost văzut la chioşcuri de multe luni. Pentru a fi
nai siguri de procurare, apelaţi la abonamente. Pe unii dintre dum-
leavoastră s-ar putea să-i fi derutat numerotarea revistei, de aceea
'recizâm că în anul trecut, după nr. 6 - octombrie/2001 nu a mai
loărut nici un alt număr, iar „Tehnium” nr. 7/2001 (decembrie) a fost
lifuzat în luna februarie a.c.

Alăturat v-am „divulgat” intenţia de a lansa în numărul viitor un
oncurs pe tema „Economisirea energiei - Energii neconvenţionale”,
lulţi s-ar putea să fiţi derutaţi sau chiar dezamăgiţi de subiect, pasi-
mile dv. fiind mai „clasice". Tema propusă, însă, ni se pare deosebit
le importantă şi adecvată, pentru că, adresându-ne în continuare cu
irecâdere tinerilor, apreciem că un astfel de concurs - completat cu
irezentarea unor produse şi proiecte industriale - îi va avertiza
erios asupra a ceea ce vor avea (adică veţi avea) de rezolvat în
■ itorul nu prea îndepărtat, căci „scadenţa” surselor clasice de
mergie de pe Terra se apropie, totuşi, ameninţător.

Alexandru Mărculescu

SUMAR

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR.pag. 4-5

Variator de tensiune

LABORATORUL UNIVERSITAR pag 6-9

Termometru electronic - numărător -
bază de timp
Termometru numeric
Comandă prin lumină

RADIOAMATORISM .pag 10-H

Minitransceiver CW
Atenuator cu diode PIN
Conectarea la calculator a unei stafii
de emisie-receptie

HI-FI.pag 12-27

Preamplificator super HI-FI pentru pick-up
Ampliticator cu tranzistoare MOSFET
Amplificator de 50 W cu tuburi electronice
Amplificator hibrid
Amplificator AF de 40 W
Amplificator HI-FI de 15 W

LABORATOR .pag. 28-34

Convertor DC-AC/50 Hz

Cum folosim stabilizatoarele de tensiune

Receptor CW simplu în banda X

PENETRAŢI PARANORMALUL.pag 35-39

Radiestezia şi instrumentele ei

ATELIER.pag 40-49

Optimizarea incintelor acustice
Procesor de sunet

Protecţia electronică a incintelor acustice

Proiectarea incintelor acustice

CONSTRUCŢII ÎN LOCUINŢĂ.pag 50-51

Să ne confecţionăm o dormeză
RALIUL INVENŢIILOR ROMÂNEŞTI... pag 52-53

MODELISM.pag. 54-57

Stafie de telecomandă

LA CEREREA CITITORILOR.pag 58-59

AUTO-MOTO. pag 60-64

Conducerea economică

Dispozitiv pentru măsurarea gradului
de uzură a pneurilor

Dispozitiv pentru măsurarea convergentei
Imitator ruptor auto

SERVICE-TEHNIUM .pag 67

Casetofonul CORINA

TEHNIUM

Revistă pentru constructorii amatori
Fondată in anul 1970
Anul XXXII, nr 344. martie 2002

Editor

SC Presa Naţională SA
Piaţa Presei Libere nr. 1, Bucureşti

Redactor-şet: fiz. Alexandru Mărculescu
Secretariat - macheta artistică: Ion Ivascu

Redacţia: Piaţa Presei Libeie nr 1
Casa Presei Corp C. etaj 1, camera 119
Telefon: 224.21.02 Fax: 224.36 31
E-mail: presanationala @ yahoo corn
Corespondentă
Revista TEHNIUM
Piaţa Presei Libere nr. 1
Căsuţa Poştală 68, Bucureşti - 33

Abonamente

La orice oficiu poştal (Nr. 4120 din Catalogul Presei Române)
DTP: Clementina Geambaşu; Râzvan Beşleagă

Editorul şi redacţia îşi declină orice
responsabilitate in privinţa opiniilor,
recomandărilor şi soluţiilor formulate in
revistă, aceasta revenind integral autoriloi

ISSN 1224-5925

© Toate drepturile rezervate
Reproducerea integrală sau parţiala
este cu desăvârşire interzisă in absenta
aprobării scrise prealabile a editorului
Tiparul: Romprint SA

Abonamente la revista „Tehnium' se pot face si
la sediul SC PRESA NAŢIONALA SA, Piaţa Presei
Libere nr. 1, sector 1. Bucureşti, oficiul postai nr. 33
Relaţii suplimentare la telefoanele: 224 21.02;
223.26.83 sau la FAX 224 36 31

i EHNIUM martie 2002

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

Variolor de tensiune

Fiz. Alexandru Mărculescu

in îumărul trecut, la această
rubrică am început un serial de arti¬
cole consacrate variatoarelor de
tensiune, făcând acolo şi o scurtă
introducere adresată constructorilor
începători. De data aceasta putem
intra direct în subiect, propunân-
du-vâ 3 altă schemă de variator cu
multiplu posibilităţi de utilizare prac-

V/35 W). Montajele practice rea¬
lizate de mine au servit la alimenta¬
rea ajustabilă a unor băi de me¬
talizare galvanică funcţionând la
tensiuni joase (tensiune redresată,
de până la cca 5 V), în schimb
absorbind curenţi de până la cca 50
A. în astfel de situaţii este evident că
avem tot interesul să plasăm varia-

periculoasă) a transformatorului,
încălzirea lui excesivă, variaţia neu¬
niformă a tensiunii secundare rezul¬
tate, instabilitate, încălzirea exce¬
sivă (aparent nejustificatâ) a compo¬
nentelor variatorului şi altele.

Tocmai de aceea am selecţionat
din literatura de specialitate una din
puţinele scheme recomandate pen¬
tru funcţionarea cu sarcini inductive,
şi anume variatorul cu triac şi tiristor
din figura 1, unde din considerente
de simplificare nu am mai figurat
transformatorul comandat, ci doar
primarul său, simbolizat prin Rs.

Nu voi descrie în detaliu principi¬
ul de funcţionare,cititorii interesaţi

ticâ, dc r şi cu un grad sporit de dificul¬
tate în experimentare şi în realizare.

Est e vorba despre un variator de
tensiune cu comandă a fazei, care
se pr< teazâ la alimentarea unor
consumatori inductivi, în particular a
unui transformator. Mai precis, varia¬
torul p opus este alimentat la tensi¬
unea alternativă a reţelei de 220 V şi
are drept sarcină (Rs - figura 1) pri¬
marul unui transformator de reţea cu
puterea de până la cca 400 W.
Consumatorul propriu-zis se ali¬
mentează (cu sau fără redresare
prealabilă) din secundarul acestui
transformator (nefigurat în schemă).
Pentru faza experimentală se poate
folosi i n secundar de 12 V sau 24 V,
din Ct ie se alimentează comod
combinaţii paralel, respectiv serie,
de cât' două becuri auto de far (12

torul în primarul transformatorului,
nu în secundar. De fapt, asemenea
băi de metalizare se mai realizează
încă frecvent cu autotransforma-
toare reglabile sau chiar cu reostate
de putere, dar soluţia unui variator
cu triac mi s-a părut mai „elegantă”,
mai avantajoasă, dar şi mai „provo¬
catoare”. Zic asta pentru că mă
aşteptam la unele surprize neplă¬
cute (şi ele au şi apărut),ştiind, pe
de o parte, că unui transformator de
reţea „nu-i place” să-i deformezi
oricum şi oricât tensiunea primară,
tradiţional sinusoidală, iar pe de altă
parte, că nici variatoarele cu triace
şi/sau tiristoare „nu iubesc” foarte
mult sarcinile pronunţat inductive,
cum este cazul unui primar de trans¬
formator. Surprizele neplăcute pot
consta în vibraţia supărătoare (şi

putându-l găsi, de exemplu. în
lucrările „Dispozitive semiconduc¬
toare multijoncţiune", E. Damachi.
Editura Tehnică, Bucureşti, 1980 şi
"Practica electronistului amator”,
colectiv de autori, Editura Albatros,
Bucureşti, 1984.

în esenţă, variaţia tensiunii la
bornele lui Rs se realizează cu aju¬
torul triacului Tr., care conduce - pe
parcursul ambelor semialternanţe
ale tensiunii de reţea - controlat în
poartă cu ajutorul tiristorului Th.La
rândul său, tiristorul Th. are unghiul
de deschidere controlat cu ajutorul
unui oscilator de relaxare echipat cu
tranzistorul unijoncţiune T1. Pentru a
putea funcţiona pe parcursul ambe¬
lor semialternanţe, tiristorului i s-a
redresat în prealabil tensiunea de
alimentare cu ajutorul punţii formate

TEHNIUM martie 2002

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

lin diodele D1-
34. Mai obser-
/âm că tot de la
eţea, prin pun¬
ea D1-D4 şi prin
ezistenţa de
imitare R1, se
ilimentează şi
oscilatorul de
elaxare, căruia i
;-a prevăzut cir¬
cuitul suplimen-
ar de limitare
32-Dz (nu este
/orba de o celulă
le stabilizare, ci
le o limitare la
riaximum 12 V a
ensiunii pul-
-atorii ce ali¬
mentează oscila-
orul cu TUJ.
esenţial este ţap¬
ul că acest aran-
ament asigură
sincronizarea
ritre faza reţelei
;i unghiul de des¬
fidere a tiris-
orului (a se
'edea detalii în
.ursele menţio-
late).

Poarta triacu-
uiTr. este alimen-
atâ (controlat de
iristorul Th.) fie
orin dioda D5, fie
orin D6, în funcţie
le semialternan-
a reţelei. Curen-
ul de poartă pro-
/ine de la reţea,
crin rezistenţa de
imitare R1 şi
liodele Dl sau
33,în funcţie de
semialternanţă.
n plus, în poarta
dacului a mai
ost prevăzut cir¬
cuitul de limitare-
suntare alcătuit
lin rezistentele
35 şi R6. Vâr-
urile de supra-
ensiune de la
oornele triacului
sunt suprimate, cum se obişnuieşte,
orin grupul R7-C2.

Dacă principiul de funcţionare
este relativ simplu, la experimenta-
ea montajului am avut în primul
and de corectat şi de completat
liversele variante ale schemei întâl-
ute în literatura de specialitate: în-
r-un loc triacul era figurat „pe dos”,
ri altă sursă lipseau valori esenţiale
R1) sau erau indicate puteri de disi-
îaţie ce s-au dovedit ulterior total
subdimensionate (R1-2 W) şi altele.

Despre limitarea plajei de variaţie cu
ajutorul lui R*, pentru a preîntâm¬
pina tendinţele de instabilitate, ca şi
despre necesitatea ajustării grupului
R5-R6 în funcţie de sensibilitatea de
poartă a triacului, tot „mama expe¬
rienţă” m-a avertizat. Desigur, sunt
lucruri elementare care nu-şi găsesc
locul explicativ la fiecare montaj
descris într-o carte de specialitate,
dar constructorul începător nu are
cum să le intuiască şi la primul eşec
poate trage concluzia că schema de

principiu este greşită, abandonân-
d-o cu un gust amar. Mie, de pildă,
nu mi-a funcţionat deloc primul
exemplar de montaj până nu am
procedat la tatonarea experimentală
a valorii lui R6, pe care a trebuit să o
măresc la 20 LI. La alt exemplar - cu
un alt tip de triac - a trebuit sa reduc
semnificativ ambele valori R5 şi R6.

Cea mai mare problemă, însă,
mi-au creat-o rezistoarele R1 şi R2,
cu valori ale rezistenţei între 6,8 k£2
(Continuare în pag. 9)

TEHNIUM martie 2002

LABORATORUL UNIVERSITAR

nOMEMI ELECTDOMC

V V

NUMĂRĂTOR-BAZA DE TIMP

GEMERALITĂŢI

Termometrul electronic serveşte
la măsurarea temperaturilor care
apar h procesele tehnologice, în
gama 0-100°C, cu o precizie mai

rnicâ de 0,5%.

Numărătorul cu 4 digiţi ce
echipează aparatul mai poate fi
folosit ca cronometru,
freeventmetru, periodmetru, contor
de evenimente etc.

Pei tru a fi folosit ca cronometru,
acesta primeşte semnal de la o
bază de timp ce furnizează sem¬
nale r îultiplexate cu perioada de
0.1 s, i s.

într ;g aparatul se alimentează
cu o tensiune de 220 V -

230 V c.a.

TERMOMETRU ELECTRONIC

Montajul este construit în jurul
circuitului integrat UM7107A, utilizat
într-o schemă cu tensiune de refe¬
rinţă externă.

Senzorul de temperatură utilizat
în acest caz este circuitul integrat
specializat LM335 (sau LM135).

Funcţia tensiune-temperatură a
circuitului integrat LM335/135 este
liniară, având o pantă pozitivă de 10
mV/K (cca 2,73 la 0°C).

Rezoluţia termometrului este de
0,1 °C.

Translatarea din scara Kelvin în
cea Celsius se face prin intermediul
lui R11, RV2, R12.

Răspunsul în timp al senzorului
la o modificare de temperatură
diferă de la caz la caz, în funcţie de

mediul în care se face măsură¬
toarea. Astfel, în aer constanta de
timp este în jur de 5 secunde, pe
când în lichide este mult mai mică.

Senzorul de temperatură
LM335/135 este conectat printr-un
cablu coaxial, catodul fiind legat la
borna InHi, iar anodul la borna GND.

Tensiunea de referinţă a circuitu¬
lui integrat UM7107A se reglează
din semireglabilul RV1, valoarea ei
trebuind să fie de 1 V, între pinii 35 şi
36.

Pentru etalonarea termometrului
se plasează senzorul de tempe¬
ratură în imediata vecinătate a unui
termometru etalon, iar după câteva
minute de aşteptare se reglează
cursorul semireglabilului RV2 astfel
încât cele două termometre să
indice aceeaşi valoare.

Reamintim că acest termometru
electronic este destinat gamei de
temperaturi 0-1CKPC, dar această
plajă poate fi extinsă prin experi¬
mentări.

ATENŢIE! Etalonarea rămâne
valabilă atât timp cât nu se
înlocuieşte senzorul, cablul sau ten¬
siunea de alimentare.

TEHNIUM martie 2002

LABORATORUL UNIVERSITAR

Montajul este alimentat dintr-o
cursă de tensiune continuă bine sta-
jilizată, ce foloseşte ca stabilizator
arcuitul integrat LM7805.

NUMĂRĂTOR - CRONOMETRU

Numărătorul având 4 digiţi este
echipat cu circuitul integrat .•>
v1MC22925 şi tranzistoarele
3C107. Acest circuit integrat
ere in structura internă 4
îumârătoare zecimale
conectate în cascadă, 4
atchuri şi ieşiri multiplexate
care pot comanda, prin
ranzistoare NPN, cele 4 afişoare cu
catod comun.

Circuitul de multiplexare are pro¬
priul său oscilator şi nu necesită
cemnal extern.

Numărătorul avansează cu un
>as la fiecare front negativ al sem-
lalului de comandă ce se aplică la
)inul 11 al circuitului integrat.

Frecvenţa maximă a semnalu-
ui de tact este de 4 MHz.

Un semnal "1" logic (+5V) apli¬
cat pe pinul Reset (12) va aduce
lumârătorul la "0".

Un semnal "0" logic (0V) pe
ntrarea Latch Enable (5) va opri
îumârarea, rămânând afişată va-
oarea respectivă, circuitul integrat
continuând numărarea. La dispariţia
semnalului "0" logic, pe afişor va
ipârea valoarea curentă.

-a-

A Q

« *

C l

- -Ri

vcco-j

VC C O

Pentru a fi utilizat ca cronometru,
numărătorul foloseşte o bază de timp.

Aceasta foloseşte un circuit inte¬
grat divizor de frecvenţă MMC362,
care furnizează semnale multiplexate
cu factor de umplere 25%, cu perioa¬

da de 0,1 s, 1 s şi opţional 1 min.

Montajul numărător
cronometru este alimentat dintr-o
sursă de tensiune stabilizată de 5 V,
ce foloseşte dioda stabilizatoare
PL5V1.

4 utori: ing. Ştefan Tibacu, studenţii Dorel Chenciu, Andrei Daniel Costescu - Facultatea de Electrotehnică a UPB

TERMOMETRU

NUMERIC

Aparatul este destinat măsurării
emperaturilor în gama 0-100°C,
irecum şi a timpului în care se
iiunge la respectiva valoare.
Ansamblul este compus dintr-un ter-
nometru electronic şi un
cronometru.

Termometrul lucrează cu pre¬
cizie ridicată în gama 0-100°C, uti-
izând circuitul integrat ICL7107 şi
in afişor cu 4 digiţi.

Senzorul de temperatură folosit
n montaj este circuitul integrat spe¬
cializat LM 135, ce furnizează o ten¬
siune electrică direct proporţională
cu valoarea temperaturii mediului în
care se face măsurătoarea. Funcţia
ensiune-temperatură a circuitului

LM 135 este
liniară, având o
pantă pozitivă de
10 mV/K. La tem¬
peratura de 0°C,
tensiunea furniza¬
tă are valoarea de
2,73 V. Circuitele
din seria LM
135/335 au
impedanţa dinam¬
ică de ieşire sub 1 ohm, astfel
eroarea de temperatură fiind mai
mică de 1°C.

Răspunsul în timp al senzorului
la o modificare de temperatură de
tip treaptă diferă de la caz la caz în
funcţie de mediul în care se face

măsurătoarea; astfel, în aer con¬
stanta de timp este de aproximativ 2
minute, pe când în ulei este de 2
secunde.

Pentru etalonarea termometrului
se plasează senzorul de tempe¬
ratură în imediata apropiere a unui
termometru etalon, iar după câteva

rEHNIUM martie 2002

LABORATORUL UNIVERSITAR

minute de aşteptare se va regla
cursorul semireglabilului RV2 astfel
ca celo două termometre să indice
la fel.

în cazul în care se doreşte deter¬
minarea temperaturii unui lichid, se
vot izola electric terminalele sen-

dintr-o bază de timp şi un numărător
cu 4 digiţi. Numărătorul este echipat
cu circuitul integrat în tehnologie
CMOS tip MMC 2295. Acest circuit
are în structura sa internă 4
numărătoare zecimale conectate în
cascadă, 4 latch-uri şi ieşiri multi-

nalului de comandă aplicat pinului
11. Frecvenţa maximă a semnalului
de tact este de 4 MHz. Un semnal 1
logic pe pinul RST aduce numără¬
torul la 0 şi ieşirea de transpot CO în
starea 0 logic.

Dacă pe intrarea de comandă a

zorului având grijă ca izolarea să nu
afectele rezistenţa termică mediu-
capsulă, implicit răspunsul în timp.

Acest montaj poate fi folosit ca
simplu termometru pentru mediul
ambiant sau ca accesoriu.

CRONOMETRUL este alcătuit

plexate ce comandă, prin tranzis-
toare NPN, afişoarele cu 7 seg¬
mente cu catod comun. Circuitul de
multiplexare are propriul său oscila¬
tor şi nu necesită semnal extern.

Numărătorul avansează cu un
pas la fiecare front negativ al sem-

latch-urilor LE se aplică 0 logic, re¬
gistrul intern va reţine ultima valoare
numărată, iar numărătorul va conti¬
nua să numere.

Montajele se alimentează la o
tensiune continuă de 5 V generată
de o sursă de alimentare.

Autori: I ig. Ştefan Tibacu, studenţii Dorel Chenciu, Robert Bolovan, Daniel Costescu, Mihai Păun, Facultatea de Electrotehnică a UPB

COMANDA .
PAIN LUMINA

Sunt situaţii când este necesar
ca apiinderea unui bec electric să
se facă dirtr-un loc numai de noi
ştiut şi fără a folosi un întrerupător
mecanic obişnuit.

Montajul propus
permite o astfel de
comandă prin inter¬
mediul unei raze de
lumină dată cu o
lanternă de buzu¬
nar, rază ce va fi
îndreptată către o
mică fantă din uşa
sau paravanul
despărţitor.
Realizarea practică nu necesită
relee mecanice, care sunt costisi¬
toare, ci foloseşte numai compo¬
nente statice. De asemenea, modul
cum este realizat şi folosit montajul

nu prezintă pericol de electrocutare,
deoarece operatorul nu intră în con¬
tact cu acesta.

Din schema de principiu prezen¬
tată alăturat se observă că puntea
formată din diodele Dl, D4 primeşte
tensiunea de alimentare a reţelei de
220 V. în serie cu acest circuit se
află becul de 220 V şi o siguranţă de
0,5 A, iar în cealaltă diagonală a
punţii se află un tiristor, care are
rolul de a o scurtcircuita.

Când fototranzistorul FT1 nu
este iluminat, el prezintă o rezis¬
tenţă foarte mare, la baza lui Ti
netransmiţându-se practic nici o

TEHNIUM martie 2002

LABORATORUL UNIVERSITAR

ensiune, deci în această situaţie
ranzistorul T1 este blocat. Cum T1
iste introdus în circuitul de poartă
il tiristorului, acesta va fi blocat,
^vând diagonala AB întreruptă,
ountea nu realizează închiderea cir¬
cuitului de reţea şi ca atare becul va
?ta stins.

La apariţia unei raze de lumină
ie suprafaţa activă a fototranzis-
T orului FT1, acesta începe să con¬
ducă, rezistenţa prezentă între emi-
or şi colector fiind de ordinul sutelor
le ohmi. în acest mod baza lui TI
orimeşte tensiunea de polarizare,
ranzistorul deblocându-se. Curentul
>âu de colector se va închide prin
loarta tiristorului, „ ducând la
leschiderea acestuia. între punctele

A şi B ale punţii este acum cuplată
rezistenţa internă a tiristorului, care
pentru poziţia „deschis” are o va¬
loare mică (zeci de ohmi). Prin punte
va circula curentul necesar care va
face ca becul de 220 V să se
aprindă.

Din cele descrise rezultă că
schema funcţionează atât timp cât
fototranzistorul este luminat din
exterior. Pentru a obţine menţinerea
montajului în poziţia „bec aprins”
imediat ce fototranzistorul a fost ilu¬
minat, se recomandă a monta în
paralel cu becul de 220 V de bază
un alt bec, la o distanţă de 10-15 cm
faţă de fototranzistor.

Cu această modificare montajul
poate avea multiple întrebuinţări.

Astfel, el poate fi folosit pe timpul
nopţii pentru paza unei incinte,
când aprinderea unei lanterne sau
a unui chibrit produce alarmarea
prin aprinderea becului de 220 V; în
locul acestuia sau în derivaţie cu
acesta se poate cupla o sirenă,
realizându-se în felul acesta şi o
alarmare acustică. Se mai poate
folosi pentru iluminarea unei
încăperi în care nu este posibilă
montarea unui întrerupător.
Montajul poate fi folosit, de aseme¬
nea, pentru sesizarea apariţiei
luminii, pentru a verifica

funcţionarea unor aparaturi cu raze
infraroşii - de exemplu, poate fi
folosit pentru a verifica dacă
funcţionează o telecomandă etc.

Autori: studenţii Cătălin Doroş, Iulian Litu, Constantin Şerbănoiu, Daniel Costea, Ovidiu Mica
Lucrările prezentate în această rubrică au fost realizate în cadrul Laboratorului de fizică ai Universităţii
„Politehnica” Bucureşti, sub conducerea domnului prof. dr. ing. fiz. George lonescu.

Voriotor de tensiune

(Urmare din pag. 5)

?i 10 kQ, dar cu puteri indicate în li-
eraturâ (2-4 W) mult prea mici. în
inal am obţinut rezultate bune (fără
ncâlzirea periculoasă a acestora)
Joar cu rezistoare de 17 W, chiar şi
icestea prevăzute cu radiatoare din
iluminiu în formă de U, cu baza indi¬
cată în schema de amplasare a
neselor (figura 2) şi cu înălţimea de
cca 3 cm. Aceste radiatoare le-am
irins în şuruburi de placa de montaj,
cu o distanţare de cca 3-4 mm.

Puntea PR poate fi monolitică,
le tip 1PM8, sau formată din patru
Jiode de tip F112, F407, 1N4007
itc. De asemenea, D5 şi D6 pot fi de
ip F112, F407 etc.

Potenţiometrul PI poate fi de 68-
100 kH. liniar. La prima vedere,
rezistenţa de limitare R* pare facul¬
tativă, dar experimental m-am con¬
vins că ea este necesară şi utilă,
permiţând limitarea plajei de variaţie
în zona de „stabilitate” a variatorului
(reglaj uniform, continuu, fără
„fluierături" în transformator,
„pâlpâiri” ale becului martor sau
supraîncălzirea unor componente).

Desigur, valorile optime ale rezis¬
tenţelor din montaj sunt dependente
de sensibilitatea de poartă a exem¬
plarelor de tiristor şi triac folosite.
Având această posibilitate - ca şi un
tester adecvat - am preferat să

folosesc tiristoare (KY202H) şi triace
(TB10N6, KY208) cu un curent de
amorsare pe poartă cât mai redus.

Nu avem aici spaţiul necesar să
repetăm în detaliu, dar reamintim că
experimentarea unor astfel de mon¬
taje constituie un real pericol de
electrocutare dacă se lucrează cu
montajul sub tensiune. Orice ma¬
nipulare (intervenţie cu mâna) se va
face obligatoriu numai după
deconectarea tensiunii de reţea!

Tot din cauza tensiunilor înalte,
amplasarea pieselor pe plăcuţa de
montaj (figura 2) a fost făcută
„aerisit” iar cablajul (figura 3) nu se
recomandă a fi pe circuit imprimat,
ci realizat cu conductoare robuste,
foarte bine izolate între ele.

în funcţie de puterea totală (ma¬
ximă) dorită, triacului i se va lăsa pe
placa de montaj, eventual, loc pen¬
tru un radiator mai mare.

fEHNIUM martie 2002

RADIOAMATORISM

Pagini realizate în colaborare cu Federaţia Română de Radioamatorism

MINI1RANSCEIVER CW

RO-71 100 Bucureşti, C.P. 22-50
Tel./Fax: 01-315.55.75
E-mail: [email protected]
[email protected]
WEB: www.qsl.net/yo3kaa

Re\ istele de radioamatori din întreaga lume prezintă
numer iase scheme simple care să poată fi realizate cu
usuriniă pentru delectarea celor pasionaţi de construcţii
radio. I Jn astfel de montaj este şi minitransceiverul Micro
80 produs de SM7UCZ, publicat apoi în SPRAT, Radio
Jurnal 6/98 şi CQ DL 210/99. Puterea de ieşire în 80 m
este du cca 200 mW (fig. 1).

T1 este oscilatorul, iar T2 funcţionează ca mixer la
recepţ e şi ca amplificator la emisie. în 80 m, cristalul
(folosit în TV) oscilează pe 3,579 MHz. Din trimer
frecvei iţa se poate modifica cu cca 1 kHz.

Cablajul se realizează pe o plăcuţă de 67 x 75 mm
(fig. 2) Dispunerea componentelor se arată în fig. 3.
Bobine le se realizează pe miezuri mici de ferită.

Montajul poate lucra şi pe alte benzi, dar în acest caz
filtrul de ieşire se va modifica după cum urmează:

20 m: C = 270 pF;

L = 0,72 |iH; 30 m: C = 330 pF; L = 0,98 pH;

40 m: C = 470 pF; L = 1,28 pH.

TEHNIUM martie 2002

RADIOAMATORISM

ATENUATOR CU DIODE PIN

Diodele PIN se comportă la frecvenţe mari ca nişte
(îzistenţe a căror valoare depinde de curentul ce le stră-
iate. Uzual se folosesc în etajele de intrare ale recep-
oarelor profesionale atenuatoare având configuraţie de
r sau P.

Atenuatoarele clasice în T, o dată cu creşterea
itenuârii, prezintă o creştere a intermodulaţiei cu 0-6
1B.

Un montaj performant ce menţine IMD3 la + 30 dBm,
n toată gama undelor scurte (la frecvenţe mai mari de
1.5 MHz) se arată în figura alăturată.

Circuitul este insensibil la IMD2. Atenuarea creşte o
lată cu creşterea tensiunii pozitive aplicate pe intrarea
^GC.

Diodele Dl - D5 sunt de comutaţie.

Din ,,QST”, SUA

CONECTAREA LA CALCULATOR
A UNEI STĂTU DE EHCEPTIE

fEHNIUM martie 2002

HI-FI

PREAMPLIFICATOR

SUPER HI-FI PENTRU PICK-UP

Pagini realizate de prof. ing. Emil Marian

Pre amplificatorul reprezintă unul
dintre cele mai importante etaje
funcţionale aflate în componenţa
unui Ie nţ electroacustic. De perfor¬
manţe e preamplificatorului depinde
în moc practic de cele mai multe ori
calitate conversiei electroacustice
a programului audiat. Funcţia
esenţiniă a oricărui preamplificator,
indiferent de traductorul care
furnizează semnalul electric aplicat
la intrarea sa (microfon, doză de
pick-u|\ cap magnetic la redare etc.)
esle amplificarea unui semnal elec¬
tric de ordinul milivoltilor până la
atinge ea unui nivel de ordinul
suteloi de mV, conform unei carac¬
teristic de transfer intrare-ieşire bine
definite (liniară, NAB, RIAA etc.) în
vederea unor prelucrări ulterioare
(amplificare suplimentară, corecţii
impuse în banda de frecvenţă trans¬
misă etc.). Pentru
obţineiea unor rezultate
optime. amplificarea
semnalului de intrare de
către preamplificator tre¬
buie sa fie realizată con¬
comitent cu respectarea
strictă a unor conside¬
rente f >arte precise, care
definesc în final calitatea
lui. Condiţiile tehnice pro¬
prii ori :ârui preamplifica¬
tor sur t următoarele:

- aportul semnal-
zgomot;

- b mda de frecvenţă

utila:

- capacitatea de

supraîncărcare;

- c istorsiunile armo¬
nice totale THD şi distor¬
siunile de intermodulatie
TID;

- :aracteristica de

transfer intrare-ieşire;

- i onfiguraţia sche¬
mei electrice;

- t omponentele electrice uti¬
litate 1 1 realizarea practică.

Toate aceste condiţii tehnice sunt
complotate de posibilităţile con¬
structive practice de realizare a pre-
amplifi 'atorului, folosind o serie de

componente electrice uşor de
procurat şi totodată la un preţ de
cost acceptabil.

Schema electrică a preamplifica¬
torului propus şi soluţia tehnică
obţinută se bazează pe analiza
strictă a fiecărei condiţii tehnice
definitorii din punct de vedere calita¬
tiv. Prima condiţie tehnică impusă
oricărui preamplificator este un
raport semnal-zgomot cât mai mare.
Datorită acestui considerent, în mod
obligatoriu preamplificatorul se con¬
struieşte practic folosind compo¬
nente electrice active şi pasive care
prezintă un zgomot propriu minim. în
acest scop se folosesc rezistoare cu
peliculă metalică, condensatoare cu
tantal sau multistrat, iar tranzis-
toarele şi circuitele integrate aflate
în componenţa montajului se aleg
din grupa celor cu zgomot propriu

minim. Pentru obţinerea unui montaj
compact s-a considerat optimă
folosirea unui circuit integrat specia¬
lizat de tipul LM381 AN, care conţine
două amplificatoare operaţionale
identice. Ele sunt specializate la
amplificarea unor semnale electrice

de ordinul milivolţilor, având din con¬
strucţie posibilitatea ca în urma unor
polarizări de curent continuu adec¬
vate, să realizeze amplificarea unor
semnale electrice de nivel mic.
prezentând concomitent un raport
semnal-zgomot foarte ridicat. Pentru
un semnal electric standard furnizat
de o doză electromagnetică (5
mV/47 kt2) se obţine comod un
raport semnal-zgomot de peste 76
dB. în privinţa benzii de frecventa,
analizând performanţele electrice
ale circuitului integrat LM381AN
garantate de producător, se observa
că pentru o amplificare de cca 60 dB
a unui semnal de intrare se rea¬
lizează în mod cert funcţionarea si¬
gură în banda de audiofrecventa
utilă (20Hz-20kHz) pentru orice
montaj funcţional. Capacitatea de
supraîncărcare a preamplificatorului
realizat cu circuitul intgrat
LM381AN este îndeplini¬
tă, deoarece pentru un
semnal de intrare de 5
mV, considerând ca limi¬
tă de amplificare cu dis¬
torsiuni minime un sem¬
nal de cca 450 mV. se
obţine capacitatea de
supraîncărcare de cca
35 dB.

Estimarea distorsiu¬
nilor de tip THD şi TID
proprii unui preamplifica¬
tor reprezintă una dintre
cele mai dificile probleme
care apar la acest tip de
montaje. Factorii defini¬
torii care stabilesc datele
problemei sunt configu¬
raţia schemei alese pen¬
tru realizarea amplificării
semnalului de intrare şi
modul de utilizare a
reacţiei negative locale
sau/şi globale aplicate
pentru reducerea distorsiunilor.
Pentru aceasta să analizăm o serie
de diagrame teoretice realizate în
cazul unor situaţii în care este nece¬
sară obţinerea amplificării în tensi¬
une a unui semnal de intrare de
ordinul milivolţilor. în figura 1 este

TEHNIUM martie 2002

HI-FI

>rezentat modul de variaţie a pro¬
centului total de distorsiuni THD în
cazul utilizării unei amplificări fără
olosirea reacţiei negative (deci
amplificare în buclă deschisă), uti-
izând un tranzistor sau o pereche
le tranzistoare. Se observă că uti¬
larea unui singur
lanzistor este net
lezavantajoasă faţă
le situaţia utilizării
mei perechi de
ranzistoare, deoa-
ece coeficientul THD
creşte în primul caz
cu aproape un ordin
le mărime. Spre
ixemplu, pentru un
nontaj amplificator
ara reacţie negativă,
a un tranzistor care
implifică un semnal
le 1000 de ori (60
IB), coeficientul pro-
entual THD = 1, iar
rentru o pereche de
ranzistoare care
•rezintă în final
iceeaşi amplificare,
oelicientul procen-
lal THD = 0,02. La
•rima vedere s-ar
>ărea că distorsiunile
ir fi oarecum acceptabile, dar să nu
iitâm că:

in mod practic, distorsiunile
THD prezintă valori mult mai mari;

- pentru amplificare, într-un
nontaj se folosesc cel puţin două
ranzistoare conectate de cele mai
nulte ori în cascadă, deci coeficien¬
ţii procentual THD creşte multiplica-

IV.

Aceste considerente impun în
nod practic, în vederea obţinerii
mei amplificări cu distorsiuni cât
nai mici ale semnalului de intrare,
irmâtoarele:

folosirea unei scheme electrice
ire să includă amplificatoare dife-
enfiale realizate cu perechi de
ranzistoare având parametrii elec-
rici cât mai apropiaţi;

utilizarea obligatorie a reacţiei
legative în scopul minimizării distor-
. unilor.

in figura 2 este prezentat modul
le variaţie a coeficientului THD în
uncţie de banda de frecvenţă în
are lucrează preamplificatorul şi
uvolul amplificării, practic nivelul
amnalului de ieşire. Sunt prezen-
ate diagramele teoretice (reprezen-
ate cu linie întreruptă) şi diagramele
lotinute în urma unor măsurători fi-
• ce Din analiza diagramelor rezultă
ă distorsiunile THD cresc o dată cu
reşterea frecvenţei semnalului
udio amplificat. Creşterea începe
â fie prezentă de la o frecvenţă

superioară celei de 10 kHz.
Măsurătorile au ca bază utilizarea
unui montaj în care lipseşte reacţia
negativă. De aici apar următoarele
implicaţii de ordin practic:

- utilizarea obligatorie în cadrul
schemei electrice a reacţiei nega¬

Rezultă că schema electrică tre¬
buie să conţină o serie de etaje de
amplificare, care să prezinte fiecare
o amplificare foarte mare în buclă
deschisă, amplificare redusă de
reacţia negativă locală. Amplificarea
finală se obţine cumulând ampli¬
ficările blocuriloi amplifi¬
catoare distincte înseri-
ate, care prezintă separat
o amplificare relativ mică,
dar au avantajul incon¬
testabil de generare a
unor distorsiuni THD şi
TID minime.

Caracteristica de
transfer intrare-ieşire pen¬
tru un semnal electric
furnizat de o doză de
pick-up este reglementată
de prescripţiile normativu¬
lui RIAA. în tabelul 1 sunt
prezentate detaliat ampli¬
ficările în întreaga bandă
de audiofrecvenţâ, iar în
figura 3 alura caracteris¬
ticii de transfer RIAA.

Se observă ca între
extremităţile benzii de
audiofrecvenţâ există o
diferenţă de amplificare
de cca 40 dB.
Considerând ca nivel de

tive, în scopul minimizării distorsiu¬
nilor;

- utilizarea reacţiei negative
locale, la fiecare dintre blocurile
funcţionale amplificatoare, în scopul
obţinerii unei amplificări finale care
să fie rezultatul unei multiplicări de
amplificări separate ale unor blocuri
amplificatoare distincte.

referinţă OdB amplificarea la
frecvenţa de 1kHz, care în mod
practic trebuie să fie de 20 dB, se
obţine în final o dinamică maximă a
amplificării preamplificatorului de
cca 60 dB. Analizând caracteristicile
electrice de catalog ale circuitului
integrat LM381AN, se observă că
amplificarea în buclă deschisă pen-

fEHNIUM martie 2002

HI-FI

tru cee două amplificatoare ope¬
raţionale este de cca 100 dB. Având
in vedere cele expuse anterior, pen¬
tru ap icarea unei reacţii negative
capabi e de a asigura un minim de

satorul C3 produce o limitare a
amplificării în zona care depăşeşte
limita superioară a benzii de
audiofrecvenţă (f > 20 kHz), sporind
astfel stabilitatea generală a pream-

C2, dimensionate astfel încât ampli¬
ficatorul să deţină o caracteristică
de transfer intrare-ieşire conform
normativului RIAA. Grupul R7 şi
R10 a fost prevăzut pentru sporirea

distors uni, mai ales în zona sem-
naleloi de audiofrecvenţă situate la
limita inferioară a benzii (zona frec¬
venţelor joase), pentru rezolvarea
proble nei se impune automat
soluţia realizării unei cascade de
două implificatoare operaţionale.
Fiecan dintre ele realizează o
amplifi rare bine definită de o puter¬
nica reacţie negativă locală, rezul¬
tatul fii al fiind amplificarea cerută cu
un miruri de distorsiuni THD şi TID.

Set ema electrică a
preamphficatorului
este prezentată în
figura 4. Semnalul de
intrare de la doza
electrc magnetică se
aplică, prin intermedi¬
ul condensatorului
CI. la intrarea nein-
versoam a amplifica¬
torului operaţional
L.M381AN Rezistenţa
Rl «re rolul de
adaptare între impe-
danţa de ieşire a
dozei electromagne¬
tice şi impedanţa de
intiare a preamplifica-
torului Etajul de
intrare diferenţial aflat
în structura internă a
amplificatorului ope-
raţionrl LM381AN
este stfel alimentat
încât să prezinte ca¬
racteristici de zgomot
minim, in acest scop a
fost prevăzut grupul
R5. C:>. R6. Conden-

plificatorului. Concomitent se evită
distorsiunile de tip THD şi TID, pre¬
venind categoric pericolul de
apariţie a unor osclaţii nedorite în
timpul regimurilor tranzitorii de
funcţionare. Amplificarea în curent
continuu proprie primului etaj este
stabilită cu potenţiometrul semi-
reglabil R2. Amplificarea în curent
alternativ a primului etaj include o
buclă de reacţie negativă formată
din grupul R8, R9, C6, C7, C8 şi R3,

stabilităţii funcţionării montajului în
zona frecvenţelor înalte. Printr-un
astfel de amplasament, ieşirea
amplificatorului operaţional LM381AN
„vede” în permanenţă o sarcina
rezistivă, funcţionarea fiind foarte
stabilă. Amplificarea primului etaj la
frecvenţa de 1 kHz este de cca 18
dB (A-| kHz = 1 + R9/R3 )- Semnalul
de intrare amplificat de primul etaj
de amplificare, având o caracteris¬
tică de transfer de tip RIAA, se
aplică celui de-al doilea
etaj, care include un cir¬
cuit integrat de tipul
LM381. Semnalul se
aplică pe intrarea inver-
soare a amplificatorului
operaţional, prin inter¬
mediul grupului CIO.
R12. Acest al doilea etaj
de amplificare este de tip
ultraliniar, prezentând în
întreaga bandă de
audiofrecvenţă THD <
0,005%. Amplificarea
celui de-al doilea etaj
este A 2 = 20 dB. in acest
fel am obţinut amplifi¬
carea finală a preamplifi-
catorului, variind între
cca 20 şi 60 dB, conform
normativului RIAA, cu
distorsiuni THD şi TID
deosebit de mici, practic
insesizabile. în figura 5
este prezentat modul de
variaţie a coeficientului
THD în funcţie de
frecvenţă şi de ampli¬
tudinea semnalului de

TEHNIUM martie 2002

HI-FI

ntrare. Se observă că la frecvenţa
le 10 kHz, pentru un semnal de
ntrare foarte mare, coeficientul THD
itinge doar valoarea de 0,03%, va-
oare extrem de greu de măsurat
>ractic, care de fapt reflectă ineexis-
enta distorsiunilor din punct de
/edere audio.

f[Hz]

A fdBl

-18.6

-JT8

-17

-16,1

-15,3

-14,9

100

-14,5

150

-10,2

200

-8.3

400

-3,8

500

-2,6

700

-1,2

1000

1500

+ 1,4

2000

+2,6

3000

+4,7

4000

+ 6,6

5000

+8,2

6000

+9,6

7000

+ 10,7

8000

+ 11,9

10000

+ 13,7

1200C

+ 15,3

14000

+ 16,6

16000

+ 17,7

18000

+ 18,6

20000

+ 19,6

Semnalul de ieşire al celui de-al
loilea etaj de amplificare este trans-
ois la ieşirea preamplificatorului
>rin intermediul grupului CI4, R15.
’entru filtrajul tensiunii de alimenta-
e UA = +24 V s-au prevăzut con-
lensator de filtraj general, CI 3, con-
fensatoarele C4 şi CI 2 amplasate
izic in imediata apropiere a pinilor
Arcuitelor integrate şi filtrajul special
411, C9 pentru primul etaj de ampli-
icare care include circuitul integrat
M381AN.

Performantele electrice ale mon-
ajului sunt următoarele:

- impedanţa de intrare Zj = 47 kI2;
impedanţa de ieşire Zg = 10 k£2;
banda de frecventă de lucru Af

^ 10Hz-22 kHz;

- semnalul de intrare Uj = 5 mV;

- capacitatea de supraîncărcare
3 S = 30 dB/1 kHz;

- distorsiuni armonice totale

THD < 0,002% 1 kHz;

- distorsiuni de intermodulaţie
TID< 0,001% 1 kHz;

- raportul semnal-zgomot SM>75 dB;

- caracteristica de transfer: RIAA;

- tensiunea de alimentare a

trată. Se măsoară tensiunea pe pinul 7
(8) al amplificatorului operaţional
conţinut de circuitul integrat LM381AN
cu ajutorul unui voltmetru de curent
continuu, acesta având o impedanţâ
mare de intrare (Zj = 1 Mi 2). Se
acţionează cursorul potentiometrului
semireglabil R2 până când valoarea
tensiunii măsurate pe pinul 7 (8) devine
U 7,8 = 11 V. Reglajul se realizează
pentru fiecare dintre cele două amplifi¬
catoare operaţionale incluse în circuitul
integrat LM381AN. După aceea se
deconectează alimentarea montajului,
se înlătură ştrapul de la intrarea lui şi cu
ajutorul unui osciloscop, al unui volt¬
metru electronic şi al unui generator de
audiofrecvenţă se poate ridica o carac¬
teristică de transfer a preamplificatoru¬
lui pentru un semnal de intrare stan¬
dard (5 mV, 47 k£2). Realizând practic
diagrama caracteristicii de transfer a
preamplificatorului pentru fiecare din¬
tre cele două canale informaţionale L
şi R, se observă că diferenţele fată de
caracteristica de transfer ideală
(impusă de normativul RIAA. vezi
tabelul 1) nu sunt mai mari de 0.5 dB.
După aceste modificări montajul se
ecranează obligatoriu folosind o cutie
din tablă de fier cu pereţii groşi de
minim 0,5 mm.

Se decupează în cutie găuri
pentru conductoarele de intrare şi

Realizare practică şi reglaje

Montajul se realizează practic pe o
plăcuţă de sticlostratitex placat cu folie
de cupru. Schema cablajului imprimat
este prezentată în figura 6, iar modul
de amplasare a componentelor elec¬
trice este prezentat în figura 7. După
realizarea cablajului imprimat, compo¬
nentele electrice se plantează cu toată
grija, neuitând a se face o verificare
iniţială electrică şi mecanică a fiecăreia
dintre ele. După montarea componen¬
telor electrice, intrările celor două
canale, L şi R, se ştrapeazâ (se
conectează la masă) şi apoi montajul
se alimentează de la sursa de tensiune
U = 24 V, stabilizată şi foarte bine fil¬

ieşire ale semnalului audio util,
transmis obligatoriu prin intermediul
cablurilor ecranate. De asemenea,
se dau găuri în cutie pentru
cablurile de alimentare a preamplifi¬
catorului. Montajul se rigidizează
mecanic în mod corespunzător, în
interiorul incintei în care urmează a
funcţiona (pick-up, staţie de amplifi¬
care etc.).

Preamplificatorul prezentat con¬
stituie o soluţie de vârf a montajelor
de acest gen, încadrându-se cu
uşurinţă în normativele inter¬
naţionale HI-FI, fapt ce va fi con¬
statat cu deosebită satisfacţie de
către constructor.

fEHNIUM martie 2002

HI-FI

AMPLIFICATOR
CU TRANZISTOARE MOSFET

Pagini realizate de ing. Aurelian Mateescu

Tranzistoarele cu efect de câmp
dn pu ere s-au răspândit în con¬
strucţia amplificatoarelor audio
datorit, i faptului că aceste montaje au
distors uni reduse şi au o funcţionare
buna la frecvenţe înalte.

Scfema propusă are un număr
redus le componente şi este relativ
Simplă fără a ridica probleme mari
di ■ exe cutie.

Caracteristicile tehnice sunt
uinâtcarele:

- p iterea de ieşire de 100 W pe o
s i cin. de 8 ohmi;

- impedanţa de intrare de 50 kilo-

ohmi;

- te nsiunea la intrare de 1 V pen-
t a a se obţine puterea de 100 W/8

ohmi;

-T'tD = 0,03%;

- banda de frecvenţă pentru coe-
f" ienti l de distorsiuni de mai sus
e: ti cuprinsă între 10 Hz - 40.000

H .

- tensiunea de alimentare pentru
putero.i nominală este de +/- 65 V.

Scf ema electrică (vezi figura ală¬
turată) cuprinde un etaj de intrare
dileren ial echipat cu TI. T2, un etaj
eh cor iandă diferenţial cu ieşire asi-
.rotrio; realizat cu tranzistoarele T3,
i ş. n etaj de ieşire în clasă B,

echipat cu tranzistoare MOSFET
conectate în paralel. Etajul de
comandă are ca sarcină un genera¬
tor de curent realizat cu Dl, T5.

Etajul final în clasă B are un
curent de polarizare în repaus de
circa 10 mA pentru fiecare tranzistor,
reglabil din R11. Valoarea acestui
curent se poate modifica în sensul
creşterii lui, în limite rezonabile,
avându-se în vedere creşterea disi-
paţiei termice la mersul în gol. Prin
creşterea curentului de repaus se
împinge funcţionarea etajului final în
clasă AB, cu reducerea distorsiunilor
de tip crossover, lucru care poate fi
necesar dacă parametrii tranzis-
toarelor utilizate nu sunt suficient de
apropiaţi.Tranzistoarele finale, de tip
2SK134, cu canal n indus, şi tip
2SJ49, cu canal p indus, se vor
monta pe radiatoare cu aripioare,
care vor forma pereţii laterali ai cutiei
în care se va monta amplificatorul.

Supradimensionarea radiatoa¬
relor va fi benefică dacă va fi nece¬
sară mărirea curentului de prepo-
larizare şi ca atare creşterea puterii
disipate.

Oscilaţiile de înaltă frecvenţă
sunt anihilate de filtrul Boucherot
conectat la ieşire şi de bobina de 1

microhenri (20 spire CuEm diam.
1 mm, bobinate în aer pe un dorn cu
diametrul de 10 mm). Tot pentru
evitarea autooscilaţiilor, în poarta
tranzistoarelor finale se montează
rezistenţele de 100 ohmi (conectate
cât mai aproape de poartă).

Pentru alimentarea montajelor
celor două canale se recomandă uti¬
lizarea a două transformatoare, de
preferinţă toroidale, cu puterea de
min. 150 W fiecare, având
înfăşurarea de ieşire de 2 x 46 V
c.a./3,5 A eficace. Pentru redresare
se vor utiliza punţi de 10 A montate
pe radiator, iar filtrarea se va face cu
condensatoare de min. 10.000 micro-
farazi/100 Vcc având curentul de
încărcare/descârcare de min. 10 A.

La montarea tranzistoarelor
MOSFET se vor lua precauţiile nece¬
sare spre a se evita defectarea lor
prin descărcări electrostatice:

- ciocanul de lipit va fi cu
împământare;

- terminalele se vor menţine
scurtcircuitate până la lipirea lor în
montaj;

- se vor evita manipulările inutile
ale tranzistoarelor finale, iar stocarea
se va face în cutii cu spumă conduc-
tivă.

RI7, RI8 pu /şyj

n 1 1\ u-m

TI, T2 - 2SA872,BD140 T6. T8 - 2SK 114

T3,74 - 2SD756A, HPI.V.) T7, T9 - 2SJ49

TEHNIUM martie 2002

AMPLIFICATOR DE50W
CU TUBURI ELECTRONICE

Amplificatorul propus are urmă-
oarele caracteristici tehnice:

puterea nominală la ieşire de
>0 W pentru o impedanţă a sarcinii
le 4 sau 8 ohmi:

puterea maximă debitată pe
arcinâ (4 sau 8 ohmi) este de mini-
num 60 W:

banda de frecvenţă reprodusă
iste cuprinsă între 20 Hz şi 20.000 Hz,
j o nelinearitate de max. +/-1,5 dB;

coeficientul de distorsiuni
irmonice este sub 1% la puterea
îominală;

- coeficientul de distorsiuni de
ntermodulaţie este sub 2% la pu-
erea nominală:

raportul semnal/zgomot este de
ninimum 86 dB:

impedanţa de intrare - 33 kiloohmi;

- tensiunea minimă la intrare
•TSte de 600 mV.

Schema electrică este prezentată
în figura 1 şi cuprinde numai patru
tuburi pe canal.

Etajul de intrare este echipat cu o
pentodă de zgomot mic şi amplifi¬
care mare, ceea ce permite ca
amplificatorul să poată fi utilizat fără
un etaj de preamplificare de către
majoritatea surselor moderne de
semnal (CD-playerul furnizează la
ieşire un semnal de 2 V). Primului
etaj i se aplică şi reacţia negativă
globală, culeasă de la secundarul
transformatorului de ieşire. Cel de al
doilea etaj este construit cu o dublă
triodă şi furnizează o amplificare în
tensiune şi defazarea semnalului în
vederea atacului etajului final. Etajul
final este echipat cu tetrode cu fasci¬
cul dirijat, de tip 6P3C1. Fiecare
balon de sticlă ascunde în el două
tetrode care sunt legate în paralel,

ceea ce are ca efect reducerea
impedanţei placă la placă şi uşurea¬
ză construcţia transformatorului de
ieşire.

Alimentarea necesită un număr
mare de tensiuni (figura 2), iar pu¬
terea totală a transformatorului este
de min. 250 W. Anozii etaiului final
sunt alimentaţi la 420 V c.c.. tensi¬
une periculoasă, din care motiv nu
se vor face manevre şi reglaje sub
tensiune. Pentodele şi dublele triode
sunt alimentate la o tensiune ano-
dică de 240 V c.c., iar filamentele
sunt alimentate în curent continuu,
pentru a se evita apariţia brumului
de reţea. Filamentele tetrodelor sunt
alimentate la o tensiune de
12,6 Vc.a., care poate fi înlocuită cu
o tensiune continuă daca se
dovedeşte util pentru reducerea bru¬
mului. Potenţiometrul bobinat de

TEHNIUM martie 2002

HI-FI

p/l

? 2 '^ c '

300 ohmi/3W se reglează la probele
în gol pentru rejecţia maximă a
reţelei.

La lunerea în funcţiune se veri¬
fica tei siunile indicate pe schemă şi
apoi se reglează din potenţiome-
trele do 10 kiloohmi valoarea nega-
tivării 1 1 — 50 V, iar simetria tensiu¬
nilor celor două grile din R14.

Exe cutat corect, montajul
funcţio leazâ fără probleme. Cine
dispune de aparatură de măsură
poate reduce valoarea conden¬
satorului CIO sub 300 picofarazi,
evitânc u-se intrarea în oscilaţie a
amplificatorului printr-o valoare
prea scăzută. Performanţele depind
do ca^atea componentelor şi de
giija arătată exe¬
cuţiei ransforma-
toarelor de ieşire,
piesele „de rezis¬
tenţă" din con¬
strucţia propusă.

Pentru tuburile de
putere se pot
recupera din tele¬
vizoarele scoase
dm uz soclurile
ceram ce ale
finalele r de baleiaj
orizonlal, care se
pot monta pe
cablaj imprimat
după curăţare
atentă cu soluţie de curăţare pentru
componente electronice. Cablajul
imprimat este foarte simplu şi tre¬
buie sa ţină cont de gabaritul com¬
ponentelor utilizate. Rezistoarele de
putere se vor monta cu terminale
mai lungi, pentru a nu atinge cabla¬
jul.

Tuburile electronice de putere
pot fi nlocuite cu tetrode de tipul
6P.3C. câte două montate în paralel,
înaintea montării, ele se vor
împerechea pentru o funcţionare în
regim optim, utilizându-se un
catomntru.

Un astfel de amplificator
cumpărat dintr-un magazin de
HlGH END se poate ridica la câteva
mii de dolari. Desigur, preţul va
include un design poate mai reuşit,
un aspect mai impresionant, dar vă
va lips de plăcerea de a-l arăta cu
mândre prietenilor.

TR. REŢEA

5Ar

TEHNIUM martie 2002

HI-FI

AMPLIFICATOR HIBRID

Ing. Aurelian Mateescu

Amplificatorul constă dintr-un
ixeamplificator-defazor realizat cu
ranzistoare care atacă un etaj
■mal realizat cu două pentode de
>utere de tipul EL 34. Pentru a
nlâtura problemele de offset din
ransformatorul de ieşire, de tip
oroidal, se utilizează un montaj ce
jprinde un amplificator ope-
aţional de tip 741.

în general, etajul final în con-
ratimp este mai costisitor decât
mul în clasa A cu un singur tub, dar
xezintâ o serie de avantaje, între
:are o putere de ieşire de până la de
3 ori mai mare decât cea livrată de
in singur tub. Alegerea unui curent
le repaus corect şi a clasei de
uncţionare AB asigură minimum de
listorsiuni de crossover. Un alt
avantaj este reprezentat de faptul că
arin proiectare şi execuţie îngrijită se
aoate elimina curentul continuu
ezidual din înfăşurarea primară a
ransformatorului de ieşire. Armo¬
nicele pot fi mult reduse prin
rnperecherea atentă a tuburilor
male. Totodată, etajele în con-
ratunp asigură o rejecţie ridicată a
sursei de alimentare.

Pentru etajul final a fost aleasă o
configuraţie ultralineară. Triodele
asigură cel mai scăzut coeficient de
listorsiuni atât la funcţionarea sin¬
gulară. cât şi la configuraţia în con-
ratimp. La funcţionarea în con-
ratimp, armonica de ordinul 2 (pre¬
dominantă la etajele cu o singură tri-
ida în final) este suprimată, astfel
â se obţin distorsiuni foarte reduse,
n plus, rezonanţa transformatorului
le ieşire, datorată pierderilor în
nductanţa bobinei şi a capacităţii
rifâşurârilor, este amortizată efectiv
le impedanţa scăzută de ieşire a tri-
>delor. Un dezavantaj al etajelor cu
riode este datorat eficienţei
scăzute, comparativ cu etajele cu
nentode, dar distorsiunile sunt mai
idicate, în special distorsiunile
irmonice de ordinul 3. Amortizarea
ezonanţei proprii a transformatoru¬

lui de ieşire este mai scăzută din
cauza impedanţei de ieşire ridicate
a pentodelor, ceea ce înrăutăţeşte
stabilitatea în c.a.

Configuraţia ultralineară sta¬
bileşte un compromis între cele
două variante, prin conectarea
grilelor ecran la prize ale înfăşurării
primare a transformatorului de
ieşire, culese la circa 40% din
numărul de spire al înfăşurării
corespunzătoare tubului respectiv,
faţă de anod. Se obţine astfel o
menţinere a distorsiunilor şi a
impedanţei de ieşire la valori la fel
de bune ca în cazul folosirii triodelor,
dar şi o reducere la circa 65% a pu¬
terii maxime livrate de etaj, compa¬
rativ cu funcţionarea fără această
configuraţie ultralineară.

Caracteristicile tehnice:

- puterea de ieşire este de 40 W
pe o sarcină de 8 ohmi, la frecvenţa
de 1000 Hz şi THD = 0,5%;

- factorul de amortizare a
sarcinii = 10;

- tensiunea la intrare pentru pu¬
terea de 40 W este de 170 mV;

- raportul semnal/zgomot este
de minimum 95 dB;

- banda de frecvenţă reprodusă
este cuprinsă între 30 Hz şi 35.000
Hz pentru o nelinearitate sub +/-1 dB.

Pentru etajul defazor s-a optat
pentru o variantă care utilizează
tranzistoare, asigurându-se în acest
fel un câştig ridicat, distorsiuni
reduse şi un cuplaj în curent
continuu. Totodată se elimină posi¬
bilităţile de microfonie şi de zgomot
datorat utilizării tuburilor.

Utilizarea unui transformator de
ieşire de tip toroidal asigură o bandă
largă de frecvenţă şi o stabilitate mai
bună, în special datorită pierderilor
mai mici în înfăşurări. Pe de altă
parte, trebuie avută în vedere sensi¬
bilitatea mai ridicată a acestuia la
saturarea miezului, comparativ cu
un transformator cu tole E+l.
Cuplarea directă a unui etaj pream-
plificator defazor cu câştig ridicat

agravează aceste probleme şi face
necesară reacţia negativă în curent
continuu, pentru care s-a introdus
un etaj integrator cu intrare dife¬
renţială executat cu CI 741.

Schema electrică a amplifica¬
torului este prezentată în figura 1.
Rezistenţele de 1 kiloohm din grilele
pentodelor sunt destinate reducerii
riscului apariţiei autooscilaţiilor şi din
acest motiv ele trebuie montate
direct la piciorul corespunzător al
tubului, şi nu pe cablajul circuitului
preamplificator-defazor. Dioda
Zenner de 30 V determina tensi¬
unea de negativare a grilelor de
comandă, tensiune reglabilă din
rezistenţa semireglabilâ de 10 kilo-
ohmi.

Alimentarea se realizează cu
montajul din figura 2, care cuprinde
un transformator de reţea ce dis¬
pune de 3 înfăşurări, respectiv o
înfăşurare de înaltă tensiune (340
Vc.a./800 mA), o înfăşurare de 40 V
c.a./500 mA pentru alimentarea
părţii tranzistorizate la +/- 50 Vcc şi
o înfăşurare de 6,3 Vc.a./4A pentru
alimentarea filamentelor tuburilor.

Pentru protecţia catozilor la
descărcări electrostatice, un cap al
înfăşurării filamentelor se va lega la
masa montajului. De asemenea, se
recomandă ca tuburile să fie mon¬
tate în poziţie verticală pe şasiu
datorită încălzirii puternice şi
curenţilor şi tensiunilor mari. Se
atrage atenţia că tensiunea anodică
este letală şi se vor evita orice
manevre fără oprirea alimentării cu
energie din reţea.

Transformatorul de ieşire de tip
toroidal este mai dificil de executat şi
poate fi procurat, singur dar şi
împreună cu transformatorul de
reţea, tuburi, socluri, condensatoare
de înaltă tensiune şi cablaj de la
furnizorul olandez AMPLIMO. Tipul
transformatoarelor este 7N607 -
transformatorul de reţea şi
VDV3070PP - transformatorul de
ieşire.

fEHNIUM martie 2002

TEHNIUM martie 2002

___ -r/A r.fW

V > t vJW •

RS
8 JX

HI-FI

AMPLIFICATOR
AF DE 40 W

Praf. ing. Emil Marian

Deşi tehnica modernă actuală
itilizează circuite integrate specia-
izate pentru un amplificator de pu-
ere, consider totuşi utilă abor-
larea unui montaj hibrid, perfor-
nant şi totodată ieftin.

- atenuare la capetele benzii
de frecvenţă: A = 3 dB;

- raport semnal/zgomot S/N >
65 dB;

- distorsiuni armonice totale:
THD < 0,2%;

re SVR al amplificatorului ope¬
raţional (ÎA741, curenţii preluaţi de
la sursa dublă de tensiune repro¬
duc cu fidelitate forma de variaţie
în timp a semnalului amplificat,
fiind totodată în opoziţie de fază

Din aceasta categorie face
iarte şi amplificatorul prezentat în
;ele ce urmează.

Performanţele montajului sunt
irmâtoarele:

putere nominală Pjsj = 40 W;
impedanţă de sarcină
-e = 4 12;

impedanţa de intrare
^ = 30 k!2;

- alimentare: sursă dublă de
ensiune continuă UA = ±20 V;

- bandă de frecvenţe: Af = 15
Hz- 20.000 Hz;

- distorsiuni de intermodulaţie:
TID < 0,08%.

Schema electrică a amplifica¬
torului este prezentată în figura 1.
Semnalul audio util se aplică prin
intermediul condensatorului CI şi
al rezistenţei R1 la intrarea inver-
soare a amplificatorului operaţio¬
nal (3A741. Acesta îndeplineşte în
cadrul montajului funcţiunile de
etaj de intrare, amplificator de ten¬
siune şi etaj pilot.

Datorită valorii mari a factorului
de rejecţie a tensiunii de alimenta-

|t( 1 1 ) = T (12) + 180°|. Aplicând la
ieşirea amplificatorului operaţional
(3A741 o sarcină optimă
(R 7 = 47 12), el devine practic un
generator de curent care poate
pilota un etaj final constituit din
ramuri de complementare NPN şi
PNR dimensionat corespunzător
sarcinii utile în ceea ce priveşte
curentul nominal de lucru al ampli¬
ficatorului. Etajul final este format
din doi dubleţi complementari,
amplificatorul în curent de tip
Darlington, şi anume T3, T5 de tip

rEHNIUM martie 2002

HI-FI

PNP şi T4, T6 de tip NPN.
Semnalul amplificat în tensiune,
preluat de pe ramurile de ali¬
menta -e pozitivă şi negativă a cir¬
cuitului integrat (3A741 este aplicat
simultan celor doi dubleţi comple¬
mentar (în bazele tranzistoarelor
T3 şi ~4). Astfel se obţine amplifi¬
carea în curent (şi practic amplifi¬
carea în putere) a semnalului
audio util, fapt urmărit iniţial.
Amplif'carea generală a montajului
este reglementată de bucla gene¬
rală de reacţie negativă formată
din grupul R2, C2, R3. R1, A = (R2
+ R3) R1. Rezistenţele R2 şi R3
determină totodată şi o reacţie
negaţi vă în curent continuu, fapt
care are ca efect menţinerea unei
tensiuni nule de ieşire în regim
static :le funcţionare a montajului
(în lipsa semnalului de intrare).
Acest lucru este valabil şi dacă
cele două tensiuni de alimentare
U A şi -U A nu sunt perfect egale în
valoare absolută. în vederea asi¬
gurării unei stabilităţi sporite a
amplificatorului operaţional PA741
în zona limitei superioare a benzii
de audiofrecvenţă, s-a asigurat o
compensare în frecvenţă prin
amplasarea condensatoarelor C2
şi C3. în zona buclei de reacţie
negaţi /â generală. Condensatorul
C2 i iu permite amplificarea
frecvenţelor ultrasonore

(f 2C kHz). iar condensatorul C3
introduce o compensare în
frecve itâ cu avans de fază, în ve¬
derea optimizării formei semnalu¬
lui de ieşire amplificat în zona
frecvenţelor înalte (f >10 kHz).

Valorile rezistenţelor R5 şi R6
s-au ales astfel încât în regim sta¬
tic de funcţionare cei doi dubleţi
complementari să fie aproape blo¬
caţi (funcţionarea etajului final în
clasa AB). S-a asigurat printr-un
artificiu suplimentar reglajul curen¬
tului de mers în gol, determinat de
relaţiile:

R5 R6

(Rf *■ R6) (l 10 + l d ) - 2,4 V (4 x

0.6 V)

unde:

I -| q — curentul de mers în gol al
amplificatorului operaţional
PA741, l-j o = 1,7 mA (dată de ca¬
talog);

Iţj - curentul prin rezistenţele
R5 şi R6.

în urma efectuării calculelor se
obţine:

R5 = R6 = 270 SI

La elaborarea schemei elec¬
trice a montajului s-a ţinut cont de
posibilitatea apariţiei unor distorsi¬
uni, şi anume:

- distorsiuni neliniare de ne-
simetrie a potenţialului de ieşire,
care pot apărea pronunţat la
livrarea puterii nominale;

distorsiuni de tip
CROSSOVER (neracordarea
semialternanţelor tensiunii amplifi¬
cate, la trecerea prin zero a sem¬
nalului audio util).

Distorsiunile neliniare de ne-
simetrie s-au eliminat din start
printr-o polarizare adecvată a eta¬
jului final, astfel încât bucla de
reacţie negativă de curent conti¬

nuu, formată din R2 şi R3, aplicată
circuitului integrat p741 menţine în
permanenţă simetric potenţialul de
ieşire faţă de tensiunile de ali¬
mentare U A şi -U A (deci Uieşire =
0 când Ui = 0), chiar şi în cazul în
care acestea nu sunt perfect egale
în valoare absolută. Distorsiunile
neliniare de tip CROSSOVER s-au
eliminat prin plasarea grupului R8.
R9, care face posibil un reglaj fin
al curentului de mers în gol propriu
celor două tranzistoare finale
(| Q = 40 mA).

în vederea protejării amplifica¬
torului la suprasarcină şi la scurt¬
circuit s-au prevăzut mijloace de
protecţie simple şi eficiente.
Grupurile TI, Dl şi T2, D2 rea¬
lizează în momentul suprasarcinii
o protecţie la supracurent de tip
CLIPPING (limitarea curentului
maxim de ieşire la o valoare
prestabilită). Rezistenţele R12 şi
R13 au rolul de sesizori de
suprasarcină, deoarece imediat ce
curentul de ieşire depăşeşte va¬
loarea maximă |l = \[2 (1,05...

GND

Et 8

OUT

TEHNIUM martie 2002

1.15)/N] căderile de tensiune de
>e acestea determină intrarea în
;tare de conducţie a tranzis-
marelorTI şi T2. Acest fapt implică
alocarea curenţilor din bazele
ranzistoarelor T3 şi T4, deci în
inal blocarea curentului livrat de
;ei doi dubleţi complementari.

Rezistenţele R12 şi R13 din
amitoarele tranzistoarelor finale T5
51 T6 îndeplinesc funcţia de reacţii
negative locale de curent. Deşi ele

educ într-o mică măsură puterea
le ieşire a etajului final, faptul este
ae deplin compensat de
mbunătăţirea funcţională a aces-
uia. De asemenea, acest
rmplasament sporeşte stabilitatea
ermică generală a etajului final
ntr-un domeniu larg de tempe-
aturi de funcţionare, deoarece
mediat ce apare, datorită
ncâlzirii, tendinţa de modificare a
curentului de mers în gol, se pro-
luce modificarea căderii de tensi-
ine la bornele celor două rezis-
enţe, restabilindu-se prin com¬
pensaţie situaţia iniţială stabilă în
privinţa polarizării.

Pentru asigurarea stabilităţii
nontajului la frecvenţe înalte şi tot-
>dată la funcţionarea în regimuri
ranzitorii (porniri, opriri, creşteri
iruşte de sarcină) s-a prevăzut fil-

HI-FI

trul BOUCHEROT format din
grupul C4, R14. El are rolul de a
împiedica funcţionarea amplifica¬
torului în zona frecvenţelor ultra-
sonore, blocând introducerea
acestora în bucla de reacţie nega¬
tivă C2, R2, R3, R1 ce regle¬
mentează amplificarea finală a
montajului. Protecţia la scurtcircuit
accidental al sarcinii este asigu¬
rată de prezenţa pe traseul circui¬
tului de ieşire al amplificatorului a

siguranţei fuzibile FI.

Realizare practică şi reglaje

Montajul se realizează practic
pe o plăcuţă de sticlostratitex pla¬
cat cu folie de cupru. Modul de
realizare a cablajului imprimat este
prezentat în figura 2, iar dis¬
punerea componentelor electrice
este prezentată în figura 3. Din
considerente de zgomot minim şi
stabilitate în funcţionare a monta¬
jului, alimentarea cu energie elec¬
trică se execută separat, şi anume
un grup de conductoare (<ţ> = 0,75
mm) pentru cablajul plăcuţei (bor¬
nele de alimentare marcate), iar
pentru cei doi dubleţi împreună cu
componentele R12, R13, R14, C4
(dispuse pe altă plăcuţă de cablaj
imprimat) alt grup de conductoare
(<t> = 1,5 mm).

Modul de realizare a cablajului

imprimat care interconectează
tranzistoarele de putere T5. T6 şi
componentele R12, R13, R14, C4
este prezentat în figura 5. Se
menţionează că sudurile şi
amplasamentul componentelor
respective se realizează, după
efectuarea legăturilor galvanice,
prin şuruburile de prindere, cu
tranzistoarele T5 şi T6. direct pe
partea de cablaj, lăsând între com¬
ponente şi traseele de cablaj o dis¬
tanţă de cca 3 mm. Plăcuţa de
cablaj imprimat cu aceste compo¬
nente se rigidizează în spatele
radiatorului pe care se
amplasează tranzistoarele T5 şi
T6 chiar cu şuruburile de prindere
ale acestora. Şuruburile se
izolează faţă de radiator prin tuburi
izolante (provenind de la un con¬
ductor mai gros care a fost dezizo-
lat) şi şaibe izolante, ce vor
îndeplini concomitent şi rolul de
distanţori plăcuţă-radiator.

Şuruburile de prindere constituie
totodată legături galvanice între
colectoarele tranzistoarelor T5-T6
şi plăcuţa cu piese. Pentru izolarea
galvanică între tranzistoarele T3,
T4, T5, T6 şi radiatorul comun se
folosesc folii de mică de grosime
0,2-^0,3 mm, unse cu vaselină sili-
conică. Radiatorul pentru tranzis¬
toarele prefinale şi finale se rea¬
lizează dintr-un profil de aluminiu,
similar cu cel prezentat în figura 4.
în lipsa acestuia, radiatorul se
poate confecţiona din tablă de alu¬
miniu de grosime 2^2,5 mm, cu o
suprafaţă minimă de cca 250
mm 2 . în acest caz, însă. dimensi¬
unile radiatorului vor fi mult mai
mari. După montarea tranzis¬
toarelor prefinale şi finale pe radi¬
atorul comun, se montează
plăcuţa cu componentele R12,
R13, R14, C4 şi se rigidizează
corespunzător. Folosind o tablă de
aluminiu cu grosimea de 2 mm,
îndoită sub formă de L, se
rigidizează partea verticala a radi¬
atorului. Ulterior se montează
plăcuţa cu componentele pe

rEHNIUM martie 2002

HI-FI

partea orizontală a L-ului, folosind
distan;ori izolaţi. Se realizează
legâtu ile galvanice plăcuţă montaj
tranzistoare prefinale - plăcuţă
componente ţinând cont de
schema bloc şi notiţele supli¬
menta -e din figurile 3, 6.

Ob'igatoriu, pentru traseele
U A+ <J A . GND se utilizează la
realizarea conexiunilor conduc¬
toare din cupru multifilar (liţat)
(|p = 1 5 mm, iar pentru celelalte
conexiuni conductoare din cupru
multifilar izolat <j) = 0,75 mm.

Siguranţa fuzibilă FI este pre¬
văzută cu un suport ce se mon¬
tează m apropierea mufei de ieşire
a amplificatorului.

După realizarea conexiunilor
se vc rifică montajul (utilizând

schema electrică şi desenele de
montaj), deoarece orice greşeală
duce la cel puţin nefuncţionarea
acestuia. Se ştrapează
(conectează la masă) intrarea
montajului, după care acesta se
alimentează de la o sursă
dublă de tensiune continuă
U A = ± 20 V. Sursa de alimentare
va fi prevăzută cu condensatoare
de filtraj de minim 3300 pF pe
fiecare ramură şi totodată va fi
dotată cu sistem CLIPPING de
protecţie la supratensiune tranzi¬
torie (diode ZENNER amplasate
pe fiecare ramură, în paralel cu
condensatoarele neelectrolitice,
cu C r = 0,1 pF şi PL24Z). Diodele
ZENNER rămân blocate în timpul
alimentării normale cu tensiune a

montajului, scurtcircuitând însă
eventualele vârfuri de supratensi¬
une de scurtă durată ce ar putea
apărea accidental pe ramurile de
alimentare ale sursei.

Reglajele constau în verificarea
potenţialului ieşirii (0 faţă de masa
montajului), după care se reglează
curentul de mers în gol Iq = 40 mA
prin acţionarea cursorului poten-
ţiometrului semireglabil R9. Dacă
montajul este construit în varianta
stereo, reglajele sus-mentionate
se realizează separat pentru cele
două canale, L şi R.

Realizat şi montat corect,
amplificatorul va oferi satisfacţie
deplină constructorului, posesor al
unui montaj încadrabil în categoria
HI-FI.

TEHNIUM martie 2002

AMPLIFICATOR
HI-FI d, IS W

Prof. ing. Emil Marian

Din această categorie face
larte şi amplificatorul audio a
-ârui schemă este prezentată în
igura 1. Montajul are următoarele
performanţe:

- impedanţa de intrare Zj = 100

<£ 2 ;

- impedanţa de ieşire Z e = 4 £2;

- tensiunea de intrare Uj = 250
T ' v RMSi

- banda de frecvenţă f = 25
Hz... 35 kHz;

- atenuarea la capetele benzii
le frecvenţă A = -2 dB;

raport semnal/zgomot S/N >

^5 dB;

- puterea maximă P max =
18 W;

- tensiunea de alimentare IU =

?8 V;

- distorsiuni armonice THD <

0 , 1 %;

- distorsiuni de intermodulaţie
TID < 0,03%.

Semnalul audio se aplică etaju¬
lui de intrare care conţine tranzis¬
torul TI. Se observă chiar la

intrarea etajului grupul R1, C3
care constituie un filtru trece-jos.
Acesta a fost prevăzut în scopul
eliminării iniţiale a componentelor
de frecvenţă ultrasonoră care ar
putea apărea în mod accidental în
spectrul de frecvenţă al semnalului
de intrare. Analizând configuraţia
etajului de intrare se observă că
grupul C4, R4, R5, împreună cu
R8, realizează o reacţie negativă
globală directă între intrarea şi
ieşirea montajului. în acest fel, o

dată cu mărirea impedanţei de
intrare, efectul imediat al configu¬
raţiei este liniarizarea caracteristi¬
cilor de transfer intrare-ieşire ge¬
nerale ale montajului şi concomi¬
tent micşorarea procentului de dis¬
torsiuni.

De la etajul de intrare
semnalul audio amplificat
este preluat din colectorul
tranzistorului Ti şi aplicat
etajului de adaptare care
conţine tranzistorul T2.
Acest etaj este prevăzut în
scopul realizării unei adap¬
tări optime dintre etajul de
intrare, care are o amplifi¬
care foarte mare (cca 45
dB) şi etajul pilot care
conţine tranzistorul T3.
Cuplajele galvanice dintre
etajul de intrare, etajul de
adaptare şi etajul pilot oferă
avantajul unui transfer infor¬
maţional optim, cu un pro¬
cent de distorsiuni THD şi
TID minim.

Condensatoarele C5 şi
C6 au fost prevăzute în
scopul eliminării posibilităţilor de
oscilaţie a etajului de intrare, care
are o amplificare mare, în
momentele în care funcţionarea
amplificatorului ar putea conţine
unele regimuri tranzitorii şi toto¬
dată de limitare a spectrului de
frecvenţe înalte în zona limită.

Din emitorul tranzistorului T2,
semnalul amplificat se aplică
tranzistorului T3, galvanic, în baza
acestuia. Etajul care conţine
tranzistorul T3 reprezintă etajul

fEHNIUM martie 2002

H! - FI

pilot. 1:1 are rolul de asigurare a
excursiei maxime în tensiune a
semnalului util amplificat.

Tranzistorul T4 este amplasat
în cacrul montajului ca sursă de
tensiune de tip superdiodă, nece¬
sară polarizării etajului final, care
conţine tranzistoarele T5 şi T6.

în :olectorul tranzistorului T3,
în serie cu sursa de tensiune con¬
stantă. se mai află amplasat
grupul R15, C8, R16. Această
configuraţie reprezintă o conexi¬
une 300TSTRAP, care opti¬
mizează funcţionarea etajului pilot
atât îr privinţa liniarităţii caracte¬
risticilor de transfer intrare-ieşire,
cât şi a micşorării procentului de
distorsiuni, mai ales în privinţa
semnalelor de frecvenţă joasă.

Etaiul final este realizat într-o
configuraţie de tip repetor pe emi-
tor cu rolul de amplificare în
cment deci practic în putere, a
semnalului furnizat de etajul pilot.
Rezistoarele R17 şi R18 sunt
amplasate în emitoarele tranzis-
toarelorT5 şi T6 în scopul realizării
unei reacţii negative de curent,
care optimizează funcţionarea eta¬
jului final şi totodată îmbunătăţeşte
comportarea sa din punct de
vedere al regimului termic într-o
gamă iargă de temperaturi.

Semnalul de ieşire preluat de la
etajul final prin intermediul con¬
densatorului CIO este furnizat
sarcinii, respectiv incintei acustice.
Amplif carea generală a montajului
esie eglementată de raportul
rezistenţelor R9/R5. Rezistenţa R9
realizează bucla de reacţie nega¬
tiva ge neralâ intrare-ieşire a mon¬
tajului Grupul Cil, R19 constituie
un filtru Boucherot de tip trece-jos
care elimină cu desăvârşire posi¬
bilităţile de apariţie în etajul final a
unor oscilaţii accidentale, în timpul
unor regimuri tranzitorii de
funcţionare.

Realizare practică şi reglaje

Montajul se realizează practic
pe o plăcuţă de sticlostratitex pla¬
cat cu folie de cupru. O variantă de
cablaj este prezentată în figura 2
(vedeie dinspre cablaj), iar
aşezai ea componentelor electrice

pe aceasta este prezentată în figu¬
ra 3. Sursa de tensiune constantă
tip superdiodă se realizează sepa¬
rat pe o plăcuţă de cablaj impri¬
mat. O variantă de realizare a
cablajului este prezentată în figura
4, iar aşezarea componentelor pe
acesta în figura 5.

Tranzistoarele finale T5 şi T6
împreună cu tranzistorul T4 se
montează pe un radiator realizat
din tablă de aluminiu cu grosimea
de 1 mm, asamblată conform fi¬
gurii 6. Modul de asamblare dintre
tranzistoarele finale şi plăcuţa de
cablaj a superdiodei, care conţine
tranzistorul T4, este prezentat în
figura 7. Se menţionează că se
poate utiliza şi alt tip de radiator

din profil de aluminiu, având o
suprafaţă minimă de 8 cm 2 .

După realizarea practică a
montajului se verifică corecti¬
tudinea amplasării componentelor
electrice. Tranzistorul TI are un
factor de amplificare în curent |3 >
350, tranzistorul T2 - |i > 250,
tranzistorul T3 - (3 > 100, iar
tranzistoarele finale T5 şi T6 se
selecţionează cu acelaşi |i (în ca¬
talog h21E).

Se recomandă testarea
fiecărei componente înainte de
plantarea pe plăcuţele de cablaj
imprimat. Se alimentează montajul
de la o sursă de tensiune stabiliza¬
tă UA = 28 V, neuitând a înseria pe
traseul de alimentare siguranţa

TEHNIUM martie 2002

HI-FI

fuzibilă prevăzută în
cadrul montajului (sigu¬
ranţa nu apare pe
plăcuţa de cablaj impri¬
mat). Se ştrapează
intrarea montajului, se
conectează la ieşirea
acestuia un rezistor de
4 £2 şi se efectuează re¬
glajele de tensiune prin
acţionarea potenţiome-
trului semireglabil R2,
până când în emitoa-
rele tranzistoarelor T5
şi T6 se
obţine o
tensiune
egală ca
valoare cu
jumătate
din va¬
loarea ten¬
siunii de ali-
mentare
(U e T5 =
U e T6 = 14
V). Apoi se
realizează
reglajul de
curent
acţionând
cursorul
ootenţiometrului semireglabil R13 ast-
iel încât montajul să absoarbă un
curent de mers în gol l 0 = 35 mA.
Reglajul se porneşte cu poziţia iniţială
i potenţiometrului R13 înspre termi-
îalul rezistorului R14. După aceste
eglaje se deconectează sursa de ali¬
mentare şi se înlătură ştrapul de la
ntrarea montajului. Cu ajutorul unui
osciloscop (după ce se realimentează
montajul) se poate vizualiza
orma de undă a semnalului
rudio amplificat. Acesta se ia
le la un generator de
ludiofrecvenţă (200 mVpj^g).

5e constată că montajul confir¬
mă pe deplin performanţele
menţionate iniţial.

f - ■ ■ ■ur "

TOANZK1JM. Foiţe
B013S «Mia

ţwue hs.« W, pa» .

nOUNTi MC AN]a ojqwp,

lucrţA H] 'ţunue 13. x XnAotAi»

fEHNIUM martie 2002

LABORATOR

CONVERTOR
DC-AC / 50 Itz

Tony E.. Karundy

Problema practică cea mai difi¬
cila, dm punct de vedere tehnic şi
economic. în realizarea unui conver¬
tor al tansiunii continue de 12 V (de
exemp u) într-o tensiune alternativă
de 220 V şi 50 Hz, constă în con¬
fecţionarea transformatorului final.
Dată fi rid valoarea coborâtă, indus¬
trială, o frecvenţei tensiunii de ieşire,
de 50 Hz. acesta se va realiza
având ca miez tole din oţel elec-
trolehr ic. Modul de calcul şi tehnolo¬
gia de realizare au fost arătate în
revista noastră. Şi totuşi... dacă am
putea ;â-l „gâsim“ gata făcut, ne-ar
fi mult mai uşor!

în prezentul articol vom arăta că,
de la caz la caz, se pot folosi trans¬
formatoare de reţea luate de la
vechile televizoare cu tuburi, care nu
mai „merită" a fi reparate şi folosite,
ci trebuie dezmembrate. Concret,
convertorul de faţă, a cărui schemă
de prmcipiu se dă în figura 1,

foloseşte transformatorul de reţea al
televizorului rusesc „Temp 6“ (7) tip
TC-200. Acest transformator are
miezul din tablă silicioasă cu
grosime mică (0,35 mm) de tip
„înfăşurat”, cu grosimea de 40 mm.
înfăşurările, numeroase, sunt dis¬
puse pe două bobine cuasiidentice,
cu ieşirile marcate precis cu cifre, şi
tabelul explicativ lipit pe bobine. Pe
scurt, un transformator „elaborat” care
trebuie şi „merită" refolosit (fig. 2).

Pentru scopul propus, interesante
sunt înfăşurările dintre punctele 1 -2-
3; 1' - 2' - 3'; 9-10 şi 9'-10'.

Legând punctele 3 cu 3' şi 9 cu 9',
la bornele 1-1’ se pot obţine 220 V
dacă la bornele 9-9’ se aplică o ten¬
siune alternativă de circa 12 V. în
conformitate cu cele arătate în
revista TEHNIUM nr. 6/2001,
atragem atenţia asupra corectitudinii
legăturilor menţionate, în caz contrar
transformatorul putându-se distruge.

Dacă transformatorul este
refolosit în acelaşi mod ca în televi¬
zor, el absoarbe un curent în primar
de 1,05-1,1 A, adică o putere
aparentă de 220 VA. La bornele 10-10'
se poate obţine, sub tensiunea de
2 x 6,45 V = 12,9 V, un curent de
4,5 A, adică o putere de 58 W.
înfăşurarea 10-10' are 2 x 25 = 50
spire, fiind realizată din conductor
CuEm cu 0 1,35 mm. Aşa cum
rezultă din schema de principiu a
convertorului (fig. 1), transformatorul
este folosit ca ridicător de tensiune,
înfăşurarea cu spire puţine (50) fiind
primară, iar cea cu spire multe
(2 x 394) fiind secundară.

O dată lămurită problema trans¬
formatorului, să trecem la
prezentarea schemei convertorului
capabil să furnizeze la ieşire o pu¬
tere de circa 50 W, suficientă pentru
alimentarea unui televizor sau a
unui bec.

Schema conţine un multivibrator
simetric (generator de impulsuri
dreptunghiulare tip „meandre”) rea¬
lizat cu două tranzistoare BD135.
Frecvenţa de oscilaţie este 50 Hz şi
se ajustează cu potenţiometrele
trimer de 1 kiî. Pentru realizarea
montajului practic, acest multivibra¬
tor este singurul care se realizează
pe circuit imprimat. în figura 3a se
prezintă desenul cablajului impri¬
mat la scara 1 : 1, iar în figura 3b
modul de echipare a plăcii cu corn-

TEHNIUM martie 2002

LABORATOR

vonente. Componentele pot fi recu¬
perate tot din televizoarele
iezmembrate. Ieşirile multivibra-
orului se fac prin patru rezistoare
le egalizare în bazele tranzis-
oarelor de putere.

Al doilea etaj electronic al con¬
vertorului este comutatorul de pu-
ere. capabil ca, alimentat cu 12 V,
;â comute un curent de 4,5 A. S-a
iptat pentru varianta de etaj de pu-
ere în punte, care nu necesită decât
o înfăşurare primară de 12 V şi nu
louâ (ca etajul clasic în contratimp).
Cu transformatorul la dispoziţie s-ar
■i putut realiza şi un etaj final în con-
ratimp, dar de la tensiunea primară
le 6 V. or acumulatoarele' de 6 V
sunt o raritate în prezent.

Schema în punte permite
egalizarea intervalelor de conducţie
ale tranzistoarelor, chiar dacă diferă
caracteristicile acestora, adică nu
este necesară o riguroasă sortare a
•ranzistoarelor TI + T4 de tip
>N3055. Din schemă rezultă uşor
uncţionarea: când la TI şi T3 se
iplicâ impulsul pozitiv şi acestea
conduc, pe bazele lui T2 şi T4 tensi-
mea aplicată este nulă şi acestea
sunt blocate. Pentru semiperioada
irmâtoare, TI şi T3 se blochează,
ar T2 şi T4 conduc, deci curentul

prin înfăşurarea primară îşi schimbă
sensul ş.a.m.d.

Pentru protecţia la supratensiuni
a tranzistoarelor 2N3055. acestea
au fost şuntate între C şi E cu câte o
diodă 1N4001.

Convertorul trebuie montat într-o
cutie ecranată din tablă de fier cu
grosimea 0,8-1 mm. Tranzistoarele
de putere vor fi montate în exterior
pe radiatoare. Cablajul etajului de
putere este absolut clasic adică...
„aerian”, folosind, desigur, anumite
puncte de sprijin (cose, pini etc.).
Pentru aplicarea tensiunii de la acu¬
mulator se vor prevedea două
şuruburi cu piuliţe fluture care vor
strânge papucii cablurilor. Pe panoul
cutiei se va prevedea o priză stan¬
dard de 220 V pentru cuplarea con¬
sumatorului. Desigur că două sigu¬
ranţe, una la intrare şi una la ieşire,
nu pot fi decât bine venite, la fel ca
şi un întrerupător pentru tensiunea
de ieşire.

BIBLIOGRAFIE

Colecţia revistei „TEHNIUM”

Colecţia revistei „Radio" (URSS,
Rusia)

V. Popescu, Stabilizatoare de
tensiune în comutaţie, Ed. de Vest,
Timişoara, 1992

fEHNIUM martie 2002

LABORATOR

CUMrOLOSIM

staiiuuioaucle

DC TENSIUNE
INTEGRATE

Y03FGL

S tabilizatoarele de tensiune
continuă integrate sunt
foarte folosite azi chiar şi
de către radioamatorii constructori.
Cel mai adesea în capsule tip
TO220 (fig.1), aceste stabiliza¬
toare se fabrică şi la noi în ţară
(indicativ 78XX pentru tensiuni
pozitive şi 79XX pentru cele nega¬
tive), având tensiunile de OUT 5-6-
8-9-12-15 şi 18 V, cu un curent de
sarcină de până la 1,5 A. Puterea
disipată, dacă nu e mai mare de
2 W, nu impune radiator pentru cir¬
cuitul integrat. Desigur că mai bune
(şi deci mai scumpe) sunt stabiliza¬
toarele din seria LM-317 (respectiv
LM-337 pentru tensiuni negative),
care pot da la ieşire tensiuni
reglabile stabilizate într-o gamă de
valori mare (1,2 4 - 37 V).

în cele ce urmează vom arăta
că şi cu stabilizatoarele fixe se pot
obţine şi alte tensiuni diferite de
cea nominală prescrisă, sau alţi
curenţi de sarcină. Mai întâi trebuie
respectată recomandarea fabri¬
cantului de a plasa un condensator
cu CI = 330 nF între terminalele
1 şi 3, iar pentru ameliorarea
răspunsului tranzitoriu un conden¬
sator C2 = 0,1 pF între terminalele
2 şi 3 (fig. 2).

TEHNIUM martie 2002

LABORATOR

MĂRIREA TENSIUNII
DE IEŞIRE

Cu schema din figura 3, folosind
dioda de referinţă în direct DRD2
■U z = 1,25 •+■ 1,5 V) se obţine
Uo = 6,2 V, care este mai mare
decât U N = 5 V. în general, punând
terminalul 3 (normal, GND, masă) la
un potenţial pozitiv U z , se obţine o
restere a tensiunii de OUT, Uo.

La schema din figura 4 se obţine
'Jo = 14,5 V cu ajutorul diodei DRD4
U z = 2,6-2,8 V).

Cu schema din figura 5 se poate
obţine, în principiu, la ieşire, orice
ensiune mai mare ca U N (nomi¬
nala). Tensiunea minimă (U N ) se
obţine pentru R2 = 0. Pentru R2 * 0
ne obţine:

Uo = U N + R2 (II + 12)

Pentru R1 = 500 12 şi R2 = 500 12
R2 potenţiometru de 1 k LI) cu CI =
7 805, alegând II = 5 mA, obţinem

12=—= 10 mA;

R i

Uo = 12,5 V

Tensiunea la ieşire poate fi
reglată între 5 şi 20 V.

MĂRIREA CURENTULUI
ÎN SARCINĂ

Mărirea curentului de sarcină
peste 1,5 A se poate face cu ajutorul
unui tranzistor de putere npn (exem¬
plu, 2N3055, schema din fig. 6) sau
pnp (exemplu, schema din fig. 7).
Dioda D s-a pus pentru compen¬
sarea tensiunii BE a lui 2N3055 care
ar fi condus la o tensiune Uo < 5V
(4,4 V). O protecţie la scurtcircuit,
combinată cu creşterea curentului
de ieşire, o realizează schema din
figura 8.

REALIZAREA
UNUI STABILIZATOR
DE CURENT

Circuitul 78XX poate fi folosit şi
într-o conexiune stabilizatoare de

curent ca în figura 9. Dacă valoarea
curentului derivat (i) este mult mai
mică decât a celui de sarcină (I),
ceea ce este cazul frecvent, atunci
avem:

adică I nu depinde de Rs.
Această conexiune poate fi
folosită pentru realizarea unui ohm-
metru liniar pentru măsurarea rezis¬
tenţelor mici (sub 100 12).

într-adevâr, dacă Rs = Rx. avem:

Uo = Rxl = Rx —ÎL de unde

Rx =-Uo = K Uo;

U N

K --= constanta ohmmetru-

U N

lui. Pentru măsurarea lui Uo se
poate folosi un voltmetru electronic
digital.

+u;

+Ui R2 2N4398

fEHNIUM martie 2002

LABORATOR

RECEPTOR CW

SIMPLU m BANDA X

Pagini realizate de dr. ing. Andrei Ciontu

Un asemenea receptor ar putea
fi folosit în sisteme de pază, în
cadrul .barajelor de microunde”, dar
şi ca avertizor radar pe autoturisme.
Pentru cei care nu au dolari să-şi
cumpere un astfel de avertizor
sofisticat (oferit azi în România de
unele firme), în cele ce urmează se
dau indicaţii pentru realizarea unei
varianle simple, care să ajute, even-

există un alt autovehicul (camioneta
A-.) reflectant, care este supus tes¬
tului de viteză. Avertizorul radar
montat pe autoturismul A 2 poate (e
posibil) să recepţioneze o undă
reflectată (utilă pentru el) din
mulţimea de unde dispersate în
urma reflexiei pe suprafaţa
camionetei A-j.

Pentru simplitate se propune o

schemă de radioreceptor de tipul
OV2, în care primul etaj este un
detector de microunde, care este
urmat de două etaje de amplificare
în audiofrecvenţă. Există însă o pro¬
blemă iniţială de principiu: radarul
poliţiei este de tip Doppler, cu emisie
continuă nemodulatâ (CW = conti-
nuous wave) şi după recepţia unei
asemenea unde rezultă ca semnal
detectat o tensiune continuă, care
va fi „mascată" de tensiuni de zgo¬
mot de joasă frecvenţă şi care nu
poate fi amplificată şi procesată (re¬
levată). Rezolvarea acestui impas
este prezentată în schema bloc din
figura 2, în care:

AH = antena horn;

CMD = cavitatea modulatoare-
detectoare;

DM = diodă de microunde modu¬
latoare;

tual. f e conducătorii auto să se
încadreze în limitele vitezei legale.

Principiul de funcţionare.

Schema bloc

Din capul locului trebuie să
spunem că avertizarea şoferului de
către acest montaj despre faptul că
în zona există un radar de-al poliţiei
nu este' certă, ci numai probabilă. Să
ne explicăm. în România autove¬
hiculele? de pe şosele sunt iradiate
de radarele poliţiei. în vederea
măsurării vitezelor de mers, din
spate şi nu din faţă, aşa cum se
observă în figura 1 . Rezultă că
semnaul emis de radar (corect, de
către vitezometrul-radar) nu poate fi
captat de ansamblul receptor R
(diferit de receptorul radarului) mon¬
tat pe autoturismul A 2 decât dacă în
zona de acţiune a radarului mai

TEHNIUM martie 2002

LABORATOR

DD = diodă de microunde detec-
’oare:

MV = multivibrator modulator cu

anodul diodei modulatoare, aceasta
conduce, rezistenţa ei internă este
relativ mică şi cavitatea rezonantă
este şuntată, factorul ei de calitate
micşorându-se drastic. Ca urmare,
semnalul de RF ce se detectează
este foarte mic. în pauza dintre
impulsuri dioda DM nu conduce şi
tensiunea de RF ce se detectează
este mare. Se realizează astfel o
modulaţie de amplitudine locală cu
1000 Hz a undei recepţionate,
înainte de a fi detectată. Evident că
prin detecţia de amplitudine a aces¬
tei unde se regăseşte semnalul
modulator, dar semnalul detectat
(care va fi procesat în AP) este în
antifazâ faţă de cel modulator şi dis¬
torsionat, aşa cum se arată în figu¬
ra 3. Având în vedere că distorsiu-

1/2 MMC 4011

•m = 1 kHz;

AP = amplificator-procesor;

SA = semnalizator acustic (difu¬
zor);

SO = semnalizator optic (LED
pulsant);

A = alimentator.

Pentru a rezulta la ieşirea detec¬
torului un semnal prelucrabil (de
joasă frecvenţă), semnalul de RF de
a intrarea lui trebuie să fie modulat.
Cum modulaţia nu s-a făcut la
omisie (în cadrul radarului), o vom
ace la recepţie. Procedeul se
numeşte modularea cavităţii (circui-
ul selectiv de microunde al detec-
orului). Pentru aceasta, cavitatea
riodulatoare-detectoare (CMD) este
prevăzută, pe lângă dioda detec-
oare (DD), şi cu o diodă modula-
oare (DM) care o precede pe calea
..emnalului. Dioda DM este alimen¬
tată cu o tensiune tip meandre (sau
ensiune „sign-sin” = semnul lui
sinus), adică o serie de impulsuri

dreptunghiulare cu duratele egale cu
pauzele şi egale cu 0,5 ms (pentru
frecvenţa modulatoare f™ = 1000 Hz).
La aplicarea impulsului pozitiv pe

nile tensiunii detectate nu au, pentru
această aplicaţie, nici o importanţă
(nu influenţează absolut deloc
funcţionabilitatea ansamblului), pen-

rEHNIUM martie 2002

LABORATOR

tru dioda DM nu este necesară o
diodă specială de comutaţie în
microunde (de exemplu, o diodă
PIN), ci se poate folosi acelaşi tip de
diodă ca şi pentru DD.

Cli = MMC4011. Alegând C 2 = 22 pF
(condensator cu tantal), pentru
frecvenţa de pulsaţie de 1 Hz rezultă
R 2 = 20,66 k£2 (se va alege un
potenţiometru trimer cu rezistenţa

catoare de audiofrecvenţă, formată
dintr-un amplificator operaţional
integrat Cil = 741N şi o pereche de
tranzistoare finale complementare
(Ti = BD135; T 2 = BD136). Ceea ce

Schema de principiu

în figurile 4, 5, 6 şi 7 se prezintă
schemele de principiu ale modulelor

funcţionale.

în figura 4 este prezentată
schema multivibratorului care dă
tensiunea modulatoare de 1000 Hz.
Este realizat cu două porţi NAND
(CIig şi Cl^) din circuitul integrat
MMC4001 Evident că valoarea de
1000 Hz a frecvenţei nu este critică,
dar. orcum. ea se poate ajusta cu
potenţnmetrul trimer R3. Alegând
C 1 = 47 nF, din relaţia care dă
frecvenţa de oscilaţie, f t= 1/2,2 RC,
se deduce că R 5 ip-1<i2, valoare
corecta (se recomandă R > 1 k£2).
Rezistenţa de 10 k£2 este dată de
cea a unui rezistor fix (R 2 = 7,5 k£2)
şi a unui potenţiometru trimej cu
rezistenţa maximă Rq = 10 k£2. în ce
priveşte rezistenţa R-j, care face
indiferentă frecvenţa de fluctuaţiile
tensiur ii de alimentare, valoarea sa
de 47 k£2 răspunde condiţiei ce se
cere, ca R1 = (2^10)(R2+R3)-

O schemă de principiu similară o
are şi multivibratorul necesar pentru
a face dioda LED (So) să pulseze,
ceea ce este important pentru că
atrage mai bine atenţia. Acest multi-
vibrator (fig. 5) este realizat cu cele¬
lalte două porţi NAND rămase
disponibile în capsula lui

maximă de 25 k£ 2 ). Spre deosebire
de multivibratorul din figura 4, aces¬
ta trebuie să funcţioneze condiţio¬
nat, adică numai când există semnal
recepţionat. Pentru aceasta, sem¬
nalul de la bornele difuzorului (dacă
există) este redresat cu D-j şi C-ţ şi
transformat într-o tensiune continuă,
care validează poarta CI -)3 pe pinul
13, astfel îndeplinindu-se condiţia
de oscilaţie.

Schema de principiu din figura 6
reprezintă amplificatorul de joasă
frecvenţă al semnalului detectat.
Este o schemă hibridă des întâlnită
de cititorii noştri amatori de amplifi-

trebuie observat deosebit la această
schemă este grupul rezistiv R 1 +R 2 -
care asigură un mic curent (maxi¬
mum 10/139.IO 3 = 72 pA) de
polarizare directă a diodei detec¬
toare DD. Această polarizare
îmbunătăţeşte sensibilitatea detec¬
ţiei, deci măreşte raportul
semnal/zgomot al unui receptor
care nu are, totuşi, un amplificator
de RF la intrare. Potenţiometrul R 2
se va regla, practic, pentru o intensi¬
tate maximă a tonului de 1000 Hz
redat de difuzor.

(Continuare in numărul viitor)

12...14,2V

O—

+Ac.

c, -r

470/iF

U 1

0210

°2 ]
1N4001

2£

BOI 35
I-1

T^vTT

3900

c 2 *r

IOOmF

C 3T

470/iF

-O +10V

TEHNIUM martie 2002

PENETRAŢI PARANORMALUL

P entru a înţelege conţinutul
acestui articol, este nece¬
sar să recitiţi articolul
orecedent (introductiv) şi, de
asemenea, să aveţi în faţă
desenele prezentate în cele zece
iguri, deoarece voi face des
oferiri la acestea în prezentarea
nstrumentelor radiestezice indi¬
catoare.

Din prezentarea acestor
nslrumente vor rezulta:

1. modul de construire a lor;

2. materialele din care se pot
confecţiona;

tor, pe care îl ţine în mână într-un
anumit fel, constituie „terminalul”
cu ajutorul căruia se citesc rezul¬
tatele măsurătorilor. Instrumentul
nu poate lucra singur, ci numai în
mâinile unei fiinţe umane.

O altă caracteristică esenţială
care se manifestă atât în con¬
struirea acestor instrumente, cât
şi în modul cum sunt ele ţinute în
mâinile operatorului pe timpul
măsurătorilor, este „starea de
echilibru precar” care se rea¬
lizează, permiţând astfel ca un
semnal extrasenzorial (altele

riei. Astăzi se foloseşte mai mult
bagheta unghiulară, care oferă o
precizie mai mare şi informaţii
mai sigure. Lungimea baghetei
este de 30-40 cm, iar distanţa
dintre capetele ei depinde în
principiu de operatorul care o
foloseşte, prin faptul că în poziţi¬
ile de lucru prezentate în figura
2, operatorul trebuie să ţină
mâinile paralele şi coatele lipite
de corp; şi atunci va rezulta o
distanţă tot de 30-40 cm.

Bagheta poate fi confecţio¬
nată şi din sârmă oţelită, care

RADIESTEZIA
.1 INSTRUMENTELE EI no

'ng. Radian Sorescu

3. modul cum se ţin în mâinile
operatorului radiestezist;

4. domeniile în care se pot
'olosi pentru măsurători.

Deoarece toate instrumentele
enumerate pot fi folosite aproape
n toate măsurătorile radieste-
'ice, în prezentarea lor voi
iccentua de ce totuşi unele se
iolosesc eficient doar în anumite
condiţii şi medii.

După această prezentare, aşa
cum am menţionat la sfârşitul arti¬
colului precedent, voi descrie
nodul de folosire a lor în contex¬
tul specific efectuării măsurăto-
ilor radiestezice concentrarea,
construirea algoritmului care pre¬
cede măsurătorile, precum şi
câteva metode de antrenament în
scopul creşterii performanţelor
individuale ale operatorului.

Ideea de bază în radiestezie
este că măsurătorile se fac în
condiţiile în care operatorul
omul) este receptorul sem¬
nalelor extrasenzoriale, iar
nstrumentul radiestezie indica-

decât cele date de cele cinci
simţuri cunoscute), care este
foarte slab, să poată „strica” acut
echilibrul precar după un algo¬
ritm prestabilit de operator, care
de fapt determină sensul
„dezechilibrului”. în funcţie de
antrenamentele operatorului,
această stare de dezechilibru
realizată în momentul măsură¬
torii se obţine pentru semnale
din ce în ce mai slabe, care de
fapt - caracterizează „sensibi¬
litatea” radiestezistului.

1. BAGHETA - BAGHETA
UNGHIULARĂ

Este unul dintre primele
instrumente radiestezice, folosit
cu mii de ani în urmă de către
fântânari şi căutătorii de aur.
Bagheta este reprezentată în
figura 1 prin cele trei tipuri - (1)
nuieluşa, (2) nuieluşa bifurcată,
(3) bagheta unghiulară, toate
confecţionate din alun - care au
apărut pe rând în decursul isto-

oferă o elasticitate corespunză¬
toare alunului. Primul desen din
figura 2 arată că o dată cu apu¬
carea capetelor baghetei,
mâinile operatorului exercită şi o
presiune înspre interior, din care
rezultă două poziţii de echilibru
ce trebuie obţinute înainte şi pe
timpul măsurătorii, până la
recepţionarea semnalului de
răspuns căutat:

- bagheta unghiulară în echili¬
bru, cu vârful în jos (pumnul ori¬
entat cu palma în sus, figura 2 -
mijloc);

- bagheta unghiulară ţinută
cu vârful înainte (orizontală -
pumnii cu palmele în jos - figura
2 dreapta).

Acea stare de „echilibru pre¬
car” trebuie realizată în condiţii
de frecare minime, şi aceasta se
obţine prin antrenamente, iar în
realitate operatorul creează
aceste stări fără să se mai gân¬
dească la ele - devin automa-
tisme.

Fiind primul instrument

fEHNIUM martie 2002

PENETRAŢI PARANORMALUL

prezentai, voi descrie procedeul
de a găsi un obiect îngropat în
pământ cu ajutorul baghetei.
Operatorul se deplasează în
zona cercetată anterior, unde
bănuieşte că s-ar afla acel
ohiect Se postează într-un loc,
obţine poziţia de lucru „a” şi
înainte de a se roti, menţinând
instrumentul în poziţia menţio¬
nată, stabileşte următorul algo¬
ritm: „bagheta mea unghiulară se

obiectul căutat se află pe acea
direcţie, se va roti cu vârful în jos
în timpul deplasării către obiect,
dacă mă abat de la direcţia cău¬
tată, şi va reveni în poziţie ori¬
zontală atunci când sunt din nou
pe direcţia corectă; se va roti
brusc cu vârful în jos când per¬
pendiculara pe sol şi pe mijlocul
segmentului ce trece prin
palmele mele se va afla dea¬
supra obiectului căutat”.

numeşte făcându-se cu frecări
minime. De obicei mânerele au la
capete un locaş cu dop, în care
se introduc mostre de material
similare cu materialele din care
este făcut obiectul căutat. Citind
singuri din bibliografia pe care o
voi indica la sfârşit veţi putea afla
că intrarea în rezonantă a
mostrelor puse cu substanţă din
care este făcut obiectul creşte
sensibilitatea măsurătorii.

va mişca (roti) spre în sus în
momentul când, rotindu-mă, mă
apropii de direcţia pe care se află
obiect jI îngropat X şi va ajunge
în pozlie orizontală (ca în poz. b)
atunci când vârful baghetei va
indica exact direcţia pe care se
află obiectul”. După rostirea
mentală a algoritmului va intra în
acea stare de concentrare (ce va
fi exp icată la sfârşit) care, de
fapt, îl izolează de tot ce este în
jurul lui, permiţându-i să
urmărească doar mişcările
instrumentului în timp ce se
roteşte, având deja în
subconştient programul indus de
„rostirea” mentală a algoritmului.

După găsirea direcţiei pe care
se găseşte obiectul căutat, ope¬
ratorul „se trezeşte” (a se
înţelege ieşirea din starea de
concentrare) şi, cu bagheta în
starea „b”, adică în echilibru ori¬
zontal (deoarece se află pe
direcţia căutată - fără a schimba
modul de „tinere” a baghetei), va
rosti acum mental alt algoritm:
„bagheta mea în poziţie orizon¬
tală. determinată de faptul că

Pornind de această dată pe
direcţia găsită, intrând în acea
stare de concentrare, se va
obţine la un moment dat rotirea
certă a vârfului baghetei în jos,
când, ieşind din starea de con¬
centrare, se marchează locul
găsit.

în funcţie de experienţa şi
sensibilitatea operatorului,
numărul de încercări va fi din ce
în ce mai mic.

După acumularea unei anu¬
mite experienţe, veţi putea
observa că rostirea algoritmilor,
obţinerea poziţiilor de echilibru
corespunzătoare pot dura câteva
fracţiuni de secundă, dar con¬
centrarea se menţine până la
atingerea scopului propus, adică
pe tot timpul rotirii, până la
găsirea direcţiei sau pe timpul
deplasării pe direcţia găsită,
până la găsirea obiectului.

Pentru micşorarea frecării,
bagheta descrisă, confecţionată
din metal elastic şi de forma din
figura 11, are la capete nişte
mânere cu rulmenţi, mişcările
acestui „cadru” cum se mai

2. INDICATOARELE (BARELE)
ÎN FORMĂ DE „L"

Indicatorul în formă de L sim¬
plu este prezentat în figura 12,
cu dimensiunile aproximative,
latura mică depinzând de dimen¬
siunile palmelor operatorului,
pentru o ţinere optimă, cu frecări
minime, iar dimensiunile laturii
mari, în general în jurul valorii
indicate, pot fi mai mici sau ca
acelea din desen, în funcţie de
mediul în care se fac măsurăto¬
rile (aer, aer cu vânt, sub apă, pe
vapor etc.). Materialele folosite
sunt metal, plastic, lemn, os etc..
iar latura mică întotdeauna se
face din sârmă oţelită, rigidă,
acoperită (bine lustruită), cu vâr¬
ful care se ţine în palmă bine
ascuţit, dar fără rugozităţi.

Latura mare, pentru a i se
crea inerţie mai mare în funcţie
de mediile amintite, poate să
conţină un balast (cilindru sau
paralelipiped lung, prezentat
punctat în desenul din figura 12).

Această bară ,,U' se ţine în
poziţia de echilibru cu latura

TEHNIUM martie 2002

PENETRAŢI PARANORMALUL

mare orizontală, iar latura mică
m poziţie verticală, partea de sub
COT se ţine între cele două
falange ale degetului arătător (pe
.cuta” dintre ele), iar vârful
iscutit al laturii mici se ţine pe

cuta” din palmă, în dreptul dege¬
tului mic. Pentru micşorarea
recârii şi o mai uşoară manipu¬
lare de către orice operator,
mânerul a fost încastrat în doi
rulmenţi. Aşa cum se prezintă în
tigura 3, mânerul are un capac
filetat care acoperă un locaş în
care se introduce „proba” despre
oare am vorbit la bagheta
unghiulară.

In plus, latura mare poate fi
constituită din tije interschimba¬
bile în funcţie de necesităţi.

Faţă de baghetă, în cazul
barei ,,U’ informaţiile se obţin prin
rotirea unghiulară a laturii mari în
plan orizontal. Se poate folosi o
singură bară „L" în măsurători,
sau pentru obţinerea unei pre¬
cizii mai mari şi a unei cantităţi
mai mari se folosesc două bare
•câte una în fiecare mână).
Simetria ansamblului operator-
mstrumente creşte siguranţa
măsurătorii.

Poziţia de echilibru („precar”
m plan orizontal de această
dată) presupune ca laturile mari

să fie paralele şi uşor înclinate
(1°-2°) faţă de vârful liber pentru
a le putea ţine înspre direcţia
înainte. Un unghi mai mare de
înclinare ar creşte efortul de
„dezechilibrare” care se produce

atunci când operatorul recepţio¬
nează semnalul şi implicit scade
sensibilitatea ansamblului opera-
tor-instrument. Comparativ cu
bagheta, în cazul barelor, algorit¬
mii de căutare a direcţiei şi după
aceea a obiectului se adaptează
pentru producerea dezechilibru¬
lui în plan orizontal.

Şi atunci, operatorul rotindu-se
unghiular, cu barele paralele
(fig. 13a), atunci când va întâlni
direcţia căutată, barele se vor
încrucişa sub unghi de 45°
(fig. 13 b).

Pornind pe direcţia găsită,
barele rămân la 45° sau tind
către paralelism funcţie de
abaterea operatorului de la
direcţia găsită, corecţia corectă
aducând barele la 45°, iar
momentul când perpendicularele
la suprafaţa pământului trec prin
laturile mici ale barelor L şi
„înţeapă” proiecţia obiectului
subteran pe suprafaţa pământu¬
lui, atunci barele se încrucişează
la un unghi de 180°. Reamintesc
că starea de concentrare se

menţine pe tot timpul măsurăto¬
rilor şi este aceeaşi pentru toate
tipurile de instrumente.

3. PENDULUL

Este unul dintre cele mai uti¬
lizate instrumente radiestezice
(prezentat în figura 4) şi este for¬
mat dintr-o greutate susţinută de
un fir flexibil. în funcţie de
lungimea firului pot fi pendule cu
braţul lung, 15-80 cm, sau cu
braţ scurt, cu lungime sub 15 cm.

După forma greutăţii sus¬
pendate se disting pendule
sferice, cilindrice, conice, hexa¬
gonale, sub formă de picătură,
tor, cruce, inel, solenoid sau
combinaţii de forme. Se impune
condiţia ca centrul de greutate să
fie bine echilibrat, adică rezultan¬
ta să fie pe direcţia şi în conti¬
nuarea firului.

Materialul folosit la con¬
fecţionarea greutăţii poate fi
lemn, metale, sticlă, cristale,
materiale plastice etc. Ca şi la
cele două indicatoare prezen¬
tate, şi în cazul pendulului poate
fi prevăzut un locaş unde se
introduce o mostră din material
similar cu cel al obiectului căutat,
în figura 4 se observă că firul
pendulului este rulat pe un cilin¬
dru, ceea ce permite lungirea
sau scurtarea braţului după
necesităţi.

în cazul folosirii pendulului,
cantitatea de informaţii ce se pot
obţine este mult mai mare, în
directă relaţie cu numărul de
variante de mişcare, toate prece¬
date de algoritmarea operatoru¬
lui.

Variantele de mişcare ale
pendulului: starea de repaus;
mişcarea circulară în sens orar
sau invers; mişcarea pe elipse cu
cele două sensuri; mişcarea de
translaţie pe o dreaptă care
poate avea orice direcţie în semi-
cadranul de 180°. Chiar şi
amploarea (elongatia) mişcării
poate constitui o informaţie.
Corespondenţa între felul

~400mm

)

1 -1,5mm

)

rEHNIUM martie 2002

PENETRAŢI PARANORMALUL

mişcării şi informaţia obţinută
este conţinută în algoritmul care
precede măsurătoarea. Pendulul
se foloseşte şi în combinaţii cu
alte instrumente, după cum vom
vedea

4. ANSA

Este prezentată în figura 6 şi
se foloseşte (roteşte) în plan ori¬
zontal la 90° faţă de planul în
care lucrează bagheta unghiu¬
lară. Ansa poate fi folosită sin¬
gură, caz în care se aseamănă
cu medul de lucru cu o singură
bară „L”, bineînţeles diferă forma
şi modul de tinere în mână.

Foima şi dimensiunile aproxi¬
mative sunt prezentate în figura
6. Vârfurile (similare mânerelor
baghetei) sunt ascuţite şi fără
bavuri în scopul obţinerii unei
frecări cât mai mici.

Se confecţionează din sârmă
din otol inox sau oţel acoperit cu
aur, argint, cupru, cu diametrul
sârmei de la 0,5 la 1,5 mm.

Ansa se ţine cu vârfurile între
falangele unu ale degetului mare
;sus) şi ale degetului mijlociu
'jos) cu planul ei perpendicular
p.; suprafaţa pământului şi cu
a a ei de simetrie orizontală,
âplecatâ cu 1-2° pentru
obţinerea acelui echilibru precar.
Ansa fiind elastică, se ten¬
sionează puţin astfel ca înţepătu¬
ra vârfurilor să nu fie jenantă şi în
acelaşi timp să nu fie scăpată.

Ansa se foloseşte şi asociată
cu alte instrumente, dintre care
col mai folosit este raportorul.

5. RIGLA SEMICIRCULARĂ -
RAPORTORUL

Raportorul este un instrument
auxiliar care se foloseşte asociat
cu inul din instrumentele
prezentate, mai ales cu ansa,
dar şi cu pendulul.

Diametrul raportorului este în
relaţie de 2 : 1 în raport cu
lungimea ansei sau a baghetei şi
suficient de mare pentru a

îndeplini condiţiile de definiţie
(separare) între literele şi cifrele
înscrise pe el, atunci când se
lucrează cu pendulul.

Gradaţiile, literele, cifrele şi
semnele de punctuaţie ce pot fi
observate în figura 8, în cazul
asocierii cu ansa pot indica prin
determinări succesive cu algo¬
ritmi şi concentrări specifice:
nume de orice fel, zile ale săp¬
tămânii, denumiri de luni; date

(numerice) dintr-o săptămână,
lună, an; procente care pot expri¬
ma o reuşită, un conţinut, o ben¬
eficiate sau o maleficitate şi
multe alte tipuri de informaţii, totul
depinzând de capacitatea opera¬
torului de a forma algoritmi etc.

Rezultă că o folosire asociată
a raportorului din figura 8 cu o
ansă cu dimensiunile celei din
figura 6, ar conduce la un
diametru de 160-200 mm, situ¬
aţie confirmată de figura 7 în
care dacă axa vârfurilor ansei
este menţinută perpendicular în
centrul raportorului, vârful ansei
să nu depăşească^ limita circu¬
lară a raportorului. în figura 7 se
poate vedea clar modul de ţinere
a ansei, în care degetul arătător
este liber şi apare ca o bisec-
toare a unghiului interior al ansei.

6. RIGLA UNIVERSALĂ
(TURENNE)

Acest instrument auxiliar
serveşte la determinarea
adâncimii, înălţimii, distanţei,
volumului, gravităţii unei boli,
vârstelor etc. Este reprezentat în

figura 9 şi este o riglă gradată pe
ambele margini 0-100 şi 200 la
1000, cu două talere A şi B la
capete.

Pe talerul A se aşază de obi¬
cei proba martor, iar pe talerul B
se aşază proba recoltată ce
urmează a fi analizată. Rigla
lucrează în asociere cu ansa sau
cu pendulul, putându-se obţine
precizii destul de ridicate.

în figura 10 se poate vedea

modul de lucru în asociere cu
ansa.

Dacă avem de determinat cât
la sută din materialul de probă
de pe talerul A se regăseşte în
compoziţia materialului necunos¬
cut de pe talerul B, atunci se sta¬
bileşte algoritmarea corespunză¬
toare şi operatorul se
deplasează de la un capăt la
altul al riglei cu ansa perpendicu¬
lară pe riglă şi cu vârful deasupra
gradaţiilor; la un moment dat vâr¬
ful ansei va rămâne „agăţat” de o
anumită cifră (de la 0 la 100), cu
toate că operatorul continuă uşor
deplasarea - acela este procen¬
tul căutat.

7. ALTE INSTRUMENTE.

ELECTRONICE BAZATE
PE PRINCIPII RADIESTEZICE

COMPENSATORUL MAURY

Acest aparat este o invenţie
franţuzească şi este destinat
medicinei, dar nu se cunoaşte
funcţionarea, nu se alimentează
de la reţeaua electrică, dar a dat
rezultate spectaculoase.

TEHNIUM martie 2002

PENETRAŢI PARANORMALUL

Construcţia aparatului este
prezentată în figura 14, cu urmă¬
toarele părţi componente:

1 - placă de cauciuc;

2 - corpul aparatului;

3 - aparat indicator (indicaţie
grosieră);

4 - aparat indicator (indicaţie

tină);

5 - potenţiometru de reglaj
grosier - gradat;

6 - potenţiometru de reglaj fin
- gradat;

7 - sonerie pentru sem¬
nalizare audio grosieră;

8 - sonerie pentru sem¬
nalizare audio fină;

9 - LED pentru indicaţie lumi¬
noasă grosieră;

10 - LED pentru indicaţie
'uminoasâ fină.

Mod de folosire

Pacientul pune mâna pe placa
de cauciuc - operatorul reglează
potenţiometrul grosier până se
obţine maxim pe aparatul
grosier, maximum de iluminare a
LED-ului şi maximum de semnal
ronor. Se face acelaşi lucru pen-
ru partea de reglare fină.

Se citesc indicaţiile obţinute
pe cele două potenţiometre,
grosier şi fin; rezultă un număr
care corespunde într-un tabel cu
'ipul de boală a pacientului.

8. ALGORITMARE, CONCEN¬
TRARE, ANTRENAMENT

ALGORITMAREA: este acea
condiţionare conştientă şi raţio¬
nală, a felului de mişcare a instru¬
mentului radiestezic, atunci când
se îndeplineşte scopul propus
(găsirea direcţiei obiectului etc.).

Voi da algoritmul cel mai sim¬
plu în cazul folosirii ansei:

„Deplasându-mă către
această masă, ansa mea va face

un unghi de 90° spre stânga atunci
când perpendiculara ce trece prin
vârfurile ansei va intersecta mar¬
ginea dinspre mine a mesei”.

CONCENTRAREA: constă în
deconectarea de la toate eveni¬
mentele din jur, care se obţine
printr-un efort de concentrare în
condiţiile unei inspiraţii profunde
şi menţinerea acestei stări pe
timpul măsurătorii. Această stare
se numeşte „intrarea în starea
ALFA”. Se cunoaşte că la intrarea
în „ALFA” activitatea cerebrală
scade, frecvenţa înregistrată pe
encefalogramă coboară la 14-7
Hz de la 21-14 Hz în starea nor¬
mală (de veghe sau beta).

PROCESUL DE EFECTU¬
ARE A MĂSURĂTORII:

- se obţine poziţia de echilibru a
instrumentului radiestezic (ansa);

- se rosteşte în gând ALGO¬
RITMUL (spre exemplu, cel de
mai sus);

- se intră în STAREA ALFA
descrisă mai sus, începându-se
măsurătoarea.

Orice operator radiestezist
care utilizează ansa are raportor
şi există un obicei, ca înaintea
efectuării oricărei măsurători să
se facă o măsurătoare procentu¬
ală pe raportor, pe algoritmul: „Cât
la sută am intrat în starea ALFA?”
şi se intră în STAREA ALFA (ca
mai înainte), măsurându-se pe
raportor procentul indicat de ansă.
De obicei operatorul nu începe
măsurătoarea până ce nu obţine
100% (prin măsuri de relaxare şi
concentrare pe algoritm).

ANTRENAMENT. Operatorul
radiestezist începător trebuie să
acorde mare atentie antrenării şi
etalonărilor, trebuind să fie ajutat
de către o altă persoană.

Spre exemplu, persoana care
îl ajută umple cu apă două ceşti
identice, după care dizolvă în
una sare iar în cealaltă zahăr.
Punând cele două ceşti în fata
operatorului, acesta se algorit-
mează pentru găsirea cu ajutorul
ansei a ceştii care conţine sare,
spre exemplu: „vârful ansei mele
să indice ceaşca în care a fost
dizolvată sare”.

Va constata că după câteva
antrenamente precizia va creşte.
Condiţia de bază este ca să
manifeste încredere totală în
ceea ce face.

Acest articol trebuie să consti¬
tuie stimulentul pentru cei care au
fost „infestaţi” cu microbul radi-
esteziei. Dacă reacţiile de la cititori
vor fi corespunzătoare, se poate
continua serialul prin răspunsuri la
întrebări şi prin împărtăşirea expe¬
rienţelor acumulate.

BIBLIOGRAFIE

Paradiagnoza, autori Doina-
Elena şi Aliodor Manolea Editura
Aldomar Extrasenzorial

Manual de radiestezie, autori
Rene Lacroix, A L’Henri

rEHNIUM martie 2002

ATELIER

D in cele expuse anterior
rezultă următoarele con¬
cluzii:

- pentru realizarea a două in¬
cinte acustice HI-FI identice (sis¬
temul STEREO) sunt necesare
două difuzoare DJ şi Dl foarte bune,
sau, soluţie tehnică modernă, trei
difuzoare, DJ, DM şi Dl, specializate
a funcţiona în subbenzile de
frecvenţă menţionate în figura 1;

- e ste necesar a face multe
corecţi. măsurători şi „completări”,
astfel încât randamentul final elec¬
troacustic al fiecărui difuzor să fie
identic pentru cele două incinte
acustice IA1 şi IA2;

- oiice difuzor care lucrează într-o

terea sinusoidală;

- adună puterile muzicale de vârf
ale fiecărui difuzor din incinta acus¬
tică, rezultând în final nişte „cifre”
apreciabile, total diferite de puterea
reală a incintei;

- în majoritatea cazurilor, fabri-

Conform celor expuse anterior,
apar următoarele cerinţe majore:

- egalizarea iniţială a impedanţei
de sarcină „văzută” de AAF pentru
fiecare subbandâ audio;

- realizarea corecţiilor ulterioare
ce privesc egalizarea randamentului

OPTIMIZIMCA
INCINTELOR ACUSTICE o»

Prof. ing. Emil Marian

anumit o subbandâ audio trebuie să
deţină un „domeniu de lucru" elec-
tric-acustic cu mult mai mare decât
limitele în frecvenţă ale subbenzii,
delimitate de reţeaua separatoare
pentru serviciul nominal;

- In depăşirea puterii nominale
sinusoidale proprii fiecărei incinte
acustice, caz frecvent întâlnit în
domeniul audio, pentru orice regim
tranzitoriu trebuie prevăzută o pro¬
tecţie rapidă şi eficientă. în caz con¬
trar, de cele mai multe ori difu¬
zoarele se deteriorează ireversibil.

Să facem primele considerente
asupra boxelor mass-media din
comerţ. în majoritatea cazurilor, pro¬
ducătorul indică „pentru reclamă”
nişte cifre „uriaşe” ale puterii, în
totală neconcordanţă cu posibilităţile
reale ale incintei acustice, şi anume:

- nominalizează în „cartea
tehnica" a incintei acustice puterea
ei muzicală de vârf, şi nicidecum
puterea sinusoidală nominală (aşa
cum ar fi corect). Se menţionează că
puterea muzicală de vârf este de
cca 2,3 ;-3 ori mai mare decât pu-

cantul nu face nici o referinţă la posi¬
bilităţile de protecţie a boxei, deşi
regimurile tranzitorii ale programelor
muzicale sonore sunt destul de
frecvente, şi totodată „importante”
pentru puteri mari.

lată de ce, nu de puţine ori, în
aplicaţiile practice curente, un difuzor
ce lucrează într-o anumită subbandâ
de frecvenţă se distruge iremediabil,
deşi amplificatorul audio debitează
practic o putere sinusoidală cu mult
inferioară puterii electrice care „ar
trebui” suportată de boxă!

A doua problemă o reprezintă
eficienţa reţelei separatoare, care
dirijează puterea electrică a amplifi¬
catorului AAF dintr-o anumită sub-
bandă de frecvenţă spre difuzorul
specializat a lucra în ea. Reţeaua
separatoare trebuie concepută ast¬
fel încât AAF „să vadă” în perma¬
nenţă aceeaşi impedanţă de sarcină
pentru toate difuzoarele, iar în urma
unor modificări de cca 10-15%, ran¬
damentul electroacustic al fiecărui
difuzor să fie identic pentru fiecare
incintă acustică.

electroacustic;

- fazarea difuzoarelor, şi anurne
pentru diverse semnale audio de
diferite frecvenţe „corectate" de
reţeaua separatoare, difuzoarele să
livreze un semnal acustic conform
programului muzical iniţial „ca fază",
deci fără întârzieri sau deformări:

- eliminarea aspectelor negative
ce privesc frecvenţa de rezonanţă a
difuzorului Dj, în special în zona
frecvenţelor joase. Acest conside¬
rent implică alegerea adecvată a
unui tip de incintă acustică, şi tot¬
odată utilizarea unui WOOFER
corespunzător pentru acesta.

în conformitate cu cele expuse
până acum, rezultă că trebuie să „ne
ocupăm” în mod special de fiecare
pereche de difuzoare Dj, DM şi Di
care echipează incinta acustică,
ţinând cont de toate considerentele
menţionate anterior.

Este necesară o „analiză compe¬
tentă” pentru cele trei zone ce
privesc subbenzile.de frecvenţă ale
unei incinte acustice cu trei căi. deci
echipate cu difuzoarele Dj. DM. Di.

TEHNIUM martie 2002

ATELIER

Zona Dj

în această subbandă de
recvenţâ se transmite majoritatea
puterii electrice sinusoidale care
defineşte în final puterea incintei
acustice.

Reţeaua separatoare trebuie să
conţină un filtru trece-jos, de ordinul
i 2 sau 3, prezentând o atenuare în
zona delimitată a benzii de frecvenţă
frecvenţă de tăiere fc - o atenuare

ie cca 9,12 sau 18 dB. Atenţie, însă!
Cu cât reţeaua separatoare este mai
complexă, cu atât diferenţa de fază
între semnalul electric iniţial livrat
de AAF şi semnalul acustic livrat de
7VOOFER este mai mare.

Datorită acestui considerent,
majoritatea fabricanţilor de incinte
acustice utilizează filtrele de ordinul
II prezentate în figura 2. Dacă
mţelele separatoare nu sunt „acor-
late" cum trebuie, la un moment dat
Dj si DM „lucrează” simultan în
iceeaşi zonă de frecvenţă, iar sem¬
nalul audio iniţial este deformat ca
azâ şi implică în final o audiţie
plină" de distorsiuni. Datorită aces¬

tui fapt, reţeaua separatoare trebuie
să fie foarte bine „acordată” în zona
frecvenţei de tăiere fc.

Considerentele precizate ante¬
rior sunt exemplificate în figura 3 -
teoretice şi reale.

Problema majoră este însă alta,
şi anume randamentul electroacus-
tic final al fiecărui difuzor Dj în sub-
banda de frecvenţă unde acesta
lucrează.

Deşi s-au respectat iniţial (com¬
pletări cu măsurători competente)
parametrii electrici şi magnetici R, L,
H. fc etc. la două incinte acustice,
unul din WOOFER-e „sună” mai slab
ca celălalt. Dar o apreciere „după
ureche” nu este concludentă. Să nu
uităm considerentele de audiome-
trie, care ne spun clar: cu auzul
putem să facem o diferenţă netă
între o putere acustică de 2 W şi una
de 4 W, dar nu mai putem distinge
„clar” o diferenţă între puterile acus¬
tice de 12 W şi 14 W, deşi în ambele
cazuri „diferă” o putere de 2 W.
Acest fapt rezultă din caracteristica
fiziologică a organului auditiv uman

- urechea - care este de tip logarit-
mic şi nicidecum liniară. în figura 4
sunt prezentate diagramele FLET-
SHER-MUNSON privind audiţia.

în urma acestor considerente,
apare clar faptul că „o egalizare” a
două incinte acustice de acelaşi tip
nu se poate face decât cu un
aparataj de măsură şi control adec¬
vat. Avem nevoie de a defini în final
o caracteristică de transfer putere

acusticâ-frecvenţâ ce trebuie să fie
teoretic identică pentru cele două
incinte acustice.

Se pune aşadar problema pentru
constructorul amator (şi chiar pentru
cel profesionist) cum putem face
aceste reglaje. Soluţii există, şi în
articolul de faţă o voi recomanda pe
cea mai simplă.

Se utilizează iniţial AAF-ul
stereo, pe care îl considerăm „din
start” bun, adică liniar în banda
audio 20 Hz-20 kHz.

Se preia semnalul livrat de Dj.
montat în incinta acustică, cu aju¬
torul unui microfon amplasat frontal
faţă de incintă la cca 1,5 m.

A[dB]

rEHNIUM martie 2002

ATELIER

Microfonul trebuie iniţial verifi¬
cat. calibrat şi sâ fie ou o carac¬
teristica amplitudine - frecvenţă
cunoscută. Altfel, testul nu este
concludent

Se aplică AAF-ului un semnal
electric provenit de la un generator
de audiofrecvenţâ, GAF, ce lucrează
în zona frecventelor joase.

Ser malul electric preluat de la
microfon se aplică unui preamplifica-
tor liniar, completat cu un amplifica¬
tor de putere (5-10 W), urmat de un
redresor de precizie şi un voltmetru
electronic. Menţionez că acest gen
de montaje s-au prezentat „în amă¬
nunt’' îo paginile revistei TEHNIUM,
dar pentru cine nu posedă numerele
respec ive. schema bloc din figura 5
va fi edificatoare. Montaje de tip
..amplii câtor liniar”', „amplificator de
putere liniar" şi „redresor de precizie”
le gâs ţi consultând paginile revistei
TEHNIUM. colecţia 1982-2001.

Se ridică o caracteristică de
transfer putere acusticâ-frecvenţâ,
folosind montajul prezentat în figura
5. porr ind de la frecvenţa de 10 Hz
şi până la cca 800 Hz. Diagramele
se recomandă a fi ridicate pentru
puteri olectrice iniţiale de 0,5W, 1W,
2W. 5W şi 10W. Recomand con¬
structorului amator (şi chiar celui
profesionist) să nu se sperie de o
mulţime de ..goluri” şi „vârfuri" nejus-
tificate din diagrame. Iarăşi, de ce
totuşi incintele s-ar putea să nu
„sune" bine? După numeroase
încercări, care au durat un număr
apreciabil de ani de muncă, propun
spre realizare practică reţeaua se¬

paratoare din figura 6.

Acest montaj oferă facilităţi multi¬
ple, şi anume:

- realizează separarea strictă a
subbenzilor de frecvenţă ce deli¬

mitează zonele de lucru ale difu-
zoarelor Dj şi DM;

- oferă posibilitatea de corecţie
strictă privind puterea acustică radi¬
ată - frecvenţă în zonele de lucru
ale difuzoarelor Dj 1 şi Dj2 cu
defazaje minime;

- datorită configuraţiei alese,
reţeaua separatoare realizează o
amortizare care îmbunătăţeşte fun¬
damental funcţionarea difuzoarelor
Dj 1 şi Dj2, în timpul regimurilor
tranzitorii de lucru;

oferă posibilitatea corecţiilor putere
acustică radiată-frecvenţă în zonele
de lucru ale difuzoarelor Djl şi Dj2.

observă că deşi „vom pierde" ceva
putere electroacusticâ, cca 5-
10%, faptul este pe deplin com¬
pensat de egalizarea strictă, cu
diferenţe de maximum 2%, a ca¬
racteristicilor de frecvenţă
ce privesc puterile acustice

Pai (0 Şi p A2< f ) Poprii
celor două difuzoare Dj 1 şi
Dj2.

Faptul este valabil indife¬
rent de tipul incintelor acus¬
tice IA1 şi IA2, echipate cu
Djl şi Dj2.

Modul de lucru
Se realizează montajul
conform schemelor bloc
prezentate în figura 5.

Se ridică apoi cele două
caracteristici, p Ai(f) Şi
p A 2 (F), pentru incintele acus¬
tice IA1 şi IA2, în zona
frecvenţelor joase, unde
lucrează Djl şi Dj2. Există patru
tipuri de situaţii distincte (puse de
altfel în evidenţă de firmele SIARE şi
WHAFERDALE), şi anume:

Situaţia prezentată în figura 7a

Cauze posibile: Rb1*Rb2;
H1*H2.

Remedii recomandate:

Se majorează valorile rezis¬
tenţelor din reţeaua separatoare a
lui Djl, R1 şi R2 cu cca 5-10% până
la identificarea caracteristicilor
p Al( f ) Şi p A2( f )-

Se fac cca 3-4 încercări în ve¬
derea optimizării finale, şi nu se uti¬
lizează componentele din reţelele

Analizând din punct de vedere LI, CI, R3 şi L2, C2, R4.

electrotehnic montajul, se Situaţia prezentată în figura 7b.

NCINTA

ACUSTICĂ

MICROFON

DO O-

TEHNIUM martie 2002

ATELIER

Cauze posibile: L1*L2; H1*H2, cuplaje mecanice
Merite.

Remedii recomandate:

Se „acordează"filtrele LI, CI, R3 şi L2, C2, R4 pro¬
prii lui Djl. astfel ca în zonele de frecvenţă de cca 150
Hz şi 500 Hz să se obţină atenuările dorite. în final se
cere egalizarea caracteristicilor Pai (0 Şi P A2(0. cu o
toleranţă în toată banda de frecvenţă de maximum 3%.

Pentru acest lucru se „umblă" şi la valorile rezis¬
tenţelor R3 şi R4 (diferenţa maximă admisă fiind de cca
>0%). Sunt necesare cca 3-7 încercări în vederea
•bţinerii identităţii finale P A -j şi P A2 , în zona
recvenţelor joase.

Situaţia prezentată în figura 7.c

Cauze posibile: Rb1*Rb2; Lb1*Lb2; H1*H2; cuplaje
necanice diferite.

Remediul:

Pentru Djl mărim valorile rezistenţelor R1 şi R2 cu
oca 6-10%. Se amplasează filtrul LI, CI, R3 cu zona de
lucru fp = 200 Hz şi se măreşte valoarea rezistenţei
R3 cu cca 10-20%. Nu se utilizează reţeaua L2, C2, R4.
Pentru Dj2 se anulează reţeaua LI, CI, R3 şi se
păstrează reţeaua L2, C2, R4, acordată la frecvenţa fp

400 Hz. Se măreşte sau se micşorează valoarea
ezistenţei R4 cu cca 10%. După 5-7 încercări şi
măsurători, se identifică cele două caracteristici, P A -| (f)
si P A2 (f), cu o diferenţă de maximum 3%.

Situaţia din figura 7d (rară, dar există)

Remediu:

Pentru Djl se anulează reţeaua LI, CI, R3 şi se
jcordeazâ reţeaua L2, C2, R4 în zona frecvenţei de 400
Hz. Pentru Dj2 se anulează reţeaua L2, C2, R4 şi se
icordează reţeaua LI, Ci. R2 în zona frecvenţei de cca
100 Hz.

La ambele reţele se modifică valoarea rezistenţelor
R3 şi R4, în limita de cca ±20%, până la identificarea
aracteristicilor, P A -|(f) şi P A2 (f). Sunt necesare
oca 5-8 încercări.

Din cele expuse anterior se vede clar că acordarea
ncintelor acustice IA1 şi IA2 în zona de lucru a difu-
.’oarelor Djl şi Dj2 nu este deloc simplă, DAR FĂRĂ
MUNCĂ NU SE POATE REALIZA NIMIC ÎN VIAŢĂ!

Rezultă o concluzie finală: chiar dacă am făcut un
sacrificiu” de putere electrică de cca 10-15%, am reuşit
;â egalăm transferul de putere electrică-acusticâ pentru
oele două boxe, IA1 şi IA2. echipate cu difuzoarele „de
ioase" Djl şi Dj2, conform diagramei din figura 1, fapt
esenţial pentru regimul HI-FI.

Modul de lucru prezentat este valabil pentru boxele
construite", dar şi pentru unele boxe achiziţionate din
oomerţ. dotate cu o reţea separatoare mai puţin perfor¬
mantă decât cea propusă de subsemnatul.

Zona DM şi Di

Este evident faptul că, din punct de vedere elec-
rotehnic şi electroacustic, se vor folosi reţele separa-
’oare LC, completate cu elemente atenuatoare de tip R
’ipare însă un pericol, sesizat de altfel de toate firmele
producătoare de aparataj electroacustic: reţelele sepa¬
ratoare de tip LC implică automat diferenţe de fază între

Dj2

semnalul electric primit de la sursă (AAF) şi semnalul
acustic livrat ascultătorului. Aceste diferenţe sunt sesi¬
zabile auditiv uşor. mai ales în zona frecvenţelor medii şi
înalte. Datorită acestui fapt se utilizează pentru
egalizarea caracteristicilor putere acusticâ-frecvenţâ
doar reţelele RC, predominând coloanele R-R. care deşi
„consumă” o parte din puterea electrică livrată de AAF,
oferă avantajele:

- coordonarea egalizării impedanţelor „văzute" de
AAF, eliminând de fapt diferenţele de ±15% proprii fabri¬
canţilor de difuzoare „mass-media”;

- protecţia directă a TWEETER-ului la pulsuri
aleatoare de putere, frecvente în gama unui program
muzical;

- atenuarea preferenţială coordonată a semnalului
electric livrat de AAF, în scopul obţinerii tonalităţii sonore
identice pentru cele două canale sonore definite de in¬
cintele IA1 şi IA2.

De aici rezultă că nu este indicat a lucra cu reţele LC
în zona frecvenţelor medii şi înalte, deoarece putem,
fără anumite măsuri, să deformăm tot programul muzi¬
cal iniţial. Şi totuşi, reţelele LC există pentru filtrele trece-

TEHNIUM martie 2002

ATELIER

- difuzoarele pot fi „valorificate"
de către o serie de reţele R-R, care
nu modifică faza semnalului audio
util, dar, cu un aranjament adecvat,
pot fi egalizate. Pentru incintele
acustice ce se doresc a fi HI-FI, din
punct de vedere al impedanţei
„văzute” de AAF, soluţia optimă o
reprezintă reţeaua R-R.

bandă si trece-sus pentru incintele
acustice.

Aici s-au luat o serie de precauţi-
uni în zeea ce priveşte corecţia de
ton si inversarea de fază.
Difuzoirele nu vor fi amplasate
oricum, fiind coordonate cu corecţi¬
ile amplitudine-frecvenţâ impuse de
filtrele LC. Dar pentru corecţia
iniţială a difuzoarelor DM şi Di
privind răspunsul acestora electroa-
custic, singura măsură eficientă s-a
dovedi’ a fi folosirea reţelelor R-R.
Orice ..bobină” sau „condensator”
schimbă sunetul!

in i rma numeroaselor cercetări,
realiza e de firme de prestigiu, s-au
stabilit in final următoarele:

- reţeaua separatoare „îşi face”
treaba ei. fiind de tipul LC, separând
net benzile de frecvenţă ce se aplică
difuzor relor;

Problema pare complicată, dar de
fapt este simplă. Ajunge să punem o
serie de rezistenţe în serie şi în para¬
lel cu difuzorul pe care îl avem, astfel
încât să normalizăm incinta acustică
aflată în dotare. Evident, se va ţine
cont de valorile rezistenţelor, pentru
că rezistenţa nu „cântă”, dar în mod
sigur absoarbe putere. Pentru
prezentul articol am făcut o serie de
experimentări şi probe, în urma căro¬
ra a rezultat că un difuzor bun DM, şi
chiar Di, nu este solicitat de o reţea
separatoare mai complexă ca a ceea
din figura 8.

Menţionez că reţeaua de nor¬
malizare R-R lucrează bine doar
pentru o impedanţă de intrare a
sarcinii corect definită. Ea trebuie să
„vadă” o impedanţă strict determi¬
nată a difuzoarelor DM şi Di, indife¬
rent de configuraţia reţelei de nor¬

malizare de tip R-R, prezentată în
figura 8. Calculul ei este simplu, şi

(RM + R1)R2
~ RM + R1 + R2

anume:

unde

R^ = rezistenţa de sarcină
„văzută” de AAF;

R|V 1 = rezistenţa bobinei „difu¬
zorului” DM (valabil şi pentru Di):

Rl = rezistenţa în serie cu difu¬
zorul DM (sau Di);

R 2 = rezistenţa în paralel cu
ansamblul RqM' ^Di-

Rezultatele practice ale sistemu¬
lui atenuator R1-R2 sunt majore
asupra incintei acustice IA. şi
anume:

- se obţin în final variaţii minime
ale impedanţei incintei acustice IA în
zona frecvenţelor medii şi înalte;

- se obţine o liniaritate sub¬
stanţial îmbunătăţită a caracteristi¬
cilor P^(f) în zona frecvenţelor
medii şi înalte.

în tabelul 3 sunt prezentate o
serie de valori orientative pentru
rezistenţele Rl şi R2. După efectu¬
area măsurătorilor electroacustice
ce privesc cele două incinte, IA1 şi
IA2, în zona frecvenţelor medii şi
înalte, constructorul trebuie să mai
ajusteze valorile rezistenţelor Rl şi
R2. în final, AAF-ul trebuie să „vadă"
o impedanţă constantă, dar în
acelaşi timp randamentul electroa-
custic al celor două incinte trebuie
să fie identic teoretic (practic nu se
acceptă diferenţe mai mari de 3%).
După testare, folosind montajul
prezentat în figura 5, GAF-ul lucrând
în zona frecvenţelor medii şi înalte,
sunt necesare cca 3-4 corecţii
privnd ajustarea grupului Rl. R2.
astfel ca în final incintele IA1 şi IA2
să „sune” la fel.

Un alt considerent major pentru
DM şi Dl îl constituie toleranţa de
±15% a rezistenţelor bobinelor Rbl
şi Rb2 ce echipează cele două in¬
cinte.

Să nu uităm însă că scopul final
este egalizarea puterilor acustice
transmise de cele două difuzoare
DM şi Dl ce echipează cele două
incinte. în urma experimentărilor şi
testărilor, constructorul va modifica
valorile rezistenţelor Rl şi R2 astfel

TEHNIUM martie 2002

ATELIER

Rm = 40

R m = 80

RiţQ]

R 2 [D]

R, [O]

R 2 [O]

3,9

8,2

3,9

6,2

7,5

6,2

8,2

6,2

8,2

Tabelul 3. Valori orientative pentru reţelele R-R proprii difuzoarelor şi D|

Operaţiunile nu sunt simple,
durând în medie o zi sau două de
lucru, dar în final s-au obţinut iden¬
tităţile ce privesc puterile acustice
radiate, considerent esenţial pentru
incintele HI-FI.

O ultimă verificare o constituie
audierea unui program muzical
complex, folosind AAF-ul şi cele
două incinte astfel realizate, in mod
sigur clasa HI-FI a incintelor rea¬
lizate îşi va spune cuvântul.

r 2

r 3

RiM

^2M

Rl2

R 21

C 2

c 3

C 4

L 2

l 4

0,19

U.M.

0,2

♦ ♦

6,8

1,18

0^9

0,39

2,76

0 , 4 ?

Tabelul 4. Valorile elementelor componente pentru reţeaua LCI-FI

ca în final P AM1 (f) = P AM 2( f )- 9'

3 AI1 < f > = p AI2< f )- unde:

- puterea rezistoarelor R1 şi R2
se alege de cca 10 - 15 W;

- P AM (f) = puterea acustică
ivratâ în zona frecvenţelor medii;

- P A |(f) = puterea acustică
ivratâ în zona frecvenţelor înalte.

Propun pentru realizarea
inor incinte acustice HI-FI
schema electrică completă a
unei reţele separatoare cu posi¬
bilităţi multiple, prezentată în
figura 9.

Valorile elementelor componente
sunt date în tabelul 4, iar valorile
R1. LI, CI şi R2, L2, C2 pentru
ioţelele de corecţie, în tabelul 5.

Modul de lucru general pentru
ncinta acustică cu trei căi implică
irmătoarele etape:

- se realizează cele două
p’âcuţe de cablaj imprimat pentru
ncintele IAl şi IA2:

- se amplasează pe plăcuţele de
cablaj imprimat elementele ce
servesc reţelelor separatoare (fil-
rele trece-jos, trece-bandă şi trece-
sus);

- se conectează la reţeaua
rece-jos difuzoarele Dj 1 şi Dj2 şi se-
‘ac toate operaţiunile descrise în

paragraful „zona Dj”. în funcţie de
situaţia apărută, se montează după
cerinţă şi elementele corectoare la
una sau chiar la două plăcuţe de
cablaj imprimat;

- se conectează la reţeaua
trece-bandă difuzoarele DM1 şi
DM2 şi, în funcţie de cerinţe, se
ajustează valorile rezistenţelor R1 şi
R2 până la obţinerea finală a iden-
tităţii P AM i(f) = p AM2( f )-

- se reia aceeaşi procedură pen¬
tru DII şi DI2, ajustându-se rezis¬
tenţele R1 şi R2 până la obţinerea
egalităţii P A |-|(f) = P A |2( f )

Bibliografie

M.D. Huli, Building HI-FI systems
Philips a MBLE, 1977

Wheerms, How to design, build and
test complete speaker systems, 1978
I. Gorgmann, News in electroa-
custic for enclonsure - WIRELESS
WORLD, 1986

G. Yawatha, A new way for opti-
mising acoustical enclonsure -
Sanyo report - 1894

*** Colecţia revistei TEHNIUM,
1985+2000

*** Catalogul firmei SIARE - 2000
*** Catalogul firmei WHAEERDALE -
1998

/REZ [Hz]

C[ţiF]

L[mH]

100

4x47

150

4 x 47

200

4x47

3,37

400

2x47

1,68

500

2x47

1,07

Tabelul 5. Valorile elementelor LI CI şi L2C2 pentru corecţiile difuzorului Dj

rEHNIUM martie 2002

ATELIER

n tunci când semnalul de la
ntrarea unui amplificator
depăşeşte valoarea pre¬
scrisă, acesta devine nelinear, sem¬
nalul rle la ieşirea amplificatorului
fiind puternic deformat, deci distor¬
sionat. Dar comportamentul amplifi¬
catoarelor cu tuburi este diferit de
cel al amplificatoarelor cu tranzis-
toare în astfel de situaţii. Examinând
caracteristicile de transfer ale celor
două ipuri de amplificatoare se
observă că:

amplificatorul cu tranzis-
toare solid state) funcţionează li¬
near atât timp cât semnalul nu
depăşeşte o anumită valoare. La
depâşi r ea valorii prestabilite, ampli¬
ficatorul începe brusc să limiteze
semna ul de ieşire, transformându-l
în semnal dreptunghiular;

amplificatorul cu tuburi (va¬
cuum state) nu are niciodată o ca¬
racteristică perfect lineară. La
depăşirea de către semnalul de
intrare a valorii care se încadrează
pe caracteristica cvasilineară, sem¬
nalul de ieşire nu se transformă în
semna dreptunghiular prin limitare
puternică, fenomen numit în limba
engleză CLIPPING, ci este limitat
prin rotunjirea pronunţată a părţii
superioare si inferioare a sinusoidei.
Saturarea unui amplificator cu tuburi
este gradată.

Totodată, dacă un amplificator cu
tuburi arimeşte un semnal în dinte
de ferăstrău de valoare mare, care
saturează amplificatorul, semnalul
va fi modificat într-un semnal
aproape sinusoidal, semnal care are
un conţinut armonic mai scăzut.
Armon cile impare care fac semnalul
de intiare triunghiular sunt supri¬
mate ş nu depind de frecvenţă ca în
cazul unui filtru.

Dat a tuburile sunt forţate să
lucreze la tensiuni anodice reduse,
atunci se poate exagera nonlineari-
tatea caracteristicii tuburilor.
Montajul de faţă mai poate controla
şi cantitatea de semnal care se pro¬
cesează prin rotunjire, utilizând un
etaj de amestec al semnalului
neprocesat cu cel procesat.

La :e se poate utiliza montajul?
Mulţi audiofili consideră sunetul
amplificat de tuburi ca fiind mai
„cald" si mai plăcut comparativ cu
cel al amplificatoarelor solid state.
De altfel, multe firme de prestigiu se
laudă cu realizările lor în tehnica
sol d siate care „sunâ“ ca un amplifi¬
cator ..'vacuum state". De asemenea,

deşi iniţial s-a considerat că sunetul
stocat digital pe CD reprezintă „nec
plus ultra" în domeniul audio, azi
părerile sunt divizate, mai ales şi
datorită unor CD-uri cu acelaşi
conţinut cu cel al unor discuri de

Ing. Aurelian Mateescu

vinii, ceea ce a permis compararea
lor. Sunetul furnizat de CD-player
este considerat de mulţi audiofili ca
fiind „uscat", lipsit de căldură, un
sunet care nu cuprinde complexi¬
tatea armonică a tuturor instru¬
mentelor conform realităţii. Montajul
reuşeşte să corecteze acest defect.

El poate fi folosit şi cu alte surse de
semnal, după gust.

Schema electrică a procesorului
(figura alăturată) cuprinde:

un etaj de intrare echipat
cu o jumătate dintr-un amplificator
integrat de zgomot redus (5532,
381, 387), etaj echipat cu posibili¬
tatea reglării amplificării cu PI.
Când PI este la capătul din stânga
(antiorar), câştigul etajului are va¬
loarea 0,5. La capătul celălalt,
câştigul are valoarea maximă 25.
Un alt AO în conexiune de com¬
parator aprinde LED 1 atunci când
semnalul de la ieşirea etajului
începe să fie limitat;

un etaj echipat cu o dublă
triodă cu care se controlează asime¬

tria formei de undă de la ieşirea eta¬
jului (P2);

un etaj tampon la ieşire,
care are rolul de adaptare a impe-
danţei. La intrarea sa.
potenţiometrul P3 poate doza

amestecul semnalului neprelucrat,
de la ieşirea primului etaj, cu sem¬
nalul procesat de la ieşirea celui de
al doilea etaj. Nivelul semnalului de
ieşire se stabileşte din P4.

Montajul nu este dificil şi se exe¬
cută pe cablaj imprimat integral,
dacă se dispune de socluri implan¬

tate pentru tuburi. în caz contrar se
vor dispune soclurile pe un L din
tablă de Al de 1,5 mm grosime, care
se va monta la un cap al plăcii de
circuit imprimat. Conexiunile la
soclu se vor executa cu fire izolate,
cât mai scurte. în această variantă,
ca şi în cazul soclurilor implantate,
legătura la filamentele tuburilor se
va face cu fire torsadate, direct la
soclu.

Alimentarea montajului necesită
o tensiune de circa 45 V c.c./50 mA
pentru alimentarea anozilor şi 6,3
V/2 A, preferabil tot curent continuu,
pentru alimentarea filamentelor.
Cele două tensiuni se pot stabiliza
cu stabilizatoare serie simple.

PR0CCS0R Dî SUNCT

TEHNIUM martie 2002

ATELIER

PROTECŢIA ELECTRONICA
AINCINÎELOR ACUSTICE

Ing. Aurelian Mateescu

ncintele acustice sunt componente costisitoare ale
lanţului electroacustic şi de calitatea şi starea lor de
funcţionare depinde satisfacţia audiofilului. De
aceea. protecţia acestora este binevenită. Cel mai sim¬
plu mod de protecţie este reprezentat de montarea, între
ieşirea amplificatorului şi incinta acustică, a unei sigu¬
ranţe fuzibile obişnuite. Valoarea acesteia depinde de
puterea incintei acustice şi de impedanţa (rezistenţa în
curent alternativ) a acesteia. Pentru alegerea valorii
potrivite se va consulta tabelul alăturat.

VALOAREA SIGURANŢEI (A)

PUTEREA INCINTEI (W)

IMPEDA

NTA INC

3INTEI

4 LI

8 ii

16 LI

7-10

0,5

0,25

10-15

1,5

0,75

0,37

15-25

0,5

25-35

1,5

0,8

35-50

50-75

2,5

1,2

75-100

1,5

100-150

3,5

1,8

150-200

apariţia componentei de c.c., de polaritate negativă sau
pozitivă, cât şi la apariţia unor unde cu frecvenţa prea
joasă (sub 5 Hz) sau în cazul oscilaţiei amplificatorului
cu frecvenţă sonoră foarte joasă.

în condiţii normale, TI este blocat iarT2 este în stare
de saturaţie, releul RL este anclanşat şi incinta acustică
este conectată la ieşirea amplificatorului.

în regim de avarie apar două situaţii:

• dacă apare componentă c.c. de polaritate pozitivă.
TI intră în saturaţie datorită încărcării condensatoarelor
CI, C2. în consecinţă, T2 intră în stare de blocare şi
releul RL va fi dezanclanşat (1RL se deschide. 2RL se
închide şi dioda LED semnalizează starea de avarie);

• dacă apare componentă c.c. de polaritate negativă,
T2 trece în stare de blocare deoarece C3, C4 se descar¬
că pe R2. în baza lui T2 apare un potenţial electric
apropiat de cel al masei mentajului şi RL va fi dezan¬
clanşat.

Desigur, utilizarea montajului se poate face în para¬
lel cu metoda simplă dar sigură menţionată anterior si¬
guranţa fuzibilă montată la borna + a incintei acustice.

Siguranţele vor fi normale,
deoarece siguranţele rapide vor
acţiona la vârfurile de putere între¬
rupând audiţia, fără ca aceasta să
•ie justificată. Pentru siguranţă
>porită se poate alege o valoare mai
mică cu un ordin de mărime, mai
ales dacă, în mod curent, nu ascul-
aţi muzică la un nivel sonor ridicat
sau nu daţi petreceri „în forţă".

Amplificatoarele cu alimentare
simetrică, ce formează majoritatea
ovârşitoare în momentul actual,
sunt conectate galvanic cu incintele
acustice. în cazul în care amplifica-
orul se defectează, la ieşirea aces-
uia apare o componentă de curent
continuu care va conduce la
defectarea incintei acustice prin
depăşirea puterii disipate de către
bobina difuzorului woofer. Pentru
protecţia împotriva unor astfel de
situaţii se poate utiliza montajul din
igura alăturată, care acţionează la

+ 24V

fEHNIUM martie 2002

ATELIER

nOIICTHU
INCINTELOR
ăCOSTICI «mi

Ing. Aurelian Mateescu

Calculul tabelar al incintelor

După ce decideţi asupra acordu¬
lui pe care-l veţi utiliza, se vor folosi
valorile lui H, a şi f3/fs pentru a se
determina frecvenţa de acord a in¬
cintei (fB), volumul incintei Vb şi
frecvenţa f3, cu ajutorul relaţiilor:

Vb = Vas/a
fB : H x fs

Calculul rezonatorului Helm-

holtz. Din punct de vedere con¬
structiv. rezonatoarele sunt produse
din tuburi de hârtie impregnată, sau
cel ma frecvent din PVC injectat. Cu
succes se pot folosi tuburile de PVC
sau pcHpropilenâ care sunt utilizate
la real zarea instalaţiilor sanitare şi
care se pot găsi într-o gamă destul
de mare de diametre şi pot fi tăiate
fără probleme deosebite la lungimea
dorită. Tuburile de polipropilenă au
dezavantajul că au pereţii mai sub¬
ţiri. iar lipirea lor la locul de montaj
este mai dificilă.

Rezonatoarele se pot construi şi
cu sec'iune pătrată sau dreptunghi¬
ulară. din plăci de plastic sau de
lemn, dar tăierea acestora este difi¬
cilă şi consumatoare de timp. De
aceea vom lua în considerare
numai rezonatoarele cu secţiune cir¬
culară.

Per tru un rezonator cu secţiune
circulară, lungimea se poate calcula

cu formula
unde:

Lv = M 6 3 IO 7 ■ R2 _ i,463 R
f B V B

Lv = lungimea rezonatorului în

inches (in):

fB : frecvenţa de acord în herţi;
Vb = volumul incintei în in^;

R -- raza secţiunii rezonatorului

în inches.

Toată puterea acustică este radi¬

ată prin rezonator la fB, din care
cauză este necesar să se evite com¬
presia, ceea ce conduce la asigu¬
rarea unui volum minim egal cu
volumul generat de deplasarea
membranei. Pentru aceasta,
diametrul minim al rezonatorului tre¬
buie să fie:
unde:

> 39,37\J-

411,25 Vd

V f B

d v = diametrul minim al rezona¬
torului în inches:

fB = frecvenţa de acord în herţi;
Vd = volumul de aer, în metri
cubi, creat prin deplasarea mem¬
branei difuzorului.

O altă formulă de calcul (Small)

6St6‘

d v > 39,37 (fB x Vd) 1/2
Dacă se consideră un woofer de
10 inches (10" sau circa 254 mm),
montat într-o incintă acordată la
33,5 Hz, diametrul minim va fi de
3,57" în primul caz şi de 2,45" în cel
de al doilea caz. Un diametru de 3"
sau 4" se poate folosi fără probleme,
având în vedere că atât prin pro¬
gramele de simulare pe calculator
cât şi din practică s-a dovedit că
indiferent de diametrul utilizat,
rezonatorul are o comportare
neliniară. S-a observat că, dacă la
niveluri mici de putere comporta¬
mentul rezonatorului este aproape
liniar, o dată cu creşterea puterii
aplicate incintei, indiferent de tipul
sau forma rezonatorului, acesta
compromite performanţele incintei.
Practic, deşi calculele conduc către
utilizarea unui rezonator cu
diametru minim, s-a demonstrat că
rezonatoarele cu secţiune mai largă
asigură o linearitate mai mare
indiferent de situaţie. De aceea, în
cazul incintelor de mare putere, de

scenă, se utilizează deschideri care
sunt comparabile ca secţiune cu
suprafaţa wooferului utilizat.

Deschiderile mari, cu lungime
mare a rezonatorului, pot conduce
la apariţia de rezonanţe tip „sunet de
orgă”, dar anomaliile create de
acest fenomen în curba de răspuns
sunt situate sub valoarea de 1-2 dB.
care afectează mult mai puţin incin¬
ta comparativ cu nelinearitâţile
severe care apar în cazul rezona¬
toarelor cu diametru mic. Pentru o
incintă de casă, utilizată la nivel
moderat de putere, nelinearitatea
introdusă de rezonator nu este
foarte îngrijorătoare dacă diametrul
acestuia se situează la capătul
superior al domeniului recomandat.
Se recomandă ca raportul dintre
suprafaţa rezonatorului şi cea a
wooferului să fie de minimum 9/1
pentru ca efectele de nelinearitate
să nu fie supărătoare. Şi rapoarte de
4/1 pot fi considerate rezonabile în
ceea ce priveşte nelinearitâţile.

în ceea ce priveşte tuburile de
PVC care pot fi utilizate pentru
rezonatoare, putem spune că:

- un tub cu diametrul de 1" este
bun în cazul unui woofer cu
diametrul de 4";

- tuburile de 2" se pot utiliza cu
woofere de 4" şi 5", mai puţin reco¬
mandate pentru cele de 6";

- tuburile de 3" sunt recoman¬
dabile pentru 6" şi acceptabile pen¬
tru 8";

- tuburile de 4" sunt recoman¬
dabile pentru woofere de 8" şi 10" şi
acceptabile pentru 12" şi 15";

- tuburile de 6" sunt recoman¬
date pentru woofere de 12" şi 15" (şi
chiar pentru woofere de diametru
mai mic, dar montate în incinte cu
dimensiuni destul de mari pentru a
putea instala practic rezonatorul
dacă are o lungime mai mare).

în cazul wooferelor cu diametre
mai mari, pentru care se obţine o
valoare a lui R mai mare de 2".
soluţia practică o reprezintă uti¬
lizarea a două sau mai multe
rezonatoare. Pentru două rezona¬
toare, dl şi d2, se obţine diametrul
echivalent:

P = (d 2 ! + d 2 2 ) 1/2

în cazul în care lungimea rezona¬
torului este mare şi capătul său se
apropie la mai mult de 3" de
peretele incintei, se poate utiliza un
cot la 90 de grade, soluţie pe care
Small nu o recomandă, fiind genera¬
toare de zgomot.

Cuplaje mutuale şi rezonanţe
parazite

Deschiderile rezonatoarelor pot
produce o gamă largă de variaţii
nedorite ale răspunsului incintei, ca

TEHNIUM martie 2002

ATELIER

MUKlt...

DCMOlflTOIMK

Fiz. Alexandru Mărculescu

■ezultat al cuplajului acustic dintre
■ezonator (rezonatoare) şi wooter.
Jndele staţionare ce apar în incintă
determină apariţia de zgomote
nedorite şi colorări ale sunetului.
Rezonanţele de tip „tub de orgă” ce
rpar în deschideri sunt funcţie de
diametrul şi lungimea rezonatorului.
Atunci când lungimea şi diametrul
'ezonatorului sunt comparabile,
tceste fenomene sunt minime.

Acordul incintei. Această oper-
ntie necesită un minim de aparatură
de măsură. După alegerea rezona-
orului se poate face acordul final
lupa cum urmează:

- cu un voltmetru şi un generator
se generează o curbă de impedanţă
■>i se măsoară fB care apare între
•:ele două vârfuri ale valorilor impe-
Janţei. în cazul în care fB este mai
nicâ sau mai mare decât cea pro¬
pusă. se acţionează asupra lungimii
lezonatorului până se ajunge la va¬
loarea dorită;

- având în vedere că fB variază
■n funcţie de amortizarea incintei şi
de inductanţa bobinei mobile, pentru
m acord mai precis se va utiliza o
sondă de nivel acustic plasată lângă
membrana wooferului şi cu ajutorul
mui generator de semnal se
ajustează pentru o putere de ieşire
minimă, caz când obţinem valoarea
oorectâ a lui fB. Determinarea lui fB
se face mai uşor dacă reţeaua de
separare este deconectată, iar
materialul de amortizare este scos
lin incintă. Dacă incinta este calcu-
ată să lucreze cu peste 30% din
/olum umplut cu material de amorti¬
zare. atunci acesta se va menţine în
•ncintâ pentru a nu afecta deter¬
minarea lui fB.

Parametrii suplimentari sunt
olositori în evaluarea performanţelor
mui difuzor (ca şi în cazul incintelor
mchise), aceştia fiind; randamentul
eficienţa) de referinţă, puterea
icusticâ de ieşire la deplasare limi-
ată şi puterea electrică corespunză-
oare pentru aceasta.

Randamentul de referinţă (no) în
azul incintelor deschise poate fi
considerat ca randamentul de refe-
nnţâ în aer liber:

no = K (fs 3 x Vas) / Qes

unde:

K = 9,64 x 10'ţ° Vas în litri

K = 9,64 x IO* 7 Vas în

netri cubi

K = 2,70 x IO' 3 Vas în

picioare cubice

K^.sexIO' 11 Vas în

ubic inches

SPL la puterea de 1 W şi dis-
anţa de 1 m are valoarea:

SPL = 112 + 10 log 10 no

(Continuare in numărul viitor)

Englezul zice că este prea sărac
pentru a-şi permite să cumpere
lucruri ieftine. înţeleaptă vorbă, pe
care o ştim, desigur, mai toţi, numai
că în tranziţia noastră austeră, tot
mai mulţi români au devenit prea
săraci pentru a-şi permite să o
aplice. Aşa se face că multe pro¬
duse de calitate îndoielnică -
„făcute pe vapor”, în drum spre noi
din Extremul Orient, dar din păcate
foarte multe şi de-ale noastre - mai
au încă mare căutare pe piaţă din
singurul considerent al preţului lor
accesibil.

Este tocmai ceea ce mi s-a
întâmplat şi mie recent, când, având
nevoie de nişte mufe de conexiune
pentru a racorda un medalion lumi¬
nos la alimentatorul construit de
mine ad-hoc, am optat pentru
mufele jack tip cască („mamă” plus
„tată”, varianta mono). Micuţe,
frumuşele - dar mai ales ieftine -
acestea mi-au adus însă mari
belele, „prâjindu-mi" de două ori la
rând tranzistorul BD135 cu care am
stabilizat tensiunea de ieşire a ali¬
mentatorului. Menţionez că având
un consumator nepretenţios
(6 V/maximum 120 mA, cu consum
practic constant şi cu rezistenţe în
serie cu LED-uri, deci care nu putea
pune în pericol alimentatorul), am
optat pentru un stabilizator simplu,
neprotejat la scurtcircuit. Asta m-a
costat, pentru că nici prin cap nu
mi-ar fi putut trece că mufele cu pri¬
cina au „calitatea" de a scurtcircuita
uneori bornele între care se află
tensiunea electrică aplicată mufei
mamă. Recunosc, uneori doar, la o
anumită manieră de a introduce
jack-ul tată în mufa mamă, şi anume
atunci când introducerea nu se face
perfect coaxial, ci uşor înclinat
(existând un „joc” suficient de mare
pentru a permite această înclinare).

La „prăjirea” primului BD135
am... pomenit I.RR.S.-ul şi am

remediat defecţiunea. Când s-a
„ars” şi al doilea BD, gândul mi-a
fugit involuntar la CONECT. Dar nu
mi-am permis să mă exprim cate¬
goric până nu am improvizat rapid
un circuit de testare. Astfel. în serie
cu ieşirea alimentatorului meu de 6
V/300 mA (reparat din nou, fireşte)
am introdus un bec de 6 V/0.2 A, iar
capetele circuitului serie le-am
conectat la mufa mamă. în aceasta
am introdus apoi repetat un jack tată
la care nu am conectat nimic. Şi sur¬
priza a fost mare când am avut con¬
firmarea că becul se aprinde
într-adevăr, chiar dacă nu de fiecare
dată. Păstrez şi acum acest circuit
improvizat, în speranţa că îmi voi
face puţin timp să identific producă¬
torul respectivelor mufe (despre
care vânzătorul de la care le-am
cumpărat mi-a spus că ar fi
CONECT-Bucureşti) şi sâ-l „felicit”.
Tot mai sper să fie vorba despre
vreo altă firmuliţă, vreun SRL care le
fabrică „pe genunchi” într-un beci
sau o magazie...

Tranzistoarele mi s-au ars, dar
pe urmă mi-am amintit că şi alte
montaje pe care am instalate astfel
de mufe se află în pericol. De pildă,
unui tester portabil alimentat din
pastile de acumulatoare i-am mon¬
tat recent, în paralel pe sursa de ali¬
mentare, o mufă mamă gen cască,
pentru a putea face mai comod
reîncărcarea acumulatoarelor. După
acest incident am introdus în serie
un întrerupător, pentru a nu pune în
pericol acumulatoarele.

De fapt, tocmai de aceea am
dorit să transmit constructorilor
începători acest mesaj de averti¬
zare, care sper că a fost recepţionat.
Poate chiar îl va intercepta şi firma
producătoare a acestor mufe
„demolatoare”, care ar fi cazul să
stopeze invadarea pieţei cu astfel de
rebuturi ruşinoase.

rEHNIUM martie 2002

CONSTRUCŢII ÎN LOCUINŢĂ

Desigur, nu constituie un secret
faptul că azi un pat cu arcuri costă
mulţi bani. în general mobila, atât de
necesară tinerilor ce vor să înte¬
meieze o familie, este foarte
scumpă, lată de ce este importantă
acţiunea de reparare (recon¬
diţionase. modificare etc.), precum şi
aceea de ce nu? - de confecţionare
„borne made” a unor articole de
mobilier Revista „TEHNIUM” vă vine
şi de data aceasta în ajutor, arâtân-
dn-vâ cum puteţi să vă confecţionaţi
singuri o dormeză, la un preţ de cost
de 3-4 ori mai mic.

Dormeza este un pat cu arcuri
pentru una sau două persoane.
Pentru lealizarea ei este nevoie de
ajutorul unui tâmplar (care execută
schele’ul acesteia) şi al unui tapiţer.
Dacă treaba tâmplarului este clară
şi simţ lâ, tapiţerul trebuie să fixeze
arcurile de oţel (spirale bitronconice,
fig 1) pe scândurile orizontale ale

patului şi să lege arcurile între ele cu
sfoară de cânepă. „Secretul”
meseriei de tapiţer tocmai în asta

constă, în măiestria, aproape
neînţeleasă de către privitori, cu
care ei „plimbă" sfoara printre arcuri
şi o leagă în fel şi chip. Şi sfoara se
va rupe, totuşi, după câţiva ani...

Scopul acestui articol, inovaţia
care o propune, este înlocuirea sforii
cu sârmă, ceea ce conduce la o
manoperă mult mai simplă (care nu
necesită măiestrie, fiind la îndemâ¬
na oricui) şi asigură o întrebuinţare
de lungă durată a dormezei, lucru
verificat de autor de ani buni, prin
5-6 dormeze realizate.

Nu insistăm prea mult asupra
confecţionării scheletului de lemn al
dormezei, mai ales că acesta ar

putea exista, dacă se pune proble¬
ma numai a reparării dormezei. Este
suficient să spunem că acesta se

realizează din lemn de brad finisat
Pentru exemplul din figura 2, scân¬
durile vor avea grosime de 2-2.5 cm
iar lăţimea va fi de 12-13 cm (cele
de margini putând fi mai late.
16-18 cm). Picioarele patului ca şi
cele două suporturi ale scândurilor
orizontale se fac din ştachet de brad
cu secţiunea 5x5. Menţionăm că
toate dimensiunile din desenele
acestui articol sunt date, conform
obişnuinţei din tâmplârie, în cen¬
timetri. Cum între scândurile orizon¬
tale se pot lăsa spaţii de 5-7 cm.
desenul (fig. 2) poate servi ca bază
pentru a stabili necesarul de lem¬
nărie al dormezei.

TEHNIUM martie 2002

CONSTRUCŢII ÎN LOCUINŢĂ

Arcurile necesare pentru
lormeză nu trebuie să fie neapărat
noi. Ele pot fi recuperate de la paturi
şi scaune dezmembrate. Arcurile se
ixeazâ cu câte două agrafe pe
scândurile orizontale (pe care sunt
marcate centrele cercurilor de
bază), astfel încât oricare patru
arcuri adiacente să formeze un
pătrat cu latura de 33 cm (fig. 3).
După prinderea arcurilor urmează
legarea lor la partea superioară cu o
bridâ din sârmă de fier cu diametrul
.?,5 mm. în figura 4a se arată modul
:um trebuie preîndoitâ sârma de 9
om lungime pentru a putea fi mon¬

tată comod, ca în figura 4b.
Operaţiunea necesită un simplu
cleşte patent. Fiecare arc este bine
prins cu patru astfel de bride de alte
patru arcuri vecine cu el. Această
operaţiune este foarte simplă (mult
mai simplă decât legarea cu sfoară)
şi de durabilitate sporită.

După ce-am legat toate arcurile
între ele, este necesar să legăm
arcurile periferice şi de o sârmă
având conturul dreptunghiular, care
să marcheze perimetrul dormezei.

Peste arcurile astfel legate se va
aşterne o placă dreptunghiulară de
linoleum (chiar dacă a mai fost

folosit). Se pune apoi o mică saltea
umplută cu zegras sau burete tip
RELAXA, sau se pun pur şi simplu
bucăţi de covor vechi cusute între
ele (inventivitatea fiecărui construc¬
tor amator poate să se afirme), după
care totul se acoperă cu o faţă de
ţesătură specială pentru astfel de
dormeze, care, la partea de jos, se
prinde cu cuie (de tapiţerie, scurte şi
cu floarea mare) de scândurile pe¬
riferice ale patului.

în fotografie se observa o astfel
de dormeză în plină activitate de
recondiţionare, după ce s-au rupt
sforile.

rEHNIUM martie 2002

IMr. brevet: 114655 din 1999
Int. CI 6 : E04H 6/02
inventator: IANCU
LUCIAN SPIRU

GARA]

Brevetul se referă la un garaj
realizat din materiale uşoare, cum
ar fi, de exemplu, fibra de sticlă
armată, materiale plastice etc.,
destinat protecţiei autovehiculelor
împotriva factorilor de mediu şi a
furturilor. Conform invenţiei, garajul
este alcătuit dintr-o carcasă (1)
fixă, montată pe un cadru metalic
(2), care se fixează pe sol cu aju¬
torul unor piese intermediare (3, 4

_ RALIUL INVENŢIILOR

şi 5), similare, şi cu nişte şuruburi
în sine cunoscute; carcasa (1) este
prevăzută cu un capac (6) poşte
rior, articulat cu ajutorul unor bala¬
male (7 şi 8) similare, precum şi cu
o deschidere (a) laterală, care
poate fi închisă cu ajutorul unei uşi
(9) care culiseazâ pe o glisierâ
inferioară (10) şi o glisieră supe¬
rioară (11), montate pe carcasa
fixă (1).

Nr. brevet: 115375 din 2000
int. CI 6 :F03G 6/00
inventator: CERNOMAZU
DOREL; GAVRILIU MIHAI
GABRIEL: LUPU GHEORGHE

MOTOR

SOLAR

'n brevet se descrie un motor solar, pneu¬
matic, destinat conversiei energiei solare în
energie mecanică. Motorul solar este format din
ma multe dispozitive propulsoare (1), cu silfon,
fixare pe un suport (2) circular, termoizolant.
Fiecare dispozitiv propulsor (1) este alcătuit din
silfcnul (îs) propriu-zis, închis etanş cu nişte
capace (la si 1b), din care unul face corp
comun cu o tijă (Ic) filetată, prin care se rea¬
lizează fixarea dispozitivului de suport, iar
celalalt face corp comun cu o tijă (1 d) de
acţionare, prin care silfoanele (îs) acţionează
asupra rotorului. Silfoanele sunt umplute parţial
cu in lichid (le) volatil şi sunt expuse succesiv
radiaţiei solare prin intermediul unui disc obtu¬
rator (7), cu fantă, fixat pe axul (5) al rotorului şi
care se roteşte solidar cu acesta.

RALIUL INVENŢIILOR

TEHNIUM martie 2002

ROMÂNEŞTI

ROMANEŞTI

Pagini realizate de fiz. Petru Ciontu

Nr. brevet: 114726 din 1999

Int. CI 6 :A01K 93/00

Inventator: COZMA EUGEN DORIN

mpuimii,

MIMM

Brevetul se referă la un peştişor artificial, folosit ca
momeală, pentru pescuitul sportiv în ape curgătoare.
Peştişorul artificial este realizat dintr-un corp (1) alun¬
git, prevăzut pe părţile laterale cu câte un canal con¬
cav (a). De corp (1) sunt fixate un inel (2) pentru
prinderea peştişorului de tracţiune, două inele (3) de
ataşare a cârligelor (5) şi o barbetâ(4). Datorită pre¬
siunii mai mari a apei pe canalele laterale ale corpului
peştişorului, acesta are o mişcare de pendulare în
sensul deplasării firului de gută.

rEHNIUM martie 2002

MODELISM

STATIC

de TELECOMANDA

Dr. ing Sorin Pişcaţi

(Urmare din nr. trecut)

CODIFICATORUL

Schema de principiu a codifica¬
torului este prezentată în figura 4.

Codificatorul trebuie sâ satisfacă
două exigenţe:

- precizia şi stabilitatea timpilor
căilor (comenzilor);

- siguranţa funcţionării.

Acest codificator prezintă parti¬
cularitatea de a fi prevăzut cu un sis¬
tem dt protecţie care elimină toate
blocajele funcţionării secvenţiale.
Funcţionarea codificatorului se
bazează pe principiul numărătorului
în inel Comenzile accesibile pilotu¬
lui suni explorate una după alta de
către codificator. Pentru fiecare din¬
tre elf este generat într-un timp
scurt ( 1-2 ms) un semnal a cărui
durată este funcţie de poziţia
manetei de comandă respective.
Când toate căile sunt explorate,
codificatorul generează la sfârşit un
semnal de sincronizare destinat
decodricatorului din receptor.

ANALIZA SCHEMEI

Codificatorul este realizat cu cir¬
cuite integrate, în tehnologie CMOS.
Aceas'â tehnologie este foarte
avanta oasă pentru ansamblul nos¬
tru pertru că are trei importante ca¬
lităţi:

1 . plajă întinsă a tensiunii de ali¬
mentate: 3 la 15 V;

2 . gamă de temperatură, pentru
funcţionare normală, cuprinsă între
- 40 C şi + 85° C;

3. consum foarte scăzut de
curent ceea ce permite realizarea
unui codificator al cărui consum este
practic neglijabil în comparaţie cu
cel al părţii de înaltă frecvenţă.

Trei circuite integrate sunt uti¬
lizate pentru a „valida" succesiv
căile manalele): un 4022 (IC-j),
numărător cu opt ieşiri decodificate;

un 4051 (IC 2 ), multiplexor-demulti-
plexor cu şase căi şi un 4029 (IC 3 ),
numărător programabil. în această
schemă IC 2 este utilizat ca multi¬
plexor; schematic, IC 2 este un între¬
rupător care poate stabili o legătură
directă între ieşirea sa şi una din
cele opt intrări ale sale.
Selecţionarea intrării se obţine
aplicând pe trei intrări de adresare,
A, B şi C, un mesaj binar constituind
numărul intrării validate. Comanda
de adresare la multiplexor este
disponibilă pe ieşirile Q-), Q 2 şi Q3
ale numărătorului IC 3 .

Exemplu

Sâ presupunem că ieşirile lui IC 3
sunt: Q3 =1, Q2 = 0, 01 =1 => cu
alte cuvinte 5 în binar; mesajul adre¬
sei date lui IC 2 este deci: C = Q3 = 1;
B = Q2 = 0, A = Q1 =1 şi multiple¬
xorul realizează o legătură directă
(întrerupător analogic) între ieşirea
sa „out” şi intrarea sa cu numărul 5.
Numărătorul 4022 (ICI) dă un 0
(zero) logic (masa) pe toate ieşirile

sale, cu excepţia uneia dintre ele (N)
care este în 1 logic (+ U). Atacând
circuitul următor (intrarea CP),
ieşirea N revine la zero, iar ieşirea N
+ 1 ajunge în 1 .

Un canal N fiind selecţionat (în
exemplul precedent N = 5), rămâne
să se genereze un semnal determi¬
nat de poziţia manşei de comandă
respective; cu alte cuvinte, poziţia
unei manşe se caracterizează prin
durata unui crenel (impuls) de tensi-
une electrică. Acest impuls este

generat de IC4(1) astfel: când
potenţiometrul unei manşe este
selecţionat, acesta se găseşte legat
la:

- tensiunea + U, pe de o parte,
prin ieşirea lui ICI, la care este
conectat;

- circuitul monostabil IC4(1). pe
cealaltă parte, prin IC 2 .

începutul explorării căii (comen¬
zii) N este efectiv atunci când ieşirea
Q 2 a lui IC4(2) revine la zero. în
acest caz ieşirile lui IC4(1) au urmâ-
toarele stări; Q 1 = 1 şi Q 1 = 0 .
Tensiunea la bornele condensatoru¬
lui Ci trece instantaneu de la + U la
o tensiune Vq. Reîncârcarea lui CI
începe prin potenţiometrul P
selecţionat şi se efectuează până la
o tensiune V-| care determină
sfârşitul crenelului generat de
monostabil. Ieşirile lui IC4(1) işj
schimbă stările şi dau: Q 1 = 0 şi Q1
= 1. Această transmisie realizează
simultan mai multe comenzi:

TEHNIUM martie 2002

MODELISM

- ieşirea Q1 dâ un front crescâ-
or care este aplicat la intrările cir¬
cuitelor ICI şi IC3; circuitul IC3 îşi
schimbă starea ieşirilor sale Q1: Q2:
03 şi dâ o adresă binară unităţii
precedente. Multiplexorul validează
leci ieşirea sa N + 1;

- ieşirea Q1 dâ zero şi dioda Dl
nu mai conduce. Intrarea B2 recade
la potenţialul masei (zero logic),
deoarece nu este legată de aceasta
prin R6. Această tranziţie negativă
leclanşeazâ pe IC4(2) care

generează pe Q2 un impuls (crenel)
de tensiune + U a cărui durată este
reglată la 0,33 ms prin R2.

Este important de notat că nu se
transmite crenelul întreg corespun¬
zător duratei unei căi: aceasta pen¬
tru a putea transmite comenzije suc¬
cesive cu o codificare simplă. în fapt,
un impuls de 0,33 ms marchează
începutul căii K, iar impulsul următor
marchează. în acelaşi timp. sfârşitul
căii K şi începutul căii K + 1. Fiecare
impuls la ieşirea Q2 comandă tensi¬

unea la bornele diodei varicap DCV,
provocând un salt de la frecvenţa Fq
la frecvenţa F-j, cu înapoierea la Fg
la sfârşitul impulsului. Astfel, cum
arată exemplul din figura 1. durata
unei căi (comenzi) este intervalul de
timp care separă fronturile crescă¬
toare a două impulsuri succesive pe
ieşirea modulatorului „sm” (figura 4).

Pentru N = 7 căi corespund 8
impulsuri. Generarea semnalului de
sincronizare se face prin utilizarea
sistemului de siguranţă. Atunci când

rEHNIUM martie 2002

MODELISM -

explorarea ultimei căi s-a terminat,
ICI şi IC2 se poziţionează pentru
calea următoare, dar nemaifiind
nici o cale de explorat, nu mai este
nici o rezistenţă. în aceste condiţii
CI nu se mai poate reîncărca şi
sistemul rămâne în stare blocată;
C5 se descarcă prin R5. Când
descărcarea este suficientă (con¬
stanta de timp R5 C5), monosta-
bilul IC5(3) se declanşează şi
repune în zero circuitele IC4(1 şi
2), ICI şi IC3 (reîncarcâ intrările J
programate pe 0). Sistemul îşi
reiniţializeazâ poziţia pe calea 1 şi
frontul descrescător al impulsului
de la ieşirea lui IC5(3), disponibil
pe Q3, declanşează ultimul mono-
stabil IC5(4), utilizat ca tampon.
Acesta la rândul său declanşează
pe IC4(2) şi ciclul reîncepe
0,33 ms mai târziu prin explorarea
câii_ 1 .•

în încheierea acestei analize
este necesar să se facă câteva
precizări, şi anume:

- ansamblul ICI, IC2 face
imposibilă influenţarea (deran¬
jarea) vreunei comenzi de către
celelalte;

- timpii semnalelor de comandă
sunt foarte stabili - IC4(1 şi 2);

- timpii generaţi de monostabilii
circuitului de protecţie IC5 nu sunt
absolut critici şi deci nu se
reglează;

- funcţionarea normală a
decodificatorului nu este în nici un
fel perturbată sau influenţată de
partea de înaltă frecvenţă;

- alimentarea codificatorului
este stabilizată la 7,5 volţi prin
dioda Zenner DZ2 (8,2 V) şi
tranzistorul T6 (figura 4).

Codificatorul fiind cablat pentru
7 căi (comenzi), consumul total al
acestuia este de cca 4,5 mA.

PARTEA DE ÎNALTÂ FRECVENŢĂ

Calitatea realizării acesteia
(piese profesionale, acurateţea
execuţiei, corectitudinea şi precizia
reglajelor etc.) are o deosebită
importanţă. In cazul acestui
ansamblu, pentru asigurarea unei
funcţionări corecte, saltul de
frecvenţă Fq - F-| trebuie să se
încadreze obligatoriu în limitele de
3-5 kHz. în 27 MHz, rezultă o
variaţie relativă maximă a
frecvenţei de 3/27 IO 3 = 1/10000.
Pentru îndeplinirea cu rigurozitate
a acestei condiţii la realizarea pârtii

TEHNIUM martie 2002

- MODELISM

iJe înaltă frecvenţă, s-a făcut apel la
o tehnică ce pretinde o adevărată
precizie, îndeosebi în legătură cu
oscilatorul de ÎF. Este de o impor¬
tanţa evidentă să avem un montaj la
•el de stabil „şi pe zăpadă şi sub
soarele verii.” '

Probele şi încercările pentru
icest ansamblu de frecvenţă înaltă
> ÎF) trebuie înţelese ca un studiu
asupra stabilităţii frecvenţei oscilaţil¬
or la emisie şi la recepţie şi sumei
derivelor uneia în raport cu cealaltă
in funcţie de temperatură şi de ten¬
siunea de alimentare.

în partea de înaltă frecvenţă a
emiţătorului (figura 4), purtătoarea
este generată de un etaj oscilator
ocal. ce cuprinde trei tranzistoare,
d»n care două cu efect de câmp.

Ti este un stabilizator de tensi¬
une la care s-au asociat elementele
de filtraj CI şi BAI, cu rolul de a
nterzice orice întoarcere a înaltei
recvenţe spre baterie.

Oscilatorul T2 este montat în
drenă. El nu are nici-o sarcină în
Irenâ (circuit acordat sau bobină de
soc), tocmai pentru a fi deosebit de
-rabil. Oscilaţia este comandată
sumai de cristalul de cuarţ. Returul
a masă al acestuia se realizează
prin bobina LI şi dioda cu capaci-
ate variabilă (varicap) DCV, înseria-
â cu aceasta.

LI singură în serie cu cuarţul
scade frecvenţa, iar DCV singură în
,ene cu cuarţul creşte frecvenţa
oscilaţiilor. înseriind bobina LI cu
l'Oda DCV, pentru o tensiune de
polarizare a diodei varicap dată,
modificările de tensiune la bornele
icesteia îi modifică valoarea capa¬
cităţii şi, în ultimă instanţă, valoarea
recvenţei generate de etajul oscila-
■or. Semnalul generat de codificator
a ieşirea „sm” a acestuia (figura 4)
este aplicat printr-un filtru de ÎF
■ înaltă frecvenţă) şi o punte divi-
,'oare a tensiunii R4/(R5 + P6 + R4),
leterminând mărimea saltului de
recvenţâ Fq-F-j provocat de impul¬
surile generate de codificator.

Observaţie. Cuarţul trebuie sâ
oscileze pe o frecvenţă care are va-
oarba egală cu jumătate din
recvenţâ de emisie (F/2). Se vor uti-
iza numai cuarţuri fabricate special
n acest scop, pentru emiţătoare de
elecomandă cu modulaţie de
‘recvenţâ. Cu alte cuarţuri montajul
iu funcţionează, chiar dacă

frecvenţa acestora îndeplineşte
condiţia de mai sus.

Tranzistorul T3 este montat ca
dublor de frecvenţă. Sarcina sa de
colector este un circuit oscilant pe
27 MHz realizat cu un transformator
blindat de înaltă frecvenţă.

Această soluţie prezintă trei
avantaje importante:

- amplificarea semnalului de
către etajul T3 permite oscilatorului
sâ lucreze la o putere foarte mică,
condiţie necesară pentru o bună
stabilitate a frecvenţei
generate. în plus, etajul
asigură o primă ate¬
nuare a modulaţiei de
frecvenţă parazite;

- T3 este în acelaşi
timp un etaj tampon,
care izolează oscilatorul
de influenţa celorlalte
etaje ale montajului;

- cum etajul T3 dă la
ieşire o frecvenţă dublă
faţă de cea de ia intrare,
se multiplică cu 2
variaţiile de frecvenţă.

Astfel, pentru o variaţie
de frecvenţă la ieşire de
3 kHz este suficientă o
modulaţie de 1,5 kHz a
cuarţului.

Legătura între T3 şi T4 se
efectuează prin înfăşurarea secun¬
dară L '2 a transformatorului blindat
TR1, calitatea acestui cuplaj fiind
superioară celei capacitive. Sarcina lui
T4 este-un circuit acordat pe 27 MHz,
format de asemenea din primarul unui
transformator de înaltă frecvenţă,
TR2, cu un coeficient mare de
supratensiune. Secundarul L’g al
transformatorului TR2 realizează legă¬
tura cu tranzistorul final 2N 3553 B.

Tranzistorul T5 al etajului final de
putere are ca sarcină antena de
emisie. De notat că legătura cu
antena se realizează prin două filtre
„jt". Este o foarte bună adaptare
între impedanţa de ieşire a tranzis¬
torului şi cea de sarcină constituită
de antenă. Pe de altă parte, filtrajul
frecvenţelor armonice este excelent.
Adaptarea impedanţelor şi filtrarea
armonicelor permit obţinerea randa¬
mentului maxim al acestui etaj. în
plus, antena este acordată la centru
(CLC), asigurând o propagare ma¬
ximă a undelor de înaltă frecvenţă.

în sfârşit, reglajele părţii de înaltă
frecvenţă sunt precise dar necritice,

aceasta constituind o calitate apre¬
ciabilă.

în capitolul următor va fi inclusă
schema unui măsurător de câmp
pentru emisii FM/AM Cu acest
aparat se va efectua punerea la
punct a părţii de înaltă frecvenţă.

După cum am mai amintit,
frecvenţa de emisie trebuie sâ fie
dublă faţă de cea pe care oscilează
cristalul de cuarţ. Cu alte cuvinte,
frecvenţa (fundamentală) a cuarţului
este F/2.

Exemplu. Pentru F = 27,045
MHz, frecvenţa de oscilaţie a cuarţu¬
lui este F QZ = F/2 = 13522,50 kHz.
Această soluţie a cuarţului care
oscilează pe o frecvenţă egală cu
jumătatea celei de emisie a fost
reţinută de toate firmele construc¬
toare de staţii de radiocornandâ cu
modulaţie de frecvenţă.

Luând ca exemplu frecvenţa de
emisie de 27,045 MHz, prima
armonică a acesteia (54,090 MHz)
este atenuată cu -56 dB (raport
1/400000), iar armonica a doua
(81,135 MHz) cu -65 dB (1/3000000).

Analiza a fost făcută cu emiţă¬
torul ţinut normal în mână şi cu un
cuplaj inductiv foarte slab al antenei
emiţătorului cu analizorul.
Rezultatele obţinute în condiţii reale
de funcţionare au demonstrat exce¬
lenta puritate spectrală a undei elec¬
tromagnetice generate de emiţător.

De notat că reglajele părţii de
înaltă frecvenţă, care au condus la
rezultatele de mai sus, au fost făcute
numai cu măsurătorul nostru de
câmp FM/AM.

(Continuare în pagina 65)

fEHNIUM martie 2002

La cererea cititorilor

Fiz. Alexandru Mărculescu

Ma mulţi cititori ne roagă să pu¬
blicăm - eventual chiar să repu¬
blicăm - unele montaje simple dar
sigure destinate încărcării acumu¬
latoarelor Cd-Ni (cadmiu-nichel).
într-adevâr. datorită avantajelor lor
economice considerabile în com-
paiaţic cu bateriile obişnuite (de
unică folosinţă), aceste acumula¬
toare iu cunoscut în ultimii ani o
creştete exponenţială în rândul uti-
lizator lor de aparate electronice
portabile (radioreceptoare, minica-
setofoine. telefoane mobile,
reportofoane, radiotelefoane, staţii
de telecomandă etc.). Tocmai de
aceea vom răspunde cu plăcere
acesto' solicitări, având în vedere
chiar centru numărul viitor publi¬
cai ea unui grupaj de articole pe
aceaste temă.

Deocamdată răspundem unor
întrebări generale formulate de câţi¬
va citiiori, privitoare la posibilităţile
(moda itâţile) de încărcare simultană
de la rceeaşi sursă de tensiune a
mai m iltor acumulatoare Cd-Ni de
capaci aţi diferite,, eventual chiar de
tensiuni diferite. în particular - ne
întreat â un cititor - cum trebuie să
procec ăm atunci când vrem să
încărcăm simultan, de la aceeaşi
sursă, două sau mai multe acumula¬
toare de acelaşi tip, dar cu grade
diferite de descărcare?

E li npede că toate aceste între¬
bări ne-au fost adresate de con-
structc ri începători, motiv pentru
care încercăm să le răspundem
începând tocmai cu... începutul.

întâi, reamintim că un acumula¬
tiv esie o pilă electrochimică
reversibilă, care se caracterizează,
în principal, prin valoarea tensiunii
nominale U N a (dictată de tipul acu¬
mulatorului) şi prin capacitatea sa,
C. exprimată în A h sau mAh.
Tensiu lea la bornele acumulatorului
este continuă, ea având valoarea
Ua va iabilâ în timp în funcţie de
gradul de descărcare şi putând
scade; ■ practic de la valo.area nomi¬
nală U N o până la zero. îi rugăm pe
constructorii avansaţi să ne ierte că
spaţiul nu ne permite aici o deli¬
mitare mai riguroasă între forţa
electrc motoare şi tensiunea ia
borne.

Pei tru încărcarea unui acumula¬
tor se foloseşte în principiu circuitul
sorie din figura 1, unde U reprezintă
o sursă de tensiune continuă, nu
neapâ'at filtrată, iar R este rezis¬
tenta ; erie de limitare. Au mai fost

figurate în paranteze rezistenţele
interne ale celor două surse de ten¬
siune, r şi respectiv ra. De observat
că sursa de tensiune U şi acumula¬
torul se conectează „în paralel”,
adică plus la plus şi minus la minus,
astfel că intensitatea I a curentului
ce va trece prin circuit va fi dictată
de diferenţa dintre cele două tensi¬
uni, U-Ua, iar sensul acestui curent
va fi determinat de semnul diferenţei
U-Ua. Mai precis, intensitatea I are
valoarea:

I - U - Ua (1)

R + r + ra

în general, rezistenţele interne r
şi ra ale celor două surse fiind negli¬
jabile în raport cu R, intensitatea I se
calculează cu relaţia aproximativă
simplificată:

i _ U-Ua (2)

“ R

2. Observăm aici că, într-adevâr,
pentru situaţia U<Ua, acumulatorul
nu poate debita curent pe sursa U.
diodele punţii redresoare PR inter¬
zicând circulaţia curentului în sens
invers. Dar regula - nu-i aşa? - are
întotdeauna şi excepţii. De pildă,
când suntem pe teren cu maşina şi,
în absenţa reţelei, vrem să încărcăm
o baterie (serie) de acumulatoare
Cd-Ni, cu tensiunea însumată Ua2,
de la acumulatorul maşinii, având
tensiunea Ua1(fig. 3). în acest caz.
dacă din întâmplare Ua2 este la un
moment dat mai mare ca Ual. setul
nostru de acumulatoraşe s-ar
descărca prin acumulatorul maşinii,
dacă n-am fi introdus în circuit dioda
de „interdicţie" D.

Revenind la circuitul de principiu
din figura 1, amintim că intensitatea
I a curentului de încărcare este dic¬
tată de tipul acumulatorului, în prin¬
cipal de capacitatea C a acestuia,
dar şi de particularităţile construc¬
tive. De regulă, un acumulator Cd-Ni
având capacitatea C (exemplu
C = 750 mA h se încarcă sub un
curent aproximativ constant, nume¬
ric egal cu C/10 (în exemplul dat,
75 mA), timp de circa 14 ore.
Desigur, dacă vrem să încărcăm
simultan mai multe acumulatoare,
nu neapărat cu aceeaşi tensiune
nominală, dar de aceeaşi capacitate
aproximativ (pentru a „accepta”
acelaşi curent de încărcare), de la o
aceeaşi sursă U, putem conecta

Pentru ca
acumulatorul
să se încarce,
sensul curen¬
tului trebuie să
fie cel indicat
în figura 1,
deci se impune
de la sine
condiţia ca ten¬
siunea U să fie
obligatoriu mai
mare ca Ua.

Pentru cazul
ipotetic U=Ua,
intensitatea
curentului va fi
zero, iar pentru U<Ua, sensul curen¬
tului ar deveni invers, deci acumula¬
torul nu s-ar mai încărca de la sursa
U, ci, dimpotrivă, ar debita curent pe
aceasta, descărcându-se. Aceasta
numai teoretic, deoarece în marea
majoritate a cazurilor sursa de tensi¬
une U o constituie un redresor în
punte, conectat în secundarul unui
transformator de reţea, ca în figura

acumulatoarele în serie, ca în figura
4. Pentru ca încărcarea să aibă loc
efectiv, tensiunea U a sursei trebuie
să fie mai mare ca suma Ual + Ua2
+ Ua3 + ... + Uan, iar curentul de
încărcare dorit se stabileşte alegând
valoarea rezistenţei R astfel ca:

, U - (Ual + Ua2 + Ua3 + ... + Uan) (3)
1 = R

TEHNIUM martie 2002

Bine - poate comenta un con¬
structor începător - este limpede că
oentru a avea loc încărcarea, tensi-
mea sursei trebuie să fie mai mare
lecât tensiunea (nominală) a acu¬
mulatorului de încărcat, respectiv a
ţrupului serie de astfel de acumula-
oare Dar cu cât mai mare?

Teoretic, cu cât diferenţa U-Ua
revenind la figura 1) este mai mare,
:u atât „mai constantă” va fi intensi-
atea I a curentului de încărcare, în
uncţie de care se recomandă şi tim-
>ul necesar pentru încărcarea com-
iletă a acumulatorului. E limpede că
ie măsură ce acumulatorul se
ncarcă, tensiunea Ua creşte,
ipropiindu-se de valoarea nominală
maximă) U N a fapt ce conduce la
scăderea treptată a diferenţei U-Ua,

implicit a intensităţii I, conform
elaţiei simplificate (2). Practic, însă,
nu se procedează la supradimen¬
sionarea exagerată a tensiunii U, ci
se construiesc surse electronice „de
■surent constant", aşa cum vom
«aminti în grupajul promis. Chiar în
sbsenta unei astfel de surse de
surent constant, rezultate bune se
iot obţine cu diferenţe U-Ua „rezo¬
nabile”, dacă se tatonează experi¬
mental timpul maxim de încărcare
si/sau se „umblă” puţin la valoarea
niţială a intensităţii I.

De exemplu, pentru încărcarea
mui grup serie de două acumula-
oare Cd-Ni de 1,2 V, având aceeaşi
capacitate de 750 mA h, folosesc de
nni de zile, cu bune rezultate, un
«dresor simplu (tensiune pulsato-
ie, nefiltrată) având U=10 V (va-
oare eficace). Printr-un grup serie
3+P adecvat, stabilesc valoarea
niţială a curentului de încărcare la
sproximativ 1=80 mA, iar durata de
ncârcare o limitez la 12-14 ore.
Chiar dacă nu am avut grijă să
lescarc în prealabil complet acumu-
atoarele, cum „scrie la carte”, nu
im defectat până în prezent nici
mul, având perechi de acumula-
oare pe care le încarc în acest mod
le mai bine de cinci ani.

Atunci când dorim să încărcăm
iimultan de la aceeaşi sursă două
sau mai multe acumulatoare (sau
seturi de acumulatoare) diferite în
seea ce priveşte curentul recoman-
lat de încărcare (deci implicit
sapacitatea), este evident că nu mai
sutem apela la conectarea acestora
n serie, ca în figura 4. Cu precauţi-,
ie de rigoare, însă, putem apela la
conectarea în paralel.

Ac.i -2r Uci

Tocmai pentru a sublinia mai
bine necesitatea precauţiilor ce vor
fi recomandate, vom ilustra (figura
5) unul din modurile greşite de pro¬
cedare în astfel de cazuri. Dacă ten¬
siunile celor două acumulatoare
Ac.1 şi Ac.2 ar fi perma¬
nent identice - ceea ce
nu se întâmplă în prac¬
tică - am putea avea o
bază de plecare pentru
a accepta o astfel de
schemă. Chiar şi aşa,
însă, este la fel de puţin
probabil ca şi rezis¬
tenţele interne ale celor
două acumulatoare să
fie egale, ceea ce face
ca unul din acumula¬
toare să absoarbă un
curent mai mare decât
celălalt, suma celor doi
curenţi de încărcare
fiind limitată de R. Cum
însă tensiunile Ual şi
Ua2 sunt de regulă
diferite, vom „asista” la
încărcarea acumula¬
torului cu tensiunea mai
mică atât de la sursa U,
cât şi din celălalt acu¬
mulator cu tensiunea
mai mare, până la
egalizarea practică a
tensiunilor Ual şi Ua2.

Necazul, însă, este că
în bucla închisă formată
din cele două acumula¬
toare în paralel nu
există alt element de
limitare a curentului
decât suma rezis¬
tenţelor interne ral şi
ra2, iar dacă diferenţa
iniţială dintre Ual şi
Ua2 este apreciabilă,
curentul mutuali poate
deveni periculos.

Aşadar, o primă
măsură care se impune
în astfel de cazuri este
aceea de a separa între
ele acumulatoarele, în
sensul de a interzice
descărcarea unuia prin
celălalt. Separare care
se poate face cel mai
simplu cu ajutorul unor
diode redresoare cu sili¬
ciu, aşa cum se arată în figura 6. Tot
aici este recomandată implicit cea
de a doua măsură de precauţie, şi
anume introducerea câte unei rezis¬
tenţe de limitare separată pentru

fiecare acumulator. Această soluţie
permite, prin dimensionarea
corespunzătoare a lui R1 şi R2,sâ
alegem intensităţile curenţilor de
încărcare II şi 12. în funcţie de
tipurile acumulatoarelor Ac.1 şi Ac.2,

-H-

■CZ I - ,

Ucu -EE- Aci

-£=}-

Uot -±=-iAc.i
U02 - 4 ftAcs
Uai-^riAcJ
Ucu -^rtAc .4

Uan

Ac.n

Uoi -ţrAc.i U02

-M—

—I- 1 -

- 1 -h-

-M -

Rt h

h Rz

* ’

: rAc i

Uo? ~:

-1

care acum pot fi sensibil diferite atât
în ceea ce priveşte tensiunea nomi¬
nală, cât şi capacitatea (curentul de
încărcare).

(Continuare în numărul viitor)

fEHNIUM martie 2002

AUTO - MOTO

CONDUCEREA ECONOMICA .

Prof. ing. Mihai Stratulat

Rulajul în regim stabilizat

Gradul de eficienţă a exploatării
unui autovehicul din punctul de
vedere al consumului de combustibil
se stabileşte, evident, prin mă¬
surarea acestui parametru caracte¬
ristic al maşinii. Nu se vor prezenta
aici' modalităţile practice de
măsurare a consumului, ci se va
menţiona doar că proprietarul apre¬
ciază virtuţile economice ale propri¬
ului vehicul comparând valorile con¬
sumului măsurat cu cele oferite de
uzina producătoare. Aceasta îi
foloseşte mai ales pentru a putea
alege cel mai economic regim de
rulaj în regim stabilizat. Tocmai în
legâtuiâ cu utilizarea în acest scop a
datelor uzinale se impune o mică
analiza.

Fabricanţii determină con¬
sumurile de combustibil exprimate
în litri la suta de kilometri rulând pe
piste special amenajate şi cu viteze
strict menţinute ori în cicluri de
viteze care aproximează condiţiile
de rulaj urbane.

in acest fel se determină o ca¬
racteristică de consum (fig. 1),
potrivit căreia la viteza Vmax,
aleasă din consideretele limitării
legale, maşina are un consum CI 00
(1/100 km). în exploatare însă nu se
întrunesc condiţiile de rulaj pe pistă,
vitezele medii de rulare diferă, la fel
ca şi calitatea drumurilor. Aşa încât
în traficul real nu se poate vorbi de
o viteză stabilizată V, ci de una
medie Vm, mai mică, datorită servi¬
tutilor fireşti ale traficului urban şi
chiar ale celui interurban. în figură
se constată acest lucru prin felul în
care sunt plasate cele două carac¬
teristici de consum: pe pistă şi în
trafic real, la aceleaşi consumuri de
combustibil.

O primă concluzie care rezultă
de aic este că datele de consum
furnizate de uzine nu trebuie să fie
folosite drept etalon absolut fără o
corecţie adecvată. Această corecţie
poate ‘i adusă dacă se observă că
viteza medie maximă Vm max pe
care utilizatorul o va putea realiza
pe o d stanţă medie determinată nu

va putea egala viteza maximă Vmax
de pe pistă, prima fiind inferioară
celei de a doua.

Vm max = (0,7 ... 0,8) Vmax,
viteză la care consumul rămâne
acelaşi, CI 00, şi la care trebuie să
se determine variaţia de consum în
timpul exploatării.

In al doilea rând, dacă conducă¬
torul reduce viteza medie şi o
menţine la circa o treime din va¬

loarea sa maximă, adică V m max

atunci el va constata că consumul
de combustibil al maşinii sale
ajunge la aproximativ aceeaşi va¬
loare care a fost atinsă la rulajul pe
pistă cu viteza V max Sub această

viteză consumul nu mai scade sem¬
nificativ sau chiar poate creşte dacă
circuitul de ralanti şi sarcini infe¬
rioare al carburatorului este arhitec-
turat în varianta clasică.

Dar când viteza medie este
mărită de la Vm max la V max, con¬
sumul creşte la început lent, până la

circa _2Vm max, după care el
3

acuză o rapidă ridicare valorică. Prin

urmare, în această ultimă treime a
intervalului de viteză medie, costul
rulajului ajunge la cele mai înalte cote
şi tocmai acest domeniu trebuie evitat
pentru a nu risipi combustibilul. Din
figură rezultă limpede că consumul
creşte de la simplu la dublu în funcţie
de viteza stabilizată a maşinii. Şi, în al
doilea rând, se vede că dacă şoferul
acceptă să nu depăşească viteza

V’ = 4-Vm max
3

el va circula cu un consum redus cu
aproximativ 40%. De fapt, el nu va
trebui să se limiteze strict la viteza
V’, ci va putea rula cu o viteză supe¬
rioară, aproximativ egală cu
0,6 Vmax, la care consumul este
aproape acelaşi.

Pentru exemplificare, se va lua
autoturismul Dacia 1300, pentru
care literatura indică la o viteză sta¬
bilizată pe pistă de 100 _km/h un
consum de 8,8 1/100 km. în traficul
real, corespondentul acestei viteze
va fi de 75 km/h, cu acelaşi con¬
sum. Unei viteze stabilizate de
60 km/h îi corespunde o viteză
medie de 45 km/h, cu un consum
mai scăzut, de 5,3 1/100 km, ceea

TEHNIUM martie 2002

AUTO - MOTO

:e înseamnă o reducere a con¬
sumului cu aproximativ 40%. Prin
irmare, la aceeaşi maşină, nivelul
oonsumului de combustibil depinde,
n măsură hotărâtoare, de omul de
a volan. Dacă el consimte să nu
depăşească 60% din viteza ma-
<imă. rulând mai lent, dar mai uni-
orm, fără nevoia de a accelera şi a
rână mai des, va obţine sub aspec-
ul economiei un rezultat care nu
sste deloc neglijabil.

împotriva acestui îndemn se
idică de multe ori argumentul fac-
orului timp. Este interesant de cer¬
cetat ponderea acestuia în raport cu
consumul energetic. Plecând de la o
viteză de mers constantă, calculând

la 6 la 15 litri la suta de kilometri,
câştigul de timp pe această distanţă
fiind de numai 4,5 minute. Prin
urmare economia de timp este prac¬
tic nesemnificativă, dar pierderea
energetică nu este de neluat în
seamă.

Nu este mai puţin adevărat că
viteza medie de circulaţie are un
impact major
asupra ran¬
damentului în
plan global.

Economiştii
ştiu că durata
timpului de
staţionare a
vehiculelor şi

cifrele din grafic se înmulţesc cu un
coeficient care variază de la 0,4
pentru motociclete până la 14 pen¬
tru autobuzele articulate. Pierderile
sunt exprimate procentual şi arată
că, la nivelul unui parc de automo¬
bile, ele însumează o enormă cifră
care grevează asupra productivităţii
întreprinderii.

3 80 H

50 60 70

Viteza, km/h

% 1

300-

-J

250-

Consum / 1

energetic x// |

200 -

/ I

150-

/ ' 1

/ Cîştig 1

100 -

/ .de timp

/ / 1

50-

50 60 70 00 90 100 km/h

100

oâştigul procentual de timp şi rata
ie creştere a energiei consumate la
oarcurgerea unuia şi aceluiaşi
raseu, se obţine un grafic ca cel din
igura 2. Se observă că, rulând cu
/iteza medie de 100 km/h în loc de
50 km/h, timpul de parcurgere a dis-
anţei alese scade cu 50%, dar can-
•itatea de combustibil consumată
oreşte de trei ori, adică cu 300%. La
30 km/h, câştigul de timp este de
oca 35% iar sporul de consum de
150%, cifre raportate tot la viteza de
50 km/h. Aşadar, un traseu de 10 km
n loc să fie parcurs în 12 minute cu
50 km/h, va fi acoperit în numai 7,5
minute, deci cu un câştig de 4,5
minute, dar cu o creştere a con¬
sumului de 150% - de exemplu, de

nivelul vitezei de circulaţie se res¬
trâng asupra eficienţei globale pri¬
vită la scară statistică. Pierderile
legate de viteza de recuperare a
investiţiilor făcute în construcţia şi
întreţinerea drumurilor, în
pregătirea şoferilor, în amortizarea
mijloacelor de transport, în cheltu¬
ielile de prelucrare a combustibililor
şi lubrifianţilor şi altele, se reduc pe
măsura creşterii vitezei medii de
trafic. în figura 3 sunt prezentate
datele care reliefează dependenţa
pierderilor provocate de incompleta
folosire a posibilităţilor autove¬
hiculelor şi blocarea pasagerilor ca
urmare a reducerii vitezei de trafic
pentru un autoturism convenţional;
pentru alte mijloace de transport

Rezultă, aşadar, că reducerea
vitezei medii de trafic trebuie să fie
făcută numai până la nivelul la care
pierderile de transport menţionate
nu depăşesc câştigul obţinut prin
reducerea consumului de com¬
bustibil. Această grijă vizează în
egală măsură atât pe şoferi, cât şi
organele abilitate cu organizarea şi
reglementarea circulaţiei pe dru¬
murile publice, care trebuie să
amplaseze indicatoarele de restricţie
a vitezei, ca şi nivelul restrictiv al
acesteia, numai după o matură
chibzuinţă, împăcând necesitatea
siguranţei traficului cu cea cerută de
consumul minimal şi mai ales înlă¬
turând restricţiile de viteză inutile.

(Continuare în numărul viitor)

rEHNIUM martie 2002

AUTO - MOTO

Dispozitiv
pentru măsurarea
gradului de uzură
a pneurilor

PIUUTÂ

BUCŞA

-ARC

<ţ>l4

BUCŞA

1£_JL

Prof. ing. Mihai Stratulat

Cu o maşină în stare tehnică
bună, kilometrii se parcurg cu o
iuţeală care îl face pe conducător să
uite câ rulajul îndelungat se resimte
mai ales în starea anvelopelor, chiar
dacă pneurile au fost aduse mereu la
presiunea nominală iar permutarea
lor s-a făcut operativ şi corect. Astfel
de aulomobilişti, mai puţin scrupu-
loşi, riscă să intre în atenţia controlo¬
rilor de trafic din poliţia rutieră atunci
când adâncimea profilului pneului
este rrai mică decât cea reglemen¬
tata prm codul rutier, sau, şi mai rău,
în unele situaţii de aderenţă precară
sa producă evenimente de drum
nedorite.

lată de ce în trusa de scule a
fiecărei maşini este utilă prezenţa
unui simplu dispozitiv, uşor de con¬
fecţionat şi necostisitor, care să per¬
mită măsurarea comodă a adâncimi
desenului căii de rulare a anvelopei.

El este prezentat în schiţa alătu¬
rată şi constă dintr-o bucşă metalică
în al cărei canal interior se introduce
o tijă c.i mânerul gradat în zecimi de
milime'ru. Sub aceasta se plasează
un arc care ţine tija ridicată, ansam¬
blul fiird fixat cu ajutorul unei piuliţe
olandeze înşurubată pe partea
superioară filetată a bucşei. Forma,
dimensiunile şi modul de montaj ale
dispozitivului rezultă cu limpezime
din desenele alăturate.

Pentru măsurare, dispozitivul se
plasează cu talpa pe profilul
anvelopei în dreptul unui şanţ şi se
apasă mânerul tijei, observând şi
acţionând indicaţia privind profun¬
zimea.

Dacă se măsoară astfel
adâncimea desenului anvelopei pe
întreacă circumferinţă a ei din, să
zicem" 20 cm în 20 cm şi în cinci

puncte pe lăţime, se
poate construi un grafic
al gradului de uzare pe
întreaga suprafaţă a căii I

de rulare, trăgându-se ^

concluziile de rigoare. ‘Ti

De exemplu, dacă
uzura este uniformă, iar
adâncimea profilului se
încadrează în limitele
legale, atunci totul este în
regulă. Dacă uzura este
uniformă, dar şanţurile au o profun¬
zime mai mică decât prescrie legea,
asta înseamnă că pneul a fost
exploatat corect, dar «vârsta» sa
cere « scoaterea la pensie ».

Dacă există zone cu uzură mai
avansată decât celelalte, se sta¬
bileşte cauza şi se înlătură defectul.
De pildă, uzura avansată a unuia
dintre flancuri indică unghi de cădere
incorect; uzuri locale pe centru arată

un amortizor defect sau o roată
neechilibrată, uzura uniformă pe
ambele flancuri - presiune de
umflare prea mică ; uzura doar a
crestei este semn că s-a circulat cu o
presiune prea mare în pneuri etc.

Măsurările este recomandabil să
se facă fie o dată pe an (de exemplu,
când se pregăteşte maşina pentru
exploatarea de iarnă), fie când se
face permutarea (rotirea) roţilor.

măsurarea convergenţei

Dintotdeauna automobiliştii au
tratat cu multă superficialitate modul
de aranjare a roţilor directoare pe
sol sau, cum se mai numeşte,
geometria direcţiei. între elementele
caracteristice ale acesteia se
numără şi unghiul de fugă sau con¬
vergenţa roţilor. Aceasta reprezintă
gradul de înclinare a roţilor de
direcţie în plan vertical şi se exprimă

în diferenţa A-B, a cărei semnificaţie
este relevată în figura 1; incorecta
reglare a acestui parametru
provoacă uzura extrem de rapidă a
crestei anvelopei, care, după numai
câteva sute de kilometri de rulaj,
capătă aspectul din figura 2.

Măsurarea convergenţei se face
la ateliefe cu dispozitive optoelec¬
tronice specializate, iar operaţia

TEHNIUM martie 2002

AUTO - MOTO

tace apel la buzunarul
familiei, de aceea
multă lume o evită.

Cei care însă vor să
•acâ economie îşi pot
construi singuri un
dispozitiv relativ sim¬
plu. ale cărui dimensi¬
uni şi cote principale
sunt prezentate în
figura 3; elementele
necotate vor fi rea¬
lizate apreciativ.

Dispozitivul este
construit dintr-o ţeavâ
\ care, ta~tma din
extremităţi, are
sudată o lamelă B;
aceasta poartă un ştift
limitator C. în ţeava A
pătrunde bara D pe
care se trasează o
scală gradată în
milimetri; plasarea
originii scalei pe bară
nu prezintă impor-
’antă. Capătul din
dreapta al barei D
este prevăzut cu ace¬
eaşi piese pe care le poartă extremitatea
revii A.

Pentru uşurinţa măsurărilor se poate
monta în interiorul ţevii un arc slab (nefigu-
at pe schemă) care menţin îndepărtate
eava şi bara una de cealaltă.

Pentru efectuarea măsurătorilor, auto¬
mobilul se aduce pe o suprafaţă plană şi
orizontală, volanul se fixează în poziţie neu-
râ, iar roţilor li se corectează presiunea de

gonflare. Se trasează cu o
cretă pe flancurile interioare
ale anvelopelor din faţă câte
două repere perfect diametral
opuse, apoi maşina se mişcă
uşor, până când reperele
ocupă o poziţie orizontală şi se
montează dispozitivul descris
între cele două marcaje pe
care se sprijină cu vârfurile ştif-
turilor C. In această situaţie se
citeşte indicaţia scalei, să zicem că este
„A". Apoi se deplasează uşor maşina, până
când dispozitivul de măsură ocupă o poziţie
diametral opusă sau se scoate dispozitivul
şi se montează în poziţia B, spre faţa
maşinii, citind iarăşi indicaţia de pe scală,
fie ea „B”, în milimetri, valoarea ei trebuind
să se înscrie între limitele de admisibilitate
indicate de fabricant (de exemplu, pentru
Dacia 1300, A-B = - 3...0; Oltcit 0...3 mm).

IMITATOR RUPTQR

RUTO

Y03FGL

Comutatorul mecanic (0-12 V), care este
uptorul (platina) din sistemul de aprindere al
motoarelor auto, are rolul de a aplica periodic
în impulsuri) tensiunea de + 12 V (sau +24 V
sau + 6 V) înfăşurării primare a bobinei de
nducţie care, în fond, este un transformator de
ensiune. Frecvenţa de repetare (de „choppare”
a tensiunii continue de + 12 V) a acestor impul¬
suri (f r ) depinde de turaţia motorului cu explozie
n) si de numărul de cilindri (N):

f r (Hz) = N_JL_
120

TEHNIUM martie 2002

AUTO - MOTO

Exemplu. Pentru N = 4 şi n = 600 ture/min
(turaţie minimă de ralanti) obţinem f r = 20 Hz, iar
pentru N = 4 şi n = 6000 ture/min (turaţie maximă)
se obţine fr = 200 Hz.

Un imitator electronic al acestui ruptor
mecanic, necesar în diverse experimentări (atunci
când se realizează, de exemplu, un dispozitiv de
aprindere electronic), este în fond un generator de
impulsuri dreptunghiulare cu amplitudinea de 12
V. cu frecvenţa variabilă între 20 Hz şi 200 Hz,
capabi să dea un curent în sarcină în impuls atât
cât să comande sigur dispozitivul de descărcare a
acumulatorului de energie (magnetic sau electric),
care poate fi un tranzistor de putere sau un tiristor.

Adesea montajele de aprindere electronică
realizate de amatori şi netestate complet (din
lipsa unui imitator cât mai bun al ruptorului în
mişcare de rotaţie) nu au dat satisfacţie deplină
după montarea pe autoturisme. Cauza:
nefuncţionarea corectă în toată gama de
frecvenţă f r .

în figura 1 se dă schema de principiu a imita¬
torului Este vorba de un multivibrator clasic cu
tranzistoare (T•,, T 2 ) cu cupjaj BC, urmat de un
amplificator de putere (T 3 ). în figura 2 se prezin¬
tă forma oscilogramei impulsurilor generate, care
trebuie să se păstreze în toată gama de variaţie
a rezistenţei potenţiometrului R.

Imitatorul de faţă a fost conceput în special
pentru autoturismul cel mai răspândit în
România, care este Dacia 1300. Pentru acesta
avem:

oc d + Oj = 33° + 57° = 90°
în care 57° reprezintă unghiul
Dwell (de rotire a camei între
două deschideri ale ruptorului).
Unghiurilor ix d (de deschidere) şi
dj (de închidere) le corespund
timpii t d şi tj din figura 2.

Avem:

1 rmin

6000

= 5 ms,

adică f rmax = -^= 200 Hz
Trmax=-^=37,5 ms,
adică f rmin “=26,727 Hz

Cum t| / t d = 57/33 = 1,727
rezultă

t d = 0,366 T r şi tj = 0,633 T r

şi deci t d mjn = 1 - 83 ms
max ms

tj min = 3,16 ms
tj max = 23,73 ms

Din teoria multivibratorului
rezultă însă că:

t d = 0,69 (R2 + R) C2 şi
tj = 0,69 (R3 + R) CI
Alegând Ci = 300 nF rezultă
R 3 + R = 13,45+ 100,88 k£2
şi C 2 = 200 nF rezultă R 2 +
R = 15,49+ 116,32 k£2.

Pentru R = 0 vom avea, evi¬
dent, t d = 1,83 ms şi tj = 3,16 ms
şi, deci, R 3 = 13,5 k£2 (prin
sortare), R 2 = 15,5 k£2 (prin
sortare). Potenţiometrul comun
va avea R ma!( = 100 k£2 (liniar).

Alte valori ale parametrilor
componentelor sunt:

R 1 = R 4 = 1 + 2 k£2; R s = 430
£2; R 6 = 51 £2.

Rezistoarele sunt de tipul
RPM 0,5 W, cu excepţia lui R 6 ,
care este bobinat, de 3 W.

T 1 =T 2 = BC107;T 3 = BD135
sau echivalente.

în figura 3 se prezintă modul
de realizare practic a imitatorului
electronic de ruptor, într-o cutie
de plastic de medicamente cu
0 = 65 mm şi înălţime H = 30
mm. Capacul transparent per¬
mite şi realizarea unei scale pen¬
tru valorile lui fr.

în figura 4a şi b se dau
desenul (nepretenţios) al cablaju¬
lui imprimat şi modul de echipare
a plăcii, ambele la scara 1:1

TEHNIUM martie 2002

MODELISM

(Urmare din pagina 57)

REALIZAREA CUTIEI
EMIŢĂTORULUI

Per tru realizarea cutiei se va uti¬
liza tal 'lâ de aluminiu cu grosimea
de 1 nun. Din această tablă (foarte
plană) se va decupa o placă cu
dimem lunile 266 x 185 mm. Se
marchi ,azâ cu un vârf ascuţit traiec¬

toriile i idoiturilor (pe faţa interioară),
ui mân I indicaţiile din figura 5A. Se
execut i decupajele indicate cu un
ferâstr iu foarte fin (pânză de traforaj
pentru tăiat metale), după care se
perforr azâ diferitele găuri indicate în
figură. Se înlătură cu grijă bavurile
decupnjelor si găurilor practicate.

O operaţiune relativ delicată, la
care tr rbuie acordată multă atenţie,
constă în efectuarea îndoiturilor
(pi'ajel ir). Pentru aceasta, trebuie
realiza un şablon după indicaţiile
dm figi ra 5B. în cotele date s-a ţinut
cont de grosimea îndoiturilor care
trebuie executate. După pliaj, profilul
cutiei t ebuie să fie cel din figura 5C.

în final, se şlefuieşte cutia cu
hârtie abrazivă granulaţie 400, apoi
cu 600, după care se vopseşte cu o
vopsea auto de calitate.

Dacă dispuneţi de manşe (indus¬
triale) ale căror cote diferă de cele
indicate în figura 5A, atunci în locul
celor două orificii circulare şi a fere¬
strelor dreptunghiulare aferente se
vor practica decupări corespunză¬
toare manşelor pe care le aveţi.

REALIZAREA CIRCUITELOR
_ [MP RI M ATE

Pentru realizarea circuitelor
imprimate ale emiţătorului se va uti¬
liza sticlotextolit cu grosimea de 1,2-
1,5 mm, placat cu cupru pe ambele
feţe. Faţa superioară nu va fi coro¬
dată, ea servind ca „plan de masă”.

O asemenea soluţie „cu plan de
masă" are două avantaje: blindaj
contra paraziţilor exteriori şi stabili¬
tate deosebită a etajelor de înaltă
frecvenţă (ÎF).

Plăcile de circuit imprimat se
realizează în felul următor:

- se protejează cu vopsea (auto)
sau cu cerneală specială faţa supe¬
rioară şi traseele celei inferioare.

- după gravarea feţii inferioare,
se realizează o frezare a tuturor
găurilor, la faţa superioară: în acest
scop se va utiliza un burghiu spiral
cu diametrul de 0 3- 0 3.5 mm,
ascuţit astfel încât să intre cât mai
puţin în textolit. Se degajează astfel
partea superioară a fiecărei găuri pe
un diametru de cca 2 mm, astfel
încât să nu poată fi nici un scurtcir¬
cuit între firul de conexiune al vre¬
unei componente (tranzistor, rezis-
tor, filtru etc.) şi planul de masă.
Anumite găuri nu vor fi frezate, fund
destinate realizării legăturii electrice
între traseele de masă ale montaju¬
lui şi faţa superioară, cu rol de
ecran, a plăcii.

Circuitul imprimat al codificatoru¬
lui prezentat în figura 7 (A şi B) este
realizat din acelaşi material ca şi
placa de înaltă frecvenţă.

Se va acorda o mare atenţie po¬
ziţionării găurilor şi mai ales a acelo¬
ra în care se implantează pinii cir¬
cuitelor integrate.

IMPLANTAREA PIESELOR
CODIFICATORULUI

Se va ţine cont de figurile 7A şi 7B.

Sudaţi în ordine: rezistoarele-»
diodele-» tranzistoarele-» conden¬
satoarele şi şocurile.

Pentru implantarea circuitelor
integrate se va utiliza un letcon de
joasă tensiune sau un pistol de lipit
cu o putere de cca 30 W. La
aşezarea acestor circuite integrate
se va da o mare atenţie la sens. Se
sudează în final cele două legături
marcate cu II şi 12, în schema de
implantare.

În acest stadiu, efectuaţi o verifi¬
care a funcţionării. Pentru aceasta,
sudaţi (cositoriţi) provizoriu patru
rezistoare de 47 kii între ieşirile 1.
2, 3 şi 4. Puneţi sub tensiune mon¬
tajul (prin intermediul unui întrerupă¬
tor) şi verificaţi cu osciloscopul
prezenţa a 5 impulsuri şi a semnalu¬
lui de sincronizare (nivel jos) cu o
durată de 5-6 ms. Rotiţi pe R2 la
cursa minimă. Dacă montajul este
corect, funcţionarea este imediată
Un miliampermetru introdus în serie
va indica un consum de aproximativ
4,5 mA. O dată verificarea încheiată,
dezlipiţi cele patru rezistoare şi firele
de alimentare.

TEHNIUM martie 2002

MODELISM

REALIZAREA CIRCUITULUI
IMPRIMAT AL MĂSURĂTORULUI
_ DE CÂMP _

Acest montaj este un măsurător
iniversal de câmp, care
uncţioneazâ în FM şi AM. El
eacţionează în funcţie de tipul emi¬
siunii şi de puterea primită.

in figura 8 este prezentată
;chema teoretică, iar în figurile 9 şi
10 . modul de implantare a pieselor
Când nu primeşte semnal de ÎF,
iparatul indică „ 0 ” (ajustabil prin
•emireglabilul P 6 :

Se sudează apoi conexiunile
acestor filtre, iar la „planul de masă",
carcasele (blindajele) lor metalice.

Se realizează apoi bobinele L 4 ,
L 5 şi L-, (figura 4).

L 4 : 12 spire din sârmă CuEm $ 1
mm, pe o carcasă din plastic (cu
miez pentru înaltă frecvenţă) cu
diametrul (ţ> 8 mm.

L 5 : 10 spire CuEm <|> 1 mm, pe
acelaşi tip de carcasă ca şi la L4. La
ambele bobine, înfăşurarea va fi
spiră lângă spiră.

I_ 1 : Pe o carcasă cilindrică din
plastic, cu diametrul de <ţ> 6 mm, se
bobinează strâns 25 de spire alătu¬

rate, din fir CuEm cu diametrul de
<j> 0,25 mm. Spirele se rigidizează
apoi cu lac incolor. După uscare, se
amplasează în locul ei bobina L-j şi
se sudează cele două extremităţi la
circuitul imprimat, în locurile indicate
pe figura 4.

Se sudează tranzistoarele T-| -
T 5 . Cuarţul nefiind montat, se pune
placa de ÎF sub tensiune
(12-15 V), acumulatoarele fiind
bine încărcate.

Se verifică tensiunea pe emitorul
tranzistorului T■), care trebuie să fie
de 7,5 ± 0,2 V.

(Continuare în numărul viitor)

Vedere de jos

l 4 n *«v

Artl HOO mm

11 carcasa 8 mm cu miez 9 1/2
0.3mm
Ci 2? pF cf»r*m*c
C2 47 nF c«*nm»c (12 V)

C3 47 nF cmam*

C4 0 1 crram*

R1 27 kO 1'4 W
R2 68 kO 1/4 W
R3 150 0
R4 1 kO
RS 1 kO
P6 1 kO ho8air#

P7 10 kO
O 1 N 4148
T1T2 FET2N3819
V mmelru 400 jjA

Potenţiometrul P7 reglează sen¬
sibilitatea; între P 6 şi P7 există o
işoarâ interacţiune.

După terminarea montajului,
icesta se introduce într-o cutiuţă
rietalicâ. Microampermetrul de
10-60 pA va fi şi el instalat definitiv
n cutia metalică a montajului,
’otenţiometrul P7 trebuie să aibă
i ns ihiiitatea d e a fi reglat din exte¬
rn- .1 carcasei (cutiei) montajului. Va
prevăzută şi o ieşire, legată în
>unctul Y, pentru a se vizualiza pe
nsciloscop, semnalul de joasă
recvenţă. în cazul modulaţiei de
implitudine, poate fi necesară
liminuarea valorii condensatorului
Z2 (în funcţie de mărimea semnalu-
ui la intrare).

Indicatorul de câmp poate fi ali-
rientat din acumulatorii receptoru-

ui. _

3 ARTEA DE ÎNALTĂ FRECVENŢĂ

Circuitul imprimat al acestei plăci
•oale fi realizat destul de uşor.
Căurile pentru transformatoarele de
naltă frecvenţă (TR-) şi TRp) se per¬
orează cu un spiral de (J> 0,8 mm, iar
•enlru condensatoarele ajustabile
u o 1 - 1,2 mm.

TEHNIUM martie 2002

fEHNIUM martie 2002

Casetofonul CORINA realizat în ţară
(Tehnoton laşi) este portabil, stereo, alimen-
tându-se de la o sursă de 12 V. Se pretează
a fi folosit in autoturisme. Tehnologia lui de
realizare este hibridă: tranzistoare şi circuite
integrate (2X TCA 150T).

Preţ: 29 500 lei