Tehnium/1997/9705-06i

REVISTĂ LUNARĂ PENTRU CONSTRUCTORII AMATORI 
Redactor şef ILIE MIHĂESCU nouă 


SUMAR 

Nu-I ucideţi pe Arhimede 2 


Emiţător simplu pentru 
banda de 10 m 4 

Convertor pentru banda de 17 m 8 
Voltmetru digital 12 

Telecomandă TV 14 

Termostat pentru clocitoare 18 
Telecomanda 20 

Alimentator stabilizat 22 
Transceiver FM - 2 m 24 
Rx-IOm 26 

Convertor 12/220 V - 
250 VA 28 

Generator de 50 Hz 30 
Alarmă 31 

Antenă 32 

Dispozitiv de comandă 
cu automenţinere 33 

Zar electronic 34 

Telecomandă acustică 36 
Adaptor pentru antene 38 

Stabilizator de tensiune 
în comutaţie 39 

Tir optic digital 41 

înlocuirea elementelor 
de comutaţie 45 



















NU-L UCIDE 11 ARHIMEDE 

Prof. Mihai C. Vornicu 

A proximativ în jurul anului 633 î.d.Chr., corin- Dincolo de valoarea istorică a acestei naraţiuni se 
tienii (adică grecii veniţi din istmul Corint) sub desprinde o învăţătură care ar trebui să ne dea de 
conducerea lui Arsias, au pus piciorul pentru gândit şi anume, cât de uşor poate ignoranţa unui 
prima dată pe insuliţa Ortigia aflată într-un golf din soldat să distrugă un monument de cultură cum a 
partea răsăriteană a insulei Sicilia şi ulterior, după fost vestitul siracuzan Arhimede. Dacă mă gândesc 
cucerirea podişului Ahradina aflat în jurul malurilor bine, o situaţie asemănătoare s-a petrecut şi în vea- 
acestui golf, a luat fiinţă vestita cetate a antichităţii cui nostru atunci când, de data asta nu un soldat ci 
cunoscută şi azi sub numele de Siracuza. în această un mareşal al Germaniei naziste (l-am numit pe 
colonie grecească în care comerţul a ajuns la o pros- Hermann Goering!) a rostit ca să audă toată lumea: 
peritate impresionantă şi ale cărei monezi se bucurau „când aud de cultură, îmi vine să trag cu pistolul!” 
de mare căutare în epoca războiului peloponeziac Eliberată de obscurantismul evului-mediu în care 
(414 Î.d.Chr.) a văzut lumina zilei, în anul 287 Î.d.Chr. omenirea a cunoscut cea mai bestială pedeapsă apli- 
una din cele mai ilustre figuri ale culturii elene din cată unor nevinovaţi prin arderea de viu a unui om pus 
antichitate, vestitul Arkhimedes cunoscut azi în toată pe rugul Inchiziţiei, adevărata cultură s-a zbătut din 
lumea sub numele de Arhimede. După ce o vreme a greu pentru ca abia după vreo două sute de ani să 
trăit în Alexandria - oraşul întemeiat de Alexandru cel înceapă a da la iveală creaţiile de mare valoare care 
Mare în Egipt - s-a reîntors în oraşul său natal, constituie astăzi, alături de cultura elenistică a anti- 
Siracuza, acolo unde a şi murit la vârsta de 75 de ani. chităţii, tezaurul spiritual al culturii întregii umanităţi. 
Matematician şi fizician, socotit ca unul din cei mai După secolul al XVIII-lea, numit şi „secolul luminilor”, 
mari savanţi ai antichităţii, Arhimede a inventat veacul al XlX-lea a fost epoca istorică în care au trăit şi 
scripetele compus, troliul şi şurubul fără sfârşit şi tot au creat marii scriitori, marii dramaturgi, marii muzicieni 
el a formulat celebrul principiu al corpurilor scufun- şi în general, marile genii care au contribuit la 
date în fluide, principiu care şi astăzi poate fi găsit în îmbogăţirea patrimoniului spiritual al oamenilor de pre- 
toate cărţile de fizică, începând cu cele de liceu şi ter- tutindeni. Şi dacă secolul trecut s-a identificat în timp 
minând cu marile tratate de hidrodinamică. cu marile creaţii ale frumosului în materie de cultură, 

în materie de matematică, el a fost primul geometru veacul al XX-lea are meritul de a fi găzduit un alt gen 
care a determinat raportul dintre volumul unei sfere şi de cultură, anume „cultura tehnică”, o altă latură a cul- 
volumul cilindrului circumscris acesteia. turii, cea care îmbracă formele utilului. Cea mai spec- 

în Siracuza, Arhimede a inventat numeroase ma- taculoasă dezvoltare a acestui veac o constituie 
şinării care au distrus sau au incendiat corăbiile inam- ELECTRONICA. Fără electronică nu am avea azi nici 
ice, ori de câte ori diverşi năvălitori au năzuit la radio; nici televiziune, nici aparatură de investigaţie (în 
cucerirea vestitei cetăţi greceşti. Faima lui Arhimede a economie, în medicină, în agricultură, în tehnică etc.) şi 
ajuns până la inamicii Sirâcuzei în aşa măsură încât şi nici nu am fi ajuns să vizităm Luna plimbându-ne cu 
romanii, cei mai înverşunaţi duşmani ai coloniei şira- căruciorul pe scoarţa ei, peste roci neatinse încă de 
cuzane l-au botezat „mirabilis inventor machinarum”. vreo vietate, de la începuturile lor şi până astăzi. 

Asediată de trupele romane conduse de generalul Datorită electronicii, un popor învins în Ultimul război 
Marcelius, Siracuza a rezistat, graţie geniului lui mondial - mă refer la japonezi - nu ar fi ajuns astăzi să 
Arhimede, vreme de doi ani de zile, între 214 şi domine lumea cu produsele fabricate de ei cu ajutorul 
212 Î.d.Chr. ca până la urmă, în anul 212 Î.d.Chr. să roboţilor, şi aceştia, tot o creaţie a electronicii, 
cadă în mâinile romanilor. Dintr-o enormă consideraţie Germania, altă ţară învinsă în al doilea război mondial, 
de care Arhimede se bucura chiar în faţa duşmanilor nu ar fi devenit o mare putere europeană fără aportul 
săi, generalul Marcelius a ordonat soldaţilor care electronicii. Astăzi, pretutindeni în lume, ţările mai mult 
porneau prin cetate şi se dădeau la jafuri şi la ucideri sau mai puţin dezvoltate, aleargă în toate părţile pentru 
de oameni - obicei păstrat cu sfinţenie chiar şi în zilele achiziţionarea de echipamente electronice cu care să 
noastre - să întrebe mai întâi pe fiecare locuitor care uşureze munca oamenilor, să le asigure un randament 
urma să fie jefuit, cum se numeşte şi dacă i se sporit al muncii (adică o productivitate mai mare) şi 
răspundea că se numeşte Arhimede, acestuia trebuia implicit să contribuie la ridicarea economică a ţărilor lor. 
să i se cruţe viaţa şi să fie adus viu în tabăra romană. Toate ţările civilizate sau care năzuiesc la o 
Un soldat intrând în casa în care locuia vestitul şira- civilizaţie superioară, acordă în prezent o atenţie 
cuzan, conformându-se ordinului primit a întrebat cu deosebită instruirii tinerilor în acest domeniu. într-o 
voce tare: „cine eşti?” Arhimede care cu un băţ în epocă în care tinerilor li se pun în faţă atâtea tentaţii, 
mână descria în acel moment nişte forme geometrice una mai păgubitoare decât alta, atât pentru viaţa lor 
pe nisip i-a răspuns soldatului: „noii tangere circulos cât şi pentru societatea din care fac parte, instruirea 
meos” adică, nu te atinge de cercurile mele, drept care, timpurilor în domeniul electronicii capătă pe lângă 
soldatul crezând că acesta este numele lui, l-a ucis. oferta spre o cale intelectuală de manifestare şi posi- 

TEHNIUMnr. 5-6/1997 







sos-sos-sos 


3 


bilitatea de a contribui în viitor la dezvoltarea econo¬ 
mică a ţării din care fac parte. 

Cu excepţia câtorva şcolf'de specialitate, în ţara 
noastră, electronica nu figurează printre materiile de 
studiu din liceu. Cărţile de electronică publicate în 
limba română, mai ales în ultimii ani, pot fi numărate 
pe degetele de la o mână. în locul cărţilor de electro¬ 
nică din ţara noastră, tarabele la care se vând publi¬ 
caţii sunt pline de tot felul de reviste care mai de care 
mai plină de obscenităţi, de îndemnuri la violenţă şi la 
aberaţii sexuale. Oare asta să fie zestrea de cultură 
cu care tineretul va intra în secolul XXI? 

Poate că nu m-aş fi hotărât să scriu aceste rânduri 
dacă nu aş fi văzut (şi mai ales auzit) la un program 
de televiziune pe unul din marii exponenţi ai culturii 
noastre naţionale spunând că va trebui să se termine 
cu publicaţiile a căror tipăritură costă circa 3000 lei un 
exemplar şi se vinde pe piaţă cu 400 de lei exem¬ 
plarul. Problema pe care o punea acest incontestabil 
om de cultură înseamnă de fapt retragerea 
subvenţionării acestei (sau acestor) publicaţii de la 
bugetul statului. Una din publicaţiile care probabil că 
intra în vederile vorbitorului era şi revista „TEHNIUM” 
şi în măsura în care am înţeles eu bine, mi-aş permite, 
cu toată consideraţia şi cu tot respectul să fac unele 
precizări în cele ce urmează. 

La 1 ianuarie 1997 A revista „TEHNIUM” a împlinit 27 
de ani de la apariţie. încă de la începuturile ei, această 
revistă a pornit de la ideea de apostolat, mai precis, 
de la ideea de a pune la îndemâna tinerilor, chiar şi de 
la vârsta de zece ani, o posibilitate de a-i ajuta să 
pătrundă în marele univers al secretelor electronicii 
prin realizarea de mici montaje care să le ofere satis¬ 
facţia de a face un lucru util cu propria lor mână dar şi 
de a-i îndemna să execute montaje din cele mai difi¬ 
cile pe măsura însuşirii unor cunoştinţe din ce în ce 
mai ample. Timp de 27 de ani, această publicaţie, 
unică în felul ei în România, a avut trei mari merite. în 
primul rând, inginerul llie Mihăescu, iniţiatorul şi con¬ 
ducătorul acestei reviste de la începuturile ei, a reuşit, 
în scopul realizării acestei munci de cultură naţională, 
să mobilizeze o serie de oameni bine intenţionaţi şi 
bine pregătiţi pe tărâm electronic, formând un 
mănunchi de colaboratori care nu s-au uitat niciodată 
la sumele modice cu care li se plăteau articolele publi¬ 
cate ci aveau mulţumirea sufletească a contribuţiei lor 
[a culturalizarea tinerilor cititori în domeniul electronicii, 
în al doilea rând, deşi a fost obligată, ca orice 
publicaţie din era comunistă, să treacă pe sub furcile 
caudine ale cenzurii, revista „TEHNIUM” s-a strecurat 
printre toate rigorile impuse tuturor tipăriturilor şi nu a 
publicat nici un articol elogios la adresa perechii prezi¬ 
denţiale şi cu atât mai puţin la adresa marei savante 
din satul Petreşti, ajunsă academiciană cu trei clase 
primare. în al treilea rând, revista „TEHNIUM” s-a 
vândut întotdeauna la preţuri accesibile chiar pentru 
cei mai săraci copii din ţara noastră. Menţinând pe tot 
parcursul existenţei sale cele mai modeste preţuri de 
vânzare pentru un exemplar, revista „TEHNIUM” a 
reuşit să pătrundă până în cele mai îndepărtate colţuri 
ale ţării şi până la copii la care vârsta nu depăşeşte cu 
mult 10 sau 12 ani. Dovada marii popularităţi de care 


se bucură în prezent această publicaţie o constituie 
faptul că spre deosebire de alte publicaţii, la redacţia 
revistei nu s-a primit niciodată vreun exemplar, ca 
retur, de la organele de difuzare a presei. 

în plus, miile de scrisori prin care se aduceau 
mulţumiri sau se cereau anumite explicaţii suplimenta¬ 
re ne-au dovedit că mii de elevi din ultima clasă a 
liceului şi-au realizat în trecut lucrările de diplomă 
după schemele publicate în revista „TEHNIUM”. 
Personal, pot oferi zeci de nume de ingineri 
electronişti, oameni cu o bună pregătire profesională 
care în prezent sunt foarte solicitaţi şi apreciaţi de 
firmele străine apărute în România după 1989, au 
salarii foarte mari şi nu se sfiesc să mărturisească fap¬ 
tul că şi-au început ucenicia în electronică având drept 
unic sfătuitor revista „TEHNIUM”. 

Subvenţionarea de la bugetul statului acordată 
revistelor care se adresează tineretului (de ex. 
„TEHNIUM”, „GAZETA MATEMATICĂ”, „REVISTA 
DE FIZICĂ şi CHIMIE, etc.) nu reprezintă pentru ţară 
nişte bani aruncaţi de pomană ci o investiţie sigură şi 
pe termen lung în menţinerea şi ridicarea nivelului de 
cultură al generaţiilor viitoare. 

Ştim că la ora actuală bugetul statului este un buget 
de austeritate (că numai de de-astea am avut parte în 
ultima vreme) şi care ca celebrul Arvinte îşi taie din 
poalele anteriului ca să-şi facă mâneci iar apoi, când 
simte frig în spate, taie mânecile ca să aibă cu ce 
să-şi acopere spinarea. Ştim că diriguitorii de azi 
caută cu lumânarea căile prin care mulţi bani de la 
buget se duc pe apa Sâmbetei fără nici un folos. Ştim 
că în acest sens se fac calcule peste calcule şi că se 
recurge la o adevărată chirurgie financiară. Socotim 
însă că este tot atât de bine să se ştie că în toate ţările 
Europei (fără nici o excepţie!) apar cel puţin două pu¬ 
blicaţii cu profil identic cu cel al revistei „TEHNIUM” şi 
toate aceste publicaţii sunt subvenţionate de statele 
respective. Noi românii, ca în multe alte domenii, am 
rămas mai în urmă şi nu avem decât o singură publi¬ 
caţie. Ce facem dacă din motive de nerentabilitate o 
suprimăm şi pe aceasta?? Ştim că suprimarea unei 
reviste se poate face lesne dar ne permitem să-i 
întrebăm pe cei ce conduc azi destinele ţării ce vor 
face aceşti copii care vor fi lipsiţi de unica lor revistă 
(un fel de abecedar) care contribuie la îndrumarea lor 
spre tainele culturii tehnice?? Cine ştie dacă în viitor, 
din mijlocul minunaţilor copii de astăzi nu se va ridica 
un geniu tehnic care să revoluţioneze lumea cu vreo 
descoperire epocală, aşa cum a fost Arhimede, şi 
care să-şi mărturisească începuturile din paginile 
revistei „TEHNIUM”? 

Oricum ar ieşi calculele celor care azi împart banii 
de la buget, suprimarea revistei „TEHNIUM” ar fi un 
act anticultural deoarece electronica este şi ea o 
formă de cultură (şi încă ce cultură!). 

Soldatul care l-a ucis pe Arhimede a avut cel puţin 
scuza că era un ignorant. Subsemnatul, unul dintre 
cei mai statornici colaboratori ai acestei reviste vreme 
de mai mulţi ani, mi-aş permite să adresez celor care 
astăzi hotărăsc destrinele acestei ţări o singură 
rugăminte: 

„Nu-I ucideţi pe Arhimede!” 


TEHNIUM nr. 5-6/1997 





HAK fi 10m 


R ealizarea unui emiţător pentru gama de 26 + 
30 MHz compus dintr-un oscilator şi un etaj 
final, este destul de simplă; cu toate acestea 
un începător poate întâlni o serie de greutăţi în du¬ 
cerea la bun sfârşit a reglării unui astfel de montaj şi 
de aceea prezentul articol îşi propune să-i dea toate 
lămuririle necesare. 

Dacă transformarea radiobalizei (din nr. 11-12/96) 
într-un emiţător QRPP punea la dispoziţia radioama¬ 
torului o „sculă” de circa 0,5 W în antenă, prezentul 
articol propune o schemă ce poate furniza 1,5 3 W, 
funcţie de tensiunea de alimentare şi tipul tranzis¬ 
torului final folosit. 

Să presupunem că etajul final va folosi un tranzis¬ 
tor clasic (de ex. 2N2218 sau 2 N2219) şi va trebui 
să aibă impedanţa de ieşire de 50 ohmi. 

lată cum vom proceda practic: 

- Presupunem că exemplarul de care dispunem 
are următoarele date generale de catalog: 

UQ£ = 60 V; l c max = 150 mA; P c max = 0,8 W 
(fără radiator) 

Rbe = 50 Q şi Cq^ = 8 pF. 

Cu aceste date vom dimensiona atât circuitul de 
intrare al etajului final cât şi cel de ieşire ce asigură 
adaptarea la antenă. 


ing. Cabiaglia Giovanni 

Făcând calculele, în final vom obţine: 

l _3 ~ 0,8 pH; Cg ~ 45 pF şi Cy = 8 pF. 

Datorită împrăştierii relativ importante (chiar pentru 
un lot de tranzistori de acelaşi tip) este recomandabil 
să se aleagă valori de 2 4 - 3 ori mai mari pentru 
capacităţi, adică vom lua Cg = 10 - 80 pF şi C 7 = 8 - 
60 pF; în ceea ce priveşte bobina L3 ea se poate 
realiza înfăşurând 11 -h 12 spire de conductor CuEm 
0 1 mm pe un diametru de 0 10 mm sau 16 spire pe 
un diametru de 8 mm (fără miez „pe aer”). Dar şi în 
acest ultim caz este bine să se poate experimenta şi 
deci se va realiza o bobină cu 16 spire CuEm 
0 1 mm 0 8 mm putându-se elimina pe rând câteva 
spire, încât să avem 14-12-10 spire până când 
adaptarea între ieşirea oscilatorului şi cea a etajului 
final va fi optimă. 

Precizăm că pentru multe tranzistoare fabricanţii 
dau scheme de folosire a respectivelor tipuri în mod 
complect, inclusiv cu desenul cablajului de test pen¬ 
tru frecvenţa dorită, (ex. cataloagele PHILIPS, 
MOTOROLA, R.C.A. etc.) 

Schema completă a emiţătorului propus este 
prezentată în fig. 1 , iar plantarea în fig. 2 ; în sfârşit în 
fig. 3 este prezentat cablajul la scara 1 :1. 

Să vedem acum datele necesare realizării celorlalte 
bobine, ca apoi să trecem la descrierea reglajului. 



™ cu 

—il- 


uJAf1 CS 



TEHNIUM nr. 5-6/1997 





pw 

JjpKf 


TEHNIUM nr. 5-6/1997 



























cu ajutorul rezistenţei Ri reglăm curentul absorbit la 
8 + 10 mA. 

- Introducem cuarţul în soclu şi reglăm miezul 
bobinei L-j (eventual şi C 3 ) până la apariţia 
oscilaţiilor fapt marcat de un salt al curentului în jurul 
valorii de 20 + 30 mA (strapul P-| neexecutat). 

- Ne convingem apoi că reglajul este corect prin 
întreruperea alimentării şi reconectarea ei pentru a 
vedea că oscilaţia porneşte odată cu aplicarea tensi¬ 
unii. 

- Conectăm acum un alt AVO-metru (pe scara de 
15 V) în paralel pe terminalele lui C-jş şi facem provi¬ 
zoriu scurtul ?2 ' ncât sa avem ,a ieşirea emiţătorului 
sarcina artificială R q II R 7 . 

- Executăm strapul P-( şi alimentăm din nou; dacă 
vedem că se absoarbe din sursă un curent mai mare 
de cca 100 mA umblăm imediat la condensatorul 
semireglabil C-|q (eventual miezul lui L 4 ) încât curen¬ 
tul absorbit să'fie de maxim 70 mA fapt ce confirmă 
că circuitul oscilant L 4 Ciq este pe frecvenţa 
cuarţului. 

- Pentru a ne convinge că etajul final nu 
autooscilează, putem folosi un receptor de UKW 


Listă componente Emiţător 

Rl - 47 K semireglabil; R 2 - 22 K - 0,25 W; Rg - 15 K 
- 0,25 W R 4 100/0,5 W; R 5 - 4,7/0,5 W; R 6 -100/0,5 W; 
R 7 - 100/0,5 W; 

Ci - 10 nF disc ceramic 

C 2 - 1 nF disc ceramic 

C 3 - 10 + 40pFTrimer 

C 4 - 1,2 nF disc ceramic 

C 5 - 100 nF disc ceramic 

C@ - 10 + 80 pFtrimer 

C 7 - 10+ 60 pFtrimer 

Cq - 10 nF disc ceramic 

Cg - 4,7 nF disc ceramic 

C 10 -10 + 40 pFTrimer 

Cu -10 nF disc ceramic 

Ci 2 -100 pF disc ceramic 

C 13 -10 + 80 pFtrimer 

Ci 4 -10 + 60 pFtrimer 

Ci 5 - 4,7 nF disc ceramic 

Ci e -1 00 nF disc ceramic 

jaf 1 -jaf5 = inductanţă 200 pH/1 A 

Li - 12 spire pe suport 0 6,5 mm; CuEm 0,6 mm 

L£ - 3 spire pe suport LI cu sârmă CuEm 0,6 mm capăt rece 

L 3 - 16 spire pe suport 0 8 mm CuEm 1 mm (pe .aer*) 

L 4 - 10 spire pe suport 06 mm, 10 spire CuEm 0,6 mm 

L 5 - 9 spire pe suport 0 8 mm CuEm 1 mm (pe .aer*) 

TR r 2N2219CA 

TR 2 - BFY51 sau 2N3553 

DG - orice diodă cu GE de tip FPD (DUG) 

XTAL - Quartz de 27 + 30 MHz. 


acordat pe armonica 3-a a cuarţului: dacă la primele 
probe (doar cu oscilatorul realizat cu Ti) semnalul 
este curat fără fluierături şi zgomote ce depind de 
atingerea sau nu a circuitului oscilant L 1 C 3 , va tre¬ 
buie ca acest lucru să se repete şi în finalul conectat 
(cu observaţia că semnalul indicat de S-mptru sau 
LED-ul de acord va fi mai mare). i 

- Cu ajutorul unei şurubelniţe de plastic (nu una 
metalică!) se umblă la C 6 şi C 7 până ce finalul 
absoarbe maxim de curent (eventual cu aceeaşi 
şurubelniţă se strâng sau depărtează spirele lui L 3 ); 
dacă în timpul acestor reglaje observăm un salt 
brusc al curentului absorbit, înseamnă că finalul 
autooscilează şi trebuie să acţionăm unul din trimerii 
C 0 C 7 până când se revine la situaţia normală (a-şi 
asculta tot timpul şi armonica 3-a în receptorul de 
UKW cu FM). 

- Ajustarea finalului (pentru a se ridica maximum de 
putere în antenă) se face cu semireglabilii Ci 3 şi 
Ci 4 (eventual cu L 5 , ca mai sus) până ce tensiunea 
citită de voltmetru devine maximă; se revine şi 
asupra miezului L 4 observând zona unde avem o 
creştere încât să obţinem maxim-maximoerum. 

- In caz că la reglaj cu toate că s-a atins la unul din 
semireglabili valoarea maximă (şi tensiunea de ieşire 
ar fi mai crescut) se va conecta pe verso, în paralel 
cu el un condensator ceramic fix de 10 + 25 pF până 
ce se va atinge tensiunea de cca 10 + 12 V în paralel 
cu Ci e (vedem că trecem printr-un maxim). , 

- Atingerea ei înseamnă că s-a obţinut o putere a 
etajului final de cca 1,5 W pe o sarcină de 5012 şi 
deci se poate conecta coaxialul de la antenă (even¬ 
tual prin intermediul unui măsurător de unde 
staţionare) şi se va reface puţin acordul, până ce un 
măsurător de câmp situat la câţiva metri de antenă 
va indica maximum de putere radiată. 

Reamintim să nu se lase etajul final fără sarcină 
(antena) existând pericolul deteriorării tranzistorul 
(care va avea neapărat urt radiator adecvat). 

MODULATORUL 

ing. Cabiagli Giovanni 

D upă realizarea şi acordarea emiţătorului 
propriu-zis este necesară modularea 
acestuia; după cum se poate observa din 
schema prezentată, avem o modulaţie de ampli¬ 
tudine ce se realizează cu o schemă conţinând 
dublul operaţional TL082 şi un tranzistor de 
medie putere (ex. BD137). 

Dacă emiţătorul şi modulatorul se alimentează de 
la o sursă de 12 Vec, puterea de j.F. necesară 
pentru o modulaţie de 100% va fi şi ea de cca 1 W. 

Modulaţia este de tip serie (pentru a se elimina 
un eventual transformator de modulaţie) ceea ce 
uşurează adaptarea impedanţei şi simplificarea 
schemei: astfel se aplică tensiunea la etajul final 
de R.F. prin intermediul tranzistorului final de 
putere (J.F.) fapt ce permite varierea curentului 
său în ritmul semnalului audio dat de microfon. 


TEHNIUMnr. 5-6/1997 









Ca performanţă precizăm că aparatura pro¬ 
pusă (folosind o antenă „grond-plane” corect 
amplasată având o impedanţă caracteristică de 
52 ohmi (nu mai insistăm cu detalii privind con¬ 
strucţia ei!) permite lucrul până la o distanţă de 
cca 10 km când corespondentul dispune de un 
receptor corespunzător (5 +■ 10 pV sensibilitate). 


Listă piese Modulator 

47 K (semireglabil) 

10 K (semireglabil) 

10 K/ 0,25 W 

82 K/0,25 W 

10 K/0,25 W 

2K2/0.25W 

100 K/ 0,25 W 

2 K 2 / 0,25 W 

100 K/0,25 W 

100 K/0,25 W 

4 K 7 / 0,25 W 

10 F/16 V 

100 nF multistrat 

10 nF multistrat 

180 nF + 220 nF multistrat 

100F/25V 

390 pF disc ceramic sau mică 
100 nF multistrat 
180 nF - 220 nF multistrat 
390 pF din ceramic sau mică 
10 nF multistrat 
10 nF disc ceramic 
SOC 

trz. NPN tip BD 137 sau BD139 
' integrat TL082 


Fără modulaţie tensiunea de alimentare a 
finalului este jumătate din valoarea (6 V) lucrând 
cu jumătate din puterea obţinută anterior la 
reglaje; desigur mărind tensiunea generală la 
18 V obţinem ia ieşirea modulatorului 9 V (pe 
şocul jA.F1 /C11) puterea radiată crescând cores¬ 
punzător. . 

Gradul de modulaţie se poate regla cu ajutorul 
potenţiometrului semireglabil R-j funcţie de sen¬ 
sibilitatea microfonului folosit. 

Pentru un control cât mai exact este necesar 
un modulometru sau un osciloscop care să 
funcţioneze până la frecvenţa de 30 MHz. 

Reglajul tensiunii de ieşire a modulatorului se 
face exact la jumătatea celei de alimentare cu 
ajutorul semireglabilului R 2 . 

în sfârşit, ultima figură prezintă inter¬ 
conectarea celor două module, gata pentru 
lucru. 

O ultimă precizare: când se va alimenta 
ansamblul prezentat cu 18 ^ 24 Vc este bine ca 
tranzistorul BD137 să fie prevăzut şi el cu un 
radiator adecvat. - ■ 


TEHNIUMnr. 5-6/1997 






■■■ î®S PENTRU 
BANDA OE 17 m 

Irig. Dinu Costin Zamfirescu 


M ontajul din fig. 1 permite recepţionarea 
benzii de radioamatori de 17 metri (mai exact 
18.068... 18.168 KHz) într-un receptor de trafic 
care poate funcţiona în banda de 10 m. Schema este 
construită dintr-un schimbător de frecvenţă şi un oscila¬ 
tor local, prevăzut cu cristal de cuarţ. Oscilatorul lu¬ 
crează pe frecvenţa fh = 10 MHz (fig. 1). Semnalul cu¬ 
les de antenă se aplică la intrarea de semnal a schim¬ 
bătorului de frecvenţă (pinul 12). La ieşirea schim¬ 
bătorului de frecvenţă (pinul 14) se obţine un semnal 
având frecvenţa egală cu suma dintre frecvenţa sem¬ 
nalului şi frecvenţa oscilatorului local, astfel că întreaga 
bandă de 17 m este translată („convertită”) în interiorul 
benzii de 10 m, mai exact între 28.068... 28.168 KHz. 
De aici şi denumirea de convertor. Alegerea frecvenţei 
recepţionate (acordul) se face acţionând numai asupra 
receptorului, care este conectat la ieşirea convertorului. 
Schimbarea modului de lucru (CW, SSB, RTTY, even¬ 
tual AM sau FM) se face de asemenea în receptor, ca 
şi reglajul amplificării totale. 

Deşi convertorul poate aduce un aport la amplificarea 
totală a semnalului, deoarece schimbătorul de frecvenţă 
este activ (spre deosebire de schemele cu diode), totuşi 
s-a redus intenţionat amplificarea convertorului, 
existând pericolul ca unele receptoare să producă inter- 
modulaţie. 

Cu datele din schemă, amplificarea este apropiată de 
cifra unu (OdB). Funcţie de impedanţa de intrare a 
receptorului, amplificarea reală poate fi uşor supra¬ 
unitară sau subunitară. 

Dacă s-ar culege semnaluîde ieşire direct de la pinul 
14, s-ar putea obţine un câştig de 20... 25 dB. 

Montarea atenuatorului rezistiv, format din 
rezistenţele de 1 ,8 K şi 220 Q. la ieşire are şi un rol 
benefic, realizând o mai bună separare între - ieşirea 
propriu-zîsă a schimbătorului de frecvenţă (pinul 1 ), 
unde este conectat circuitul acordat L 4 C -13 şi circuitele 
de intrare ale receptorului. între pinii 1 şi 14 este montat 
în interiorul circuitului integrat un tranzistor în schema 
de repetor pe emitor, având rolul de „interfaţă” între SF 
şi ieşirea CI (pinul 14), Astfel, diverse impedanţe conec¬ 
tate la pinul 14 au un, efect mult diminuat asupra circui¬ 
tului L 4 C -13 deci asupra amplificării şi curbei de selectiv¬ 
itate a convertorului. Dar pe măsură ce semnalul de 
ieşire are o frecvenţă mai mare, rolul de separator al 
etajului cu tranzistor se reduce, deoarece încep „să-şi 
spună cuvântul” capacităţile ^parazite şi îndeosebi 
capacitatea bază-emiter (Cbe). în fig. 2 este prezentată 
schema, părţii de ieşire a CI. Schimbătorul de frecvenţă 
realizat cu celula Gilbert existentă în CI TAA661 este 
figurat sub forma unui bloc. Acest bloc este de fapt un 
multiplicator electronic, care în funcţionarea CI TAA661 
ca demodulator MF (funcţie indicată în catalogul de apli¬ 
caţii) lucrează în comutaţie. 


în fig. 2 se observă ca în cazul conectării ieşirii direct 
la pinul 14 (prin condensatorul de blocare C), impe¬ 
danţa Zin a receptorului apare în emitorul tranzistorului. 
Dacă această impedanţă este capacitivă, apare o 
reacţie, care poate face ca aparent amplificarea recep¬ 
torului să crească; în anumite condiţii tranzistorul T se 
poate transforma într-un oscilator Colpitts: în fig. 3 se 
prezintă schema echivalentă a acestui oscilator nedorit 
(s-au neglijat unele elemente şi s-a desenat schema 
valabilă în curent alternativ). 

Condensatoarele C-|o> Ci2 §■ C.s-au considerat 
scurtcircuite. Rezistenţa de 240 O s-a neglijat. Cin este 
capacitatea de intrare (în iocul lui Zin). Se recunoaşte 
uşor schema unui oscilator Colpitts. Chiar dacă oscila¬ 
ţiile nu apar, paracteristica de frecvenţă a filtrului L 4 C-j 3 
suferă modificări. Dacă receptorul prezintă la intrare o 
impedanţă de intrare mică şi rezistîvă (50 sau 70 Q), 
evident schema din fig. 3 nu mai constituie un oscilator. 

Ideea de a renunţa complet la circuitul L 4 C 13 de a 
încredinţa în totalitate problema selectării componentei 
de mixare dorite (suma celor două frecvenţe) circuitului 
de intrare al receptorului nu poate fi acceptată la 
frecvenţe de ieşire utilizată, din cauza diminuării dras¬ 
tice a amplificării. Foarte mulţi radioamatori care uti¬ 
lizează TAA661 ca mixer preferă să nu conecteze nimic 
la pinul 1 (din comoditate sau din lipsă de informare). 
Evident în acest caz se renunţă şi la ideea conectării 
unui condensator de 4,7 nF între pinul 1 şi masă, aşa 
cum se procedează în funcţionarea ca demodulator MF 
sau ca detector de produs. Acest condensator împre¬ 
ună cu rezistenţa de 8,5 K constituie un filtru trece-jos, 
care elimină componentele RF şi „laşa să treacă” sem¬ 
natul AF. Dar eliminând condensatorul, filtrul FTS nu a 
dispărut, ci doar şi-a modificat frecvenţa de atenuare cu 
3 dB de la 4 KHz (pentru C = 4,7 nF) la circa 2 MHz, 
deoarece în locul capacităţii exterioare rămâne capaci¬ 
tatea parazită totală între pinul 1 şi masă (circa 10 pF). 

Din această cauză la aceste montaje dacă frecvenţa 
de ieşire depăşeşte 2 MHz, amplificarea scade cu 
6 dB/octavă. „Justificarea” este găsită de unii în... cata¬ 
log, unde se indică că CI poate fi folosit până ia 
30 MHz; dar această dată de catalog în realitate se 
referă la singura aplicaţie indicată şi anume amplifica- 
tor-limitator şi demodulator MF şi nu poate fi extinsă 
automat la alte aplicaţii ale CI, cum ar fi SF! 

Măsurătorile făcute de autor au arătat că întradevăr 
SF cu TAA661 cu pinul 1 nedecuplat îşi reduce amplifi¬ 
carea cu 3 dB faţă de funcţionarea ca detector de pro¬ 
dus, dacă frecvenţa intermediară ajunge în jur de 
2 MHz şi că amplificarea scade drastic dacă fi = 30 MHz. 

Utilizând un circuit acordat derivaţie conectat la pinul. 
1 , autorul a găsit că frecvenţa la care amplificarea sca- * 
de cu 3 dB se „mută” de la 2 MHz la circa 40-50 MHz. 
în afară de contribuţia la selectivitate, acest circuit are 

TEHNIUM nr. 5-6/1997 







un rol foarte important, deoarece 
capacităţile parazite sunt acum 
înglobate în circuitul acordat 
echivalent. La rezonanţă acesta 
se prezintă ca o rezistenţă mare 
Rd. Dacă Rd » 8,5 K amplifi¬ 
carea nu scade. în caz contrar 
amplificarea se înmulţeşte cu fac¬ 
torul subunitar. 


S-a notat R ~ 8,5 K. QL repre¬ 
zintă factorul de calitate al bobinei 
L 4 la frecvenţa intermediară, iar 
Qs reprezintă factorul de calitate 
în sarcină al circuitului acordat 
L 4 C 1 Ş, ţinând cont de efectul de 
amortizare al rezistenţei R. 

De pildă, dacă Rd = R şi 
QL = 100, se găseşte imediat : 
Qs = QL/2 = 50 şi k = 0,5. 

Prin urmare amplificarea SF 
scade de două ori (cu 6 dB) faţă 
de.situaţia ideală când pinul ( 1 ) ar 
fi neconectat, dar funcţionarea 
s-ar face la o frecvenţă mult mai 
•mică de 2 MHz. Amplificarea SF 
maximă este: 


unde Uţ - 0,026 V, iar este 
tensiunea de alimentare măsurată 
la pinul (13). 

Prin urmare, amplificarea defini¬ 
tă ca raportul între tensiunea alter¬ 
nativă pe frecvenţa intermediară, 
măsurată la pinul (14) şi tensiunea 
de semnal măsurată la pinul ( 12 ), 
ţinând cont de circuitul L4C13 
este: 

e 13 ‘ O , 7 V . 

A = kAo =—-4-——- (1 -2l\ 

2 n U T Qo / 


Această valoare este conside- ® o w o ® 

rabilă. în practică se poate obţine ~ • 01 

un câştig de 30... 35 dB. Dacă la 1 

ieşire se utilizează divizorul R 3 R 4 , 

(ca în fig. 1 ) câştigul se dimi¬ 
nuează corespunzător. Se recomandă ca R 3 să nu se problema legate de lungimea cablului de interconectate, 
micşoreze. R 4 se poate modifica, dacă se doreşte Dar aceasta este o situaţie ideală: majoritatea recep- 
mărirea câştigului. toarelor au o impedanţă de intrare complexă, care vari- 

Conexiunea între convertor şi receptor trebuie să fie ază cu frecvenţa, 
cât mai scurtă şi realizată cu cablu coaxial. Dacă cablul Toate aceste detalii tehnice legate de partea „de 
este prea lung, mărirea rezistenţei R 4 nu duce la o ieşire” a convertorului sunt necesare cititorului pentru a-l 
creştere sensibilă a câştigului, deoarece capacitatea scuti de eventuala muncă zadarnică pentru a face 
cablului contează la 28 MHz. Dacă impedanţa de „îmbunătăţiri” sau „simplificări benefice” schemei din 
intrare în receptor ar fi rezistivă şi egală cu impedanţa fig. 1. Desigur oricând „este loc pentru mai bine”, dar cu 
caracteristică a cablului (50 sau 70 Q) nu ar mai apărea o condiţie: să fim în cunoştinţă de cauză. 

TEHNIUMnn 5-6/1997 





Amplificarea totală a convertorului nu este dată doar 
de expresia lui A şi de raportul de divizare al atenua¬ 
torului de la ieşire, ci depinde şi de circuitul de intrare. 
Aici, lucrurile fiind mai complicate ne vom mărgini să 
observăm că se utilizează o pereche de circuite cuplate 
inductiv (LiC 2 , respectiv L 2 C 3 C 4 ). Cuplajul cu antena 
este capacitiv, iar atacul RF se face printr-un divizor 
capacitiv. 

Bobinele L-j şi L 2 au inductanţa nominală de circa 
0,35, valoarea exactă stabilindu-se cu ocazia acordului, 
care se face pe „maximum” recepţionând o staţie din 
mijlocul benzii (circa 18,1 MHz, respectiv 28,1 pe scala 
receptorului propriu-zis). 

Bobinele L-ţ şi L 2 sunt executate pe carcase 0 6 mm 
neecranate, prevăzute cu miez de ferită de tip 
„Electronica” (cu baza 10x10 mm) şi au câte 4 spire 
bobinate fără pas cu sârmă CuEm 0 0,2 mm. 

Pentru a se asigura cuplajul inductiv necesar, circuitul 
imprimat se va concepe astfel ca axele celor două car¬ 
case să fie paralele, iar bazele lor pătrate să fie apropi¬ 
ate la maximum (să se atingă). în fig, 4 este arătată dis¬ 
punerea bobinelor. 

Bobina L 4 este identică cu L-j şi L 2 , dar se va 
amplasa departe de grupul L-|, L 2 , pe partea opusă a 
TAA 66 I 1 Deoarece frecvenţele sunt diferite se poate 
tolera un anume cuplaj inductiv între L 4 şi grupul L 4 , L 2 , 
fără a fi necesară ecranarea. Bobina oscilatorului (L 3 ) 
este însă ecranată. Ea este de tipul utilizat în modulul 
de sunet al televizoarelor alb-negru cu circuite integrate 


(10 x10x15 mm) şi are 10 spire bobinate cu sârmă 
CuEm 0 0,1 mm. Inductanţa nominală este de circa 
3 pH (± 20%). 

Oscilatorul local este realizat cu amplificatorul-limitator 
din TAA661. La ieşirea acestuia (pinul 8 ) se obţine un 
semnal dreptunghiular cu amplitudinea de circa 140 rhV 
(vârf la vârf). Aici se poate conecta un osciloscop sau 
un frecventmetru. Pinul 6 reprezintă intrarea amplifica¬ 
torului. Pe bucla de reacţie este conectat cuarţul Q şi 
circuitul L 3 Cg Cg care se acordă tot pe 10 MHz. Cu 
ajutorul acestui circuit se compensează faza introdusă 
de amplificatorul limitator. Frecvenţa de oscilaţie este 
dată de rezonatorul cu Q mai mare (evident cuarţul). 
Dar, acţionând asupra miezului bobinei Lg se poate 
corecta frecvenţa oscilatorului în limite restrânse. Dacă 
circuitul se dezacordă mult, oscilatorul poate ieşi din 
funcţie sau, mai rău, frecvenţa de oscilaţie poate „sări" 
pe o frecvenţă instabilă, ce depinde de capacităţile 
parazite. Dacă receptorul are scală digitală, se va ajusta 
frecvenţa oscilatorului cu cuarţ din fig. 1 , cât mai exact 
pe 10 MHz, astfel ca, să se poată utiliza comod 
indicaţia scalei receptorului. Tot ce avem de făcut este 
ca 28.1 23 KHz să-l „gândim” ca fiind 18.1 23 KHz! 

Schimbătorul de frecvenţă este dublu echilibrat, dar cu 
toate acestea armonicile oscilatorului sunt prezente la 
ieşire, în deosebi armonica a treia (30 MHz), care este 
prea puţin atenuată de circuitul L 4 C- 13 . Dacă receptorul 
lucrează la 30 MHz, acest lucru poate fi utilizat pentru 
reglarea oscilatorului. ^ 

în fine să mai observăm, că deşi 
schimbarea de frecvenţă se face cu 
oscilatorul având o frecvenţă fh mai 
mică decât frecvenţa intermediară fi. 
totuşi nu apar probleme legate de 
alte combinaţii de frecvenţe. Circuitul 
de intrare are o bandă de circa 
500 KHz (mai mare decât este nece¬ 
sară), dar înlătură uşor alte semnale 
care pot produce interferenţe. Banda 
de trecere a circuitului este 

aproximativ tot 500 KHz, iar banda 
de trecere a întregului montaj de 
circa 350... 400 KHz. ; 

Sensibilitatea obţinută de ansamblu! 
convertor plus receptor este de circa 
1 pV, deoarece convertorul nu are 
ARF. Prin urmare este posibii ca sen¬ 
sibilitatea să fie mai .mică decât a 
receptorului. încercarea unui trans- 
watch : între antenă (care probabil nu 
este acordată pe 18 MHz) şi convertor 
îmbunătăţeşte sensibil funcţionarea şi 
menţine performanţele calculate, 
deoarece circuitul de intrare a fost 
conceput pentru o antenă de 50 Q. 
Dacă antena este oarecare, va trebui 
să compensăm reactanţa cu ajutorul 
acordului bobinei LI. 

La schimbarea antenei, L-j trebuie 
reacordată tot pe „maximum”. 
Bobina L 4 se acordă în mijlocul ben¬ 
zii ca şi L-| şi L 2 . 



fig. 2 


TEHNIUMnr. 5-6/1997 











102 este un amplificator stereo 
de tipul KA2209 sau TDA2822N 
iar diodele varicap D1D2 sunt 
BB109 şi D3 este BB105. 

în schemă FI şi F2 sunt 
filtre ceramice pe 10,7 MHz iar 
XI este rezonator pe 10,7 MHz şi 
X2 este rezonator pe 455 KHz. 

Bobina LI are 4,5 spire CuEm 
0,6 pe carcasă 3 mm, bobina 
L2 are 3,5 spire cu datele de la 
LI iar L3 are 11 spire CuEm02 
pe ferită cu diametrul de 2 mm. 

Şocurile pentru căşti au câte 
20 spire pe miez de ferită. 
Aceste date tehnice precum şi 
cablajele au fost preluate din 
Amaterske Radio 8/1995. 


V 


T. Dum'rtrescu 
caţia prezentată fiind alimentată 
cu 3 V. Din schemă se observă 
ce conexiuni se fac la fiecare 
terminal pentru realizarea unui 
receptor MF stereo în banda 
88-108 MHz. Circuitul integrat 


A cest circuit formează un 
întreg receptor AM sau 
FM stereo. 

Constructorul (Toshiba) reco¬ 
mandă utilizarea cu alimentare 
cuprinsă între 2,5 şi 6 V apli¬ 


ci - TA&122N i KXI-KA2209 7QA2&22H 
D1 I D2~K8109G; D3-KB10S 


TEHNIUMnr. 5-6/1997 



IW 






































WdLTMETRU 

DIGITAL 


Răspuns d-lui Coste! Rotaru - Bucureşti 

M ai comod este să vă procuraţi un voltmetru 
electronic în Kit de la Conex Electronic, 
str. Maica Domnului nr: 48, de exemplu ca 
cel din schema alăturată. 

Acest voltmetru este realizat cu circuitul integrat 
ICL 7106, special conceput pentru această aplicaţie, 
cu un număr minim de componente adiţionale 
pasive. 

Kitul poate fi utilizat ca voltmetru digital individual 
sau într-un ansamblu de măsură şi control. 

- afişa] 3 1/2 digiţi. 

- curent de intrare 1 pA. 

- putere de măsură: 0.. 200 mV sau 
Q..2V. 


’ - referinţă internă. 

- logică de afişare punct zecimal. 

- tensiunea de alimentare 9 V DC. 

Punere în funcţiunea 

Se poziţionează cursorul semireglabilului RV1 la 
jumătatea cursei. Se alimentează montajul cu tensi¬ 
une continuă 9 V respectând polaritatea. Apoi se 
conectează un voltmetru calibrat cu masa la pinul 35 
al circuitului integrat ICI şi plusul la pinul 36 al 
aceluiaşi integrat. 

Se reglează RV1 până se obţine o valoare a tensi¬ 
unii de 100 mV pentru scala de 0 .. 200 mV sau 1 1/ 
pentru scala de 0.. 2 V. 

- pentru extinderea domeniului de măsură se vor 
cupla la intrarea voltmetrului divizoare de tensiune 
calculate corespunzător aplicaţiei. 

- voltmetrul digital este prevăzut cu un selector 
logic de punct zecimal comendat din exterior; la apli¬ 
carea unui semnal de masă pe intrările DPI , DP2 1 
sau DP3 se vor afişa punctele zecimale 
corespunzător de la dreapta la stânga. 




«SCJtTOR DE TENSIUft 


A cest indicator de tensiune permite evi¬ 
denţierea tensiunilor alternative sau con¬ 
tinue cuprinse în intervalul 4-220 V, pre¬ 
cum şi indicarea polarităţii unui punct de 
măsură. în acest scop se 
utilizează o punte Graetz, 

„îmbunătăţită” cu câte o 
diodă LED. Grupul RC de 
la intrarea „domoleşte” A , . 

eventualele vârfuri de ten- ^ v g l ţ de m ţ su ra 
siune tranzitorie. La ieşirea ( 

redresorului se foloseşte j 

un generator de curent 4-^200V= 

constant ca şi consumator, Lj- 

astfel curentul prin diodele 
luminescente este —~~ 

menţinut tot timpul sub val- j 

oarea limită admisă, deşi 
tensiunea aplicată întregu- Jh 

lui circuit variază în limite 0 / crococ 

largi. Atât diodele, cât şi ( se * ea 9 ; 

tranzistoarele, trebuie să rrvasă 

suporte o tensiune inversă 
de minimum 300 V. Tran¬ 
zistoarele 2 N3439 pot fi 


înlocuite cu BF259, BF299 sau BF459, BF471, 
BD129. Montajul va fi izolat corespunzător, pen¬ 
tru a se preveni orice posibilitate de electro¬ 
cutare. 


4.x 1 N 4004 ... 4007 


LED roşu „-f 


crocodil 
( (se leagă la 
masă) 


TEHNIUM nr. 5-6/1997 








REFLO 


LA CEREREA CITITORILOR 13 





*ţj*n România există încă în exploatare un număr 
I foarte mare de televizoare color tip „Telecolor” sau 
■ „Cromatic” ale căror performanţe nu necesită 
înlocuirea lor cu unele mai sofisticate şi în consecinţă 
mai scumpe. Cum însă sistemul de televiziune prin 
cablu s-a răspândit în aproape toate oraşele ţării, 
difuzând un minim de 20 de programe, memorarea şi 
adresarea a doar 6-8 emisiuni, combinate cu necesi¬ 
tatea ridicării din fotoliu pentru fiecare reglaj în parte a 
făcut ca aceste televizoare să fie înlocuite cu alte 
aparate prevăzute cu telecomandă (unele chiar mai 
uzate) deşi nu atinseseră un stadiu de uzură ce 
impunea acest lucru. în cele ce urmează voi descrie 
adaptarea la un televizor „Telecolor 3006” a unei tele¬ 
comenzi (TC) cu 55 programe ce se găseşte ca un kitt. 

Această telecomandă (TC) este compusă din 3 
unităţi distincte: 

1. blocul de alimentare al telecomenzii (B.A.T.C.) 

2. unitatea de comandă (U.C.) 

3. emiţătorul telecomenzii (E.T.) 

După cum se remarcă din inspecţia vizuală a 
schemei, UC se bazează pe microprocesorul 
KP1853 BT1-03 echivalentul lui SA 1293-03, memo¬ 
ria KP 1628 PP2 (echivalent MDA 2062) a căror 
funcţionare este descrisă pe larg în [2]. 

Montarea acestei telecomenzi în televizor este 
relativ uşor de făcut, singura condiţie fiind ca cel ce o 
face să fi înţeles bine funcţionarea atât a televizorului 
[1] cât ţi a telecomenzii. 

Sistemul de TC al unui receptor TV controlează 
următoarele funcţii: 

1. pornirea şi oprirea de ia distanţă (STAND BY) 

2. acordul pe post şi memorarea programelor 

3. reglajele semnalului video (contrast, saturaţie, 
luminozitate) şi respectiv audio. 

1. Pornirea şi oprirea de la dis¬ 
tanţă 

După cum se observă din figura 1 BATC se 
conectează imediat după întrerupătorul de reţea, prin 
întreruperea firelor ce duc spre BA (chopperul) televi¬ 
zorului. Avantajul acestei conectări îl constituie faptul 
că în cazul neutilizării pe o perioadă mai mare de 
timp, televizorul poate fi decuplat de la reţea. în plus 
la fiecare pornire circuitul de demagnetizare al tubu¬ 
lui cinescop va fi activat. 

La alimentarea UC pe afişajul cu LED-uri se vor 
aprinde segmentele g ale fiecărui digitBBsemnalizând 
starea de STAND-BY a televizorului. Din această stare 
se poate ieşi fie prin apăsarea tastei 14^ de pe ET fie 
prin comanda tastei SB 10 cu semnul 0 de pe UC. 
Segmentele g se vor stinge, iar afişajul va indica cifra 
corespunzătoare primului program memorat. 

Montarea mecanică a BATC se poate face cu 2 
şuruburi M3x20 cu piuliţe şi şaibe corespunzătoare, 


ing. Stănescu florentin 
folosind şi un carton izolator, în interiorul ecranului 
chopperului, după găurirea corespunzătoare a BA. 

2. Acordul pe post şi memorarea 
programelor 

Pentru acordul pe post şi memorarea programelor 
este necesar ca selectorul de canale să primească: 

- tensiunea de acord (0-28 V) pentru diodele vari- 
cap 

- tensiunea de comutare a benzilor (+12 V) 

§ 2.1. Pentru acordul pe post UC va trebui să fie 
alimentată cu o tensiune foarte bine stabilizată atât 
electric cât şi termic de +33 V. Aceasta este disponi¬ 
bilă în receptorul TV în punctul comun al R 2198 (22 
kQ / 1,5 W), C 2199 (4,7 n / 400 V), CI 2191 (MAA 
550) şi potenţiometrul semireglabil R 2199 (22 kW) - 
vezi planşa*! din [1] (practic se scoate din cablaj 
semireglabilul ce va fi folosit la reglajul volumului vezi 
§ 3.2 şi cu un fir se va alimenta UC la pinul 10 
conectorul X2). Tensiunea de acord din UC pinul 6 
(X2) va fi livrată la cosa 187. Traseul ce uneşte 
această cosă cu cosa 160 din ansamblul de 
comutare (7250 06 03 00) se întrerupe. 

$ 2.2. Comutarea benzilor FIF1 (canalele 1-5), 
FIF2 (canalele 6-12) respectiv UIF (canalele 21-60) 
se face prin aplicarea corespunzătoare a unei tensiu¬ 
ni de +12 V din UC. La rândul ei această UC este ali¬ 
mentată cu o tensiune de +12 V disponibilă la cosa 
185 la pinul 11 (X2). 

Tabelul 1 


FIF1 

FIF2 

UIF 

+12 V 

0 

0 

0 

+ 12 V 

0 

0 

0 

+ 12 V 


Dacă se doreşte păstrarea în continuare a selec¬ 
torului original al televizorului (atenţie, nu va 
recepţiona canalele speciale de cablu) vor trebui 
întrerupte traseele corespunzătoare 0 vezi foto din 
fig. 2, deoarece acest selector este comandat con¬ 
form tabelului următor [1]. 


Tabelul 2 


Bandă 

Borna 

selector (pinul) 

FIF1 

FIF2 

UIF 

V2 (61) 

+ 12,5 V 

+ 12,5 V 

0 

V4 (77) 

-IOV 

+ 12,5 V 

-10V 

U8 (76) 

.0 

0 

+ 12,5 V 


TEHNIUMnr. 5-6/1997 





KP140 

ENSA 












Deşi uşor de recomandat, greu din punct de 
vedere financiar, autorul recomandă înlocuirea selec¬ 
torului original cu unul de hiperbandă dublând practic 
numărul de programe ce poate fi recepţionat (de la 
13-14 la 26-28 în funcţie de numărul de canale ce 
sunt difuzate în reţeaua respectivă). în acest caz ten¬ 
siunile de comutare FIF1, FIF2 respectiv UIF din UC 
vor fi aplicate direct picioarelor corespunzătoare ale 
selectorului. Montarea acestui selector nu face parte 
din prezentul articol, dar autorul nu crede că o să 
ridice mari probleme unui depanator chiar cu o expe¬ 
rienţă mai redusă. Firul de CAF din UC nu se 
conectează. 

3. Reglajele semnalului video şi respec¬ 
tiv audio 

§ 3.1. Reglajele asupra semnalului video 

Acestea se împart în reglaje de strălucire 
(Helligkeit), contrast (Kontrast) şi saturaţie (FASK) 
[1]. Firele ce vin din cursoarele potenţiometrelor 
respective se întrerup şi în locul lor vor fi lipite firele 
corespunzătoare din placa UC conectorul XI0. 

Firul 6 din UC reglaj contrast ajunge în pinul 6 al 
conectorului BU 1002 notat Kont. 

Firul 7 din UC reglaj saturaţie ajunge în pinul 5 al 
conectorului BU 1004 notat FASK. 

Firul 8 din UC reglaj strălucire ajunge în pinul 6 al 
conectorului BU 1004 notat Hell. 

Masa UC - pinul 2 - va fi conectată în pinul 1 al BU 1002. 

§ 3.2. Reglajul semnalului audio (volumul) 

Acest reglaj solicită cea mai mare intervenţie în 
schema receptorului TV, modulul de sunet (1 009 00 
6000) planşa II [1]. 


Conform [1] semnalul AF demodulat în circuitul CI 
101 (A220D) este disponibil la pinul 8 al circuitului 
integrat. De aici prin condensatorul C11 (0,1 p) va 
ajunge ia pinul 10 al modului şi prin cablu ecranat va 
fi introdus în punctul „cald” al potenţiometrului R1726 
(10 kQ) de ton. Cursorul acestui potenţiometru 
„intră” în extremitatea potenţiometrului R1725 
(100 kQ) iar pe cursorul lui vom găsi semnalul ce va 
fi introdus în pinul 24 pentru amplificare finală. 

După cum se vede volumul este controlat prin 
variaţia nivelului semnalului de AF ce ajunge ia 
intrarea AAF (reglaj în semnal). Dar UC livrează o 
tensiune între 0-2,5 V. Pentru a putea varia volumul, 
este necesar să folosim facilitatea de reglaj electro¬ 
nic (în tensiune) ce există în CI 101, şi nu este 
folosită în schema de bază a televizorului. 

Astfel vom întrerupe calea de semnal prin poten- 
ţiometrul de volum R 1725, semnalul din cursorul 
potenţiometrului de ton R 1726 intrând direct în pinul 
24 al modulului de sunet. Ca să putem regla volumul 
vor trebui adăugate (vezi [3]) o rezistenţă de 4,7 kQ 
între pinii 4 şi 5 ai CI 101, iar între pinul 5 al aceluiaşi 
circuit integrat şi masă se va monta un semireglabil 
de 22 kQ (R 2199) ce era folosit la reglajul tensiunii 
de +28 V pentru diodele varicap - vezi planşa I. 

La pinul 6 al modulului de sunet va ajunge firul de 
reglaj volum pinul 1 conectorul XI0. 

Este posibil ca în practică să nu se poate obţine o 
variaţie între 0-2,5 V la pinul 5 al CI 101, dar acest 
lucru nu este strict necesar. 

Un domeniu de ±0,25 V în jurul tensiunii de +1,5 V 
poate asigura o blocare a sunetului respectiv un 
nivel respectiv un nivel maxim al audiţiei, 
satisfăcător în cele mai multe cazuri. Dacă acest 
lucru nu se poate obţine prin reglarea semi- 
reglabilului de 22 kQ 

(continuare în pagina 40) 



64 

60 


TEHNIUMnr. 5-6/1997 





SUNET 

' 60.00 









■mm m m, sls,%p ^ Se%y { li ? s S 1^4 

Zamfir Ionel Dorel 


I ntrării neinversoare a AO i se aplică un potenţial 
fix din divizorul R 2 -R 3 , iar intrării inversoare i se 
aplică din divizorul R-|- R th un potenţial variabil 
cu temperatura, datorită elementului R^, care este 
un termistor cu coeficient negativ de temperatură. 

Atunci când temperatura ambiantă scade, rezis¬ 
tenţa termistorului creşte şi odată cu ea creşte şi 
potenţialul pozitiv aplicat intrării inversoare. La o anu¬ 
mită temperatură de prag (prestabilită din R-j), 
intrarea inversoare devine „mai pozitivă” decât 
intrarea neinversoare, ieşirea AO basculează în 
starea de saturaţie negativă, tranzistorul T-| se sat¬ 
urează şi el şi astfel traicul „amorsează”, comandând 
orice consumator (patru becuri de câte 60 W). 

Trimerul R-j se reglează astfel încât bascularea AO 
să se producă pentru o temperatură ambiantă cât 
mai aproape de pragul dorit. 

© m 0 m © ® m m # m * m m ® 9 • -# m • « 9 , • • 


Numerotarea pinilor corespunde amplificatorului 
operaţional BA741 (A741) în capsulă DIL Cu 2x7 ter¬ 
minale. 

Montajul asigură o precizie de comutare mai bună 
de ± 0,1 °C şi foarte puţin dependentă de fluctuaţiile 
tensiunii de alimentare. 

Cu valorile din schemă plaja de temperatură este 
între 15-50°C. 

Se ştie că temperatura la care ouăle clocesc este 
de 38°C. Condensatoarele C-J-C 2 au rolul de a elimi¬ 
na paraziţii produşi pe reţea în momentul deschiderii 
triacului. 

Triacul va fi montat pe un mic radiator, pentru o, 
mai bună răcire. 

Stabilizatorul este clasic şi nu mai necesită 
explicaţii. 


Tx-FM 


M iniemiţătorul modulat în frecvenţă din figură 
lucrează în banda de 144 MHz şi oferă o 
putere de circa 100 mW. Primul tranzistor 
amplifică semnalul modulator oferit de un microfon 
cu electret. Următorul etaj este un oscilator pilotat,de 
un cristal de 48 de MHz cu un circuit oscilant triplor 
de frecvenţă în colectorul lui T2. Acordul în bandă se 
realizează cu ajutorul trimerului de 22 pF montat în 
paralel cu dioda varicap. Aceasta din urmă poate fi 
chiar o diodă redresoare cu siliciu din seria IN... 
Tranzistorul T3 din etajul final lucrează în clasa C şi 
consumă circa 20 mA. 

Bobinele sunt executate fără carcasă, din sârmă 
CuEm 0 0,6 mm şi au un diametru exterior de 5 mm.* 
LI are 6 spire, iar L2, L4 şi L5 câte 4 spire. L3 are 
2 spire introduse printre spirele lui L2. Bobinele vor fi 
montate astfel încât să nu se influenţeze reciproc. 
Tranzistoarele BSX 19 pot fi înlocuite cu.2N2368, 
2N2369, eventual cu BF 199, BFY 90, BFW 16A. 



TEHNIUMnr.5-6/1997 








PENTRU TINERII DIN AGRICULTURA 19 


TEHNIUMnr. 5-6/1997 





Ing. Ion Cristea 

Bobinele Lg şi L4 se construiesc pe o carcasă 
din plastic cu diametrul de 10 mm utilizând tot 
CuEm 0,45 la care Lg are 2x8 spire iar L 4 are 
5 spire bobinate între spirele lui Lg (la mijloc). 

Bobina L 5 se construieşte pe o carcasă de 
8 mm cu miez magnetic la care se bobinează 19 
spire CuEm 0,45. 

Şocul de radiofrecvenţă se construieşte pe 
suportul unui rezistor de 0,5 W - 100 K cu 
diametrul de 3 mm şi are aproximativ 35 de spire 
din CuEm 0,12. 

De remarcat este faptul că toate tranzistoarele 
din emiţător şi generatorul de impulsuri sunt de 
tip BC107 sau BC171, numai tranzistorul modula¬ 
tor este ACI 87 deci un tranzistor cu germaniu. 

Generatorul de semnal este format din 8 ^^^. 
tranzistoare BC la care 4 au potenţiometrele de 
reglaj şi care generează impulsuri. 


■ ■ n emiţător de telecomandă şi mai ales 
[ J telecomandă proporţională este un obiect 
dorit de mulţi constructori amatori. 

Desigur multe firme constructoare de astfel de 
emiţătoare folosesc circuite integrate specializate 
dar calitatea deosebită a schemei prezentate 
este utilizarea componentelor discrete care 
de multe ori se găsesc deja în micul laborator 
propriu. 

Emiţătorul este format din etajul oscilator care 
generează semnal funcţie de frecvenţa cristalului 
de cuarţ (toate în banda de 27 MHz). 

Bobinele L-j şi l _2 se construiesc pe o carcasă 
cu diametrul de 8 mm prevăzută cu miez magne¬ 
tic pe care se bobinează 12 spire pentru L-j cu 
sârmă CuEm 0,45, lungimea bobinajului fiind de 
7 mm. Pentru înfăşurarea L 2 se vor bobina 2x2 
spire cu aceeaşi sârmă ca şi L-j. 






' m m 


wmaM 













lit HTUPil 


A pariţia noiior stabilizatoare de tensiune cu cir¬ 
cuit integrat simplifică construcţiile de alimen¬ 
tatoare, care devin mai ieftine decât cele 
construite până acum şi „unele guri rele”, afirmă că 
ele sunt indestructibile, în lipsă de lovitură de topor.,. 
Aceste circuite integrate stabilizatoare de tensiune 
trebuie bineînţeles să primească o alimentare con¬ 
venabilă în curent continuu, obţinută de la un trans¬ 
formator de refea, o punte cu diode şi un conden¬ 
sator de filtraj. Din construcţie, oferă o tensiune per¬ 
fect filtrată şi stabilizată; iar în caz de scurt circuit 
accidental sau depăşire a puterii garantate de cons¬ 
tructor, se limitează curentul şi se blochează şi ter¬ 
mic. După îndepărtarea defecţiunii circuitului integrat 
reintră normal în funcţie. 

Există circuite stabilizatoare de tensiune atât 
pentru branşare pe ramura pozitivă a unui alimen¬ 
tator - cu apelativul 78 xx (xx tensiune stabilizată, de 
exemplu 05 înseamnă 5 volţi) şi mai rar utilizate cir¬ 
cuitele 79 xx, branşabile pe ramura negativă a ali¬ 
mentatorului, cu plusul la masă. Există de asemenea 
multe alte tipuri de stabilizatoare care sunt şi 
reglabile şi de puteri foarte mari, dar nu intră în pre¬ 
ocuparea de faţă. Interesează în mod deosebit două 
tipuri 78 xx şi anume 7805 şi 7812, respectiv pentru 
5 volţi şi pentru 12 volţi. Amândouă admit un curent 
maxim de 1 Amper - adică 1000 mA, puteri limitate ia 
5 W şi 12 W. 


G.D. Oprescu 

Pentru a livra tensiune nominală stabilizată la 
ieşire, trebuie ca tensiunea care li se livrează de la 
grupul redresor la intrare, să fie ceva mai mare decât 
cea care se obţine stabilizată la ieşire, cel puţin cu 
3 volţi. Circuitele 78 xx admit o tensiune la intrare de 
maximum 35 volţi, dar se preferă o tensiune mult 
mai mică, cel mult 10 volţi în exces, altfel stabiliza¬ 
torul se ambalează termic în mod inutil şi se 
blochează. Desigur circuitul integrat trebuie montat 
pe un radiator pentru răcire în cazul unei disipaţii 
mari de putere, pe o placă de aluminiu sau caseta 
metalică a aparatului alimentat. Nu e nevoie de 
izolaţie, partea metalică a capsulei integratului tot tre¬ 
buie legată la masă. în privinţa alimentatoarelor pen¬ 
tru aparatură cu consum sub 100 mA cum sunt 
aparatele de măsură, nu e necesar nici un radiator 
termic. Iar în ceea ce priveşte stabilitatea tensiunii 
perfect filtrate, trebuie să se închidă puţintel ochii 
asupra faptului că toleranţa tensiunii stabilizate, e de 
circa ±5% faţă de cea notată pe indicativ, fapt care 
nu împietează prea mult funcţionarea montajului ali¬ 
mentat. Examinând schema de mai jos, iată ce se 
poate spune despre piesele utilizate. 

Transformatorul de reţea poate fi unul făcut de 
comandă sau procurat din comerţ, pentru tensiune 
de 220 volţi la primar şi 12 volţi la secundar - curent )►* 
1 Amper, deci sârmă de 0,6 mm diametru, pentru o 
putere maximă stabilizată de 12 Waţi. în cazul unui 



TEHNÎUMnr. 5-6/1997 






consum mai redus, se poate utiliza un transformator conductoare ia reţea sau auto, aşa cum circuitele 
de gabarit mai ..mic - transformator de sonerie de 5 + TTL s-au fixat la tensiunea de alimentare de 5 volţi, 
+ 8 = 13 volţi, eventual rebohinaţi în secundar. Sau reţeaua de alimentare-' curent alternativ la 220 volţi, 
un transformator de ieşire pentru audio de ia un tele- Chestie de modă. La începutul secolului zgârie norii 
vizor vechi. In cazul unei puteri mici, se pot folosi americani foloseau tensiunea de 35 volţi - ca să nu 
diode tip 1N4148, care oferă 100 miliamperi, sau se curenteze oamenii... sau mai recent, 110 volţi, din 
chiar o singură diodă, în redresarea monofazic. aceleaşi motive, tot la ei. Timpul a evoluat. Chiar 

Diodele notate 1N400x pot fi 1N40Q1... 4007, sau pentru un stabilizator protejat ia 12 volţi/1 Âmper, cu 
din seria F sau similare, la putere corespunzătoare, stabilizare bună, în urmă cu douăzeci de ani trebuiau 
Filtrajul poate fi asigurat de un condensator de circa o grămadă se piese, apoi acum zece ani un circuit 
2000 Microfarezi/25 volţi (la limită la 16 volţi), capaci- integrat de referinţă tip 723 cuplat la un tranzistor de 
tatea poate fi de la 200 microfarazi la 5000 micro- putere tip 3055 cu alt pumn de piese, 
farazi cu rezultate comparabile. Se remarcă prezenţa Pare-se că tehnica nu se complică decât aparent, 
în schemă a unui rezistor cu valoarea „ridicolă” de Chestie de modă! Trebuie spus încă un lucru impor- 
1 ohm la 1/10 Watt. Rezistorul acesta îşi va dovedi tant. Majoritatea stabilizatoarelor de tensiune inte- 
cândva pe deplin utilitatea care poate avea valoarea grate, din această familie, oferă o tensiune la limita 
de 1... 5 ohmi, când se va arde din cauza clacajului inferioară a toleranţei, de exemplu la stabilizatoarele 
condensatorului de filtraj sau distrugerii unei diode 7805, tensiune de 4,6... 4,8 volţi. Circuitele TTL 
din puntea redresoare. Rolul rezistorului „ridicol” e funcţionează foarte sigur şi ia această tensiune, pen : 
de „siguranţă fuzibilă”, acolo unde mai există riscuri îru cei care doresc „precizie absolută”, pot intercala 
de defecţiuni de piese discrete. E bine ca amatorii să între borna.2 şi masă, un rezistor cu valoare potrivită 
plaseze cam în fiecare montaj asemenea rezistoare, între 0 ohmi şi maximum 2 kiloohmi - o valoare mult 
în serie cu alimentarea pentru a fi scutiţi de pagube mai mare strică factorul de stabilizare. Acelaşi lucru e 
costisitoare şi timp pierdut inutil pe căutarea unui cir- realizabil şi la stabilizatorul 7812. Deci, precizie 
cuit defect. Pentru semnalizare că „totul este în absolută - pentru pretenţioşi! 
ordine”, se montează un LED înseriat cu un rezistor Pentru o funcţionare fără surprize neplăcute, se 
de 2 kiloohmi la cel puţin 1/2 watt. recomandă fixarea separată a circuitului integrat sta- 

La ieşirea alimentatorului, un condensator cu bilizator, cu ajutorul unui şurub de 3 mm, pe o 
dielectric hârtie, cu capacitate de 0,1 microfarazi, la plăcuţă radiator de aluminiu cu dimensiunea exact 
tensiune mai mare de 50 volţi, evită apariţia cât place modulului, adică 35x50 mm, grosimea 1... 
oscilaţiilor parazite. 3 mm, fixată pe modul prin şuruburi ca un sandwich. 

în figură s-a ilustrat cazul cel mai folosit, al alimen- Altfel, mai ales dacă tensiunea iniţială e mare, există 
tatorului pentru 12 volţi folosit în momentul de faţă în pericolul blocajului termic periodic - fără stricarea 
mod universal pentru alimentarea aparaturii cu semi- montajului, dar care îi poate scoate din uz fără rost. 



TEHNIUMnr. 5-6/1997 











24 


TEHNICA MODERNA 


TRAUSCÎEIWER FM - 2> m 


R ecomandat de OKI 
DXQ în Amaterske 
Radio 5/1 995, acest 
transceiver miniatură este 
o construcţie ce merită 
a fi luată în atenţie 
de constructorii radio- r— 
amatori. 

Astfel, între 145,400 
şi 145,5875 MHz se poate 
lucra simplu pe 16 canale 
cu ecart de 12,5 KHz. între 
145,600 şi 145,7875 MHz 
se poate lucra pe J 6 cana¬ 
le cu ecart de 12,5 KHz dar 
şi cu shift de 600 KHz pen¬ 
tru lucru pe translatoare. 
Sensibilitatea la recepţie 
este de 0,25 V la un raport 
SN de 12 dB. . 

Utilizând la emisie un 

etaj final cu BFW16 _ 

se obţine o putere RF de — 
350 mW. 

Transceiverul este cu 
sinteză de frecvenţă, 
dublă conversie cu 
i FI - 10,7 MHz şi IF2 = 

= 455 KHz. • 

Elementele de bază din 
sinteză sunt circuitele 
NJ88C30 produs Piessei şi 
PIC16C54. 

Efectul squelch este asi¬ 
gurat de tranzistorul Tg 
prin conectarea rezis- 
toarelor RgR -|q sau ^11 • 
Funcţiile în frecvenţă 
amintite anterior sunt asi¬ 
gurate de circuitul 
PIC16C54 dacă i se aplică 
programul prezentat 
alăturat. 

Bobinele se construiesc 
pe carcase cu diametru! de 
5 mm prevăzute cu miez 
de ferită şi cu sâr¬ 
mă CuEm 6,25, astfel 
L-j = 4,5 spire, priză 1,5; 
L 2 -L 3 = 4,5 spire; 

L 4 = 20 spire (transf. 

10,7 MHz); I _5 = 110 spire 
CuEm 0,08 (transf. 


T. Dumitrescu 

455 KHz); L 6 = 3,5 spire,' din CuEm 0,5 pe carcasă 
priză 1,5; L 7 = 4,5 spire, priză simplă cu diametrul de 5 mm; 
1,5; Lg = 3,5 spire, priză 1,5; l 13 = 5,5 spire cu datele de la 

Lg = 3,5 spire; L-,q = 4,5 l^; 4 = şocuri RF de 

spire; L t1 = L 12 = 4,5 spire alimenţare 


ÎV \-a, f SXs;--» î f 

KVo ©■-o ©-O g ©^Xe-V 


UT \rjj 


îkrlii 


°J] XK 


:10000000000C0500FFOC0600020C250075090A0211 
:100010002700C705160 904007509 0A0 2 2800870190 
: 100020004 30 60BQA0 8 022700160 90BQA03.0C4 7 07BO 
: 10003000200A020C270720OAOIOCO707200A000CDF 
:100040002800670648050304A70703056803870619 
: 1000500 02B0AA8O5310AE707310AC7 07 310A300C15 
: 10006000E801000C2 900E.70 63BOA58 0CE8 01030 6EA 
: 10007 00 0A902030CE901F80CE80X 030 6A9022 9'0C06 
:10008000E9010304 68036903E70 6A80204004504C4 
:100090Q0710971097109080C2A004504E906450532 
:1000A0 00710 9690 3EA024D0A080C2A00 4 5 04E80 6B2 
:1000B00045057109680 3EA02 5 60A05 0505 04C70 6E5 
:1000C0000008E706000804006505000000000000C5 
:1000D0 000 0000000 650 4 00000 00 00000C60 7 630A7D 
:1000E0000008040025042505000806022A00000077 
: 1QOOF0000 00000000 602AA004 307 7 50A2A0000085 3 
:00000001FF 

O 1 2 3 4 5 6 ? 8 9 A B c DEF 

0 C00 005 OFT 006 C02 025 975 20A 027 5C7 916 004 97R 20A 020 187 

1 643 A0B 203 027 916 AOB C03 747 A20 C02 727 A20 COI 7G7 A20 C00 

2 028 667 543 403 7A7 503 368 687 A2B 5A8 A31 7E7 A31 7C7 A31 630 

3 1E8 C00 029 6E7 A3B C58 1E8 603 2A9 C03 1E9 CF8 1E8 607 2A9 C2R 

4 IE9 403 368 369 6E7 2A8 004 445 971 971 971 C 08 02A 445 ‘6E9 545 

5 971 369 2EA A4D C08 02A 445 6E3 545 971 368 2EA A56 505 405 6C7 

6 800 6E7 800 004 565 000 OOO 000 000 000 465 000 000 000 7C6 A63 

7 800 004 425 525 800 206 02A 000 000 000 206 OAA 743 A7S 02A 800 


TEHNIUMnr. 5-6/1997 







NJ08C30 


TEHN1UM nr. 5-6/1997 











entru a veni în sprijinul ceior interesaţi de 
banda de 10 m, prezentăm mai jos cons¬ 
trucţia unui receptor super heterodină dublă 
schimbare de frecvenţă, complet tranzistorizat cu 
nişte calităţi deosebite. 

Construcţia se face remarcată prin sensibilitatea 
ridicată şi tensiunea de alimentare scăzută (3,6 V). 

Stabilitatea frecvenţei este obţinută prin folosirea 
unor oscilatoare cu cuarţ. 

Filtrul de intrare este format din două circuite acordate 
cuplate capacitiv prin condensatorul de 1 pF şi segmen¬ 
tul de linie comun celor două circuite spre masă. 

La ieşirea tranzistorului se găseşte prima 
frecvenţă intermediară de 10,7 MHz. 

Etajul cu tranzistorul T 4 execută a doua mixare 
pentru obţinerea celei de-a doua frecvenţe intermedi¬ 
are de 455 KHz. 

Etajele cu tranzistoarele 1 g, T 7 , Tg, Tg îndeplinesc 
funcţia de amplificator limitator şi sunt necesare 
demodularii în frecvenţă bandă îngustă. 

Demoduiarea semnalului FM este făcută pe circui¬ 
tul Lg, care este un detector de raport. La ieşirea sa 
pe condensatorul de 1 pF, se obţine componenta de 
audiofrecvenţă. 

Pentru a simplifica reglajele în frecvenţa interme¬ 
diară s-au folosit filtrele ceramice CF-ţ şi CF 2 care 


Ing. Bălan Vivian 

asigură o selectivitate suficient de bună în ; întreg 
lanţul de semnal. 

Cei care doresc o selectivitate deosebită pot folosi 
în locul filtrului CF-j un filtru cu cristale de cuarţ cu o 
adaptare corespunzătoare. 

Sensibilitatea întregului montaj este de 0,3 mV/m 
cu un zgomot propriu mult mai mic decât al circuitelor 
integrate specializate în aceste aplicaţii. Consumul 
total nu depăşeşte 5 + 5,5 mA. 

Bobina L 4 are priză la masă la 1/3 faţă de emitorul Iui T-j. 

Bobina L 5 (Ap|-|) are priza din colectorul lui T 3 la 
2/3 faţă de condensatorul de decuplare de 4,7 F. 

Bobina Lg are priza la 4/10 faţă de dioda D-|. 

L-|, L 2 , L 4 = 15 sp. CuEm A 0,3. Lg în primar sp. 
CuEm + 0,1 mm în secundar 4 sp. CuEm + 0,1 mm. 

Lg = 20 sp. CuEm + 0,1 mm 

Lg = 20 sp. CuEm + 0,1 mm 

Toate bobinele au carcase cu miez de ferită cores¬ 
punzătoare frecvenţei de lucru. 

Cuplajul optim dintre cele două circuite L c de la 
intrare se obţine printr-o linie din cablajul imprimat şi 
are dimensiunile aproximative de 2x5 mm. 

Cuarţul din baza tranzistorului T 2 trebuie să aibă)^ 
frecvenţa mai mare cu 10,700 MHz faţă de frecvenţa 
de emisie. 



■ . 

u d ^r r,v \ ^ > 1 1 


olul amplificatorului squelch este de a deco- 
Wmt M necta ieşirea atunci când semnalul de intrare 
H M scade sub o anumită limită prestabilită într-un 
interval de timp determinat. 

Circuitul prezentat în fig. 1 foloseşte în acest scop 
un tranzistor FET. Semnalul de intrare este eşantionat 
de un detector de vârf realizat cu amplificatorul 


operaţional A2 şi 
circuitul paralel 
R6-C1 care, cu 
valorile spe¬ 
cificate, stabilesc 
o constantă de 
timp (interval de 
eşantionare) de 
1 sec. Când 
ieşirea detec¬ 
torului de vârf, 
V v , scade, pe 
întregul interval 
de eşantionare, 
sub valoarea 



Ing. Nicolae Sfetcu 


tensiunii de prag, Vp, aju¬ 
stată cu potenţiometrul 
R 8 , comparatorul realizat 
cu amplificatorul ope¬ 
raţional A3 comută de la 
V- la V+. Aceasta 


comandă poarta tranzis¬ 
torului FET, T,*în starea 


sus, comutându-l şi 
şuntând rezistenţa R2, 
reducând astfel câştigul 



amplificatorului inversor 



Al la zero. 

Cablajul este prezentat 
în fig. 2 şi fig. 3, pentru un 
circuit stereo. 

BIBLIOGRAFIE: 

Precision Monolithics 
Inc. - Data Book, 1990 

I.P.R.S. - Full Line 
Condensed Catalog, 1990 


TEHNIUMnr. 5-6/1997 





5 .. BuH 47p 


TEHNIUMnr. 5-6/1997 





GCJf'i ¥ : • i k 0R 2/: 2 

student Istrate Dan 


:-Tv, l ec ând de ia o sursă continuă, baterie sau 
Slipr aiternatorul unei maşini, se poate produce o 
tensiune pseudosinusoidală cu frecvenţa de 
50 Hz, aptă să alimenteze un mare număr de 
aparate de putere moderată, ce necesită o tensiune 
de 220 V, în mod normal furnizată de reţeaua de ali¬ 
mentare. 

Puterea acestui montaj depinde de puterea trans¬ 
formatorului ales, a tranzistoarelor finale şi de capa¬ 
citatea sursei continue de a alimenta montajul. 

Alimentarea unui aparat ia tensiunea de 220 V c.a. 
atunci când nu dispunem de reţea, poate fi uneori 
foarte practică ca în campinguri, pentru pescari, pen¬ 
tru automobilişti. Chiar dacă această realizare simplă 
nu livrează o undă sinusoidală, ea va putea alimenta 
un mare număr de receptoare mai puţin exigente; 
becuri, neoane, letcon, motoare. 

. Puterea va putea atinge 250 VA dacă sursa con¬ 
tinuă este puternică şi dacă optăm pentru un trans¬ 
formator toroidal de putere adecvată. Tranzistoarele 
de putere sunt de 30 A, necesitând un radiator mare. 
Propun de asemenea, montarea unui mie ventilator 
racordat direct ia ieşirea de 220 V care astfel nu va fi 
niciodată în gol. 

Pentru a obţine o tensiune alternativă ridicată 
plecând de la o sursă de curent continuu, soluţia cea 
mai simplă constă în a folosi un transformator montat 
invers; primarul de 220 V devine secundar, iar 
secundarul cu priză mediană de 2x12 V devine 
primar. 

Este suficient să alimentăm „alternativ” cele două 
înfăşurări pentru a produce în primar, deci la ieşire o 
tensiune variabilă simetrică dar nu sinusoidală, în 
cazul în care comanda secundarului se face cu un 
semnal dreptunghiular, deci cu fronturi abrupte. 
Două semnale complementare sunt necesare. 
Folosim circuitul MMC 4047 care este astabii/mono- 
stabil. Schema propusă este prezentată în figura 1. 
Circuitul este montat ca astabii cu oscilaţii libere 
(necomandat) pentru o frecvenţă de 50 Hz. 
Frecvenţa este dată de PI, CI. Pentru configuraţia 
de astabii (necomandat) pinii 7,8,9,12 sunt legaţi la 
masă iar pinii 4,5,6,14 la plusul alimentării. 

Tensiunile dreptunghiulare simetrice disponibile la 
ieşirile Q,Q (pinii 10 şi 11) sunt conectate prin R1 şi 
R2 la un element reglabil. Rolul său este de 
asimetriza amplitudinile celor două semnale. De 
reţinut că factorul de umplere este de 50% prin cons¬ 
trucţie. Cursorii potenţiometrilor P2 şi P3 comandă 
baza unui tranzistor 2N2222 ce pilotează tranzis¬ 
toarele prefinale. Componentele R7, R9 şi C4 şi de 
asemenea R8, R10 şi G5 constituie un filtru capabil 
să rotunjească puţin unghiurile drepte a!e semnalului 
produs. Aceste filtre sunt montate pentru a crea un 
semnal pseudosinusoidal ce va comanda tranzis¬ 
toarele prefinale T3 şi T4. Tranzistoarele T3 şi T4 pot 
fi BD 142, BD 182, BD 183 cu un sunet Ic = 6-8 A. 


înfăşurările secundare aie transformatorului au 
priză mediană legată ia plusul alimentării. Celelalte 
extremităţi ale bobinelor vor primi masă prin tranzis¬ 
toarele de putere T5 şi T6, un mode! deloc mai volu¬ 
minos decât celebru! 2N3055 dar cu curentul maxim 
de 30A. T5 şi T6 sunt 2N3771 dar pot fi şi 2N3772, 
2N3773, 2N4348, BUX10. 

Diodele Dl şi D2 absorb extracurentul de rupere, 
inevitabil produs la fiecare comutare de către trans¬ 
formator. Acestea pot fi 1N4148. 

Transformatorul recomandat este unul toroidal de 
250VA, sau de puterea pe care dorim să o obţinem 
cu un primar de 2x12 V şi un secundar de 220 V. 
Conductoarele din primar şi secundar vor fi cores¬ 
punzătoare puterii. Astfel pentru 250VA recomand în 
primar folosirea unui conductor de 0 3.5 (pentru 
I = 21 A) şi în secundar un 0 0.7 (pentru i = IA). în 
cazul în care se doreşte o putere mai mică se alege 
un transformator de putere mai mică, diametrele con¬ 
ductoarelor din primar şi secundar se reduc cores¬ 
punzător, iar tranzistoarele finale se aleg de putere 
corespunzătoare. De asemenea se poate folosi şi un 
transformator pe tole E+l cu un randament mai slab. 

Cu ajutorul acestui montaj se pot obţine în secun¬ 
dar orice tensiuni avem nevoie prin realizarea 
înfăşurărilor respective. Montajul poate fi folosit pen¬ 
tru a ridica orice tensiune continuă ia 220 V. Astfel 
dacă dispunem de o baterie de 6 V, se modifică 
transformatorul care are primarul de 2x6 V, tranzis¬ 
toarele finale se aleg de putere dublă faţă de cea 
folosită la 12 V, iar R7, R8, R9 şi R10 se reduc la 
jumătate. 

Circuitul imprimat îl ias la latitudinea celor care vor 
realiza montajul. Recomand montarea pe radiatoare 
de dimensiuni mari a tranzistoarelor finale şi 
montarea pe radiatoare separate a tranzistoarelor 
prefinale. La realizarea circuitului imprimat trebuie 
ţinut cont că curenţii ce străbat tranzistoarele prefi¬ 
nale şi cele finale sunt foarte mari (~20 A), In ceea ce 
priveşte secundarul transformatorului trebuie luate 
toate măsurile de siguranţă ţinând cont de tensiunea 
ridicată. 

După realizarea practică putem regla în gol 
frecvenţa oscilatorului la 50 Hz din PI dacă dis¬ 
punem de un osciloscop, sau un frecventmetru. 
Dacă nu dispunem, este suficient să reglăm PI pe 
poziţia mediană. Ceilalţi doi semireglabili sunt reglaţi 
astfel încât să obţinem un semnal simetric în amplitu¬ 
dine. Primele încercări se fac cu becuri de puteri 
diferite. Trebuie să fim atenţi la aparatele ce necesită 
tensiune sinusoidală. 


TEHNIUM nr. 5-6/1997 



TEHNIUM nr. 5-6/1997 



ATELIER 




IER TOS DE 50 


U n număr destul de mare 
de cititori ne sesizează că 
sunt în posesia unor cea¬ 
suri electrice antrenate de electro¬ 
motoare sincron, foarte frumoase, 
precizia lor însă lasă mult de dorit. 
Ceasurile rămân în urmă cu 8 
până la 25 de minute în 24 de ore. 

Venim în întâmpinarea rug㬠
minţii cititorilor publicând în cele 
ce urmează schema unui genera¬ 
tor de 50 Hz, care se pretează la 
alimentarea electromotoarelor sin¬ 
cron cu care sunt prevăzute cea¬ 
surile electrice din categoria 
amintită. 

Menţionăm că lipsa de precizie 
a ceasurilor cu motoare sincron se 
datorează faptului că alimentarea 
lor se face din reţeaua electrică, 
iar cea mai mică deviere a 
frecvenţei se traduce în schim¬ 
barea turaţiei motorului, respectiv 
afectează exactitatea ceasului. 

Precizăm că acele ceasuri elec¬ 
trice care sunt confecţionate pen¬ 
tru a fi folosite în S.U.A. dau dife¬ 
renţe foarte mari datorită faptului 
că frecvenţa reţelei locale este de 
60 Hz. Cu mici modificări, monta¬ 
jul prezentat se poate adapta pen- 
tru a fi folosit la această categorie 
de ceasuri, generând 60 Hz în loc 
de 50 Hz. 

Atragem atenţia că generatorul 
descris nu poate fi construit de 
începători. Constructorul amator 


trebuie să fie înzestrat cu un bagaj 
de cunoştinţe cel puţin la un nivel 
mediu, având totodată practică în 
lucrările cu componentele din 
schemă: circuite integrate, tiris- 
toare, tranzistoare etc. 

Schema generatorului este 
redată în figura 1 , iar alimentarea 
acestuia în figura 2 . 

Analizând schema din figura 1, 
se poate vedea că generatorul se 
compune dintr-un oscilator (CI 1), 
un etaj tampon de comandă (T*|- 
T 2 ) şi un etaj final în contratimp, 
realizat cu tiristoarele Th-j-Th 2 . 
Fiecare etaj are componente 
pasive aferente. 

Circuitul integrat 747 (CI 1) se 
compune, de fapt, din două ampli¬ 
ficatoare operaţionale 741, intro¬ 
duse într-o carcasă comună. Se 
pot folosi cu succes şi două cir¬ 
cuite integrate 741 separate. 
Prima jumătate a circuitului inte¬ 
grat este folosită ca filtru activ 
selectiv, în bucla de reacţie fiind 
conectate elementele unui filtru 
dublu T, care determină frecvenţa. 
Frecvenţa se poate calcula 
folosind formula: 


f = 


1 


2 7t cVRa : Rb 

în cazul schemei noastre, 
C=C-| =C 2 =330 nF; Rb=R 2 = 
= 220kO, iar Ra este rezultanta 


complexului de rezistenţe şerie- 
paralel, a rezistoarelor «§-64 şi 
potenţiometrului semireglabil P. 
Valoarea aproximativă este de 
400 Ci. Reglajul brut al frecvenţei 
se realizează cu R 3 , iar reglajul fin 
cu potenţiometrul P. 

A doua jumătate a circuitului 
integrat CI 1 este tot un amplifica¬ 
tor operaţional, care are rolul de 
formator în vederea obţinerii unor 
semnale dreptunghiulare. Dife¬ 
renţele de fază între prima 
jumătate şi a doua jumătate a cir¬ 
cuitului integrat asigură oscilaţia, 
iar amplificatorul operaţional 
câştigul necesar şi generarea unui 
semnal dreptunghiular de 50 Hz. 
Semnalul trece apoi în tranzistorul 
T-j, care comandă tiristorul Th-j, şi 
în tranzistorul T 2 , care comandă 
tiristorul Th 2 . 

Schema este concepută în aşa 
fel încât tiristoarele Th-j-Th 2 să 
conducă în contratimp. Această 
condiţie este asigurată, întrucât, 
datorită alimentării duble, sem¬ 
nalul dreptunghiular generat de 
CI 1 are alternanţe pozitive şi ne¬ 
gative. La alternanţele pozitive T 1 , 
conduce, iar T 2 nu conduce. La 
alternanţe negative T-| nu con¬ 
duce, în schimb, conduce T 2 . în 
acest fel, se asigură funcţionarea \ 
în contratimp a tiristoarelor. 

Motorul sincron este conectat 
între anozii celor douatiristoare. 



TEHNIUMnr. 5-6/1997 







REVISTA REVISTELOR 


în vederea obţinerii unui semnal 
sinusoidal din semnal dreptun¬ 
ghiular, trebuie intercalată o 
capacitate în paralel pe inductanţa 
motorului (condensatoruk-Cg de 
150 nF) pentru realizarea unui cir¬ 
cuit rezonant pe 50 Hz. 

Menţionăm că rezistoarele R-jg^ 
R-j 3 şi condensatorul C 3 sunt 
date în schemă cu valori informa¬ 
tive; valorile finale trebuie corelate 
cu motorul sincron folosit. Această 
operaţie se face cel mai uşor 
conectând un osciloscop la bor¬ 
nele motorului. Ajustând valoarea 
lui Cg, se reglează forma sem¬ 
nalului, iar cu R-|2‘ R 13 tensiunea 
necesară motorului şi se limitează 
totodată, curentul maxim suportat 
de tiristoare. 

Reglajul se poate realiza şi fără 
osciloscop, operaţie este însă mult 
mai anevoioasă. 

Alimentarea montajului trebuie 
asigurată dintr-o sursă stabilizată, 
conform figurii 2. Totodată se face 
racordarea la reţea, conform indi¬ 
caţiilor din cele două scheme. Se 


4x IN 4001 


recomandă folosirea unui filtru 
pentru evitarea introducerii în 
reţea a paraziţilor generaţie de 
tiristoare. 

Motoarele sincron func¬ 
ţionează şi la o tensiune mai 
mică decât cea nominală, având 
forţă suficientă pentru antre¬ 
narea mecanismului de ceas. 
Reglajul final se efectuează cu 
Ceasul conecat la generator. 
Rotind axul potenţiometrului P-j, 
se schimbă frecvenţa generată, 


respectiv reglajul final de pre¬ 
cizie al ceasului. Cu un frec- 
venţmetru, aceasta operaţie se 
face în.tr-un timp foarte scurt. 
Prin tatonări, reglajul durează 
câteva zile, corectându-se dife¬ 
renţele de timp în decurs de 24 
de ore. 

Folosind generatorul descris, 
eroarea ceasului, la o diferenţă a 
temperaturii ambiante de ±6°C, va 
fi cei mult de 30 secunde în 24 de 
ore. 


din Radfotechnlka EvKdnyve 1994 
de prot Gyârfi-Deăk Gyorgy, 
Jibou 

amplifică şi ie redă în difuzorul înlocuit cu unui cu o valoare 
D cu impedanţa de 8 ohmi. cuprinsă între 2,2 şi 4,7 nF 

în cazul în care dispuneţi de (corespunzătoare frecvenţei de 
o capsulă piezoelectrică, con- rezonanţă a membranei, care 
densatoruf^ C2 (22nF) va fi este între 2 şi 4 kHz) 


C u un circuit CMOS MMC 
4093 (sâu altul echivalent, 
care conţine patru porţi 
NAND trigger Schmitt) putem rea¬ 
liza un circuit de alarmare porta¬ 
bil, alimentat de la o baterie 
6F22 de 9V, foarte util pen- 
tru paza bunurilor în timpul 
călătoriilor sau excursiilor. 

La închiderea contactului C, 
intrarea 1 a primei porţi este 
pusă la masă şi menţinută 
un timp determinat de circui¬ 
tul R1 CI.. Ca urmare, ieşirea 
porţii trece şi este menţinută 
o vreme (pentru valorile 
date, cea. 1^2 min.) în starea 
logică 1 şi sunt activate 
oscilatoarele realizate cu 
următoarele două porţi: unul 
de 500 Hz, iar celălalt de 
2 Hz. Semnalele sunt mixate c 
şi transmise tranzistorului 
Darlington BC 517, care le 

TEHNIUM nr. 5-6/1997 






E xaminând posibilele alternative de con¬ 
strucţie şi eliminând pe cele mai compli¬ 
cate, cele mai scumpe şi mai puţin sigure 
din punct de vedere constructiv, alegerea a fost 
construcţia unui pilon ridicabil. 

Cum se vede clar din figură, structura e 
alcătuită din două tuburi unite din punct de 
vedere telescopic (A + B) în posibilitatea de a fi 
rotite faţă de un pilon fixat (al treilea, C) în teren 
cu ajutorul unei fundaţii din ciment. 

Un colier sigur, pentru că e dotat cu un sistem 
de frânare eficientă şi robust, permite mişcarea, 
coborâre şi ridicarea piloneior A + B ale structurii 
mobile. 

Pentru construcţie sunt deci utilizate trei tubu- 
luri de secţiune pătrată, fiecare de câte 6 metri 
lungime, din care două au respectiv laturile de 
câte 70 şi 80 mm - grosime perete 
3 mm iar cel de-al treilea (c), constituind soclul 
laturile au, 80 mm grosime 4 mm. Aceste materi¬ 
ale sunt uşor de procurat ia orice depozit care 
vinde materiale de construcţie, laminate din fier, 
la un preţ accesibil. Pentru a imobiliza pilonul C, 
baza sistemului în teren, e necesar să se facă o 
groapă de circa 1,5 metri, în care se plasează 
perfect vertical pilonul C, pe centru şi apoi se 
toarnă ciment şi se umple cu amestec de ciment 
şi nisip, pietriş, până la suprafaţă, pentru 
rigidizare. 

, Pentru a oferi şi mai bună stabilitate fundaţiei, 
în groapă, înaintea turnării betonului, se plasează 
o armătură din sârmă groasă de fier. Pilonul A e 
introdus în B pentru o lungime de 50 cm şi 
fixarea se asigură eu ajutorul a două buloane 
robuste. Pentru acoperirea fisurilor contra 
umezelii, se plasează clei de silicon. 

Un colier în formă de „U” se obţine prin 
îndoirea unei platbande de fier - lărgime 120 mm, 
grosime 8 ,mm şi lungime 600 mm, sudată şi 
fixată cu buloane pentru siguranţă şi mai mafe la 
4 metri de la baza iui C şi un bulon de oţel (24 x 
120 ) care serveşte de fixator, permiţând mişcarea 
rotativă în vârful pilonului C care iese la circa 4,5 
metri respectiv de la nivelul solului. 

Un alt colier, cu aceleaşi dimensiuni ca şi cele 
precedente, blochează structura A + B la baza lui 
C cu ajutorul unui bulon,(16 x 120) 

Vârful bazei fixe e acoperit cu un capac făcut 
din tablă. La bază, la circa 45 cm de la pământ 
sunt practicate găuri pentru fixare, prin buloane 
de trecere, a scripetelui, numărul lor depinde de 
modelul utilizat. 

Baza lui A şi B e închisă de un capace! similar 


precedentului la care e sudată o scoabă, pe care 
se fixează capătul funiei de oţel (cablului de oţel) 
de pe tamburul scripetelui. 

Această lucrare se face spre sfârşit, avantaj 
care permite să se utilizeze un cablu torsedat de 
oţel obişnuit de 7 mm grosime, bineînţeles zincet, 
care menţine nealterată eficienţa în timp. 

Pentru a feri structura de coroziune, tot materi¬ 
alul trebuie vopsit cu un strat de produs antiru- 
gină şi apoi cu două straturi de vopsea email. 

Sfătuim că nu e totuşi indispensabilă, sistemul 
de eontravânt, cu ajutorul unui suport colier formă 
patrată, uşor de făcut, de care se fixează prin 
ineiuşe, cable de oţel, care împiedică oscilaţia 
excesivă a pilonului în zone excesiv de vântoase. 

Construcţia e ridicată la circa 12 metri faţă de 
sol şi permiţe să înalţe cu suficientă siguranţă o 
antenă pe trei (canale) benzi de HF şi un mic 
pilon suplimentar de dimensiuni modeste pentru 
V-UHF. Cu tuburi de dimensiuni mai mari şi de 
secţiune mai mare, care produc dealtfel dificultăţi 
în toate fazele de fabricare, se pot realiza sis¬ 
teme care pot susţine un parc de antene mai 
solid. 



TEHNIUM nr.5-6/1997 



AUTOMATIZARE 


33 


M ontajele prezentate pot fi folosite în-bucle de 
automatizare, telecomandă, miniautoma- 
tizări, sisteme de avertizare sau în aparate 
electronice de divertisment. 

Urmărind schema din figura 1, se observă că la 
aplicarea tensiunii de alimentare tranzistorul T-j con¬ 
duce datorită polarizării bazei prin R-j. Tranzistorul 
fiind npn, pe emitor este alimentat cu o tensiune de 
polaritate negativă, iar pe colector cu o tensiune 
pozitivă. în stare de conducţie însă, colectorul va 
avea o tensiune aproape egală cu cea de la emitor. 
Datorită rezistenţei joncţiunilor, tensiunea va fi de 
polaritate pozitivă, dar foarte mică (sub 1 V). Baza lui 
T 2 nefiind polarizată corespunzător, tranzistorul T 2 
nu conduce. Colectorul lui Tg va fi la potenţialul liniei 
pozitive de alimentare, iar prin sarcină (Rs) nu trece 
curent. în această situaţie, dioda D-j este polarizată 
invers şi nu conduce. La apăsarea butonului de 
comandă K-j , baza lui T-j se conectează la emitor, 
respectiv la linia de alimentare de polaritate negativă. 
Din acest motiv tranzistorul nu conduce, trecerea în 
această stare se face brusc, cu o viteză extrem de 
mare. Prin rezistenţele Rg-Rg se polarizează baza lui 
T 2 , care intră în conducţie, circuitul de alimentare a 
sarcinii (Rs) fiind astfel asigurat prin trecerea unui 
curent corespunzător. Rezistenţa de limitare a curen¬ 
tului (*R limită) este înserată în circuit în cazul 
folosirii montajului la aparate care au la intrarea ali¬ 
mentării un condensator electrolitic de valoare mare. 
O valoarea de aproximativ 47 n,. de obicei, rezolvă 
problema saltului de curent care ar putea distruge 
tranzistorul Tg. Se recomandă folosirea unui tranzis¬ 
tor cu o putere corespunzătoare sarcinii, iar rezis¬ 
tenţa de limitare se va calcula în raport de natura 
sarcinii. La conectarea unei sarcini pur rezistive se 
poate omite rezistenţa la limitare. 

Comanda dată prin butonul K-j se automenţine şi 
după încetarea apăsării butonului întrucât dioda D-j 



Să- ^ h T ' 

: 


Radu ionescu 



este polarizată în conducţie, iar datorită închiderii cir¬ 
cuitului colector T 2 - baza T^ montajul rămâne în 
stare activă. 

Pentru îndeplinirea condiţiilor de funcţionare a cir¬ 
cuitului de autoblocare, dioda D-j trebuie să fie cu 
germaniu, iar T-j cu siliciu. 

revenirea schemei în stare de repaus se obţine 
acţionând K 2 , care prin apăsşre întrerupe circuitul de 
automenţinere. Tranzistorul T-j va fi din nou polarizat 
în conducţie. ' 

Ciclul se poate repeta prin apăsarea butoanelor 
corespunzătoare. Condensatorul Cj are rolul de 
asigurare a stării de repaus a montajului la cuplarea 
alimentării. Dacă se omite acest condensator, la 
cuplarea alimentării, uneori, poate intra în conducţie 
tranzistorul T 2 , respectiv se alimentează sarcina fără 
comandă de pornire. în majoritatea cazurilor acest 
aspect nu este de dorit. 

în locul butonului K-j, comanda se poate efectua 
electronic, introducând pe baza lui T-j un impuls de 
polaritate negativă. 

Analizând schema din figura 2, se poate vedea că 
tranzistoarele T 1 -T 2 cu piesle aferente formează un cir¬ 
cuit de multivibrator monostabil, iar Tg şi Tg un circuit 
de comandă cu automenţinere. Se remarcă refolosirea 
lui T 2 pentru ambele funcţii. Pentru a comanda 
acţionarea dispozitivului, pe baza lui T-j , se introduce un 
impuls pozitiv, revenirea în poziţia de repaus se obţine 
prin apăsarea butonului de revenire K-j. 

Starea de conducţie a tranzistoareior în repaus se 
prezintă astfel: T-j nu conduce, T 2 conduce şi Tg nu 
conduce. Condensatorul C-j se încarcă aproximativ 
la tensiunea liniei de alimentare de 4,5 V. Tensiunea 
va fi cea mai mică, datorită căderii de tensiune pe 
joncţiunea B-E a lui Tg. 

Dacă se introduce un impuls pozitiv pe baza lui T-j, ►► 
acesta intră în conducţie, colectorul lui T-j va fi nega- 
(Continuare fn pag. 35) 


TEHNIUMnr. 5-6/1997 






M. Vdijiicu 



P rezentul montaj este compus din 
două circuite integrate logice, 
ambele de fabricaţie românească: 

CDB 490 £ * numărător zecimal şi CDB 
404 E - inversor hexuplu eu colector în 
gol). Numărătorul zecimal CDB 490 E a 
fost făcut să numere numai până la 6 prin 
conectarea pinilor 12 şi 8 la intrările de 
RESET (aducerea la starea iniţială) 6 şi 7. 
în acest caz, dacă pe intrările de RESET 
avem I logic, numărătorul este adus la 
starea iniţială, de unde reîncepe ciclul 
celor şase stări (numărarea de la 1 la 6). 

Inversoru! hexuplu CDB 404 E (sau CDB 
405 E) îndeplineşte funcţia de oscilator 
prin inversoarele cuplate la pinii 10-11 şi 
12-13 şi rezistenţele R-j -R,^ precum şi 
condensatorul C-^, iar inversoarele de la 
pinii 1-2, 3-4 şi 5-6, ca şi dioda Dl 
servesc la decodificarea stărilor numărătorului 
CDB 490 E în vederea afişării punctelor de pe zar 
materializate prin LED-urile 1-7. 

Condensatorul C-j trebuie să fie electrolitic 
(atenţie la montare!) şi cu valoarea de 1-3 pF. 
Dacă se măreşte capacitatea condensatorului {de 
exemplu la 100-200 pF), numărarea şe face cu 
frecvenţă redusă, aşa încât se poate uşor urmări 
afişajul cât timp întrerupătorul este cuplat. La va¬ 


loarea de 1-3 pF, frecvenţa de numărare creşte 
considerabil şi nu se poatre aprecia cât timp tre¬ 
buie menţinut închis contactul întrerupătorului 
pentru a afişa un număr dorit de puncte; în acest 
caz, afişajul devine un proces aleator. 

întrerupătorul cuplează prin apăsare şi revine 
singur la poziţia de repaus când este lăsat liber. 
Dacă zarul se confecţionează cu două montaje 
identice, întrerupătorul trebuie să cupleze separat 



TEHNIUM nr. 5-6/1997 






DIVERTISMENT 


fiecare montaj, deci va trebui să 
aibă patru borne (2x2). în acest 
caz, condensatoarele C-| vor tre¬ 
bui să aibă valori apropiate, dar 
nu identice (de exemplu, unul cu 
valoarea 2,2 jiF, iar celălalt 
3,3 pF), pentru a păstra procesul 
aleator şi la afişarea valorilor 
duble. 

în ceea ce priveşte montarea 
LED-urilor, atragem atenţia 
asupra respectării polarităţii aces¬ 
tora. în figură este marcat catodul 
(polul -) cu litera k. La LED-urile 
de fabricaţie mai veche, termi¬ 
nalele sunt inegale ca lungime; 
piciorul mai scurt este catodul (k); 
la cele de fabricaţie mai recentă, 
catodul este marcat printr-un 
picior mai lat la bază. în schema 
pozării pieselor există şi două 
punţi (din sârmă) marcate cu linii 
punctate. 

Alimentarea se poate face la 
maximum 5 V, de exemplu de la o 
baterie de 4,5 V; dat fiind faptul 
că montajul consumă circa 300 pA 
(în varianta cu două zaruri), bate¬ 
ria se va epuiza însă destul de 
repede. S-a indicat şi, un montaj 
de alimentare de la reţea, realizat 
cu un transformator de sonerie 
(secundarul se scoate de la 5 V şi 
nu de la 8 V). 



(Urmare din pag. 33) 

tiv, iar baza lui T2 prin C-j, tot negativă. Din această 
cauză, T 2 nu conduce, iar T3 intră în conducţie 
(datorită celor arătate la explicarea funcţionării 
schemei din fig. 1) Dacă tranzistorul T 2 nu conduce, 
pe colectorul lui apare o tensiune de polaritate pozi¬ 
tivă, care, prin rezistenţa T 2 , polarizează pozitiv baza 
lui Ti, accelerând intrarea acestuia în conducţie. 

Acest aspect, numit amplificare cumulativă, deter¬ 
mină caracteristica multivibratoarelor monostabile de 
sensibilitate şi trecerea extrem de rapidă din starea 
de repaus în starea de conducţie. Condensatorul C-| 
începe să se descarce prin R 3 . Dacă se omite 
legătura de automenţineiTe între colectorul lui T3 prin 
Di la baza lui T 2 , atunci dispozitivul ar reveni singur 
în starea de repaus după o temporizare cu o durată 
dată de constanta de timp a valorii C1-R3, datorită 
faptului că după acest interval tranzistorul T 2 intră 
din nou în conducţie. 

Introducându-se circuitul de automenţinere, 
dispozitivul rămâne într-o stare stabilă de acţionare 
până la apărarea butonului de revenire K-j. Timpul de 
revenire la apărarea butonului K 1 nu mai este aşa de 
brusc cum s-a menţionat la analizarea schemei din 
figura 1, datorită timpului necesar de descărcare a 

TEHNIUM nr. 5-6/1997 


condensatorului C-j, cu valorile date. Această tempo¬ 
rizare va fi de aproximativ o secundă. Dacă se scade 
valoarea lui C-j, timpul se scurtează; mărind-o, se 
lungeşte. 

De remarcat că se poate introduce o întârziere şi la 
cuplarea rezistenţei de sarcină, dacă aparatul care 
se conectează ca sarcină are în circuitul de alimenta¬ 
re un condensator de valoare mare. 

S-a omis condensatorul de 10 nF din circuitul de 
colector al lui T 2 , întrucât, la conectarea alimentării 
montajului din figura 2, va intra totdeauna în poziţia 
de repaus, chiar dacă la început, uneori pentru un 
interval foarte scurt, trece în poziţia de acţionare. 

Sursa de alimentare de 4,5 V s-a introdus pentru a 
nu depăşi tensiunea inversă maximă admisă pentru 
joncţiunea B-E a tranzistorului T 2 (6 V ia BC 107), 
când T-j conduce, iar baza lui T 2 primeşte o tensiune 
negativă de la condensatorul C-|. 

Tranzistoarele T-j-T 2 pot fi alimentate şi cu 5 V. în 
acest caz, dispozitivul va fi compatibil cu circuitele 
logice realizate cu circuite integrate. Menţionăm că 
analiza detaliată a fost făcut în scopul adaptării 
schemelor la cerinţele constructorilor amatori. 











M ijlocul folosit pentru transmiterea comen¬ 
zilor la distanţă este în domeniu acustic 
prelucrat cu aparate electronice, 
în schema din figura 1 prezentăm «receptorul», 
care permite recepţionarea undelor sonore şi 
transformarea lor într-un semnal necesar ele¬ 
mentelor de execuţie. Schema are particularitatea 
de a selecta numai o anumită frecvenţă de 
răspuns la care a fost acordat montajul, pentru a 
evita influenţa zgomotelor perturbatoare. 
Analizând schema, se poate vedea că tranzis- 
toarele Ti -T2-T3 formează un preamplificator 
simplu cu emitorul la masă. Rezistoarele de 
100 kQ (indicate de asterisc) vor avea o valoare 
în raport de tranzistoarele folosite. Tranzistorul 
T4 are însă o particularitate. în afară de faptul că 
este folosit la comandarea releului (RL), 
polarizarea bazei este asigurată de un divizor for¬ 


mat din rezistor (470 kQ) şi un circuit acordat L-C. 
Se cunoaşte că un circuit acordat L-C cu ele¬ 
mentele conectate în paralel are propri¬ 
etatea de a avea o reactantă mare la 
frecvenţa de rezonanţă a circuitului. La 
alte frecvenţe reactanţa este mică. 

Datorită circuitului acordat, tranzistorul 
T4 nu conduce dacă la intrarea amplifi¬ 
catorului se introduce un semnal diferit 
de frecvenţa de rezonanţă. 

în cazul introducerii însă a unui semnal 
care are o frecvenţă egală cu frecvenţa 
de rezonanţă a circuitului L-C, tranzis¬ 
torul T 4 conduce şi acţionează releul 
(RL), respectiv comandarea elementelor 
de execuţie. Pentru L-j se poate folosi 
bobina de la oscilatorul de linii folosită la 


televizoarele «Venus», «Miraj». Bobina este con¬ 
cepută iniţial pentru un circuit acordat la aproxi¬ 
mativ 15 kHz, însă - folosind un condensator cu o 



capacitate mai mare decât în schema iniţială - cir¬ 
cuitul se poate acorda uşor la o frecvenţă îr) jur 




TEHNIUMnr. 5-6/1997 






AUTOMATIZĂRI 


37 


de 5 kHz. Condensatorul C este indicat în figura 1 
cu o valoare apropiată scopului urmărit. Dacă 
montajul funcţionează la această frecvenţă, ama¬ 
torii mai experimentaţi vor putea trece la modifi- 
'cări în vederea funcţionării aparatului în ultra¬ 
sunete. Dacă *C va fi de 1 nF, rezonanţa circuitu¬ 
lui va fi în acest caz de aproximativ 18 kHz. 

în figura 2 redăm un generator de ton pentru 
5 kHz care permite generarea semnalului acustic 
de comandă. 

Cifcuitul acordat din figura 1 şi 
frecvenţa de comandă generată 
trebuie corelate.şi acordate exact, 
în locul căştii de 600 n indicată în 
figura 2 se poate utiliza un trans¬ 
formator de ieşire la care şe 
conectează un difuzor obişnuit. în 
acest caz, vor fi necesare unele 
mici modificări în circuitul tranzis¬ 
torului T 2 ,. Dacă semnalul se 
culege de la condensatorul elec¬ 
trolitic de 5jj.F şi se introduce 
într-un amplificator audio de pu¬ 
tere, semnalul de comandă va fi 


excesive, deoarece granulele de grafit ale micro- 
fonului-se sudează şi microfonul devine inutiliza¬ 
bil. Se recomandă folosirea în poziţia verticală a 
rmcrofonuluui cu cărbune. 

în figura 5 redăm schema unui receptor^cu două 
circuite acordate pe frecvenţe diferite. în acest 
caz, există posibilităţi multiple de realizare a unei 
telecomenzi mai complexe. 

Pentru amatorii care vor să încerce telecomenzi 
cu ultrasunete menţionăm că, o categorie de difu- 




mai puternic şi poate fi utilizat la distanţă mai 
mare. Detectarea sunetelor la receptorul prezen¬ 
tat în figura 1 s-a relizat cu ajutorul unui difuzor 
folosit ca microfon. Transformatorul de adaptare 
Tr. 1 va avea un raport între înfăşurări de aproxi¬ 
mativ 1:10. 

în figura 3 este redat un preamplificator pentru 
un microfon cu cristal, iar în figura 4 un preampli¬ 
ficator. pentru un microfon cu cărbune, 
întrerupătorul K se închide numai la recepţie, 
consumul microfonului cu cărbune fiind destul de 
mare. Transformatorul Tr. 1, în caz de nevoie, 
poate fi îniocuit cu un transformator de ieşire 
folosit la aparatele de radio (în caz extrem, chiar 
cu un transformator de sonerie). Tensiunea de ali¬ 
mentare a microfonului va fs corelată cu un trans¬ 
formator utilizat, însă nu se vor folosi tensiuni 

TEHNIUM nr. 5-6/1997 


zoare (3 W), care se găsesc în comerţ, con¬ 
cepute a fi folosite la frecvenţe înalte, pot reda şi 
ultrasunete (în jur de 18 kHz), iar microfoanele cu 
cristal pot recepţiona, în general, şi această 
frecvenţă. 

Recomandăm folosirea unui voltmetru electro¬ 
nic la reglarea puterii amplificatorului de ultra¬ 
sunete, întrucât sunetele generate nu mai sunt 
auzite cu urechea umană şi se poate depăşi uşor 
puterea maximă pentru care este conceput difu¬ 
zorul. 

Menţionăm că realizarea schemelor poate fi 
recomandată constructorilor amatori care au ce! 
puţin cunoştinţe la un nivel mediu şi o oarecare 
experienţă practică. Experimentarea cu ultra¬ 
sunete necesită o pregătire avansată, complexi¬ 
tatea şi precizia execuţiilor fiind mai pretenţioase. 




Iulian Popovici, Y07DJ - Caracal 

A cest dispozitiv a fost creat experimental în mufele pentru antenă şi transceiver, iar montajul se 
ideea de a putea adapta rapid şi eficient face direct în aer între cele 2 mufe. 
cablul coaxial de 52 şi 75 fi la filtrul n al Pe unul din pereţii laterali se scoate axul conden- 
transceiverului sau al amplificatorului liniar de putere, satorului variabil şi becul de 6 V/0,02 A (de centrală 
S-a observat că aproape niciodată transferul de telefonică). Astfel, dispozitivul este gata; se mufează 
radio-frecvenţă între filtrul n şi cablul coaxial nu se antena şi transceiverul şi se trece într-o bandă oare- 
face optim, de aceea neadaptările sunt mari, ducând care de lucru. 

la pierderi enorme de energie. Uneori se taie din Cuplând aparatul pe emisie vom observa că foarte 
cablul coaxial, în felul acesta „adaptându-l” oarecum, rapid vom putea acorda filtrul n, iar în acel moment 
dar pentru un spectru redus de frecvenţă. Alteori se becul ataşat dispozitivului se va aprinde; o uşoară 
folosesc dispozitive cum ar fi: transmach-uri, „Z”- manevră a condensatorului variabil din dispozitiv va 
mach-uri şi mai modern „antena tunver”, dar toate reajusta acordul în special în benzile de 14, 21, 24, 
acestea sunt dispozitive masive, greoaie în, 28 MHz, unde acest condensator variabil este 
manevrări. Dispozitivul aici prezentat înlătură toate deosebjt de util. 

inconvenientele, este uşor de construit, foarte simplu Putem ataşa şi un SWR - metru după acest dispo- 
îri manevrare, foarte eficient şi în acelaşi timp ieftin, zitiv pentru a ne putea convinge de rezultate, după 
Experimentul a fost făcut cu antenele de tipul: care nu mai este nevoie de el. Punctul de acord este 
deltaloop; FD4; dipol simetric etc. cu puteri între foarte critic, iar transferul de radiofrecvenţă în acel 
40 -s- 400 W, între 3,5 - 30 MHz. punct este maxim. 

Conform schemei este nevoie de un tor de ferită de Acest dispozitiv a fost încercat şi pentru antene ali- 
IF cu diametrul interior de 50 -*• 60 mm capabil să mentate cu fider bifilar de 300 sau 600 Q, iar 
lucreze în frecvenţă până la 40 MHz. rezultatele sunt foarte bune. Gei care doresc detalii 

Cu trei conductori din cupru izolaţi cu polivinil, mă pot contacta în tradic sau telefonic la 
fiecare cu grosimea de 1,5 mm, uşor torsadaţi, se M. 049/51.18.21. 

bobinează nouă spire egal distribuite pe toată Atrag atenţia că prin simpla publicare în revista 
lungimea tonului şi se realizează conexiunile care se „Ţehnium” a acestui dispozitiv se constituie dreptul 
văd pe schemă. Se realizează o cutie din tablă de de autor cu toate consecinţele ce decurg din acest 
aluminiu aproximativ cu următoarele dimensiuni: lucru. 


100/80/60 mm la capetele căreia se montează Vă urez succes! 



TEHNIUM nr. 5-6/1997 






' : ; 
îl c : Ml XŢIE 

Andi Cărcotă, Bârlad 

S pre deosebire de stabilizatoarele de tensiune Când tensiunea la ieşire scade faţă de nivelul de 
liniare, cele în comutaţie sunt mult mai avan- referinţă cu o valoare mai mare decât histerezisul, 
■tapase din punct de vedere al randamentului comparatorul trece în starea „sus” şi Q15 se 
de folosire a energiei, ceea ce dă posibilitatea reali- deschide. Curentul prin Q15 este limitat de Q16 la o , 
zării unor montaje mai compacte, de gabarit redus, v 0 B 6 V 

prin eliminarea radiatoarelor de dimensiuni mari. valoare de aproximativ —ŞL. „ .i_.___ t 4 m A 

Stabilizatorul prezentat, de concepţie proprie, are R15 47 

următoarele caracteristici principale: Acest curent comandă comutatorul electronic format 

- tPnQinnpp Hp intrarp- Vpf din T3-T4 obţinându-se trecerea lui 14 către sau în 

- tensiunea stabilizată la ieşire: ' <egim de saturaţie. Curentul prin T4 şi L2 creşte 

.. . exponenţial, circulând în sarcină şi încărcând con- 

I tipic 2,25-=-6,75 V (reglabilă). densatoarele C9 şi CIO. Tensiunea de la ieşire 

II tipic 5-f-15 V. - creşte şi comparatorul basculează în starea „jos”, 

- nivelul tensiunii alternative la ieşire: blocându-se astfel T3, implicit T4. Energia 


- tipic 6 mV. 

-10 mV la sarcină maximă. 

- curent maxim la ieşire: 1 A. 

- protejat la suprasarcină şi scurtcircuit. 


înmagazinează în câmpul magnetic al bobinei L2 
este cedată sarcinii, prin deschiderea diodei 
recuperatoare D 6 . Tensiunea la ieşire începe să 

scadă şi ciclul se repetă. 

Condensatorul C2 împiedică auooscilaţia pe 


.frecvenţe ridicate, iar L2 limitează vârfurile de cureni 


MOD DE FUNCŢIONARE 


prin T4 ce apar la deschiderea sa, datorate timpului 

de revenire a diodei D6. 


... . Protecţia la suprasarcină este realizată de T2 

_ Amplificatorul diferenţial integrat monolitic ce intra piesele aferente astfel: îa bornele rezistorului R22 
în componenţa IC pA723 lucrează ca un compen- obţine o tensiune proporţională cu curentul prin 1 
sator cu his¬ 


terezis datorită 
reacţiei prin R1, 
R4. El compară 
permanent o 
fracţiune din ten¬ 
siunea de ieşire 
(divizată prin PI, 
R14) cu o tensi¬ 
une de referinţă 
stabilă obţinută 
prin divizarea 
convenabilă, cu 
grupul R5, R2, 
R3 a tensiunii de 
referinţă obţinută 
la pinul 6 al IC. 
Prin acţionarea 
comutatorului 
K se modifică 
valoarea tensiu¬ 
nii de referinţă 
aplicată la intra¬ 
rea comparato¬ 
rului, obţinân¬ 
du-se astfel ce- 
ie două game 
de tensiuni la 
ieşire. 



TEHNIUMnr. 5-6/1997 





40 


ATELIER 


După o divizare prin P2, tensiunea se aplică 
joncţiunii B-E a tranzistorului T2; depăşirea tensiunii 
de deschidere duce ia intrarea sa în conducţie şi ten¬ 
siunea de pe intrarera inversoare a comparatorului 
creşte. Astfel, depăşirea valorii curentului maxim 
admis prin T4 duce la intrarea stabilizatorului în 
regim de limitare.de curent, fără a-i afecta însă 
funcţionarea în comutaţie. 


recomandări constructive 

Datorită câmpului magnetic produs de L2 şi valorile 
instantanee reidicate ale curenţilor prin T4, este 
necesară aplicarea unor reguli precis în proiectarea 
şi execuţia cablajului imprimat. Se vor separa, pe cât 
posibil, traseele prin care circulă curenţi de intensi¬ 
tate mai mare de traseele din partea de comandă 
(pA723 şi cele aferente) prin porţiuni de masă. Masa 
de putere (notată în schemă cu St- se va realiza prin 
conectarea tuturor terminalelor corespunzătoare în 
acelaşi punct. Plusul condensatorului CI 3 se va lega 
cât mai aproape de capătul lui R22, iar plusul lui C3 
lângă pinul 12 al IC. 

Bobina L2 se va realiza pe o carcasă şi un miez. 
provenit de la transformatoarele de ieşire de la 
aparatele radio „Albatros”. Se va bobina pe carcasă, 
până la umplerea completă, cu sârmă 
0 = 0,5 mm CuEm spiră lângă spiră (izolaţie de hâr¬ 
tie între straturi). Toleie E + I se vor monta 
separat, cu un întrefier de 0,1 mm. LI se va 
realiza „în aer”, având 10 spire sârmă CuEm 
1 mm, cu diametrul bobinei de 12 mm şi lungimea de 
25-30 mm. 

Pentru a reduce perturbaţiile radioeiectrice, este de 
preferat ca L2 să fie ecranată în tablă de fier cu 

(urmare din pagina 16) 

se mai poate încerca modificarea valorii rezistenţei 
R34 (27 k.Q) din UC şi reluarea tatonărilor. 

Observaţii finale 

1 . O altă problemă ce poate apare la montarea 
telecomenzii poate fi „bătaia” redusă a ET, aproxi¬ 
mativ 2 m, ceea ce în marea majoritate nu va sat¬ 
isface cerinţele beneficiarului. Pentru remedierea 
acestui neajuns se va înlocui condensatorul C5 
(2,2 ]x 16 V) aflat între pinul 2 al receptorului tele¬ 
comenzi] echivalent TBA 2800 cu unul de valoare 
mai mare. După găsirea valorii optime (posibil 
10 m pentru o bătaie de 10 g - vezi [4]), se mon¬ 
tează la loc ecranul metalic în care.se găseşte 
preamplificatorul de recepţie, altfel putând să 
apară comenzi false datorită perturbaţiilor electrice 
cu nivel mare datorate aspiratoarelor, uscătoarelor 
de păr etc. 

2. Butoanele ET şi UC sunt descrise în [2], 
ele respectând notaţia standardizată, programa¬ 
rea posturilor se face urmărind întocmai 
instrucţiunile de reglaj descrise în lucrarea citată 
mai sus. 


grosimea de 1 mm. T4 se va monta (izolat) pe radia¬ 
tor; S = 15 cm 2 , tablă de aluminiu 1-â2 mm şi se va 
lega de masă. 

Lampa telefonică B se va monta obligatoriu; astfel, 
la tensiuni mici şi fără sarcină, nivelul tensiunii alter¬ 
native la ieşire creşte. ^, -■ ■ 


PUNERE ÎN FUNCŢIUNE, REGLAJE 

Realizat corect, montajul trebuie să funcţioneze de 
la prima încercare. Se va avea grijă ca cursorul Iul 
P2 să se afle către colectorul lui T4. în funcţionare, 
stabilizatorul emite un „ţiuit” caracteristic, a cărui 
frecvenţă variază funcţie de tensiunea şi curentul la 
ieşire. 

Conectând la ieşire o sarcină care să absoar¬ 
bă cca 0,1 A, se urmăreşte ca montajul să nu iasă 
din oscilaţie. Dacă aceasta se întâmplă, se măreşte 
puţin valoarea lui C2 (până la maximum 30 pF) sau/ 

şi se micşorează raportul ^ . Cei ce dispun de un 
R1 

osciloscop pot urmări regimul de comutarer al lui T4; 
dacă nu apar oscilaţii de frecvenţă ridicată (frecvenţa 
de comutare nu trebuie să depăşească în nici un caz 
20 kHz). 

Pentru reglajul tensiunii maxime la ieşire, se va 
ajusta R14 funcţie de toleranţa valorii lui PI. 

■ Pentru reglajul curentului de scurtcircuit, se va 
conecta la ieşire o rezistenţă de sarcină. Se va 
creşte tensiunea de ieşire şi, concomitent, se va 
ajusta din P2, astfel încât limitarea în curent să apară 
imediat după 1 A. Limita maximă de curent se 
păstrează aceeaşi în ambele game de tensiuni la 
ieşire. 

3. Tasta SERVICE existentă în ET este folosit 
numai în cazul reînscrierii memoriei MDA 2062, 
operaţie nenecesară în cursul exploatării curente. 

4. Pentru conectarea modulului sincroprocesor în 
modul de lucru monitor (de exemplu surse neprofesio¬ 
nale, videocasetofoane VHS) se poate conecta pinul 8 
al modulului la +12 V prin intermediul butonului de între¬ 
rupere al difuzorului (ST 701) care poate fi dezactivat. 

5. La televizoarele din familia „Cromatic’ 1 ' se poate 
conecta şi firul de TV-AV al TC pinul 12 mufa X2 ce va 
intra în pinul de comutare TV-AV din acest televizor. 

Bibliografie 

[1] Funcţionarea şi depanarea televizoarelor color - 
ing. M. Băşoiu, ing. M. Gavriliu, ing. G. Pfianzer, Ed. 
Tehnică 1985. 

[2] Funcţionarea, reglarea şi depanarea televi¬ 
zoarelor Goldstar - ing. M. Silişteanu, ing. V. 
Necşescu, Ed. ELCO 

[3] Circuite integrate liniare. Manual de utilizare 
voi. II - ing. A. Vătăşescu ş.a., Ed. Tehnică 1980. 

[4] Microprocesoare de comenzi din receptoarele 
TV - I. Creangă, Cornel Pui, Ed. Teora seria 
Electronică nr. 17. 


TEHMUM nr, 5-6/1997 




' ' «î W'fcr. 1 H |f% 1 jVfe 1 Wr* M f J 

f in .optic digital 

Fiz. Gheorghe Băluţă 


M 1 Jfl onîajul reprezintă un joc de tir optic, la 
BmjfB care pistoletul trimite un tren de impul- 
■ II sur i ir spre o ţintă (fotodioda) care 
sesizează dacă ochirea (orientarea fasciculu¬ 
lui) a fost corectă. 

Un „joc” constă în activarea automată, succe¬ 
sivă, într-o ordine aleatoare, a patru „ţinte” şi 
aşteptarea ca ele să fie „lovite” într-un anumit 
interval de timp. Fiecărei lovituri reuşite i/se 
acordă un punctaj, care este totalizat şi afişat. 
La sfârşitul jocului, dacă au fost lovite două sau 
mai multe ţinte, se acordă ca „premiu” un nou 
joc, al cărui punctaj va fi însumat cu cel prece¬ 
dent, s.a.m.d. până la totalul de 9 jocuri, când 
totul se opreşte. Timpul acordat pentru ochire 
se scurtează după 3 şi respectiv 6 jocuri, 
mărind gradul de dificultate. 

Ţinta activă la un moment dat este semnal¬ 
izată de un LED aprins situat în vecinătatea ei; 
iniţierea manuală a jocului este marcată de un 
sunet intermitent de 4 secunde; lovirea unei 
ţinte este validată printr-uin sunet intermitent 
de 4 secunde; lovirea unei ţinte este validată 
printr-un sunet intermitent de 2 s; sfârşitul 
fiecărui joc este însoţit de un fragment de 
melodie cu durata de 4 s, iar ultimul joc posibil 
(al 9-lea) este semnalizat optic de un LED. 


EMIŢĂTORUL 

în fig. 1 este dat schema emiţătorului. Un 
monostabil U01 se declanşează la fiecare 
apăsare pe butonul-trăgaci I şi permite 
funcţionarea pentru aproximativ 0,5 secunde a 
astabilului realizat cu U02. Acesta modulează 
cu circa 2 kHz curentul prin ILED-ul infraroşu 
care va emite un tren de impulsuri „luminoase” 
spre receptor. 

Pentru a obţine o rază de acţiune de câţiva 
metri şi o bună directivitate, radiaţia IR trebuie 
focalizată de o lentilă cu diametrul de circa 20 
mm şi distanţa focală de 10-12 cm. Totul se 
montează în ţeava unui pistolet-jucărie sau 
confecţionat de amator, suficient de mare pen¬ 
tru a conţine electronica şi bateria 6F22 de 9 V. 
Coincidenţa sistemului de vizare cu direcţia în 
care este orientat fasciculul se face prin probe 
efectuate pe întuneric şi înlocuind LED-ul IR cu 
unul având emisie în spectrul vizibil. 



TEHNIUM nr. 5-6/1997 











1 RECEPTORUL 

Funcţionarea receptorului poate fi înţeleasă 
urmărind algoritmul din fig. 2 şi schema din 
f ig. 3. 

I. Apăsarea butonului de START produce: 
t.a. Resetarea (aducerea la zero) â contoru¬ 
lui de jocuri U20. 

I.b. Resetarea contorului de punctaj total 
UI 9. 

I.C. trecerea basculei 

„de joc” U14C-U14D în starea START, în care 
ieşirea lui Y14C este Hi iar ieşirea lui UI4D este 
LOW. 

I.d. Resetarea contorului de lovituri U10B - 
numărător binar care se foloseşte ca sesizor 
pentru minimum două lovituri reuşite într-un 
joc. 

I.e. Resetarea basculei de „acordare a pre¬ 
miului” (posibilitatea de a efectua încă un joc 
dacă la cel precedent s-au lovit cel puţin două 
ţinte). Bascula este realizată cu UI IA şi U 1 1 B, 
iar starea reset înseamnă că ieşirea lui U11B 
şi HI. 

I.f. Startul unui monostabil cu constanta de 
timp 1 s (UI2A). 

1. g. Startul contorului U6 (numărător 0-511) 
care ulterior, prin oprire va determina alegerea 
întvmplătoare a unei „variante de joc” adică o 
anumită succesiune a celor 4 ţinte şi un anumit 
punctaj acordat pentru fiecare ţintă. 

2. La rândul său, comanda 1. c. determină 
declanşarea unui monostabil U15B care, pentru 
4 s, provoacă apariţia unui semnai sonor inter¬ 
mitent cu această durată. El este produs prin 
activarea astabilului UI 7 care alimentează gen¬ 
eratorul de melodie UI8 . în intervalul de 4 s se 
crează jucătorului posibilitatea deplasării de la 
ţintă la locul de tragere. 

3. Pe de altă parte, comanda I.f produce - 
după scurgerea timpului de 1 s - următoarele 
efecte: 

3.a. Oprirea aleatoare a contorului de vari¬ 
ante 16 (prin invalidarea porţii U8A se întrerupe 
accesul impulsurilor generate de oscilatorul 
U8C-U8D de circa 20 kHz în contor). Ga 
urmare este aleasă o anumită adresă din 
memoria PROM U5 şi din grupul ieşirilor 9, 10, 
11,13 una singură va fi activă (HI). 

3. a.1. Fotodioda corespunzătoare ieşirii 
active este alimentată prin comutatorul elec¬ 
tronic U2, deci devine susceptibilă de a primi 
semnalul infraroşu. 

3,a.2. Din grupul de LED-uri D5-D8, cel cores¬ 
punzător ieşirii HI se aprinde, semnalizând care, 
ţintă este activă. 


TEHNIUM nr. 5-6/1997 














DIVERTISMENT 


43 


\ 


3.a.3. întreg montajul rămâne în această 
stare de „aşteptare”. 

3.b. Este startat monostabilul U7B, care după 
0,2 s realizează: 

3.b.1. Presetarea contorului de punctaj U4 la 
o valoare înscrisă în PROM (ieşirile 14, 15, 16, 
17), corespunzătoare variantei de joc şi ţintei 
activate. Valoarea este aleasă de constructor la 
scrierea PROM-ului, în domeniul 0-15. 

3. b.2. Startarea unui timer (UI3) care va limi¬ 
ta durata de aşteptare la 8 , 5 sau 3 secunde în 
funcţie de nunarul jocului (prin rezistenţele 
R53, R54, R55). 

Din starea de „aşteptare” se poate ieşi în 
două moduri: 

- prin atingerea ţintei cu fasciculul IR (ţinta 
lovită); 

- prin scurgerea timpului de aşteptare (stop 
timer U13). 

în prima situaţie fasciculul IR modulat în 
amplitudine (tren de impulsuri) provoacă 
apariţia unui semnal alternativ la intrarea 
amplificatorului operaţional UI. După amplifi¬ 
care în acest circuit şi în etajele construite cu 
T 6 , T7 semnalul este aplicat unui detector de 
lipsă a impulsurilor (U3). Acesta acţionează un 
monostabil (U7A) cu constanta de timp 2 s. Se 
produc simultan următoarele: 

4. a. Avansul cu o unitate al contorului de ţinte lovite 
U10B. 

4.b. Startul contorului de punctaj U4, care 
numără înapoi, de la valoarea presetată până 
la 0 , impulsurile generate de oscilatorul de 
20 kHz care au trecut prin poarta U9A. Stbpul 
la trecerea prin 0 este asigurat prin invalidarea 
intrării 8 a porţii U9G de către ieşirea 13 a con¬ 
torului U4. 

4.c. Acelaşi număr de impulsuri este transmis 
la intrarea 11 a contorului total de punctaj UI9, 
care în timpul jocurilor succesive însumează 
punctajul acordat pentru ţintele lovite. Contorul 
total UI 9 este stopat odată cu contorul de 
punctaj U4 la trecerea prin 0 a celui din urmă. 

4.d. Un dunet intermitent se aude în difuzor 
timp de 2 s. El este generat de UI 8 , alimentat 
intermitent de astabilul UI 7. 

4.e. La sfârşitul intervalului de 2 s, prin Dl 4, 
U 1 6 A, C13 şi D9 monostabilul U5B este 
declanşat, iar după 0,2 s se efectuează pre¬ 
setarea contorului de punctaj U4 la o nouă va¬ 
loare (din PROM) şi restartarea timerului UI3. 

4.f. Avansul contorului de ţinte lovite U10A 
(tot prin U16A). Dacă acest contor este în 
poziţiile 0, 1, 2 sau 3, atunci se apelează o 
nouă adresă în PROM, care activează o nouă 
ţintă şi se revine la starea de aşteptare. Dacă 
U10 atinge valoarea 4, ieşirea 5 este HI şi prin 
inversorul U16D se declanşează trecerea bâs- 

TEHNIUM nr. 5-6 1997 


culei de jocuri în poziţia STOP (ieşirea lui 
U14D în HI şi ieşirea lui U14C în LOW). 

în acest moment sp ia decizia de reluare a 
jocului sau de iprire automată, în funcţie de 
numărul ţintelor lovite, contorizate de U10B. 

Dacă numărul de ţinte iovite din 4 posibile a 
fost 0 sau 1 , aţunci au loc: 

5.a. Invalidarea PROM-ului ÎJ5 prin aplicarea 
nivelului HI de la basculă pe pinul 20. Aceasta 
face ca toate ţintele să fie inactive şi jocul nu 
mai poate continua. 

5. b. Monostabilul U15B este declanşat prin 
DII şi timp de 4 s este alimentat continuu 
generatorul de melodie UI 8 (prin U16B, U16C), 
semnalizând sfârşitul jocului din cauza... lipsei 
de îndemânare. 

Dacă numărul de ţinte lovite ajunge să fie 
egal cu 2 , atunci ieşirea 12 a lui U10B deter¬ 
mină, prin U9D, trecerea basculei de premiere 
U11A-U11B în starea când ieşirea 4 a lui U11B 
este HI. Ca urmare, atunci când ieşirea 11 a lui 
U14D este deasemenea HI, se realizează vali¬ 
darea ambelor intrări ale porţii U11C, iar ieşirea 
10 a acesteia trece în LOW. Se declanşează 
monostabilul U12B (0,1 s) care provoacă: 

6 . a. Reluarea tuturor comenzilor l.c. ... I.g. 
inclusiv, prin dioda D22. 

6.b. Avansul contorului de jocuri U20 prin 
D23. Dacă acesta se află în poziţii mai mici, 
sau egale cu 9, atunci jocul continuă. La 
poziţiile 3 şi 6 se micşorează constanta de timp 
a timerului, mărind dificultatea. Dacă contorul 
ajunge la poziţia ultimă, el îşi inhibă intrarea 14 
şi nu mai poate reveni la zero. Pe de altă parte, 
prin dioda D21 este, împiedicată o nouă 
comandă de tip 6 .a. Aşadar jocul se va opri 
automat. Aprinderea LEP-ului D20 semna¬ 
lizează „ultimul joc”. în continuare, după citirea 
puntajului total realizat, montajul trebuie restar- 
tat manual prin apăsarea bufonului START. 


DETALII CONSTRUCTIVE 


Fotodiodele Dl... D4 se vor monta pe un 
„panou cu ţinte” la circa 20 cm distanţă una 
faţă de alta. Fiecare va fi montată în câte un 
tub negru de circa 5 mm diametru şi 10 mm 
lungime, care constituie o protecţie faţă de 
lumina laterală. Legătura cu montajul electronic 
va fi scurtă şi ecranată. în apropierea fiecărei 
fotodiode se montează LED-ul corespunzător, 
care semnalizează activarea ţintei. Lumina 
LED-ului nu ajunge la fotodiodă datorită tubului 
protector. 

Afişarea punctajului se face multiplexat, cu 
trei elemente de afişare (digiti) cu LED-uri cu 
catod comun. 





44 


DIVERTISMENT 



PROM-ul se scrie (cu un dispozitiv adecvat) ’j 
în felul următor: - La prima adresă se înscriu 
4 biţi care reprezintă starea ţintelor 
(intrările/ieşiriie 9, 10, 11, 13), una din ele fiind COI 
obligatoriu HI - ţinta activă - iar restul LOW, şi 
ceilalţi 4 biţi care reprezintă în binar punctajul i 
acordat respectivei ţinte. j. ' 

- La a doua, a treia şi a patra adresă se poate | ' 

schimba, după fantezia constructorului, ţinta ^ 

activă şi punctajul acordat. yc 

- Se reiau operaţiile de scriere pentru grupul yg 

următor de patru adrese (5, 6, 7, 8) s.a.m.d. y? 
până la epuizarea celor 2048 adrese. Rezultă U8 
512 variante de joc. U9 

Recomand realizarea montajului pe blocuri U10 

succesive, a căror corectă funcţionare va fi ^11 

mp 

verificată pe măsura plantării pieselor. ■ w 

Constantele de timp ale monostabilelor nu 

UI 4 

sunt critice. Se va căuta obţinerea unor valori y-jg 
apropiate de cele date în schema prin i y-ţg 
tatonarea valorii rezistenţelor şi conden- y-jj 

satoarelor de temporizare. jj-jg 

Alimentarea emiţătorului se face dintr-o L U19 
baterie de 9 V de dimensiuni reduse. U20 
Alimentarea receptorului se face la Vcc = 5 V, 
obligatoriu stabilizat; consumul este de circa L 
0,3 A. 


IUTE ACTIVE RECEPTOR 


BM 741 
MMC 4066 
BM 555 
MMC40193 
MMN 2716 
MMC 4040 
MMC 4098 
MMC 4011 
MMC 4011 
4520 

MMC 4011 
MMC 4098 
BM 555 
MMC 4011 
MMC 4098 
MMC 4011 
BM 555 
MMC 334 
MMC 22925 
MMC 4017 


TI- BC109C 
T 2 


D 8- LED-uri 
galbene, verzi 
D20 - LED roşu 

D9 


1N4148 


TEHNIUMnr. 5-6/1997 







' &r ^ *** '^ r a L ‘ s 

5 5 . .... .,, . 

mg. Mihai Vomescu 


E lementele de reglaj şi comutare la care mă voi 
referi şi anume potenţiometre şi comutatoarele 
reprezintă cauza principală a fiabilităţii scăzute 
a echipamentelor electronice de curenţi slabi. Datorită 
mişcării se produce o uzură mecanică a pieselor ce pro¬ 
duce ieşirea din parametri sau chiar defectarea acestor 
echipamente. Lucrarea se ocupă de înlocuirea acestor 
componente cu circuite de comutare analogice folosind 
tranzistoare cu efect de câmp, pentru un amplificator 
audio dar soluţiile au o aplicabilitate mult mai largă. 

2.1. Tranzistoarele cu efect de câmp au proprietatea 
că la tensiuni drenă - sursă mici (de oridnul < 0,5 V) 
pot fi folosite pentru comutare analogică. Conducţia 
se face în ambele sensuri între sursă şi drenă. 
Rezistenţele în conducţie sunt de ordinul zecilor sau 
sutelor de ohmijar cele de blocare de ordinul zecilor, 
sutelor de MQ. întreaga gamă de tranzistoare cu efect 
de câmp poate fi folosită pentru acest scop, mă rezum 
la două exemple de YFET canal şi din producţia 
IPRS. 


BFW 13 - pentru 

V GS = 

0 

Cl 0N « 500 Q 


Vqs< 

-3 V 

OqfF >10 Mfî 

2N 4092 - pentru 

v G s = 

0 

d 0 n = 33 ^ 


V GS < 

-IOV 

Qqff > 20 Mfl 


2.2. ROM05 - multiplescor cu 8 canale fabricat de 
ICCE Bucureşti. Schema este dată în figura 1. 

Este un circuit integrat monditic în tehnologie MOS, 
compatibil TTL pe intrările de comandă A2, Al, A0. 
Gama tensiunilor de intrare ce pot fi comutate este 
de ± 5V. 

Tensiuni de alimentare V DD = - 20 V, V ss = + 5V. 

Rezistenţa canalului - în conducţie Q 0 N = 300 & tipic 
- în blocare n 0 FF = zec ‘ de Mn 

Intrarea EN inhibă când e activată 

MMC 4016, 4066 - comutator bilateral cvadruplu- 
fabricat de Micro electronica în tehnica CMOS 

- tensiuni de alimentări recomandate 3-^18 V = V DD 

- tensiuni de intrare 0-A/ DD 

Qqn tipică 80 O 

2.4. MMC 4067 (4097) multiplexor - de multiplexor 
cu 16 canale fabricat de „Microelectronica” (respectiv 
cu 8 canale dual). Circuite integrate monolitice CMOS 

V D d Şi ^intrare ca §' Ia MMC 416 

Q 0 n tipic 1250. 

2.5. MMP 115 - comutator analogic cu 6 canale 

produse 

MMP 166,117 5 canale 

de întreprindere 

MMP 119 - comutator analogic 3x2 canale 

„Microelectronica” 

MMP 122 2x2 canale 

integrate MOSFET 

MMP 124 - comutator analogic cu 4 canale 

cu canal P 


no N tipic 125Q. V DDmax = 30V V imax 30 V 

2.6. SAS 560 S / 570 S tastere senzoriale 
SAS 6800/6804 produse de IPRS 

prin atingerea cu degetul a testelor de intrare se 
comandă comutatoarele analogice ce pot valida sau 
inhiba diverse blocuri funcţionale în aparatura audio- 
video. 

2.7. TDA 1028 (102a) 2 perechi de comutatoare 
analogice cu câte 2 intrări (2 comutatoare analogice 
cu câte 4 poziţii) produse de IPRS Băneasa. 

V al i m = 6 V -r 23 V 

intrările de comandă în starea 0 pentru V < 2,1 V 

Zi = N70 K, distorsiuni 0,1 %, tensiune de zgomot 12 pV 

ÎNLOCUIREA TASTATURII DE SELECTARE 
A INTRĂRILOR 

Se prezintă o tastatură capabilă să comute 4 intrări 
în aşa fel încât atingerea uneia dintre taste să 
provoace revenirea celei anterior acţionate. Ieşirea 
este comună. Marcarea tastei active se face prin 
aprinderea unei diode electroluminiscente. 

Comanda comutatorului analogic se face cu tastere 
senzoriale făcute cu tranzistoare ca în figura 2. Prin 
atingerea cu degetul a bazei tranzistorului T-| se intro¬ 
duce în ea un semnal de frevenţa reţelei care e puter¬ 
nic amplificat de T ^ T ? , producând la intrarea triggeru- 
lui schmidt impulsuri dreptunghiulare cu frecvenţa 
de 50 Hz. Triggerul schmidt este folosit pentru 



TEHNIUMnr. 5-6/1997 






46 


LABORATOR 


obţinerea unor praguri şi a unor fronturi abrupte nece¬ 
sare pentru comanda unor intrări de tact. Figura 2c 
prezintă tensiunea ia ieşirea triggerului schmidt. 
Conectând şi condensatorul C > 100 nF, acesta se 
încarcă filtrând tensiunea de intrare, ieşirea montajului 
având forma din figura 2 d. 

Dacă sunt necesare semnale inversate se poate 
folosi varianta cu tranzistoare prp din figura 2 b. 

Tastatura senzorială realizată este prezentată în 
figura 3. 

La cuplarea tensiunii de alimentare, condensatorul 
C 2 se încarcă lent menţinând intrările R ale bistabililor 
pe 0 logic. Se asigură astfel iniţializarea bistabililor în 
aşa fel încât nici o intrare nu e selectată. în cazul în 
care dorim ca la cuplarea tensiunii să se facă automat 
preselecţia unuia din canale se acţionează temporizat 
asupra intrării S a bistabilului corespunzător. Dacă 
vrem în continuare să selectăm canalul A atingem 
baza lui T 1A . La ieşirea triggerului schmidt apare un 0 
logic ce se transmite prin CDBN30, CDB 400 pe 
intrările de R ale bistabililor aducându-i pe toţi în 
starea 0. Se decuplează astfel canalul care fusese 
cuplat înainte. Circuitul de temporizare R 2a C 1a asi¬ 
gură menţinerea lui 0 logic pe intrarea S mai mult 
decât pe R trecând bistabilul D A în starea logică 1 
(Q a = 1, Q b = Q c = Q d = 0). La intrarea comutatorului 


cu FET-uri sau 
alte tipuri de 
comutatoare 
analogice. 

Comanda 
comutatorului 
analogic se 
face de către 
Un numărător 
reversibil 
4193. Genera¬ 
torul de tact 
realizat cu 
CDB 413 R 4 
şi C 4 produce 
impulsuri de 
frecvenţă 
>0,5 Hz. 

La cuplarea 
tensiunii, gru¬ 
pul Cy Ry 
asigură iniţia¬ 
lizarea pe 0 a 
numărătorului. 
Comutatorul 
va cupla intra- 




analogic apare codul 100 activându-se intrarea S 2 , 
respectiv intrarea A. Analog se face selectarea celor¬ 
lalte canale generându-se codurile corespunzătoare 
canalelor respective. 

în locul ROM05 se pot utiliza şi alte tipuri de comu¬ 
tatoare analogice. Exemplific înlocuirea cu 4 tranzis¬ 
toare cu efect de câmp 2N4092. Schema e prezentată 
în figura 4. Comanda se face de pe bistabilii CDB474 
printr-un circuit adaptor pe porţile acestor tranzistoare. 

ÎNLOCUIREA UNUI POTENŢIOMETRU 
LOGARITMIC CU ZERO LA CAPĂT 
înlocuirea potenţiometrului se face printr-un lanţ de 
divizare rezistiv cu caracteristică corespunzătoare 
potenţiometrului pe care vrem să-l simulăm. în cazul 
din figura 5 este vorba de un potenţiometru logaritmic 
de 100 KQ. Iniţializarea se face cu „cursorul” la 
un capăt şi afişare zero. Variaţia se face în 8 trepte 
afişându-se cifre de la 0 la 7. Comutarea ieşirii 
(„cursorului”) pe diverse trepte se face de către comu¬ 
tatorul analogic ROM05 (deci semnalul de intrare nu 
va depăşi ±5 V). Se pot aborda asemănător variante 


rea S-j şi deci ieşirea va fi pe zero. 
Totodată decodificatorul va prelua 
codul 000 de pe ieşirile numărătorului 
afişând 0 pe celuia cu 7 segmente. 

Atingând baza lui T61 (DOWN), 
„potenţiometrul” va rămâne pe zero, 
deoarece trecerea impulsurilor gene¬ 
ratorului de tact pe intrarea „count 
down” a numărătorului este 
condiţionată (prin poarta 4) de valoa¬ 
rea diferită de zero a ieşirilor 
numărătorului atingând tasta „UP”, 
impulsurile ajung la intrarea „count 
up” a numărătorului incrementând 
valoarea acestuia cu frecvenţa 
impulsurilor date de oscilator. 
Valoarea din numărător e decodifi¬ 
cată şi afişată, comandând totodată 
comutarea succesivă a. ieşirilor S 1 ^ 
S 8 ale comutatorului analogic, 
încrementarea se produce atât timp cât atingem 
tasta oprindu-se după ce atingerea nu se mai pro¬ 
duce. După ce se ajunge la cifra 7 nu se mai poate 
creşte în continuare valoarea, trecerea impulsurilor 
fiind condiţionată de ieşirea 1 logic a porţii 3. Atingând 
acum tasta DOWN valoarea scade la aceleaşi inter¬ 
vale de timp date de generatorul de tact. 

ÎNLOCUIREA UNUI POTENŢIOMETRU 
LINIAR CU ZERO LA MIJLOC 
După cum se observă din figura 6 este vorba de un 
potenţiometru liniar de 60 KO ce poate fi variat în 
7 trepte, afişându-se pe o celulă de afişaj cu 7 seg¬ 
mente valorile -3, -2, -1, +1, +2, +3. Iniţializarea se 
face pe zero. 

în tabelul 1 am reprezentat ieşirile Q A Qş Q c ale 
numărătorului 4193 pentru cele 7 posibilităţi de 
conţinut. Afişarul trebuie să arate zero pentru poziţia 
mediană (când e activată ieşirea S 4 a comutatorului 
analogic) iar pentru celelalte valori ±1, ±2, ±3: a fost 
necesar circuitul combinaţional format cu P 5 ... sin- 
tetizat cu diagramele Karnangh din figură. Un led se- 


TEHNIUM nr. 5-6/1997 




parat se aprinde pentru 
valorile negative. 

Funcţiile A, B, C re¬ 
prezintă intrările în 
decodificatorul CDB446 
iar M comanda led-ului 
de minus. Poate P 3 
asigură cerinţa ca 
numărătorul să nu 
poată coborî sub zero 
(deci la ieşire să 
nu se depăşească 
+ 3) blocându-se tre¬ 
cerea impulsurilor prin 
poarta P 2 la atingerea 
tastei UP. 

Analog, poarta P 4 nu 
permite creşterea valorii 
numărătorului peste 
6 (deci la ieşire să nu 
scadă sub -3) blocând 
calea impulsurilor prin 
poarta Pi la atingerea 
tastei DOWN). 

La cuplarea tensiunii 
de alimentare, datorită 
menţinerii prelungite (de 
grupul R 10 C 10 ) a unui 0 
logic pe intrarea âload” 
a numărătorului, acesta 
va înscrie valoarea 3 
(A = B = 1, C = D = 0) în 




numărător, la ieşire afişându-se CONCLUZII 
zero. Comutatorul activează Schemele au fost elaborate pentru 
ieşirea S4 corespunzătoare un amplificator audio. Valorile 
poziţiei mediane a cursorului. potenţiometrelor se pot modifica 
Atingând tasta UP, impulsurile de după dorinţă, schema de comandă 
la generatorul de tact din figura 5 rămâne aceeaşi. Pentru varianta 
produc scăderea conţinutului stereo se dublează montajul din 
numărătorului, deci creşterea indi- figura 6 pentru potenţiometrul de 
caţiei afişorului şi activarea ieşirilor volum iar pentru potenţimetrii de 
S 3 , S 2 , S 1 care corespund unei reglaj al tonului se folosesc câte 2 
ieşiri mai mari. comutatoare ROM05 la fiecare 

Analog, pentru tasta DOWN schemă de reglaj din figura 7 atât 
conţinutul numărătorului creşte, pentru reglajul frecvenţelor înalte cât 
valoarea afişată scade, iar şi a celor joase ale unui corector de 
ieşirile activate se deplasează la ton Baxandale. Schemele au fost 
spre S 7 . realizate practic şi funcţionează. 

TEHNIUMnr. 5-6/1997 


Redactor şef: 

Ing. I. MIHĂESCU 


Redacţia: 

V. BĂLAN 
V. MOCANU 
C. ROMÂN 
G. PINTILIE 
T. DUMITRESCU 

Adresa redacţiei 

Piaţa Presei Libere, nr. 1 
Bucureşti 79 784, sector 1 
Telefon: 222.33.74; Centrala: 
223.15.10/1628/ 1182, Fax: 
312.82.72 

Tehnoredactare computerizată: 
G. HARALAMBIE 

Editor: 

PRESA NAJIONALĂ SA 

Administraţia: 

PRESA NAŢIONALĂ SA 

Director: 

Ing. S. PELTEACU 

Director economic: 

Ec. I. CIUCESCU 

Abonamentele se fac 
prin oficiile poştale, 
catalog 4120 RODIPET. 
Difuzorii de presă se pot adresa 
direct redacţiei sau 
serviciului Difuzare, 
telefon: 223.15.10/2495 


Corespondenţi în 
străinătate: 

C. POPESCU - S.U.A. 
S. LOZNEANU - Israel 
G. ROTMAN - Germania 
N. TURUTĂ şi V. RUSU 
- R. Moldova 
G. BONIHADY - Ungaria 


Colaborări cu redacţiile 
din străinătate: 

„AMATERSKE RADIO”- Cehia 
„ELECTOR” şi „FUNK AMATEUR” 
- Germania „HORIZONTY 
TECHNIKE” - Polonia „LE HAUT 
PARLEUR” - Franţa 
„MODELIST CONSTRUCTOR” 
şi „RADIO” - Rusia 
„RADIO TELEVIZIA 
ELECKTRONICA” - Bulgaria 
„ RADIOTECHNIKA” - Ungaria 
„RADIO RIVISTA” - Italia 
„TEHNIKE NOVINE - Iugoslavia 


Tipărit la ROMPRINT 












Electronică 


Andrei Ciontu 


SCHCMC 


€L€CTRONIC€ 


în această lucrare sunt prezentate circuite electronice de bază, 
monofuncţiune: redresorul, amplificatorul, oscilatorul, temporizatorul, 
filtru! ©îc. Schemele sunt divers© în concepţie, începând de la cele 
realizate cu componente discrete (diode şi tranzistoare), până la cel© 
car© folosesc şi circuite integrat© de uz general sau specializate.