Tehnium/1999/9911

$7 SiţN 


Revistă lunară pentru electronişti 









































Alexander Stepanovici Popov 

pioniera! radiocomunicaţiilor 


Fizicianul şi inginerul electric rus Popov s-a 
născut pe 16 martie 1859, fa Turinskiye Rudniki (în 
prezent Krasnoturinsk) Perm, Rusia. Fiind fiul unui 
ţăran preot, Popov a primit încă de timpuriu o 
educaţie într-un seminar ecleziastic, fiindu-i planificat 
să intre In rândurile preoţimii. Dar, în anul‘1877, 
interesele acestuia s-au îndreptat spre matematică, 
Popov intrând la Universitatea din St. Petersburg, 
pe care a absolvit-o cu distincţie de merit, în 1883. 
Pregătindu-se în facultate pentru o carieră de 
profesor, Popov a ţinut cursuri de matematică şi 
fizică. 

în curând, interesul principal al lui Popov 
avea să se îndrepte spre ingineria electrică, el 
devenind instructor fa Şcoala de Torpile a Marinei 
Militare ruseşti la Krondshtadt (lângă St. Petersburg). 

în această perioadă, Popov a profitat de 
biblioteca şcolii care era plină de cărţi şi periodice 
străine, ca şi de laboratorul său bine utilat, pentru a- 
şi dezvolta cunoştinţele tehnice şi pentru a face 
experimente. Recunoscând importanţa descoperirii 
undelor electromagnetice de către fizicianul german 
Heinrich Hertz, Popov a început să se preocupe dc 
studiul acestora. 

în ceea ce priveşte problema efectuării 
primei legături radio, iată ce scrie publicaţia oficială 
guvernamentală a SUA “History of Communications 
- Electronics în the United States Navy" (Bureau of 
Sbips and Office of Naval History, 1963): "Pe 7 mai 
1895, într-o conferinţă ţinută în faţa Societăţii Ruseşti 
de Fizică, din St. Petersburg, Popov a început să 
transmită şi să primească semnale pe o distanţă de 
600 de yarzi 11 . 

Ziua de 7 mai a fost considerată de ruşi ca 
fiind Ziua radioului, iar Alexander Stepanovici Popov 
ca fiind inventatorul radioului, ceea ce trebuie privit 
cu rezerve. 

Alexander Popov a construit un aparat care 
putea înregistra disturbanţele electrice ale 
atmosferei, si, în iulie 1895, l-a instalat la observatorul 
meteorologic la Institutul de Silvicultură din St. 
Petersburg. Printr-o lucrare publicată câteva luni mai 


târziu, Popov a sugerat că un asemenea aparat 
poate fi folosit şi penlru recepţionarea de semnale 
de la o sursă de oscilaţii făcută de om. 

Realizările sale în domeniul 
radiocomunicaţiilor l-au condus pe Popov la 
câştigarea Marii Medalii de Aur pentru cercetări, la 
Expoziţia Internaţională de la Paris, din anul 1900, 
iar în anul 1901 acesta a fost desemnat ca director 
al Institutului Electro-Tehnic din St. Petersburg. 

Dar, din păcate pentru ei, Popov nu a reuşit 
să-şi concentreze întreaga atenţie exclusiv pe 
comunicaţiile fără fir, atribuţiunile sale de profesor 
(precum şi alte îndatoriri) răpindu-i foarte mult timp. 

Există, de asemenea, si teoria (plauzibilă), 
conform căreia, întrucât armata rusă a văzut în 
creaţia Iul Popov o nouă şi valoroasă armă, aceasta 
a dispus păstrarea secretului asupra cercetărilor 
savantului. 

Să mai menţionăm că, lucrând cu armata 
rusă, Popov a efectuat comunicaţii radio vas-ţărm, 
pe distanţa de 6 mile, în 1898, distanţă mărită cu 
circa 30 de mile la sfârşitul anului următor, în timpul 
căruia savantul rus a vizitat staţii radio (fără fir) în 
funcţiune în Franţa si Germania. 

Lui Popov, guvernul rus Fa acordat foarte 
puţină atenţie, până la sfârşitul anilor '50, când 
atitudinea s-a schimbat. 

Trebuie amintit şi faptul că Popov a fost 
interesat de experimentele cu raze X (Rbntgen), care 
tocmai fuseseră descoperite, acest lucru 
întâmplându-se în anul academic 1895-1896. Acest 
fapt a dus la întreruperea temporară a cercetărilor 
sale în domeniul telegrafiei fără fir 

Popov a murit pe 13 ianuarie 1906 la St. 
Petersburg, la vârsta de 46 de ani. 

Spiritul de geniu al marelui savant rus, 
precum şi realizările sale de excepţie în domeniul 
comunicaţiilor fără fir, nu pot fi puse la îndoială, dar 
prioritatea în ceea ce priveşte inventarea radioului 
aparţine savanţilor Nikola Tesla şi Guglielmo 
Marconi. 

Serban Nalcu 

i 


Redactor şef: ing. SERBAN NAICU 


Abonamentele la revista TEHNIUM se pot contracta la toate oficiile poştale din ţară şi prin 
filialele RODIPET SA, revista figurând Ia poziţia 4385 din Catalogul Presei Interne. 

Periodicitate : apariţie lunară. 

Preţ abonament : 9000 iei/număr de revistă 

• Materialele în vederea publicării se trimit recomandat pe adresa: Bucureşti, OP 42, CP 88. 
Le aşteptăm cu deosebit interes. Eventual, menţionaţi şi un număr de telefon ia care puteţi fi contactaţi. 

* Articolele nepublicate nu se restituie. 


























AUDIO 



AMPLIFICATOR AUDIO DE 70W 

ing. Şerban Naicu 






urmă are o putere de doar 500mW. 


amplificatorul audio să funcţioneze 


coiector scăzând la zero, Amplificatorul 


Ci l 
lOOuF 


IQQnF 


CI 

LM3886 


CH 

47D0uF.lL, 

4ovn^ 


INTRARE 


22Wca 


CI 2 

4700uF.lL. 

: JovTp, 


1N4148 


lOOuF 


Amplificatorul de joasă 
frecvenţă prezentat este realizat, în 
principal, cu circuitul integrat 
specializat LM3886, produs de 
binecunoscute firmă National 
Semiconductors. 

Menţionăm că acest circuit nu 
are nici o legătură cu LM386, cu 
excepţia faptului că ambele sunt 
amplificatoare audio, dar acesta din 


întreruperea alimentării, deconectează 
incintele acustice. 

Circuitul integrat LM3886 este 
iivrat în capsula TO-220 cu 11 
terminale, prezentată în figura 2, 
împreună cu semnificaţia pinilor. 

Circuitul integrat LM3886 
dispune de un terminal de comandă 
{pinul 8), în care trebuie să fie injectat 
un curent de 0,5mA pentru ca 


funcţiune. Condensatorul C8 (100pF) 
asigură o uşoară temporizare în 
aplicarea curentului de comandă. 

La întreruperea tensiunii de 
alimentare, circuitul de comandă, a 
cărui constantă de timp este mai mică 
decât cea a condensatoarelor de filtraj 
al alimentării, nu mai furnizează curent 
bazei tranzistorului T, care se 
blochează, curentul său de emitor- 


Schema amplificatorului este 
prezentată în figura 1 şi permite 
obţinerea unei puteri de aproape 70W 
fără distorsiuni, pe o sarcină de 4£2, cu 
vârfuri de aproape 100W, 

Până la un punct, schema 
este clasică, particularitatea sa 
constând în utilizarea facilităţii pe care 
o oferă circuitul integrat LM3886 de a 
întrerupe semnalul de ieşire în 
momentul în care amplificatorul este 
debraşat de la alimentarea cu 
tensiune. 

Integratul LM3886 prezintă un 
circuit MUTE care intră în funcţiune în 
momentul când tensiunea de 
alimentare se aplică amplificatorului. în 
momentul decuplării alimentării, 
condensatoarele electrolitice de filtraj 
rămân un timp încărcate şi alimentează 
cu o tensiune mai scăzută 
amplificatorul audio, existând situaţia 
neplăcută în care semnalele tranzitorii 
care sosesc de la circuitele situate 
înainte de amplificator să fie amplificate 
de acesta cu distorsiuni importante. De 
aceea, este foarte util să se poată 
întrerupe rapid ieşirea, în momentul 
decuplării alimentării, ceea ce la multe 
amplificatoare audio Hi-Fi se face cu 
ajutorul unui releu. Acesta, ta 


normal. Acest curent se injectează prin 
rezistorul R6 şi spaţiul C-E al 
tranzistorului T {atunci când acesta 
este saturat), de la polul negativ al 
alimentării la pinul 8 al Ci LM3886. 

Pentru ca amplificatorul 
LM3886 să primească această 
comandă de funcţionare numai atât 
timp cât sursele de alimentare 
furnizează tensiune, s-a uzat de un 
artificiu prin care tranzistorul T este 
deschis (saturat) tot în aceeaşi 
perioadă (cât există tensiune de 
alimentare). Pentru aceasta, 
tranzistorui-întrerupătoreste comandat 
în bază de impusurile negative 
redresate monoalternanţă de dioda D, 
provenite direct de pe o înfăşurare 
secundară a transformatorului de 
reţea. Dioda D produce o tensiune 
negativă filtrată de condensatorul CI 0 
şi, prin intermediul rezistorului R8, 
această tensiune alimentează baza 
tranzistorului. 

De îndată ce tensiunea de 
reţea (220V c.a.) se aplică, tranzistorul 
T se saturează, regiunea C-E a sa 
prezintă o rezistenţă minimă, iar prin 
rezistorul R6 se aplică un curent de 
0,5mA pinului 8 ai CI (pin de comandă), 
care determină intrarea acestuia în 


audio trece instantaneu în modul 
MUTE, toate semnalele primite de 
acesta la intrare nemaifiind transmise 
la ieşire. 

în ceea ce priveşte 
configuraţia propriu-zisă de 
amplificator audio realizat cu LM3886, 
nu mai insistăm asupra ei, fiind clasică. 

Ieşirea semnalului audio se 
face prin intermediul bobinei L, având 
12 spire, din conductor Cu-Em cu <î> 
0,8-1 mm, pe un diametru de 8 mm. 

Spirele se vor bobina 
apropiate, putând fi rigidizate între ele 
prin intermediul unui lac sau a! unei 
răşini epoxidice. 

Circuitul integrat LM3886 se 
va monta pe un radiator având o 



Ffgura 2 


TEHNIUM * Nr. 1171999 


1 






























































AUDIO 



“ROSTOVOMANIA” (I) 

Idei şi soluţii practice de îmbunătăţire a magnetofonului ROSTOV 

ing. Florin Gruia 


Nu maî e necesar să subliniem 
apariţia fenomenului de 
“Rostovomanie”, după comercializarea 
la noi în ţară a acestui magnetofon. 
Fiind cel mai performant produs de 
acest gen, accesibil din punctul de 
vedere al preţului de cost, Rostov 
rămâne încă în topul preferinţelor 
tinerilor fani. 

Dar în ciuda performanţelor 
certe cu care Fa înobîlat proiectantul, 
este loc şi de mai bine. 

Vom prezenta treptat diverse 
îmbunătăţiri, care, fie ridică 
performanţe existente, fie introduc noi 



1) Primul sfat, aproape 
obligatoriu de urmat, este înlocuirea 
tuturor condensatoarelor electrolitice 
ruseşti, care au o viaţă scurtă, cu 
condensatoare japoneze. 

2) Deşi potenţiometrii de 
volum ai amplificatorului de putere au 
două rânduri de prize, nu sunt dotaţi 
cu reţea de corecţie LQUDNESS 
(CONTOUR), sunetul la diviziuni mici 
(0-4) fiind sec. Vom prezenta {în 
episoadele următoare) schema 
electrică de conectare a acestor 
circuite corectoare, cu valorile 
necesare si cu tabele de măsurători. 


3) între diversele moduri de 
funcţionare: PLAY, FF, STOP, REW, 
există o lungă pauză de aşteptare care 
se poate reduce fără afectarea 
stabilităţii funcţionării mecanicii* Se va 
prezenta în cele ce urmează 
modificarea propusă. 

4) Ghidajele de bandă 
(palpatoarele) mobile produc un 
zgomot ca un scârţâit în contact cu 
banda, în special la sfârşit de bandă, 
plus că se tocesc destul de repede. Se 
vor înlocui cu palpatoare rotitoare, 
confecţionate din foste role presoare. 
Vom prezenta desenele mecanice, 

5) LED-ul de pauză, roşu, se 
poate înlocui cu două LED-uri 
dreptunghiulare verticale (semnul 
standard de PAUSE este DD , de 
culoare galbenă). 

6) Toate LED-urile sunt roşii; 
propunem culoarea verde pentru 
PLAY, galbenă pentru STOP şi roşie 
pentru REC. 

7) Pentru modurile REW şi FF 
nu există semnalizare cu LED-uri, Vom 
da ulterior o schemă electrică de 
alimentare a unor LED-uri 
triunghiulare, câte două, ce vor fi 
montate pentru semnalizare deasupra 
butonului respectiv; simbolul FF este 
t>>, iar REW esie«l. 

8) Magnetofonul a fost dotat 
din fabrică doar cu două viteze, 
comutate şi stabilizate electronic. 
Datorită acestui fapt se poate extinde 
domeniul de viteze până la 5 (2,474,8/ 
9,5/19 şi 38 cm/sec). 

9) înregistrarea prezintă o 
mare deficienţă: nu se poate efectua 
pistă cu pistă, ci doar stereofonic. Vom 
da soluţia înregistrării şi comutării pistă 


cu pistă, de-a lungul serialului. 

10) Magnetofonul este dotat 
eu mufă de telecomandă. Se optează 
pentru înlocuirea mufei originale cu una 
CANNON 15, la care găsim mufa 
pereche cu uşurinţă şi se dă logica de 
realizare a telecomenzii. 

11) Pentru micşorarea 
zgomotului de bandă se poate 
completa schema amplificatorului de 
redare cu un reductor dinamic de 
zgomot tip DNL, SILENCER DOLBY 
etc. Vom indica modul şi locul de 
amplasare al acestuia. 

12) Mufa de cască, la modelul 
inscripţionat în limba rusă, fiind o mufă 
DÎN cu 5 contacte, se poate înlocui cu 
mufa standard jack de cască, eventual 
cu deconectarea ieşirilor de boxe. 

13) Capul de redare, de tipul 
constructiv "ferită în sticla" are o 
fiabilitate redusă, performanţele sale la 
frecvenţe înalte scăzând după o 
perioadă inadmisibil de scurtă. Tot din 
producţia rusească recomandăm un alt 
tip de cap de redare, “ferită în ferită”, 
mult mai bun calitativ, cu modificările 


203K 1GK 




suprafaţă de disipaţie îndeajuns de mare, pentru a asigura 
o răcire corespunzătoare. _ 

2 


Cablajul montajului este prezentat în figura 
3 şi are, după cum se observă, un gabarit destul de 
compact. Nu s-a prevăzut loc şl pentru sursa de 
alimentare, în eventualitatea că utilizatorul acestuia 
poate folosi o sursă de tensiune pe care o are deja 
realizată. 

Transformatorul de reţea de 220V/2x22V 
trebuie să aibă o putere de 150VA, curentul absorbit 
de montaj fiind destul de important. 

Bibliografie 

1) Le Haut-Parleur hors-serie, tufie 1998; 

2) 101 montaje practice de amplificatoare audio de 
putere, Serbări Naicu, Emil Marian, Editura Naţional, 1998; 

3) Electronîque Radio plâns, nr.571, iunie 1995. 

TEHNIUM • Nr. 11/1999 






























































AUDIO 


Tabelul 1: Condensatorii electrolit 

ci de semnal sau de decu 

plare c 

in ROSTOV-1 

05 

Valoare veche 

2pF 

50 pF 

fîpF 

lOjUF 

IGmFNONP 

20pF 

3GpF 

50pF 

100pF 

200pF 

500pF 


16V 

16V 

16VNP 

16V 

16V 

25V 

16V 

25 V 

25V 

25V 

6.3V 

Valoare nouă 

2,2nF 

4,7pF 

4,7pF 

10pF 

IOuF 

22pF 

33uF 

47|uF 

100nF 

220pF 

470pF 


50V 

63 V 

50V 

5QV 

25V 

63V 

25V 

25V 

35V 

35V 

16V 

U U (logică control) 

1 

— 

1 

1 

— 

— 

— 

— 

— 

— 

— 

UE(Cdă motoare) 

2 

1 

1 

— 

— 1 

— 

— 

— 

— 

— 

— 

USS(stathVÎleză) 

— 

— ■ 

— 

— 

— 

— 

— 

1 

1 

— 

— 

UV( ampl.redare) 

— 

1 

— 

2 

— 

— 

2 

— 

1 

1 

2 

GSP(osc.şterg+premag) 

— 

— 

— 

— 

2 

1 

— 

— 

— 

— 


UZ(ampl. înreg.) 

— 

2 

— 

6 

— 

— 

— 

— 

— 

1 

— 

UP(preampl+tonurî) 

4 


— 

2 

— 


— 

— 

— 

1 

— 

UKfamp. control) 

2 

— 

— 

— 

— 

2 

— . 

— 

— 

— 

— 

UM (final audio) 

— 

2 

— 

— 

— 

— 

— 

1 

3 

— 

— 

Surse stabilizate 

— 

— 


-— 


2 

— 

2 

— 

3 

— 

TOTAL 

9 

6 

2 

11 

2 

5 

2 

4 

5 

6 

2 


respective. 

14) Având în vedere că etajul 
oscilator de ştergere şi premagnetizare 
este alimentat de un stabilizator de 
tensiune reglabilă, se poate introduce 

reglajul BIAS (premagnetizare). Vom 
^prezenta la timpul respectiv 
modificările necesare. 

15) Similar cu ideea de la 
punctul 14, se poate regla şi viteza 
benzii între limite determinate, 
introducându-se reglajul numit PiTCH 
CONTROL; se vor arăta modificările 
respective, 

16) Pentru verificarea 
caracteristicii de înregistrare se va da 
tabelul cu date referitoare la răspunsul 
în frecvenţă ai canalului de înregistrare, 

17) înlocuirea contorului 
mecanic cu un contor digital va fi, de 
asemenea, prezentată. 

18) Se va prezenta o schemă 
de înlocuire echivalentă a 
tranzistoarelor cu efect de câmp 

|ruseşti (de exemplu Kl I303B), se vor 
^da echivalenţe pentru circuitele 
integrate K561LA7 şi K561LA9. 

Şi lista poate continua. .. 
Aşteptăm şt de la dumneavoastră 
sugestii şi eventual propriile experienţe 
efectuate asupra magnetofonului 
ROSTOV. 

Punctul 1 pe care l-am 
prezentat se referă la schimbarea 
obligatorie a condensatorilor 
electrolitici ruseşti cu alţii, de preferinţă 
japonezi, datorită scăderii inadmisibile 
a proprietăţilor acestora odată cu 
trecerea timpului. Condensatorii 
originali fie se usucă parţial, fie se 
întrerup, fie au pierderi în dielectric. Se 
recomandă, de asemenea, o tensiune 
de lucru a noilor condensatori mai mare 
decât a celor originali ( de exemplu 
35V, în loc de 16V, sau 63V în loc de 
25V). Pentru uşurinţa procurării şi a 


schimbării condensatoarelor de 
semnal s-au centralizat în tabelul 1. 

-înlocuirea circuitului integrat 
de tip K561LA7 care conţine patru porţi 
ŞI-NU (NAND) cu două intrări fiecare, 
realizat în tehnologie CMOS, se poate 
face cu echivalentul românesc 
MMC4011. 

- înlocuirea circuitului integrat 
K561LA9 care conţine 3 porţi ŞI-NU 


(NAND) cu 3 intrări fiecare, realizat în 
tehnologie CMOS, se poate face cu 
echivalentul românesc MMC4023. 

- înlocuirea tranzistoarelor cu 
efect de câmp de tip KP303V, situate 
în blocul de control al tonurilor se poate 
face cu cele de tip BFW10, mai 
răspândite. Modificările necesare sunt 
prezentate în figurile 1 şi 2. 

- continuare în numărul viitor - 



v -vi- viA let* *■ 

Your Internet Business Solution 

lExplorer 

Unternet 




_N. 


E-maîl 




WebTalk Real Audi o 


x Numai prin noi aveţi acces la 

Internet din toată tara , cu viteză 

; ■ 

maximă si costuri minime! 



InterComp 

Tel: 01-323 8255 Fax: 01-3239191 

Email: [email protected] 
http://www.starnets.ro 



Telnet/FTP 



HOT JAVA 


TEHNIUM • Nr. 11/1999 
















































CQ-YO 


RADIOTELEFON PORTABIL 

George Gherba 
Florin Voicu 


Prezentăm în ceie ce urmează 
un radioîelefon portabil realizat de noi 
şi care este la îndemâna constructorilor 
amatori. 

S-au urmărit următorii factori: 

- simplitatea schemei, care a dus ia 
anumite artificii de interconectare a 
blocurilor funcţionale în cele două 
situaţii: emisie şi recepţie: 

- stabilitate şi fiabilitate în 
funcţionare, ceea ce implică pilotarea 
oscilatoarelor cu cristale de cuarţ; 

- posibilitatea introducerii în 
fabricaţia de serie, care a condus la 
utilizarea pieselor şi componentelor de 
fabricaţie autohtonă, cât şi a realizării 
practice într-o manieră estetică 
corespunzătoare. 

Dintre caracteristicile tehnice 
menţionăm: 

frecvenţa de emisie 
27,125-26,670 MHz; 

- stabilitatea în frecvenţă ±1kHz; 

- modulaţie în amplitudine; 

- consum - 5mA recepţie fără 
semnal; 

- 20 mA recepţie pentru lOOmW 

-AF; 

-75mA emisie; 

- greutate 6Q0g cu baterii; 

-dimensiuni 170x60x35mm. 

Descrierea schemei 

S-au folosit două cristale de 
cuarţ în banda de 27MHz (alocată 
telecomenzii), având între ele diferenţa 
de 455kHz necesară frecvenţei 
intermediare pentru recepţie. 

Oscilatorul format din 
tranzistorul T1 r care are ca sarcină 
circuitul LI-CI acordat pe frecvenţa 
fundamentată a cuarţului, este folosit 
atât la emisie cât şi la recepţie ca 
oscilator local, fiind cuplat la etajul final 
de radiofrecvenţă prin 12 şi în etajul 
de amestec al receptorului prin CI 6. 

Etajul final de RF este 
alimentat numai la emisie şi este format 
din tranzistorul T2, modulat prin 
transformatorul Tr4 şi are ca sarcină 
filtru! TT CIO, Cil şî L3 pentru 
adaptarea antenei şi eliminarea 
armonicilor superioare şi antena 
telescopică, cu lungimea de 80 cm. 
Rezisîorul R4 limitează modulaţia, 
respectiv curentul prin T2 pentru 
minimum de distorsiuni. Dl indică 


poziţia de emisie. 

Receptorul este de tip 
superheterodină având circuitul de 
intrare format din L4 şi CI3 acordate 
pe frecvenţa de recepţie. Amestecul 


este realizat de tranzistorul T3, în 
colectorul căruia găsim FI de 455 kHz, 
după care urmează amplificatorul de 
frecvenţă intermediară format din 
tranzistoarele T4 şi T5. 



4 TEHNIUM • Nr. 11/1999 

















































































































CQ-YO 


• Vânzări de componente electronice, accesorii audio-video, ■ 
electrotehnice, automatizări; 

j * i 

• Documentaţie, cataioagâ, cârti, reviste, CD~ROM-uri din "i " 
domeniul electronicii; 

• Oferim spaţiu în consignaţie pentru produse electronice, _ 

electrotehnice, calculatoare; - 

• Accesorii pentru telefoane mobile GSM. 

= PRETURI MICI (“STUDENTESTI”) = 

3 V J 3 / 


'W 


S.C. STAR 5 s.r.l 

B-dul luliu Maniu, nr,2. Bucureşti 

(Vis - a - vis de Facultatea de Electronică) 

Statia de metrou "Politehnica" 

Tel. 098.60/26.25 


După detectorul D2, C20, 
semnalul intră în potenţiometrul de 
volum, PI şi prin R24 realizează RAA 
baza lui T4. Rezistenţa R18 a fost 
introdusă pentru eliminarea 
distorsiunilor, având în vedere 
sensibilitatea ridicată a CI din 
amplificatorul de joasă frecvenţă. 

Preamplificaiorul pentru 
microfon este necesar deoarece am 
optat pentru varianta folosirii difuzorului 
la emisie şi este format din 
tranzistoarele T6 şi 17. Din 81 se 
reglează gradul de modulaţie, iar 17 
asigură adaptarea cu impedanţa de 
intrare a CL Amplificatorul de 
audiofrecvenţă lucrează atât în emisie 
ca modulator cât şi la recepţie şi este 
format dintr-un circuit integrat pentru 
simplificarea schemei şi reducerea 
gabaritului aparatului. 

Punerea în funcţiune şi reglaje 

Se verifică funcţionarea 
amplificatorului de joasă frecvenţă şi 
a preampliflcatorului legând în locul iui 
Tr4 un al doilea difuzor, urmărind 
obţinerea unei fidelităţi comparabile cu 
cerinţele unui amplificator de 
audiofrecvenţă, deoarece acest etaj 
introduce principalele distorsiuni şi 
zgomote de fond în întreg lanţul de 
transmisie. 

Cu o buclă formată din 3 spire 
în aer, legate la un bec de 2,2V, 
introdusă peste LI, L2 r se acordează 
bobina LI, urmărind luminarea 
maximă, respectiv intrarea lui TI în 
oscilaţie, la scoaterea cuarţului becul 
trebuie să se stingă complet, şi cu un 
bec de 6V legat în serie cu antena se 
acordează circuitul L3 ţ C11 T de 
asemenea pentru luminarea maximă 
a acestuia. 


Acordul blocului de emisie 
este mult uşurat folosind un măsurător 

i 

de câmp (publicat anterior în paginile 
revistei noastre). 

Receptorul se acordează 
începând cu transformatoarele de 
frecvenţă intermediară, de ia Tr3 spre 
Trl, folosim un generator FI modulat 
cu audiofrecvenţă (1000Hz) şi cu 
osciloscopul se va verifica amplificarea 
semnalului după fiecare etaj, 
terminând cu R18, unde vom găsi 
sinusoida AF modulatoare. 

Cu aceasta, aparatele pot fi 
puse în intercomunicaţie la o distanţă 
de 2-3m şi se acordează circuitul L4, 
CI 3 până în momentul stabilirii legăturii 
în ambele sensuri. 

Mici retuşuri se vor face 
mărind distanţa la 100:150m si ţinând 
eventual legătura prin telefon. Cu 
aceasta echipamentul este apt pentru 
lucru şi personal am obţinut o putere 
de 150mW în antenă, ceea ce a 
condus la stabilirea de legături pe 
distanta de 2km în oraş si 3^tkm în 


'Vj 



condiţii de.vjzibilitate directă. Zgomotul 
de fond este foarte mic, iar fidelitatea 
obţinută este comparabilă cu 
intercomunicaţia prin cablu. 

Lista de piese 

-R1=5TkQ; R2=27Q; R3=20fi; R4= 
R23=100£2; R5=470Q; R6=R11=S1= 
10KQ; R7=R10=47kQ; R8=R9=R12= 
R13=R17=1k£2; R14=15k£2; R15= 
2,7kQ; R16=470n; R18=R20=4,7kQ; 
R19=330k£2; R21=680k£2; R22= 
'100k£2; R24-6,8k£2; S2=5k£2; 

C1-21 pF; C2 = C17=C23=47nF; 
C3=C4=C5=C7=C8=C13=C15=25nF; 
C6=4,7nF; C9=1nF; C10=100pF; 
C1t=40pF; C12=10pF; C14=C22= 
CZ4=1G0nF; C16=3,3pF; C18=C19= 
5pF; C20=C21 =20nF; C25=C26= 
IOjiF; C27=50pF; C28=1,5nF; 

C29=2-20pF C30=220pF; C31 = 
lOQOpF. 

CI=TBA790; D2=EFD110; T1=T7= 
BC107; T2=BLY61; T3=T4=T5= 
BF214; T6=BC177; Q1=27,125MHz; 
Q2=26,670MHz; Antenă - 80cm; 
Difuzor 0.5W 8Q; întrerupător I; 
Comutator E/R; Tr1=FI Galben: Tr2-FI 
Alb; Tr3=FI Negru; Tr4= ieşire S631; 
LI =13 spire; L2=3 spire; L3=15 spire; 
L4=4+8 spire sunt din CuEm O 0,3, 
carcasă IFTv $ 6mm; SRF Mamaia; 
Ec=3x2R20-9V 

Instrucţiuni de folosire 
Radiotelefonul este destinat a 
fi folosit în industrie, construcţii, 
agricultură, competiţii sportive, echipe 
de salvamont. 

Alimentarea se face cu baterii 
2R20, care asigură un timp de 
funcţionare de aproximativ 10 ore. A 
se feri de umiditate, căldură, şocuri 
mecanice. După întrebuinţare, bateriile 
vor fi scoase. 


AD ELECTRO COM 

COMPONENTE ELECTRONICE Şi ELECTRICE 
RADIO - T.V. 

AUDIO-VIDEO 
ACCESORII GSM 
COMPONENTE Şl CONSUMABILE 
CALCULATOARE 

APARATE DE MĂSURĂ Şl CONTROL 
LITERATURĂ DE SPECIALITATE 

OFERIM SPAŢIU ÎN CONSIGNAŢIE 

t i 

Str Cafea Grivitei nr. 34, Bucureşti, sector 1 
Tel: 01/650.3270 
Fax: 01/31072.09 


TEHNIUM • Nr. 11/1999 


5 















A 


CQ-YO 


DEMODULATOR MULTIMOD CU TAA661(II) 

îng. Dinu Costin Zamfirescu/Y03EM 


- urmare din numărul trecut - 






7 — /o 


MF 


4, Demodulator 
(discriminator) 

Este utilizarea 'clasică ,T a CI 
TAA661 /în figura 15 este prezentată 
schema utilizată. C F =4,7nF pentru 
recepţia emisiunilor MF de 
radiodifuziune. 


i^Loţc + c) 

La această frecvenţă, 
condensatorul C r introduce un defazaj 
de 90°. Dacă frecvenţa devine f=f 0 +Af t 
circuitul L 0 C introduce un defazaj, 
suplimentar proporţional cu Af (figura 
16). Âf N este deviaţia de frecvenţă 
maximă. 


I iŞ 

47nr 


:c a 

- 12 


TAA661 


CI 


ii 


5 

47nF 


14 


4juF 


rS Ln AAF 

25kJ>- 


t n [îs 

47nF R Ţ47nF 

ulii i 


62 


| + 1 ZV 


C I 


Cp^4 J 7r : F pentru recepţia emisiunii o? MF de radioamatori. 

c<e^c 2 =&^ci Figura 15 


Semnalul MF se aplică 
amplEficatorului-limitator, care 
întregeşte lanţul AFI. Selectivitatea 
este asigurată de 2-3 perechi de 
circuite cuplate aflate în AFL în figura 
15 este prezentată ultima pereche de 
circuite cuplate. Tensiunea la pinul 6 
trebuie să fie de cei puţin 1+2mV efl 
pentru a se “intra" bine în limitare, 
eliminându-se zgomotul , MA parazit şi 
perturbaţiile de tip impuls La pinul 8 
se culege un semnal dreptunghiular, 
modulat în frecventă, care se aplică 
intrării B (la pinul 12), după trecerea 
prin circuitul defazorC CLu. Acesta se 
acordă pe frecvenţa purtătoarei: 


Prin urmare, apare şi o 
modulaţie de fază (MP} 3 care este 
demodulată de comparatorul de fază 
realizat cu blocul multiplicator lucrând 
în comutaţie (în raport cu ambele 
intrări) şi cu filtrul trece-jos C F R 0 
(acelaşi ca în schemele din figurile 2, 
8 şi 13). Schema bloc simplificată a 
discriminatorului este dată în figura 17. 
în realitate, circuitul LC introduce şi o 
modulaţie de amplitudine (MA) 
distorsionată (figura 18), dar care este 
eliminată de faptul că circuitul 
comparator de fază nu este sensibil la 
variaţiile de amplitudine de la cele două 
intrări. Dacă tensiunea depăşeşte 


200mV ef situaţia este similară cazului 
când s-ar aplica la intrare un semnal 
dreptunghiular. într-adevăr, semnalul la 
intrarea A (interioară) este 
dreptunghiular, de amplitudine 
constantă şi suficient de mare pentru 
a determina lucrul în comutaţie, 
datorită efecLului amplificatorului- 
[imitator, dacă U 6 >1mV ef , 

Semnalul la intrarea B este 
sinusoidal, deoarece circuitul L 0 C 
elimină armonicele semnalului 
dreptunghiular de la ieşirea 8 (similar 
ea formă cu semnalul din A). Deoarece 
amplitudinea este mare, lucrurile stau 
ca şt cum semnalul ar fi limitat (ca în 
figura 9) şi MA nu contează, 
asemenea, nu contează faptul că cele 
două semnale prezente la intrările Aşi 
B (figura 17) sunt modulate în 
frecvenţă, deoarece variaţiile 
frecvenţei sunt identice la cele două 
intrări; ceea ce contează este doar 
defazajul cp+9Q D , respectiv modulaţia 
de fază (MP) introdusă de circuitul 
C'L q C. 

Schema lucrează ca şi cum 
multiplicatorul ar înmulţi două semnale 
dreptunghiulare de aceeaşi frecvenţă, 
unul din ele fiind întârziat (defazat), în 
figura 19 este considerat cazul f=f 0l 
când defazajul total este 90°. Aceasta 
corespunde unei întârzieri de un sfert 
de perioadă (T/4). Se observă că 
valoarea componentei medii a 
produsului u A u B este nulă. Medierea 
efectuează filtrul trece-jos R 0 .C F , cu 
condiţia ca T=R n C F »1/f 0 =T 



TEHNIUM • Nr. 11/1999 





































































Dacă frecvenţa instantanee f 
variază lent (în ritmul semnalului 
modulator de frecvenţă f m <<f 0 ), 
circuitul L 0 C introduce o fază, care 
variază liniar cu deviaţia de frecvenţă 
instantanee (Af=f-f 0 ). Tensiunea u B 
întârzie cu At=<p/co faţă de situaţia din 
figura 19 şi impulsurile pozitive şi 
negative de la ieşirea multiplicatorului 
nu mai au aceeaşi durată (Tq/ 4). După 
mediere apare o componentă continuă 
care este lent variabilă în ritmul 
semnalului modulator (cu care este 

UI 4 


(El 3-071/2 


fa 

Figura 21 

proporţională deviaţia Af). Prin urmare, 
la ieşirea 14 apare semnalul demodulat 
corect, proporţional cu deviaţia de 
frecvenţă instantanee: Af=Af M cosio m t. 

în realitate, la ieşire, semnalul 
apare însumat cu o componentă 
continuă egală aproximativ cu jumătate 
din tensiunea de alimentare. Se arată 
că tensiunea la pinul 14 (inclusiv 
componenta continuă) este: 

U in ^J ies = (Ei3~G,7)/2-((E 13 -Q,7)/îi)(p, 
unde: E 13 este tensiunea de alimentare 
măsurată la pinul 13, iar cp are 
semnificaţia din figura 17. Relaţia de 
mai sus exprimă în fond caracteristica 
U t q>) a comparatorului de fază (figura 
20 ). 


unde Af M este deviaţia de frecvenţă 
maximă (±50kHz la emisiunile de 
radiodifuziune şi ±5kHz la emisiunile 
MF de radioamatori şî majoritatea 
radiotelefoanelor). B este banda de 
trecere la 3dB a circuitului defazor L 0 C 
în sarcină, ţinând cont de toate 
amortizările introduse de CI. Ea se 
poate măsura experimental sau evalua 
cu relaţia: B=VQ, unde Q este factorul 
de calitate. în gol, bobina L 0 poate avea 
Q 0 =5G^120, dar în sarcină Q scade. 
Uneori în acest scop se conectează o 
rezistenţă de 10-^50kQîn paralel cu Lq. 
în figura 22 sunt trasate curbele care 
dau distorsiunile şi tensiunea de ieşire 
alternativă funcţie de a. Relaţiile 
matematice sunt: 5%^{a 2 /3}100% şi 
Uu{Vef)=((E 1 3-0,7)/jrV2}arctga. 

De exemplu, pentru S<50% 
rezultă a=0,12. Pentru Af w =50kHz 
banda este B=41,5kHz. 

Dacă f 0 =10,7MHz rezultă 
Q=26. Rezultă clar necesitatea 
amortizării circuitului L 0 C cu o 
rezistenţă conectată în paralel. Altfel 


Figura 20 

satoarelor C' şi C depăşeşte cadrul 
acestui articol. în figura 23 sunt 
prezentate circuitele defazoare pentru 
exemplele de mai sus. 

Numerele de spire indicate 
sunt valabile pentru bobine de tipul 
455kHz folosite în receptoarele 
5% 


U14(Vef] 

!L 

El 3-1IV 


**a 


0.1 

Figura 22 


TEHNIUM • Nr. 11/1999 




în figura 20 este reprezentată 
şi conversia MF-»MP efectuată de 
circuitul LqC, precum şi variaţia 
, tensiunii U ios cu timpul, care apare 
datorită comparatorului de fază. Din 
figura 20 se poate deduce şi 
caracteristica U (f) a discriminatorului 
realizat (figura 21) prezentată punctat. 
Ea ar reproduce, ca formă, aspectul 
curbei în realitate, la Af mai mari, 
tensiunea U 12 scade mult sub 100mV ef 
(figura 18) şi canalul B iese din 
limitare. Mărind în continuare 
dezacordul, se obţine binecunoscuta 
curbă în S. Un parametru fundamental 
al acestui discriminator (denumit şi de 
, coincidenţă - a se vedea figura 19) 
este mărimea: a=Af M /B, 

Ues 


distorsiunile vor creşte mult. 

Un altfel de exemplu: fie 
AfM=5kHz, f 0 =500kHz si 5<2%, rezultă 
a=0,25; B=20kHzşi Q=25. 

Condensatorul C’ de regulă 
este mai mic decât C. Micşorarea lui 
exagerată duce la micşorarea 
excursiei tensiunii de ieşire, care 
trebuie să fie cam de ±3-4V (pentru 
vârfurile curbei în S). Majorând C' prea 
mult scade sensibilitatea (panta) 
discriminatorului, deoarece Q începe 
să fie amortizat puternic şi de 
rezistenţa de ieşire la pinul 8 (circa 
50Q). Se poate renunţa la rezistenţa 
R de amortizare (figura 15), dacă C’ 
se măreşte rezonabil de mult. Calculul 
dimensionării exacte a conden- 

UL9S 


CQ-YO = 

L Tb-1 Fo 

°a r~ 



































































































m. 


CQ-YO 


indigene. 

Condensatorul C F =4 } 7nF 
determină o frecvenţă de atenuare cu 
3dB de circa 4kHz. Acest condensator 
execută şl operaţiunea de 
dezaceentuare, deoarece la emisie se 
face o preaccentuare a frecvenţelor 
înalte. Dacă nu se face accentuare- 
dezaccenLuare t condensatorul poate fi 
mărit sau micşorat funcţie de frecvenţa 
modulatoare maximă utilizată. 

Testarea acestui montaj cu CI 
TAA661 începe cu măsurarea 
tensiunilor după cum urmează: 

- pinii 5, 6 şi 7: circa 1,4V; 

- pinii 3 şi 12: circa 3,5V; 

- pinul 14: circa Ei 3 /2; 

- pinul 1: cu 0,7V mai mult ca la pinul 
14. Măsurând E 13 se poate evalua 
consumul. 

în figura 24 prezentăm 
schema unui demodulator muttimod 
(SSB, AM, FM) realizat cu TAA661 la 
frecvenţa intermediară de 500kHz, 
Banda de trecere în AFI este variabilă 
(2-3kHz pentru SSB, 5:6kHz pentru 


AM şi 15kHz pentru FM cu Af=5kHz). 
Filtrele se comută în etajele 
precedente (nefigurate In schemă). 

Bobinele sunt identice, de tip 
455kHz ''Electronica” (70 spire). 

Circuitul din colectorul 
tranzistorului BF214 are o bandă de 
circa 15-2QkHz, fiind amortizat de 
rezistenţa de 1 kO, care asigură şi 


10pF 


l -II—t— 

--t 

L=2uH 1 1 _ 


[Aspire) 1 i'"| — 

=1DDpF 

Qo= 1 □□ T 

--f 


-© 


Af=50KKa 


-© 


220pF 


620pF 


'— ir T- 

L=12EXjh! 1 _ 

=i' s< 

(70spire) j ■ - 

fo=5D0KHz L—i 

J — ( 


A?=5KH? 


<5 


Figura 23 


polarizarea pinului 12 pe poziţiile b şi 
c ale comutatorului K1. Pe poziţia a 
polarizarea se asigură prin înfăşurarea 
bobinei circuitului defazor Pe poziţia c 
(AM), intrările 6 şi 12 sunt conectate 
în paralel din punctul de vedere al 
semnalului. Comutatorul K are 3 poziţii 
şi 3 secţiuni (1, 2 şi 3), 

Cititorul poate îmbunătăţi 
schema, folosind douăcuarţuri pentru 
USB şi LSB şi un comutator cu 4 poziţii. 
Telegrafia AIA se recepţionează în 
partea SSB, 

Pentru a se realiza varianta la 
9MHz (sau 10,7MHz), schema trebuie 
modificată şi completată cu elementele 
indicate mai înainte, când s-a descris 
funcţionarea pe fiecare mod. în sfârşit, 
o aită sugestie este să se utilizeze 3 
CI TAA661 separate: astfel, se 
simplifică comutările (se pot face priiA 
alimentare) şi se evită., autooscilaţiil^ 
ce pot apare dacă circuitul imprimat 
pentru schema din figura 24 nu este 
judicios proiectat sau dacă sunt 
conexiuni lungi la comutator. 

+ V2V 



Către 

"AAF 


M 1 


-— umblat şi observăm că, cu 
celelalte piese aferente din interiorul 
ecranajului este conectată la circuitul 
integrat în două locuri, la piciorul 2 şi 
la piciorul 12 întrerupem unul din 
traseele de cablaj ce duce la unul din 
aceste picioruşe şi intercalăm prin lipire 
o altă bobină cu miez de ferită, cu 
carcasă din plastic de 00,6mm,având 
un număr de 10 spire cu O0,2mm Cu- 
Em, Observând poziţia modulului în 
receptorul TV, prin intermediu! a două 
sârme prelungitoare, nu mai lungi de 
lem fiecare, conectăm şi poziţionăm 
bobina în aşa fel încât să avem o 
poziţie comodă pentru reglaj. Chiar pe 
picioruşele acestei bobine (care poate 


fi procurată de la televizoarele cu tuburi 
de tip H2 t de fa modulul cale-comună 
tranzistorizat etc.) vom lipi 
condensatorul de 750pF, pe care l-am 
deconectat mai înainte. 

Verificăm dacă nu cumva, din 
neatenţie, la operaţiile de lipire am atins 
între ele traseele de cablaj sau puncte 
de conexiune, montăm modulul înapoi 
în televizor şi după ce în prealabil ne¬ 
am asigurat, cu ajutorul unui indicator 
de tensiune, că faza reţelei nu este 
conectată la şasiul televizorului, 
procedăm la operaţiunile de reglaj. 
Fixăm regeptorul TV pe un post 
(programul 1, de exemplu) şi reglăm 
cele două bobine nemodificate (L201 


şi L2Q3), mai întâi L203 pentru 
maximum de semnal nedistorsionat 
Apoi fixăm receptorul TV pe un alt post 
corespunzător altei norme (Antena 1, 
Tele 7abc etc.) şi reglăm şi celelalte 
două bobine (L202 şi L2G3’), mai întâi 
L2G3 J , pentru maximum de semnal 
clar. Revenim pe programul 1 şi 
refacem reglajul (retuşăm) procedând 
ca mai sus, apoi pe celălalt program 
corespunzător celeilalte norme. 

în final, chiar dacă există 
diferenţe în ceea ce priveşte nivelul 
audiţiei (după cum se dovedeşte 
practic) semnalul trebuie să fie 
nedistorsionat, clar. 


TEHNIUM • Nr. 11/1999 


8 








































































LABORATOR 


GENERATOR DE SEMNAL ÎN DOMENIUL 0,5+110MHz (II) 
Etaj de ieşire, MA 
dr.ing. Dan Manasiu 


- urmare din numărul trecut - 

Voi continua prezentarea unui 
bloc foarte important, dar şi cel mai 
complicat, dintr-un generator şi anume 
etajul de ieşire, care permite şi 
modulaţia de amplitudine, în 
conformitate cu schema bioc din figura 
1, redată în articolul din numărul 
precedent al revistei noastre. Aşa cum 
am precizat şi atunci, acest bloc poate 
fi realizat separat şi utilizat cu orice 
oscilator RF de care dispune 
utilizatorul (evident în domeniul de 
frecvenţă respectiv). 

Schema bloc a unui etaj de 
ieşire clasic cu control automat al 
amplitudinii (notată CAA2), este redată 
cu linie continuă în figura 4. Părţile 
desenate cu linie întreruptă aparţin 
autorului, care le-a folosit într-un 
generator de semnal E0503, produs de 
ICE şi care fac obiectul Brevetului de 
invenţie nr.99664 din 26.10.1987. 

Astfel multiplicatorul de înaltă 
frecvenţă (î.f.) reprezintă un 
amplificator cu câştig variabil în 
domeniul 0,5+110MHz, câştigul k fiind 
dictat de o tensiune de comandă U c , 
care conţine o componenta continuă 
care dictează amplitudinea RF la ieşire 
şi o componentă de joasă frecvenţă 
(max.20kHz) care dictează gradul de 
modulaţie în amplitudine WIA. 
Amplificatorul de înaltă frecvenţă Aî.f. 
asigură nivelul mare la ieşire U 0 '. 
Detectorul de vârf I transformă 
tensiunea RF într-o tensiune continuă 
U d1 după o lege: U d1 =riU 0 ' (1), unde r\ 
reprezintă randamentul de detecţie 
care variază foarte mult în funcţie de 


mărimea tensiunii U 0 ' (90+20% pentru 
U 0 =1V+30mV). 

Detectorul II transformă o 
tensiune alternativă auxiliară U a într-o 
tensiune continuă, după o lege similară 
(am presupus detectoarele identice): 

Udz =T ]U a (2). 

Bucla de control automat 
CAA2 cuprinde detectorul I, un 
amplificator de joasă frecvenţă şi 
curent continuu A.j.f., precum şi 
multiplicatorul î.f.. Rezultă tensiunea 
RF: 

U o' = ( k A jr A î , U d 2 / 
{1+kA jf A îf riU o ))U 0 =(kA jl A If i 1 U a / 
(l+kAjfMUoHUo (3) 

Dacă amplificarea in buclă 
deschisă respectă condiţia 
kAj,Aţ f i-|U 0 »1 (4), rezultă U 0 '=U a , deci 
tensiunea de ieşire RF va urmări exact 
evoluţia tensiunii auxiliare U a , a cărei 
frecvenţă este relativ mică 
(300+400kHz), dar mult mai mare 
decât frecvenţa maximă de modulaţie 
MA. Furnizarea tensiunii U a va fi făcută 
de un oscilator auxiliar al cărui nivel şi 
grad de modulaţie MA pot fi controlate 
precis, datorită frecvenţei de lucru 
reduse. Ca observaţie generală, 
principiul expus mai sus poate fi aplicat 
şi pentru frecvenţe mai mari decât 
110MHz. 

Etajul de ieşire propus are 
performanţele: 

domeniul de frecvenţă: 
0,5+110MHz (eventual 0,1+110MHz 
prin mărirea condensatoarelor C4, C5, 
Cil, C12 din figura 5); 

- nivelul de ieşire 0,15+1V ef /50£î 
(sau75£2): 



-nivelul la intrare 10:15mV d /50£2; 

- grad de modulaţie în amplitudine 
m=0+80%; 

frecventa de modulaţie 
20Hz+10kHz; 

- precizia pentru nivel sau pentru m 
este de 3+10% suplimentar faţă de 
eroarea unui voltmetru de c.c. (pentru 
nivel) sau de joasă frecvenţă, maxim 
10kHz (pentru m), utilizate în acest 
scop. 

în figura 5 este prezentat 
etajul de ieşire, în partea de sus fiind 
circuitele de înaltă frecvenţă. 
Multiplicatorul de înaltă frecvenţă este 
format din TI şi T2, care transmit în 
R12 o tensiune RF variabilă, în funcţie 
de pantele lui TI şiT2, care sunt direct 
proporţionale cu curentul continuu prin 
aceste tranzistoare. Se putea folosi şi 
un tranzistor MOS cu dublă poartă, dar 
problemele de stabilitate (la oscilaţii 
parazite) sunt mai uşor rezolvabile în 
primul caz. Tranzistorul T3 este 
repetor, T4 amplifică, iar T5, T6, T7 
reprezintă un etaj în contratimp (clasă 
A) care poate asigura un curent variabil 
RF, dublu faţă de cazul unui singur 
tranzistor. Dacă semnalul de intrare 
este sub 10mV ef , este posibil ca la 
110MHz să nu se mai obţină maxim 
Uo-1V of /50Q (75£2). Dacă semnalul de 
intrare creşte sensibil peste 15mV sf , 
vor creşte distorsiunile semnalului de 
îeşire.în acest scop, semnalul de 
intrare se reduce corespunzător cu R2 
(560Q dacă U 0 =100mV of ). Pentru 
menţinerea adaptării serveşte R1. 
Dacă nivelul de intrare are valoarea 
10+15mVef atunci R1=“>, R2=0, 
Condensatorul C2 asigură stabilitatea 
perechii TI, T2 la oscilaţii de înaltă 
frecvenţă, iar C9 compensează 
căderea amplificării la frecvenţe înalte. 
Rezistenţa semi regla bilă R23 
stabileşte punctul static de funcţionare 
optim al etajului în contratimp, cerinţa 
fiind ca tensiunea continuă măsurată 
în emitorul lui T6 să fie de 6,2±0,1 V. 

Partea de jos din figura 5 
(delimitată de ecran) conţine circuitele 
de joasă frecvenţă. Partea inferioară 
a circuitului integrat II, împreună cu 
TIO, formează un oscilator sinusoidal 
a cărui frecvenţă, aproximativ de 
300kHz, este stabilită de circuitul de 

9 





























LABORATOR 



acord LI, C35, Nivelul acestui oscilator 
U a , la ieşirea în emitorul lui TIO, este 
stabilit de tensiunea continuă reglabilă 
cu R63. Etalonând potenţiometru! (de 
exemplu, folosind un disc gradat 
experimental după valorile măsurate 
cu un mîiivoltmetru c.a, sau un 
osciloscop, In emitorul lui HO), vom 
calibra tensiunea de ieşire RF, 
deoarece amintesc că tensiunea de 
ieşire U 0 f va fi practic egală cu U a . 
Detectorul II pentru U a este format din 
D3, D4 şi grupurile de filtraj R43-R48, 
C22-C29, iar detectorul I pentru U 0 S 
este format din Dl, D2 şi R37, R38, 

10 ’ ~ 


C20, C21. Ambele detectoare sunt de 
vârf, diodele având un mic curent iniţial 
de polarizare, pentru a elimina 
tensiunile de prag şi a asigura detecţia 
la nivel mic (zeci de milivolţi). Curenţii 
de polarizare sunt asiguraţi de 
R34-; R38 şi R49, R50. Diodele folosite 
(cu siliciu) asigură menţinerea 
constantă a nivelului până la 110 MHz, 
cu o eroare mai mică decât IdET 
Reducerea erorii se poate face 
utilizând diode Schottky. Diferenţa 
dintre tensiunile detectoarelor (foarte 
mică) constituie tensiunea de eroare 
pentru amplificatorul de eroare format 


din partea superioară a circuitului II şi 
tranzîstoarele T8, T9. Tensiunea din 
emitorul Iul T9 comandă curenţii 
continui prin TI, T2, deci pantele lor şi 
respectiv amplificarea Tn înaltă 
frecvenţă a etajului TI, T2, în acest 
mod se închide circuitul de control 
automat al amplitudinii CAA2 pentru 
etajul de ieşire. 

Aplicând o tensiune Um de j.f. 
pe intrarea MA, oscilatorul de joasă 
frecvenţă va fi modulat în amplitudine, 
deci şi tensiunile U a respectiv U 0 ’ vor fi 
MA. Se poate face o etalonare a 
gradului de modulaţie măsurând 

TEHNIUM • Nr. 11/1999 















































































































































LABORATOR 



comparativ m pentru U a (de exemplu 
cu un osciloscop) şi tensiunea U^. 
Menţionez că relaţia de 
proporţionalitatese menţine indiferent 
de nivel sau grad de modulaţie (oricum 
m<80%). Astfel, dacă pentru o anumită 
valoare U m1 obţin m=30%, pentru 
U ma =2U fI11 voi avea m=60% indiferent 
de poziţia lui R63, deci de nivel. 
Rezistenţa semireglabilă R42, 
împreună cu R41, compensează 
decalajele de tensiune dintre Dl, D2 
şi D3, D4 precum şi cel corespunzător 
circuitului II. Reglajul se face astfel 
încât la nivel RF minim să se menţină 
un grad de modulaţie mare, de 80%, 
similar cu cel stabilit la nivel maxim. 

Piesele folosite sunt de uz 
comun, fiind toate fabricate în 
România. O cerinţă specială apare 
i pentru toate condensatoarele 
ceramice din partea de înaltă frecvenţă 
şi pentru C20, C21, care este de dorit 
să fie de volum cât mai mic (maxim 
câţiva mm). Se pot utiliza 
condensatoare multistrat. 

Bobina LI nu are nici o 
condiţie specială de realizare, dar 
obţinerea valorii de 100pH, cu o 
toleranţă de ±20%, va impune 
realizarea ei pe miez. Ca verificare, 
introducerea ei în oscilator trebuie sa 
conducă la o frecvenţă de 250^350kHz 
măsurată în emitorul lui TIO. 

Din punct de vedere a) 
realizării practice se indică o placă de 
circuit imprimat, cu principalele piese 
poziţionate ca în figura 6. Oricum, 
circuitele de înaltă frecvenţă se separă 
i cu un perete metalic de cele de joasă 


frecvenţă, Această delimitare 
împiedică pătrunderea nedorită a 
frecvenţei auxiliare de 300kHz în 
circuitele de înaltă frecvenţă, iarîn plus 
asigură o temperatură relativ uniformă 
pentru cele două detectoare. Grupul 
R33, CI7 trece dintr-o parte în alta 
printr-o decupare făcută în ecran. 
Pentru partea de înaltă frecvenţă se 
impun conexiuni cât mai scurte. 
Oricum trebuie respectate neapărat 
condiţiile; 

- Etajul TI, T2, C3, C4, C5. R5, C6 
trebuie sâ ocupe o suprafaţă minimă, 
iar R7, R8 să fie lipite cât mai aproape 
de R5, R6, 

- Etajul T5,76, T7 trebuie să ocupe 
o suprafaţă minimă, din emitorul lui T6 
pornind imediat R32 şi R33, 


Ho 


5 legat la -15V, S-a dat o notaţie şi 
pentru celelalte terminale, dar se poate 
inversa rolul celor două perechi 
diferenţiale. 

- Placa de circuit imprimat se 
execută cu plan de masă, adică pe faţa 
cu piese (circuitul fiind dublu placat) se 
lasă o suprafaţă continuă de folie, 
decupând doar mici orificii în jurul 
terminalelor care nu se lipesc la masă. 

- La fel ca şi oscilatorul RF (vezi 
numărul trecut), etajul de ieşire se 
ecranează într-o cutie de tablă, 
conectată la masă prin şuruburi, sau 
lipită în mai multe puncte. Toate firele, 
cu excepţia celor de radiofrecvenţă U 0 
şi U 0 ' sunt trecute prin condensatoare 
de trecere montate direct pe pereţii 
cutiei, sau în lipsa acestora prin treceri 


TI 

12 

13 T4 

-*o O 

o 

O o 



ecran meîaftc 

T9 0 

11 1 

0 m 

«o 

1___1 

CZI 

0 “ 



Figura 

- Rezistoarele R3, R15, R25, R29 
împiedică oscilaţia parazită a 
tranzistoareior de înaltă frecvenţă. 

- Piesele se lipesc cât mai aproape 
de circuit. La tranzistoare terminalele 
sunt sub 2mm, iar condensatoarele 
ceramice se plasează direct pe 
suprafaţa plăcii. 

-Circuitul II are neapărat terminalul 


în sticlă care simultan sunt legate la 
masă prin condensatoare ceramice de 
1 -^4,7nF cu terminale extrem de scurte. 

- Intrarea U 0 şi ieşirea U 0 ’ sunt 
conectate prin cabluri ecranate cu 
impedanţa caracteristică respectivă, cu 
tresa lipită la cutiile metalice sau la 
panou, dacă ieşirea este scoasă la 
BNC. - continuare în numărul viitor- 


^ pag,16 l Expunerile de circuite 
continuă cu un înlocuitor de starter şi 
droser pentru tuburile fluorescente, 
tocmai pentru a arăta diversitatea 
acestor tipuri de circuite. Montajul este 
un multiplicator de tensiune (seria 
multiplicatoarelor de tensiune 
constituie un domeniu interesant de 
studiat şi sunt exemple elocvente în 
contextul acestui articol) şi 
funcţionează foarte bine, piesele 
punându-se în carcasa metalică a 
lămpii. 

Schema de principiu este 
arătată în figura 9. 

Dar montajele acestea nu sunt 
numai la nivel "macro", ele pot fi şi la 
nivel “micro", de exemplu în circuitele 
integrate logice sau operaţionale. Am 
aies aproape ia întâmplare două 




scheme, acestea nefiind cele mai 
reprezentative şi lăsând plăcerea 
cititorului de a găsi altele, cu un grad 
mai mare de similitudine. 

Figura 10 ne arată circuitul 
logic CDB410E, iar figura 11 circuitul 
operaţional dubiu uA747. 

Este interesant că sunt 


scheme şi cablaje care respectă regula 
simetriei după două axe: pe orizontală 
şi pe verticală, acestea în special la 
circuitele integrate cu foarte multe 
“piese" încorporate - memorii, 
microprocesoare etc. Şi când ne 
gândim că acest lucru a fost posibil 
doar copiind de la “mama natură"! 


TEHNIUM • Nr. 11/1999 


11 





























































LABORATOR 



GENERATOR DE FUNCŢII DE ÎNALTĂ FRECVENŢA 
REALIZAT CU MAX038’ 
ing. Serban Naicu 


Circuitul integrat monolitic de 
lip MAX038, produs de binecunoscuta 
firmă MAXIM, este un generator de 
funcţii de precizie, de frecvenţă 
ridicată, care poate genera semnale de 
formă triunghiulară, în dinte de 
fierăstrău, sinusoidale, dreptunghiulare 
şi impulsuri. 


gnd[ 


c O$c[ 



Gr.'D[ 

DADJ[ 


rADJ|~Ş 


GND[ 


Figura 1 


Superioritatea circuitului 
integrat MAX038 faţă de celelalte două 
generatoare de funcţii integrate 
prezentate în numerele anterioare ale 
revistei noastre (ICL 8038-lntersil şi 
XR22G6-Exar) consta în aceea că 
limita superioară a domeniului 
frecvenţelor generate creşte de !a 
valoarea de 1MHz la 2GMHz. 


Un impediment al utilizării 
acestui CI în construcţiile de amator îl 
constituie preţul de vânzare destul de 
ridicat ai acestuia (de circa 35Q.0QQIei/ 
exemplar la Vitacom Electronics, la 
data realizării articolului). 

Circuitul MAX038 poate fi 
folosit în următoarele genuri de 
aplicaţii: generatoare de funcţii de 
precizie, oscilatoare controlate în 
tensiune (VCO), modulatoare în 
frecvenţă, modulatoare în impulsuri, 
bucle cu calare pe fază (PLL), 
sintetizoare de frecvenţă şi 
generatoare FSK (semnale 
sinusoidale şi dreptunghiulare). 

Dintre caracteristicile mai 
importante ale CI de tip MAX038 
amintim: 

-domeniu de frecventă: 
Q,1Hz+20MHz; 

-reglaje independente pentru 
frecvenţă şi factorul de umplere; 

-ordinul de baleiere a frecvenţei : 
350 la 1; 

-factorul de umplere variabil cuprins 
între: 15% şi 85%: 

-impedanţa mică de ieşire: 0,1 £2; 
-distorsiuni reduse (semnal 
sinusoidal): 0,75%; 

Tabelul 1 


Pin 

Nume 

Semnificaţia (funcţia) 

1 

REF 

Ieşire tensiune de referinţă de 2,50V 

2 

GND 

Masă 

3 

AO 

Intrări pentru comanda selecţiei 

4 

Al 

forme or de undă (compatibile TTL/CMGS} 

5 

cose 

Conectare condensator extern 

6 

GND 

Masă 

7 

DADJ 

Intrare pentru reglarea factorului de umplere 

a 

FADJ 

Intrare pentru reglare frecvenţă 

9 

GND 

Masă 

10 

IIN 

Intrare de curent pentru comanda frecvenţei 

11 

GND 

Masă 

12 

PDO 

Ieşire detector de fază.Se leagă la masă dacă detectorul 
de fază nu e folosit 

13 

PDI 

Intrare ciock (referinţă) pentru detectorul de fază. Se leagă 
la masă dacă detectorul de fază nu e folosit 

14 

SYNG 

Ieşire compatibilă TTL7CMOS, legătură între DGND şi DV+. 
Permite oscilatorului intern să fie sincronizat cu ajutorul 
unui semnal extern. Se lasă în gol daca nu este folosit 

15 

DGND 

Masa digitală. Se lasă în gol pentru dezactivarea 
funcţiei SYNC, sau dacă funcţia SYNC nu este folosită 

16 

DV+ 

intrare tensiune digitală de +5V. Se poale lăsa în gol 
dacă funcţia SYNC nu e folosita 

17 

V+ 

Intrare tensiune de alimentare de +5V 

18 

GND 

Masa 

19 

OUI 

Ieşire semnal sinusoidal, dreptunghiular sau triunghiular 

20 

V- 

Intrare tensiune de alimentare de -5V 


-variaţia cu temperatura: 200ppm/°C. 
Capsula (vedere de sus) şi 
semnificaţia pinilor sunt prezentate în 
figura 1 şi tabelul 1. 

Notă Cei cinci pini de masă (GND) 
nu sunt în interiorul circuitului integrat 
conectaţi între ei. Se recomandă 
realizarea unui plan de masă la care 
să fie conectaţi direct toţi aceşti cinci 
pini [2, 6, 9. 11 şi respectiv 181, 

Circuitul integrat este livrat în 
cinci variante prezentate în tabelul 2: 

Valorile limită absolute ale 
mărimilor electrice sunt următoarele: 

-V+ la GND: -Q,3V la +6V; 

- V+ la DGND: -O t 3V la +6V; * 

- V- la GND: +0.3V la -6V; m 

-tensiuni pe pini: 

- NN, FADJ, DADJ r PDO: (V-=-Q,3V) 
la (V+=+0,3V): 

-COSC:+D,3V la V-; 

-AO, Al, PDI, SYNC t REF: ~0,3V la 
V+; 

- GND la DGND: ±0,3V; 

* curent maxim (la orice pin): 
±50mA; 

- OUI, REF Durată scurtcircuit la 
GND, V+, V-: 30 sec: 

- putere disipată continuu 
(T/y=+7Q Q C): 8QQ-889mW; 

temperatură maximă 
joncţiune:+150°C, 

în figura 2 este prezentată 
schema bloc a circuitului integrat 
MAXQ38. Menţionăm că săgeţile de 
această schemă bîoc indică direcţia^ 
semnalului (şi nu polaritatea), iar 
condensatoarele de trecere marcate 
cu asterisc (*) au valoarea de IpF 
ceramic, sau IpF electrolitic în paralel 
cu 1 nF ceramic. 

După cum s-a arătat, 
generatorul de funcţii de înaltă 
frecvenţă MAXQ38 produce semnale 
cu distorsiuni reduse, de tip sinusoidal, 
triunghiular, în dinţi de fierăstrău sau 
dreptunghiular (impulsuri) cu frecvenţe 
cuprinse între mai puţin de 1Hz şî 20 
MHz (sau mai mult) utilizând în schema 
folosită un minim de componente 
externe. 

Frecvenţa şi factorul de 
umplere pot fi reglate în mod 
independent unul de altul, prin 
programarea curentului, a tensiunii sau 
a rezistentei. 


12 


TEIINfUM • Nr. 11/1999 



















































Circuitul MAXQ38 se 
alimentează cu o tensiune continuă 
diferenţială de ±5V(-r5%), 

Oscilatorul de bază (din 
schema bloc) este de tipul cu relaxare 
şi lucrează prin încărcarea şi 
descărcarea alternativă a 
condensatorului G- (pinii 5, 6) cu un 
curent constant T generând simultan 
semnale triunghiulare şi respectiv 
dreptunghiulare. Curentul de încărcare 
şî descărcare este comandat de către 
curentul la pinul 10 (JIN) şi este modulat 
de către tensiunile aplicate la pinii 7 şi 
8 (DADJ şi FADJ). Curentul la pinul 10 
(IIN) poate fi variatîntre 2pA şi 750^ 
producând mai mult de două decade 
de frecvenţă pentru orice valoare a 
condensatorului C F . Aplicând +2,4V la 
pinul 8(FADJ) se poate varia frecvenţa 
(având V FAD j-0 v ) cu ±70%, acest 
lucru fiind utilizat pentru reglajul fin al 
frecvenţei. 

Forma de undă dorită ia ieşire 
este selectată cu ajutorul pinilor de 
adresă TTL/CMOS (A0 şi Al) conform 

tabelului 3: 

Frecvenţa de Ia ieşirea 
generatorului este determinată de 
curentul injectat la pinul 10 (IIN), 
condensatorul C F (dintre pinul 5 - 
COSC şî pinul 6 - GND) şi tensiunea 
de la pinul 8 (FADJ), 


Factorul de umplere 
(procentajul de timp cât forma de undă 
este pozitivă) poate fi variat între 10% 
şi 90% prin aplicarea unei tensiuni de 
±2,3V la pinul 7 (DADJ), Această 
tensiune modifică valoarea curentului 
de încărcare şi descărcare a Iul C F , în 
timp ce frecvenţa se menţine 
constantă. 

O tensiune de referinţă fixă de 
2 1 5V(REF) la pinul 1 permite stabilirea 
lui IIIM, FADJ sau DADJ cu ajutorul unor 
rezistoare fixe şi dă posibilitatea 
operaţiunilor de reglare când 
potenţiornetrii sunt conectaţi de la 
fiecare dintre aceste intrări la pinul 1 
(REF). Pinii 8 (FADJ) şi/sau 7(DADJ) 
pot fi conectaţi la masă (GND), 
determinând frecvenţa nominală cu un 
factor de umplere de 50%. 

Valoarea frecvenţei de ieşire 
este invers proporţională cu valoarea 
condensatorului C F . Valoarea acestuia 
se va alege pentru a se putea genera 
frecvenţa de 20MHz. 

Un circuit formator de semnale 
sinusoidale (SINE SHAPER) 
transformă semnalele triunghiulare în 
semnale sinusoidale având distorsiuni 
reduse. Semnalele triunghiulare, 
dreptunghiulare şi sinusoidale sunt 
aplicate Ia intrarea unui multiplexor 


(MUX). Cele două linii de adresă (A0 
şi Al) determină care dintre aceste trei 
forme de undă este selectată. Cu 
ajutorul amplificatorului de ieşire se 
creşte nivelul amplitudinii semnalului 
furnizat la pinul 19 (OUI) la valoarea 
constantă de 2Vvv, 

Semnalul triunghiular este, de 
asemenea, trimis la un comparator, 
care produce forme de undă (SYNC) 
de mare viteză, de formă 
dreptunghiulară, care au rolul de a 
sincroniza alte oscilatoare. Circuitul 
SYNC are alimentarea provenită de la 
o sursă separată şi poate f dezactivat 
la dorinţă. 

Circuitul integrat MAX038 
conţine un detector de fază care poate 
fl utilizat în bucle cu calare de fază 
(PLL) pentru sincronizarea ieşirilor 
acestuia eu ajutorul unui semnal 
extern. Sursa externă este conectată 
la intrarea detectorului de fază (PDI), 
iar ieşirea detectorului de fază este 
luată de la PDO. Pinul 12 (PDO) 
reprezintă ieşirea unei porţi SAU- 
EXCLUSIV şi produce o formă de undă 
rectangulară la ieşire, chiar cu pinul 13 
(PDI) conectat la masă. Ieşirea PDO 
se conectează, în mod normal, Ia 
FADJ. 


Tabelul 3 


A0 tainul 3^ 

Al tainul 4} 

Forma de undă 

Indiferent 

1 logic 

sinusoidală 

0 logic 

0 logic 

dreptunghiulară 

1 loqic 

0 loqic 

triunqhiuîară 


Tab elul^ 


Tipul 


Domeniu temperatură Capsulă 


MAXQ38CPP 

MAX038CWP 

MAX038C/D 

MAX038EPP 

MAX038EWP 


0 c 'C ia 7CPC 
0°C la 7EPC 
CTC la 70 r C 
40"C la 85°C 
-40°C la 85 C 


20 Plastic DIP 
20 Wide SO 

20 Plastic DIP 
20 Wide SO 


TEHNIUM • Nr. 11/1999 


13 



















































































LABORATOR 


Când detectorul de fază 
(PHASE DETECTOR} intern nu este 
folosit, pinii 12 şi 13 (PDO şi PDI) 
trebuie conectaţi la masă. 

Deşi preţui unui circuit integrat 
MAX038 este destul de ridicat, totuşi 
realizarea unui generator miniatură de 
funcţii cu acest CI poate fi tentantă 
pentru constructorul electronist. 


practică, această limită superioară a 
frecvenţei este posibil de depăşit, dar 
cu riscul deteriorării formei de undă a 
semnalului generat). 

Pinul 14 al CI (SYNC) 
reprezintă o ieşire compatibilă TTL/ 
CMOS care poate fi folosită la 
sincronizarea unor circuite externe. 

Pinul 16 al CI (DV+) este o 


ftegioj bfi/l 
frecvortfQ 


nogta| fin 
frecventa 


Reglo, 
factor od 
umplere 


Ă IU 


20 

7905 

rv 


i_C9_ 

CU 


22K 

"4it 


I CI 


cnţ ţaT 

10Cn=" _ 


2 

XI 


I 2?pF 

|C2 


11 220pf 

||C3 

3 o 


II 22nf 

, ll C4 

*Q 


II ??TF 

JIC5 



\ 1 220nf 


■Ae 


4. 


H 


C7 


—,— 

pnF + 2;2l> 

41 1 


1 

“ţ I 

J_C9 

| tnf 

4 


smAP 


7805 


I 


ftîfe . 

X -O— 


J CI 2 

—i— — 

>-—o 

016 


47uF 


+V 

Ţci3 

CI 7 

“ÎMtlnr^ 

47Lf 

ÎJ 

-L - 



O ' 

Y 2 



în figura 3 prezentăm o 
schemă extrem de simplă de astfel de 
generator de funcţii cu MAX038, 
incluzând şi partea de stabilizatoare de 
tensiune (pozitivă şi negativă). Nu sunt 
incluse partea de transformator şi cea 
de redresor Pentru acest scop se vor 
utiliza un transformator de reţea 
coborâtor de tensiune, care furnizează 
în secundar 2x9V/3VA şî o punte 
integrată de diode redresoare de tip 
1PM05 sau echivalentă { sau patru 
diode discrete, de tip 1N4001 ş.a.) 

Consumul montajului ia o 
alimentare diferenţială de tensiune de 
45V este foarte redus, de circa 50mA 
pe fiecare ramură. 

Stabilizarea tensiunilor la 
valorile cerute de montaj (de ±5V) se 
face cu ajutorul a două CI specializate, 
de tip 78L05 (tensiune pozitivă) şi 
respectiv 79L05 (tensiune negativă). 

Generatorul propus în acest 
articol poate genera semnale 
sinusoidale, dreptunghiulare şi 
triunghiulare având o amplitudine 
(foarte stabilă) de IVvv pe 5Q£2. 
Frecvenţa semnalelor furnizate este 
cuprinsă între 0,5Hz şi 10MHz (în 


1 siniiwto 

2 dapfcnghUkx 

3 TtunghUCT 

Figura 3 

intrare digitală pentru tensiunea de +5V 
care se aplică prin intermediul ştrapuiui 
prevăzut (de la pinul 17, V+). Pinul 16 
poate fi lăsat în gol (absenţa ştrapuiui) 
atunci când facilitatea SYNC (de la 
pinul 14) nu este folosită. 

La ieşirea generatorului 
(OUT), pinul 19, se generează 
succesiv semnale de formă 
sinusoidală (comutatorul K1 în poziţia 
1), dreptunghiulară (K2în poziţia 2) sau 
triunghiulară (K1 în poziţia 3). Se poate 
uşor remarca faptul că prin acţionarea 
comutatorului K1 în cele 3 poziţii se 
apiică pe pinii de adresă 3 şi 4 ai CI 
(AO şi Al) semnale logice “1" sau "O", 


conform unui algoritm prezentat 
anterior. 

Cu ajutorul comutatorului K2 
care selectează valoarea unuia dintre 
cele 7 condensatoare (C1-M37) se 
aiege o subgamă de frecvenţă într-un 
raport de 1:10. Prima subgamă se 
întinde între 0,5Hz şi 50Hz, următoarea 
între 4Hz şi 500Hz ş.a.m.d. 

Cu potenţiometrul PI de la 
pinul 10 (IIN) se efectuează reglajul 
brut de frecvenţă, cu potenţiometrul P2 
de la pinul 8 (FADJ) reglajul fin de 
frecvenţă, iar cu ajutorul 
potenţiometrului P3 de la pinul 7 
(DADJ) se face reglajul factorului de 
umplere al formelor de undă. 

Pinii PDI (13) şi PDO(12) ai 
detectorului intern de fază, care nu este 
folosit în această aplicaţie, sunt 
conectaţi la masă. Pinii 2, 6, 9, 11 şi^ 
18 sunt de masă (GND). 

întrucât amplificatorul de ieşire 
prezintă o impedanţă foarte mică (mai 
mică de 1S2) la pinul 19 (OUT) s-a 
înseriat rezistorul R4 (47Q.) cu scopul 
de a asigura generatorului o impedanţă 
de ieşire de aproximativ 50£2. 

Cablajul montajului, având 
dimensiunile foarte reduse, este 
prezentat în figura 4. 

Ştrapul de punere în funcţiune 
a facilităţii SINCRO poate fr înlocuit, 
dacă se doreşte, cu un întrerupător. 

Atragem atenţia asupra 
modului îngrijit în care trebuie executat 
cablajul, deoarece altfel pot apărea 
oscilaţii (în special la frecvenţele foarte 
mari), caz în care este necesară* 
retuşarea acestuia! ^ 

Bibliografie 

-Electronique Pratique nr.228/ 
septembrie 1998; 

-MAXIM - New Releases DataBook 
(volume IV), 1995; 

-Le Haut Parleur nr. 1860/15 mai 
1997; 


6 

M 


ocr4 
o& 
ocSa 




OX 



I QY 


C 5 I' 

oO 


o 

C 7 

o<o 


ios 


r tiffi K 

ci 7 

^ Cl3Cdp O 

O O O 

d b aa o 


P 3 

msmstâi. 

?2 


0 

^fO 

o 

D 0 O 




o 

liiiill 

0 


Figura 4 


. y 

. Masa 

I +v 


14 


TEHNIUM • Nr. 11/1999 



















































































LABORATOR 



CIRCUITE ELECTRONICE “ÎN OGLINDĂ” 


ing. Florin Bălan 


Nu de puţine ori electronistul 
a observat că unele montaje 
electronice sunt simetrice, sau mai 
bine zis sunt copia “în oglindă" a 
celuilalt. Domeniul în care se observă 
acest lucru este foarte vast: 
stabilizatoare de tensiune, 
modulatoare, amplificatoare etc. 



Figura 1 


_ Articolul de faţă îşi propune să 
Qate câteva scheme teoretice, dar şi 
practice, din acest vast domeniu, 
iăsând cititorilor plăcerea de a găsi 
altele. 

axiNJOQi 10 


15Vca 


surse de alimentare duble. Acestea se 
pol obţine elegant folosind surse cu 
stabilizatoare încapsulate ca în figura 
3, sau se construiesc în regim “SOLID 
STATE" pentru cei care au piese 
discrete, dar folosesc şi piese 
recuperate din diverse montaje cum ar 
fi cel din figura 4, 

Un montaj puţin mai 
complicat, dar sugestiv pentru titlul 
articolului, este cel din figura 5, 
cablajul fiind dat în figura 6. Folosind 
traseul de masă se poate face proba 
cu o oglindă şi. exceptând micile 


inadvertenţe de desen, efectul este 
evident. Acesta poate fi şi mai dar dacă 
schemele şi cablajele se construiesc 
cu ajutorul calculatorului. 

Pentru cei care vor să 
construiască schema din figura 5 vom 
descrie construcţia stabilizatorului, 



Figura 2 


BOI 35 




0-12V 


Figura 3 


o+sv 


oov 


C5V 


oov 


15Vca 


Figura 4 

Să începem cu câteva 

« heme de redresoare-stabilizatoare 
figura 1 observăm o redresare cu 
punte Gratz, iarîn figura 2 o redresare 
bialternanţă cu numai două diode, dar 
folosind două înfăşurări ale 
transformatorului, prin acestea vedem 
nu numai simetria montajului, dar şi 
avantajele şi dezavantajele celor două 
montaje puse faţă în faţă (la puntea 
Gratz se folosesc patru diode, dar o 
singură înfăşurare - deci un 
transformator simplu, pe când la 
redresarea bialternanţă cu două diode, 
pentru acelaşi rezultat - deşi se 
folosesc numai două diode, 
transformatorul are două înfăşurări 
identice în secundar, deci avem un 
transformator mai complicat), 

Intrând în domeniul 
stabilizatoarelor, în special, datorită 
alimentării dubie a unor circuite 
integrate operaţionale, avem nevoie de 


o : 


BD136 


După redresare cu puntea Gratz şi filtrare întâlnim prima parte 
a stabilizatorului format dintr-un generator de curent constant 
{tranzistorul BC177, două diode 1N4001, rezistoareîe de 4K7 
şi 180Q) care are rol dea injecta în baza Darlingtonului BC107- 
BD135. un curent constant - dar care poate fi mărit sau 
micşorat, dacă se doreşte mărirea sau micşorarea amperajului 
dat de sursă, prin modificarea rezistenţei de 18012. Bineînţeles 
că dacă mărim puterea dată de sursă, Darlingtonuî va deveni 
BD135-2N3055, tranzistorul comparator de eroare este BD135, 
în limitatorul de curent se va folosi tot un BD npn iar tiristorul, 
pentru siguranţă, poate fi seria T3N sau T6N. 


1N40CS 


1OQ„SC0fnA 



OGND 


H.12Z 





, T 

jr 307 J 

^ 3C177 

y -1 aci77_ 


Figura 5 



TEHNIUM • Nr. 11/1999 


15 











































































































LABORATOR 


Dispozitivul de protecţie la suprasarcină şi scurtcircuit 
(prin limitare de curent) este construit cu un tranzistor simplu 
BC107, cu rezistoarele aferente de 48GQ şi 7Q. Curentul de 
limitare poate fi reglat prin variaţia rezistenţei, după formula: 
|]lm=0,7V/R(Q). Protecţia Ia supratensiune sau distrugere 
accidentală a sistemului de stabilizare şi protecţie la suprasarcină 
este realizată de tiristorul TINI r rezistenţa de 68 Q şi dioda PL12Z 
{în funcţie de caz). 

Mai trebuie spus că, în partea de stabilizare, mai există 
un tranzistor BC107, folosit ca amplificator de eroare, în a cărui 
bază e injectat curent din divizorul rezistiv (ei poate fi şi reglabil 
prin intercalarea unui potenţiometru între cele două rezistoare) 
şi care are în emitor un stabilizator parametric, respectiv un Zener 
cu valoarea apropiată de cea de la ieşire sau, dacă dorim un 
reglaj larg de tensiune la ieşire, valoarea Zenerului va da valoarea 
minimă a tensiunii de ieşire. 


10QLF/25V 


GNDQ 


+ 

-o o- 

+ 



‘ "2xl0D0uF/25V 

+ 


+ 







Intrând în domeniul 
modulatoarelor, acest fenomen este 
evident în modulatoarele dublu 
echilibrate, după cum se vede în figura 
7. 


Trebuie arătat că, inclusiv în 
capsulele modulatoare echilibrate, 
piesele componente sunt puse “în 
oglindă’ 1 , această aranjare 

îmbunătăţind parametrii electrici, dar 

o + 

9V 

5DDmA 


IBA 79QK/T 
TCA 150 




1uCGj- 




1*V 


Tj- - 


Figura 8 


S-a născut la 30 oct. 1954 în oraşul 
Ţicleni, jud. Gorj; 

A absolvit Facultatea de Electronică 
şi Telecomunicaţii din cadrul 
institutului Politehnic Bucureşti, în 
anul 1978; 

Din anul 1980 conduce sectorul de 
Electroalimentare de la Direcţia de 
Telecomunicaţii Gorj; 

Din anul 1986 este radioamator 
emiţător cu indicativul Y07LBX; 

A scris peste 20 articole, publicate 
în revistele TEHNIUM, Radio, 
Radio-Român, Radioamatorul etc.; 
Din 1992 este şeful Radioclubului 
judeţean Gorj. 


ing. Florin Bălan 


şi pe cei tehnici. O aranjare în alt mod 
a capsulei modulatorului ar duce la 
lungirea traseelor de cablaj (în general 
din aur), capsula ar putea fi neuniformă 
iar parametrii de elasticitate s-ar strica, 
putând duce la "crăparea” ei, în special 
dacă este făcută din plastic sau răşini 
epoxidîce. 

O aplicaţie interesantă o 
găsim Ia amplificatoare şi anume la 
amplificatoarele M în punte" - la care 
pornindu-se de la un amplificator 
standard, de o anumită putere, prin 
dublare "în oglindă 11 se obţine o putere 
de două ori mai mare. Pentru a fi cât 
mai ^didactica 11 s-a ales o schemă ce 
conţine un integrat mat vechk 
TBA79QK, dar care funcţionează foart* 
bine şi are şi reglaje pe intrare. Cu 
modificări minime se poate folosi 
TBA79GT sau TCA150 care au şi 
protecţie la scurtcircuit. Schema este 


16 


TEHNIUM • Nr. 11/1999 





































































































































VIDEO-T.V. 


SUNET BISTANDARD PENTRU TELEVIZOARE 


George Vlăsceanu 

Se ştie că în televiziune 
sunetul şi imaginea se transmit 
(simultan) prin modularea a două 
frecvenţe diferite. 

La recepţie sunetul se extrage 
prin demodularea unei frecvenţe 
intermediare obţinută din “bătaia” dintre 
purtătoare, procedeu denumit 
“intercarrier". 

Majoritatea receptoarelor de 
televiziune fabricate la noi înainte de 
1990 au fost construite într-o perioadă 
în care era în vigoare un singur 
standard de televiziune. 

Actualmente au apărut şi alte 
norme de televiziune. 

Predomină transmisiile în 
fosta normă OIRT si norma CCIR. 



îndepărtat puţin cele două lamele 
laterale tensionate (arcuite) spre 
interior, altfel se rup picioruşele 
bobinei. După aceasta deşurubăm cele 
două “oale” (căpăcele) de ferită 
înşurubate în plastic şi observăm că 
pe “mosorul” de ferită ce a rămas, una 
dintre ele (L201), conectată în paralel 
cu condensatorul de 33pF (C201), are 
mai multe spire şi va rămâne 
nemodificată. 

Celeilalte, L202, după ce îi 
vom tăia cele două capete ale bobinei 
mai sus cu circa lOmm faţă de 
picioruşele de conexiune, îi vom scoate 
“mosorul” de ferită cu ajutorul unui cuţit 
ascuţit. Dacă nu iese uşor (fiind lipit cu 
vopsea) picurăm o picătură de diluant 

I 


C200 C2C 

12dF 270 

Hh—pHb 

C201 

2** jnl 2sp 


capetele bobinei în suportul de plastic 
şi pe jos (pe lângă cablaj) trecem la 
cealaltă bobină pe care vom bobina la 
fel, tot două spire (cu aceleaşi 
precauţii), iar capătul rămas (fixat prin 
lipire în plastic) va trebui conectat la 
unul din terminalele condensatorului de 
270pF (C203) şi anume cel conectat 
spre bobină (nu cel ce “merge” spre 
circuitul integrat TAA661 sauTBA120, 
după ce l-am deconectat). 

Două piese devin inutile: C202 
de 2,2pF şi C204 de 750pF. Chiar dacă 
notaţiile diferă de la schemă la schemă 
(C202, C204) valorile sunt aceleaşi 
(750pF şi 2,2pF) la televizoarele de 
fabricaţie internă despre care am 
menţionat şi pe acest fapt se bazează 

C203 ___ 750pF 

270pF 


C'200 

12PF L202 

_ e2oi m'Jm 
■ppF 2?s p Jii 2sp 

_ G>=0JmrmL*_T 

JL Sc 



ras' 

,1 OspCu-Em 
O=0,3mm 


Schema modificata 


Din punctul de vedere al 
recepţiei sunetului, diferenţa dintre ele 
este aceea că frecvenţa intermediară 
(sunet (din care se obţine prin 
demodulare sunetul) este de 6,5MHz 
pentru norma OIRT şi de 5,5MHz 
pentru norma CCIR. 

Adaptarea prezentată se 
referă la televizoarele cu circuite 
integrate, cu modul separat de sunet. 

Pe modulul de sunet 
deconectat din televizor se observă trei 
bobine ecranate (cu orificiu de reglaj 
uneori acoperit cu ceară, care trebuie 
înlăturată), două alăturate, cu ecranul 
în secţiune pătrată şi una plasată mai 
departe de celelalte, cu carcasă din 
aluminiu (L203). Aceasta din urmă 
rămâne intactă (nu îi vom scoate cutia 
ecran, ci doar ceara care obturează 
orificiul de reglaj). 

Celorlalte două le vom scoate 
prin dezlipire cutiile ecran (la bază 
fiecare are câte două bride lipite de 
cablaj) după ce în prealabil am 


însă, atenţie că poate topi carcasa, 
înlăturăm sârma originală de pe 
“mosor” (câteva spire) şi bobinăm un 
număr de 27 de spire, sârmă Cu-Em, 
0 0,1 mm. Cositorim capetele şi le lipim 
cu capetele tăiate ce vin dinspre 
picioruşele de contact (cositorindu-le 
în prealabil şi pe acestea). Fixăm 
mosorul la loc în “scaun” prin presare 
uşoară. Apoi va trebui să bobinăm câte 
două spire pe fiecare din cele două 
"mosoare”, astfel încât cele două noi 
bobine suprapuse să fie conectate în 
serie astfel: cositorim un capăt al 
sârmei (Cu-Em O 0,1 mm) şi îl lipim 
acolo unde a fost lipită o bridă de 
susţinere a ecranajului primei bobine 
conectâdu-l la masă, pliem sârma pe 
lângă carcasa de plastic şi bobinăm 
două spire pe primul “mosor” (nu 
contează sensul de bobinare), astfel 
încât la înşurubarea căpăcelului de 
ferită acesta să nu reteze capetele 
bobinei, chiar înşurubat până la refuz. 

Eventual vom îngropa 


specificaţia că modificarea se poate 
face chiar dacă nu dispunem de 
schema de principiu, dar dispunerea 
şi valorile pieselor coincid cu cele 
specificate mai sus. 

Condensatorul de 750pF îl 
vom folosi în alt loc. Montăm la loc 
“căpăcelele” filetate de ferită (nu până 
la refuz). Ecranajele rămân, 
nemontarea acestora influenţând 
calitatea rezultatului obţinut. 

Conectăm încă un 
condensator de 12pF de la intrarea 
modulului (picioruşul celuilalt 
condensator C200, de 12pF, din 
schemă) până la terminalul bobinei 
confecţionate (care acum va fi 
conectată cu un capăt la masă şi cu 
altul la condensatorul nou introdus, de 
12pF). Pe această bobină conectăm 
paralel un condensator de 39pF 
(C’201). 

Acum urmărim cealaltă bobină 
cu ecranaj de aluminiu la care nu am 

pgg-8) 


TEHNIUM • Nr. 11/1999 


17 


















































m 


ELECTROALIMENTARE 


ÎNCĂRCĂTOR PENTRU ACUMULATOARE 


ing. Mihai Plesescu 


Este cunoscut faptul că 
valoarea curentului de încărcare al 
unui acumulator depinde mult de 
tensiunea care se aplică la bornele sale 
şi de starea sa tehnică. Acest curent 
este uneori nepermis de mare la 
început şi scade pe măsură ce 
acumulatorul se încarcă. 


contactul său normal deschis “al-bl” 
alimentarea transformatorului de la 
reţea. Remarcăm modul de conectare 
a bateriei cu borna “+” la ieşirea +V REDR 
a redresorului, iar borna a bateriei 
se leagă la masă printr-un generator 
de curent constant, ce menţine 
constant curentul l GEN de încărcare, şi 



Aceste “forţări" în curent 
scurtează mult durata de viaţă şi reduc 
performanţele în exploatare ale 
acumulatorului, de aceea se impune 
realizarea unui încărcător care să 
menţină constant curentul de 
încărcare, indiferent de starea tehnică 
a acumulatorului, sau de tensiunea 
aplicată la bornele sale. 

în literatura de specialitate se 
recomandă un curent de încărcare de 
circa 10% din capacitatea 
acumulatorului, specificată în Ah, până 
când tensiunea pe baterie ajunge la o 
anumită valoare, după care se va mări 
curentul de încărcare la 20%. 

Schema de încărcător 
propusă realizează atât încărcarea 
acumulatoarelor la un curent constant, 
indiferent de starea tehnică a acestuia, 
în condiţiile în care tensiunea sursei 
de curent variază în limite mari, 
protejând la supracurenţi sursa şi 
acumulatorul, cât şi comutarea 
automată a celor două trepte pentru 
acumulatoarele de 12V. 

în figura 1 se reprezintă 
schema bloc electrică, unde remarcăm 
grupul redresor-transformator, care 
poate fi realizat după orice schemă 
cunoscută, cu condiţia de a furniza 
după redresor o tensiune pulsatorie 
cuprinsă între 21+30V, un releu K1, 
care la anclanşare va permite prin 


V REDR 


u Rp 


prin rezistenţa de putere R P . 

între cele două borne ale 
bateriei se alimentează un circuit 
monitor cu rolul de a deconecta de la 
reţea transformatorul şi de a realiza 
cele două trepte de curent. 

Figura 2 prezintă schema 
generatorului de curent constant. 
Curentul ce trece prin acest generator 
este curentul de încărcare a 
acumulatorului şi este determinat prin 
relaţia: 

Igen = (Vdz2-3V be )/R p (1), 
unde: Vqz 2 reprezintă tensiunea la 
bornele diodei Zener DZ2, iar V BE 
tensiunea bază-emitor a unui 
tranzistor. 

Schema reprezintă un 
amplificator de curent în montaj kl . CUPL , 
Darlington, format din tranzistoarele 
T3, T4, T5 si T6, tensiunea în 


emitoarele tranzistoarelor T5, T6 fiind 
dictată de tensiunea diodei Zener DZ2, 
din care se scade tensiunea pe cele 
trei joncţiuni bază-emitor înseriate, dar 
pe întreg ansamblu existând o 
puternică amplificare de curent. 
Rezistenţa R24 polarizează DZ2 şi 
tranzistorul T3. 

Pentru tranzistoarele T5 şi T6 
se poate scrie relaţia: 

Ucet5,t6 = Vredr-Ur p -V bat (2) 

unde, V BAT este tensiunea de la 
bornele acumulatorului, iar U Rp - 
tensiunea de la bornele rezistenţei R P . 

Funcţie de tipul acumulatorului 
se va calcula rezistenţa R P , conformA 
relaţiei (1), astfel ca să rezulte un^ 
curent de încărcare de aproximativ 
10% din capacitatea bateriei. Relaţia 
(2) explică posibilitatea unei variaţii în 
limite largi a tensiunii V REDR , la 
creşterea acesteia diferenţa fiind 
preluată de tranzistoarele T5 şi T6. 

în figura 4 se prezintă 
monitorul încărcătorului, opţional de 
altfel, care poate fi utilizat numai în 

OSCILOGRAMA 



'GEN Vzz-3VBe 

/ vA/ \/\ 


kl-DEC 


k2-CUPL 



VR2 


VR3 


R24 

820 

0,5W 


R25 

-LZ> 

100 

0,5W 




1K 

0,5W 


T3 

BC108 


R27 

-c=i- 

220 

0,5W 


5 1 

r IGEN 

i 

V 4 o (Y 

1 (Y 

) BD135 u 



Ljaft, _. 

i -1_i--' 

33 

' 0,5W 



Rp/2 Rp/2 

pdZHŢ-S-' 

J_ k 2 -a 2 Figura 2 


URp 

c 


18 


TEHNIUM • Nr. 11/1999 













































































ELECTROALIMENTARE 



cazul acumulatorilor de 12V. 

Se observă existenţa a trei 
comparatoare de precizie II, 12,14 care 
au rolul de a compara tensiunea V COMP , 
furnizată prin rezistenţele R1 şi R2 şi 
stabilită la valoarea 1/3V BAT (R1=2R2) 
cu una din tensiunile V R1 , Vpg, V R3 , 
obţinute prin divizarea tensiunii 
stabilizate de la bornele diodei Zener 
DZ1, prin intermediul divizoruiui R4, 
R5, R6, R7. Atunci când V r1 >V CO mp. 
adică tensiunea dintre bornele 
acumulatorului a scăzut sub o valoare, 


care decurg evenimentele. 

Dioda Dl compensează 
termic DZ1, iar D2, D3, CI, C2 măresc 
viteza de acţionare a releelor. în figura 
3 este desenat cablajul pentru monitor 
şi generator, pe care sunt amplasate 
toate componentele cu excepţia 
condensatoarelor CI, C2, 
tranzistoarelorT5, T6 (care se vor fixa 
pe un radiator) şi a rezistenţei de 
putere Rp. 

Referitor la componentele 
utilizate se dau drept critice valorile 


R4+R7. Curentul l GEN s-a măsurat cu 
un ampermetru înseriat cu rezistenţa 
Rp şi s-a menţinut constant în condiţiile 
în care s-a încărcat un acumulator de 
la 10,2V (tensiunea la borne) până la 
14,1 V, cu o precizie de aproximativ 5%. 
Aceleaşi rezultate s-au obţinut şi prin 
modificarea valorii Vredr de la 
valoarea 21+36V. încărcarea bună sub 
aceste limite s-au obţinut prin 
modificarea valorii diodei DZ2, în 
sensul micşorării tensiunii şi 
recalcularea Rp, conform relaţiei (1) 





ieşirea comparatorului 12 trece în 
starea SUS şi se va seta circuitul 
basculant bistabil 13, se va deschide 
prin R15 tranzistorul TI, se va 
anclanşa releul K1, începându-se 
astfel încărcarea acumulatorului. 

Când V R 3 >Vcomp> compa¬ 
ratorul 11 trece cu ieşirea în starea SUS 
şi se resetează circuitul basculant 13, 
declanşându-se astfel releul K1 şi 
decuplând încărcarea. Când 
Vr2 > Vcomp(Vr 3>V R2 > V r1 ) ieşirea 
comparatorului 14, trece în starea SUS 
şi se va deschide prin R23 tranzistorul 
T2, se anclanşează releul K2 şi se 
şuntează prin contactele sale jumătate 
din rezistenţa Rp, dublându-se astfel 
curentul de încărcare (vezi relaţia 1). 

în cronograma din figura 1 se 
pot vedea reprezentate grafic modul în 



LM339 

BM339 

BM2901 

BM3302 

TT 


IES2 1 1 


14 | IES3 




IEŞI r~2~ 

^Î3—|1ES4 




V+ 1 3 

12 IV- 




INI - 1 4 


11 IIN4 + 

ini -f r~r- 


Z 

o 




IN2- 1 6 

"9 IIN3+ 




in 2 + n~ 

— 8 | IN3- 





Figura 5 



componentelor DZ1, R4, ...R7, în rest 
toate celelalte putând varia în limite 
largi. Pentru o altă diodă DZ2 se 
recalculează conform relaţiilor (1) şi (2) 
rezistenţa Rp, pentru a se asigura 
curentul de încărcare optim, avându- 
se totuşi grijă ca la o anumită valoare 
Vredr să nu se depăşească puterea 
maxim admisă pe cele două 
tranzistoare de putere T5, T6. 

în figura 5 este prezentată 
capsula circuitelor integrate LM339, 
(3M339, (3M2901 sau (3M3302. 

Cu valorile din figură s-au 
obţinut următoarele rezultate: 
încărcarea acumulatorului începe când 
tensiunea la borne a scăzut sub 12V, 
declanşarea de la reţea se produce 
când tensiunea la bornele sale a ajuns 
14,IV, iar dublarea curentului de 
încărcare s-a făcut la 13,3V, cu 
remarca că oricând se pot obţine şi alte 
praguri, prin modificarea divizoruiui 


obtinându-se o valoare mai mică (DZ2- 
PL3V9/Rp-0,4Q, V REDR >17V). 

De menţionat că în caz de 
scurtcircuit între bornele bateriei, sau 
dacă borna minus este în scurtcircuit 
cu masa (situaţie ce devine 
periculoasă pentru baterie), monitorul 
decuplează automat transformatorul 
de la reţea. Cu încărcătorul prezentat 
s-au obţinut rezultate: foarte bune în 
exploatare, avantajele sale fiind 
evidente şi sunt convins că justifică pe 
deplin investiţia de materiale necesare 
realizării sale, motiv pentru care 
recomand realizarea sa, chiar 
modernizarea unor încărcătoare de 
care dispuneţi. Deoarece realizează 
parametrii şi în condiţiile în care 
tensiunea de la bornele redresorului 
variază în limite largi, recomand în mod 
deosebit a fi folosit la încărcarea 
acumulatoarelor tampon de la 
generatoarele epliene. 


TEHNIUM • Nr. 11/1999 


19 





























































































H 


ELECTROALIMENTARE 


»'•' 2 .APLICAŢII ALE STABILIZATORULUI 723 (II) 

, ^ o* 1 ' r, . < £ , 

HUiS ‘ •* T r • 

*ur i 


Air 


Alexandru Zanca 


SAP 


- urmare Wn numărul trecut- . bin datele de catalog, ale având în vedere consumul redus al 

în cele ce urmează yor fi circuitului, aflăm că pentru o circuitului integrat pA723. în figura 19 
prezentate câteva ' aplicaţii ale funcţionare corectă a referinţei interne, se utilizează dublarea tensiunii de 
circuitului integrat (3A723’care pot acesta'trebuie alimentat cu o tensiune alimentare cu celula CI, C2, Dl, D2. 


rezolva unele situşţii limită. 



7 

13 


Ie 4 


p | 


L _L 


Figura 16 

Există cazuri în care tensiunea 
ce trebuie să fie stabilizată este foarte 

o- 

limitată ca valoare (baterii, 
acumulatori), dar, în interiorul acestei 22 ovca 
plaje foarte mici, ea trebuie totuşi ^ 
stabilizată. în figura 16 se prezintă o 
astfel de schemă în care căderea 
internă de tensiune este mult 
diminuată faţă de schemele clasice. 
Montajul asigură menţinerea unei 
tensiuni de 12V la ieşire, pentru o 


..de cel-puţin 9,5V (U 12 ). Există situaţii 
câ'nd- dorim să îmbunătăţim 
stabilizatorul unui montaj existent, dar 
transformatorul acestuia (ce este greu 
sau imposibil de rebobinat) debitează 
o tensiune mai mică de 9V (de exemplu 
montaje cu CI logice). Situaţia se poate 
rezolva cu ajutorul montajului din 
figura 17, ce asigură o stabilizare 
foarte bună, cu o cădere de tensiune 
pe elementul regulator de numai 0,5V 
şi la care punctul de funcţionare corect 
al tranzistoarelor TI4 şi TI5 este 
asigurat de dioda Zener, de tip PL3VZ, 
care este conectată la pinul 10. 


Qesigur, acestea sunt soluţii de 
urgenţă, dar faptul că partea de curent 
mare este alimentată de la o tensiune 
mai mică, duce la scăderea 
considerabilă a puterii disipate de 
capsulă, ceea ce constituie un avantaj. 

în unele circuite este necesară 
cuplarea/decuplarea alimentării numai 
a unei părţi a montajului (TV, video sau 
circuite logice) pentru diminuarea 
consumului general. Acest lucru se 
poate efectua foarte uşor, fie cu ajutorul 
tranzistorului intern de protecţie T P ca 
în figura 20, fie controlând din exterior 
funcţionarea tranzistorilor interni T14 

TI 

0+12V 


UinO- 



* 

Dl 


11 


jţiiour 


12 



lOuF 

15V 


Dl 

PL3V6Z 


tiA723 

V . 

Ii. 


i t 


13 


10 _ 

pDfOl 


□ 

3 

p 

4 



Figura 17 


Ustob 


: lnf 


Figura 18 


tensiune de intrare de 12,5V. Pentru o 
funcţionare corectă, etajul intern de 
comandă (de tip Darlington) necesită 
o tensiune de del puţin 3V. în cazul 
schemei de mai s^is, acest lucru a fost 
realizat printr-un Artificiu: conectarea 
la ieşire a unei dipde Zener de 7,5V 
(se poate folosi şi ? dioda internă, prin 
conectarea pinujui 9 la masă). 
Tranzistorul extern t(1 devine, în acest 
caz, elementul de refalare serie. Este 
de preferat ca acest%anzistor să fie 
un tranzistor de comutaţie, tensiunea 
UcEsat determinând căderea minimă de 
tensiune. 


Tot pentru cazuri extreme 
(tensiuni mici şi reţea cu variaţii de 
tensiuni mari, transformator greu de 
rebobinat sau înlocuit) se pot folosi 
schemele din figurile 18 şi 1 9. în cazul 
din figura 18 se mai pot adăuga la 
tensiunea de alimentare încă 1+2V prin 
redresarea “brumului” reţelei cu 
detectorul de vârf realizat cu dioda Dl, 

ci 


şi TI 5, ca în figura 21. în ambele 
cazuri, tranzistorii de reglaj trebuie 
protejaţi faţa de supratensiunile care 
pot apare de la celelalte blocuri de 
alimentare rămase sub tensiune. 

Montajul din figura 22 prezintă 
o sursă de tensiune de referinţă 
termostabilizată, realizată cu circuitul 
integrat pA723, în care joncţiunile E-B 



JUstab 


20 


TEHNIUM • Nr. 11/1999 







































































ELECTROALIMENTARE 


UinO- 


0" 


Hi- 


112 


UA723 


n R2 p ii3 

T =ZlnF 


10 


■K 


Ustab 


R3 


a două tranzistoare ale ariei de 
tranzistoare de tipul CA3046 sunt 
folosite ca perechi termocompensate. 
Tranzistorul T5 din arie, care se află în 
regim static normal de funcţionare, 
este utilizat la realizarea “încălzirii”, iar 
joncţiunea B-E din tranzistorul T4, 
conectat ca diodă, se utilizează ca 
senzor de temperatură. Deoarece 
toate aceste tranzistoare se află pe o 
singură arie de siliciu, temperatura lor 

K a fi identică. Diagonala punţii realizată 
u elementele R1, R2, R5, T4 
alimentează amplificatorul de eroare, 
ieşirea acestuia comandând încălzirea 
tranzistorului T5, astfel încât, la variaţia 
temperaturii ambiante, referinţa 


r- 1 5V O* 


1 N 914 Tensiunea de ieşire este controlată de 

tranzistorii TI, T2 şi T3. Tranzistorii T2 
şi T3 se pot înlocui cu trei tranzistori 
de tipul 2N3055, legaţi în paralel, dar 
în acest caz curentul de ieşire va trebui 
ucomanda limitat la valoarea de cel mult 5A. 
Circuitul de protecţie la scurtcircuit cu 
Figura 20 întoarcerea caracteristicii de curent 
diferă puţin ca urmare a tensiunii de 
ieşire variabile. 

UinO- 


alimentarea becurilor cu halogen. 
întârzierea este dată de un integrator 
Miller (al cărui condensator de 
temporizare C3 se poate alege după 
dorinţă) conectat la ieşirea de 
compensare, astfel încât creşterea 
tensiunii de ieşire, atât la conectare cât 
şi la deconectare, va fi proporţională 
cu constanta de timp RC. 

Deoarece curentul de ieşire 


1N914 



'Ustab 


O altă facilitate oferită de 
această schemă constă în posibilitatea 
creşterii tensiunii de ieşire după o 
constantă de timp a cărei valoare se 
poate regla, utilă, de exemplu, la 


% 



T2J3J4J5—CA3046 


Figura 22 


Ucom 

Figura 21 


este mare, nivelul zgomotului la ieşire 
şi impedanţa internă a montajului 
depind foarte mult de executarea 
corectă a cablajelor: un singur punct 
de masă, iar conductoarele de masă 
vor avea secţiunea de cel puţin 4 mm 2 . 

Bibliografie 

1. M. Ciugudean ş.a., Electronică 
aplicată cu circuite integrate analogice 
- Dimensionare, Editura de Vest, 
Timişoara, 1991; 

2. I. Ristea, C.A. Popescu, 
Stabilizatoare de tensiune, Editura 
Tehnică, Bucureşti; 

3. M. Ciugudean ş.a., Circuite 
integrate liniare. Aplicaţii, Editura Facla, 
Timişoara, 1986; 

4. Colecţia revistei Radiotechnika, 
Ungaria. 


Icătuită din tranzistorii T2 şi T3 va 
rămâne la aproximativ aceeaşi 
temperatură. Pentru ca bucla de 
reglare să funcţioneze corect, este 
necesară încălzirea controlată a ariei 
de tranzistoare. Din semireglabilul R5 
se reglează temperatura capsulei cu 
10+20°C peste temperatura mediului 
ambiant. La un curent de sarcină de 
200j.iA prin cele două tranzistoare, se 
obţine un coeficient de temperatura de 
+4,25ppm/°C. 

Schema din figura 23 prezintă 
un stabilizator cu tensiunea de ieşire 
reglabilă în domeniul de la 5V la 30V 
şi un curent de ieşire de 6 A, care are 
unele soluţii constructive deosebite. 

Alimentarea circuitului integrat 
se face de la o sursă de tensiune 
stabilizată separată, realizată cu 
tranzistorul T5 si dioda Zener Dl. 



Figura 23 


TEHNIUM • Nr. 11/1999 


21 

































































































AUTOMATIZĂRI 


PRIZA MULTIPLA TELECOMANDATĂ 


ing. Milian Oros 


Priza multiplă telecomandată 
reprezintă o instalaţie de acţionare de 
la distanţă a consumatorilor 
electrocasnici care folosesc pentru 
alimentare reţeaua industrială 220Vca. 

în varianta prezentată ea 
permite si schimbarea a două canale 

9K1 

-I I-«-OA 


Distanţa de telecomandă 
minimă, fără orientare a emiţătorului, 
este de aproximativ 3m. Distanţa 
minimă cu orientare preferenţială a 
emiţătorului este de aproximativ 5m. 
Instalaţia respectă normele de 
protecţie a muncii în vigoare. 




20K 

—22nF 

20K 

-II_ _ _11-1 (V 



o 

>1 L 


10nF - 

Li 

\ly 8 

X 


T9/I? 

2N2219 


2N2219VTV1 

1 




20K 

— 11 

—22nF 

2QK 

,_ ilI Cy 



1. Emiţătorul 

Schema de principiu este dată 
în figura 1. Ea cuprinde patru 
oscilatoare, dintre care trei de tipul cu 
reţea de defazare în T. Aceste 
oscilatoare asigură semnalele de 
modulaţie F1=820Hz, F2=1450Hz, 
F3=2560Hz. S-a ales acest tip de 
oscilatoare deoarece este cunoscută 
stabilitatea ridicată a frecvenţei 
generate, funcţie de variaţia tensiunii 
de alimentare. 

Emiţătorul asigură patru 
comenzi. Pentru fiecare comandă 
semnalul generat de tranzistoarele T8, 

T9 este modulat în amplitudine de către 
două sau trei (numai pentru comanda 
nr.4) frecvenţe simultan. Astfel:^ 
comanda 1: F1+F2; comanda 2: 
F1+F3; comanda 3: F2+F3; comanda 
4: F1+F2+F3. 

La apăsarea unei taste a 
comutatorului K, generatorul de 
purtătoare şi două dintre oscilatoare, 
pentru primele trei comenzi, primesc 
tensiunea de alimentare. Pentru 
comanda 4, toate cele patru 
oscilatoare primesc alimentare. în 
momentul când tasta este lăsată liberă, 
alimentarea oscilatoarelor încetează. 

Bobina L cuprinde 2x30 spire 
şi este realizată cu liţă de 
radiofrecvenţă pe o bară de ferită de 
tipul celor folosite în radioreceptoarele 


-0 + 12V 


Figura 2a 

TV între ele. Dacă televizorul primeşte 
alimentarea prin intermediul prizei 
multiple telecomandate, atunci acesta 
poate fi oprit/pornit de la distanţă, 
realizându-se astfel o automatizare 
parţială a funcţionării televizorului. 

Fiecare din cele 3 ieşiri ale 
prizei multiple poate fi temporizată între 
1-s-l 5 minute. Frecvenţa de lucru este 
de 45kHz, modulată în amplitudine, cu 
frecventele: F1 =820Hz, F2=1450Hz si 
F3=2560Hz. 

Alimentarea emiţătorului se 
face la 4,5V, iar a receptorului la 
220Vca. Puterea maximă a unui 
consumator cuplat la priză este 0,5kW. 


2N2219 


Mufa •W 


portabile “ZEFIR”. 

Frecvenţa de lucru a 
purtătoarei se stabileşte din 
capacitatea C. Pentru C=10nF, 
frecvenţa purtătoarei este de 
aproximativ 45kHz. Frecvenţele de 
lucru ale celor trei oscilatoare 
modulatoare se reglează din 
potenţiometrii PI, P2 şi P3. 


22 


TEHNIUM • Nr. 11/1999 












































































































AUTOMATIZĂRI 




o X . 


2. Instrucţiuni de utilizare emiţător 

Emiţătorul poate f 3 -3- 3: 
de la trei baterii uscate de:: _ R6 sa¬ 
de la trei microacumulatcr \ -Ce re 
1,24V. Odată emiţătorul alimenta: 33 
apasă pe una din tastele LV = sat; 
TV. în acest moment, LE2-_ 25 
trebuie să lumineze normal Z3:â se 
folosesc microacumulatori, încărcarea 
acestora se face de la un re 3-3 s:- 


(—o 
o 


corespunzător, prin intermediul bornei 
JAK. 

Pentru acţionarea unei prize 
se apasă pe tastă corespunzătoare 
canalului dorit, pentru un timp de 1^-2 
secunde. Pentru a aduce receptorul în 
starea iniţială, pe canalul respectiv, se 
apasă din nou aceeaşi tastă, tot Îk2 
secunde. 

Dacă nu se foloseşte 
e~ tâtorul. este recomandabil ca 
:a:3 _ ie să fie scoase d n el. 

Când luminozitatea LED-ului 
este redusă se vor sen ~iba bateriile 
sau se •■o' încărca mîcroacumutatorii. 
3. Receptorul 

Stnema ce prindphi este dată 
'• figurile 2a s : 2b. "espectrvschema 


blocului de recepţie şi acţionare a 
canalelor TV şi schema de principiu a 
receptorului P.M.T.C. 

Semnalul de telecomandă 
este recepţionat de blocul de recepţie, 
amplificat, demodulat, amplificat din 
nou şi introdus într-un compresor 
dinamic pentru a micşora cât mai mult 
influenţa poziţiei emiţătorului. în 
varianta prezentă a prizei multiple, 
acest bloc este introdus în interiorul 
carcasei televizorului, împreună cu 
releul de acţionare a canalelor 
televizorului. Alimentarea acestui bloc 
este asigurată de blocul de alimentare 
a televizorului. Ieşirea blocului se 
cuplează la priza multiplă prin 
intermediul unui cablu ecranat. 

Semnalul de la compresorul 
dinamic ajunge la blocul filtrelor active 
de tipul trece-bandă. Frecvenţa 
centrală a benzilor de trecere se 


TEHNIUM • Nr. 11/1999 


23 






































































































































































AUTOMATIZĂRI 





bară de ferită de tipul celei de la 
radioreceptoarele “Zefir” şi are 60 spire 
din liţă de radiofrecvenţă. 

în figura 3 sunt prezentate 
circuitele integrate folosite, figura 4 
reprezintă cablajul imprimat pentru 
emiţătorul PMTC (din figura 1), iar 
figura 5 reprezintă schema cablajului 
imprimat pentru blocul de recepţie din 
figura 2a. 

4. Instrucţiuni de utilizare receptor 

Receptorul poate fi folosit atât 
împreună cu partea de emisie cât şi 
separat. 

Consumatorii electrocasnici 
pe care dorim să-i acţionăm se 
cuplează la prizele L, M, R şi TV. 

în cazul în care se foloseşte 
separat nu mai este necesară cuplarea 
blocului de recepţie la mufa TV. 
Cordonul de alimentare a receptorului 
se branşează la o priză electrică 220V. 

Comutatoarele ST şi T/R se 
pun pe poziţia 0. La acţionarea 
emiţătorului, priza de ieşiri 
corespunzătoare canalului acţionat 
primeşte tensiune de reţea, iar LED-ul 
corespunzător canalului, se aprinde şi 
rămâne aprins până la o nouă 
comandă pe canalul respectiv. 


Figura 4 

|+12V|1 |2 


reglează la valorile F1=820Hz, 
F2= 1450Hz, F3=2560Hz, cu ajutorul 
potenţiometrilor P2, P3 şi P4. 

Semnalele de la ieşirea filtrelor 
sunt redresate, obţinându-se astfel 
tensiuni continue, a căror mărime se 
compară cu o tensiune de referinţă. 
Pragul de referinţă se stabileşte din P5. 

Decodificatorul binar-zecimal, 
de tipul CDB442, decodifică comanda 
şi astfel, la una din ieşirile lui, pe durata 
apăsării uneia din tastele emiţătorului, 
nivelul este 0 logic. Odată cu revenirea 
la nivelul 1 logic iniţial bistabilele de 
tipul T sunt acţionate. 

După cum se poate constata, 
receptorul dă comanda de execuţie 
numai în cazul când în spectrul 
semnalului recepţionat există simultan 
două sau trei combinaţii de frecvenţă 
modulatoare şi dacă nivelul acestora 
depăşeşte un anumit prag de referinţă. 

Cele patru bistabile de tip T 
sunt obţinute din patru bistabile de tipul 
TT 


IN2+ I 5 
IN2- I 6 


OUT2[ 


JOUT3 


Figura 5 


Figura 3 

D (CDB474), prin conectarea intrării de 
date D la /Q. Aceste bistabile 
acţionează la rândul lor patru relee 
electromagnetice. Fiecare bistabil 
poate fi înscris cu informaţia dorită prin 
intermediul comutatoarelor T/R şi ST. 

Comanda de ştergere a 
informaţiei poate fi temporizată între 1 
şi 15 minute. Durata temporizării se 
reglează din potenţiometrul P6. 
Selecţia canalului dorit a fi temporizat 
se face cu comutatorul ST. 
Semnalizările de acţionare sunt făcute 
de LED-urile L, M, R, T, TV1, TV2. 

Notă: Montajul se ecranează, 
mai puţin “L", şi se montează în 
carcasa TV. Se alimentează de la 
sursă separată. 

Pentru acţionarea canalelor 
TV toate tastele CI, C2, C3 şi C4 sunt 
neapăsate. 

Bobina “L” se execută pe o 


Dacă se doreşte o 
temporizare a unui canal care deja este 
acţionat, se trece comutatorul ST pe 
poziţia corespunzătoare canalului, din 
potenţiometrul P6 se fixează durata de 
temporizare, apoi comutatorul T/R se 
trece pe poziţia T. 

Dacă se doreşte o acţionare 
pe unul din canale fără a folosi 
emiţătorul, se procedează după cum 
urmează: comutatorul ST se pune pe 
poziţia corespunzătoare canalului dorit 
a fi acţionat, apoi se trece comutatorul 
T/R pe poziţia S, revenind cu el, apoi, 
pe poziţia 0. 

Este indicat ca între priză şi 
reţeaua industrială să se intercaleze un 
circuit de deparazitare. La prizele de 
ieşire ale receptorului nu se vor cupla 
consumatori cu putere mai mare de 
0,5kW. 

5. Concluzii 

Priza multiplă telecomandată 


constituie o instalaţie proiectată Ş 
realizată în scopul asigurării unui 
confort sporit în exploatarea aparaturii 
electronice folosite în mod curent 
pentru uzul casnic, cum ar fi: 
acţionarea unui magnetofon, aparat de 
radio, televizor, ventilator, lumină. 

Eficienţa este cu atât mai 
ridicată, cu cât complexul aparaturii 
electrocasnice este gândit a fi 
exploatat într-o formă cât mai unitară 
şi raţională. 

Faptul că fiecare ieşire poate 
fi temporizată implică o exploatare 
raţională a aparatului şi totdată se 
asigură şi o economie de energie 
electrică. 

Instalaţia, deşi complexă, se 
realizează relativ uşor, deoarece toate 
componentele folosite sunt de 
producţie indigenă, iar reglajele sunt 
uşor de realizat, având în vedere 
frecvenţa joasă la care se lucrează. 

TEHNIUM • Nr. 11/1999 


24 


























































































































































































CLUJ-NAPOCA, str. Gh. Bilascu nr. 75. tel: 064-438401, 064 
bbs: 064-431731, fax: 064-438403 

e-mail: [email protected] http://»>v>v.vitacom.dntcj 
BUCUREŞTI, str. Popa Nan nr.9. sectorul II. tel: 01-2523606, 

b-dul Nicolae Titulescu nr.62-64. sectorul I, tel: 01-2229911, fax: 01-2234679 
e-mail: [email protected] 

DISTRIBUITOR PENTRU ROMÂNIA: 

- TRANSFORMATOARE LINII HR-DIEMEN 


-TELECOMENZI TIP HQ 


'IP^, s . %£ â 

CEL MAI MARE DISTRIBUITOR DE COMPONENTE SI 

iift ' * 

MATERIALE ELECTRONICE DIN ROMANIA: 


DIODE, TRANZISTOARE, 
CIRCUITE INTEGRATE, MEMORII, 
REZISTOARE. CAPACITOARE, 
TV-VIDEO. CABLURI Şl CONECTORI... 

<7 IMPORTATOR OFICIAL 9 


Fncom 


PI I 

1 

SCULE PROFESIONALE DE MANA 

IVRARE PROMPTĂ DIN STOC ! 


TEHNIUM • 11/1999 


CUPRINS: 

AUDIO 

• Amplificator audio de 70W - ing. Şerban Naicu.Pag. 1 

• Rostovomania (I) - ing. Florin Gruia.Pag. 2 

CQ-YO 

• Radiotelefon portabil - George Gherba, Florin Voicu.Pag. 4 

• Demodulator rjitimod cu TAA661(II) - ing.Dinu Costin Zamfirescu.Pag. 6 

LABORATOR 

• Generator de ser-3 'n zz'rerlj 0.5-110MHz(II) - dr.ing.Dan Manasiu.Pag. 9 

• Generator de funcţi ce înaltă rec.enţâ realizat cu MAX038 

- ing. Şerban Naicu.Pag.12 

• Circuite electronice în ‘oglindă' - -g.Florin Bălan.Pag. 15 

VIDEO-TV 

• Sunet bistandard pentru televizoare - George Vlăsceanu.Pag. 17 

ELECTROALIMENTARE 

• încărcător pentru acumulatoare - ing. Mihai Pleşescu.Pag. 18 

• Aplicaţii ale stabilizatorului 723(11) - Alexandru Zanca.Pag.20 

AUTOMATIZĂRI 

• Prză multiplă telecomandată - ing. Milian Oros.Pag.22 





































































Firma ATJROCQN vă pune la dispoziţie peste 
100.000 de produse: 

- electronice 

- electrice 

- automatizări 

- aparatură de măsură 

- pneumatice 

- hidraulice 

- mecanice 

- peste 200 de montaje electronice 


1999 wf*. 
CATALOGUE 


f«E 


Mitotuyu ) 


55,500 Top 
Quality Products 

Technical Support 

Fast Delivery 


ISSN 1223-7000 


Revistă editată de S.C. TRANSVAAL ELECTRONICS SRL 
Tiparul executat la TIPORED; tel: 315 82 07/147