Tehnium/1998/9805

Revistă lunară pentru electronişti 


































ELECTRONICA ÎN ROMÂNIA 


Anul 1904 are, în istoria electronicii, o dublă 
semnificaţie. în acest an apare pentru prima dată 
denumirea de electronică, în titlul unei reviste (Jahrbuch 
der Radioaktivităt und Elektronik). Anul 1904 reprezintă, 
în fapt, anul de apariţie al electronicii, care corespunde 
cu inventarea de către savantul britanic John Ambrose 
Fleming a diodei cu vid (“ventilul termoionic”). 

România se numără printre ţările care se pot 
mândri cu una dintre cele mai vechi şcoli ştiinţifice în 
domeniul electronicii. 

Numeroşi oameni de ştiinţă din ţara noastră au 
contribuţii importante la dezvoltarea electronicii. Pe o 
mică parte dintre aceştia, care pot fi consideraţi pe drept 
cuvânt părinţii electronicii româneşti, în foarte puţine 
cuvinte, revista TEHNIUM îi readuce în memoria cititorilor 
săi. 

Dragomir HURMUZESCU (1865-1954) este 
renumit prin lucrările sale experimentale în domeniul 
electricităţii. Este inventatorul unui electroscop (1894) - 
care îi poartă numele, fiind şi autorul unei metode de 
determinare a raportului dintre unitatea de sarcină 
electrostatică şi electromagnetică (1896). Are contribuţii 
în studiul razelor X. A iniţiat introducerea radiofoniei în 
ţara noastră, precum şi învăţământul în domeniul 
electrotehnicii. 

Sub conducerea sa se realizează primul receptor 
radio din ţara noastră (1925) şi primele posturi de emisie 
pe unde medii (1927) şi unde scurte (1928). 

Augustin MAIOR (1882-1963) a înfiinţat la Sibiu 
prima şcoală de telegrafie şi telefonie din Transilvania. A 
proiectat şi realizat echipamente de telefonie cu curenţi 
purtători, dezvoltând cercetări importante de fizică 
teoretică asupra gravitaţiei, termodinamicii, mecanicii 
cuantice. 

Ion (lancu) CONSTANTINESCU (1884-1963), 
specialist în telecomunicaţii, contribuie la dezvoltarea 
reţelei telefonice din ţara noastră şi la înfiinţarea unei 
specializări în domeniul electrocomunicaţiilor (1924) la 
Institutul Politehnic Bucureşti. 

în 1934 publică primul studiu pnVnd dezvoltarea 
reţelei telefonice din ţara noastră şi cursur în zo"e~ u 
telecomunicaţiilor. Cea mai importantă lucrare ş tintifcâ 
a sa este “Transmisiuni electromagnetice' (1948 . 

Mihai KONTESCHWELLER (1897-1947) are 
contribuţii foarte importante în domeniul radiofo" e s 


telecomenz : prin radio. în 1934 prezintă prima 
demonstra: e de telemecanică din ţara noastră. în anul 
1937 pub '. 'că jcrarea sa de referinţă “Telemecanica”, una 
dintre primele jcrări în domeniu, pe plan mondial. 

Tudor TĂNĂSESCU (1901-1961) poate fi 
considerat, pe crept cuvânt, întemeietorul şcolii 
româneşti de electronică. A desfăşurat o bogată 
activitate în dome" -I circuitelor electrice şi electronice, 
în paralel cu act . tatea didactică. A elaborat lucrări în 
domeniul redresoarelor. amplificatoarelor electronice de 
putere, studiul reacţei în circuitele electronice, 
oscilatoarelor electronice etc. în 1930 publică unul dintre 
primele cursuri de radiocomunicaţii din ţara noastră. 

Are contribuţii semnificative şi în domeniul 
electronicii industriale şi celei nucleare, militând şi pentru 
fabricarea şi utilizarea dispozitivelor electronice 
semiconductoare şi a calculatoarelor electronice în ţara 
noastră. 

Gheorghe CARTIANU (1907-1982) a desfăşurat 
o amplă activitate de cercetare în domeniile referitoare la 
stabilitatea sistemelor electrice, modulaţia de frecvenţă, 
sinteza circuitelor electrice în frecvenţă sau în timp, 
procesele informaţionale din organismele vii, transmisiuni 
de date, sisteme moderne de radiocomunicaţii. 

Este autorul amplului tratat "Modulaţia de 
frecvenţă”, având contribuţii fundamentale la orientarea 
învăţământului în domeniul electronicii din ţara noastră. 

Edmond NICOLAU (1922-1996) este unul dintre 
creatorii facultăţii de electronică, fiind, de asemenea, 
primul decan al facultăţii de cibernetică economică şi 
primul director ştiinţific la centrul de calcul ASE. 

A îndeplinit numeroase funcţii onorifice interne şi 
internaţionale, fiind invitat să conferenţieze la multe 
universităţi prestigioase din lume. A fost preşedintele a 
numeroase congrese internaţionale ştiinţifice, beneficiind 
de foarte multe distincţii (printre care şi premiul Academiei 
Române). Spirit enciclopedic, a publicat peste 70 de 
volume şi circa 500 articole ştiinţifice, apărute în 16 ţări. 

Doar câteva nume de referinţă din istoria electronici 
româneşti, de care suntem mândr a~ reuşit să trecem 
în rev stă în aceste rândur - e care ne learr —.esc câ 
avem c mac te în efecrorică s scefe- ro s ur . tor 
pe măsură. 

Serban Naicu 

f 


Redactor şef: ing. SERBAN NAICU 


Abonamentele la revista TEHNIUM se pot contracta la toate oficiile poştale din ţară şi prin filialele 
RODIPET SA, revista figurând la poziţia 4385 din Catalogul Presei Interne. 

Periodicitate : apariţie lunară. 

Preţ abonament : 6000 lei/număr de revistă. 

• Materialele în vederea publicării se trimit recomandat pe adresa: Bucureşti, OP 42, CP 88. Le 
aşteptăm cu deosebit interes. Eventual, menţionaţi şi un număr de telefcn la care cuteţi fi contactaţi. 

• Articolele nepublicate nu se restituie. 






















ELECTRONICA LA ZI = 

COMUNICAŢII RADIO-PACHET DE AMATORI (III) 

dr.ing. Şerban Radu lonescu/Y03AVO 




-urmare din numărul trecut - 
Structuri de modemuri pentru 
comunicaţii radio-pachet 

La ora actuală, piaţa de 
componente electronice oferă soluţii 
integrate monocip pentru majoritatea 
aplicaţiilor care necesită modemuri 
AFSK. Nu toate sunt însă adecvate 
comunicaţiilor radio-pachet de amatori, 
chiar dacă totuşi pot fi folosite. Acest 
capitol nu îşi propune să prezinte în 
mod exhaustiv modemurile comercial' 
disponibile, ci încearcă să ofere 




V 



M 



\ 

/ 

v m' 

\ 

C^i „v-, 1 

/ T 

* r 


Figura 1 

radioamatorilor mai puţin documentaţi 
posibilitatea de a trece în revistă 
principiile care stau la baza lor. Se 
poate ajunge astfel la descifrarea 
corectă a specificaţiilor tehnice din 
cataloagele fabricanţilor şi, totodată, se 
conturează invitaţia de experimentare 
pe con: propriu a noi variante de 
scheme. 

1 .Modulatoare AFSK 

Particularitatea semnalelor 
AFSK utilizate pentru comunicaţii 
radio-pacFe: de a cuprinde pe durata 
unui interval de semnalizare un număr 
extrem de mic de perioade ale 
purtătoarei (de exemplu, pentru 1200 
biţi/s în norma BELL 202 numai o 
perioadă şi respectiv 1,83 perioade !) 


se constituie în primul obiectiv care 
dictează alegerea variantelor practice 
de generare. 

Oscilatoarele care conţin în 
calea de reacţie reţele selective nu pot 
fi acceptate pentru această aplicaţie 
întrucât regimul tranzitoriu din planul 
frecvenţă-timp, declanşat la o 
schimbare bruscă a nivelului 
semnalului de modulaţie, se întinde pe 
mai multe perioade, cu atât mai multe 
cu cât banda de trecere a acestor 
reţele este mai mică. Convin în schimb 
circuitele basculante 
astabile (clasa 

oscilatoarelor de 
relaxare), capabile de 
modificarea 
cvasiinstantanee a 
frecvenţei de oscilaţie. în 
prezent acest tip de 
oscilator constituie 
elementul central al 
circuitelor integrate care 
sunt reunite sub 
denumirea generică de 
“generatoare de funcţii”, 
în general, circuitele 
integrate generatoare de 
funcţii pot furniza cel puţin 
trei forme de undă de 
bază, şi anume 
triunghiulară, 
dreptunghiulară şi 


sinusoidală, care pot fi modulate în 
amplitudine şi/sau în frecvenţă. 

Figura 1 redă sub formă 
simplificată modalitatea uzuală de 
obţinere pe această cale a semnalelor 
sinusoidale modulate în frecvenţă. 
Condensatorul C este încărcat şi 
descărcat, în mod alternativ, prin 
generatoarele de curent I,, comandate 
de semnalul modulator m(t). Pentru o 
valoare dată a curentului I, tensiunea 
la bornele condensatorului are o 
variaţie în timp triunghiulară periodică, 
cu frecvenţa f proporţională cu 1,/C. 
Forma de undă triunghiulară este 
transformată într-una sinusoidală de 
către perechea de tranzistori T 3 şi T, 
în montaj diferenţial, transformarea 
bazându-se pe caracteristica de 
transfer rezultată, de tip tangentă 
hiperbolică. Valoarea rezistenţei R E 
controlează în limite largi gradul de 
distorsiuni armonice ale sinusoidei 
rezultate, grad care tinde spre o 
valoare teoretică minimă de 
aproximativ 0,2% atunci când sunt 
îndeplinite simultan condiţiile (1-1). 


R,h 

Vr 


= 25 
— > ^ 


^ = 6,6 

Vr 


( 1 - 1 ) 


cu V T _ 26mV(la 26°C) 



XMOD 


YMOD 

cose 



cose 

Vcc 

XR-205 

YMOD 

OUT 

WADU 



WADJ 


FM 

OLFMOD 



OLfîMOD 



IN 

VEE 

SSM/ 



14 


15 


_Lc 

'330nF 


11 


P3 

1K 


La mocLtata FM Tx 

*AA 


—| UJ .’ MLX. 

IJJ- 1 



■juir 


12 


Figura 2 


TEHNIUM • Nr. 5/1998 





































































ttmWYrtV ——^■“ 

în figura 2 se prezintă un 
exemplu concret de modulator AFSK 
realizat cu generatorul de funcţii 
integrat XR205 (Exar), pentru un 
modem de 1200 biţi/s. Cele două 
frecvenţe de semnalizare se reglează 
prin potenţiometrul P, (1200Hz, când 
semnalul de modulaţie m(t) are 
valoarea 0V) şi P 2 (2200Hz, când m(t) 
are valoarea +5V). Acţionând 
potenţiometrul P 3 sg minimizează 
gradul de distorsiuni al semnalului de 
ieşire prezent la terminalul 11. care 
însă nu poate fi scăzut sub 2,5%. 
Nivelul semnalului AFSK aplicat 
modulatorului din emiţător se dozează 
prin intermediul potenţiometrului P 4 . 
Stabilitatea frecvenţelor generate este 

f x 
-L 

□ — 

T 


ambiante, se constată '* crezent 
tendinţa generalizăr ot: nerii 
semnalului AFSK pr - c . zarea 
programată a unui semnal re enţă 
mult mai mare, obţinut de a un 
oscilator cu cuarţ. Eser:a —e:rde 
reiese din schema bloc din figura 3 
în schemă apar două blocuri r . zca^e 
în cascadă, şi anume unui cu un grac 
de divizare variabil (programa" în 
ritmul semnalulu modulator de cate 


( 1 - 2 ) 


= ELECTRONICA LA ZI 

Jj NjK 

Nlf 1 = N 2 f 2 = - 

Cvasitotalitatea aplicaţiilor 
care au la bază schema bloc din figura 
3 utilizează factori de divizare întregi 
cel mai uşor de obţinut!), impunând, 
în principiu, ca pentru generarea 
e»actă a valorilor frecventelor fi, 


• V ecvenţa f/K să fie cel mai mic multiplu 
m(t)) N, iar celălalt cu grad de cfvizare comun al frecvenţelor fi (j=1,2,3,...). De 


fix K. D vizorul fix este "ecesar pentru 
m cşorarea ponce' ncer :ud ~ 
asupra momentelor efect ve de 
modificare a frecventei generate ia 
ieşirea modulatorului, f, în raport cu 
momentele de semnalizare 



influenţată atât de către stabilitatea 
valorii tensiunii de alimentare a 
montajului, printr-un factor de 0,2%A/, 
cât şi de variaţiile temperaturii 
integratului, cu un factor mediu de 
300ppm/°C. Pentru acest tip de 
modulatoare AFSK se impune 
verificarea periodică a corectitudinii 
valorilor celor două frecvenţe de 
semnalizare. 

Pentru îmbunătăţirea 
siguranţei în funcţionare, eliminarea 
reglajelor critice şi micşorarea la 
minimum a influenţei stabilităţii surselor 
de alimentare şi variaţiilor temperaturii 

Progcmae 

Q> 


Figura 3 

(momentele în care se modifică nivelul 
lui m(t)). Această incertitudine este 
inevitabilă în cazul necorelării 
(nesincronizării) momentelor de 
semnalizare cu momentele în care se 


exemplu, pentru un modem destinat 
comunicaţiilor radio-pachet de amatori, 
atât în unde scurte cât şi în unde 
ultrascurte, s-ar obţine următoarele 
valori numerice: 
f/K=179,374800MHz 
N.=167640 (f=1070Hz) 

(f 2 =1200Hz) (1-3) 

(f 3 =1270Hz) 
(f 4 =2200Hz) 

De la prima vedere a 
numerelor ce apar, este clar că o 
asemenea soluţie nu are multe şanse 
de aplicare datorită unui preţ 
inacceptabil de mare. întrucât însă, 
oricare ar fi tipul de demodulator AFSK 
folosit la recepţie, acesta va admite 
existenţa unor mici diferenţe 
procentuale faţă de valorile exacte ale 


N 2 =149479 
N 3 =141240 
N = 81534 

4 


încheie ciclul de numărare al divizorului 
programabil, şi depinde de structura frecvenţelor fi, se pot face alte alegeri 
internă a divizorului. 

Dacă se doreşte obţinerea 
unor semnale AFSK pentru mai multe 
viteze de semnalizare (standarde 
diferite), frecvenţele f generate şi 


gradele de divizare N din care acestea N,=117 
rezultă, trebuie să satisfacă condiţiile N 2 =104 
(1-2). N 3 = 98 


N.= 57 


mult mai convenabile şi mai uşor de 
realizat practic, cum este, de exemplu, 
următoarea: 
f =8,000 MHz 
K=64 

(f =1068,38 Hz) 

(f 2 =1201,92 Hz) (1-4) 
(f 3 =1275,51 Hz) 
(f 4 =2192,98 Hz) 


1 

□ 

T 

10,245Mfc 

(11,155MHz) 

J~L 


+5V O- 



lo irxxUotof Tx 


— VEF4O50 


/ W 
1=W K 


fx=10,245Mf-te 
(5<=11.155MHz) m® 

_n_n 


Fjgua4a 


N 

T-*3 

132 

1212,71 

72 

222331 

(144 

121039) 

_ 

2178*71) 


2 


TEHNIUM • Nr. 5/1998 










































































ELECTRONICA LA ZI = 

Figura 4 prezintă schema bloc 
s cea de principiu a unui modulator 
A r SK realizat ca parte integrantă într- 
un emiţător-receptor pentru banda de 
‘2rrf, care foloseşte ca bază de timp 
în obţinerea celor două frecvenţe de 
semnalizare chiar oscilatorul cu cuarţ 
utilizat la a doua schimbare de 
frecvenţă din receptor (de la 10,7MHz 
a 455kHz). Formarea semnalului 
sinusoidal se realizează prin filtrare 
trece jos, cu o bandă de 2400Hz la 
-3dB. Pentru uşurarea sarcinii filtrului 
s-a ales un divizor K binar, la ieşirea 
căruia, datorită factorului de umplere 
egal cu 50%, lipsesc armonicele pare. 

Mai puţin cunoscută în 
practica radioamatorilor este 
posibilitatea obţinerii valorilor exacte 
ale frecvenţelor de semnalizare prin 
divizare fracţionară zecimală. 
Principial, divizoarele fracţionare 
comercial disponibile au în 
compunerea lor un numărător şi o 
reţea de porţi, dispuse ca în figura 
5(a), reţea care, sub influenţa stării 
numărătorului şi a valorii numerice 
orezente la intrările de programare, 
determină anularea semnalului de 
ieşire pe anumite perioade ale 
semnalului de intrare. Aşa cum reiese 
cin figura 5(b) , semnalul de ieşire 
constă din impulsuri distanţate 
°eregulat în timp, pe durata unei 
perioade 10/f jn . 

Atunci când se formează un 
lanţ de divizoare fracţionare, 
numărătoarele din ele sunt puse de 


Iri'jYmr.'VYf/ 



fapt în cascadă, iar ieşirile reţelelor de 
porţi sunt însumate. Prin înlocuirea 
divizorului întreg programabil din 
schema bloc (figura 3) cu un grup de 
m divizoare fracţionare zecimale, 
programate cu numere de la 0 la 9 
inclusiv, se obţine la ieşirea 

modulatorului frecventa: RogamelMi Rnurn ^ 

I -- 1—T -- LJ - T_T~T»«f — l_U" — "1—d — T-T"T--J"”nL_| , "LJ —— L-Fi—— fr"î 

M=0 
M=1 
M=2 
M=3 
M=4 
M=5 


n 


TL 

n 

n 

n 

n n 

n 

n 

. n n 

_n n 

n n 

n_ n n 

n n . 

n n n 

_n_n_n_ 

n n n 

_n_n_n_ 


_rm_n-n_ruin 


M=6 

njnj~~Ln_ M= 7 



Figura 5b 


10'" K 

M = M m .,10 n "'+ M m-2lO m ' 2 +■■■ 

■ ■■+ Mo ( 1 - 5 ) 

Mi 6 {0;1;2;...;9} 
i = 0,l,2,...,(m -1) 
Neregularitatea în timp a 
impulsurilor componente ale 
semnalului de la ieşirea lanţului de 
divizoare fracţionare corespunde în 
domeniul frecvenţă prezenţei unor 
puternice componente spectrale 
laterale, aflate la distanţe egale cu f J 
10 m . Nivelul fiecăreia din aceste 


componente depinde de valoarea 
gradului de divizare programat şi poate 
ajunge pentru anumite situaţii mult mai 
mare decât nivelul prezent la frecvenţa 
dorită (chiar cu peste 30dB!). Semnalul 
de la ieşirea divizorului poate fi privit 
ca un semnal modulat în fază şi 
frecvenţă cu indici de modulaţie extrem 
de mari. în acest caz divizorul fix K este 
indispensabil, iar K trebuie să aibă o 
valoare cât mai mare, ştiut fiind că prin 
divizarea frecvenţei unui semnal 
modulat în fază sau frecvenţă are loc 
o reducere a nivelului benzilor laterale, 
pe seama reducerii indicelui de 
modulaţie. 

- continuare în numărul viitor- 


• S-a născut la 23 iulie 1951, în 
Bucureşti; 

• Primii paşi în radioamatorism îi 
face odată cu intrarea în liceul 

V nai Eminescu" din Bucureşti; 

• Oct ne în anul 1968 autorizaţia de 
radnamator de emisie clasa lila, 
cu ndcaM YQ3AVO 

• ~ r^ezen: detre ciasa a ll-a de 
auîcrzare ca radioamator de 
emisie: 

• Absolvent a iceuîu T n '970 ş 
admis la Făcu tarea ce E —rroro: â 
şi Telecomunica: d n cadrul 
Institului Politehnic Bucureşt 
secţia Radiotehnicâ ş; 
Radiocomunicaţii, pe care o 
absolvă ca şef de promoţie în anul 
1975; 

• După efectuarea unui stagiu la 
întreprinderea de Aparate 
Electronice de Măsură şi 

TEHNIUM • Nr. 5/1998 



dr.ing. Şerban Radu lonescu 

' r usrrale iE’/1-Bucureşti) intră în 
ac:. :a:ea ce oroiectare-cercetare 
la ins: tutui de Tehnologii Avansate 
(ITA) unde activează şi în prezent. 
Ca domenii de preocupare 
menţionăm: sisteme_de 


radioemisie recepţie, structuri 
radiante, sintetizoare de frecvenţă, 
comunicaţii numerice şi proiectare 
asistată de calculator; 

• în anul 1983 obţine titlul ştiinţific 
de doctor inginer în electronică, cu 
o teză tratând problematica 
antenelor electrice - mici şi active; 

• A debutat în revista TEHNIUM în 
anul 1987, publicând în această 
revistă peste 20 articole; 

• Este autor sau coautor a peste 60 
de articole şi comunicări ştiinţifice 
din domeniul radiocomunicaţiilor şi 
a mai multor volume publicate la 
Editura Academiei şi Editura 
Tehnică; 

• Este autor a patru brevete de 
invenţii din domeniul 
radiocomunicaţiilor; 

• Este căsătorit şi are doi copii 
studenţi. 

3 































































CQ-YO 


LINIE DE AMPLIFICATOARE PENTRU TOATE BENZILE DE 
RADIOAMATORI DE LA 1,8MHz PÂNĂ LA 2,4GHz (III) 

Vasile Durdeu/ Y05BLA 


- urmare din numărul trecut - 

II. 3. a) Amplificatorul de 
1296MHz 

Aşa cum am arătat la început, 
pentru banda de 23 cm am construit 
două amplificatoare, în ideea că primul 
se foloseşte după un amplificator de 
1W tranzistorizat, iar următorul după 
acesta, realizat cu tubul TH328, 
capabil să furnizeze circa IkW, pentru 
lucrul EME. 

Primul amplificator realizat cu 
tubul 2C39BA, având un câştig în 
putere de aproximativ 18dB, 
furnizează la ieşire circa 30W, cu o 
putere de excitaţie de 0,5W (figura 15). 

Acest amplificator a fost 
construit după proiectul triplorului cu 
cavitate rezonantă publicat pentru 
prima dată de G2RD. 

Transformarea triplorului G2RD 
într-un mixer de nivel mare şi 
amplificator de putere a fost descrisă 
în 1976 de G3WDG. 

Cavitatea anodică este lipită de 
placa de bază, iar placa superioară 


este mobilă pentru a avea acces 
înăuntru şi este fixată cu ş^ r -z-' 
rezultând un ansamblu rigid cu pierder 
mici. 

Contactul inelelor pentru gr .2 s 
anod l-am realizat din arc spiral făcut 
din sârmă de alamă, astfel că 
inductanţele spirelor sunt puse în 
paralel, în final rezultând o inductanţâ 
extrem de scăzută. 

Pentru a se realiza un bun 
contact se vor experimenta mai multe 
diametre de arcuri spirale. Ultimul retuş 
se va face prin alungirea arcului. 



C1 | 


H=]- 




-j 

1 . 

1 0- ~~7 



L 

r-' A\ JTTATT F 


Faţă de proiectul original am 
realizat un soclu pentru tub, astfel încât 
acesta nu mai este lipit la conexiunea 
de filament şi poate fi scos oricând din 
montaj, putând fi înlocuit. 

Toate piesele le-am stanat, 
folosind aceeaşi baie de stanare 
descrisă. Răcirea se realizează cu 
ajutorul unui ventilator montat 
deasupra radiatorului tubului cu 
ajutorul a patru picioare. Se 
recomandă ca tubul să fie în poziţie 
verticală. Toate amplificatoarele de 
acest tip pot avea de suferit din cauza 

68/ŞAT NereXclwa 

-o 

50CpF 

2kv 



'iar: 

_ lf (\ 

#■ 


<s: 




M 

)bD138 

P12CVÎJ 

E [ 

|22K 

mi 

11 \ 

iplOnF 





jr 



— i== m N -sş^d-A^ u TfŢT 

28 Vh 



19 — 


15 


20 


TEHNIUM • Nr. 5/1998 







































































































































CQ-YO 


2L 


: ‘elitelor sar: - ten~ice de la emisie 
a recepţie care schimbă capacităţile 
eterne ale tuburilor. Răcind în mod 
adecvat tuburile metalo-ceramice 
folosite, aceste inconveniente dispar. 
Regula este valabilă şi pentru 
amplificatoarele dinainte şi cele ce 
urmează. Schema circuitului este 
foarte simplă şi este redată în figura 
16 

Pentru câştig maxim, curentul 
de repaus trebuie să fie circa 50 mA. 

La puteri mici de atac 
amplificatorul va lucra cu un curent 
anodic constant, polarizarea catodului 
cu o rezistenţă va fi suficientă. în timpul 
reglajului se va folosi un potenţiometru 
bobinat, după care se va monta o 
rezistenţă fixă. Nu se va uita rezistenţa 
de 22kQ din catod ia masă. Dioda 
Zener limitează tensiunea de colector 
a tranzistorului sub Vceo. Nu se va 
depăşi niciodată tensiunea de filament 
de 6V. 

De obicei, odată cu creşterea 
* v ecvenţei scade tensiunea de încălzire 
care trebuie aplicată cu 1-2 minute 
înainte de aplicarea tensiunii anodice. 
foarte mare atenţie la menţinerea 
coaxialităţii găurilor pentru montarea 
tubului! 

11.3 b) Amplificatorul pentru 
1296 MHz cu tubul TH328 este 
r ea) zat cupâ o documentaţie pusă la 
dispozte :e 3 ETER R f.'_OE9PMJ 
Fată de vacanta u Peter, acordul 
cavităb anod.*ce se face prin mărirea 
sac ~ cscrarea acesteia, prin ridicarea 
sau coborârea piesei 31 din desenul 
:e =~sa~: j. care face contact electric 
a interior prin 
intermediul unui arc 
elicoidal, iar la 
exterior cu ajutorul 
unei lamele arcuite 
(poz.8). Tot 
ansamblul este ^ 
manevrat cu ajutoruH^ 
a două şuruburi 
micrometrice 
poz.13 - ce 
penetrează placa 
inferioară - poz. 10- 
fiind susţinut de 
două arcuri 
eiicoidale -poz.9 
figura 17). Acordul 
cavităţii catodice se 
'ace prin intermediul 
ceselor36,37,38 si 


Reglare 

înainte de punerea sub tensiune 
se poziţionează subansamblul cu mufa 
"N" astfel încât piesa 26 să fie la 
aproximativ 6mm de tubul 23, iar 
cuplajul de intrare, realizat cu ajutorul 
unui subansamblu diferit de cel 
original, se poziţionează la mijlocul 
părţii frezate din piesa 23. De 
asemenea, piesele folosite la acordul 
cavităţii anodului şi catodului vor fi 
poziţionate în partea cea mai de jos 
(ce corespunde cavităţii maxime). 
După aceasta se porneşte ventilatorul 
şi se alimentează filamentul tubului cu 
5,2V cel puţin 3 minute, după care se 
aplică o tensiune anodică mai mică (de 
ex.1500V) şi se reglează curentul de 
repaus al catodului de la 40 la 80mA şi 
se aplică la intrare circa 2-3W. 

Ieşirea este conectată la o 
sarcină neinductivă de 50L2 şi la un 
wattmetru. Se reglează subansamblul 
de ieşire pentru maxim output, după 
care se reglează poziţia 
subansamblului de intrare în sus sau 
în jos pe porţiunea frezată în piesa 23 
(circa 30mm cursă) şi se acordează 
cavitatea anodului şi catodului pentru 
a obţine un semnal maxim la ieşire. 
După ce au fost făcute aceste reglaje 
se aplică tensiunea anodică maximă 
(circa 2500V). 

Toate piesele din alamă şi cupru 
sunt stanate electrolitic. 

Poziţiile 2, 2’, 5, 16, 20, 25, 27 
sunt din PTFE (teflon); 27, 34 sunt 
mufe “N”; 7 este un condensator de 
lOOpF; 13 - şuruburi micrometrice; 
şuruburile M 2,5; M3 şi M4 sunt din 


oţel. Şuruburile M6 şi restul pieselor 
sunt din alamă Am58. Poziţia 33 sunt 
perle de ferită. 

Rezultatul obţinut cu un tub, 
aproximativ 50% uzat, a fost următorul: 
la tensiunea anodică de 2000V şi un 
curent de repaus de 40mA, cu 25W 
input s-au obţinut aproximativ 300W 
out, cu un randament de circa 30%. 

11.4. Amplificatorul pentru 
banda de 2400MHz (13 cm) 

Pornind de la amplificatorul cu 
cavitate coaxială descris de Peter Rimil 
OE 3 PMJ, în nr.11 din 1975 
EINZELBLATTVERTEILUNG, unde 
foloseşte un tub TH 316, a fost 
conceput de DD 8 DA, în mod analog, 
un amplificator într-o schemă cu grilă 
la masă folosind un tub 2C39BA care 
lucrează în partea anodică cu un circuit 
coaxial de 3/42., iar în partea catodului 
cu un circuit de 5/42. (figura 18). 

Ambele circuite sunt acordate 
capacitiv. El poate fi reglat cu ajutorul 
transverterului descris de DD 9 DU în 
CQ - D2 nr.1,2, 3, 4/86 şi se obţin la 
ieşire circa 30W. 

Amplificarea depinde în mare 
măsură de precizia prelucrării 
mecanice şi tratarea suprafeţei 
reperelor care intervin în cele două 
cavităţi. 

O lustruire suplimentară şi 
argintarea acestor piese acţionează 
pozitiv asupra amplificării, dar conform 
măsurătorilor, aceasta nu este absolut 
obligatorie. Toate piesele din alamă le- 
arn stanat electrolitic. Piesele 
izolatoare sunt confecţionate din PTFE 
(teflon). 



TEHNIUM • Nr. 5/1998 


























































































































CQ-YO 



Faţă de schema originală, 
şuruburile poz. 13 sunt montate de sus 
în jos, placa poz.9 fiind cu găuri filetate. 
De asemenea, montarea tubului 
2C39BA în piesa 14 şi piesa 18 se face 
prin intermediul unor inele care au 
prelucrat un canal în care se găsesc 
arcuri elicoidale, la fel ca la 
amplificatorul pentru banda de 23cm 
(A=23cm,f=1296MHz). 

Tensiunea de încălzire va fi 
aplicată prin două condensatoare de 
frecare şi o bobină de un sfert de 
lungime de undă. 

Reglare 

Tensiunea de filament: maxim 
5,6V. După aproximativ două minute 
se aplică tensiunea anodică ce nu 
trebuie să depăşească 700V. Se 
reglează curentul de repaus la circa 
30-40mA. Se aplică la intrare circa 
lOOmW şi se reglează circuitul 
catodului şi cavitatea anodului pentru 
maximum la ieşire. După aceasta se 
măreşte puterea de intrare la 1W şi 
tensiunea anodică la 1000V. Se obţine 
cu un tub nou o amplificare 
de circa 16dB. Tubul se 
răceşte prin suflarea cu aer 
de la un ventilator de 
calculator montat pe 4 
picioare. Se recomandă ca 
tuburile metalo-ceramice 
să funcţioneze în poziţia 
verticală. Mai ales la tubul 
TH328 trebuie avută mare 
grijă, deoarece filamentul 
este greu, iar prin încălzire 
poate face scurt în 
interiorul tubului. Chiar şi 
poziţia de stocare să fie 
verticală. 

Notă 

Aşa cum menţio¬ 
nam anterior, toate piesele 
din alamă folosite la 
construcţia 
amplificatoarelor de 1296 
şi 2400MHz le-am stanat, 
folosind o reţetă ce face 
obiectul unui brevet de 
invenţie, pus la dispoziţie 
de ' dr. ERNEST 
GRONWALD căruia îi 
mulţumesc pentru ajutorul 
acordat. 

Acoperirile de staniu 
sunt plastice şi suportă 
bine laminarea, presarea, 
ambutisarea, ca să nu mai 
vorbim de uşurinţa la lipirea 


cu cositor. în prezent depunerea 
electrolitică a stratu _ se efectuează 
cu două tipuri de eiect^oi t acizi, în 
care staniul este preze~: s^d formă de 
stanat de sod u sau ootas - 

Electrolitul folosit es:e de tip 
acid. Deoarece electrci t ce cază de 
acid sulfuric şi sulfat ce sîa~ u sunt 
instabili fomâ''d decw'B'. grosolane 
aciculare-denc r : ce este -ecesară 
adăugarea unor subs:a~te orga 1 ' ce 
care să impiec ce ape':a acestor 
depuneri şi depunerea să a oâ s luciu 
Tocmai acest lucru îl tace cor-ccz: a 
băii următoare: 

- sulfat de staniu - 30g 

- sulfat de sodiu - 20g/l: 

- acid sulfuric p.a. - 160g.l 

- acid acrilic - 0.8g/1: 

- umectant NF 16 (nor Ifencl g^ad de 
polietoxilare 16) - 0 2g 

- tensid - sulfosuccnat de sodu - 0.2 

g/i; 

- benzolacetonâ i soluţie alcoolică 5%) 

- 8ml/l. 

Inutil să amintim că pregătirea 


suprafeţelor trebuie să fie corect 
executată şi în ordinea: şlefuire (sau 
lustruire), decapare, degresare. O 
degresare eficientă poate fi făcută cu 
pastă de var (hidroxid de calciu). Baia 
va avea o temperatură între 20^-22°C, 
iar piesele vor fi pendulate în baie. 
Densitatea de curent va fi cuprinsă 
între 0,8 şi 1,5A/dm 2 . Durata de 
menţinere: între 20 şi 40 minute. 

Bibliografie 

1. HAM RADIO 8/75; 

2. Peter Rimil OE 9 PMJ; 
2300MHz -PA; 

3. Peter Rimil OE 9 PMJ; 
1296MHz -PA; 

4. CQDL 2/87 DD 8 DA Jurgen 
Ziemman; 10/91 - DJ 6 EP; 

5. UKW-Berichte 30/1990; 

6. DUBUS - Magazin 2/1988 - 
VE 4 MA; 

7. VHF-UHF Manual; 

8. Radio Communication 
Handbook; 

9. Radio Communication - 06/83 
G 4 PMK si G 3 SEK. 


6 


TEHNIUM • Nr. 5/1998 






















































































































































AUDIO 



AMPLIFICATOR DE 50W CU TDA1514A 


Elma Electronic. Constanta 


TDA'5'-A este un circuit 
£~z - r de haltă performanţă, 
:er. : ze firma PHILIPS, destinat 
zâ' - sisteme audio de înaltă 
ca nate, receptoare radio-TV şi sisteme 
audio digitale. 

Caracteristici tehnice 

- tensiune de alimentare: 
±10...±27,5V; 

- putere de ieşire: 

40W - Ua=±27,5V, Rs=80 

50W - Ua=±24V, Rs=4Q; 

- distorsiuni: <0,1% la 50W; 

- amplificare în buclă închisă: 30dB; 

- raport semnal/zgomot: 82dB; 

- viteză de urmărire (slew-rate): 10V/ 
uS (foarte bună). 

Acest circuit integrat dispune şi 
de următoarele facilităţi: 

- muting la pornire (la pinul 3 al 
integratului este un condensator care, 
timp de câteva secunde, menţine acest 
terminal la un potenţial negativ, 
inhibând astfel funcţionarea 
amplificatorului); este foarte util, 
deoarece permite pornirea silenţioasă 
a sistemului audio; 

- protecţie la depăşiri accidentale ale 
puterii de ieşire; în structura circuitului 
este un comparator ce verifică 
permanent tensiunea de ieşire şi 
curentul absorbit; în cazul depăşirii 
valorilor maxime admise, este generat 
un semnal de comandă care apare la 
pinul 2; dacă acest semnal este aplicat 
la pinul 3 vom obţine inhibarea 
funcţionării amplificatorului când se 
depăşeşte puterea maximă de ieşire; 


temperatura cristalului de siliciu este 
exagerată (în general, cauza încălzirii 
excesive este subdimensionarea 
radiatorului de răcire). 

Recomandarea noastră este să 
nu vă bazaţi prea mult pe aceste 
protecţii, pentru că sunt valabile pentru 
scurt timp. 

Următoarele manevre greşite 
sunt fatale pentru TDA1514A şi vă 
sugerăm să le evitaţi cu grijă: 

- nu depăşiţi sub nici o formă 
tensiunea maximă admisă (se 
recomandă ±24V, pentru siguranţă); 

- nu inversaţi polaritatea sursei de 
alimentare; 

- nu provocaţi scurtcircuite pe ieşire; 
această “maltratare” ar putea fi şi 
ultima pe care ar suporta-o integratul 
(de regulă acest “accident" se 
datorează improvizaţiilor; deci, vă 
sugerăm să folosiţi la ieşire mufe 
standard şi să nu conectaţi niciodată 
mai multe boxe la o singură ieşire, în 
nici un fel de configuraţie); 

- nu conectaţi şi nu deconectaţi 
boxele în timpul funcţionării; de regulă 
acestea sunt echipate cu filtre LC şi 
pot genera supratensiuni în timpul 
acestor manevre, fatale pentru 
tranzistoarele finale din circuitul 
integrat. 

Realizare practică 

Schema electrică a amplifica¬ 
torului este relativ simplă (figura 1); de 
acum aveţi două posibilităţi: să realizaţi 
sirgu- montajul, sau, dacă doriţi un 
design atrăgător ai cablajului (emailat 




Constanta 

J 

Str. Merişor nr.2 

Tel/Fax 041/69.09.80 

V___/ 

şi serigrafiat) şi montajului (figura 1), 
să apelaţi la firma noastră. 

S.C. ELMA ELECTRONIC 
S.R.L.. vă poate oferi acest montaj sub 
diverse forme (realizarea este în 
varianta mono): 

- montaj complet echipat, inclusiv 
circuit integrat TDA1514A şi radiator 
(76.200 lei); 

- sursă de alimentare (fără 
transformator) - o punte de 10A, două 
condensatoare de 4.700pF/35V 
(49.000 lei). 

Toate aceste repere vi le putem 
livra prin poştă cu plata la primire, 
trebuie doar să ne contactaţi la telefon 
041/69.09.80 sau la adresa: str. 
Merisor, nr.2, CONSTANTA. 

* i 

Transformatoarele nu le putem 
livra (fiind foarte grele), aşa că*, fie le 
realizaţi singuri, fie le găsiţi în 
magazinele specializate din localitatea 
dumneavoastră. 

Transformatorul trebuie să 
debiteze două tensiuni de circa 
17 h- 18V la 6A, secţiunea miezului va 
trebui să fie de minimum 15 cm 2 
(pentru o putere de circa 140VA). 

Lista de piese pasive 
R1=R3=1k, R2=R4=22k, R5=470k, 
R6=120, R7=150, R8=4,7, C1=2,2^F, 
C2=220pF, C3=10uF/63V, C5=22nF, 
C4=220 ]liF/ 35V, C6=C7=10pF/63V. 



Cablajul imprimat 
(vedere feta cu lipiturui). 

Figura 2 


TEHMUM • Nr. 5/1998 


7 






















































I 



“ZARURI” ELECTRONICE 


DIVERTISMENT 


ing. Şerban Naicu 


Binecunoscutul cub de fildeş 
(os, lemn, plastic etc.) având încrustate 
sau pictate pe cele şase feţe ale sale 
puncte (de la 1 la 6) poate fi realizat şi 
într-o variantă mai modernă, 
electronică. 

Materialul de faţă vă prezintă 
două variante de zar digital, la care 
afişarea se face, într-un caz, cu ajutorul 
diodelor electroluminiscente (LED) 
sau, în celălalt caz, cu ajutorul unui 
afişorcu 7 segmente. 

Zarul reprezintă un accesoriu 
utilizat în numeroase jocuri de 
societate. De aceea, credem că 
variantele electronice de zar 


prezentate se pot bucura de i_r -:e'es 
destul de mare în rândul construaor or 
electronişti. După cum se va vedea in 
prezentarea celor două montaje in 
funcţionarea acestora au fost introduse 
unele elemente care să simu eze :-â: 
mai bine adevărata rostogc re a 
zarului clasic aruncat, inclus . 
suspansul până la oprirea acestuia 

îi asigurăm pe utilizatorii cekx 
două montaje prezentate de perfect 
corectitudine a “aruncări' zarului, 
observându-se o repartiţie statistică 
egală a celor şase feţe respectiv şase 
numere) la un număr foarte mare de 
încercări. 

+9V 

o 


Ca o caracteristică comună a 
celor două montaje, se poate remarca 
faptul că acestea au în compunere 
circuite integrate extrem de uzuale şi 
uşor de procurat (555 şi circuite 
"’tegrate de tip CMOS). 

Schema primului circuit este 
cezentată în figura 1. Montajul 
-t zează în principal două circuite 
ntegrate (J3E555 şi MMC4029), patru 
rsnzlstoaredetip BC237 (echivalente 
cu BC167. BC182, BC547) - 
tranzistoare cu siliciu de mică putere 
:=2mA, Uce= 5V, Ptot=300mW) şi 
şapte diode electroluminiscente (LED) 
- roşii, cu diametrul de 5mm. 

Circuitul integrat (3E555, având 
semnificaţia pinilor prezentată în figura 
2a. în capsulă DIL8, de tip MP48, este 
utilizat în configuraţie de oscilator 
astabil amortizat. 

Timpul cât este ţinut apăsat 
PUSH-BUTON-ul (buton cu revenire) 
determină tensiunea la care se încarcă 
condensatorul CI. Această tensiune 
variabilă (descrescătoare în timp) se 
aplică, prin intermediul rezistoarelor R2 
şi R1 la pinul 7 - DISCHARGE 
(descărcare) al circuitului integrat 
(ÎE555. Frecvenţa impulsurilor 
furnizate de acest circuit integrat la 
pinul 3 - OUTPUT (ieşire) este 
proporţională cu valoarea acestei 
tensiuni, deci, frecvenţa impulsurilor 
furnizate prin rezistorul R5 la pinul 15 
al circuitului integrat CI2 (MMC4029) 
este mare la început şi scade rapid la 
zero, intervalul de timp fiind determinat 
de valoarea tensiunii la care s-a 
încărcat condensatorul CI. 

Cel de-al doilea circuit integrat 
utilizat în schemă este MMC4029, care 
este un numărător presetabil reversibil 
(binar sau decadic); semnificaţia pinilor 
acestui circuit integrat este dată în 
figura 2b, capsulă DIL16 (plastic sau 
ceramică). Circuitul integrat MMC4029 


RJSH 



BE555 


GNDOZ 
1RIGGER CU 
OU1PUF QZ 
RESEICH 


a). 


PRESEI , 
ENABLE Q 

_, Q4 nz 

8 i Vcc JW14 

ZHDBORGE i^Ml 

OlHRESHOLD /CARFtfN 
br~l CONTROL Q1 r^r-j 

yowour UZ 
Vss CU 


MMC4Q29 


HH V DD 
ZBC UDCK 
HUO3 
HH JAM3 

IDQ2 

Io]UPyDCWN 

^□BrmDEGADE 


b). 


Rgura2 


8 


MMC4017 N/MC4033 



n=r 



t= r 


sm 


3UVDD 

aocxCD 


hi] v dd 

IE] 


~m RESEI 

aoa<r«r[x 


UE] RESEI 

0 CD 


jUaocK 

SP 3 ^: r-5— 

guvswJGr.LiJ 


TTţLAMPTESI 

2[jJ 


~maoa<t\ny 

HPPLE | j 

a • i i/ft i r* rr 1 


~L3lC 

6 CE] 


3HCARRYCUT 

JJ -- 

owrourLŞ- 


~T2lb 

7[Ţ] 


3D9 

tm 


Tfle 

3 rr 


ZEU 4 

anz 


"Tola 

\fes 


108 

\fel 8 


Tld 


c). 



d). 



TEHNIUM • Nr. 5/1998 


.A 







































































DHTRTISMENT 



constă dintr-un numărător sincron cu realiza din numai trei combinaţii şi 
patru etaje, binar sau decadic (BCD), anume din diode electroluminiscente 
reversibil, prevăzut cu ieşire de (Dl) sau grupuri de diode (D2 în serie 
transport în ambele moduri de cu D3, respectiv grupul serie D4-D5 în 
numărare. paralel cu grupul serie D6-D7) montate 

Cum s-a arătat anterior, în colectoarele a trei tranzistoare. 
mpulsurile furnizate la ieşirea lui Aceste tranzistoare sunt aduse în 
3E555 ajung prin R5 la intrarea de tact starea de saturaţie (moment în care 
ÎCLOCK) a lui MMC4029 (pinul 15). LED-urile respective se “aprind”) de 
Circuitul integrat de tip către tensiunea primită în bază de la 
MMC4029 este un numărător binar ieşirile integratului MMC4029(“1" logic 
sau unul decadic: atunci când intrarea la Q1, Q2 sau Q3). 



Acest numărător de tip CMOS 
(MMC4029) are şi facilitatea deosebită 
de a putea fi prepoziţionat cu ajutorul 
celor patru intrări JAM1, JAM2, JAM3 
şi JAM4 (pinii 4, 12, 13 şi 3). Aceste 
patru intrări paralel de date sunt, în 
cazul nostru, în stările logice “1", “0”, 
“0” şi respectiv “1”, ceea ce semnifică 
începerea numărării de la cifra 
zecimală 9 (nouă). Numărarea se face 
până la cifra zecimală 15, când toate 
cele patru ieşiri logice (Q4, Q3, Q2 şi 
Q1) sunt în “1 ” logic. în acest moment 
pinul 7 al circuitului integrat (/CARRY 
OUT), care în mod normal se află în 
“1” logic, trece în “0” logic, cu condiţia 
ca intrarea /CARRY IN (pinul 5) să fie 
în “0” logic. Semnalul /CARRY IN în 
starea “0” logic acţionează ca un 
semnal de validare; în cazul în care 
terminalul /CARRY IN nu se foloseşte 
el trebuie conectat la potenţialul Vss. 
Deci, la terminarea ciclului de 
numărare (moment când numărătorul 
atinge numărul maxim pentru 
numărarea înainte, 15 în cazul nostru) 
ieşirea de transport /CARRY OUT 
trece în “0” logic. Acest lucru va 
determina blocarea tranzistorului T4 şi 
apariţia unui salt de tensiune pozitivă 
în colectorul acestuia, un “1” logic la 
pinul 1 (PRESET ENABLE) al 


3INARY/DECADE (pinul 9) se află în 
'0° logic se obţine numărarea 
decadică, iar atunci când aceasta se 
află în “1 ” logic (cazul nostru) se obţine 
numărarea binară. 

Numărătorul poate să numere 
înainte sau înapoi, în funcţie de 
comanda primită pe intrarea de control 
a sensului de numărare (UP/DOWN), 
pinul 10. Când această intrare se află 
conectată la “1” logic, ca în cazul 
nostru, numărătorul va număra înainte. 

în figura 3 este prezentat intuitiv 
'nodul de numărare al numărătorului 
c ~ar de la 0 la 15 şi cum acest lucru 
ce:ermină “aprinderea” LED-urilor care 
semnifică punctele zarului. 

Dacă asociem starea ieşirilor 
pinii 2, 14, 11 şi 6 în ordinea Q4, Q3, 
C2 şi Q1) prezentată în figura 3 cu 
curaţia electrică a montajului 
: -eremată în figura 1, putem face mai 
- .re cbservaţii. Cel de-al patrulea bit 
es rea Q4 1 este întotdeauna în starea 
cc : car acest lucru nu are nici o 
se"" e pentru montajul nostru 
: *_ 'escecîiv nefiind conectat în 
: •:. 5 e - a coate observa că toate 

ce e sase : * v e ale zarurilor se pot 




TEHNII M • Nr. 5/1998 


9 






























































































DIVERTISMENT 



Fgua6 

circuitului integrat 4029. în acest 
moment numărarea va fi inhibată, 
numărătorul iniţializându-se, ieşirile 
sale (Q4-Î-Q1) trecând direct de la 
starea logică 1111 la 0001, fără să 
afişeze niciodată cifra 0 (zero). 

Se va putea observa din 
funcţionarea montajului faptului că, 
pentru a se introduce puţin suspans şi 
a simula faptul că înaintea opririi zarul 
clasic aruncat rulează un timp, înainte 
de oprire cifrele zarului electronic 
“defilează" puţin. 

în figura 4 este prezentat 
cablajul acestui montaj, iar în figura 5 
planul de amplasare a componentelor. 

Trebuie acordată o deosebită 
atenţie poziţionării celor şapte LED-uri 
(aliniere perfectă). De asemenea, 
atragem atenţia asupra celor trei 
ştrapuri, care trebuie montate pe placă 
înainte de amplasarea componentelor 
(unul dintre acestea aflându-se chiar 
sub un circuit integrat). 

Alimentarea acestui montaj, ca 
şi a celui ce urmează, se face cu 
ajutorul unei tensiuni continue de 9V 
(eventual o baterie). 

Acţionarea cu o durată mai mare 
sau mai mică a butonului cu revenire 
(PUSH-BUTON) provoacă defilarea 
cifrelor “zarului" nostru electronic, fără 
posibilitatea de trişare, apariţia 
diverselor cifre fiind perfect imparţială. 

Cel de-al doilea montaj de “zar” 


electronic pe care îl propunem are 
schema prezentată în figura 6. Acesta 
conţine, în principal un circuit integrat 
de tip 555, două circuite integrate de 
tip CMOS (4033 şi 4017) şi un afişor 
cu 7 segmente cu catod comun (având 
cifrele de 12,7 sau 58 mm înălţime). 
Menţionez că circutul integrat CMOS 
de tip 4033 nu se fabrică în ţară, dar 
procurarea sa nu constituie o 
problemă, el fiind uşor de găsit la 
magazinele de componente 
electronice şi la preţuri rezonabile. 

Ca şi în primul caz prezentat, 
oscilatorul astabil este realizat cu 
circuitul integrat de tip 0E555. 

în timpul cât butonul cu revenire 
(PUSH BUTON-ul) este ţinut apăsat, 
condensatorul chimic CI se încarcă cl 
tensiune. Acest lucru corespunde 
“elanului” pe care dorim să-i impr mâm 
zarului la o aruncare clasică. 

La ieşirea astab lulu 3E555 
(OUTPUT), pinul 3, va rezulta ur Ten 
de impulsuri având o frecventă mare 
la început care scade ma mul: sau ma 
puţin rapid, în funcţie de poziţia 
semireglabilului P. Aceste impulsun se 
aplică prin intermediu! rezistorului R4 
la intrarea de numărare (CLOCK). pinul 
1. a circuitului integrat 4033. care are 
capsula cu semnificaţia pinilor 
prezentată în figura 2d Acest circuit 
reprezintă un numârător-decodor, 
asigurând deci, atât numărarea 


impusurilor primite cât şi decodarea lor 
în vederea vizualizării pe un afişor cu 
7 segmente cu catod comun. Intrarea 
de numărare a lui 4033 reacţionează 
numai la fronturile crescătoare ale 
impulsurilor primite. Cei şapte pini de 
ieşire ai integratului (10,12, 13, 9, 11, 
6. 7) de la a la g sunt conectaţi direct 
fără rezistenţe de limitare a curentului) 
ia segmentele anozilor afişorului. 
Circuitul 4033 asigură el însuşi 
mitarea curentului, fiind capabil să 
fum zeze direct un curent de ieşire pe 
segment care poate atinge 20mA, la o 
Tensiune de 9V. 

O altă caracteristică importantă 
a circuitului integrat 4033 constă în 
aceea că oferă posibilitatea stingerii 
zercunlor nesemnificative, folosind pinii 
2 s - RBI şi RBO). în montajul nostru 
pinul 3 s-a conectat la masă, evitându- 
se astfel aprinderea cifrei 0 (zero). 

Intrarea LAMPTEST (pinul 14) 
nefiind utilizată, pinul 14 a fost conectat 
la nivelul 0” logic (masă), ca şi pinul 2 
(CLOCK INHIBIT) pentru validarea 
intrării de numărare. 

O problemă în funcţionarea 
acestui montaj constă în aceea că 
afişorul nostru nu trebuie să afişeze 
cifrele 7, 8 şi 9. Acest lucru se poate 
face printr-un procedeu care să 
provoace aducerea la zero 
(iniţializarea) a numărătorului când 
apare cel de-al şaptelea impuls. în 
acest scop am utilizat circuitul integrat 
MMC4017, un numărător Johnson 
decadic cu 10 ieşiri decodificate şi are 
capsula şi semnificaţia pinilor 
prezentate în figura 2c. 

Intrarea acestuia de numărare 
(CLOCK), pinul 14, primeşte aceleaşi 
impulsuri ca şi circuitul integrat 4033. 

Circuitul integrat 4017 va da un 
impuls scurt pozitiv la pinul 6 la cel de¬ 
al şaptelea impuls numărat, care se va 
aplica atât la intrarea sa de RESET 
pinu 15 . cât $ ia ntrarea de RESET 
c "u '5 aorcuitulu integrat4033. Se 
remarcă faptul că cei doi pini de 
= E5E~ ai z.rcuitului integrat 4017 şi 
4233 sun: conectaţi la masă împreună 
znr ntermediul rezistorului R6. 

De asemenea, se observă pe 
schemă că intrarea CLOCK INHIBIT 
(pinul 13) se află conectată la masă, 
deci la “0” logic, ceea ce face ca 
numărătorul MMC4017 să îşi schimbe 
starea la orice front pozitiv al 
impulsurilor primite la intrare. 

Pinii 2, 3, 4, 5, 7 şi 10 ai 

TEHNIUM • Nr. 5/1998 


10 









































































AUTOMATIZĂRI 


FUNCŢIONAREA Şl DEPANAREA VIDEOCASETOFOANELOR (VII) 

ing. Şerban Naicu 
ing. Florin Gruia 


- urmare din numărul trecui - 
Blocul de alimentare al 
videocasetofonului 

Scopul acestui bloc este ce 
furniza toate tensiunile de alimentare 
necesare unei funcţionări normale a 
videocasetofonului (şi a tunerului 
încorporat), iar în unele cazuri şi a 
asigurării frecvenţei de 50/60Hz, 
necesare ceasului. 

Blocul de alimentare este cel 
mai solicitat dintre toate blocurile 
conţinute într-un videocasetofon 
datorită caracterului său de funcţionare 
neîntreruptă. De aici şi fiabilitatea 
foarte bună necesară în funcţionarea 
acestui bloc. 

Din punct de vedere constructiv 
sunt două tipuri de blocuri de 
alimentare: cu stabilizatoare clasice 
liniare) de tip serie sau paralel şi cu 
stabilizatoare în comutaţie, moderne. 

Vom prezenta câteva scheme 
eradice de blocuri de alimentare de 
v deocasetofoane, atât din prima 
categorie, cât şi din cea de-a doua. 
-Jegerea schemelor descrise a fost 
foarte dificilă, numărul de opţiuni 
cosibile fiind foarte mare. Am ales 
--mele AKAI, PANASONIC/ 
NATIONAL, JVC şi SAMSUNG pe 
considerentul răspândirii lor deosebite. 


Consideraţii generale 
referitoare la depanarea blocului de 
alimentare a videocasetofonului 

U- astfel de bloc, indiferent de 
varianta constructivă adoptată de 
fabricant va trebui să livreze câteva 
tensiu^ pozitive, negative şi chiar 
unele alternative. 

Tensiur le cele mai răspândite 
sunt cele de +5V. ut lizate în circuitele 
de logică, comandă şi afişaj, +9V, 
+ 12V, +15V utilizate la comanda 
motoarelor, la circuitele de amplificare, 
audio şi video, +31,5V (+35V) utilizată 
la acordul blocului TUNER, -35V 
folosită la afişaj, tensiune alternativă 
de 2 h- 4V pentru încălzirea filamentului 
elementului afişor fluorescent. Este 
utilă procurarea schemei electrice din 
Service Manualul aparatului. Deoarece 
acest bloc funcţionează nonstop, 
degradarea performanţelor şi uzura, în 
special prin efect termic, se produc mai 
rapid decât la celelalte blocuri 
constituente. Constructorul a pus o 
serie de elemente de protejare 
împotriva distrugerii în caz de 
defectare, cum ar fi siguranţele 
obişnuite, rezistenţele pe post de fuzibil 
(FR), limitarea curentului în cazul 
scurtcircuitului prin protejare 
electronică etc. 




circuitului integrat de tip 
MMC4017 sunt neconectati 
(NC). 

Alimentarea cu tensiune a 
montajului se face, ca şi în primul 
caz, de la o sursă continuă de 
9V (eventual o baterie). 

In figura 7 este prezentat 
cablajul celui de-al doilea montaj, 
ar în figura 8 schema de 
a—z asa^e a componentelor. 
Caz a/- are o dimensiune 
zes:^ ze ~are. din cauza 
gabaritulu afişorului cu 7 
segmente (având înălţimea 
cfrelor de 58mnm. Acest afişor 
este foarte lizibil chiar de la 
distanţe mai mari, dar este 
scump. Dacă se doreşte, se 
poate înlocui acesta cu un afişor 
normal cu 7 segmente, dar 
obligatoriu cu catod comun. în 
acest scop se pot prevedea pe 


TEHNIUM • Nr. 5/1998 


în cazul defectării aparente a 
acestui bloc se procedează după 
următoarea strategie: 

- se izolează consumatorii, 
atunci când e posibil, prin decuplarea 
conectorilor respectivi; 

- se verifică dacă pe circuitele 
respective de alimentare din 
consumator (videocasetofon) nu există 
scurtcircuite (verificare cu ajutorul unui 
ohmmetru); 

- se simulează cu ajutorul unor 
rezistenţe de putere consumatorii de 
pe fiecare tensiune de alimentare a 
blocului de alimentare, având grijă să 
nu depăşim curentul nominal (se 
consultă Service Manualul). 

La unele blocuri de alimentare, 
în special la cele cu convertoare, 
absenţa sarcinii determină un regim de 
lucru anormal, ducând chiar la 
avariere. 

Se măsoară pe fiecare 
rezistenţă de sarcină dacă există 
tensiunea nominală. 

Atenţie la rezistenţele de limitare 
notate FR, care se întrerup! Multe 
dintre sursele stabilizate sunt 
dependente de existenţa şi 
corectitudinea celorlalte surse 
stabilizate. Atenţie la condensatoarele 
electrolitice care se usucă, pierzând 


cablajul imprimat pastilele pentru 
dimensiunile corespunzătoare 
acestuia. 

Atenţie la cele patru ştrapuri 
(aflate sub (5E555 şi sub afişor) care 
trebuie plantate primele. Se 
recomandă utilizarea unor socluri 
pentru amplasarea circuitelor integrate. 

Bibliografie 

1. Circuite integrate liniare. 
Manual de utilizare, vol.lll-M. Bodea, 
A Vătăşescu ş.a., Editura Tehnică, 
Bucureşti, 1984; 

2. Data Book- Microelectronica 
- MOS Integrated Circuits - second 
edition, 1989; 

3. Circuite integrate CMOS. 
Manual de utilizare, Iulian Ardeleanu 
ş.a., Editura Tehnică, 1986; 

4. Revista Le Haut Parleur 
nr.1856,15 ianuarie1997; 

5. Revista Electronique Pratique 
nr.199, ianuarie 1996. 

I T~ 



































































VIDEO-T.V. 




capacitatea nominală 
(valoarea înscrisă pe ele). 

AKAI VS-20EO 
(VS-22EA/EK/ES/EV/EO/ 
EOG, VS-26EA/ES/EV/ 
EO) (figurai) 

Alimentarea se face 
de la reţeaua de curent 
alternativ cu tensiunea de 
220+240V. Protecţia pe 
circuitul primar se 
realizează cu ajutorul 
siguranţei fuzibile FI, de 
630mA şi a siguranţei 
termice interne a 
transformatorului TI, 
ataşată bobinajului, între 
pinii 1 şi 2 ai acestuia. Pe 
circuitul de reţea către priză 
există un filtru de reţea 
antiparaziţi constituit din 
două inductanţe notate FL1 
şi condensatorul CI. 
Secundarul 
transformatorului TI 
prezintă trei înfăşurări. 
Blocul de alimentare 
livrează la conectorul PI 
următoarele tensiuni +5V 
(IDL 5V), 9/12V (IDL9V/ 
12V), +12.7V (+35V, -35V, 
tensiuni stabilizate, cu 
prezenţă permanentă şi 
tensiunea alternativă de 
3.7V). 

Stabilizatorul de 
+5V (IDL 5V) 

Prima înfăşurare 
secundară a 

transformatorului T1, între 
bornele notate 8 şi 9 
furnizează o tensiune de 14 
V a.c. Tensiunea alternativă 
de 14V se aplică direct pe 
puntea redresoare D1^-D4 
de tip 1SR34-100A) care 
o redresează bialternanţă. 
La bornele condensatorului 
electrolitic de filtraj 
C2(2200pF) se obţine 
tensiunea continuă de 
+ 17,2V. Către masă, 
redresorul are o siguranţă 
fuzibilă de protecţie F2 
(2A). Stabilizatorul de 5V 
este în comutaţie, de tip 
coborâtor, “step down”. 
După parcurgerea 
rezistenţei fuzibile de 
protecţie FR2 (0,47f2), 
curentul intră în tranzistorul 


12 


TEHNIUM • Nr. 5/1998 




















































































































































































































































VIDEO-T.V. 1 

comutator TR1 (tip 2SB891). Bobina 
L3 este bobina de acumulare, iar dioda 
D9, de tip DFC15TC-FD1, este dioda 
cursei inverse. Comanda bazei lui TR1 
o face circuitul integrat specializat ICI, 
de tip NJM2352D, prin ieşirea de la 
pinul 5. Integratul ICI este constituit 
dintr-un oscilator intern, un amplificator 
operaţional, o sursă de tensiune de 
referinţă conectată la intrarea 
neinversoare a amplificatorului 
operaţional şi un circuit comparator. Pe 
intrarea inversoare a amplificatorului 
operaţional din ICI, la pinul 7, se aduce 
tensiunea de eroare de la ieşirea de 
5,7V. Această tensiune se poate regla 
precis cu ajutorul rezistenţei reglabile 
VR1 (1KQ). Rezultatul comparării duce 
la modificarea factorului de umplere al 
impulsului de comandă din baza 
tranzistorului TR1. Alimentarea lui ICI 
se face din bara de 17,2V. Stabilizatorul 
în comutaţie de 5,7V este urmat de un 
stabilizator liniar de putere, realizat cu 
tranzistorul TR2, de tip 2SD1762, la 
ieşirea sa obţinându-se tensiunea de 
+5V. Baza tranzistorului TR2 este 
controlată de amplificatorul operaţional 
conţinut în circuitul integrat IC2, de tip 
BAI5218. Pe intrarea inversoare - 
pinul 2-a amplificatorului operaţional 
din IC2 soseşte tensiunea de eroare 
din ieşirea de 5V, prin intermediul 
rezistenţei R10, iar pe intrarea 
neinversoare - pinul 3 - soseşte 
tensiunea divizată din ieşirea de 5V, 
prin rezistenţele R6, R7, R8. Ieşirea din 
amplificatorul operaţional se face pe 
pinul 1 către baza tranzistorului TR2 şi 
a tranzistorului TR3, de tip 2SC3377. 
Emitorul lui TR3 are o tensiune de 5,5V 
cu destinaţia, în conectorul PI, “BACK 
IIP". Colectorul tranzistorului TR3 este 
conectat la bara de 17,2V. Tensiunea 
de 5V este folosită pentru alimentarea 
circuitelor de comandă/logică, 
prezenţa sa fiind permanentă (IDL 5V). 

Stabilizatorul de +9V/12V (IDL 
9V/12V) 

A doua înfăşurare secundară a 
transformatorului TI este conectată 
între pinii 6 şi 7 şi furnizează o tensiune 
de 15V a.c. Ea alimentează puntea 
redresoare formată din diodele D5-D8, 
de tip 1SR35-100A. La bornele 
condensatorului electrolitic de filtraj C3 
(lOOOpiF) se obţine tensiunea 
redresată de 17,2V. Rezistenţa de 
protecţie FR1 (0,470) are rol de fuzibil 
la apariţia unui supracurent. 
Stabilizatorul este tot de tipul în 


comutaţie, coborâtor (“step down”) şi 
se realizează cu tranzistorul comutator 
TR7, de tip 2SA1286, pe ieşirea sa 
obţinându-se tensiunea de 10V. Bobina 
de acumulare este L6, iar dioda cursei 
inverse este D21, de tip ERA22. 
Comanda bazei lui TR7 se face cu 
ajutorul tranzistoarelor de comutare 
TR8, de tip DTA114ES şi TR9, de tip 
DTC143TS. Baza lui TR9 este 
comandată de aceeaşi ieşire din ICI 
care comandă şi pe TR1 (pinul 3). 
Separarea comenzilor între cele două 
baze ale tranzistoarelor TR1 şi TR9 se 
face cu ajutorul diodei Dl O, de tip 
SS131, din tensiunea de IOV, cu 
ajutorul unui stabilizator liniar realizat 
cu tranzistorul TR11, de tip 2SB1010. 
Similar cu comanda tranzistorului 
stabilizator liniar de pe sursa de 5V 
(TR2), şi aici tranzistorul TR11 este 
comandat de ieşirea celui de-al doilea 
amplificator operaţional conţinut în IC2, 
de tip BA 15218 (pinul 7). Pe intrarea 
neinversoare - pinul 5 - se aduce 
tensiunea de eroare din ieşirea de 9,1 V 
prin intermediul rezistenţelor R13, R14, 
iar pe intrarea inversoare pinul 6 se 
aduce ca referinţă, prin intermediul 
rezistenţei R15, tensiunea de 5V. Şi 
această tensiune este prezentă 
permanent (IDL 9/12V). 

Stabilizatorul de +12,7V 
(MOTOR 12V) 

Tensiunea de 17,2V obţinută la 
bornele condensatorului C2 este 
folosită şi de stabilizatorul liniar de 
tensiune realizat cu tranzistorul de 
putere TR5, de tip 2SD' _? 62, montat 
în exterior, pe un radiator, h emitoru! 
său se obţine tensiunea ştab iizată de 
12,7V, utilizată la motoarele de 
acţionare. Tranzistorul TR5 este 
montat în conexiune Darlington cu 
TR4, de tip 2SC3330, a cărui bază este 
controlată de tranzistorul amplificator 
de eroare TR6, de tip 2SC3330. 
Tensiunea de referinţă din emitorul Iu: 
TR6 este chiar tensiunea de la bara 
de +5V, iar tensiunea de eroare luată 
din ieşirea de 12,7V este adusă în baza 
lui TR6 cu ajutorul rezistenţei R3. 
Sursa de 12,7V este comandată de 
semnalul notat /F.OFF (echivalent cu 
PORNIT/OPRIT), cu ajutorul diodei 
DII, de tip 1S2473, care transmite 
această comandă de blocare/ 
deblocare bazei tranzistorului TR6. 
Funcţionarea corectă a sursei de 
12,7V depinde de existenţa sursei de 
5V si de comanda /F.OFF. O a treia 



condiţionare constă în introducerea 
unui curent de polarizare de la sursa 
de 37,8V prin intermediul rezistenţei 
R2. Dispariţia tensiunii de 37,8V duce 
de asemenea, la blocarea sursei de 
12.7V. 

Stabilizatorul de +31,4V 

Este tot în comutaţie, 
tranzistorul comutator fiind TR12, de 
tip 2SD1292. Bobina de acumulare 
este L8. Din colectorul lui TR12, cu 
ajutorul a două redresoare 
monoalternanţă, se obţin două tensiuni 
de polarităţi opuse. Prima tensiune are 
37,8V şi se obţine cu ajutorul diodei 
Dl 5, de tip 1SS131. Ea este filtrată cu 
condensatorul C26 (1 OpF) şi stabilizată 
la valoarea de +31,4V cu ajutorul unui 
stabilizator liniar, realizat cu tranzistorul 
TR13, detip2SA1317. 

Comanda bazei tranzistorului 
comutator TR12 se face cu impulsurile 
dreptunghiulare obţinute în colectorul 
tranzistorului comutator TR1 (de la 
sursa de 5,7V). 

Tensiunea de -35V 

Tot din colectorul lui TR12, cu 
ajutorul diodelor D14, D23, de tip 
1SS131, se obţin, prin redresorul 
monoalternanţă tensiunea de -35V. 
Aceasta este filtrată cu ajutorul grupului 
RC: C24, C25, R23. 

Ultima înfăşurare secundară a 
transformatorului TI, conectată între 
bornele 4 şi 5, serveşte la încălzirea 
filamentului display-ului. 

SAMSUNG modelele: 
SVX301/VX710/VB71 0; SV303/ 
VX720; SVX305/VX730*; 

VK8220...8225; VQ720/VQ721; 
VX710** (figurile 2 şi 3) 

Alimentarea se face de la 
reţeaua electrică de 220V/50Hz cu 
ajutorul transformatorului de reţea P.T.I. 
Protejarea circuitului primar se face cu 
ajutorul siguranţei fuzibile FI 01 
:500mA) şi a siguranţei termice 
montată în interiorul corpului 
transformatorului. în secundar există 
trei înfăşurări distincte, dintre care una 
cu priză mediană. Stabilizatoarele de 
+5V, +6V, +15V sunt conţinute în 
circuitul integrat specializat ICI 01, de 
tip STK5333, iar tensiunea de +30V se 
obţine cu ajutorul unui stabilizator 
clasic (liniar) realizat cu tranzistorul 
Q102, de tip 2SC945. Tensiunea 
stabilizată de +12V este obţinută cu 
circuitul integrat stabilizator ICI 02, de 
tip MC7812. 


Ultima tensiune livrată de acest 

TEHNIUM • Nr. 5/1998 Î3~~ 













VIDEO-T.V. 


bloc de alimentare este alternativă 
având valoarea de 5,1 V şi serveşte la 
încălzirea filamentului display-ului. 
Prima înfăşurare secundară a 
transformatorului de reţea, cea cu 
priză, atacă direct puntea redresoare 
Dl01, de tip RBV-402, la bornele 
condensatorului electrolitic de filtraj 
C102 (3300pF) obţinându-se 

tensiunea continuă de 22V. Siguranţele 
fuzibile FI02 (2,5A), F103(800mÂ) şi 
rezistenţa fuzibilă FR101 (1,2£2) 
protejează circuitele împotriva 
supracurentului. Tensiunea de 22V 
rezultată este aplicată pe pinul 8 al 
circuitului integrat stabilizator 
specializat ICI01, de tip STK5333, 
unde există diode de referinţă, 
amplificatoare de eroare, tranzistoare 
regulatoare serie, tranzistoare 
conectate Darlington cu tranzistoarele 
regulatoare serie, condensatoare 
antioscilante. Pe la pinul 6 al ICI 01 
este furnizată tensiunea de +15V 
stabilizată (PC15V). Ea este 
comutabilă, comanda de control notată 
7PWR CTR", fiind aplicată la pinul 7 al 
ICI 01, după o prealabilă inversare cu 
poarta logică Q103 (R1008). Acesta 
este de fapt un tranzistor logic, adică 
un tranzistor obişnuit la care s-a 
adăugat în serie cu baza o rezistenţă 
de 22k£2, iar către masă o altă 
rezistenţă tot de 22k£2. 

Din priza mediană, după 
parcurgerea rezistenţei fuzibile FR101, 
curentul intră prin pinul 4 în ICI 01. 
Tensiunea pe acest pin este de 10V. 
Pe pinul 3 iese tensiunea stabilizată de 
6V (AL6V). Ea este de asemenea 
comandată de semnalul 7PWR CTL”. 
Intern, în IC 101 urmează un 
stabilizator de 5V, care livrează 
tensiunea de ieşire la pinul 2 al ICI 01 
(PC5V). 

Dintr-un capăt al acestei 
înfăşurări secundare, după 
parcurgerea siguranţei fuzibile FI 03 
(800mA), printr-o redresare 
monoalternanţă cu dioda Dl02, de tip 
1N4002, se obţine tensiunea de 19V 
la bornele condensatorului electrolitic 
de filtraj CI04 (1000pF). Această 
tensiune este stabilizată la valoarea de 
12V de circuitul integrat specializat 
ICI 02, de tip MC7812. 

în interiorul integratului ICI 01, 
polarizarea bazei stabilizatorului de 5V 
se face cu ajutorul tensiunii stabilizate 
de +15V, depinzând deci de prezenţa 
acesteia. 


A doua înfăşurare secundară 
deserveşte printr-o rezistenţă fuzibilă 
FR102 (22Q) un redresor 

monoalternanţă realizat cu dioda 
Dl 04, de tip 1N4002. Tensiunea de 
33V obţinută la bornele 
condensatorului CI05 (47pF) are mai 
multe utilizări. 

Prima utilizare constă în 
polarizarea, după o prealabilă filtrare 
RC (cu C105, R104, C106, R102, 
C117) a pinului 5 al lui ICI01. Adoua 


utilizare, după o filtrare RC (cu ajutorul 
lui C105, R103, C107, R105), are 
destinaţia notată de fabricant 
“PRST.VTG”. Ultima utilizare este 
oferită prin intermediul tranzistorului 
regulator serie Q102, de tip 2SC945, 
care livrează în emitor tensiunea 
stabilizată de +30V. în baza sa există 
două diode de referinţă montate în 
serie, ZD101 (Uz=24V) şi ZD102 
(Uz=6,8V). 

- continuare în numărul viitor - 



14 


TEHNIUM • Nr. 5/1998 












































































































































































CATALOG ' '' 1 

GENERATORUL DE FUNCŢII XR2206 (II) 

Aurelian Lăzăroiu 


- urmare din numărul trecut - 
O altă variantă a acestui 
generator, alimentat de la o sursă 
simetrică şi cu factor de distorsiune 
redus, este prezentată în schema din 
figura 3. Deoarece alimentarea se 
face de la o sursă simetrică, nu mai 
este necesar divizorul conectat la 
:erminalul 3. în acest caz, componenta 
continuă pe terminalul 2 este nulă, 
motiv pentru care nu se mai foloseşte 
condensator de cuplaj la ieşire. 

în acest generator, factorul de 
distorsiune armonică poate fi redus 
cană la 0,5%, prin reglarea coordonată 
a semireglabilelor SR2 şi SR3. 
Semireglabilul SR3 reglează simetria, 
ar SR2 determină factorul de formă al 
semnalului sinusoidal. Pentru 
obţinerea distorsiunilor minime se 
-ecomandă reglajul succesiv al acestor 
semireglabile, urmărind rezultatul pe o 
cunte de măsurare a distorsiunilor 
armonice. în figura 4 este prezentată 
schema unui generator de funcţii 
complet. Generatorul produce semnal 
s cusoidal sau triunghiular şi semnal 
creptunghiular, cu amplitudine 
constantă într-un domeniu de 

-15..10V 



frecvenţe foarte larg, cuprins între 1 Hz 
şi 100kHz, repartizat în cinci 
subdomenii (1+10Hz, ICMOOHz, 
100 h- 1 000Hz, 1-s-IOkHz, ICMOOkHz). 
Selectarea unuia dintre cele cinci 
subdomenii se face prin intermediul 
comutatorului SI care schimbă 
condensatorul de temporizare. 
Comutatorul S2, cu trei secţiuni, 
selectează forma de semnal pe care o 
aplică unui amplificator-separator cu 
impedanţa de ieşire de 600Q, urmat 
de un atenuator dublu, unul cu variaţie 
continuă (PI) şi altul în trepte (S3). 

Pentru reglarea acestui 
generator sunt necesare un 
osciloscop (cu posibilitatea de 
măsurare în curent continuu) şi o punte 
pentru măsurarea distorsiunilor 
armonice. Ambele aparate se 
conectează la ieşirea generatorului, cu 
cele două atenuatoare pe poziţia 
corespunzătoare nivelului maxim. 

Se trece comutatorul S2 pe 
poziţia corespunzătoare semnalului 
sinusoidal, iar SI în poziţia de mijloc. 
Se reglează SR2 pentru a obţine la 
ieşire un semnal sinusoidal cu 
amplitudinea de 5,6Vvv. Apoi se 


acţionează SR1 până la poziţionarea 
simetrică a sinusoidei faţă de axa zero, 
ceea ce presupune eliminarea 
componentei de curent continuu în 
cazul semnalelor sinusoidal şi 
triunghiular. Se reglează din nou SR2 
pentru a obţine, mai precis pentru a 
reface, amplitudinea de 5,6Vvv pentru 
semnalul sinusoidal. 

în final, se reglează SR3 şi SR4 
pentru obţinerea unui factor de 
distorsiune armonică redus. Se 
reglează mai întâi SR4, urmărind pe 
ecranul osciloscopului o simetrizare 
perfectă a semnalului triunghiular 
(reglajul se face cu comutatorul S2 în 
poziţia de semnal triunghiular). Apoi se 
trece comutatorul S2 în poziţia de 
semnal sinusoidal şi se reglează SR3 
până când puntea de distorsiuni indică 
o valoare minimă. Aceste reglaje ale 
semireglabilelor SR3 şi SR4 se repetă 
de câteva ori, în scopul obţinerii celui 
mai redus factor de distorsiune 
armonică. 

Variaţia fină a frecvenţei în 
subdomeniul selectat prin SI se face 
cu ajutorul potenţiometrului PI. Nivelul 
de ieşire al semnalului selectat prin S2 





























































































se reglează între zero şi valoarea 
maximă (20mV, 200mV şi 2V, în funcţie 
de poziţia comutatorului S3), prin 
intermediul potenţiometrului P2. 

Trânzistoarele TI, T2 sunt de tip 
2N3704, 2N2218 sau BC337, iar T3 
este 2N3702, 2N2904 sau BC327. 
Diodele 1N914 pot fi înlocuite cu 
1N4148. 

Alimentarea generatorului este 
asigurată prin intermediul a două 
stabilizatoare complementare de tip 
7809/7909. 

Deoarece în cele trei aplicaţii 
prezentate nu se foloseşte modulaţia 
în amplitudine, terminalul 1 este legat 
direct la minusul sursei de alimentare. 
Această precauţie se impune pentru a 
evita o posibilă modulaţie parazită, 
datorită impedanţei ridicate a intrării 
modulatorului de amplitudine, care 
este de aproximativ 200k£2. 

De asemenea, se poate 
observa că în toate schemele 
prezentate, rezistorul de temporizare 
este conectat în circuitul terminalului 
7, deoarece acesta este cuplat la 
circuitul de temporizare când terminalul 
9 se află în "aer”, adică neconectat, 
corespunzător nivelului logic H. 

Vobulatoare de audiofrecvenţă 

Datorită posibilităţii de modulare 
în amplitudine şi frecvenţă a semnalului 
produs de XR2206, acest circuit se 
constituie într-un generator ideal pentru 
realizarea vobulatoarelor de 
audiofrecvenţă. Cu toate acestea, în 
literatura de specialitate am întâlnit 
numai câteva vobulatoare de 
audiofrecvenţă, şi acestea cu un 
domeniu de baleiaj limitat la maximum 
10+1. Pentru evaluări eficiente în 
domeniul de audiofrecvenţă, domeniul 
de baleiaj trebuie să fie cât mai larg, 
pentru a permite determinarea 
caracteristicilor de frecvenţă ale 
amplificatoarelor, preamplificatoarelor- 
corectoare, egalizoarelor, filtrelor şi ale 
oricăror circuite cu răspuns dependent 
de frecvenţă. 

De aceea, am conceput şi 
realizat două vobulatoare care să 
acopere întreg domeniul frecvenţelor 
foarte joase. Deoarece ne referim la 
întreg domeniul de audiofrecvenţă, 
respectiv 20+20.000Hz, rezultă că 
domeniul de baleiaj este de 1000:1 
Un asemenea domeniu larg poate fi 
obţinut printr-o rezistenţă variabilă cu 
tensiunea, care controlează curentul în 
circuitul terminalului 7 şi realizează 


CATALOG 


astfel o modulaţie de frecvenţă a 
semnalului generat. 

Primul vobulator, a cărui 
schemă este prezentată în figura 5, 
acoperă nouă octave, în trepte de 
frecvenţă corespunzătoare 62 Hz 
125Hz, 250Hz, 500Hz, 1kHz, 2-Hz. 
4kHz, 8kHz şi 16kHz. 

Rezistenţa variabilă controlată 
în tensiune este constituită de regiunea 
colector-emitor a tranzistorul j TI 
Tensiunea de control provine ce la 
numărătorul Johnson CI2. de tip 
CMOS 4017, prin intermediu! 
divizoarelor formate din rezistoru: R5 
şi unul dintre semireglabilele SR2- 
SR10. Cele nouă divizoare sunt 
conectate secvenţial la plusul sursei de 
tensiune stabilizată cu CI 7805, prin 
intermediul ieşirilor decodate ale CI2 
4017. în acest fel, fiecărei ieşiri active 
îi corespunde un anumit potenţial pe 
baza tranzistorului TI, şi implicit o altă 
frecvenţă a semnalului generat de CI3 
XR2206. Se obţin în final eşantioane 
succesive, cu frecvenţe variabile în 
trepte, spaţiate la o octavă. Cele nouă 
octave acoperite sunt suficiente pentru 


majoritatea măsurătorilor din domeniul 
de audiofrecvenţă. Frecvenţa celor 
nouă eşantioane succesive poate fi 
oricare alta, adaptată la o aplicaţie 
concretă. 

Pentru vizualizarea 

eşantioanelor se apelează la un 
osciloscop obişnuit, cu valori ale bazei 
de timp cât mai scăzute, de minimum 
lOOms. în această situaţie, pe ecranul 
osciloscopului se afişează întregul 
spectru format din cele nouă 
eşantioane de frecvenţă, deoarece 
•'ecare eşantion este afişat pe o durată 
de c rea lOms. Perioada bazei de timp 
este suficient de rapidă pentru a 
asigura observarea simultană a celor 
nouă eşantioane. în schema 
vobulatorului se poate observa un 
artificiu, care constă din conectarea 
primelor două ieşiri ale numărătorului 
CI2 4017 la acelaşi divizor de 
tensiune, ceea ce face ca eşantionul 
de 63Hz să aibă o durată dublă, 
respectiv 20ms. Această durată este 
absolut necesară, pentru a putea 
cuprinde ceva mai mult decât o 
perioadă a semnalului de 63Hz. 


REŢELE MOBILE DE TELECOMUNICAŢII 
SISTEMUL GSM 


Autori: Norocel Munteanu si Stefania Bărbălău 

» » 

data apariţiei: octombrie 1997 
ALL Educaţional 


Cartea “Reţele mobile de telecomunicaţii. Sistemul GSM” reprezintă 
o necesitate pentru toţi cei care doresc să ţină pasul cu ultimele noutăţi din 
tehnica modernă a telecomunicaţiilor. 

Bazându-se pe o vastă bibliografie din domeniu, autorii încearcă o 
prezentare cât mai sintetică a noţiunilor fundamentale legate de reţelele 
mobile de telecomunicaţii, însoţită de o descriere detaliată a standardului 
GSM. 

O parte a lucrării este dedicată prezentării sistemelor cordless, care 
reprezintă o alternativă pentru GSM în marile aglomerări urbane. 

Problematica vastă abordată recomandă această lucrare unui 
spectru larg de cititori, de la studenţii facultăţilor de profil, ingineri şi cadre 
didactice de specialitate şi până la utilizatorii obişnuiţi ai sistemelor GSM şi 
cordless. 


Grupul Editorial ALL - Serviciul ‘‘Cartea prin poştă” 

Sunaţi şi comandaţi! Tci.:0i/4i3.i642, 01 / 413.1 î.ss 

01/413.07.15; 

Fax:01/4I3.05.40 

sau scrieţi la O P. 12, CP 107 , Bucureşti 

NOI VĂ ADUCEM CĂRŢILE ACASĂ! 




16 


TEHNIUM • Nr. 5/1998 






















CATALOG 





Durata exactă a eşantioanelor 
ne frecvenţă este determinată de 
Secvenţa de tact aplicată 
numărătorului CI2 4017. Semnalul de 
tact provine de la astabilul realizat cu 
nouă porţi din Cil, de tip CMOS 4011. 
Frecvenţa semnalului generat de acest 
astab este regiab iă în domeniul 
60-*5Q~z. orir ntermediul 
seiTLregiai: jL SR" 

Fiecare cmire ceie zece :esîn 
ale CI2 4017 controlează s-i rver:ar 
s ! câte un LED care semnaSzează 
activarea secvenţială a eşantioanelor. 
2â~ă comutatorul SI se află n ccz * a 
5 a coate opera selecţia separată a 
-ar.enţelor prin intermediul pusn- 
butonului PB1. La fiecare apăsare a 
acestuia, numărătorul avansează cu 
un pas, putând selecta astfel un anumit 
eşantion de frecvenţă, indicat optic prin 
LED-ul corespunzător. în regim de 
vobulare, când comutatorul SI se aflâ 
în poziţia A, LED-urile se vor aprinde 
succesiv cu rapiditate, dând senzaţia 
de pâlpâire, care indică funcţionarea 
corectă a vobulatorului. 


Baza de timp a osciloscopului 
folosit pentru vizualizarea 
eşantioanelor de frecvenţă se comută 
pe sincronizare externă. Semnalul de 
declanşare se ia de la ieşirea CARRY 
OUT sau de la una dintre cele zece 
ieşiri ale numărătorului (prin 
intermediul unui repetor pe emitor), în 
aşa fel încât să se asigure vizualizarea 
completă a eşantionului cu frecvenţa 
de 63Hz. Când SI se află în poziţia M 
selectare manuală), baza de timp a 
:sc oscopuiui se sincronizează cu 
se--a J drepumghiularprovenitde la 
emriinaiu ~ al CI3 XR2206. a cărui 
•~ecver:â este egală cu cea a 
esantjoc- - sesectat. 

Regia,- propr u-zis al 
vofculatorolui este foarte simplu. Se 
conectează un frecvent metru digital 
sau un osciloscop corect etalonat la 
>esirea de semnal sinusoidal şi se trece 
comutatorul SI în poziţia M. Se 
activează PB1 până la aprinderea 
LED-ului LI. Se reglează SR2 până 
când frecvenţa semnalului sinusoidal 
va fi de 63 Hz. Se apasă PB1 pentru a 


avansa cu un pas, se reglează SR3 
până când frecvenţa va fi de 125Hz. 
Operaţia se repetă identic până la 
ultimul eşantion de frecvenţă. 

în final se selectează frecvenţa 
de 1kHz şi se tatonează valoarea 
rezistorului conectat între terminalele 
13 şi 14, până la obţinerea unui semnal 
sinusoidal cu formă cât mai corectă. 

Pentru a simplifica schema, nu 
a fost prevăzut la ieşirea de semnal 
sinusoidal un etaj separator, deoarece 
impedanţa de ieşire a CI XR2206 este 
suficient de mică. Reglajul tensiunii 
semnalului sinusoidal între 0 şi 1 Vrms 
se face prin intermediul 
pete'': ometrului PI. Rezistorul înseriat 
cu acest potenţiometru reduce nivelul 
tensiunii de ieşire şi protejează circuitul 
integrat XR2206 în cazul unor 
eventuale scurtcircuite la ieşire. 

Termostabilitatea vobulatorului 
poate fi îmbunătăţită prin folosirea în 
locul tranzistorului TI, de tip BC108, a 
unui tranzistor din aria termostatată 
pA726. Rezistoarele aferente acestui 
tranzistor vor fi cu peliculă metalică, iar 


TEHNIUM • Nr. 5/1998 


17 





















































































condensatorul conectat între 
terminalele 5 şi 6, va fi cu mică, 
policarbonat sau stiroflex. 

Semireglabilele SR2+SR10, de 
preferinţă helitrim, se amplasează într- 
un loc accesibil, pentru eventuale 
reetalonări sau reprogramări ale 
frecvenţelor. Cele nouă LED-uri se 
montează pe panoul frontal al 
vobulatorului, iar sub ele se transferă 
de pe un letraset cifre cu valorile 
frecvenţelor corespunzătoare celor 
nouă octave. Tot pe panoul.frontal se 
amplasează comutatorul SI, push- 
butonul PB1 şi potenţiometrul PI. 

Tensiunea de alimentare a 
vobulatorului este de 15-5-18/30mA; nu 
este obligatoriu ca această tensiune să 
fie stabilizată, deoarece circuitele care 
reclamă o bună stabilizare sunt 
alimentate prin stabilizatorul integrat 
7805 şi prin stabilizatorul inclus în 
circuitul integrat XR2206. 

Pentru determinări calitative şi 
cantitative mai precise, care conduc la 


lărgirea ariei de aplicaţii, am conceput 
şi realizat un vobuloscop cu variaţie 
continuă în tot domeniul de 
audiofrecvenţă, respectiv 

20-s-20.000Hz. Numim vobuloscop un 
osciloscop de construcţie specială, 
care încorporează un vobulator a cărui 
modulaţie de frecvenţă este controlată 
de semnalul rampă liniară generat de 
baza de timp a osciloscopului. Acest 
osciloscop se deosebeşte de cele 
obişnuite prin faptul că este realizat cu 
un tub catodic cu fluorescenţâ 
(standard P7), cu diagonala de cel 
puţin 8cm. Tuburile catodice cu 
fluorescenţâ au o persistenţă foarte 
mare, asigurând o bună vizualizare la 
viteze foarte scăzute de baleiaj (până 
la lOOOms). Pe de altă parte, aceste 
tuburi permit compararea ciclurilor 
succesive, deoarece afişarea se face 
în două culori distincte: bleu pentru 
baleiajul curent şi galben pentru cel 
anterior (persistenţa). 

_Pentru această aplicaţie, 



Your Internet Business Solution 



nternet 




Netscape 

0 


WebTalk lExplorer 


i sBf 


9 

IRC 



RealAudio 


InterComp 

Tel: 323 8255 Fax: 3239191 

Email: [email protected] 
http ://www. sta rnets. ro 



‘ .. •• 

Telnet/FTP 



HOT JAVA 


CATALOG 

vobulatorul trebuie să îndeplinească 
următoarele condiţii specifice: 

- baleiaj continuu în domeniul 
20-5-20.000Hz sau pe subdomenii de o 
decadă; 

- evoluţie logaritmică a 
frecvenţei; 

- existenţa unor repere de 
frecvenţă; 

- amplitudine constantă a 
semnalului, în tot domeniul vobulat; 

- factor de distorsiune armonică 

redus; 

- stabilitate a parametrilor 
caracteristici, faţă de variaţiile normale 
de temperatură şi tensiune. 

Referitor la condiţia de evoluţie 
a frecvenţei după o funcţie logaritmică, 
aceasta este absolut necesară, 
deoarece, în domeniul audiofrecvenţei, 
toate reprezentările se fac prin 
intermediul scării logaritmice, în 
concordanţă cu mecanismul percepţiei 
auditive umane. Pe de altă parte, dacă 
variaţia frecvenţei nu ar fi logaritmică, 
domeniul de frecvenţă cuprins între 20 
şi 1000Hz ar fi comprimat în numai 
câţiva milimetri situaţi în stânga 
ecranului, ceea ce ar face imposibilă 
orice interpretare sau evaluare în 
această zonă de frecvenţe, sau 
compararea acesteia cu restul 
domeniului. 

Schema completă a 
vobulatorului este prezentată în figura 
6. Generatorul propriu-zis este realizat 
cu XR2206, pe care l-am preferat 
generatorului ICL8038 deoarece, pe 
lângă posibilitatea modulării în 
frecvenţă are şi posibilitatea modulării 
în amplitudine a semnalului. în afara 
circuitului integrat XR2206, schema 
mai conţine o serie de alte etaje care 
asigură realizarea condiţiilor 
enumerate anterior. 

La intrarea vobulatorului 
(punctul A) se aplică semnalul provenit 
de la baza de timp a osciloscopului, 
cu formă de rampă liniară. 
Amplificatorul operaţional Cil.1 din 
cvadruplul LM324/(3M324 constituie 
un adaptor deîmpedanţă şi nivel. Etajul 
următor, realizat cu Cil.2 şi 
componentele aferente, constituie un 
circuit de logaritmare a semnalului 
rampă liniară. Prin această conversie 
liniar-logaritmică se asigură distribuţia 
simetrică a celor zece octave acoperite 
de vobulator, faţă de centrul ecranului. 

Etajul cu Cil.3 asigură 
poziţionarea şi nivelul tensiunii de 


18 


TEHNIUM • Nr. 5/1998 





































CATALOG 

comandă a generatorului de curent 
controlat In tensiune, realizat în forma 
sa cea mai simplă cu tranzistorul TI. 
în acest fel, variaţia de curent din 
circuitul terminalului 7 permite 
obţinerea unui baleiaj de frecvenţă în 
raport de 1000:1. 

Vobulatorul este prevăzut cu 
reper de frecvenţă - marker de tip 
cursor electronic, operaţional în tot 
domeniul de frecvenţă. Reperul se 
obţine prin compararea unei tensiuni 
de referinţă divizată prin 
~e c ometrul PI (POZIŢIE 
1 ' - - - E^ cu tensiunea de control a 
generatorului de curent. Când cele 
doua tensiuni sunt egale, comparatorul 
-eai zatcu CI2.1 declanşează circuitul 
basculant monostabil constituit din 
CI2.2 şi componentele aferente. 
Impulsul generat de monostabil, cu 
durata de 1 ms, activează comutatorul 
electronic realizat cu tranzistorul T2 de 
tip MOSFET ROS-01. Deoarece acest 
Tranzistor este inclus în circuitul 
Terminalului 1 (MA), pe durata 
mpulsului amplitudinea semnalului 
vobulat creşte cu circa IdB; în acest 
fel, pe anvelopa semnalului afişat 
apare un reper. 

Prin trecerea comutatorului SI 
din poziţia W (vobulare), în poziţia M 
măsurare), tensiunea 

corespunzătoare poziţiei reperului la 
jn moment dat este aplicată 
generatorului de curent. în această 
situaţie, generatorul de semnal 
constituit din CI3, de tip XR2206 sau 
ROB8125, este stopat pe frecvenţa 
corespunzătoare punctului marcat. 
Această frecvenţă poate fi măsurată 
pe osciloscop. deoarece semnalului cu 
mecvertâ coresc-nzăîoare reperului 
es:e afşa: automat ce ecran ^entru 
măsurarea mai prez sâ s e: câ a 
frecvenţei, se ccare corezra _n 
■'ecvenţmetru digiai :e es ea :e 
sincronizare (terminale 

Ieşirea de semnal sinusoidal a 
generatorului XR2206 este dls::" z â 
z'i intermediul unui amplificare^ ze 
curent realizat cu tranzistoarele 73 s 
urmat de un atenuator în trepte 3 
-20, -40dB), cu reglaj continuu in 
interiorul acestora prin intermed u! 
potenţiometrului P2. 

Parametrii măsuraţi ai 
vobulatorului realizat sunt: 

- domeniul de vobulare 
continuă: 20^-20.000Hz; 

- variaţia de amplitudine a 


semnalului în domeniul indicat: OdB; 

- tensiunea maximă la ieşire: 
2Vrms; 

- distorsiune armonică la 
frecvenţa de 1kHz : 0.5%; 

- impedanţa de ieşire: 600H. 

Referitor la valoarea factorului 

de distorsiune armonică, precizăm că 
acesta nu depăşeşte 1% pentru 
frecvenţele situate în domeniul vobulat. 
Impedanţa de ieşire indicată este 
aceeaşi pe oricare dintre cele trei poziţii 
ale atenuatorului. 

Pentru realizarea unei 
construcţii compacte, în vobulatorsunt 
folosite amplificatoare operaţionale din 
circuitele integrate cvadruple LM324 şi 
duble LM1458. Pentru uniformizare, 
circuitul basculam foloseşte tot un 
amplificator operaţional. în configuraţie 
de monostabil. 

Asigurarea unei bune stabilităţi 
termice presupune folosirea 
rezistoarelor cu peliculă metalică: în 
acelaşi scop, condensatorul conectat 
între terminalele 5 şi 6 va fi cu mică, 
policarbonat sau stiroflex. 
Potenţiometrul PI va fi de tip 
helipotenţiometru, iar semireglabilele 
SR1-SR7 de tip helitrim. Diodele 
folosite în vobulator sunt cu germaniu, 
de uz general. 

Termostabilitatea vobulatorului 
poate fi îmbunătăţită prin folosirea în 
locul tranzistorului TI, de tip BC108, a 
unui tranzistor din aria termostatată 
(3A726. în acelaşi scop, tensiunile care 
se aplică prin divizoare fixe sau 
reglabile pe intrările neinversoare ale 
Cil.3 şi Cil .4, trebuie să provină de la 
surse de tensiune de referinţă, bine 
termostabilizate. Ideal ar fi să se 
folosească o sursă de tensiune de 
referinţă din seria LM185-2.5, LM285- 
2.5. LM385-2.5, LM386-2.5 sau 
s ~ are. în montajul realizat de noi am 
aoelsT la sursa de tensiune de referinţă 
rdusă în XR2206. Această tensiune 
este dispor b !â ce terminalul 10. 

. afcarea tenszjr este de c r ca 3'. f : ^ d 
z ~e tea cszaz Trata ~oios "ea aceste 
~z^re respectarea valorilor 
componentelor s SR5-SR7 
precum şl luarea unor măsuri prin care 
să fie evitată scurtcircuitarea acestei 
surse. Dacă .'alorile componentelor PI 
s 3R5 sunt mai mici sau dacă se 
doreşte o protecţie a sursei, se 
recomandă înserierea unui repetor la 
ieşirea Vref. Repetorul poate fi realizat 
cu un amplificator operaţional 741. 


Circuitele integrate Cil şi CI2 
sunt alimentate de la o sursă de 
tensiune dublă, asigurată de 
stabilizatoarele integrate 7812/7912. 

Efectuarea reglajelor 

vobulatorului, de a căror corectitudine 
depinde buna funcţionare a acestuia, 
presupun o oarecare experienţă şi 
aparatură de laborator: osciloscop cu 
posibilitatea de măsurare în c.c., 
frecvenţmetru digital, punte pentru 
măsurarea distorsiunilor armonice şi 
voltmetru digital. 

înainte de efectuarea reglajelor, 
vobuloscopul va fi lăsat sub tensiune 
aproximativ 30 de minute. De 
asemenea, înaintea folosirii curente se 
recomandă lăsarea sub tensiune circa 
15 minute. 

Reglajele se fac în succesiunea 
prezentată mai jos. Pentru reglarea 
factorului de distorsiune armonică a 
generatorului de funcţii XR2206, se 
conectează osciloscopul şi puntea de 
distorsiuni la extremitatea superioară 
a potenţiometrului P2, iar 
frecvenţmetrul digital la ieşirea de 
sincronizare (terminalul 11). 

Se înlocuieşte temporar 
regiunea C-E a tranzistorului TI cu un 
potenţiometru de 2M£2 înseriat cu un 
rezistor de 2k£l Se roteşte cursorul 
acestui potenţiometru până când 
frecvenţmetrul digital indică 1000Hz. 
Din reglajul coordonat al SR9-SR11 
(aşa cum s-a arătat anterior), se 
urmăreşte obţinerea unui semnal 
sinusoidal cu amplitudinea de 5,6Vvv, 
cu un factor de distorsiune armonică 
de aproximativ 0,5%. Se conectează 
osciloscopul şi puntea de distorsiuni pe 
poziţia corespunzătoare semnalului 
maxim, se tatonează rezistoarele din 
divizorul de polarizare în jurul valorilor 
indicate, pentru menţinerea factorului 
de distorsiune armonică măsurat la 
ieşirea generatorului de funcţii. 

Se roteşte cursorul 
potent cmetrului conectat temporar la 

Te - 5 j ; 7 de la o extremitate la alta. 

F-ec. e n Ta Trebuie să varieze între circa 
20Hz şi 20kHz. în acest domeniu, 
factorul de distorsiune armonică nu 
depăşeşte 1%, iar amplitudinea 
rămâne constantă. 

Se deconectează 

potenţiometrul din circuitul terminalului 
7 şi se cuplează colectorul 
tranzistorului TI. 


- continuare în numărul viitor - 

TEHNIUM • Nr. 5/1998 W 


















AUTOMATIZĂRI 


MINIRADAR ANTICOLIZIUNE AUTO 


dr.ing.Andrei Ciontu 


TEHNIUM • Nr. 5/1998 


Principiul de funcţionare 

Nu credem că mai este necesar 
sâ subliniem importanţa dotării 
autoturismului personal cu un 
asemenea miniradar. Trebuie să 
menţionăm că pe şoselele noastre, ca 
şi pe cele europene, au loc adesea 
coliziuni în lanţ ale autovehiculelor. Un 
miniradar montat pe autoturism, 
desigur că nu le va evita în totalitate, 
dar le va diminua. 


în privinţa variantelor posib le de 
miniradare anticoliziune auto, acestea 
sunt date de modulaţia folosită a 
purtătoarei de microunde şi distingem: 

a) radare nemodulate. Folosesc 
fenomenul Doppler şi la recepţie este 
pusă în evidenţă frecvenţa Doppler 
purtătoare a informaţiei asupra vitezei 
relative a vehiculelor urmărit şi 
urmăritor. Principiul de funcţionare al 
acestor radare este similar cu al celor 
folosite de Poliţie pentru 
“temperarea” vitezomanilor. 

b) radare cu modulaţie în 
frecvenţă. Modulaţia în frecvenţă, 
deşi complică schema de 
principiu, facilitează creşterea 
raportului semnal/zgomot la 
recepţie, deci măreşte raza de 


Pentru a permite cititorilor noştri 
opţiunea lor, ne vom referi la toate 
aceste aspecte. 

Un miniradar auto are 
constructiv două unităţi: una 
“INDOOR” care se montează în 
habitaclu (de obicei la bord, vezi figura 
1) şi una “OUTDOOR” care se poate 
monta în partea din faţă a 
autoturismului sau în partea din spate, 
după sensul în care dorim să prevenim 
coliziunile (figura 2). 

Raza de acţiune a miniradarului 
De la început trebuie arătat că 
această rază de acţiune, dată fiind 
simplitatea echipamentului (pe care am 
mers), este mică (<100m), dar 
suficientă pentru scopul propus. în 
plus, dacă frecvenţa folosită este între 


Figura 1 

Autoturismele dotate prin 
fabricaţie cu radare anticoliziune sunt 
foarte puţine azi în lume. Ele sunt 
comenzi speciale de regulă, care 
costă, evident, foarte mult. 

în suita de articole începută 
acum în revista TEHNIUM ne 
propunem să arătăm cititorilor cum îşi 
pot construi singuri (“home made”) un 
astfel de miniradar adaptabil uşor la 
orice tip de autoturism. Miniradarul 
lucrează pe frecvenţa de 10GHz 
(X=3cm), deşi unele produse similare 
industriale lucrează în 24GHz, 35GHz 
sau chiar mai sus. Această lungime de 
undă aleasă (3cm) este familiară unor 
radioconstructori, care s-au ocupat cu 
recepţia televiziunii prin sateliţii 
artificiali ai Pământului. 

Generarea oscilaţiilor de 
această lungime de undă se poate face 
cu ajutorul diodelor semiconductoare 
cu rezistenţa negativă (Gunn, IMPATT, 
BARITT), puterile de RF necesare fiind 
mici. Ultimele două tipuri s-au fabricat 
chiar în Romania, la Băneasa S.A. 


Figura 2 


acţiune, ceea ce permite alarmarea 
mai timpurie. 

c) Radare cu modulaţie în 
amplitudine. 

d) Radare cu modulaţie în impulsuri 
“ON-OFF”. Sunt relativ simple şi 
folosesc pentru recepţie principiul 
superreacţiei şi alarmează 
conducătorul auto numai la atingerea 
distanţei periculoase, predeterminate 
faţă de vehiculul din faţă sau din spate. 


AH 
-o 
vl 

<- 

GHSelH 


D=ay2 


Rgja3 


10GHz şi 10,5GHz, oricum această 
bandă este alocată emisiunilor de 
radioamatori şi nu există pericolul ca 
miniradarul să perturbe ceva. 

Antena folosită pentru radiaţie şi 
recepţie este un horn piramidal (AH) 
care ocupă un volum mic şi este uşor 
de construit. El va avea un câştig 
Gh=40-^100 (16-^20dB). Diagrama de 
radiaţie este directivă, având 
deschiderea (0 : ) de câteva zeci de 
grade (figura 3). 

Notaţiile folosite în figura 3 sunt 
următoarele: 

- Sefri- suprafaţă eficace a hornului 
(SefH=GHĂ 2 /47C): 

- k - lungimea de undă de lucru; 

- Pe - puterea RF emisă; 

- Prmin - puterea RF minimă 
recepţionabilă (sensibilitate la 
recepţie); 

- D - distanta între autovehicule; 




















































AUTOMATIZAM 




Tabelul 1 


de miniradar; 

- V 2 - viteza autoturismului aproc a: 

- va = vi-V2 - viteza reiat . â 
apropiere a autovehicolelc' figu-a-i 

- tp timpul de propaga r e 

al undei electromag^*. re '—=• :e a 
două vehicule 

- T - ţinta . e - r_ . a:-:r a: 
reflectantă 

- Sr~ - sxaă'i a- 23 : a ra -eflexe 
atras- 

C_ ace: rta: este uşor de 

ifit "~^£ 3Z 3 


va 1 tar." 

I t5 

20 

30 

40 

50 

60 

70 


-i 16 

5.55 

8.33 

11.1 

13.88 

16.66 

19.44 

fc Hz j ^BSJ3 

| 277,3 

369,2 

555,3 

733,9 

925,3 

1110,6 

1295,9 


D ™ = i 


^E^efT 




5e rccre Omax=57.61fn. 

Sa - î r tatea recepţiei 

= 'rtle~a care se pune este 
rară se~î b târle cu care s-a operat 
m aceste trei exemple sunt reale, adică 
tacă se pot obţine practic. în figura 5 
se prezintă spectrul de zgomot al 
oscilaţie purtătoare. Se observă că, 
datorită unor cauze interne de 
funcţionare a dispozitivului activ, în 
imediata apropiere a frecvenţei 

D=cfcfl 


Este cazul să vedem ce relaţie 
există între frecvenţa Doppler (fo), 
lungimea de undă de lucru X şi viteza 
de apropiere (v a ) a celor două 
vehicule. între unda electromagnetică 
emisă şi cea recepţionată (după 
reflexia pe suprafaţa autoturismului 
ţintă) există, evident, un decalaj de fază 
pe care-l notăm cu tpD şi avem : <pD=(otp 
unde tp=2D(t)/c (c este viteza de 
propagare a undei electromagnetice, 


Exemplul 1 : Pe = 50mW (diodă Gunn 
sau IMPATT); Gh= 40; Serr=4m 2 
(valoarea experimentală pentru banda 
X); Pr= 10' 6 W (sensibilitate medie). Se 
obţine Dmax=30,64m. 

Exemplul 2: Pe = 10OmW (diodă Gunn 
sau IMPATT); Gh= 1 00 (horn piramidal 
cu apertura 14,1cmx11,4cm care 
asigură 0=18°); SetT=4m 2 ; Pr=10 6 W. 
Se obţine Dmax=57,61 m; 

Exemplul 3: Pe = lOmW (diodă 

3ARITT); Gh= 1 00;SefT=4m 2 ;PR=10 7 W. 

Na cmptludnior 




a 

=ĂJ 








Figura 4 

purtătoare fo, nivelul zgomotului 
(tensiuni haotice) este mare şi acesta 
poate “masca” cele două componente 
(decalate cu fo) obţinute în urma 
interferenţei dintre unda emisă şi unda 
reflectată. Cu cât frecvenţa Doppler (fo) 
este mai mare, este mai uşor de 
detectat. 



adică a luminii). Restul notaţiilor sunt 
cele din figura 3. 

Frecvenţa corespunzătoare 
acestui defazaj (Doppler) cpD este, 
evident: 

fD=(d<pD/dt)/27t=2va/Â. 

Deoarece variaţia (derivata) 
distanţei D în timp este chiar viteza de 
apropiere va: dD(T)/dt=va. 

Pentru X=3cm, valorile 
frecvenţei fD pentru diverse valori ale 
lui va sunt date în tabelul 1. 

Revenind la figura 5 se poate 
concluziona că radarele Doppler 
simple au o sensibilitate redusă (o rază 
de acţiune redusă), cu atât mai redusă 
cu cât fD (adică va) sunt mai mici şi cu 
cât dispozitivul activ (dioda 


Născu: a 13.06.1933, în 
Bucures: 

Absolver: ai L 'ce_ Mihai 

Viteazu. 1944-195' 

Absolvent al Fa:_ :â: ce 

Electronică şi Teleco~ _* :: 

cadrul I.P.Bucureşti. 195' rrc 
Cadru didactic în învăţământul 
:ehnic electronic, post :es 
1956^-1969; 

Cercetător ştiinţific în domen -I 
radarului, 1969-^1990; 

Doctoratul între anii 1975-^-1979 
domeniul miniradarelor; 

Coautor şi autor a 56 inova: 
(certificate) şi a 9 inventi 
(brevetate); 



dr.ing. Andrei M. Ciontu 


Autor şi coautor a peste 100 de 
comunicări ştiinţifice la sesiuni 
interne; 

Autor a peste 150 articole tehnice 
în reviste cu specific electronic, 
româneşti, în special în Tehnium 
(87 articole); 

Coautor la 5 cărţi de electronică; 
Redactor la diverse reviste de 
electronică româneşti (Buletinul 
tehnic ICDA 1980^-1990; Tehnium 
Internaţional 70 1994^-1996); 
Radioamator UUS din 1987 
(Y03FGL); 

Căsătorit din 1957, doi copii, trei 
nepoţi. 


21 


TEHNIUM • Nr. 5/1998 























































= . — — 

ELECTRONICĂ Şl PC (III) 


ing. Dragoş Marinescu 

Convertor digital/analogic 

Din celelalte episoade ale 
acestui articol s-a înţeles că cele 8 ieşiri 
de date ale interfeţei paralele lucrează 


Rll R12 R13 



A R61 R62 R63 



Figura 16 


în regim ON/OFF, adică au prezentă 
sau nu tensiunea de +5V Prezenţa 
tensiunii de +5V reprezintă nivelu '' 
logic, pe când absenţa aceste :e-s u- 
(adică prezenţa tensiun : de I . 
reprezintă nivelul “0" logic. 

De multe ori în aplicaţiile noastre 
avem nevoie de o tensiune co-: - _ă 
aflată în intervalul 0-5V. Cum să 
obţinem această tens une folosi"'c 
calculatorul electronic si. ma o'eo s 
interfaţa sa paralelă? 

La această problemă ‘-cearcă 
să dea răspuns prezente ec sod al 
acestui articol. 

Pentru rezolvarea problemei se 
foloseşte un convertor digital/ 
analogic a cărui funcţie este de a 
furniza o tensiune de ieşire 
proporţională cu valoarea binară 
aflată la intrarea sa. 

Schema montajului electronic 
propus pentru rezolvarea acestei 
probleme este prezentată în figura 
16. 

Lista de piese 

R11=640kQ; R12=R13=R22= 
R23=R32=R33=R42=R43= 
R52=R53=R62=R63=R72= 
R73 = R82 = R83 = R92 = 1£2; 
R21=320k£2; R31=160k£2; 

R41=80k£2; R51=40k£2; R61=20k£2; 


AUTOMATIZĂRI 


R71=10kQ; R81=5k£2; R91=390£2. 

Observaţie: Valorile 

rezistoarelor R11, R21, R31, R41, R51, 
R61. R71, R81, R91 vor fi cu toleranţa 
de ±' %. 

Intrările P2, P3, P4, P5, P6, P7, 
P8. P9, P25 sunt legate la pinii 
respectivi ai portului paralel. Se 
observă că se folosesc liniile de ieşire 
de cate DO. Dl, D2, D3, D4, D5, D6, 
D7 şi masa. 

Reţeaua rezistivă ponderată din 
~.c—.aj are rolul de a livra la ieşirea 
OUT o tensiune continuă proporţională 
cu nivelurile logice aflate la ieşirile de 
date ale interfeţei paralele. Acest tip de 
convertor digital/analogic se numeşte 
"convertor digital/analogic cu rezistenţe 
ponderate". 

Datorită ponderării rezistoarelor, 
o valoare logică “1” pe oricare din liniile 
de date DO, Dl, D2, D3, D4, D5, D6, 
D7 are următoarea importantă: D7=V/ 
2; D6=V/4; D5=V/8; D4=V/16; D3=V/ 
32; D2=V/64; D1=V/128; D0=V/256. 

Admiţând că valoarea tensiunii 
pe liniile de date este V=+5V, atunci 
prezenţa la ieşirea interfeţei paralele a 
valorii binare 10000000 va da o 
tensiune de ieşire de +2,5V, prezenţa 
la ieşirea interfeţei paralele a valorii 
binare 00000001 va da o tensiune de 


generatoare) este mai “zgomotos". 

în acestă privinţă aşa cum se 
arată pe curbele din figura 6, dioda 
BARITT este cea mai bună pentru 
automixare (dioda joacă atât rolul de 
oscilator cât şi de amestecător de 
frecvenţe) având semnalul minim 
detectabil (M) foarte mic, cu circa 
30-40dB mai mic (pentru aceeaşi 
valoare a frecvenţei Doppler) decât la 
dioda IMPATT sau Gunn. Trebuie 
arătat că valorile lui M (în decibeli 
miliwaţi) se raportează la o bandă de 
un Hz. Valoarea lui scade pentru benzi 
mai mari. De exemplu, dacă dorim să 
detectăm frecvenţa Doppler de 
1000Hz cu ajutorul unui mixer 
autooscilant cu dioda BARITT, 
sensibilitatea la recepţie care o putem 
obţine este: M=-133dBm/Hz. 



10log(P’Rmin)=-133 => 
P’Rmin=10- 133 mW=10- 103 W. 
Cum receptorul trebuie să aibă 
banda de frecvenţe de trecere de cel 
puţin 1000Hz, rezultă că 
PRmin=10 3 P'Rm l n=10- 73 W. 

în cazul că mixerul autooscilant 


era realizat cu o diodă Gunn s-ar fi 
obţinut: PRmm=10' 17 W. 

Din cele arătate rezultă că un 
miniradar Doppler simplu s-ar putea 
realiza numai cu dioda BARITT, ea 
asigurând o distanţă de detecţie de 
circa 50m chiar la puterea de emisie 
mică de lOmW. Asemenea module 
(self-oscillating mixers) se fabrică în 
ţară la BĂNEASA S.A. Se recomandă 
tipul: TDG107011: Pout=5-10mW; 
Vl= 70V (tensiunea de polarizare); 
lL=5-s-20mA (curentul prin diodă); 
fo=8,5-9GHz. 

Bibliografie 

1. A Ciontu, Şt. lanciu: 
Electronică auto, Ed. Teora, 1996; 

2. Microwave Journal: 11/1976; 

3. S.C. Băneasa S.A. Full Line 
Condensed Catalog, 1997. 


22 


TEHNIUM • Nr. 5/1998 




































AUTOMATIZĂRI 



ieşire de +0,0195. a- : 5 

ieşirea interfeţe :a~aee a . alorn 
binare 11111111 va da o tensiune de 
ieşire de +4.98V. 

Deoarece pentru o precizie 
satisfăcătoare a acestui tip de 
convertor digital/analogic este necesar 
ca toleranţa rezistoarelor să fie în gama 
±1%, s-au prevăzut în schemă 
posibilităţi de reglaj al valor lor 
rezistoarelor. Toate rez stoa'e e c n 
schemă cu valoarea ie 'Q su - : 
'ez.sccar= oe rşgfe 5 ot: ne 

acrie necesare a. :ecrs cerjs se 

= ‘ = r 

.aiosrea-ecesa’ă s ape după ce au 
ros: măsurate cu un cr—metru digital, 
se completează cu una sau două 
rezistoare, astfel ca valoarea finală să 
fie cea dorită. Rezistoarele de reglaj 
care nu au mai fost necesare se 
ştrapează cu sârmă. 

Tensiunea la ieşirea OUT se 
poate micşora la o altă valoare dorită 
prin modificarea valorii rezistorului 
R91. 

Program de test (I) 

a) Varianta pentru PLT1: 

CLS 

OUT &H378, 255 

b) Varianta pentru LPT2: 

CLS 

OUT &H278, 255 

După ce introduceţi programul 
cu ajutorul editorului din QBASIC, 
lansarea se face cu comanda 
SHIFT+F5. 

Parametrul ce poate fi modificat 
este '■umărul întreg 255 (în zecimal). 
El poate lua or ;e valoare întreagă între 
0 şi 255. 


«â 

Rll 

O 

R12 

O 

R13 

O 

J2 

P30 

R21 

O 

R22 

cO> 

R23 

O 

A 

P4|o| 

R31 

O 

R32 

O 

*33 

O 

J4 

P50 

R41 

O 

«42 

dZP 

O 


^ 5 : 

O 

R52 

d b 


=7 0 

-ZI- 

D 

Vi? 

0 


0 

<o> 

R73 

O 

?9fo] 

■qc; 

O 

R82 

O 

R83 

O 

J9 

P2Cfo] 

R92 R91 

O O 


Figura 17 

în funcţie de numărul întreg 
introdus puteţi măsura la ieşirea OUT 
valoarea tensiunii obţinute. 

Program de test (II) 

Un alt program care se poate 
folosi la test este următorul: 

a) Varianta pentru LPT1: 

CLS 

1%=0 

DO WHILE 1%<256 
DO 

OUT&H378, 1% 

SLEEP1 
PRINŢ 1% 

1 %= 1%+1 
c$ = INKEYS 

LOOP UNTIL c$ = CHR$(27) 
LOOP 

OUT&H378, 128 

b) Varianta pentru LPT2: 

CLS 



Rgjra 18 
1%=0 

DO WHILE 1%<256 
DO 

OUT&H278, 1% 

SLEEP1 
PRINŢ 1% 

1 %= 1%+1 
c$ = INKEYS 

LOOP UNTIL c$ = CHR$(27) 
LOOP 

OUT &H278, 128 
Acest program scoate la ieşîrea 
OUT niveluri de tensiune continuă, din 
treaptă în treaptă, de la 0V până la 
valoarea maximă. La sfârşit, programul 
lasă tensiunea de ieşire la jumătate din 
valoarea maximă. 

Figurile 17 şi 18 reprezintă 
desenul de echipare şi, respectiv, 
cablajul imprimat (văzut prin 
transparenţă). 




• S-a născut ia 2- mane 1957, în 
Bucureşti; 

• A absolvit Facultatea de 

Electronică şi Telecom u nicafi (fin 
cadrul Institulu :e~*' : 

Bucureşti, în anul 1983 

• în anul 1990 a obţinut titlul de 
cercetător ştiinţific; 

• A lucrat la direcţia de Rac : : 
televiziune Bucureşti în:re a-ii 
1984-1988 şi la Institutu de 
Proiectări pentru Automatizări 
(IPA) între 1988-1996; 

• A luat parte la 7 sesiuni de 
comunicări ştiinţifice, are un breve; 
de invenţie şi coautor la patru 
brevete de invenţie depuse la 
OSIM, în domeniul microundelor 

TEHNIUM • Nr. 5/1998 



ing. Dragoş Marinescu 

• A participat la numeroase 
contracte de cercetare-dezvoltare, 
pe partea de transmisiuni de date; 


• în prezent este şeful Diviziei de 
Automatizări la firma “Microwaves 
Systems Electronics Ltd”, unde 
răspunde de partea de 
automatizări pentru sistemele de 
tratament cu microunde produse 
de firmă; 

• A publicat peste 60 de articole cu 
orofil de electronică în numeroase 
reviste de specialitate; 

• A debutat în TEHNIUM în anul 
1984, revistă în care a publicat 
peste 30 de articole; 

• Este pasionat de micile 
automatizări din domeniul 
domoticii, automatizări de sine- 
stătoare sau controlate de P.C.; 

• Este necăsătorit şi nu are copii. 

23 

































Dl. Vanyolos Tibor, str. 
N.Bălcescu, Gheorghieni, jud. 
Harghita, ne solicită ca la rubrica de 
"Noutăţi editoriale” să fie specificată o 
“adresă la care se poate apela pentru 
obţinerea unui exemplar din cartea 
respectivă, cu plata ramburs la 
primirea coletului”, întrucât în 
localitatea domniei sale cărţile tehnice 
ajung foarte greu. 

Aceeaşi problemă este ridicată 
şi de alţi cititori: Şchiopu Flaviu (Alba 
lulia), Balica Viorel (Comăneşti, jud. 
Bacău), Cruşoveanu Nelu (corn 
Vişina, jud.Olt), Drăcea Vrăbete 
Sebastian (Drobeta Tr. Severin), 
Potorac Corneliu (Vaslui) ş a. 

Vom încerca să facem acest 
lucru în viitor, în măsura în care 
editurile care scot aceste cărţi de 
electronică au un serviciu de “Carte 
prin poştă” şi colaborează cu noi pentru 
publicarea adresei acestuia. 

Dl. Constantin Croif Valentin, 
corn. Şoldanu, jud. Călăraşi. Şi cel de¬ 
al doilea articol trimis de 
dumneavoastră a fost reţinut în 
vederea publicării. Felicitări, sunteţi pe 
drumul cel bun! Vă recomandăm totuşi 
o şi mai mare rigoare tehnică în 
redactarea materialelor. Procuraţi-vă 
documentaţie tehnică (cataloage, data- 
book-uri, cărţi etc.) şi apelaţi frecvent 
la aceasta în conceperea articolelor, 
în ceea ce priveşte modul de redactare 
al articolelor, colecţia revistei 
TEHNIUM (mai ales din ultimii ani) este 
cel mai bun îndrumător, în acest sens. 
Vă recomandăm să o parcurgeţi şi 
avem speranţa că veţi deveni un 
colaborator constant al nostru. 

Dl. Pinlogea Dan, str. Valea 
Crângului, Urlaţi. Din păcate nu putem 
răspunde solicitării dumneavoastră şi 
a altor cititori de a publica anumite 
scheme de aparate electronice. După 
cum aţi remarcat, în ultimii ani astfel 
de scheme au lipsit din revista noastră. 

Recent a intrat în funcţiune 
legea copyright-ului, care protejează 
drepturile de autor, şi în virtutea căreia 
pentru a publica o schemă a unui 
aparat avem nevoie de acordul 
fabricantului. 

Dl. Rudzic Petru, Calea 
Bucureşti, B r aşov. Ne bucurăm că aţi 
observat că “în ultima vreme aţi început 
să fiţi la zi cu tehnica, adică să 
prezentaţi montaje cu circuite integrate 
performante”. 


Pentru a nu dezminţi afirmaţia 
dumneavoastră, iată şi răspunsul la 
problema care vă frământă. Nu aveţi 
deloc documentaţie referitoare la 
circuitul integrat TDA8735 şi domi să 
construiţi un sintetizorde frecvenţă, pe 
care aţi înţeles că acesta îl conţine. 

într-adevăr, TDA8735 constituie 
un sintetizorde frecvenţă PLL, destinat 
cu precădere utilizării în receptoarele 
de satelit. Acesta este produs de firma 
Philips şi se livrează în două variante: 
TDA8735 (capsulă DIL, plastic, DIP16, 
SOT38-1) şi TDA8735T (capsulă 
miniatură, plastic, SOI 6, SDT109-1). 


Prezentăm capsula cu 
configuraţia şi semnificaţia pinilor. 


Simbol 

Pin 

Funcţia 

XTAL1 

1 

reference oscillator output 

XTAL2 

2 

reference oscillator input 

Veci 

3 

supply voltage 1 

Vee 

4 

ground 

n.c. 

5 

not connected 

DEC 

6 

prescaler decoupling 

VCOFI 

7 

VCO input frequency 

BS 

8 

bând switch output 

n.c. 

9 

not connected 

SDA 

10 

serial data input (PCbus) 

SCL 

11 

serial clock input (PCbus) 

AS 

12 

adress select input 
(PCbus) 

n.c. 

13 

not connected 

LOOP1 

14 

tuning voltage amplifier 
input 

LOOPO 

15 

externai loop filter output 

Vcc2 

16 

supply voltage 2 


POSTA REDACŢIEI 



TDW35 



i_i 


mipr - 




XW2| 2 

“mioopo 



UCCil 3 

“itiloopi 



VG| 4 

13 Inc 



Ncn~ 

Î2 1 AS 



oEcrr 

“Trişa 



VCOR| 7 

10-JSCA 


bs i ? 

“9HNC 




Dl. Dorobanţu Gheorghe, str. 
Zborului, Timişoara 

Deţineţi un integrat STK4432 de 
2X25W, dar nu îl puteţi folosi deoarece 
nu aveţi schema lui de utilizare şi 
caracteristicile sale electrice. 

Circuitul integrat STK4432 are 
aceeaşi schemă de aplicaţie ca si 
STK4332, STK4352, STK4362, 
STK4372, STK4392 şi STK4412 
(prezentată mai jos), având 
Uccnom=49V; Uccmax = 70V; Pout = 25W; 
Rl=8£2) 

(Şerban Naicu) 



TEHNIUM • Nr. 5/1998 


24 

























































































IPCI p, IU. P: 4 

vitacom.dntcj.i 

Pfe (după ora 16:30), fax: 064-438403 
ŞTI. str. Popa Nan nr.9, sectorul ÎI, tel/fax: 01 -2523606^, 
Nicolae Titulescu nr.62-64, sectorul!, tel: 01-2229911, 

DISTRIBUITOR PENTRU ROMÂNIA: 

0 5 - transformatoare Linii hr-diem 


e t distribuitor de'componenteşi 
Ie electronice DIN ROMÂNIA: 


DIODE, TRANZISTOARE, 
CIRCUITE INTEGRATE, MEMORII, 

'-VIDEO, cAMă§^&foSs§TbRi. 


TEHNIUM • 5/1998 

CUPRINS: 

ELECTRONICA LA ZI 

• Comunicaţii radio-pachet de amatori (III) 

dr.ing.Şerban Radu lonescu.Pag. 1 

CQ-YO 

• Linie ce s~c Acare pentru toate benzile de radioamatori de la 

i.8V-z a 2.4GHz(lll) - Vasile Durdeu.Pag. 4 

AUDIO 

• Amplificatorde50WcuTDA 1514A.Pag. 7 

DIVERTISMENT 

• Zaruri electrorace-ing.ŞertianNaicii~.Pag. 8 

VIDEO-T.V. 

• Funcţionarea S':- e 3 cec:.=se::*canelor . 

- Se^a- Naicu. ing. Florin Gruia.Pag.11 

CATALOG 

• Generatorul den.-:: ’ - Aure an Lăzăroiu...Pag.15 

AUTOMATIZĂR 

• Miniradaranticoliziu-e a.::-dr -g. Andrei Ciontu.Pag.20 

• Electronică şi PC - Dragoş Marinescu.Pag.22 

Poşta redacţiei ..Pag.24 


r 



















































f-if 

mm 


''mmm