Tehnium/1992/9212

-S552322» 


12/1992 


TEHNICĂ MODERNĂ . 

Proiectare asistată de 
calculator 

INIŢIERE ÎN 

RADIOELECTRQNICĂ . 

Indicatorul de acord 
. Simpo ’92 

CQ-YO. 

Emisiuni SSB de calitate 

HI-FI . 

Filtru dinamic 

LABORATOR . 

Snterşanjabilitatea modulelor 
sincroprocesor la receptoa¬ 
rele T.V. cu circuite integrate 
Semne convenţionale 

SERVICE ... 

Diamant 220 

AUTO-MOTO ... 

Semnalizator electronic de 
direcţie şi avarie 

ATELIER . 

Cronometru foto 
Circuite echivalente 
Protecţia cumpărătorului de 
bunuri electronice ' de larg 
consum 

CITITORII RECOMANDĂ. 

Incinte acustice uşor de 
construit 

LA CEREREA CITITORILOR .... 
Cu puţină îndemînare 

REVISTA REVISTELOR . 

Amplificator 100 W 

MAGAZIN TEHNIUM . 

Construieşte singur 

SAMSUNG MY-A702 . 


REVISTA LUNARA 
PENTRU CONSTRUCTORII 
AMATORI 

ADRESA REDACŢIEI: „TEHNIUM", 

BUCUREŞTI, PIAŢA PRESEI LIBERE NR. 1, 

COD 79784, OF. P.T.T.R. 33. 

SECTORUL 1, TELEF0I\I:618 35 66-617 60 10/2051 

PREŢUL 75 LEI 


răciunului şi a Anului Nou 1993 
redacţie al revistei TEHNIUM 
colaboratorilor şi cititorilor săi) 
ori fericite şi un călduros 


MULŢI ANI ! 


n— 



- 












L: 

| 













































Lista exemplu 5.10 (figura 5.33) 


* CONTINUARE ( C/P/a./R/S ): A 

* noduri de intrare: i, 2 

ANALIZA CIRCUITELOR LINIARE 

IN REGIM 3INU3CIDAL x NODURI DE IUBIRE! 5, 2 

* modele: rlcuvdistfo rs x Rg (kOhm): .05 


x NUMĂRUL DE 

noduri: 7 

x Rs (kOhjn): .05 

x elemente: v 

o 

x BALEIERE (D/N)I N 

x ELEMENTE V: 

4 

x FRECVENTA (MHz): 4300 

NR Z(Ohra) 

L(m) K A( rlB/m) 

Al,A2 E1,E2 

x PARAMETRU (Y/U/P/I/e/T/P): I 

VI 50 

.0036 0.38 2.34 

1,2 6,2 

Gll= 1.1176E+01 G12=-3«16203+00 
G21=-9.5318E+01 G22- 2.9429E+01 

V2 50 

.0026 0.38 2.34 

1 ,2 3 ,2 

Bll=-1.0270E+00 B12= l;7237E+00 
B21= 5.2175E+01 322=-4.2059E+Q0 

V3 50 

.002*6 0.38 2.34 

4,2 5,2 

311=5.4321E-01 PH311= -32.18 grd 
312=1.0804B-C1 PH312= -34.94 grd 

V4 50 

.008 0.38 2.34 

5 ,2 7 ,2 

321=3*25983+00 PHS21= -35.04 grd 
322=1.5302E-01 PHS22=-118.87 grd 

x ELEMENTE SI 

1 

x PARAMETRU (Y/U/P/i/B/T/P)! 


NR 

VAL. (PH=; 

~;rd) Z (Ohm) 

x CONTINUARE ( C/P/a/R/S )7. R 



Al,El,A2,E2 



31 


50 

x BALEIERE (D/N 

): d 



3 ,2 ,4 „2 






x Pmin (MHz): 4 000 


P= 4000 

MHz 




311=0.548 

PHS11=173 

x'Fmax (MHz)! 5000 


312=.049 

PH312=24 




S21=1.665 

PHS21=29 

x Fpas (MHz): 250 


322=0 .'816 

PH322=-71 






x PARAMETRU (fUPIET): PIE 


, F= 4300 

MHz 




311=0.579 

PII311=169.1 

P= 4000 

MHz 


S12=.052 

PHS12=23»7 

Ap=5.71 dB 

3= 1.3038E+00 


S21=l.569 

PHS21=23.6 

Gi= 9.5883E+CC 

Bi=-6.771QE+00 


322=0.829 

PHS22=-74.9 

Ri= 6.95903-02 

X.i= 4.91433-02 




RP=4.0917E-01 

(-7.76 dB) 


F= 5000 

MHz 

PH= 45.93 nrrd 

Ţ 


311=0.518 

PH311=160 

Ge= 1.5090S+01 

Be=~5.13083+01 


312=.058 

PK312=23 

Re= 5.27573-03 

Xe= 1.7939E-02 


321=1.346 

PH321=11 

RP=8.2920E-01 

(-1.63 dB) 


322=0.86 

PH322=-84 

PH= 140.16 grd 



ATA 

Or. ing. Radu IOI\JESCU ŞER8Af\J 

(URMARE DSN NR. TRECUT) 

în final, completarea valorilor admitanţelor în¬ 
tregului circuit cu cele ale parametrilor admitanţă 
echivalenţi daţi de relaţiile .(5.24) este asigurată 
de instrucţiunile cuprinse în lista 5.20. 

5.8.2 Exemplu (S) 

Radioamatorii interesaţi în practica aparaturii 
lucrînd în domeniul microundelor, sper că vor 
găsi interesant exemplul pe care îl comentăm în 
acest subcapitol. Vom analiza performanţele unui 
amplificator realizat în tehnică microstrip. după 
schema din figura 5.33. Cerinţa care a stat la 
baza proiectării sale a fost cît se poate de „sim¬ 
plă" şi anume, ca avînd la dispoziţie un tranzistor 
bipolar de foarte înaltă frecvenţă ai cărui para¬ 
metri de repartiţie se cunosc din catalogul fabri¬ 
cantului, să se asigure în jurul frecvenţei de 4,3 
GHz o amplificare cît mai mare. 

Cele mai apropiate frecvenţe de 4,3 GHz, pre-' 
cum şi valorile corespunzătoare ale parametrilor 
de repartiţie în conexiunea emitor-comun (R = 50 
Ql sînt trecute în tabelul 5.4, 

în principiu, în situaţiile cînd modulul lui s 12 
este foarte mic (reacţie internă redusă),, pentru 
maximizarea amplificării de putere, trebuie ca 
neapărat coeficientul de reflexie al sursei de sem¬ 
nal raportată la baza tranzistorului şi cel al sarci- 
nei raportată la colector să fie egal cu conjugatul 
complex al parametrului s n , respectiv s 2? . Aceste 
condiţii pot sta la baza alegerii lunqimilor elec¬ 
trice ale liniilor de transmisiune imprimate V, şi V 2 , 
respectiv V 3 şi V 4 , conducînd la expresia amplifi¬ 
cării maxime (5.25). 

în cazul nostru, la 4,3 GHz, A P (max) = 10,45 
dB. . 

Din examinarea rezultatelor conţinute în lista 
exemplu 5.10, dar mai ales din tabelul 5.5, se ob¬ 
servă că dimensionarea circuitelor de adaptare cu 
linii a fost corectă. Dar, cu toate că cerinţa ini¬ 
ţială referitoare la amplificarea de putere a fost 
îndeplinită, totuşi simplitatea structurii alese are 
ca efect negativ adaptări proaste la porturile de 
intrare şi ieşire (nodurile 1,2 şi 5,2), iar pentru 


Lista 5®19 


9005 DIM SCZUi),80) 

90 i 0 PR i N T ” NR 11 : TAB 7 ; " VAL. (PH=g 
rd)" îTAB 24? "1 (Ohm)”: PRINT TAB 
21; "Al, Li,A2,£2”; RETURN 
9020 PRÎNT "S";K;TAB 24;: INPUT 
8(K,80): PRINŢ SCK,80): LET SCK, 
30> = 1000./S(K,80>: PRINT TAB 21; 
î IMPUT SCK,52): PRINŢ SCK,52);T 
AB 23j IMPUT S(K r .53)s PRINŢ 

SCK,53)îTAB 26; ’V'js INPUT SCK, 
54); PRINT S( K,54); TAB 29 
INPUT SCK,55)î PRINŢ SCK,55) 

9022 LET SUC, 10=0 

9024 PRINŢ TAB 3; INVERSE lj“F= 

: IMPUT S(K ? 1): PRINŢ INVERSE 
I;SCK,1);" "?F3>: LET P=0; LET Q= 
Os 00 SUB 9026; 00 TO 9044 
9026 PRINŢ TAB 5;"Sll=";: INPUT 
SCK,P+563s PRINŢ SCK,P+56),"PHS1 
1=";: INPUT SCK,P+57): PRINŢ SCK 
,P+57): LET S(K,P+57)=PI«S C K,P+5 
7)/ISOs PRINŢ TAB 5;"S12= u ;: INP 
UT SU< r P+58); PRINŢ SCK,P+58) r “P 


HS12= M ;; INPUT SCK,P+59): PRINŢ 
S(K,P+59)s LET S(K,P+59)=PIsS(K , 
P+59)/ISO 

9028 PRINŢ TAB 5; ,, S21=";: INPUT 
S(K f P+60); PRINŢ SCK,P+60),"PHS2 
1 = "î: INPUT SaUP+61); PRINŢ SCK 
,P+6i); LET SCK,P+61)«PI*3(K,P+6 
1)/ISO: PRINŢ TAB 5;“S22 =“;î INP 
UT SCK,P+62); PRINŢ SCK,P+62),"P 
HS22-"?; l'NPUT SCK,P+63); PRINŢ 
SCK,P+63): LET SCK,P+63) -P IssCK, 
P+63)/180: PRINŢ 
9030 LET RA=1+SCK,P+62)«COS SCK, 
P+63)-SC K,P+56)SCOS SC K,P+57)* Ci 
+SCK,P+62)SCOS SCK,P+63))+SCK,P+ 
56}SSIN SCK,P+57)«SCK,P+62)«SIN 
S C K,P+63)+S C K,P+58)«COS 3C K,P+59 
)«S(K,P+60)«COS SCK,P+6i)-SC K,P+ 
58)sSIN SCK,P+59)ssCK,P+60)sSIN 
SCK,P+61); LET IB=S(K,P+62)«SIN 
S C K, P+63 > s (1 -S C K, P+56 ) «COS S C K, P 
+57))-SCK,P+56)SSIN SCK,P+57)«(1 
+SCK,P+62)SCOS SCK,P+63))+SCK,P+ 
58)SCOS SCK,P+59)«SCK,P+60)s£;IN 
S C K,P+61)+S C K,P+53)»SIN SC K,P+59 
)«SCK,P+60)«COS SCK,P+61) 


9032 LET RC=1+SCK,P+62)«COS SCK, 
P+63)+5 CK,P+56)SCOS SCK,P+57)«C1 
+S C K,P+62)SCOS SC K,P+63))-S(K,P+ 
56)s£;IN SCK,P+57)«SCK,P+62)#SIN 
SC K,P+63)~SCK,P+58)«COS SC K,P+59 
)ss(K,P+60)SCOS S(K,P+61)+SC K,P+ 
58)ssIN SCK,P+59)SS(K,P+60)«SIN 
SCK,P+61)Î LET IB=SCK,P+62)«SIN 
S(K,P+63)s C1+SC K,P+56)«COS S C K,P 
+57))+S C K,P+56)SSIN SC K,P+57)«(1 
+SCK,P+62)SCOS SCK,P+63))-SCK,P+ 
58)SCOS SC K,P+59)«SCK,P+60)»SIN 
SCK, P+61) --SCK, P+58) sSIN SCK, P+59 
)sSCK,P+60)SCOS S(K,P+61) 

9034 00 SUB 8210; LET S.(K,Q+2)=S 
(K,80)sRR; LET SCK,Q+3)=S(K,80)s 
II 

9036 LET RA=~2«SCK,P+58)«COS SCK 
,P+59); LET IB=-2»SCK,P+58)»SIN 
SCK,P+59): 00 SUB 8210; LET SCK, 
Q+4)-S(K,80)«RR: LET S(K,Q+5)=SC 
K,80)sII 

9038 LET RA=-2«SCK,P+60)«COS SCK 
,P+61): LET î B=-2sS(K,P+60)sSIN 
SCK,P+61): 00 SUB 8210: LET SCK, 
Q+6)=SCK,80)«RR: LET SCK,Q+7)=S( 


2 


TEHNIUM 12/1991 




F= 4250 
Ap=10.47 dB 
Gi= 6.0223S+00 
Ri= 1.2752E-01 
RP=5.4759S-01 
PH= -20.57 grd 
Ge= 2.0591S+01 
fie= 4.83773-02 
RP=3*4776E-02 
PH*= 116.55 grd 

F= 4500 
Ap*=8 • 09 dB 
Gi= 8.4232E+00 
Ri= 4.7386E-02 
RF=5.13123-01 
PH= -61.74 grd 
Ge= 3*22533+01 
Re= 1.52123-02 
RF=5.68l8E-01 
PH=-142.61 grd 

F= 4750 
Ap=5.35 dB 
Gi= 9.5598E+00 
Ri= 3.2008E-02 
RF=5.40893-01 
PH= -80.02 grd 
Ge= 5.70243+01 
Re= 7.7090E-03 
RF=7.39833-01 
PH=-159.79 grd 


MHz 

3= 1.16033+00 
Bi= 3.3103E+00 
Xi=-7 *0094E-02 
(-5.23 dB) 

Be=-1.2827E+00 
Xe= 3.01363-0^ 
(-29.17 dB) 


MHz 

3= 1.07^33+00 
Bi= 1.03353+01 
Xi=-5.8l40E-02 
(-5.8 dB) 

Be= 3.2862E+01 
Xe=-1.54993-02 
(-4.91 dB) 


MHz 

S= 1.00643+00 
Bi= 1.43973+01 
Xi=-4.82043-02 
(-5.34 dB) 

Be= 6.43843+01 
Xe=-8.70403-03 
(-2.62 d3) 


F= 5000 raz 

Ap=3.01 dB 3= 9.55793-01 

Gi= 9 . 63 O 6 E+OO Bi= 1.85553+01 
Ri= 2.2036E-02 Xi=-4.2456E-02 

RF=6.0799E-01 (-4.32 dB) 

PH= -92.86 grd 

Ge= 1.12683+02 Be= 8.8921E+01 
Re= 5.4689E-03 Xe=-4.3157E-03 

RF=8.04143-01 (-I .89 dB) 

PH=-170.02 grd 

* CONTINUARE (C/P/a/R/3): S 


( 5 . 21 ) 


ch( f 1) 
Z.Bh(|-l) 

1 

yr=yf = " Z-ah(fl) 



Lista 5.20 


3055 FOR 1=1 TO Z(ll)s LET 6=SCI 
,28)+F2«(SCI,29)+F2«S(I,30))s LE 
T B=S(1,31)+F2«(SCI,32)+F2«S(1,3 
3)): LET L=S(I,52): LET M=S(I,53 
): LET J=L: LET K=M: GO SUB 485 
3060 LET G=S(1,34)+F2«(S(I,35)+F 
2*9(1,36)): LET B=S(I,37)+F2«(S( 


3065 LET G=S(I,46)+F2«(S(I,47)+F 
2*9(I,43)): LET B=S(1,49)+F2«(9( 
1,50)+F2«S(1,51)): LET L=J: LET 
M=K: GO SUB 485 

3070 LET G=S(I,40)+F2«(9C1,41)+F 
2*9(1,42)): LET B=SCI,43)+F2«(S( 
1,44)+F2«S(1,45)): LET J=S(1,52) 
: l.ET K=S( 1,53): GO» SUB 485: NEX 

T I 


I,38)+F2«S(I,39)): LET .J=S(I,54) 
: LET K=S(I,55): GO SUB 485 


K,80)«II 

9040 LET RA=1-9(K,P+62)«COS S(K, 
P+63)+S(K,P+56)«COS S(K,P+57)*(1 
-S(K,P+62)«COS S(K,P+63))+9(K,P+ 
56)«SIN S(K,P+57)«S(K,P+62)«SIN 
S(K,P+63)+9(K,P+58)«COS S(K,P+59 
)«S(K,P+60)«COS S(K,P+61)-S(K,P+ 
58)«SIN S(K,P+59)«S(K,P+60)«SIN 
S(K,P+61): LET IB=-S(K,P+62)«SIN 
S C K,P+63)«(1+S(K,P+56)«COS S(K, 
P+57))+S(K,P+56)«SIN S(K,P+57)«( 
1-S CK,P+62)«COS S(K,P+63))+S(K,P 
+58)«COS S(K,P+59)«S(K,P+60)«SIN 
S(K,P+61)+S(K,P+58)«SIN S CK,P+5 
9)«S(K,P+60)«COS S(K,P+61) 

9042 GO SUB 8210: LET S(K,Q+8)=S 
(K,80)«RR: LET S(K,Q+9)=S(K,80)« 
II: RETURN 

9044 PRINŢ TAB 8; INVERSE 1;"F= 

,r ;: INPUT S(K, 10): PRINŢ INVERSE 
1? S(K, 10);" ";F$: IF 8(K, 10)00 
THEN GO TO 9048 

9046 FOR P=28 TO 49 STEP 3: LET 
S(K,P)=SCK,(P-22)/3): LET SCK,P+ 
1)=0: LET S(K,P+2)=0: NEXT P: RE 


TURN 

9048 LET P=8: LET Q-9s GO SUB 90 

9050 PRINŢ TAB 8; INVERSE 1;"F= 
";: INPUT S(K,19)s PRINŢ INVERSE 
1;S(K,19);" ";F$: LET P=16: LET 
Q=13: GO SUB 9026 
9052 FOR P=1 TO 8: LET V1=(S(K,1 
0+P)-S(K,1+P))/(S(K,10)-S(K,1)): 
LET V2=(S(K,19+P)-S(K,10+P))/(S 
(K,19)-S(K,10)) 

9,054 LET S (K, 27+3«P) = (V2-V1) / (S ( 
K,19)-S(K,1))s LET S(K,25+3«P)=S 
(K,1+P)-V1«S(K,1)+S(K,27+3«P)«S( 
K,1)«S(K,10): LET S(K,26+3«P)=V1 
-S(K,27+3«P)«(S(K,1)+S(K,10)): N 
EXT P: RETURN 

9130 PRINŢ "S";If TAB 24;1000./S( 
1,80): PRINŢ TAB 21;S(1,52);TAB 
23;","? S(1,53);TAB 26;",";SC1,54 
) ? TAB 29; V*; SCI, 55) 

9132 PRINŢ TAB 8; INVERSE 1;"F= 

";S(I,1); H ";F$: LET K=0: 00 SUB 
9134: GO TO 9136 
9134 PRINŢ TAB 5;”S11=";S(I,K+56 
),"PHS11 = n ;S(I,K+57)«180/PI: PRI 


NT TAB 5;"S12=";SC I,K+58),"PHS12 
="; S(I,K+59)«180/PI: PRINŢ TAB 5 
;“S21 = ";S(I,K+60),"PHS21 = M ;S(I,K 
+61 )«130/F'I: PRINŢ TAB 5;"S22="; 
SCI,K+62),"PHS22=";S(I,K+63)«ISO 
/PI: PRINŢ : RETURN 
9136 IF SCI,10)=0 THEN RETURN 
9138 PRINŢ TAB 8? INVERSE 1;"F= 

";S(I,1O);" ";F$: LET K=8: GO SU 
B 9134 

9140 PRINŢ TAB 8; INVERSE 1;"F= 

";S(I,19);" ";F$: LET K=16: GO S 
UB 9134: RETURN 

frecvenţe depăşind 4,5 GHz, etajul este potenţial 
instabil.’ 

5.9.1 Cuplor direcţional (D) 

Ultimul model cu care^completăm biblioteca 
programului de analiză a răspunsului circuitelor 
liniare la semnale sinusoidale este cel al unei 
componente familiare mai ales pasionaţilor de 
montaje care funcţionează la frecvenţe foarte 
înalte. Este vorba despre cuptorul direcţional în 
varianta simetrică. Acei care sînt la prima întîlnire 
cu noţiunea de cuplor direcţional, trebuie să ştie 
că acesta este în principiu un dispozitiv reciproc 
cu patru porţi avînd proprietatea că semnalul ex¬ 
terior aplicat unei porţi se regăseşte la celelalte 
trei (ieşiri) în proporţii dependente de parametrii 
constructivi ai cuplorului, de frecvenţă, precum şi 
de valorile impedanţelor care închid porţile. 

(CONTINUARE ÎN NR. VilTOR) 










La întrebările mai multor cititori 
ai revistei noastre „ce este ochiul 
magic" şi „ce utilitate are el într-un 
radioreceptor" încercăm, în rîndu- 
rile de mai jos să schiţăm un 
răspuns. 

Se ştie din teoria radioreceptoru¬ 
lui (RR) superheterodină că dacă 
purtătoarea semnalului recepţionat 
nu coincide cu frecvenţa mijlocie a 
benzii de trecere a RR, va rezulta o 
amplificare inegală a frecvenţelor 
benzilor laterale. Şi astfel, la detec¬ 
ţie se vor produce distorsiuni, mai 
puternice la tonurile înalte. De aici 
rezultă necesitatea ca acordul RR 
să se facă corect. Cum? 

La RR care nu posedă etajul CAA 
(control automat al amplificării), 
acordul corect se face pentru vo¬ 
lum maxim. La receptoarele radio 
dotate cu CAA se constată că, pe o 
anumită plajă a acordului, intensi¬ 
tatea audiţiei se menţine constantă. 

Şi atunci acordul optim se încearcă 
să se realizeze printr-o recepţie cu 
minimum de distorsiuni, apreciere 
foarte subiectivă. De aici apare ne¬ 
cesitatea ca RR să fie prevăzut cu 
un dispozitiv care să indice cu pre¬ 
cizie cînd s-a realizat acordul op¬ 
tim. 

Acest dispozitiv se poate baza pe 
proprietatea că tensiunea semnalu¬ 
lui de la detecţie este maximă (chiar 
la RR dotate cu CAA) în momentul 
în care frecvenţa purtătoare coin¬ 
cide cu frecvenţa mijlocie a curbei 
de selectivitate. Dispozitivul trebuie 
să dea o indicaţie vizuală asupra 
unei mărimi electrice. 

La începuturile dezvoltării RR su¬ 
perheterodină acest dispozitiv con¬ 
sta dintr-un instrument indicator de 
curent continuu (un miliamperme- 
tru). Acesta se monta în circuitul 
anodic al tubului amplificator de FI 
(frecvenţă intermediară). Se realiza 
un montaj în punte, miliamperme- 
trul fiind conectat într-o diagonală 
a punţii, iar în cealaltă diagonală a 
punţii făcîndu-se alimentarea cu 
tensiune continuă. Prin instrument 
va circula un curent cu atît mai 
mare cu cît tensiunea semnalului 
aplicat la detecţie va fi mai mare. 

Ulterior s-a utilizat în acest scop 
un tub cu descărcare în gaz rarefiat, 
care conţinea un catod rece, un 
anod principal şi un anod auxiliar 
de_ aprindere. 

Întrucît nici acest al doilea sistem 
nu s-a dovedit extrem de sensibil, a 
apărut în anul 1937 şi a căpătat ulte¬ 
rior o largă dezvoltare, fiind cel mai 
precis din tehnica RR cu tuburi in¬ 
dicatorul de acord cu tub cu raze 
catodice şi ecran fluorescent, de¬ 
numit şi „ochi magic". 

în figura 1 este prezentat princi¬ 
piul constructiv al acestuia. 

Se observă că indicatorul optic 
de acord este constituit din două 
structuri de electrozi şi anume o 
triodă şi indicatorul propriu-zis. 
Cele două structuri au catodul co¬ 
mun. 

Indicatorul propriu-zis se corn- - 
pune dintr-un anod conic (ecran), a 
cărui suprafaţă interioară este aco¬ 
perită cu o substanţă care, bombar¬ 
dată de fluxul de electroni devine 
fluorescentă, un catod dispus în 
axul conului şi un electrod de co¬ 
mandă (cuţit), realizat sub formă de 
unul, două sau patru bastoane. 

în partea inferioară a tubului se 
află trioda. Se observă că cele două 
structuri au catodul comun, iar 
electrodul de comandă este legat la 
anodul triodei. 

în figura 2 se prezintă o secţiune 
longitudinală prin tubul indicator. 

Funcţionarea tubului indicator 
de acord este următoarea: aplicînd 
între anod şi catod un potenţial su¬ 
ficient de mare, electronii emişi de 
catod vor bombarda suprafaţa infe¬ 
rioară a anodului pe care o fac să 
devină luminoasă (fluorescentă). 
Dacă electrodul de comandă (cuţi¬ 
tul) ar lipsi, suprafaţa anodului ar fi 


INIŢIERE ÎN RDI+0ELE3TR0NICĂ 


INDICATORUL 
DE ACORD 


■ Ing. ŞERBAN IUAICU» 


suprafaţa fluorescentă 


Ajnd 

anod indicator 
(ecran) 


i 



EC 

electrod de comandă 
(cuţit) 


In figura 4 este prezentat simbo¬ 
lul grafic precum şr schema de cir¬ 
cuit. - 

Se observă că anodul indicatoru¬ 
lui (ecranul) este legat direct la 
sursa de alimentare de +250 V, iar 
anodul triodei ‘este conectat la 
aceasta printr-un rezistor de va¬ 
loare mare (1,5 MO). Această cone¬ 
xiune face ca anodul triodei şi elec¬ 
trodul de comandă să fie la un pote¬ 
nţial mult inferior anodului tubului 
indicator, atunci cînd există prin 
triodă circulaţie de curent (deoa¬ 
rece apare o cădere de tensiune 
mare pe rezistenţă). Cînd nu există 
negativare pe grila triodei, deci cu¬ 
rentul prin triodă e maxim, vom 
avea o regiune întunecată cu des¬ 
chidere maximă în tubul indicator. 

Dacă pe grila triodei se va aplica 
un potenţial negativ, aceasta va în¬ 


G 

grilă triodă 


anod triodă 


m 


F 

filament 


luminată în mod egal, iar traiectoria ! 
electronilor s-ar prezenta ca în fi¬ 
gura 3a. Datorită prezenţei electro- * 
dului de comandă, care se negati- 
vează acesta respingînd electronii, 
zona de anod din spatele său nu va 
fi bombardată de electroni, deci nu 
se va lumina. Va apare astfel o zonă 
întunecată mai mică (figura 3b) sau 
mai mare (figura 3c), cînd potenţia¬ 
lul electrodului de comandă scade 
şi mai mult comparativ cu cel al 
anodului (ecranului). 


cepe să se blocheze, curentul ano¬ 
dic al triodei va scădea, deci şi 
căderea de tensiune pe rezistenţă. 
Acest lucru face ca potenţialul de 
pe anodul triodei, deci potenţialul 
electrodului de comandă, să creas¬ 
că apropiindu-se de potenţialul 
sursei de alimentare (egal cu cel al 
anodului tubului indicator). în 
acest fel scade regiunea întunecată 
a tubului. 

Cînd tensiunea negativă pe grila 
triodei atinge potenţialul de tăiere 
al tubului, trioda se va bloca, poten¬ 
ţialele anodului triodei (deci şi al 
electrodului de comandă) şi al ano¬ 
dului tubului indicator devin egale, 
iar regiunea întunecată e minimă. 

Cu un astfel de tub se realizează 
acordul optim cînd regiunea întu¬ 
necată este minimă. 

Avînd în vedere că grila triodei se 
leagă, în circuitul radioreceptorului 
superheterodină, la rezistenţa de 
sarcină a detecţiei, rezultă că’ efec- 
tuînd un acord cît mai corect, cu atît 
semnalul este. mai puternic, deci 
grila de comandă maj negativată, 
trioda mai blocată, iar regiunea în¬ 
tunecată mai mică. 

Tuburile indicatoare mai mo¬ 
derne sînt cu dublă sensibilitate, 
pentru a putea indica acordul co¬ 
rect atît pentru semnale mari (staţii 
de emisie apropiate şi puternice) cît 
şi pentru semnale slabe. Simbolul 
acestui tip de indicator este prezen¬ 
tat în figura 5. 

Tubul indicator conţine două 
triode cu factori de amplificare dife¬ 
riţi, iar anodul fiecăreia este conec¬ 
tat la unul sau doi electrozi de co¬ 
mandă. 

Pe ecranul fluorescent (anod) 
apar două tipuri de regiuni întune¬ 
cate, prezentate în figura 6. Unele 
fiind date de electrozii de comandă 
ai triodei cu factor de amplificare 
mai mare, iar celelalte de electrozii 
de comandă ai triodei cu factor de 
amplificare mai mic. 

La recepţia unui semnal zonele 



4 


TEHNIUM 12/1992 








întunecate cu sensibilitate mare se 
închid complet, iar apoi acţionează 
zonele cu sensibilitatea mai redusă, 
dacă semnalul este suficient de 
mare. 

Dintre cele mai cunoscute tuburi 
indicatoare optice de acord enu¬ 


merăm: EM84, utilizat în RR de tip 
Orizont S-620A, Tomis S-621A, Dar¬ 
clee S-622A, Darclee 2 S-621A, 
Darclee 3 S-643A, Carmen 4 S-691A, 
Darclee 4 S-641A, care are soclul 
prezentat în figura 7a precum şi tu¬ 
bul indicator de acord cu dublă 


sensibilitate de tip EM34, utilizat în 
RR Eforie S-692A, Traviata S-692Ap 
cu soclul prezentat în figura 7b. 

Bibliografie: 

1) Aparate de radiorecepţie — V. 
Nicolescu, A. Vlădescu, Editura 
Tehnică, Bucureşti, 1959. 


2) Tuburi electronice şi dispozi¬ 
tive semiconductoare — Gh. Goga, 
O. Popescu ş.a., Editura Tehnică, 
Bucureşti, 1964. 

3) Catalog de tuburi electronice 
— C. lonescu, A. Săvescu, Editura 
Tehnică, Bucureşti, 1967. 


g zone întunecate 

7 

a 

b 


corespunzătoare aradului 

A! 


G _ EC 


f V o 

/ 




/ / \ _ \ \ 

j 

io ^V \ 



o fu 

EC i/ 


F 

- 



r 


\ ^ i 

zone întunecate 


F 


corespunzătoare 
anodului Aţ 


EM84 

EM 34 




SIMPO ’ s 2 

A 

în frumosul şi pitorescul oraş Deva, 
o dată cu Simpozionul Naţional al Ra¬ 
dioamatorilor Români (SIMPO’92) 
s-a desfăşurat şi Campionatul Naţio¬ 
nal de Creaţie Tehnică, manifestare 
tradiţională, ajunsă la a Xl-a ediţie. 

Participanţii la «simpozion, în 
număr de cca. două sute, veniţi din 
aproape toate judeţele ţării, au pu¬ 
tut asculta o serie de referate des¬ 
pre noutăţi în radioamatorism, des¬ 
pre traficul în Radio Pachet, au pu¬ 
tut să-şi procure documentaţie şi 
componente noi, au realizat pe 
lîngă o întîlnire agreabilă, un util 
schimb de experienţă. 

Faţă de unele ediţii anterioare, 
anul acesta la Campionatul Naţio¬ 
nal de Creaţie Tehnică au fost mai 
puţine lucrări, numărul mic de 
lucrări a fost parţial compensat de 
complexitatea acestora. 

în general, s-a expus în concurs 
aparatură de emisie-recepţie (tran- 
I sceivere) şi aparatură de măsură, i 

ceea ce reflectă atît nevoile actuale, 
cît şi jDreocupările constructorilor 
amatori. Un juriu format din specia¬ 
lişti în electronică si radioamato¬ 
rism (Y05BLA, Y03RU, Y05BBL, 
Y03FRK, YC7CKQ şi Y08BAM), a 
verificat lucrările şi a întocmit cla¬ 
samentele. 

La secţiunile „Aparatură pentru 
trafic în US şi UUS“ şi .Aparatură 
de măsură", pe primele locuri (deci 
Campioni ai României pe 1992) 
s-au situat: Y05AT — Cuibuş losif 
— din Satu Mare şi respectiv: 
Y07FPE — ing. Zaharescu Dorel — 
din Piteşti. Y05AT a prezentat un 
„Transceiver pe US cu 6 benzi" ce 
lucrează în toate modurile de lucru 
şi foloseşte filtre SSB de 9 MHz rea¬ 
lizate în ţară. De fapt Y05AT este 
un constructor bine cunoscut citi¬ 
torilor revistei Tehnium, datorită ar¬ 
ticolelor publicate de-a lungul ani¬ 
lor. 

în ceea ce priveşte pe Y07FPE, 

acesta a realizat un „Osciloscop cu 
bandă de 5 MHz", aparat perfor¬ 
mant şi deosebit de util pentru do¬ 
tarea radiocluburilor şi laboratoa¬ 
relor. Pe următoarele două locuri la 
cele două secţiuni, găsim de ase¬ 
menea constructori cunoscuţi, ca 
de exemplu: Y03RT — Răzor 
Traian (Transceiver US); Y09DIA — 
ing. Soare Dumitru (Transceiver — 
100 W); Y03BZW — Radu Ion 
(Frecvenţmetru 0—200 MHz) şi 
Y03FRK — ing. Gheorghiu Dan 
(Sursă în comutaţie pentru repe¬ 
toare). 

Ca Şi la alte ediţii, redacţia Teh¬ 
nium, dorind să sprijine în principal 
pe radioamatorii constructori mai 
tineri, a hotărît acordarea a 4 premii 
speciale, constînd din materiale şi 
componente electronice. 

Acestea au fost obţinute de: 

1. Y06CAS — Imbrea Gh. — 
Braşov, pentru „Transceiver A 412 
— modificat"; 

2. Y08ROO — ing. Airoaiei Dan 
— „Antenă verticală pentru: 14, 21 
şi 28 MHz"; 

3. Y07FPE ing. Zaharescu 

Dorel" — Argeş,'pentru „Osciloscop 
cu bandă de.t'recere de 5 MHz"; 

4. Y03FRK — ing. Gheorghiu 
Dan — Bucureşti, -pentru „Sursă în 
comutaţie pentru repetoare". 

Federaţia a acordat şi două pre¬ 
mii speciale, constînd în cîte 25 000 
lei, pentru Y02BBT — Stelian 
Tănăsescu şi Y05KAS — Radioclu- 
bul Uzinelor Unirea din Cluj — care 
au realizat cîte un filtru diplexor ne¬ 
cesar repetoarelor care se vor in¬ 
stala în Munţii Semenic şi Apuseni 
înţr-un viitor apropiat. 

în revistă, vor fi publicate des¬ 
crierile unora din lucrările prezen¬ 
tate la concurs. 

fng. V. CIOBĂNIŢA Y03ÂPG 
secretar general FRR 8 


TEHNIUM 12/1992 





EMISIUNI SSB DE CĂLITĂ TE 


Este cunoscut din practică faptul că transcei- 
verele construite după una şi aceeaşi schema, la 
diferiţi radioamatori, se comportă diferit privind 
calitatea semnalului SSB; la unii, semnalul este 
foarte bun şi îndeplineşte toate condiţiile unei 
emisiuni SSB, la alţii foarte rău, manifestat prin 
purtătoare, lărgime mare de bandă (splatere) 
etc. 

Rîndurile de faţă se adresează în special înţe¬ 
pătorilor în ale radioamatorismului şi care nu 
stăpînesc. suficient „tehnica" SSB. Ne vom referi 
în special la formarea,semnalului SSB pe 500 
kHz, deoarece majoritatea radioamatorilor folo¬ 
sesc filtre electromecanice pe această frecvenţă, 
fiind mai uşor de procurat şi accesibile ca preţ. în 
general, indiferent de frecvenţa sau tipul filtrului, 
regulile ce urmează a fi avute’în vedere la forma¬ 
rea semnalului SSB sînt aceleaşi. Nu vom face un 
istoric al SSB, ci doar vom reaminti cîteva no¬ 
ţiuni. 

Modulaţia de amplitudine (MA) sau A3 este 
suma a trei oscilaţii sinusoidale de amplitudini 
constante, avînd frecvenţele egale respectiv cu 
fo, fo -f fm, fo - fm, în care prima este purtătoa¬ 
rea, celelalte două sînt componentele laterale 
(superioară, respectiv inferioară) dispuse pe axa 
frecvenţelor la dreapta şi la stînga frecvenţei pur¬ 
tătoare la un interval egal cu ±fm, prezentate în 
figurai. 

. Purtătoarea care se transmite tot timpul nu 
poartă nici o informaţie, deci ea reprezintă un 
consum inutil de energie şi se poate elimina 
mărindu-se corespunzător amplitudinea com¬ 
ponentelor laterale. Această operaţie se poate 
realiza într-un montaj numit modulator „echili- 
brat“. La recepţie, purtătoarea se poate adăuga 
cu ajutorul unui oscilator local (BFO). în felul 
acesta am ajuns la modul de lucru A3—Ps — mo¬ 
dulaţie de amplitudine cu purtătoare suprimată 
— sau cum se notează curent DSB (două benzi 
laterale), figura 2. Cele două benzi laterale, din 
punctul de vedere al informaţiei, sînt identice şi 
una din ele se poate suprima, reducînd din ener¬ 
gia consumată. Eliminarea uneia din benzile la¬ 
terale se poate face prin două metode: prin defa¬ 
zaj sau metoda filtrelor. Prima metodă, în gene¬ 
ral, nu se mai practică fiind depăşită. După' cum 
sînt eliminate cele două benzi laterale, se poate 
lucra pe banda laterală inferioară (BLI) sau 
banda laterală superioară (BLS). în felul acesta 
am ajuns la modul de lucru A3J sau BLU — mo¬ 
dulaţie de amplitudine cu o singură bandă de lu¬ 
cru şi purtătoare suprimată — în notaţie curentă 
SSB (o singură bandă laterală). Grafic, cele două 
benzi laterale sînt prezentate în figura 3 a—b. în 
continuare să urmărim cum se procedează la eli¬ 
minarea purtătoarei. 

Atenţionăm că SSB se realizează la niveluri 


I 0 


Ing. CLAUDISJ IATAIM 

fnopffucfineo 


fo- fm fo fo-tPm 
Ampfifudinea 


/ fb,fm 

Ampiifud/nea 

Spec/ruf Oemna/u/o? 
mo c/u/ofor 


fonului la o distanţă de cca 10 cm de el, tensiunea 
la ieşire va fi apropiată de cea indicată mai sus. 
Apoi la ieşire se conectează o cască telefonică 
cu impedanţa de cel puţin 1 kfî şi trebuie să 
auzim un semnal curat, nedistorsionat. Se înţe¬ 
lege că intrarea de microfon tebuie să se adap¬ 
teze la impedanţa microfonului folosit. Verificăm 
acordul circuitului L2, C5 care trebuie să fie pe 
500 kHz. Conectăm voltmetrul de R.F. în punctul 
5 şi intenţionat dezechilibrăm modulatorul echi¬ 
librat mutînd cursorul potenţiometrului R19 într¬ 
una din poziţiile extreme şi trebuie să citim la 
voltmetru 3—5 V. Dacă nu se obţin aceste valori, 
se măreşte amplificarea tranzistorului TI pînă se 
obţin valorile de mai sus. Se readuce cursorul 
potenţiometrului în poziţie iniţială (aproximativ 
pe mijlocul cursei). Se acţionează asupra valori¬ 
lor condensatorilor C3 şi C4 sau se mută capătul 
celălalt al bobinei L.1 pînă cînd la voltmetru citim : 
o tensiune de 0,03—0,04 V. Acum, spunem că 
purtătoarea a fost redusă de 100 de ori, ceea ce 
corespunde la o atenuare de 40 dB. 

Avînd în vgdere că şi filtru! atenuează cu încă 
20 dB, considerăm că o atenuare globală de 60 dB 
este suficientă. Trebuie să mai reţinem că sem¬ 
nalul de la amplificatorul de microfon şi cel de la 
oscilator, trebuie să fie într-un raport de 
1/10—1/20. în cazul modulatoarelor echilibrate,/ 


f 

3 Ampl/'Mr'neO 

o) 


&LS 


judi 


f 0 


Specjruf de/y?no/u/u/ 
mo c/o/o for &LÎ 

_tek 




fmin k fr/xyx. fo t Amin. fot frvay fm//). fmc/x, pQ-fmox. rO - f/r/i/l- 


mici şi doar în ultimul etaj de putere se realizează 
niveluri mari ale semnalului. 

Spuneam că eliminarea purtătoarei se face în¬ 
tr-un montaj numit modulator echilibrat sau si¬ 
metric. în figura 5 este prezentat un astfel de 
montaj împreună cu amplificatorul de DSB. Se 
începe cu verificarea amplificatorului de micro¬ 
fon. La intrarea de microfon se aplică un semnal 
de 300—3000 Hz la un nivel de 5 mV, iar la ieşire 
trebuie să obţinem 1—1,5 V fără deformări ale 
semnalului sinusoidal (vizualizat pe osciloscop). 
Dacă nu dispunem de aceste instrumente, se 
poate face verificarea cu microfonul. Pentru un 
„A" pronunţat prelung sau fluierat în faţa micro- 


4 


Q2 =50t,/50./hz(20d , 



echipate cu diode, semnalul «de microfon este 
mai mare decît cel de la oscilator, deoarece pen¬ 
tru deschiderea diodelor trebuie o tensiune de 
minim 0,8 V, iar în cazul modulatoarelor echipate 
cu tuburi electronice invers, deoarece tubul se 
deschide la un poenţial grilă de comandă-catod 
aproape „0". Nerespectînd aceste reguli, semna¬ 
lul ne apare deformat sau, cum spun radioama¬ 
torii corespondentului, „semnal cu modulaţie în 
frecvenţă". 

Eliminarea uneia din benzile laterale se face cu 
ajutorul filtrului. Un filtru pentru SSB se caracte¬ 
rizează prin mai mulţi parametri: frecvenţa cen¬ 
trală a filtrului, banda de trecere a filtrului care se 
măsoară de obicei la nivelul de —6 dB şi -40 dB 
sau chiar —60 dB, curba caracteristică a filtrului 
(de notat aici, în special cele două flancuri care 
trebuie să fie cît mai abrupte), atenuarea în 
banda de trecere, impedanţă de intrare, neuni- 
formitatea caracteristicii de frecvenţă etc. în fi¬ 
gura 4 este reprezentată curba unui filtru cu frec¬ 
venţa centrală de 500 kHz şi plasarea celor doua 
cristale de purtătoare pe flancurile filtrului. Asu¬ 
pra filtrelor electromecanice pe 500 kHz sîntem 


6 


TEHNIUM 12/1992 










De h osc. 1 
600 kHz 


De/o am pi 2 11, 
microfon c ^ HSh 



La ALC 

H MG 73 ila fi/lru EMF 

jA va°a 

V 02 "o 

X-V^tV-i 200 


ri' 


nevoiţi să facem unele precizări. Ele nu sînt spe¬ 
cial construite pentru a echipa emiţătoarele SSB 
pentru radioamatori, ci pentru alte scopuri. Fil¬ 
trele de tipul EMF-9D-500 3 V sînt astfel con¬ 
cepute încît ele favorizează lucrul pe banda late¬ 
rală superioară iar tipul 3 N, pe banda laterală in¬ 
ferioară. De aceea, dacă dorim ca la transceive- 
Yul nostru să putem lucra şi pe banda laterală in¬ 
ferioară, cel mai corect este să comutăm un filtru 
de tip 3N folosind acelaşi cristal de purtătoare 
aşa cum rezultă din figura 4, cristalul Q1. Cu 
regret trebuie să mai spunem că nu în toate cazu¬ 
rile inscripţia de pe filtru corespunde cu realita¬ 
tea; personal am constatat că pe un filtru era 
scris 3 V, dar în realitate era 3 N; acelaşi lucru şi 
cu cristalele de purtătoare chiar dacă sînt din 
acelaşi set. Cel mai corect este să ridicăm curba 
filtrului şi să măsurăm şi cristalul de purtătoare, 
căci numai atunci vom şti exact dacă cristalul de 
purtătoare este plasat corect pe flancul filtrului. 
Frecvenţa oscilatorului trebuie aleasă aşa fel ca 
purtătoarea să cadă pe curba filtrului în punctul 
corespunzător atenuării cu 20 dB faţă de nivelul 
maxim. în felul acesta filtrul atenuează banda la¬ 
terală inferioară cu 50 dB, iar purtătoarea cu 20 
dB aşa cum am amintit mai sus. Rezultate mai 
bune de atît nu se pot obţine, deoarece acestea 
sînt performanţele filtrului. Pe intrările filtrului se 
conectează condensatori sau semireglabili de 
acord al bobinelor interioare ale filtrului. Din 
aceste capacităţi se reglează uniformitatea ca¬ 
racteristicii de frecvenţă care determină „calita- 
tea“ semnalului SSB. La un filtru bun uniformita¬ 
tea caracteristicii de frecvenţă nu trebuie să 
depăşească 6 dB. Procedînd în felul acesta for¬ 
marea semnalului SSB va fi de bună calitate. 

Un fenomen neplăcut ce apare la unele emiţă- ' 
toare SSB sînt splaterele care în traducere din 
limba engleză ar însemna „inundare, revărsare", 
iar în limbajul nostru, semnalul de la ieşirea 
emiţătorului este emis într-o bandă largă de frec¬ 
venţe sau mai pe scurt banda este extinsă. Acest 
mod de a emite este foarte neplăcut (îi deran¬ 
jează pe ceilalţi parteneri din bandă) şi de aceea 
asupra acestui fapt vom insista mai mult. Să ve¬ 
dem care sînt cauzele care duc la acest fenomen 
şi cum le putem înlătura. 

Dacă la intrarea de microfon a emiţătorului 
SSB ce nu deformează (ideal) se aplică un sem¬ 
nal de joasă frecvenţă (J.F.) al cărui spectru 
constă din două oscilaţii sinusoidale cu frec¬ 
venţele FI şi F2, atunci semnalul de ieşire va con¬ 
sta din două componente armonice cu frec¬ 
venţele fo 4- FI şi fo 4 F2 unde fo este frecvenţa 
purtătoare. Orice emiţător oricît de corect ar fi 
executat posedă o oarecare neliniaritate, de 
aceea la ieşirea acestuia alături de semnalul util 
vor fi prezente şi armonicele sale. Tocmai inter¬ 
acţiunea armonicilor de diferite ordine pe ele¬ 
mentul neliniar generează extinderea benzii 
semnalului. în emiţătoarele SSB extinderea ben¬ 
zii are loc, în principal, din cauza componentelor 
combinate diferenţă, de ordin impar (3, 5 etc.) ce 
apar în amplificatoarele de putere. De exemplu 
componentele combinate diferenţă de ordinul 3 
apar ca rezultat al interacţiunii fundamentalei de 
modulaţie şi a armonicii a doua ale semnalului 
SSB exprimate prin relaţiile: 

2(fo 4 FI) - (fo 4 F2) = fo 4 (2F1 - F2) şi 

2(fO 4- F2) - (fo 4 FI) = fo 4 (2F2 - FI). 

Componentele de ordinul 5 apar ca rezultat al 
interacţiunii armonicilor 2 şi 3 ale semnalului şi 
sînt exprimate astfel: 

3(fo 4 FI) - 2(fo 4 F2) = fo 4 (3F1 - 2F2) si 

3(fo 4 F2) - 2(fo 4 FI) = fo 4 (3F2 - FI). 

Dacă şi purtătoarea nu este suficient supri¬ 
mată, atunci pqî apărea şi componentele combi¬ 
nate diferenţă din cauza interacţiunii dintre ar¬ 
monicile semnalului SSB şi restul de purtătoare 
sub forma: 

2(fo 4 FI) - fo = fo 4 2F1 şi 

3(fo 4 F2) ~ 2fo = fo 4 3F2. 

Orice radioamator îşi poate măsura lărgimea 
de bandă a emiţătorului SSB propriu cu ajutorul 
unui receptor echipat cu S-metru şi citire digitală 
a frecvenţei. în receptor se fixează banda de tre- 


J 7âmm 


j) ==&/ 


Nobâ : Drena se o/imen- 
kozd pr'b bi¬ 
na ffl/ru/ai. 


Vd A Aj/> k/U A hi A fsh 



de frecvenţe Af b.p.m. ce corespunde părţii prin¬ 
cipale a semnalului emis este aproximativ egală 
cu suma lăţimii spectrului semnalului SSB şi cu 
dublul benzii de trecere ă receptorului. Lărgimile 
Af3b şi Af5b sînt egale cu 2 • Afb.p.m., dar atenu¬ 
ate şi măsurate pe mijlocul frecvenţei fiecăreia 
aceste atenuări sînt aproximativ de 38 dB pentru 
Af3b şi de 43 dB pentru Af5b. Conform normelor 
internaţionale pentru SSB, nivelul armonicilor nu 
trebuie să depăşească —25 dB. Dacă semnalul 
emiţătorului conţine armonici ale căror niveluri 
depăşesc —30 dB, trebuie să se caute cauzele 


, Ucj2 = 250 1 / 
/Uq? z 200 \j 
î am 


Jnfrore ^__j 



Uo ! Un 10 




| cere cea mai îngustă, 500-—600 Hz şi se acor- 
| dează receptorul în mijlocul benzii semnalului 
1 util al emiţătorului, iar sensibilitatea receptorului 
I se reglează astfel ca la S-metru să citim S9‘ 40dB . 
I Dezacordăm receptorul dreapta, stînga şi notăm 
1 citirile la S-metru şi frecvenţele de dezacord pînă 
| unde se mai aude semnalul. Cu citirile respective 
putem ridica curba din figura 6. Cu simbolurile Af 
| b.p.m. am notat banda de frecvenţe ce cores- 
| punde părţii principale de energie a semnalului 
| SSB, iar prin simbolurile Af3b şi Af5b, extinderea 
I benzii semnalului ce corespunde componente- 
I lor combinate diferenţă de ordinele 3 şi 5. Banda 


| apariţiei acestora. Ele se pot determina după 
forma caracteristicii de amplitudine a emiţătoru- 
| lui SSB. Modul de obţinere a acestor curbe este 
| mai complicat şi nu vom insista aici, ci doar le 
| vom prezenta şi comenta. Pentru emiţătorul ce 
| lucrează liniar (fără armonici) caracteristicile de 
jj amplitudine reprezintă o linie dreaptă conform 
| figurii 7 şi în acest caz nu avem nimic de adăugat. 
| Deformările semnalului SSB ce duc la extensia 
| benzii peste limitele admise se datoresc limitării 
jj semnalului din cauza apariţiei curentului de grila 
f al tubului final de putere. Aceste deformări apar 
j în special la valorjle maxime ale puterii semnalu- 
|j lui de amplificat. în figura 8 a—b este reprezen- 
;! tată schema amplificatorului de putere cu tub ex- 
(CONTINUARE ÎN PAG. 15) 


TEHNIUM 12/1992 



Hi-Fi 


■ entru îmbunătăţirea calităţii unui program 
muzical sonor, majoritatea aparatelor electroa- 
custice din categoria HI-FI, sînt prevăzute cu 
dispozitive electronice de mărire a raportului 
semnal-zgomot., Aceste montaje electronice, 
care mai poartă numele de reducătoare de zgo¬ 
mot sînt deosebit de utile atunci cînd se audiază 
un program muzical sonor de o calitate mai re¬ 
dusă, care are doar o valoare informativă şi nu 
excelează prin performanţe calitative. Filtrele di¬ 
namice fac parte din categoria reducătoarelor de 
zgomot care acţionează direct asupra semnalu¬ 
lui audio util, prin prelucrarea lui continuă. Mo¬ 
dul de prelucrare ţine cont atît de amplitudinea 
semnalului audio util, cît şi de spectrul de frec¬ 
venţă pe care acesta îl prezintă la un moment dat. 
Este cunoscut faptul că zgomotul de fond pre¬ 
ponderent apare în evidenţă în special în pauzele 
dintre două pasaje muzicale sau atunci cînd ni¬ 
velul semnalului audio util .este redus. 

Spectrul de frecvenţă în care se situează zgo¬ 
motul de fond se încadrează în banda frecvenţe¬ 
lor medii-înalte (1,5 kHz-16 kHz). Datorită aces¬ 
tui fapt, un aparat electroacustic perfecţionat, 
care redă bine semnalele audio utile de frecvenţă 
medie-înaltă, evidenţiază imediat zgomotul de 
fond. Pentru eliminarea lui s-au realizat reduc㬠
toare de zgomot,., din categoria cărora face parte 
şi filtrul dinamic. în general, modul de lucru al re- 
ducătorului de zgomot de tip filtru dinamic 
constă în micşorarea benzii de trecere a frecven¬ 
ţelor înalte, atunci cînd nivelul semnalului audio 
util de frecvenţă înaltă este redus. Deoarece ca¬ 
racteristica de transfer amplitudine-frecvenţă a 
semnalului audio util reprezintă în mod sigur o 
funcţie neliniară, determinată de tipul informaţiei 
conţinute în programul muzical sonor, iar spec¬ 
trul de frecvenţă reprezintă o funcţie aleatorie, 
sarcina filtrului dinamic nu reprezintă un lucru 
simplu. Este necesar ca modul de prelucrare să 
nu implice apariţia distorsiunilor neliniare în mo¬ 
mentul în care se acţionează asupra benzii de 
trecere a filtrului, funcţie de spectrele de frec¬ 
venţă şi amplitudine ale semnalului audio util in¬ 
stantaneu. 

Concomitent, filtrul dinamic trebuie să pre¬ 
zinte o eficacitate mare tocmai în zona unde zgo¬ 
motul de fond_ prezintă spectrul de frecvenţă cel 
mai probabil. în urma unor măsurători efectuate 
cu aparatură perfecţionată s-a stabilit zona cea 
mai probabilă precum şi ponderea cea mai ridi¬ 
cată de apariţie a zgomotului de fond. în figura 1 
este prezentată diagrama amplitudine-frecvenţă 
a zgomotului de fond măsurat la o bandă magne¬ 
tică. Diagrama este valabilă şi pentru cazul gene¬ 
ral, indiferent de natura suportului informaţiei 
utile a unui program muzical sonor. De cele mai 
multe ori, acţionarea filtrului activ se realizează 
folosind un canal informativ de comandă, care 
lucrează în funcţie de programul instantaneu 
amplitudine-frecvenţă. Pe traseul canalului in¬ 
formativ de comandă sînt amplasate filtre de 
frecvenţă. Ele au o frecvenţă de tăiere fixă (per¬ 
manentă). Dacă aceste filtre nu sînt dimensio¬ 
nate în mod corespunzător, atît în ceea ce pri¬ 
veşte spectrul de frecvenţă cît şi răspunsul la 
semnale de audiofrecvenţă aleatorii, canalul in¬ 
formativ de comandă poate fi acţionat în mod ne- 


FILTRU 

DINAMIC 

Ing. EMIL MARIAN 


corespunzător. Unul din inconvenientele cele 
mai des întîlnite la un filtru dinamic simplu este 
modulaţia în zgomot a semnalelor de frecvenţă 
joasă. Datorită acestor considerente, realizarea 
blocurilor electronice care fac parte din canalul 
informativ de comandă ce dirijează funcţionarea 
unui filtru dinamic reprezintă o problemă esen¬ 
ţială. De modul ei de rezolvare depinde eficacita¬ 
tea şi buna funcţionare a filtrului dinamic. O mo¬ 
dalitate directă de rezolvare a problemei o repre¬ 
zintă amplasarea în cadrul canalului informativ 
de comandă a unor filtre active de frecvenţă 
înaltă (filtre de tipul trece-sus) cu banda de tre¬ 
cere variabilă acţionată de compoziţia spectrală 
în frecvenţă a semnalului audio util. Banda de tre¬ 
cere variabilă în frecvenţă este prezentă nu nu¬ 
mai la filtrul dinamic ce modifică semnalul audio 
util (filtru de tip trece-jos), ci şi la canalul infor¬ 
mativ de comandă (filtru de tip trece-sus). în 
acest caz la apariţia în spectrul de frecvenţă al 
semnalului audio util de intrare a componentelor 
de frecvenţă înaltă cu niveluri care depăşesc pra¬ 
gul ales de prelucrare, frecvenţa de tăiere a filtru¬ 
lui trece-jos se deplasează spre zona frecvenţe¬ 
lor înalte. Concomitent, se deplasează în aceeaşi 
direcţie frecvenţa de tăiere a filtrului trece-sus 
aflat în canalul informativ de comandă. 

La restrîngerea spectrului de frecvenţă înaltă a 
semnalului audio util, frecvenţa de tăiere a am¬ 
belor filtre se deplasează spre zona frecvenţelor 
joase. Practic, orice modificare a spectrului de 
frecvenţă a semnalului audio util provoacă o mo- 

N|dâ] 


dificare continuă a frecvenţei de tăiere proprie 
ambelor filtre, atît celui de pe canalul, informativ 
principal cît şi celui din canalul informativ de co¬ 
mandă a acestuia. El realizează comandarea 
benzii de trecere a filtrului de frecvenţă joasă din 
canalul informativ principal, modificînd banda 
lui de trecere. Dar acest lucru conduce şi la mo¬ 
dificarea benzii de trecere a filtrului de frecvenţă 
înaltă din canalul informativ de comandă. In 
acest fel se realizează o buclă de reacţie negativă 
pentru semnalul de dirijare din canalul informa¬ 
tiv de comandă, îmbunătăţindu-se practic esen¬ 
ţial caracteristicile de funcţionare dinamice în 
regim tranzitoriu ale filtrului dinamic. Ca rezultat 
imediat, regimurile tranzitorii de lucru ale aces¬ 
tora nu sînt practic sesizabile -auditiv în momen¬ 
tul ascultării programului muzical sonor. Func¬ 
ţionarea filtrului dinamic a cărui schemă elec¬ 
trică este prezentată în figura 2, se bazează pe 
acest mod de lucru. Performanţele filtrului dina¬ 
mic sînt următoarele: 

— tensiunea de intrare U, = 250 mV RMS ; 

— tensiunea de ieşire U e = 250 mV RMS ; 

— impedanţa de intrare Z t = 100 klî; 

— impedanţa de ieşire Z e = IOD; 

— banda de lucru a filtrului Af = 1,5 kHz-20 kHz; 

— atenuarea în banda de lucru A = 12 dB/octavă; 

— raport semnal-zgomot F/N>75 dB; 

— distorsiuni armonice totale THD <0,2%; 

— distorsiuni de intermodulaţie TID<0,08%. 

Principalele blocuri funcţionale ale montajului 

sînt următoarele: 

— etajul de intrare; 

— filtru activ trece-jos; 

— blocul amplificator [imitator; 

— blocul sumator integrator; 

— etajul de ieşire. 

Semnalul audio util se aplică prin intermediul 
condensatorului CI etajului de intrare, care con¬ 
ţine tranzistorul TI. Etajul de intrare este de tip 
repetor pe emitor şi are rolul de adaptare între 
impedanţa de ieşire a sursei de semnal şi impe¬ 
danţa de intrare a montajului, în sensul micşoră- 


1 


” semnalului 
TI, semna 
amplificato 
Blocul amp 
' rului opera 
tul integra 
toare opera 

audio util. Din err 
ul audio se aplic* 
limitator şi filtru 
>lificator limitator i 
ional CI2-1 care fa 
/3M324, ce conţi 
ţionale identice. 

itorul tranzistorului 
simultan blocului 
lui activ trece-jos. 
hclude amplificato- 
ce parte din circui- 
ie patru amplifica- 




N 

* 

v 



-1-1-1 


\ 


10 3 



■jer UA2 = -12V 


IO 4 ţ 2 
H Hz] 


Amplificatorul operaţional CI2-1 lucrează ca 
sumator algebric între semnalul de intrare pre¬ 
luat prin intermediul condensatorului C3 şi apli¬ 
cat la intrarea sa inversoare şi semnalul de ieşire 
al filtrului activ trece-jos preluat de la etajul de ie¬ 
şire şi aplicat direct la intrarea neinversoare. Di¬ 
ferenţa dintre semnalul de- ieşire de la filtrul tre¬ 
ce-jos (transmis la ieşirea montajului) şi semna¬ 
lul de intrare realizează, modificarea benzii de 
trecere în frecvenţă a canalului informaţional de 
comandă. Altfel spus, filtrul trece-sus al canalu¬ 
lui informaţional de comandă îşi modifică frec¬ 
venţa de tăiere concomitent şi în acelaşi sens cu 
filtrul trece-jos care prelucrează semnalul audio 
util, fapt urmărit iniţial. în final, amplificatorul 
operaţional CI2-1 realizează un filtru activ de 
frecvenţă pentru canalul informaţional de co¬ 
mandă.’ Acest mod de interconectare determină 
continuu un control automat în frecvenţă a am¬ 
belor filtre, realizîndu-se astfel o buclă de reacţie 
negativă deosebit de eficientă. Se mai remarcă 
faptul că, indiferent de ordinul filtrului activ tre¬ 
ce-jos care ar putea fi utilizat într-un astfel de sis¬ 
tem pentru prelucrarea semnalului audio util, 
panta filtrului activ de frecvenţă realizat de am¬ 
plificatorul operaţional CI2-1 este aceeaşi ca şi la 
un filtru trece-sus de ordinul unu. De asemenea, 
cu cît este mai mare ordinul de mărime ai filtrului 
activ trece-jos, destinat semnalului audio util, cu 
atît este mai mare eficienţa controlului automat 


8 


TEHNIUM 12/1992 




în frecvenţă proprie filtrului activ de frecvenţă şi 
mai rapidă schimbarea frecvenţei sale centrale 
de tăiere. 

Amplificarea amplificatorului operaţional CI2-1 
este reglementată de raportul rezistenţelor 
R12/R3. Funcţia de transfer a amplificatorului 
operaţional CI2-1 are expresia: 

R12 R12 

Fl(jw) = ~R3 ^ H(jw) 0 4 ~R3 _) ’ Und6: 

H(jw) reprezintă funcţia de transfer a filtru¬ 
lui activ trece-jos. Se observă că valoarea ma¬ 
ximă a modulului funcţiei de transfer H(jw) este 
egală cu raportul celor două rezistenţa R12/R3 = 
= 100 (40 dB). 

Aceasta este valoarea maximă a factorului de 
amplificare al semnalului sumă, generat de blo¬ 
cul amplificator-limitator care formează filtrul 
activ de frecvenţă destinat canalului informaţio¬ 
nal de comandă. Pentru transmiterea lui totală, 
cursorul potenţiometrului semireglabil R13 se 
află acţionat în poziţia spre ieşirea amplificatoru¬ 
lui operaţional CI2-1 (la borna opusă celei co¬ 
nectate la masă). 

Diodele Dl şi D2 au rolul de limitare a amplifi¬ 
cării atunci cînd se primesc semnale de amplitu¬ 
dine mare sau în timpul.unor regimuri tranzitorii 
de funcţionare, uniformizîndu-se astfel acţiona¬ 
rea ulterioară a canalului informaţional de co¬ 
mandă. Condensatorul C4 limitează amplifica¬ 
rea semnalelor ce depăşesc limita superioară a 
benzii de audiofrecvenţă, realizînd o stabilitate a 
sistemului şi. evitînd posibilitatea de apariţie a 
unor oscilaţii nedorite în timpul regimurilor tran¬ 
zitorii de funcţionare. 

De la ieşirea circuitului integrat CI2-1 care for¬ 
mează filtrul activ de frecvenţă, semnalul amplifi¬ 
cat se aplică potenţiometrului semireglabil R13, 
prevăzut în cadrul sistemului pentru reglajul final 
al nivelului. Semnalul preluat de pe cursorul po- 


A[dBI 


cată pe intrarea inversoare a amplificatorului 
operaţional CI2-2, la ieşirea acestuia se reg㬠
seşte o tensiune continuă pozitivă U Z2 determi¬ 
nată de expresia: 


• R18 


U Z2 - 


R16 


= 2,44 V. 


Expresia este valabilă atunci cînd cursorul po¬ 
tenţiometrului semireglabil R20 se află acţionat 
la capătul dinspre borna conectată la ieşirea am¬ 
plificatorului operaţional CI2-2. Aceasta este 
tensiunea minimă pozitivă prevăzută pentru blo¬ 
carea iniţială a tranzistorului cu efect de cîmp, 
dublu, T2 de tip ROSS 05A. Prin acţionarea 
cursorului potenţiometrului semireglabil R20, 
spre terminalul conectat la masa montajului, va¬ 
loarea acestei tensiuni se poate mări. 

Deci, U z = U Z2 • A(R20), unde A(R20) repre¬ 
zintă factorul de multiplicare ce este în funcţie de 
poziţia cursorului potenţiometrului semireglabil 
R20. 

în concluzie, amplificatorul operaţional CI2-2 
însumează două tensiuni, şi anume, o tensiune 
continuă pozitivă destinată polarizării iniţiale a 
tranzistorului T2 şi o tensiune alternativă prelu¬ 
ată de la blocul sumator-limitator. Funcţia de 
transfer a amplificatorului operaţional CI2-2 este 
dată de relaţia: ' - 

F2(joi) = \(u t2 (1 - \a> rl), unde constantele de 
timp rl si t2 au expresiile 

rl = R14C7; r2-= R18C7. 

în domeniul frecvenţelor înalte, atunci cînd 
f >.-V;7rr 1, modulul funcţiei de transfer are expre¬ 
sia: 

—R18 

F ? = --= 32,3. 

2 R14 

Dacă tensiunea de blocare a tranzistorului T2 
este mai mare de 2 V, pentru blocarea lui iniţială 
este necesară acţionarea cursorului potenţiome¬ 
trului R20 înspre masa montajului, iar în această 
' situaţie ea creşte în mod corespunzător. 


trece-jos, se observă că el face parte din catego¬ 
ria filtrelor active trece-jos de ordinul 2. Tranzis¬ 
torul dublu T2, MOSFET de tip ROSS 05A, repre- 
zintă practic_două rezistenţe identice comandate 
în tensiune. în momentuj în care blocul sumaîor 
integrator furnizează o tensiune negativă de va¬ 
loare mare (—IO V), acest lucru face ca rezisten¬ 
ţele drenă-sursă r DS1 şi r DS2 , proprii celor două 
tranzistoare, să prezinte_o valoare reduSă^de orj 
dinul sutelor de ohmi). în acest caz se anuleazl 
acţiunea de corecţie amplitudine-frecvenţă in¬ 
trodusă de filtrul activ trece-jos. Atunci cînd ten¬ 
siunea negativă de comandă aplicată pe grilele 
celor două tranzistoare cu efect de cîmp este 
mică în valoare absolută (în pauzele dintre pasa¬ 
jele muzicale poate fi chiar pozitivă), cele două 
rezistenţe drenă-sursă prezintă valori foarte mari 
(de ordinul megohmilor) iar în acest caz filtrul 
activ trece-jos introduce în banda de audiofrec¬ 
venţă o atenuare de cca 12 dJB/octavă, începînd 
de la frecvenţa de 1,5 kHz. în situaţii interme¬ 
diare, atenuarea este mai mică, acţiunea de co¬ 
recţie a filtrului activ trece-jos avînd loc spre 
capătul superior al benzii de audiofrecvenţă 
(zona frecvenţelor înalte). Pentru o bună com¬ 
portare în privinţa atenuării introduse în banda 
de audiofrecvenţă de către filtrul activ trece-jos, 
acesta a fost astfel dimensionat încît să prezinte 
o caracteristică de transfer de tip Bessel (carac¬ 
teristică de frecvenţă liniară în banda de trecere). 
La valorile calculate pentru un filtru Bessel con¬ 
venţional, coeficientul de transmitere al elemen¬ 
tului activ propriu filtrului, trebuie să fie de 1,27. 
Pentru asigurarea unui coeficient de transmitere 
al reducătorului de zgomot unitar (U intrare = Uj e ş lre ), 
modul de funcţionare a amplificatorului operaţi¬ 
onal Cil a fost ales de tip repetor pe emitor. 

Elementele pasive din cadrul filtrului activ au 
fost dimensfonate corespunzător caracteristicii 
de frecvenţă urmărită iniţial a se obţine. în 
această situaţie există o relaţie obligatorie între 
capacităţile celor două condensatoare C6 si C9, 

9 2 



tenţiometrului semireglabil R13, prin intermediul 
condensatorului C7, se aplică ulterior blocului 
sumator-integrator, care conţine amplificatorul 
operaţional CI2-2. Grupul R14, C7 a fost prev㬠
zut în cadrul montajului pentru mărirea eficaci¬ 
tăţii reglajului semnalului canalului informaţio¬ 
nal de comandă, deoarece în acest fel se ia în 
consideraţie caracterul descrescător al mediei 
stabilite , pentru distribuţia componentelor de 
frecvenţă, înaltă projsrie oricărui program muzi¬ 
cal sonor. Prin acest procedeu s-a realizat de¬ 
pendenţa pragului de prelucrare general al filtru¬ 
lui dinamic de frecvenţa semnalului audio util de 
intrare. 

. Amplificatorul operaţional CI2-2, propriu blo¬ 
cului sumator-integrator primeşte la intrarea in¬ 
versoare două componente diferite, pe care în fi¬ 
nal le însumează. Prima componentă este prelu¬ 
ată de la blocul amplificator-limitator, prin inter¬ 
mediul grupului R14, C7, repfezentînd infor¬ 
maţia compoziţiei semnalului audio util în frec¬ 
venţe înalte cu o anumită amplitudine. 

A doua componentă o reprezintă o tensiune 
continuă negativă preluată prin intermediul re¬ 
zistenţei R16. Această tensiune negativă este 
furnizată de către stabilizatorul de tensiune for¬ 
mat din grupul R15, D3 (diodă Zener). Avînd în 
vedere că această tensiune negativă este apli- 


2 5 io* * 3 io 3 

I Dar concomitent, creşte cu aceeaşi valoare şi 
I coeficientul de amplificare a tensiunii alternative 
1 preluate de la blocul sumator-limitator. 

I Coeficientul maxim de transmisie al canalului 
I informaţional de comandă are expresia: 

I k = F!(ja>) • A(R 20 ) • F 2 (ja>) = 100 • 1 • 32,3= 3230. 
I Această valoare corespunde pragului de pre- 
I lucrare al reducătorului de zgomot la nivelul ten- 
I siunii nominale de intrare: 


Uz: 


2,44 


1 2 U e - W 1 2 • 0,25 • 3230 
= 0,0021 (-53,5 dB). 

Componenta alternativă a semnalului provenit 
i de la blocul sumator-integrator este redresată şi . 
j concomitent integrată de grupul D5,C14, D6, 
C15. Componenta continuă a tensiunii redre- 
} sate, însumată cu tensiunea iniţială de prag este 
I aplicată prin intermediul rezistenţelor R6 şi. R9 
j grilelor de comandă proprii tranzistorului T2, 
j care face parte din blocul funcţional al filtrului 
activ precedent. 

El include amplificatorul operaţional Cil si 
j grupurile R5, R7, C6 şi R8, R10, C9. Anaiizînd 
! configuraţia schemei electrice a filtrului activ 


şi anume C9 = 0.75-C6. Caracteristica de tran¬ 
sfer general a filtrului Bessel, la care s-au adău¬ 
gat cele două . rezistenţe drenă-sursă r DS1 şi 
r DS 2 ' proprii tranzistorului dublu T2, variabile în 
funcţie de tensiunea de comandă aplicată simul¬ 
tan pe grilă, este: *' • • 

H(j«0 = .L,. .,.- • 

1(1-0,75 r DS 2C £ «2)2 4 (1,5 r DS Ccu)2 

unde 

r DS = r DS1 ~ r DS2> 

C = C9 = 0,75 C6; 

o. = 2-f; 

f - frecvenţa instantanee a semnalului audio 
util. ' 

Caracteristicile de transfer ale filtrului activ 
trece-jos (practic ale reducătorului de zgomot) 
sînt prezentate în figura 3. 

Diagrama 1 reprezintă* situaţia acţiunii maxime 
a filtrului activ trece-jos de ordinul 2, atunci cînd 
valoarea rezistenţelor drenă-sursă r DS este de or¬ 
dinul megohmilor. Diagrama 2 reprezintă si¬ 
tuaţia opusă, deci cînd rezistenţele drenă-sursa 


(CONTINUARE IN PAG. 17) 


TEHNSUM 12/1992 






iiîERŞÂiJABILITATEA 
MODULELOR SINCROPROCESOR 

LA RECEPTOARELE I 
CU CIRCUITE INTEGRATE 


ia început bine, dar în scurt timpi CI 
TBA 950 se va încălzi şi se va dete¬ 
riora ireversibil; 

— ia pinul 7; masa; 

— ia pinul 8 moduiui livrează im¬ 

pulsuri de sincronizare pentru osci¬ 
latorul V. • 

Schema electrică a modulului 
sincroprocesor echipat cu 4 tran- 
zistoare este prezentată în figura 1. 

Montajul conţine patru etaje şi 
anume: 

— un etaj de 'extragere (sepa¬ 

rare) din SVC a semnalului de sin¬ 
cronizare, realizat cu T402; // 

— un etaj de extragere a impul¬ 
sului de sincronizare pe cadre, rea- 


fng. ŞERBAW MAICO 


de Ja pinul S al modu fu Iu/ O PI- C C 
semna/ aideocomp/âX pozi//V 


P 36S33 - OOO 

--J S/fi/CJ?0 //. 

dl\ xw 


MODUL SIMCeOPPOCPSO# 


C40? inf 


I Mom mos a mo* Rkoe . 

bi pi câoi I tnn ^ 




CdşQl 
, 22nf • 


Mm 


fi sid e*o3js c*03±Z 

1 ftfji i 'o L » ' © li 

c*0* ' X X 

C*0$. - ’ MOS 

47nf I fooxn. 


iMârti 


CkfO 


moi 

zzm 


6âJt 


TW2 

BC 192 C Qijţş 
22nF 


7* OS 
BC172 S 


6Mn 
2% îNZflkd 


Că /re mo du Za/ $V 


im pa/sun de in/oarceri 

de /a frofo //ni/ 

— la pinul 5 modulul primeşte de 
la pinul 8 ai modulului AFI-CG sem¬ 
nal videocomplex pozitiv; la modu¬ 
lul echipat cu C! amplitudinea 
acestor impulsuri este. redusă cu 
ajutorul rezistorului R727, înseriat 
pe acest traseu; 

la pinul 6 modului primeşte 
impulsuri de întoarcere de la trans¬ 
formatorul de iinii respectiv impul¬ 
suri negative de aproximativ 225V 
de la pinul 5 al transformatorului de 
linii la modulul cu 4 tranzistoare, 
sau impulsuri pozitive de aproxima¬ 
tiv 22V de pe înfăşurarea de fila¬ 
ment (de la R709), la modului cu Ci 
TBA 950; se remarcă diferenţa 
foarte mare de amplitudine a impul¬ 
surilor, ceea ce denotă clar că cete 
două tipuri de module nu se pot în¬ 
locui între ele pur şi simplu, fără 
efectuarea nici unei modificări pe 
placa de şasiu; o astfel de înlocuire 
pare uneori să dea rezultate, în sen¬ 
sul că receptorul TV funcţionează 


Receptoarele T.V. staţionare cu 
CI posedă urt modul sihcroproce- 
sor echipat cu 4 tranzistoare (cod 
P36533) în cazul receptorului TV cu 
4 CI sau unui echipat cu Ci de tip 
TBA 950 (cod 35283) la TV cu 5 Ci'. 

Modulul sincroprocesor are rolul 
de a extrage impulsurile de sincro¬ 
nizare din semnalul videocomplex 
(SVC), de a le separa pe cele de iinii 
(H) de cele de cadre (V), de a prelu¬ 
cra forma acestora şi de a le dirija 
către generatoarele de‘baleiaj co¬ 
respunzătoare în vederea sincro¬ 
nizării acestora pentru reconstitui¬ 
rea exactă a imaginii pe ecranul tu¬ 
bului cinescop. 

Se pune întrebarea dacă cele 
două tipuri de module sincro sînt 
interşanjabile. Pentru aceasta ’ să 
urmărim în continuare, pe scurt, 
modul de funcţionare al celor două 
tipuri de module. 

Ambele module se fixează pe 
placa de şasiu (placa mare de c.i.) 
prin intermediul unui conector cu 7 
pini care, în ambele cazuri, au 
aceeaşi semnificaţie şi anume: 

— între pinii 1 şt- 2 se află un şîrap 
înseriat cu tensiunea UI. Se ştie că 
extragerea modulului sincro în tim¬ 
pul funcţionării receptorului TV 
este dezastruoasă, putînd genera 
defecţiuni grave în special în gene¬ 
ratorul de baleiaj pe orizontală. Da¬ 
torită existenţei acestui ştrap, o 
scoatere accidentală a modulului 
sincro în timpul funcţionării TV va 
determina întreruperea alimentării 
cu tensiunea UI a preamplificato- 
rului şi finalului H, evitînd situaţia 
expusă mai sus; 

— la pinul 3 moduiui primeşte 
tensiunea de alimentare 4U8 de 


+12,3V în cazul modulului sincro 
cu 4 tranzistoare şi de +9V în cazul 
modulului echipat cu Ci; 

(Modulul sincro se alimentează 
în două etape şi anume: ia pornirea 
TV alimentarea se face de la + UI pe 
traseu! R809 (şr R808 în cazul mo¬ 
dulului cu CI), cu o tensiune filtrată 
de C802 cu valoarea de cca 4 — 5V, 
suficientă pentru amorsarea oscila¬ 
torului de linii conţinut pe acest 
modul. După intrarea în oscilaţie a 
acestuia se comandă prefinalui şi 
finalul H, de pe placa de şasiu, obţi- 
nîndu-se pe bobina secundară a 
transformatorului de linii, înfăşura¬ 
rea 5-6, impulsuri care sînt redre¬ 
sate cu D704, rezuitînd tensiunea 
recuperată de +28V. După rezisto- 
rul' R710 această tensiune va fi de 
+26.3V, la un curent de 350mA. Prin 
însumarea acestuia cu curentul 
provenit de la emitorul tranzistoru¬ 
lui final linii BU205 (prin înfăşurarea 
primară 3-4 a. transformatorului de 
linii) de 240mA, se va obţine tensiu¬ 
nea U3=26,3V cu un curent de 
590mA (suma celor doi curenţi). 
Din această tensiune se fabrică în 
continuare toate celelalte tensiuni 
drh TV, respectiv şi U8 pe traseul 
R816, D803 (şi R808 ia TV cu 5 CI, 
avînd modulul sincro echipat cu CI 
TBA 950). Tensiunea este stabili¬ 
zată cu dioda Zener D804 (de 13V), 
avînd valorile normale precizate an¬ 
terior, pentru cele două tipuri de 
module. Dioda- D803 are rolul de a 
împiedica tensiunea UI să 
pătrundă în restul TV). 

— la pinul 4 moduiui livrează im¬ 
pulsuri pentru comanda baleiajului 
orizontal, respectiv a bazei tranzis¬ 
torului prefinal H,T701; 


iizat cu T40S; 

— un etaj comparator de faza 
asimetric, realizat cu'D401 şi D402; 

— un oscilator de linii cu etaj de 
reactanţă, echipat cu T406 şi T407. 

Semnalul videocomplex (SVC) 
primit ia intrare se aplică prin inter¬ 
mediu! iul C401 ia baza tranzistoru¬ 
lui T402. Polarizarea statică (în c.c.) 
a bazei tranzistorului este asigurată 
de R404, R403 şi R405, iar cea dina¬ 
mică (cu semna!) de C402 şi C403. 

Semnalul de sincronizare (V şi H) 
luat din colectorul lui T402 este se¬ 
lectat de grupul de integrare format 
cu R407, C404 care permite trece¬ 
rea doar a impulsurilor de sincroni¬ 
zare V (eliminînd impulsurile H), 
impulsuri care ajung în baza tran¬ 
zistorului T403, care le va amplifica 
şi apoi vor ajunge prin.G405 la mo¬ 
dului de baleiaj vertical. Impulsurile 
negative de linii din colectorul iui 
T402 ajung-'prin grupul C406, R411 
la punctul median, al comparatoru- 


F73£ 


Spre p/na/6 
moduf&ncro 
i??35 
lâk'n 


ZTOf-A 


10 


TEHNIUM 12/1992 









de tensiune 
îză celelalte 


Denumire 


Simbol 


Tranzistor PNP 


Tranzistor NPN, cu colectorul legat la capsulă 


—-jxj 


Tlrbtor trlodă blocabil prin poartă P (cu co¬ 
mandă spre catod) 


Tlrlstor teîrodă blocat în Invers 


5. EXEMPLE DE TRANZ1STOARE 


de ia pinul S a/ moda fu Iui ~Cc 

Semna/ v/deocombiex boz/ffv 


n~T//^r i s ^ cm - 

'j TW,i ^mw-^pRocEsof} 

| X C U 02 / ~(x 10 %. (7) 

3 --CW1 10nF I 0,03 oog 

~nll W" 8 

yw r_, ? 

| | pi f—+-y-i7 

j [« « * 8 1 ţ s np, 

| \ U \ Jt! -m 

I mi iljpÂpill (] LP» 

i ; s|tesi * v 
A >L i •*» 

1 ' j inr lc4 . 

j "'"rJlJIdVi s 


: lui de fază asimetric. La comparator 
ajung şi impulsurile de întoarcere 
r linii prin intermediul grupului deri¬ 
vaţie C417, R430, C418. După com¬ 
pararea prin redresare vîrf-la-vîrf a 
acestor tipuri de impulsuri, compa¬ 
ratorul transformă diferenţa de fază 
: dintre acestea într-o tensiune de 
1 corecţie, care se aplică prin R416 şi 
R418 în baza tranzistorului 1404 
| care formează etajul de reactanţă. 

| Tensiunea de corecţie apare, ia bor- 
I nele lui C407, fiind filtrată cu R416, 
j C408 şi' R417, C409. în funcţie de 
| valoarea acestei tensiuni jo’ncţiu- 
| nea CE a tranzistorului T404, ■’ va 
I prezenta o capacitate variabilă (în 
I jur de 18pF). Deoarece joncţiunea 

1 * CE a tranzistorului este montată în 
paralel pe condensatorul C411 care 
face parte efectivă din oscilatorul 
I de linii, va. rezulta o corecţie a frec- 
| venţei acestuia în vederea menţine- 
I rii' lui ia frecvenţa nominală de 
I 15625Hz. Semnalul de această 
I -frecvenţă se aplică în baza Sui T405 
ţ prin C412, iar în emitorui său se 
\ obţin impulsurile de comandă pen- 
J tru prefinalui H. 

| La unele TV cu 4C! rezistoru! 

| R8G9 are valoarea de 30 kfl (şi nu de 
1 8,2 kfi), în acest fel consumul pe li- . 
j ni-a de start UT scăzînd de ia 20 mA 
| la 5 mA. Ca urmare va scădea şi . 
| consumul general ai IV de la vaioa- 
; rea max. de 0,3 A la 0,28 A (tipic de 
| ia 280 mA la 260 mA), 
j Schema -electrică - a- modulului ■ 
| sincroprocesor echipat-cu-.CI- de tip 
i BA 250 este data în figura 2. 

Pr ncipalele funcţiuni ale modu- 
| iului sînt cele care.sînt asigurate de 
. C! FBA 950, care conţine: 

I - — un selector de amplitudine cu 
| supresor de perturbaţii şi. inversor 


impa/sufj penfru j impulsuri de m/aarcere 

* ¥ de ia draf o /in// 

ca/re mo du fui B\J — 

jm&ufsuri de sincronizară 


— un etaj de formare şi amplifi- 
■ care a impulsurilor de linii pentru 
• comanda baleiajului orizontal; 


— un comparator de fază; 

— un oscilator de tinii'cu limfa- 

tor de frecvenţă; 

— un etaj de reglare automată a 
fazei impulsurilor de comaridă. 

Rolul celor mai importante com¬ 
ponente pasive de pe modulul sîn- 
cro cu C! este următorul: '-R402 
R404 şi R405 împreună cu C402 de¬ 
termină frecventa oscilatorului. .Va¬ 
lorile lui R402 (10,5 k.Q ± 1%) şi C40S 
(10 nF ±.5%) sînt critice,. Condensa¬ 
torul C403 are o importanţă deose¬ 
bită pentru' ■ fiabilitatea, tranzistoru¬ 
lui final video, BU205. 

Cu ajutorul semireglabiiiior R40/ 
şi R407 se pot regla frecvenţa şi res¬ 
pectiv faza oscilatorului de linii! 

în vederea înlocuirii într-un re¬ 
ceptor TV cu 4 .Ci..a modulului? sin* 
croproceşor, cu: 4' tranzistoare ct 
modulul sincro echipat cu CI TB4 
950, se vor efectua în prealabil ur¬ 
mătoarele modificări - pe placa d€ 
şasîu (placa mare' de c.i.), în felu 
acesta, receptorul TV devenind ct 
SCI: 

— în vederea aducerii tensiuni 

de alimentare ,!a valoarea'de .f9 V 

-(în loc de - 12,3 V), se .va scoate 
strapul -si.se va planta rezistoru 
«808 .(de 100 îl), iar R809 va deven 
8,2 kfl, ut, , 

,■ — între pinul,8 ai modulului AFI- 

CC şi pinul 5 ai modulului sincro se 

* 

zistoru! R727 (de 1,5, kfl) pentru e- 
- ducerea amplitudinii semnalului vi 1 
deocompiex: 

— impulsurile de' întoarcere lini 
necesare pentru comparatorul d<s 
fază din i BA 950 nu se mai aduc. ci6 
la pinul 5 al 

nii ia om::m 5 m :.m . 

oarece au un nivel foarte mare (22f 
V) care poate determina distruge¬ 
rea circuitului integrat; pentru 
aceasta se elimină şîrapui Al9 ş 
(sau) A18 de pe placa mere de cu 
(cod P22521) şi se - 
locurile specii e şi rna 

cate componentele R735, R733, s 
C/25, ca în figura 3. 






SEMNE CONVENŢIONALE 


SEMICOND C' r C-~". 


-fl- 




Tîristor diodă bidirecţional 


[ Tlrlstor trlodă, de tip nespecificat 
i Notă. Acest simbol est© utiliza! pentru repre- 
I zentsres unul tlrlstor blocat în invers, dacă nu 
©st® necesar să se precizeze tipul de poartă 


Tlrlstor trlodă blocat în Invers, poartă N (cu 
comandă spre anod) 


Tlrlstor trlodă blocat în Invers, poartă P (cu co¬ 
mandă spre catod). 


Tlrlstor triooa oiocabil, poartă nespeclflsată. 


Tlrlstor trlodă blocabil prin poartă N (cu co¬ 
mandă sor® anod) 


URMARE DIN NR. TRECUT) 


Tlrlstor trlodă bidirecţional 


Tlrlstor triodă cu trecere In invers, poartă/nes- 

peclflcată 


Tlrlstor trlodă cu trecere în invers, poartă N 
(cu comandă spre anod) 


Tlrlstor triodă m trecere în Invers, poartă P (cu 
comandă spre catod). 













SERVICE 


Receptorul de televiziune 

„DIAMANT 220“ 

I n CJ. Ş ERB A l\] l\JAICUm 3 b®s$ - 'x~. ■ •? L 


deflexie V; 

— pinii 5 şi 6 sînt ştrapaţi între ei 
prin intermediul blocului de defle¬ 
xie, acest artificiu avînd rolul ca la o 
eventuală deconectare accidentală 
a blocului de deflexie (ceea ce ar 
pune în pericol generatorul de ba¬ 
leiaj H, rămas fără sarcină) alimen¬ 
tarea cu tensiunea de 4 30 V, pentru 
prefinalul şi finalul H să se între¬ 
rupă. 


1 


Condensatorul 3C33 încărcîn- * 
du-se pînă la tensiunea sursei de | 
alimentare, începe să scadă curen- 1 
tul de bază al lui 3T5, acesta trecînd 1 
în regim de amplificare, tensiunea 
de pe colectorul său crescînd pînă 
la 4 20 V. Această tensiune, supra¬ 
pusă peste cea de încărcare a lui 
3C30 (depăşind 4 30 V) se aplică pe 
baza lui 3T4, ducîndu-l în blocare. 
Acesta fiind momentul cînd începe 


C 


Grupul 3D13, 3C45 (în paralel), 
cuplat în colectorul lui 3T8, contri¬ 
buie la creşterea eficacităţii etajului 
final şi reduce durata cursei inverse 
de cadre. 

Din semireglabilul 3R51 se stabi¬ 
leşte regimul în c.c. al etajului final 
(-t 15 V pe colectorul lui 3T9, punc¬ 
tul de măsură KT10, adică jumăta¬ 
tea tensiunii de alimntare). 

Generatorul de baleiaj pe orizon¬ 
tală (GBH) este compus din tranzis- 
| toarele 3—T2, T3, TI şi TIO. 

I Primele două tranzistoare, 3T2 şi 
| 3T3 alcătuiesc oscilatorul de linii cu 
| etaj de reactanţă. 

I Etajul comparator de frecvenţă şi 
| fază este realizat dintr-un discrimi- 
* nator nesimetric de fază 3D9 şi 
l 3D10, condensatoarele 3C27, re- 
1 zistoarele 3R29, 3R30, circuitul de 
I integrare 3R26, 3C28 şi filtrul trece- 
| jos compus din 3—R25, R23, C24, 
| C22 şi C20. 

» De la cupla I I 117, pinul 1,'sosesc 
| impulsurile de sincronizare linii cu 
ij polarizare negativă, care prin 3R15 
şi 3C27 se aplică la comparatorul 
de frecvenţă şi fază pe caţozii celor 
două diode 3D9 şi 3D10. în acelaşi 
timp, pe discriminator se aplică ten- 
I siunea în dinte de fierăstrău obţi- 
| nută prin integrarea cu grupul 
I 3R26, 3C28 a impulsurilor de pe 
| cursa inversă luate de la pinul 5 al 

i transformatorului de' linii 3Tr,1. 
Discriminatorul de fază, transformă 
diferenţa dintre faza impulsurilor 
sincro şi cea a impulsurilor de în- 

( toarcere linii într-o tensiune de co¬ 
mandă, care prin intermediul filtru¬ 
lui trece-jos se aplică în baza tran- 
| zistorului 3T3 care formează etajul 
| de reaclanţă. Jogcţiunea CE a lui 


2U 1 4 u 2 



(URMARE DIN NR. TRECUT) 

Blocul de baleiaj 
(cadre şi linii) 

Blocul de baleiaj, care conţine atît 
generatorul de baleiaj pe verticală 
(GBV) cît şi cel pe orizontală (GBH), 
este notat pe schemă cu indicativul 
Y3, fiind realizat pe o placă cu cir¬ 
cuit imprimat şi şasiu în ramă meta¬ 
lică. în partea de jos a plăcii sînt dis¬ 
puse, sub ecran: 

— multiplicatorul de tensiune 
(dublor) de tip YH9/18—0,3, notat 
cu indicativul Y3.1; 

— reglajul de liniaritate H de tip 
piic— i ion—4;. 

— transformatorul de linii tip 
TBC—110113. 

Pe suportul blocului de baleiaj 
sînt dispuse comenzile: 

— frecvenţă linii 3R70; 

— dimensiune cadre 3R43; 

— frecvenţă cadre 3R71; 

— liniaritate cadre 3R57; 

— liniaritate cadre sus 3R49. 

Blocul de baleiaj (Y3) se leagă de 

restul televizorului prin cuplele LJJ17 
şi LLJ18. 

Astfel, prin cupla LLI17 cu 10 pini 
legată de perechea ei de pe blocul 
de comandă, blocul de baleiaj pri¬ 
meşte următoarele tensiuni şi sem¬ 
nale: 

— la pinul 1 primeşte impulsurile 
negative de sincronizare pe* linii din 
colectorul tranzistorului 2T5, for- 
mator-amplificator al impulsurilor 
de sincronizare H; 

— la pinul 2 primeşte impulsurile 
de sincronizare cadre din colecto¬ 
rul tranzistorului 2T4, formator-am- 
plificator al impulsurilor de sincro¬ 
nizare V; 

—- la pinul 3 primeşte tensiunea 
de alimentare stabilizată de 4 30 V, 
prin intermediul cuplei LLJ19, pinul 
4 de la blocul de alimentare; 

— la pinul 4: masă; 

— la pinul 5 furnizează impulsuri 
de stingere a cursei inverse de ca¬ 
dre, care se realizează pe blocul de 
comanda cu ajutorul lui 2T7: 

— la pinul 6: identic ca la pinul 3, 
dar trecut prin ştrapul de ia pinii 5, 6 
ai cuplei i_LJ 18, de pe blocul de de¬ 
flexie; 

— la pinul 7 furnizează impulsuri 
de întoarcere linii, care ajung în 
modulul AFI—CC, în circuitul de 
RAA, prin intermediul cuplei LUfi. 
pinul 5; 

— la pinul 8 furnizează tensiunea 
de 4 150 V care alimentează tranzis¬ 
torul final video 2T6 în colector; 

— la pinul 9 furnizează tensiunea 
de —40 V care alimentează un capăt 
ai potenţiomeîrului de luminozitate 
R14, prin cupla LLJ8, pinul 3; 

— la pinul 10 furnizează tensiune 
de 4 150 V care prin intermediul cu¬ 
plei LLJ8, pinul 5 alimentează cel㬠
lalt capăt ai oo'ienţiomeîruiui de lu¬ 
minozitate R14; de asemenea, 
această tensiune, stabilizată cu 
dioda Zener.2D7 la valoarea de 4 31 
V, reglabilă prin potenţiometrul 
1R.-15, (prin intermediul cuplei LU4. 
pinul 4), reprezintă' tensiunea de 
polarizare a diodelor varicap din se¬ 
lectorul UIF. 

Prin intermediu! cuplei LLH8, cu 8 
pini, legată cu blocul de deflexie, la 
-blocul de baleiaj se conectează sar¬ 
cinile pe care debitează generatoa¬ 
rele de baleiaj, astfel: 

— între pinii 1, 2 şi pinii 3, 4-bobi¬ 
nele de deflexie H; 

-—.-între pinii 7 şi 8 bobinele de 


Practic, blocul de baleiaj conţine 
atît GBV cît şi GBH. 

Generatorul de baleiaj pe verti¬ 
cală (GBV) este realizat cu tranzis- 
toarele 3—T4, T5, T6, T7, T8 şi T9. 

Primele două tranzistoare 3T4 şi 
3T5 reprezintă oscilatorul de baleiaj 
cadre, realizat în montaj tip „fantas- 
tron“. La ieşirea din acest oscilator 
de cadre (punctul 3—KT8), trebuie 
să se obţină tensiunea în dinte de 
ferăstrău. 

Funcţionarea oscilatorului este 
următoarea: în momentul conec¬ 
tării televizorului, condensatoarele 
3C30 şi 3C33 încep să se încarce ra-: 
pid de la sursa de alimentare de 4 3G 
V, 2C30 prin 3R39, 3R37 joncţiunea 
BE a lui 3T4, 3D11, R71, 3R36, jonc¬ 
ţiunea CE a lui 3T5, iar 3C33 pe tra¬ 
seul: 3R39, 3R37, joncţiunea EC a 
lui 3T4, 3R40, joncţiunea’ BE a iui 
3T5. 

Cele două tranzistoare lucrează 
în regim de amplificare în acest 
timp, formînd un amplificator cu 
■două etaje cu reacţie pozitivă prin: 
3—R4Q, C33, R36, R71, C30. Creş¬ 
terea curenţilor de colector ai celor 
două tranzistoare se produce în 
avalanşă. După aceasta cele două 
tranzistoare se saturează. 


cursa directă. în timpul cursei 
directe, între colectorul şi baza lui 
3T5 acţionează reacţia negativă 
formată cu 3R38, 3C33 şi 3R40, 
care menţine descărcarea iui 3C33. 
La terminarea descărcării, tensiu¬ 
nea pe baza lui 3T5 creşte şi tran¬ 
zistorul se deschide prin curentul 
de la sursa de alimentare (4 30 V) 
care parcurge rezistorul 3R41. Ten¬ 
siunea pe colectorul său scade, 
ceea ce se transmite prin lanţul 
3—R36, R71, C30 în baza lui 3T4, 
ceea ce determină deschiderea lui 
şi tot procesul descris anterior se 
reia. 

De pe 3C33 (punctui 3—KT8) 
tensiunea în dinte de fierăstrău se 
aplică prin divizorul 3R42, 3R43, 
3R44 şi 3R45, 3C34 în baza tranzis¬ 
torului 3T6 (punctul KT9) din etajul 
comparator, in emitorui tranzisto¬ 
rului se apiică tensiunea de reacţie 
negativă de pe 3R47, iar tensiunea 
de pe colectorul său se aplică pe 
baza repetorului 3T7, care are ca 
sarcină etajul final. Acesta este for¬ 
mat din 3T8 şi 3T9, avînd bobinele 
de deflexie cadre cuplate prin 
3C42, 3C43 jŢnoniaîe în paralel) în 
emitorui lui 3T8. 


3T3 este montată în paralei pe ca¬ 
pacitatea 3C18, care intră în circui¬ 
tul ,propriu-zis al oscilatorului. Ca¬ 
pacitatea prezentată de joncţiunea 
CE a iui 3T3 variază funcţie de ten¬ 
siunea aplicată în bază şi’ însumată 
peste cea a condensatorului 3C18, 
determină schimbarea frecvenţei 
oscilatorului 'de linii, astfel incit 
aceasta să se menţină la valoarea 
de 15 625 Hz (625 linii x 25 Hz, frec¬ 
venţa cadrelor). 

Oscilatorul de linii propriu-zis 
este realizat cu 3T2 care furnizează 
o tensiune sinusoidală de amplitu¬ 
dine necesară atacului etajului fi¬ 
na!. Din emitorui lui 3T2 (punctul 
KT5), semnalul sinusoidal este apii-ţ 
cat prin divizorul 3R14, 3R11 în 
baza lui 3T1, tranzistor preampl.ifi- 
cator H. Prin intermediul transfor¬ 
matorului driver Tr.2, impulsurile 
din colectorul prefinalului 3T1 sînt 
aplicate în” baza tranzistorului final 
de linii 3T10. 

Circuitul 3R10, 3C13 (montat în 
paralei pe primarul transformatoru¬ 
lui driver) contribuie la suprimarea 
oscilaţiilor parazite. 

Etajul final de linii este compus 
din tranzistorul 3T10 şi dioda, de re- 







cuperare 3D2 montată antiparalel | 
pe joncţiunea CE a tranzistorului. | 
Sarcina etajului final o constituie I 
bobinele de deflexie, H, înseriate cu 1 
bobina de liniaritate H, conectate I 
între emitorul şi colectorul lui 3T10 | 
prin intermediul cuplei JJJ18, pinii I 
1, 2 şi 3, 4. 

Condensatorul 3C49 asigură co-1 
recţia în S. I 

Transformatorul de linii Tr. 1 are I 
primarul conectat în emitorul lui | 
3T10, iar în secundar conţine trei I 
înfăşurări: 

— bobina 10—13, de pe care se 1 
culeg impulsurile de întoarcere li- i 
nii, necesare circuitului, de RAA de I 
pe modulul AFI— CC; 

* —bobina 4—11, de pe care se I 
culeg impulsuri care, prin redresare | 
cu 3D1, servesc la fabricarea ten-1 
siunii de -4 550 V necesare pentru I 
G2 (de accelerare), pinul 3 al TC şi I 
pentru grila de focalizare G4, pinul I 
4 al TC; 

— bobina 3—14, de pe-c-are se 1 
culeg impulsuri de foarte înaltă ten-1 
siune care, cu ajutorul multiplicato- I 
rului FIT, formează tensiunea de f 
FIT necesară pentru anodul 2 al TC. 1 

Utilizarea pentru obţinerea FIT a I 
unui multiplicator (dublor) de ten- f 
siune este un caz rar la receptoarele I 
TV a—n. Acesta este de tip | 
YH9/18—0,3 suportînd o tensiune f 
inversă de 18 kV şi un curent direct f 
de 0,3 mA. 

Un dublor pent: f T ■_ rinde, în I 
general, trei diode . cei puţin trei 1 
condensatoare, după cum se ob- I 
servă în figura 1. f 

Funcţionarea dublorului este ur- f 
mătoarea: în punctul „cald" (punctul | 
A) al bobinei de FIT a transformato- | 
rului de linii se aplică un impuls de § 
FIT care conţine o parte pozitivă | 
mare (UI) şi o parte negativă mica 
(U2), neglijabilă. Impulsul este re-.J 
dresat cu Dl, iar CI se încarcă cu | 
tensiunea UI (punctul B). în acelaşi I 
timp, impulsul parcurge condensa- | 
torul C2, ajungînd în punctul C, de f 
unde prin D3 încarcă pe C3 cu I 
tensiunea U1+U2 a întregului im- S 
puls. In acest fel, în punctul D vom f 
avea tensiunea din punctul B plus | 
cea de pe condensatorul C3, adică: | 





U14U14U2 = 2U14U2. I 

C4 este o capacitate virtuala, re- f 
prezentînd capacitatea tubului ch I 
nescop (aprox. 400 pF). 

Pe linia de jos (punctele B şi D) se j 
află doar tensiune continuă (redre- 1 
sată şi filtrată), iar pe linia de sus f 
(punctele A şi C) se găsesc impui- | 
suri. în punctul A se regăseşte im- f 
pulsul de FIT axat pe abscisă, iar în | 
punctul C întregul impuls de FIT 
este^ axat pe tensiunea UI. Aceasta 
tensiune UI ajunge în punctul C § 
prin redresarea cu D2 a tensiunii f 
din B. Tensiunea din C este puţin j 
mai mare ca cea din B deoarece j 
prezenţa impulsului FIT în C face ca | 
tensiunea medie să fie U14U2f 
(adică cu U2 mai mare ca tensiunea § 
în B). | 

Condensatorul CI poate lipsi din | 
schemă (aşa cum se prezintă lucru- § 
rile şi în schema ŢV), el fiind nece- I 
sar doar cînd lipseşte C4 (cablul | 
FIT nu este conectat la cinescop). ţ 
în acest caz, tensiunea FIT (fără § 
CI) va scădea la jumătate. Cînd ca- f 
blul FIT se conectează la TC nu mai | 
este necesar CI, deoarece în pune- f 
tul B avem oricum tensiunea UI da- I 
torită lui C3 şi C4. 

în practică, schema dublorului | 


arată ca în figura 2, utilizînd notaţi -1 
ile din schema TV. 

La un dublor folosit în TV a—n, I 
unde impulsul FIT are 9,3 kV vv (cu | 
UI - 8,6 kV pozitiv şi U2 = 0,7 kV jj 
negativ) se va obţine U RT = f 
2xU14U2 = 2x8,640,7 = 17,9 kV, 1 
fără curent de fascicul. Se folosesc | 
trei diode cu tensiunea de străpun-1 
gere de 10 kV cu Si sau Se şi con-1 
densatoare autoregenerante la stră- f 
pungeri interioare, realizate în teh-1 
nologia depunerii în vid pe folii de § 
stiroflex, totui înglobat în răşină js 
epoxidică. 

Tensiunea necesară grilei de foca-1 
lizare (pinul 4 al soclului TC, cupla fî 
LL122) se culege prin R67. Focalizarea | 
optimă se alege prin conectarea | 
grilei de focalizare la unul din pune-1 
tele de pe blocul de baleiaj astfel: I 
punctul 4—0 V, punctul 2—150 V, j 
punctul 3—275 V, punctul '5—550 V. I 

Eclatorii montaţi în paralel pe | 
electrozii TC au rolul de a proteja I 
componentele semiconductoare din I 
componenţa TV la străpungerile pro-1 
vocate de eventualele descărcări | 
care apar în TC. Acelaşi rol îl îndeplr- | 
nesc rezistoarele de limitare R64, S 
R65, R63, R67. 

Stingerea cursei inverse de linii fj 


se realizează astfel: impulsurile de 
întoarcere linii de pe pinul 5 al 
transformatorului de linii se aplică 
prin 3C15 şi 3R16 pe rezistorul 
3R20. Dioda 3D7 pune la masă 
componenta pozitivă a acestor im¬ 
pulsuri. Partea negativă a impulsu¬ 
rilor ajunge prin 3C12 şi R65 pe 
grila de comandă (Wehnelt) a TC, 
pinii 2, 6 realizînd o puternică nega- 
tivare a acesteia, deci o blocare a 
TC, în perioada întoarcerii cursei 
de “finii, pentru a nu se vizualiza pe 
ecran. 

Pentru blocarea spotului luminos 
la deconectarea TV de la reţea (care 
ar putea deteriora luminoforii din 
centrul ecranului) serveşte circuitul 
3D5, 3C11. La oprirea fv, conden¬ 
satorul 3C11 rămîne încărcat cu un 
potenţial pozitiv pe care îl va aplica 
pe colectorul tranzistoruluUfinal vi¬ 
deo şi de aici pe catodul TC, deter- 
minînd creşterea diferenţei de po¬ 
tenţial U CG1 şi deci blocarea tubu¬ 
lui, pînă cînd filamentul şi catodul 
se răcesc şi acesta din urmă nu mai 
poate emite electroni, curentul de 
fascicul scăzînd sub limita pericu¬ 
loasă. 











Aceste tensiuni sînt scurtcircuitate : 
de diodă. . 

. SI reprezintă m-aneta 'semnaliza¬ 
torului de direcţie sting a-drfeaptâ 
(poziţia centrală fiind neconec- 
tată). • 

La comuta ea acestui comutator 
pe poziţia de sus din figură, tensiu¬ 
nea bateriei .se aplică prin interme¬ 
diul, siguranţei şi ai diodei.D2 mon¬ 
tajului descris care Începe să bas¬ 
culeze, precum şi prin intermediul 
lui. K1 . grupei de becuri BL 82. 
(stinga faţă şi stînga spate). //((/gţll 
Becurile Bl, 82, B4 şi B5 sînt becu- , 
rile.de semnalizare cie 12/21' W. Be¬ 
cul B3 este pentru indicarea semna-,; 
fixării (i? V/3 W) situat pe bordul 
autovehiculului, becul B6 este pen¬ 
tru indicarea avariei (.12 V/2 W) si- ; 
fuat de asemenea pe bord. 

Se observă că în situaţia des¬ 
crisă,-.becurile de semnalizare Bl, 
•02 ' se'fvor aprinde cu intermitenţă. 
De'. aşemenea, becul 33 se 'va 
aprinde intermitent, fiind alimentat 
dc fa plusul bateriei prin K1 cifCujg 
.tul' închizîndu-ss prin filamentele 
lui 24 si 35 în pa? ie! la masă Uiu- 
rnele fiind de puteri mari nu c»e 
aprind în această situaţie. 


5 ANALIZATOR ELECTRONIC 
5 4 DIREC' JIE ŞI AVARIE 


Majoritatea automobilelor sînt' 
bipate în prezent cu un releu ter¬ 
mic cu bimejtal pfentru semnalizare 
şi. avarie.. Acest tip de releu prezintă 
unele . inconveniente majore, cum 
ar fi: . lipsa de precizie, fiabilitatea 
scăzută şi preţul de cost ridicat. 

Pe.pian mondial, daîojită ieftinirii 
subSicmtime a dispozitivelor semi¬ 
conductoare, tendinţa este de a se 
înlocui releele clasice cu relee elec¬ 
tronice de direcţie şi avarie. . 

■ Avantajele considerabile ale aces¬ 
tor noi tipuri de semnalizatoare 
constau în fiabilitatea foarte ridi¬ 
cată, preţul de cost scăzut şi stabili¬ 
tatea foarte bună a temporizării cu 
t c m pere:: v ■ r.~ a o 1 u i u >; î £ n m u i a a 

bateriei şi sarcina (dacă se arde un 
bec nu se modifică frecvenţa sem¬ 
nalizării, ca în cazul clasic). 

Mici .industria românească, pro¬ 
ducătoare de echipamente' -elec¬ 
trice pentru autovehicule- nu ' a 
rămas în afara acestor preocupări 
ci e 

derea. ELECTROPRECIZIA Săcele, 
fabrică un astfel de dispozitiv desti- 
ţ a r peze autoturismele OL- 

intr-unul din numerele viitoare 
ale revistei noastre, vom prezenta 
schema electronică şi unele detalii 
constructive ale acestui releu de tip 
electronic echipat cu circuitul inte¬ 
grat tip T8A 315-N (temporizator de 

• Avînd în vedere că acest circuit 
integrat este rnai scump şi mai difi¬ 
cil de procurat de către constructo¬ 
rul amator, prezentăm mai jos. 
schema unui semnalizator de direc¬ 
ţie şi avarie pentru autovehicule 
echipat în principal cu îranzistoare 
obişnuite. 

Tranzisîoareie TI şi T2 formează 
un multivibrator (circuit basculant 
asîabii). Ele se află pe\rînd în stare 
de biocare şi de conducţie. Schema 
are două stări de cvasiechilibru. în 
prima stare de cvasiechilibru (ŢI fi¬ 
ind blocat, T2. saturat), -condensa¬ 


torul C2 se descarcă prin F 
masă (joncţiunea CE a uni 
tor saturat reprezintă pi 
scurtcircuit). .. Potenţialul 
mătura : negativă a lui C 
în momentul cînd acest 
depăşeşte tensiunea nece 


min. Dacă se doreşte mărire 
venţej, se scade valoarea re 
ţeîp’r R2 = R3. : 

în colectorul tranzistorului 
găseşte bobina releului Re! 
T2 este saturat, curentul lui 
lector crescînd, induce u 


tranzis- 


penţru a semnaliza dreapta, tensiu¬ 
nea bateriei se aplică prin sigurăriţi 
şi D3 montajului, acesta începînc 
să basculeze. Ţensiunea se aplici 
şi prin contactul K2 în mod intermi 
tent grupei de becuri B4 şi B5 (cari 
sînt amplasate în partea dreapfc 
faţă şi spate a autovehiculului. 

Becul 63, pentru indicarea sem 
nalizării se va aprinde şi ei ritmic fi 
ind alimentat de c aîa aceas ele . 
tensiunea bateriei prin K2 şi prin fi 
Iamenîele becurilor de putere 81 ş 
B2 în paralel (becuri care nu. s< 
aprind) ia masă. 


sistabilă (TI saturat, T2 blocat). 
Trecerea schemei dinîr-o stare în 
alta se_ datorează buclei de reacţje 
pozitivă şi are loc în avalanşă. în 
cea de-a doua stare cvas ista bilă se 
descarcă condensatorul CI prin R2 
şi TI saturat, ia masă. Creşterea po¬ 
tenţialului de pe armătura negativă 
a iui CI. va determina deschiderea 
iui T2 şi blocarea lui TI, procesul 
repetîndu-se. 

Montajul fiind simetric se alege 
CI = C2 şi R2 = R3. 

Frecvenţa de comutare se deter¬ 
mină prin alegerea vaiorior CI = C2 
şi R2 = R3. Pentru valorile alese, în 
cazul schemei prezentate, rezultă 
o frecvenţă de 1 Hz, deci 60 cicluri/ 


f Releu! ales de noi RM6 suporta 
r un curent de 6A*pe contact. 

; Pentru acţionarea avariei se 
' acţionează 82 (întrerupător semna¬ 
ţi iizare vehicul imobilizat) care are 
| trei contacte. Prin aceste trei-con-" 

; tacte închise se alimentează toate 
ceie patru becuri de putere Bl, 82,„ 
ţ: B4 şi B5, precum şi 38 care sem.nai 
I zează pe bord (prin aprindere per- 
1 manentâ) .prezenţa în funcţiune a 
| avariei. 

( ; Montajul consumă un curent de 
| maximum 50 mA, fiind alimentat pe 
| rînd prin D2 şi D3 (în funcţie de po- 
1 ziţra semnalizatorului sîînga-dreap- 
| ta, St). 

I Se observă de asemenea, că da- 
| îorită prezenţei acestor două diode, 

| montajul este protejat la o ever.tu- 
| a)ă inversare involuntară a polarltâ- 
| ţii sursei de alimentare. In această 
| situaţie, montajul nu va funcţiona, 
dar nu se avariază. 

| Cablajul rhontajului este prezen- 
| tat în continuare, fiind de dimen- 
| siuni foarte mici. Toate legăturile 
| pentru exterior sînt scoase prin .pa¬ 
ji puci auto. 

I De notat că toate elementele ex¬ 
terioare montajului prezentat, exis- 
| tă în dotarea autovehiculului. 

| Autoturismele model vechi nu au 
| în dotare butonul S2 pentru avarie. 
J în această situaţie, acesta se va 
I monta sau la dorinţa posesorului 
| autovehiculului se va renunţa la el, 
f montajul rămînînd util doar pentru 
| comanda semnalizării stînga- 
1 dreapta. 

I Toate componentele utilizate sînt 
| de fabricaţie românească. 
f, Lista de materiale 

R1 = 1K1; R2 = R3 = 9K1; CI 
= C2 - 100 mF/16 V; Dl = D2 = D3 - 
= 1N4001; TI = T2 = BC107 

(BC108, BC170, BC171), Rel = RM6 
(12 V). 


este cea determinată anterior, deci 
1 Hz. Releu! a fost ales de tipul RM6 
de 12 V. El se fabrică şi în'variante 
de 6 V, 24 V şi 48 V, deci schema se 
poate adapta uşor şi pentru auto¬ 
mobile care -posedă aite baterii de 
acumulatori, diferite de 12 V. 

Dioda Dl, montată în paralel pe 
releu, are rolul de a proteja tranzis¬ 
torul T2 la declanşarea releului cînd 
apar tensiuni mari de autoinducţie. 


14 


TE H Ni HM 1- 





citat în grilă şi caracteristica de grilă a acestuia. 
' Cît timp lipseşte semnalul de excitaţie prin tub 
trece curentul constant de repaus a cărui valoare 
depinde de tensiunea de negaîivare UgIG şi de 
tensiunea de pe grila ecran Ug2 (figura 8 b). La 
apariţia tensiunii de excitaţie, curentul prin tub 
nu se mai consideră constant. La vaiori mici ale 
semnalului de excitaţie a tubului curentul ano- 
dic, după formă, este aproape.de cel sinusoidal, 
iar pe măsura creşterii tensiunii de excitaţie cu¬ 
rentul anodului ia forma impuSsuriior cosinusoi- 
dale limitate jos. Unghiul de blocare creşte o 
dată cu creşterea tensiunii de excitaţie a tubului 
şi devine 90' cînd tensiunea de excitaţie atinge 
valoarea UgIO, iar valoarea amplitudinii curentu¬ 
lui anodic va fi l am . în această situaţie, compo- 
nenta continuă a curentului de an o ci pe care 
amatorul de obicei îi controlează cu miliamper- 
■ metru! conectat în circuitul anodic va fi l ao = a Q . 

unde a 0 este coeficientul Berg şi care, pentru 
r emiţătoarele de amator ce lucrează într-un regim 
apropiat de clasa B. se ia de aproximativ 0.32. 
Dacă nivelul tensiunii de excitaţie creşte şi mai 
departe, va apărea curentul griiei de comandă, 
care, trecînd prin rezistorul R1 va produce pe 
'acesta o cădere de tensiune şi în cazul cînd rezis¬ 
torul are valoarea de ordinul’ kiloohmiior, tensiu¬ 
nea va fi atît de mare îricît va duce la blocarea tu¬ 
bului, iar curentului anodic scade brusc. 

în această situaţie amatorul, necunoscînd fe¬ 
nomenul, tinde să mărească tensiunea de exci¬ 
taţie, dar curentul anodic tot nu va creşte. Curen- 
tul anodic va creşte atunci cînd se va mări tensiu- 
nea pe grila ecran (figura 8 b), dar în această si¬ 
tuaţie tubul iese din regimul- liniar de lucru, pro- 
ducînd emisiuni parazite. în tabelul 1 , pentru di¬ 
ferite tuburi şl tensiuni de ecran, se arată valoa¬ 
rea componentei continue, a. curentului de anod. 
la care apare limitarea"semnalului. 


EMISIUNI SSB DE CALITATE 


special sarcinii neliniare a etajului prefinal. In 
toate cazurile cînd etajul final de putere este 
echipat cu tub excitat în grilă este absolut nece¬ 
sar să se controleze curentul de grilă şi înlătura¬ 
rea acestuia. Dacă nu există curent de grilă nu 
este permis să se mărească curentul de anod 
peste valorile date în tabelul, 1 sau valorile din ca¬ 
talog pentru tubul folosit, in căzui apariţiei cu¬ 
rentului de grilă, caracteristica de amplitudine 
reprezintă o linie curbată în jos (figura 9). Curba 
va fi cu atît mai mult pronunţată cu cît sursa de 
excitaţie, respectiv curentul de grilă, va fi mai 
mare. 

Sînt situaţii cînd emiţătorul SSB scoate un 
semnal bun, dar proasta exploatare de către ope¬ 
rator face să apară semnale distorsionate. în 
acest sens trebuie să ţinem cont că instrumentul 
de măsură a curentului anodic de pe panoul 
emiţătorului posedă o inerţie mare şi de aceea ei 
nu arată nici pe departe valorile maxime ale cu¬ 
rentului anodic. Acul său oscilează în jurul unei 
valori oarecare care depinde de proprietăţile in¬ 
strumentului şi de gama dinamică a vocii opera¬ 
torului. De aceea este necesar ca în timpul cît 
emitem să ne controlăm tăria vocii în aşa fel ca 
instrumentul să devieze nu mai mult decîi 
0,5—0,6 din valoarea l ao . Aceste neajunsuri pot 
fi înlăturate aproape în totalitate folosind siste¬ 
mul de reglaj auţomat a! nivelului semnalului de 
excitaţie, aşa-zisul ALC. Schiţat, un astfel de sis¬ 
tem este prezentat în figura 11. El funcţionează 
■ astfel: la creşterea excesivă a semnalului de ex¬ 
citaţie apare curentul grilei de comandă a tubului 
etajului final de putere. Acest curent provoacă o 
cădere de tensiune pe rezistorul R3, care prin 
condensatorul C3 se aplică la detectorul cu dio¬ 
dele Dl, D2, iar tensiunea obţinută aici se aplică 
unui etaj amplificator din faţă (poate fi amplifica¬ 
torul DSB) căruia îi reglează amplificarea. Acest 
sistem poate fi aplicat şi pe grila ecran a tubului 
final- de putere. Deformările caracteristicii de 
amplitudine a tubului final asemănătoare cu limi¬ 
tarea datorată apariţiei curentului de grilă, pot fi 
cauzate şi de tensiunea inconstantă pe grila 
ecran (figura 10). Nu este permis ca în circuitul. 
grilei ecran a tubului amplificator de putere ce 
funcţionează în clasa B sau AB, să se conecteze 
* rezistoare. Alimentarea griiei ecran se face direct 
din celula redresoare, iar capacitatea condensa¬ 
torului trebuie să fie de minim 100 pF (figura 12).. 
Şi pe anodui tubului apar fluctuaţii mari de ten- 


I 





- j 

53 §-■ 


X \Q l/ 

£ 1 


M C3 1 

!h~ 

y« TL 


IZZM 

A. 

ci 4 

= 25Z 


b ^ 



Ţ 


J 

. J_ 

iual 


(URMASE DIN.PAG. 7J 

mică. Am găsit în catalog un îub ale cărui date in¬ 
troduse în formula 2 ne permit să obţinem pentru 

Ra cifra 1 000 O. înîroducînd în formulă: N„ 


50 n 


- — 20. Pentru un alt tub am găsit Râ =. 


3 000 fî; în acest caz N va fi egal cu 60. 

în primul caz filtrul n va realiza o adaptare de 
impedanţă pe un ecart mai mare din bandă, iar în 
cazul al doilea mai mic. Din acest punct de ve¬ 
dere este foarte importantă alegerea tubului 
pentru etajul final de putere. Formula 2 dă 0 va¬ 
loare aproximativă pentru impedanţa de sarcină, 


i Tipul iăn 

ipii 

u g2 (V) 


L 0 (mA) ' i 

CU—29 


175 


53 î 



225 


76 1 

GU—50 


150 


64 î 



250 


134 - J 

GK—71 


300 


80 1 



400 


112 1 

GU—74 B 


300 


590 | 

GU—34 B 


400 


600 | 

Dacă în 

loc 

;u! rezistoruiui 

R1 

se montează un ? 

drosel cu 

rezi 

stenţă ohmi că 

mică limitarea poate 1 

fi înlăturat: 

ă în 

parte sau tota 

si 

dacă totuşi feno- | 

menul se 

rna 

nifestă, atunci 

el 

se datorează în | 





la Pitire// Pi 
tiansiven/Io/' 


şiune şi acestea se pot evita In mare măsură folo¬ 
sind în celula de filtraj condensatoare de capaci¬ 
tate mare, în special atunci cînd tubul este ali¬ 
mentat cu tensiune anodică mare. 

O ultimă problemă ce merită o atenţie deose¬ 
bită. Pentru ca etajul fina! să lucreze cu un bun 
randament şi fără armonici, în special în cazul 
emisiunilor SSB, trebuie să existe o bună adaptare 
între impedanţa de sarcină (Ra) a tubului şi rezis¬ 
tenţa de sarcină (Rs) a fiderului şi a antenei. Se 
ştie că Ra la tuburi variază între 1 000—8.000 fî, 
chiar şi mai mult, iar Rs, ia antenele cu fider coa¬ 
xial, între 50—75 fi. Drept adaptor, amatorii folo¬ 
sesc filtrul care poate adapta orice impedanţă 
şi este în aceiaşi timp şi filtru trece-jos cu rolul 
de a atenua armonicile. Pe Ungă aceste avantaje 
el are şi un neajuns esenţial în sensul că face 
adaptarea într-o bandă destul de îngustă. în anu¬ 
mite situaţii acest filtru nu reuşeşte să facă adap¬ 
tarea nici măcar în banda de telegrafie. Radioa¬ 
matorii experimentaţi îşi dimensionează filtrul n 
într-o anumită porţiune din bandă acoio unde lu¬ 
crează frecvent, eviiînd astfel emisiunile para¬ 
zite. 

Ra 


Interesează raportul N : 


” (1). Cu cît acest 


raport este mai mic cu atît adaptarea filtrului este 
mai bună. 

Am spus că Rs este între limitele 50—75 fi; 
aceste valori fiind constante, nu le putem modi¬ 
fica. Atunci, pentru ca raportul să fie mic, trebuie 
ca Ra să fie mic. Impedanţa de sarcină (Ra) este 
E a (V) • 500 

| dată de formula R a = ——-——- (2). Este cu- 

^Ao ( mA ) 

| noscut că pe i Ao nu-l putem mări faţă de datele de 
| catalog pentru a micşora pe Ra; în această si- 
| tuaţie trebuie să alegem un tub pentru etajul final 
| care să fie de curent mare ia o tensiune anodică | 

Tabel 2 


.urmînd a se- determin,, val a exj =xp 
mental, aşa cum rezultă din tabelu! 2 unde sînt 
prezentate datele pentru două ipun < v. no 
frecvent folosite şi unde, valori e Ua c n. u- 
duse în formula 2, nu vor da pe Ha din tabel. 

Funcţie • de valoarea Ra se dimensionează fil¬ 
trul 7 r; astfel, ia valori mici, condensatoarele de 
acord-vor avea capacităţi mari, iar inducîanţa bo¬ 
binei va fi mică, iar pentru vaiori mari condensa¬ 
toarele au capacităţi mia si Ţductanf o ie 
este mare. în acest ultim caz N este mare, filtrul 
făcînd adaptarea de impedanţă într-un ecart mic 
din bandă. 

O micşorare extrem de importantă a coeficien¬ 
tului de transformare a impedanţei şi. prin 
aceasta extinderea adaptării satisfăcătoare a 
benzii de lucru se poate realiza cu ajutorul unui 
transformator pe inel de ferită-de bandă largă--co¬ 
nectat între ieşirea amplificatorului de putere şi 
fideru! antenei (figura 13), transformator cu ra¬ 
portul 4:1 şi a cărui utilizare'împreună cu un tub 
cu Ra = 1 kfl permite o adaptare bună pntru fie¬ 
care bandă- de U.S. pentru radioamatori. Pentru 
o putere de maxim 200 W, fără pericol de în¬ 
călzire, inelul va avea un diametru exterior în jur 
de 35 mm, permeabilitatea magnetică de minim 
400 şi va fi bobinat cu două conductoare cu dia¬ 
metrul de 0,8 mm şi 11 spire. 

Desigur, că aceste cîteva probleme prezentate 
nu epuizează capitolul SSB, dacă avem în vedere 
că într-un emiţător mai intervin oscilatoarele, mi¬ 
xerele, amplificatoarele de frecvenţă interme¬ 
diară, prefinalul, finalul dş putere şi alte etaje 
anexe, care vin să modernizeze acest tip de emi¬ 
siune. 

Bibliografie 

1. Colecţia revistei „Tehnium“, 1980—1990. 

2. Colecţia revistei „Radio”, URSS, 
1978—1990. 

3. The Radioamateur’s Handbook, 1988. 

4. Radio Rivista — Italia, 1987—1990. 


Tipul 

tubului 

Clasa 

U 

(V) 

Ug2 

(V) 

- Ugl 
(V) 

Curentul 
de pauză 
(mA) 

® Ao 

(mA) 

ini 

Puterea 

(W) 


AB1 

1 000 

300 

52 

25 

90 

6 700 

52 

GU—50 

B 

Grilele 

1 000 

300 

58 

15 

120 

5 000 

80 


la masă 

1 200 

0 

0 

15 

125 

6 000 

96 

GU—29 

AB1 

750 

225 

25 

20 

132 

3 400 

68 


- B 

500 

225 

18 

27 

230 

1 300 

76 


TEHNIUM 12/1992 


15 




CRONOMETRU FOTO 


Ing. DRAGOŞ MARINESCU 




în articolul de mai jos ,vă pre¬ 
zentăm un cronometru cu precizia 
de o zecime de secundă care poate 
fi folosit în activitatea fotoamatori- 
lor (fig. 1). 

„Inima" cronometrului este cir¬ 
cuitul integrat MMC22927. produs 
de Microelectronica. Circuitul 
MMC22927, pentru a livra la ieşirile 
7, 8, 10 şi 11 impulsurile de validare 
pentru afişoarele cu şapte seg¬ 
mente ale zecimilor de secunde, se¬ 
cundelor, zecilor de secunde şi res¬ 
pectiv minutelor are nevoie pe pinul 
12 de un semnal dreptunghiular cu 
frecvenţa de 10 Hz, amplitudinea de 
5 V şi gradul de umplere de 50%. 

Aceste semnal se obţine pornind 
de la un oscilator cu cuarţ cu frec¬ 
venţa de 4 000 MHz realizat cu un 
circuit integrat de tip MMC4011. 


Urmează apoi cinci etaje de divi¬ 
zare cu 10, realizate cu circuitele in¬ 
tegrate MMC4017 şi un etaj divizor 
cu 4 realizat cu circuitul integrat 
MMC4024; pe pinul 11 al acestui 
circuit se obţine semnalul de 10 Hz 
dorit, care se poate regla exact din 
semireglabilul de 22 pF. 

Afişoarele cu şapte segmente fo¬ 
losite sînt de tip MDE2112, cu cato- 
dul comun. La cele patru afişoare 
se leagă împreună segmentele cu 
acelaşi cod (a de la circuitul A, cu a 
de la circuitul B, cu a de la circuitul 
C şi cu a de la circuitul D; identic se 
procedează şi pentru b, c, d, e, f, g). 
Catozii afişoarelor nu se leagă îm¬ 
preună, ci se leagă fiecare la cîte un 
tranzistor de tip BC1Q7, la colector 
(K a , K b , K c , K d ). 

In figura 2 se arata modul de aşe- 


Afisaj vedere din fată 


zare a afişoarelor pentru a avea co¬ 
rect afişat timpul: A = zecimi de se¬ 
cundă; B = secunde; C = zeci de se¬ 
cunde; D = minute. 


Pentru a avea o separare prin 
puncte a cifrelor, punctele zecimale 
(D p ) de la afişoarele D şi B se leagă"* 
prin cîte up rezistor de 105£î la 4 5 V. 

Ieşirile a, b, c, d, e, f, g ale circui¬ 
tului integrat MMC22927 se leaga 
prin cîte un rezistor de 200 fi la in¬ 
trările a, b, c, d, e, f şi respectiv g ale 
afişoarelor cu şapte segmente. 

Comutatorul K1 este pentru re- 
set, el aducînd numărătoarele în 
starea 0:00:00. Comutatorul K2 per¬ 
mite afişarea unui timp intermediar 
fără oprirea cronometrului. 

Dacă funcţionarea cronometru¬ 
lui depăşeşte 10 minute, atunci 
după starea 9:59:9 urmează auto¬ 
mat 0:00:0 şi numărarea continuă. 

Cronometrul se alimentează de la 
o sursă de 45 V bine filtrată şi stabi¬ 
lizată. „ 


















PROTECŢIA CUMPĂRĂTORULUI 
DE BUNURI ELECTRONICE 


DE LARG CONSUM 


în articolul trecut s-a arătat că un 
cumpărător de bunuri de larg con¬ 
sum în general şi în special cum¬ 
părătorul de bunuri electronice de 
larg consum este protejat în ţara 
noastră printr-o serie de legi, cu 
menţiunea că această protecţie 
este generalizată practic în toate 
ţările ca fiind un atribut al civilizaţiei 
sfîrşitului de secol XX. 

După cum s-a arătat deja, protec¬ 
ţia cumpărătorului trebuie asigu¬ 
rată din mai multe puncte de ve¬ 
dere: 

1. — protecţia la electrosecuri- 
tate, care are ca scop apărarea vieţii 
cumpărătorului cît şi a bunurilor 
sale în cazul unor accidente care 
pot fi provocate de defectarea apa¬ 
ratului respectiv; 

2. — protecţia la perturbaţii ra- 
dioelectrice care are ca scop preve¬ 
nirea perturbării bunei utilizări a 
aparaturii electrice casnice de 
către aparatul electric în discuţie: 

3. — protecţia economică a cum¬ 
părătorului care practic are două 
aspecte: 

a — obligativitatea asigurării 
unor performanţe tehnice minime 
ale bunului electronic şi obligativi¬ 
tatea asigurării service-ului său 
gratuit o perioadă de timp (mini¬ 
mum 6 luni pentru ţara noastră): 

b — o justă corelare performanţă 
— cost, care spusă mai simplu în¬ 
semnează protecţia cumpărătoru¬ 
lui împotriva tendinţei comercianţi¬ 
lor de a vinde scump produse ne¬ 
performante (de slabă calitate). 

Dacă primele trei tipuri de protec¬ 
ţie au un suport legal (1, 2 şi 3a), ul¬ 
tima (3b) este lăsată să fie asigurată 
prin legile concurenţei şi a pieţei li¬ 
bere. Pentru a fi eficientă această 
protecţie, consumatorul (cum¬ 
părătorul) trebuie să dispună de o 
serie de informaţii pe care inten¬ 
ţionăm să le furnizăm prin revista 
noastră. 

în cele ce urmează vom prezenta 
pe scurt aceste aspecte ale protec¬ 
ţiei cumpărătorului şi în acelaşi 
timp ne propunem un program de 
informare' concretă a cumpărătoru¬ 
lui cu privire la corelarea perfor- 
manţă-cost a produselor electro- 
casnice (în special electronice) de 
pe piaţa românească actuală. 

1. Protecţia la electrosecuritate 

Aşa cum s-a mai spus, această 


primă cerinţă are ca scop asigura¬ 
rea cumpărătorului asupra neperi- 
culozităţii aparatului electric cu 
condiţia exploatării sale corecte. 

Atestarea faptului că aparatul 
respectiv corespunde acestor ce¬ 
rinţe se face prin supunerea sa unui 
program complex de testări. Aceste 
testări şînt practic aceleaşi în. majo¬ 
ritatea ţărilor europene. 

în ţara noastră programul de 
testări este detaliat în STAS 
11299/80 şi îndeplinirea sa este 
obligatorie pentru toate produsele 
electrocasnice. 

Vulgarizînd, pentru ca scopul în¬ 
cercărilor să fie înţeles chiar de 
nespecialişti, prin aceste testări se 
urmăreşte îndeplinirea următoare¬ 
lor condiţii: 

— prin utilizarea corectă a apa¬ 
ratului, acesta să nu prezinte peri¬ 
colul de electrocutare pentru utili¬ 
zator; 

— indiferent de defecţiunea in¬ 
ternă accidentală care poate să 
apară în timpul utilizării sale, apara¬ 
tul să nu devină o sursă de incen¬ 
diu, să nu degaje gaze otrăvitoare şi 
să nu prezinte pericol de explozie; 

— în cazul aprinderii accidentale 
chiar de la o altă sursă, materialele 
utilizate la fabricarea sa trebuie să 
nu întreţină focul (autostingere); 

— să asigure autodecuplarea de 
la reţea atunci cînd consumul său 
depăşeşte semnificativ valoarea 
normală (la depăşiri de pînă la du¬ 
blarea puterii nominale); 

— să asigure izolarea electrică 
corespunzătoare a părţilor care tra- 
fichează curentul de reţea în vede¬ 
rea protecţiei la electrocutare chiar 
în cazul .intervenţiei în aparat. 

Evident că programul de testări 
este foarte complex şi presupune o 
serie de încercări distructive care 
au ca scop verificarea atît a compo¬ 
nentelor propriu-zise cît şi a mate¬ 
rialelor folosite la realizarea lor (în 
special masa plastică şi răşinile sin¬ 
tetice). De asemenea, acest pro¬ 
gram prevede ca o serie de în¬ 
cercări să se facă în condiţii de umi¬ 
ditate care să reproducă condiţiile 
limită atmosferice. 

Duritatea programului de în¬ 


cercări de electrosecuritate este 
motivată de scopul său, protecţia 
vieţii şi bunurilor utilizatorului. 

De menţionat este că în ţara 
noastră nu pot fi comercializate ’de- 
cît bunuri electrocasnice atestate 
din punct de vedere al electrosecu- 
rităţii (care îndeplinesc cerinţele 
STAS 11299/80) de către instituţiile 
de specialitate, nominalizate de 
către Guvernul României. 

2. Protecţia la perturbaţiile ra- 
dioelectrice 

Această cerinţă asigură posibili¬ 
tatea utilizării corespunzătoare a 
mai multor aparate electrocasnice 
simultan (fără ca utilizarea unuia 
dintre ele să afecteze performan¬ 
ţele altuia). 

Cazul cel mai cunoscut de per¬ 
turbare este acela al aparatelor cu 
motor cu perie care face „scîntei" la 
utilizare (de exemplu o rîşniţă de 
cafea) care atunci cînd funcţio¬ 
nează face practic imposibilă re¬ 
cepţia T.V. cu receptoare de fabri¬ 
caţie mai veche. 

Cerinţele impuse în ţara noastră 
în acest domeniu sînt cuprinse în 
STAS 6048/80 (fila 9 pentru radio¬ 
receptoare şi televizoare). 

Simplificînd foarte mult lucrurile 
pentru a putea fi înţelese, prin înca¬ 
drarea în acest standard se asigură 
faptul că aparatul respectiv nu per¬ 
turbă recepţia radio şi T.V. sau alte 
aparate decît cel testat şi că şi el la 
rîndul său este protejat ia o serie de 
perturbaţii externe lui. 

Atestarea încadrării în standardul 
de protecţie la radioperturbaţii este 
de competenţa laboratoarelor spe¬ 
cializate ale M.P.T.Tc. şi poate fi 
obţinută în urma supunerii aparate¬ 
lor respective la un program de 
testări stabilit prin STAS 6048/80. 

încadrarea în prevederile din 
acest standard este obligatorie 
pentru toate produsele electrocas¬ 
nice comercializate în România şi 
condiţionează vînzarea lor pe teri¬ 
toriul ţării: 

3. Asigurarea performanţelor mi¬ 
nime ale aparatului şi asigurarea 
service-ului gratuit în perioada de 
garanţie 

Aceste două cerinţe reprezintă 


un aspect al protecţiei economice a 
cumpărătorului. 

Performanţele minime ale produ¬ 
selor electrocasnice sînt prevăzute 
într-o serie de standarde. De exem¬ 
plu, performanţele minime ale re¬ 
ceptorului T.V. _ sînt prevăzute în 
STAS 7712/90. încadrarea în stan¬ 
dard a respectivului bun electronic 
asigură numai minimul de cerinţe 
necesar unei utilizări corecte a apa¬ 
ratului pe teritoriul românesc. 
Uzual aparatele asigură perfor¬ 
manţe mult superioare celor im¬ 
puse prin standard. 

De asemenea, perioada de ga¬ 
ranţie în care service-ul este gratuit 
este impusă printr-o serie de legi şi 
hotărîri guvernamentale care ur¬ 
măresc protecţia cumpărătorului în 
cazul defectării produselor în prima 
perioadă de utilizare. 

Spre deosebire de primele două 
cazuri, în care neasigurarea protec¬ 
ţiilor respective poate avea urmări 
grave, neasigurarea cerinţelor de la 
acest punct poate provoca nepl㬠
ceri numai utilizatorului aparatului. 
Din acest motiv neasigurarea per¬ 
formanţelor sau neglijarea garan¬ 
ţiei produsului provoacă în general 
necazuri numai cumpărătorului şi 
în general sînt neglijate de o serie 
de comercianţi neavizaţi sau rău in¬ 
tenţionaţi. 

Cele două cerinţe sînt obligatorii 
pentru toate produsele comerciali¬ 
zate în ţara noastră şi asigurarea lor 

condiţionează însăşi dreptul de co¬ 
mercializare. 

4. Corespondenţa performantă 
— cost 

Această cerinţă este practic 
foarte greu de asigurat, cu atît mai 
mult cu cît performanţa propriu- 
zisă nu poate fi măsurată în bani. 

Pentru a veni în ajutorul celor in¬ 
teresaţi, foarte curînd revista 
noastră va începe să publice o serie 
de analize tehnice ale produselor 
electrocasnice de pe piaţă, în spe¬ 
cial ale aparaturii electronice de uz 
general -în vederea stabilirii unor 
criterii cît mai obiective de apre¬ 
ciere a performanţelor şi a stabili o 
corelare cît mai reală între perfor¬ 
manţă şi preţul de vînzare, prin 
preţuri comparative între diverse 
aparate şi evident cu o comparaţie 
a preţurilor pe alte pieţe. 


r D c prezintă valori de ordinul sutelor de ohmi. 

Diagrama 3 reprezintă o situaţie intermediară, 
atunci cînd rezistenţele drenă-sursă rp S prezintă 
valori de ordinul zecilor de kO (situaţia cînd re- 
„ducătorul de zgomot lucrează parţial, doar în 
zona frecvenţelor înalte). Pentru reducerea la 
minim a distorsiunilor neliniare introduse în cele 
două rezistenţe comandate în tensiune r DS , pro¬ 
prii tranzistoarelor de tip MOSFET, s-a ales o po¬ 
larizare corespunzătoare a acestora. O parte din 
tensiunile de pe drenele celor două tranzistoare 
a fost readusă printr-o buclă de reacţie negativă 
pe grilele acestora prin intermediul divizoarelor 
de tensiune R4, R7 şi R8, R10. 

Pentru îndepărtarea posibilităţii de pătrundere 
pe traseul semnalului audio util a unor compo¬ 
nente continue pulsatorii proprii semnalului de 
dirijare ce determină funcţionarea filtrului activ 
trece-jos din canalul informaţional de comandă 
(de la blocul sumator integrator), s-au amplasat 
condensatoarele de filtraj C5 şi C8. Stabilirea 
pragului de prelucrare al semnalului audio util 
(atunci cînd filtrul activ începe să lucreze) la o 
frecvenţă oarecare, reprezintă nivelul nominal al 
tensiunii de intrare la care tensiunea de ieşire 
începe să scadă. Dependenţa semnalului de in¬ 
trare, de frecvenţa semnalului de intrare (carac¬ 
teristica tensiune-frecvenţă) este prezentată cu 
ajutorul diagramei nr. 2. 

Se observă că atunci cînd filtrul activ trece-jos 
nu este acţionat (r DS de ordinul ohmilor), carac¬ 
teristica de transfer în banda audio este practic 
liniară. Diagrama 4 este realizată pentru un coe¬ 
ficient de transfer al rezistenţelor R13 egal cu 
unitatea. 

în această situaţie, semnalul de ieşire nu de¬ 
pinde de nivelul semnalului de intrare (cursorul 


potenţiometrului semireglabil R13 este acţionat 
la capătul opus, dinspre masă). Diagramele 5 şi 6 
prezintă situaţii intermediare . pentru valori ale 
coeficientului A(R13J egale cu 0,33 (diagrama 5) 
şi 0,1 (diagrama 6). In mod practic, la prelucrarea 
unui semnal audio util cu un nivel mare de zgo¬ 
mot, varianta optimă de lucru se poate stabili 
prin modificarea poziţiei cursorului potenţiome¬ 
trului semireglabil R13. 

Pentru conectarea sau deconectarea filtrului 
dinamic se foloseşte comutatorul K1. în poziţia 
K1 închis, semnalul de pe canalul informaţional 
de comandă este conectat la ramura negativă de 
tensiune, concomitent cu grilele celor două tran- 
ziştoare de tip MOSFET. 

în această situaţie, rezistenţele drenă-sursă 
r D c prezintă o valoare minimă, iar semnalul audio 
utn trece nemodificat spre ieşirea montajului. 
Rezultă faptul că în această situaţie reducătorul 
de zgomot nu lucrează. 

REALIZARE PRACTICĂ Şl REGLAJE 

Montajul se realizează în varianta stereo, pe o 
plăcuţă de sticlostratitex dublu placat cu folie de 
cupru. La realizarea cablajului imprimat se ţine 
cont de toate considerentele aferente lucrului în 
audiofrecvenţă (traseu de masă de grosime mi¬ 
nimă de 3 mm, trasee de alimentare groase de 
minim 1 mm, conexiuni scurte între componente, 
păstrarea structurii fizice de cvadripol a monta¬ 
jului etc..). După realizarea plăcuţei de cablaj im¬ 
primat se verifică fiecare componentă electrică 
(atît cele active, cît şi cele pasive) înainte de plan¬ 
tare. După realizarea montajului, acesta se ali¬ 
mentează de la o sursă dublă de tensiune, stabili¬ 
zată şi foarte bine filtrată, U A = ±12 V. 


FILTRU DINAMIC 

(URMARE DIN PAG. 9) 

Cursorul potenţiometrului semireglabil R13 se 
află iniţial acţionat la masa montajului, iar curso¬ 
rul potenţiometrului R20 se află acţionat la cap㬠
tul opus terminalului conectat la masă (ieşirea 
amplificatorului operaţional CI2—2). 

Se aplică la intrarea montajului, pe canalul in¬ 
formaţional L, o tensiune alternativă de amplitu¬ 
dine 250 mV, cu frecvenţa de 5 kHz. La ieşirea 
montajului se conectează un voltmetru de ten¬ 
siune alternativă. Se acţionează cursorul poten¬ 
ţiometrului semireglabil R2Q pînă cînd tensiunea 
de ieşire scade cu 28 dB (U ieşire = 10 mV). Se 
acţionează^ cursorul potenţiometrului semiregla¬ 
bil R13 pînă cînd tensiunea de ieşire creşte în 
amplitudine la valoarea de 230 mV. Aceste re¬ 
glaje se efectuează şi pentru canalul informaţio¬ 
nal R. 

După aceste reglaje, cursoarele celor patru 
potenţiometre semireglabile se rigidizează cu 
cîte o picătură de vopsea. Cablurile care reali¬ 
zează legăturile galvanice pe traseele semnalului 
audio util (la intrare-ieşire şi la comutatorul K1) 
sînt obligatoriu ecranate. Filtrul dinamic se inter¬ 
calează din punct de vedere funcţional între ieşi¬ 
rea corectorului de ton şi intrarea’ etajului final al 
amplificatorului de putere. Montajul se ecra¬ 
nează folosind o cutie din tablă de fier (cu pereţii 
de grosime minimă 0,5 mm) după care se rigidi¬ 
zează corespunzător în interiorul incintei apara¬ 
tului electroacustic unde va funcţiona (magneto¬ 
fon, pick-up, amplificator audio etc.). Realizat şi 
montat, filtrul dinamic va fi de un real folos ama¬ 
torilor de audiţii muzicale HI-FI, posesori ai unui 
reducător de zgomot dintre ele mai eficiente. 


TEHNIUM 12/1992 


17 





cm . iMzk 

INCINTE ACUSTICE UŞOR DE CONSTRUIT 

.. . george d. oprescu 


în domeniul redării sunetului, ca şi în multe i 
alte domenii, s-a impus o categorie a obiectelor jf 
tehnice de mare lux, foarte costisitoare, de multe | 
ori preţul nejustificînd performanţele măsurate f 
şi judecate „la rece". Moda impusă prin aspect, | 
finisare dimensiuni neobişnuite, nu lipseşte nici 1 
în domeniul incintelor acustice, din care unele | 
costă cît un automobil de lux. Ca justificare, su- I 
permangneţi, bobinaj cu sîrmă din aliaje spe- | 
ciale, con din fibră carbon sau materiale compo- | 
zite, carcasă pentru difuzoare sau casetă din tot | 
felul de materiale neobişnuite. Clienţii au bani, | 
comercianţii le oferă plăcerea de a risipi bănuţii § 
şi snobii sînt foarte fericiţi, nu în a asculta muzică J 
de calitate, ci de a se'bucura şi lăuda că posedă 
obiecte de mare lux... 

Cu deosebire de aceştia, există şi o mare masă 
a iubitorilor de tehnică şi muzică, doritori de con¬ 
strucţii. Aceştia posedă difuzoare rezultate din 
construcţii mai vechi, difuzoare cu rezultate 
foarte decente, sau au la dispoziţie în magazine, 
difuzoare neîncasetate, care pot fi de asemenea 
obţinute la preţuri avantajoase. Nu rămîne alt¬ 
ceva de făcut decît să se construiască incinte, în 
care difuzoarele să-şi îndeplinească rolul pentru 
care au fost destinate. în articolul de faţă sînt a¬ 


rătate cîteva construcţii foarte simple pentru in¬ 
cinte acustice, cu rezultate foarte bune în caz că 
se folosesc difuzoare de calitate medie, cu mem¬ 
brana intactă, centrajul corect. Dar înainte de 
toate, trebuie făcute cîteva precizări. în privinţa 
puterii difuzoarelor şi amplificatorului audio uti¬ 
lizat, se exagerează uneori. Pentru o cameră de 
locuit 0,1...1 W asigură volum suficient. Cu 5 W, 
pot fi incomodaţi vecinii pe o rază mai mare de 
200 metri. Cu 10 W se poate face sonorizarea 
unui mic stadion. Deşi unele aparate HI-FI sau 
incinte pot eliberă zeci sau sute de Waţi, ele se 
folosesc în mod civilizat la puteri rezonabile pen¬ 
tru ascultat muzică, nu pentru vacarm. Ori, difu¬ 
zoare de bună calitate, cu- puteri sub zece Waţi 
pot fi uşor de procurat. în cazul construirii unor 
incinte există cîteva criterii simple de respectat, 
în primul rînd de evitat scurtcircuitul acustic în¬ 
tre undele sonore de frecvenţă joasă, prin pre¬ 
lungirea traseului undelor prin panou „de dimen¬ 
siuni cît mai mari sau incintă acustică. în cazul că 
frecvenţele joase nu interesează în mod deose¬ 
bit, panoul acustic poate fi mai mic, iar incinta, 
mult mai mică, îmbrăcînd difuzorul, cu rol de ca¬ 
setă de protecţiei Situaţie în care se doreşte doar 
o inteligibilitate cît mai bună a unui anunţ vorbit, 


I în locuri publice, prezenţa frecvenţelor joase 
| dînd doar neclaritate în audiţie. Aceeaşi situaţie 
f şi pentru difuzoare plasate în sălile de clasă în 
1 şcoli, pe terenuri de sport, în vehicule. Altă re¬ 
gulă, mai ales atunci cînd se construiesc incinte 
cu mai multe difuzoare, fiecare fiind specializat 
| unui fragment din spectrul sonor, este ca difuzo¬ 
rul de diametru mare, pentru başi, să se monteze 
nu în cutie, ci aplicat pe casetă, astfel ca să se 
transmită cît mai puţin din vibraţia carcasei iui la 
incinta. Astfel nu mai contează prea mult nici di¬ 
mensiunea casetei, nici materialul folosit; mem¬ 
brana reproducînd fidel în coloana de aer audio- 
frecvenţa alocată ei. De asemenea, pentru ca 
presiunea sonoră produsă de difuzorul de başi 
să nu deranjeze membranele difuzoarelor pentru 
registrul mediu şaO acut, acestea se închid în 
compartimente separate, cu ajutorul unor ca¬ 
pace puse peste efe. în sfîrşit, materialul folosit 
poate fi, la incintele de mare putere, panel sau 
placaj tjros de 12... 20 mm, la difuzoare mai mici 
placaj cu dubluri sau stinghii de întărire din me-, 
tal, carton presat, papier-mache, plastic. Pentru 
difuzoare plasate în locuri de unde pot fi furate 
sau unde pot fi lovite se pot gîndi metode de pro¬ 
tecţie. Finisarea ar fi încă un criteriu estetic 
foarte important, după gustul constructorului. 
Vopsire, lemn natur cu sau fără baiţ, lac incolor, 
acoperire cu tapet imitaţie lemn sau pînză deco¬ 
rativă, cu sită metalică: iată soluţii pe care şi le 
poate oferi după o matură chibzuinţă însuşi con¬ 
structorul. 

Şi acum iată descrierea pe scurt a cîtorva in¬ 
cinte acustice, cu format mai puţin obişnuit, dar 
care oferă audiţii de calitate. 

în figura 1, o incintă destinată audiţiilor de 
înaltă calitate de muzică simfonică sau operă, fo¬ 
losind un difuzor oval sau rotund cu diametrul de 
Circa 15... 20 cm. Dimensiunea cutiei va fi în pro¬ 
funzime de circa 4 diametre ale membranei difu¬ 
zorului, acesta fiind plasat pe un mic panou 
acustic, exact la limită. Fixarea panoului se face 
la circa 1/3 din adîncimea cutiei, care va fi des¬ 
chisă la ambele capete. Materialul poate fi placaj 
de 4... 10 mm grosime, îmbinat prin „coadă de 
rîndunică" şi întărit prin dublare, în interiorul tu¬ 
bului la capete, cu şuviţe de placaj, pentru rigidi- 
zare. Incinta se poate plasa şt jos, pe podea. Con¬ 
struirea în dublu exemplari 'pentru stereofonie, 
cere utilizarea unor difuzoare identice. Pentru 
conectare la amplificator se utilizează cablu liţat 
bifilar de 2x0,75 în polivinil, cu terminal mufă 
specializată pentru difuzor, în nici un caz ştecher 
sau banane care se pot introduce din eroare la 






























prize de reţea. Ceie de mai sus rămîn valabile | 
pentru toate construcţiile prezentate în continu¬ 
are în figura 2, difuzoarele pot fi adăpostite într-o 
casetă plată, care imită aspectul unei enciclope¬ 
dii. Se pot utiliza şi mai multe difuzoare de mic 
diametru, de exemplu de 1W/8il, 2...4 bucăţi, cu 
diametrul de 70...100 mm, dar nu specializate nu¬ 
mai pentru înalte, legate în serie şi în paralel, ast¬ 
fel ca impedanţa să nu scadă sub 411, respectîn- 
du-se şi fazarea bobinelor mobile. Difuzoarele 
pentru aparate de buzunar nu oferă frecvenţe 
înalte. Sunetul trece prin „cotorul" cărţii, făcut 
din pînză etamină, fixată pe stinghii de placaj. O 
construcţie care poate fi un prilej de satisfacţie şi 
o podoabă pentru raftul bibliotecii. 

în figura 3, un difuzor plafonier de montat pe 
tavan. “Unui sau două difuzoare, eventual chiar 
patru, în caz că se construieşte în formă de pira¬ 
midă. Construcţia poate fi şi metalică dacă e des¬ 
tinată doar anunţurilor vorbite. Dimensiunile nu 
sînt critice. Eventual în spatele difuzoarelor se 
poate dispune vată minerală în strat rar, sau vată 
obişnuită cu un bulin de naftalină. Bineînţeles di¬ 
fuzoarele se plasează pe panouri acustice din I 
placaj şi vor avea membranele protejate de sită 8 
metalică sau ce! puţin ţesătură textilă şi rară. O I 
variantă poate fi văzută în figura 4, unde difuzoa¬ 
rele pot fi plasate direct pe un plafon fals făcut 
din PFL perforat, fixarea difuzoarelor putîndu-se 
face cu ajutorul unor simple clipsuri din tablă. 
Capace de protecţie chiar din carton, asigură 
protecţia împotriva prafului şi insectelor. Tot un 
difuzor plafonier e arătat şi în figura 5, în casetă 
din lemn său plastic. Bineînţeles asemenea ca¬ 
sete de dimensiuni mici se pot fixa şi pe ziduri 
sau încastra în pereţi, asemenea prizelor sau co¬ 
mutatoarelor. Pentru fixarea sub lambriuri de 
lemn, convine o metodă asemănătoare celei de 
la figura 4, în care în lambriuri se practică perfo¬ 
raţii cu diametrul de 4 mm, dispuse în drep¬ 
tunghi, distanţă între găuri de 15 mm, dimensiu¬ 
nea fiecărui grupaj depinzînd de dimensiunea 
membranei difuzorului plasat sub lambriu. Pen¬ 
tru o lucrare îngrijită, se confecţionează un 
şablon găurit din tablă, prin care se execută apoi 
toate perforările necesare. Se „pot utiliza difu¬ 
zoare plate cu magnetul întors. în cazul sisteme¬ 
lor de sonorizare din figurile 4 şi 5, absolut toate 
difuzoarele de pe o coloană 5...10 bucăţi se vor 
conecta numai în serie şi perfect fazat, chiar 
dacă rezistenţa unei coloane ajunge la 100H, su¬ 
netul e destul de puternic pentru o sonorizare de 
apel public. Conexarea făcută obligatoriu cu 
sîrmă liţată de 1 X 0,75 mm izolată cu polivinil nu 
depăşeşte/ezistenţa de in, la o distanţă de peste 
60 metri. în plus pentru scoaterea din uz a unor 
difuzoare fixate sub lambriu, se poate monta în 
paralel cu fiecare difuzor cîte un întrerupător 
care să pună în scurtcircuit bobina mobilă a difu¬ 
zorului atunci cînd e acţionat şi o rezistenţă de 
protecţie de 3...5 0/10...30 W, în serie cu şirul de 
difuzoare, în caz că se scot din uz toate difuzoa¬ 
rele. 

în figura 6 e arătată o coloană sonoră care se 
foloseşte la sonorizarea sălilor de curs, magazi¬ 
nelor, sălilor de sport, depozitelor sau sălilor de 
spectacol, în care şirul de difuzoare de diametru 
relativ mic (maximum 150 mm diametru) pro¬ 


duce o undă sonoră lată şi îngustă, bine direcţio- | 
nată spre ascultători, fără reflexii parazite, care 
în mod obişnuit produc pierdere de inteligibili- 
tate şi situaţii de reacţie acustică faţă de micro¬ 
fon (efect Larsen). Se utilizează 3...15 difuzoare 
de diametru mic, caseta putînd să fie construită 
din orice material. Legarea difuzoarelor se poate 
face în serie — paralel, fazat, pentru a nu avea o 
impedanţă sub 811. 

Figura 7 prezintă o altă categorie de difuzoare, 
aşa-ziseîe coaxiale. După cum rezultă din figură, 
se foiosesc trei difuzoare, dispuse pe acelaşi ax, 
unul sub celălalt. Primul, specializat pentru reda¬ 
rea frecvenţelor foarte joase — bass — se mon¬ 
tează într-o casetă de placaj gros, cu dimensiuni 
necritice, casetă deschisă total în partea de jos. 
Pe marginea acestei casete, prin colţare lungi de 
metal, din tablă de aluminiu sau fier, se fixează 
cu ajutorul unor plăci de placaj, restul pieselor 
necesare şi ai difuzoarelor. Astfel peste difuzorul 
de başi se fixează difuzorul pentru registru me¬ 
diu, cu corpul său izolat acustic, printn-un capac 
conic, confecţionat din carton, prin lipire, cu o 
grosime de cca 2... 3 mm. Un dubiu con deflector, 
tot din carton separă difuzorul de registru mediu 
de cei pentru registru acut, cel care se montează 
ultimul ca înălţime, peste care se fixează un ca¬ 
pac de protecţie. Deci difuzoarele emit circular, 
fiind separate prin deflectoare. Toată construc¬ 
ţia se va îmbrăca pentru protecţie cu o sită 
groasă metalică sau cu stinghii de lemn sau plas¬ 
tic. Dimensiunile nu sînt critice şi amatorii îşi vor 
alege dimensiunile în funcţie de piesele de care 


j dispun, eventual difuzorul al doilea poate fi sufi- 
| cient pentru redarea atît a registrului mediu, cît şi 
a celui acut. Bineînţeles vor exista mulţi nemulţu¬ 
miţi, doritori de formule matematice infinite, de 
buletine de măsurători. Le vor găsi la fabricanţii 
de coloane acustice foarte scumpe. Amatorii de 
j construcţii pot aborda de asemenea o altă con- 
I strucţie similară, cea din figura 8, în formă de pi¬ 
ramidă, sau alta nefigurată, în formă de dilijadru, 
care se poate confecţiona numai din carton gros 
lipit în straturi succesive, exteriorul evident fijnd 
; acoperit cu o plasă metalică sau de plastic trans- ; 
!; parentă la sunet. în acelaşi fel, sonosfera din fi-' 
: gura 9 poate fi montată în interiorul unui abajur 
i din aţă rigidizată cu silicat de sodiu, distanţa din- 
1 tre difuzoare, cu diametrul maxim de 180 mm, fi- 
I ind de circa 30 mm. 

Din categoria incintelor acustice „serioase" 

I care redau cu predilecţie frecvenţele joase, sînt 
a cele figurate în fig. 10 şi 11. Prima foloseşte un di- 
1 fuzor specializat pentru bass, fixat pe incintă, 

1 deasupra un difuzor pentru domeniu mediu şi 
I eventual pentru acut, plasate în compartimente 
I separate, unul lîngă celălalt. Pentru creşterea 
| randamentului, se foloseşte o membrană pasivă, 

1 adică o membrană de difuzor simplă, fără centraj 
1 şi fără bobină mobilă, cu orificiul central închis 
ji prin lipire cu un disculeţ de carton. Aşa cum re- 
| zultă din figură, compartimentul pentru inversa- 
| rea fazei- tip - „bass reflex" are o treime din înălţi- 
| mea incintei. Dimensiunea totală cît mai redusă, 
| e dictată de dimensiunile difuzoarelor de bass şi 
| mediu, suprapuse ca diagonală, plus o mică 
1 marjă de cîţiva centimetri. Incinta superioară 
1 conţinînd difuzoarele va avea formă cubică. în 
* interior nu e necesar să se plaseze vată absor¬ 
bantă, se pot plasa filtrele de separare eventual 
numai cîte un condensator de 50...100 microfa- 
razi în serie cu»difuzoru! mediu şi 5...10 microfa- 
razi în serie cu cel pentru acut. 

în figura 11 se folosesc aceleaşi difuzoare, dar 
altfel plasate cu rezultate sensibil egale. în toate 
aceste construcţii de incinte- să nu se uite să se 
plaseze sub ele putere de cauciuc sau pîslâ, fără 
de care cutiile respective transmit vibraţiile prin 
podea sau mobilă vecinilor din apartamentul de 
mai jos, ducîndu-i ia exasperare, iar incintele 
respective se deplasează. Pentru aer liber, în 
grădină, e plăcută plasarea unor difuzoare din 
loc în ioc. Acestea trebuie să aibă membrana im- 
permeabilizată, partea metalică acoperită cu iac 
rezistent la rugină, diametrul maxim de 150 mm, 
şi să fie plasate în casete de protecţie, cum sînt 
cele din figura 12, asamblate prin lipire cu cioca¬ 
nul de lipit electric — prin topirea pieselor de po : 
lietilenă sau poiivinil — joncţionare tehnică deo¬ 
sebit de rezistentă din punct de vedere mecanic. 
Se pot folosi în acest fel castroane, vase pentru 
mixer, găletuşe, cutii alimentare, tase, cu un co¬ 
lorit viu. E necesar, în caz că se fixează aceste in¬ 
cinte improvizate în vîrfu! unor* ţevi de plastic 
groase de 1 ţoi sau fier, să se întărească locul de 
joncţionare cu ajutorul unor straturi de plastic, 
fixate tot prin topire cu ietconul. Incintele pentru 
exterior pot fi montate pe un perele, lateral sau 
oblic, pot avea un picior lung de peste 2 metri, 
sau scurt, pentru a figura ca o ciupercă pe o pe¬ 
luză. Cablul de conexiune tot 2 x 0,75 mm. polivi¬ 
nil, preferabil sub strat cilindric, poate fi îngropat 
în nisip sau pămînt. Dacă se utilizează un tran¬ 
sformator de protecţie de 24 de volţi, sub ace¬ 
leaşi „ciuperci" sau altele similare, se pot ad㬠
posti becuri de luminat noaptea. 



TEHNIUM 12/1992 


19 













.. 


LA CEH-.- E *. CITITORILOR 


PUŢINĂ ÎNDEMÎNARE 


c ar ca sa. 




Âc/Cic/iS I 

I 



p/x a re p& foca/ c/s// 


Construcţia propusă s-a dovedit 
utilă, în special pentru cazurile cînd 
blocurile au casa scărilor fără Iu-' 
mină naturală şi folosesc în perma¬ 
nenţă lumină artificiajă (cu încan- 
descenţă sau neon). în această si¬ 
tuaţie, se ivesc cazuri cînd căile de 
acces spre apartamente sînt neilu¬ 
minate, fie din cauză că becul de pe 
casa scărilor s-a ars, fie din cauza 
întreruperii curentului electric. 

Pentru înlăturarea acestor incon¬ 
veniente, propun un montaj de 
joasă tensiune, pentru iluminat, 
combinat cu un sistem de alarmare 
la uşa de intrare în apartament. 

Materialele necesare acestui mon¬ 
taj, sînt uşor procurabile din comerţ, 
cu investiţii minime. Sînt necesare 
deci: 


capac carcasa 

W. 

T4fft ^ i 1 


C\] 

\£ 

!g 




-fl-4-Xt «i 

kE£±I__L 


— placi din plastic sau stiplex de 
4 mm; 

— adeziv pentru lipirea -plasticu¬ 
lui sau stiplexului; 

— un transformator de sonerie; 

— un întreruptor tip frigider 
Fram; 

— patru fasunguri cu talpă pen¬ 
tru becuri baterie;' 

— trei întreruptoare veioză; 

— o sonerie; 

— patru becuri de 2,5 V; 

— sîrmă pentru conexiuni. 

Pentru confecţionarea carcasei 

se trasează pe placa de plastic sau 
stiplex, părţile componente con¬ 
form figurii 1-a. Se lipesc apoi cu 
adeziv şi se lasă la uscat. 

După uscare se efectuează gău¬ 
rile la dimensiunile din desen. O 
dată ce carcasa a fost terminată, se 
trece la montarea în interiorul ei a 
. transformatorului (poz. 1), fasun- 
, gurilor cu talpă (poz. 2), soneriei 
(poz. 5) şi lamelor de contact pen¬ 
tru baterie (poz. 7), montaj ce se 
execută cu şuruburi şi piuliţe. 

Pentru împiedicarea dispersării! 
luminii celor două becuri de sem¬ 
nalizare din interiorul carcasei, în 
jurul tălpilor fasungurilor se intro¬ 
duc două tuburi confecţionate din 
‘tablă subţire (poz. 3), conform figu¬ 
rii 2. 

în capacul carcasei se montează 
două discuri din material plastic 
roşu pentru semnalizarea în interio¬ 
rul apartamentului a stării de fapt a 
lămpilor din exterior (LI sau L2), 
aprins sau stins. 

Totodată se practică trei orificii 
0 12, conform figurii 1—b pentru 
montarea întreruptoarelor de ve¬ 
ioză, necesare comandării dirî inte¬ 
rior atît a lămpilor din exterior, LI şi 
L2, cît şi a sistemului de alarmă A. 

Capacul va fi fixat pe> carcasă prin 
holtşuruburi mici, pentru a fi uşor 
de montat şi de demontat. 

Lămpile din exterior, LI şi L2, vor 
fi montate într-un tub din sticlă, de¬ 
bitat dintr-un tub fluorescent scos 
din uz. 

Tăierea sticlei, a fost tratată în 
multe numere -ale revistei „Teh- 
nium“ Această decupare poate fi 


9dur/ c/b aer/S/re 


făcută şi cu o simplă pentru 
tăiat fiole. 

Montajul în tub se face conform 
figurii 3, apoi se fixează pe o placă 
dîn plastic prin intermediul a două 
inele din cauciuc. 

Acest complex de iluminat, bom- 
pus din lămpile LI şi L2 se va monta 
în exterior, deasupra uşii de intrare 
în apartament. 

Pentru sistemul de alarmare, se 


im 

i W 

-a- iTpyt 

i «H; -• j-f£ 

i Wi 






| /cum e/e confacf 6a fer/k 4>&v- po? 7 















ţsTcinnj/ J 


Mon’hti 


montează pe tocul uşii de la intrare 
în apartament, în interior, întrerup- 
torul de frigider tip Fram, introdus 
într-o carcasă din plastic, conform 
figurii 4, iar pe uşă o pîrghie din 
tablă‘de 1,5 mm care exercită o ap㬠
sare asupra butonului. 

Carcasa cu aparatajul montat se 
va fixa pe tocul uşii, în interiorul 
apartamentului, la 6 înălţime con¬ 
venabilă spre a se putea uşor 
ajunge la întreruptoarele II, 12 şi 13 
(fig. 5), după cum se conectează 


casa. scărilor este ars, dar există 
tensiune în reţea, se acţionează 
asupra întreruptorului II, care va 
aprinde becul din interior Bl şi în 
exterior lampa LI. 

— Cînd dorim conectarea siste¬ 
mului de alarmă, în special noaptea 
sau cînd sîntem plecaţi de acasă, se 


sistemul, prin intermediul unei 
diode, la tensiunea de 220 V. 

Studiind schema electrică (fig. 6) 
reiese că în cazul lipsei de curent, 
se acţionează întreruptorul 12 care 
va aprinde în interior becul B2 şi în 
exterior lampa L2. 

— în cazul că becul de veghe din 


acţionează asupra întreruptorului 
13 care va pune sistemul în circuit. 
Puţină îndemînare şi pasiune, vă 

sînt suficiente pentru confecţiona¬ 
rea sistemului propus, sistem ce 
funcţionează în bune condiţii la 
adresa subsemnatului. 











R1 

5k 


AMPLIFICATOR 
li© W 

Caracteristica principală a acestui amplificator constă în fap¬ 
tul că în banda de frecvenţe 100 Hz—100 KHz are o curbă de 
răspuns absolut liniară şi un coeficient de distorsiuni sub 1 %. 

De reţinut că alimentarea se face diferenţial cu tensiune de 
± 40 V. 

RADIO TELEVIZIA ELEKTRONIKA 6/1992 




S.C. IMSAT SA BUCUREŞTI 

şos. Orhideelor 27—29 
Sector 1 

Telefon: 638.59.38 
Tele fax: 312.17.60 


Filiale în toată ţara 

Vă oferă soluţii şi echipamente pentru nevoile dvs. în domeniile 

• Aparatură de măsură profesională; 

• Sisteme de antenă prin satelit; 

• Sisteme de interfonie; 

9 Televiziune prin cablu; 

Q Echipamente pentru Studio Radio TV; 

• Centrale telefonice pentru birouri, hoteluri şi spitale; 

• Calculatoare . 










Nu dorim să estimăm preţul ce ar putea fi solicitat de magazine 
pentru o astfel de construcţie — oricum pentru tînărul constructor ama¬ 
tor poate fi chiar prohibitiv. 

De aceea sugerăm modul de a construi o astfel de etajeră unde îşi 
pot găsi locul aparatele dintr-un lanţ audio, video, discuri, casete şi 
printr-o judicioasă modificare dimensională chiar un televizor. 

Aspectul general al etajerei este cît se poate de modern şi funcţio¬ 
nal. 


CONSTRUIEŞTE SINGUR 


Astfel pentru reperele 1, 2, 3, 4 şi 8 se foloseşte o placă de panel 
2x120x150 (eventual alt material asemănător). Reperele 5 şi 7 pot fi din¬ 
tr-un placaj subţire. De remarcat faptul că îmbinările se fac cu cepuri. 
Dimensiunile sînt date în cm. 




1 Administraţia: Editura „Presa Naţională" S.A. f 


Redactor şef: Ing. ILIE MIHĂESCU 
etar general de redacţie: ing. ŞERBAN NAICU 

Redactor: K. FI LIP Grafică l. 1 VA ŞCU 

Corectură: GEORGE IVAŞCU 

Secretariat: M. MARINESCU 




I © — Copyright Tehnium 1992 j 


TEHNIUM 12/1992 

































fll 


«Hi 


mm 

BUI 


iH 


SAMSUNG MY-A 702 


Aparatul de o concepţie noua foloseşte doar doua circuite integrate: 
unul pentru receptor şi unul pentru casetofon. 

Receptorul lucrează în UUS 88-108 MHz şi AM 530-1605 MHz. 
Frecventa intermediară este 10,7 MHz pentru FM si 455 KHz pentru 

AM. 

Banda de trecere pentru casetofon este cuprinsă între 125 Hz şi 8000 Hz. 


KDS 2236 R3 SOOK R4 iOOK 


M T C25 4i0.47u/30V 




—r =& <•»., 


CI3 CI4 

o.oi ooi 

Hh Hh 


h i n 




Hi 220U J IC n K1A8T27Ff7S I Rin 

22 0U/4V - -- [osc I I osc | 

cssh ! , - 





-Ml 

B.P.F O.OOIu 


îWir 


CFI I0.7M 0.022T 


RI8 ». .33QK . A ..fta>3.3K ~Tj~|DI IN 4148 


CI6 | ,O.OIu K s| 

8 *1 11 *2785 Y 


> M i ^ ' L a33o/50V ( 

rSs (t 2 ° f 7 — 


L.CH.HEAD Ţ _i 


r V- 


2u/fe.3V o < 

Mg- 


FORmRD ! X o 

R04, mAD w V7 UŢ 't_ 


Mni' 





f S t I Cf7 00lu 3 3* IN4I 


LI : AM ANT COL 
•L4-FM RF COIL 

LS FM OSC OOIL • L6 : AM OSC COL 
•TI FMIFT'V T2AMIFT"A" 

• T3 : FM IFT "b" DET 

• SWIA & SWIB : BÂND SWITCH 


SW2A a SW2B : FM STEREO MONO & 

n NORMAL /METAL (Cr02 ) 

SWITCH 


( METAL, Cr02 , POSITION ) 

SW3A a SW3B ; FUNCTION SWITCH 


O 

SW4A6 SW4B SPEAKER/PHONE 
SWITCH 

° (HEAOPHONE POSITION) 

° 

SW 3 REVERSE a FORWARD SWITCH 
( FORWARD POSITION) 


SW 6 : DECK LEAF SWITCH 

—► : TAPE --'■ B 

c=S> : AM/FM 


R30 390 K39 


-(5)-fO- 


Q4 KSD 471 A(Y ) ZDI 3.6V