Tehnium/1993/9306

v£ 


TEHNICĂ MODERNĂ . 

Masterfile 

INIŢIERE ÎN 

RADIOELECTRONICĂ . 

Măsurarea caracteristicilor 
diodelor zener 
Discriminatorul de fază şi 
detectorul de raport 
(continuare) 

CQ-YO .. 

Receptor monobandă cu un 
singur circuit integrat 

HI-FI . 

Amplificator Hi-Fi de 20 W 
Circuitul integrat TDA 4930 

LABORATOR . 

Filtru de ponderare 

SERVICE ... 

Schema electrică a T.V. 
TELECOLOR 3007 
Receptorul de televiziune 
„SPORT 213“ (continuare) 

ATELIER . 

Generator de semnale T.V. 
Protecţia acumulatoarelor 
NiCd 

AUTO-MOTO . 

Carburatoarele autoturismelor 
Renault 5 

Echipamentul electric al 
autovehiculelor. Terminologie 

VIDEORECORDERE . 

Videocamera. Formarea şi 
analiza imaginii. Captoare şi 
filtre de culoare. 

REVISTA REVISTELOR . 

Amplificator liniar 144 MHz 


REVISTĂ LUNARĂ 
PENTRU CONSTRUCTORII 
AMATOR! 

ADRESA REDACŢIEI: „TEHNIUM", 

BUCUREŞTI. PIAŢA PRESEI LIBERE NR. 1, 

COD 79784, OF. P.T.T.R. 33, 

1T0RUL 1, TELEF0I\I:618 35 66-617 60 10/2059 









































MASTERFILE 


CUM FOLOSIM 
MASTERFILE? 

!ng. SORICUTC. 

Vă propunem începînd cu 
acest număr un ghid de 
utilizare a cîtorva din 
cele mai cunoscute progra¬ 
me utilitare folosite de 
posesorii de calculatoare 
Spectrum Sinclair şi com¬ 
patibile ( HC 9Q,Tim-S, 
Cobra, etc.). 

Maşter file este un program 
de stocare şi prelucrare a 
datelor aplicabil atit în 
utilizări casnice cît şi 
in afaceri. 

Cîteva utilizări pot fi 
următoarele: 

- liste de adrese 

- cataloage de bibliotecă 

- dosare de personal 

- centralizator de 
preţuri şi produse 

Posibilităţi program: 

- viteză mare de operare 

- aprox.32 K disponibili 
pentru stocare date 

- datele se pot salva 
atît pe casetă cît şi 
pe cartuş microdrive 

- formate de afişare:sînt 
definite de utilizator 

- selectare opţiuni prin 
lista-meniu 

- variaţia dinamică a 
lungimii fişierului 

- calcule de total/medie 

- posibilitate de a 
folosi linii USER-BASIC 

Glosar de termeni 
ADD permite introducerea 
unei înregistrări în 
fişier 

ARGUMENT în modul SEARCH 
reprezintă şirul de carac¬ 
tere cu care se compară 
fiecare articol din fişier 
pentru a identifica o 
înregistrare' 

AUTO-PROMPTs furnizează 
automat DATA-NAME pentru 
facilitarea introducerii 
datelor în fişier 
BACK-OUT retragerea unei 
comenzi a cărei acţiune ar 
distruge fişierul 
COMAND-MODE stare în care 
cursorul K clipeşte, se 
aşteaptă nr. de linie sau 
cuvfnt cheie BASIC 
1 DATA-NAME denumire dată 


unui articol din înregis- 
trare 

DATA-REFERENCE literă prin 
care se identifică un 
DATA-NAME 

DISPLAY-MODE se afişează 
conţinutul acelor DATA- 
NAME care au fost specifi-| 
cate în EDIT-REPORT 
EDIT-MODE editare conţinut \ 
fişier 

EMPTY-FILE fişier gol 
FILE fişier (înregistrări, 
DATA-NAME asociate şi for¬ 
mate de afişare) 

GENERAL atribute generale 
ale unui format 
INVERT schimbă SELECT-ul 
tuturor înregistrărilor 
ITEM date de introdus în j 
fişier (max.128 caractere) 
LITERAL-TEXT text care 
apare permanent în timpul 
afişării 

MAIN-MANU listă principală 
de opţiuni (prescurtat MM) 
MENU listă de opţiuni in 
diferite moduri de lucru 
MICRG-PRINT comprimarea 
textului afişat pe ecran 
NULL-TEXT şir de caractere 
care se tipăreşte în cazul 
absenţei datelor ex.***•*••* 
PAI) schimbarea c u lorii 
fondului ia afişare 
PURGE înr eg i st r ăr i I e sei ec? 
tate sînt şterse 
| RECORD. înregisVr are (max. 
j 26 de ITEM-uri avînd 
fiecare DATA-NAME propriu) 
REPORT mod de afişare a 
înregistrarilor selectate, 
formate de afişare 
REPORT-ELEMENT ceea ce se 
poate afişă (date,texte, 
titluri,lin ii,chenare) 

REP.REFERENCE caracter 0-9 
A-Z prin care se identifi¬ 
că un format 

RESET pune la 0 contorul 
SEL ai Înr eg istr ăr i 1 or se- 
1 setate 

SEARCH-MODE căutare şi or¬ 
donare a înregistrărilor 
selectate prin comparare 
cu un argument 
SELECTED selectat poate fi 
afişat cu un format ^înre- 
gistrariie neselectate n u 
•se pot afişa) 

SEQUENCE inr egist r ăr 1 1e 
si'nt ordonate alfabetic în. 
funcţie de DATA NAME-ui 


specificat P 

UPDA I E-MUDE inr eg î st r ăr Ue | 
se pot reactualiza 
USER-BASIC linii de pro- j 
gram BASIC folosite pentru ? 
prelucrări speciale 1 

STRUCTURA UNUI FIŞIER 

Un fişier este o colecţie 
de date depoz itate pe I 
casetă sau pe microdrive, 
care poate fi încărcată în 
RAM pentr u modific ar e sau | 
uti 1 izare. j 

Un fişier este format din I 
înregistrări fiecare con- 1 
ţ i nî'nd pînă I a 26 ar 1 1 c oi e I 
Articoiele pot avea o 1 un-1 
gime variabilă dar pînă lai 
max.128* de caractere. 

0 înregistrare nu poate 
avea mai mult de o DATA- j 
REFERENCE. Datele sînt 
d epoz 1 1 at e în f ormat de 
caractere. 

Această structură permite | 
selectarea artic oie1 o r1 
necesare Într-o înregis- | 
trare şi alegerea modului j 
de afîşare* | 

Pentru fiecare mod de aii-1 
şare a datelor (din fişier| 
de care avem nevoie) sei 
poate construi un format j 
de afişare specific. 

Odată un format eostruit 
el se salvează automat ca | 
o parte a fişierului. 

Este util ca Ia denumirea! 
unuî ar t icol (o literă) să I 
se adauge o frază sau uns 
cuvînt care să reprezinte! 
numele articolului (maxi 
128 caractere). | 

Aceste cuvinte sau frazei 
se numesc DATA NAM£ şi se J 
depozitează automat ca ol 
parte integranta al 
fişierului. | 

Programarea fişierului I 
Cea mai importantă sarcină! 
ce r evine utilizatorului1 
este stabil irea datei or ce 
intră în î n regi st r are. i» 

Pentru a estima numărul 
maxim de în regi st r ăr î se | 
uti1iz eaz ă formulas j 

- x=l+N+D ; Nr.=32000/X 
în care; 

N- nr. de articole pe 
înregistrare 

D~ nr. mediu de tastări pe 
înregistrare || 


? 


TEHNIUM 6/1993 









La x se adaugă 40-50 de 
bytes pentru fiecare 
format de afişare ce ur- 
meaz ă a ii ut iiîzat. 

Pasul următor este crearea 
unui fişier gol (Eli!Y FILE) 
La acesta se adaugă înre¬ 
gistrările dorite» 

Probleme apar cînd se do¬ 
reşte alegerea şi proiec- 
tarea modului de afişare a 
conţinutului fişierului» 
Pentru începători' recoman¬ 
dăm un format simplu ce va 
fi desenat în prealabil pe 
hîrtie, acordînd o deose- • 
bită atenţie intervalului 
dintre înregistrări« 

Mai rămîne o singură obser¬ 
vaţie foarte importantă* 
SALVAŢI PERIODIC FIŞIERUL 
Liste, instrucţiuni ,aiodur i 
Meniurile programului sînt 
galbene şi cuprind tastele 
care pot fi folosite şi o 
descriere a acţiunii lor. 
La încărcarea programului 
pe ecran se afişează meni¬ 
ul principal <MAÎN MENU 
sau prescurtat MM) în care 
este afişată atît numărul 
versiunii programului cît 
şi numele fişierului care 
a fost încărcat (max. 10 

caractere). 

La apăsarea unei litere ce 
corespunde unei opţiuni 
din MM se oferă un alt 
meniu sau PROMPT. 

PROMPT-ul este modul de 
lucru în care calculatorul 
furnizează o serie de pa¬ 
rametri sau DATA-NAME-uri 
la care aşteaptă răşpunsul 
utilizatorului. 

Dacă răşpunsul trebuie să 
fie textual apare cursorul 
"L" clipind (flash). 
Răspunsul se încheie cu 
< c r > ( ENTER > . 

Programul oferă întodeauna 
un menu cu excepţia modu¬ 
lui DISPLAY cînd meniul ar 
şterge pagina afişată. 

Se poate suprapune totuşi 
meniul peste pagină cu 
tasta revenirea-se face 
cu aceeaşi tastă» 

La orice comandă cu poten¬ 
ţial distuctiv ca măsură 
de precauţie programul 
cere uti1izatorului con- 
! fi mar ea acesteia» 

Pentru a fi executată se 
apasă tasta Y, orice altă 
tastă anulează comanda. 

I Modul BASIC-COMMAND 
|Programul rulează în 
I general sub CP/M iar tasta 
IBREAK este ineficientă. 

|Dacă se doreşte întreru¬ 


perea rulării sub CP/M se 
apasă simultan pe CAPS 
SHIFT şi "6". 

Pentru a relua programul 
se foloseşte instrucţiunea 
60 T0 1 care relansează 
programul din MM. 

ATENT IE! Nu se foloseşte 
instrucţiunea CLEAR sau j 
RUN ele pot compromite 
fişierul» 

Iniţializare pornire 
Programul conţine în 
variantă originală două 
părţis 

- Program s MaşterFile 

- Bytes i SPMF 

Prima parte scrisă în 
BASIC conţine şi fişierul 
exemplu. 

înainte de a încărca pro¬ 
gramul trebuie dată 
instrucţiunea CLEAR 57036 
pentru a modifica RAMTQP- 
u1 şi nu pentru ştergerea 
variabi1 el or. . 

Lista principalelor 
opţiuni 

MM reprezintă nivelul 
logic superior de prelu- | 
crare el oferă funcţii 

care tratează fişierul ca 
un întreg.Principal ele 
funcţii sînts 

A- adaugă o nouă înregis¬ 
trare la sfîrşitul fişier¬ 
ului» 

C- listează toate denumi¬ 
rile de format existente 
(REP. REFERENCE) . Se poate 

trece în modul DiSPLAY 

tastînd REP.REF ales sau 
se poate reveni în MM cu 
<CR> (ENTER). 

B- trece în mod DISPLAY 
pentru a vedea înregistr㬠
rile selectate.Formatul de 
afişare va fi ultimul 

creat sau ultimul folosit. 
E- se trece în modul EDIT 
pentru a vedea sau crea 
formate de afişare. 

L- încarcă un fişier de pe 
bandă. 

N- se revăd sau se adaugă 
nume de articole. 

S- se trece în mod SEARCH 
pentru a identifica anumi¬ 
te înregistrări. 

I- fişierele selectate de¬ 
vin neselectate şi invers. 
R- deselectează toate în- 
r egist r ăr 1 1e (SEL-00000) 

P~ şterge toate înregis¬ 
trările selectate.Trebuie 
con fir mat ă c u "Y". 

T- calculează totalul şi 
media datelor pe coloană 
dacă avem date numerice. 

Se poate folosi şi din 
modul DISPLAY. 

V- salvează programul cu 
tot cu fişier sau numai 


fişierul. 

U-prelucrează toate înre¬ 
gistrările selectate via 
USER BASIC 

Fişierul gol 

Este indicat sa existe pe 
o casetă.o copie a progra- 
mului care să nu conţină 
nici un fel de date. 

Pentru a crea o astfel de 
copie se procedează astfel 
1.Stergeţi toate înregis¬ 
trările tastînd pornind 
din MM următoarea succe¬ 
siune de taste: 

" R-I-P-Y" 

2. Ştergeţi toate forma¬ 
tele de afişare astfel: 

” E-R-(REP.REF.)-X-Y-R 
-(REP.REF)-X-Y-. . . 
de atîtea ori cîte for¬ 
mate de afişare sînt» 
Reîntoarcerea în MM se 
face cu tasta M. 

3. Ştergeţi toate numele 
de articole astfel: 

" N-E-Y—E-Y-E—Y-..." 
de atîtea ori cîte nume 
de articole există. 

Acum se poate salva pro¬ 
gramul tastînd “ V-F " 
sau doar fişierul goi cu 
cqmanda " V-F 
Atenţie! Chiar şi fişierul 
gol conţine informaţii 
esenţiale pentru sistem în 
şirul F$. 

Nume de date 

Din MM folosind tasta" N " 
pentru a revedea sau modi¬ 
fica numele de date ( DATA 
NAME ).Se prezintă acelaşi 
meniu ca şi ia adăugarea 
unei înregistr ărî dar op¬ 
ţiunile " F ’* şi " 0 " nu 
funcţionează. 

Se tastează " A " pentru a 
adăuga un nou nume de ar¬ 
ticol " N " pentru a ie 
vedtîa pe cele existente, 

" E " pentru a şterge un 
nume.Cu tastele " M " sau 
" D " se revine în MM. 
Modul de editare 
Din MM se tastează "E" 
şi în , acest mod se pot 
modifica sau defini ( pîna 
la 36 ) formatele de afi¬ 
şare . De fînir ea f ormatuiui 
de afişare se tace cu "Ft*’, 
r eveder ea sau modific ar ea 
cu "R" iar reîntoarcerea 
în MM se face cu " M " 

Dacă s-atastat "A" sau M R” 
se intră într-un PROMPŢI 
unde calculatorul solicită 
următoarele informaţii: 

- iniţiala de recunoaştere 
a formatului (poate fi 
cifră 0-9 sau literă A-Z) 
(CONTINUARE ÎN Nr. VIITOR) 


TEHNIUM 6/1993 


3 




p 

■ entru aplicaţii mai preten¬ 
ţioase constructorul amator simte 
nevoia să selecţioneze diodele stabi¬ 
lizatoare de tensiune (zener), pe 
care le va utiliza în funcţie de anu¬ 
miţi parametri consideraţi mai im¬ 
portanţi pentru aplicaţia respectivă. 
Aceşti parametri pot fi: tensiunea de 
stabilizare (Uz), rezistenţa diferen¬ 
ţială (rz), coeficientul termic al ten¬ 
siunii de stabilizare (a„ : ), capacita- 


(c.c.) cât şi în impulsuri. 

Prezentăm mai jos câteva montaje 
simple necesare în vederea realizării 
acestui scop. Sunt necesare doar 
câteva aparate de măsurat de labo¬ 
rator cum ar fi: voltmetrele (cu re¬ 
zistenţă internă mare), amperme- 
trele, generatoarele de semnal, 
surse de tensiune de c.c., punţi de 
măsură pentru capacităţi şi amplifi¬ 
catoare selective. 

Menţionăm că aceste metode de 
măsurare sunt standardizate la noi 


lizare la valoarea specificată (Iz) ge¬ 
nerat de către sursa reglabilă de c.c. 
— citit cu ampermetrul A şi se m㬠
soară cu voltmetrul V tensiunea de 
stabilizare la bornele diodei zener. 

în vederea măsurării în impulsuri 
a tensiunii de stabilizare, corespun¬ 
zătoare unui curent de stabilizare 
specificat, se utilizează montajul din 
fig. 2. 

Se observă similitudinile cu primul 
montaj, cu specificaţia că se va uti¬ 
liza un generator reglabil de impui- 


M/i k ' 

CARACTERISTICILOR 
DIODELOR ZEIJER 



tea joncţiunii (Cj), curentul invers 
(Ir), tensiunea directă (U/) precum 
şi tensiunea de zgomot (Un). 

Unii dintre aceşti parametri se 
măsoară atât în curent continuu 


în ţară, prin STAS 12123/3-83. 

1. Măsurarea tensiunii de stabili¬ 
zare (Uz). 

Se utilizează montajul de măsu¬ 
rare în curent continuu din fig. 1. Se 
va regla curentul continuu de stabi- 


suri de curent (G) în locul sursei re¬ 
glabile de c.c., iar ampermetrul (A) 
este de măsurat valori vârf la vârf, 
ca şi voltmetrul (V). 

Crescându-se tensiunea de ieşire 



a generatorului de impulsuri până 
când ampermetrul indică curentul 
de stabilizare specificat, se citeşte 
pe voltmetru valoarea tensiunii de 
stabilizare la bornele diodei zener. 

Se recomandă o durată a impul¬ 
sului tp = 300 fxs şi un factor de um¬ 
plere al impulsului S < 2%. 

2 . Măsurarea rezistenţei diferenţia¬ 
te „(rz) 

In curent continuu se masoară re¬ 
zistenţa diferenţială corespunz㬠
toare unui curent de stabilizare spe¬ 
cificat, utilizând montajul din figura 

3. 

Se are în vedere că valoarea efi¬ 
cace a curentului alternativ nu tre¬ 
buie să depăşească 10% din valoa¬ 
rea curentului continuu de stabili- 
■zare, iar în cazul unui generator de 
curent în impulsuri, valoarea vârf la 
vârf nu trebuie să depăşească 30% 
din valoarea curentului continuu de 
stabilizare. 

Se reglează sursa de curent conti¬ 
nuu (Gi) pentru a obţine valoarea 
specificată a curentului de stabili¬ 
zare (Iz). Cu comutatorul pe poziţia 
1 se reglează generatorul de curent 
alternativ sau în impulsuri (G 2 ) până 
când voltmetrul V (pentru valori de 
vârf sau valori eficace) va indica va¬ 
loarea tensiunii: Ui = R . Iz, unde Iz 
este valoarea eficace specificată a 
curentului alternativ la semnale mici 
(de exemplu 10% din curentul conti¬ 
nuu de stabilizare). 

Se trece comutatorul în poziţia 2 
şi se măsoară U 2 . 

Rezistenţa diferenţială a diodei ze¬ 
ner rezultă din relaţia: 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 
Fenomenul prezentat se obţine 
prin conectarea condensatorului de 
limitare C6 (în paralel pe rezisten¬ 
ţele de detecţie) având o capacitate 
mare, cu rolul de a menţine con¬ 
stantă suma căderilor de tensiune 


DISCRIMINA TORUL 



Noua schemă nu se deosebeşte 
esenţial de precedenta. Se constată 
doar o scădere mai accentuată a 
amplificării comparativ cu creşterea 
semnalului de intrare. Pentru a pu¬ 
tea înlătura acest efect de supralimi- 
tare, este necesar să se introducă o 


Sî DETECTORUL DE RAPORT 


pe rezistenţele de detecţie, dacă în¬ 
cărcarea şi descărcarea lui se fac 
mult mai lent decât viteza de modifi¬ 
care a amplitudinii semnalului. 

Pentru a nu lua naştere fenome¬ 
nul de blocare a detectorului dato¬ 
rită scăderii semnalului de intrare, 
se recurge la micşorarea valorilor 
rezistenţelor de detecţie. Acest lucru 
nu este însă convenabil în situaţia 
regimului de lucru fără limitare 
(când amplitudinea semnalului de 
intrare este constantă). Rezistenţele 
de detecţie fiind mici, va rezulta o 
scădere a amplificării etajului prece¬ 
dent. Pentru a se elimina acest nea¬ 
juns s-a modificat schema detecto¬ 
rului, în sensul eliminării condensa¬ 
torului C2 (figura .7). în acest mod, 
nu se mai injectează semnalul prin 
cuplaj capacitiv, ci printr-un cuplaj 
inductiv, introducându-se o nouă în¬ 
făşurare în transformatorul frecven- 
ţă-amplitudine, L3 (înfăşurare ter¬ 
ţiară). Această bobină are câteva 
spire, (2—4) şi se bobinează foarte 
strâns pe LI. Tensiunea din primar 
se va aplica astfel direct şi în fază 
pe cele două diode. 



4 


TEHNIUM 6/1993 










în general frecvenţa de măsurare 
este de 1 kHz. 

Pentru măsurarea rezistenţei dina¬ 
mice corespunzătoare unui curent 
de stabilizare specificat, se va utiliza 
tot montajul din figura 2. 

Tensiunea de stabilizare (Uz) tre¬ 
buie -măsurată pentru două valori 
ale curentului de stabilizare Izi şi 1 




a = 100(U z2 -U z1 ) 

U/ (T 2 -Ti)U z i 

unde: U.-i este tensiunea măsurată 
la temperatura cea mai scăzută (Tt), 
iar U _-2 — tensiunea măsurată la 
temperatura cea mai ridicată (T:). 

Pentru măsurarea în impulsuri a 
coeficientului de temperatură al ten¬ 
siunii de stabilizare (ai.-), corespun¬ 
zător unui curent de stabilizare spe¬ 
cificat Iz, într-o gamă de tempera¬ 
turi specificate, se va utiliza monta¬ 
jul din figura 2. 

Se va măsura tensiunea de stabili¬ 
zare Uz la două temperaturi specifi¬ 
cate Ti şi T>, folosind o metodă de 
precizie, deoarece diferenţa de ten¬ 
siune măsurată este mică. 

Coeficientul de temperatură se 
calculează cu relafia: 

100(U z2 -U z1 ) 

(Tz-TJU:, 

unde: U.-i este tensiunea măsurată 
la temperatura cea mai joasă (Ti), 
iar U .-2 tensiunea măsurată la tem¬ 
peratura cea mai ridicată (T 2 ). 


Izh a căror valoare medie este egală ? 
cu valoarea curentului de stabilizare S 
specificat. Indicele L provine de la j 
Low (engleză) = scăzut, iar H de la 
High = ridicat. 

Diferenţa între I zl şi I zh nu tre- 5 
buie să depăşească 30% din Iz. Dar 
deoarece diferenţa de tensiune de 
măsurare este mică (în comparaţie ; 
cu tensiunea de stabilizare) trebuie I; 
să fie măsurată foarte precis, folo¬ 
sind un aparat cu impedanţă mare. 

Se măsoară tensiunea de stabili- 1 
zare Uzi pentru cel mai mic curent *■ 
de stabilizare (Izi). Se măsoară apoi 
tensiunea U zh pentru cel mai mare 
curent de stabilizare (I zh). 

Rezistenţa diferenţială se deter¬ 
mină cu relaţia: 


Uzh U ZL 


Se recomandă ca durata impulsu¬ 
rilor să fie tp = 300 ns, iar factorul de 



umplere al impulsului <5 < 2%. Se recomandă aceeaşi durată a 

3. Măsurarea coeficientului de impulsurilor (tp) şi acelaşi factor de 
temperatură al tensiunii de stabiliza- umplere al impulsului ( 8 ) ca şi în ca¬ 
re.. (auz) zurile precedente. 

Măsurarea în curent continuu se 4. Măsurarea capacităţii joncţiunii 
efectuează folosind montajul din fi- (Cj). 

gura 1. Se măsoară capacitatea joncţiunii 

Se măsoară cu precizie tensiunea cu ajutorul unei punţi de măsurat 

de stabilizare (Uz) corespunzătoare capacităţi (P), pentru o -tensiune in- 

unui curent de stabilizare specificat versă continuă specificată, folosind 

(Iz) la două temperaturi specificate montajul din figura 4. Puntea tre- 

Ti şi T 2 . Acestea pot fi: temperatura buie să permită trecerea curentului 

ambiantă, temperatura capsulei sau invers prin diodă, altfel se va folosi 

temperatura unui punct de referinţă. o altă metodă de polarizare a diodei. 

Se va calcula coeficientul de tem- Tensiunea inversă continuă măsu- 
peratură cu ajutorul relaţiei: rată cu voltmetrul de c.c. (V) se re¬ 


glează la valoarea specificată variind 
tensiunea furnizată de sursa regla¬ 
bilă de tensiune (G), apoi se deco¬ 
nectează voltmetrul şi se măsoară 
capacitatea diodei cu puntea (P). 

5 Măsurarea curentului invers (l/e) 
Se măsoară curentul invers, la o 
tensiune inversă specificată (mai 
mică decât tensiunea de stabilizare) 
folosind montajul din figura 5. 

Se reglează tensiunea inversă m㬠
surată cu voltmetrul (V) la valoarea 
specificată (mai mică decât tensiu¬ 
nea de funcţionare), variind tensiu¬ 
nea furnizată de sursa reglabilă de 
tensiune continuă (G). 

Se măsoară curentul invers cu 
ampermetrul de c.c. (A). 



Nu se va obţine o reproductibili- 
tate mai bună de ± 20% a măsurări¬ 
lor, datorită derivelor în timp, a difi¬ 
cultăţilor de măsurare precisă a 
temperaturii şi a curenţilor foarte 
midi. 

6. Măsurarea tensiunii directe (U/) 

Se măsoară tensiunea directă a 
diodei, pentru o valoare specificată 
a curentului direct folosind montajul 
din figura 6. 

Se reglează curentul direct, măsu¬ 
rat cu ampermetrul A, la valoarea 
specificată, variind tensiunea furni¬ 
zată de sursa reglabilă de tensiune 
(G). Tensiunea la bornele diodei D, 
măsurată cu voltmetrul V, este ten¬ 
siunea directă. 

7. Măsurarea tensiunii de zgomot 

(Un) 

Se măsoară tensiunea de zgomot 
pentru o gamă de frecvenţă şi un 
curent de stabilizare specificat folo¬ 
sind montajul din figura 7. 

Tensiunea de zgomot a diodei de 
măsurat (D) se obţine la amplifica¬ 
torul selectiv (AS) şi este măsurată 
la ieşirea amplificatorului cu ajutorul 
voltmetrului de valori eficace 
(R.M.S.). 


Pagini realizate de ing. ŞERBAN NAI CU 



negativare variabilă cu semnalul 
(reacţie). Acest lucru se obţine prin 
introducerea rezistenţelor suplimen¬ 
tare R3 şi R4 în serie cu diodele şi 
grupul de detecţie (figura 8). Pentru 
a obţine un efect optim de limitare, 
aceste rezistoare au valori cuprinse 
între 0,15—0,30 din valoarea rezis¬ 
tenţelor de detecţie. 

S-a r obţinut astfel schema practică 
de utilizare a unui detector de ra¬ 
port simetric, cu masa la punctul 
median al rezistenţelor de detecţie. 

în figura 9 este prezentată schema 
unui detector de raport simetric, la 
care însă, masa este conectată la 
punctul median al condensatoarelor 
(şi nu al rezistenţelor de detecţie ca 
în figura 8). 

Din schema detectorului de raport 
simetric (figura 8) derivă schema 
detectorului de raport nesimetric (fi¬ 
gura 10) prin înlocuirea celor două 
rezistenţe de detecţie (R1, R2) cu 
una singură, R1, comună pentru 
ambele diode şi plasarea punctului 
de masă la una din extremităţile re¬ 
zistenţei. 

în figura 11 este prezentat un de¬ 
tector de raport nesimetric în care 
se utilizează pentru ambele diode 
un grup de detecţie comun C3—R3. 
Curentul egal cu diferenţa curenţilor 
diodelor se închide prin condensa¬ 
torul C4 şi rezistenţa R1. 

Condensatorul C4 se va încărca 
deci, cu o tensiune proporţională cu 
diferenţa curenţilor, obţinându-se 
astfel la bornele sale tensiunea utilă 
de A.F. 

Detectorul de raport prezintă c⬠


teva mici neajunsuri, cum ar fi: 

— necesită acord foarte exact la 
circuitele oscilante (LI—CI, 
L2—C2); 

— valorile rezistenţelor, inductivită- 
ţilor şi cuplajelor sunt relativ critice; 

— necesită o bună simetrie a mon¬ 
tajului. 

Comparativ cu discriminatorul de 
fază, detectorul de raport prezintă 
unele avantaje notabile: 

— o bună caracteristică de demo- 
dulare, destul de liniară la o deviaţie 
de frecvenţă suficient de largă; 

— sensibilitate ridicată, funcţionând 


cu tensiuni de semnal Moarte mici; 

— realizează şi limitarea în amplitu¬ 
dine a semnalului; 

— furnizează şi tensiunea de co¬ 
mandă R.A.A. (şi a indicatorului op¬ 
tic de acord, la radioreceptoare, 
dacă este prevăzut). 

Datorită acestor avantaje detecto¬ 
rul de raport a căpătat o largă răs¬ 
pândire. 

BIBLIOGRAFIE: 

1. Receptoare de televiziune şi de¬ 
panare — M.Silişteanu, P. Coles- 
niuc, Editura Didactică şi Pedago¬ 
gică, Bucureşti, 1975. 


2. Etaje de detecţie — N. Pătraş, 
Editura Tehnică, Bucureşti, 1970. 

„ 3. Proiectarea radioreceptoarelor, 
îndreptar — D.N. Şapiro, Editura 
Tehnică, Bucureşti, 1973. 

4. Dispozitive şi circuite electro¬ 
nice — Th. Dănilă, N. Reus, V. Boi- 
ciu, Editura Didactică şi Pedago¬ 
gică, Bucureşti, 1982. 

5. Dispozitive şi circuite electro¬ 
nice — D.D.Sandu, Editura Didac¬ 
tică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975. 

6. Radioreceptoare — A. Vlă- 
descu, V. Nicolescu, Editura Teh¬ 
nică, Bucureşti, 1970 


TEHNIUM 6/1993 


5 



Pagini realizate in colaborare 
cu MlNfSîERUL TINERETULUI şl SPORTULUI 



ing. DINU COSTIN 
ZAMFIRESCU 


e S-a născut în 1942, la Cămpina 
(Prahova); 

e A absolvit în 1965 Facultatea de 
Electronică şi Telecomunicaţii, specia¬ 
lizarea Radiotehnică; 
e în prezent este şef de lucrări la Ca¬ 
tedra de Radiocomunicaţii, Telefonie şi 
Transmisiuni de Date din cadrul Fa¬ 
cultăţii de Electronică şi Telecomuni¬ 
caţii; 

e Radioamator autorizat din anul 
1960; 

e Colaborator la Tehnium din 1970; 
e Preocupările actuale sunt legate de 
antene şi aparatură de emisie-recepţie 

US. 1 


RECEPTOR MONOBANDA "" 
cu un singur circuit integrat 


aceasta, ambiţia autorului a fost să 
folosească UN SINGUR circuit inte¬ 
grat /3A3054, fără nici un tranzistor 
suplimentar. Partea de hobby 
(,,pur!“) era acum optimizarea celor 
două etaje (în afară de oscilator) 
care se puteau realiza: detectorul de 
produs şi amplificatorul de audio- 
frecvenţă. Această etapă s-a dovedit 
mai pasionantă decât precedentele, 
tocmai prin restricţia impusă de a 
nu folosi alte ; componente active. 
Trebuia obţinută o amplificare în 
tensiune de minim 80 dB astfel încât 
un semnal de 10 mV la intrare, să se 
traducă la ieşire printr-un semnal de 
100 mV în cască, ceea ce este sufi¬ 
cient pentru recepţia într-o cameră 
liniştită. 

S-au testat mai multe variante de 
schemă, urmărindu-se totodată şj 
realizarea unei selectivităţi accepta¬ 
bile. 

O dată stabilită varianta definitivă, 
s-a trecut totul „pe curat“ pe o pl㬠
cuţă de circuit imprimat şi s-a reali¬ 


Ing. DINU COSTIW ZAMFIRESCU, Y03EM 


Iniţial s-a pornit de la ideea de a 
realiza „ceva“ cu care să se poată 
recepţiona banda de radioamatori 
de 160 m, care nu era prevăzută la . 
nici unul din receptoarele existente' 
atunci la Y03EM. In câteva ore s-a 
„încropit" un montaj „pe masă" care 
era un convertor cu patru tranzis¬ 
toare: unul era folosit ca oscilator, 
iar trei; tranzistoare, într-o structură 
diferenţială adecvată, formau mixe¬ 
rul, care „ataca" intrarea unui recep¬ 
tor SSB. Montajul a fost perfecţionat 
succesiv, fără a se adăuga etaje su¬ 
plimentare, stabilindu-se regimul de 
lucru pentru mixer şi structura cir¬ 
cuitelor de intrare. Deoarece banda 
era „liniştită" şi lipseau staţii puter¬ 
nice în vecinătate (în cartier), mixe¬ 
rul activ a dat satisfacţie la utilizarea 
efectivă a montajului. Următoarea 
etapă a fost „debarasarea" de recep¬ 
torul auxiliar şi transformarea con¬ 
vertorului folosit ca „adaptor pentru 


' banda de 160 m“ într-un receptor, 
autonom. Cum ideea de a realiza o 
superheterodină („un receptor se¬ 
rios"), a fost respinsă din start, dato¬ 
rită complexităţii de schemă, s-a 
adoptat soluţia unui receptor cu 
conversie directă („sincrodină"), ve¬ 
chiul mixer devenind detector de 
produs, păstrându-se circuitul de in¬ 
trare şi oscilatorul, care a fost „tras" 
chiar în bandă. Tot „pe masă" s-a 
realizat şi un amplificator audio ca¬ 
pabil să atace o cască radio de 
mare impedanţă (4kfl). Ultima etapă 
a fost renunţarea la tranzistoarele 
bipolare şi utilizarea unui circuit in¬ 
tegrat /3A3054, care este compus din 
două structuri diferenţiale de trei 
tranzistoare. Dacă schema cu tran¬ 
zistoare discrete ajunsese să aibă 
opt tranzistoare, două etaje amplifi¬ 
catoare de. audiofrecvenţă, un filtru 
activ „trece-jos" şi tindea „să 
crească" în continuare, de data 


zat tot din circuit imprimat o cutie 
cu dimensiunile 100 x 70 x 45 mm 
(fără redresor). Varianta schemei 
pentru banda de 80 m a fost folosită 
în concedii împreună cu o antenă 
„long wire", care era instalată func¬ 
ţie de condiţiile locale. 

Să examinăm acum schema de 
principiu (figura 1). De la antenă 
semnalul ajunge la circuitul de in¬ 
trare compus dintr-o celulă n de fil¬ 
tru trece-bandă, acordat pe frec¬ 
venţa centrală a benzii recepţionate. 
Banda de trecere a filtrului este de 
cca. 120 kHz, cu o atenuare supli¬ 
mentară de 3 dB la capete faţă de 
atenuarea de inserţie la frecvenţa 
centrală (circa 3,5 dB). Acordând fil¬ 
trul pe 1850 kHz în intervalul 
1800-1900 kHz se va obţine practic 
aceeaşi sensibilitate a receptorului, 
în acest interval este cuprinsă şi 
banda alocată radioamatorilor emi¬ 
ţători YO (1810-1850 kHz). în afara 
benzii de trecere, filtrul asigură o 
atenuare superioară atenuării oferite 
de alte circuite mai simple. Astfel 


0,15/* F ( ^f l) 0,15/*F 

C2 'Hb6dih C22 


p.3*^ J 

r*Ci& 33nF C/7 

HH f«rfc! 


RI5 

10O +IZV 

r- -ţ£=3-° 

\riO ' s J= i 100 M F/l6V 





suesra.Ar j 


\&OpF\ Z,ZnF Cţ> [ iQnP | 


Z..yT^ 


i Oz 
fOQuF/ev 


semnalele provenind de la staţiile de 
radiodifuziune pe unde medii sunt 
atenuate cu circa 40 dB, reducân- 
du-se pericolul unor posibile inter- 
modulaţii în detectorul de produs. 

Caracteristica de atenuare, funcţie 
de frecvenţă, a filtrului este dată în 
figura 2. Această caracteristică se 
obţine doar dacă circuitul serie L-, 
C 3 , respectiv circuitele derivaţie 
şi L 3 C 4 sunt acordate corect pe 
frecvenţa centrală (1850 kHz) şi 
dacă la ambele capete filtrul este 
terminat corect pe rezistenţe de 220 
fî. La ieşire este conectată rezistenţa 
Ri care împreună cu rezistenţa de 
pierderi derivaţie a bobinei L? 
realizează valoarea cerută. Aceeaşi 
precauţie se ia şi la intrare, unde di- 
vizorul capacitiv CiC: „transformă" 
rezistenţa antenei (de fapt rezistenţa 
de „ieşire" a circuitului de adaptare 
din figura 3) nu în 220 fi ci în 320 îl. 
Este necesar să'se utilizeze pentru 
Ci, CL şi C-i condensatoare cu 
styroflex sau multistrat cu toleranţe 
de maxim i0%, iar C-, este de tipul 
„disc" ceramic. Dacă se renunţă la 
circuitul de adaptare („transmatch") 
şi se conectează direct antena, cir¬ 
cuitul L 1 C 1 C: trebuie reacordat 
pentru a compensa componenta 
reactivă a irhpedanţei antenei (de 
obicei capacitivă, căci lungimea an¬ 
tenei propriu-zise împreună cu „co¬ 
borârea" nu depăşeşte 40 m din 
considerente de spaţiu). 

în această situaţie este posibil ca 
rezultatele să fie satisfăcătoare, dar 
se va observa o oarecare variaţie a 
sensibilităţii în bandă. 

Revenind la schemă, se observă 
că semnalul „atacă" detectorul de 
produs realizat cu una din structu¬ 
rile diferenţiale din circuitul integrat. 
Rezistenţa de intrare între pinii 2 şi 
13 este de cca. 5 kiT şi nu afectează 
practic „terminaţia" filtrului. Polari¬ 
zarea tranzistorului din stânga se 
realizează prin , bobina L.i şi este 
aceeaşi cu a tranzistorului din 
dreapta. Acesta din urmă are baza 
decuplată la masă prin Cu, care 
trebuie să fie ceramic şi montat cât 
mai aproape de filtru şi de pinul 13. 
Deşi are pierderi de inserţie de 
câţiva dB (la frecvenţa centrală), fih 
trul conferă o oarecare amplificare 
în tensiune, deoarece generatorul 
. are 50 îl, iar „sarcina" Ri are 330 fi. 
Acest câştig în tensiune este de cca 
4-5 dB şi. contribuie la câştigul în 
tensiune global. S-a rezistat „tenta¬ 
ţiei" de a se realiza adaptarea între 
ieşirea filtrului şi detectorul de pro¬ 
dus, ceea ce ar fi mărit câştigul glo¬ 
bal, deoarece montajul ar fi devenit 
instabil. 

în schema din figura 1, detectorul 
de produs este atacat de un genera¬ 
tor echivalent, având o rezistenţă 
echivalentă mică de cca. 100 fl Pre¬ 
zenţa unei impedanţe mici între pinii 
2 şi 13 „descurajează" tendinţele de 
autooscilaţie. 

Oscilatorul local lucrează în 
banda 1800—2000 kHz, adică prac¬ 
tic pe frecvenţa semnalului recepţio¬ 
nat şi este realizat de tranzistorul 
„de jos", care constituie generatorul 
de curent ce alimentează structura 
diferenţială. 

Analog ca la un mixer, curenţii la 
ieşirile 1 şi 14 vor conţine şi compo¬ 
nente având frecvenţele egale cu 
suma şi diferenţa fh+fs între frec¬ 
venţa oscilatorului local (fh) şi frec¬ 
venţa semnalului (fs). La ieşire fil¬ 
trele „trece-jos" R4C15, respectiv Rs 
Cir. elimină toate componentele de 
radiofrecvenţă (fs; fh+fs; fh; 2fh; 2fh 
+fs; 3fh; 3fh±fs; etc.) şi păstrează 
doar componenta de frecvenţă fh-fs 
(sau fs-fh dacă fs > fh). Deosebirea 
faţă de mixer, este că la detectorul 
de produs frecvenţa de ieşire are 
frecvenţa audio. într-adevăr, dacă se 
recepţionează un semna! SSB cu 
bandă laterală superioară, este sufi¬ 
cient să se acorde oscilatorul qşsep- 


6 


TEHNIUM 6/1993 











torului astfel încât fh=fp (frecvenţa 
purtătoarei) şi la intrare se separă 
„frecvenţa intermediară" diferenţă: 
(fp+fm)-fp=fm, unde fp+fm=fs. La fel 
stau lucrurile şi la recepţia unui 
semnal SSB cu bandă laterală infe¬ 
rioară: fh-fs=fp-(fp-fm)=fm. 

Deci se pot recepţiona toate varie¬ 
tăţile de emisiuni MA, cu una sau 
două benzi laterale, cu sau fără pur¬ 
tătoare cu condiţia fh=fs. De aici de¬ 
numirea de sincrodină dată acestui 
tip de receptor, care nu are amplifi¬ 
cator de frecvenţă intermediară 
(AFI) şi la care se obţine direct prin 
mixare frecvenţa audio (mai corect 
spus printr-a demodulare de pro¬ 
dus). Sincronizarea, care este în ge¬ 
neral dificilă la'un montaj simplu, nu 
este necesară la recepţia emisiunilor 
SSB. Oscilatorul local poate fi sin¬ 
cronizat („independent") cu condiţia 
să poată fi reglat suficient de precis 
şi să rămână suficient de stabil. Di¬ 
ferenţe de ordinul a câţiva zeci de 
hertzi între fp şi fh nu afectează 
sensibil inteligibilitatea, dacă sem¬ 
nalul modulator este semnal vocal. 
Deci, strict vorbind, receptorul din 
figura 1 nu este o sincrodină, căci 
asigură fh=fp doar aproximativ. O 
denumire mai corectă este de re¬ 
ceptor cu conversie directă, care su¬ 
gerează că semnalul de radiofrec- 
venţă este „convertit" direct în au- 
diofrecvenţă (în detectorul de pro¬ 
dus). în practică însă se admit am¬ 
bele denumiri ca echivalente, deşi 
sincrbdina „pură" are circuite spe¬ 
ciale ,de sincronizare (buclă PLL, 
etc.). 

Selectivitatea se realizează în au- 
diofrecvenţă de către filtrul trece-jos 
de la ieşirea detectorului de produs, 
care poate fi completat eventual de 
alte filtre trece-jos conectate în cas¬ 
cadă. într-adevăr, nu vor trece decât 
frecvenţele audio din banda de tre¬ 
cere a filtrului trece-jos. Dacă fs di¬ 
feră faţă de fh cu 3 kHz, se obţine 
fm = 3 kHz pentru care FTJ atenu¬ 
ează cu 3 dB (de exemplu) faţă de 
fm = 0,1 kHz. Este clar că se va ob¬ 
ţine o caracteristică de selectivitate 
echivalentă având o bandă (în RF) 
dublă decât a FTJ şi având aceeaşi 
formă a caracteristicii de atenuâ- 
re-frecvenţă, dar simetrică faţă de fh 
(figura 4). Evident că Bftb = 2Bm = 
6 kHz (în cazul exemplului luat). O 
asemenea bandă nu se poate obţine 
în RF pe unde scurte: un circuit de 
factorul de calitate Q = 100 are o 
bandă la 3 dB mai mică de Q ori de¬ 
cât frecvenţa de acord; la 14 MHz 
banda este 140 kHz. 

Receptorul poate recepţiona şi 
emisiuni telegrafice (CW) dacă se 


decalează de data aceasta cu câteva 
sute de hertzi (sau mai mult) frec¬ 
venţa oscilatorului faţă de frecvenţa 
purtătoare recepţionată (fs). Evi¬ 
dent, vor fi două poziţii de acord, 
după cum se ia fh > fs sau fh < fs şi 
aceasta constituie un dezavantaj 
principal al schemei propuse. Dar în 
practică se poate ,alege" varianta 
care să permită o recepţie neinterfe¬ 
rată, dacă „banda" nu este prea 
aglomerată. Un alt dezavantaj prin¬ 
cipal apare în cazul recepţiei unei 
emisiuni DSB: cum fh =' fp, cele 
două componente laterale pereche 
vor „produce" frecvenţe audio uşor 
diferite, care produc „bătăi". De 
pildă, dacă decalajul este de 20 Hz, 
în loc de 1000 Hz, apar atât 980, cât 
şi 1020 Hz. Acesta poate fi gândit 
însă şi ca avantaj: emisiuni DSB nu 
se prea mai folosesc, dar putem 
„depista" cu acest receptor dacă o 
emisiune SSB are un rest de bandă 
laterală reziduală (insuficient atenu¬ 
ată), prin faptul că acordul este mai 
dificil (mai „critic"), iar vocea este 
„granulată" într-un mod caracteris¬ 
tic; o asemenea emisiune pe un re¬ 
ceptor SSB „cinstit" se aude corect, 
deoarece restul de bandă centrală 
nedorită pe care-l „simţea" recepto¬ 
rul cu conversie directă este elimi¬ 
nat de filtrul SSB al receptorului su- 
perheterodină, detectorul de produs 
al acestuia demodulând doar o sin¬ 
gură bandă laterală; în cazul exem¬ 
plului de mai sus, la ieşire apare 
doar componenta de 1020 Hz (sau 
cea de 980 Hz) depinzând de banda 
laterală recepţionată şi de „sensul" 
decalajului oscilatorului local. 

în fine, un alt dezavantaj al sche¬ 
mei din figura 1 este că dacă se re¬ 
cepţionează o emisiune SSB cu 
bandă laterală inferioară şi dacă în 
banda laterală superioară există 
semnale, acestea apar la ieşire ca 
interferenţe. 

Nu se mai poate folosi „reţeta" in-' 
dicată la recepţia emisiunilor tele¬ 
grafice: poziţia de recepţie este 
unică, iar interferenţele rămân. 
Unele receptoare cu conversie di¬ 
rectă perfecţionate permit elimina¬ 
rea acestor trei dezavantaje, dar cu 
preţul unei mari complicări a sche¬ 
mei, care o face netentantă faţă de 
clasica superheterodină. 

După trecerea în revistă a acestor 
considerente, care fac posibilă înţe¬ 
legerea atât a funcţionării cât şi a 
manipulării receptorului (în limitele 
acceptate) să revenim la schema os¬ 
cilatorului cu frecvenţa variabilă. 
Acesta este derivat din schema cla¬ 
sică Colpitts, diferind de oscilatorul 
Clapp doar prin modul cum este 


amplasat condensatorul variabil. De 
altfel dacă facem abstracţie de gru¬ 
pul Cy, Cu, C 9 se recunoaşte 
schema Clapp. Condensatorul varia¬ 
bil este un condensator variabil du¬ 
blu cu dielectric solid (de tipul utili¬ 
zat în receptoarele portabile), iar 
prin modificările condensatoarelor 
C» şi C 8 se poate asigura extensia 
de bandă dorită, precum şi o liniari¬ 
tate acceptabilă a scalei. Micşorând 
C 9 şi mărind C 8 se poate acoperi o 
porţiune de bandă mai mică (se co¬ 
rectează acordul din L 4 ). Funcţie de 
condensatorul variabil folosit se 
«alege combinaţia CsCo, care per- 
1 mite o scală cu o liniaritate accepta¬ 
bilă. Combinaţia indicată pe schemă 
(găsită de autor după câteva încer- 
. cări) permite o acoperire de circa 60 
kHz (1810—1870 kHz), pentru care 
s-a renunţat la orice sistem de de- 
multiplicare mecanică, acordul fă- 
cându-se satisfăcător cu un buton 
cu diametrul de 40 mm (60 kHz pen¬ 
tru o semitură) care s-a etalonat în 
kHz. Pentru reglaj nu este neapărat 
nevoie de un frecvenţmetru (se cu¬ 
plează la bornele lui R 2 ), ci doar de 
un receptor care să aibă prevăzută 
banda de 80 m, unde se poate re¬ 
cepţiona armonica oscilatorului 2 fh. 
Pentru aceasta este suficient sa le¬ 
găm între ele intrările de antenă ale 
cejor două receptoare. 

în fine, celor care se întreabă cum 
de funcţionează oscilatorul întrucât 
colectorul tranzistorului oscilator nu 
este decuplat la masă (conexiunea 
„cu colectorul comun"), le sugerăm 
să observe că în colector tranzisto¬ 
rul oscilator „vede" o impedanţă 
foarte mică prezentată de structura 
diferenţială. S-a insistat asupra cir¬ 
cuitului de intrare, detectorului de 
produs şi oscilatorului, deoarece 
acestea determină performanţele în¬ 
tregii scheme. 

Amplificatorul de audiofrecvenţă 
este realizat cu a doua structură di¬ 
ferenţială. Tranzistorul „de jos" fiind 
utilizat doar ca generator de curent. 
La ieşire se utilizează acelaşi tip de 
FTJ, ceea ce face ca receptorul să 
aibă o curbă de selectivitate echiva¬ 
lentă cu cea obţinută de două circu¬ 
ite acordate LC, deci flancuri mai 
abrupte (12dB/octavă). Pentru a se 
mări atenuarea semnalelor staţiilor 
„vecine" (canalele adiacente) s-a 
micşorat frecvenţa de atenuare cu 3 
dB a FTJ, mărindu-se astfel într-o 
oarecare măsură şi,atenuarea com¬ 
ponentelor audio înalte, situaţie ad¬ 
misibilă întrucât FTJ nu are flancu¬ 
rile abrupte, astfel încât să „elimine" 
complet frecvenţele audio înalte. în 
fond este un compromis între selec¬ 
tivitate şi fidelitate aşa cum se 
„practică" şi în alte situaţii. 

Pentru a se câştiga câte 6 dB de 
etaj la amplificare atât la detectorul 
de produs, cât şi la amplificatorul de 
audio s-a folosit modul de ieşire si¬ 
metric. Desigur se putea ieşi nesi- 


metr/c din ambele etaje, eliminând 
câte un grup RC şi conectând 
„casca" la masă, dar se pierdeau 12 
dB preţios/ la amplificarea globală. 

Un alt aspect interesant este utili¬ 
zarea unor condensatoare de cuplaj 
C] 9 şi C 20 de numai 68 nF pentru a 
se reduce şi amplificarea frecvenţe¬ 
lor sub 300 Hz (inexistente în spec¬ 
trul semnalelor SSB). în acest mod 
se reduce într-o oarecare măsură şi 
„brumul" de ia reţea (dacă există) şi 
receptorul este aproape „mut", fără 
semnal; doar un uşor fâsâit de circa 
50-10 mVef indică funcţionarea os¬ 
cilatorului. Micşorarea condensatoa¬ 
relor de cuplaj afectează întrucâtva 
şi amplificarea la frecvenţe audio 
«medii (1 kHz) şi modifică şi frec¬ 
venţa de tăiere a FTJ (o măreşte). 

Banda audio rezultată este 
270-3300 Hz (la 6 dB) şi fidelitatea 
excelentă. Dacă se doreşte micşora¬ 
rea benzii de trecere (de la 3 la 2 
kHz de pildă) se vor mări condensa 
toarele de 33 nF (C t5 , Ci«, C 17 , Cm) 
la 47 nF, dar şi condensatoarele Cm 
şi C 20 la 0,1 ^F. 

Amplificarea măsurată (tensiunea 
la bornele „cască" raportată la sem¬ 
nalul de intrare, dacă Z» m = 50 fi) a 
fost de circa 7500 ori (77 dB) la o 
tensiune de alimentare de 12 V. Am¬ 
plificarea creşte cu tensiunea de ali¬ 
mentare, montajul funcţionând între 
9 şi 18 V cu valorile indicate. Cum 
zgomotul propriu raportat la intrare 
este de circa 1 yN, sensibilitatea re¬ 
ceptorului la un raport semnal-zgo- 
mot de 10 dB este de circa 3 ^V. 
Tensiunea de ieşire se măsoară pe 
pinul 7 sau 8 şi se multiplică cu 2, 
dar trebuie intercalat un FTJ supli¬ 
mentar (33 kil şi InF între ieşire şi 
milivoltmetru sau osciloscop) care 
să atenueze suplimentar „urmele" 
de radiofrecvenţă provenite de la 
oscilator. în absenţa semnalului, pe 
osciloscop trebuie să apară zgomot 
şi nu sinusoidă de 50 Hz, 100 .Hz, 
1850 kHz sau... 855 kHz (frecvenţa 
unui post de radiodifuzine local!). 

Reducerea benzii receptorului va 
mări ceva şi sensibilitatea limitată 
de zgomot (către 2 yV). 

Principalul inconvenient al recep¬ 
torului rămâne amplificarea mică. La 
15V alimentare, aceasta creşte la 80 
dB. în fine, încă circa 10 dB se mai 
pot „ciupi" conectând oasca direct 
în locul uneia din rezistenţele de 3,3 
kil (figura 5) şi reducând condensa¬ 
torul Cu la circa 4,7...10 nF. Deza¬ 
vantajul este că dacă nu se ţine cont 
de polarizarea căştii, o putem de¬ 
magnetiza în timp. 

Deşi se iese nesimetric, se obţine 
un spor de amplificare datorită rezo¬ 
nanţei inductanţei căştii cu conden¬ 
satorul Cin (se va testa). 


(CONTINUARE ÎN Nr. VIITOR) 



TEHNIUM 6/1993 


7 





rice aparat electroacustic 
are în componenţa sa un amplifica¬ 
tor de audiofrecvenţă de putere, în 
scopul redării cât mai fidele a infor¬ 
maţiei conţinute de un program mu¬ 
zical sonor. De performanţele ampli¬ 
ficatorului de putere, în ceea ce pri¬ 
veşte puterea transmisă incintelor 
acustice, banda de frecvenţă de lu¬ 
cru şl raportul semnai-zgdmot de¬ 
pinde calitatea finală obţinută în 
momentul audiţiei. Asimilarea în 
ţară a unor componente electronice 
de calitate superioară face posibilă 
realizarea practică a unor amplifica¬ 
toare de audiofrecvenţă de putere 
cu structura complexă, având per¬ 
formanţe comparabile cu cele ale 
produselor realizate de firmele 
străine. Din această categorie face 
parte şi amplificatorul audio Hi-Fi 
prezentat în această lucrare. El de¬ 
ţine următoarele performanţe: 

— impedanţa de intrare Zi = 250 
kn 

— impedanţa de ieşire Ze = 40 

— tensiuneâ de intrare Ui = 300 
mV 

— banda de frecvenţă f = 15 Hz-f 
22 kHz 

— atenuarea la capetele benzii de, 
frecvenţă A = -1 dB 

— raportul semnal-zgomot S/N > 
75 dB 

— puterea nominală sinusoidală 
P w ; = 20 W 

— puterea muzicală P M = 50 W 

— tensiunea de alimentare U a 
= ±22V 

— distorsiuni armonice totale 
THD < 0,15% 

— distorsiuni de intermodulaţie 
ŢiD < 0,06%. 

Schema electrică a montajului 
este prezentată în figura 1. Semnalul 
audio de intrare se aplică etajului de 
intrare care conţine tranzistoarele 
TI şi T2. Se observă că acesta re¬ 
prezintă un amplificator diferenţial, 
astfel încât să permită amplificarea 
în tensiune, şi totodată cu un pro¬ 
cent minim de distorsiuni al semna¬ 
lului de intrare. Semnalul audio am¬ 
plificat este preluat din colectorul 
tranzistorului TI şi aplicat în baza 
tranzistorului T4. Acesta este ampla¬ 
sat în cadrul montajului pentru a în¬ 
deplini funcţia etajului pilot. 

El este prevăzut pentru a func¬ 
ţiona cu amplificare foarte mare în 


scopul optimizării caracteristicilor 
de transfer finale ale amplificatoru¬ 
lui, asigurând excursia maximă în 
tensiune a semnalului util amplificat, 
în scopul îmbunătăţirii performanţe¬ 
lor etajului pilot, acesta a fost prev㬠
zut cu o conexiune BOOTSTRAP, 
realizată de grupul R 9 , C 8 , Rio. în 
acest fel se îmbunătăţeşte substan¬ 
ţial liniaritatea caracteristicii de 
transfer proprie etajului pilot. Pentru 
evitarea posibilităţii, de apariţie a 
unor oscilaţii nedorite, mai ales în 
cazul unor regimuri tranzitorii de 
funcţionare, etajul pilot a fost prev㬠
zut cu condensatoarele C6 şi C7 şi 
grupul C10R14. Condensatoarele 
C6, C7 realizează o reacţie negativă 
locală, puternică în banda frecvenţe- 
# 


realizează practic două tranzistoare J 
echivalente complementare. Rezis- 1 
tenţele R23 şi R24 amplasate la ieşi- I 
rea etajului final (în colectoarele I 
tranzistoarelor T7 şi T8) realizează o 
reacţie negativă locală, necesară bu- j 
nei funcţionări a etajului final, atât 1 
din punct de vedere al performanţe- I 
lor electrice cât şi a stabilităţii ter- I 
mice într-un domeniu întins de tem- J 
peraturi. 

Grupul C14R25 reprezintă un fii- 1 
tru trece-jos care limitează amplifi- J 
carea semnalelor de frecvenţă ultra- 
sonoră ce ar putea ajunge acciden¬ 
tal la etajul pilot, şi totodată elimină 
posibilităţile de oscilaţie a etajului 
final. De la ieşirea etajului final sem¬ 
nalul amplificat atât în tensiune cât 


AMPLIFICA TOR 
HI-FI DE 20 W 


22itF/35l/ 



lor înalte care depăşesc limita supe- i 
rioară a benzii de audiofrecvenţă. i 
Grupul R14C10 reprezintă un filtru j 
trece-jos care limitează amplificarea j 
semnalelor de frecvenţă ultrasonoră \ 
ce ar putea ajunge accidental la eta- î 
jul pilot. Polarizarea etajului final al j 
amplificatorului de audiofrecvenţă \ 
se realizează de către o sursă de 
tensiune constantă de tip su- ! 
per-diodă în componenţa:căreia in- jj 
tră tranzistorul T3. Pentru reglajul | 
valorii tensiunii sursei de tensiune 
constante, în vederea stabilirii pre¬ 
cise a curentului de mers în gol pro¬ 
priu amplificatorului situat în clasa 
de funcţionare AB, a fost prevăzut 
potenţiometrul semireglabil R12. De 
la etajul pilot semnalul util amplifi¬ 
cat se aplică etajului final al amplifi¬ 
catorului de audiofrecvenţă, prin in¬ 
termediul rezistenţelor R15 şi R16. 
Acesta este de tip repetor pe emitor, | 
cu o configuraţie electrică astfel f 
aleasă încât să permită amplificarea \ 
în curent, deci practic în putere a ş 
semnalului audio util. Etajul final j 
conţine două tranzistoare prefinale I 
şi două tranzistoare finale, ampla- f 
sate fiecare dintre ele într-o cone- j 
xiune de tip Super-G. în acest fel se 1 


C 8 

220/jF 1 
40 V 
T3 
60 135 
R6 C5 
1 kJL InF 


şi în curent (deci amplificat în pu¬ 
tere) este livrat la ieşirea montajului. 
Amplificarea generală a montajului 
este reglementată de raportul rezis¬ 
tenţelor R7/R8. 

Grupul R6C5 amplasat în paralel " 
eu rezistenţa R7 limitează de aseme¬ 
nea amplificarea generală a monta¬ 
jului în domeniul frecvenţelor ultra- 
sonore şi concomitent previne posi¬ 
bilităţile de oscilaţie a acestuia reali¬ 
zând o stabilitate înaltă de funcţio¬ 
nare în banda de audiofrecvenţă. 

Montajul este prevăzut cu protec¬ 
ţii la supracurent, supratensiune Şi 
scurtcircuit accidental provocat de 
defectarea unui tranzistor din etajul 
final. Protecţia generală este reali¬ 
zată de siguranţele fuzibile Fi şi F: 
amplasate pe cele două ramuri de 
alimentare cu energie electrică (po¬ 
zitivă sau negativă) ale amplificato¬ 
rului. Protecţia la apariţia unei ten¬ 
siuni inverse datorită defectării unui 
tranzistor din etajul final „este reali¬ 
zată de diodele D3 şi D4. în momen¬ 
tul apariţiei unei tensiuni inverse pe 
una dintre cele două ramuri, de ali¬ 
mentare cu tensiune, aceasta este li¬ 
mitată de una dintre diode (D3 şi 
D4) care intră în starea de conduc- 


y«i3 u RI2 

6 20-^ | 250-fl 1,2nF 


33 P P JL Ţ4 330 pfil 


R 8 h C ? 

100-a ' WnF 


ţie la depăşirea pragului de 0,6 V, şi 
dacă defectul persistă duce la acţio¬ 
narea protecţiei realizată de una 
dintre siguranţele fuzibile FI sau F2 
(arderea acesteia datorită supracu- 
rentului apărut). Protecţia la supra¬ 
sarcină este realizată electronic. în 
momentul apariţiei unui regim acci¬ 
dental de suprasarcină, grupul de 
tranzistoare din etajul final livrează 
pentru o perioadă foarte scurtă de 
timp un curent mai mare decât cel 
nominal grupului de difuzoare din 
incinta acustică. 

Acest supracurent determină o 
cădere de tensiune importantă la 
bornele rezistenţelor R23 şi R24. 

O fracţiune din această tensiune 
(cca 0,7 V) este aplicată prin inter¬ 
mediul rezistenţelor R17 şi R18 în 
baza tranzistoarelor T5 şi T6 deter¬ 
minând intrarea lor în stare de con- 
ducţie. Acest lucru implică derivarea 
curentului din bazele celor doi du- 
bleţi proprii etajului final, blocarea 
acestuia şi în acest fel limitarea cu¬ 
rentului etajului final livrat sarcinii, 
indiferent de amplitudinea semnalu¬ 
lui electric furnizat de către etajul 
pilot. Grupurile R17C11 şi R18C12 
realizează o constantă de timp con¬ 
venabil aleasă pentru ca protecţia 
electronică să nu intre în funcţio¬ 
nare în regimurile tranzitorii evitân- 
du-se astfel limitarea semnalului de 
audiofrecvenţă util amplificat (clip- 
ping). Diodele Dl şi D2 amplasate 
în colectorii tranzistoarelor T5 şi T6 
au fost prevăzute în scopul evitării 
posibilităţii apariţiei unei tensiuni in¬ 
verse la fiecare dintre cele două 
baze propr ii duble ţii o r 
complementari aflaţi în componenţa 
etajului final al amplificatorului. 

Realizare practică şi reglaje 

Montajul se realizează practic pe 
o plăcuţă de sticlostratitex placat cu 
folie de cupru, în varianta mono sau 
stereo. La realizarea cablajului im¬ 
primat se vor lua toate măsurile de 
optimizare în vederea obţinerii unui 
montaj calitativ, compatibil cu cerin¬ 
ţele de funcţionare în domeniul au- 
diofrecvenţei. 

Traseul de masă va avea o gro¬ 
sime minimă de 4 mm evitându-se 
cu stricteţe realizarea buclei de 

(CONTINUARE ÎN PAG 11) 

Fi 

2A 


n 

\ _L cia 

) Ţ o,v 

'/T77* 


U 4 = f 20 V 


6C 107 R17 39a/1 [|0 R 47l 

n ik-n y n 


/ zb C15 

0,1 M- F 


8 


TEHNIUM 6/1993 












 

m mcest circuit integrat produs 
de concernul SIEMENS este un 
amplificator audio de putere dublu. 

Poate fi utilizat ca amplificator 
stereo de 2 x 10 W sau ca 
amplificator mono de 20 W, lucrând 
cu cele două secţiuni identice în 
punte. Circuitul dispune de protecţie 
la suprasarcină, depăşirea tempe¬ 
raturii maxime de lucru, scurtcir¬ 
cuitul sarcinii în cc şi ca. Totodată, 
circuitul funcţionează într-o gamă 
largă de tensiuni şi necesită un 
număr minim de componente 
externe. 

Principalele caracteristici tehnice: 

— tensiunea de alimentare Ua = 8 
4 26 V, pentru sarcini cu impedanţa 
R/. > 8fi; 

— tensiunea de alimenţare Ua. = 8 
4 22 V, pentru sarcini cu impedanţa 
RL = 4(1; 

— curentul maxim livrat sarcinii 
II, 19 = max 2,5 A; 

— tensiunea de intrare V2, V3, V7 
= -0,3 4- Ua [V] 

—- temperatura capsulei (pt. Pmt 
= 10W) T(- = -20 4 85° C 

-7- curentul de repaos I? = 30 mA 
(max 60 mA); 

— impedanţa de intrare Ri = 20 

k(î; 1 



CIRCUITUL ■ 
INTEGRA T TDA 4930 



— curentul consumat pentru 
P9=P1= 10W si f = 1 kHz este 15 = 
1,5 A; 

— eficienţa (randamentul) 
circuitului pentru P9 = PI = 10W şl ’f 
= 1 kHz este -q = 70%; 

— THD pentru P<u = 0,050 4 5 w 
şi fi = 40 Hz Sa 15 kHz este THD = 
0,2% (max 0,5%); 

— banda de frecventă reprodusă 
3 = 40 Hz 4 00 kHz; 

— tensiunea de zgomot u.-* = 


montaj punte Gp = 36 dB 
Circuitul integrat este prezentat în 
capsulă de plastic cu radiator extern 
P-SIP9 (eu 9 terminale). 

Funcţiile pinilor sunt următoarele: 
Pin. 1 — ieşire canal dreapta (R) 
Pin. 2 — intrare inversoare canal 
dreapta (R) 

Pin. 3 — intrare neinversoare 
canal dreapta (R) 

Pin. 4 — masa (GND) 

Pin. 5 —■ alimentare (+) 


Pin. 7 — intrare neinversoare 
canal stânga (L) ’ 

Pin. 8 — filtraj brum din 
alimentare (L+R) 

pin. 9 — ieşire canai stânga (L). 
în figura 1 este prezentată schema 
de utilizare a circuitului integrat 
TDA 4930 ca amplificator audio 
stereofonic. 


de utilizare a circuitului pentru 
lucrul în punte, iar în figurile 3, 4 
cabiajeie imprimate pentru cele 
două' montaje. în figura 5 este 
figurată variaţia puterii de ieşire 
funcţie de tensiunea de alimentare. 
BIBLIOGRAFIE: 

SIEMENS = IC’s for Enîerîainmenî 


Pin. 6 — masa (GND) In figura 2 este.prezentată schema Electronics Ediiion 4/87 







mmmUmb 


mm 




LABORATOR 


de presiune sonoră redusă;.filtrul B 
corespunde nivelurilor medii, iar fil- 
trdl C se foloseşte la niveluri sonore 
puternice. Filtrul D este specializat 
pentru măsurarea zgomotelor pro¬ 
duse de avioane. în practica curentă 
a măsurătorilor electroacustice se 
apelează la filtrul A, el oferind cele 
mai semnificative rezultate în cazul' 
testelor subiective. Deci, atunci 
când întâlnim valoarea raportului 
semnai/zgomot exprimată în dBA, 
înseamnă că zgomotul a fost ponde¬ 
rat cu filtrul de tip A. Deoarece cur¬ 
bele din figura 1 nu permit stabilirea 
precisă a relaţiei frecvenţă/ atenu¬ 
are, prezentăm în tabelul alăturat 
valorile acestora în câteva puncte 
semnificative, valabile pentru filtrul 
A. 

Principial, realizarea unui filtru de 
ponderare se face printr-o reţea RC, 
al cărei răspuns în frecvenţă să co¬ 
respundă uneia dintre curbele indi¬ 
cate în figura 1. Configuraţia reţeiei 
şi a schemei în care este inclusă, 
variază de la un autor la altul. 

Realizarea practică: în cele ce ur¬ 
mează prezentăm un filtru de pon¬ 
derare A, de concepţie proprie, la a 
cărui realizare ne-am propus să ob¬ 
ţinem: 

— o schemă cât mai simplă, cui 
componente pasive şi active uzuale 
şi cu posibilitatea alimentării monta¬ 
jului de la o sursă de tensiune uni¬ 
polară, variabilă în limite largi; în 
acest fel, filtrul poate fi alimentat 
chiar de la aparatul măsurat; 

— o impedanţă de intrare stan¬ 
dard, egală cu 1 MO, pentru a nu 
afecta funcţionarea aparatelor m㬠
surate; 

— realizarea unei amplificări glo¬ 
bale de 20 dB (xlO), ceea ce lăr¬ 
geşte aria aplicativă, în sensul că: 
poâfe măsura şi zgomotul redus al 
aparaturii HI-FI. De asemenea m㬠
reşte precizia citirii pe scala de 1 
mV, sau face posibilă măsurarea 
zgomotului şi pe miîivoltmetre care 
nu au scală de 1 mV; 

— o caracteristică de transfer cât 
mai apropiată de curba de ponde-i 
rare A, conform figurii 1 şi tabelului 
alăturat. 

Schema detaliată a filtrului de 
ponderare, prezentată în figura 2, 
conţine două repetoare pe emitor 
realizate cu tranzistoarele TI şi T2, i 
un amplificator de tensiune cu tran¬ 
zistorul 13 şi reţeaua prqpriu-zisă 
de ponderare, plasată între cele 
două repetoare. Primul repetor este 


, santru evaluarea corectă, obiectivă, a calităţii unui apa¬ 
rat'sunt necesare "-o serie de măsurători şl verificări. In 
acest scop, -pentru măsurătorile şi verificările specifice 
aparaturii audio (preampfificatoare, corectoare-egaliza- 
toare, amplificatoare de putere, magnetofoane/casetd- 
foane, pîck-up-uri), laboratorul electronistului amator tre¬ 
buie să fie înzestrat cu un generator de semnai sinusoidal, 
un milivoitmetru electronic, un osciloscop, o punte de dis¬ 
torsiuni. Aceste iipţ^|ili||iit::|pă^efitate atât in revista 
noastră cât şi în multe alte reviste de profil, amatorului r㬠
mân ându-i sarcina de a opta pentru o schemă sau' alfa. 
Există însă şi alte instrumente de verificare şi măsurare a 
aparaturii audio, ia fei de utile, dar mai puţin cunoscute. 
Pe parcursul unei serii de materiale, ne. propunem să pre¬ 
zentăm unele soluţii simple şi moderne . de realizare a 
acestora, In speranţa că eîe vor suscita Interesul' amatori¬ 
lor care doresc să facă încă un pas înainte In acţiunea de 
dotare a laboratorului propriu. 


Introducere. Iniţiem acest ciciu cu 
un filtru de ponderare care permite 
măsurarea raportului semnal/zgo¬ 
mot în acord cu percepţia auditivă 
umană. Raportul semnal/zgomot 
este unul dintre cei mai importanţi 
parametri ai aparaturii audio, motiv 
pentru care ei figurează în orice 
prospect sau material care însoţeşte 
un aparat sau o schemă. 

Raportul semnal/zgomot [Rs/zg = 
20 log Us/Uzg (dB)] poate fi expri-. 
mat în funcţie de modul în care a 
fost măsurat, în două feluri; ponde¬ 
rat sau neponderat. în acest din 
urmă caz, de altfel şi cel mai frec¬ 
vent, raportul se face între tensiunile 
corespunzătoare semnalului şi zgo¬ 
motului la ieşirea unui aparat, am¬ 
bele măsurate direct, nemijlocit, cu 
un milivoitmetru electronic. Raportul 
semnal/zgomot ponderşt, rezultă în 
urma unei măsurători în care tensiu¬ 
nea de zgomot a fost măsurată prin 
intermediul unui filtru special. în 
acest caz, valoarea raportului sem¬ 
nal/zgomot este însoţită de prescur¬ 
tarea dBA, sau se menţionează că 
raportul este ponderat (weighted, în 
limba engleză). 

Pentru a înţelege de ce se recurge 
la această modalitate de măsurare a 
raportului semnal/zgomot,, vom rea¬ 
minti câteva aspecte referitoare ia 
percepţia auditivă umană. Se ştie că 
aparatul auditiv răspunde diferit în 
funcţie de frecvenţă şi de nivelul de 
presiune sonoră la care se face au¬ 
diţia. în general, se constată o sen¬ 
sibilitate maximă la frecvenţele situ¬ 
ate în domeniul 2000...5000 Hz, iar 
la frecvenţele situate sub şi peste 
aceste limite, sensibilitatea scade 
progresiv, cu precădere în domeniui 
frecvenţelor joase. Această neuni- 
formitate se 7 accentuează cu cât 
scade nivelul de presiune sonoră la 
care se face audiţia. Raportul sem¬ 
nal/zgomot a! aparaturii audio este 
cuprins în genera! între -40...-100 
dB. La puteri uzuale, acest zgomot 
de fond nu depăşeşte 10...20 dB 
SPL, nivel pentru care aparatul au¬ 
ditiv uman răspunde foarte heliniar. 
De aceea, pentru evaluarea corectă 
a raportului semnal/zgomot, adecvat 
mecanismului de percepţie auditivă, 
se recomandă şi măsurarea ponde¬ 
rată a zgomotului, care se face prin 
intermediul unui filtru special — fil¬ 
tru de ponderare —, conectat între 
aparatul măsurat şi milivoltmeîrul 
electronic standard. Filtrul de pon¬ 
derare prezintă un transfer în frec- 


FILTRU 

DE PONDERARE 


iAUREUARI LĂZ&ROIU şi CĂTĂLIN LAzAROII 


2000 20001 

Frecvenţa Hz 


semnalului măsurat. în figura 1, pre¬ 
luată din documentaţia Bruel & 
Kjaer, sunt indicate caracteristicile 
de răspuns în frecvenţă ale celor pa¬ 
tru tipuri de filtre. Filtrul A se folo¬ 
seşte pentru măsurători la niveluri 


venţă care simulează caracteristica 
de răspuns a aparatului auditiv 
uman. Conform normelor internaţio¬ 
nale IEC, sunt standardizate patru 
asemenea filtre de ponderare, în 
funcţie de nivelul presiunii sonore a 



























realizat cu tranzistorul JFET BF245, 
care permite obţinerea unei i'mpe- 
danţe de intrare foarte mari, limi¬ 
tată la valoarea standard de 1 Mii, 
prin rezistorul conectat între poartă 
şi masă. Tranzistoarele T2 şi T3, cu 
structură complementară sunt cu¬ 
plate galvanic, iar polarizarea tran¬ 
zistorului PNP se obţine prin inter¬ 
mediul a două rezistoare care fac 
parte şi din reţeaua de ponderare. în 
acest fel, s-a simplificat schema şi 
s-a redus numărul componentelor 
pasive. Amplificatorul de tensiune 
cu tranzistorul T3, compensează 
atenuarea introdusă de reţeaua de 
ponderare (cca. 3 dB la 1 kHz) şi 
realizează o amplificare suplimen¬ 
tară, aşa încât valoarea globală este 
de 20 dB. Valoarea exactă a ampli¬ 
ficării se fixează prin intermediul se- 
mireglabilului din circuitul de emitor 
al tranzistorului T3. 

Reţeaua de ponderare constă din 
ansamblul componentelor pasive 
cuprinse între punctele A şi B, in¬ 
cluse în trei celule elementare de fil¬ 
trare, dintre care două de tip îre- 
ce-sus şi una de tip trece-jos. Valo¬ 
rile acestor componente sunt în aşa 
fel alese încât să rezulte o caracte¬ 
ristică de filtrare globală care să 
aproximeze cât mai bine curba A 
din figura 1. Precizăm că în dome¬ 
niul frecvenţelor foarte joase, sub 25 
Hz, se obţine o atenuare suplimen¬ 
tară prin intermediul grupului RC de 
la intrarea tranzistorului TI. 

Plasarea reţelei de ponderare între 
două repetoare asigură funcţionarea 
corectă a acesteia, deoarece atacul 


se face pe impedanţă joasă şi ieşi¬ 
rea pe impedanţă înaltă. 

Aşa Cum este indicat şi în 
schemă, se recomandă folosirea 
tranzistoarelor cu zgomot propriu 
redus. Este preferată folosirea rezis- 
toareior RPM şi a condensatoarelor 
styroflex (cele din structura celule¬ 
lor de filtrare). Deoarece filtrul func¬ 
ţionează normal pentru o plajă largă 
a tensiunilor de alimentare iar con¬ 
sumul este de numai câţiva miliam- 
peri, montajul poate fi alimentat 
chiar de ia aparatul supus măsur㬠
torilor. în aceste condiţii, dată fiind 
şi simplitatea montajului, se poate 
realiza o construcţie compactă, de 
dimensiuni reduse. Oricum ar fi însă 
realizată, se recomandă ecranarea 
montajului în cutie metalică. 

Singurul reglaj al acestui filtru 
constă în stabilirea amplificării de 
20 dB, prin intermediul semireglabi- 
luiui SR1. în acest scop se aplică la 
intrarea filtrului un semnai sinusoi¬ 
dal cu frecvenţa de 1 kHz şi ampli¬ 
tudinea de 100 mV; milivoltmetrul 
electronic conectat !a ieşire trebuie 
să indice tensiunea de IV. 

Filtrul se conectează între apara¬ 
tul măsurat şi un milivoltmetru de 
bandă largă. Se va avea în vedere 
că, datorită amplificării filtrului, în 
relaţia de calcul a raportului sem¬ 
nal/zgomot, se^introduce valoarea 
citită demultiplicată cu 10. 

încheiem această prezentare cu 
indicarea unor variante de realizare 
a filtrului. O primă variantă ar fi 
aceea a introducerii unui comutator 
care să excludă reţeaua de ponde¬ 


rare, asigurând un răspuns liniar în 
domeniu! 20—20000 Hz. Prin comu¬ 
tare alternativă, se creează posibili¬ 
tatea comparării rapide a diferenţei 
între cele două situaţii. De ceie mai 
multe ori, această comutare pune în 
evidenţă atenuarea considerabilă a 
tensiunii de zgomot, introdusă de 
filtru, deoarece zgomotul are de re- 
guiă, componentele spectrale cele 
mai puternice, situate în zona frec¬ 
venţelor joase şi înalte (brum şi f⬠
sâit), adică tocmai acolo unde filtru! 
atenuează mai puternic. Nu am indi¬ 
cat această posibilitate pentru a nu 
complica schema, dar şi pentru că 
efectuarea comutărilor cu miiivoit- 
metrul aflat pe domenii de maximă 
sensibilitate, solicită sistemul meca¬ 
nic ai instrumentului indicator. 

O altă variantă ar fi aceea a folosi¬ 
rii reţelei de ponderare direct, fără 
montajul tranzistorizat aferent. 
Acest lucru este posibil numai 
atunci când se fac măsurători ale 
amplificatoarelor cje putere sau ale 
preamplificatoarelor prevăzute cu 
. buffere (separatoare de ieşire). în 
acest caz se foloseşte numai circui¬ 
tul dintre punctele A şi B, nefiind 
necesară o tensiune de alimentare. 
Impedanţa de intrare este de cca. 40 
kO, iar atenuarea de cca. 3 dB la 1 
kHz (valoare de care trebuie să se 
ţină seama la calcularea raportului 
semnal/zgomot). 

în oricare dintre variante s-ar rea¬ 
liza filtrul, se recomandă verificarea 
răspunsului în frecvenţă,,, controlat 
pe milivoltmetrul asociat. în cazul în 
care filtrul (pasiv sau activ) prezintă 


abateri de la valorile din tabel, se va 
interveni asupra elementelor din 
structura reţelei de ponderare. 

Concluzii. în acest material a fost 
prezentat un filtru care aproximează 
destui de bine curba de ponderare 
A şi a cărui simplitate îl face accesi¬ 
bil amatorilor. Filtrul permite măsu¬ 
rarea ponderată a zgomotului, ceea 
ce conduce automat la obţinerea 
unor raporturi semnal/zgomoî supe¬ 
rioare celor măsurate fără filtru şi 
care Qprespund realităţii perceptu- 
ale_. 

Deoarece filtrul realizează şi o 
amplificare suplimentară, e! oferă 
posibilitatea de a măsura tensiuni 
de zgomot foarte mici sau de a fo¬ 
losi 'milivoltmetre mai puţin sensi¬ 
bile. 


Frecvenţa 

Atenuare 

Abatere 

(Hz) 

(dB) 

admisă (dE 

10 

-70,4 

+3 

20 

-50,5 

+ 3 

40 

-34,6 

±1,5 

80 

-22,5 

+ 1,5 

100 

-19,1 

+ 1 

200 

-10,9 

±1 

400 

-4,8 

±1 

630 

-1,9 

+ 1 

1000 

0 

±1 

2000 

+ 1,2 

±1 

2500 

+ 1,3 

±1 

4000 

+ 1,0 

±1 

6300 

-0,1 

±1,5 

10000 

-2,5 

±2,5 

16000 

—6,6 

±3 

20000 

— 9,3 

±3 


AMPLIFICATOR HI-FI DE 20 W. 


masă. Montajul va avea o structură 
fizică de cvadripol, având grijă ca 
fiecare etaj funcţional să aibă masa 
proprie conectată cât mai aproape 
(referitor la elementele componente 
conectate la masă). Sa vor folosi 
componente electrice de cea mai 
bună calitate, care au fost testate 
iniţial. Tranzistoarele TI şi T2 vor 
avea acelaşi factor de amplificare în 
curent (b21E > 300) Tranzistorul, T4 
va avea un h21E > 150, tranzistoa¬ 
rele T5 şi T6 vor avea acelaşi factor 
de amplificare în curent, lucru'vala¬ 
bil şi pentru dubleţii T7, T8, T9 şi 
TIO. După realizarea practică a ca¬ 
blajului imprimat, componentele 
electrice se plantează cu toată grija 
evitând aplicarea unor şocuri ter¬ 
mice prin menţinerea unei perioade 
prea mari de timp a vârfului cioca¬ 
nului de lipit în contact cu termina¬ 
lele componentelor care se sudează. 
Sursa de tensiune de tip superdiodă 
împreună cu componentele aferente 
(R11R12R13C9) se vor monta sepa¬ 
rat pe o altă mică plăcuţă de cablaj 
imprimat. Tranzistorul T3 se ampla¬ 
sează pe acelaşi radiator cu cel al 
tranzistoarelor finale T9 şi TIO. Ra¬ 
diatorul lor se confecţionează din 
tablă de aluminiu de grosime cca 2 
mm, cu o suprafaţă suficient de 
mare pentru asigurarea răcirii nece¬ 
sare în momentul când amplificato- 


(URMARE DIN PAG 8) 


rui debitează puterea maximă. 
ra , maxim — 8 W). O soluţie elegantă 
şi eficientă o reprezintă folosirea ca 
radiator a unui profil de aluminiu cu 
mai multe lamele amplasat fizic ver¬ 
tical, astfel încât ventilaţia radiatoru¬ 
lui să fie optimă, în scopul asigurării 
răcirii necesare. Pentru izolarea gal¬ 
vanică a tranzistoarelor finale T9 şi 
TIO şi a tranzistorului T3 propriu 
sursei de tensiune constantă se vor 
folosi piăcuţe de mică de grosime 
0,4 mm. Amplasarea radiatorului 
propriu etajului fina! se realizează 
astfel încât să fie posibilă ventilaţia 
lui naturală eficientă. în acest scop 
se vor practica în incinta aparatului 
electroacustic unde se amplasează 
amplificatorul o serie de găuri de r㬠
cire (în şasiul metalic, dedesubtul 
radiatorului, şi deasupra lui sau 
eventual într-o poziţie laterală avan¬ 
tajoasă). Se recomandă ca siguran¬ 
ţele fuzibile FI şi F2 să se ampla¬ 
seze tot pe plăcuţa de cablaj impri¬ 
mat a amplificatorului, folosind su¬ 
porţi procurabili din comerţ, specia¬ 
lizaţi pentru acest lucru. Tranzistoa- 


| rele prefinale T7 şi T8 vor fi de ase- 
j menea dotate cu radiatoare (profile 
I de forma U din tablă de aluminiu 
| groasă de 1 mm, cu o suprafaţă, mi- 
| nimă de cca 6 cm 2 ). # 

După realizarea montajului se ve- 
| rificâ încă o dată corectitudinea am- 
s plasamentului componentelor elec- 
| trice şi a legăturilor galvanice (pola- 
I rităţile condensatoarelor electroli- 
| tice, valorile fiecărei componente, în 
) special a rezistoarelor, etc.) deoa¬ 
rece orice greşeală duce la cel puţin 
I nefuncţionarea montajului la para- 
| metrii estimaţi iniţial. 

Se ştrapează intrarea montajului 
} (se conectează la masă) se ampla- 
j sează la ieşirea acestuia o rezistenţă 
de 4 ohmi/20 W şi se alimentează 
montajul cu tensiunea dublă de aii- 
1 mentare in = ±20V. Cele două re- 
} glaje principale constau în stabilirea 
J tensiunii de zero a punctului median 
| (ieşirea montajului) şi stabilirea cu¬ 
rentului de mers în gol al amplifica- 
| torului. Tensiunea de zero la ieşirea 
montajului se reglează prin acţiona¬ 
rea rezistenţei semiregrabile R3. Se 
măsoară tensiunea de ieşire cu aju- 
J torul unui voltmetru şi se acţionează 
cursorul potenţiometrului semiregla- 


bil R3 până la obţinerea valorii de 
zero. Pentru un reglaj fin se poate 
înseria cu sarcina (rezistenţa de 4 
ohmi) un miliampermetru (conectat 
iniţial pe domeniul mare de măsură 
al curenţilor, sute de miliamperi) şi 
se realizează acţionarea foarte fină a 
potenţiometrului semireglabii R3 
până când prin rezistenţa de sarcină 
circulă un curent minim. Curentul 
de mers în go! al amplificatorului se 
stabileşte prin acţionarea potenţio¬ 
metrului semireglabii R12. Se acţio¬ 
nează cursorul acestuia până când 
amplificatorul preia de la sursa de 
alimentare un curent I» = 35mA. 
După acest reglaj se verifică tensiu¬ 
nea de zero pe sarcină şi, dacă este 
necesar, se acţionează foarte fin 
cursorui potenţiometrului R3. După 
aceste reglaje se deconectează 
sursa de alimentare, se înlătură ştra- 
pul de la intrarea montajului şi cu 
ajutorul unui osciloscop şi al unui 
generator de audiofrecvenţă se 
poate vizualiza forma de undă a 
semnalului amplificat (evident reali¬ 
mentând cu tensiune montajul). în 
urma acestor verificări se va observa 
că sunt confirmate pe deplin perfor¬ 
manţele HI-FI estimate iniţial. 

11 


TEHNIUM 6/1993 




SCHEMA ELECTRICA 


R2793 C2791 1 

68 a IOOOjiF/251 


C 2292 
22jj.( i /2SV 


Dr2195 *| 


MODUL SELECTOR 
45.0187 0060 


Dr2292 


UI Intrare UHF 


«VI IntrereVHF 


PSr 

klDULAFI 

,491201*001 


MODUL SUNET 
P37133*0l0m 


R 2196 
62 Ka 


R2291 

560a. 


I Di 2192 
ISAM 42 


Or 2191 


R2191 


, C 2194 8 2195 

182] ÎS 3 


MODULCAF Qâ 
72x104 20 00 


®ÂNS^ PROGRAMATOR 

I 725101^4506 ^ |?3 | 75 71 7 4 70 72 67 66, 6465.63.62, 


! R1402 
\5Ka 


168 1621» 163 170164171 165 172766173 167 


HNSCBWTĂRE] 

tastau 


St 1703 8uî703 


8u10T1;Bu7013 

BuW?8ul005 8u9001 8u9003 8u70l4 gu 

8uK»4 1 2 3 4 220fi '7fe 


TR563Î 

OR5631 

DR5634 


8DH . . 
TK560 ET822 

CI-TAA550 


10 9 8 UT 
TK,A56*7Q1X 
Ans.deftexie cone*^£! 


+ 8,6V —, 
-145V —, 
&QC ALIMENTARE 
P23290- 010 fag- 


15625 Hz 




1200 Wv 


Echivalente pentru: T2392,T5062,T5761-SC236> 

T2S91 - SC237E; TSSfil-SC308C; 
T5762,TS633-Sc23CO; 
T5763-SS200; T5764-SC 307C; 
T5765-S033SA; T5632-KT209A-. 
—i... .ÎS061-KT816A: 


D5061 -52X21/6,2: D5581 050S7-SAY30/4; 
05632,05633 - SY34S/8-L: 05634 - SY365/S- 
05635 - SAL41 S; 05631 - SY33C/1; 
D2191-SAY30/13; CI2191-MAA550 


| BLOC RECEPŢIE 



| P23291- 010 


II C2291 

\M -Mk.ClTS 

























TV TELECOLOR 3007 


'HEMA BLOC 
hema nr. 1 

TABU __ 


AX 1319 


. .. I * ŞASIU Bază 

fc upo,or : 

wmj* I jj 

Bds! f 

BU1702 | I 
CASCA AUDIO • | 

BU 1701 j j 

I MAGNETOFON I j 


R5390 .- 

| contrast 

m —? 6 

r—i 2 Intrare 

rai* 


MODUL VIDEO! 
ŞP23279-010 fc 


PlACA TK P37B7-010 

IwJîi /1 Kb. 


TK A56^0tX sau 
560 - ETB-2?-TC03 


J J 1 

—-——j 
r -1 


,#4 JSf BC251A 


! 22 26 8 32 10 14 18 16 


'I | 

î Filament**» 

î L tk 


C 6361 X]X" 
^ % € 


36 34 14 30 24 6 



. 008 ' 


rHZM "Î55V~~D5^7- PL 6V2~~" "T 


MODUL DECODOR 
IP11671-010 f34| 


\&y R5364 R 5370) EfS L_,_ 

\X 22 KUl 330K2_j ^4^■ y ^X~ 

“I R5366;6 t 8K^_ rr|R5371 MTtU 350-80GV gg 

L__f 03 K<L ţj<\3®” •• ran, mmu ra» «a. mm Im t^T 

.o—<5^ w r ' i y 

î-i liSd?*» i LfTi^îry 

5-5 «Lipi 100W i'p!t^ ^ A HUF*HSK1Q3 J 

« 10 yiv rr T JT fii Ă'-— u V&~1 D 5601 

„st 4 ««32 l î^îm y §j g i«»H. 

f'5651 5 T ^“4 15W |! fj |r 5 2 6 2*,1AMxl. 

i4p~|L s3 , t!5>—- '0 

. »■ H v.w. 1 ^vQ < R5261 5M_a T 

J C5640* M 180Kti *7iu Mr4 j—ri 


!;B!r5262*,1^ 


T5631 

SU16Q 

TR 563? 
10 


SiliZ d./n. 1 1 

-magm, R56 47 6 ^QTÎW I . 

[fj-î ŢR5646 Ţ Hi îl 

* 05635 C5632 C 5633 I 

ORD2 C5647Î0QuF f-—1 ujF/ 25V 10nf „ 1 

..^^,^33 \ w | ! 

1D5631 „SvŞ 4 Jfcrf*rrn BC172A BC2S0B l I 


impuls h 1 R5681 
10] 56a 


■\‘jytlR56 43;47a/l,5W | 
i Lin .orizontală) 


* ţ» 7 nR5063 

JD&J W 7 ™“ I 

-OS—* Spf! 250V j J 


WidS Tff 1 

820a 0° .n-EzZliJ 3 ‘fe ,g6A6 4 

05081 ¥- J C5635 Tr. ^ » 1 47nF , ..1 

^nn ° . I F= rS i 0,1 jjF 563 i, 

S ^1,2 sMlltf© l-ii R “« 1 


m * l 5632 [is 


~ J 05066 , BA172S d = 


.05632 "• 

F1R15 

■ 05633; F1R15 


nsm&r 


--J25Vp 

SM^r*? 2 

{Yp-Ij>6 


R5645 I £5643 '■i' 3 L30 f' 

AJxl . X 0,82pF Bobină punte 
05634 | f 1 R15 I 1 ‘ 

ETAJ FINAL LINII* MODULATOR CU DI00E WH 


R5644 ( 1Ka 2,3W ; f 7 i 
15 Sf-5005 ,Js 1 

■jEîTsŞI 

fi Bobina punte i ; 


î R 5666 91 
-CO—Bobine d 
1,5 Yjl I defletieH 
„ I .1,52»H 
10 l,31n_ 

TK A56-7.H 


flL^. 

li R5070 


"ST5063 

T'2200jjF/10V 

“XlsoiZ 

Y 10COjjF/‘6V 


I fii gŢA n bt>a^ I i N 

14 # î! »*« | | 

,<1 I S1 m £5638; TjjF R5785 L 

—"V.1®__Sr R5689 ; 56a Siguranţă termică! c5764 33Kc j 

, ^ Ţ R5l. 7 °°î-ţ-^«W 

P33280-010 ■0|ndj 

1 5v R5765 ryfe £0R£CT® 


150 Kn j 

â iţTR5775^Ă 

§ U 56Ka B 





g.. 1 




' C5761 «5782 ÎŞJ” I 

22>jF/I 6V IKa 1 J 


R5774 r» 17,7V ' I Vj 
4,7Ka H ^ L -CD- 



470a • I r*-R5762, IKa 

»d B ltlS7A1 —4. — 


.,uss. u —03—41,6 V 

I ■ «5783 jWsi 

R5776 680a fj 15a 

1.2Ka ' 1 

**15763 T5764 T5765 — 
BC174A BC256B BD235/10,’ 


Bobine de I **75761 
deflexie V, TK-A56-701Xgri72 



















T 

1 elevizorul portabil SPORT 
213 este prevăzut cu tuner FIF—UIF 
echipat cu tranzistoare MOSFET, de 
tip P37435-100, având posibilitatea 
de recepţionate, în norma OIRT, a 
benzilor I şi II (canalele 1—5) şi III 
(canalele 6—12) cu partea FIF a se¬ 
lectorului şi a benzii IV (canalele 
21—60) cu partea UIF a selectorului 
de canale. 

Recepţia se face cu antena sa te¬ 
lescopică, televizorul având prev㬠
zută şi mufă de intrare pentru an¬ 
tenă exterioară. 

Consumă de la reţeaua de 220V 
c.a. o putere de max. 45VA, iar de la 
bateria de acumulatori de 12V c.c. o 
putere de max. 23W, 

Prezintă o bună sensibilitate pe 
calea de imagine şi pe cea de sunet, 
având o definiţie în centrul ecranu¬ 
lui, pe orizontală, mai mare de 320 
de linii. 

în afara alimentatorului, prezentat 
în numărul anterior a! revistei, con¬ 
ţine un ansamblu general şasiu for¬ 
mat din: modulul Selector, modulul 
Preampiificator F.I., G.l. multifunc¬ 
ţional TDA 4503 (cu circuitele sale 
anexe) şi etajele finale de sunet, ba¬ 
leiaj vertical şi baleiaj orizontal. 

în figură se prezintă schema de 
aplicaţie a circuitului integrat Ci 
101—TDA 4503, care realizează 
toate funcţiile de semnal mic 
dinîr-un televizor alb-negru. 

AM'iPl:: ' v ; 

Semnalul de FI obţinut la ieşirea 
selectorului de canale se aplică prin 
C102 ia intrarea modulului Pream- 
piificator Fi (conectorul Z11/3), cod 
P37905—000. 

Tranzistorul T101 (BF199) de pe 
modul amplifică semnalul FI pentru 
a compensa atenuarea pe care o va 
introduce etajul de selectivitate con¬ 
centrată cu filtru cu undă de supra¬ 
faţă, montat la ieşirea modulului 
(conectorul Z11/1). 

Acest filtru F101 (de tip MSF 
38,9K), denumit impropriu şi FUS 
(de ia iniţialele în limba română) 
este un filtru cu undă acustică de 
suprafaţă, cunoscut în literatura teh¬ 
nică sub abrevierea SAW (Ib. en¬ 
gleză Surface Acousîic Wave) şi are 
la baza funcţionării fenomenul pro¬ 
pagării undelor mecanicş (acustice) 
pe suprafaţa unui cristal. Filtrul de¬ 
termină forma caracteristicii ampli- 
tudine-frecvenţă a etajului amplifica¬ 
tor de F.l. 

De la ieşirea filtrului, semnalul FI 
se aplică la pinii 8—9 ai CI-TDA 
4503. Semnalul trebuie să fie (tipic) 
de 70 mV. 

C! conţine un amplificator FI şi un 
demodulator sincron, câştigul fiind 
(tipic) de 60 dB. Circuitul acordat al 
demodulatorului sincron să află 
montat între pinii 20—21 ai CI (38,9 
MHz). Factorul de calitate al acestui 
circuit de referinţă acordat este Q = 
36. 

Amplificatorul de FI este de tipul 
cu bandă largă, cu intrare simetrică 
şi câştig controlat. La ieşirea lui (tot 
în CI) se află un demodulator cu 
distorsiuni mici şi un preampiificator 
video care furnizează în continuare 
semnalul de videofrecvenţă la pinul 
17 al Cî, de unde se aplică prin 
LI05, în baza tranzistorului T30! 
(BC170B). 



Tranzistorul T301 este un pream- 
plificator' video, în configuraţie de 
repetor pe emitor, realizând o lăr¬ 
gime a benzii semnalului de ieşire 
video de 5 MHz. 


Semnalul extras din emitorul lui I 
T301, cu aproximativ aceeaşi ampli- I 
tudine ca cel de la intrare (bază), se I 
aplică prin grupul R122, L303, în pa- J 
ralel cu C304 la potenţiometrul de | 
contrast R302 (IkH, liniar), prin co- | 
necîorui Z31/2. Circuitul acordat de- f 
rivaţie L303—C304 reprezintă un fii- | 
tru „dop“ — acordat pe 6,3 MHz, } 
având rolul de a opri pătrunderea ! 
celei de-a doua frecvenţe interme- | 
diare sunet pe canalul imagine. j 
De pe cursorul lui R302, semnalul j 
video ajunge prin intermediul lui f 
R306 (conectorul Z31/6) în baza | 
tranzistorului final video T302 (BF | 
457). Amplificarea acestui tranzistor j 
este aproximativ egală cu Rc/Re, | 
adică R309/R307. Semnalul video I 
complex este amplificat până la jj 
aprox. 60V vv , valoare necesară ata- | 
cului tubului cinescop în catod. | 
Grupul C301—R308 din emitor j 
realizează o corecţie de frecvenţă | 
pentru frecvenţele ridicate. 

Limitarea curentului de fascicul se 1 
realizează cu ajutorul circuitului i 



Reglajul automat al amplificării 
(RAA sau AGC de la abrevierea în 
Ib. engleză Automatic Gain Control) 
pentru selector se aplică pe ia pinul 
6 al CI. Acesta reprezintă un etaj de 
ieşire cu colectorul în gol (open co¬ 
lector) care furnizează un curent de 
3 mA, dependent de pinul 4 al CI 
care determină întârzierea RAA pen¬ 
tru selector. Valoarea tipică a ten¬ 
siunii de RAA (reglabilă din R111) 
este de 8 V pentru selectoarele de 
tip pnp, la un semnal la borna de 
antenă de 1 mV. 

în vederea sincronizării şi pentru 
generarea impulsurilor de poartă 
pentru RAA se aduc la pinul 5 al CI 
impulsuri de la trafo linii (pinul 5) 
de pe cursa de întoarcere. Trecerea 
prin zero a acestei tensiuni în dinţi 


RECEPTORUL 



| Cu rezistorul R206 se asigură o 
| reacţie negativă totală de c.c. (ieşi- 
S re-intrare). 

I Rezistoarele R205, R2Q6 asigură o 
f reacţie negativă în c.a. 

| Condensatorul C203, cu rol de 
| decuplare în c.c. are valoarea sufi- 
| cient de mare (4,7/^F) pentru a nu li- 
| mita banda de răspuns a întregului 
| amplificator la frecvenţe joase. 

1 Tranzistorul T201 (BC252) repre- 
j zintă etajul prefinal de audiofrec- 
| venţă, fiind un amplificator clasă A, 

1 în conexiune EC (emitor comun), 

I sarcina sa fiind constituită de rezis- 
I torul R209. 

I R208 în serie cu D201 contribuie 
la stabilirea curentului prin etajul fi-. 

| nai (T203, T204). 

S C204 introduce o reacţie negativă 
| ia frecvenţe ridicate. 

C205 este un condensator antios- 
: cilaţie la semna! mic, al întregului 
I amplificator. Condensatorul intro- 
J duce o reacţie negativă de c.a. de la 
| colectorul la baza lui T202, micşo- 
I rând impedanţa de intrare a aces- 
| tuia la frecvenţe înalte. 

1 Tranzistoarele T203 (BD135) şi 
| T204 (BD136) constituie un etaj fi-.' 
f nai ciasă B, în contratimp, cu tran- 
I zistoare complementare. 

| Grupul C208, R210 împiedică in- 
I trarea în oscilaţie a amplificatorului 
| la frecvenţe mari. 

| Receptorul este prevăzut cu un 
| detector de coincidenţă (muting) 

| care are elementele exterioare cu- 
| plate fa pinul 28 al Cî şi care în ab¬ 
il senţa semnalului la intrare suprimă 
| automat sunetul. 

| 1 O IU L 

j Se află inclus în C.Î.-TDA 4503, 

! având la pinul 26 elementele exte- 
f. rioare. 

| QEN -RATORU 


D302. C302, R311. Un curent de fas- 
cicul peste limitele prescrise (aprox. 
250 fj.A) ar pune în pericol dioda re- 
dresoare de FIT (TV13). Curentul de 
fascicul circulă pe traseul: bobina 
de FIT a transformatorului de linii, 
TV18, anodui TC, spaţiul vid al TC, 
catodul TC, R312 şi R311 la masă. 
Creşterea curentului de fascicul de¬ 
termină o cădere de tensiune din ce 
în ce mai mare pe R311. Aceasta se 
aplică pe catodul diodei D302 şi 
când atinge valoarea tensiunii din 
colectorul tranzistorului final video, 
adică din anodui diodei D302, dioda 
se blochează. 

Semnalul continuă să ajungă pe 
catodul tubului cinescop şi să mo¬ 
duleze curentul de fascicul prin 
C302, în paralel cu dioda. 

Deci prin creşterea curentului de 
fascicul creşte tensiunea din catodul 
diodei D302, deci din catodul tubu¬ 
lui cinescop. Tensiunea de pe grila 
de comandă a TC (pinii 1, 5) va r㬠
mâne constantă, deci rezultă o creş¬ 
tere a tensiunii de comandă a tubu¬ 
lui Ucgi (catod-grilă) deci o închi¬ 
dere mai mare a tubului şi deci o 
scădere a curentului de fascicul. 
Apare deci o reacţie negativă în ca¬ 
todul tubului cinescop, care contri¬ 
buie ia limitarea curentului de fasci¬ 
cul. 

Rezistorul R312, alături de eclato- 
ruî din catodul TC (pinul 2) prote¬ 
jează tranzistorul final video la des¬ 
cărcările care pot avea loc în TC. 

Stingerea curselor inverse de ca¬ 
dre şi linii se realizează cu ajutorul 
diodelor D301 şi D506 prin care se 
aplică în emitorul tranzistorului final 
video impulsuri pozitive, în timpul 
întoarcerii curselor. Aceste impul¬ 
suri blochează în intervafele respec¬ 
tive tranzistorul final video, reali¬ 
zând stingerea curselor de întoar¬ 
cere linii şi cadre. 


de ferăstrău determină faza impul¬ 
sului de sincronizare. Tensiunea în 
dinte de ferăstrău trebuie să fie po¬ 
ziţionată simetric faţă de masă, 
având o amplitudine de cei puţin 
4 Vw. 

■ CALEA 
DE SUNET 


Din semnalul video furnizat de CI 
la pinul 17, după bobina L105, se 
extrage cu ajutorul filtrului ceramic 
CF101 (SPF6,5) a doua frecvenţă in¬ 
termediară sunet, pe 6,5 MHz şi se 
aplică la intrarea de FI sunet a CI 
(pinul 15). 

C.I.—TDA 4503 cuprinde un am¬ 
plificator de FI sunet şi un demodu¬ 
lator, având conectat la pinul 13 cir¬ 
cuitul acordat pentru demodulatorul 
de sunet. Factorul de calitate al cir¬ 
cuitului este Q = 16, circuitul, fiind 
apordat pe a doua frecvenţă inter¬ 
mediară de sunet, 6,5 MHz. 

Demodulatorul de sunet este ur¬ 
mat de un etaj de control al volumu¬ 
lui (inclus în CI) având conectat ex¬ 
terior, la pinul 11 al CI, prin inter¬ 
mediul conectorului ZI2/3, potenţio¬ 
metrul de volum (R 115). 

După acest etaj de control a! volu¬ 
mului se află un amplificator dife¬ 
renţial care furnizează un semnai de 
ieşire (tipic) de 320 mV măsurat cu 
o deviaţie de frecvenţă de 7,5 MHz. 
Tensiunea .de ieşire este de 1,8 
V/1500 şi se aplică la pinul 12 al Ci, 
capacitiv, prin C201, R201 în baza 
tranzistorului T201 (BC170B), 
preampiificator audio. Polarizarea în 
c,c. â bazei tranzistorului se reali¬ 
zează qu divizorul rezistiv R202, 
R204. Filtrul gama realizat cu grupul 
R203, C202 filtrează curentul de 
bază al iui T201. 


Oscilatorul propriu-zis de baleiaj 
I vertical şi etajul prefinal B.V. se gă- 
' sesc incluse în C.I.-TDA 4503. 

Pentru a se obţine tensiunea liniar 
variabilă (în dinte de ferăstrău) la 
| pinul 2 al Cî, este necesar un circuit 
extern (R114 şi R113, C117) conec- 
| tat ia pinul 1 al CI. Din' semiregiabi- 
1 Iul R113 se reglează frecvenţa de 
Ş cadre. 

| Impulsurile pentru sincronizarea 
I cadrelor sunt obţinute prin interme¬ 
diul unui circuit de integrare (intern 
I CI). Frecvenţa liberă de oscilaţie a 
I oscilatorului B.V. este de 47,5 Hz, 
| cu un domeniu minim de sincroni- 
| zare (la frecvenţa nominală) de 52,5 
| Hz. 

La pinul 3 al CI. (întoarcere cadre) 
| este adusă tensiunea de la etajul de 
1 deflexie V, care este comparată in- 
| tem cu tensiunea liniar variabilă (în 
? formă de dinte de ferăstrău) a osci- 
| latorului de cadre. 

Rezistenţa de ieşire cadre (la pi- 
| nul 2 al CI) este de 2kO, iar curentul 
(tipic) de 0,8 f mA, maxim 1,3 mA. 
Impulsurile dreptunghiulare gene- 
| rate de oscilatorul intern având o 
: amplitudine de 1 V w , se aplică prin 
: intermediul rezistorului R406 în baza 
etajului pilot (driver) realizat cu 
tranzistorul T401 (BC171). 
Tranzistoarele complementare 
S T402 (BD138) şi T403 (3D137) alc㬠
tuiesc un etaj de putere în contra¬ 
timp, clasă AB. 

Sarcina etajului final o constituie 
bobinele de deflexie V (cuplate prin 
; conectorul 251/1 şi 251/2) care sunt 
parcurse de curentul dinte de ferăs¬ 
trău rezuitat. p) 

Se remarcă prezenţa a două bucle 
de reacţie: una în c.c. (pentru pola¬ 
rizare şi stabilizare) şi una în c.a. 
(pentru frecvenţa tensiunii în dinte 
: de ferăstrău, a corecţiei în S şi a co^- 
recţiei de liniaritate). 


14 


TEHNIUM S/1993 








Dimensiunea pe V se reglează din 
semiregiabiiul R417, iar liniaritatea V 
din semiregrabilul R414 (prin modi¬ 
ficarea constantei CI). 


zare, iar ia pinul 25 detectorul de 
fază. 

Semnalul furnizat la pinul 27 al CI 
se aplică etajului preamplificator, cu 
ro! de integrator, realizat cu tranzis¬ 
torul T503 (BC172) prin intermediul 
rezistorului R501. Semnalul din co¬ 
lectorul acestuia comandă baza 
tranzistorului prefinal H (driver) rea¬ 
lizat cu T5Q1 (BD135). Acest etaj are 
ca sarcină primarul transformatoru¬ 
lui driver (înfăşurarea 1—2) U501. 

Grupul C501, R502 din colectorul 
tranzistorului T501 are roiul tăierii 
supratensiunilor de comutare. 

Impulsurile preluate din secunda¬ 
rul transformatorului driver (înfăşu¬ 
rarea 3—4) prin-intermediul lui R5G3 
şi L502, comandă baza tranzistorului 
final linii T502 (BUR 607D). L502 in¬ 
troduce o reacţie de curent la frec¬ 
venţă mare, reducând radiaţiile eta¬ 
jului fînăl H. 


Baleiajul orizontal utilizează o 
schemă cu recuperare serie nece¬ 
sară pentru ridicarea tensiunii de 
alimentare (+10,8V) ia nivelul nece¬ 
sar (+26V) asigurării energiei nece¬ 
sare bobinelor de deflexie H. 

Dioda de recuperare serie D501 
(DRR 4P) conduce pe perioada cur¬ 
sei directe şi se blochează pe pe¬ 
rioada cursei inverse, datorită im¬ 
pulsului de întoarcere care apare în 
colectorul tranzistorului BUR 607D 
(pinul 2, trafo linii). 

Tensiunea recuperată încarcă pe 
C510 cu tensiunea +U2 (26 V) care 
este tensiunea efectivă de alimen¬ 
tare a etajului final de linii. 

Bobinele de deflexie H, cuplate 
prin intermediul conectorului 
Z51/5—Z51/4 prezintă o inductanţă 
de 260 yuH şi necesită un curent în 
dinte de ferăstrău de aprox. 5,2 A vv . 

Cu ajutorul miezului bobinei L504 


se poate regla liniaritatea H, iar cu 
cel al bobinei L505 dimensiunea H, 
Rezistorui R504 amortizează oscila¬ 
ţiile parazite ale bobinei L504. Capa¬ 
cităţile C509, C511 şi C518 filtrează 
tensiunile tranzitorii de înaltă frec¬ 
venţă, contribuind la protejarea dio¬ 
delor D501, D505, şi D503. 

Stingerea punctului luminos din 
centrul ecranului ia oprirea T.V. se 
face cu ajutorul circuitului de lumi¬ 
nozitate şi al condensatorului C513. 

Stingerea spotului se bazează pe 
principiul blocării tubului cinescop 
după oprire, un timp scurt, necesar 
catodului TC să se răcească pentru 
a nu mai emite electroni. Aceasta se 
realizează prin aplicarea după 
oprire, pe grila de comandă G1, a 
unei tensiuni negative înmagazinate 
pe C513. In acest mod tensiunea de 
comandă a TC catod-grilă (Otci) 
creşte şi tubul se blochează. 


GENERATORUL 
D .1 BALEIAJ 
' LINII (H) 


Oscilatorul propriu-zis de linii (H) 
se află inclus în structura CI, cu ie¬ 
şirea impulsurilor pentru' excitaţia 
etajului final H, la pinul 27 al Ci. 

Pentru obţinerea semnalului drep¬ 
tunghiular generat de oscilatorul H 
se prevede, la pinul 23 al Ci, un cir¬ 
cuit extern R124, R125 şi C127. Din 
semiregiabiiul R125 se poate regla 
frecvenţa liniilor. 

La pinul 24 al Ci se află conectat 
detectorul de vârf pentru sincroni-'- 


Sincroseparator 


Detector de' fază 


Alimentare 


Intrare F.U.S (F101 -.MSP 38,9 


Referinţă detector video 


Intrare ; ; C! 

F.D.Sunet 4,7 nF 


Mihai Bâşoiu 
Cristina Cosiescu 


RECEPTOARE 
MODERNE 
T.V. COLOS 


i aisjp ieţer-c&n|Mftctor electronic. l p«ntra , "i®RsSiinea 'de' 

®V, « pom® fi montat ia nsiteiprtaele “jtabant sac Sa oricare 
a!î actovehicui «Hiat ©u ,cfe SV îi puteţi procur . i 
direct'sau': prin 

UBere *- X RT -™- ** 1 

Re4ac|Ia caută; «Siteorf în produci© si ts Bum- 

Reaft; « telefon; 618 3S @6; Pieţe Presei v» f, corp C„ 

ţftSjB! a cunoaşte înlocuirea CIRCUîTEt.OB iK s TE- 
w a!parrtP,J -•■-9 1 ■’ *3.-- !■ -i : 

CIRCUITE INTEGRATE LINIASE illn producţia 4 irctpe i 
recomandăm lucrarea T6HN1UM - .i».,* . ev." .. -; 

, viGNiente» . ■ 

Lua şea poate! fi procurat* de la redaiefta 1E 4NIUM p i 
iNM Lsfeere nr. f, iictoir f. ! 

fnfsrmafi iz telefon: SIS 0 $& 

Componente electronice, piese şt metalele, aparate mk- 

pferăSX CONEX ELECTî 0»SS - o, J 
te secfer Z Telefon; 42 §5 


Sub acesî titlu o 1 
apariţie de prestigiu f 
în - .Editura Tehnică >j 
semnată de curios- | 
cutul: ing. fyiihai Bă- j 
şoiu şi Cristina Cos- f 
tescu. 

Lucrarea conţine j 
descrierea recepto- I 
rului T. V. color f 
„Goldstar' 1 CKT 2190 î 
şi se adresează de-’" 
panaîorilor din do- f 
meniu. ' - ! 

Recomandăm 
această carte tuturor \ 
cititorilor revistei | 





j tui impuls el aduce toate divizoarele 
| în starea zero şi totodată basculează 
| şi bistabiful CI 6.2. Starea bistabilu- 
S lui CI 6.1 nu se modifică, deoarece 
I la intrarea lui D acţionează un nivel 
| logic „0“, Tensiunea de nivel „0“ de 
| la ieşirea negată a bisîabilului CI 
i 6.2. fiind aplicată şi pe terminalul 10 
jj al lui CI 5 va deschide direct ieşirea 
I 6 a acestuia. La intrarea corespun- 
| zătoare terminalului 1 al lui CI 5 se 
| păstrează „1“ logic de la terminalul 
6 al lui CI 6.1, astfel că la ieşirea lui 
| se pune în evidenţă ce! de-al 16-îea 
| impuls transmis de la CI 4, adică, ţi- 
1 nând cont şi de starea ,,0‘V al 
| 992-lea (32 + 64 x 15) dintre impul- 
| şurile de intrare, considerate după 
| cel de-al 3935-lea. 


Generator 
de semnale 


paratul permite generarea 
unor imagini de control pe ecranul 
televizorului aib-negru, putându-se 
aprecia uşor parametrii de bază ai 
televizoarelor şi dacă este cazul co¬ 
rectarea acestora. 

Aparatul se poate conecta.fie di¬ 
rect pe video fie prin intermediu! 
bornei de antenă şi prin comutări 
diferite se pot obţine: linii verticale, 
linii orizontale sau prin combinarea 
acestora o grilă, benzi verticale sau 
orizontale, dreptunghiuri în. genul 
tablei de şah,' precum .şi diferite 
combinaţii de benzi verticale cu gra¬ 
daţii diferenţiate de gri mergând de 
la negru în partea stângă a ecranu¬ 
lui, până la alb în dreapta. 

Acest asortiment de semnale per¬ 
mite verificarea şi borectarea cu 
uşurinţă a convergenţei statice şi di¬ 
namice a fasciculelor Sa cinescoa- 
pele TV. color, ajutând ia reglarea 
acurateţei culorii şi balansului de 
alb ia televizoarele color, verificarea 
amplificatorului video precum şi a 
ampîificatoruiui de frecvenţă inter¬ 
mediară imagine, aprecierea liniari¬ 
tăţii baleiajului şi a distorsiunilor ge¬ 
ometrice din sistemele de deflexie 
ale televizoarelor aib-negru şi color. 

Aparatul cuprinde: un genera- 
îor-ba$ă de timp cu frecvenţa de 1 
MHz, un formator de sincrdimpui- 
suri de cadre şi de Unii, formatorul 
de imagini de control, un modulator 
de IF şi sursa de alimentare. 

Principiul de funcţionare este ur¬ 
mătorul: se porneşte de ia un gene- 
rator-bază de timp stabilizat în frec¬ 
venţă cu un cuarţ de 1 MHz format 
cu două porţi conectate ca inver- 
soare CI 7.1 şi Ci 7,2 din CI 7 de tip 
CDB40C. Acest semna! se divide cu 


Ing. ILIE MOLDOVAN - Y03CZ0 


Impulsul de ieşire, de astă dată, 
mult mai scurt decât cei de intrare 
va aduce din nou pe CI 4 şi CI 5 în 
starea „0“, iar apoi din nou în „1“ ca 
urmare a acţiunii impulsurilor de in¬ 
trare pe intrările T, corespunzătoare 
terminalelor 9 ale acestora. Acelaşi 
impuls basculează pe CI 6.1 şi la ie¬ 
şirea lui directă (terminalul 5) va în¬ 
cepe formarea impulsului de cadre 
de polaritate pozitivă. 

Bascularea lui CI 6.1 face ca pe 
intrarea corespunzătoare terminalu¬ 
lui 1 al iui CI 5 să,apară „0“ logic si 
la ieşirea 6 a acestuia va fi pus în 
evidenţă cel de-al 32-lea impuls 
aplicat de la CI 4. în afară de 
Apeasîa, datorită faptului că la intr㬠
rile corespunzătoare terminalelor 1, 
2 şi 15 ale lui CI 4 se aplică „1“ lo¬ 
gic de la ieşirea directă a iui C! 6.1, 
coeficientul de divizare ai acestuia 
se va modifica, astfel încât ai 32-!ea 
impuls de la ieşirea sa (terminalul 5) 
îşi va race apariţia în acelaşi timp cu 
cei de-al 73-lea impuls de intrare, 


iar cum CI 4?era deja în starea „1“ 
va trece mai departe ai 31—lea, 
95-lea' şi în continuare fiecare al 
64-lea impuis. 

La intrarea corespunzătoare ter¬ 
minalului 10 de la CI 5 acţionează 
„1“ logic dă ia terminalul 8 ai iui CI 
6.2. Ca urmare la terminalul 6 poate 
apărea numai impulsul transmis prin 
terminalul 12 de la terminalul 7, a 
cărui durată este mai mare decât 
durata impulsurilor de ia intrare. 

CI 5 fiind deja în starea ,,1“, fa în¬ 
ceput la ieşirea corespunzătoare ter¬ 
minalului 6 se pune în evidenţă al 
62-!ea Impuls de intrare. Ţinând 
cont că primul impuls de intrare 
pentru Ci 5 este format din cel de-al 
31-lea impuls de intrare al divizoru- 
iui, la ieşirea iui CI 5 se va pune în 
evidenţă cel de-ai 3935-iea impuls 
din impulsurile aplicate la intrare, 
adică 31 + 64 x 61 = 3935. 

Ca urmare a duratei mari a aces- 


4 cu ajutorul a două bistabile CI 8 şi 
1 CI. 9.2 de tip CDB 474, obţinându-se 
sursa de semnal cu frecvenţa de 250 
kHz, ca frecvenţă de bază pentru 
sincroimpulsuri. 

Formatorul de impulsuri de cadre 
este compus din Ci 4, CI 5 şi CI 6, 
dintre care CI 4 şi Cî 5 formează un 
divizor de frecvenţă cu coeficient 
variabil de divizare, Ja care se aplică 
impulsurile cu. frecvenţa de 250 kHz 
şi perioada 4 ms. Coeficientul de divi¬ 
zare este dictat de cele două. bista¬ 
bile de tip CDB 474 din Cî 6. iniţial, 
după formarea impulsului de cadre, 
bisfabilele CI 6.1. şi CI 6.2 revin îri 
starea zero (cu, „0“ logic.pe termina¬ 
lele 5 şi 9 şi „1“ logic pe 6 şi 8) iar 
Ci 4 şi CI 5 în starea „1“ logic.'Nive¬ 
lul „0“ pe toate intrările de comandă 
ale lui CI 4, mai puţin intrarea co¬ 
respunzătoare terminalului 4, asi¬ 
gură apariţia ia terminalul 5 al celui 
I de-ai 32-iea impuis din fiecare 64, 


R3 2.2 

1,2 


R2 

»30k.fl_ 


S’SnF 








considerat după al 4927-lea (3935 + 
992). Ca urmare la ieşirea lui CI 5 va 
apare un impuls scurt care va aduce 
ambele circuite CI 4 şi CI 5 în starea 
„1" şi va bascula bistabilul CI 6.2 în 
starea „0“. 

Căderea impulsului de la ieşirea 
directă a lui CI 6.2 face ca în urma 
diferenţierii pe circuitul C6R19 să 
basculeze şi bistabilul CI 6.1 în sta¬ 
rea „0“ şi astfel ia sfârşit formarea 
impulsului de cadre. 

In acest mod formatorul revine în • 
starea iniţială după cel de-al 
5000-lea impuls adică (3935+ 992 + 
73 = 5000) cifră care reprezintă 
chiar factorul global de divizare al 
formatorului. La ieşirea directă a 
bistabilului CI 6.1 se formează im¬ 
pulsuri pozitive de cadre cu frec¬ 
venţa de 50 Hz (250 kHz: 5000= 50 
Hz) şi durata 292/js (4/lS x 73 = 292 
fis ), durată ce se încadrează, ca va¬ 
loare, în domeniul acceptat pentru 
sincro-impulsurile de cadre. 

Cu sincroimpulsurile de linii 
treaba este mult mai simplă, aceste 
impulsuri provenite tot din frecvenţa 
de 250 kHz prin divizare cu 16, ceea 
ce se face cu CI 1 de tip CDB 4139, 
iar formarea cu ajutorul porţilor CI 
2.1, CI 2.2 şi CI 2.3 din CI 2 de tip 
CDB 400 (250 kHz:16= 15625 Hz). 

Durata şi forma corectă a impul¬ 
surilor de linii se stabilesc din circu¬ 
itul C: şi Rî. pentru care valorile op-. 
time găsite, corespunzătoare unei 
durate a impulsului de 7 au fost 
12 nF pentru C: şi 510 O pentru FL 

Prin Ri se aplică sincroimpulsu¬ 
rile de cadre porţii CI 2.2. care fiind 
legată ca in versor realizează mixa¬ 
rea sincroimpulsurilor de linii, 
ajunse în acelaşi punct prin C:, cu 
cele de cadre iar la ieşirea 3 se ob¬ 
ţine sincrosemnalul video de polari¬ 
tate negativă. Rolul porţii CI 2.3, cu 
intrările legate împreună, este de a 
inversa acest semnal. 

Formarea liniilor verticale se reali¬ 
zează cu ajutorul porţilor CI 7.3 şi 


CI 7.4 din CI 7 de tip CDB 400, pe a 
căror intrări 1 şi 5 acţionează sem¬ 
nalul cu frecvenţa de 250 kHz. Lăţi¬ 
mea impulsurilor de ieşire este de¬ 
terminată de valoarea capacitorului 
Ca, iar fronturile acestora de Di 

Circuitul integrat CI 3 de tip CDB 
4193 permite să se obţină imaginile 
sau combinaţiile de imagini, care au 
fost deja arătate la început. Acest 
integrat are două regimuri de lucru 
în funcţie de poziţia comutatoarelor 
K4 şi Ks şi anume: când butoanele 
acestor comutatoare nu sunt ap㬠
sate (primul regim) pe intrarea R, 
corespunzătoare terminalului 14, se 
aplică sincroimpulsurile de cadre, 
iar pe intrarea corespunzătoare ter- 
minatului 5, semnalul sincro mixat. 
Dacă se apasă oricare din butoanele 
celor două comutatoare (al doilea 
regim) la intrarea R vor acţiona sin¬ 
croimpulsurile de linii iar pe intrarea 
corespunzătoare terminalului 5 im¬ 
pulsurile atribuite liniilor verticale. 
In acest regim, semnalul la ieşire se 
repetă linie cu linie. 

Imaginea gen tablă de şah este 
formată de CI 8.1 şi poarta CI 2.4. 
Comutatoarele K 1 -K 6 comută în aşa 
fel semnalele încât comutatorul cu 
numărul cel mai mare are prioritate 
în comparaţie cu celelalte. 

Semnalul video complex se obţine 
pe sumatorul Rio, Rn unde se com¬ 
bină semnalele de control cu sin¬ 
croimpulsurile mixate. în starea cu 
nici unul din butoanele Ki-Ks ap㬠
sate, semnalul la ieşire, pe fiecare li¬ 
nie reprezintă o tensiune continuă 
de nivel „0“, care se obţine la ieşirea 
porţii CI 2.4 şi corespunde unui 
câmp al imaginii cu ton de gri.. 

Prin apăsarea butonului Ki (linii 
verticale) la ieşirea aparatului se ob¬ 
ţin impulsurile corespunzătoare linii¬ 
lor verticale inversate CI 24. 

Dacă se acţionează comutatorul 
K 2 (linii orizontale) CI 2.4 inversează 
impulsurile primite de la ieşirea lui 
CI 3 şi cum acesta lucrează în pri¬ 


mul regim, se vor obţine impulsuri 8 
negative corespunzătoare fiecărei | 
celei de-a 16-a linii. Dacă se apasă! 
ambele butoane Ki şi K 2 pe ecran 1 
va apare o imagine în formă de! 
grilă. | 

Când se acţionează K? (dreptun-1 
ghiuri gen tablă de şah) semnalul de 1 
ieşire se ia prin Ris de la ieşirea di -1 
rectă a bistabilului CI 8.1. Cum pe I 
intrarea S, corespunzătoare termina-1 
lului 4, sosesc impulsurile de linii, | 
pe C (terminal 3) impulsurile cu | 
frecvenţa de 250 kHz iar pe R (ter-1 
minai 1 ) impulsuri cu durata egală J 
cu durata a 8 linii (64 ms x 8 = 512/xs) 1 
primite de la terminalul 7 a lui CI 31 
prin intermediul porţii CI 2.4. Ca re-1 
zultat la ieşirea directă a bistabilului 
CI 8.1 se obţin impulsuri cu frec¬ 
venţa de 125 kHz, a căror fază se 
schimbă după fiecare 8 linii. 

Apăsând butonul K-t (benzi verti¬ 
cale alb-nergru) CI 3 trece în cel 
de-al doilea regim şi la ieşirea apa¬ 
ratului, prin rezistorul R 5 se aplică 
impulsurile cu frecvenţa de 125 kHz. 
Prin apăsarea numai a butonului Ks 
(benzi orizontale alb-negru) la ieşi¬ 
rea aparatului prin rezistorul R<; se 
aplică de la ieşirea 8 (terminal 7) a 
lui CI 3, care lucrează în primul re¬ 
gim, impulsurile a căror durată este 
egală cu 512yus. Apăsând atât buto¬ 
nul «4 cât şi K 5 , CI 3 trece în cel 
de-a! doilea regim, iar la ieşirea ge¬ 
neratorului impulsurile vor avea pe¬ 
rioada egală cu durata liniilor şi 
ecranul va apare în jumătatea 
stângă negru', iar în jumătatea 
dreaptă alb. 

Dacă se apasă numai butonul «6 
(benzi verticale cu strălucire dife¬ 
renţiată) CI 3 lucrând în cel de-al 
doilea regim de pe ieşirile 1, 2, 4, 8 
corespunzătoare respectiv termina¬ 
lelor 3, 2, 6 , 7, impulsurile se vor în¬ 
suma ca amplitudine în raport 
1:2:4:8 prin intermediul rezistoarelor 
R 6 ,R 7 şi Rx iar semnalul rezultat va 
avea forma de trepte, pe ecran ap㬠


rând benzi verticale cu gradaţie di¬ 
ferenţiată de strălucire, începând cu 
negru stânga şi terminând cu alb 
dreapta. 

Apăsând suplimentar şi unul din 
butoanele K 4 sau K<, sau ambele, se 
va schimba atât numărul benzilor 
cât şi distribuţia reciprocă a aces¬ 
tora. 

Prin apăsarea butonului K? video 
semnalul se aplică oscilatorului de 
!F, care are rol de modulator, permi¬ 
ţând ca aplicarea semnalului să se 
facă prin borna de antena, 

înfăşurările Li şi L 2 se bobinează 
pe o carcasă din polisîiren cu dia¬ 
metrul de 9 mm, cu sârmă CuEm0 
0,25 mm. înfăşurarea Li cuprinde 8 
spire care vor ocupa 10 mm din lun¬ 
gimea carcasei, iar înfăşurarea L 2 3 
spire dispuse între spirele înfăşurării 
Li. Şocul L 4 se realizează pe corpul 
unui rezistor BC-0,25 având valoa¬ 
rea mai mare de 1 MO cu sârmă de 
0,1 mm CuEm, bobinat spiră lângă 
spiră pe distanţa dintre terminale. 
Şocul Li este de tipul celor care se 
folosesc la sistemele de deparazi¬ 
tare ale motoraşelor cu perii. 

Aparatul având o execuţie îngri¬ 
jită, nu necesită reglaje în afara po¬ 
trivirii valorilor pentru C 2 şi R.? şi a 
acordării modulatorului, din cele 
două capacitoare semireglabiîe pen¬ 
tru a se obţine o imagine clară pe 
unul din canalele 1—5 ale televizo¬ 
rului. 

Pentru fixarea pe valoare exactă a 
frecvenţei oscilatorului-bază de timp 
a fost prevăzut un capaciîor semire- 
glatajl în serie cu rezonatorul de 
cuarţ. 

BIBLIOGRAFIE: 

Revista RADIO, nr. 5/1983. 


D 

■ entru a avea o exploatare de lungă durată 
şi fără probleme a acumulatoarelor NiCd trebuie 
să le protejăm la descărcarea sub un anumit prag 
de tensiune. Un circuit de protecţie ce deconec¬ 
tează bateriile de sarcină când tensiunea lor 
scade sub un prag este prezentat în figură. 

Tranzistorul TI, o sursă flotantă^ MOFSET, ac¬ 
ţionează pe post de comutator. întregul circuit 
consumă cam 500 când comutatorul este în¬ 
chis şi cam 8 nA când comutatorul este deschis. 
Valorile rezistoarelor R1, R2, R3 fixează pragurile 
tensiunilor de sus şi jos, Vv şi Ml după relaţiile: 


R1 = R2 


Vl 

1,15 


Ca circuitul să funcţioneze trebuie ca V + să de¬ 
păşească Mu. Detectorul de tensiune ICI alimen¬ 
tează circuitul IC2 dar numai atât timp cât V + r㬠
mâne deasupra pragului Ml Cu alte cuvinte, cir¬ 
cuitul IC2 nu mai este alimentat şi dispare tensiu¬ 
nea de pe poarta tranzistorului TI, deconeetân- 
du-l. 


Circuitul IC2 este un invertor dual care în mod 
normal converteşte +5Vîn T10V. Condensatoarele 
Ci, C2 şi cele două diode asociate formează un 
triplor de tensiune care generează tensiunea de 
pe poarta tranzistorului TI la un nivel de aproxi¬ 
mativ două ori tensiunea acumulatoarelor. 

Cu valorile din figura 1, circuitul deconectează 
trei acumulatoare NiCd înseriate (de câte 1 ,2V 
fiecare) în momentul când tensiunea V + atinge va¬ 
loarea Vz.= 3, IV. Un histerezis de aproximativ 
0,5V permite comutatorului să nu se închidă din 
nou după ce a fost deconectată sarcina; V + tre¬ 
buie mai întâi să atingă valoarea Mu = 3,6V. Co¬ 
manda pe poarta tranzistorului TI scade o dată 
cu căderea tensiunii acumulatoarelor, făcând ca 
rezistenţa în starea „on“ a tranzistorului TI să 
atingă un maxim de aproximativ 0 , 10 , chiar 
înainte ca V + să atingă pragul de 3, IV. Un curent 
de sarcină de 300 mA în acel moment va produce 
o cădere de tensiune de 30 mV prin comutatorul 
deconectat. Căderea de tensiune va fi cu 2 sau 3 
mV mai mică pentru tensiuni mai mari ale acumu- 


PROTECŢIA 

A C UMULA TOAREL OR. 

NiCd 


latoarelor. Rezistorul R4 asigură deconectarea 
corespunzătoare a lui TI, fiind o cale de descăr¬ 
care a lui C2. 

BIBLIOGRAFIE — Colecţia EDN 1991. 


Ing. DRAGOŞ MARINESCU 


3 Acumulatoare 


NiCd înserîafe 



TEHNIUM 6/1993 


17 






AUTO-MOTO 


CARBURATOARELE 

au rc . u : ': v e m 

RENAULT 5 


Motoarele autoturismelor din seria R5 au fost 
echipate cu mai multe tipuri de carburatoare în 
evoluţia acestei game de autovehicule. Astfel ti¬ 
pul R 1220 a fost echipat iniţial cu carburatorul 
508, în anul 1976 s-a montat tipul 602 iar după 
1977 — carburatorul 687. Modelul R 1221 a fost 
echipat până în 1976 cu carburatorul 507—585, în 
anul 1977 cu tipul 603, iar după această dată s-a 


2 3 4 5 6 7_ 



început montarea cu carburatorul DIS 677 — care 
va fi descris într-un număr viitor. Motoarele cu 
raport de comprimare de 8,3 de pe autoturismul 
R 1222 au fost echipate cu carburatorul 543, iar 
cele cu raport de comprimare de 9,25 cu carbura¬ 
torul 561—586 până în anul 1976; după această 
dată, pe ambele motoare s-a montat carburatorul 
tip 561/3 care, din 1977, a fost înlocuit cu 
32DIS—678. 

în tabel sunt prezentate principalele caracteris¬ 
tici tehnice ale carburatoarelor din seria 32 SEIA, 
urmând ca ulterior să fie prezentate şi carbura¬ 
toarele din gama 32 DIS. 

în tabel dimensiunile nespecificate sunt măsu¬ 
rate în sutimi de milimetru. 


• ţie (suplinind deci funcţia cuiului de reglare a po¬ 
ziţiei clapetei de accelerare). Trebuie reţinut că, 
neexistând un îmbogăţitor propriu-zis, funcţia 
acestuia este preluată de canalizaţia 10 care, la 
turaţii şi sarcini maximale, îndeplineşte şi funcţia 
de econostat (îmbogăţitor fără supapă), prele¬ 
vând benzină prin jicloarele 6 şi 7 şi propulsând 
emulsia prin canalizaţia 25. 

Această ultimă canalizaţie mai are şi menirea 
de a nu permite golirea circuitului de mers în gol 
când motorul «funcţionează la sarcini parţiale; în 
caz contrar, revenirea la regimul de ralanti s-ar 
face cu dificultate. 

Regimul tranzitoriu de repriză (trecerea de la 
ralanti la mersul în sarcini mijlocii) este realizat 



Tip carburator 

SOS 

602 

687 

507-585 

603 

543 

561—586 

561/3 

Tip maşină 

1220 

1220 

1220 

1221 

1221 

1222 

1222 

T22T* 
2382 _ 

Diam. difuzor (mm) 

23 

23 

23 

23 

23 

23 

23 

23 

Jiclor princ. 

120 

122,5 

122,5 

125 

127,5 

122,5 

125 

122,5 

Jicior aer 

135N4 

135NS 

135NS 

150N5 

160N5 

150N3 

170NM 

170NM 

Jiclor ralanti 

40 

43 

43 

40 

43 

40 

40 

44 

Pufverfzator pompă 

40 

40 

40 

40 

40 

45 

40 

40 

Supape-ac (mm) 

1,5 

1,5 

1,5 

1,5 

1,5 

1,5 

1,5 

1,5 

Plutitor (g) 

5,7 

- 

- 

5,7 

- 

- 

- 

- 

Deschidere accel (mm) 

0,6—0,7 

0,65 

0,65 

0,6—0,7 

0,65 

0,6—0,7 

0,7 

0,7 

Deschidere clapetă aer (mm) 

3,48 

3,48 

3,84 

3,59 

3,48 

3,48 

3,48 

3,48 

Deschidere fantă aerisire (mm) 

3-4 

- 

- 

3-4 

- 

2-3 

2—3 

- 


La toate motoarele şi carburatoarele turaţia no¬ 
minală de ralanti este 7QQ±25 rot/min. 

Precum se ştie, carburatorul trebuie să alimen¬ 
teze corect cilindrii în regimurile continue de sar¬ 
cini potenţiale, la mersul în gol (ralanti) şi sarcini 
maxime. 

Alimentarea la sarcini parţiale este susţinută de 
circuitul principal; benzina este dozată de jiclorul 
principal 26 (fig. 1); aerul de corectare a ameste¬ 
cului este livrat de jiclorul compensator 8 şi cana¬ 
lizaţia 9 iar emulsia de aer-benzină pătrunde în 
camera de carburaţie în secţiunea minimă a difu¬ 
zorului mic. 

Alimentarea la ralanti (mersul în gol) se asigură 
prin jiclorul de benzina de mers în gol .6, aerul 
sosind prin canalizaţia 10, fiind dozat de jiclorul 
de aer 7. Emulsia preparată de acest circuit, trece 
pe lângă cuiul de reglaj 23 şi debuşează în ca¬ 
mera de carburaţie prin canalizaţia 22, plasată în 
avalul clapetei de accelerare 21. Un curent adiţio¬ 
nal de aer este prelevat prin canalizaţiile 12 şi 16, 
cuiul 14 servind pentru reglajul nivelului de tura- 


de fanta longitudinală 24, iar accelerarea de 
pompa 17, cu membrana 19; pompa este legată 
cu camera de nivel constant 3 prin, supapa de as¬ 
piraţie 27 şi conducta 18, iar cu pulverizatorul 13 
prin supapa de refulare 15. 

Membrana pompei este acţionată de ,o camă 
plasată pe axul clapetei de acceleraţie şi timone¬ 
ria 20, iar cursa sa se reglează cu ajutorul unui 
şurub existept pe tija de împingere. 

Pentru pornire se foloseşte clasica clapetă de 
aer, 11, (şocul), care asigură pornirea la rece, în¬ 
călzirea motorului rece după pornire şi demarajul. 
Aceste comenzi sunt mijlocite de pârghia 1 (fig. 
2 ) montată pe axul clapetei de acceleraţie, cama 
2 şi levierul 5. Ultima din, aceste piese este mon¬ 
tată pe eţxul clapetei de aer şi este încărcată cu 
un arc 6 care tinde să ţină închisă clapeta. 

Datorită acestor trei piese, 1, 2 şi 5, acţionările 
clapetei de aer şi a celei de acceleraţie sunt core¬ 
late atunci când este acţionat butonul de co¬ 
mandă al şocului sau pe timpul încălzirii motoru¬ 
lui şi a demarajului. 


Cama intermediară, 2, are trei orificii care, prin 
rotirea camei, pot fi aduse în dreptul unui fixator 
cu bilă, determinându-se astfel trei poziţii: în 
prima poziţie clapeta de aer este închisă complet 
iar arcul ei este puternic tensionat menţinând-o 
închisă; în a doua poziţie (situaţia de pe figură) 
clapeta de aer rămâne închisă în continuare, dar 
arcul este mai puţin tensionat, permiţând deschi¬ 
derea ei parţială în cazul creşterii turaţiei; în sfâr¬ 
şit, în ultima poziţie clapeta este deschisă com¬ 
plet iar acţionarea în continuare a butonului 
acesteia determină deschideri corespunzătoare 
ale clapetei de acceleraţie. 

Aşadar, pentru a porni motorul rece la tempe¬ 
raturi scăzute, se trage complet butonul de co¬ 
mandă a clapetei de aer, aducând cama 2 în 
prima poziţie; acum clapeta de aer este complet 
închisă, iar cea de acceleraţie se află parţial des¬ 
chisă. 

După un timp de funcţionare a motorului, care 
depinde de temperatura ambiantă, butonul de co¬ 
mandă se împinge aducând cama 2 în poziţie in¬ 
termediară. în această situaţie, tensiunea arcului 
care menţine clapeta închisă se reduce, aşa încât, 
când depresiunea creşte, ea se poate deschide 
parţial. 

Clapeta de acceleraţie rămâne în continuare 
parţial deschisă pentru a asigura încălzirea moto¬ 
rului la un regim suficient de economic de ralanti 
accelerat. Când se doreşte ca maşina să plece de 


18 


TEHNIUM 6/1993 











4. SISTEMUL DE ILUMINARE 


(URMARE DIN NR. 4) 


Pct. Termen Definiţie 


1. Releu schimbare Iu- Releu care, fiind acţionat succesiv, asigură 
mină de drum — Iu- schimbarea luminilor de drum cu cele de în- 
mină de întâlnire tâlnire şi invers, simultan cu semnalizarea lu¬ 
minoasă de control al acestei schfinbări. 


2. Comutator lumină Comutator care asigură alimentarea succesivă 
de drum — lumină a luminilor de drum şi a celor de întâlnire, 
de întâlnire ' 


5. SISTEMUL DE SEMNALIZARE 


Pct. Termen Definiţie 


1. Contactor stop Contactor care, în timpul frânării, realizează în¬ 

chiderea circuitelor lămpilor de semnalizare . 
.stop (exemple: întreruptor stop hidraulic, între- 
ruptor pneumatic, întreruptor mecanic). 

2. Releu de semnali- Releu cu acţionare exterioară, care comandă 

zare a direcţiei ,în mod automat alimentarea intermitentă a Iu- . 

minilor ce semnalizează intenţia de schimbare 
a direcţiei de mers a autovehiculelor. 

3. Comutator semnali- Comutator prin acţionarea căruia se asigură 
zare direcţie şi avarie funcţionarea lămpilor de semnalizare direcţie, 

prin intermediul releului de semnalizare a di¬ 
recţiei şi, printr-o acţionare suplimentară, co¬ 
modă şi semnalizarea stării de avarie cu toate 
luminile de semnalizare a direcţiei. 

4. Semnalizator' acuş- Dispozitiv de semnalizare care la o comandă 

tic. Sinonim: Semna- externă produce un sunet complex de o anu- 
lizator sonor mită intensitate sonoră. 


5. Avertizor acustic. Si- Semnalizator acustic care serveşte pentru 

nonim: Avertizor so- semnalizarea participanţilor la circulaţia ru- 
nor. Claxon tieră asupra prezenţei autovehiculului în mers 

şi a intenţiilor de efectuare a manevrelor de cir¬ 
culaţie. 

6. Vibrator acustic. Si- Semnalizator acustic cu intensitate sonoră mai 

nonime: Vibrator so- mică decât aceea a avertizorului, care serveşte 
nor. Buzer pentru semnalizări interioare autovehiculelor. 

7. Instalaţie acustică Ansamblu de avertizoare acustice cu tonuri di- 

de avertizare ferite, comandate succesiv de un releu de suc- 


pe .loc fără ca motorul să fie complet încălzit 
(pentru a micşora timpul de încălzire şi a reduce 
astfel consumul), butonul pentru comanda clape- 
tei de aer se împinge treptat până când cama 
ajunge în ultima poziţie; deplasarea butonului 
spre această poziţie trebuie corelată cu gradul de 
încălzire a motorului pe parcurs. 

O ultimă observaţie privind construcţia şi 
funcţionarea acestui carburator se referă la ca¬ 
mera de nivel constant; aceasta este prevăzută cu 
o supapă de ieşire 28 care se deschide când mo¬ 
torul funcţionează la ralanti. 

Deşi nu face parte integrantă din carburator, 
circuitul de ventilaţie a carterului motorului este 
conectat la acesta, aşa cum rezultă din figura 3. 
Aspirarea gazelor şi vaporilor din carter se face 
direct în carburator prin furtunul 1 conectat la 
capacul culbutorilor. Pe de altă parte, aceşti pro¬ 
duşi poluanţi sunt conduşi în galeria de admisie 
prin canalizaţiile 2 şi 3 legate la colector printr-un 
racord în formă de T. De notat că în capătul ra¬ 
cordului 3, cu care se face legătura cu galeria, se 
află un ajutaj A cu diametrul de 1,3 mm. Lipsa 
sau colmatarea acestuia duc la imposibilitatea re¬ 
glării corecte a ralantiului. 

Figura 1. Legenda 

1 — accesul benzinei în camera de nivel con¬ 
stant; 2 — supapa-ac; 3 — camera de nivel con¬ 
stant; 4 — plutitor; 5 — canal de echilibrare a ca¬ 
merei de nivel constant; 6 — jiclorul de benzină 
a! mersului în gol; 7 — jiclorul de aer al mersului 
în gol; 8 — jiclor de aer compensator; 9 — canal 
de aer; 10, 12, 16, 25 — canalele de aer ale mer¬ 
sului în gol; 11 — clapeta de aer (şocul); 14 — 
şurubul pentru reglajul turaţiei la ralanti; 15 — 
supapa de refulare a pompei de acceleraţie; 17 — 
pompa de acceleraţie; 18 — canal de benzină; 19 

— membrana pompei de acceleraţie; 20 — dispo¬ 
zitivul de acţionare al pompei de acceleraţie; 21 

— clapetă de acceleraţie; 22 — canal de amestec 
al mersului în gol; 23 — şurubul pentru reglajul 
CO; 24 — fanta de transfer (repriză); 26 — jiclo¬ 
rul principal; 27 — supapa de admisie a pompei 
de accelerare; 28 — clapeta orificiului de venti¬ 
lare a camerei de nivel constant. 


cesiune şi lumini rotitoare montate pe autove¬ 
hicule speciale, având drept scop avertizarea 
celorlalţi participanţi la circulaţia rutieră asu¬ 
pra prezenţei acestor autovehicule, în scopul 
asigurării priorităţii de circulaţie. 


8. 

Releu de succesiune 
a tonurilor 

Releu făcând parte din instalaţia acustică de 
avertizare, care comandă o anumită ordine şi 
durată a succesiunii funcţionării avertizoarelor 
acustice cu tonuri diferite. 

6. SISTEMUL DE MĂSURĂ Şl CONTROL 

Pct. 

Termen 


Definiţie 

1 . 

Semnalizator optic 

Sursă de lumină de o anumită culoare, care 
serveşte Iş avertizarea conducătorului auto 
asupra anumitor situaţii de funcţionare a auto¬ 
vehiculului. 

2. 

Indicator. Sinonim: 
Aparat indicator 

Aparat electric de măsurat care, primind la in¬ 
trare o mărime de o anumită natură, afişează o 
indicaţie dependentă de mărimea de intrare, ce 
poate fi citită de conducătorul auto. 

3. 

Indicator de curent 

Indicator ale cărui indicaţii sunt proporţionale 
cu curentul debitat de alternator. 

4. 

Indicator de 
siune 

ten- 

Indicator ale Cărui indicaţii sunt proporţionale 
cu tensiunea reglată de regulatorul de ten¬ 
siune. 

5. 

Indicator de tempe¬ 
ratură apă 

Indicator a cărui indicaţie este proporţională 
cu temperatura apei de răcire a motorului ter¬ 
mic (sau a altor medii fluide). 

6. 

Indicator de 
siune ulei 

pre- 

Indicator a cărui indicaţie este proporţională 
cu presiunea uleiului din sistemul de ungere al 
. motoarelor cu ardere internă. 

7. 

Indicator de 
combustibil. 

nivel 

Indicator a cărui indicaţie este proporţională 
cu nivelul mediu al suprafeţei libere a combus¬ 
tibilului din rezervor. 

8- 

Indicator combinat 

Indicator care încorporează în aceeaşi carcasă 
mai multe indicatoare singulare adaptate şi 
semnalizatoare optice, indicaţiile fiecăruia din¬ 
tre ele fiind observate în zone diferite aîe ace¬ 
luiaşi cadran al indicatorului combinat. 

9. 

Vitezometru 


Aparat indicator, care indică viteza instantanee 
de deplasare a autovehiculului. 

10. Vitezograf 


Aparat de măsurare şi de înregistrare a vitezei 
şi distanţei parcurse de autovehicule. 

11. 

Traductor 


Dispozitiv care, supus acţiunii unei mărimi de o 
anumită natură, numită mărime de intrare, o 
traduce într-o mărime de natură electrică, nu¬ 
mită mărime de ieşire, care depinde în mod biu¬ 
nivoc de prima. 

12. 

Traductor de pre¬ 
siune. Sinonim: tra¬ 
ductor manometric 

Traductor care transmite indicatorului de pre¬ 
siune ulei un semnal electric proporţional cu 
presiunea uleiului în sistemul de ungere al mo¬ 
toarelor. 

13. 

Traductor de tempe¬ 
ratură. Sinonim: tra¬ 
ductor termometrie 

Traductor'care transmite indicatorului de tem¬ 
peratură un semnal electric proporţional cu 
temperatura fluidului de răcire a motorului. 

14. Traductor de 
combustibil 

nivel 

Traductor care transmite indicatorului de nivel 
combustibil un semnal electric proporţional cu 
nivelul combustibilului din rezervorul autove¬ 
hiculului. 


15. Contactor Aparat care,.sub acţiunea unei mărimi de stare 

a mediului cu care este adus în contact şi la o 
anumită valoare a acesteia, realizează închide¬ 
rea circuitului electric al unui semnalizator op¬ 
tic. 


16. Contactor termome- Contactor care, montat în sistemul de răcire al 

trie motoarelor cu aprindere prin scântei sau în alte 

sisteme cu medii fluide, serveşte la semnaliza- 
. rea creşterii temperaturii mediului respectiv 
peste o anumită limită. 

17. Contactor manome- Contactor care, racordat - în sistemul de ungere 

trie al motoarelor cu aprindere prin scântei sau la 

alte sisteme cu medii fluide sub presiune, ser¬ 
veşte la semnalizarea scăderii presiunii mediu¬ 
lui respectiv sub o anumită limită. 

18. Tablou de bord Ansamblul indicatoarelor şi semnalizatoarelor 

optice situate la bordul autovehiculelor împre¬ 
ună cu suportul. 


TEHNIUM 6/1993 







ViDEORECORDEflE 


Fotodiode 


Comutatoare 


Ing, ŞERBAIVI NAICU 


VIDEOCAMERA (I) | \ 

Formarea şi analiza imaginii. 
Captoare şi filtre de culoare 


Registru cu decaiaj 
or)zontai (X) 


O 

cameră video, folosită pen¬ 
tru înregistrarea imaginii şi a sune¬ 
tului pe bandă magnetică, cuprinde: 

— secţiunea jbropriu-zisă de ca¬ 
meră, care transformă în semnale 
electrice imaginile culese cu ajuto¬ 
rul unui ansamblu conţinând o parte 
optică şi un captor fotosensibil; 

— secţiunea de videocasetofon, 


cu rolul de a înregistra pe bandă 
magnetică semnale corespunz㬠
toare, pentru a, putea să le recitim 
ulterior. 

în cadrul materialului de faţă ne 
vom referi doar la prima secţiune. 

Ca şi în cazul camerelor clasice 
de cinema, obţinerea imaginilor la o 
videocameră se face cu ajutorul 
unui sistem optic, care constă 
dintr-un obiectiv cu focala variabilă 


(zoom). Din punct de vedere prac¬ 
tic, focala este cea care determină 
caracteristicile fizice ale obiective¬ 
lor. Ea este funcţie de dimensiunile 
imaginii care se urmăreşte să se for¬ 
meze. Aceste dimensiuni ale 
imaginii sunt determinate de dimen¬ 
siunile ţintei de analiză, care în mod 
curent, are diagonala de 2/3 inch şi 
1/2 inch (1 inch = 25,4 mm). 

Dimensiunile „utile 11 ale ţintei sunt 



puţin inferioare celor de mai sus. 
Astfel, ţintele de 2/3 inch sunt for¬ 
mate dintr-un mozaic fotosensibil 
dreptunghiular cu dimensiunile de 
6,5 x 8,8 mm, iar ţintele 1/2 inch au 
dimensiunile de 5x6,6 mm. 

Ţintele de analiză, denumite gene¬ 
ric captoare, sunt formate dintr-o 
multitudine de celule fotosensibile 
foarte mici (sau fotodiode) aliniate 
pe verticală şi orizontală, formând 
un mozaic. Ele au înlocuit vechile 
tuburi de luat vederi (de tip vidicon, 
saticon, newvicon). Aceste mici ce¬ 
lule (8+12 microni) corespunzând 
de fapt elementelor de imagine, dez¬ 
voltă sub influenţa luminii sarcini 
electrice proporţionale cu iluminatul 
recepţionat de fiecare dintre ele. 
Aceste sarcini electrice sunt ulterior 
prelucrate de circuitele electronice 
cu care aceşti captori sunt asociaţi. 

La videocamerele obişnuite, aceşti 
captori sunt constituiţi din două ele¬ 
mente. Pe de o parte ţinta pro- 
priu-zisă formată din sute de mii de 
celule fotosensibile, pe de altă 
parte, filtrele de culoare asociate, de 
tip cu structură în linie sau cu struc¬ 
tură mozaic. Aceste două tehnici 
sunt astăzi utilizate pentru realizarea 
ţintelor semiconductoare ale video- 
camerelor. Ele sunt realizate prin 
tehnologie MOS (Metal Oxid Semi¬ 
conductor) sau tehnologie CCD 
(Charge Coupled Devices). Diferen¬ 
ţele. între cele două tehnologii con¬ 
stau în modul de recuperare a sarci¬ 
nilor electrice formate la nivelul ce¬ 
lulelor fotoelectrice care le alcătu¬ 
iesc. 

în figura 1 se prezintă principiile 
de realizare a captorilor de imagine 
utilizaţi la videocamere. Ţintele de 
analiză sunt de tip MOS (c) sau 
CCD (d) şi au asociate filtre de cu¬ 
loare cu structură în linie (b) sau 
mozaic (a). 

Se pot menţiona şi captoarele cu 
structură matricială de tip x — y şi 
captoarele cu transfer de sarcină. 
Acestea din urmă sunt de două ti¬ 
puri: cu transfer de cadru şi cu tran¬ 
sfer interlinie. 

Fiecare dintre elementele de ima¬ 
gine, reprezentat de o fotodiodă, 
este adaptat la captoarele cu struc¬ 
tură matricială cu un comutator 
MOS, cu efect de câmp, comandat 
de un registru vertical sau orizontal. 

(CONTINUARE ÎN Nr. VIITOR) 


20 


TEHNIUM 6/1993 











Ing. ILIE MIHĂESCU 
Director 


ŞTEFÂNOIU I. 


RADULESCU M. 


Jî 

RECEPTOARE T.V. ALB-NE( iRL 

Iunie 1993 


TEHNIUM 6/1993 













î W — u e !î s , ,or îndu strial purposes 

• * 77 be,ts for speed variators 
Rubber gaskets for general pur- 

pose for compact and foaming rubber 

• Ebonite waren 

• Reclaimed rubber RA, RC 

® Technical rubber items for eauiD- 
ping of autovehicles 4 h 


compounds and maşter- 

• Various metallic construction for 
conveyer beltings. 

Tel. 685 70 70 
Fax. 688 70 30 
Telex. 11729 

jy 33 * Frelursgîrea Şos. Qiurgiului Road 

_Zip code 75632 Bocharesf — 
ma, Telephone: S85 70 70, Telex: 1172S 




• Technical rubber plates without 

sertlon 

• Technical rubber plate „ELASTIN“ 

for tenis courts and sports halls 

• Conveyor and transmission rubber 

belts 

• Low pressure rubber hoses for wa- 

ter 9 alr 5 gases, oii products acids and 

bases 

• HIgh pressure rubber hoses with 

one and two metal insertion for hydrau- 

He installations * 


S.A. 

Bucharest - Romania 
produces and offers for 
export the foliowing 
\ technical rubber items: 


22 


TEHNIUM 6/1993 


| Montajul este 
iun amplificator 
| liniar cu bandă 
1 de trecere mai 
I mare de 2 MHz 
l.eare poate livra 
IO putere de 10 
| W 'pe o sarcină 
Ide 50 n. 

| Acest amplifi¬ 
cator este util în 
I transmisiuni 
jSSB, FM şi CW. 
I Tranzistoarele 
sunt de urm㬠
toarele tipuri: 

i VTI = KT920A, 
VT2 = KT920B 
VT3= KT920B 
sau KT925B, 
| VT4 = 2T9136, 
VD1 = VD2 = 

1 2T9135, VQ3 = 
2D5606. 

1 După cum se 
|o b s e r v ă în 
1 schemă VD1 şi 
| VD2 sunt tran- 
zistoare montate 
pe VT2 şi VT3 
|pentru protecţia 
termică a aces- 
Jto'ra. 

| Bobinele au 
|următoarea eon¬ 
ii figuraţie: 





S.C. INDUSTRIA IUTEI S.A. 

Jute industry S.A. - Trading Company 
Fax: 780 24 10; Telefon: 780 75 20 


PRODUCE: 

• fire; 

• ţesături hesan din iută, in şi cânepă; 

• saci textili din iută pentru ambalarea şi transportul produselor 
alimentare, agricole, chimice, nemetalifere; 

• covoare, carpete, preşuri pentru decoraţiuni interioare; 

• seturi de baie şi auto cu suport PVC; 

• pâslă (auto, izolaţii, tapiţerie, confecţii, geotextile). 

SOLICITĂ: 

• materii prime (fuior şi fire din iută, fire poliamidă pentru covor) 
Aşteptăm partener străin pentru societate mixtă. 

PRODUCES: 

• yams; 

• hessian fabrics of iute, linen and hemp; 

• textile bags for the packing and transport of the food, agricul¬ 
tura/, Chemical and non-metallic products; 

• carpets, rugs, door-mats for interior decorations; 

• bath and car sets on PVC basis; 

• felds (for cars, insulations, upholstery, ready-mades, geo-textil- 
les) 

REQUIRES: 

• raw materials (jute bundle and jute yams, polyamidic yams for 
carpest) 

We are waiting for the foreing partner interested in a joint vân¬ 
ture company. 






Redactor şef: ing. ILIE MIHĂESCU 

Secretar general de redacţie: ing. ŞERBAN NAICU 

Administraţia: Editura „Presa Naţională" S.A. 

Tiparul executat 
la Imprimeria „Coresi“ 

Bucureşti 

Redactori: V. STACH; V. CÂMPEÂNU 

Grafică: i. IVAŞCU 

Corectură: GEORGE IVAŞCU 

Secretariat: M. MARINESCU 

1 INDEX 442121 

© — Copyright Tehnium 1993 


TEHNIUM 6/1993 


23 
















—■fi» 


IMPORT-EXPORT: Mobilă; Plăci 
din lemn; Instalaţii - echipamente 
- scule şi materiale pentru indus¬ 
tria de prelucrare a lemnului. 




SOCIETATEA COMERCIALA PENTRU CERCETARE, 
r, 4 PROIECTARE SI PRODUCŢIE DE ECHIPAMENTE 
SI INSTALAŢII DE AUTOMATIZARE 

cod 71295 Bd. Mircea Eliade 18; tal: 679 45 12; 633 00 90; fax: 312 98 62 
cod 72321 Calea Floreasca 167; tel: 312 76 16; 633* 00 69; fax: 312 53 92 




ROM ANI A Bucureşti, 
Telex: 11649 ipate r 


Un partener de neînlocuit, dacă nu azi, mâine 

cu siguranţă. 

I.P.A.-S.A. vă oferă: 


\ CERCETÂRE-DEZVOLTARE • analize şi încercări pentru certific 

• Ă . , • încercări de fiabilitate 

® Inductoare • editare, multiplicare, legătorie pi 

acţionari electrice şi electronice de putere # reprezentare 

• ieîem^tică 

• aparatură de automatizare PROIECTARE-ENGSNEERfNG ■ 

• echipamente şi instalaţii de automatizare 

S? s [steme informatice • echipamente şi instalaţii de autoir 

|® standardizare tru toate ramurile economiei, învăţ* 

e tehnica medicala tire sănătate, administraţie, sistem 

[•. bunuri de consum electrotehnice şi electro- • integrator de sistem pentru prod 
nsce lor: 

c»wu%n • A,,en Bradle y - SUA 

SERVICII • Omron — Japonia 

• Klockner Moeller — Germania 

consultanţa 

• Hvrări la cheie PRODUCŢIE INDUSTRIALĂ 

• asistenţă tehnică 

• montaj, PIF şi service pentru produsele proprii • unicate şi serii mici 

• instruire şi formare personal • bunuri de consum