ai—i i
eîe|@b1S1
BliSTaS 1 m
ggptefelg
jŢij
ADRESA REDACŢIEI; ^:î**MlUM*BUCUREŞTf, ,-PI A,Ţ A 8CÎNTEII NR. 1 f
OF. P.T.T R 33, SECTORul. 1» TELEFOîM 17 60 IO, INT, 2059,1151
.
revista lunarA editatâ de c.c. al u.t.c. ANUL XVII - NR. 195 2/87
■ ■ mmmmmmmim ■ i ■nanii IliianteaMniiMnpnnÎNiHnnN^^ manEn e* *d
CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI
CRAREA PRACTICĂ DE
■CALAUREAT .
Ceas electronic cu alarmă
IONICĂ
irafeţelor de
LABORATOR ..... pag. 8—9
Oscilator cu fază blocată
Temporizator pentru mai
mulţi consumatori
DIN LUCRĂRILE CONCURSULUI
„CONSTRUCŢII ELECTRONICE*... pag. 10—11
Detector digital de radiaţii
INFORMATICĂ .pag. 12—13
Modul multifuncţional
Filtre pasive
AUTO-MOTO.pag. 14-15
Autoturismele Oltcit: Service
Trabant 601: Carburatorul
28 H 1-1 V
ATELIER .pag. 16-17
Sistem de developare
CITITORII RECOMANDĂ.pag. 18-19
„Dacia" 1300: Apărători de
protecţie
Etaje preamplificatoare de
audiofrecvenţă
FOTOTEHNICĂ .pag. 20-21
Declanşarea cu întîrziere a
lămpii fulger
Filtre pentru blitz
întreţinerea obiectivelor
Fixatorul rapid A324
REVISTA REVISTELOR .. pag. 22
PUBLICITATE .
Întreprinderea
MICROELECTRONICA
HMHaHHHI
CE
ONIC
CU UIUM
PROGRAMMIIU
Prezenta aplicaţie a circuitelor
integrate logice C-MOS se adre¬
sează cu precădere amatorilor de
construcţii electronice care au cu¬
noştinţe medii—avansate de teh¬
nica impulsurilor şi care, în plus,
dqresc să se familiarizeze cu dispo¬
zitivele ce aparţin acestei familii lo¬
gice a tehnologiilor de vîrf.
DESCRIEREA FUNCŢIONĂRII
1. Ceasul electronic
Cil, tip MMC351, este un circuit
specializat de ceas, destinat unei
afişări secvenţiale (prin multiplexa¬
rea semnalului de ieşire) a timpului
In regim de 12 ore plus bitul de sem¬
nificaţie (AM/PM). Datorită acestui
mod de lucru, el nu se pretează di¬
rect la aplicaţia propusă, ca ceas
programabil, ci numai ca generator
de tact cu perioada controlată pe
cuarţ de 1 s.' Cristalul de cuarţ tre¬
buie să aibă valoarea de rezonanţă
de 32 768 Hz şi poate fi luat de la un
ceas electronic de mînă defect.
Acest semnal se obţine la pinul 6 şi
este folosit atît pentru procesarea sa
în cadrul ceasului propriu-zis, cît şi
ca bază de timp pentru vizualizarea
secundei şi pentru secvenţa de alar-
mare. în lipsa acestui tip de circuit se
poate folosi semnal de 1 Hz obţinut
Ing. SVilHAI DUsVlSTRAEîGU
prin orice altă metodă (oscilatoare
cu componente discrete, cu inver-
soare şi divizoare de frecvenţă etc.,
în acest fel putîndu-se utiliza şi alte
cristale decît cel menţionat).
Tactul de 1 s este preluat de CI2
şi CI3, care împreună realizează o
divizare cu 60, la pinii 1-6 ai CI3
obţinîndu-se astfel tactul de 1 min.
Notă: La ieşirile divizoarelor
MMC4018 nu se obţine cod binar, ci
un cod aleator, în funcţie de racor¬
durile cablate la pinul 1 (DATA),
destinate fixării regimului de divi¬
zare. Ca atare, semnalul de pe ieşi¬
rile circuitelor nu poate fi procesat
decît după o decodificare preala¬
bilă, în funcţie de necesităţi. în ca¬
drul prezentei aplicaţii cele două
circuite sînt utilizate numai ca divi¬
zoare cu 60 (primul cu 10, al doilea
cu 6), nu ca numărătoare.
Pe intrările de reset (pinul 15) se
preia semnal pentru aducerea la
condiţiile iniţiale în caz de preset ai
ceasului (programare). Contrar, cir¬
cuitele rămîn, după presetare, într-o
stare de funcţionare aleatoare, pu¬
tîndu-se întîmpla ca, după fixarea
orei exacte, digitul de minute să îşi
schimbe starea după trecerea a nu¬
mai cîteva secunde.
De la CI3 semnalul de tact de 1
min începe să fie preluat de lanţul
numărătoarelor binare de 4 biţi-
MMC4516. Acest tip de circuit oferă
avantajul unor intrări de prescriere,
necesare pentru fixarea orei exac¬
te, dar cu dezavantajul că gene¬
rează un semnal de transfer pentru
rangul următor, pe timp de o pe¬
rioadă, numai la atingerea nivelului
al t6-lea de numărare. Ca atare sînt
necesare cîteva artificii de cablare.
Pe intrările de prescriere ale cir¬
cuitelor se aplică direct niveluri lo¬
gice binare furnizate de comutatoa¬
rele decadice miniatură CD1 -r CD4
astfel încît, prin simpla programare
a acestora, la apăsarea pe butonul
B, (PRESET), ceasul va fi reglat,
deci va începe să înregistreze scur¬
gerea timpului începînd cu valoa¬
rea impusă.
Pentru fixarea regimului de func¬
ţionare (numărător-divizor cu 10,
cu 6 sau cu 2) se preiau, prin cîte o
poartă Şl (MMC4081), semnale de
referinţă de la ieşirile corespun¬
zătoare nivelului înalt (1 logic) pen¬
tru digitul necesar a fi resetaţ
(exemplu: pentru numărător divizor
cu 10, la codul corespunzător valo¬
rii zecimale 10, respectiv 1010 în bi¬
nar, se preiau rangurile D şi B sau,
în cazul notării în funcţie de semni¬
ficaţia biţilor, 8421, se preiau ran¬
gurile 8 şi 2). Semnalul de ieşire ge¬
nerat de poarta Şl se aplica direct
pinului 9 (RESET). Deoarece im¬
pulsul de reset apare la terminarea
unei secvenţe de numărare, el este
utilizat şi ca semnal de tact pentru
nivelul următor de procesare, astfel
încît pinul 7 (CARRY OUT) îşi
pierde semnificaţia.
La apariţia semnalului de rese-
tare apare o problemă majoră: în
cazul cînd frontul pozitiv (cres¬
cător) al impulsului de reset apare
după sau o dată cu frontul pozitiv al
semnalului de tact, atunci semnalul
de reset este interpretat de circuit
ca un semnal de preset, respectiv
pe afişaj după cifra 9 (la un numă¬
rător decadic) nu va urma cifra 0, ci
chiar cifra selectată prin comutato¬
rul decadic. Deoarece impulsul de
reset nu poate fi decalat în faţa
semnalului de tact, fiind un efect al
acestuia, deci în mod obligatoriu
întîrziat faţă de el, este necesar un
nou artificiu. Astfel, pinul C (Co¬
mun) al comutatorului decadic afe¬
rent digitului respectiv nu se va lega
la (V+) cum ar fi normal, ci la ieşirea
unei porţi ŞI-NU (MMC4011) care,
condiţionată fiind de impulsul de
reset, la apariţia acestuia va genera
un salt jos (0 logic), forţînd astfel
toate ieşirile comutatorului decadic
de programare în zero. Urmarea
este că semnalul de reset va acţiona
totuşi ca un preset, dar va găsi me¬
reu la intrările de prescriere semnal
logic 0 (numai pe acest scurt inter¬
val de resetare), astfel încît numă¬
rătorul va intra în regim normal de
numărare. Orice altă variantă de re¬
setare ia conectarea acestor numă¬
rătoare în cascadă implică folosirea
a două lanţuri de numărare para¬
lele, cu semnale de tact decalate în
timp, soluţie ce aduce complicaţii
mari şi inutile.
Pe fiecare pereche de terminale
ieşire-prescriere (funcţie de rangul
de semnificaţie al bitului respectiv)
se conectează o poartă compara¬
toare SAU-EXCLUSIV (MMC4030)
la ieşirea căreia apare un nivel logic
(0) la coincidenţa celor două nive¬
luri logice (deci la coincidenţa valo¬
rii prescrise cu valoarea ieşirii). In¬
formaţiile apărute la ieşirile compa¬
ratoarelor sînt cumulate de porţi
SAU-NU (MMC4002), cîte una pe
fiecare digit, iar în final sînt însu¬
mate de porţile ŞI-NU (MMC4012),
care oferă spre utilizare semnale de
coincidenţă a tuturor digiţilor cu
valorile prescrise, în logică adevă¬
rată (V) sau complementară (V), în
funcţie de necesităţile utilizatorului
la circuitul de validare a alarmei. în
acest fel apare avantajul că. în func¬
ţie de dorinţă, de la un singur punct
de lucru (comutatoarele decadice),
se fac atît reglarea ceasului (la apă¬
sarea pe B,), cît şi programarea sa
pentru alarmare.
Pentru măsurarea timpului în re¬
gim de 24 de ore (respectiv de la ora
00,00 min. la ora 23,59 min.), a fost
necesar un nou artificiu: circuitul
C16 a fost prevăzut a lucra ca numă¬
rător-divizor cu 10 (prin cablarea
rangurilor D şi B la RESET), dar îm¬
preună cu CI7 trebuie să numere
doar pînă la 23. în această situaţie
s-a cablat resetarea (comună am¬
belor circuite) pe ieşirea C de la CI6
şi pe ieşirea B de la CI7. Pentru ca
TEHNIUM 2/1987
CĂRŢI NOI:
EXPLOATAREA F i ■ 1 ' i ' ?
 AUTOMOBILE’. -
Cu apariţia lucrării „Exploatarea, ponsabil de cele mai multe ori de;
raţională a automobilelor", autor defecţiunile ce apar în timpul folosi-
prof. dr. ing. Mihai Stratulat, Editura rii automobilelor, atît din cauza
Militară, continuă acţiunea de corn- complexităţii sale constructive şi
pletare a fondului literar tehnic din funcţionale, cît şi datorită necunoaş-
domeniul transporturilor cu o Iu- terii şi neaplicării de către posesori
crare de actualitate şi interes profe- a operaţiunilor de întreţinere tehnică
sional. Experienţa didactică şi ştiin- necesare. La fel de competent şi util
ţifică acumulată de autor în cursul sînt tratate şi problemele referitoare
îndelungatei sale activităţi a permis la celelalte organe ale automobilelor
tratarea problematicii propuse care concură la siguranţa traficului
dintr-un punct de vedere deosebit, şi, în general, la o ridicată fiabilitate
axat pe ideea îngemănării tradiţio- a maşinii.
nalelor lucrări de întreţinere cu teh- în lucrare sînt puse la dispoziţia
nologia modernă a stabilirii stării unui larg cerc de cititori, profesio-
tehnice a automobilelor prin diag- nişti şi amatori, metodici practice şi
nosticare. expeditive pentru depistarea defec-
Determinarea periodică a parame- ţiunilor, aparatura folosită, date ci-
trilor de diagnosticare constituie ga- frice şi mijloace de remediere a de-
ranţia menţinerii permanente a auto- fecţiunilor în ateliere sau pe traseu,
mobilelor în stare tehnică bună, asi- Avînd o bogată activitate în acest
gură intervenţia oportună a factori- domeniu, prof. dr. ing. Mihai Stratu-
lor responsabili în restaurarea con- lat, autor al numeroase lucrări de ;
diţiilor tehnice nominale, evită risipa specialitate, a reuşit să ofere cititori-
de carburanţi şi înlătură pericolul de lor o lucrare de valoare care, spe-
poluare polivalentă a mediului. răm, va întruni aprecierile pozitive
.O importantă parte a lucrării este ale celor interesaţi,
dedicată exploatării motorului, res-
LISTA DE COMPONENTE
circuitul CI6 să poată fi resetat func¬
ţie de aceste două condiţii, s-a im¬
provizat o poartă SAU prin utilizarea
diodelor Di şi D 2 şi a rezistenţei R 17
în configuraţia prezentată.
Din raţiuni de estetică a apărut
necesitatea ca la digitul 4 (zeci ore)
să nu se afişeze cifra zero (este ne¬
plăcut să apară pe afişaj, de exem¬
plu, ora 09.06, firesc este să apară
ora 9.06). în aceste condiţii, deoa¬
rece digitul 4 trebuie să afişeze nu¬
mai 1 şi 2, s-a imaginat un circuit
compus din patru porţi ŞI-NU
(MMC4011), o poartă SAU-EXCLU-
SIV (din cele două rămase neutili¬
zate la digitul 4) şi tranzistorul T 2
care lucrează în regim de inversor.
Datorită acestui circuit, la codul de
intrare binar 0000 corespunzător lui
zero zecimal, la ieşire se obţine un
cod 1111, cod interzis pentru orice
decodor BCD/7 segmente, care, la
apariţia lui, va bascula în starea
BLANK (toate segmentele stinse),
în rest, pentru cifrele 1 şi 2 „se
păstrează codul binar respectiv. în-
cepînd de la cifra 3, codurile de ie¬
şire sînt altele decît cele corespun¬
zătoare codului BCD, dar deja acest
lucru nu mai are nici o importanţă.
2. Circuitul de afişare şi alarmare
Ieşirile binare ale fiecărui numă¬
rător se vor conecta la intrările co¬
respunzătoare ale unor decodoare
BCD/7 segmente, în vederea afişării
cifrei respective pe elementul de
afişare cu LED-uri de 1 digit, cu
anodul comun (MDE2101). Sche¬
ma este clasică, nu comportă pro¬
bleme deosebite. Decodoarele de
afişare (MMC4543) sînt bivalente,
adică pot comanda atît celulele de
afişare cu anod comun, cît şi pe
cele cu catod comun. în situaţia în
care utilizatorul dispune de ele¬
mente de afişare MDE2111 cu ca¬
tod comun, sarcina care îi revine
este de a conecta pinul 6 (PHASE —•
Faza) în loc de V-f (1 logic) la masă
(0 logic). De asemenea, trebuie
schimbată configuraţia de alimen¬
tare a elementului AF3 pentru vizu¬
alizarea tactului secundelor prin in¬
tercalarea unui inversor. în schema
prezentată acesta este alimentat
numai la pinul 11 (segmentul g)
care se va aprinde în ritmul tactului
de secunde, marcînd şi o separare
între digiţii aferenţi orelor şi minu¬
telor. La celula de afişare AF5 a fost
alimentat şi pinul 9 (d.p. — decimal
point—-punct zecimal) care, la
aprindere, marchează conectarea
dispozitivului de alarmare acustică.
Sarcina de a efectua conectarea/
deconectarea alarmei îi revine co¬
mutatorului liniar K 1( de tipul celor
folosite la schimbătoarele de gamă
de la radioreceptoarele de buzunar.
Circuitul de alarmare acustică
este la rîndul lui clasic, constînd
dintr-un oscilator executat cu porţi
ŞI-NU, avînd frecvenţa de oscilaţie
reglabilă în gama 0,5 4 3 kHz prin
R31. Prin trei dintre intrările porţilor
utilizate (MMC4011) se validează
intrarea în oscilaţie funcţie de trei
condiţii: starea „Conectat" a alar¬
mei, „Tact" (pentru ca alarma să
sune în ritmul bătăii secundei) şi
„Validare alarmă", atunci cînd valo¬
rile tuturor comutatoarelor deca-
dice coincid cu valorile ieşirilor res¬
pective. în acest fel alarma va suna
intermitent, timp de exact un min.
Semnalul preluat din oscilator
este amplificat prin intermediul
grupului de tranzistoare Tr— - T 2 , I
montate în configuraţie Darlington,
furnizînd difuzorului un semnal su¬
ficient de puternic pentru a trezi
orice somnoros.
întregul montaj se alimentează de
la o sursă simplu stabilizată capabilă
să furnizeze 6 4 15 V la un curent de
1,5 A. Este bine ca grupul Ti—T 2 ,
prin care trece un curent mare, să m
fie alimentat din zona nestabilizată
a circuitului de alimentare, pentru a
nu afecta cu consumul său mare
stabilitatea frecvenţei oscilatorului.
BIBLIOGRAFIE:
Microelectronica — DATA BOOK,
Mos and optoelectronic device, First edi-
tion, 1985
A. Ceas
CU - MMC351; CI2.3 - MMC4018;
CI4,5,6,7 — MMC4516; CI8 — MMC4081;
CI9 — MMC4011; 0110,11,12,13 —
MMC4030; C114,15 — MMC4002; CI16 —
MMC4011; C117 - MMC4012; R1.18 —
4,7 kfl; R2 — 100 kîî; R3 — 20 MO; R4 4
R16 — 5 kH; R17,19,20 — 10 kil; CI —45
pF; C2 — 5 + 36 pF; Dl,2 — 1N4148; TI,2
— 2N2222; X = cristal cuarţ, f 0 = 32 768
Hz; CD1 4 CD4 — comutator decadic mi¬
niatură, cod BCd; Bl — buton miniatură,
fără reţinere, tip mH.
B. Circuit afişare şi alarmare
AF1 4 AF5 — afişoare de 1 digit, anod
comun, tip MDE2101-R; CU 4 CI4 —
MMC4543; CI5 — MMC4011; R1 4 R30 —
1,2 kH; R31 — 10 kfî; R32 — 4,7 kH; R33
— 33 H; CI — 0,1 mF; TI — 2N2222; T2 —
BD237; K1 — comutator tip selector
game; Dif. — difuzor 4 4- 8 li, 1 4 3 W.
V V
TEHNIUM 2/1987
a
3RB3OTT0R
Montajul alăturat avertizează so¬
nor prezenţa luminii în încăperea
sau în incinta în care este plasat fo-
totranzistorul FT. Există nume¬
roase situaţii practice în care o ast¬
fel de avertizare este utilă (de
exemplu, laboratoarele foto), după
cum pot fi imaginate cu uşurinţă di¬
verse alte aplicaţii (sisteme de
pază, detectoare de infraroşu etc.).
Schema reprezintă, în esenţă, un
oscilator clasic de audiofrecvenţă,
realizat cu tranziştoarele Tt—'T 2 şi
piesele aferente. în circuitul de po¬
larizare a bazei iui T, a fost interca¬
lat fototranzistorul FT, a cărui rezis¬
tenţă emitor-colector comandă ast¬
fel amorsarea oscilaţiei.
Practic se realizează întîi oscila¬
torul cu scurtcircuit între punctele
A şi B. Se tatonează experimental
valoarea optimă a condensatorului
Cţ (4,7 -r 47 riF) şi poziţia cursorului
lui P pentru obţinerea unui ton
plăcut în difuzorul miniatură. Mon¬
tajul trebuie să funcţioneze (cu mo¬
dificarea corespunzătoare a frec¬
venţei) pentru valori între cîţiva
kiloohmi şi cîteva zeci sau chiar
sute de kiloohmi.
După aceste reglaje se introduce
fototranzistorul între punctele A şi
B, efectuîndu-se probe cu diferite
intensităţi luminoase, în funcţie de
destinaţia montajului. Dacă sensi¬
bilitatea nu satisface, se poate
apela la o amplificare suplimentară,
de exemplu aşa cum se arată în fi¬
gura 2. Cu ajutorul tranzistorului T 3
se diminuează după dorinţă „rezis¬
tenţa" fotocomandată plasată între
punctele A şi B. Tranzistorul T 3 tre¬
buie să fie cu factor beta mare, dar
mai ales trebuiă să aibă curenţi rezi¬
duali cît mai mici. Dacă se obţine o
sensibilitate excesivă (în raport cu
Sînt tot mai numeroşi construc¬
torii amatori care au început să
acorde o atenţie deosebită aspec¬
tului exterior al aparatelor realizate
de ei. Este adevărat că această la¬
tură estetică nu contribuie cu nimic
la îmbunătăţirea performanţelor
montajelor, dar pe de altă parte un
finisaj adecvat face agreabilă utili¬
zarea, avînd darul subiectiv de a le
ridica mult valoarea în ochii unui
privitor neavizat.
în cele ce urmează amintim con¬
structorilor începători cîteva dintre
procedeele cele mai uzuale de tra¬
tare a suprafeţei în cazul panourilor
realizate din tablă de aluminiu. Se
ştie că acest material este larg
răspîndit în construcţiile de amatori
datorită uşurinţei de prelucrare,
precum şi rezistenţei sale sporite la
agenţii atmosferici.
O primă metodă simplă, care nici
nu merită să fie comentată aici, o
constituie vopsirea suprafeţei. Indi¬
ferent de tipul de vopsea şi de mo¬
dul de acoperire, se recomandă
aplicarea ei în două-trei straturi
subţiri succesive, fiecare după us¬
carea stratului precedent. Acoperiri.
uniforme, rezistente şi economice
din punct de vedere al consumului
de material şi de timp se obţin prin
pulverizare.
La fel de simplă şi adeseori de
efect este acoperirea totală sau
parţială a suprafeţei panourilor cu
benzi colante colorate, avînd su¬
portul din hîrtie sau din diverse ma¬
teriale plastice. în acest scop, su¬
prafaţa, bine netezită, trebuie să fie
în prealabil degresată şi bine uscată
(urmele de grăsime şi praful în¬
răutăţesc aderenţa, favorizînd ex-
folierea rapidă în timp). Metoda nu
este recomandabilă în cazul apara¬
telor care degajă multă căldură.
Printre procedeele propriu-zise
de tratare a suprafeţei se numără, în
primul rînd, şlefuirea. Dacă o placă
de aluminiu perfect netedă şi lu¬
cioasă are un aspect plăcut, este
însă puţin probabil ca această stare
să_se păstreze mult timp.
„în vederea şlefuirii, panoul tre¬
buie să aibă practicate toate orifici¬
ile preconizate, cu probele de ri¬
goare. După ce ne-am asigurat că
totul corespunde, fixăm panoul pe
o scîndură plană sau pe o bucată de
placaj mai gros, utilizînd în acest
scop şuruburi cu capul înecat (ca¬
pul nu trebuie să depăşească su¬
prafaţa plăcii). Ungem apoi supra¬
faţa cu un strat subţire de ulei de
maşină şi trecem la şlefuire, care se
face de obicei cu şmirghel sau glas-
papir. Pentru o şlefuire uniformă,
cu apăsare egală, se recomandă în¬
făşurarea materialului abraziv pe
un calup din lemn de esenţă tare.
Acesta se va deplasa apăsat, după o
singură direcţie, cu mişcări ample,
care să depăşească marginile
plăcii. Granulaţia abrazivului se
stabileşte prin probe, în funcţie de
duritatea plăcii. Oricum, acest pro¬
cedeu nu trebuie confundat cu lus¬
truirea pînă la luciu, care, după cum
. am mai spus, nu se conservă bine în
timp.
Placa şlefuită se spală şi se
usucă, putîndu-i-se aplica ulterior
diverse inscripţii (de exemplu, cu
letrasetul), care, la rîndul lor, pot fi
protejate prin acoperire cu un strat
fin (pulverizat) de lac incolor.
Corodarea chimică reprezintă un
pas înainte pe calea protejării su¬
prafeţei aluminiului, dîndu-i aces¬
teia un aspect plăcut, jivrat. Ea se
obţine prin imersarea plăcii de alu¬
miniu într-o soluţie alcalină pe bază
de hidroxid de sodiu sau de pota¬
siu. O variantă la îndemîna oricui şi
mai puţin periculoasă o constituie
folosirea leşiei din cenuşă de lemn
(cca o jumătate de cană de cenuşă
dizolvată într-un litru de apă rece).
Placa, în prealabil şlefuită, trebuie
să fie curăţată de urmele de ulei, de
exemplu prin spălare cu săpun.
Atenţie la manipularea leşiei, căci şi
ea este suficient de corosivă, pu-
tînd produce chiar arsuri profunde
în piele! Se va lucra numai cu leşie
rece, folosindu-se de preferinţă
mănuşi de cauciuc pentru proteja¬
rea mîinilor (eventual se suspendă
şi se manipulează placa prin inter¬
mediul unor fire de nailon). După
imersare se produce o „fierbere"
pronunţată, reacţie firească pe care
o şi urmărim, de fapt. Timpul nece¬
sar corodării poate varia între cî¬
teva minute şi două'ore; în mod nor¬
mal se consideră suficiente cca 30
de minute de imersiune.
După corodare, placa se spală
bine cu apă. Eventualele depuneri
negricioase pot fi îndepărtate uşor
prin ştergerea suprafeţei cu o cîrpă
înmuiată în oţet. Urmează o nouă
spălare, uscarea plăcii şi, în final,
acoperirea ei cu un strat fin de lac
incolor prin pulverizare.
Anodizarea este, de departe, pro¬
cedeul cel mai eficace de prelu¬
crare a suprafeţei aluminiului, con-
ferindu-i un aspect în acelaşi timp
satinat şi poros, dar mai ales o re¬
zistenţă deosebită la intemperii, la
coroziune şi chiar la zgîriere (stra¬
tul mai gros de oxid care se for¬
mează în acest fel este greu de în¬
depărtat, el făcînd parte integrantă
din structura materialului).
Placa de aluminiu ce urmează a fi
supusă acestui procedeu va fi în
prealabil şlefuită sau chiar coro¬
dată chimic, dar în nici un caz nu va
fi cu urme de vopsea sau lac.
Instalaţia de anodizare nu este
complicată, dar presupune exis¬
tenţa unui acumulator auto de 12 V
sau a unui redresor capabil să furni¬
zeze cel puţin 5 A. Recipientul utili¬
zat poate fi din plastic, din sticlă ter-
morezistentă sau chiar din aluminiu
(în acest ultim caz el poate,servi di¬
rect drept catod). Vasul din plastic
sau sticlă se va căptuşi la interior cu.
o folie subţire de aluminiu, la care
se conectează ulterior minusul ba¬
teriei. Se iau măsurile cuvenite ca
această folie să nu manifeste ten¬
dinţe de plutire (datorită bulelor de
aer aderente) după introducerea
soluţiei de acid sulfuric. Anodul, re¬
prezentat de însăşi placa pe care o
supunem procedeului, va fi suspen¬
dat în soluţie cu ajutorul unor fire
din aluminiu care se vor sprijini de
un suport (gen capac sau simple
bare aşezate deasupra recipientu¬
lui), bineînţeles realizat din mate¬
riale izolatoare. Firele de conexiune
la baterie vor avea diametrul de cel
puţin 0,3 mm.
Soluţia de lucru se prepară prin
amestecarea unui volum de acid
sulfuric industrial (de culoare în¬
chisă) în opt volume de apă. în mod
obligatoriu se va turna acidul în apă
şi nu viceversa, operaţia efectuîn¬
du-se lent, sub agitare cu ajutorul
unei baghete de sticlă. Chiar astfel
diluat, acidul sulfuric rămîne deo¬
sebit de periculos pentru piele ca şi
pentru îmbrăcăminte, deci se vor
lua toate măsurile cuvenite pentru
evitarea atingerii lui, respectiv a for¬
mării de stropi la manipulare.
Placa de aluminiu se introduce
după turnarea soluţiei în recipient.
Se urmăreşte ca ea să fie complet
acoperită de soluţie, apoi se conec¬
tează alimentarea de la bornele
acumulatorului.
Pentru a aprecia calitatea ano-
dizării realizate (care poate dura
10—15 minute sau chiar mai mult,
în cazul folosirii unor tensiuni sub
12 V), să amintim că oxidul de alu¬
miniu astfel format (Al 2 0 3 ) este de¬
osebit de dur, rezistent la abraziune
şi foarte prost conducător electric.
Ultima proprietate ne oferă o cale
comodă de apreciere a rezultatului,
şi anume prin testare cu ohmme-
trul. Scoasă atent din soluţie,
spălată bine şi uscată, placa trebuie
să prezinte rezistenţă electrică cva-
siinfinită între orice punct de pe su¬
prafaţa sa.
BIBLIOGRAFIE:
Radio REF, 6/1971
Colecţia „Tehnium"
TEHNIUM 2/1987
îmi*
La proiectarea montajelor de re¬
dresare trebuie să se ţină seama,
după cum este şi firesc, de anumiţi
parametri de catalog ai diodelor uti¬
lizate. Interesant este însă de subli¬
niat faptul că nu toate configuraţiile
de redresare „solicită 11 în acelaşi
mod diodele din punct de vedere al
curenţilor de vîrf, al tensiunilor in¬
verse repetitive de vîrf, al frecvenţei
etc., pentru aceleaşi valori medii
dorite de tensiune şi curent. De
asemenea, performanţele redreso¬
rului în ceea ce priveşte valoarea
eficace a tensiunii (raportată la cea
din secundar), nivelul ondulaţiilor,
frecvenţa acestora, puterea apa¬
rentă etc. depind esenţial de confi¬
guraţia aleasă pentru schema de
redresare.
Venind în sprijinul constructori¬
lor începători, pe care sperăm să-i
incite la demonstraţii matematice şi
calcule instructive, tabelul de mai
jos prezintă sugestiv coresponden¬
ţele între principalele mărimi impli¬
cate, cu referire concretă la cele
mai uzuale configuraţii de redre¬
sare: monoalternanţă cu o diodă în
'serie, bialternanţă cu două diode şi
transformator cu , priză mediană şi
bialternanţă în punte, pentru ten¬
siuni alternative monofazate, res¬
pectiv conexiunea în triunghi cu
trei diode şi conexiunea în stea cu
şase diode pentru tensiuni alterna¬
tive trifazate..
Din considerente practice, coefi¬
cienţii referitori la tensiuni şi cu¬
renţi au fost exprimaţi în raport cu
valoarea medie a tensiunii redre-
mărimilor în cauză. Din economie
__ de spaţiu, titulatura acordată anu-
: 1 mitor mărimi nu pune în evidenţă
P ■ . faptul că ele se referă, de fapt, la ră¬
ii I I poarte şi nu la valori absolute, dar
simbolurile alăturate clarifică, spe-
răm, situaţia. De exemplu, s-a nu¬
mit (în prima linie a tabelului) „ten¬
siunea inversă de vîrf aplicată dio-
sate, U r , respectiv cu valoarea me- delor" şi s-a notat Urrm/U,- raportul
die a intensităţii curentului de re- dintre tensiunea inversă repetitivă
dresat, l r , acestea din urmă fiind de vîrf aplicată diodelor (a nu se
uşor accesibile prin măsurare di¬
rectă. S-a considerat în toate cazu¬
rile o redresare fără filtrare, iar sar¬
cina pe care debitează redresorul
a fost presupusă pur rezistivă. De
confunda cu parametrul de cata¬
log!) şi valoarea medie a tensiunii
redresate. Această convenţie, apa¬
rent mai obositoare, oferă o compa¬
raţie directă între performanţele
asemenea, în exprimarea diverselor configuraţiilor de redresare, per-
valori de tensiune s-au neglijat miţînd alegerea schemei adecvate
căderile în direct pe diode, de aces- în special în anumite situaţii critice
tea fund uşor de ţinut cont în proiec- sau limită. De exemplu, atunci cînd
tare (m special la tensiuni mici, unde nu dispunem de diode al căror pa-
ele devin semnificative; o rubrică rametru de catalog Ur RM (sau
speciala a tabelului le menţionează V RRM ) să fie de cel puţin 3,14 ori mai
tisitoare, solicită mai puţin diodele
din acest punct de vedere. Un alt
exemplu, cu care încheiem comen¬
tarea, se referă la parametrul denu¬
mit „frecvenţa ondulaţiilor/frec-
venţa alimentării 11 . Această mărime
relativă poate deveni critică atît din
punct de vedere al performanţelor
diodelor utilizate, cît mai ales din
punctul de vedere al filtrării, care
este cu atît mai uşor de realizat cu
cît frecvenţa este mai mare. Atunci
cînd dorim o filtrare foarte bună,
chiar pentru valori reduse ale cu¬
rentului mediu consumat, vom evita
montajul simplu de redresare mo¬
noalternanţă, cu ondulaţii pronun¬
ţate tocmai datorită frecvenţei mai
coborîte a pulsurilor.
expres în acest scop).
Notaţiile utilizate în tabel, deşi nu
mare decît valoarea medie a tensiu- ■
nii redresate dorite, ne vom orienta
cele consacrate, sînt uşor de inter- obligatoriu spre configuraţia de re-
pretat conform denumirilor date dresare în punte care, deşi mai cos-
TABEL DE CORESPONDENŢE LA REDRESARE
COEFICIENŢII SÎNT ÎN RAPORT CU TENSIUNEA REDRESATĂ, V r , RESPECTIV CU
CURENTUL REDRESAT, l r , PE O SARCINĂ REZISTIVĂ, FĂRĂ FILTRAJ DE NETEZIRE
U
LU
MJ.
TEHNIUM 2/1987
•/imn.
om oocmw«i^i $ ;
NAŢIONAL AL mmOM
€RÂS0¥ I I \
(URMARE DIN NR. TRECUT)
CONSTANTIN TUOOSIE,
Y07A0T
. Semnalul primit de la MX1 ajunge
in bobina de cuplaj LI, trece prin fil¬
trul in cascadă LA, LB, LC şi ajunge
la grila 1 a mixerului MX2 cu tran¬
zistor de tipul 40673. Aici are loc
schimbarea a doua de frecvenţă
obţinindu-se în drena lui MX2 o me¬
die frecvenţă de 500 kHz.
Aşa cum se observă din schemă
frecvenţa Igi VFOA şi a filtrului în
cascadă este variabilă în acelaşi
timp cu acţionarea butonului de
scala a transbeiverului. în acest fel
se obţine în orice poziţie a conden¬
satorului variabil aceeaşi valoare
strictă a mediei frecvenţe de 500
kHz, cu o foarte mare atenuare a
imaginilor.
Bobinele LA, LB, LC sînt confec¬
ţionate pe carcase de 0 10 şi au cîte
14 spire cu sîrmă de cupru-email de
0,4 mm.
Bobinele de cuplaj LI şi L2 au cîte
6 spire cu sîrmă de 0 0,2 mm bobi¬
nate peste capătul dinspre masă al
lui LA şi LC.
Bobinele lui MF2 au cîte 75 şi res¬
pectiv 10 spire cu sîrmă de 0,08 cu¬
pru-email, pe carcasă oală cu ecran
de tipul standard.
Un lucru important este conden¬
satorul variabil CvI, 2, 3, 4, care are
izolaţia cu călit şi construcţie meca¬
nică foarte robustă. Pentru acesta
am folosit două condensatoare va¬
riabile de tip „ALBATROS* 1 la care
i-am demontat atît rotorul, cît şi sta¬
torul. Apoi am demontat plăci din
rotoare şi statoare după modelul
una da şi una nu. Un lucru impor¬
tant a fost păstrarea la rotoare a
distanţierului din capătul plăcilor,
care elimină eventualele vibraţii. în
continuare am confecţionat o piesă
de legătură între axul condensatoa¬
relor, avînd în vedere montarea lor
alăturată şi monocomandată. La re¬
montarea condensatoarelor s-au
unit suporturile lor mecanice cu trei
şuruburi M4 şi s-au lipit cele patru
statoare şi rotoare la locurile lor,
obţinînd un condensator variabil de
4 x 50 pF. In cazul cînd se foloseşte
un condensator de 3 x 50 pF, se eli¬
mină un circuit acordat din filtrul în
cascadă, dar scade mult atenuarea
imaginilor.
în locul lui 40673 din MX2 se pot
folosi două tranzistoare BF 256 ca
în figura 2.
VFOB Şl MIXERUL 3 LA EMISIE
(«9. 5)
VFOB este identic cu VFOA cu
aceleaşi elemente componente.
Singura deosebire între ele este
condensatorul variabil, care se
acţionează prin intermediul unei
demultiplicări separate, de la un
buton exterior, montat în apropie¬
rea butonului de scală a lui VFOA.
Condensatorul variabil are aceeaşi
capacitate cu cel din VFOA. Mixerul
3 la emisie este cu un tranzistor de
tipul 40673 şi primeşte semnalul
SSB pe grila unu, iar pe grila doi
semnalul de la VFOA sau VFOB şi
scoate la ieşire o medie variabilă în¬
tre 6 -r 6,5 MHz pe filtrul în scară LA
LB, LC.
Cu rezultate asemănătoare se
pot folosi două tranzistoare de tipul
BF256, ca în schema din figura 5.
Pentru emisie la CW pe grila unu
a lui 40673 se aplică semnalul din
oscilatorul de purtătoare de 502,7
kHz.
AMPLIFICATORUL
AFI, D, ÂMP JF (fig. 6)
Amplificatorul de frecvenţă inter¬
mediară AFI este format din patru
etaje. Primele două, AF11 şi AFI2,
MXk
folosite atît la recepţie, cît şi la emi¬
sie, sînt cu tranzistor de tipul 40673
şi au între ele filtrul de SSB
0EM-5OO.
Grila primului 40673 este cuplată
cu ajutorul unui mic releu RL4 fie pe
semnal de medie frecvenţă de 500
kHz, rezultat la ieşirea lui MX2, fie
pe semnal DSB, rezultat după mo¬
dulatorul echilibrat. După al doilea
40673 se obţine semnalul amplificat
fie pe 500 kHz pentru recepţie, fie
semnai SSB pentru emisie la bQ.rna
SB. După aceste două etaje ur¬
mează încă două AFI3 şi AFI4, care
au între ele filtrul de telegrafie
EM0-O.6 C. Printr-un sistem de co¬
mutare cu diode, filtrul de CW
poate fi scos sau introdus după ne¬
cesitate, cu ajutorul unui comutator
de pe panou! frontal. Detectorul D
foloseşte patru diode 1N4148 sor¬
tate şi are la ieşire un filtru audio
format din şocul S şi două conden¬
satoare de 10 nF.
în detectorul D se aplică semna¬
lul de la oscilatorul de purtătoare cu
un nivel de IV la borna B.
Etajul amplificator de joasă frec¬
venţă AMP JF foloseşte un circuit
integrat TCA 150 care poate livra
cea 3 W/8H. La ieşire este montat un
jack, care prin introducerea căştii
scoate difuzorul din circuit.
AMP EMISIE
6«oM [ISM
r i i
r 1 J n,
V h *
1 1
"li
0.1 =
= 2N38QG
V J
Generatorul de control CW
si calibratorul
f -ik_j
-&>
Fig. 10. Mixerul 4 -
KHZ l -1
-rf
■€>
IN
CAL
V
l*E>F256
2.x BCI07
TEHNIUM 2/1987
k-: u
I'"Il 1
Ki K2 K3 Kk
555 _ ^ 7 Ţ 57 / f \jj
Fig. 14.Schema comutatorului .mod de lucru
MHz
B4
B5
B6
B7
C
CT
Sîrmă
0 carcasă
3,5
33
10
30
8
130
_
0,3
10
7
13
5
11
4
200
_
0,4
10
10
11
4
10
3
100
40
0,4
10
14
9
3
8
2
62
T) 40
0,4
10
18
8
3
7
2
51
25
0,6
8
21
7
2
6
2
— *
^ 40
0,6
8
24
7
2
6
2
—
40
0,6
7
28
7
3
6
3
_
25
0,6 |
7
28,5
7
3
6
3
25
0,6
7
w w w
■ A/A , RIT/A , A/B-
POZIŢIE
COMUTATOR
RECEPŢIE
EMISIE
/
VF0A
VF0A
2
RIT
VF0Â
3
VF0A
VF0B
L
CI
C2
MHz
27
30
50
3,5
16
120
240
7
12
100
160
10
10
100
 100
14
10
75
ii 100
18
10
51
1 51
21
8
1 47
47
24
8
33
47
28
8
33
47
28,5
Fig. 16. Schema comutării releelor -RL1.RL 2-
Fig. 17. Schemă de conectare de pe panou
Pentru evitarea pornirii transcei-
verului pe emisie la semnale puter¬
nice în difuzor, am montat un ANTI
VOX ia ieşirea lui AMP JF. Acesta
transformă semnalul audio într-o
tensiune proporţională cu el, între 0
şi 3 V, reglabilă cu un potenţiome-
tru de 2,5 ka
Volumul audio al transceiveruiui
poate fi reglat de pe panoul frontal
printr-un potenţiometru de 50 ka.
Deşi nu se foloseşte volumul ma¬
xim, totuşi am prevăzut un mic ra¬
diator de alamă pe aripioarele lui
TCA 150 cu o suprafaţă de 20 cm*.
Toate bobinele de MF au 75, res¬
pectiv 10 spire de 0,08 cupru-email
pe carcase de tip oală pentru medii
frecvenţe stas. Şocul S are 4 x 100
spire cu sîrmă de 0,15 cupru+bum-
bac, bobinate pe o rezistenţă de 10
a, 1 W după ce a fost curăţată de
stratul rezistiv.
SISTEMUL CÂA, MODULATORUL
ECHILIBRAT (fig. 7)
Sistemul CAA este format din pa¬
tru etaje dintre care: primul amplifi¬
cator cu BF256, urmează un etaj cu¬
plat galvanic, care este repetorul cu
BC177, după care semnalul este
transformat într-o tensiune conti¬
nuă cu ajutorul a două diode
EFD107.
Tensiunea proporţională cu sem¬
nalul recepţionat deschide mai
mult sau mai puţin primul amplifi¬
cator cu BC107 şi de aici ajunge la
amplificatorul final cu BC177.
Pentru un semnal maxim se des¬
chid complet BC107 şi 177 astfel în-
cît rămîne în circuit divizorul 1 k5 —
1Q0n. în această situaţie, la borna
CAA se obţine 1 V. în caz contrar,
tensiunea CAA se ridică la 9 V.
Cu ajutorul potenţiometrelor de
2.5 kşi 100 O se reglează sensibilita¬
tea şi capetele de scală ale S-me-
trului.
Prin alegerea tensiunii de polari¬
zare a bazei lui BC107 cu ajutorul
unui potenţiometru de 10 kn se
poate regla volumul de radiofrec-
venţă manual de pe panoul frontal.
Sistemul CAA poate fi scos sau
introdus, de asemenea i se poate
alege constanta de timp de la bu¬
toane de pe panoul frontal. Modula¬
torul echilibrat este confecţionat cu'
patru diode de tip 1N4148 alese
pentru o rezistenţă ohmică directă
şi inversă identică.
Semnalul dinspre modulator este
introdus printr-un filtru audio for¬
mat din şocul S şi condensatoarele
de 10 nF.
La ieşirea modulatorului se
găseşte un circuit acordat, iar sem¬
nalul se culege printr-o bobină L2 la
borna DS.
Semnalul din oscilator cu un ni¬
vel de IV RF se aplică pe cursorul
potenţiometrului de 500 O, din care
se face echilibrarea. Bobina LI are
75 spire, iar L2 15 spire cu sîrmă de
0,08 cupru-email pe carcasă oală
stas.
Şocul S este confecţionat pe cor¬
pul unei rezistenţe de 100 a, 1 W la
care după curăţare i s-au bobinat 4
x 100 spire cu sîrmă de 0,15 cupru
-l-bumbac.
Pentru a elimina la maximum cu¬
plajele parazite s-a ecranat complet
mddulaîoru! echilibrat, iar intrările
şi ieşirile din el s-au făcut cu cablu
ecranat, iar bornele au treceri prin
MODULATOR, VOX, GENERATOR
COMANDĂ VOX (fig. 8)
Modulatorul are trei etaje, dintre
care: un amplificator de microfon
cu BC109C, un amplificator de au¬
dio şi un etaj de ieşire. Pentru pri¬
mul etaj s-a folosit BC109C, care
are o amplificare mare şi un zgomot
de fond redus.
Microfonul se introduce pe un
potenţiometru de volum, iar ia in¬
trarea în primul etaj este un filtru de
RF format din rezistenţa de 220 fî şi
condensatoarele de 1 nF şi 4,7 nF.
Elementele etajelor au fost alese
pentru un semnal perfect sinusoi¬
dal fără distorsiuni.
Cuplajul între etaje se face prin
capacităţi relativ mici, caracteris¬
tica modulatorului fiind mai spre
„înalte".
Etajul de ieşire livrează semnal
pentru VOX în colector, iar în emi-
tor pentru modulatorul echilibrat la
borna AUD.
Modulatorul este alimentat pen¬
tru lucru în SSB şi nealimentat pen¬
tru lucru CW.
(CONTINUARE ÎN PAG. 11)
TEHNIUM 2/1987
Urnii, :•
Fiz. FLORENTIN MĂRGĂRIT - YOaCHO,
Ploieşti
Toate transmisiunile ce se efec¬
tuează pe frecvenţe înalte au im¬
puse cerinţe severe în ceea ce pri¬
veşte stabilitatea purtătoarelor.
Dacă la emisiunile cu modulaţie
de frecvenţă, atît de utilizate de ra¬
dioamatori, se mai admite ca fuga
oscilatoarelor de la recepţie sau de
la emisie să atingă valori ce ar
„uimi" un profesionist, acest lucru
nu mai este deloc valabil atunci
cînd dorim a efectua emisie-recep-
ţie de bandă laterală unică (BL.U)
sau telegrafie (CW). Cerinţele ating
aici ordine de mărime de 10 6 -t- 10 7 .
Variantele clasice de oscilatoare
LC nu asigură deloc necesităţile de
mai sus, stabilităţile ce se pot
obţine atingînd IO 6 - 10 5 şi
aceasta uneori pe timp scurt.
Un „sked“ în banda de 144 sau
432 MHz poate fi ratat fie din cauza
instabilităţii de frecvenţă, fie din
cauza citirii incorecte a frecvenţei.
Pentru eliminarea acestor factori
de risc dorim să vă prezentăm, în
cele ce urmează, construcţia unui
oscilator cu fază blocată sau în ter¬
meni asimilaţi de mulţi radioama¬
tori — PLL.
Există mai multe variante de ast¬
fel de oscilatoare, noi optînd pentru
cea introdusă (se pare) de Hewlett-
Packard în 1966.
Discutînd asupra figurii 1, frec¬
venţa de 132,3 MHz fixă, generată
prin multiplicarea unui cristal pe
frecvenţa de 44,1 MHz, este ames¬
tecată în mixer (MIX) împreună cu
frecvenţa oscilatorului a cărui fază
se urmăreşte a se bloca (VCO);
frecvenţa acestuia poate fi variată,
prin intermediul unei diode varicap,
■ între 133,3 şi 135,3 MHz. L.a ieşirea
din mixer se obţin sumele şi di¬
ferenţele corespunzătoare celor
doua frecvenţe amestecate, fiind
reţinută diferenţa ±f - f~f 0 . Acest
semnal rezultat este comparat cu
ajutorul unui comparator de fază-
frecvenţă (CPF) cu o frecvenţă ex¬
terioară f 1 (produsă de un VFO de la
1 la 3 MHz).
La ieşirea comparatorului se
obţine o tensiune Ut ce comandă
dioda varicap a VCO-ului astfel în-
cît tot timpul Af = f,.
De aici rezultă că domeniul va¬
riaţiei frecvenţei f de la ieşire este
egal cu domeniul de variaţie a frec¬
venţei f, produsă de VCO.
Se recomandă dependenţa stabi¬
lităţii frecvenţei de ieşire de cea a
VFO-ului.
Se demonstrează că stabilitatea
frecvenţei de ieşire f este dată de re¬
laţia:
Af Af 0 Af, f,
f
unde termenul
f.
f 0
reprezintă sta¬
bilitatea oscilatorului XO, termenul
stabilitatea VFO-ului, iar ter-
'i
f,
menul — raportul. frecvenţei VFO-
ului cu cea de ieşire, în cazul nostru
de aproximativ 10 2 .
Efectuînd calculele, se obţine
aproximativ 10 7 , ceea ce repre¬
zintă o valoare mai mult decît ac¬
ceptabilă pentru aplicaţiile radioa-
matoriceşti.
Pentru cei ce vor aborda această
construcţie, prezentăm în figura 2
graficul variaţiei tensiunii din buclă
pentru o variaţie a frecvenţei de ie¬
şire de la 133,2 la 135,2 MHz, tensiu-
IO-s-50 kn
nea citită fiind cea de la ieşirea fil¬
trului trece-jos faţă de masă în
punctul A al schemei din figura 3.
DESCRIEREA SCHEMEI
Oscilatorul de referinţă XO, reali¬
zat cu ajutorul unui cuarţ pe frec¬
venţa de 44,1 MHz utilizînd un tran¬
zistor BFY90 sau 2N2369, este tri¬
plat la frecvenţa de 132,3 MHz.
Condensatorul trimer şi bobina,
care sîni în serie cu elementul rezo¬
nant (cristalul de cuarţ), ajută pe
acesta să poată fi plimbat într-un
domeniu de 5—6 kHz în jurul frec¬
venţei fundamentale. Dioda vari¬
cap, prin aplicarea unei tensiuni de
la 0 la 12 V, plimbă frecvenţa de
132,3 MHz cu ±1,5 kHz în jurul ei,
constituind pentru faza 1 de PLL
RIT-ul, iar pentru faza 2 de PLL
„cjarifier-ul" viitorului transceiver.
în colectorul tranzistorului TI se
găseşte un circuit acordat pe frec¬
venţa de 44,1 MHz, iar în colectorul
lui T2 circuitul se acordează pe
132,3 MHz. Urmează mixerul, reali¬
zat cu un tranzistor MOSFET dublă
poartă T3, de tip BF961 sau alt tip de
RF. Acesta nu pune probleme con¬
structive deosebite de reglaj, avîn-
du-se în vedere ca nivelul semnalu¬
lui din drenă (produsul de mixaj) să
se situeze între 1 şi 2,5 V vv , măsurat
cu ajutorul unui osciloscop cu
banda de trecere de cel puţin 5—10
MHz.
Produsul de mixaj trebuie să fie o
sinusoidă pură (fără distorsiuni de
formă), la viteză de baleiaj mică a
osciloscopului arătînd ca o bandă
continuă, a cărei frecvenţă variază
simultan cu a VFO-ului şi are
aceeaşi valoare cînd bucla este „ca¬
lată", deci oscilatorul VCO este sin¬
cronizat.
Următorul etaj este VCO-ul, care
a fost realizat tot cu un tranzistor
MOSFET dublă poartă, T4, în ideea
de a obţine un zgomot minim al os¬
cilatorului.
Evident că amatorul poate con--:
strui VCO-ul după oricare altă
schemă care utilizează tranzistoare j
FET sau bipolare (recomandabile I
fiind cele din prima categorie). |
Important este ca VCO-ul con- 1
struit, aplicîndu-i tensiunile din I
graficul figurii 2, la intrarea A, decu- J
plat fiind de filtrul trece-jos, deci ca -’■
unitate independentă, să livreze la ■:
ieşire frecvenţele corespunzătoare {
tensiunilor aplicate. în acest caz
vom fi siguri de compatibilitatea ,
VCO-ului construit. j
Dacă bucla nu calează în tot do¬
meniul de necesitate, se va acţiona
asupra condensatorului de 4,7 pF
serie cu dioda varicap.
Urmează amplificatorul de ieşire,
realizat cu tranzistorul T6, tot un i
MOSFET pentru a obţine o bună s
paraţie faţă de oscilator, lucru care |
altfel l-ar sili să funcţioneze în con¬
diţii dificile la o eventuală variaţie a
sarcinii la ieşire. Frecvenţa de 133,3
la 135,3 este filtrată de un grup de
patru circuite acordate cuplate ca-
pacitiv, la ieşirea cărora se obţine o
tensiune de RF de aproximativ 1 V ef
pe o sarcină de 75 fi.
Evident, şi acest etaj poate fi rea¬
lizat cu un amplificator clasic acor¬
dat în frecvenţa specificată.
Comparatorul de fază-frecvenţă
este proiectat avînd la bază un cir¬
cuit integrat produs de MICROE-
LECTRONICA-Bucureşti, respectiv
•MMC4013, dublu bistabil de tip D
ajutat de un alt circuit CMOS,
MMC4011, cvadruplu NAND.
Evident, şi comparatorul poate fi
realizat cu circuite clasice TTL
(CDB474 şi CDB400), cu unele mici
modificări faţă de schema de bază.
Cei interesaţi se pot adresa autoru¬
lui pentru îndrumările corespun¬
zătoare.
Ultimul etaj este VFO-ul care. aşa
cum a fost realizat, asigură o plajă
de 2 MHz (de la 1 la 3 MHz) nece¬
sară conducerii VCO-ului. Schema
nu prezintă probleme constructive
-’J
U,(V)
BOBINA
CARCASĂ
i NR.
SPIRE
0 CONDUCTOR
PRIZĂ
L,
TV „Sport", 6,5 MHz
10
0,3 CuEm
-
L2
TV „Sport", 6,5 MHz
10
0,3 CuEm
-
L3
Peste L 2
2
0,3 CuEm
l 4
UUS „Neptun"
3
...... i
0,8 CuAg
1 sp. de la I
colector T 2
l 5
UUS „Neptun"
3,5
0,8 Cu Ag
1,5 sp. de la masă j
Le
TV „Sport", 6,5 MHz
100
0,06 CuEm
.
L12, L13, i
L 14 , L )S , .
UUS „Neptun"
3,5
0,8 CuAg
Li 5 la mijloc
Lio» Li ti Lip •
Li 7* L7, Lg, Lg
Şoc RF
150
0,06 CuEm, pe
bară de ferită
TEHNIUM 2/1987
T 2 BFY 90
47Kn
100 Ka
220a
InF
47 Ka
deosebite, putînd fi realizată şi în
alte variante.
S-a prevăzut o intrare pentru un
eventual VFO extern, comutabilâ
prin releu, pentru mărirea operaţi- '
vităţii în cadrul concursurilor.
Atrag atenţia celor interesaţi că"
prin întreruperea buclei de semnal
de la ieşirea mixerului şi intercala¬
rea unui divizor programabil, iar la
intrarea comparatorului, în loc de
VFO, prin introducerea unui sem¬
nal de 10 sau 1 kHz, se poate obţine
variaţia frecvenţei de ieşire în paşi
de 10 sau 1 kHz.
Se vor ecrana toate blocurile func¬
ţionate, iar tensiunea de alimentare
va fi de minimum 12 V şi maximum
15 V,, stabilizată. Consumul întregu¬
lui montaj este de 58 mA la 135,3
MHz şi de 51 mA la 133,3 MHz, ceea
ce îl recomandă pentru echipamen¬
tele portabile.
VFO-ul prezintă şi o ieşire de
măsurare pentru afişaju! frecvenţei,
care de altfel coincide cu cea obţi¬
nută la 144 MHz, prin sumarea cu
10,7 MHz, ţinînd cont ca la ordinul
megahertzilor să se adauge 3
unităţi. Pentru cei mai puţin preten¬
ţioşi se poâte citi cu un voltmetru
tensiunea de buclă, scala, fiind'gra¬
dată corespunzător în frecvenţă.
Datele asupra bobinelor se
găsesc în tabel, O ultimă remarcă:
grupul de condensatoare de 4,7 şi
10 /iF, cel din urmă în serie cu rezis¬
tenţa de 180 II, nu este necesar de-
cît atunci cînd se va trece la faza 2,
comparare la 10 sau 1 kHz, deci în
viitor.
Pînă atunci autorul vă urează
mult succes la realizarea primei
trecerii unui curent prin D 3 şi D 4 - şi
creşterii căderii de tensiune pe R..
Nu s-au indicat tipurile concrete
de relee, diode sau transformator,
pentru ca doritorii să realizeze tem¬
porizatorul cu materialele disponi¬
bile. Valorile C 1 şi R, se aleg experi¬
mental," în funcţie de releul folosit,
avîndu-se în vedere ca R, să nu aibă
o valoare prea mică, deoarece ar
periclita diodele D 3 e D 4 . Din ace¬
laşi motiv nici nu trebuie sa aibă
o valoare prea mare.
(CONTINUARE ÎN PAG. 21)
-L-BPi
în cadrul unor automatizări la do¬
miciliu,- este foarte util acest tempo¬
rizator multiplu, care permite pro¬
gramarea cuplării şi decuplării mai
multor consumatori, cum ar fi.
lămpi de iluminare, radiorecep¬
toare, aparate muzicale etc., cu o
rezoluţie de cinci minute.
Soluţia nu are un aspect tocmai
modern, spre deosebire de soluţiile
digitale care permit o precizie net
superioară, orice temporizare şi re¬
zoluţie necesitînd însă componente
greu de procurat. în plus, în va¬
rianta prezentată h umărul de con¬
sumatori este limitat numai de
spaţiul disponibil în casetă sau în
jurul ceasului.
în figura 1 se dă schema unei sin¬
gure temporizări din cele „n“ dorite.,
Aceasta reprezintă o schemă de releu
cu automenţinere, care anclanşează
numai la efectuarea contactului —B
şi se deschide la efectuarea contac¬
tului C—D. Cînd se efectuează con¬
tactele A—D şi C—B, starea releului
rămîne neschimbată, oricare ar fi ea.
Cînd se efectuează contactul A—B,
releul se pune sub tensiune, iar unul
din contactele acestuia se închide,
rămînînd în aceeaşi stare şi după se¬
pararea lui A de B. La efectuarea con¬
tactului C—D tensiunea de alimen¬
tare a releului scade într-atît încît
releul se deconectează, datorita
A =minut
început
C = minut
linute ore
PLOTURI MINUTE
BIBLIOGRAFIE:
I. Spânulescu, I. Di
tode electronice în fi;
E. Nicolau şi colab
rului electronist
Application Note 7
1966
VHF Communicatior
CQ DL, colecţie
Tehnium, colecţie
a. R. Pîrvan, Me-
:a experimentală
Manualul ingine-
Hewlett-Packard,
TEHNIUM 2/1987
bUiil
MIRCEA PEfflANU-YOSCSCW,
BîrSad
bateriilor = cca două ore;
— dimensiuni = 247 x 72 x 151
mm;
— greutatea (fără baterii) =
= 2,050 kg;
, — tipul contorului Geiger-Miiiler
folosit = C5M— 20 , contor cilindric
cu autoştingere cu halogeni, cu ca-
tod de fier pentru radiaţii (3 şi 7 .
3- PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE
Unitatea de măsură a dozei este
rontgenul şi reprezintă doza de ra¬
diaţii X sau 7 a căror emisie corpus-
culară produce în condiţii fizice
normale un număr de 2,1 x 10 10
ioni.
Radiaţiile care pătrund în volumul
sensibil al contorului produc ionizări
manifestate sub formă de pulsuri la
ieşirea detectorului.
Raportul între numărul de pulsuri
în unitatea de timp şi numărul de
particule care intră în volumul sen¬
sibil al contorului depinde de efica¬
citatea acestuia, conform relaţiei:
1. GENERALITĂŢI
Aparatul reprezintă de fapt un ra-
diometru-rontgenmetru capabil să
detecteze şi să măsoare nivelurile
radiaţiilor (3 şi 7 .
Aparatul poate fi folosit, deci, în
industriile bazate pe tehnică nu¬
cleară, avînb ca scop asigurarea
protecţiei muncii pentru personalul
care lucrează în mediu radioactiv.
De asemenea, poate fi folosit
pentru determinarea gradului de in¬
fectare radioactivă a aerului, apei,
alimentelor, a diferitelor obiecte,
precum şi a utilajelor tehnologice;
poate_ fi folosit în laboratoare şco¬
lare, în procesul instructiv-educatîv
etc.
2. DATE' TEHNICE
Datele tehnice ale aparatului sînt
următoarele:
— domeniul de măsurare = 20
/uR/h — 100 mR/h;
— numărul de scale = patru;
— timp maxim de măsurare = 12 s;
— alimentare = 220 V/50 Hz sau
patru baterii tip R20, incluse în apa¬
rat;
— durata maximă de folosinţă a
h CD8U00
3C109
350,uA5,S.
COBM
'OBW7
ac/07
„OPRIT f
LED VERDE
start
COS h90
iiX/NkQO?
220y
50 hz
Pentru asigurarea proporţiona-
liîăţii între numărul de pulsuri dat
de detector şi numărul de particule
care intră în contor, este necesar ca
diferenţa de potenţial aplicată între
electrozi să se păstreze în limitele
palierului.
Această tensiune nu a foşt stabi¬
lizată, dar un voltmetru este conec¬
tat permanent pe circuit, iar cu aju¬
torul reostatului tensiunea se aiege
la mijlocul palierului (în căzui de
faţă 390—410 V).
în lipsa unui tiratrora (piesa car§
nu se fabrică la noi în ţară) am reali¬
zat un amplificator Darlington, la
ieşirea căruia este conectat un re¬
ceptor telefonic. în acest receptor
pot fi ascultate pulsurile date de de¬
tector, sub forma unor pocnituri
mai dese sau mai rare, în funcţie de
nivelul de radiaţie.
în contorul Geiger-Muller ampli¬
tudinea pulsului nu depinde de io-
• nizarea primară şi deci toate parti¬
culele, de energii şi tipuri diferite,
dau pulsuri de aceeaşi amplitudine.
Aceste pulsuri sînt trimise într-un
circuit ŞI-NU care conferă semna¬
lelor forma necesară funcţionării
corecte a numărătorului digital. Im¬
pulsurile sînt trimise la numărător
printr-o poartă. Deschiderea porţii
este comandată de baza de timp la
apăsarea butonului „START".
4. REALIZAREA PRACTICĂ
Amplificatorul Darlington a fost
realizat cu tranzistoare BC109 cu
zgomot de fond mic. Valoarea
exactă a rezistenţei de polarizare
din baza primului tranzistor va fi de¬
terminată experimental.
Atît formatorul de impulsuri cît şi
circuitul poartă au fost realizate cu
o capsulă CDB400E.
Numărătorul şi decodorul sînt
clasice şi lucrează în codul binar-
zecimai „8421". Un circuit special
indică depăşirea. în acest caz se va
trece pe o gamă superioară.
Resetarea se face prin deschide¬
rea circuitului de pămînt.
O atenţie deosebită se va acorda
bazei de timp, întrueît de aceasta
depinde precizia aparatului. în
acest scop condensatoarele din
circuitul de temporizare vor trebui
să fie de bună calitate, cu o stabili¬
tate cît mai mare în timp şi cu cu¬
renţi de fugă cît mai mici. Se vor
prefera condensatoarele cu tantal.
în scopul obţinerii unei precizii
cît mai bune s-au prevăzut semire¬
glabile care permit etalonarea fiecă¬
rei game separat.
Etalonarea se va face cu ajutorul
unei surse radioactive de control şi
cu un alt aparat corespunzător.
Stabilizatoarele de tensiune sînt
clasice. Doritorii vor putea realiza
eventual un stabilizator mai com¬
plex.
Convertizorul de tensiune a fost
realizat pe o ferită tip „oală" cu di¬
mensiunile de 23 mm şi 16 mm gro¬
sime. S-a bobinat mai întîi înfăşura¬
rea secundară, în doi galeţi, care
conţine în total 1 050 de spire CuEm
0,08 mm. Această înfăşurare tre¬
buie bobinată cu mare grijă pentru
a nu se străpunge. Peste aceasta şi
bine izolată de ea s-a bobinat în¬
făşurarea primară, care conţine 2 x
10 spire CuEm 0,25 mm.
în lipsa unui microampermetru
sensibil s-a folosit un instrument de
350 mA care a fost „sensibilizat" cu
'ajutorul unui tranzistor BC107. Eta¬
lonarea s-a făcut din semireglabilul
de 100 kO din baza tranzistorului.
Un comutator face trecerea de pe
reţea pe baterii şi invers.
Punerea în funcţiune se face prin
punerea comutatorului pe una din
game şi apăsarea butonului „RE-
SET" şi apoi a butonului „START".
5. BIBLIOGRAFIE
1. Fizică atomică şi nucleară, George
Semenescu, S. Râpeanu, P. Magda
2. Practica electronistului amator,
Editura „Albatros"
3. Catalog de noi tuburi electronice şi
tranzistoare, Editura Tehnică
4. Radiometru — Rontgenmetru
AD111 md. 66—1971
5. Colecţia revistei „Tehnium"
(URMARE OiM PAG. 7)
VOX-ul are cinci etaje, după cum
urmează: un etaj amplificator clasic
ce primeşte semnai de la modula¬
tor, urmat de un amplificator liniar
ce primeşte semnal fie din emitorul
primului etaj, fie din generatorul de
comandă.
Semnalul este apoi transformat
într-o tensiune continuă d<=> grupul
EFD107, care se aplică împreună cu
tensiunea de la ANTI VOX pe un
grup de potenţiometre, care re¬
glează regimul de lucru al etajului
amplificator. în continuare se află
potenjiometrul de 10 klî care re¬
glează durata de menţinere a VOX-
ului, Toate aceste potenţiometre
reglează de fapt regimul de lucru al
VOX-ului. Ele sînt montate la inte-
i riorul transceiverului şi o dată re¬
glate nu se mai revine asupra lor.
Etajul final al VOX-ului are în co¬
lector două relee RL1 şi RL2 de 12
V/20 mA cu cîte patru contacte „nor¬
mal închis" şi conectate conform fi¬
gurii 16.
Pentru lucru în CW se comută au¬
tomat generatorul de comandă al
VOX-ului G.C.T., care introduce
ECCâi FRECVENTA EC9Z
BC107, iar frecvenţa de lucru are
valoarea de 1 200 Hz cu un nivel de
0,5 V.
OSCILATORUL DE
PURTĂTOARE (fig. 9)
Oscilatorul este de tip CLAPP şi
foloseşte un BC171A. Pentru obţi¬
nerea unui semnal perfect sinusoi¬
dal, s-a montat un circuit acordat la
ieşirea oscilatorului. Semnalul din
OSC PURT se culege inductiv prin¬
tr-o bobină.
Cuarţurile se comută prin diode
cu ajutorul unui comutator de pe
panoul frontal.
La ieşirea oscilatorului se află
două etaje repetoare pe emitor. Pri¬
mul se foloseşte pentru recepţie
SSB-CW şi emisie SSB, iar al doilea
repetor intră în funcţiune numai la
emisie CW. Oscilatorul de pur¬
tătoare împreună cu cristalele de
cuarţ şi cele două repetoare sînt
ecranate complet, iar ieşirile-in-
trăriie sînt prin treceri de sticlă şi
prin cabluri ecranate.
în acest mod am reuşit să elimin
cuplajele parazite, -iar Reziduul de
purtătoare este practic zero.
Pentru lucru în SSB se alimen¬
tează în mod normal borna NOR şi
intră în oscilaţie cuarţul de 503,7
kHz. Astfel în benzile de 3,5 şi 7
MHz se transmite pe banda laterală
inferioară, iar în benzile de 10 -r 28,5
pe banda laterală superioară.
Dacă se doreşte inversarea ben¬
zii laterale în cadrul unei game, se
va trece comutatorul în poziţia REV
şi astfel se alimentează dioda care
pune în circuit cuarţui de 500 kHz.
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
&D138 2M3055
A
r
j
**
TEHNIUM 2/1987
11
fbi
(URMARE DIN NR. TRECUT)
unde U a este o margine de sigu¬
ranţă de 2 V, U s este căderea de
tensiune minimă pe stabilizator, de
■ 3 V, U d este căderea de tensiune pe
puntea redresoare, de cca 1 V, iar
AU este tensiunea de riplu de filtraj,
care se determină cu relaţia:
100 • C 2 '' 1
în relaţia (8), C 2 =■- C 3 este valoa¬
rea condensatoarelor de filtraj dis¬
ponibile pentru sursă.
Dacă AU > 12 V sau U ef > 25 V,
atunci valoarea condensatoarelor
C 2 , C 3 trebuie mărită în limita gaba¬
ritului disponibil' pe placă.
Dacă tensiunea eficace în gol de
la bornele transformatorului U ef re¬
zultă mai mare de 25 V, atunci tre¬
buie redimensionat transformato¬
rul sau în caz contrar sursa dorită
nu se poate realiza în această va¬
riantă.
Dacă în momentul cînd măsuraţi
D e t Şi U ef la reţea nu aveţi tensiunea
de 220 V, atunci trebuie să corectaţi
valorile măsurate în mod corespun¬
zător.
Dimensionarea radiatorului se
realizează cu ajutorul relaţiei:
6,2Kn + /4,7Kn pentru
•-punte faţâ-spate
o-o-s trap
PL8V2
BC 251B
TEHNIUM 2/1!
200 • C, i
unde valoarea condensatori
se introduce exprimată în
In cazul în care pe ambele tran-
zistoare se dîsipă aceeaşi putere, A t
= 2A t „ = 2A' t ..
Vaidărea Iul R f este în general cu¬
prinsă între 0,4 C/W şi 1 C/W, iar
pentru T a se poate lua o valoare cu¬
prinsă între 50 şi 75 C.
în tabel sînt date valorile lui Tj şi
R. c pentru cîteva tranzistoare uzu-
Se .doreşte realizarea unei surse
reglabile între 10 V şi 16 V, cu un cu¬
lc ic l'-.-'C. .
Acest program este scris în lim¬
bajul BASIC al calculatoarelor HC
85 şi SPECTRUM şi calculează va¬
lorile componentelor pentru filtrele
pasive de tip Butterworth şi Cebîşev
(Tchebycheff).
Valorile componentelor pentru
filtrele de tip trece-jos se calcu¬
lează în două variante pentru sche¬
mele date în figurile la şi 1b.
Filtrele de tip trece-sus se calcu¬
lează de asemenea în două va 1
riante, ale căror scheme sînt date în
figurile 2a şi 2b. Se observă că
schemele filtrelor trece-sus se
obţin din cele ale filtrelor trece-jos
prin înlocuirea condensatoarelor
cu inductanţe şi a inductanţelor cu
condensatoare.
Schema electrică a celor două ti¬
puri de filtre trece-bandă care se
pot calcula derivă din schemele
date în figurile la şi 1b, în care în
paralel cu fiecare condensator se
va mai conecta o inductanţă şi în
serie cu fiecare inductanţă se va
mai conecta un condensator.
în figurile 3a şi 3b sînt date sche¬
mele celor două variante de filtre
trece-bandă pentru cazul particular
al unor filtre de ordinul 3. în cazul
filtrelor trece-bandă recomandăm
ca programul să se utilizeze doar
pentru calculul filtrelor a căror
bandă de trecere (f—f) este cu¬
prinsă între aproximativ^ 4% şi 40%
din frecvenţa centrală. în caz con¬
trar, componentele calculate s-ar
putea să aibă valori greu de realizat
sau de găsit.
Modul de utilizare a programului
se poate desprinde uşor din exem¬
plele de mai jos.
Exemplul 1. Se cere să se calcu¬
leze un filtru trece-jos avînd o ate¬
nuare de 3 dB la frecvenţa de 3 000
Hz şi cel puţin 25 dB la frecvenţa de
9 000 Hz. Filtrul va fi conectat la ie¬
şirea unui generator cu rezistenţa
internă de 600 !> şi i se va cupla ia
ieşire o sarcină de 600 fi.
Soluţie. Se introduce programul
in calculator şi apoi se introduc co¬
menzile: I pentru calculul unui fil-
rent maxim de ieşire de 250 mA la
tensiunea de 16 V.
Se introduce programul în calcu¬
lator şi se comandă RUN sau GO
TO 10 pentru a calcula valoarea re¬
zistenţelor R,, R 2 , R 3 , R 5 .şi R 6 .
■ Se introduc:
V, 10; V 2 16;
V r - 7,15;
R 3 - 2000;
R, 390.
Rezultă: R 3 3333.333.
Se introduce: R 5 2200. '
Rezultă: R 6 - 1569.8603.
Se introduc valori standardizate
pentru R 6 si R 2 :
R 6 1500; R 2 = 3300.
Rezultă: V, = 10.228647 si V 2 =
16.427827.
Dacă valorile obţinute pentru V,
şi V 2 ne mulţumesc, continuăm,
dacă nu, încercăm alte valori pentru
R 6 , R 2 sau R s pentru a ne încadra
mai bine în domeniul de tensiuni
R g L2
y ici
PA
l L3
r
n inpar
sau a vedea cum se modifică dome¬
niul V., V 2 atunci cînd, de exemplu.
R 2 , R 6 şi R s au o abatere faţă de va¬
loarea standardizată de -45%’.
în continuare se poate calcula
circuitul de protecţie. Acest calcul
poate fi efectuat şi'ulterior, introdu-
cînd comanda GO TO 400.
Se introduc valorile:
V 1 = 10; V 2 = 16;
l 2 - .250; U BE = 0.7;
R 20 = 1; R 7 -'150.
Rezultă: R 8 - 10020 si I,
0.16017964.
Introducem cea mai apropiată
valoare standardizată pentru R a :
Rs = 10 000 si rezultă:
li = 0.1605; l 2 = 0.2505;
i sc = .0105.
în continuare se efectuează cal¬
culul lui U ef , care se poate calcula si
ulterior introducînd comanda GO
TO 770 după comanda BREAK.
Se introduc:
W 0.25; V 2 = 16;
C 2 = 470 E-6
Rezultă: U = 5.3191489;
U ef = 21.893676.
In continuare se calculează su¬
prafaţa. radiatorului, A. Acest calcul
se poate efectua si direct, introdu-
'cînd GO TO 1000.
Se introduc:
U ef - 22; C 2 = 470 E-6;
V, = 10; I = 0.160.
Rezultă: P t = 1.9977073
Se introduc: T, = 125; T P = 75;
R c = 5; Rj = 1.
- Rezultă: A - 44.321853.
Dacă ambele surse sînt prevă¬
zute să debiteze acelaşi curent ma¬
xim, atunci radiatorul poate fi o bu¬
cată de tablă de aluminiu cu dimen¬
siunile de 10 cm x 5 cm.
Pagini realizate de fiz. DRAGQŞ FĂUE
I î 9 i
tru trece-jos, b pentru un filtru de
tip Butterworth, R, - 600 îi. f
3 000 Hz este frecvenţa la care filtrul
atenuează cu 3 dB; „,„ - 25 dB re¬
prezintă atenuarea maximă pentru
frecvenţa f, = 9 000 Hz. Rezultă n
2,6206 şi în continuare se va intro¬
duce ordinul filtrului care poate fi
orice număr întreg mai mare sau
egal cu 1, dar pentru a satisface
condiţiile impuse de problemă tre¬
buie să fie mai mare decît valoarea
lui n calculată. Introducem n - 3 şi
obţinem valorile componentelor pen¬
tru cele două variante de circuit, dar
nu vom reţine în acest caz decît va¬
rianta care conţine cele mai puţine
bobine. Schema filtrului cu valorile
calculate este dată în figura 4.
în toate cazurile, cu excepţia fil¬
trelor Cebîşev de ordin impar, rezis¬
tenţa de sarcină a filtrului este
egală cu rezistenţa generatorului
în cazul exceptat, R, va apărea cal-
■ cutat de către program în timpul
rulării.
Exemplul 2. Se cere un filtru tre¬
ce-sus cu mai puţin de 3 dB atenu¬
are la frecvenţa de 1 000 Hz şi mai
mult de 45 dB atenuare la 350 Hz.
Soluţie. Se introduc comenzile: h.„
pentru calculul unui filtru trece-sus,
b pentru un filtru de tip Butterworth,
R = 600 n, f, = 1 000 Hz, A'„„„ = 45 dB
şi f. - 350 Hz şi rezultă n = 4,937. In¬
troducem ordinul filtrului egal cu 5.
Dacă am alege ordinul filtrului n - 6,
circuitul s-ar complica în mod inutil,
iar pentru n» = 4 frecvenţa de 350 Hz
ar fi atenuată cu mai puţin de 45 dB.
Alegem varianta a doua de circuit
care conţine mai puţine bobine (fig. 5).
Exemplul 3. Se cere proiectarea
unui filtru trece-bandă cu frecvenţa
centrală de 1 000 Hz şi cu o atenu¬
are de 3 dB pentru frecvenţele de
900 Hz şi 1 100 Hz, avînd un mini¬
mum de 15 dB rejecţie la 800 Hz si
T 200 Hz. Impedanţa sursei şi sarci¬
nii va fi de, 600 f>.
(CONTINUARE IN NR. VIITOR)
f RS h C2 h I L„ [Îr,
fig 12-a
n par n inpar
© R9 C1 L2 C3 Ln flRl Cn fÎR,
n par n inpar
A Rg _L ( L2 C2 -L fi
T T C1 L1 TC3 L3 Urî
^C1 J
- \ C3
TTTi
r
C2
r 2
^g
L2
600 -a |
“1
|~a^6Î71
bei d
r c3 [*
]R[
|qosv f
| o.osg^p 1 !
j 60041
Rg CI ^ C3 C5
—i
(g) jjRl^
| [ o.osstf (o.oSSM j
O.OZ6 8S?
Rg Ci LI 12 f, 2 C3 L3
J 600 xi.
- — î — - ir—
1 o.qs-w
~1 1
Y
r l ^-33/R-p' (
] 0.0 163 M
| R!
6ooii
TEHNIUM 2/1987
13
Mii»
b. înlocuirea unui pivot. Este im¬
pusă în cazuri mai rare la acciden¬
tarea autoturismului, cînd autotu¬
rismul nu mai răspunde condiţiilor
tehnice ale punţii-suspensiei şi di¬
recţiei. Pentru demontarea pivotu¬
lui sînt necesare un extractor de ro-
tule şi un dispozitiv de imobilizare a
butucului. După suspendarea părţii
din faţă a autoturismului se exe¬
cută, în ordine, următoarele ope¬
raţii " de demontare: arborele de
transmisie (se imobilizează butucul
cu dispozitivul amintit), rotulele (cu
ajutorul extractorului), după care
se decuplează butucul de arborele
de transmisie şi se demontează bu¬
tucul. •
La montarea pivotului se execută
în ordine inversă operaţiile de mai
sus, respectînd următoarele: înlo¬
cuirea piuliţelor cu autofrînare cu
altele noi, verificarea condiţiei ca
articulaţia tripodă să nu fie decu¬
plată, respectarea cuplurilor de
strîngere: 38 daN-m (piuliţa de fi¬
xare â arborelui de transmisie pe
butuc); 4,5 (piuliţele de fixare ale
rotulelor inferioare şi superioare);
2,1 (piuliţa de fixare a bieletelor de
direcţie).
c. înlocuirea unor piese ale sus¬
pensiei: amortizor faţă, bară de tor-
siune faţă, lamă de flexiune. înlocu¬
irea unui amortizor faţă se face cu
autoturismul pe roţi, avînd ca dis¬
pozitiv o bucşă pentru montarea
'UIT ii
iii
Dr, ing. THAIAW CĂSUŢĂ
urechii amortizorului pe axul braţu¬
lui superior. Se impune respectarea
următoarelor cupluri de strîngere,
în daN-m: 11 (piuliţa şurubului de fi¬
xare inferioară a amortizorului); 17
(şurub de fixare tijă ranforsare);
11,2 (piuliţa şurubului de fixare su¬
perioară a amortizorului).
La demontarea unui amortizor
faţă se execută succesiv următoa¬
rele operaţii de demontare: piuliţa
şi şurubul de fixare inferioară a
amortizorului; se decuplează amor¬
tizorul din urechea superioară prin
deşurubare. La montarea lui se
execută operaţiile în ordine inversă,
respectînd în final cuplurile de
strîngere a contrapiuliţei (5,7
daN-m la I.P.A.-Sibiu şi Allinquant
şi 2,7 la Boge).
La demontarea şi montarea unui
amortizor cu urechea de fixare su¬
perioară este necesară şi demonta¬
rea braţului superior.
La demontarea barei de torsiune
şi a lamei de flexiune se procedează
astfel: după aşezarea autoturismu¬
lui pe un canai sau pe un elevator,
se suspendă puntea faţă şi se de¬
montează tabla de protecţie a capă¬
tului lamei, se slăbesc şuruburile de
fixare a suportului lamei, se demon¬
tează limitatoarele şi apoi se strîng
uşor şuruburile. Pentru demonta¬
rea lamei de flexiune, se lasă auto¬
turismul pe sol, se comprimă lama
pînă devine dreaptă (se recomandă
^§|g 8 j ^ j
a se folosi o bucată de profil U8 cu
lungimea de 600 mm, iar menghi¬
nele de strîngere să fie plasate cît
‘mai aproape de suporturile lamei),
se decuplează barele de torsiune,
iar după suspendarea părţii .din faţă
a autoturismului se demontează
ansamblul lamă de flexiune din su¬
porturi (care se reperează poziţio¬
nal).
La montarea ansamblului lamă
de flexiune — bară de torsiune,
după ce s-au montat suporturile
conform reperelor făcute la demon¬
tare, se procedează succesiv la
montarea pieselor în ordinea in¬
versă de la demontare, respectînd
cuplurile de strîngere, în daN-m: 7,5
(şuruburile M10 de fixare a supor¬
tului lamei pe caroserie) şi 12,8
(fixare lamă pe suport).
PUNTEA SPATE
a. Demontarea şi montarea punţii
spate complete
Pentru efectuarea acestei lucrări
este necesară o traversă pentru ri¬
dicarea părţii din spate a autoturis¬
mului, iar la montare să se respecte
următoarele cupluri de strîngere, în
daN-m: 10,5 (piuliţa de fixare faţă a
punţii spate); 4,8 (piuliţa de fixare
spate a punţii din faţă) şi 2,5 (piuliţa
de strîngere a tampoanelor limita-
toare pe punte).
La executarea lucrării de demon¬
tare se procedează astfel: autotu¬
rismul se aşază pe un elevator sau
pe un canal, se suspendă automo¬
bilul, se scot tabla de protecţie a li- :
miîatorului de frînare, scutul de
protecţie al rezervorulu de benzină,
se demontează instalaţia de evacu¬
are spate (toba de detentă cu colie¬
rul în „Y“ şi amortizorul de zgomot
din suporturile elastice) şi con¬
ducta de frînă. La executarea aces¬
tei lucrări se acordă o atenţie deo¬
sebită la trecerea şuruburilor supe¬
rioare de amortizor prin dreptul re¬
zervorului de benzină pentru a nu-l
deteriora.
b. Repararea unui braţ ai punţii
spate
La executarea lucrării sînt nece¬
sare următoarele: A — dispozitiv de
montare-demontare rulmenţi (dorn-
bucşă-bucşă de sprijin); B — cheie
cu pinteni pentru bucşă-piuliţă bu¬
tuc spate; C — bucşă pentru mon¬
tare tub suport braţ spate; D — cale *
pentru reglajul lateral al punţii
spate; E — dispozitiv pentru de¬
montarea şi montarea lagărelor
braţelor spate. Cuplurile de strîn¬
gere în daN-m recomandate: 37,5
(bucşă-piuliţă); 19,5 (şurub butuc);
4,75 (şurub fixare disc frînă) şi 4
(şurub fixare etrier frînă).
La demontarea butucului spate
se fixează mai întîi braţul punţii în
menghină, se demontează etrierul
frînei, apoi butucul spate, tubul su¬
port al braţului spate şi în final fu-
zeta din butuc (se recomandă a nu
§e demonta capacul de etanşare
sau să se desfacă bucşă-piuliţă
4 ^
5 ^
înainte de a se demonta fuzeta) şi
rulmentul.
La montarea ansamblului braţ şi
butuc spate se execută succesiv
montarea: rulmentului pe fuzeta
spate (prin presare, cu atenţie să nu
cadă bilele), ansamblul rulment-fu-
zetă în butuc, bucşa-piuliţă (cuplul
de 37,5 daN-m, cu cheie dinamome-
trică), discul de frîmă (dacă s-a
scos etrierul), capacul de etanşare
(partea rabatată a capacului nu tre¬
buie să fie lipită de corpul butucu¬
lui), butucul (se face prin introdu¬
cerea ansamblului butuc-fuzetă pe
braţ folosind garnitura de etanşare
1 nouă în „a“ — fig. 7, în interiorul
fuzetei; şurubul butucului se strîn-
ge la cuplul de 19,5 daN-m folosind
cheia dinamometrică), discul de
frînă pe butuc.
c. înlocuirea unui amortizor fa
puntea spate
Operaţia se execută cu autoturis¬
mul pe roţi, plasat pe canal sau pe
un pod elevator. Lucrarea este
- simplă şi se efectuează prin demon¬
tarea piuliţelor şi a şurubului de fi¬
xare superioară a amortizorului. La
montarea lui se poziţionează prin
partea de jos cu observaţia: se în¬
carcă autoturismul cu o sarcină în
aşa fel încît să se obţină o înălţime
de 290 mm măsurată sub traversa
punţii spate şi planul de reazem al
roţilor pe sol.
Se menţionează că aceste lucrări
de întreţinere şi reparaţii la punţile
şi suspensia autoturismelor trebuie
14
TEHNIUM 2/1987
Dr. Ing. ÎV1SHA8 STRATULAT
(URMASE »IM NR. TRECUT)
Se demontează apoi capacul came¬
rei de nivel constant, se desface
şurubul de fixare 32 (figuraşi) şi se
extrage ansamblul tijei 12. în conti¬
nuare se controlează şi, eventual,
se reglează cota 23±1 (figura 6), re¬
glajul făcîndu-se prin rotirea piu¬
liţei 2 pe filetuî tijei 1. Se introduce
apoi la loc ansamblul tijei 12 (figura
1 ), se înlocuieşte garnitura de
etanşare a şurubului 32 cu alta
nouă, se fixează ansamblul şi, în fi¬
nal, se asigură şurubul de fixare îm¬
potriva autodeşfacerii cu ajutorul
unei vopsele.
în continuare se desface capacul
de protecţie din dreptul jiclorului
îmbogăţitor (14, fig. 1 şi 7) şi se
montează în locaşul respectiv un
tub manometric în formă de U, aşa
cum s-a procedat la controlul regla¬
jului poziţiei plutitorului în camera
de nivel constant.
Se montează dispozitivul - de fi¬
xare cu comparator, aşa cum s-a
arătat la reglajul poziţiei clapetei de
acceleraţie, şi se umple camera de
nivel constant cu benzină în măsura
în care permite plutitorul. După ce
comparatorul a fost astfel fixat încît
palpatorul său să calce pe clapetă,
iar acul său indicator a fost adus la
zero, se deschide lin clapeta de ac¬
celeraţie urmărind nivelul benzinei
din tubul manometric; acesta tre¬
buie să înceapă să coboare în mo¬
mentul în care acul comparatorului
indică o cursă a clapetei de accele¬
raţie de 7,95+0,4 mm. Cazul contrar
arată că reglajul ansamblului tijei
de comandă a îmbogăţitorului nu
este corect şi trebuie să fie refăcut.
în lipsa comparatorului se poate
recurge la o metodă mai simplă prin
utilizarea unei piese_ cilindrice cu
diametrul de 4,2 mm. în momentul în
care nivelul benzinei în manometru a
scăzut, tija de măsură trebuie să
poată intra frecînd uşor în spaţiul
dintre clapeta de acceleraţie şi pere¬
tele camerei de carburaţie, în zona
cea mai largă a interstiţiului. Se de¬
montează tubul manometric, se
montează la loc şurubul de protecţie
a jiclorului îmbogăţitor şi capacul
să se facă de către personal califi¬
cat; orice „experienţă" poate con¬
duce la erori care, pe de o parte,
scot autoturismul din garanţie, iar
pe de altă parte, pot provoca pa¬
gube materiale sau chiar accidente
în circulaţia rutieră.
INSTALAŢIA
DE ALIMENTARE
S! DE EVACUARE
A MOTOARELOR
A. Instalaţia de alimentare. După
cum s-a prezentat anterior, motoa¬
rele autoturismelor Oltcii sînt ali¬
mentate clasic, prin instalaţii care
au următoarele particularităţi teh-
nico-constructive: vezi Tehnium nr
169 (12/1984) — 173 (4/1985):
carburatorului, observînd daca nu
este necesară înlocuirea garniturii
sale de etanşare cu una nouă — şti-
indu-se că o garnitură veche nu asi¬
gură 100% etanşarea camerei de car¬
buraţie.
5. Reglajul mersului în goi (ra¬
lanti)
Pentru reglarea funcţionării moto¬
rului la ralanti sînt strict necesare un
turometru cu scaia 0—1 000 min~‘ şi
un analizor de oxid de carbon. Re¬
glajul diferă de acela al carburatoru¬
lui 28 HB 1-1, deoarece poziţia cla¬
petei de acceleraţie nu se măi modi¬
fică.
Ca parametri de reglare se folo¬
sesc turaţia şi nivelul emisiei de CO,
care trebuie să corespundă cerinţe¬
lor regulamentului ’ CEE (Comisia
Economică Europeană) nr. 15 din
25.02.1983 privitoare la emisiile de
noxe ale autovehiculelor şi, în plus,
asigură funcţionarea foarte econo¬
mică a motorului la sarcini parţiale,
cu amestecuri sărace în benzină.
Întrucît în uzina constructoare
acest reglaj se efectuează precis pe
standuri speciale, şurubul de re¬
glare a mersului în gol 23 (figura 1)
este sigilat cu un capac galben/alb.
Reglajul se efectuează cu moto¬
rul încălzit în prealabil şi cu turome-
trul şi analizorul cuplate. Mai întîi se
fixează turaţia, la 600-M00 min 1
acţionînd asupra şurubului 22 (fi¬
gura 1 sau figura 7). Prin înşuruba¬
rea acestui şurub turaţia scade şi
invers. Imposibilitatea realizării tu¬
raţiei nominale de ralanti în acest
fel arată că reglajul poziţiei clapetei
de acceleraţie nu a fost efectuat co¬
rect şi deci trebuie revăzut.
Urmează apoi verificarea şi regla¬
jul emisiei de bioxid de carbon.
Pentru aceasta se desface capacul
sigilat al şurubului care controlează
emisia de CO (reper 23, figura' 1 sau
reper 3, fig. 5). Concentraţia de CO
în gazele de evacuare trebuie să fie
de 1—1,5% şi în nici un caz să nu
depăşească 4,5%, ultima cifră con¬
stituind niveluj maxim admis de
normele internaţionale.
Trebuie să se atragă atenţia asu¬
pra faptului că aceste reglaje nu se
pot face corect dacă este mijlocită
pătrunderea de aer fals în camera
de carburaţie. Locurile cele mai
probabile de acces sînt şurubul de
protecţie al jiclorului de mers în gol,
precum şi axul clapetei de accele¬
raţie; aceste piese sînt prevăzute cu
garnituri de etanşare care se pot
deteriora fie în timpul demo.ntării-
montării, fie se uzează (îmbătrî-
nesc) natural în timpul exploatării
no/male a autovehiculului.
în încheiere, atragem atenţia asu¬
pra faptului că începînd din ianua¬
rie 1984 vechile carburatoare 28 H
4—1 au fost livrate cu plutitor modi¬
ficat ca formă, masă şi volum. Mări¬
rea cu 15% a volumului a dus la mo¬
dificarea nivelului benzinei în ca¬
mera de nivel constant. De aceea a
fost necesar ca suprafaţa de mon¬
tare a acului-supapă (poantou) în
capacul camerei de nivel constant
să fie mai adîncă cu 0,8 mm. Cota
de reglare a plutitorului (distanţa
pînă la capac) trebuie să fie de 13,6
mm, iar nivelul benzinei în cameră
rămîne la aceeaşi cotă: 22 ±1,5 mm.
Noul plutitor se montează într-un
capac cu formă modificată cores¬
punzător, care se adaptează per¬
fect la corpul tipurilor anterioare
din seria 28 HB. Pentru utilizarea
noului capac cu plutitoare de tip
vechi, este necesară montarea sub
acul-supapă a două inele A10 x 14,
cota de reglare a plutitorului fiind
acum 12,1 ±1,1* mm.' De remarcat
că plutitorul nou nu poate fi montat
în capacul carburatoarelor de tip
vechi.
— Rezervorul de benzină. Iden-
TEHNIUM 2/1987
SISTEM
DE DEVELOPARE
porţi $1 .CDB408E) cele 11 stan ale auto¬
matul^ CSI.
Un rol important îl au temporizările,
care se pot grupa în trei clase, după du¬
rata temporizării. Temporizarea pînă la 1
minut se realizează cu schema din figura
24 — generare impuls, sau cea din figura
25. utilizată pentru temporizarea TH1 —
spalare 1 şi 2. Elementul reglabil este re¬
zistenţa R de 47 kîi, temporizarea fiind li¬
mitata de valoarea C de 10 /zF. Conden¬
satorul va avea un curent de pierderi cît
mai redus, ales prin sortare.
Temporizările pînă la 5 minute sînt
date de schema 26. Valoarea C este de
50 fiF, iar R de 6,8 Mii. Condensatorul
trebuie să fie de foarte bună calitate
. Acest tip de temporizare se utilizează la
stopare (TS), solarizare (TL), albire (TA)
si spălare (TH3). Pentru timpii mai mari
se utilizează un multiplicator de capaci¬
tate cu amplificator operaţional de tip
LM108 sau similar (figura 27). Schema
se aplică la temporizarea revelărilor
(TR1 şi TR2), spălarea lungă (TH2), fi¬
xare (TF) şi uscare (TU).
Comanda deschiderii electroventile-
lor de admisiune se face cu modulul din
figura 28 A. Notaţiile devin pentru fiecare
modul ca în tabelul 2.
(URMARE DIN NR. TRECUT)
La evacuare, racordul de
acces va. fi situat la capătul mai ridicat al
galeriei, în capătul opus fiind racordul
golire apa, pe partea inferioară a galeriei,
deci pe aceeaşi parte, cu. racordurile ven-
' filelor. Construcţia se realizează prin li¬
pire cu adeziv, cu mare grijă pentru asi¬
gurarea etanşării.
Cuva 2 se realizează din PVC lipit sau
sudat, la dimensiuni ce depind de tam¬
burul utilizat, deci de tipul peliculei.
în figura 17 se poate urmări modul în
care se încastrează senzorii 48 în cuva 2,
precum şi dispunerea racordurilor 53 şi
54, care asigură legătura cu cele două
cuve de amestec (galerii). în plus, mai
apare şi racordul 52, care se situează cu
circa 10 mm deasupra nivelului normal al
soluţiei în cuvă şi care serveşte la evacu¬
area surplusului de soluţie sau apă de
spălare. Diametrul acestui racord este
de_10—15 mm (orificiu).
în cazul în care utilizăm ventile cu co¬
mandă manuală, construcţia se opreşte
aici. Dacă dorim să- asigurăm un regim
de lucru automat, vom avea nevoie să
realizăm o schemă corespunzătoare de'
comandă după forma bloc din figura 18.
Atragem atenţia de la început că în conti¬
nuare vom prezenta automatul secven¬
ţial de comandă, care este destul de
complex, iar realizarea lui impune un ba¬
gaj de cunoştinţe accesibile numai con¬
structorilor experimentaţi.
Ing. M. FLORESCU
două ventile de spălare. Acest modul se
realizează în 14 etaje.
în figura 21 avem blocul de alimentare
(mai puţin etajele de transformare şi re¬
dresare). în bloc intră o tensiune conti¬
nuă de 24 V/5 A şi una de 12 V stabilizată
(minus) de 50 mA.
La ieşire âvem alimentările pentru blo¬
curile automatului şi o comandă tempo-
. rizată RESET care aduce automatul la
pornire în starea zero. Temporizarea
este asigurată cu circuitul integrat
CDB4121 iar stabilizările cu /1A323
(Cit—CI4). Alimentările sînt GS1, GS2,
BC şi AS.
Generatorul secvenţelor este alcătuit
dintr-un numărător cu 12 stări (figura
22). El se realizează cu patru bistabile JK
(CDB 473E). La pornirea automatului,
acest bloc este alimentat de la GS1, îm¬
preună cu comanda RESET (circa 1 se¬
cundă). După acest interval se cuplează
şi blocul GS2, iar RESET dispare. Numă¬
rătorul se află în starea zero şi gata de lu¬
cru.
Blocul GS2 (figura 23) decodifică cu
BLOC r
ALIMENTARE f
AFIŞARE
STĂRI
SENZORI
NIVELURI
1_, GENERATOR
«*•**■ SECVENŢE
BLOC COMENZI Şi
TEMPORIZĂRI
r—~
BLOC PUTERE
1 AFIŞARE
1 FUNCŢII
COMENZI
1N4148
Sl^(48
—oSNl
—oSHi
IcK 1N4148/
OC H H4
11. Spălare . 5— „ 20
/VaT 2. Uscare . — ;, 30
Comanda motorului de antrenare se
obţine la pornire cu Un modul din cele
prezentate în figura 20, acesta funcţio-
nînd continuu pe tot ciclul de develo¬
pare. Blocui de comandă se leagă la sem¬
nalul GS2.
Se poate remarca existenţa unui
număr de 11 etape temporizate, ceea ce
ar impune o schemă cu minimum 22 de
secvenţe. Pentru a simplifica- automatul,
am ales o soluţie cu un .automat cu 12
stări, toate comenzile suplimentare fiind
generate de o logică combinaţionalâ şi
de temporizări. Vom analiza blocurile din
figura 18 pe secţiuni.
Blocul de. AFIŞARE. STĂRI asigură
controlul funcţionării automatului prin
- vizualizarea celor 12 stări de bază. Aces¬
tea nu sînt biunivoc legate de etapele
procesului, afişate de blocul AFIŞARE'
FUNCŢII.
în figura 19 este prezentat blocul de
legătură a senzorilor de nivel, realizat cu
porţi NU — CDB405E. Cu SN1 am notat
C11 [h2Kofe 14 4 9“:
-> X— e§CI4 H
82 °n r<k 1 o 11:
BC1o7 BD135
r M —0+5V
.1 BC
. senzorul montat, la partea superioară a
cuvei 2 care verifică umplerea, iar cu
SN2 senzorul inferior, care verifică goli¬
rea. Semnalele de ieşire sînt generate
: ; ţ atîţ direct cît şi negate.
în figura 20 prezentăm etajul de putere
(un modul). Tranzistorul BQ1.35-.va avea
radiator de răcire (50 cm 2 ). Rezistenţa
de 10 k.Q se ajustează la punerea în func¬
ţiune, pentru asigurarea curentului co¬
rect de acţionare a sarcinii. Bobina B
poate fi atît bobina unuia dintre ventile,
1 Q S J
^ J
^ °ţ— Q c K ?— tj [ K [] H Si [ K
jfi r K
TEHNIUM 2/1987
Notaţia V indică ventilul de admisiune
pentru o soluţie, iar V' ventilul de evacu¬
are.
Comanda solarizării se face ca în fi¬
gura 28 B.
Spălările 1 şi 2 se realizează cu co¬
manda obţinută de la blocul din figura
28 G, care prezintă şi un subansamblu al
blocului de comenzi finale din figura
28 D. Spălările intermediare se reali¬
zează cu circuitul din figura 28 E. Sem¬
nalele El— E9 se sumează ca în figura.
28 F, cu un circuit SAU cu diode, gene-
rind împreună cu comanda de START
comanda de deplasare a stării NUM.
Semnalele de spălări se sumează cu
circuitul 28 G.
,în totalitate schemele din figurile 28
reprezintă logica de generare a automa¬
tului de comandă.
D <?C 9A Bq
Circuitele se afişază cu elemente de
tip CDB417E ca în figura 29. Elementele
de afişare se dispun ca în figura 30.
Ciclul de funcţionare se poate descrie
după cum urmează.
1. CONECTAREA ALIMENTĂRII. Por¬
neşte motorul, (comanda GS1), afişează
GSL, resetează numărătorul, cuplează
logica GS2 (afişează GS2). Automatul
este gata de lucru.
2. START. Trece automatul în starea 1
(afişează 1), deschide admisiunea reve¬
latorului. 1 (comanda VR1), care durează
pînă la umplere (afişează SN1 — PLIN);
declanşează temporizarea TR1 (afişează
TR1 ; — REVELARE 1); după temporiza¬
rea TR1, deschide evacuarea (comanda
V'RI), pînă la atingerea nivelului SN2
(cînd afişează SN2 — GOL). Se deschide
9BC 24
Fii u m
14 4
CDB4121
comanda V'RI şi se generează semnalul
de salt NUM.
3. Automatul trece în starea 2 (afişat 2).
Se deschide admisiunea apei de spălare
(comanda VH), se declanşează tempori¬
zarea TH1 (afişat VH-SPĂLARE), după
TH1 se închide admisiunea apei şi se ge¬
nerează comanda NUM. De menţionat
că ventilul de evacuare a apei are în cir¬
cuitul de comandă o întîrziere de 12 se¬
cunde, care asigură evacuarea integrală
a apei, realizat cu CDB4121.
4. Automatul trece în starea. 3 (afişează
3) . Se deschide admisiunea soluţiei de
stopare (comanda VS), pînă la umplere
(afişează SN1 — PLIN). Se asigură tem¬
porizarea TS (afişat TS — STOPARE) şi
după terminarea TS deschide evacuarea
(comanda V'S), pînă la golire (afişează
SN2 - GOL).
Generează comanda NUM.
5. Automatul trece în starea 4 (afişează
4) — reia ciclul de la punctul 2 — afişează
VH — SPĂLARE.
6. Automatul trece în starea 5 (afişează
5) . Declanşează admisiunea soluţiei de
albire (comanda VA) pînă la umplere
(afişează SN1 — PLIN), declanşează
temporizarea TA (afişează TA — AL¬
BIRE). După finalizarea etapei, asigura
golirea (coman da V'A), pînă la golirea
totală (afişează SN2 — GOL), generează
comanda NUM.
/. Automatul trece în starea o tanseaza
6) ; se asigură comanda de spălare VH
(afişează VH — SPĂLARE), pe durata
TH3, după care generează comanda
NUM.
8. Automatul trece în starea 7 (afişează
7) , aprinde lampa de solarizare (co¬
manda L) pe timpul TL (afişează L-SO¬
LAR IZA RE), generează apoi comanda
14 4 9 Io 11
CDB 4121
5 3 7 1
6 9 8
*12V £2
<fBC BC
+ 5V
i L__ TH3, după care generează comar
U75o NUM
j 8. Automatul trece în starea 7 (afişe;
“ 7), aprinde lampa de solarizare (i
; manda L) pe timpul TL (afişează L-S
~ ' COTIZARE), generează apoi comar
f TUO Tr NUM:şi jstinge lampa.
1 I K 1; I rw~;î HZ 1 1 Vt S-Automatul trece în starea 8 (afişe;
- _ _ 8) Deschide admisiunea reyelâtdrulu
ŞES 55
+5V BC
SN2c4
(comanda VR2), pînă la umplere-(afişea-
I L-tN); - după H*mporizarrecLtR2
12 4- REVELARE 2), se co-
•(eor yarţda-\AR2) pînă
şeazi SN2 '-3GOI)japoi ge-
andalNUM. V
atul- trece sîn starea 9 (afişea-
©Szăjc&aîanda spălării VH
I - SPĂLARE). Du nă du rata
e spălarea şiigerîfîează; co-
. 11. Automatul trece îrTsfârei' “tb (ăffşek'-
ză 10). Deschide comanda admîsfcjnii
VF), f&m la umplere
'iălşeâza SN1 — PLIN). După trecerea
timpului TF, deschide comanda de eva¬
cuare VF, pînă la golire (afişează SN2 —
GOL), generează comanda NUM.
12. Automatul trece în starea 11 (afişea¬
ză 11). Deschide comanda spălării VH pe
durata TH2. După terminarea spălării,
trece la comanda uscării pe durata TU
(afişează TU — USCARE). La terminarea
uscării, generează comanda NUM.
13. Automatul revine în poziţia zero.
Pentru a putea asigura o funcţionare
normală, reglajele de timp trebuie să fie
accesibile (mai puţin temporizarea co¬
menzii NUM şi a evacuării apei, care sînt
fixe). La determinarea timpului reglat va
trebui să luăm în considerare şi durata
golirii cuvei, timp în care procesul chimic
continuă.
Blocul electronic se realizează din mo¬
dule,_ cuplate apoi perpendicular pe o
placă de baza. Pentru a asigura miniatu¬
rizarea se recomandă cablajul dublu
strat. De menţionat că atît pentru porţi,
cît şi pentru monostabil şi bisîabil, se
poate utiliza şi altă serie de circuite (de
exemplu MOS), urmînd a fi modificate
numai tensiunile de alimentare şi circui¬
tele de semnalizare şi comandă de
putere.
VR
VH3 BC
+ 5V
CDB 417
«eţeo OOOQOOOOOOO O
o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Io 11 ^
START QGrOL. Q\>Uf4 Foijqu
1N4148
czL/ NUM
|*START
1N4148
23 P €TTftKr QârOL»
’VH oREV 1. oSTOPARE
3© oALBIRE OS0LAR
o REV 2. oFIX
oSPĂLARE
TEHNIUM 2/1987
17
DJHEOJLrl
1300
APÂRÂTORI
de FB0TSCTIE
După montarea aripilor şi execu¬
tarea operaţiilor de etanşare în par¬
tea inferioară a rosturilor de îmbi¬
nare, cu material autovopant şi us¬
carea acestuia, se poate executa
montarea apărătorilor de protecţie
din zona subcompartimentului
aripă.
Scopul urmărit este crearea unei
etanşeizări contra penetrărilor de
elemente corosive ce pătrund în
subcompartimeniul aripii în timpul
rulării, cît şi amortizarea zgomote¬
lor produse de proiecţia particule¬
lor de nisip şi criblură, izbite în ele¬
mentele caroseriei.
Apărătorile de protecţie se vor
confecţiona din plăci de poliester
expandat sub forma a două capace
etanşe, montate prin presare şi li¬
pite cu material autovopant, în par¬
tea din faţă şi spate a roţii de rulare
(fig. 1). Una din apărători se mon¬
tează în partea din faţă a aripii, pro-
tejînd zona ramei de far şi partea
frontală a aripii, avînd o poziţie
aproape verticală. Cea de-a doua
apărătoare se montează în spatele
roţii de rulare, fixată între pereţii
contraaripii şi aripă, conform figurii
3 , avînd o formă curbată.
Grosimea plăcilor din care se
confecţionează apărătorile este va¬
riabilă şi poate fi cuprinsă între 10 şi
25 mm.
AVANTAJELE MONTĂRII
APĂRĂTORILOR DE PROTECŢIE
Montarea apărătorilor din mate¬
rial plastic în zona subcompartimen¬
tului aripă prezintă următoarele
avantaje;
— construcţia este simplă şi
Ing. VLADIMIR TUŢĂ
uşoară, putînd fi executată de orice
şofer amator;
— materialul poate fi folosit prin
recuperarea ambalajului de protec¬
ţie al diverselor aparate casnice:
— apărătorile din plăci de polies¬
ter sînt uşoare;
— prin montarea lor nu se per¬
mite depozitarea noroiului în partea
din faţă a aripii şi zona farului, cît şi
la numărul stîlpului de susţinere a
uşilor din faţă, deci înlătură sursele
de coroziune;
— protejează fonic efectul de im¬
pact al particulelor de nisip şi pietri¬
celelor proiectate de roţi în timpul
rulajului pe şosele accidentate;
— prelungirea anticorosivă a „vie¬
ţii" autoturismului, deci implicit o
economie materială;
— fiabilitatea procedeului este
confirmată şi de existenţa lor la au¬
toturismul autorului, unde aceste
apărători au fost montate de peste
şase ani.
Pentru execuţia uşoară a acestor
Fig. 1: Poziţionarea celor două apă¬
rători din piăci de.poliester expandat în
cadrul subcompartimentului aripă
a. apărătoarea verticală
b. apărătoarea curbă
Fig.. 2: Vedere din secţiunea AA repre-
zentînd forma apărătorii verticale mon¬
tate în partea din faţă a aripii
Fig. 3: Vedere din „B“ reprezentînd
apărătoarea curbată din spate, montată
între contraaripă şî aripa automobilului
Fig. 4: Dimensiunile de execuţie a apă¬
rătorii verticale
a. apărătoarea sîîngă
b. apărătoarea dreaptă
zur_
357 . \328
360 _
360 ( 1
353 .
aparatori este recomandabilă exe¬
cutarea unor şabloane din hîrtie
sau carton, după dimensiunile pre¬
zentate în desenul din figurile 4 a şi
b. Aceste şabloane se suprapun
peste placa de polistiren şi se tra¬
sează contururile gabaritului cu
ajutorul unui creion. Se decupează
întregul profil cu ajutorul unui cuţit
bine ascuţit. Se observă o mică di¬
ferenţă între forma apărătorii din
stînga, comparativ cu cea din
dreapta. Apărătoarea curbă se re¬
comandă a fi confecţionată din ma¬
terial cu grosimea de oca 10—15
mm, pentru a se putea curba uşor.
Ambele tipuri de apărători pot fi
confecţionate şi din două sau trei
elemente care se vor lipi între ele.
Fixarea fiecărui element se va face
separat. Lipirea între margini se va
face cu material autovopant, iar fi¬
xarea lor în zona de montare se va
face prin presare în zona respec¬
tivă.
înainte de fixarea în subcomparti-
mentul aripii, suprafeţele apărători¬
lor ce sînt îndreptate către circumfe¬
rinţa cauciucului se vor da cu un
strat de material autovopant cu aju¬
torul unei pensule şi se va lăsa cca
8—10 ore pentru a se usca. Operaţia
se mai poate repeta o dată sau de
două ori, prin depuneri de straturi
subţiri.
MONTAREA APĂRĂTORILOR
VERTICALE
După montarea roţii' se ia apă¬
rătoarea verticală şi se introduce
18
TEHNIUM 2/1987
spre partea din faţă a aripii, astfel în-
cît să acopere zona farului. Zona li¬
mită fiind aceea de aşezare peste
şortul de protecţie ce rigidizează
aripa în partea lateral-faţă, astfel în-
cît suprafaţa apărătorii verticale pro¬
tejată cu material autovopant să fie
la nivelul marginii şortului de rigidi-
zare. Se curăţă cu un cuţit sau cu o
pînză de ferăstrău manual porţiunile
care prezintă urme de contact. Ope¬
raţia se repetă pînă ce apărătoarea
intră puţin presată. în acest moment
se scoate şi se unge cu material au¬
tovopant întregul contur, cu un
strat de cca 3—5 mm. Se introduce
şi se presează în zona respectivă.
Dacă în anumite zone a rămas un
spaţiu între conturul apărătorii şi
profilul caroseriei, se introduc
bucăţi de material expandat, croite
la formă apropiată. Şi acestea sînt
unse cu material autovopant şi in¬
troduse presat în spaţiul respectiv.
întregul contur al apărătorii verti¬
cale se întăreşte cu material prin
formarea în secţiune a unui
triunghi, conform figurii 6, cu o înăl¬
ţime de 4—6 mm. Această întărire
se poate realiza prin încărcarea
marginii cu material autovopant cu
ajutorul unei spatule, iar forma de
triunghi cu ipotenuza racordată se
realizează fie cu o linguriţă veche,
fie cu vîrful rotund al unui cuţit de
masă.
Acest strat de etanşare şi consoli¬
dare a apărătorii permite scurgerea
uşoară a apei, atît în timpul rulării pe
şosele cu apă, cît şi în timpul spălării
subcompartimentului aripă. Se re¬
petă operaţiile pentru subcomparti-
mentul roţii vecine. După cca 24 de
ore de la efectuarea acestei operaţii
se poate circula cu autoturismul fără
probleme de deteriorare.
APĂRĂTOAREA CURBATĂ
în principiu, modul de execuţie şi
montare a apărătorii curbe, care se
amplasează în spatele roţii, este
asemănător cu cel al apărătorii ver¬
ticale. Fazele procesului de exe¬
cuţie sînt identice, respectiv tra¬
sare, tăiere, depunere de material
autovopant, fixare în zonă, etan¬
şare şi consolidare.
FINISAREA SUPRAFEŢELOR
După montarea celor două apă¬
rători în cadrul subcompartimentu¬
lui aripă şi depunerea cu ajutorul
pensulei a unui sau mai multor stra¬
turi de material autovopant, a cărui
etaje preahpufigatOARE
de MIDIOFREGVENTA
Multe situaţii implică realizarea
unor etaje de preamplificare cu
anumite particularităţi, pentru care
constructorul amator nu are A întot¬
deauna o schemă verificată. în cele
ce urmează vom prezenta o serie de
scheme, verificate practic, care sa¬
tisfac condiţiile HI-FI şi care pot fi
utilizate în foarte multe situaţii.
Pentru început, în figura 1 pre¬
zentăm schema de bază a unui
preamplificator pentru care, prin
schimbarea rezistenţelor, se pot
obţine diferite niveluri de amplifi¬
grosime 10-^15 ^
Fig. -5: Desfăşurata apărătorii curbate
Fîg. 6: Secţiune cu modul de întărire a .
apărătorii prin racordarea cu material
autovopant a întregului contur
i 1 . aripă faţă
2. apărătoare verticală
3. strat de etanşare şi fixare a
apărătorii pe întregul contur
grosime nu trebuie să depăşească
1,5—2 mm, suprafaţa realizată pre¬
zintă uneie asperităţi ce permit
acroşajul uşor al stratului de noroi,
în vederea eliminării acestui neajuns
se recomandă efectuarea unei ope¬
raţii de finisare a suprafeţelor, sub¬
compartimentului aripă prin aplica¬
rea unui strat de vopsea pe bază de
răşini minerale sau vopsea de ulei.
Această operaţie prezintă două
avantaje: primul este acela de a rea¬
liza o suprafaţă fără asperităţi ce nu
R 4 -390 O; R § -1 kn; rezistenţa de
120 kn se măreşte la 270 kn. Ten¬
siunea de alimentare trebuie mărită
la o valoare peste 40 V (45 V nor¬
mal). In acest caz V 1 are 2,5 V; V 2
circa 21 V; V 3 -4,5 V. Al doilea tran¬
zistor este BC147. Obţinem astfel la
permite depunerea noroiului, iar ai
doilea acela de a realiza un aspect
frumos prin aplicarea unei vopsele
la fel sau apropiată de cea a autotu¬
rismului.
un cîştig de 20 dB o excursie a ten¬
siuni] de ieşire de 10 V, pe o impe-
danţă de 260 n. Distorsiunile sînt
sub 0,11% la valoarea maximă a ieşi¬
rii. Impedanţa de intrare este de
140-4-145 kn.
(CONTINUARE ÎN PAG. 21)
care, ceea ce face ca acest etaj să
fie practic universal. Banda de frec¬
venţă este de la 15 Hz la 22 kHz, cu
nivel de neliniaritate sub 3 dB şi un
coeficient de distorsiuni armonice
sub 0,2%. Tranzistoarele sînt de tip
BC148 sau similare, de zgomot mic.
Tensiunea minimă la intrare este
de ordinul 1 mV.
Dacă dorim să obţinem o valoare
mare a tensiunii de ieşire cu menţi¬
nerea distorsiunilor la un nivel
scăzut, vom alege următoarele va¬
lori: R 1 -4,7 kfl; R 2 -47 kn; R 3 -6,8 kn
4,7
1,5
1,5
1,0
12
15
56
180
1,8
2,2
2,2
2,2
470
560
330
580
1 200
470
270
220
—
—
—
10
3,4
0,97
0,4
0,15
10,8
9,3
9,3
9,7
5,6
3,55
2,3
3,4
145
140 1
135
110
63
1 140
260
700
TEHNIUM 2/1987
19
DECLANŞAREA
nlOTIZK
iLUH FQLSER
Ing. VAS1LE CĂLINESCU
Există situaţii în care este necesară utilizarea
unui dispozitiv care să introducă o anumită întîr-
ziere între momentul închiderii contactului de
sincronizare şi declanşarea iluminării propriu-
zise a lămpii fulger. în acest sens cităm cîteva ca¬
zuri:
— folosirea unei lămpi fulger (electronice) la
aparatele fotografice care sînt prevăzute doar cu
contact sincron „M“ (pentru lămpi chimice);
— folosirea a două lămpi fulger la aparatele
fotografice prevăzute cu un contact sincron „M“
şi unul „X“;
— folosirea a două lămpi fulger la aparatele
fotografice prevăzute cu două contacte sincron
„X“, cînd între iluminările celor două lămpi se im¬
pune un interval cunoscut şi precis determinat;
— folosirea unei lămpi fulger comandată de
un sesizor de prezenţă (în unghiul de fotogra¬
fiere nu este inclusă poziţia sesizorului şi se im¬
pune lăsarea unui timp necesar intrării subiectu¬
lui în cîmpul de fotografiere).
Fotoamatorilor interesaţi le propunem un dis¬
pozitiv electronic a cărui schemă o prezentăm
alăturat.
Cu SK s-a notat contactul sincron al aparatului
fotografic. Alimentarea se face de la baterii
(5—6 V). Lampa fulger se conectează pe bornele
„SINCRO“. în punctul K se poate aplica o ten- ■
siun.e declanşatoare (pozitivă) de V.
Această tensiune poate fi şi mai mare, pînă la
200 V, cu condiţia unei durate de aplicare de 2...5
ms. Este cazul declanşării prin intermediul altui
circuit electronic, de' exemplu un circuit pentru
dubla sincronizare.
Totodată, dispozitivul poate comanda la rîndul
său un alt circuit electronic pe ieşirea A. In
această situaţie, T3 şi Thl pot lipsi (excluzîn-
du-se însă comanda efectivă a unei lămpi), Co-
2 12
|y y
t 3 %
^nFT 500 ^ 5f6V
i 100iL[
1 -X4
A I
JrTh.1
C/\K
manda lămpii şi a unui alt circuit în mod conco¬
mitent este posibilă.
Dispozitivul cuprinde două monostabile, pri¬
mul impunînd durata de întîrziere, iar cel de-al
doilea durata de menţinere a impulsului de¬
clanşator.
T4 se deschide la aplicarea impulsului de sin¬
cronizare şi comandă primul monostabil (Cil,
TI, CI2), al cărui timp de.basculare este dat de
CI şi FII. Cu rezistorul R1 se poate regla timpul
de întîrziere între 10 ms şi 1 s (CI fiind de 10 fiF)
sau între 1 ms şi 0,1 s (CI fiind de 1 mF). După
scurgerea timpului de întîrziere se comandă cel
de-al doilea circuit monostabil (CI3, T2, CI4), al
cărui timp de lucru este dat de C2 şi R2 şi este de
cca 20 ms. Comanda tiristorului se face pentru
acest timp de către T3.
Pentru T3 se poate folosi orice tip de tranzistor
pnp cu siliciu sau cu germaniu care are curentul
rezidual de colector mai mic de 0,1 mA.
LISTA DE PIESE
T3: KF517; KFY18 sau echivalent (p > 40);
T4: SS216C sau echivalent (p > 50);
Thl: ST103/4 (KT504) sau echivalent;
Ci 1-4; Dl00 (PI00, P200, D200);
TI—T2: pnp—Ge — GC121E; GC100 sau echi¬
valent {p > 180); pnp-Si — KF517; KFY18 sau
echivalent {ft > 200);
Dl: diodă cu siliciu de 1 A (SY200; SY320 sau
echivalentă); poate lipsi, dar se impune evitarea
conectării greşite ca polaritate a bateriei.
BIBLIOGRAFIE
S. Kaufmann, „Unkonventionelle Blitzlichtan-
wendung", revista „BILD UND TON", 1977/2.
.. MM na - ■ na
FILTRE
REN
BLITZ
Pentru amatorii realizării unor
efecte deosebite în fotografierea
color sau cu diapozitive color pre¬
zentăm mai jos construcţia unor fil¬
tre colorate pentru blitz.
1. Prezentare generală şi dome¬
niu de folosinţă. Filtrele se prezintă
sub forma unor plăci colorate din
plexiglas prevăzute cu două lamele
elastice necesare ataşării filtrului
de carcasa blitzului. Lumina dată
de blitz va fi astfel de culoare roşie,
20
verde, galbenă sau de orice altă cu¬
loare avută de plexiglasul folosit,
permiţînd (mai ales la fotografierea
pe diapozitivele color) obţinerea
unor efecte deosebite.
2. Materiale necesare. Pentru
realizarea filtrelor se vor folosi plăci
din plexiglas tăiate la dimensiunile
de 84 x 44 mm, avînd grosimea şi
culoarea în funcţie de posibilităţile
de procurare. Mai este nevoie de cî¬
teva fîşii de tablă balot din care se
vor confecţiona lamelele elastice
de prindere.
3. Execuţie. După tăierea plexigla-
sului la dimensiunile de mai sus (di¬
mensiuni proiectate pentru blitzul
FIL 11M, existent în comerţ), col¬
ţurile şi muchiile se vor rotunji, mai
întîi cu o pilă.fină şi apoi cu o hîrtie
abrazivă fină, fiind atenţi să nu atin¬
gem faţa plexiglasului; Tabla balot
se va tăia la o lungime astfel aleasă
încît, o dată filtrul aplicat pe blitz,
lamelele să depăşească 1/2 din lăţi¬
mea blitzului. Capetele lamelelor se
vor îndoi uşor spre exterior cu aju¬
torul unui cleşte patent pentru a
evita zgîrierea carcasei blitzului.
Lamelele, o data îndoite, se vor lipi
cu prenadez pe plexiglas la o
înălţime astfel aleasă încît să nu
acopere oglinda blitzului (după li¬
pire lamelele vor sta presate cel
puţin 24 de ore). După lipire lame¬
lele se vopsesc cu duco negru sau
altă culoare preferată, putîndu-se
apoi scrie cu VITOLIT numărul de
trepte cu care se impune deschide¬
rea diafragmei sau aplicîndu-se un
model oarecare.
4. Mod de folosire şi observaţii
generale. Filtrele se pot folosi sim¬
ple sau combinate unul cu altul (de
exemplu, dacă peste un filtru gal¬
ben aplicăm unul albastru, lumina
TEHNIUM 2/1987
Amploarea şi diversificarea de
care se bucură în prezent aparatele
de tip reflex au atras şi o diversitate
foarte mare a obiectivelor inter¬
schimbabile şi, o dată cu ele, o pre¬
ocupare în plus pentru fotoainatori:
păstrarea şi întreţinerea obiective¬
lor.
O primă atenţie trebuie acordată
capacului care protejează lentilele
obiectivului. Capacul oferă protecţie
atît împotriva factorilor mecanici, cît
şi împotriva umezelii sau prafului,
protecţie asigurată lentilelor şi stra¬
turilor antireflex. în perioadele cînd
obiectivul este scos din aparat este
bine să-l păstrăm şi cu un al doilea
capac peste lentila dinspre aparat.
Chiar dacă păstrăm obiectivul într-o
husă (cum este cel mai indicat),
acest al doilea capac protejează len¬
tila de zgîrieturile provocate de
eventualele particule de praf exis¬
tente în ţesătura husei. Obiectivele
se vor feri de şocuri mecanice care
pot produce (chiar dacă sînt de in¬
tensităţi mici) spargerea uneia sau
mai multor lentile, ciobirea lor. pe
margini sau dereglarea mecanis¬
mului de punere la punct deoarece,
de cele mai multe ori, carcasele
obiectivelor sînt din aluminiu.
De asemenea, se vor evita tempe¬
raturile prea ridicate (expunere în¬
delungată la soare pe timp de vară)
sau prea coborîte, precum şi trece¬
rile rapide de la o temperatură ridi¬
cată la una scăzută (sau invers), de¬
oarece astfel se poate deteriora
stratul antireflex sau chiar lentilele.
La obiectivele căre se montează în
(URMARE DIN PAG. 19)
Dacă totuşi nu putem realiza un
sistem de etaje care să se poată cu¬
pla corect, se recomandă intercala¬
rea unui etaj BUFFER schimbător
de impedanţă, ca în figura 2. Perfor¬
manţa acestui transformator de im¬
pedanţă cu amplificare 1 este de a
avea la intrare 3—3,6 Mii, iar la ie¬
şire 250 ii Tranzistoarele sînt
BC148.
De la schema din figura 1 obţi¬
nem şi varianta cu cîştig reglabil din
figura 3, destinată amplificatoare¬
lor de microfon sau ghitară. Cîşti-
gul se reglează de la 13 la 40 dB, în
care caz distorsiunile variază de la
0,15 la 0,75%, impedanţa de intrare
de la 145 la 120 kft, iar impedanţa
de ieşire de la 47 la 120 R Cu cît cîş-
tigul este mai redus, banda de frec-
obţinută va fi verde), camera sau
obiectele fotografiate fiind colorate
într-o lumină plăcută, uniformă. La¬
melele elastice vor fi îndoite puţin
spre interior astfel încît să intre
puţin forţat pe carcasa blitzului.
Pentru a stabili cu cît va trebui des¬
chisă diafragma aparatului (filtrul
aşezat în faţa blitzului va produce o
scădere a luminii ajunsă pe film,
fapt care se va compensa prin des¬
chiderea suplimentară a diafrag¬
mei), ne vom folosi de un expono-
metru cît mai precis şi bine verificat.
Se va îndrepta exponometrul spre o
suprafaţă uniform colorată şi uni- ■
form şi constant luminată (un pe¬
rete alb sau cerul fără nori) şi, la o
sensibilitate de film prestabilită, se
va citi perechea timp-diafragmă. Se
FIXATOR
iPID
VIOREL OLTEANU
aparat cu ajutorul filetului este bine
să se şteargă filetuî (nu foarte des)
cu o cîrpă moale, uşor unsă cu ulei.
Este bine ca lentilele să fie şterse cît
mai rar, iar atunci cînd această ope¬
raţiune devine necesară, ştergerea
să se facă cu piele de căprioară
(spălată şi uscată anterior) sau cu
un tampon de vată uşor îmbibat în
spirt. Nu se* vor folosi sub nici o
formă alte materiale, oricît de cu¬
rate ar părea, şi nici un alt' solvent.
Cînd pe lamelele diafragmei apar
uşoare urme mai deschise la cu¬
loare, urmărind forma lamelelor,
atunci cînd ele sînt închise, sau
cînd, la acţionarea ştiftului, dia¬
fragma nu se închide şi deschide in¬
stantaneu, este semn că pe lame¬
lele diafragmei s-a depus unsoare
de pe mecanismul interior al obiec¬
tivului. în acest caz, prezentarea la
un atelier de reparaţii în vederea
curăţării se impune de la sine,
obiectivul devenind, practic, inope¬
rant. Fineţea şi multitudinea piese¬
lor din interiorul obiectivului^ pre¬
cum şi modul lor de asamblare şi
sculele necesare fac aproape impo¬
sibilă intervenţia unui nespecialist,
rezultatele putînd fi dezastruoase.
Şi, în sfîrşit, o ultimă observaţie:
în cazul apariţiei unor jocuri în func¬
ţionarea mecanismului de punere
la punct este bine ca obiectivul res¬
pectiv să nu mai fie utilizat şi să fie
prezentat unui specialist. Folosirea
în continuare poate duce la uzuri
excesive care vor putea fi greu re¬
parate chiar de un specialist.
CONSTANTIN ALEXANQRESCU
A324 este un fixator rapid produs
de ORWO pe bază de tiosulfat de
amoniu. Este livrat ca soluţie con¬
centrată, ceea ce facilitează munca
de laborator. Este utilizabil atît pen¬
tru fixarea rapidă a materialelor alb-
. negru, cît şi a celor color.
Soluţia concentrată este neutră,
ceea ce impune adăugarea unei
■ substanţe acide atunci cînd proce¬
sul fotografic impune acest lucru.
Astfel, pentru materialele fotogra¬
fice alb-negru se adaugă o soluţie
de întrerupere A202 (raport 10 părţi
A324 şi 1 parte A202), rezultînd o
soluţie concentrată slab acidă.
Diluţiile de lucru, timpii de lucru
şi capacitatea de prelucrare sînt re-,
date în tabelul alăturat.
seşte soluţia neutrală rezultată din
diluţia a 1 parte fixator rapid A324
cu 4 părţi apă, cel puţin atît timp cît
nu se indică altfel prin procesul de
developare.
Soluţia concentrată se păstrează
timp îndelungat la temperaturi de
5—T5 C. Amestecată cu compo¬
nenta acidă, ea se poate folosi timp
de cîteva luni.
Dacă din cauza unor temperaturi
prea scăzute apar cristale în so¬
luţie, se va proceda lâ o încălzire
uşoară de pînă la 40 C.
Uşoarele depuneri care pot apă¬
rea în soluţia A324 nu influenţează
caracteristicile de lucru.
Fixatorui se livrează în sticle de X I
sau 5 I.
Pentru mater
i al ele color se fol o-
Materialul
fotografic
Diluţie la 1 parte
Timp de fixare la
Capacitate
A324 acidificaî
(părţi apă)
20 C cu agitare
uşoară (min.)
pentru 1 1 de
soluţie (m 2 )
1. Filme
4
2...5
1 — 1,5
2. Materiale
pentru
reproducere
4
„ 2...5
1 ... 1,5
3. Filme
Rontgen
3-4
2-5
1.,;1,5
4. Hîrtie
__ ±1 _i
2...4 j
max. 3
etaje PREAMPLIFIGJtTOARE
lizat
venţă creşte, dar nici un moment nu
este mai mică de 20—20 000 Hz.
Varianta pentru doze de pick-up
magnetice a schemei este prezen¬
tată în figura 4. Pentru corecţia
RIAA valorile sînt R—47 klî; 0^6,8
nF, C a -2,2 nF, C 3 -5 /uF. Cîştigul este
de 26 dEJ, impedanţa de intrare fiind
de 250 klî iar cea de ieşire de 240 lî.
Pentru cuplarea a două surse de
niveluri comparabile se utilizează
adesea scheme complicate cu care
- nu se poate asigura independenţa
funcţională a surselor. în figura 5
avem o variantă simplă care asigură
intrări de 2,5 MIÎ şi o ieşire de 70 II.
Distorsiunile sînt de maximum 0,1%
pentru ieşire de 0,5 V (pentru o in¬
trare în scurtcircuit).
aplică filtrul colorat în faţa ferestrei
exponometrului şi, din acelaşi loc,
se îndreaptă exponometrul spre
aceeaşi suprafaţă luminată, fără a
modifica sensibilitatea filmului. Se
citeşte diafragma care va cores¬
punde în acest caz la timpul de ex¬
punere anterior citit. Numărul de
trepte cu care se va deschide dia¬
fragma se va inscripţiona cu VITQ-
LIT pe filtrul corespunzător. Tre¬
buie ţinut seama că, folosind filtrele
colorate şi deschizînd astfel supli¬
mentar diafragma, profunzimea va
scădea, impunîndu-se folosirea unor
filme de sensibilitate mai mare sau
a unor blitzuri mai puternice (caz în
care filtrele se vor dimensiona după
respectivele blitzuri), cînd scăderea
profunzimii devine supărătoare.
Elementul de temporizare poate
fi un ceas electromecanic sau, în
lipsă, un ceas mecanic, cu dezavan¬
tajul că va trebui întors periodic.
Acesta va trebui să aibă cadranul
cît mai mare, pentru că de limba
orară şi a minutarului se va prinde
| cîte un fir de arc 0 0,2 care va face
contact cu 2 x 12 ploturi, cu termi-
[ nalele scoase în afara ceasului.
} După cum se vede în figura 2, plotu-
| rile orelor diferă ca formă de cele
| ale minutelor, fiind confecţionate
! din sîrmă. de cupru preformată, ca
| în figura 3. Ploturile pentru minute
I sînt nişte simple tije cu care arcul
(URMARE DIN PAG. 9)
minutarului ia contact la un interval
de 5 minute.
Pentru a explica programarea, să
presupunem că primul consuma¬
tor, Ct, trebuie să funcţioneze între
5,45 şi 7,05. Deci clema B (oră înce¬
put) se fixează la ora 5, clema C
(oră sfîrşit) la ora 7, clema A (minut
început) la minutul 45, iar clema C
(minut sfîrşit) la minutul 05. Se va
prevedea o eticheta la fiecare
clemă. Din butoanele B,,i şi B„i se va
putea conecta şi deconecta consu¬
matorul C, după dorinţă, în afara
timpilor programaţi.
sîrmă arc <t> 0,2
i
■ oral ! ora 2 **L°ră 3
DETALIU PLOTURI ORE(A-A)
TEHNIUM 2/1987
2t
Antenne SOS
]nWdg. 2,7k\
\mcuL 1
HSrer
2xSAY12
i/Antenne
A 244
Receptorul are la bază un circuit TCA440 sau
A244 care îndeplineşte funcţiile de amplificator
RF, oscilator local, mixer şi amplificator IF.
Bobinele Li şi L 2 au cîte 14 spire CuEm 0,2; L 3 = 5
spire CuEm 0,2 (bobinate peste L 2 ); L 4 = 36 spire
(două secţiuni a 18 spire) din CuEm 0,15; L? = 10
spire CuEm 0,15 bobinate peste L 4 .
Toate bobinele se construiesc pe carcase de la
transformatoare IF-MF. Cele două diode limita-
toare se pot înlocui cu 1N914. Sensibilitatea re¬
ceptorului este ajustată din potenţiometrul de
2,5 ka
Acordul se face prin reglarea oscilatorului.
FUNKAMATEUR, 7/1986
2xSAY 12
Utilizat pentru corectarea caracteristicii de
frecvenţă, egalizatorul prezentat alăturat folo¬
seşte ca elemente circuite integrate tip 741.
Componentele au următoarele valori:
R|, Rj, Rj, R 7) R-, = 2,2 kft; R 2 , R 4 , R 6 , R s , R l0 , R 15 ,
R î 3 , R i6 = 100 kll; R,„ Ri 2 = 10 kH; R, 4 = 10 fi;
Ci = 1 m F; C 2 , C = 47 nF; C 3 = 0,22 M F, C 4 = 10 nF,
C« = 2,2 nF; C 7 - 15 nF; C« = 680 pF; C 9 = 4,7 mF;
C„, = 220 pF; C„ = 47>F; C, 2 -= 22 M F; C , 3 = 100 mR
Z, = Z 2 = PL5.
TEHNICKE NOVINE, 4/1986
Tx~
27MHz
Acest microemiţător poate fi fo¬
losit pentru telecomanda unor mo¬
dele.
Etajul oscilator este pilotat cu un
cristal de cuarţ, după care acest
semnal este amplificat. Prin tranzis¬
torul BFY34 se face modularea în
amplitudine a etajului final.
L2 = 7 spire, L3 = 3 spire, L4 are 9
spire, toate din CuEm 0,8 cu diame¬
trul 5 mm.
EZERMESTER, 4/1983
22
TEHNIUM 2/1987
sp ec«ţfiAlfe
^ ecU
te \oflKJ ^^ 0 d^ ete ’ ^
»-,«*»-
1
TEHNIUM 2/1987
BOBOC TRAiAN - Rm. Vîlcea
Verificaţi dacă potenţiometruî de
luminozitate este defect. Măsuraţi
dacă, rotind butonul, apare o varia¬
ţie â tensiunii pe cursor,
DORU MAR1US - Seibiş
Televizorul fiind în perioada de
garanţie, adresaţi-vă reprezentan¬
ţei „Electronica". .
RĂDULEŢ SON — Ocna Mureş
Construiţi antene clasice Vagi şi
montaţi şi amplificator de antenă.
Rezultatele vor fi mult mai bune.
MONETE FLORIN - Slatina
Sîrma poate fi mai groasă, dar
trebuie să bobinaţi acelaşi număr
de spire.
RVTBI
GAPI CRISTIAN - Vama Su-
■eava
Vom publica în curînd schema
unui casetofon pentru amatori.
Orice autovehicul trebuie întîi în¬
matriculat.
în televizor schimbaţi tubul de !a
deflexie pe verticală.
TĂNĂSESCU FLORIN - Rm. Sărat
Se cuplează ieşirile în paralel ca
la amplificatorul antenei colective.
CHÎRIÂC DORIN - Galaţi .
Programul televiziunii noastre
este emis în sistem PAL.
Nu ne putem da seama cum va
funcţiona casetofonul după modifi¬
cările ce intenţionaţi să le faceţi.
MÂCOVEICIUC FĂNICĂ - Bîr-
zawa, Arad ■
Verificaţi tensiunea de alimen¬
tare a receptorului.
Valorile schemei electrice echi¬
valente a cuarţului se măsoară.
Frecvenţa de rezonanţă a cuarţului
depinde de dimensiunile sale fizice.
MARINEL GEORGE - jud. Timiş
Apelaţi la serviciile unui specia¬
list depanator şi, oricum, nu mai re¬
glaţi modulele din televizor; rezul¬
tatul se vede.
RĂBÎIA MÎHA! — Sîănîc
Montaţi BFY90, dar atenţie la po¬
larizări.
Verificaţi la fiecare etaj ce curent
se consumă.
GHINEA GH. - Bucureşti
Nu deţinem .schema solicitată.
BADEA DAN — Bucureşti
Montaţi BC107 (Ti—T 4 ) şi BC177.
Transformatorul este de tipul ce¬
lor din etajul de ieşire de la radiore¬
ceptoare.
TOCA LEONARD — Bucureşti
Diodele permit un curent de 1 A şi
tensiune inversă 400 V. Tranzistorul
este pnp. Difuzoarele sînt de 4xi. /2 W.
GABOR GABRIEL — Rădăuţi
Bobinele se construiesc pe car¬
case de la transformatoarele |F—FM.
COOF VLADIMIR — Tulcea
Antena poate fi protejată cu vop¬
sea. Recepţia se constată experi¬
mental.
AXINTE VASILE - Braşov
Realizaţi schemele aşa cum au
fost publicate. Orice modificare al¬
terează rezultatele.
MOROŞANU A. - Timişoara
Adresaţi-vă autorului cărţii.
APOSTICĂ NICU — jud. Vrancea
Butonul se ppate roti în ambele
sensuri. Televizorul este construit
pentru norma OIRT. Antene TV au ,
fost publicate.
URSU MARIAN - Bîrlad
TBA810 a nu poate fi înlocuit cu
TBA790. în casetofon verificaţi ten¬
siunea de alimentare.
POPENŢIU MARÎUS - jud. Cluj
Vom publica cele solicitate.
BORŞAN PETRU — Bistriţa
Ca radioamator-receptor trebuie
să ştiţi că aveţi dreptul să construiţi
un emiţător sau un transceiver nu¬
mai după ce deţineţi autorizaţie de
emisie. în unele scheme apare no¬
taţia k indicînd multiplicator 1 000.
PÂTJNTEU ION - Turda
Construiţi 4 antene Yagi cu 9 ele¬
mente, plus amplificator şi recepţia
va fi mai bună.
PLUMBU CONSTANTIN - laşi
Construiţi un nou amplificator cu
tranzistoare sau circuite integrate.
I. M.
COCOŞ EUGEN — Constanţa
Blocul UUS de ia tunerul „Studio“-2 este construit
în două variante: pentru recepţionarea gamei
64.5— 74 MHz şi pentru recepţionarea gamei
87.5— 108 MHz,
întregul ansamblu este compus dintr-un etaj am¬
plificator (V2), un etaj mixer (V5) şi etajul oscilator
<V4).
Acordul circifltelor oscilante pentru acoperirea
întregii game se” asigură cu ajutorul diodelor vari-
cap.
Redaetor-şef: Ing. 10AN ALBESCU
Redactor-şef adj.: prof. GHEORGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MIHĂESCU
Redactor responsabil de număr: tiz. ALEXANDRU MĂRCULESCU
Prezentarea artistică-graficăi ADRIAN MATEESCU
Administraţia
Editura Sdnteia
GmTORIi DIN STRĂI¬
NĂTATE SE POT ABONA
PRIN „RGMPRESFILATE-
LIA“ - SECTORUL EX-
PORT-iMPORT PRESĂ,
P.O.BOX 12—201, TELEX
10376, PRSFIR BUCU¬
REŞTI, CALEA GRIVIŢEI
NR. 64—66.
Tiparul executat la
Ct*mbina;i'l Poligrafic -Casa Scinteii-