Tehnium/2001/010304i

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

REVIÎ&îcTo"n

FONDA \VrSNr.339-3A0

llim gi©©sţ imiuimniiir

Cifru electronic
Avertizoare

pentru reţea
Releu regulator

de tensiune
Preamplificator UUS
Radioalarmă pentru apartament

3-4

A Pneurile şi ţinuta
de drum

Injecţia de benzină
Mobilier din lăzi
modul

A Corpuri de

iluminat

> A

001

ELECTRONICA AUTO

RELEU
REGULATOR
DE TENSIUNE

Dr. ing. Sorin PIŞCAŢI

Acest releu electronic de
tensiune poate echipa orice
autovehicul din producţia
internă sau din import care
utilizează alternatoare cu
puteri de până la 600 W
pentru tensiuni de 12 sau 24 Vqq.

Autorul a construit mai multe

exemplare, pe care le-a mon¬
tat pe diverse autovehicule,
începând cu 1993. Nici unul
din aceste exemplare nu s-a
defectat, în condiţiile unei
exploatări raţionale.

LI ensiunea reglată de 14,5
V, în cazul majorităţii turis¬
melor, şi, respectiv, 28,5 V, în
cazul instalaţiilor auto de 24 V
ale autocamioanelor

(ROMAN, DAC etc.) se
menţine constantă, având aba¬
teri de maximum ±0,1 V
indiferent de numărul con¬
sumatorilor electrici care
funcţionează simultan la un
moment dat. Elementul regula¬
tor propriu-zis (fig. 1) este con¬
stituit în jurul tranzistoarelor
TI, T2 cu cuplaj în emitor.
Tranzistorul T3 preia semnalul
electric de la regulatorul TI,

T2 şi îl transmite, amplificat,
tranzistorului T4. Tranzistoa-
rele TI şi T2 sunt de tip npn.
Autorul recomandă tranzis-
toarele BC107 B sau BC171 B,
dar se pot utiliza şi alte tipuri
similare, cu condiţia ca factorii
„P” de amplificare în curent ai
celor două tranzistoare să nu
difere semnificativ. Tran¬
zistorul T3 (pnp) poate să fie
un BD136, 138 sau BD140.
Pentru releele care reglează
tensiunea în instalaţiile de 24
V, valorile pieşelor sunt trecute
în paranteze. în cazul acestor
relee este necesar ca tranzis¬
torul T3 să fie un BD 140.
Finalul T4 este de tipul
2N3055. El trebuie să aibă o
tensiune de lucru de minimum
35 de volţi. După cum se ştie,
acest tip de tranzistor, în afara
însemnului 2N3055, mai are
notată o cifră. Această cifră
indică tensiunea maximă de

lucru a tranzistorului respectiv,
tensiune care la unele este de
numai 20 V. Utilizarea unor
astfel de tranzistoare în cazul
instalaţiilor auto care
funcţionează sub tensiunea de
24 de volţi duce la defectarea
lor din cauza supravoltării.
Autorul recomandă tranzis-
toarele marcate 2N3055, fără
nici o altă cifră sau literă,
deoarece ele pot lucra până la
60 V. Tranzistorul final T4 tre¬
buie să fie în mod obligatoriu
prevăzut cu un radiator termic,
deoarece, în caz contrar, se dis¬
truge prin supraîncălzire.
Radiatorul termic al acestui
tranzistor final îl constituie
însuşi suportul metalic, din
tablă de oţel, cu grosimea de
1,5 mm, al releului regulator.
Acest suport este fixat mecanic
de aripa interioară a maşinii,
prin intermediul a două
şuruburi M4. în aceste condiţii,
căldura se transmite de la
suportul (placa de bază) a
releului regulator la aripa inte¬
rioară a autovehiculului, care,
în ultimă instanţă, constituie
radiatorul termic principal.

Izolarea electrică între car¬
casa tranzistorului final şi
plăcuţa de bază a releului se
realizează printr-o folie de mică
şi două tubuleţe izolatoare ce se
introduc între şuruburile de
fixare şi carcasa tranzistorului.

(Continuare în pagina 16)

TEHNIUM martie-aprilie 2001

CIFRU ELECTRONIC

•* Ing. Constantin V. CROIF - MAGIC MYG

Sistemul prezentai se poate monta ca interfaţă
pentru activarea/dezactivarea alarmei unui aparta¬
ment, pentru acţionarea unei yale electromagnetice
sau pentru controlul funcţionării unor aparate
electrocasnice faţă de copii (TV, PC etc.),
având ca ieşire un releu de 5 A.

DE CE CIFRU ELEC¬
TRONIC?

Securizare totală - o tas¬
tatură cu 12 taste oferă 495 de
combinaţii posibile, pe care le
configurează utilizatorul;

Economisiţi bani - dacă uti¬
lizaţi un sistem de teleco¬

mandă radio, costul acestuia
va creşte, deoarece fiecare
membru al colectivităţii trebuie
să aibă un emiţător de teleco¬
mandă. Cu cifrul electronic,
costurile se reduc, în cele mai
multe cazuri, la jumătate;

Sistem de avertizare - în
asociere cu o sirenă electro¬
nică de tip hupă, un temporiza¬
tor şi un detector de prezenţă
(mişcare) pasiv cu infraroşu -
PIR se obţine un sistem de
avertizare antiefracţie foarte
fiabil şi ieftin. Cel mai ieftin sis¬
tem rezultă din combinarea
cifrului cu o baterie în infraroşu
sau cu „Alarma universală”
produsă de MAGIC MYG, ce
oferă Intrare Temporizată (IT)
şi Intrare Imediată (II).

TEHNIUM martie-aprilie 2001

Date tehnice

Controlul accesului secu¬
rizat prin cod format din patru
cifre, configurabil la utilizator;

Ieşire pe releu de 5 A, cu
contacte NI/ND;

Semnalizare optică a stării
ieşirii cu LED;

Activare prin tastarea
oricărei cifre care nu formează
codul;

Tastatură cu 12 taste
(inclusă);

Tensiune de alimentare
9... 18 V, stabilizată;

Consum în stare de veghe:
37 mA tipic.

FUNCŢIONARE Şl UTI¬
LIZARE

Schema electrică cuprinde
circuitul integrat UI, rezis-
toarele de polarizare, driverul
pentru releu - tranzistorul Q1 -
şi releul propriu-zis, cu ieşiri pe
contactele NI (normal închis) şi
ND (normal deschis). LED-ul
indică starea activă a montaju¬
lui (de supraveghere).

(Continuare în pagina 33)

SUMAR

Releu regulator

de tensiune 2

Cifru electronic 3

Sistem de alarmă

antiefracţie 4

Cuptoare cu microunde 6
Avertizoare

pentru reţea 7

Miniosciloscop catodic 8
Brum terminator 10

îmbinări şi consolidări

de şipci lemnoase 12
Montarea şi fixarea

pieselor lemnoase 13

Imprimanta cu jet

de cerneală 14

Staţia de telecomandă

„Signal FM-7” 17

Corpuri de iluminat 20

Memorator 21

Sfaturi practice 23

Preamplificator UUS 24

Cuptor cu coacere

rapidă 25

Radioalarmă pentru

apartament 26

Radioreceptoare 28

Mică enciclopedie

TEHNIUM 29

Pneurile şi ţinuta

de drum 30

Injecţia de benzină 31

Poşta tehnică 32

Aparat pliant pentru

jocuri de mişcare 34
Mobilier din lăzi

modul 34

Dormitor simplu

şi elegant 35

- fi

A * Vd »

V T.

ttj 7

C 0

U-T-J

E *

AUTOMATIZĂRI

SISTEM DE ALARMĂ ANTIEFRACŢIE (II)

(Urmare din numărul trecut)

-au prevăzut următoarele
comenzi suplimentare:

butonul IEŞIRE, care comandă
declanşarea monostabilului pentru
inhibarea alarmei pe durata T, nece¬
sară ieşirii şi închiderii uşii (tastatura
de cod se află în exterior); dioda D3
blochează accesul tensiunii de ali¬
mentare la ieşirea circuitului de coin¬
cidenţă în momentul acţionării aces¬
tei taste;

butonul RESET, pentru oprirea
alarmei în cazul în care a fost
declanşată: are efect independent de
circuitul temporizator datorită diodei
Dl şi se acţionează după ce con-

Ing. Gabriel RUSU

1 (kl)

2 (kf>)

3 (k)2)

4 (k7,

5 <k2)

6 <k4)

7 (ki>

8 <k8)

9 (k<>)

# <k.n

0 (klO)

* (km

Tastatură

Fig. d

fev de cod

tactele senzorilor SI au fost închise.

Tăierea firelor de legătură dintre
tastatură şi montajul electronic nu are
ca efect anularea efectului alarmei, ci
doar imposibilitatea accesării blocu¬
lui de cod.

Un exemplu de realizare a tasta¬
turii este dat în figura 3. Conform
desenului, codul de acces este 1-5-7-
6. Orice apăsare a uneia din celelalte
taste atrage după sine resetarea bista-
bililor, indiferent de comenzile
corecte date anterior. Astfel, pentru
inducerea în eroare a unei persoane
neavizate care ar dori să afle codul de
acces, se poate tasta orice combinaţie
de taste, dar, obligatoriu, ultimele
patru vor fi în ordine cele corecte.

Pentru realizarea tastaturii se
poate utiliza cauciucul grafitat recu¬
perat de la un calculator de buzunar
defect, cablajul fiind adaptat cores¬
punzător.

Recomandăm ca firele de legătură
ale ieşirilor de la tastatură să fie pre¬
văzute cu conectoare tip papflc-
mamă, pe care se inscripţionează
cifra corespunzătoare (0, 1, 2 etc.).
De asemenea, intrările pe placa de
circuit imprimat vor fi prevăzute cu
conectoare papuc-tată, pe care se
inscripţionează numărul comutatoru¬
lui kl, k2 etc.). Respectarea acestei
recomandări permite accesul facil la
conexiunile comutatoarelor, pentru a
se putea schimba codul cu uşurinţă
ori de câte ori este nevoie.
Interconectările pentru codul exem¬
plificat mai sus se realizează foarte
simplu, prin cuplarea numerelor 1. 5.
7, 6, în ordine, la intrările kl, k2. k3
şi k4, tastele false fiind cuplate la
Vdd P r ^ n intrările k5...k^.

Dacă se doreşte realizarea mai
economică a părţii de cifru, circuitul
1C5 se poate elimina, iar ieşirea
ultimului bistabil se conectează
direct la anodul diodei D3.

BIBLIOGRAFIE

Iulian Ardelean, Horia Giuroiu, Circuite integrate CMOS. Editura Tehnică,
Liviu-Lică Pctrescu Manual de utilizare Bucureşti, 1986

Thomas Blakcslee

Istvan Sztojanov, Eugen
Borcoci. Nicolac Tomcscu. Dan
Bulik. Marilcna Petrec, Cristian
Petrec

Gheorghe Sânduloscu, Mihai
Petre

Nicolac Drăgulănescu
Ing. C Vlahiţă

Digital Dcsign with Standard
MSI and LSI. Dcsign
tnc

Tchniqucs for thc
Microconiputcr Agc. (Sccond
Edition)

.opyrijght 1
19/9. John Wileyand
& Sons, inc.

De la poarta TTL la micropro- Editura Tehnică, Bucureşti,
ccsor. Circuite integrate (ligi- 1987

tale

Electronica cncrgoncintcnsivă
prin aplicaţii CNfOS

Data Book Microelectronica 1989

Agenda radioclectronistului.
Ediţia a II-a

CIFRU. Almanah Tchnium
1987, pag. 58

Editura Militară,
Bucureşti, 1987

Editura Tehnică.
Bucureşti, 1989

TEHNIUM martie-aprilie 200 /

AUTOMATIZĂRI

Extinderea numărului de cifre din
care se compune codul se poate face
prin conectarea în cascadă a altor cir¬
cuite basculante bistabile (după mo¬
delul de legături ale circuitului inte¬
grat IC7), câte unul pentru fiecare
cifră suplimentară. Acestea se vor
introduce în circuit după cel de-al
doilea bistabil din IC7, între punctele
notate în schemă cu A şi B. în acest
caz, intrarea se va cupla la punctul B,
iar ultima ieşire la punctul A.

Dacă se doreşte supravegherea
unui număr mai mare de intrări sau
ferestre, se suplimentează numărul
senzorilor şi al circuitelor basculante
bistabile pe care acestea le
acţionează, prin introducerea în mon¬
taj a schemei din figura 4.

Astfel, pentru conectarea a încă
patru sesizori antiefracţie, punctul C
din figura 1 se cuplează cu punctul D
din figura 4, iar în punctul E» se
conectează cu punctul F. De aseme¬
nea, se întrerupe conexiunea dintre
punctele E şi G ale figurii 1. Schema
din figura 4 se mai poate cupla de
încă două ori la montajul original, în
mod similar, prin conectarea
punctelor H cu G şi J cu 1, şi întreru¬
perea legăturilor dintre G şi I, respec¬
tiv dintre I şi restul montajului (între¬
ruperile necesare sunt marcate cu X
în figura 1); punctele D corespunză¬
toare fiecărui nou montaj realizat
conform figurii 4 se leagă la C.

Cu un număr minim de compo¬
nente suplimentare (câteva tranzis-
toare, LED-uri şi rezistoare), alarma
deja prezentată se poate transforma
intr-un sistem complex de suprave¬
ghere şi avertizare: la ieşirea fiecărui
circuit basculant bistabil din unitatea
logică de supraveghere se poate
monta câte un indicator optic, con¬
form figurii 5, care are rolul de a
semnaliza suplimentar prin
aprinderea LED-ului corespunzător
senzorului afectat. Astfel, spre exem¬
plu, dacă acest sistem este folosit
pentru supravegherea unui depozit
oarecare, a cărui întindere este vastă,
prin construirea în camera personalu¬
lui de pază a unui panou care repre¬
zintă planul clădirii cu locul de insta¬
lare a fiecărui senzor în parte (marcat
cu câte un dispozitiv optoelectronic),
se poate localiza imediat perimetrul
în care s-a realizat forţarea intrării.

O modalitate de realizare a cir¬
cuitului imprimat este sugerată în
figura 6, care conţine şi modul de
echipare a plăcii de circuit. Am
folosit circuit imprimat simplu placat
din considerente economice (am avut
in vederea uzura soluţiei de clorură
ferică, care în cazul circuitului dublu
placat ar fi fost mult mai mare), dar
şi din considerente practice:
montarea circuitelor integrate pe
socluri adecvate, de 14 pini.

TEHNIUM martie-aprilie 2001

LISTA DE COMPONENTE:

- rezistoare: R1-R4 - 100 k£2+2M£2; R5, R6, R9+R15 - 10k<>: R7.

R8 - 680 k£2; PI - valoarea se calculează în funcţie de tim¬
pul necesar.

- condensatoare: CI - valoarea se calculează în funcţie de timpul nece¬

sar, conform relaţiei arătate mai sus; C2 - 10 nF: C3 - 470 nF.

- diode: Dl, D3, D4 - 1N4148; D2-1N4001.

- tranzistoare: TI - BC337 sau BD235, în funcţie de curentul de lucru

al releului REL; T2-BD235.

- circuite integrate: ICI, IC2, IC6, IC7 - MMC4013; IC3 -

MMC4002; IC4 - MMC4047; 1C5 - MMC4012; ICS
MMC4011.

SERVICE

CUPTOARELE
CU MICROUNDE ^

Răspundem în această pagină domnului Ion
Mihalache, din Bucureşti, care ne-a solicitat date
despre cuptoarele cu microunde în general şi
despre tipul SAMSUNG RE-570D în special.

'uptoarele cu microunde
au apărut pe piaţă, putând fi
utilizate de marele public, la
începutul deceniului al şaselea
(1931-1953).

In timpul războiului au fost
construite foarte multe tuburi
electronice magnetron pentru
instalaţiile radar. Acest stoc de
magne’troane şi-a găsit uti¬
lizarea în cuptoarele cu
microunde pentru prepararea
mâncării. Experimentele s-au
tăcut în vagoanele-restaurant
din S.U.A.

Cuptorul cu microunde este
folosii pe scară mondială tară
rezerve, fiindcă este foarte uşor
de utilizat. Schema electrică a
tipului de cuptor la care vă
referiţi, şi anume SAMSUNG
RE-570D, funcţionează ali¬
mentat direct de la reţeaua de
curent alternativ de 2l0 V. La
intrare este montat un filtru de
reţea de tip LC, care opreşte
pătrunderea în reţea a unor
paraziţi electrici. Regăsim apoi
motorul pentru temporizare
cu cele două contacte B şi
pentru timp şi putere.

(Mi) i
D pei

Contactul A opreşte
automat funcţionarea atunci
când temperatura creşte peste
un anumit nivel, mai exact, el
controlează temperatura de
lucru în funcţie de dorinţa uti¬
lizatorului. Contactul C fi¬
xează timpul de funcţionare a
instalaţiei. In cuptor mai există
un ventilator Mv şi motorul
MF pentru rotire. Evident, prin
contactul F este alimentat
becul de iluminare, iar prin

contactul E se stabileşte
intrarea în funcţiune, adică pri¬
marul transformatorului este
alimentat. La secundar, într-o
înfăşurare se regăseşte tensi¬
unea foarte înalta redresată de
dioda FI, iar altă înfăşurare
asigură tensiunea de filament a
magnetronului. Frecvenţa de
lucru este de 2,45 GHz.
Puterea de 500 W poate fi
reglată la 500, 350, 250, 150
sau 80 W.

TEHNIUM martie-aprilie 2001

LABORATOR

AVERTIZOARE
PENTRU REŢEA

—■ Ing. M. APOSTOL

Cele două montaje prezentate, atât de simplu de
construit, sunt eficiente şi pot oferi informaţii utile.
Toate aceste montaje se alimentează direct de la
reţeaua de 220 V fără a folosi un transformator,
dar aceasta implică precauţii din partea constructoru¬
lui şi a utilizatorului: nu se va lucra atunci când mon¬
tajul este sub tensiune, evitându-se în felul
acesta grave accidente. In plus, aceste montaje se vor
introduce în cutii bine izolate electric
şi care înlătură contactele accidentale.

[Mlontajul din figura 1
indică prin două diode eleetro-
luminiscente (LED) prezenţa
tensiunii în reţeaua electrică. In
acelaşi timp, el poate fi folosit
şi ca verificator la prize sau la
un tablou electric dacă i se
ataşează două cordoane de
cuplare. Circuitul integrat 555
funcţionează ca multivibrutor
ce primeşte energie prin con¬
densatorul C3. Acest conden¬
sator trebuie să reziste la o ten¬
siune continuă de 400 V şi
alternativă de 250 V.
Multivibratorul comandă alter¬
nativ cele două LED-uri, care
se recomandă a fi de culori
diferite: roşu şi verde. Prin
consumul mediu de energic,
LED-urile stabilesc la bornele
condensatorului C2 o tensiune
dc aproximativ 5 V. Când se
doreşte un alt ritm de aprindere
a diodelor, se schimbă valorile
lui R1 şi CI.

Ca să se evite uitarea în
priză a unui consumator (de
exemplu, ciocanul de lipit),
este recomandat montajul din
figura 2, care avertizează tot
optic această situaţie. Dacă
dioda 1 luminează în mod con¬
tinuu, se indică faptul că insta¬
laţia este alimentată, iar dacă
cele două diode lucrează alter¬
nativ, ele avertizează că un
consumator a rămas conectat.

In caz de consum, apare o
cădere de tensiune pe R<S, iar
datorită diodelor D3 şi D4
această tensiune nu depăşeşte
0,6 V. Astfel, tranzistorul T2
este deblocat şi descarcă pe C’2
de 50 ori pe secundă. Cum C2
se încarcă lent prin R4, el nu-1
poate ţine în conducţie pe TI.
Circuitul 555 lucrează ca mul-
tivibrator când TI este blocat,
deci când nu este conectat un
consumator.

Ca să se asigure un consum
normal, diodele D3 şi D4 tre¬
buie să reziste la un curent de
10 A.

TEHNIUM martie-aprilie 2001

LABORATOR

MINIOSCILOSCOP
CATODIC (iii)

•» Dr. ing. Andrei CIONTU

GENERATORUL
DE BALEIAJ

Şl

AMPLIFICATORUL

(AX)

n figura 5 se prezintă
schema de principiu a genera¬
torului bază de timp format
dintr-un generator de tensiune
liniar variabilă GTLV (Cil,
TI, CI2), un repetor pe sursă
(T2) şi un amplificator final
simetric (T3, T4). Schema

adaptată pentru GTLV are
două proprietăţi remarcabile,
are o foarte bună liniaritate
(neafectată de sarcină) şi are o
mare rată a reglajului
frecvenţei de repetare (peste
20:1). Ea se bazează pe încăr¬
carea unui condensator C (C\
C”, C”’) cu un curent con¬
stant, a cărui valoare se
reglează cu potenţiometrul
trimer P2; frecvenţa depinde
de tensiunea pe pinul 3 al Cil.
Descărcarea rapidă a conden¬
satorului p se face prin C12
(PE555). în tabelul de la pagi¬
na 9 se dau rezultatele măsură¬
torilor efectuate la GTLV.

LABORATOR

frnin (kHz)

frnax (kHz)

a-fmax/tmin

T(ţis)

min

max

C=1 000 pF

16,6

381,58

22,98

2,62

60.24 ;

C”=47nF

0,76

52,6

1 315,8

C”’=l ţiF

0,036

27,77

1 000

27 777.7 !

In figura 5a se dă desenul cablajului imprimat pentru canalul de baleiaj la scara 1:1, iar în
figyra 5B modul de aşezare a componentelor şi de conectare în ansamblul miniosciloscopului.

în figura 6 este prevăzut panoul frontal al aparatului realizat, care are dimensiunile 210 x 55
(depăşind puţin dimensiunile boxei) şi care s-a confecţionat din sticlotextolit.

TEHNIUM martie-aprilie 2001

AUDIO

BRUM TERMINATOR (lll)

Realizare practica si reglare

Montajul se realizează practic
pe o plăcuţă sticlostratitex placată
cu folie de cupru. O variantă prac¬
tică ce a dat rezultate foarte bune
este prezentată în figura 7, iar
amplasarea componentelor elec¬
trice în figura 8. Pentru obţinerea
unui montaj cât mai compact,
comutatoarele K1 şi K2, duble şi cu
două poziţii, au fost amplasate pe
plăcuţa de cablaj imprimat.
Legăturile galvanice, atât cele ce
privesc comutatoarele cât şi cele la
cosele destinate intrării şi ieşirii
montajului - cele două canale
informaţionale L şi R se rea¬
lizează obligatoriu folosindu-se
conductor ecranat.

In funcţie de situaţie sau prefe¬
rinţă, constructorul montajului
BRUM TERMINATOR poate
folosi pentru intrarea şi ieşirea
montajului mufe dc tip DIN sau
JACK-IN-LINE. Cele două rezis¬
tenţe RO, amplasate pentru ca
transformatorul Trl să „vadă” o
sarcină cât mai rezistivă, în vederea
păstrării unei forme de undă cât
mai sinusoidale a semnalului supli¬
mentar. se pot conecta direct la bor-

Ing. Emil MARIAN

nele de ieşire ale înfăşurărilor
secundare. In acest fel am încărcat
mai puţin diodele redresoare rapide
D1-HD4 şi, totodată, am simplificat
cablajul montajului, asigurând
rezistenţelor RO condiţii de răcire
optime. Pentru a realiza un reglaj
foarte precis al montajului BRUM
TERMINATOR construit în vari¬
anta stereo, sunt necesare urmă¬
toarele dotări tehnice:

un osciloscop cu două spoturi;
două preamplificatoare identice
de 40 dB, care să lucreze foarte
bine în zona frecvenţelor joase (30
Hz-^500 Hz), dotate cu filtrare RC
trece-jos (frecvenţa de tăiere fo =
400 Hz) şi limitatoarc de amplitu¬
dine (Ui max = 5 mV);
un frecvenţmetru;
voltmetre obişnuite (de tensiuni
continue) şi electronice (pentru
AF).

Reglajele includ cele trei ope¬
raţiuni menţionate la început, şi
anume fazarea, reglajul frecvenţei
centrale a semnalului suplimentar
şi, în final, reglajul de amplitudine
al acestuia.

Osciloscopul se sincronizează
iniţial astfel încât cele două spoturi
să prezinte aceeaşi bază de timp. Se

alimentează cu energie electrică
montajul BRUM TERMINATOR
şi cele două preamplificatoare
identice.

Se aplică la intrarea unui pream-
plificator semnalul audio (prefe¬
rabil din zona „de pauză” dintre
două pasaje muzicale), iar la
intrarea celuilalt semnalul supli¬
mentar preluat de la borna de test
(L sau R). Semnalele de ieşire ale
preamplificatoarelor se aplică la
intrările osciloscopului (spot 1 şi
spot 2). Se acţionează comuta¬
toarele K1 şi, ulterior, K2, astfel
încât, la prima semialternantă
prezentă la ambele spoturi, formele
de undă să fie în fază, fapt vizua¬
lizat direct. Deoarece brumul arc
aceeaşi fază pe cele două canale L
şi R proprii semnalului audio
(acelaşi redresor al aparatului elec-
troacustic vechi ce a introdus bl u¬
mul), poziţia comutatoarelor
rămâne identică (nu se reia
reglajul).

Dacă s-au executat corect legă¬
turile galvanice la comutatoarele
K1 şi K2 în ceea ce priveşte poziţi¬
ile de lucru „a” şi „b”, nu mai sunt
necesare reglaje suplimentare.
Oricum, nu strică o verificare, iar în

AUDIO

cazul neconformităţii se remediază
prin comutarea celor două legături
galvanice care au produs eroarea
(de exemplu, Klaj = Klbj^ şi tre¬
buie ca Klaj = KIEr). Pentru veri¬
ficare imediată, se comută sonda
osciloscopului la sursa celuilalt
semnal suplimentar (borna de test
R) şi se constată fazarea corectă. în
timpul vizualizării, este posibil ca
forma de undă a semnalului supli¬
mentar să „fugă” înainte sau înapoi
faţă de brumul semnalului audio.
Acest lucru apare datorită dife¬
renţei de frecvenţă, pe care o eli¬
minăm în etapa a doua a reglajelor.
Reglajul de frecvenţă începe cu
măsurarea frecvenţei brumului la
ieşirea preamplificatorului ce
amplifică semnalul audio cu brum
(atenţie, „în pauzele” dintre
pasajele muzicale!). Acţionând
cursorul potcnţiometrului P2, se
variază frecvenţa centrală a sem¬
nalului suplimentar până ce ea
coincide cu cea a brumului. în
această situaţie, cele două imagini
de pe ecranul osciloscopului rămân
perfect stabile. Nu strică o măsură¬
toare suplimentară cu
frecvenţmetrul, constatându-se
egalitatea:

*brura = * semnal suplimentar

Ultimul reglaj constă în

egalarea amplitudinilor A bruin =

^semnal suplimentar’ Pf' 11
acţionarea cursorului potenţio-

metrului PI (la P2 nu se mai
umblă!). Menţionez că reglajele de
frecvenţă şi amplitudine sunt iden¬
tice pentru cele două canale L şi R
(la fazare nu se mai umblă, K1 şi
K2 păstrându-şi poziţia aleasă
iniţiaî).

Deoarece amplificatorul ope¬
raţional A3 realizează inversarea
de fază, cu 180°, a semnalului
(audio + brum), iar semnalul supli¬
mentar îşi menţine faza, brumul va
fi „tenninat” cu desăvârşire! După
efectuarea reglajelor la montajul
BRUM TERMINATOR pe ambele
canale se aplică semnalul audio de
la montajul unui amplificator audio
de putere şi se constată, în timpul
audiţiei (mai ales în „pauze”), lipsa
totală a brumului.

Menţionez că un constructor
amator poate face reglajele descrise
până acum şi fără aparatajul de
măsură şi control menţionat anteri¬
or, „după ureche”, folosind amplifi¬
catorul audio de putere, dar proce¬
dura este lungă, anevoioasă, cere
multă răbdare şi timp, iar rezul¬
tatele finale vor fi bune, însă nu
foarte bune!

Montajul BRUM TERMINA¬
TOR (împreună cu Trl) se
ecranează obligatoriu, folosindu-se

o cutie din tablă de fier cu pereţi
groşi de cca 0,3-s-0,5 mm etc.

Montajul este extrem de eficient
pentru un set de benzi magnetice
sau CBM-uri (casete cu bandă
magnetică) ce au fost înregistrate
cu acelaşi aparat clectroacustic
(magnetofon, casetofon etc.).

In vederea obţinerii unor rezul¬
tate optime pentru înregistrările
provenite de la un alt aparat elec-
troacustic, este necesar să reluăm
reglajele menţionate anterior,
deoarece avem de-a face cu alt tip
de brum!

în final, consider că montajul
BRUM TERMINATOR reprezintă
o dotare absolut necesară, care tre¬
buie să facă parte din aparatajul
amatorului de audiţii HI-FI ce vrea
să „recondiţioneze” unele pro¬
grame muzicale vechi, dar cu o va¬
loare informaţională deosebită.
Realizat şi reglat corect, montajul
BRUM TERMINATOR îşi va con¬
firma pe deplin numele.

BIBLIOGRAFIE

MARCUS, J. - Electronic
Circuits Manual, McGraw Hill,
1994;

MARIAN E. - Scheme şi mon¬
taje de audiofrecvenţă, Ed.
Tehnică, 1992;

*** - Electronique Pralique -
Septembre 1999.

LUCRĂRI ÎN LEMN

ÎMBINĂRI Şl CONSOLIDĂRI
DE ŞIPCI LEMNOASE

n figură puteţi vedea 15
modele de a îmbina - simplu sau
consolidat cu coliere metalice -
diferite sipci pentru construcţii
din scânduri. Cele 16 desene sunt
identificate cu litere de la A până
la O.

Fie vor fi alese şi lucrate în
funcţie de solicitările mecanice pe
care le va suporta construcţia în
care vor fi încadrate, astfel:

• Cele din desenele A, C, D, E,
I. J. K, L, M, N, O prezintă mod¬
ele de îmbinare prin diferite pro¬
fite de încastrare. Lucrările se
execută cu ajutorul ferăstraielor
manuale sau electromecanice
(alese potrivit cu forma şi
mărimea deschiderilor) şi a unor
dălţi, plus ciocan. '

• La litera B, riglele din scân¬
dură sunt alăturate şi apoi conso¬
lidate prin introducerea unei pene
metalice de formă triunghiulară,
groasă de circa 2 mm.

• Desenele F, G şi H indică
modul de utilizare a unor coliere
în formă de L şi T, montate cu
holzşuruburi. Grosimea tablei va
fi aleasă în funcţie de cea a scân¬
durilor şi a greutăţii piesei de con¬
struit: toc de uşă, ramă de fereas¬
tră, colţ de mobilă etc.

Recomandare generală: la
toate îmbinările fixe lemn pe
lemn, spaţiile de încastrare vor fi
unse mai întâi cu aracetin pe
ambele piese care vor veni în con¬
tact. Aceasta conferă un plus de
rezistenţă şi evită apariţia
scârţâielilor.

Vopsea transparenta, in 100 ral
benzină se introduc treptat şi
amestecând bine 50 g sicativ naftenic
şi 500 g ulei de in fiert. Operaţiunea
se face în aer liber, departe de orice
flacără. Când se va aplica vopseaua,
se va feri de asemenea de foc şi nu
vor fi folosite întrerupătoarele elec¬
trice decât după completa aerisire.
Aceste recomandări sunt valabile şi
pentru reţetele de mai jos.

Culoare albă mată. Se amestecă
în stare de pulbere, până la omoge¬
nizare: 200 g bioxid de titan, 250 g
carbonat de calciu (var stins) şi 100 g
bicarbonat de magneziu. Amestecând,
se adaugă treptat 300 g ulei de in fiert,
după care pasta se completează cu 25

ml dipenten şi 150 ml parchetin sau
petrosin. Se omogenizează totul.

Altă reţetă. Se amestecă, uscate,
următoarele pulberi: 250 g bioxid de
titan, 80 g litopon, 100 g talc şi 40 g
praf de mică. Se adaugă treptat şi
frecând bine o soluţie de 150 ml ulei
ţie in fiert dizolvat în 150 ml petrosin.
In această pastă se dizolvă apoi 150 g
stearat de aluminiu şi 25 ml dipenten.
Se omogenizează prin amestecare
timp de zece minute. Vopseaua aceas¬
ta (ca toate celelalte vopsele de ulei)
poate fi diluată cu petrosin.

Culoare neagră. 500 ml ulei de in
fiert se A amestecă bine cu 200 ml pe¬
trosin. în soluţie se adaugă treptat şi
amestecând 30 g negru de fum, apoi

TEHNIUM martie-aprilie 2001

LUCRĂRI IN LEMN

MONTAREA Şl FIXAREA
PIESELOR LEMNOASE

igura vă prezintă desenele a
opt modalităţi uzuale - identifi¬
cate cu litere de la A până la H -
de a monta provizoriu sau mobil
unele piese ain lemn care intră în
compoziţia diferitelor mobile
(etajere, dulapuri, biblioteci etc.).

Desenul A: două rigle verti¬
cale din tablă sau scândură, fixate
în perete cu dibluri sau şuruburi
conexpan, prevăzute cu orificii
dreptunghiulare. In acestea se
introduc console (tot din metal
sau lemn) pe care se aşază direct
rafturi din scândură sau pal.

B: etajeră (bibliotecă) realizată
din două scânduri verticale (fixate
între pereţi sau având la capete
alte piese din scândură, montate
ca în desenul E). In acestea se
introduc holzşuruburi lungi, pre¬
văzute la capătul cu floare cu
suporturi (dopuri cilindrice) din
lemn sau material plastic. Pe ele
se sprijină raftul.

C: raft fixat în pereţii verticali
ai etajerei prin încastrare în scobi¬
turi practicate cu dalta şi ciocanul.

D: rafturi din scândură fixate
cu suporţi metalici.

F: lampă electrică montată pe
suport din lemn, fixată vertical cu
două holzşuruburi.

G: două geamuri ale unei
ferestre (sau "dulap) exterioare
montate glisant în suporturi de
scândură sau metalice (fier, alu¬
miniu) cu profil dublu U.

H: poliţă montată pe un perete
cu ajutorul unor suporturi din
tablă („urechi") aşezate pe cârlige
în formă de L, bine fixate în zid
cu dibluri din lemn sau material
plastic.

Recomandare generală: toate
îmbinările de lemn pe lemn, care
vor rămâne în contact fix definitiv
(de pildă, desen E) vor fi unse în
prealabil cu aracetin pe ambele
piese, _

250 ml petrosin, 30 ml dipenten şi 25
ml din eterul monobutilic al
dietilenglicolului. Se amestecă timp
de 10 minute. Atenţie la foc!
Vopseaua dâ un luciu intens
suprafeţelor acoperite cu ea.

Orice alta culoare. Se prepară mai
întâi o pastă amestecând treptat 250 g
ulei de in fiert cu 150 g pigment din
culoarea dorită, până când se obţine o
substanţă omogenă. Se diluează apoi
cu petrosin. Dacă este necesară o can¬
titate mai mare de vopsea, aceasta se

TEHNIUM martie-aprilie 2001

prepară din: pasta de mai sus 1 kg,
ulei de in fiert 50 g şi petrosin 100 nit.

Email de ulei. Se freacă până la
omogenizare 200 g pigment colorat cu
500 g lac de ulei, apoi se diluează cu
100 ml petrosin şi se amestecă bine
înainte de întrebuinţare.

Lac de zinc strălucitor. Procedaţi
ca mai sus, folosind: 500 g pulbere de
zinc, 500 g lac de ulei şi 100 ml
terebentină.

Lac de aluminiu. In 500 g lac de
ulei se introduc treptat şi frecând con¬

tinuu 100 g pulbere de aluminiu, apoi
se diluează şi se omogenizează cu 50
ml terebentină sau petrosin.

Lac auriu. Se prepară ca mai sus
din 500 g lac de ulei, 100 g pulbere de
bronz şi 50 ml terebentină.

Lac împotriva ruginii. Se dizolvă
30 g coloioniu (sacâz) în 75 ml spirt
tehnic. Se adaugă 5 ml tetraclorură de
carbon şi se freacă adăugând treptat 5
g litargă, până la omogenizare. Lacul
se aplică pe suprafeţe metalice, pentru
a le feri de ruginire.

LUMEA CALCULATOARELOR

Imprimanta cu jet de cerneală (vii)

Proiectarea unui sistem de acţionare
a subansamblului de avans al’ hârtiei

Dr. ing. losif CURIŢA
Ing. Valeriu Dan MINCIU

(Urmare din numărul trecut)

3. Calculul proiectării sistemului de acţionare a sub¬
ansamblului de avans al hârtiei.

3.1. Schema cinematică a sistemului de acţionare.
Viteza de avans a hârtiei.

Concepţia elaborării schemei cinematice a sistemului
« motor pas cu pas - transmisie mecanică cu roţi dinţate -
tambur de înfăşurare a hârtiei », reprezentată în figura 10,
are la bază realizarea pentru imprimantă a unui ansamblu
compact şi cu un gabarit cât mai redus, premise caracteris¬
tice ale miniaturizării.

Viteza de avans a hârtiei s-a adoptat, corespunzător
valorilor cunoscute pentru situaţii similare, de V a = 49,5
mm/s, care este aceeaşi cu viteza tangenţială a roţii dinţate
4. Astfel, din aproape în aproape, se poate stabili care tre¬
buie să fie turaţia necesară a motorului pas cu pas de
acţionare.

3.2. Viteze şi rapoarte de transmitere parţiale.

Conform celor menţionate anterior rezultă că V 4 - V a

= 49,5 mm/s.

Rapoartele de transmitere parţiale ale transmisiei
mecanice cu roţi dinţate se deduc constructiv, obţinându-se:

*1,2 = z 2 /z l = n l /n 2 = 4 >3,4 = z 4 /z 3 = n 3 /n 4 ' 3 -

care îndeplinesc condiţia: ij 2 > 13 4.

3.3. Parametrii principali ai roţilor dinţate ale trans¬
misiei mecanice.

Pentru determinarea modulului elementelor dinţate, in.
acelaşi la toate roţile, se face apel la distanţa dintre axele
acestora, a , a cărei valoare este dictată de posibilităţile de
montaj în carcasa imprimantei. în acest scop roţile dinţate
se amplasează astfel ca să existe aceeaşi distanţă între axe.
fapt realizabil avându-se în vedere poziţionarea lor în
cadrul transmisiei mecanice. Adoptându-se a = 24 mm, se
poate calcula modulul:

m l,2 = m 3,4 = m = 2 a /zj(l + \ = 2x24/24(1 + 4)

0,4 mm,

unde s-a considerat zj = 24 dinţi.

Corespunzător rapoartelor de transmitere parţiale
determinate, se deduce numărul de dinţi ale celorlalte roţi,
şi anume:

Z 2 = ij 2 X ^1 = 4 x 24 = 96 dinţi şi Z 4 = ^ 4 X Z 3
3x24 = 72 dinţi,

unde Z 3 = Zj =24 dinţi, pentru asigurarea unui meca¬
nism compact cu un gabarit redus.

Parametrii principali caracteristici ai elementelor
dinţate s-au calculat cu relaţiile din tabelul 5.44, pag.
112... 114, din [3], conform problemelor rezolvate în [4] şi
s-au înscris în tabelul 1 .

Tabelul 1. Parametrii principali ai roţilor dinţate cu
dinţi drepţi cu profil evolventic, necesari proiectării

Roata

dinţată

Numărul
de dinţi

Diametrele (mm)

(mm)

d f

d — d w

0,4

29,5

27,5

28,5

* în ipoteza angrenajelor zero.

TEHNIUM martie-aprilie 2001

LUMEA CALCULATOARELOR

Dimensiunile roţilor dinţate cilindrice cu dinţi drepţi,
cu profilul flancurilor dinţilor în ovolvenţă, se determină
orientativ corespunzător recomandărilor date în tabelul
5.65, pag. 144, completate cu figurile 5.181, e şi f, pag.
143. din [3].

Cu privire la precizia acestor roţi dinţate, s-a ţinut
seama de indicaţiile din tabelul 5.45, pag. 115 din [3],
adoptându-se treapta de precizie 7, care condiţionează
randamentul angrenajelor.

3.4 Turaţiile arborilor.

Potrivit schemei cinematice (fig. 10), elementele con¬
structive au turaţiile :
arborele III

n lll = n 4 = 60xV4/rcxd w 4 = 33 rot/min;
arborele II

n II “ n 3 = *3 4 xn 4 = 3*33 = 99 rot/min.
întrucât roţile dinţate 2 şi 3 sunt montate pe acelaşi
arbore, se deduce:

n II = n 3 = n 2 = 99 rot/min ;
arborele I (arborele motorului pas cu pas)

nj = i |,2 Xn II = 4 x 99 = 396 rot/min = n m .

3.5. Puterile la diferite nivele.

Valorile acestora sunt:

la arborele III

P H1 = 2,655 W,

care reprezintă puterea la ieşirea din transmisia
mecanică cu roti dinţate, respectiv la arborele elementului
dinţat 4, stabilită prin testări, comparativ şi cu valorile pu¬
terilor utile practicate în cazurile similare ale acţionărilor
tamburului de înfăşurare a hârtiei;
la arborele II

p II = Pjii/riaxri! = 2,655/(0,98x0,96) = 2,822 W,
la arborele I

= Pn/0 a x ni = 2,822/(0,98x0,96) = 2,998 - 3 W,
unde r| a = randamentul angrenajului, iar r|j = randa¬
mentul lagărelor.

în concluzie, motorul pas cu pas pentru acţionare va
avea parametrii nominali:

P m = Pi = 3 W ; n m = nj = 396 rot/min; f m = 50 Hz.

3.6. Momentele de torsiune nominale la nivelul arbo¬
rilor

Acestea se determină cu relaţia M tn j = 9 549,3xPj/nj,
unde

j = I, II, 111, şi au valorile :

- la arborele I

M tnl = 9 549,3x3/396 = 72,343 Nxmm;
la arborele II

M tnii = 9 549,3x2,822/99 = 272,203 Nxmm;
la arborele III

M ln iii = 9 549,3x2,655/33 = 768,284 Nx mm.

3.7 Componentele forţei de angrenare, aferentă
angrenajelor 1-2 şi 3-4.

Aceste componente, F t j şi F r j, se calculează cu relaţiile:

Fti ~ 2M tn j/d w j şi Fj-j — Fţj x tgcx^y, unde i — 1,2,
3, 4 şi j = I, II, III, având, corespunzător celor patru roţi
dinţate, valorile:

TEHNIUM martie-aprilie 2001

F tl = 2 M tnI /d wl = 2x72,343/10 = 14,46 N,

F t 2 = 2M tnII /d w2 = 2x272,203/38 = 14,32 N,

F t 3 = 2M tnlI /d w3 = 2x272,203/10 = 54,44 N,

F t4 = 2M tnIH /d w4 = 2x768,284/28,5 = 53,95 N,

F rl = F tl xt g° c w = 14,36xtg 20° = 5,26 N,

F r 2 = F t 2 xtgoca w = 14,32xtg 20° = 5,21 N,

F r 3 = F t 3 xtgot w = 54,44xtg 20° =19,81 N,

F r4 = F t 4 xtga w = 53,95xtg 20° = 19,63 N.

Observaţie. între forţele tangenţiale ale roţilor dinţate
aferente fiecărui angrenaj este îndeplinită condiţia
funcţională, şi anume:

F tl “ F t2 F t3 - F t4>

diferenţa dintre acestea fiind de până la 0,5 N datorită

impreciziei calculului numeric.

3.8. Verificarea la rezistenţă a danturii.

Pentru acest calcul se are în vedere doar angrenajul
1 - 2 , în care roata dinţată 1 , cu rol de roată conducătoare, se
confecţionează din OLC 45, STAS 880-88, iar roata
dinţată condusă 2 - din poliamidă 6,6 ale cărei caracteris¬
tici fizico-mecanice sunt prezentate în tabelul 5-215, pag.
190 din [4].

Angrenajului 4-3 nu i se efectuează verificarea la rezis¬
tenţă, întrucât materialul roţilor dinţate 3 şi 4 este poliami-
da 6 , 6 .

Se consideră că angrenajul 1-2 va funcţiona Iară
ungere, cu o durabilitate de Lj t = lO^h, condiţii posibile
pentru transmisiile mecanice cu roţi dinţate folosite în
echipamentele periferice.

Calculul de rezistenţă se aplică roţii dinţate conduse 2,
datorită capacităţii portante mai mici a materialului plastic.
La început se determină numărul de cicluri de funcţionare:

N = 60xn 2 x Lj 1 = 60x99 x 10 000 = 59 x 10^ cicluri.

Din diagrama figurii 5.2.20, pag. 198 din [4]. ştiind că
modulul este m = 0,4 mm, se extrapolează corespunzător
valorii lui N rezistenţa ^jj m = 32,5 N/mm 2 . Mărimea
rezistenţei admisibile a poliamidei 6,6 se deduce pe baza
relaţiei din tabelul 5.2.15 din [4], şi anume :

a aR = a Rlim /K t xK N xK v xK f

în care: K t reprezintă coeficientul de temperatură cu
valoarea 1,65, conform figurii 5.2.16, pag. 196, din [4],
presupunându-se o temperatură de lucru de 60°C; -

coeficientul numărului de cicluri, care nu se ia în consi¬
derare, deoarece CRij m a fost stabilit din diagramă în
raport de N; K v - coeficientul de viteză, apreciat 1,1 pen¬
tru predimensionare; Kf- coeficientul de frecvenţă, ce se
deduce corespunzător frecvenţei de angrenare a dinţilor
roţii conduse, f 2 = u x n 2 x = 1 x 99 = 99 cicluri/min, şi care,
potrivit tabelului 5.2.16, pag. 191 din [4], este Kf = 1 .

în consecinţă, valoarea lui o a R devine

c aR = 32 , 5 / 1 , 65 x 1 , 1 x 1 = 17.906 N/mm 2 <a R)im
= 32,5 N/mm 2

(Continuare în ni: viitor)

ELECTRONICĂ AUTO

RELEU REGULATOR DE TENSIUNE

(Urmare din pagina 2)

Grosimea plăcuţei de mică
va fî de cca 0,2-0,3 mm. După
fixarea mecanică a tranzistoru¬
lui, se va măsura rezistenţa
ohmică dintre carcasa acestuia
şi radiatorul termic. Această
rezistenţă trebuie să fie de
ordinul zecilor de megaohmi şi
chiar mai mult.

Valoarea condensatorului
electrolitic de filtraj CI poate
fi de 100-470 pF, iar tensiunea
de lucru, indicată pe carcasa
acestuia, de minimum 25 V
pentru instalaţiile de 12 V şi de

Montajul este astfel dimen¬
sionat încât să încapă într-o
carcasă de releu electromag¬
netic tip 1410, produs de
„Electroprecizia” clin Săcele,
judeţul Braşov.

REGLAJUL RELEULUI
ELECTRONIC DE TENSI¬
UNE

Pentru a regla releul sunt
necesare un voltmetru (prefe¬
rabil electronic) şi o sursă de
curent continuu a cărei tensi¬
une de ieşire să poată fi reglată

minimum 40 V pentru insta¬
laţiile de 24 V. Nu se vor uti¬
liza condensatoare cu tantal.

Condensatorul C2 va fi de
tipul cu poliester, având va¬
loarea de cca 100 nF la o tensi¬
une minimă de 100 de volţi.
Toate rezistoarele (R1-R6) vor
fi chimice, de 0,5 W. Valorile
ohmice ale acestor rezistente
sunt indicate în schema ae
principiu din figura 1.
Rezistenţa R5 poate să
lipsească în cazul instalaţiilor
electrice auto care lucrează sub
tensiunea de 12 V.

Pentru această tensiune
dioda Zenner DZ poate avea
orice valoare între 6,8 şi 7,5
volţi, iar pentru 24 de volţi va
fi de 15 V.

în figura 2 este prezentată o
variantă a plăcuţei de circuit
imprimat pe care se ansam-
bleazâ piesele regulatorului.

în mod permanent. De aseme¬
nea, este necesar un bec auto
de 12 sau 24 V, după caz.
Voltmetrul se conectează între
borna + a releului şi masă (fig.
1), iar becul, care va fi de 2-5
W, între borna DF şi masă.

Pentru instalaţiile de 12 V
(de exemplu, la autoturismul
„Dacia”), valoarea de prag a
tensiunii se reglează la 14,5 V,
valoare indicată de voltmetrul
conectat între borna + şi masă
(fig. 1). în această fază, becul
de control conectat între DF şi
masă poate fi aprins sau stins.
Dacă montajul releului a fost
corect executat, rotind cursorul
semireglabil SR într-un sens
sau altul, becul trebuie să se
stingă dacă iniţial a fost aprins
şi invers. Ca o verificare, în
cazul în care becul a fost
aprins, mărind cu 0,1-0,2 V
tensiunea sursei de alimentare
(U = 14,6-14,7 V), becul tre¬
buie să se stingă. Revenind la
14,5 V, becul trebuie să se
reaprindă. Cu aceasta reglajul
releului regulator este terminat.
El poate fi introdus definitiv în
carcasă şi montat pe maşină.

Pentru releele electronice de
24 de volţi, becul-martor va
avea această tensiune nomi¬
nală, iar pragul de funcţionare
va fi de 28,5 V (28,3-28,5 V).
Având în vedere că echipa¬
mentele auto trebuie să pre¬
zinte o deosebită siguranţă în
funcţionare, autorul reco¬
mandă ca execuţia releului să
se facă cu deosebită grijă şi
atenţie, fără nici un rabat la
calitate.

TI; T2-BC171 B
T3-BD140
T4-2N3055
DZ-P16V8 (PL15Z)
D1-1N4007
SR-lOOkQ (250 k£2)

CI-220 jj.F/25 V (63 V)

LISTA DE PIESE

C2-100 nF/100 V
Rl-10 £2 (20 12)
R2-10 k£2 (20 k£2)
R3-1 k£2 (4,7 k£2)
R4-560 £2 (1 k£2)
R5-4,7 k£2 (10 k£2)
R6-0,3 £2 (6,8 £2)

Notă:

Toate rezistenţele sunt chimice sau cu peliculă metalică de 0,5 W.
Valorile din paranteze sunt pentru releele care reglează tensi¬
unea la 24 V.

TEHNIUM martie-aprilie 2001

SERVICE

STATIA DE TELECOMANDĂ
„SIGNAL FM-7“

••• Dr. ing. Sorin PIŞCAŢI

In ultimii ani, cluburile şi asociaţiile sportive
au primit în dotare un număr mare de astfel de staţii.

Fabricate în fosta RDG, ele lucrează
în banda de 27 MHz, cu modulaţie de frecvenţă.
Pentru a veni în ajutorul celor care utilizează aseme¬
nea staţii, se prezintă în cele ce urmează un material
documentar necesar în special activităţii de „service'’.
Ţinând cont de principalele caracteristici ale staţiei, ea

este recomandată pentru
telecomanda următoarelor tipuri de modele:

• Aeromodele planoare;
• Veliere telecomandate din clasa F-5;
• Navomodele din clasele F2, FIE, F3E şi FSR-E;
• Alte modele a căror funcţionare este liniştită, fără

şocuri şi vibraţii mecanice.

taţia nu se recomandă pen :
tiu comanda acromodelelor şi
motomodelclor echipate cu
motoare termice, precum şi a
navomodelelor din clasele FlV,
F3V şi FSR-V. Dată fiind con¬
strucţia mai fragilă a receptorului
la aceste modele, exista riscul
defectării acestuia.

Staţia „SIGNAL FM-7”
funcţionează cu impulsuri pozitive
la ieşirea receptorului (dccodifica-
torului). Scrvomecanismele care
lucrează bine împreună cu această
staţie sunt: Simprop, Futaba,
Sanwa, Schyleader şi unele tipuri
de Graupner. Toate aceste tipuri de
servoun au electronică proprie şi
durata medic a impulsului (pozi¬
tiv) de comandă de cca 1,5-1,7 ms.

O altă caracteristică a acestei
staţii este aceea că filtrele de
frecvenţă intermediară ale recep¬
torului sunt acordate pe frecventa
de 465 kHz. Din această cauza,
dacă emiţătorul emite pe un canal,
cuarţul receptorului va fi ales pen¬
tru tin canal imediat superior. De
exemplu, dacă emiţătorul lucrează
pe canalul 19 (27,145 MHz),
receptorul va ti echipat cu un cuart
corespunzător canalului 20
(27,155 MHz). Aceasta nu
înseamnă, cum greşit a fost inter¬
pretat de unii modelişti, că staţia
ocupă două canale adiacente. In
exemplul dat, dacă emiţătorul
staţiei lucrează pe canalul 19, se
poate emite în acelaşi timp şi pe
canalele 18 şi 20. fără ca între cele
trei staţii să apară perturbări. Atât

emiţătorul cât şi receptorul pot
lucra în combinaţie cu alte recep¬
toare şi emiţătoare (FM-27MHz),
respectând condiţia de mai sus
referitoare la decalajul dintre cele
două cuarţuri. De menţionat că, la
ultimile serii de staţii, filtrele de
medie frecvenţă sunt acordate pe
455 kHz, ca lă toate staţiile mo¬
derne.

Emiţătorul stafiei de teleco¬
mandă'..SIGNAL - FM7"

Lucrează în banda de 27 MHz,
alocată telecomenzilor. Este pre¬
văzut cu şapte canale pro¬
porţionale, independente şi simul¬
tane. Cuarţurile sunt „tăiate la
jumătate”, ca la majoritatea staţi¬
ilor moderne de marcă. De exem¬
plu, dacă emiţătorul trebuie să
emită pe canalul 19 (27,145
MHz), cuarţul (FM) utilizat va
rezona pe fundamentala de
13,5725 MHz.

Principalele caracteristici tehni-
co-funcţionale ale emiţătorului

- Intervalul de temperatură a
mediului ambiant in care
emiţătorul funcţionează

- Gradul de protecţie

IP20 după TGL-RGN:720

- Sursa de alimentare:
acumulatoare NiCd.2*6V/0,5 Ah

- Tensiunea de lucru:

10,8....14,4 V

- Curentul mediu:

cca 200 mA la 12 V

- Frecventa de emisie:

26,965....27,275 MHz

- Cuarţuri interschimbabile:

canale: 1 I 32

- Puterea emisă în antenă:

cca 0.8 W 12 V

- Impedanta antenei:

50 a 18 pF

- Lungimea antenei telescopice:

150 cm

- Lărgimea benzii între două
canale adiacente (reală):

<10 kHz/46 dB

- Numărul de comenzi pro¬
porţionale:

- Greutatea emiţătorului:

cca 920 g

- Dimensiunile carcasei:

l*b*h=200*I75*50

Partea de înaltă frecvenţă a
emiţătorului este prezentată în
figura 1.

O caracteristică a acestei staţii,
cu raza de acţiune de peste 1 km,
este aceea că poate lucra cu două
emiţătoare în paralel: versiunea
instructor-clev. Astfel, instruc¬
torul, al cărui emiţător este cuplat
printr-un cablu miiltifilar de cel al
elevului, poate prelua în orice
moment comanda modelului.
După cum se_ vede în schema
electrică din figura 2, codifica¬
torul emiţătorului este realizat in
jurul circuitului integrat k.576-
1R2. Tranzistoarele npn originale
pot fi înlocuite în caz de detectare
cu tranzistoare BC17.1B sau
BC172B, iar cclc dc tip pup cu
BC251B sau BC252B. Se va uti¬
liza un ciocan de lipit cu P = 20 W
maximum şi se va lucra cu
deosebită atenţie, întrucât circui¬
tul imprimat se exfoliază relativ
uşor la căldură.

Partea dc înaltă frecvenţă a
acestui emiţător este complexă şi
orice intervenţie tehnică trebuie
tăcută cu deosebită grijă. In nici
un caz nu se vor roti' miezurile
bobinelor. Acestea nu se
defectează şi nu se dezacordează
niciodată!

Chiar dacă se înlocuiesc
tranzistoarele cu altele, echiva¬
lente, nu este necesar să se rea-
cordeze bobinele (circuitele
oscilante) de IF ale emiţătorului.
Puterea debitată în antenă şi în
acest ultim caz este suficientă
pentru a asigura o rază de acţiune
de 1 km. In timpul reparaţiei nu se
vor scoate, sub nici un motiv, car¬
casele (blindajele) bobinelor
pârtii dc radiofrecvenţă, deoarece
acordările în fabrică s-au lacul
ţinându-se cont dc prezenţa aces¬
tor ecrane. Pe de altă parte, apar

(Continuare in / hi iS)

TEHNIUM martie-aprilie 2001

SERVICE

radiaţii de înaltă frecvenţă, care
compromit funcţionarea emiţă¬
torului. Tranzistoarele părţii de
înaltă frecventă pot fi înlocuite
după caz cu 2N2369A, 2N914 sau
BF173, iar finalele cu 2N2218,
2N219, 2N4427. 2N3866.

2N3553.

Emiţătorul acestei staţii este
echipat cu două acumulatoare
CdNi de 6V/500 mA tip 10222
sau 10449 înseriate. Se va da o
mare atenţie sensului de montare
conform semnelor (+ şi -) indicate

pe carcasa emiţătorului. Dacă cele
două acumulatoare se montează
necorespunzător, emiţătorul sau
nu va funcţiona, sau se va defecta.
Acumulatoarele originale pot fi
înlocuite în caz de nevoie cu 10
acumulatoare Saft sau Warta de
0,5 Ah/1,2 V. Se va utiliza numai
antena originală, complet depli-
ată. Puterea ultimului etaj de K.F
fiind relativ mare, pentru a se
evita distrugerea tranzistoarelor
finale prin supraîncălzire nu se va
porni emiţătorul fără antenă sau

cu antena depliată incomplet. Se
poate utiliza şi o altă antenă, dar
aceasta trebuie să aibă exact
lungimea celei originale; utilizând
o antenă de lungime diferită, raza
de acţiune scade considerabil,
existând şi pericolul distrugerii
tranzistoarelor finale prin
supraîncălzire.

Antena se montează prin
înşurubare la un cuplaj cu nucă
(bilă), fixat prin două şuruburi
M3 de carcasa emiţătorului.
Pentru fixarea antenei î’ntr-o po-

TEHNIUM martie-aprilie 2001

SERVICE

ziţic dorită, sc slăbeşte în preala¬
bil unul din aceste două şuruburi.
Potenţiometrelc celor şapte
comenzi digital-proporţionale
sunt liniare şi au valoarea maximă
de 10 ldl fele sc pot înlocui cu
potenţiometre româneşti.

Pe placa electronică a emiţă¬
torului există un cuplaj complex
cu şapte pini, care face legătura
cu potenţiometrele manşelor de
comandă, după cum urmează:

Pinul 1 (cablul de legătură
maro): este legat la

TEHNIUM martie-aprilie 2001

potenţiometrul "comenzii „dreap-
ta-stânga” amplasată în partea
dreaptă a carcasei;-

Pinul 2 (cablul roşu): la
potenţiometrul comenzii „înainte-
inapoi” din partea dreaptă a carca¬
sei emiţătorului;

Pinul 3 (cablul portocaliu): la
potenţiometrul manşei „dreapta-
stânga” din partea stângă a carca¬
sei;

Pinul 4 (cablul galben): la
potenţiometrul „înainte-înapoi” al
aceleiaşi manşe;

Pinul 5 (cablul verde); coman¬
da nr. 5 (centrală);

Pinul 6 (cablul albastru);
comanda nr. 6 (stânga);

Pinul 7 (cablul gri); comanda
nr. 7 (dreapta).

Aceste cuple se pot schimba
între ele după dorinţă. Intervenţia
se va face cu grijă, şi nu frecvent,
deoarece acest tip de cuplaj este
puţin rezistent. Este recomandabil
să se respecte schema de legături
de mai sus, elaborată de Între¬
prinderea constructoare.

ATELIERUL DE ACASĂ

CORPURI DE ILUMINAT

LAMPĂ PENTRU ATELIER

LAMPADAR

n figură (stânga-sus) vedeţi un model de lampă electrică - tip
ică - anume conceput pentru un atelier de amator.

Materiale: (1) = suportul becului lucrat din tablă (recuperată de
la o cutie de ambalaj), potrivit formei şi cotelor din desenul dreapta-
sus; (2) = fasung; ( 3 ) şi (4) = şuruburij(5) = abajurul, tăiat şi fasonat
din tablă groasa de 0,15-0,20 mm. ca in desenul detaliu (caroiat) din
dreapta-jos; (6) = bec: (7) = inel de montare a fasungului (2) pe piesa
(1); (8) = colier de tabla groasă de 0,2-0,3 mm pentru fixarea lămpii
pe perete - se lucrează după desenele-detaliu dm dreapta-mijloc; un
cablu electric bifilar, terminat cu ştecăr.

Prelucrare şi montare. Piesele (1), (8) şi - mai ales - (5) e reco¬
mandabil să fie tăiate din tablă nichelata sau cromaţă ori de aluminiu.
Fixarea piesei (8) pe perete se va face în două dibluri de lemn. In

Stabiliţi singuri dimensiu¬
nile si lucraţi după indicaţiile
din desen. Plăcile suportului,
de formă circulară sau pătrată,
vor fi tăiate din scândură
groasă de fag sau stejar. Ţeava
poate fi tot din lemn (dar este
mai dificil de perforat în inte¬
rior) sau, mai bine, din metal
sau material plastic având un
diametru de 3-4 cm. Instalaţia
electrică este extrem de sim¬
plă. Se ia un cordon bifilar de
lungimea dorită şi i se intro¬
duce unul din capete în ţeava
verticală (printr-un mic orifi¬
ciu dat lângă bază). La partea
de sus a ţevii se fixează, cu un
colier din tablă, un fasung la
care se conectează cablul
electric. La celălalt capăt al
acestuia se montează un
ştecăr. Pe fir poate fi montat
un întrerupător. Pe bec se
aşază un abajur lucrat din
sârmă si carton, pânză sau
material plastic, ca în desen.
Poate fi folosit şi un abajur
cumpărat din comerţ. Ţeava
din material plastic poate fi
uşor modelată dacă este puţin
încălzită la flacăra aragazului
în secţiunea dorită. Se
găureşte uşor cu un cui înroşit
m flacără. Poate fi vopsită.

LUSTRA

Dm lemn de brad, plop sau tei,
lucraţi mai întâi trei piese identice,
după forma şi dimensiunile din
desen. Pentru a le monta, veţi da
câte un orificiu în partea mai lată a
fiecărei piese, apoi le veţi îmbina
după cum reiese din figură.
Cablurile electrice se montează,
întinse bine, de-a lungul pieselor
din lemn. Instalaţia firelor poate fi
aleasă astfel încât să poată fi
aprinse toate becurile dintr-o dată
sau separat unul plus două (aceasta
depinae şi de tipul întrerupătorului
fixat în perete). Sunt de preferat
abajururi cilindrice, care pot fi
montate cu becurile în jos.

JIUM martie-aprilie 2001

DIODE ZENNER CU SILICIU

t yp*

rt*JJ**

Dp»W*«c

i T^r-'

•*•«*?

'4 .oSt.vpo

vU'-enf*

». 5

»-

ll * 1 mA

1. - A

f l kM;

1 IkH;

•50*C *

T *« -

50 *C

V.V

.,11

rwn

•na*

l.nA

l»».A

l^mA

BZX97-C0V8 4 '

0 73

0.83

< 60C

-025

BZX97-C2V7

<85

•'600

-008

-0.06

<10000

<50

135

B2X97-C3V0

<85

<600

-008

-0.06

<4000

<40

125

B2X97-C3V3

3.1

.3.5

<85

<600

-008

-005

<2000

<40

115

BZX97-C3V6

3.4

.3.8

<85

<600

-0.08

-0.04

<2003

<40

105

B2X97-C3V9

3.7

.4.1

<85

<600

007

-0.03

<2000

<40

8ZX97-C4V3

4 6

<75

<600

-004

-001

<1000

<20

BZX97-C4V7

4.4

.5.0

<60

<600

-003

+ 0 01

<500

<10

BZX97-C5V1

4 8

.54

<35

<550

-002

♦005

<100

B2X97-C5V6

5.2

.60

<25

<450

-001

+006

<100

BZX97-C6V2

<10

<200

♦0.07

<100

B2X97-C6V8

<150

+001

♦0.08

<100

BZX97-C7V5

<50

<001

+0.09

<100

B2X97-C8V2

77.

8.7

<50

+0.01

+0.09

<100

B2X97-C9V1

<10

-50

*002

♦ 0.10

<100

BZX97-C10

9.4

.106

<15

<70

+ 003

+ 011

<100

B2X97-C11

104

11.6

<20

<70

+ 011

<100

BZX97-C12

11.4

127

<20

<90

♦ 003

♦0.11

<100

BZX97-C13

124

14 1

'26

<110

+ 0.03

♦ 0.11

<100

B2X97-C15

138

156

<30

<110

+003

*011

<100

B2X97-C16

153

.. 17.1

<40

<170

-003

♦ 0.11

<100

B2X97-C18

168

19.1

<50

<470

*0 03

+0.11

<100

B2X97-C20

188

.21.2

<55

<220

+ 0.03

*011

<100

B2X97-C22

208

233

<55

<220

+003

+0.11

<100

B2X97-C24

22.8

256

<80

<220

+0.04

+012

<100

BZX97-C27

251

28.9

<80

<220

+0.04

+0.12

<100

BZX97-C30

28 ..

<80

<220

+ 0.04

+012

<100

BZX97-C33

31 .

<80

<220

+0.04

♦012

<100

8ZX97-C36

34.

<90

<250

+0.04

+ 012

<100

B2X97-C39

.41»

< too"

<600*

+ 004

+012

♦-100

B2X97-C43

.46*

<100 îl

<700*

-004

+0.12

<100

9.2

B2X97-C47

5CP

<120"

<1000^

+0.04

♦ 3 12

<100

8.5

B2X97-C51

.54*

<135*

<1000*

+004

+0.12

<100

DIODE CU SILICIU - UZ GENERAL
ŞI COMUTAŢIE

Type

Peak

reverse

voltage

Max

aver.

rectified

current

Max
power
dissip.
at 25° C

Max

juncion

tempera*

ture

Max

forward

voltage

drop

Max

reverse

current

v« M v

l 0 mA

P, 0 ,mW

t ( °c

v,v

1 f mA

l*nA

V.V

1N914

100

500

200

1.0

1N4149 1 )

100

150

500

200

1.0

1N4150

200

500

200

1.0

200

100

1N4152

150

400

175

0.55

0.10

1N4153

150

400

175

0.55

0.10

1N4447 1 )

100

150

500

200

1.0

1N4449 1 )

100

150

500

200

1.0

1N4450

150

400

175

0.54

0.50

1N4451

150

400

175

0.50

0.10

1N4453

150

400

175

0.55

0.01

1N4454

150

400

175

1.0

100

In paginile 22-23 prezentăm
Repartiţia spectrului vizibil în spectrul
_u ndelor electr o magnet ice_

fW2Î

70 24

ii_

-O

o 7j

-s

<-o

* ^)

-j

jî)

Vio-*
10 2k
10*

10 20
70 ,s
io' z

1 pm-

-10

X : T)
F70* :s
-70* :4
-70* î3
70' 2
10' u

10 ’ 7
?o ’ 6
io 15

lnm

10 "
10' 2
10 12

\um •

M «1*0*5*
/

70’ 4
/

'/0“*
-10'\
10 - 5

- 70"

70’°

, w/r:—

1 cm

wl-—

■10 8

•70 r
•70 ' :

70 s

■ro 4
•o 3

70 2

•o 4

70 0

7 Aw-

X Im)

/O’?

✓

-I

70,7

»Cj

„ *n- r >

. N-/

70- 4
ţ70-‘

V-

70 A
70’

3
co*
o

CC
<
CC
' u.

70*-

• 10 4

10 1
[-70 4
70 5

LîO f<

-70 7
-70 3

70*-

70-

70 * 3 -

*«\

O ■■

S-

•I

Cj O

ŞS

«t

o:.?

UV.Îndeportot
- —UV apropiat

^ lnm)
400-1

500-

500

.700

CULOAREA

< 1 ;

i n d i go
albos tiu

g a l b e ri
portocaliii

Vj,

PRACTIC-UTIL

Staturi P r ac*,

^9 • Ştefan VODĂ C»

# Când aveţi de făcut o lipitură
cu cositor intr-un montaj în
care căldura ciocanului de lipit
riscă să deterioreze unele piese
învecinate, înveliţi toate piesele
sensibile la căldură cu un strat
de foiţă de staniol. Acesta
reflectă căldura radiată de cio¬
canul de lipit şi disipează rapid
căldura primită prin convecţie,
formând astfel un ecran termic
eficace pentru piesele suscepti¬
bile de a fi deteriorate.

Decapanţi recomandaţi pen¬
tru lipirea cu aliaje de cositor şi
alte aliaje moi:

A. Lichid de lipit (fără acid)

- clorură de amoniu (ţipirig)
22 părţi (în greutate);

- clorură de zinc (în cristale)
33 părţi.

B. Pastă de lipit pentru lipirea
metalelor cu aliaje moi.

- apă distilată 45 părţi.

- colofoniu (sacâz) topit 5 părţi;

- seu topit 5 părţi;

- clorură de amoniu (ţipirig)
măcinat în praf 1 parte.

C. Pentru lipirea cu aliaje de
lipit deosebit de moi se uti¬
lizează stearina (sub formă de
praf sau de bucăţi), cu care se
freacă suprafaţa pieselor ce
urmează a fi lipite.

In loc
de

nituri

Un dorn de
oţel având
vârful de
lucru
fasonat în
patru
muchii
ascuţite (aşa
cum vedeţi
în primul
desen al fi¬
gurii alătu¬
rate) este o
sculă foarte
utilă pentru
montaje
metalice.

Cu ajutorul
lui puteţi
asambla două piese din tablă
(cu grosimea de până la 2 mm)
fără a folosi nituri sau sudură,
ci procedând după cum reiese
din celelalte trei desene ale fi¬
gurii. După cum vedeţi, dornul
taie direct (dintr-o lovitură de
ciocan), într-una din piese,
patru segmente triunghiulare
echidistante. Acestea sunt
introduse în orificiul circular
practicat în cea de-a doua,
după care sunt aplatizate cu
ciocanul.

Grundul se foloseşte ca prim strat înainte de vopsirea
propriu-zisă pentru a se preveni corodarea (ruginirea,
oxidarea).

Cu miniu de fier: ulei de in fiert 100 g, terebentină 25
ml, miniu de fier 200 g. Miniul se introduce în ulei trep¬
tat şi amestecându-se până la formarea unei substanţe
omogene, apoi se adaugă terebentina şi se amestecă
bine.

Cu miniu de plumb: ulei de in fiert 330 g, terebentină
90 ml, miniu de plumb 200 g. Se lucrează ca mai sus.

Cu galben de zinc: ulei de in fiert 300 g, galben de
zinc 200 g, terebentină 25 ml. Se procedează ca mai sus.

Alta reţeta: ulei de in fiert 400 g, miniu de fier 200
g, galben de zinc 200 g, terebentină 30 ml. Se amestecă
cei doi pigmenţi, apoi se freacă bine cu uleiul şi, la
sfârşit, se adaugă terebentina, frecându-se totul până la
omogenizare. Se aplică cu pensula.

# Când aveţi de vopsii un
obiect de lemn în două culori şi
vreţi să împiedicaţi întinderea
fiecărei culori peste limita ce le
separă, folosiţi următorul truc
simplu, dar eficace: cu ajutorul
unei lame de ras sau cu vârful
unui briceag, marcaţi linia de
despărţire a celor două culori.
Minusculul şanţ ce se creează
împiedică întinderea vopselei
peste linia trasată.

• Pentru a grava inscripţii pe
sticlă (pe borcane sau pe fla¬
coane de chimicale), se
pregătesc două soluţii: o primă
soluţie compusă din clorură de
zinc 14 părţi, acid clorhidric 65
părţi, apă 500 părţi şi a doua
soluţie compusă din sare de
bucătărie 36 părţi, sulfat de
şodiu 7 pălii, apă 500 pălii.
Intr-o adâncitură făcută într-o
bucată groasă de parafină, se
amestecă în părţi egale ambele
soluţii (nu se va întrebuinţa un
vas de sticlă sau din alt materi¬
al, deoarece aceste soluţii

acţionează distructiv asupra
lor) şi se adaugă două-trei pică¬
turi de tuş (nu cerneală).
Gravarea se face cu pensula
pentru acuarele sau cu ajutorul
vârfului ascuţit al unei peniţe
noi, curate. După aproximativ
jumătate de oră, se obţine
inscripţia propriu-zisă pe sticlă.
Aceasta trebuie spălată bine.
Atenţie: substanţele ce intră în
compoziţie sunt otrăvitoare!

TEHNIUM martie-aprilie 2001

DE LA LUME CĂTRE NOI

PREAMPLIFICATOR UUS

D n revista Radiozumal SRZ nr. 1/99 se reia schema
unui preamplificator destinat benzilor de 144 sau 432
MHz, schemă clasică publicată cu ani în urmă.

Schema de principiu din figura 1 este modernizată şi
foloseşte componente SMD (surface mounted devices =
montaj pe suprafaţă) şi un tranzistor BFG65. Parametrii
acestui tranzistor sunt:

Tensiune B-C max 20 V

Tensiune C-E max 10 V

Curent colector max 50 mA

Putere disipată max 300 mW

Factor amplificare la lc = 15 mA/U^g = 5 V min 60
Frecvenţă de tranziţie fy tipic 7,5 GHz
Amplificare în putere la 2 GHz tipic 10,5 dB
Factor de zgomot pentru U^£ = 8 V, f = 800 MHz
Ic = 5 mA tipic 0,8 dB

Ic - 15 mA tipic 1,5 dB

Montajul este alimentat cu 10-28 V, tensiunea fiind
stabilizată.

Dacă: R3 = 100 Q câştigul este 10 dB.

Dacă: R3 = 150 CI câştigul devine 12 dB.

Banda la 3 dB: 4 MHz în 144 MHz şi 21 MHz în 432
MHz.

Factor de zgomot < 1 dB.

Cablajul imprimat şi dispunerea componentelor se
prezintă în figura 2 (a şi b). Figura 3 redă vederea de sus
şi laterală a cutiei metalice în care se introduce montajul.
Intrarea şi ieşirea se fac pe mufe BNC.

Valorile parametrilor componentelor:

R1 - 820 CI (SMD) R3 = 100-150 CI (SMD)

R2 - 5.6 kQ R4 = 220 CI (SMD)

Pentru f — 144 MHz inductanţele bobinelor sunt:

L1 — 5 spire pe 0 7 mm CuAg 0 0,8 mm, 1 = 15 mm
L2 = 2 spire pe 0 6 mm, CuAg 0 0,8 mm, 1 = 10 mm
CI, C4 = 3,3 pF (SMD); C2, C3 = 1,8-22 pF
C8, CIO = 100 pF (SMD)

Pentru mf = 432 MHz avem:

LI = 2 spire pe 0 8 mm CuAg 0 1 mm, 1 = 15 mm
L2 = 2 spire pe 0 4 mm CuAg 0 1 mm, 1 = 10 mm
CI, C4 = 2,2 pF (SMD)

C2,C3= 1,2-6 pF
C5. C7= 1 nF (SMD)

C8, CIO = 47 pF (SMD)

Celelalte componente sunt comune:

C9 = 0,1-0,47 pF; Cil = 100 nF ceramic (RM5); CI2
= 1 nF

Dl - BAT 17-04 (Schottky SMD); D2, D3 = 1N4148
(SMD)

„ oo

h‘) ca

TEHNIUM martie-aprilie 2001

Cuptorul cu coacere rapida, conform invenţiei, este uti¬
lizat pentru prepararea mâncărurilor cu un consum redus de
energie. Cuptorul este alcătuit dintr-un vas cilindric (I),
susţinut de un suport (11), care se închide cu un capac (2) cu
margine înaltă, ce dublează pereţii incintei, in capac se mon¬
tează. pe un ax (7), un ventilator (6) acţionat de motorul elec¬
tric (8)j nişte rezistoare electrice (4) şi un grătar de protecţie
(10). In incintă, pe mai multe nivele, se montează nişte

grătare (9) pentru aşezarea produselor Capacul este pre¬
văzut cu un strat de protecţie termică (5), etanşarea dintre
vasul cilindric (1) şi capac (2) făcăndu-se cu o garnitură (3).
Prepararea mâncării este mai rapidă, iar aceasta îşi
păstrează calităţile nutritive datorită faptului că se formează
un curent forţat de aer cald şi vapori cu ajutorul rezistoarelor
electrice şi al ventilatorului.

AUTOMATIZĂRI

RADIOALARMĂ PENTRU APARTAMENT

LJn oscilator de RF simplu, cu
un tranzistor, ca cel a cârui schemă de
principiu se dă în figura 3, poate fi
modulat pe bază dacă microfonul M
primeşte o undă acustică de la o sursă
de zgomot (trântirea unei uşi, paşi
etc.) sau de sunete articulate (vorbire
etc\). Modulaţia care se face sem¬
nalului de RF generat este mixtă, atât
în amplitudine cât şi în frecvenţă.
Dacă un radioreceptor (industrial)
având benzile de UUS (64-73 MHz
sau 92-108 MHz) este acordat pe
frecvenţa miniemiţătorului cu
tranzistor, atunci acest tandem emiţă-
tor-receptor poate servi la paza radio
a unei încăperi sau a autoturismului
personal aflat în parcare (raza de acţi¬
une poate ajunge la 150-200 m),
receptorul sesizând la distanţă
intruşii din cameră sau autoturism
(prin zgomotele pe care le produc).
Radioreceptorul „de serviciu" trebuie
ales dintre cele portabile, cu consum
redus, şi acordat după miniemiţător

Ing.Tony E KARUNDY

pe o frecvenţă liberă între posturile
de pe UUS, care s-au cam înmulţit în
ultimii zece ani.

Pentru paza autoturismului, tensi¬
unea de alimentare de + 12 V se ia,
desigur, de la acumulatorul acestuia.
Pentru paza apartamentului trebuie
realizat însă un alimentator, care să
fie simplu, ieftin, să nu folosească un
transformator de reţea, care este
costisitor şi voluminos.
Recomandăm schema de redresor cu
stabilizator (cu diodă Zenner) din
figura 2, care asigură un curent de
până la 20 mA (oscilatorul nu con¬
sumă mai mult) la tensiunea de 12 V.
Condensatorul C* de reducere a ten¬
siunii reţelei, cu hârtie, nepolarizat,
având tensiunea de lucru de mini¬
mum 250 V, se va alege prin tatonări,
astfel încât să se asigure tensiunea de
12 V. Prezenţa acestei tensiuni este
semnalată de o diodă LED roşie
montată la vedere.

în figura 1 se dă o variantă de
realizare constructivă a miniemiţătoru¬

lui de alarmare şi a redresorului său de
alimentare. Ambele montaje se vor
face pe o singură placă de sticlotextolit
care se amplasează într-o boxă origi¬
nală: o săpunieră de plastici!).
Oscilatorul se realizează la partea de
sus, către antena-baston, pe restul
plăcii. Picioruşele de la un ştecăr spart
se vor refolosi aşa cum se arată în figu¬
ra 1 (sau la 90°) pentru a plasa întreg
montajul într-o priză liberă din camera
de păzit. Semnalul se poate auzi la
vecinii apropiaţi de pe acelaşi palier

(1) , la cel de deasupra sau de dedesubt

(2) (fig. 4). întrucât este vorba de
emisii-recepţii de puteri foarte mici de
RF (10-15 mW), pentru distanţe mici
(< 500 m), în scop de pază şi alarmare,
telecomenzi etc., nu este nevoie de nici
o autorizaţie specială. Singura grijă
este să nu ne bruiem vecinii care
ascultă muzică în UUS (frecventele
cunoscute ale posturilor de radio în
UUS trebuie evitate).

AUTOMATIZĂRI

\ \ \
\W
III
/ / /

unda
radio
cu MF

PENTRU

BIBLIOTECA

DUMNEAVOASTRĂ

Apărută la Editura TEORA.

în condiţii grafice de excepţie,
lucrarea semnată de ing. IIie
Mihăescu prezintă 88 de soluţii
tehnice simple pentru automa¬
tizarea proceselor sau apara¬
turii din gospodărie. Confruntat
el însuşi cu situaţia de a con¬
strui astfel de instalaţii, autorul
a fost nevoit să consulte o bi¬
bliografie destul de complexă,
ceea ce a condus la elaborarea
unor soluţii tehnice în general
simple, realizabile cu compo¬
nente uşor de procurat şi
necostisitoare.

AUTOMATIZĂRI ÎN
GOSPODĂRIE se adresează
deopotrivă celor care doresc să
sporească eficienţa economică
într-o mică gospodărie, dar şi
celor ce apelează la automa¬
tizări utile micilor ferme. Se
constată, de la un capăt la altul
al lucrării, intenţia autorului de
a oferi soluţii dintre cele mai
ingenioase pentru suplinirea
prezenţei omului în anumite
situaţii, dar cu posibilitatea
executării la timp şi corespun¬
zător a unor lucrări. Fie că este
vorba de o pompă de apă ori un
sistem de iluminat, de un sen¬
zor de prezenţă ori de un
aprinzător pentru aragaz, de un
interfon ori un releu de timp,
toate lucrările prezentate au ca
finalitate economia de timp şi
de bani.

INIŢIERE IN ELECTRONICĂ

RADIORECEPTOARE (V)

Cele mai potrivite construcţii pentru începători, care de
cele mai multe ori sunt elevi, rămân radioreceptoarele,
întrucât rezultatele obţinute cu aceste montaje
au mare atractivitate. Radioreceptoarele prezentate dau
rezultate bune, iar reuşita unui montaj constituie
un imbold pentru abordarea unor montaje mai complexe.

Radioreceptor

reflex

cu amplificator AF

Particularitatea radioreceptorului
din figura 9 constă în faptul că uti¬
lizează primul tranzistor în montaj cu
reacţie pozitivă, care amplifică atât
semnalul de radiofreevenţă cât şi
semnalul de audiofrecvenţă.

Circuitul de intrare este construit
pe o bară de ferită de secţiune
rotundă, lungă de 8+10 cm.

Pentru recepţionarea undelor
medii, bobina LI are 50 de spire cu
priză la spira 40 de la punctul de
conectare a condensatorului variabil.
Bobinajul se face cu sârmă CuEm 0
0,1+0.15 mm, spiră lângă spiră. La
distanţa de 10 mm de LI, pe aceeaşi
carcasă de carton, se bobinează L2,
care are opt spire din aceeaşi sârmă
ca şi LI, bobinate spiră lângă spiră.
Şocul de radiofreevenţă L3 se con¬
struieşte pe o carcasă cu miez fero-
magnetic. având 300 de spire qu
sârmă izolată 0 0,08+0,1 mm. In
locul acestui şoc poate fl utilizată şi o
bobină pentru unde lungi de la
aparatele de radio.

Pentru detecţia semnalului sunt
prevăzute două diode, Dl şi D2, de
tip miniatură, cum ar fi EFD106,
EFD109, 1N54A, AA112, 1N542,
D2E, D2B etc., care asigură şi
dublarea tensiunii detectate.
Tranzistorul TI este EFT317,
EFT319, 2SA38, iar tranzistorul T2
este EFT353, OC75, AC125 etc.
După cum reiese din schemă, ali¬
mentarea se face cu 9 V, iar audiţia
într-o pereche de căşti.
Condensatorul variabil are capaci¬
tatea maximă de 500 pF.

După ce montajul a fost realizat,
se cuplează bateria, se roteşte con-

densatorul variabil până când în căşti
se aude semnalul unui post de radio¬
difuziune. în acest punct se reglează
şi condensatorul Cr, pentru audiţie
maximă, evitându-se intrarea în
oscilaţie a etajului.

Dacă la rotirea condensatorului
Cr nu se observă apariţia intrării în
oscilaţie, atunci trebuie inversate
capetele de legătură la bobina L2.
După inversare, receptorul va deveni
foarte sensibil şi selectiv.

în figura 10 se prezintă o variantă
de conexiuni.

i ^

Gr5-50pF

<■3
200 pf

3.9KO

D 2

100

K.Q

Sţ SţfS I)

CAS7I

lOOkQ

-o-9v

12 5

TEHNIUM martie-aprilie 2001

INIŢIERE ÎN ELECTRONICĂ

Mică enciclopedie
electronică

TEHNIUM

Răspunzând sutelor de solicitări primite de la cititorii noştri, continuăm să prezentăm

construcţii electronice cu largă aplicabilitate, dar cu grad scăzut
şi mediu de complexitate, care să permită atât e/ectroniştilor începători

cât şi celor avansaţi să realizeze montaje utile.
Ne îndeplinim totodată o datorie selectând spre publicare o serie de scheme electronice
cu mare aplicabilitate practică rămase de la regretatul radioamator şi pasionat construc¬
tor ing. Sergiu Florică (Y03SF).
Această suită de scheme a fost pusă la dispoziţia redacţiei de prietenul apreciatului

dispărut, cunoscutul publicist ing. Ilie Mihăescu
(Redactor şef al revistei TEHNIUM până în anul 1997).

AUTO - SERVICE

PNEURILE Şl ŢINUTA DE DRUM

Dr. ing. Mihai STRATULAT

n mod neîndoielnic, pneul
este elementul care influenţează în
cea mai mare măsură ţinuta de drum
a vehiculului, gradul de confort şi
securitatea rulajului, ca fiind singu¬
ra parte a maşinii care stă în contact
cu solul.

Caracteristicile care determină
nivelul acestor importanţi parametri
citaţi sunt uniformitatea pneurilor ca
dimensiuni şi tip, aşezarea roţilor pe
sol, gradul de echilibrare şi pre¬
siunea de umflare.

In ceea ce priveşte uniformitatea
pneurilor, este ştiut că nu numai
reglementările în vigoare impun ca
roţile aceleiaşi punţi să fie de acelaşi
tip şi dimensiuni, dar chiar practica
conducerii arată că existenţa pe
aceeaşi punte a roţilor cu dimensi¬
uni si tipuri diferite (de exemplu, cu
lăţimi de 155 şi 165 sau de tip dia¬
gonal şi radial ori cu profil al benzii
de rulare pentru şosea şi teren) face
ca menţinerea rectilinie a rulajului
să devină dificilă, virajele să nu mai
fie uniforme în ambele sensuri, sta¬
bilitatea vehiculului în timpul
frânărilor să devină precară, la fel ca
şi evoluţia lui pe soluri cu aderenţă
scăzută - gheaţă, polei sau
umezeală.

Aceleaşi neplăceri apar şi în
cazul în care anvelopele aceleiaşi
punţi au grade de uzură diferite,
chiar dacă uzura se înscrie în limite
legale. Un pneu mai uzat intră în
regim de acvaplanarc la o viteză mai
mică decât unul nou, ceea ce face
ca. atât la rulajul normal, dar mai
ales la frânări roata cu pneul mai
uzat să intre în regim de plutire în
timp cc vecina ei continuă să se ros¬
togolească. Efectul? Şi la mersul
normal, şi în timpul frânărilor
maşina tinde să-şi piardă direcţia de
mers şi să capete o mişcare de rotire.

La viteze mari profunzimile,
(canalele) anvelopei nu mai sunt în
stare să transporte apa din faţă spre
spatele roţii sau în părţile laterale şi
astfel se creează un film lichid între
sol şi anvelopă, roata sfârşind prin a
pluti pe drum. Fenomenul este
favorizat de vitezele ridicate, dru¬
murile cu multă apă, pneul uzat sau
cu desen al benzii de rulare necores¬
punzător, cu adâncime a profilului
prea mică.

in ceea ce priveşte geometria
direcţiei, adică aşezarea roţilor pe

sol, ea poate influenţa ţinuta de
drum când valorile unghiurilor de
cădere ale roţilor directoare sunt
diferite, făcând ca maşina să „tragă”
lateral la mersul rectiliniu. Când
unghiurile de bracaj ale roţilor sunt
neegale, tendinţa aceasta de
„tragere” laterală se manifestă în
viraje.

Sunt situaţii când maşina suferă
oscilaţii a căror frecvenţă este pro¬
porţională cu viteza de deplasare.
Dacă volanul nu este influenţat de
aceste trepidaţii, atunci ele constitu¬
ie semnalul dezechilibrării uneia din
roţile posterioare. Când însă volanul
suferă şi el oscilaţii de rotaţie, în
mod sigur una din roţile directoare
este dezechilibrată fie din cauza
deformării jantei, fie din cauza
pierderii greutăţilor de echilibrare,
fie pentru că anvelopa sau camera
au fost reparate neglijent.

Pentru a preveni neplăcerile
legate de echilibraj, se recomandă
ca echilibrarea roţilor pe care s-au
montat anvelope noi să se facă după
un rulaj prealabil de 400-500 km,
dând astfel posibilitatea anvelopei
să se aşeze definitiv şi corect pe
jantă.

Foarte multe neplăceri aduce
însă acest important şi pe nedrept
neglijat factor care îl constituie pre¬
siunea din pneuri. Neglijarea sa se
produce probabil pentru că cei mai
mulţi posesori de maşini leagă va¬
loarea acestui parametru mai mult
de consumul de combustibil şi de
uzura pneului, ignorând total con¬
secinţele sale asupra ţinutei de
drum, confortului, dar mai ales
asupra securităţii circulaţiei.

Despre neuniformitatea umflării
pneurilor de pe aceeaşi punte s-a
pomenit de multe ori, arătându-sc că
în acest fel rulajul în linie dreaptă se
menţine mai greu, conducerea
devine mai obositoare, iar stabili¬
tatea maşinii în timpul frânărilor se
deteriorează. Dar despre efectul
scăderii sau creşterii presiunii de
gonflarc asupra ţinutei de drum,
chiar dacă ca este uniformă, s-a scris
mai puţin, fiind mai puţin cunoscut
faptul că atât nercalizarea cât şi
depăşirea valorii nominale a presiu¬
nii aerului din anvelope are un
impact esenţial asupra comportării
marinii în diverse situaţii.

In cazul rulajului cu presiuni
inferioare celei nominale apar efecte
supărătoare şi chiar periculoase

privind comportamentul în viraj,
ieşirea maşinii din curbe, oscilaţiile
de ruliu ale caroseriei, spaţiul de
frânare şi stabilitatea la rulajul pe
şosele umede.

Este adevărat că, pe gheaţă sau
polei, reducerea uşoară a presiunii
din roţi măreşte într-o oarecare
măsură aderenţa, ca urmare a măririi
suprafeţei de contact cu drumul.
Dar, după depăşirea acestor situaţii,
presiunea trebuie rcfâcută din
motivele arătate. Mai mult decât
atât: presiunea aerului din roţi nu
trebuie apreciată doar vizual. Oricât
de experimentat ar fi un conducător
auto, el nu va putea constata vizual
o reducere a presiunii cu 20%, mai
ales în cazul anvelopelor diagonale
care sunt mai moi, deşi chiar la
această valoare aparent redusă de
nivel baric consecinţele menţionate
apar. Pe de altă parte, dacă refacerea
presiunii din pneu s-a efectuat în
garaj, la temperatură ridicată, după
ieşirea în traseu pe timp rece, pre¬
siunea din pneu scade datorită
reducerii temperaturii; din acest
motiv iama corectarea presiunii din
pneuri trebuie să fie făcută în
condiţiile ambientalului. Lucrurile
se petrec invers când se intră în
iarnă cu pneurile umflate încă pe
timpul anotimpului călduros.

Aşadar, să măsurăm presiunea
din pneuri nu vizual sau cu vârful
pantofului, ci cu un manometru şi să
respectăm prescripţiile fabricantu¬
lui. Reducerea presiunii de umflare
cu numai 17% - de la 1,8 bar Ia 1.5
bar, de exemplu -, imperceptibilă
vizual, produce un efect de subvi-
rare; raza de viraj, la acelaşi unghi
de rotire a volanului, creşte, făcând
ca maşina să capete tendinţa de a
ieşi în exteriorul curbei, mai ales în
timp ce se execută concomitent şi o
frânare. Revenirea din viraj se face
mai violent, iar la rulajul rectiliniu
elasticitatea sporită a roţii creează
largi şi supărătoare oscilaţii ale
caroseriei.

Traversarea zonelor umede sau
cu apă multă devine mai nesigură,
efectul de acvaplanarc putând
apărea la viteze mult mai mici (60-
65 km/h) decât în mod normal (70-
80 km/h). Totodată spaţiul de
frânare creşte cu 3-5 m în raport cu
cel obţinut la presiunea nominală de
umflare a roţilor.

Cu cât presiunea din pneuri este
mai mică, cu atât aceste efecte sunt

TEHNIUM martie-aprilie 200 /

AUTO - SERVICE

INJECŢIA DE BENZINA (II)

Diagnosticarea instalaţiei
de injecţie de benzină

mai accentuate. Când nivelul acestui
parametru se reduce cu 45% (de
pildă, în cazul Daciei 1300, de la 1,8
bar la 1,0 bar), manevrarea volanu¬
lui devine mai grea, în cazul în care
reducerea de presiune s-a produs la
roţile din faţă; când dereglarea a
apărut la cele din spate, conducă¬
torul nu simte nimic în timpul con¬
ducerii, dar maşina devine mai
instabilă în partea posterioară, efec¬
tul văzându-se mai ales la viraje.

în acest caz spaţiul de frânare
creşte cu 10% pe drum uscat şi 12%
pe sol umed, iar acvaplanarea se
poate produce chiar la viteze de
numai 58-62 km/h.

Trebuie subliniat faptul că
accentuarea efectului de subvirare
poate creea reacţii periculoase ale
şoferului, care, văzând că maşina nu
se înscrie pe traseul prevăzut, tinde
să rotească exagerat şi brusc vola¬
nul, ieşirea din curbă facându-se
dificil.

La o presiune în pneu redusă cu
70% (0,5 bar în loc de 1,8 bar), rula¬
jul devine dc-a dreptul periculos.
Volanul se lasă rotit foarte greu, fapt
care întârzie corectarea direcţiei de
mers, efectul nefacându-se simţit
când reducerea presiunii se produce
la roţile din spate. Spaţiul de frânare
creşte cu 8-14% în funcţie de starea
solului, iar efectul de acvaplanare
apare la viteze mult reduse (50-60
km/h).

Suprapresiunile se arată a fi mult
mai puţin supărătoare în privinţa
ţinutei de drum. Mai mult, ele se
arată favorabile asupra vitezei
vehiculului, care creşte datorită
măririi razei efective de rulaj a
pneului; consumul este şi el
favorizat, scăzând într-o măsură
oarecare ca urmare a reducerii
frecării dintre pneu şi sol. Ţinuta de
drum nu se schimbă practic nici la
rulajul rectiliniu, nici în viraje, când
maşina capătă uşoare caracteristici
supraviratoare, înscriindu-se mai
uşor în curbe, pneul deformându-se
mai puţin. Spaţiul de frânare este
foarte puţin afectat, reducându-se în
mod nesemnificativ odată cu
depăşirea valorii nominale a presiu¬
nii de gonflare.

Există totuşi un pericol. Când
suprapresiunea din pneu este sensi¬
bil sporită, apare posibilitatea dete¬
riorării anvelopei, mai ales când se
circulă cu suprasarcini importante,
în astfel de cazuri, la fundul
canalelor benzii de rulare se produc
fisuri care, prin accentuare, pot
provoca în final explozia pneului,
circumstanţă care, la viteze ridicate,
are de cele mai multe ori consecinţe
dezastruoase.

TEHNIUM martie-aprilie 2001

rolifcrarca tot mai largă a instalaţiilor
dc injecţie de benzină ale motoarelor importate
sau chiar fabricate în ţară aduce tot mai mult la
ordinea zilei problema depistării şi înlăturării
operative a defecţiunilor care pot apărea în
funcţionarea lor.

Pentru ilustrarea modului în care se
efectuează diagnosticarea unei instalaţii dc ali¬
mentare prin injecţie dc benzină, s-a ales mo¬
delul Bosch L Jctronic, foarte răspândit pe
autoturismele fabricate nu numai în Europa;

' cele arătate mai departe pot fi folositoare şi în
cazul altor tipuri dc instalaţii, cu respectarea
datelor privitoare la presiuni şi debite.

Depistarea simptomclor şi cauzelor pro¬
ducerii defecţiunilor se face operând metodic
asupra celor trei grupuri dc circuite care com¬
pun instalaţia: cel al benzinei, cel de aer şi cel
! electric, bazându-nc pe schema instalaţiei
prezentată în numărul anterior.

Circuitul benzinei

Efectuarea controlului acestui circuit pre-
: supune existenţa unui tucomcton, a unei lămpi
, stroboscopice şi a unei pompe dc vacuum.

Pentru diagnosticarea pompei ele benzina
, şi a regulatorului de presiune se impune
! depresurizarea prealabilă a instalaţiei, operaţi¬
une care se poate face în două moduri: fie se
extrage furtunul care leagă regulatorul dc pre¬
siune cu galeria dc admisiunc, montând în
locul lui pompa dc vacuum, a cărei acţionare
se face până când regulatorul drenează benzi¬
na din instalaţie în rezervor atingând nivelul
atmosferic, fie se demontează unul din injcc-
toarc, punându-I sub tensiune şi colectând ben¬
zina într-un recipient. Nu este recomandabil ca
1 în scopul depresurizării să se pună în funcţiune
] direct injcctorul dc pornire, deoarece pe
această calc se poate produce înecarea motoru¬
lui.

După depresurizare se cuplează la con¬
ducta centrală un manometru cu domeniul dc
măsură 0-5 bari, fie înaintea injcctorului dc
pornire, fie după filtrul dc benzină şi, cu con¬
tactul aprinderii pus, fără a acţiona dcmarorul,
se deschide manual obturatorul (elapeta dc
acceleraţie); în acest fel se pune sub tensiune
pompa dc benzină, fapt care face ca presiunea
în conductă să crească până la 2,4...2,75 bari,
valoare care trebuie să se menţină pe toată
durata menţinerii contactului aprinderii şi
chiar puţin după întreruperea lui. După tăierea
: contactului aprinderii, scăderea presiunii tre¬
buie să se facă lent, până la 1,9.. .2,2 bari, nivel
caracteristic mersului în gol (ralanti). Scăderea
bruscă a presiunii sau stabilizarea ci la o va¬
loare inferioară celei arătate indică existenţa
unei pierderi dc etanşeitate datorată unor
! conexiuni imperfecte, conducte fisurate,
i defectării supapei pompei dc benzină, rcgula-
i torului dc presiune ori unor eventuale scurgeri
i pe la injcctoarc. Pierderile dc benzină exte-
| rioarc se descoperă vizual. Pentru depistarea
j celorlalte, se strangulează furtunul care leagă
regulatorul dc presiune dc rezervor şi se
i acţionează cheia dc contact fără a porni
' motorul, până când sc reface valoarea nomi¬
nală a presiunii în instalaţie. Dacă presiunea sc
menţine, înseamnă că regulatorul dc presiune
arc pierderi pe la supapă; dacă ca scade totuşi,
se strangulează furtunul care leagă pompa dc
regulator în imediata apropiere a regulatoru¬
lui, sc reface presiunea în instalaţie ca mai sus
şi apoi sc strangulează conducta dc ieşire din
pompa de benzină. Dacă acum valoarea pre¬
siunii sc menţine, înseamnă că defectul sc află

la supapa dc retur a pompei; dacă presiunea
scade totuşi, acesta este semnalul că cel puţin
un injcctor este neetanş.

Un alt parametru al pompei necesar să tic
verificat este debitul refulat, care, la capaci¬
tatea normală a bateriei şi cu rezervorul de
benzină plin cel puţin la jumătate din capaci¬
tatea sa maximă, trebuie să se situeze la cel
puţin 2,25 l/min la turaţia de ralanti.

Diagnosticarea injectoarelor se tace prin
observare vizuală, auscultare şi verificarea
bobinelor lor.

Pentru verificarea vizuală se demontează
întreaga rampă de alimentare a injectoarelor
împreună cu acestea şi se examinează orificiile
dc pulverizare; acestea trebuie să tic uscate,
cel mult pot fi umezite sau pe vârful lot pot
apărea maximum două picături de benzină pe
minut.

La acţionarea pompei, injcctoarelc trebuie
să livreze jeturi foarte fin pulverizate şi dis¬
puse simetric; injcctoarelc care formează jeturi
cu structură grobiană, tîliforme sau nesime¬
trice trebuie să fie înlocuite deoarece aceste
piese nu se repară.

Injcctoarelc pot fi diagnosticate şi fără a fi
demontate dc pe motor, şi anume prin aus¬
cultare.

Pentru aceasta sc foloseşte un stetoscop (o
metodă mai puţin sensibilă este utilizarea unei
şurubelniţe cu coadă lungă) cu care >c exa¬
minează zgomotele produse în motor la ralan¬
ti; zgomotul produs dc injcctoarc trebuie să lîc
identic ca tonalitate, intensitate şi frecv enţă la
toţi cilindrii. Când acest lucru nu se întâmpla,
înseamnă că fie acul injcctorului este blocat,
fie arcul său este rupt sau slăbii, fie bobina sa
este defectă. Dacă starea conexiunilor şi con¬
ductorilor electrici este bună. se măsoară rezis¬
tenţa înfăşurării bobinei injcctorului. care tre¬
buie să aibă 1,5...3,0 ohmi. Se controlează
apoi continuitatea înfăşurării şi. dacă aceste
două teste sunt pozitive, înseamnă că partea
mecanică a injcctorului este defecta.
Verificarea sc face cu un injcctor martor care
este activat în locul celui incriminat: dacă mar¬
torul funcţionează normal, înseamnă că acul,
sediul sau corpul injcctorului sunt defecte.

Injectonil de pornite şi teleul termic de
timp sc verifică folosindu-sc următoarea suc¬
cesiune dc operaţiuni:

• sc demontează injcctorul de pornire dc
pe galerie, fără a-i desface legăturile electrice
şi nici conducta dc benzină;

• sc plasează în dreptul injcctorului un vas
dc colectare;

• sc acţionează starterul (dcmarorul),
măsurându-sc timpul dc funcţionare a injec-
torului; până la o temperatură ;t lichidului dc
răcire dc 35°C, durata dc funcţionare trebuie să
fie dc cel mult 12 secunde; peste această tem¬
peratură injcctorul trebuie să rămână inactiv,
fără a picura.

Operaţiunea trebuie să fie făcută rapid, iar
activarea injcctorului pe durate mari este
interzisă din motive de siguranţă.

in continuare, se montează în paralel cu
conexiunea electrică a injcctorului de pornire
un stroboscop şi se acţionează starterul.
Stroboscopul trebuie să funcţioneze câteva
secunde şi apoi să devină inactiv; cazul contrar
arată defectarea releului termic dc timp.

în final, sc măsoară continuitatea şi rezis¬
tenţa electrică ale înfăşurării injcctorului de
pornire, care trebuie să fie de 3.0...4,0 ohmi.

DIALOG

^jCosmu Toader - jiul. Buzclu
~Construiţi-vă un convertizor
12/220 V şi totul este rezolvat.

^JJorvath Carol - Turda
▼în majoritatea instrumentelor de
măsură, pentru distincţie şi protecţia
instrumentului indicator se folosesc
diode cu germaniu de tipul EFD sau OA.

Diodele 1N4148 sau 1N914 sunt
pentru comutaţie, dar şi pentru alte
scopuri.

Apune losif- BârUtd .

▼Comanda prin tiristor a unui
matar este posibilă numai în curent
alternativ sau pulsatoriu. Toate tiris-
toarele notate T6 sunt pentru 6 A.
Dacă următoarea literă este N,
înseamnă că tiristoarele sunt nor¬
male. iar dacă este F. înseamnă că
sunt rapide. Evident, tiristoarele TIO
sunt pentru 10 A.

a Dobrc Alexandru - Bucureşti

▼ Grupul Şcolar Industrial UCE-
COM are sediul pe Str. Econom
Cezărescu 47, sector 6, Bucureşti. Nu
deţinem alte detalii.

Rogojină Constantin - jud .
Prahova

Sistemele automate pentru
măsurarea nivelului lichidelor nu
sunt identice pentru apă şi substanţe
chimice. Pentru acestea din urmă
există sisteme speciale. Atenţie la
substanţele inflamabile.

a Ladislav Butaş - Oradea

▼ Nu deţinem schema electrică a
casetofonului EM2001. Avem adresa
dvs. şi, dacă procurăm această
schemă, vă trimitem o copie.

xZeno Dragomir -jud. Timiş
▼Un microfon dinamic furnizează
o tensiune de aproximativ 5-7 mV.

AKatona Zoitan - Oradea
▼>Ju este cazul să mai supravoltaţi
tubul cinescop; cumpăraţi şi montaţi
unul nou.

a Alin Neagu - Constau (a

▼ liste mai comod să vă construiţi
un amplificator audio de putere cu
circuit integrat. Se găsesc în magazine
într-o gamă largă de puteri şi preţuri.

^ P aul Dohreanu Focşani
▼Sârma pentru bobine este din
cupru acoperit cu email. Diametrul
sârmei este de 0,8 mm.

a Vasile Lazu - Câmpina

▼ Aparatul de măsură MB-1 are
posibilitatea de a măsura curentul
până la valoarea de 500 mA şi tensi¬
unea până la 500 V. Rezistenţa
internă este de 1 k CIN.

^Ciprian Păun - Brăila

▼ Temperatura tranzistorului serie
din stabilizator nu trebuie să
depăşească 70°C.

a Nicolae Barbu - jud. Dâmhoviţa

▼ Construiţi-vă o antenă TV pentru
canalul 4 cu cinci elemente şi
recepţia emisiunilor radio din UUS
se va îmbunătăţi.

A Mi hai Dancicov - Galaţi

▼ Schimbaţi capul magnetic din
casetofon.

^Romeo Istrate - Focşani
▼Bateria 3R20 are tensiunea nomi¬
nală de 4,5 V şi conţine trei elemente
R20 (a câte 1,5 V) legate în serie.

Tranzistorul NKT228 este
echivalent cu ACI81.

^Rencsik Carol - Oradea
^Este recomandabil ca blocul RF
de intrare să se realizeze cu un circuit
integrat specializat. Un bloc cu
tranzistoare este mai puţin stabil în
comparaţie cu unul cu circuit integrat
şi necesită multe componente şi
multă muncă. Vă recomandăm cir¬
cuitul AN7205, care conţine un
amplificator RF, un mixer şi un
oscilator.

^Vlad Mazei - Timişoara
^Circuitul integrat UL1401 poate
debita o putere de 500 mW pe o
sarcină de 4Q. Probabil că nu se mai
fabrică, aşa încât va trebui înlocuit cu
ceva echivalent. Tranzistorul BC413
este recomandat pentru etajele de
intrare în AF fiindcă au un zgomot
propriu mic.

± Relu Toader - Turnu Severin

▼ *Circuitul STK4121 debitează 2 x

15 W pe 4f2, alimentat fiind cu tensi¬
une diferenţială de ± 13 V.

Distorsiuni: 0,08%.

A MrgH Mocanii - Tărgovişte

▼ Stabilizatoarele de tensiune
notate TDD16XX sunt fabricate de
ITT şi admit curenţi de 350 mA.
Astfel, TDD1612S are tensiunea de

în dialog cu cititorii,
Ion PRICEPUTU

ieşire de 12 V şi tensiunea de intrare
de 19 V.

A Cocs Gheoighe - Braşov

▼ Canalul TV 28 are frecvenţa
medie de 530 MHz şi lungimea de
undă medie A,m = 0,566 m.

^ Emil Ion - Arad
"▼Circuitul integrat LM380 alimen¬
tat cu 12 V poate debita o putere
audio de 2,5 W pe o sarcină de 4 Q.

± R emus Drăgan - Cluj
▼Tranzistorul ASZ18 nu poate fi
înlocuit cu BD248.

^ D an Bălan - Ploieşti
"▼Bateria PX625, produs
„Duraceir, are tensiunea de 1,35 V.

Aprisch Zoltan - Oradea
"▼Circuitul integrat UL1221 este un
amplificator de IF cu posibilitate de
control al amplificării şi adaptare
S-metru.

^ A urel Cărbunarii - Paşcani
▼Nu deţinem datele tehnice ale
tubului cinescop la care vă referiţi.
Probabil că va trebui să vă înlocuiţi
televizorul.

^ R adu Sorin - Iaşi

▼ Înlocuiţi AF125 cu tranzistorul
AF139. Ambele sunt pnp.

±Tănase Petre - Sibiu
▼Tubul electronic PFL200 nu este
echivalent cu PCL85.

iManole Sandu - Suceava
▼Pentru edificare în materie de
antene, vă recomandăm lucrările
„Antene şi propagare'’ de Edmond
Nicolau, „Recepţia emisiunilor TV"
de Eugen Statnic şi „Antene" de E.
Spindler.

xCsaba Anton - Braşov
▼Folosişi un divizor TTL de tipul
490, 492. Nu uitaţi: se alimentează cu
5 V.

Apheorghe Nistor - Craiova

▼ Nu avem în vedere reeditarea arti¬
colelor referitoare la cultivarea ciu¬
percilor.

Aplarius Pădureanu - Alexandria
▼Aşteptăm articolul după ce expe
rimentaţi schema.

TEHNIUM martie-aprilie 2001

CIFRU ELECTRONIC

(Urmare din pagina 3)

Interfaţa cu tastatura o constituie
pinii A, B, C, D şi E. La pinul A se
leagă în paralel toate tastele corespun¬
zătoare cifrelor ce nu formează codul.
La pinii B, C. D şi E se conectează
tastele corespunzătoare cifrelor care
formează codul. Pinul corespunzător
tensiunii de alimentare (+V) se
conectează şi la punctul comun al
butoanelor tastaturii (COM).

De exemplu, dacă codul ales este
1234, atunci pinul B se conectează la
pinul corespunzător tastei 1, pinul C
la tasta cu cifra 2, pinul D la tasta pen¬
tru cifra 3, pinul E la tasta corespun-

O sirenă electronică (de tip hupă,
de exemplu) se poate conecta in serie
cu contactul normal deschis al releu¬
lui (bornele ND şi COM) la sursa de
tensiune (care trebuie să suporte atât
curentul consumat de montaj cât şi al
sirenei).

Activarea ieşirii, după conectarea
alimentării, se face prin apăsarea
oricărei taste ce nu formează codul
(tastele 5, 6, 7. 8, 9 sau 0 pentru
exemplul considerat). La deblocare,
considerând exemplul prezentat, nu
contează ce taste sunt apăsate, impor¬
tant este ca ultimele cifre tastate să
fie, în ordine, 1, 2, 3, 4.

zătoare cifrei 4, iar la pinul A se
conectează, în paralel, tastele 5, 6, 7.
8, 9, 0, eventual* şi # (ca în desenul
de pe schemă).

In schema de principiu este pre¬
văzut, opţional, condensatorul CI,
care are rolul de a bloca formarea
cifrului timp de câteva zeci de
secunde, în cazul în care este apăsată
una din tastele care nu formează
codul de acces. C2 se va monta obli¬
gatoriu numai dacă se va monta şi CI.

In baza tranzistorului Q1 avem
„1" logic pentru cod neformat şi „0”
logic pentru cod tastat corect (situaţie
în care Q1 se blochează, iar releul este
acţionat - LED-ul se stinge). In acest
mod, consumul este redus în stare de
veghe.

Observaţii

1. Montajul a fost proiectat pentru
a funcţiona alimentat cu tensiune tot
timpul de la o sursă în tampon cu un
acumulator. La conectarea alimentării
(pentru prima oară) releul se va
acţiona, de aceea se va dezarma prin
tastarea codului ales, după care sis¬
temul intră în regim normal de
funcţionare.

2. Tranzistorul Q1 se înlocuieşte
cu unul npn de tip BC547, cu
respectarea polarităţii, pentru
funcţionarea descrisă mâi sus.

3. Montajul prezentat, sub formă
de kit, poate fi ootinut prin comandă
telefonică la 01-233.11.61 de la
firma MAGIC MYG sau din maga¬
zinele de specialitate.

ÎN ATENŢIA COLABORATORILOR —x

Revista este deschisă oricărui cititor, singurul criteriu pentru publi¬
care fiind calitatea articolului.

Colaboratorii sunt rugaţi să ne trimită materialele numai dactilo¬
grafiate, însoţite de indicaţii bibliografice complete (autor, titlu, editură,
an etc.) şi ilustraţii corespunzătoare (desen în tuş negru sau pe calcu¬
lator şi, dacă se poate, fotografii de ansamblu sau detalii).

Pentru ca autorii să-şi primească drepturile băneşti integrale,
colaborările vor fi însoţite de adresă, telefon şi o xerocopie de pe
adresa din actul de identitate.

Manuscrisele nepublicate nu se restituie.

In conformitate cu art. 205-206 Cod Penal, întreaga răspundere
juridică pentru afirmaţiile, soluţiile şi recomandările publicate revine
integral autorilor respectivi.

TEHNIUM

International 70

Revistă pentru constructorii amatori
Fondată în anul 1970

Serie nouă, Nr. 339-340
MARTIE-APRILIE 200 1

Editor

Presa Naţională SA
Piaţa Presei Libere Nr. 1, Bucureşti

Redactor Şef

Ing. loan VOICU

Corespondenţi în străinătate

C. Popescu - S.U.A
S. Lozneanu - Israel
G. Rotman - Germania
N.Turuţă & V. Rusu - Republica
Moldova

G. Bonihady - Ungaria

’ Redacţia: Piaţa Presei Libere Nr. 1
Casa Presei Corp C, etaj 1.
camera 119, Telefon: 2240067.
interior: 1442

Telefon direct: 2221916; 2243622
Fax: 2224832; 2243631

Corespondenţă

Revista TEHNIUM
Piaţa Presei Libere Nr. 1
Căsuţa Poştală 68, Bucureşti > 33

Difuzare

Telefon: 224 00 67/1117

Abonamente
la orice oficiu poştal
(Nr. 4120 din Catalogul Presei
Române)

Colaborări cu redacţiile din străinătate

Amaterske Radio (Cehia). Elektor &
Funk Amateur (Germania), Horizonty
Technike (Polonia), Le Haut Parleur
(Franţa). Modelist Constructor &
Radio (Rusia), Radio-Televizia
Electronika (Bulgaria), Radiotechnika
(Ungaria), Radio Rivista (Italia),
Tehnike Novine (Iugoslavia)

Grafica Eugen iu Kedves

DTP Irina Geambaşu; Răzvan Beşleagă

Editorul şi redacţia îşi declină orice
responsabilitate în privinţa opiniilor,
recomandărilor şi soluţiilor formulate în
revistă, aceasta revenind integral autorilor.

Volumul XXXI. Nr. 339-340, ISSN 1224-5925

© Toate drepturile rezervate.
Reproducerea integrală sau parţială
este cu desăvârşire interzisă în absenta
aprobării scrise prealabile
a editorului.

Tiparul Romprint SA

TEHNIUM martie-aprilie 2001

CAMERA COPIILOR

APARAT

PLIANT

pentru jocuri
de mişcare

D n partea din dreapta a figurii
1 vedeţi modelul (gata asamblat)
al unui fel de ţarc pătrat, cu latura
lungă de 1 000 mm şi înalt de
1 200 mm, destinat jocului de
mişcare al copiilor. Acest aparat
eu caracter sportiv prezintă avan¬
tajul major de a putea fi instalat (şi
păstrat în formă pliată) în orice
curte mică sau chiar în spaţiul
restrâns al unui apartament, fiind
de folos şi pe vreme rea. Jucându-
se cu el. copiii fac, implicit, multă
mişcare, fapt care contribuie la
dezvoltarea lor fizică armonioasă
şi a abilităţii membrelor, a
agilităţii în general. Părţile com-

E onente ale aparatului sunt: (1) =
arele verticale, (2) = ţevile ori¬
zontale. (3) = un pod interior, (4)
= inelul de fixare, (5) = bala¬
malele metalice.

Materialele necesare constau
în: cuşaci de lemn (care pot fi
obţinuţi, dc pildă, prin
demontarea unui vechi pat pentru
copii), pentru barele (1); bucăţi de
ţeava din tler zincat (cum sunt
cele folosite la instalaţiile de apă)
pentru piesele (2); trei bucăţi de
scândura pentru podul (3); un inel
din cauciuc sau material plastic
ori lucrat din tablă pentru piesa
(4); şase balamale metalice mari,
cu respectivele şuruburi pentru
lemn. pentru piesele (5); plat-
bandă metalică groasă dc 1-2 mm
şi şuruburi pentru lemn necesare

la asamblarea podului (3); pre-
nadez.

Prelucrare şi montare.
Dimensionaţi şi tăiaţi materialele
(pe serii de piese identice) potrivit
formelor şi cotelor indicate în
desenele cu detalii ale figurii.
Ţevile (2) le veţi fixa în orificiile
barelor (1) prin încastrare forţată.
In prealabil, ungeţi cu prenadez
marginile interioare ale orificiilor
date în lemn. Restul asamblării
pieselor este destul de simplu şi se
realizează repede cu ajutorul bala¬
malelor şi al şuruburilor pentru
lemn. Aparatul terminat nu se
vopseşte, deoarece piesele lui vor
fi supuse unei frecări intense în
timpul jocului. Când nu e folosit,
el poate fi păstrat, pliat, pe un bal¬
con, într-o loggie etc.. protejat sub
o husă din material plastic.

în pag. 36
FOTOGRAFIILE
COLOR

ale celor două
construcţii

Pentru a se obţine un larg spaţiu de locuit şi de
joacă într-o cameră în care locuiesc doi, trei
copii, orientaţi-vă şi lucraţi după aranjamentul
din figură (pag. 36).

Tot mobilierul este alcătuit din lăzi-modul pa¬
ralelipipedice de trei tipodimensiuni. Pereţii ver¬
ticali ai lăzilor sunt din pal gros de 18 mm, iar
laturile orizontale din placaj gros de 8 mm. Unele
dintre module vor avea latura superioară mobilă,
fixată cu balamale. Astfel, ele vor funcţiona ca
nişte capace de ladă. In interiorul acestor module
vor putea fi păstrate multe obiecte necesare pen¬
tru dormit: saltea, pături, perne, cearşafuri, pija¬
male, precum şi jucării.

Fiecare constructor va stabili singur dimensiunile
lăzilor. Modulele terminate - după asamblarea cu
şuruburi autofiletate sau doar holzşuruburi - vor
fi îmbrăcate complet în mochetă monocoloră sau
asortând două, trei culori, folosindu-se cuie de

tapiţerie. Eventual, sub feţele orizontale, vor fi
introduse (între pal şi mochetă) bucăţi de burete
de material plastic, gros de 40 mm. Acestea vor
ţine locul călduros şi comod (putând înlocui bine
salteaua).

Modulele pot fi aranjate în diferite poziţii, schim-
bându-se astfel, cu mare uşurinţă, aspectul
funcţional şi estetic al camerei. In timpul zilei,
modulele vor fi complet degajate (ca în figură),
servind pentru joacă; iar seara pot fi imediat aran¬
jate ca locuri pentru dormit.

Curăţarea lor se face lesne cu ajutorul aspiratoru¬
lui de praf, iar spălarea prin ştergere cu o cârpă
curată muiată în soluţia apoasă a unui detergent
lichid, urmată de ştergerea cu o altă cârpă muiată
în apă şi uscarea directă în aer ori (iarna) cu jet de
aer cald. La curăţare se va proceda numai după ce
a fost aspirat praful.

TEHNIUM martie-aprilie 2001

AMENAJĂRI

mijloc sau de colţ - din câteva piese simple, detaşate, astfel:

Acoperiţi în întregime duşumeaua cu mochetă.

Procuraţi o saltea tip relaxa pentru una sau două persoane. In funcţie de dimensiunile
acesteia, construiţi o platformă (un podium) din pal gros de 12-18 mm, înaltă de 150-200
mm, care să aibă laturile mai lungi cu 300-360 mm decât cele ale saltelei. Acoperiţi-i mar¬
ginile, de jur-împrejur, cu mochetă identică celei de pe duşumea, astfel încât aceasta să fie
introdusă şi sub platformă circa 50 mm. Fixaţi-o aici, pe muchea platformei, cu ţinte de
tapiţerie bătute la fiecare 100 mm.

Âpoi construiţi o a doua platformă, asemănătoare ca formă şi înălţime cu cea dintâi, dar
cu laturile mai mici cu 120-150 mm decât prima. îmbrăcaţi-o in întregime tot în mochetă,
dar având o nuanţă mai deschisă faţă de cea de la bază; de pildă, albastru şi bleu. Aşezaţi
această platformă’peste cea dintâi, astfel încât să formeze un fel de treaptă în faţă şi pe cele
două laturi lungi (nu şi către perete).

Deasupra aşezaţi salteaua relaxa. Cu aceasta, patul este terminat.

La capătul dinspre perete, construiţi şi aşezaţi o a treia platformă (ca o ladă cu gura în
jos) înveşmântată tot în mochetă. Lăţimea acestei platforme va fi cât a celei dintâi, aşezată
pe duşumea. înălţimea ei va fi însă cu circa 300 imn mai mare decât cea a „sandvişului”
celor două podiumuri, plus salteaua. Pe această ultimă piesă se aşază una sau două veioze,
un bibelou sau o vază, cărţi pentru lectura curentă.

Fiind complet detaşabile, piesele patului pot fi lesne montate şi rearanjate după dorinţă
(din mijlocul camerei la un colţ; platforma mică poate fi ridicată vertical, de-a lungul
peretelui etc.).

TEHNIUM martie-aprilie 2001

PREŢ: 9 800 lei