Tehnium/2002/0204

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

FONDATĂ ÎN ANUL 1970

ANUL XXXIII, Nr. 347 _ REVISTĂ PENTRU CONSTRUCTORII AMATORI

Număr editat cu sprijinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării

decembrie

l R€AUZAR€A BOBINELOR
CU MI€Z^m|
I INCINTA ACUSTICĂ
VOIGHT TAP€R€D PIP€

TfclfcCOMANDA TV
CD-ROM _f

• CD PlflVCR
■ INTCRFON
wrigidfr

intel

13 Bl.

FRIGIDCR

CCONOMIC

I>I1T€ l>€ CATALOG

Aparatura electronică portabilă - ca de pildă telefoanele
mobile, instrumentele de măsură, aparatele foto digitale, diverse
accesorii informatice etc. - necesită surse de alimentare cu
tensiuni continue joase, de valori standardizate şi preferabil cât
mai constante în timp (de regulă micropile sau microacumula-
toare). Aceste surse, însă, având capacităţi reduse, se consumă
destul de repede, trebuind înlocuite, respectiv reîncărcate).

O soluţie alternativă o constituie alimentarea respectivelor
aparate de la baterii sau acumulatoare cu capacităţi mai mari şi
cu tensiuni nominale mai mari, însă, fireşte, nu direct, ci prin
intermediul unor convertoare CC/CC care, se subînţelege, trebuie
să aibă tensiunea de ieşire corespunzătoare, cu toleranţă cât mai
mică posibil şi cu randamentul de conversie cât mai mare.

Exact unor astfel de aplicaţii sunt destinate convertoarele
CC/CC cu randament ultraînalt (90% la 150 mA) din seriile LM
26XX - LM 27XX, produse de National Semiconductor, dintre
care vă prezentăm alăturat câteva, împreună cu principalele lor
caracteristici şi cu schema tipică de utilizare, preluate din
catalogul firmei producătoare.

CARACTERISTICI TEHNICE

Curent de repaus (Iq) scăzut,
tipic 20 |iA (LM2608)

Toleranţa tensiunii de ieşire ± 2%
Ondulaţii - tipic 2 mV
Curent de ieşire - 400 mA
Tensiunea de intrare în plaja 2,8V-5,5V
Tensiunea de ieşire selectabilă:
pentru LM2608 - 1,3V
şi 1,5V sau 1,5V şi 1,8V
pentru LM2612 - 1,05V,

1,3V, 1,5V şi 1,8V

a High-EHiciency DC/DC Converters

Part

Number

Switchmg
Frequency (kHz)

Load Current
(Amps)

Type

Input Voltage
Range

Package

IEW

LM2608

600.500-1000 Adj

0.4

Step-down

2.8V-5.5V

micro SMO-10

IEW

LM2612

600.500-1000 Ad|

Step down

2.8V-5.5V

micro SMD-10

LM265I

300

Step-down

4V-14V

TSS0P 16

Part

Switching

Frequency (kHz)

Pe ak Switch

Current (Amps)

Type

Input Voltage
Range

Package

IEW

LM2611

1400

Inverting

2.7V-14V

S0T-23

LM2621

1000

Step-up

1.2V-14V

MS0P8

LM2622

600/1300

Step-up

2V-12V

MS0P 8

LM2700

600/1250

255

Step-up

2.2V-12V

TSS0P-14, LLP-14

Stimaţi cititori.

lată că am reuşit, cu ajutorul dumneavoastră, să traversăm un
an de nouă experienţă pentru revista TEHNIUM - aceea de publi¬
caţie trimestrială - care după opinia noastră nu i se potriveşte toc¬
mai bine din multe puncte de vedere. Totuşi, aceasta fiind situaţia,
ne-am străduit, în compensaţie, să alcătuim sumare cât mai „ticsite “
şi diversificate tematic, dependente, fireşte, şi de oferta cola¬
boratorilor noştri permanenţi sau ocazionali. Care ofertă nu a fost
foarte bogată pe la sfârşitul anului 2001, când aţi simţit şi dumnea¬
voastră, fără îndoială, o oarecare „sărăcie“ de conţinut. Motiv pentru
care am şi lansat atunci apelul la relansarea revistei. Acum lucrurile
stau mai bine, am primit multe articole interesante, ne-au contactat
numeroşi cititori fideli ai lui TEHNIUM - unii chiar de la apariţia sa,
din decembrie 1970! - care ne-au criticat prieteneşte, ne-au suge¬
rat subiecte de larg interes, sprijinindu-ne moral, dar şi cu articole.

Desigur, suntem încă departe de ceea ce ne-am dori - de pildă,
ca un articol pe o temă dată să fie selecţionat pe criterii competitive
din două-trei oferte - mai ales la capitolele construcţii/amenajări în
locuinţă/gospodărie, calculatoare/lnternet etc.

Un subiect solicitat de mai mulţi cititori în ultima perioadă îl
reprezintă combaterea igrasiei. Cu mijloace la îndemâna amatoru¬
lui, fireşte, căci pe mii de dolari găseşti astăzi firme care s-o rezolve
cât ai clipi! De pildă, domnul Nicolae Banciu din Sibiu, cititor al lui
TEHNIUM din 1970, ne roagă să reluăm subiectul (abordat în nr.
3/1976) şi chiar să publicăm o bibliografie actualizată în domeniu,
pentru a-şi perfecţiona rezultatele obţinute cu instalaţia realizată
după acel articol. Vom da curs acestei solicitări cât mai curând posi¬
bil, domnule Banciu. Totodată, vă felicităm pentru rezultatele
deosebite pe care le-aţi obţinut cu cele două captatoare solare rea¬
lizate de dv., pe care vă invităm să le prezentaţi în revistă, chiar
dacă ele au fost inspirate la vremea respectivă tot din TEHNIUM. h
fine, vă mulţumim pentru „adeziunea“ dv. la ideea concursului pe
tema economiei de energie - energii neconvenţionale, din păcate
primul ecou de acest gen până în prezent.

Există însă şi numeroşi cititori care ar dori ca TEHNIUM să
conţină numai montaje electronice, lucru care n-ar fi deloc imposibil,
dar- în baza unei îndelungate experienţe - nu este agreat nici de
către editor şi nici de redacţie. Reviste de electronică mai sunt, dar
TEHNIUM, aşa cum a fost el conceput iniţial şi cum se străduieşte
să rămână, e unul singur!

Printre scrisorile care nu au mai „prins" Poşta redacţiei se
numără şi aceea a domnului Vasile Şelepciuc din Şiret, jud.
Suceava, care ne mulţumeşte pentru ajutorul dat întru „recupe¬
rarea" unor numere din TEHNIUM neonorate de RODIPET şi care
ne face nişte mărturisiri emoţionante: „Deşi am lucrat din 1952 în
domeniul radiocomunicaţiilor şi având acum 71 de ani - pensionar
- încă mă simt «copilul dornic de distracţii electronice»... Deşi sunt
spre finalul vieţii mele, voi urmări cu plăcere revista Dvs. născută în
1970.“ Vă mulţumim din inimă, domnule Şelepciuc, pentru impresio¬
nantele cuvinte ce demonstrează tinereţea dv. sufletească, dar ne
permitem o rectificare: revista TEHNIUM nu este a noastră, a
redacţiei sau a editorului, ci a dumneavoastră, cititorii pasionaţi şi
fideli care aţi menţinut-o în viaţă 32 de ani, pentru că - iată - cu
acest număr intrăm în anul 33.

La mulţi ani tuturor cititorilor şi colaboratorilor, la mulţi ani
TEHNIUM şi... înapoi la datorie!

Alexandru MĂRCULESCU

SUMAR

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR .pag. 4-5

Montaje simple cu LED-uri bicolore

CONSTRUCŢII IN GOSPODĂRIE .pag. 6-22

Să construim un rotor eolian
Bricolaj în construcţii metalice
Interfon

Frigider economic

Variator de turaţie pentru motoarele

de curent continuu

TEHNICĂ MODERNĂ .pag. 23-25

CD-ROM CD-PLAYER

TV .pag. 26-30

Montarea unei telecomenzi

cu 8 programe în televizoarele color

Un defect cu... cântec

RADIOAMATORISM .pag. 31-34

Radioreceptor simplu pentru
RGA pe 3,5 MHz
Radiobaliză şi... vulpe

POŞTA REDACŢIEI .pag. 35-38

LABORATOR .pag. 39-47

Pentru letconul dumneavoastră
Convertor DC/DC pentru auto
Scală de frecvenţă analogică
Sursă de tensiune reglabilă 0V-27V
Realizarea bobinelor cu miez magnetic
de tip ferită

ATELIER .pag. 48-56

Maşină electrică de găurit de mână
O mică inovaţie
Telescop susţinut de trepied
Construcţia incintei VOIGHT Tapered Pipe

AUTO-MOTO .pag. 57-66

Conducerea economică (VI)

Pornirea motoarelor la temperaturi scăzute
Releu de temperatură pentru
aparatele de vulcanizare
şi de lipit la cald cu răşini epoxidice
Alarmă auto

Adaptare temporizator ştergător auto

REVISTA REVISTELOR .pag. 67

TEHNIUM

Revistă pentru constructorii amatori
Fondată în anul 1970
Anul XXXIII, nr. 347, decembrie 2002
Editor

SC Presa Naţională SA
Piaţa Presei Libere nr. 1, Bucureşti

Redactor-şef: fiz. Alexandru Mărculescu
Secretariat - macheta artistică: Ion Ivaşcu

Redacţia: Piaţa Presei Libere nr. 1,

Casa Presei Corp C, etaj 1, camera 303
Telefon: 223 26 83 Fax: 224.36.31
E-mail: presanationala @ yahoo.com
Corespondenţă
Revista TEHNIUM
Piaţa Presei Libere nr. 1
Căsuţa Poştală 68, Bucureşti - 33

Abonamente

La orice oficiu poştal (Nr. 4120 din Catalogul Presei Române)
DTP: Clementina Geambaşu

Editorul şi redacţia îşi declină orice
responsabilitate in privinţa opiniilor,
recomandărilor şi soluţiilor formulate în
revistă, aceasta revenind integral autorilor.

ISSN 1224-5925

Reproducerea integrală sau parţială
este cu desăvârşire interzisă în absenţa
aprobării scrise prealabile a editorului.

— — ... Tiparul Romprint SA I

Abonamente la revista „Tehnium" se pot face şi
la sediul SC PRESA NAŢIONALĂ SA, Piaţa Presei Libere
nr. 1, sector 1, Bucureşti, oficiul poştal nr. 33.

Relaţii suplimentare la telefoanele: 224.21.02; 223.26.83
JâU lâ FAX 224.36.31

Conform art. 205-206 C.P, întreaga răspundere juridică pentru
conţinutul articolalor revine exclusiv autorilor acestora.

TEHNIUM decembrie 2002

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

Montajele propuse spre publi¬
care ar putea constitui câteva
răspunsuri la întrebarea: „Cum s-ar
putea folosi LED-urile bicolore?”

Primul montaj este cel mai sim¬
plu mod de a folosi astfel de LED-uri.

Cuplând circuitul serie LED-
rezistor (fig. 1) la bornele unui difu¬
zor, se obţine cea mai simplă mi-
niorgă de lumini. Efectul obţinut este
deosebit şi este dat de intensitatea
luminoasă variind în limite largi,
combinată cu variaţia culorilor în
plaja verde-galben-portocaliu-roşu.
Cuplând două LED-uri în paralel în
opoziţie (fig. 2), efectul obţinut este
şi mai pronunţat. Pe o alternanţă a
semnalului audio se vor aprinde:
LED 1, secţiunea roşie, iar LED 2,
secţiunea verde şi invers pe cea de
a doua alternanţă.

La montajul din figura 1,
mărind valoarea rezistenţei către 1
k£2 se obţine un simplu şi eficient
indicator de polaritate pentru tensi¬
uni în plaja 9+15 Vc.c.

Un alt mod de a folosi aceste
LED-uri este exemplificat în figura 3
şi reprezintă o semnalizare bicoloră
a stărilor „POWER ON - Stand by”
la diverse montaje şi aparate elec¬
tronice (radio, casetofoane, amplifi¬
catoare audio cu circuite integrate
prevăzute cu stand-by etc.).
Tensiunea maximă până la care
poate fi folosit montajul poate fi
mărită până spre 40+50 V cu modi¬
ficarea corespunzătoare, în sensul
măririi, a valorilor tuturor rezis¬
tenţelor din montaj, astfel încât prin
LED-ul bicolor curentul să nu
depăşească 20 mA pe fiecare sens.

Schema este simplă, iar
funcţionarea este următoarea: la
introducerea ştecherului în priză
apare tensiunea U, care prin R2 şi
R3 se aplică în baza tranzistorului
T2; acesta se deschide şi LED-ul
luminează roşu, corespunzător
stării „Stand-by”. La închiderea
întrerupătorului I, aparatul electronic
este alimentat. Concomitent, prin
rezistenţa R1 tranzistorul TI este
adus la saturaţie, iar tranzistorul T2
se blochează, nemaifiind polarizat.
Curentul prin LED în acest caz este
cel corespunzător stării „ON”,
luminând verde.

în figura 4 este prezentat mon¬
tajul precedent la care s-a înlocuit
rezistorul R1 cu circuitul serie rezis-

V.O&*

Iulian NICOLAE, Bordeni - jud. PRAHOVA

Sunt unul dintre vechii cititori ai revistei şi vă trimit
spre publicare câteva aplicaţii cu LED-uri bicolore,
montaje simple care vor face, sper eu, deliciul începă¬
torilor şi nu numai.

înainte de toate aş dori să vă felicit pentru noua
grafică şi noul format în care se prezintă acum revista
TEHNIUM şi care, chiar dacă apare trimestrial, sper
să poată satisface „foamea de electronică’’ a celor
pasionaţi de acest domeniu, mai ales că revistele cu
astfel de conţinut pot fi numărate pe degetele de la o
mână.

TEHNIUM decembrie 2002

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

tor 4,7 k£2 + diodă Zenner PL 11 Z,
obţinându-se astfel un montaj util în
supravegherea tensiunii acumula¬
torului auto.

Şi acesta poate fi adaptat pen¬
tru orice tensiune între 15+50 V c.c.
Tensiunea de supravegheat trebuie
să fie: U = U Zenner + U BE .

In figura 5 este prezentat un
montaj „antisulfatare acumulator
auto” prin curentul de circa 15 mA
pe care îl menţine în circuit în per¬
manenţă. Acest montaj este de fapt
o adaptare a „programatorului cu
dublă temporizare” apărut în nr.
8/1999 al revistei TEHNIUM.
Temporizarea se va regla în funcţie
de valorile condensatorului elec¬

trolitic CI şi ale rezistenţelor R3 şi
R4. Cu valorile din schemă s-a
obţinut 1 secundă pe fiecare sens.

în încheiere, aş dori să vă rog,
dacă se poate, să publicaţi schema

osciloscopului tranzistorizat (româ¬
nesc) „OT-01”. Vă mulţumesc antici¬
pat.

Vă urez succes şi la cât mai
multe apariţii!

TEHNIUM decembrie 2002

CONSTRUCŢII ÎN GOSPODĂRIE

So construim

UN ROTOR COURN

Andrei CIONTU
Eugen TRIPA

Referindu-ne la microcentrala hidraulică descrisă în
numerele 2 şi 3/2002 ale revistei TEHNIUM, menţionăm
că în cazul când cititorii, amatori de o asemenea con¬
strucţie, nu dispun de forţa apei, dar dispun, eventual, de
forţa vântului, îşi pot confecţiona, în locul rotorului
hidraulic, un rotor eolian. Dintre toate tipurile de rotoare
eoliene existente în lume, prin cele ce urmează vă pro¬
punem să realizaţi un rotor cu ax vertical de tip SAvO-
NIUS optimizat (fig.1). Rotorul se compune dintr-o
turbină, eventual două, axul antrenat (având pe el fulia
de cuplaj cu alternatorul) şi tetrapiedul suport. Pentru
realizarea unei soluţii simple şi economice, se propune
ca acest rotor să fie amplasat parţial în podul casei,
scoţând afară numai turbina, pe cornişa acoperişului
(fig.2). Se evită, în felul acesta, confecţionarea unor tur¬
nuri piramidale din colier de fier, care sunt foarte scumpe.

CARACTERISTICILE ROTORULUI SAVONIUS

Rotorul Savonius este foarte simplu (în raport cu
altele), fiind realizabil de către amatorii constructori din
materiale la îndemână, cu tehnologii simple. El are un
număr redus de elemente mobile şi nu necesită un
dispozitiv de orientare după vânt (răspunde la vânt
din orice direcţie).

Aspectul aerodinamic este simplu (doi semi-
cilindri), la fel ca şi transmisia mişcării de
rotaţie. Are un bun demaraj, chiar la viteze
mici ale vântului şi o funcţionare destul
de silenţioasă. Randamentul aerodi¬
namic (r| r ) este destul de bun (0,27-
0,65), având gama de valori medi
ană, comparativ cu celelalte
tipuri de rotoare.

Dar, rotorul SAVONIUS are
şi un neajuns: el prezintă o neu-
niformitate a cuplului de rotaţie,
cu alte cuvinte o rotire neunifor¬
mă (sacadată). Pentru evitarea
acestui lucru, rotorul SA¬
VONIUS se realizează cu
două turbine identice, deca¬
late cu 90° (de aici necesi¬
tatea ca axul turbinelor să fie
de secţiune pătrată).

CÂTEVA RELAŢII DE BAZĂ

în figura 3 se prezintă
schema bloc a insta¬
laţiei de încărcare a
unui acumulator elec¬
tric, folosind un rotor
eolian. în această
schemă:

v = viteza vântului
în m/s

grindâ

v.p

Acumulator

TEHNIUM decembrie 2002

CONSTRUCŢII ÎN GOSPODĂRIE

p = 1 ,225 kg/m 3 - densitatea aerului, socotit un fluid
incompresibil

Pu = puterea utilizabilă (teoretic)

RE = rotor eolian

r| r = randamentul aerodinamic

îl, = 0,18-r0,75 (pentru SAVONIUS 0,27-r0,65)

MT = multiplicator de turaţie (două fulii şi o curea de
transmisie)

r|m = 0,8-MD,9 - randament mecanic
GE = generator electric (alternator)
r|g = 0,85-r0,95 - randamentul generatorului

Pe = puterea electrică de încărcare a acumulatorului,
în W

Do = 1,2 (2D - e) diametru plăci prindere (5)

Semnificaţia reperelor din figura 4 este:

1. semicilindri (2 buc.)

2. placa de bază (2 buc.)

3. gaură pătrată (I =15,5 mm)

PREDETERMINAREA DIMENSIUNILOR ROTORULUI

Nu este vorba de o proiectare riguroasă, ci numai de
unele calcule estimative ale dimensiunilor rotorului
SAVONIUS pe care dorim să-l construim.

Pentru aceasta ne referim la relaţia (1) de unde:

P u = Pe /iţ r r| m Tţg

Evident că: Pe = r| r rjg Pu (1)

Puterea utilizabilă maxima (Pu) este dată de relaţia:

P u = 0,36 Sv 3 . (2)

în care S este suprafaţa expusă la vânt, normală pe
direcţia orizontală a acestuia.

De exemplu, pentru o briză de putere mijlocie v =
5,5-r8m/s, un rotor cu S = Im 2 asigură o gamă de puteri
utilizabile de:

P u = 0,36 • 1- (5,5 -r 8)3 = 59,89 * 184,32 W
Pentru un rotor Savonius optim, de randament
maxim (65%), literatura de specialitate mai recomandă
pentru turbină (fig.4):

H = 1,5 D raportul de formă (3)

e = 0,3 D decalajul palelor (4)

Puterea electrică necesară (Pe) de încărcare a acumu¬
latorului (de 24 V şi 140 Ah) este estimată la: Pe = 60 W.

într-un timp de încărcare (tî), de exemplu, 10 ore, în
acumulator se înmagazinează energia electrică:

We = Pe tî = 60 10 = 600 Wh = 0,6 kWh
Aceasta înseamnă că pentru un timp de descărcare
(td), adică de utilizare a acumulatorului prin intermediul
unui convector DC / AC (24V / 220V), de 3 ore, puterea
disponibilă (Pieş) la ieşirea de 220V este circa
Pieş = We/td = 600/3 =200 VA
Cu estimaţiile făcute pentru randamente, rezultă că:
P u = 60/0,65 0,8 • 0,85 = 135,75 W
Din relaţia (2) deducem, pentru un vânt v =10m/s
(36km/h):

TEHNIUM decembrie 2002

CONSTRUCŢII ÎN GOSPODĂRIE

S = P u / 0,36 v 3 = 135,75/0,36 1 0 3 = 0,377 m 2

Pentru predeterminarea dimensiunilor liniare, ţinem
cont de recomandările (3), (4), (5) şi obţinem:

S = 1,5 D 2 = 0,377m 2

D=\| 0,377/1,5 = 0,5m; H = 0,75 m; e =0,3 • 0,5 =0,15 m;

D 0 = 1,2(2 0,5-0,15) = Im

CONSTRUCŢIA PRACTICĂ A ROTORULUI

Reţeta stabilită, pe care o expunem în continuare,
pleacă de la premisa că rotorul eolian SAVONIUS pe
care-l realizăm trebuie să fie cât mai uşor, lipsit de
inerţie.

zătoare comodă a semicilindrilor între cele două capace
circulare, în acestea vor fi practicate 2x9 găuri <{>3,2 ca
în figura 6. Corespunzător, pe fiecare din cele două table
dreptunghiulare se vor fixa 2x9 şuruburi M3 cu
lungimea 20, ca în figura 5. Fixarea celor 18 şuruburi M3
pe marginile tablei ar putea fi o mică problemă.
Recomandăm turtirea (cu un ciocan pe o nicovală) a
capetelor şuruburilor, găurirea şi nituirea (plus cosi-
torirea) pe tablă (fig.7). Asamblarea rotoarelor necesită
evident, piuliţe şi şaibe M3. Ţeava de secţiune pătrată
(fig.8) de calare pe axul de rotire este confecţionată tot
din tablă de 0,5 şi va fi fixată în centrele celor două
capace (având practicate la centru câte un orificiu drept¬
unghiular corespunzător), prin lipire cu cositor.

Deşi necesită puţină îndemânare şi atenţie, con¬
fecţionarea rotorului eolian SAVONIUS de tablă, după
tehnologia descrisă, este pe deplin posibilă. Menţionăm

TEHNIUM decembrie 2002

CONSTRUCŢII ÎN GOSPODĂRIE

că ar fi posibil ca semicilindrii să fie realizaţi din pânză
vopsită, având ca osatură câte 9 tije (sârme <ţ>5) fixate la
capete în plăcile circulare. Oare primele avioane nu erau
realizate cam aşa?

AXELE ROTORULUI

Pentru a fi uşor, axul se realizează din ţeavă de fier
subţire. Axul se compune din două părţi (fig. 9). Partea
superioară (fig.9-1) care trece prin centrul turbinelor,
este o ţeavă pătrată 15x15x0,75. Ea asigură cuplarea şi
calarea comodă a turbinelor, astfel ca acestea să asi¬
gure rotirea (fără patinare) a axului. Partea inferioară
(fig. 9-2) a axului care trece prin orificiile celor doi rul¬
menţi (fig. 9-3) este, evident, rotundă, fiind realizată din
ţeavă de fier <ţ>20 x 0,75. Cele două bucăţi se îmbină prin
întrepătrundere cu strângere pe cel puţin 10 cm. Evident
că, pe toată lungimea axului compus, trebuie asigurată
coliniaritatea axei centrale. Acest lucru este, într-adevăr,
ceva mai complicat şi ar trebui cerut concursul unui ate¬
lier de tinichigerie. Rulmenţii (fig.9-3) pot fi de tipul 6304
cu <ţ> = 20mm şi trebuie bine fixaţi pe ax. Cămaşa exte¬
rioară a celor doi rulmenţi va fi blocată de câte o brăţară
(fig. 9-4) fixată în partea centrală a celor două poliţe (fig.
9-6) ale tetrapiedului suport.

Fulia (cu o treaptă sau două) se prinde pe ax cu
şuruburi de strângere (fig. 9-5).în privinţa dimensiunilor
axului situaţia se prezintă astfel:

A = 0,76 + 0,1 = 0,86 m pentru o singură turbină
A = 2 • 0,76 +0,1 = 1,62 m pentru două turbine
B = 0,9 m sau B = 1,7 (podul casei va trebui să
aibă cornişa înaltă de cel puţin 2 m).

C = B - 0,3 m (distanţa între rulmenţi, adică
între poliţele tetrapiedului)

TETRAPIEDUL. MONTAREA ROTORULUI

Aşa cum se arată în schiţa din figura 10, tetrapiedul
este realizat din tablă de fier de 1,5 mm grosime şi cornier
de fier 20 x 20 x2. Poate fi realizat fix prin sudură, sau
demontabil, sau combinat.

Tetrapiedul seamănă cu un uriaş scaun de fier. Cele
două poliţe (1 şi 2) au practicate în centru câte o gaură
rotundă, cu <ţ>22mm, pentru trecerea axului rotund. Pe
marginea acestor găuri (perfect coaxial) se sudează în
trei puncte colierele de strângere ale rulmenţilor (fig.11).
Tetrapiedul se aşază în pod perfect orizontal (se foloseşte
un poloboc) şi se ancorează de podium cu patru agrafe,
5. Prin grinda centrală a casei, exact la mijloc, se va da o
gaură de <ţ>22mm, care va străpunge şi olanul pus pe
acoperiş. Prin această gaură se va introduce axul cu
partea rotundă, care va trebui să treacă în continuare prin
cele două găuri centrale ale poliţelor, situate la distanţa C
dintre ele. Axul trebuie să fie perfect vertical (se va verifi¬
ca cu firul cu plumb). Rulmenţii, odată strânşi de către
brăţări, vor fi blocaţi (într-un fel oarecare) în ce priveşte
cămaşa interioară pe axul rotund şi vor fi gresaţi cu
vaselină.

Turbinele se introduc pe axul dreptunghiular fiind fixa¬
te d.e trei simple splinuri (se dau găuri în ţeava pătrată).

In încheiere, menţionăm că, spre deosebire de rotorul
hidraulic care funcţionează, să spunem, permanent atât
timp cât există căderea de apă, rotorul eolian funcţionează
cu intermitenţă, aşa cum bate şi vântul. Sunt zone în ţară,
în special în apropierea munţilor, în care zilele cu vânt sunt
numeroase putând atinge 100-120 zile/an.

Fluctuaţiile vântului fac ca o microcentrală electrică
eoliană să nu poată funcţiona în permanenţă, ci numai
suplimentar sistemului energetic instalat, realizând
economii. Rotorul Savonius poate fi adaptat însă la o
pompă pentru scoaterea apei din fântână, care poate fi o
altă întrebuinţare utilă într-o gospodărie ţărănească.

OftlCOLRJ

ÎN CONF6CTII M€TOUC€

Ing. Dan GHELASE

în cele ce urmează vă propunem o serie de idei pen¬
tru iniţierea/ perfecţionarea dumneavoastră în prelucrări
simple ale metalului prin realizări utile, ce pot fi dez¬
voltate inventiv şi estetic. Acest material este foarte
răspândit astăzi, mai ales sub formă de deşeuri sau con¬
strucţii metalice dezafectate, posibil a fi revalorificate.

Sunt multe căi de recuperat bucăţi simple de tablă,
ţevi sau alte laminate, inadecvate recuperării industriale,
dar utile celor cu timp liber sau micilor ateliere
mecanice. Se pot crea obiecte funcţional-estetice în
gospodărie sau cu perspective de valorificare econo¬
mică, diversificabile prin adaosul fanteziei proprii.

Se are în vedere o dotare minimală de care mulţi dis¬
punem şi care poate fi completată relativ simplu din
comerţ, de la talcioc sau... depozitele de fiare vechi.
Menghină, ciocane, dălţi, bomfaier, pile, maşină de gău¬
rit electrică şi suport, platou metalic, pânză abrazivă,
acces eventual la un transformator de sudură.

Dacă veţi fi interesaţi, va fi util să vă dotaţi cu un dis¬
pozitiv simplu de îndoit ţevi, cu un dorn cu „cuţit zbură¬
tor" excentric - accesoriu la maşina de găurit pentru
decupat discuri în tablă şi cu un utilaj de îndoire prin

presare, tip ABKANT sau improvizat cu şurub-piuliţă sau
verin hidraulic universal. Şi va trebui să vă găsiţi un vecin
strungar care să vă execute unele piese specifice.

Gradual vă propunem să încercaţi executarea agre¬
abilă a unor obiecte de tablă bătută (feronerie la rece),
să încercaţi să vă executaţi singuri lămpile din aparta¬
ment, apoi o etajeră-modul pentru câştigat spaţiu de
expunere în casă, elemente modulate pentru compus
biblioteci, rafturi, măsuţe originale, în final explicându-vă
cum puteţi dezvolta o gamă de cărucioare comerciale cu
funcţii speciale.

Iniţiindu-vă în mici lucrări de feronerie, veţi descoperi
o activitate relaxantă, un „hobby" care vă va deschide
apetenţa şi pentru domeniul artistic. Lucrările propuse
comportă variante adaptabile gustului dumneavoastră.

I. APLICĂ PENTRU LUMÂNARE (fig.1)

Este un obiect de feronerie destinat atârnării pe
perete. Este executabil cu mijloace minime: ciocan de
mărime medie (0,3-0,5kg), foarfece de tablă, pilă
mijlocie, pânză abrazivă.

TEHNIUM decembrie 2002

CONSTRUCŢII ÎN GOSPODĂRIE

Materialul poate fi orice tablă din fier, aramă, alamă
(cea mai indicată), groasă de 0,3...0,7 mm, cu suprafaţa
oricât de depreciată (oxizi, rizuri, urme de îndoire).
Singura condiţie este ca toate piesele componente să
fie din material de aceeaşi natură.

tru batere este indicată o placă de fontă sau spatele unei
menghine mari. Zonele bombate se obţin prin batere
repetată spre centrul bombamentului, tabla find aşezată
deasupra unor adâncituri; marginile se adună prin
baterea pe reazeme bombate, sferice, eventual calapod

debitate se vor bate metodic cu ciocanul (cu un colţ)
pentru a căpăta o amprentare uniformă. Ca suport pen-

canul, uniform pe contur (de mărime diferită de restul
suprafeţei, după care se ajustează uşor conturul cu

SFEŞNIC

Postament

-poz.1-

L o

(T)

220

Cupa

-poz.3-

B -D-

Cilindru

-poz.4-

2ZZZZZ

>27 72 22

TEHNIUM decembrie 2002

CONSTRUCŢII ÎN GOSPODĂRIE

Plafonierâ

Disc 1...7

Ax+eclisâ+
+2 nituri

Vedere din
(rotitâ)

Eclisâ
(24 buc)

«10

şmirghel - cât să fie
anulate bavurile
ascuţite.

Pentru asamblare
se execută găuriri pe
o maşină de găurit
sau chiar prin poan-
sonare cu un cui pen¬
tru împuşcat în
beton. Niturile tre¬
buind să fie din
acelaşi material cu
tabla, poate fi utiliza¬
tă sârmă sau chiar
cilindri formaţi prin
batere din fâşii de
tablă. Se recomandă
ca tija nitului care se
va turti să depă¬
şească suprafaţa
tablei cu o lungime
echivalentă cu cca 2-
2,5 diametre.

După prinderea
prin nituri se face o
ajustare, o redresare
de corectare a formei
şi finisarea supra¬
feţelor cu şmirghel de
granulaţie mică.

în cazul fierului se
recomandă în final o
acoperire decorativă
prin brunare chimică,
brunare „făurărea-
scă" prin înroşire în
cuptor şi ardere în
uleiul de răcire sau
pensulare cu vopsea
neagră „lac de sobe".

Arama, alama sau
aluminiul prin încin-
gere în
cuptor
devin mai
maleabile,
înmuindu-
se tempo¬
rar şi faci¬
litând defer¬
im a r e a
plastică. Se
pot patina
prin pensu¬
lare cu oţet
sau diverşi acizi.

Un mijloc modern de realizare a bombării tablelor
sunt utilajele tip ECKOLD mecanice sau chiar manuale,
care prin mişcări pulsatorii produc restrângerea margini¬
lor contururilor de tablă între bacuri speciale şi prin
aceasta curbarea.

II. SFEŞNIC CU 3 LUMÂNĂRI (fig. 2)

Propunem execuţia unui alt obiect de feronerie,
deosebit de decorativ, sugerând trei siluete cu joben,
dansând.

Se poate realiza cu aceleaşi mijloace simple, din
tablă groasă de 0,3...0,6mm şi sârmă <ţ» 4 din fier moale,
tot fără pretenţii de calitate a suprafeţelor.

LAMPA DE PLAFON

DISC

//\\ Q-

Detaliu "A M

010

ori

(12 buc)

Ţeavâ
' «10x1

7 -

-s.

Plafonierâ

Ureche

sârmâ sau
fâşie tablâ

Sudat

rezistent

Se va proceda
similar ca la aplică.
Sârma cea mai indi¬
cată este cea de
electrozi de sudură
depreciaţi, care du¬
pă îndepărtarea în¬
velişului prin izbirea
de muchii metalice
se va bate cu cio¬
canul pentru am-
prentare decorativă.

Siluetele înalte
de cca 160 mm se
vor forma liber, prin
tatonări de îndoire şi
debitarea segmen¬
telor. Asamblarea se
face cu puncte de
sudură, iar apoi
acoperirea decora¬
tivă se recomandă a
fi brunarea.

în lipsa mijloa¬
celor, sudura se
poate înlocui prin
lipirea cu adeziv
"POXIPOL" din co¬
merţ, caz în care
acoperirea se va
face cu vopsea nea¬
gră "lac de sobe".

III. LAMPĂ-CAN-
DELABRU DE PLA¬
FON (fig. 3)

Disc

d 2

<|>420

0380

<ţ>378

0338

<t>336

0296

<t>294

0254

0252

0212

0170

0130

0128

088

Ridicând şta¬
cheta, vă oferim
posibilitatea alegerii
execuţiei unei spec¬
taculoase lămpi-
candelabru evocând
ca formă un atom, printr-o gamă de prelucrări diferite.
Lampa se compune din 7 inele-disc articulate două câte
două cu axe la 90 de grade, pentru obţinerea unui
decalaj faţă de precedentul disc de cca 45 de grade.
Obţinem astfel o spaţiere într-un cadru sferic.

Materialul folosit este mai pretenţios: tablă de alu¬
miniu groasă de 1... 1,5 mm, sau alamă/ aramă de 0,5...
1 mm cu suprafeţele fără urme de îndoituri.

Principala prelucrare este debitarea inelelor pe o
maşină de găurit verticală cu coloană, dotată cu dispo¬
zitiv "cuţit zburător" (cuţit de debitare excentric) sau pe
strung cu planşaibă.

în cazul tablelor, la limita inferioară de grosime se
poate încerca şi cu foarfece de tablă bine ascuţit,
lucrând cu mare atenţie pentru evitarea deformării
inelelor - relativ zvelte.

Din cauza grosimii cuţitului de debitare vor fi nece¬
sare două pătrate de tablă 450x450 şi 400x400 mm
pentru decuparea alternativă a inelelor.

Inelelor li se vor ajusta muchiile cu pila, după care se
vor redresa (îndrepta) perfect cu un ciocan de plastic
sau de lemn.

Apoi inelelor li se vor executa câte 4 canale semiro-
tunde (cu excepţia primului şi ultimului, cu câte 2 canale)
prin presarea cu batere a unei bare <ţ>10, inelul fiind spri¬
jinit pe bacurile unei menghine.

TEHNIUM decembrie 2002

CONSTRUCŢII ÎN GOSPODĂRIE

1 -40.

-R5

• Sudură

i 'J

ETAJERA

Geam #5..6x225x600...800-2buc

Suport-2buc

(1 conf. desen+1 simetric)

SUPORT

URECHE

-Sudură

Desfăşurată suport

/■

Similar se exe¬
cută 24 eclise, de¬
bitate cu foarfecă şi
apoi găurite <f>3
pentru nituri.

In fine, se
formează pla-
foniera, dintr-un
disc 80/100 prin
batere cu ciocanul
pe un calapod sau
formare la strung
(druhbank) ca o
cupă cu o gaură
<|>8, la care se
ataşează o ureche
de sârmă prin
sudare sau cu
adeziv "POXIPOL".

în cazul în care
aveţi un prieten
electrician, se reco¬
mandă să îi soli¬
citaţi o garnitură
IPE din cauciuc
pentru traversarea
unui cablu electric
printr-un perete de
tablă (cablu coaxial
bifilar), caz în care
gaura se majorea¬
ză la <{> 12.

Se începe
asamblarea prin
poziţionarea axelor
în adânciturile dis¬
curilor, care se
acoperă apoi cu
eclisele, se execută
contragăurirea dis¬
curilor după eclise,
se introduc niturile
<t>3 din acelaşi
material (mai lungi
cu 2... 2,5 diametre
ca pachetul fixat) şi
se bat cu ciocanul.

în cazul utilizării
aluminiului, se re¬
comandă protecţia ansamblului prin eloxare sau alo-
dinare; în lipsa posibilităţilor, prin aplicarea unei pelicule
de nitrolac, după o degresare atentă cu tricloretilenă.

Discurile se vor roti între ele pentru obţinerea unei
sfere aproximative.

Se face o ajustare finală cu şlefuirea îngrijită a
rizurilor.

Se asamblează în final cu partea electrică, fasung cu
bec centrate în interiorul discului 6, cu conductor bifilar
coaxial petrecut printr-un ax convenabil al discului, apoi
prin gaura plafonierei protejată eventual cu garnitură
IPE, în lipsă, cu un manşon de bandă adezivă.

III. ETAJERĂ MODULARĂ (fig. 4)

în locuinţe este o nevoie acută de spaţii de etalare a
cărţilor şi a altor obiecte mărunte, a accesoriilor din baie.
Vă propunem evitarea multor rafturi de bibliotecă şi
dulăpioare prin execuţia relativ simplă a unor etajere
metalice cu blat de sticlă, de lungimi facultative (620...

820 mm). Acestea se fixează pe pereţi prin cuie de
beton împuşcate sau respectiv şuruburi şi dibluri (câte 4
pentru fiecare etajeră).

Şase-opt etajere amplasate pe pereţii unei camere
echivalează cu un dulap - bibliotecă, prin alegerea
culorii de vopsire rezultând şi o decorare estetică (even¬
tual multicoloră). Se propune standard culoarea neagră
"lac de sobe".

O etajeră se compune din două module din tablă
ordinară de fier groasă de 3 mm şi două blaturi de geam
gros de 5... 8 mm. Calitatea suprafeţei tablei este negli¬
jabilă, urmele de rugină trebuind să fie îndepărtate cu
peria de sârmă.

Modulele pot fi diferenţiate stânga - dreapta prin
schimbarea poziţiei urechilor sudate, dar nici modulul
unic nu prezintă inconveniente estetice majore.

Tabla poate fi debitată la ghilotină sau foarfece -
ghilotină, iar decupările pot fi făcute prin găurire, tăiere
cu bomfaierul şi pilire, sau cu un dispozitiv "cuţit zbură¬
tor" pe maşina de găurit cu coloană.

Calitate acceptabilă se poate obţine şi prin debitare
cu becul oxiacetilenic, în pachet.

TEHNIUM decembrie 2002

CONSTRUCŢII ÎN GOSPODĂRIE

Urechile se execută la fel şl se
găuresc <t>12, compensând impre¬
cizia găuririi peretelui.

îndoirea se poate realiza
pe ABKANT, dar şi prin
trasare şi ciocănire pe
marginea unui platou de
fontă sau într-o
menghină mare.

Se sudează elec¬
tric urechile, după
care se face o re¬
dresare, urmă¬
rind în special
ca pe¬
rechile de
ari¬

pioare să fie coplanare - perpendicular
pe planul de aşezare a urechilor, astfel
încât blatul să se aşeze aproximativ pe

cele patru colţuri.

Se face apoi o ajustare cu pila
sau la polizor, se freacă sudurile şi
urmele de oxidări cu peria de sârmă

şi se aplică o protecţie de suprafaţă
decorativă prin grunduire şi vopsire
(neagră în principiu) cu pistolul sau
numai prin pensulare cu vopsea

TEHNIUM decembrie 2002

CONSTRUCŢII ÎN GOSPODĂRIE

neagră "lac de
sobe".

Blaturile de sti¬
clă se comandă la
un magazin de
geamuri, cu

lungimea care vi se
încadrează, între
600...800mm. Le
veţi şlefui muchiile
cu o piatră de poli¬
zor.

V. BIBLIOTECĂ
MODULARĂ (fig.5)

Faţă de lucrările
anterioare, care
presupuneau cos¬
turi negijabile, vă
propunem iniţierea
unei investiţii mai
"consistente", dar
care proporţional
poate aduce be¬
neficii importante şi
chiar putând dez¬
volta practic o
afacere.

Prin punerea la
punct a execuţiei
unor module sim¬
ple, care se pot
combina în montaje
diverse, rapide, vă
veţi putea mobila
casa sau firma cu
biblioteci, rafturi,
mese, cărucioare
sau orice suporţi, în
forme şi culori vari¬
ate.

Cu un stoc judi¬
cios ales veţi putea
oferi şi altora ace¬
leaşi produse, la
comandă şi livra¬
bile în termene de
ordinul orelor.

Modulele componente propuse
sunt executate din ţeavă pătrată
25x1,5mm din oţel ordinar, tron¬
soane drepte şi colţare care se
asamblează cu cepi de lemn, bloca-
bili cu adeziv prenadez.

Se exemplifică ideea prin com¬
punerea unei biblioteci modulare, cu
elementele ei componente, montaj
sugestiv şi acoperitor pentru vari¬
antele posibile.

Elementele componente se rea¬
lizează prin decupare cu bomfaierul
sau mecanic, cu ferăstrău sau piatră
de cauciuc, apoi se sudează
colţarele şi se redresează. Toate

muchiile şi sudurile se ajustează cu
pila anulând muchiile vii şi proemi¬
nenţele, iar urmele de rugină se
îndepărtează cu peria de sârmă
manuală sau mecanică.

în final se grunduiesc şi vopsesc
cu pistolul. în cazul păstrării unui
stoc pentru comenzile altora se
recomandă grunduirea simplă,
urmând ca solicitarea de culoare să
fie rezolvată prin vopsire în cca 3
ore.

Capetele libere (picioarele) se
completează cu dopuri de lemn
compact sau găurite pentru ele¬
mente de compensare a
denivelărilor podelei, şurub-piuliţă,
executate la strung. De asemenea,

în dopuri se pot presa roţi de mobilă
tip FANEM, de exemplu pentru o
masă-cărucior. Se recomandă
şlefuirea capetelor dopurilor şi
impregnarea cu ulei de in sau vop¬
sirea în ton cu restul modulelor.

în sfârşit, dispunând de un mic
stoc din toate elementele (recom-
pletat prin execuţie centralizată), la
o solicitare se execută schiţa situ¬
aţiei la faţa locului, o analiză struc¬
turală a tipodlmensiunilor şi can¬
tităţilor modulelor, vopsirea eventu¬
ală, se transportă totul
într-un portbagaj auto, urmează
asamblarea provizorie a ele¬
mentelor prin cepi, eventuale modi¬
ficări şi adaptări şi în final blocarea
cu adeziv prenadez.

TEHNIUM decembrie 2002

CONSTRUCŢII ÎN GOSPODĂRIE

M ontajul propus este un
aparat util, uşor de insta¬
lat atât acasă cât şi la o
instituţie, făcând legătura între
birouri, secţii sau intrarea de
acces. Numărul de posturi distante
care se pot conecta la unitatea
centrală este practic nelimitat.

Avantajul acestui interfon este
utilizarea, la posturile conectate, a
aparatelor telefonice obişnuite
(fără modificări în interior), atât a
celor moderne electronice, cât şi a
celor vechi cu disc.

Cornel ŞTEFĂNESCU

scăzut în magazinele de speciali¬
tate). Se pot imagina şi alte

Fiecărui post distant corespun-
zându-i un comutator (cu revenire
şi două poziţii) şi două fire, un fir
individual şi un fir comun cu cele¬
lalte posturi, rezultă că pentru 10
poziţii sunt necesare 11 fire de
legătură. Această conexiune pe
două fire permite transmiterea
simultană în ambele sensuri
(duplex) a semnalelor electrice de
convorbire precum şi a semnalului
de comandă care acţionează yala
electromagnetică. Semnalul de

Pentru a nu complica inutil
schema, la apelarea unui post s-a
utilizat un buzer piezoelectric
suplimentar, alimentat în curent
continuu (maximum 6V, cu un preţ

metode de semnalizare sonoră,
oscilatoare locale, comanda unui
releu prin contactele căruia să se
conecteze o sonerie la tensiune
alternativă etc.

deschidere este un tren de impul¬
suri provenit de la telefonul apelat
prin apăsarea tastei 9 sau 0.

Montajul (figurile 1 şi 2) este
alimentat cu energie electrică cu

TEHNIUM decembrie 2002

CONSTRUCŢII ÎN GOSPODĂRIE

tensiuni nepericuloase, maximum
+30V, ledul (verde) aprins semnali¬
zând că instalaţia este sub tensi-
’une şi funcţionează. Difuzorul şi
microfonul fiind montate pe acelaşi
panou, există posibilitatea să
apară oscilaţii; de aceea trebuie ca
microfonul să fie bine izolat fonic.

Amplificatorul de microfon este
realizat cu un tranzistor Q1

plementare. Amplificarea se
reglează din rezistorul R12.
Tranzistoarele Q2 şi Q3
(BC109C), în montaj darlington cu
sarcină postul distant, preiau sem¬
nalul din linie şi transmit semnalul
de la microfon postului apelat.

Pentru acţionarea electromag-
netului de deschidere, trenul de
impulsuri (minimum 7) de la un

impulsuri este corect, la ieşirea
numărătorului apare un salt pozi¬
tiv de tensiune care declanşează
monostabilul de acţionare a elec-
tromagnetului (em). Comanda
locală de deschidere prin butonul
BD, cât şi cea provenită de la
monostabil sunt date prin diodele
D3, D4 şi CI2. Condensatorul
CI2 a fost introdus în circuit pen-

(BC109C) în montaj emitor
comun, cu punct de funcţionare
foarte stabil. Montajul poate ali¬
menta şi microfoane polarizate
(R2, R3, C5).

Ca amplificator audio s-au uti¬
lizat un amplificator operaţional
pA741 şi două tranzistoare com¬

post distant este preluat prin
dioda optocuplorului montată în
serie cu linia L. Aceste impulsuri
sunt integrate, cu un monostabil
de tip MMC 4098 care asigură
resetul numărătorului şi numărate
cu un numărător în inel de tip
MMC 4017. Dacă numărul de

tru a preveni distrugerea electro-
magnetului în cazul că butonul BD
se blochează.

în figurile 3 a şi b sunt prezen¬
tate cablajul imprimat (sc. 1:1,
vedere prin transparenţă dinspre
componente) şi planul de
implantare.

TEHNIUM decembrie 2002

CONSTRUCŢII ÎN GOSPODĂRIE

FRIGIDER

ECONOMIC

Student Ion PIŞCAŢI

Pornind de la o recomandare din-
tr-un număr mai vechi al revistei
„Tehnium", am realizat o automatizare
care îmbunătăţeşte semnificativ ran¬
damentul oricărui tip de frigider.

Autorul recomandării afirmă că
randamentul unui frigider se îmbu¬
nătăţeşte dacă se leagă în paralel cu
motorul electric al compresorului
acestuia un mic ventilator. Acest venti¬
lator exterior are rolul de a răci radia¬
torul frigiderului, prin vehicularea mai
intensă a aerului din jurul acestuia.

în vara anului 2000 am realizat un
astfel de montaj, utilizând motoventila-
torul electric al unui calculator deza¬
fectat.

Motorul electric al ventilatorului
respectiv este asincron, monofazat şi
lucrează la tensiunea de reţea de 220
Vc.a.

Deşi acest montaj simplu a
îmbunătăţit condiţiile de funcţionare a
frigiderului (,Arctic"), a trebuit totuşi să
îl perfecţionez, datorită faptului că
prezenta două deficienţe, şi anume:

- supraîncarcă contactele releului
termic al frigiderului, contacte care şi
aşa sunt destul de sensibile şi
scumpe; dacă în motorul ventilatorului
exterior apare un scurtcircuit, aceste
contacte se defectează şi de regulă,
întregul releu termic trebuie înlocuit. O
asemenea lucrare implică cheltuieli
destul de mari şi ieşirea din funcţiune
a frigiderului pe o perioadă ce poate
dura câteva zile;

- ventilatorul exterior funcţiona
toată perioada cât motocompresorul
frigiderului era pus sub tensiune.
Acest lucru nu este necesar,
deoarece electroventilatorul exterior

răceşte radiatorul frigiderului într-un
timp mult mai scurt decât perioada de
funcţionare a compresorului acestuia;
în tot acest timp, ventilatorul
funcţionează şi consumă inutil.

Pentru a înlătura aceste două defi¬
cienţe, am realizat un montaj (figura
1) care se bazează pe un alt principiu,
şi anume utilizarea unui regulator de
temperatură. Senzorul acestui regula¬
tor de temperatură (TH din figura 1)
este un termistor de 500 Q la 25°C.
Acest termistor se lipeşte cu răşină
adezivă (de exemplu, Poxipol) de
partea superioară a radiatorului
frigiderului, având grijă ca terminalele
acestuia şi fierele de legătură să fie
bine izolate între ele şi faţă de orice
masă metalică. Firele de legătură pot
avea lungimi de până la 1,5 m.

TEHNIUM decembrie 2002

CONSTRUCŢII ÎN GOSPODĂRIE

Lista de piese

R1 -> 510 n
R2 —> 1 kO
R3-> 1 kO
R4 —> 4,7 Hi
R5 -4 47 kO
R6 -» 2,2 Hi
R7-> 1 Hi
R8 3,5 Hi
R9 -> 5,6 Hi
R10-> 5,6 Hi
Dl; D2-> 1N4004
T1;T2-> BC 171B
T3-> BD 140
C1-> 470 pF
C2-> 1000 pF
REL-> RI-13

Funcţionarea regulatorului de
temperatură este următoarea: când
temperatura radiatorului frigiderului
(fig. 2) creşte şi atinge valoarea limi¬
tă prescrisă, termistorul comandă
pornirea motorului electric M al ven¬
tilatorului V ataşat. Ca urmare, tem¬
peratura radiatorului scade până în
momentul când ajgnge la valoarea
minimă de reglaj. In acel moment,
ventilatorul V se opreşte şi din nou
temperatura radiatorului frigiderului
începe să crească, datorita func¬
ţionarii electrocompresorului acestu¬
ia. Se atinge iar limita superioară,
ventilatorul V intră în funcţiune şi
ciclul se repetă.

Eu am reglat montajul astfel
încât temperatura medie a radia¬
torului frigiderului să fie de cca
35°C. Am ales un releu regulator de
temperatură şi senzorul acestuia
(TH) astfel încât histerezisul să fie
de ± 1,5°C (poate fi chiar mai mare),
astfel încât ventilatorul să nu fie
cuplat şi decuplat prea des de la
reţea. Pentru cei care doresc un his-

Lista de piese

T1;T2 -> BC 173 C; BC 109C
sau echiv.

T3 -> BC 171B; BC 107B sau echiv.
Dl; D2 -» IN 4001 - IN 4007
RTH1 -> 5100/25°C
R2; R6; R12; -> 2,5 kO (semi-
reglabili liniari)

CI; C2; C3 ->470-1000 pF/40V

R3; R9 -> 120 0

R4; R5 -> 510 O

R7; R16 —> 1 kO

R8 -> 220 -330 O

R10 -> 20 - 270

R11 ->5100 (potenţiometru liniar)

REL-> RI-13/24 Vc.C.

TEHNIUM decembrie 2002

CONSTRUCŢII ÎN GOSPODĂRIE

Lista de piese

TI; T2 -> BC173C; BC 109C sau
echiv.

T3 BC 171B; BC 107B sau echiv.
T4 -» 2N 1613; 2N 1711; BD 139

©tc.

Dl; D2; D3 -» 1N 4001 - 1N 4007
RTH1 ->510 0/25° C
R2; R6; R12 -> 2,5 k£2 (semi-
reglabili liniari)

CI; C2; C3 -> 470-1000 pF/40V

C4 -> 470 |iF/40V

R3; R9 -> 120 Q

R4; R5 -> 510 Q

R7; R16 -> 1k£l

R8 -> 220 - 330 Q

R10 -> 20 - 27 £2

R11 -» 510 fi (potenţiometru liniar)

R13 -> 330 - 390 fi

R14 —> 10 — 15 kfi

R15-> 100 kfi (semireglabil liniar)

terezis mai mic, dar în acest caz ven¬
tilatorul ataşat va fi conectat şi
deconectat mai des de la reţea, pro¬
pun montajul din figura 3. In acest
caz, cu două termistoare înseriate,
abaterea de la temperatura prescrisă
va fi de maximum ± 0,3°C. Atât la
montajul din figura 1, cât şi la cel din
figura 3, releul Rel este de tipul Rl-
13/24 Vc.c. Acestui releu i-am slăbit
(în limite rezonabile) arcul de readu¬
cere a armăturii mobile, astfel încât
anclanşarea şi declanşarea acesteia
să se facă ferm. Cu acest tip de releu,
ani de zile nu vor apărea probleme;
sigur că se poate folosi orice alt releu
asemănător.

Pentru a se elimina vibraţiile con¬
tractelor releului REL (în timpul
regimurilor tranzitorii), schemele din
figurile 1 şi 3 pot fi perfecţionate. Un
exemplu este dat în figurile 4 şi 5.
Electroventilatorul poate fi realizat şi în
regie proprie, dintr-un motor asincron
de pickup şi o elice de jucărie, sau

dintr-un miniventilator de masă. Nu
sunt necesare ventilatoare puternice;
este suficient un ventilator cu motor de
câţiva waţi, de la un pickup sau mag;
netofon. Important este ca acesta sa
facă zgomot cât mai mic.

Realizând un astfel de montaj, uti¬
lizatorul va rămâne surprins de bunele
rezultate obţinute, în condiţiile unei
funcţionări normale a frigiderului. Nu
se vor utiliza pentru ventilatorul ataşat
motoare cu colector (universale),
deoarece acestea se uzează repede.
Este bine ca elicea să fie încon urată
cu un inel metalic sau unul din plastic,
pentru ca jetul de aer să fie dirijat.

De două ori pe an se vor unge
corespunzător lagărele motorului
electric al ventilatorului ataşat.

De precizat că aparatul termoregu-
lator va trebui reglat astfel încât tem¬
peratura radiatorului frigiderului să fie
cu 2-5°C mai mare decât temperatura
mediului ambiant; altfel, ventilatorul va
funcţiona continuu.

TEHNIUM decembrie 2002

CONSTRUCŢII ÎN GOSPODĂRIE

în multe aplicaţii practice este
nevoie ca motoarelor electrice să li
se regleze turaţia în limite largi.
Dacă şi momentul motor este cât
mai constant, indiferent de turaţie,
va fi cât mai bine.

Schema electrică (fig. 1) realiza¬
tă cu ajutorul unui circuit integrat
pE555 sau echivalent permite
reglarea continuă a turaţiei unui
motor electric cu colector şi magneţi
permanenţi în circuitul de excitaţie,
între zero şi valoarea maximă supor¬
tată de motor.

Puterea maximă a motorului
comandat cu această schemă este

VARIATOR

TURAŢIC

pentru motoarele
de curent continuu

Prof. dr. ing. Sorin PIŞCAŢI

prin rezistenţa R2. Dacă prin con¬
densatorul CI se extrage (constant)
un curent II, încărcarea Iul va fi
întârziată, iar descărcarea accele¬
rată. în acest mod, factorul de
umplere devine reglabil, frecvenţa
de oscilaţie rămânând constantă.

Curentul mediu prin tranzistorul
T, şi în consecinţă prin motorul M, va
avea şi el o variaţie a intensităţii de
la o valoare minimă (când practic
rotorul motorului M nu se învârteşte)
şi o valoare maximă. Pentru valorile
din schema electronică prezentată
în figura 1, atunci când factorul de

U —► 5- 15 Vcc.

de cca 50 W, dacă se utilizează pen¬
tru TI un tranzistor 2N3055 cu radi¬
ator adecvat.

Reglajul turaţiei se face prin vari¬
aţia factorului de umplere, frecvenţa
semnalului rămânând practic con¬
stantă. Oscilatorul din figura 1, în
componenţa căruia intră circuitul
integrat (ÎE555, este realizat după
schema clasică în care conden¬
satorul CI se încarcă prin rezistenţa
R1, P şi dioda Dl şi se descarcă

Lista de piese

R1 -4,7 klî
R2 - 47 kQ
R3 - 47...2000
P - 100 kQ (liniar)
T - 2N3055
Dl - 1N4148
D2- 1N4004
CI - 1000 nF
C2- 10 nF

umplere are valoarea minimă, dura¬
ta impulsului la ieşirea 3 a integratu¬
lui PE555 este de 5,5 ori mai scurtă
decât durata pauzei. Pentru o anu¬
mită valoare a rezistenţei potenţio-
metrului P, factorul de umplere
atinge valoarea maximă. Depăşind
această valoare, oscilaţia se între¬
rupe deoarece tensiunea pe con¬
densatorul CI nu mai poate atinge
pragul de sus al comparatorului din
circuitul integrat (3E555.

TEHNIUM decembrie 2002

CONSTRUCŢII ÎN GOSPODĂRIE

Lista de piese

R1 - 4,7 kft
R2 - 47 kft
R3 - 180...680 Q
P -100 k£2 (liniar)
PI - 10 kQ
T2-BD 139
T3- 2N3055

Dl - 1N4148
D2- 1N4004
CI; C4 - 100 nF
C2 - 10 nF
C3 - 1000 pF/40V
R4-150Q
R5 - 1 k£i
R6 - 560

DZ - PL16V ( 10...16V)

Tensiunea de ieşire la pinul 3 al
integratului rămâne tot timpul în 1
(valoarea pozitivă maximă). în acest
caz, curentul care trece prin tranzis¬
torul T, şi în consecinţă prin motorul
M, are valoarea maximă; turaţia şi
momentul (deci puterea) au şi ele
valoarea maximă.

Tranzistorul T va fi montat pe un
radiator termic adecvat. Dacă este
necesar să se comande motoare cu
puteri mai mari, se vor utiliza
tranzistoare finale mai puternice,
dar curentul prin ieşirea 3 a circuitu¬
lui integrat PE555 nu trebuie să
depăşească valoarea maximă de
200 mA.

Montajul electronic prezentat în
figura 1 permite numai reglarea
turaţiei motorului electric. în multe
cazuri, este suficient, dar sunt situ¬
aţii când trebuie menţinut constant
momentul dezvoltat de motor,
indiferent de valoarea turaţiei
reglate; este cazul unui ministrung
antrenat de un motor cu colector şi
magneţi permanenţi. Pentru o astfel
de aplicaţie se pretează instalaţia
electronică prezentată în figura 2.
Schema a fost dezvoltată din prece¬
denta, căreia i s-au adus urmă¬
toarele îmbunătăţiri:

- alimentarea integratului (ÎE555
se face cu o tensiune stabilizată de
către montajul realizat în jurul
tranzistorului TI;

- între ieşirea circuitului integrat
(JE555 şi tranzistorul final T3 s-a
intercalat etajul preamplificator T2,
echipat cu tranzistorul de putere
medie BD139 sau BD237.

în funcţie de tranzistorul final T3,
puterea motorului electric M poate
ajunge la 1,5 kW, iar tensiunea de
alimentare la 80-100 Vc.c. în acest
caz, dioda Zenner se va alege la o
valoare potrivită, astfel încât tensi¬
unea la bornele 4 şi 8 ale integratu¬
lui pE555 să nu depăşească 18
Vc.c.;

- etajul oscilator a fost echipat cu
grupul TG, P şi C3.

Tahogeneratorul TG este un
motoraş de jucărie (Mabuchi,
Johnston etc.) antrenat direct sau
printr-o cureluşă de casetofon de
către motorul electric principal M.
Având statorul cu magneţi perma¬
nenţi, acest tahogenerator va debita
la bornele sale o tensiune continuă
direct proporţională cu turaţia
rotorului său.

Se va vedea în prealabil care
este turaţia maximă a acestui moto¬
raş; dacă turaţia sa maximă este
inferioară celei a motorului M, atunci
între acestea se va introduce un

TR - transformator de reţea; se
dimensionează după puterea
motorului M

Puterea transf. TR trebuie să
fie cu minimum 50% mai mare

generator este indicat un motor de
casetofon (motor în perfectă stare)
care funcţionează la 6 V sau 12
Vc.c. Cu potenţiometrul P se
reglează turaţia.

decât cea maxim absorbită de
motorul M

PR - punte redresoare -
aceeaşi condiţie ca pentru TR
Cf - minimum 1000 pF

reductor de turaţie cu roţi şi curea de Ambele scheme electronice (din
magnetofon sau casetofon. Ca taho- fig.1 şi fig. 2) se alimentează din

TEHNIUM decembrie 2002

CONSTRUCŢII ÎN GOSPODĂRIE

acumulatori sau prin intermediul
unui alimentator adecvat. Schema
electrică a unui astfel de alimentator
este prezentată în figura 3. Puterea
transformatorului de reţea TR, tensi¬
unea Us din secundarul acestuia şi
puterea punţii redresoare PR se
aleg în funcţie de puterea maximă
pe care trebuie să o debiteze
motorul electric M.

Condensatorul electrolitic de fil¬
traj Cf va avea şi el valori ale capa¬
cităţii cuprinse între 1000 pF şi
10000 pF, în funcţie de puterea
motorului M. Cu cât puterea motoru¬
lui este mai mare, cu atât şi capaci¬
tatea lui Cf va fi mai mare. Pentru o
putere a motorului M de 50-60W,
acest condensator va fi de 1000

Lista de piese

R1 -4,7 kft

R3- 180 .680 Q

R4 - 39...330 Q
R5- IkQ
R6 - 560 O!

R 7 - 1k£2

R8 - 27 k£2

R9- 10 kO

T - 2N3055

TI - BD 139

PI; P2; P3- 10 kft

P- 100 k£2

CI; C4; C5-100 nF

C2 - 10 nF

C3- 1000 pF

DZ-PL16V (10...16V)

Toate potenţiometrele vor fi
liniare.

pF/40Vc.c. sau mai mare.

Pentru aplicaţii mai pretenţioase,
de mare precizie, în ceea ce
priveşte turaţia şi cuplul motor, se
poate utiliza schema din figura 4.
După cum se vede, între intrarea cir¬
cuitului integrat (3E555 şi tachoge-
neratorul TG a fost intercalat un cir¬
cuit PID, realizat cu integratul pA
741. Prescrierea turaţiei se rea¬
lizează cu potenţiometrul liniar P.
Circuitul RC intercalat între pinii 2 şi
6 ai amplificatorului operaţional
pA741 permite o funcţionare nezgo-
motoasă a motorului M.

Valoarea tensiunii de alimentare
a etajului final şi a motorului M se
alege în funcţie de caracteristicile
electrice ale acestuia din urmă.

TEHNIUM decembrie 2002

TEHNICĂ MODERNĂ

Cornel ŞTEFĂNESCU

CD-ROM

în articolul de faţă vă propun utilizarea unei unităţi
CDROM disponibilă (reparată, primită de la un prieten,
schimbată în calculator cu o unitate performantă din
noua generaţie etc.) pentru redarea discurilor digitale
audio în afara calculatorului, deci fără a utiliza interfaţa
acestuia.

Pentru funcţionare este necesară o sursă de ali¬
mentare cu două tensiuni, +5V/0.6A şi +12V/0.12A, care
printr-un conector mamă cu patru pini se cuplează la
mufa tată din spatele unităţii CDROM. Conectorul de
legătură cu sursa este recuperat dintr-un calculator şi
are firul de culoare roşie conectat la +5V, două fire de
culoare neagră (pe mijloc) conectate la masă şi un fir
galben conectat la +12V.

Semnalul audio de ieşire se poate prelua atât din
partea frontală, printr-un jack stereo, cât şi din spate,
prin conectorul cu patru pini şi cablul de legătură cu
placa audio. Nivelul de semnal din partea frontală se
reglează din potenţiometrul aflat lângă jack (figura 1).
Tot pe panoul frontal există un LED care indică
funcţionarea unităţii CDROM şi două butoane pentru
comanda de play/schimbare pistă şi eject/retract.

CD-PinV€R

este introdus în interiorul unităţii CDROM, se apasă
butonul play şi se reglează volumul dorit din
potenţiometrul de pe panoul frontal. Pentru a trece ma¬
nual la altă melodie se apasă pe butonul play, la fiecare
apăsare se trece automat la melodia următoare.

în figura 2 sunt prezentate conectorul tată de ali¬
mentare din spatele unităţii CDROM şi semnificaţia
pinilor circuitului integrat TDA 2009. Acest circuit este un
amplificator audio de putere cu performanţe ridicate,
necesitând un număr redus de componente externe,
tensiunea maximă de alimentare este +28V şi curentul
în sarcină de maximum 3,5A.

Semnalul audio stereo poate fi cuplat la intrarea unei
combine audio sau la un amplificator audio de putere.

în continuare se prezintă o schemă de amplificator
audio realizat cu circuitul integrat TDA 2009. Montajul
propus poate fi utilizat staţionar sau pe un autoturism.
După cuplarea tensiunilor de alimentare a difuzoarelor
şi a jackului se apasă butonul eject, se aşază discul
audio digital, se apasă din nou butonul eject şi discul

Sursa de alimentare este realizată cu două circuite
integrate cunoscute, LM 7812 şi LM 7805 (în capsulă
T03), stabilizatoare de tensiune pozitivă, alimentate
dintr-o singură tensiune. Pentru a micşora puterea disi¬
pată de regulatorul de +5V s-a introdus o rezistenţă cu
valoarea de 10-12 ohmi/5-7W în serie cu acesta. Sunt
necesare radiatoare adecvate atât pentru stabilizatoare,
cât şi pentru amplificatorul audio.

TEHNIUM decembrie 2002

TEHNICA MODERNA

Nr.

TDA 2009

Intrare neinversoare

amplificatorul 1

Intrare inversoare

amplificatorul 1

SVRR eliminare riplu

Intrare inversoare

amplificatorul 2

Intrare neinversoare

amplificatorul 2

GND masă alimentare

N.C. (neconectat)

Ieşire amplificator 2

+V (alimentare tensiune)

Ieşire amplificator 1

N.C. (neconectat)

TEHNIUM decembrie 2002

TEHNICĂ MODERNĂ

în figura 3 este prezentată schema electronică a imprimat şi planul de implantare a componentelor elec-

montajului, iar în figurile 4a şi b se prezintă cablajul tronice.

TEHNIUM decembrie 2002

D eşi fenomenul televiziunii prin cablu -CATV- a
atins proporţii de masă, există încă mulţi tele¬
spectatori care, din diferite motive, nu doresc să
se “cableze”. Pentru aceştia, programele emise de
Televiziunea Română (TVR 1, respectiv TVR 2) şi de
alte televiziuni cu acoperire (cvasi) naţională, ca Antena
1, Tele 7 abc, PRO TV sau mai restrânsă (locală) şi
recepţionabile prin antena individuală sau colectivă sunt
suficiente. Rezultă că o Telecomandă ( prescurtată în
rândurile următoare prin iniţialele Tc) gu 8 programe
este ideală pentru aceste persoane. în plus, preţul
modernizării Televizorului Color (TVC) este redus la
mai puţin de o treime faţă de una cu 55 sau 90 de pro-

această soluţie deoarece :

a) la fiecare pornire se alimentează şi circuitul de
demagnetizare a tubului cinescop;

b) se evită funcţionarea inutilă şi fără sarcina princi¬
pală a chopperului TVC - cazul întreruperii alimentării cu
tensiune a etajului final de linii.

DIN MOTIVE EVIDENTE NU RECOMAND
„ÎNCHIDEREA TVC DIN Tc Şl LĂSAREA LUI ÎN
STAND-BY" PENTRU PERIOADE MARI DE TIMP-
INCLUSIV PESTE NOAPTE.

MONTARtA UNEI TELECOMENZI

CU 8 PROGRAME

ÎN TELEVIZOARELE COLOR ROMÂNEŞTI

SRU STRĂINE

Ing. Florentin Octavian STĂNESCU

grame. Evident, Tc se poate instala şi pentru mai puţine
programe, dacă în zonă nu sunt recepţionate 8 posturi.

Această Tc se găseşte în magazinele de specialitate
sub forma unui kit compus din 3 blocuri funcţionale,
Emiţătorul (E), Receptorul (R) şi Unitatea de Comandă
(UC), a căror adaptare se realizează relativ uşor de
către oricine a studiat şi înţeles schema şi funcţionarea
TVC-ului în care se va monta, cât şi a Tc.

FUNCŢIONAREA Tc

După cum se vede din figura 1, la apăsarea
oricăruia dintre butoanele E, circuitul integrat specializat
KP 1506 XJI 1 generează la pinul 5 un tren de impulsuri
care corespund butonului selectat. Frecvenţa acestora
este stabilită de reţeaua RC (33 kO+10 kQ, respectiv
200 pF), aflată între pinii 2, 3 şi respectiv 4. Aceste
impulsuri sunt amplificate de tranzistoarele KT 315,
respectiv KT 972,care au ca sarcină o diodă emiţătoare
în infraroşu, A J1 156.

Receptorul (R) Tc captează semnalul emis cu aju¬
torul fotodiodei Oii 101. După amplificarea cu 4 tranzis-
toare KT 315 6, prin pinul 5 al conectorului şi grupul
RC (10 k£2 şi 0,1pF), semnalul ajunge în pinul 16 al
microprocesorului (pP) KP 1506 XJI 2. Acesta
funcţionează având ca bază de timp internă un oscilator
cu cuarţ de 4 MHz conectat între pinul 23 şi +Vcc.

Confirmarea recepţionării şi executării comenzilor
transmise se face de către LED-ul AJ1 307 cu emisie în
spectrul vizibil (culoarea roşie), montat în aceeaşi car¬
casă cu R, care pâlpâie în ritmul semnalului furnizat de
P la pinul 17 şi amplificat de două tranzistoare KT 315
. Acest LED este montat între pinii 3 şi respectiv
6 ai R.

Tot pP generează la pinul 14 semnalul de STAND-
BY, care este amplificat de tranzistorul KT 315 E ce
acţionează releul de alimentare a TVC-ului. Am ales

REGLAJELE AUDIO-VIDEO

Firele de reglaj se conectează în paralel pe cursoa-
rele potenţiometrelor respective. Această soluţie - deşi
aparent ilogică - s-a impus în practică deoarece unii din
beneficiarii montării acestui tip de Tc - cu o vârstă
respectabilă - rătăcesc în mod repetat E şi doresc să
poată efectua reglajele şi de la panoul aparatului, la fel
ca înainte de montarea ei. Este evident că tensiunile
furnizate de UC nu vor putea depăşi nivelurile impuse
de poziţia cursorului potenţiometrului respectiv. Cum
nimeni nu solicită în mod normal TVC-ul la maxim,
soluţia unui reglaj în sensul micşorării şi revenirii la o
valoare - considerată de fiecare utilizator în parte - opti¬
mă s-a dovedit extrem de practică.

Este evident că cei nemulţumiţi pot întrerupe firele
respective cuplând în locul lor cele corespunzătoare din
UC. Astfel reglajele se vor face numai din Tc.

Reglajul audio

Semnalele de comandă pentru reglajul volumului şi
/sau blocarea sunetului - MUTING-ul folosit atunci când
sună telefonul în mijlocul unui film - este generat la pinul
5 al |iP şi transmis prin rezistenţa serie de 39 kft grupu¬
lui RC paralel (22 kQ cu 0,1pF). Apoi este aplicat etaju¬
lui de Reglaj Electronic al Volumului (REV) din TVC, în
care se montează conectorul 6025, pinul pentru TVC
Cromatic şi respectiv modulul A 1.3, conectorul X 1,
pinul 2,în cazul TVC tip Elcrom. Pentru TVC tip Elcrom,
eventualele ajustări se fac din semireglabilul R7
(6,8 kfi).

Pentru TVC de generaţie mai veche - Telecolor
3006(7), fără REV, este necesară instalarea acestei
facilităţi conform celor enumerate mai jos -vezi [1].

Semnalul AF demodulat în circuitul CI 101 A 220 D
[echivalentul lui TDA 120] este disponibil la pinul 8 al

TEHNIUM decembrie 2002

-I

-M

integratului. De aici, prin condensatorul C 11 (0,1pF)
ajunge la pinul 10 al modulului şi printr-un cablu ecranat
este introdus în punctul “cald” al potentiometrului de ton
R 1726 (10 k£2 liniar). Cursorul acestuia “intră" în
extremitatea potenţiometrului de volum R 1725 (100 kiî
logaritmic). De pe acest cursor se culege semnalul care
atacă pinul 24 al modulului pentru amplificarea finală -
vezi figura 2.

După cum rezultă din cele de mai sus, volumul este
controlat prin variaţia nivelului semnalului de audio
(Reglaj în semnal). Dar UC livrează o tensiune conti¬
nuă variabilă în funcţie de factorul de umplere al impul¬
surilor furnizate de pP. Pentru a putea regla intensitatea
audiţiei folosim facilitatea de Reglaj în tensiune exis¬
tentă în CI 101 şi care nu este utilizată în schema
iniţială.

Pentru aceasta se întrerupe calea de semnal prin
potenţiometrul de volum, semnalul din cursorul
potentiometrului de ton fiind introdus direct jn intrarea
amplificatorului audio (pinul 24 al modulului). între pinii 4
şi, respectiv, 5 ai C1101 se montează o rezistenţă de 4,7
kO/0,25W, iar între pinul 5 şi masă se conectează un
semireglabil de 22 kO. Firul de comandă al volumului din
Uc este lipit la pinul 5 al CI. Dacă reglajul este însoţit de
un brum deranjant datorită nefiltrării corespunzătoare a
impulsurilor de comandă, se măreşte capacitatea con¬
densatorului existent pe placa UC - între pinul 1 şi masă
- cu 0,1 vi pF/16V. în cazul în care rezultatele nu sunt pe
măsura aşteptărilor se mai adaugă un alt condensator
de filtraj - în aceeaşi gamă de valori - între pinul 5 al CI
101 şi masă. O mărire exagerată a acestora determină
o inerţie deranjantă în efectuarea comenzilor.

Se observă că reglajul (reglajele) de ton nu poate (pot)
fi telecomandat(e), dar nici unul din beneficiarii montării
Tc nu mi-a reproşat acest “defect”. Practic acesta este
extrem de rar folosit, mulţi posesori de TVC neştiind de
existenţa lui, iar restul folosindu-l extrem de rar.

Este posibil să nu se poată obţine o plajă integrală de
variaţie între minim v maxim de amplificare, respectiv o
gamă 0v2,5 V, dar acest lucru nu este neapărat necesar.
Un domeniu de reglaj de +/-0.25 V în jurul valorii de
+1,5V asigură un nivel suficient de scăzut al sunetului
respectiv un maxim acceptabil pentru o audiţie normală
într-o cameră. Dacă rezultatele nu sunt cele aşteptate
(se doreşte muzică şi pentru vecini) se poate modifi¬
ca rezistenta de 4,7 kft cât şi /sau semireglabilul şi relua
tatonarea.

Reglajele video

La pinii 2, 3 şi respectiv 4 pP furnizează semnale cu
frevenţă fixă şi factor de umplere variabil, care sunt inte¬
grate de celulele RC (10 k£2, 0,1 pF). Tensiunea continuă
rezultată este aplicată în baza tranzistoarelor care con¬
trolează, în colectorul lor, parametrii semnalului video
(luminozitatea - la pinul 5, contrastul - la pinul 3 şi
respectiv saturaţia - pinul 4 al UC).

SELECŢIA PROGRAMELOR

Comutarea programelor din E se face fie prin
apăsarea directă a tastei numerice corespunzătoare, fie

TEHNIUM decembrie 2002

PINUL ADRESAT

PROGRAM

SELECTAT

RESET

NICI UNUL

CONVENŢII LOGICE :

“1”= NIVEL LOGIC “SUS” (HIGH)

“0”= NIVEL LOGIC “JOS” (LOW)

“X”= INDIFERENT DE NIVELUL LOGIC APLICAT
(DONT CARE)

prin tasta P + - funcţia ZAPP - care determină avansul
cu câte un program (de ex: 6, 7, 8, 1, 2 etc.) în scopul
unei baleieri mai rapide a programelor recepţionate.

|iP generează la pinii 8, 9 şi respectiv 10 echivalen¬
tul BCD al tastei apăsate. Decodarea se face cu ajutorul
circuitului 561 Kn 2- MUX/DMUX analogic (echivalen¬
tul românesc este cunoscutul MMC 4051), conform
tabelului de adevăr alăturat.

Firele de comandă se conectează în bazele tranzis-
toarelor din programator. Pentru TVC tip AJIOA care
au în placa programatorului CI tip K 174 KH 2,firele se
leagă în paralel pe butoanele respective - evident firul
programului 1 la tasta 1, 2 la 2 ş.a.m.d.

In cazul TVC Cromatic care folosesc în programator
CI tip MMP 710 şi respectiv MMP 711 este necesară
conectarea în paralel cu fiecare buton de comandă a
câte unui tranzistor NPN (orice BC 107*109, 171*174
etc.) care va fi comandat de semnalul din UC. Această
adaptare a fost realizată prima dată (şi funcţionează şi
în prezent în Cromaticul personal) de colegul meu, ing.
Burcea Gabriel, în aprilie 1998.

La ieşirea din STAND-BY, pP forţează plecarea din
programul 1, la fel ca înainte de instalarea Tc.

Dacă televizorul respectiv nu este prevăzut cu pro¬
gramator electronic - TVC tip Telecolor 3006(7) - este
necesară instalarea unuia de Cromatic sau oricare alt tip
disponibil - care se găseşte ca piesă de schimb în
magazinele de specialitate. Conectarea acestuia în locul
celui existent este o operaţie extrem de simplă. Practic
se înlocuiesc firele şi se fixează mecanic noul selector
respectând corespondenţele funcţionale, după studiul
comparativ al celor două montaje şi al posibilităţilor de
adaptare mecanică.

OBSERVAŢII FINALE

Pentru a evita comenzile false provocate de
paraziţii electrici induşi de motoarele foen-urilor sau

al aspiratoarelor de praf este obligatorie păstrarea R
în ecranul metalic în care a fost livrat.

La acţionări repetate ale butonului de STAND-BY la
intervale de timp scurte, ca o protecţie la joaca copiilor,
datorită soft-ului implementat în pP UC, televizorul se
blochează în starea nealimentat şi nu mai iese din
această stare mai repede de 2 minute indiferent de
acţionările -disperate- ale E. LED-ul roşu din R rămâne
aprins în permanenţă semnalizând regimul de protecţie.

Unii beneficiari ai instalării Tc au dorit o confirmare a
apăsării butoanelor E. Aceasta se realizează extrem de
simplu montând în paralel cu LED-ul emiţător în
infraroşu un LED cu radiaţia în spectrul vizibil - de orice
culoare - care va clipi semnalizând emisia. Eventual se
va micşora şi rezistenţa de limitare corespunzătoare.

Dacă apar fenomene de acţionare necomandată a E
se verifică şi înlocuieşte condensatorul de filtraj de pe
placă ( 220|iF/16V ), a cărui capacitatea a scăzut sen¬
sibil.

Recomand amplasarea unei folii de plastic transpa¬
rente de culoare roşie în faţa găurii practicate în masca
TVC unde a fost montat R.

UC se fixează cu holzşuruburi de carcasa de lemn
cât mai departe de tubul cinescop, pentru minimizarea
radiaţiilor parazite ale transformatorului de alimentare
propriu.

Primul exemplar al Tc cu 8 programe a fost montat
într-un TVC Elcrom în august 1994 şi funcţionează
impecabil şi în prezent. Singurele intervenţii necesare în
tot acest interval au constat în:

-schimbarea bateriilor E (la aproximativ 2 ani, în
funcţie de “gradul de butonare” şi de calitatea lor);

- spălarea E - după ce o ceaşcă de ceai a fost văr¬
sată peste el.

Tranzistoarele KT 315 E (KT 972) pot fi înlocuite
cu uzualele BC-uri NPN (107*109,171*174 etc.)
respectiv BD-uri NPN din orice serie (135, 235 etc.)
respectând evident polaritatea şi dispoziţia pinilor-vezi
figura 1. Diodele KJ3 522 sunt echivalente cu orice
diodă cu siliciu de uz general (IN 4001,4148, BA 159,
243 etc.). Circuitele integrate KP 1506 XJI 1 şi KP
1506 XJT 2 pot fi înlocuite cu SAA 1250, respectiv SAA
1251.

O altă aplicaţie interesantă a prezentului kit este
cea în care tensiunile de reglaj sunt aplicate unui mon¬
taj cu circuit integrat dedicat - de ex. TDA 1524 - pen¬
tru reglajele audio (volumul rămâne neschimbat,
reglajul de balans este comandat de reglajul de satu¬
raţie, cu reglajul de contrast acţionăm reglajul de joase
etc.).

Tastele numerice vor comanda intrările surselor
audio - CAS, CD, TUNER etc. - prin comutatoarele elec¬
tronice specializate (de ex. TDA 1029 sau TDA 1029).
Autorul acestor rânduri lucrează la un asemenea
proiect. După definitivarea lui rezultatele vor fi accesibile
celor interesaţi prin intermediul aceleiaşi publicaţii.

Doresc tuturor ce vor experimenta prezentul montaj
SUCCES şi aştept observaţiile şi sugestiile lor pe
adresa redacţiei.

Mulţumesc şi pe această cale lui Bugner Horia
Alexandru pentru ajutorul acordat în tehnoredactarea
acestui material.

Bibliografie

“Telecomanda TV ” de ing. Stănescu Florentin
Octavian în “Tehnium internaţional” nr.5-6/1997

"Circuite integrate liniare. Manual de utilizare”, voi. al
ll-lea, de ing. A Vătăşescu şi colectivul, Editura Tehnică,
1980

TEHNIUM decembrie 2002

UN l>€F€CT

CU... CâNTCC

_Y03FGL_

Un vecin din mediul rural mi-a prezentat într-o zi „oful"
său cu televizorul color „TELECOLOR 3006” pe care-l are.
De vreo câteva luni încoace, îmi spuse el, la un moment
dat, după punerea în funcţiune, după un timp ecranul se
întunecă, dar sunetul persistă. Durata de funcţionare
corectă până la apariţia defectului era absolut aleatoare,
de la ordinul minutelor la cel al orelor sau al câtorva zile. A
dus bietul vecin televizorul la un depanator de profesie
(cale de 25 km), i-a explicat acestuia defectul, acesta a
ţinut televizorul conectat la reţea timp de 45 de minute,
timp în care a funcţionat ireproşabil!

Depanatorul i-a spus că probabil a fost vorba de un
contact imperfect, care în urma zdruncinăturilor de pe tim¬
pul transportului s-a remediat singur. Aduce vecinul televi¬
zorul acasă, îl conectează la reţea, este fericit circa 10
minute, după care... iar apare defectul! După o „răcire” a
televizorului de cca 20 de minute, la o nouă pornire, tele¬
vizorul funcţiona bine un timp numai de el ştiut, după
care... iar dandanaua. Bietul vecin, înnebunit, mi-a smuls
promisiunea să-l „vizitez". M-am „înarmat" cu un MAVO-
metru, un letcon cu accesoriile şi trusa de şurubelniţe.

Am desfăcut capacul televizorului, am pornit aparatul şi
m-am aşezat în spatele lui şi am aşteptat. După exact 9
minute de funcţionare corectă, ecranul s-a stins brusc.
Imediat am observat că filamentul tubului cinescop este
stins şi că tensiunea continuă de filament de 6,3 V este
lipsă.

Evident, simptomul conducea către blocul de alimenta¬
re al televizorului cu sursa sa de comutaţie, a cărui
schemă o reproduc alăturat. Demontând sursa, am
inspectat-o organoleptic, dar la prima vedere nu am con¬
statat nimic evident. Cu ajutorul ohmmetrului m-am con¬
vins că nici o componentă activă (tranzistoare, diode) nu
este defectă, după cum nici o componentă pasivă (con¬
densatoare, rezistoare). Deodată, evrika! In zona de
plantare a transformatorului Tr. 20 cu miez de ferită EE42,
observ o tendinţă de carbonizare a substratului circuitului
imprimat, în zona pinilor de implantare a transformatorului
de impulsuri pe circuit. Aici este vorba de rezistenţă de
contact, de temperaturi mari, de carbonizare şi... oxidare,
mi-am zis! Curăţând cu o pensulă şi nişte acetonă zona
contactelor, am observat că în loc ca toate lipiturile să
arate corect, parte din ele arătau „suspect”. Folosind un
decapant puternic (o picătură de acid ortofosforic pentru
fiecare pin), am refăcut cu ajutorul ciocanului de lipit toate
conexiunile dubioase. Am curăţat cu o pensulă şi acetonă
resturile de acid de pe montaj, am montat blocul de ali¬
mentare la loc şi... l-am făcut pe vecin fericit!

Două ore, cât am stat la el, televizorul a funcţionat con¬
tinuu şi sper s-o facă în continuare mult timp.

Totuşi, nişte concluzii:

- depistarea contactelor imperfecte este dificilă practic,
iar cea a contactelor imperfecte care apar şi dispar aleato¬
riu este încă şi mai dificilă, ea cere multă răbdare şi expe¬
rienţă practică;

- defecţiunea se datoreşte muncitorului electronist
care a plantat transformatorul şi care nu a prea ştiut ce-i
aceea lipitură cu rezistenţa de contact ZERO (adică o li¬
pitură „perfectă”). El n-a decapat bine pinii şi componen¬
tele ce trebuiau lipite, n-a avut materiale suficient de bune,
s-a grăbit (de, norme!), pregătirea sa profesională nu era
prea grozavă etc.

TEHNIUM decembrie 2002

RADIOAMATORISM

Pagini realizate în colaborare cu Federaţia Română de Radioamatorism

RADIORECEPTOR

SUMPIU

RO-71 100 Bucureşti, C.P. 22-50
Tel./Fax: 01-315.55.75
E-mail:

[email protected]

[email protected]
WEB: www.qsl.net/yo3kaa

pentru

RGR pe

3,5 A/l Hz

în figura 1 este prezentată schema
de principiu a unui radioreceptor portabil
(vezi foto) pentru concursurile de „vână¬
toare de vulpi” pe 3,5 MHz. Schema se
bazează pe circuitele integrate TBA
570A (radioreceptor MA-MF) şi |3A741 N
(amplificator operaţional).

Receptorul este o superheterodină
cu frecvenţa intermediară de 455 kHz,
filtrul de la ieşirea mixerului fiind piezo-
ceramic (FP) de tipul LT 455 G (se poate
folosi oricare alt tip).

Circuitul de intrare, montat pe o bară
de antenă din ferită de RF (0 = 11, I =
190), se poate acorda în jurul frecvenţei
de 3500 kHz cu ajutorul condensatoru¬
lui trimer CI (10+40 pF). In mod cores¬
punzător, frecvenţa oscilatorului local se
poate ajusta în jurul valorii 3500-455 =
3045 kHz cu ajutorul condensatorului
trimer C5, precum şi al miezului de ferită
inductanţâ L3.

al bobinei de

Nivelul semnalului detectat se reglează
cu R4 (axul scos pe panou). După o ampli¬
ficare în AF cu ajutorul etajului realizat cu
pA741N, semnalul de ieşire este ascultat
intr-o pereche de căşti miniaturale (de
Walkman) cu rezistenţa de 4 kQ.
Alimentarea se face de la un acumulator
Cd-Ni cu 6 elemente (6 x 1,2 V = 7,2 V),
care nu se încorporează în radioreceptor.

Pentru realizare s-a folosit o cutie de
plastic, pentru buretele de uns pantofii cu
cremă (fig. 3). Pentru comoditatea mon¬
tării s-au realizat două plăci de circuit
imprimat (fig. 2). Placa din figura 2a (45 x
55) este destinată circuitului electronic
aferent lui TBA570A, iar placa din figura
2b (30 x 30) pentru (3A741N.

Antena de ferită are pentru Li = 17 spire
pe suport izolator (ex. hostafan, celofan
etc.), din conductor CuEm 0,8 (de preferat
izolat şi cu mătase). Bobina de inductanţâ L 2 are 2 spire,
tot de 0,8 mm diametru, şi se plasează peste Li.

TEHNIUM decembrie 2002

RADIOAMATORISM

Dacă se dispune de un microampermetru
pentru casetofon (ceea ce a fost cazul de faţă)
de 30+100 pA, se poate adapta şi un măsurător
de câmp. Circuitul TBA570 are detectorul MA
încorporat, dar cel pentru MF trebuie realizat
în exterior la pinul 6 existând semnal de
radiofrecvenţă. In figura 1b este prezentată

schema indicatorului de câmp care se
conectează opţional.

în figura 3 se prezintă aspectul receptorului realizat
şi cotele de gabarit ale sale, din care rezultă că acesta
este mic şi uşor (vezi foto), bun pentru concursurile de
RGA. Acumulatorul se poate purta în buzunarul stâng
sau într-un săculeţ cu baieră prinsă pe umărul stâng.

TEHNIUM decembrie 2002

RADIOAMATORISM

RADIOBAUZÂ

SI... VUU>€

sesc şi în radiogomiometria de

amator (RGA) pe post de.vulpi".

Ramura cea mai sportivă a sportu¬
lui radioamatorism este aşa-numita

„vânătoare de vulpi”. în cadrul unor
concursuri organizate de radio
cluburi, având la bază criterii
diverse ca vârsta participanţilor,

lungimea de undă de lucru etc.,
concurenţii înscrişi, dispunând de
radioreceptoare portabile preacor-
date pe frecvenţa „vulpilor”,
încearcă să descopere („vâneze”)
radiobalizele („vulpile”) care emit
pe aceeaşi frecvenţă, dar în coduri
diferite şi care sunt ascunse în
teren în păduri, crânguri, tufişuri
etc.

Pentru antrenamentul partici¬
panţilor la un concurs de „vână¬
toare de vulpi” în banda de 3,5
MHz, se propune în articolul de faţă
un montaj de radiobaliză simplu şi
uşor de realizat.

TEHNIUM decembrie 2002

RADIOAMATORISM

10.14M*9«1*7 b^p)

Acest montaj respectă regulile în
vigoare ca frecvenţa fo să fie între
3510 şi 3600 kHz, polarizarea
undelor să fie verticală, iar radiaţia
să fie omnidirecţională.

în figura 1 este dată schema
bloc a montajului, în care:

ORC = oscilator cu rezonator de
cuarţ;

DF = divizor de frecvenţă;

P = poartă logică;

MV = multivribrator;

ARF = amplificator de
radiofrecvenţă.

Dacă se dispune de un rezona¬
tor de cuarţ pe frecvenţa 10,7 MHz,
oscilatorul respectiv (ORC) trebuie
asociat cu un divizor de frecvenţă
având N = 3, deoarece 10700/3 =
3566 kHz.

Schema de principiu corespun¬
zătoare acestei soluţii este prezen¬
tată în figura 2. Este vorba de un
oscilator simplu realizat cu 1/2CDB
400 (sau 1/2MMC 4011) şi de un
divizor cu N = 3 realizat cu ajutorul
a două trighere MS, de tipul CDB
473 (sau MMC 4027). Există însă
situaţii când radioamatorii construc¬
tori dispun de alte rezonatoare cu
cuarţ, sau chiar de ORC integrate
(din diverse dezmembrări ale plă¬
cilor de calculatoare). Este şi cazul

de faţă, în
care s-a
folosit un
ORC de
tip TD 308
A lucrând
pe frec¬
venţa fq =

14 3 18
kHz. în
acest caz
a fost ne¬
cesar un divizor cu N = 4, deoarece
14318/4 = 3579 kHz.

Schema de principiu este
prezentată în figura 3. Deoarece
s-au folosit circuite integrate TTL, a
fost nevoie de un stabilizator de ten¬
siune de 5V, alimentarea generală
(de la acumulatoare Cd-Ni) fiind de
9-12 V. Pentru funcţionarea ca ba¬
liză, semnalul modulator este drept¬
unghiular (meandre) cu fm = 1 MHz,
multivibratorul MV fiind realizat cu
CDB 400.

Amplificatorul de RF este format
din două etaje (T2 = 2N 2219A şi T3
= BD 139), având o schemă co¬
mună, binecunoscută (fig. 4).
Antena, adaptată la BD 139 cu un
filtru în n este de tipul baston tele¬
scopic.

Pentru prima fază de antrena¬

ment de RGA, se poate lucra cu
radiobaliza în emisie continuă. în a
doua fază a antrenamentelor,
înainte de concurs trebuie folosit un
modulator exterior special pentru
RGA, care să lucreze în codurile
stabilite (MOE - MOI - MOS - MOH
- M05) timp de 1 minut, apoi 4
minute pauză ş.a.m.d. Un aseme¬
nea modulator exterior (manipu¬
lator automat) a fost descris atât în
revista Federaţiei Române de
Radioamatorism (nr. 10/2000), cât
şi în revista TEHNIUM (nr. 6/2001).

în figura 5 se prezintă desenul
cablajului imprimat (pe substrat
simplu placat), cu dimensiunile 75 x
75, şi modul de echipare cu compo¬
nente.

în sfârşit, în figura 6 se prezintă
aspectul fizic al „vulpii” realizate
practic.

Pagini realizate de Y03FGL

TEHNIUM decembrie 2002

POŞTA

■ Dumitru LUPARU - Galaţi
Specialistul şi colaboratorul

revistei TEHNIUM în probleme de
incinte acustice este dl ing. Aurelian
MATEESCU (Bucureşti, Sect. 2,
B-dul Lacul Tei 60). îi puteţi scrie şi
solicita informaţiile dorite, eventual îl
puteţi ruga să vă ajute şi în
proiectarea boxei pentru difuzorul
de calitate pe care l-aţi procurat.

■ Ion MARTIN - Cărbuneşti
Dacă aţi trimis articolul la

adresa Redacţia TEHNIUM, Piaţa
Presei Libere, nr. 1, Bucureşti şi nu
la altă adresă, ei bine, ne pare foarte
râu, dar nu l-am primit.

Vă rugăm să reveniţi cu o copie
a articolului, al cărui titlu este intere¬
sant.

■ Silviu POPA - Bucureşti

■ Constantin VOICU - Bucu¬
reşti

■ Gabriel BONEA - Brăila

■ Victor CONSTANTIN - Buzău

■ Gheorghe NISTOR - Zărneşti

■ loan NISTOR - Cluj-Napoca

Dumneavoastră solicitaţi scheme
de principiu şi documentaţie referi-

REDACTIEI

pentru diverse circuite integrate etc.
Cu regret vă comunicăm că redacţia
revistei TEHNIUM nu dispune de o
bibliotecă tehnică cu astfel de docu¬
mentaţii şi nici de personal de
deservire. Redacţia poate pune la
dispoziţie cititorului numai scheme
publicate în TEHNIUM.

mSebastian BONDAR - Holod
(Bihor)

Informaţiile solicitate v-au fost
trimise printr-o scrisoare.

toare la diverse aparate de măsură
electronice, radiocasetofoane, tele¬
vizoare color, radioreceptoare TV
SAT, date de catalog şi echivalenţe

■ Ştefan

Focşani

HOMOCIANU -

Am gă¬
sit schema
de ampli¬
ficator audio
solicitată,
cu perfor¬
manţele:
sensibilitate
0,5 mV, pu¬
tere de ieşire
50-100 W
pe o sarcină
de 8-4 Q,
alimentare
44-62 V.

Publi¬
căm alătu¬
rat sche¬
mele solici¬
tate.

TEHNIUM decembrie 2002

POŞTA REDACŢIEI

■ Petrică BOSTAN

Dacă eraţi nu numai electronist amator, ci şi
radioamator, aţi fi ştiut, desigur, că „BUGUL' este un
manipulator MORSE perfecţionat (cu ceva... electro¬
nică) în care duratele liniilor şi punctelor (de fapt ale
sunetelor lungi şi scurte) sunt „standardizate” la două
durate fixe şi nu depind de imperfecţiunile de manipulare
ale operatorului telegrafic.

Dacă doriţi, totuşi, să abordaţi şi astfel de montaje,
vă recomandăm să luaţi legătura cu Federaţia Română
de Radioamatorism, la adresa pe care o găsiţi în
TEHNIUM.

■ Adrian GEORGESCU - Constanţa

Referitor la „nedumeririle" dv. privind articolul
„Egalizor parametric” publicat în „Tehnlum” nr. 2/2002,
autorul articolului, prof. ing. Emil Marian, face urmă¬
toarele precizări:

• A2 nu este o „poartă" (?!) ci un amplificator ope¬
raţional amplasat în montaj ca amplificator diferenţial.
Deci, el inversează ca fază semnalul primit de la Al pe

intrarea inversoare şi menţine ca fază sem¬
nalele furnizate de A3 şi A4, însumate prin
intermediul rezistenţelor R6 şi R7 pe
intrarea neinversoare.

• Amplificatoarele operaţionale A3 şi
A4 sunt etaje tampon, de tip repetor pe emi-
tor (au amplificare unitară). Ca urmare,
corecţiile „pe joase” sunt complet separate
de corecţiile „pe înalte". Ulterior semnalele
corectate se însumează şi aplică la intrarea
neinversoare a lui A2.

• Dacă C3 ar fi cuplat la intrarea nein¬
versoare a lui A4, separaţia susmenţionată
nu ar mai exista.

• Condensatorul C4 (de lOpF) este
NEELECTROLITIC, aşa cum în mod corect
a fost figurat în schema electrică.

Te felicităm şi noi, dragă Adrian, pentru
rezultatele tale frumoase în domeniul elec¬
tronicii şi ne bucură că eşti un cititor pasio¬
nat al lui „Tehnium”. Sperăm că răspunsul
autorului să-ţi înlăture nedumeririle expri¬
mate. Dacă nu, dă-ne un semn şi te punem
în legătură directă cu dânsul.

■ Gligor BOBOTEAN - Alba lulia

Pentru a împiedica ieşirea animalelor (oi, vaci etc.)
dintr-un teren determinat, se împrejmuieşte terenul
respectiv cu o sârmă (de preferat liţă din cupru, neizo¬
lată), deschisă la capete, care se racordează la o insta¬
laţie electronică specială („păstorul” electronic), aptă să
genereze nişte impulsuri de înaltă tensiune, nepericu-
loase pentru animale, dar care să determine un elec-
troşoc în momentul atingerii sârmei de către animal,
care se va retrage repede în interiorul terenului.

Montajul este alimentat de la un acumulator auto,
chiar vechi, de 12 V. Există unele recomandări inter¬
naţionale privitoare la protecţia muncii, lată-le:

• impulsurile nu vor avea amplitudinea mai mare de
5 kV, pe o sarcină ehivalentă de 51 MQ/10 nF;

• la sarcina de 50 kL2/10 nF, impulsurile nu trebuie
să depăşească 2 kV;

• perioada de repetare a impulsurilor este de la
0,75 s la 1,25 s;

TEHNIUM decembrie 2002

POŞTA REDACŢIEI

• durata impulsurilor este de cca 2 ms.

Vă prezentăm alăturat o schemă de principiu rela¬
tiv simplă. Transformatorul Tr va fi realizat cu tole E + I
cu secţiunea de minimum 4cm 2 şi va avea: n-) = 9 sp/0,6
mm; no = 14 sp/1,2 mm; n 0 = 6,8 sp 0,7 mm; n 4 = 3500
sp/0,15 mm. Transformatorul va fi bine impregnat şi pro¬
tejat la ploaie, împreună cu montajul electronic, într-o
boxă ermetică. Vă urăm succes în realizarea practică!

ceva mai elaborată (cu CI-555), care foloseşte o modu¬
laţie în frecvenţă a impulsurilor între 25-65 kHz
(frecvenţă centrală 45 kHz), cu ajutorul unei părţi din
tensiunea reţelei de 50 Hz care se aplică pe pinul 5 (ten¬
siune de control). Această tensiune trebuie să fie în jur
de 1-2 V. Rezistorul R 8 trebuie să aibă rezistenţa astfel
încât pe pinul 5 să se asigure o anumită tensiune de
polarizare. Presupunând, de exemplu, că tensiunea con¬
tinuă la ieşirea din puntea redresoare este 15 V, pe pinul
5 este necesară o tensiune de 10 V.

■ Vasile-lon DIACONESCU

Ideea alungării femelelor de ţânţari (singurele care
înţeapă omul) cu ajutorul unor ultrasunete (sau sunete),
este că acestea din urmă imită (ar trebui să imite) sem¬
nalele emise de ţânţarii masculi. Din păcate nu s-a ajuns
la un consens în ceea ce priveşte frecvenţa acestor
sunete şi ultrasunete. După unii, gama de frecvenţe ar fi
5 la 15 kHz, după alţii chiar până la 50-60 kHz. în ceea
ce priveşte puterea, aceasta poate fi de la câţiva waţi
până la 20 W, în care caz eficienţa (raza de alungare a
femelelor de ţânţari) ar fi mai mare.

Sunt cunoscute (s-au publicat şi în TEHNIUM)
multe scheme de generatoare electronice de impulsuri,
echipate cu difuzoare de înalte (tweetere) clasice sau
piezoceramice. Schema la care vă referiţi şi pe care o
reproducem alăturat a fost publicată în TEHNIUM nr.
3/1995 (şi nu în nr. 1/1991) şi aparţine ing. Viorel
Chirăscu. Este o schemă de generator de impulsuri

■ lonel-Maxim IŞTOC - Cluj-Napoca
Un tester eficace al circuitelor integrate (digitale
sau liniare) se poate realiza executând practic montajul
aplicaţiei în care este folosit „incriminatul” CI, dar având
grijă ca montajul să fie prevăzut cu soclu pentru CI pen¬
tru a putea verifica toată „zestrea" de astfel de circuite.
Circuitul - aplicaţie care se realizează practic (de regulă
este indicat în catalog) trebuie să solicite în totalitatea
funcţiunilor sale circuitul integrat. De exemplu, pentru
verificarea simultană a tuturor celor 4 porţi NAND ale CI-
CDB 400 (şi echivalentele sale) este suficient să se
realizeze montajul din schema prezentată alăturat.

Cu primele două porţi s-a realizat un generator de
impulsuri cu perioada de cca îs. Dacă cele două diode
LED pâlpâie în contratimp în ritmul de o secundă, toate
porţile CI CDB 400 sunt bune.

TEHNIUM decembrie 2002

POŞTA REDACŢIEI

■ Ing. T. Dumitrescu - Cluj-Napoca

Scrisoarea dvs. mi-a parvenit, lucru regretabil,
destul de târziu. în speranţa că vă mai sunt, totuşi, de
folos informaţiile noastre, vi le punem la dispoziţie. Tubul
catodic rusesc 7A055Heste cam „uriaş” pentru o con¬
strucţie de osciloscop de amator.

El necesită următoarele tensiuni de alimentare:

-anod 1: 80+180 V

- anod 2 :1400 V

- anod 3 : 2000 V

- grila : - 38+ -114 V

Sensibilităţile deviaţiei spotului pe ecran sunt:

- pe orizontală: 0,1+0,15 mm/V

- pe verticală: 0,12+0,18 mm/V

Vă reamintesc că pentru tubul 3A01M cu diametrul
ecranului de 32 mm şi o sensibilitate a deviaţiei de 0,15
mm/V, tensiunea triunghiulară bază de timp putea să
aibă o amplitudine de 32/0,15 = 213 V. în cazul tubului
dvs, ea trebuie să aibă amplitudinea de 68,5/0,15 * 457
V (mai mult de dublu). Din această cauză cel puţin
schema amplificatorului final al canalului de baleiaj tre¬
buie reconsiderată.

■ Cristinel SPULBER - Albeşti, Botoşani

Pentru „problema” dumneavoastră vi se potriveşte

exact răspunsul dat în TEHNIUM nr. 3 / 2002 , la pagina
28, domnului Eugen LAZĂR - Ploieşti.

Ne pare rău că intraţi greu în posesia revistei. Ne
întrebăm, totuşi, de ce un „maniac” ca dvs. nu se
abonează la revistă.

■ Florin ROMAN - Pecica, Arad

Vă prezentăm pe scurt calculul transformatoarelor
toroidale, pe care l-aţi solicitat.

Circuitul magnetic în formă de tor cu secţiunea (S)
dreptunghiulară este mai bun decât cel clasic E + I, dar
mai greu de procurat şi mai costisitor. Pentru proiectare,
presupunem că se dau: tensiunea primară Ui = 220 V,
tensiunea secundară U 2 = 24 V, frecvenţa reţelei f = 50
Hz şi curentul în sarcină l 2 = 1,8 A. Puterea debitată la
secundar este P 2 = U 2 I 2 = 43,2 W. Randamentul
transformării acestei puteri, potrivit tabelului, este
r\ = 0,92.

(W)

C CL

(sp/V)

(cm 2 )

jad

(A/mm 2 )

T|(%)

< 10

41/S

38/S

V ^2

4,5

10+30

36/S

32/S

\P?/ 1,1

30+50

33,3/S

29/S

VP 2 / 1.2

3,5

50+120

32/S

28/S

N/P2/1,25

Puterea absorbită de la reţea este P-| = P 2 /TI = 48 W.
Secţiunea necesară a miezului S =^JP2/^ ,2 = 5,8 cm 2 . Se
alege (dacă putem) un miez care „oferă" această secţi¬
une sau cu puţin mai mare. De exemplu, dacă D = 5 cm,

d = 5 cm, h = 4 cm, avem S = Q-=JCL h = 6 cm 2 . Dacă

dispunem de numai un anumit miez,
este bine să calculăm un transforma¬
tor „încărcându-l” la maximum. Pentru
numerele de spire se obţine:

n-j = 2^3 s 5 t 55 spire, de unde

Ni =5,55 220= 1221 spire

n 2 = = 4,83 spire,

N 2 = 4,83 24 = 116 spire

Diametrele înfăşurărilor (ce vor fi bobinate cu răb¬
dare cu ajutorul unei „navete”), 0 -, şi 02 , se obţin
obişnuit cunoscând curenţii 1 -, şi l 2 şi luând densitatea de
curent admisibilă j ad de 3,5 A/mm 2 .

Rubrică realizată de dr. ing. Andrei Ciontu

TEHNIUM decembrie 2002

LABORATOR

M i-am cumpărat dintr-un târg un mic letcon elec¬
tric cu puterea absorbită de 35 W, tensiunea de
alimentare 220 V şi lungimea totală 200 mm.
încă de la începutul folosirii lui, prin introducerea fişei
cordonului direct în priza de 220 V, am constatat o

P€NTRU

DUMNCRVORSTRR

Tony E. KARUNDY

încălzire excesivă, urmată de acoperirea vârfului de
alamă cu oxizi negri, pe care fludorul nu mai aderă şi
deci.necazuri.

Am ajuns repede la concluzia că letconul trebuie ali¬
mentat de ia o tensiune optimă, sub valoarea de 220 V,
deci că trebuie să realizez practic una din schemele
(multe) de reglare a tensiunii alternative cu ajutorul unui
tiristor, care au fost publicate în revista TEHNIUM.

Regulatorul manual de tensiune l-am realizat într-o
cutie de material plastic folosită pentru buretele de făcut
pantofii cu lac. Se poate, însă, foarte bine, folosi şi o
săpunieră adecvată. Aspectul este prezentat în figura 1,
în care:

1 - cutia (boxă)

2 - orificii pentru corpul de priză bipolară montată în
interiorul boxei (pentru letcon)

3 - butonul potentiometrului de reglaj al tensiunii

4 - scala gradată în valori de tensiune (pe o hârtie
albă, acoperită cu o folie transparentă de protecţie)

5 - cordonul spre priza de 220 V

6 - capac cutie

Dacă acesta este exteriorul cutiei regulatorului, ce
există în interior? în cutie se plasează un corp de priză
bipolară fără capacul de protecţie (rolul acestuia urmând
să-l preia capacul cutiei). Lângă corpul de siguranţă se
plasează montajul regulatorului de tensiune realizat pe
o plăcuţă de sticlotextolit simplu placat.

Schema de principiu a variatorului realizat este cea
din figura 2, în care:

S - corp de siguranţă (0,25 A)

D1....D5-diode IN 4007

T - tiristor T6N2P
(sau similar)

C - condensator cu
C = 0,12 pF

R2 - potenţiometru
liniar 22 kfl şi 0,5 W
R1 - rezistor 56 kQ
şi 0,5 W

Etalonarea scalei se
va face practic funcţie
de letconul folosit.
Letconul meu „se simte
bine" pentru U = 160 -
170V.

în figura 3a se dă, la
scara 1:1, desenul
cablajului, iar în figura
3b modul de echipare a
plăcii.

TEHNIUM decembrie 2002

LABORATOR

o) 0 )

CONVERTOR

DC/DC

pentru auto

Tony E. KARUNDY

Câteodată se pune problema alimentării unor ampli¬
ficatoare de AF, pentru a obţine puterea necesară, cu
tensiuni mai mari de 12 V. Dacă alimentarea trebuie rea¬
lizată în habitaclul unui autoturism, singura posibilitate
este ridicarea tensiunii de 12 V cu ajutorul unui conver¬
tor DC/DC. Există, desigur, multe soluţii şi scheme, dar
una simplă, care nu necesită transformatoare, este cea
a unui multivibrator de putere. Dată fiind întrebuinţarea,
convertorul trebuie să aibă frecvenţa de comutaţie situ¬
ată .în domeniul ultraacustic (peste 20 kHz).

în figura 1 se prezintă schema de principiu a conver¬
torului, care este clasic, simetric şi cu pornirea sigură.

în această schemă:

T 1 = To = 2N 3055 sau echivalente:

Di = Do = F 107 sau echivalente;

FU = R 4 = 10 tî/10 W;

R 2 = R 3 = 180 0/1 W;

C 1 = C 2 = 0,2 pF;

C 3 = C 4 = 10 000 pF/25 V;

R 5 = 2kO/0,5 W;

D 3 = diodă LED;

K = întrerupător (minimum 1 A).

Referitor la schema multivribratorului, să calculăm
valoarea frecvenţei impulsurilor:

1,38R 2 Ci

= 20,128 kHz

Referitor la schema dublorului, să calculăm valoarea
comună a capacităţilor C 3 şi C 4 :

C 3 = C 4 = 34 | q( k+2 )

44 U 2

Cum K = 2 (ordinul de multiplicare) şi

l 0 = 1000 mA, obţinem:

C 3 = C 4 = t°Q . Q 4 = 11333 pF

Cum această valoare nu este standard, vom alege
10000 pF şi, eventual, vom conecta în paralel câte un
condensator cu capacitatea de 1000 pF.

Realizarea montajului conform schemei din figura 1
nu necesită practic un circuit imprimat. Montajul se
poate realiza „aerian” în jurul celor două tranzistoare
montate cu izolatori pe capacul boxei metalice, ce joacă
rolul de radiator comun. Componentele mai dificil de
procurat sunt cele două condensatoare electrolitice de
10 mF. Eventual se pot folosi câte două condensatoare
de 4700 pF legate în paralel.

Aspectul practic al convertorului este prezentat în
figura 2. Boxa se realizează din tablă de fier cu
grosimea 0,8 mm. Cotele de gabarit nu se dau, ele fiind
funcţie de condensatoarele electrolitice la dispoziţie.

TEHNIUM decembrie 2002

LABORATOR

semn

D€ FRECVENŢA

ANALOGICĂ

YQ3FGL

Schema de principiu din figura 1 este a unui oscila¬
tor RF cu tranzistor, de tip Colpitts cu baza la masă,
schemă recomandată pentru frecvenţe mari. Pentru că
nu oscilatorul este subiectul articolului, ci scala gradată
a frecvenţelor generate, nu dăm valorile componentelor
schemei, care pot fi găsite de către cititori cu uşurinţă,
funcţie de gama de frecvenţe de lucru.

Frecvenţa oscilaţiilor generate este dată de relaţia:

F 0 = 1/2ju\fLĂ

în care C 0 reprezintă capacitatea echivalentă de
acord.

Cq = Og + Cv + C-ţ C 2 /(C ţ+C 2 )

S-a presupus că valoarea capacităţii C 6 este mare şi
condensatorul respectiv este practic un scurtcircuit. Cu
trimerul de capacitate C 5 şi cu inductanţa L, se sta¬
bileşte gama frecvenţelor de lucru.

Frecvenţa se reglează fin, într-o gamă limitată, cu
ajutorul diodei varicap, a cărei capacitate C v variază cu
polarizarea inversă U v ca în figura 2.

Ceea ce este specific schemei din figura 1 este cir¬
cuitul, relativ complicat, prin care se asigură transmisia
şi reglajul tensiunii U v . Spre deosebire de circuitul
obişnuit, care s-ar fi limitat la L 2 , R 5 , R 6 şi R 7 aici mai

apar R 0 şi R 9 care
formează cu R 5 o
punte de circuit con¬
tinuu (Wheatstone).

Pe diagonala de
ieşire (indicare) a
punţii se conectează
un microampermetru
cu scală liniară, de
curent continuu,
având 50 * 100 pA la
cap de scală.
Menţionăm că cele
folosite la magneto-
foane nu sunt bune
pentru scopul ce ni
l-am propus, acela
de a folosi gradaţiile
microampemetrului
ca indicatoare de...
frecvenţă.

Astfel, când Rş
este pe poziţia maximă (dreapta), U v este maximă

(U VM ), capacitatea C v este minimă (C V J şi frecvenţa fp
este maximă (f 0M ). Pentru ca f 0M să fie la cap de scală
(dreapta), se face o ajustare cu potenţiometru trimer R 7 .

Când Rş este pe poziţia minimă (stânga), U v este
minim (U vm ), C v este maximă (C VM ) şi fQ este minimă
(fQ m ). Pentru coincidenţa cu gradaţia limită stânga a
microampemetrului, se reglează R g . Bobina de induc-
tanţă l_ 2 este o bobină de şoc, la frecvenţele de lucru ale
oscilatorului, a cărui scală de frecvenţă va putea arăta
ca în figura 3.

TEHNIUM decembrie 2002

LABORATOR

TCNSIUNC.
RCGUMIin OV-27V

Cornel ŞTEFĂNESCU

Sursa propusă are la bază un stabilizator integrat de
tensiune fixă (+5V) şi un amplificator operaţional LM 741
(figura 1). S-a optat pentru utilizarea circuitului integrat
LM 309K cu tranzistor extern de reglaj. Necesitatea
tranzistorului extern este evidentă pentru cazul când tre¬
buie realizat un curent de sarcină mai mare (1A-4A) sau
când puterea disipată de circuitul integrat depăşeşte
puterea admisă.

Prezentăm în continuare câteva date de catalog ale
C.l. stabilizatoare de tensiune pozitivă:

Tip

Uin.max

lout.max.

I.Q.max

Pmax

Capsula

LM 309K

35V

10 mA

20W

T03

LM 7805

35V

0,5A

10 mA

7,5W

TO220

LM 323

20V

20mA

30W

T03

repetor de curent continuu; astfel potenţialul de pe
intrarea inversoare (implicit ieşirea) se deplasează la
nivelul tensiunii aplicate pe intrarea neinversoare în
funcţie de poziţia potenţiometrului P. Prin introducerea
celor două tranzistoare Q1 şi Q2, puterea disipată de
aplificatorul operaţional este minimă. Pentru a avea o
indicaţie asupra tensiunii de ieşire, potenţiometrul P de
reglaj trebuie gradat în volţi măsurând cu un voltmetru
digital ieşirea alimentatorului. Capătul potenţiometrului
conectat la tensiunea negativă (-5V) corespunde tensiu¬
nii nule (OV) la ieşirea alimentatorului, iar capătul conec¬
tat la tensiunea pozitivă (+22V) corespunde la tensiunea
maximă de ieşire (+27V). Dacă se dispune, se poate
conecta la ieşire şi un milivoltmetru cu rezistenţă adiţio¬
nalei adecvată.

In figura 2 sunt prezentate cablajul imprimat şi pla¬
nul de implantare a pieselor.

Tensiunile de alimentare necesare montajului
(redresate şi filtrate) sunt:

+30V, care este şi sursa de putere şi

-IOV, cu un curent maxim de 30mA.

Elementul regulator este alimentat între tensiunea
V+ şi ieşirea operaţionalului; amplificatorul operaţional
controlând polarizarea acestuia, determină ajustarea
tensiunii de ieşire între 0V-27V.

Amplificatorul de uz general (LM 741) este alimentat
între V+ şi V-, dar trebuie să nu se depăşească tensi¬
unea de alimentare maximă de 44V.

Dacă după redresare şi filtrare se obţin tensiuni de
intrare mai mari, este necesară reducerea lor utilizând
de exemplu un stabilizator parametric cu diodă Zenner
şi tranzistor (nu au fost prezentate în schemă).

Amplificatorul operaţional este conectat în montaj

o m

% H B q

O _

! c

IC 2

T2 • <
IN

CS>

''Q- -0

os <§> 4'm

DBDDDDO

> 5 DDDOflDD

^□o n O O

■> o o

8 > @ ®

° 9

7 O O §

O 0

TEHNIUM decembrie 2002

LABORATOR

REALIZAREA cu micz magnctic
BOBINELOR D€ tip fcrită

_Prof. ing. Emil Aurelian MARIAN

Constructorii amatori au ridicat
problema modului de confecţionare
practică a bobinelor, atunci când în
schema electrică este dată doar
inductanţa acestora.

Pentru a obţine nişte bobine cu
gabarit mic şi performanţe supe¬
rioare, este indicat să se utilizeze în
circuitul magnetic feritele. Feritele
reprezintă materiale magnetice
constituite din oxizi metalici, formate
la temperaturi înalte prin sinterizare.
Formele şi dimensiunile lor sunt
diferite în funcţie de domeniul de uti¬
lizare şi performanţele magnetice
cerute. Faţă de celelalte materiale
destinate realizării circuitelor mag¬
netice, feritele prezintă următoarele
avantaje:

- permeabilitatea magnetică ridi¬
cată;

- pierderi specifice de remagne-
tizare foarte reduse;

- rezistivitate deosebit de mare,
care implică automat curenţi tur¬
bionari foarte mici, deci comportare
bună la frecvenţele înalte;

- stabilitatea parametrilor elec¬
trici şi mecanici la variaţii de la tem¬
peratură.

Rezultă că pentru confecţionarea
unor bobine prin care circulă curenţi
mici (de ordinul zecilor de mili-
amperi), aflate în diverse montaje
electrice, realizarea practică a unor
circuite magnetice din ferite este
optimă.

Desigur că pentru a înţelege pe
deplin proprietăţile miezurilor mag¬
netice din ferite, trebuie făcute o
serie de consideraţii teoretice.
Miezul magnetic din ferită propriu
unei bobine poate fi de două tipuri,
şi anume miez magnetic din ferită
„moale" şi, respectiv, miez magnetic
din ferită „dură". Diferenţa între ele
constă în „suprafaţa" ariei ciclului de
histerezis, şi anume diagrama
ciclică ce reprezintă dependenţa
inducţiei magnetice B, proprie
fiecărei ferite, de câmpul magnetic H
aplicat din exterior, deci produs de
către bobină. Modul de evoluţie a

unui ciclu de histerezis este prezen¬
tat în figura alăturată. Se remarcă
principalele porţiuni ale diagramei,
şi anume:

- curba de primă magnetizare,
respectiv porţiunea unde miezul
magnetic (presupus demagnetizat)
primeşte energia magnetică de la
bobină - (a). La capătul de sus al
diagramei se observă că inducţia
magnetică B rămâne constantă,
oricât am mări transferul de energie
magnetică, prin mărirea câmpului
magnetic H, similară cu mărirea
curentului electric prin bobină.
Această valoare a inducţiei magne¬
tice se numeşte inducţia magnetică
de saturaţie, B s ;

- schimbând sensul transferului
de energie magnetică, deci sensul
câmpului magnetic H, deci automat
şi polaritatea curentului electric prin
bobină, se observă că diagrama (b)
are cu totul alt traseu decât diagra¬
ma (a). în momentul lipsei transferu¬
lui de energie magnetică (H = 0,

deci Ibobină = 0), se observă că
miezul magnetic rămâne totuşi mag-
netizat. Valoarea inducţiei în acest
caz poartă denumirea de inducţie
magnetică remanentă, Bp;

- pentru aducerea la zero a va¬
lorii inducţiei magnetice este nece¬
sar să mărim în continuare transfe¬
rul de energie magnetică. Valoarea
câmpului magnetic la care inducţia
magnetică remanentă dispare (Bp =
0 ) se numeşte câmp magnetic
coercitiv, Hq;

- mărind în continuare transferul
de energie magnetică, deci valoarea
lui H inversat ca polaritate faţă de
cea iniţială, se obţine diagrama (c).
Se observă că şi în acest caz
ajungem la o valoare a inducţiei
magnetice de saturaţie, Bg, similară
cu cea iniţială, dar cu semn schim¬
bat;

- inversând polaritatea curentului
electric prin bobină, deci sensul
câmpului magnetic H, deci practic
sensul transferului de energie mag-

TEHNIUM decembrie 2002

LABORATOR

netică, se obţine diagrama (d), per¬
fect simetrică faţă de diagramele (b)
şi (c).

Se observă că între diagramele
(b), (c) şi (d) rămâne un spaţiu. El
reprezintă practic aria ciclului de his¬
terezis, şi anume o mărime pro¬
porţională cu energia magnetică
pierdută în miezul magnetic la efec¬
tuarea unui ciclu complet de his¬
terezis. în funcţie de ea, feritele se
clasifică în două grupe:

- feritele „moi“, la care aria ciclu¬
lui de histerezis este foarte redusă,
deci pierderi mici, deci materiale
optime pentru miezurile magnetice
ale bobinelor;

- ferite „dure", la care aria ciclu¬
lui de histerezis este mare, deci
energia magnetică înmagazinată
este mare, materiale optime pentru
magneţi permanenţi sau alte apli¬
caţii (polii magnetici pentru
motoarele de c.c. etc.).

Energia magnetică „consumată"
pe parcursul unui ciclu complet de
histerezis, deci practic pierdută în
miezul magnetic al bobinei, este
proporţională cu o constantă k ce
ţine cont de materialul din care este
confecţionat miezul magnetic, de
valoarea inducţiei magnetice B şi
mai ales de valoarea frecvenţei f a
curentului electric ce traversează
bobina:

Pn = k x f

Explicaţia ciclului de histerezis
s-a realizat iniţial folosind transferul
de energie magnetică bazat pe uti¬
lizarea curentului continuu (la care
am schimbat polaritatea de două
ori), dar ea este perfect valabilă şi
pentru curentul alternativ. Singura
diferenţă este de fapt schimbarea
polarităţii curentului cu frecvenţa
specifică sursei de tensiune alterna¬
tivă aplicată la bornele bobinei.

în cataloagele cu miezuri de fe¬
rită sunt menţionaţi o serie de para¬
metri ai acestora, cei mai importanţi
fiind:

- valoarea inducţiei remanente,

BifH;

- valoarea câmpului magnetic
coercitiv, Hc[A/m];

- factorul de calitate Q (Q =
co L/Rp|y|, unde co [rad/s] = pulsaţia
tensiunii alternative aplicate la bor¬
nele bobinei (w = 2nf), f = frecvenţa
[Hz],

Rpjyl = rezistenţa echivalentă de
pierderi a miezului magnetic (fără
rezistenţa conductorului din care
este realizată bobina);

- inductanţa specifică A|_ = L/N 2 ,
şi anume inductanţa pe care ar
avea-o o bobină cu forma şi dimen¬
siunile fizice ale miezului magnetic,
având o singură spiră [nH];

- dimensiunile fizice ale miezului
magnetic din ferită.

în tabelele alăturate sunt prezen¬
tate tipuri de circuite magnetice pen¬
tru bobine.

Aceste miezuri se realizează în
România la întreprinderea de Ferite
Urziceni.

Constructorul amator poate uti¬
liza cu aceleaşi performanţe miezuri
similare produse de alte firme.

Pe fiecare miez de ferită este
notat un parametru deosebit de
important din punct de vedere al uti¬
lizării acesteia, şi anume inductanţa
specifică (A|_).

Inductanţa specifică reprezintă
inductanţa pe care ar avea-o o
bobină de forma şi dimensiunile
date, situată pe un miez într-o anu¬
mită poziţie, dacă ar fi formată dintr-o
singură spiră:

A L = L/N 2

unde A L = inductanţa specifică,
L= inductanţa şi N = numărul de
spire.

Spre exemplu, pentru deter¬
minarea numărului de spire N al
unei bobine cu miez tip oală de fe¬
rită, în scopul obţinerii unei induc-
tanţe date, L, vom folosi relaţia:

N =\/l0 9 L/A l

unde L este exprimată în henry
(H).

Exemplu de calcul. Se cere
dimensionarea unei bobine care să
prezinte o inductanţă L = 0,1 H. Se
utilizează un miez oală de ferită cu
A L = 400__ __

N =yi0 9 L/A l =Vl0 9 0,1/400
= 500 spire.

Se verifică ulterior dacă numărul
de spire încape pe carcasa bobinei
care va intra în oala de ferită.

în cazul în care numărul total de
spire dintr-un conductor de secţiune
dată nu încape, există următoarele
posibilităţi:

- alegerea unui miez de ferită cu
un A|_ mai mare;

- alegerea unui miez de ferită cu
un spaţiu destinat bobinei mai mare;

- alegerea unei secţiuni mai
reduse a conductorului de bobinaj.

Dacă numărul care reprezintă
A[_-ul oalei de ferită s-a şters sau nu
se cunoaşte, se procedează în felul
următor:

- se bobinează 100 de spire pe
carcasa ce va intra în oala de ferită;

- se introduce bobina în oala de
ferită şi se măsoară inductanţa ei, L;

- se determină A|_ utilizând
relaţia A L = L/N 2 = L/10 000 (în
nH/sp 2 ).

Ulterior se dimensionează bobi¬
na ca în exemplul de calcul prece¬
dent.

Modul de realizare practică

Se alege miezul de tip oală de
ferită, utilizându-se un A|_ mare pen¬
tru inductanţe de valori mari.

Miezuri tip "C"

Cod

MZ-6-24

19,9±0,4

13,9±0,3

6,8±0,3

MZ-7-29

33,7±0,7

21±0,2

9,4±0,3

TEHNIUM decembrie 2002

LABORATOR

Miezuri cilindrice

of -

i _

— — — — —-

Cod

g/buc

MZ-1-02 (04 x 12)

12±3,3

4±0.1

0.9

MZ-1-05 (53782)

16±0.2

-0.15

0.21

MZ-1-06 (53857)

15+0.5

2.9 ;° ° 5

-0.15

0.43

MZ-1 -08(56494A)

37±0.5

2.9 +005
-0.15

0.93

MZ-1-09(55237)

15±0.2

1.85±0.1

0.2

MZ-1-13 (46494B)

40±0.5

2.9±0.2

1.2

MZ-4-05 (56961)

15±0.2

1.85±0.1

0.19

MZ-4-07 (48157)

20 + 0.2

2 9 +0 05
-0.15

0.7

MZ-4-14 (04,9 x 50)

50±0.3

4.9±0.1

0.18

MZ-4-30 (02,2 x 16

16+0.3

2 . 2 + 0.1

0.23

MZ-4-38 (02,5 x 15)

15±0.3

2.5±0.1

0.19

MZ-4-39 (0 6 x 30)

30±0.3

6 ± 0.1

5.1

MZ-4-43 (01,6x12)

12+0.3

1 . 6 ± 0.1

0.1

MZ-4-44 (01,65 x 14)

14±0.3

1.65±0.1

0.13

MZ-4-45 (01,6 x 18)

18±0.3

1 . 6 + 0.1

0.21

MZ-4-46 (01,85 x 19)

14±0.3

1.85±0.1

0.14

MZ-4-47 (01,85 x 18)

18±0.3

1.85±0.1

0.24

MZ-4-48 (02,2 x 1,4)

14±0.3

2 . 2 ± 0.1

0.14

MZ-4-49 (04,1 x 25)

25±0 3

4.1±0.1

1.93

MZ-4-50 (04,9 x 36)

36±0.3

4.9±0.1

3.7

NC-4-03 (400631)

10 ± 0.2

4 4 +0 05
-0.15

0.7

NC-4-04 (400410)

15±0.3

4 4 +0 05
- 0.1

1.05

NC-4-05(56848)

15±0.3

2 + 0.2

0.19

NC-4-09(57635)

8.5+0.3

2.5±0.2

0.17

NC-4-10(57546)

12 ± 0.2

1.85+0.05

0.18

NC-4-11 (57545)

6.8±0.15

1.85+0.05

0.09

NC-4-12 (48870)

10 +0 ' 4
- 0.2

2.9 +0 ‘ l
-0.15

0.27

NC-4-14

8 ± 0.1

1.6±0.05

0.14

NC-5-01 (45048)

10±0.3

2 9 +005

-0.15

0.25

NC-5-03 (47909)

16±0.5

3-0.2

0.54

MZ-4-10

« +0.2

6 -0.3

MZ-4-11

40±0.5

3.8±0.2

MZ-1-14

1210.2

1.8±0.05

NC-4-16

* :?

a +0.2

6 -0.3

4.2

Miezuri tip „E“

TEHNIUM decembrie 2002

LABORATOR

Cod

cote(mm)

a(0)

b(0)

Tor 1.0 R

023

MZ-6-08

23±1

11 ±0,5

12±1

MZ-5-09

51,5±0,5

30,2±0,5

18±0,3

5,3±0,3

MZ-6-26

55±1,5

13,5±1

10±0,3

MZ-6-20

34 ±0,7

20±0,7

25±1

Miezuri de ferite tip "U"

... '1

B j

Cod

A(mm)

B(mm)

C(mm)

Ae(cm2)

MZ-2-01

58 +2

-1.5

44,6±0,4

1,77

MZ-2-03

24,4+1,2

40,7±1,3

33±0,2

0,97

MZ-7-01

28±1

58±0,85

44,6±0,4

1,77

MZ-7-03

24,4+1,2

39,6±0,4

33±0,2

0,97

MZ-7-11

27,8±0,9

57,5±1

28,4±0,3

1,71

MZ-7-26

min.17,5

38 -Î 2 5

25±0,2

0,78

MZ-6-30

4+0,1

10-0,1

12+0,1

0,246

MZ-6-33

9,9±0,3

24,5±0,7

18,4±0,5

0,65

Se calculează numărul de spire.

Se verifică dacă numărul de spire încape pe carcasa bobinei ce va intra în
oala de ferită.

Se bobinează caracasa, adăugându-se câteva spire în plus faţă de numărul
total calculat.

Se măsoară inductanţa bobinei cu miez (oală de ferită), şi prin scoaterea
spirelor (câteva încercări) se obţine valoarea necesară.

Se impregnează bobina, prin pensulare cu o soluţie de nitrolac (lacul de
impregnare nu trebuie să atace izolaţia conductorului).

Se introduce bobina în oala de ferită şi ulterior se rigidizează şi aceasta cu
nitrolac sau vopsea.

TEHNIUM decembrie 2002

LABORATOR

Date cu privire la conductorii de CuEm folosiţi la realizarea bobinajelor

DIMENSIUNEA
0 [mm]

SECŢIUNEA

[mm*]

CURKNT

MAXIM

ADMISIBIL

[mA]

REZISTENŢA

N/m]

|SH. ?

CU IZOLA¬
ŢIE Intre
STRATURI

iPIUE/cM*]

l'ÂRÂ IZOLA¬
ŢIE Intre
STRATURI

0.05

0.001%

8.85

13 250

10150

o.nc,

0.00283

0.16

10 250

u p:îb

0.O7

0.00385

4.52

3 330

9 700

0.08

0.00503

3.40

7 170

8 200

0.0'J

0.00030

2.73

6 970

(l 800

0.1

0.00786

2.21

4 40H

(1 11M)

0.12

0.01131

1.637

3 100

4 210

0.15

0.01707

0.983

2 2(41

2 880

0.18

0.02545

0.(188

1 780

2 050

0.2

0.03142

0.662

1 405

1 715

0.22

0.03801

115

0.467

1 210

1 400

0.25

•0.04909

147

0.354

978

1 140

0.28

0.06168

188

0.282

813

926

0.8

0.07009

216

0.24(1

722

807

0.85

0.08G21

293

0.1800

630

694

0.4

0.1257

315

0.1383

350

470

0.45

0.1690

400

0.1092

277

371

r.r.

0.19G4

490

0.0886

224

300

0.55

0.2370

590

0.0731

190

254

0 *

0.2827

050

0.0(116

102

200

0.05

0.3318

700

0.0524

140

ISO

0.7

0.3848

881)

0.0452

1 26

153

n.8

0.6027

i if>n

0.0340

05.6

117

o.O

0,0302

1 450

0.0274

1.0

0.7854

1 NU)

0.0221

l.l

0.0503

2 200

0.01820

48.5

1.2

3.131

2 0î m >

0.01530

40.5

1.8

1.327

2 760

0.01310

34.6

44.5

1 A

1.6.19

3 200

0.01120

1.5

1.707

3 600

O.OO084

33.5

1.0

2.011

4 OOO

0.00803

1.8

2.545

6 100

(MKIIS33.

3.142

0 300

0.^0651 i

15.6

*> 2

a.fiiu

7 («to

0.00450

14.5

16.6

2.5

•i.î mu;

î) ÎHU)

0.0035 \

J2.2

2.S

«.168

12 300

0.0O2S3

11 .5

•>

7.0.-.Î)

1 \ IVO

: o.mijir.

8.5

Deoarece conductorul de bobinaj
are de regulă un diametru destul de
redus, se recomandă ca terminalele
bobinei să fie realizate dintr-un con¬
ductor mai gros. Astfel se evită
ruperea accidentală a terminalelor
în timpul măsurătorilor sau montării
bobinei cu miez de ferită în ansam¬
blul electionic.

Oala de ferită se fixează mecanic
în locul destinat funcţionării şi apoi

se rigidizează mecanic folosind
câteva picături de vopsea. Se reco¬
mandă o manipulare îngrijită a
miezului tip oală de ferită, deoarece
orice lovire cauzează îndepărtări de
material, modificarea A|_, deci a
inductanţei.

în cazul lucrului cu frecvenţe
mari, ca şi în cazul în care acelaşi
montaj electronic deţine un grup de
bobine cu carcasă de tip oală de fe¬

rită, se impune ecranarea fiecărei
bobine, pentru evitarea influenţelor
nedorite (inductanţe mutuale).

Realizate şi montate corespun¬
zător, bobinele cu circuit magnetic
de ferită vor confirma pe deplin ca¬
lităţile estimate iniţial.

BIBLIOGRAFIE

Revista TEHNIUM, colecţia
1980-2000

Catalogul întreprinderii de Ferite
Urziceni

TEHNIUM decembrie 2002

ATELIER

MAŞINĂ

CLCCfrlCĂ

GĂURIT de mono

Tony E. KARUNDY

Maşinile de găurit de mână
industriale sunt foarte scumpe.
Articolul de faţă dă explicaţii cum se
poate realiza „HOME MADE" o ast¬
fel de maşină cu performanţe mai
modeste, evident, dar utilă în
gospodărie şi în construcţiile de
amator.

Aspectul ei este prezentat în
figura 1 , în care:

1 - motor de c.c. 24 V/1 A, de
ştergător de parbriz (camioane);

2 - colier de prindere;

3 - mandrină pentru burghie spi¬
rale 1 -5 mm;

4 - mâner;

5 - microîntrerupător;

6 - conductoare de alimentare.
După cum se observă, cotele de

gabarit ale maşinii realizate, tip

„PISTOL”, sunt rezonabile. Reperele
1, 3 şi 5 trebuie procurate (târgurile
vă aşteaptă!), iar reperele 2 şi 4 se
confecţionează. în figura 2 şi figura 3
se dau cotele principale pentru coli¬
er şi cele două piese ale mânerului.
Toate se confecţionează din plat-
bandă de fier cu grosimea de 2,5-3
mm. Nu s-a dat poziţionarea găurilor
(7 x 2), aceasta rămânând la lati¬
tudinea constructorului. Mânerul se
acoperă cu o bandă adezivă.

Tensiunea continuă de 24 V se
obţine prin redresarea, cu ajutorul
unei punţi, a unei părţi (Up) din ten¬
siunea reţelei (Ui = 220 V750 Hz).

Pentru figura 4 se pot scrie
relaţiile:

I-, = 1,41 l 0 = 1,41 A

U 2 = 0,75 U 0 = 18 V

Condensatorul nepolarizat de
capacitate C trebuie să reducă ten¬
siunea alternativă de la 220 V la
18 V.

Se poate scrie:

u2 i = (^c)* u 2 2 ; “ =2 ” f

Se deduce:

TEHNIUM decembrie 2002

ATELIER

1,41

2.3,14 .50^220 - 18?

= 20,48 ixF

Practic s-au folosit 5 conden¬
satoare bloc de câte 4 jj.F legate în

paralel.Tensiunea de lucru a lor este
de peste 220 V.

In figura 5 se dă aspectul con¬
structiv al redresorului de alimentare
a motorului maşinii. Acesta din urmă
fiind prevăzut cu un cordon (între¬
rupt de microcontactor) şi un
ştecher obişnuit, necesită o priză ce
se va monta pe panoul redresorului.
Priza fiind pentru o tensiune conti¬

nuă, trebuie să însemnăm borna +
atât pe ea, cât şi pe pinul ştecheru-
lui. La o conectare greşită nu se
deteriorează nimic, doar că motorul
se va roti invers sensului necesar
pentru avansul burghiului.

Cu acestea spuse, nu ne mai
rămâne decât să ne procurăm o
colecţie de burghie spirale cu 0 de
la 1 la 5 mm.

în vara anului 1989 mi-am
cumpărat un radioreceptor modern
cu tranzistoare tip RX 2001, produs
al Uzinelor „Electronica”. De la
început am fost foarte mulţumită de
calităţile lui funcţionale şi de fiabili¬
tatea lui (nu a avut până acum nici o
defecţiune).

Singurul „necaz” pentru mine l-a
constituit faptul că radioreceptorul
nu este prevăzut cu difuzoare pro¬
prii. Rezolvarea găsită de mine a
fost să folosesc cele două difuzoare
ale precedentului meu aparat de
radio cu tuburi electronice, de tip
TOMIS, produs de „Electronica".

Câţiva ani, cele două radiorecep¬
toare au stat în garsoniera mea,
unul peste altul. Antena exterioară şi
reţeaua electrică erau conectate la
RX 2001, iar de la TOMIS foloseam
doar... difuzoarele. Până când, într-o
zi, am avut... revelaţia: nu se poate
şi altfel, mai frumos şi tot atât de
funcţional?

Gândindu-mă că radioreceptorul
cu tuburi, vechi şi depăşit, nu-l voi

OMICfl

INOVAŢIE

Vasilica CONSTANTIN

mai alimenta niciodată de la priză
(azi, când energia electrică este atât
de scumpă), datorită randamentului
său mic, l-am dezafectat, l-am
demontat din casetă şasiul cu scala
şi am păstrat doar difuzoarele.
Măsurând cât mai exact lăţimea lui
RX 2001, am decupat (cu o pânză
de ferăstrău) partea de jos a casetei
de lemn a fostului radioreceptor
TOMIS, astfel încât caseta să vină
peste radioreceptorul cu tranzis¬
toare ca un fel de mantie înglobân-
du-l (vezi fotografia).

Sunt foarte mulţumită de noul
aspect al radioreceptorului meu,
care şi-a micşorat gabaritul, este
estetic şi funcţional (cele două difu¬
zoare permit, oarecum, recepţio-
narea emisiunilor STEREO în
UUS).

Gândindu-mă că şi alţi cititori ai
revistei TEHNIUM îşi pot valorifica în
acest mod vechile radioreceptoare
cu tuburi electronice, am scris aces¬
te rânduri prezentând experienţa
mea.

TEHNIUM decembrie 2002

ATELIER

TClCSCOP

SUSŢINUT de TRCPICD

Ing. Nicolae RUSU

Având o oglindă cu diametrul de
140 mm, am realizat un telescop
susţinut de trepied. întregul telescop
- inclusiv furca - nu cântăreşte
decât 3,2 kg, iar instalat pentru a
putea face observaţii măsoară 107
cm.

Trepiedul, cu o înălţime de 77
cm, cântăreşte 2,7 kg.

Componente:

• oglindă telescopică cu montu¬
ra ei;

• tub telescop din tablă subţire
tronson 1;

• ocular.

• furcă de susţinere telescop;

• trepied.

1. Oglinda cu montura ei (fig. 1)

Peste spatele oglinzii se pune un
strat protector din:

• chit moale folosit la îmbinările
pereţilor din beton, ori

• pâslă, în mai multe straturi, li¬
pite între ele ori

burete.

Cu ajutorul ghearelor, oglinda se
solidarizează cu discul de prindere,
care la mijloc are sudat (cositorit)

Discul de montare pe tub are
patru braţe de prindere pe tub, iar pe
partea interioară, trei piuliţe M3 lipite
cu cositor, la distanţe egale, prin
care trec şuruburile de corectare a
orientării oglinzii în tub.

Arcul tronconic facilitează ori¬
entarea oglinzii când se umblă la
şuruburile de reglaj.

După cum se vede, braţele de
prindere pe tub, cu şuruburi M4 x 10
mm, trec peste cercul de rigidizare
exterior al tubului, care este nituit pe
tub.

2. Tubul - tronson 1 şi 2 (fig. 2)

Pentru facilitarea la transport s-a

conceput ascunderea tronsonului 2
în tronsonul 1.

La utilizarea telescopului, tron¬
sonul 2 se scoate din tronsonul 1, iar
asamblarea se face cu o brăţară, ca
în figura 2a, din tablă de oţel galva-
nizată, de 10 cm lăţime, cu două
şuruburi M5 x 15 mm cu cap fluture.

Fiind necesară mărirea diame¬
trului tronsonului 2 la cel al cercului
de rigidizare a tronsonului 1, cât mai
ales pentru linearitate, se adaugă pe
acesta două fâşii de cauciuc, supra¬
puse. Tuburile se vopsesc cu negru-
mat pe ambele suprafeţe.

Filet vor avea găurile ce trec prin
cercul de rigidizare a capătului din¬
spre oglindă al tubului 2.

Se vede clar că tubul 2 trebuie să
culiseze în interiorul tubului 1.

3. Susţinător oglindă rabatare
spot luminos (fig. 3)

Razele concentrate ce vin de la
oglinda telescopului se rabat la 90°
spre ocular.

Susţinătorul oglinzii se compune
din:

• lamelă din fier balot, cu un
capăt întors, ca să strângă şurubul
oglinzii plane;

• şurub de prindere pe tubul
telescopului, de capul căruia se co¬
sitoreşte lamela (şurub M5 x 30);

• piuliţa şurubului, dintr-o valvă
auto prelucrată;

• şurubul oglinzii plane, cu cap
rotunjit, M3 x 30;

• şurubul de strângere a capului
şurubului oglinzii;

• montura oglinzii, de care este
cositorită o piuliţă de la un întrerupă¬
tor sau de la o priză dezafectată;

• idem - tronson 2; capul şurubului de prindere pe dis-

• susţinător oglindă rabatere cui de susţinere a ansamblului

spot; oglinzii, care disc se prinde apoi de

• suport tub ocular; tubul telescopic tronson 1.

TEHNIUM decembrie 2002

ATELIER

n _n

^630 mm

• oglinda, de o formă puţin elip¬
tică, trebuie să aibă sticla cât mai
subţire când argintarea e pe spate,
ori să fie confecţionată din cioburi de
la un far auto, care are argintarea pe
faţă şi este din ceramică, uşor mo-
delabilă cu pila.

Pentru punerea la centru a
oglinzii se construieşte o grilă ca în
figura 3, dintr-o placă pătrată de 15
mm, cu gaură, la care se lipesc
patru picioare cu ciocuri. Acestea
trebuie să îmbrace prin exterior
capătul tubului telescop 2.

Două sârme de liţă se vor
întretăia la centru.

4. Suport tub ocular (fig. 4)

lată, orientativ, cum trebuie exe¬
cutat suportul.

Tubul, din metal, se poate con¬
strui din bandă de fier lată de cca 8
mm, care se înfăşoară pe tubul ocu¬
larului (0 32 mm), lipindu-se mar¬
ginile.

Placa de care se lipeşte tubul -
placa din exterior - poate fi de 1 mm
grosime şi i se dă curbura tubului.

Placa inferioară - din interior -
va fi de cca 2 mm grosime, pentru
că în ea se vor înşuruba cele patru

şuruburi de montaj, cum se vede în
figurile 3 şi 4.

Atât gaura de trecere a spotului
luminos prin tubul telescopului, cât
şi găurile prin suport vor avea

diametrul de până la 20 mm.

Distanţa de la axul găurii supor¬
tului pentru spot la gaura şurubului
susţinătorului oglinzii de rabatere se
determină practic după execuţia
susţinătorului.

$uruburile de prindere sunt M3 x
8 mm.

5. Tubul ocular (fig. 5)

Sunt necesare două tuburi. In
primul - în tubul mare - se mon¬
tează două lentile de mărimea inte¬
riorului tubului, susţinute de seg-
menţi, fie din acelaşi tub, fie din tub
ceva mai mic, dar care să asigure
poziţia fixă a lentilelor.

Distanţa Dl se deduce practic
astfel: după ce s-a montat oglinda
de rabatere - a doua lentilă intro¬
dusă prin celălalt capăt al tubului -
se împinge uşor, cu un tub mai mic,
până apare spotul reflectat şi
cuprinde întreaga lentilă. Aceste
două lentile servesc la inversarea
imaginii.

Apoi, cu al doilea tub se caută
poziţia, distanţa D2, care poate
varia în funcţie de distanţa până la
obiectul vizat. Este importantă apoi
găsirea poziţiei corecte a ochiului.

Pentru orientare, menţionez
câteva date din lucrarea realizată de
mine:

0 tubul mare - exterior - 31 mm,
L = 220 mm;

0 tub mic 28 mm, L = 106 mm.

Negăsind un tub potrivit din plas¬
tic, am folosit o bucată de la tuburile
de alamă care susţineau draperiile,
pe care am spintecat-o longitudinal
până a corespuns scopului, după
care, de la jumătate, am lipit-o şi la
capăt am întărit-o cu un cerc din
sârmă de cupru.

TEHNIUM decembrie 2002

ATELIER

Astfel, cu banda de cauciuc scoasă, deplasarea
tubului se face uşor, stabilindu-se telescopul în po¬
ziţie de echilibru, iar banda de cauciuc menţine
poziţia semibrăţării când telescopul este înclinat.

7. Trepiedul (fig. 7)

Se compune din:

• pilon înzestrat cu colier de frână şi cârlig de
siguranţă (ţeavă 0 28 mm x 680 mm de la un cazan
de baie dezafectat):

• bucşa, în care culisează pilonul, cu o lungime
de 330 mm;

• brăţara superioară, din trei sectoare, cu urechi
pentru prinderea picioarelor;

• brăţara inferioară, pentru asigurarea
deschiderii picioarelor, tot cu trei sectoare cu
urechi, care ţin barele de distanţare, prinse de
inelele de picioare;

• picioare, din ţeavă de aluminiu sau alamă de
0 29 x 820 mm.

La capetele picioarelor (dacă nu se adaugă pre¬
lungitoare) se pune câte un dop de cauciuc pentru
a nu aluneca.

Cârligul de siguranţă vine peste marginea furcii
telescopului, pentru cazul în care întregul ansamblu
se răstoarnă.

Se înţelege că pentru transportarea telescopului
şi a trepiedului se confecţionează huse separate.

Depunerile de praf pe oglindă nu se înde¬
părtează cu nici un fel de cârpă sau piele, deoarece
Distanţa Dl =140 mm, iar D variabil, = 120 mm. orice urmă, cât de mică, depreciază oglinda. Se va folosi
6. Furca de susţinere (fig. 6) o pensulă cât se poate de fină şi moale.

Se compune din:

• semibrăţară de susţinere, din tablă
căptuşită cu un strat de burete, contra lunecării;

• bandă de cauciuc, care asigură presiunea
pe tub;

• axele semibrăţării, cu care se sprijină tele¬
scopul pe furca propriu-zisă. Sunt din aluminiu
ori alamă, de 0 8 mm x 12 mm;

• furca, având locaşuri pentru axe şi pivot
pentru trepied, se poate confecţiona dintr-o
consolă de jgheab de la un acoperiş de casă
dezafectat;

• pivotul, în lungime de cca 70 mm, va tre¬
bui să intre în pilonul central al trepiedului.

TEHNIUM decembrie 2002

ATELIER

CONSTRUCŢIA
INCINTA VOIGHT
TRPCRCD PIPC

Ing. Aurelian MATEESCU
Prof. Gheorghe ALEXANDRESCU

Introducere. Această parte va încerca să lămu¬
rească de ce am optat pentru construcţia acestui tip de
incintă.

în aproape patru decenii de lucru în domeniul elec¬
tronicii şi construcţiilor dedicate reproducerii de calitate
a muzicii, am urmărit câteva principii:

- obţinerea de rezultate de calitate cu cheltuieli mi¬
nime;

- utilizarea de componente şi materiale accesibile,
pentru a putea fi reproduse de un număr mare de con¬
structori amatori;

- utilizarea unei aparaturi de măsură şi control acce¬
sibile.

Am sperat ca după 1989, accesul la componente şi
materiale de bună calitate să fie cu totul altul faţă de ce
a oferit comerţul socialist. Din păcate, acest deziderat
s-a realizat numai în parte.

Procurarea unui difuzor de calitate rămâne încă o
mare problemă, deşi piaţa este inundată de astfel de
produse. Argumentarea acestei afirmaţii este foarte
simplă:

- difuzoarele au fost importate pe criteriul „preţ
minim" (profit maxim);

- cu una-două excepţii, nici un importator nu
livrează o dată cu produsul şi parametrii necesari pen¬
tru proiectarea şi construcţia unei incinte acustice pen¬
tru audiţii de calitate (ne referim la parametrii Thiele-
Small, nu la puterea şi impedanţa notate pe unele
etichete de produs);

- cu mici excepţii, wooferele sunt de tipul CAR
AUDIO, pentru montare pe maşini şi nu se pretează la
confecţionarea de incinte acustice „de casă";

- tweeterele şi difuzoarele de medie frecvenţă sunt
de calitate îndoielnică şi cu performanţe acustice slabe;

- utilizarea difuzoarelor de uz profesional, importate
de firme serioase (care pot furniza toate informaţiile
necesare pentru proiectare) este prohibitivă din cauza
preţului ridicat, iar tweeterele pentru echipamente de
scenă nu sunt adecvate incintelor domestice. în plus, nu
toate se pretează la incinte de casă.

Dacă mai avem în vedere faptul că un audiofil tre¬
buie să facă o investiţie de minimum 20-30 milioane lei
pentru achiziţionarea unei perechi de incinte decente,
fără pretenţii de high-end hi-fi, ajungem la concluzia că
abordarea unei construcţii care să satisfacă exigenţele
la limita sumei citate devine foarte interesantă daca
preţul de cost este de 5-6 ori mai mic, deci în jur de 5
milioane lei.

De ce am abordat această construcţie? Pentru că:

- am citit articolul publicat într-un număr mai vechi al
revistei de prof. ing. Emil Marian şi am găsit elemente
interesante comparativ cu tipurile clasice de incinte:
bass-reflex (devenite complet banale prin repetiţie), linie
de transmisie (performanţe neconvingătoare) sau pâlnie
acustică (construcţie mult mai dificilă ca abordare);

- nu se impune nici un parametru dificil wooferului,
calitatea rezultatului fiind dependentă, normal, de cali¬
tatea componenţei utilizate;

- posibilităţi de up-gradare uşoară, cu costuri relativ
mici şi cu rezultate spectaculoase.

Trebuie să spun de la început că rezultatele au fost
peste orice aşteptări şi, deşi construcţia pare dificilă la
început, cea de a doua incintă a fost asamblată în circa
3,5 ore de două persoane.

Principiul de funcţionare. Fără să reluăm articolul
deja apărut în revistă, vom reaminti câteva elemente
indispensabile înţelegerii funcţionării incintei. De la
început reamintim că discutăm numai de incinta în care
lucrează wooferul, pentru reproducerea frecvenţelor
joase. Redarea întregului spectru sonor va fi abordată,
mai târziu, în mai multe variante.

Incinta VTP este o incintă deschisă, construită la
începutul anilor ’30 de Paul Voight. Este cunoscută şi uti¬
lizată şi în prezent de constructorii amatori sub numele
„Basset" şi „Monolith" (livrabilă în kit) şi realizată indus¬
trial sub numele „Howard Castle". Se prezintă ca o in¬
cintă deschisă cu secţiune variabilă linear (un tub cu
secţiune pătrată, cu lungime de circa 1,8 metri, care
este divizat de un perete în diagonală). Considerăm
numai o jumătate pe lungime: un tub închis la un cap şi
a cărui secţiune creşte la arie maximă la capătul celălalt.
Desigur că lungimea tubului de 1,8 metri nu este uşor de
manevrat, din care cauză s-a preferat plierea sa. La 1/3
din lungimea sa, faţă de capătul închis, este montat

wooferul. La deplasarea membranei în spaţiul închis,
presiunea acustică are valori importante şi se propagă
către deschiderea tubului. Randamentul acustic în
domeniul frecvenţelor grave, într-o plajă importantă,
creşte mult - incinta lucrează ca un convertizor acustic.

Frecvenţa de oscilaţie a aerului în tubul acustic con¬
siderat atunci când membrana difuzorului se
deplasează este funcţie de lungimea tubului. Frecvenţa
de rezonanţă Fs este dată de formula:

Fs = c/4 I unde:
c = 344 m/s - viteza sunetului în aer
I = lungimea tubului în metri.

Astfel, pentru un tub acustic cu lungimea de 2 metri
obţinem o frecvenţă de rezonanţă de 43 Hz, iar pentru
un tub cu lungimea de 1,8 metri, frecvenţa de rezonanţă
este de aproape 48 de Hz (47,77 Hz). Pentru a obţine o
frecvenţă mult mai joasă este nevoie de o lungime mult
mai mare, dar şi aşa, un tub de circa 2 metri reprezintă
o problemă în utilizarea curentă, de aceea s-a preferat
plierea sa. Frecvenţa de rezonanţă în intervalul 40-50

TEHNIUM decembrie 2002

ATELIER

Fig.1. Caracteristica de frecvenţă a unei incinte VTP (determinări cu un woofer SEAS WP 171 NP de 170 mm)
A - caracteristica wooferului

B - caracteristica de frecvenţă măsurată la deschiderea VTP

C - însumarea celor două caracteristici de frecvenţă, adică răspunsul real, util al incintei cu wooferul montat

Fig. 2. Caracteristica de impedanţă a wooferului SEAS WP
171 NP:

A - în incinta închisă de 14 I; B - în VTP

Hz este chiar foate convenabilă, iar reproducerea
frecvenţelor joase depăşeşte media incintelor din
gama de preţ de până la 20-30 de milioane lei
(1000 Euro).

în plus, caracteristica de frecvenţă în acest
domeniu este plată, mai plată decât în cazul liniei
de tansmisie şi cu mult superioară faţă de incinta
bass-reflex (figura 1). Forma conică împiedică for¬
marea undelor staţionare. Un rol important în
funcţionare îl are materialul de amortizare, dar
asupra acestui element vom reveni în cele ce
urmează.

în figura 2 este prezentată curba de impedanţă
a unui woofer montat într-o incintă închisă de 14
litri şi modificarea curbei de impedanţă în sensul
aplatizării caracteristicii în cazul funcţionării în VTP.

Determinările prezentate în figurile 1 şi 2 sunt
efectuate pe un woofer SEAS WP 171 NP, un difu¬
zor de calitate bună şi preţ mediu. Determinările
asemănătoare efectuate pe woofere Davis şi Focal
au dus la aceleaşi concluzii, iar audiţiile efectuate
în laboratoarele Elektor au dat rezultate excelente.
Observaţi că nu am amintit nimic de parametrii
difuzorului utilizat, ca elemente restrictive.
Determinările şi măsurătorile efectuate în la¬
boratorul Elektor au avut în vedere două tipuri de
woofere, cu diametrul standard de 200 mm şi cu
diametrul de 170 mm. (în prezent diametrele difu-
zoarelor sunt, cu mici excepţii, standardizate inter¬
naţional, ceea ce permite posibilitatea înlocuirii unui
difuzor cu altul de aceeaşi mărime, cu păstrarea, între
anumite limite, a performanţelor iniţiale la aparatura
audio fără pretenţii).

Construcţia incintei acustice. Am plecat de la
început pe utilizarea unui woofer de 200 mm, având în
vedere că ascultăm muzică din genuri diverse, de la
muzică simfonică, operă, la jazz, rock de toate genurile
şi până la muzica actuală. Necesitatea unor presiuni
acustice mari la muzica rock, să spunem, ne-a împins
către această alegere de la bun început, chiar dacă ea
complică, în final, opţiunea către o incintă cu două căi.
Am eliminat, de asemenea, utilizarea panoului de

amortizare opţional, care prevedea utilizarea unei
rezistenţe acustice Scanspeak ce nu se poate procura
uşor.

Pentru construcţie se utilizează placă de PAL cu
grosimea de 18 mm, utilizată la producţia de mobilă. Se
recunoaşte privind cantul: particulele componente sunt
mai dense către cele două feţe şi mai puţin dense la
mijloc. Placa având densitate relativ uniformă se prelu¬
crează mai greu, se rupe uşor la margini şi este mult mai
poroasă. Evitaţi această calitate de material. Placa
recomandată se înscrie în cerinţele producătorilor de
incinte, purtând denumirea de MDF (medium density
fibreboard = placă de fibră lemnoasă de dentitate
medie). Pentru realizarea unei perechi de incinte sunt
necesare plăcile indicate în tabelul alăturat.

TEHNIUM decembrie 2002

ATELIER

Ffg.3. Incinta VTP - secţiune

Dimensiuni (mm)

Buc.

Destinaţie

900 x 400

panou lateral

900 x 209

panou spate

645 x 209

panou frontal

383 x 209

panou de bază (soclu)

364 X 209

panou superior

644 x 209

panou interior

491 x 209

panou interior

284 x 209

panou interior

143 x 209

panou interior

Toate panourile din PAL cu grosimea de 18 mm

pentru mobilă

400 x 400 x 25 mm

placă soclu din PAL
cu grosimea de

25 mm (opţional) sau

400 x 400 x 18 mm

executate din suprafaţa
de PAL rămasă,

îmbinate prin lipire
cu aracet câte două,

rezultând două plăci
cu grosimea de 36 mm

Toate panourile necesare pentru două incinte se pot

tăia din două plăci de PAL de 18 mm grosime procu-
rabile de la magazinele de materiale de construcţie
(rămâne aproape V 2 din placă), costul fiind de aproxima¬
tiv 600 mii lei. Tăierea nu se recomandă a fi executată
cu scule de mână, ci la un atelier de specialitate, pe un
ferăstrău circular cu masă şi vernier. De calitatea tăierii
depind uşurinţa montajului şi calitatea îmbinărilor şi
etanşărilor.

Se identifică panourile tăiate conform desenelor 3 şi
4 şi se execută următoarele operaţii de montaj, pentru
fiecare incintă acustică: preliminar, în panoul frontal se
va executa decupajul circular necesar montării wooferu-
lui ales. Centrul cercului de decupat se găseşte pe axa
de simetrie a panoului frontal (645 x 209 mm), la 124
mm de marginea superioară. Diametrul decupării se va
trasa după măsurarea precisă a diametrului de aşezare
al difuzorului utilizat. Tăierea se execută cu traforajul,
chiar dacă este o operaţiune obositoare şi necesită mai
multe pânze de traforaj. Cei care dispun de o freză elec¬
trică, pot realiza decuparea cu precizie şi fără efort şi
mai pot executa o operaţie: execuţia unui lamaj care per¬
mite „îngroparea" difuzorului la faţa panoului frontal,
îngroparea are atât un rol estetic, cât şi unul practic. Se
evită astfel difracţiile sunetului ce apar pe marginile şasi-
ului, pe muchiile sale. Desigur, această operaţie nu jus¬
tifică procurarea unei astfel de scule. Adâncimea şi
diametrul lamajului se stabilesc după dimensiunile
wooferului şi se execută pe toată suprafaţa. Apoi, se
trasează decupajul propriu-zis şi se execută. Pentru a nu

TEHNIUM decembrie 2002

ATELIER-

Fig. 5. DETALIU DE MONTAJ AL PLĂCII DE BAZĂ,
A VÂRFURILOR DE SPRIJIN (SPIKES) Şl A MODULUI
DE SPRIJIN PE SOL PENTRU AMORTIZAREA
VIBRAŢIILOR

1 - perete lateral incintă

2 - şurub pentru lemn, I = 50 mm, diam. 5mm, pas
mare (se vor utiliza 6 buc.)

3 - placă bază incintă

4 - material de amortizare (burete sau cauciuc
moale)

5 - placă de soclu din PAL 25 mm (vezi text)

6 - spike (vârful este ascuţit şi călit, diametru M6)

7 - piuliţă M6 captivă

8 - răşină epoxidică (tip poxipol, araldit etc.)

9 - placă din material ceramic, marmură, piatră sau
metal

10 - material de amortizare (cauciuc, pâslă etc. cu

grosimea de minimum 5 mm) _

pierde centrul cercului, acesta va fi fixat prin găurirea cu
un burghiu spiral de diametru mic a panoului frontal
până la străpungere.

Se poate trece apoi la operaţiile de montaj al com¬
ponentelor incintei.

Pe un panou lateral 900 x 400 mm se trasează po¬
ziţiile de montaj ale celorlalte panouri, ca şi locurile în
care se vor utiliza şuruburile de fixare, conform desenu¬
lui. Locurile şuruburilor se vor marca pe placă astfel ca
ele să fie plasate la jumătatea grosimii plăcii îmbinate.

Se plasează al doilea panou lateral sub primul şi
după alinierea lor perfectă se rigidizează cu 4 prese de
lemn. Se pot da 2 - 4 găuri cu diametrul de 4 mm pen¬
tru şuruburile de fixare, plasate către marginile celor
două plăci suprapuse, imobilizate de un ajutor, prin care
se trec şuruburi M4 x 50 prevăzute cu şaibe plate, cu
care se imobilizează plăcile pentru a se putea găuri
simultan cele două panouri.

Se dau găuri străpunse cu diametrul de 4 mm prin
cele două panouri.

Se zencuiesc pe 4 - 5 mm adâncime găurile pe
părţile panourilor care rămân la exterior (atenţie! - dacă
aţi desfăcut şuruburile de fixare dintre cele două plăci).
Se foloseşte un burghiu cu diametrul de 7 sau 8 mm.

Pentru montaj aveţi nevoie de un ajutor. Se mon¬
tează, pas cu pas, panourile exterioare: spate, faţă,
soclu, superior, astfel:

- cantul plăcii exterioare ce se montează se unge uni¬
form cu aracet gros de tâmplărie şi se pune pe masa de
lucru cu cantul uns în sus. Ajutorul va aduce panoul la¬
teral în poziţia de montaj, sprijinit de panoul ce se mon¬

tează şi de un alt panou cu aceeaşi lăţime de 209 mm;

- se fixează panoul uns cu aracet în poziţia de mon¬
taj cu şuruburi de Rigips 3,5 x 35 (40) mm, care se
strâng cu atenţie pentru a nu rupe materialul. Capetele
şuruburilor, îngropate în material, se vor astupa cu chit
în final, la operaţiile de finisare;

- aracetul în exces se întinde pe îmbinări, iar sur¬
plusul se elimină cu o cârpă umedă. Se montează toate
panourile exterioare şi se verifică etanşeitatea
îmbinărilor. La nevoie se etanşeazâ cu amestec de
aracet cu rumeguş fin de lemn sau numai cu aracet
gros;

- se montează panourile interioare în acelaşi mod,
verificându-se poziţionarea corectă, de care depinde
îmbinarea cu celălalt panou lateral. Se verifică
etanşeitatea.

Se confecţionează din polistiren expandat sau din
lemn, baghetele de racordare a panourilor interioare la
pereţii laterali.

Se lipesc baghetele de racord pe poziţii cu aracet
gros şi se imobilizează pentru 24 de ore cu ace de
gămălie până la uscarea completă.

După o perioadă de uscare de 24 de ore, se verifică
îmbinările, etanşeităţile şi se fac eventualele corecţii.

Se ung toate canturile ce se îmbină cu panoul lateral
rămas cu aracet gros şi se poziţionează panoul lateral,
după care se imobilizează cu şuruburile Rigips. Se
şterge surplusul de aracet. Se lasă ansamblul să se
usuce 24 de ore.

Se execută chituirea canturilor cu chit de bună cali¬
tate pentru lemn sau chit poliesteric pentru maşini
(atenţie! - se întăreşte rapid, se prepară în cantităţi
mici).

Se astupă cu chit capetele şuruburilor Rigips.

După uscare, se şlefuieşte cu atenţie toată suprafaţa
şi se şterge de praful rezultat. Se poate folosi şi o folie
autoadezivă.

Finisarea: la alegere. Se poate opta pentru vopsire
cu o vopsea în ton cu restul mobilei, de preferat prin pul¬
verizare în 2 - 3 straturi, cu uscare şi şlefuire fină între
straturi.

(Continuare în nr. viitor)

Fig. 6. Detaliu de montaj al incintei tweeterului

1 - şurub Rigips

2 - perete incintă tweeter (PAL 10 mm gros.)

3 - şaibă plată

4 - garnitură cauciuc sau pâslă densă

5 - garnitură cauciuc sau pâslă

6 - placă superioară VTP

TEHNIUM decembrie 2002

AUTO - MOTO

CONDUC€R€R ECONOMICĂ m

Pagini realizate de prof. ing. Mihai Stratulat

Alături de necontenitele şi
uriaşele eforturi de a mai smulge din
motor câţiva cai putere, specialiştii
au fost şi sunt permanent preocupaţi
de a reduce energia pe care aerul o
„fură" de la motor în timpul
deplasării automobilului.

Efectul pe care rezistenţa aero¬
dinamică îl are asupra nivelului de
consum este bine cunoscut, puterea
Pa irosită în lupta automobilului cu
atmosfera fiind proporţională cu
cubul vitezei de deplasare V, con¬
form relaţiei:

Pa = Ac x |-£-jy3

în care A este aria gabaritică
frontală a maşinii iar p densitatea
aerului. Enorme străduinţe ştiinţifice
şi sume imense au fost cheltuite în
peste un secol de existenţă a trăsurii
motorizate pentru a mai diminua
măcar cu câteva sutimi valoarea
coeficientului aerodinamic (sau de
formă, cum i se mai spune) c x .
Studiile românului Aurel Persu,
primul om de ştiinţă care a funda¬
mentat teoretic şi practic raportul
între arhitectura caroseriei şi
pierderile aerodinamice, au arătat
că valoarea acestui mic dar
încăpăţânat coeficient depinde de
forma generală a caroseriei, de
modul de plasare a elementelor
agabaritice (faruri, roţi, oglinzi, roată
de rezervă, lămpi, portbagaj ş.a.) şi
de atunci forma automobilelor a fost
subordonată acestui comandament
- singura posibilitate de reducere a
consumului de combustibil fără a
afecta structura ansamblului
maşinii.

Lucrurile par a fi rezolvate în cazul
autoturismelor unde extrem de ri¬
guroasele încercări efectuate în
tunelurile aerodinamice au condus
la cele mai elaborate profiluri ale
caroseriei sub aspectul rezistenţei
aerului. Aici însă intervine de multe
ori în sens păgubitor iniţiativa
proprietarului automobilului. Din do¬
rinţa de a epata, de foarte multe ori
pe automobilul îngrijit arhitecturat de
uzină se văd instalate faruri supli¬
mentare, diferite lămpi de sem¬
nalizare, oglinzi peste ceea ce este
necesar, antene dispuse în cele mai
ciudate amplasamente şi po¬
ziţionări, portbagaje montate pe pla¬
fon sau capota din spate fără a fi
folosite, toate acestea făcând con¬

sumul de carburant să sporească cu
2-3%, risipă care ar putea fi evitată
dacă s-ar renunţa la ele. Numai
păstrarea portbagajului şi nea-
coperirea bagajelor depozitate aici
cu o husă corespunzătoare, care să
nu creeze mari rezistenţe aerodi¬
namice, majorează consumul cu
1-1,5%.

Rămânând în domeniul autotu¬
rismelor, consumul lor de com¬
bustibil se arată afectat sensibil de
tractarea unei rulote sau a unei
remorci oarecare. Sporul de consum
se explică prin spaţiul creat între
partea din spate a maşinii şi cea
frontală a rulotei (zonă unde se pro¬
duc puternice turbioane care
frânează înaintarea ansamblului) şi
devine important atunci când
înălţimea rulotei (remorcii) întrece

cu mai mult de 60 cm pe cea a auto¬
turismului tractor.

Din figura 1, determinată experi¬
mental, reiese modul în care iau
naştere curenţii perturbatori dintre
autoturism şi rulotă. Şi tot de aici se
vede că situaţia poate fi ameliorată
dacă pe plafonul autoturismului se
plasează un ecran, numit spoiler,
care regularizează esenţial curge¬
rea aerului. Cercetările menţionate
au arătat o apreciabilă reducere a
coeficientului aerodinamic, eficienţa
procedeului depinzând de locul de
plasare a spoilerului. Poziţia sa este
precizată de distanţa Is, de
înălţimea I precum şi de distanţa
dintre autoturism şi rulotă - care
pentru experimentele prezentate în
figura 2 a fost de 2100 mm.

TEHNIUM decembrie 2002

AUTO - MOTO

Se vede că există anumite valori optimale pentru Is şi
pentru I la care reducerea valorii coeficientului de formă
Ac x este cea mai mare, deci pentru care se presupune
că se obţin cele mai importante economii de com¬
bustibil. Ca este aşa, o certifică măsurătorile compara¬
tive de consum în funcţie de viteza de deplasare care
arată că ataşarea unei rulote măreşte consumul cu 2-7
litri la suta de kilometri, în funcţie de viteză, iar aplicarea
corectă a spoilerului reduce acest consum cu 2,5 1/100
km. Tot de aici rezultă că viteza economică în cazul trac-
tării unei remorci este mai mică decât cea a autoturis¬
mului solo (fig. 3).

Mai complexă este discuţia în cazul autovehiculelor
grele la care rezistenţele aerodinamice sunt mult mai
mari. în primul rând suprafaţa frontală a auto¬
camioanelor este mai amplă iar cabina are o confor¬
maţie cu colţuri, muchii şi proeminenţe nerotunjite, la fel
ca şi caroseria, remorca sau semiremorca. Partea din
spatele cabinei este mult mai înaltă decât aceasta iar
între ele există un spaţiu mai larg, în care, de cele mai
multe ori, sunt dispuse unele componente tehnice
(motor, transmisie, filtru de aer, traseu de eşapament,
rezervoare de combustibil ş.a.) care. reprezintă tot
atâtea surse de turbionare a aerului. în sfârşit, spre
deosebire de autoturisme unde podeaua este aproape
perfect lisă, camioanele şi elementele tractate au sub
podea o mulţime de componente tehnice care minează
simţitor caracteristicile aerodinamice ale autovehiculului.
Toate acestea fac ca valorile coeficientului aerodinamic
al autotrenurilor să fie de 1,5-2,5 ori mai ridicate decât
cele ale autoturismelor şi îndrumă atenţia specialiştilor
către măsurile de ameliorare a calităţilor de aerodi-
namicitate ale acestor mijloace de transport când partea
lor din spate întrece cu mai mult de 70 cm înălţimea ca¬
binei şi se prevede că ele vor circula multă vreme cu
viteze mai mari de 60 km/h.

Judicioasa profilare a spoilerului, alegerea optimală
a dimensiunilor sale precum şi corecta lui amplasare pot
reduce consumul de combustibil prin micşorarea valorii
coeficientului de formă. Eficienţa utilizării acestui simplu
dispozitiv poate fi uşor apreciată cunoscând că Daimler
Benz a redus valoarea coeficientului aerodinamic pentru
un camion cu şa de la 0,852 la 0,582 iar Fiat de la 0,863
la 0,555. Traduse în unităţi de consum câştigurile pot
urca până la 7-7,5%. De exemplu, experienţe efectuate
pe camioane Roman cu şa au relevat că montând un
spoiler, consumul de motorină s-a redus cu 2,85% la
viteza de 70 km/h şi cu 1,94% la 80 km/h. Combinând
avantajul spoilerului cu o conducere grijulie şi menţinând
în mod preferenţial viteza la nivelul la care efectul adap¬
tării este optimal, aceeaşi sursă bibiliografică arată că
s-au obţinut economii de combustibil de 10-20%. La un
parc de 6500 autocamioane cu un parcurs mediu de
60 000 km anual şi în ipoteza că acestea rulează 60%
din timp pe autostrăzi şi şosele, distanţa totală efectuată
se ridică la 234 milioane de kilometri. In condiţii optimale
de eficienţă a spoilerelor şi acceptând o reducere a con¬
sumului de numai 5%, efectul economic este de 35 mi¬
lioane litri de motorină la o cotă de 30 1/100 km şi o uti¬
lizare medie a puterii motorului de 60%. Sunt cifre care
merită a fi luate în considerare în exploatarea curentă.

Efectul amplasării spoilerului se poate urmări în suita
de ilustraţii din fig. 4. Când autovehiculul este prevăzut
cu caroserie sau dacă pe platforma lui este montată o
structură cu prelată ale căror înălţimi o întrec pe cea a
cabinei, atunci curgerea laminară a aerului în spatele
cabinei este perturbată şi apar vârtejuri (turbioane) care
măresc rezistenţa la înaintare a maşinii (fig. 4, a); dacă
se montează un spoiler plan (fig. 4, b) sau curbat (fig. 4,
c), mişcarea laminară se restabileşte iar valoarea coefi¬
cientului aerodinamic se reduce.

40 50 60 70 80 90 100

Viteza [Km/h]

Spoilerul poate fi plan, plan format din mai multe seg¬
mente orizontale, curbat sau de formă elipsoidală.

Randamentele cele mai mici le au construcţiile
monoplane, dar ele sunt şi cele mai ieftine. Vin apoi cele
formate din două sau trei planuri cu unghiuri reglabile şi
spoilerele curbate. La cabinele cu lăţimi mari, reduceri
ale coeficientului de formă se obţin procentual la niveluri
importante când se folosesc spoilere elipsoidale.

(Continuare în nr. viitor)

TEHNIUM decembrie 2002

AUTO - MOTO

Practica demonstrează că un
motor cu benzină porneşte fără difi¬
cultate şi fără a se lua măsuri spe¬
ciale, chiar la temperaturi de până la
-20°C, iar unul diesel până la -8°C,
dacă starea lor tehnică este bună iar
rezervorul conţine combustibilul pre¬
scris de fabricant. La acestea se mai
adaugă şi condiţia ca în carter să se
fi introdus uleiul corespunzător tipu¬
lui respectiv de motor.

înainte de declanşarea operaţiu¬
nilor de pornire este bine să ne
convingem că în rezervor există
combustibil, în sistemul de răcire
agentul refrigerent nu este gelificat
(observând starea lui în vasul de
expansiune), că nivelul lubrifiantului
în baia de ulei se află între limitele
admisibile şi că clapeta de dirijare a
aerului spre filtrul de aer este pozi¬
ţionată pentru regimul de iarnă - la
motoarele prevăzute cu o astfel de
clapetă, aşa cum sunt cele din seria
« Dacia 1300 ». O ultimă grijă
priveşte starea tehnică a bateriei de
acumulatoare şi cea a conexiunilor
circuitului demarorului.

Motoarele cu aprindere prin
scânteie

Dacă vehiculul a staţionat mai
multă vreme, se umple mai întâi
camera de nivel constant cu com¬
bustibil, fie prin acţionarea manuală
a pompei de benzină, fie prin
acţionarea demarorului. Următoarea
etapă, manevrarea ciapetei de aer
(şocul) intervine în funcţie de tem¬
peratura motorului şi de cea
ambiantă. Când motorul este deja
cald, această clapetă nu trebuie
acţionată, chiar dacă afară este
ceva mai frig. Dacă motorul este
rece, dar temperatura aerului este
moderată, se închide parţial clapeta
de aer şi se apasă foarte puţin cea
de acceleraţie, acţionând dema-
rorul. Nu se recomandă apăsarea
repetată excesiv a pedalei de acce¬
leraţie înainte de antrenarea arbore¬
lui motor cu demarorul, deoarece
concomitent este pusă în funcţiune
şi pompa de acceleraţie a carbura¬
torului, procedeul putând duce la
înecarea motorului.

La construcţiile la care acţio¬
narea ciapetei de aer este semiau¬
tomată, mecanismul acesteia tre¬
buie să fie armat înainte de pornire
prin apăsarea lentă a pedalei de
acceleraţie.

Atunci când temperatura
ambiantă este foarte coborâtă (sub

-15°C), iar maşina a staţionat afară
multă vreme (pe timpul nopţii, de
exemplu), înainte de tentativa de
pornire este recomandabilă învâr¬
tirea arborelui motor cu manivela pe
parcursul a 3-4 rotaţii. Apoi, pentru a
activa bateria de acumulatoare, se
cuplează la reţea timp de 20-30
secunde un consumator de joasă
putere, cum ar fi lămpile de poziţie,
de pildă ; în acest fel sunt iniţiate
reacţiile chimice la nivelul plăcilor
bateriei şi în masa electrolitului,
capacitatea bateriei fiind parţial refă¬
cută.

După ce s-a umplut cu benzină
camera de nivel constant, se
şpriţuieşte combustibil în carburator
apăsând de câteva ori pedala de
acceleraţie şi se trage până la refuz
maneta de comandă a ciapetei de
aer. Această operaţiune nu este
necesară la motoarele echipate cu
instalaţii de injecţie a benzinei,
deoarece acestea sunt prevăzute fie
cu injectare specială care asigură
pornirea, fie cu procesoare care
suplimentează debitul de com¬
bustibil necesar în acest scop.

Se apasă apoi pedala de
ambreiaj (pentru a decupla cutia de
viteze şi a reduce astfel complet
sarcina aplicată demarorului). Se
acţionează cheia de contact, ţinând
apăsată pedala de acceleraţie cam
o treime din cursa iniţială. Men¬
ţinerea sub tensiune a demarorului
nu trebuie prelungită mai mult de 8-
10 secunde ; în caz de nereuşită, o
nouă tentativă de pornire se reia
numai după un răgaz de 30-60
secunde, timp necesar pentru refa¬
cerea capacităţii bateriei. Din
păcate, foarte mulţi conducători
auto neglijează această cerinţă,
neştiind, probabil, că în momentul
acţionării demararolui, sediul proce¬
selor electrochimice generatoare de
curent electric se află în stratul de
electrolit din imediata vecinătate a
plăcilor şi în masa_ din stratul super¬
ficial al acestora. în urma încercării
de a porni, electrolitul din zona
menţionată îşi pierde concentraţia,
ca şi cum bateria ar avea un grad de
descărcare avansat. în timpul de
repaus acordat bateriei, concen¬
traţia acidului din preajma plăcilor se
reface prin difuzie, ajungând
aproape de valoarea nominală, fapt
care duce la restabilirea tensiunii şi
permite o nouă solicitare a bateriei.

Dacă motorul nu porneşte nici
după 3-4 încercări, nu trebuie să se
mai insiste, deoarece el se poate

TEHNIUM decembrie 2002

AUTO - MOTO

îneca. înecarea motorului se con¬
stată prin absenţa scânteii la bujii,
umezirea acestora şi un miros
accentuat de benzină la eşapament,
în astfel de situaţii cilindrii trebuie să
fie aerisiţi ; pentru aceasta se
deschide total clapeta de aer şi se
apasă foarte lin până la refuz pedala
de acceleraţie ; deschiderea foarte
înceată a clapetei de acceleraţie
(şpriţ), cu care prima este conectată
mecanic. Se acţionează apoi
demarorul până când motorul
porneşte, dar nu mai mult de 15-20
secunde. Dacă tentativele de
pornire eşuează, cel mai cuminte
este să se caute defecţiunea care în
mod cert este ascunsă în structura
sau reglajele motorului şi să se
remedieze operativ.

în toate cazurile investigarea se
face în ordinea următoare :

• se verifică prezenţa benzinei în
carburator, începând cu existenţa ei
în rezervor; se controlează con¬
ductele şi racordurile lor; se verifică
starea pompei de benzină şi a fil¬
trelor de combustibil (de la pompă şi
de la intrarea în carburator) ; se va
scoate racordul care leagă filtrul de
aer de carburator şi, acţionând
clapeta de acceleraţie, se va obser¬
va dacă pulverizatorul pompei de
acceleraţie şpriţuieşte benzină în
camera de carburaţie ;

• se verifică starea elementelor
carburatorului care asigură
pornirea : corecta funcţionare a
clapetei de aer (dacă aceasta se
închide şi se deschide complet) şi
reglajul circuitului de mers în gol;

• se scot bujiile, se curăţă, se
verifică paralelismul suprafeţelor
dintre electrozi şi se reglează dis¬
tanţa dintre aceştia (0,5-0,7 mm la
sistemele de aprindere clasice şi
0,9-1,1 mm la cele electronice) ; se
curăţă contactele ruptorului
(platinele) şi se reglează jocul dintre
ele la 0,3-0,5 mm, în funcţie de pre¬
scripţiile fabricantului ; se verifică
punerea la punct a avansului ; se
verifică starea condensatorului şi a
bobinei de inducţie, după aspectul şi
intensitatea scânteii pe care o pro¬
duce bujia în aer (aceasta trebuie să
fie robustă, de coloraţie bleu, nu
roşiatică).

în afară de cele arătate, trebuie
să se mai reţină că la motoarele cu
aprindere prin scânteie pornirea mai
poate fi îngreunată sau chiar deveni
imposibilă, după o mai lungă
staţionare a automobilului sub cerul
liber pe vreme umedă. în astfel de

situaţii, contactele ruptorului şi
capacul distribuitorului (delcoul) se
umezesc, iar intensitatea scânteii
electrice se reduce considerabil. La
acelaşi efect nedorit duce şi
expunerea motorului cu capota ridi¬
cată în bătaia ploii sau a ninsorii,
atunci când se încearcă remedierea
unei defecţiuni ; umezirea fişelor de

înaltă tensiune poate provoca
scurgerea curentului secundar la
masă, în loc de a fi distribuit bujiilor.

Motorul diesel

Ca şi în cazul precedent, prima şi
absolut necesara condiţie a unei
porniri corecte este şi de această
dată existenţa combustibilului în re¬
zervor. Operaţiunea imediat urmă¬
toare şi obligatorie este eliminarea
aerului din instalaţie. Pentru aceasta
se aduce maneta pentru reglarea
debitului de combustibil în poziţia de
pornire, iar schimbătorul de viteze în
poziţia neutră ; se acţionează apoi
demarorul. Pe timp foarte rece se
apasă şi pedala de ambreiaj, din
motivul arătat la motorul cu benzină.
Dacă motorul nu a pornit după o
primă încercare - care nu trebuie să
depăşească 10-15 secunde - o
nouă tentativă se va relua numai
după 1-2 minute. Trei nereuşite,
când instalaţia de alimentare este în
stare tehnică bună, arată că tempe¬
ratura ambiantă este prea mică (în
general, sub -5°C) şi că trebuie să
se folosească mijloace auxiliare
pentru uşurarea pornirii. Unele
motoare sunt prevăzute din fabri¬
caţie cu astfel de utilităţi sub forma
aşa-numitelor bujii cu incan¬
descenţă (vezi figura alăturată). Ele
au rolul de a încălzi în prealabil
aerul aspirat în cilindri şi com¬

bustibilul injectat în camera de
ardere. Rezistenţa electrică a dis¬
pozitivului, 5, este racordată la bate¬
ria de acumulatoare printr-un izola¬
tor ceramic 3. Cu 15-20 secunde
înainte de a se acţiona demarorul,
bujia se pune sub tensiune iar rezis¬
tenţa sa, care ajunge până la roşu,
încălzeşte amestecul de aer-moto-
rină, mijlocind pornirea. Bujia trebuie
însă deconectată imediat după
pornirea motorului pentru a preveni
arderea sa.

Acelaşi efect de reducere a
întârzierii la aprindere în vederea
uşurării pornirii îl are folosirea sub¬
stanţelor uşor inflamabile, care se
găsesc în comerţ, dar care nu tre¬
buie să fie folosite decât în cazul în
care există certitudinea că starea
tehnică a instalaţiei de alimentare
este bună. La motorul diesel aceas¬
ta este mai greu de testat fără
mijloace adecvate. Singurul lucru
care se poate face este controlul
debitării motorinei, care se
efectuează prin desfacerea şurubu¬
lui de aerisire a instalaţiei (sau
apăsarea supapei) şi acţionarea
manuală a pompei de motorină,
observând curgerea continuă a
combustibilului, fără întreruperi sau
bule de aer.

Pentru folosirea substanţelor
speciale de pornire la temperaturi
foarte scăzute, după efectuarea
operaţiunilor amintite mai înainte, se
aduce pedala (maneta) de accele¬
raţie în poziţia de debit maxim, se
introduce capsula care conţine
amestecul inflamabil în dispozitivul
de pornire şi apoi se perforează şi
se acţionează energic maneta aces¬
tui dispozitiv de cca 2-6 ori, în
funcţie de temperatura ambiantă. Se
pune în funcţiune demarorul şi, con¬
comitent, se acţionează maneta
pompei de pornire, cu o frecvenţă
de 60-80 acţionări pe minut, timp de
maximum 15 secunde. După ce
motorul a pornit, se întrerupe
acţionarea demarorului şi se conti¬
nuă pomparea într-un ritm care să
asigure cea mai mică turaţie stabilă
de mers în gol. Debitarea substanţei
inflamabile se întrerupe din momen¬
tul în care se constată că motorul
funcţionează stabil la ralanti, cu
pedala (maneta) de accelerare
adusă în poziţia de debit minim. în
această situaţie se lasă motorul să
funcţioneze până la atingerea tem¬
peraturii de regim termic normal,
după care se efectuează demarajul.

TEHNIUM decembrie 2002

AUTO - MOTO

fitltU

KMPCRATUM

pentru aparatele de vulcanizare
şi de lipit la cald cu răşini epoxidice

Prof. dr. ing. Sorin PIŞCAŢI

Pentru astfel de echipamente,
temperatura platanelor (superior şi
inferior) trebuie menţinută constan¬
tă, la o valoare cuprinsă în intervalul
180-250°C. Puterea ambelor rezis¬
tenţe de încălzire din cele două pla¬
tane ale presei nu depăşeşte de
regulă 2-3 kW. Pentru fiecare din
aceste două rezistenţe este necesar
câte un releu regulator de tempe¬
ratură. Schema electrică a unui ast¬
fel de releu este prezentată în figu¬
ra 1.

Nu va fi în nici un caz utilizat un
singur montaj care să comande
simultan rezistenţele (legate în para¬
lel) din ambele platane; rezultatele
operaţiunilor de vulcanizare sau
lipire la cald vor fi nesatisfăcătoare.

Releele electromagnetice finale
(REL 2) vor fi de tipul RI-13, con¬
tactele acestora suportând ani de
zile curenţii de sarcină, coroborat şi
cu faptul că montajul electronic
prezentat în figura 1 nu permite
vibraţia contactelor releului final la
comanda de închidere şi, respectiv,
deschidere a contactului normal
deschis CND.

Circuitul de comandă prezentat
în figura 1 se compune în principal
dintr-un comparator, realizat cu cir¬
cuitul integrat amplificator operaţio¬
nal, pA 741. între intrările - şi + (2 şi
3) ale integratului se conectează
puntea formată din rezistenţele R2,
R3, R4 şi dioda D2. Această diodă
îndeplineşte rolul de senzor de tem¬
peratură. Ea se amplasează în in¬
cinta încălzită a talerului, într-un ori¬
ficiu special practicat în acest scop
şi nu va fi în contact cu rezistenţa de
încălzire. Dioda trebuie să preia
temperatura de la partea activă a
talerului, adică de la suprafaţa aces¬
tuia care intră în contact cu materia¬
lul ce trebuie vulcanizat, sau lipit la
cald, cu răşina epoxidică. Cei doi
pini ai diodei D2 se izolează atent cu
tub siliconic. La fel se procedează şi
cu conductoarele electrice care intră
în platan, plus încă 20-30 cm în
afara acestuia. Conductoarele de

legătură (fir liţat) dintre dioda sesi-
zoare de temperatură D2 şi montaj
pot avea o lungime maximă de 3
metri. Tensiunea la bornele de ali¬
mentare a punţii este stabilizată prin
dioda Zenner Dl şi rezistenţa R2.

Tranzistorul TI este închis sau
deschis de potenţialul ieşirii (6) a cir¬
cuitului integrat pA 741.

datorită variaţiei rezistenţei interne a
diodei D2, ieşirea 6 a circuitului inte¬
grat cade în zero şi, prin intermediul
rezistenţei R5, deschide tranzistorul
TI. Relelul REL 1 din colectorul
acestuia intră în funcţiune şi închide
contactul normal deschis 11. Din
acest moment, condensatorul elec¬
trolitic C2 începe să se încarce prin
rezistenţa R7. La un moment dat şi
tranzistorul T2 se deschide acţio¬
nând releul REL. Acesta închide
contactul normal deschis 22,
punând rezistenţa de încălzire a pla¬
tanului respectiv sub tensiunea
reţelei. Tensiunea în punctul S con¬
tinuă să crească, până ajunge
aproape de 12 V. Ca urmare a
punerii sub tensiune a rezistenţei de
încălzire, temperatura platanului
începe să crească şi modifică rezis¬
tenţa internă a diodei D2. La un
moment dat, când temperatura pla-

LISTA DE PIESE

CI - PA 741

TI - BC 177 sau BC 251
T2 - BD 139
Dl - PL 5V6Z
D2-PA170
D3 - 1 N 4003
P - 10 kH (lin.)

PI-100 kQ (lin.)

REL1 - Reed/12V - IA
REL2-RI 13/12V
R1; R3-4.7 kft
R2- 1,2 kn
R4; R5- 1,5 kn
R6- 10 k£}

R7 - 330 Q
CI - 470 pF/24 V
C2 - 47 pF/24 V

Pentru D2 se va utiliza numai
dioda (în sticlă) PA 170, deoarece
aceasta rezistă fără probleme la
temperaturi de 260-280°C.

Funcţionare

Dacă temperatura platanului
scade sub valoarea prescrisă,

tanului atinge valoarea prescrisă,
valoarea rezistenţei interne a diodei
D2 determină o diferenţă de
potenţial la pinul 3 al integratului
(intrarea neinversoare a operaţio¬
nalului) care forţează ieşirea 6 a
acestuia să basculeze în 1 (cca 12
V). Aceasta are ca urmare blocarea
tranzistorului TI şi desfacerea con¬
tactului normal deschis 11.

TEHNIUM decembrie 2002

AUTO - MOTO

Tranzistorul T2 mai rămâne deschis
(menţinând astfel contactul 22
deschis) încă 2-3 secunde, până la
descărcarea condensatorului C2
prin rezistenţa PI, joncţiunea
bază-emitor a tranzistorului T2 şi
mai ales prin semireglabilul legat în
paralel, PI. Cu acesta din urmă se
reglează şi durata întârzierii la
deschiderea contactelor 22. în felul
acesta se evită procesul tranzitoriu
în care contactele 22 se închid şi se
deschid succesiv de câteva ori la
fiecare comandă a automatului de
temperatură. în lipsa releului de
temporizare la deschidere, realizat
în jurul tranzistorului T2, contactele
22 se perlează într-un timp de câte¬
va luni, la o exploatare intensivă de
10-12 ore pe zi. Cu releul de
întârziere, aceleaşi contacte rezistă
ani de zile. Releul REL2 va fi de
tipul Rl 13/12 Vc,c, sau Rl 13/24

Vc.c.. Dacă se utilizează Rl 13/24
Vc.c., se va slăbi arcul spiral al
armăturii mobile astfel încât

închiderea şi deschiderea con¬
tactelor 22 să se facă ferm pentru o
tensiune de alimentare a montajului
de 12 V.

Releul regulator de temperatură
se alimentează de la reţeaua de
curent alternativ (220 Vc.a.) prin
intermediul unui etaj a cărui

schemă de principiu este prezen¬
tată în figura 2. Puterea transfor¬
matorului TR va fi de 10-12 W.

Lista de piese

TR - Transformator 220V/11 V
(P = 10-15 W)

PR-1PM1

CI = C2 = lOOOpF

R- 120 £2

T - BD 139 (cu radiator termic)
Dz-PL 13 Z

Cornel ŞTEFĂNESCU

Majoritatea dispozitivelor antifurt
executate de electroniştii amatori
sunt cu temporizare atât la pornire,
cât şi la oprire. Propunem realizarea
unei alarme care activează instanta¬
neu avertizorul sonor şi pe cel lumi¬
nos. Comanda de pornit/oprit se
realizează din exterior prin
apropierea unui mic magnet perma¬
nent de contactul mobil al unui releu
REED bine mascat în interior pe
chederul lunetei sau al parbrizului.
Releul REED (figura 1) este un tub
de sticlă închis, vidat sau umplut cu
gaz inert, în care se găsesc două
lamele elastice. în zona contactului,
pe suprafaţa lamelor este depus un
strat de platină, iridiu sau aliaje spe¬
ciale. Acţionarea contactului se face
cu ajutorul unui câmp magnetic
creat de un magnet permanent sau
de o bobină parcursă de curent
electric.

Schema propusă (figura 2) per¬
mite conectarea unui număr nelimi¬
tat de dispozitive sesizoare aflate pe
autoturism, cum sunt întrerupă¬
toarele uşilor şi capotelor, ieşirea
montajului detector de vibraţii, a
celui de proximitate etc. (ieşirea
acestor montaje trebuie să furnizeze
un „0" logic, adică o masă când sunt
activate).

Avertizorul sonor poate să fie
claxonul autoturismului sau un dis¬

pozitiv piezoelectric, alimentarea cu
tensiune realizându-se prin contac¬
tul releului RL 1. Avertizorul luminos
este reprezentat de luminile de
avarie, comandate prin contactul
releului RL 2; acest releu mai este
comandat pentru o perioadă scurtă
de timp şi atunci când este activată
alarma.

La alarmare, durata de
funcţionare este stabilită de con¬
stanta de timp R5C2=40...50s.

Montajul funcţionează în felul
următor: la închiderea întrerupătoru¬

lui K de alimentare (poate să
lipsească - nu este trecut în
schemă) se realizează resetarea;
ledul LED de culoare verde trebuie
să lumineze.

Condensatorul CI (lOOnF)
resetează bistabilul format din două
porţi ŞI-NU de tip MMC4011, ieşirea
acestuia comandând (prin poarta

1D) aprinderea ledului şi blocând
monostabilul 2A de tip MMC4098
(„0” pe intrarea de reset), care la
rândul său blochează oscilatorul de
comandă pentru avertizoarele lumi¬
noase şi sonore.

TEHNIUM decembrie 2002

AUTO - MOTO

Condensatorul C3 (2,2pF) şi R8
(lOOkfi) resetează monostabilul 2B
de tip MMC4098, monostabil care
semnalizează punerea în stare de
veghe a alarmei şi asigură reacti¬
varea după perioada de alarmare.

Din exterior, prin apropierea

magnetului de minicontactul BP
este basculat bistabilul realizat cu
porţile ŞI-NU, ledul se stinge, frontul
descrescător de la ieşirea porţii 1D
comandă monostabilul 2B pentru o
perioadă scurtă de timp, 1..2s
(determinată de R7C4), care

acţionează avertizorul sonor prin
tranzistoarele T4, T5 şi releul RL2.
Monostabilul 2A este în stare activă
şi orice intervenţie asupra uşilor sau
dispozitivelor aflate pe autoturism
(un „0” logic pe oricare intrare SI,
S2, S3...) declanşează alarma

TEHNIUM decembrie 2002

AUTO - MOTO

instantaneu. Ieşirea monostabilului
validează funcţionarea oscilatorului
realizat cu porţile 3A, 3B, 3D de tip
MMC4011, după o schemă clasică,

care comandă intermitent (îs
pauză-ls activ...), prin intermediul
etajului de putere T2, T3, releele
RL1, RL2. După perioada de alar¬

mare montajul trece automat în
starea de veghe; aceasta este asi¬
gurată de poarta ŞI-NU (1D) şi de
dioda Dl (1N4148). Duratele tempo-

TEHNIUM decembrie 2002

AUTO - MOTO

ieşirea din maşină, alarma se porneşte prin apropierea
minimagnetului de contactul reed (BP), ledul se stinge
iar ieşirea bistabilului alcătuit din cele două porţi ŞI-NU
de tip MMC4093 validează funcţionarea monostabilului
2A de tip MMC4098. Orice „0” logic (masă) aplicat pe
intrarea de comandă determină activarea monostabilu¬
lui, implicit a oscilatorului realizat cu o poartă ŞI-NU de
tip MMC4093, care acţionează, prin tranzistorul compus
T2-T3, releul de avertizare.

Pentru blocarea alarmei se apropie de contactul reed
BO minimagnetul; ledul verde trebuie să lumineze, sem¬
nalizând că alarma este în stare de repaus.

în figura 6 este prezentat cablajul imprimat, simplu
strat, la scara 1:1, vedere prin transparenţă dinspre
componente, iar în figura 7 - planul de implantare.

rizărilor pot fi modificate după dorinţa şi cerinţele
constructorilor, operând asupra componentelor RC.

în figura 3 este prezentat cablajul imprimat, sim¬
plu strat, vedere prin transparenţă dinspre compo¬
nente, la scara 1:1, iar în figura 4 planul de
implantare a componentelor electronice.

în continuare prezentăm o schemă care
funcţionează după acelaşi principiu, dar simplificată
şi cu un număr redus de componente.

Montajul este comandat tot prin acţionarea
releelor REED. A fost eliminat un releu, rămânând
cel pentru avertizorul sonor. Dacă contactul acestui
releu (RL1) suportă un curent mai mare, se poate
conecta şi avertizorul luminos: în acest caz este
necesară introducerea a două diode de putere (D6
şi D7, de tip 10SI20...) în schemă (pe cablaj nu sunt
prevăzute).

La punerea sub tensiune, montajul (figura 5)
este în stare de repaus, cu ledul verde aprins. După

Alăturat vă propun adaptarea
sau realizarea unui temporizator
auto care să funcţioneze pe autotu¬

rismul „Dacia Super Nova”, folosind
un temporizator destinat a funcţiona
pe autoturismul „Dacia 1300”.
Temporizatorul este fără reglarea
continuă a duratei pauzei.

S-a ales cel mai simplu montaj
fabricat, cel cu un tranzistor (figura
1), la care se modifică conectarea la
pinii de ieşire şi se mai adaugă:

- un pin tată tip auto;

- un pin cu secţiunea rotundă
(pătrată) cu diametrul de 0,6+0,8
mm;

- dioda redresoare 1N4001...
1N4007.

Condensatorul CI cu capaci¬
tatea de 22 pF din montaj se
înlocuieşte cu unul având capaci¬
tatea de 100 pF. Dioda D3 (1N4001)
se introduce pentru comanda tem¬
porizatorului în momentul acţionării
spălătorului de parbriz.

în figura 2 este prezentat conec¬
torul mamă (vedere de sus) pentru
releul temporizator de pe autoturis¬
mul D.S.N. cu indicarea funcţiei
pinilor.

TEHNIUM decembrie 2002

AUTO - MOTO

(polarizat direct prin R1 şi Dl),
atrăgând contactul releului, care
comandă motorul ştergătorului de
parbriz. O dată pornit, motorul
acţionează cama care închide con¬
tactul K1. Condensatorul CI se
încarcă la tensiunea de alimentare
prin D2 (în conducţie directă), R2,
Dl, BE Q1. Când ştergătorul
ajunge în poziţia de repaus, con¬
tactul K1 este la masă (comandat
de camă), iar condensatorul CI cu
armătura încărcată negativ se
aplică pe anodul diodei Dl care se
blochează, rezultând şi blocarea
tranzistorului Q1. Această stare
durează până când tensiunea pe
anodul diodei Dl ajunge la aproxi¬
mativ +1,4V, când tranzistorul Q1
se deschide şi ciclul se repetă.

La acest montaj, la o simplă
apăsare pentru comanda de
stropire a parbrizului, ştergătoarele
vor face o singură tură completă.

în figura 3 este prezentată
schema montajului după modificări
şi se poate observa că la pinul notat
+12V rămâne conectat doar contac¬
tul normal deschis al releului; ali¬
mentarea montajului se va realiza
de la pinul (rotund) nou introdus.
Contactul mobil al releului se
deconectează de la pinul notat I şi
se conectează la pinul tată nou
introdus. La pinul I se conectează
dioda suplimentară D4. De aseme¬
nea, legăturile la pinii GND şi AF se
inversează între ele.

Comutatorul ştergătorului de par¬
briz de la autoturismul D.S.N. are 4
poziţii:

1 - oprit;

2 - temporizat;

3 - viteză normală;

4 - viteză mare.

Funcţionarea montajului este
simplă: la alimentarea cu energie
electrică (poziţia temporizator sau
acţionarea stropitorii de parbriz),
tranzistorul Q1 intră în saturaţie

+ I2V prin contactul
de cheie

\ GND

1 Masa(-l2V)

/ k'

x 1

V * I2V prin cheie numai

pc poziţia temporizator

Comanda motor
stergator

TEHNIUM decembrie 2002

Mai mulţi cititori
ne-au rugat să re¬
publicăm (sau chiar
să le trimitem per¬
sonal) documentaţie
referitoare la princi¬
piul de funcţionare şi
realizarea practică a
surselor în comuta¬
ţie, care prezintă -
după cum se ştie -
avantaje majore în
comparaţie cu ali¬
mentatoarele „lini¬
are", îndeosebi la cu¬
renţii mari de
sarcină, când disi-
paţia termică ridică
probleme serioase.

Desigur, revista
TEHNIUM a publicat
mai multe articole pe
această temă şi
avem în vedere re¬
luarea subiectului,
mai ales că acum
sunt disponibile cir¬
cuitele integrate spe¬
cializate care se pretează la construcţia
surselor în comutaţie.

Deocamdată dorim să le aducem la
cunoştinţă constructorilor interesaţi că revista
Electronique Pratique, în numărul 269/
octombrie 2002 (adresă de Internet www.
electroniquepratique.com) consacră un spaţiu
amplu unui Dosar al surselor în comutaţie,
în care sunt prezentate practic toate ele¬
mentele necesare abordării unor astfel de
construcţii performante. Mai mult, într-unul din
articolele grupajului se arată cum poate fi
modernizat un regulator clasic de tensiune (cu
circuit liniar cu trei pini), folosind în locul aces¬
tuia din urmă un circuit în comutaţie.

SURS€

ÎN COMUTRTIC

aBflSi®-

oît

♦ Ve O

[ ICI
! LM2576

Feeci

L2/20/JH

o +vs

Gnd

On/off

L1/100mH

31DQ06

: C2 :
1000/iF

IOOjjF

Revista EDN - The w

tronics Industry prezintă în TASTATURA CU CONSUM RCDUS

numărul său din 24 ianuarie
2002, la rubrica Design
Ideas, pag. 86, sub semnătu¬
ra lui Mike Mitchel, o interfaţă
pentru tastatură (ca de
exemplu aceea a tele¬
foanelor mobile) care are un
curent extrem de redus: de
numai 100 nA în starea de
„aşteptare", când nici o tastă
nu este apăsată, şi de maxi¬
mum 2 pA atunci când toate
tastele sunt apăsate (ipote¬
tic) simultan.

Schema aplicaţiei pro¬
puse, reprodusă alăturat, uti¬
lizează circuitul integrat spe¬
cializat MSP430 (ICI în
schemă).

Avantajul acestei soluţii
este preţios îndeosebi în
cazul aparatelor portabile (cu
alimentare autonomă), ale
căror baterii/acumulatoare
se descarcă inutil atunci
când, din greşeală - „aglo¬
meraţie" mare în servietă,
eatenţie, defecţiune etc. -
una sau mai multe taste
rămân apăsate un timp mai
îndelungat.

Vcc

100K *

TEST

P1.7/TA2/TDO/TDI

Vcc

P1.6/TA1/TDI

P2.5/R OS c

P1.5TA0/TMS

Vss

P1.4/SMCLK/TCK

X0UT

P1.3/TA2

v 1 N

Dl O/TA 1

RST/NMI

IC i P1.1/TA0

P2.0ACLK

P1.0/TACLK

P2.1INCLK

P2.4/CA1/TA2

P2.2/CAOUT/TAO P2.3/CAO/TA1

P3.0/STE0

P3.7

P3.1/SIM00

P3.6

P3.2/SOMI0

P3.5/URXD0

P3.3/UCLK0

P3.4/UTXD0

3x4-KEY KEYPAD

4 7M