Tehnium/1985/8510

REVISTA lunară editată de c.c. AL U.T.C. ANUL XV - NR. 179 


CONSTRUCŢII PENTRU AMATORI 



SUMAR 


AUTODOTAREA LABORATOARELOR 


ŞCOLARE . pag. 2—3 

Robot electronic start-stop 
Voltmetru electronic 

INIŢIERE ÎN 

RADIOELECTRONICĂ . pag. 4-5 

Aplicaţii AO 
Alarmă auto 

CQ-YO . pag. 6—7 

Sistem de antene AZ-EL pen¬ 
tru sateliţii de radioamatori 

ATELIER . pag. 8—9 

Staţie de telecomandă 

HI-FI . pag. 10—11 

Amplificator stereo 
Sonda acustică 

LA CEREREA CITITORILOR .pag. 12-13 

AUTO-MOTO .pag. 14-15 

Autoturismele OLTCIT: Ser¬ 
vice 

Regulator electronic 

FOTOTEHNICĂ .pag. 16—17 

Miră-test pentru obiective 
Mîner pentru obiective 

CITITORII RECOMANDĂ . pag. 18 

Controlul vitezei de rotaţie 
a servomotoarelor 

TEHNICĂ MODERNĂ . pag. 19 

Tipuri de videomagneto- 
foane 

SPORT Şl TEHNICĂ .pag. 20—21 

Schibob motorizat 

REVISTA REVISTELOR . pag. 22 

Regulator de tensiune 

Alimentator 

VFO 

Stereodecodor PLL 



PENTRU TINERELE 

GOSPODINE . pag. 23 

întreţinerea maşinii de gătit 

SERVICE . pag. 24 

National Panasonic RQ-512 DS 


(CITIŢI ÎN PAG. 19) 




ADRESA REDACŢIEI: TEHINliUM-feuCI 

OF. P T.T.R 33, SECTORUi^l, TŞLEP 
















































Praf. MIHAI CQRUŢIU, 
I „C. A. Rosetti 11 — Bucureşti 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 

CIRCUITUL DE TEMPORIZARE 

Circuitul temporizator cu tranzis- 
toare utilizat este prezentat în fi¬ 
gura 19. Particularitatea montajului 
constă în faptul că alimentarea cir¬ 
cuitului se face chiar din ieşirea 
porţii de validare a sistemului de 
alarmă. 

Cînd pe intrarea de validare 
există nivel logic „0“, circuitul este 
nealimentat, iar contactul releului 
deschis. 

Cînd pe intrarea de validare 
există nivel logic „1“, condensato¬ 
rul C fiind descărcat, tensiunea la 
bornele sale este insuficientă pen¬ 
tru a deschide grupul serie D—'TY 
Rezultă că tranzistorul T 1 este blo¬ 
cat, jar T 2 saturat (prin rezistorul 
R,). în consecinţă, releul Reed este 


acţionat, contactul său fiind închis. 

Condensatorul C începe să se în¬ 
carce prin grupul serie P—R. Cînd 
tensiunea la bornele condensato¬ 
rului este suficientă pentru a des- 
phide lanţul D —-Ti, tranzistorul Tt 
intră în saturaţie, blocînd tranzisto¬ 
rul T 2 . în consecinţă, releul Reed nu 
mai este acţionat, contactul său fi¬ 
ind deschis. 

$e observă că timpul de acţio¬ 
nare a releului depinde de timpul de 
încărcare a condensatorului C pînă 
la valoarea U z + Ube(t,)- Se poate 
scrie: 

Uz + Ube(t,) = V cc • e -t/ < R+p > c 

Acest timp este proporţional cu 
constanta de timp a grupului serie 
R, P, C, deci poate fi modificat cu 
ajutorul potenţiometrului P. 

SISTEMUL DE ALARMĂ 

Sistemul de alarmă este arătat în 


figura 20. Se observă că se folo¬ 
seşte vechiul sistem de alarmă al 
şcolii, dublînd contactele a, b ale în¬ 
trerupătorului manual K cu contac¬ 
tele a’, b’ ale releului Rel î. 

Acest releu este acţionat de către 
contactele releelor Reed 1 şi Reed 2 
ale celor două sisteme de tempori¬ 
zare „început pauză", respectiv 
„sfîrşit pauză". 

SURSA DE ALIMENTARE 

Sursa de alimentare a circuitului 
trebuie să debiteze o tensiune sta¬ 
bilizată de 5 V la un curent de 1 A. în 
figura 21 este arătată schema elec¬ 
trică a acesteia. Se observă că pen¬ 
tru stabilizare a fost folosit un cir¬ 
cuit integrat proiectat special în 
acest scop (exemple: LM7805, 
LM309K sau echivalentele lor). 

Schema completă a dispozitivu¬ 
lui este arătată în figura 22. 




2 


TEHNIUM 10/1985 


























tensiune de 10 V şi se reglează din unde R i este rezistenţa internă a 
S 3 capătul de scală. instrumentului, iar I) sensibilitatea 

Pentru a regla zeroul instrumen- lui (capătul de scală), 
tului şi pe scala de 50 V, se deschid Prin înlocuirea lui /3A741 C u 
K 1t K/, se scurtcircuitează intrările ROB101T se pot obţine erori mai 
şi se aţionează S 2 . mici. Eficienţa montajului se dove- 

Montajul se poate adapta la orice deşte la acţionarea unor instru- 

instrument indicator care are mente demodate, dar relativ pre- 

curentul la cap de scală mai mic de cise - care se Pot recupera de la apa- 
20 mA. ratele casate. 


Ing 

Apariţia amplificatoarelor ope¬ 
raţionale a făcut posibilă realizarea, 
cu un număr minim de compo¬ 
nente, a unor montaje performante. 

Folosind un instrument magne- 
toelectric de 4 mA/10 O se poate 
realiza un vqltmetru cu rezistenţa 
de intrare de 1 MH/V. Montajul este 
atît de simplu încît poate fi introdus 
împreună cu sursa de alimentare în 
carcasa instrumentului original. 

Principiul de funcţionare este 
ilustrat în figura 1. Amplificatorul 
operaţional AO, lucrînd în configu¬ 
raţia repetor, funcţionează ca sepa¬ 
rator, oferind la intrare o impedanţă 
deosebit de mare şi asigurînd la ie¬ 
şire un curent suficient. Dioda Dz şi 
rezistenţa R A asigură limitarea ex¬ 
cursiei semnalului la intrarea AO şi 
implicit la ieşire. Rezistenţa Rb sta¬ 
bileşte capătul de scală şi se alege 
astfel încît, pentru a minimaliza in¬ 
fluenţa diferitelor surse de erori, să 
se obţină o excursie mare de ten¬ 
siune. 

în figura 2 se prezintă caracteris¬ 
tica de transfer intrare-ieşire a 
montajului. Se observă limitarea 
excursiei de tensiune de către 
dioda Zener. Domeniul de măsură 
D se alege în zona liniară a caracte¬ 
risticii. Prin adaptarea unor divi- 
zoare rezistive la intrare, domeniul 
de măsură poate fi extins. 

Schema reală a voltmetrului este 
reprezentată în figura 3. Pentru o 
reducere a gabaritului montajului 
se utilizează pentru alimentare o 
singură baterie de 9 V. Printr-un ar¬ 
tificiu de schemă, folosind dioda 
electroluminescentă LED şi R 4 , se 
obţine un potenţial intermediar ce 
suplineşte lipsa celei de-a doua ba¬ 
terii. 

LED-ul poate fi înlocuit prin trei 
diode cu siliciu înseriate. 

Voltmetrul are două scale, 10 V şi 
50 V, ambele cu rezistenţa de in¬ 
trare de 1 Mfî/V. Bineînţeles că prin 
reproiectare se pot obţine şi alte 
domenii de măsură. 

Tensiunea de intrare este divi¬ 
zată cu R,, R 2i R 3 şi apoi este repe¬ 
tată la ieşire. Se observă că excur¬ 
sia de tensiune la ieşire este pozi¬ 
tivă, curentul ce trece prin instru¬ 
ment fiind injectat în LED. 

La realizarea montajului s-a folo¬ 
sit un amplificator operaţional 
/3A741, de preferat cu specificaţia J, 
ceea ce înseamnă curenţi reduşi de 
intrare. 

Datorită influenţei curenţilor de 
intrare s-au echilibrat intrările prin 
introducerea grupului S 1t S 2 , R 5 . 
Cu Ki şi K/ pe poziţia închis 



(aceste două comutatoare sînt Rezistenţa R B se calculează cu 

acţionate simultan), deci pe scala formula’ 

de 10 V, se scurtcircuitează intrările ' 2 5 ÎV1 

şi se reglează din S! zeroul instru- R B m) = -——-Ri(fî) 

mentului. Apoi se aplică la intrare o li(A) 


REZULTATE DIN CADRUL FESTIVALULUI 
TIMIŞOARA, 9—11 AUGUST 1985 

RADIOGONIOMETRIE 

Fete Locul VI — Duca Lidia, jud. Galaţi Locul VI — Breabăn Petru, jud. 

Locul I — Pantilimon Marcela, jud. Suceava 

Hunedoara Băieţi 

Locul II — Moralciuc Aurica, jud. Locul I — Bălan Laurenţiu, jud. Echipe 

Suceava Galaţi Locul I şi cîştigătoarea Cupei U.T.C. 

Locul III — Lazăr Simona, jud. Locul II — Liţă lonuţ, jud. Prahova — echipa judeţului Hune- 

Bacău Locul III — Drenea Daniel, jud. doara 

Locul IV — Drenea Florentina, jud. Buzău Locul II — jud. Galaţi 

Buzău Locul IV — Pantilimon Marius, jud. Locul III — jud. Buzău 

Locul V — Beşleagă Petronela, jud. Hunedoara Locul IV — jud. Suceava 

laşi Locul V — Boer Botond, jud. Satu 

Mare 


TEHNIUM 10/1985 


3 






















APLICAŢII AO 

... I.■ __________ 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 


O altă variantă simplă de pream- 
plificator AF pentru semnale mici 
este cea din figura 2, care utilizează 
un AO în configuraţie de amplifica¬ 
tor neinversor. 

La intrare se pot conecta surse de 
semnal cu amplitudinea de ordinul 
milivolţilor sau al zecilor de milivolţi 
şi cu impedanţa internă de la sute 
de ohmi pînă la zeci de kiloohmi. 

Impedanţa de intrare a montaju¬ 
lui este dată practic de valoarea 
echivalentă a grupului paralel Ri li R 2 
(în exemplul din figură cca 25 kH). 
Ea poate fi deci adaptată uşor la 
sursa de semnal folosită. 

După cum s-a arătat în cadrul se¬ 
rialului teoretic referitor la amplifi¬ 
catoarele operaţionale (vezi nr. 
5/1984, pag. 5, fig. 25), cîştigul în 
tensiune al acestui montaj este dat 
aproximativ de relaţia G v = 1 + R4/R5, 
cu condiţia ca rezistenţa de reacţie 
în c.c., R 3 , să fie mult mai mare ca R 4 
şi R 5 . în tabel sînt date valorile 
orientative ale rezistenţelor R 3 şi R 4 
pentru obţinerea unui cîştig în ten¬ 
siune de 10, 20, respectiv 50 de ori. 

Alimentarea se face de la o sursă 
simplă de tensiune continuă (9 
V—15 V), bine filtrată şi eventual 
stabilizată, consumul fiind de ordi¬ 
nul miliamperilor. 

Semnalul de ieşire, preluat din 
cursorul potenţiometrului P prin in¬ 
termediul unui condensator, poate 
fi audiat în cască sau poate fi apli¬ 
cat la intrarea unui amplificator AF. 
Valoarea potenţiometrului şi cea a 
condensatorului de ieşire C 6 (0,1 — 
10 n F) se aleg în funcţie de desti¬ 
naţia concretă a montajului. 

Operaţionalul indicat în figură 


Pagini realizate de fiz. 

A. MĂRCULESCU 

este de tip /3A741, în capsulă DIL cu 
2x7 terminale. 

Montajul se foloseşte cu prec㬠
dere ca preamplificator de micro¬ 
fon, ataşat la intrarea amplificatoa¬ 
relor AF de putere care au o sensibi¬ 
litate de ordinul sutelor de milivolţi. 

Există situaţii speciale cînd se im¬ 
pune realizarea unor preamplifica- 
toare AF cu impedanţa de intrare 
foarte mare, de ordinul megaohmi- 
lor (de exemplu, atunci cînd se utili¬ 
zează ca traductor un microfon- 
condensator). O soluţie simplă a 
problemei, avînd la bază tot un AO 
în configuraţie de amplificator 
neinversor, este redată în figura 3. 
Montajul este cu alimentare dife¬ 
renţială (±9 V pînă la ±15 V), de la 
baterii sau redresoare duble, bine 
filtrate. 

După cum se ştie, pentru a se 
obţine o bună stabilitate în regim 
continuu, intrarea neinversoare tre¬ 
buie conectată la masă printr-o re¬ 
zistenţă R-i, de valoare nu prea 
mare. Această rezistenţă va fi însă 
„văzută" la intrare de către sursa de 
semnal, pe care am presupus-o cu 
impedanţă internă foarte mare. Din 
acest motiv, Rt nu a fost conectată 
direct la masă^ci în punctul de leg㬠
tură C 2 —R 2 . într-adevăr, urmărind 
funcţionarea montajului, observăm 
că, în regim alternativ, semnalele 
identice apar pe intrarea neinver¬ 
soare şi în punctul C 2 —R 2 (punctul 
median al divizorului R 3 —R 2 ce 
determină cîştigul în alternativ, 
condensatorul C 2 comportîndu-se 
practic ca un scurtcircuit). Prin ur¬ 
mare, curentul alternativ care tra¬ 
versează rezistenţa Rt este aproape 


Gv(ori) 

R 3 (Mfî) 

R z (Ml) 

10 

1,0 

100 

20 

2,2 

220 

50 

5,6 

560 




EGALIZOR DE 
AUDIOFRECVENŢĂ 
STEREOFONIC E 2101 

PRODUS NOU 
I.P.R.S.-BĂNEASÂ 

- Nivel semnal de intrare: 0,775 V/47kn 

- Eficacitate reglaj: ±15 dB 

- Număr de canale: 10 

- Bandă de frecvenţă: 20-20 000 Hz. 

Aparatul poate fi utilizat atît la înregis¬ 
trare, cît şi la redare, în orice lanţ audio, 
pentru orice tip de semnal. Beneficiarul 
poate conecta, după dorinţă, diferite frag¬ 
mente din semnalul sonor prin acţionarea 
potenţiometrelor de reglaj. Satisfacţiile ge¬ 
nerate de utilizarea unui egalizor in echi¬ 
pamentul de audiofrecvenţa ne determină 
să-l recoitiandăm cu căldură amatorilor de 
muzică. 

4 



TEHNIUM 10/1985 











nul, adică Ri se comportă ca o re- I 
zistenţă cvasiinfinită. Rezultă o im- 
pedanţă de intrare a montajului 
foarte mare (zeci de megaohmi), 
fără a fi sacrificată stabilitatea în re- | 
gim continuu. într-adevăr, rezis¬ 
tenţa dintre intrarea neinversoare şi 
masă este relativ mică (R-, + R 2 = 
110 kO), iar cîştigul în regim conţi- 1 
nuu este aproximativ unitar (reacţie I 
negativă totală prin R 3 ). Evident, 
cîştigul în tensiune în alternativ este 
dat de aceeaşi relaţie cunoscută de 
la amplificatorul neinversor cu reac¬ 
ţie, care aici are expresia Gr » 1 + : 
R 3 /R 2 . El poate fi făcut reglabil înlo¬ 
cuind rezistenţa R 3 printr-un trimer 
sau potenţiometru de 1 MO. 

în cadrul serialului teoretic s-a 
prezentat modul de cuplare a unui 
ÂO cu un etaj repetor pe emitor si¬ 
metric, cu două tranzistoare com¬ 
plementare, pentru mărirea curen- 
tului de ieşire, de exemplu în vede¬ 
rea acţionării unui difuzor de impe- 
danţă joasă (vezi numerele 11 şi 
12/1984). Se pot obţine astfel ampli¬ 
ficatoare AF de putere relativ re¬ 
dusă (sub 5 W), cu performanţe 
foarte bune în raport cu simplitatea 
schemelor. - § 

Un exemplu de acest fel îl repre¬ 
zintă radioreceptorul din figura 4, 
conceput pentru recepţionarea emi¬ 
siunilor locale din gama undelor 
medii, cu audiţie la difuzor. 

Partea de receptor a fost prezen¬ 
tată pe larg în nr. 6/1981, pag. 5, si nu 
vom insista asupra ei. Menţionăm 
doar că este cu amplificare directă 
(două etaje de amplificare RF, cu¬ 
plate galvanic, urmate de circuitul 
de detecţie), primul tranzistor avînd 
baza polarizată static prin -ezis- 
tenţa R 1 (10—100 kO) şi joncţiunea 
B—E a lui T 2 . Circuitul de acoid uti¬ 
lizează un condensator variabil C. 
cu capacitatea maximă între 250 ş< 
500 pF (orice tip) şi o bobină de 
unde medii de la radioreceptoarele 
industriale, cu bara de ferită cores¬ 
punzătoare (de exemplu, o bara 
010, lungă de 12—15 cm şi o bo¬ 
bină culisanîă conţinînd L-t 
65—70 de spire, L 2 = 4—6 spire, 
ambele cu liţă de radiofrecvenţă, I 
bobinate în continuare, spiră lîngă 
spiră). 

Amplificatorul AF conţine un etaj 
final în contratimp, cu tranzistoa- i 
rele complementare T 3 —T 4 (împe- II 
recheate după factorul beta în li-1 
mite de ± 10 %) şi etajul de comandă, || 
realizat cu operaţionalul /3A7411 
(capsula cu 2 x 7 terminale), în con-ff 
figuraţie de amplificator inversor cu 
reacţie, adaptat pentru alimentarea 
cu tensiune unică (9—12 V). 

Reamintim că impedanţa de in¬ 
trare a amplificatorului este practic 
egală cu R 7 (între 5 kfl şi 25 kî>), iar 
cîştigul în tensiune este dat de ra¬ 
portul R 8 /R 7 . Pentru operaţionalul 
indicat nu se recomandă folosirea 
unui cîştig mai mare de 40—50 de 
ori (în schema de faţă, un cîştig de 
10—20 de ori este suficient). 

Zeroul fals de la ieşirea amplifica-1| 
torului operaţional (pin 10) se stabi¬ 
leşte la jumătatea tensiunii de ali¬ 
mentare, din divizorul R 9 —R 10 (re- 
zistenţe aproximativ egale, între 1,5 
kfl şi 10 kfl). 

Curentul de repaus prin tranzis-1 
toarele finale se stabileşte la cca 
15—20 mA, prin alegerea rezisten¬ 
ţelor R-n—R 12 (optimizate experi¬ 
mental între l.kfl şi 5,1 kfl, aproxi¬ 
mativ egale). în rest, valorile piese¬ 
lor din montaj nu sînt critice. 

Varianta experimentată de autor, 
cu rezultate foarte bune, are ampla¬ 
sarea pieselor indicată în figura 5 
(scara 1 : 1 ), cablajul fiind clasic, cu 
conexiuni pe spate între termina¬ 
lele pieselor şi fire de legătură. 
Conductorul de masă (minusul ali¬ 
mentării) este cu secţiune mare, oe 
cel puţin 1,2—1,5 mm diametru, 
pentru a preînîîmpina eventualele 
reacţii parazite. 

Fotografia (fig. 6) prezintă placa 
de cablaj a radioreceptorului, mon¬ 
tată împreună cu circuitul de aco-a 
în cutia unui difuzor de radiof:ca-e 

(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR) | 


' .ARMA AUTO 


Conceput pentru autoturismele 
echipate cu acumulatoare de 12 V, 
cu minusul la masă, montajul alătu¬ 
rat comandă acţionarea claxonului 
la deschiderea unuia din întrerup㬠
toarele ^— In, plasate la portiere, 
capotă, portbagaj etc. 

Particularitatea schemei o con¬ 
stituie acţionarea intermitentă a 
claxonului, preîntîmpinîndu-se ast¬ 
fel încălzirea periculoasă a acestuja 
la o funcţionare mai îndelungată. în 
rest, montajul este prevăzut cu un 
întrerupător exterior (mascat) de 
blocare, un circuit opţional de por¬ 
nire întîrziată, pentru cazul cînd se 
preferă blocarea din interior, un cir¬ 
cuit de oprire temporizată după cca 
60 de secunde de la reînchiderea 
întrerupătoarelor l 1 —1^ precum şi 
cu un sistem de automenţinere neli¬ 
mitată, atunci cînd cel puţin unul 
din întrerupătoare a rămas deschis. 

Pentru realizarea acestor funcţii 
s-a ales o schemă clasică, echipată 
cu componente discrete (fig. 1). 
Doar în aparenţă complicată, 
schema are inconvenientul real de 
a utiliza două tiristoare: unul (Th.2) 
de putere pentru acţionarea claxo¬ 
nului, iar celălalt (Th.1) de orice tip, 
dar sortat pentru un curent de men¬ 
ţinere mai mare, după cum vom ve¬ 
dea în continuare. 

Comanda claxonului este asigu¬ 
rată de tiristorul Th.2 (pe radiator, 
minimum 10 A/300 V pentru un cla¬ 
xon de 4—5 A), polarizat în poartă 
din divizorul Ri 8 —Ri 9 , prin inter¬ 
mediu! tranzistorului T 7 . Pentru ex¬ 
perimentare se poate folosi în loc 
de claxon o sonerie (cu întrerupe¬ 
rea curentului!), eventual improvi¬ 
zată dintr-un releu de 6—9 V, legat 
în serie cu o pereche de contacte 
normal închise ale sale (fig. 2). 

Construcţia se începe prin alege¬ 
rea lui R 19 (între 680 n şi 1 kfl), a 
tranzistorului T 7 (BC177 etc.) şi a 
rezistenţei R 17 (47 kfl — 68 kn), 
după care se tatonează experimen¬ 
tal valoarea maximă a lui R 18 (orien¬ 
tativ între 330 fi şi 1,3 kfi), care asi¬ 
gură anclanşarea fermă a tiristoru- 
lui la polarizarea lui T 7 (capătul li¬ 
ber al lui R 17 se leagă provizoriu la 
masă). Pe parcursul probelor se va 
avea în vedere o plajă a tensiunii de 
alimentare orientativ între 10 V şi 14 
V (observaţie valabilă pentru toate 
blocurile montajului). 

Dacă tiristorul solicită curenţi 
prea mari de poartă (respectiv valori 
prea mici pentru R 18 , sub 300 fi), 
este mai prudent să se folosească 
pentru T 7 un tranzistor de medie 
putere (2N2905, BD136 etc.), cu 
factorul beta suficient de mare, 
pentru a nu coborî valoarea lui Ri 7 
sub cca 47 kfi. De fapt, etajul supli¬ 
mentar cu T 7 a fost introdus pentru 
a nu perturba funcţionarea oscila¬ 
torului T 5 —T 8 , preluînd direct din 
acesta curentul de comandă a por¬ 
ţii. 


Acţionarea intermitentă se reali¬ 
zează prin polarizarea lui T 7 de către 
multivibratorul astabil T 5 —T 6 , co¬ 
mandat la rîndul său de către tiristo¬ 
rul Th.1. Valorile pieselor din oscila¬ 
tor nu sînt critice; R 13 şi R 16 se pot lua 
între 2,2 kfl şi 3,6 kfl, condensatoa¬ 
rele C 3 —C 4 între 33 nF şi 68 nF, iar 
Ri 4 —Ris se aleg experimental pen¬ 
tru o cadenţă convenabilă a impul¬ 
surilor de avertizare (pauze de cca 
1 s între două impulsuri). 

Oprirea temporizată a avertizoru¬ 
lui, atunci cînd întrerupătoarele 
h—1« sînt reînchise imediat, este 
asigurată de blocul T 3 —T 4 cu pie¬ 
sele aferente, conectat în circuitul 
catodic al tiristorului Th.1. Pentru 
ca oprirea temporizată să fie posi¬ 
bilă, este obligatoriu ca tiristorul 
Th.1 să aibă un curent de menţinere 
mai mare decît curentul minim ab¬ 
sorbit de etajele T 5 —T 6 şi T 7 . 
Această condiţie se satisface prin 
sortarea tiristorului (eventual se 
poate modifica şi multivibratorul 
pentru a obţine curenţi minimi mai 
mici). 

Să presupunem că am polarizat 
pentru un timp scurt poarta lui Th.1 
amorsînd conducţia anod-catod, 
după care am întrerupt circuitul por¬ 
ţii. Simultan oscilatorul T 5 —T 6 va 
începe să funcţioneze, menţinerea 
în conducţie a tiristorului fiind asi¬ 
gurată de surplusul de curent ab¬ 
sorbit prin T 4 —R 12 . După cum se 
observă însă, acest curent supli¬ 
mentar încetează după încărcarea 
condensatorului C 2 (prin R s ), cînd 
tranzistoarele T 3 şi T 4 se blochează 
succesiv, conducînd astfel la bloca¬ 
rea tiristorului. 

Valoarea rezistenţei R 12 se stabi¬ 
leşte experimental (orientativ între 
390 fi şi 1,5 kfl), astfel ca menţine¬ 
rea să fie sigură şi la tensiunea de 
alimentare de 10 V. Grupul Di —R 7 
permite descărcarea rapidă a con¬ 
densatorului C 2 , după blocarea ti¬ 
ristorului, pregătind un nou ciclu de 
temporizare. 

Durata funcţionării temporizate 
(orientativ 60 de secunde) se stabi¬ 
leşte prin alegerea lui C 2 (47—100 mF) 
şi a rezistenţei de încărcare Rs (470 kfl 
— 2,2 Mfl). 

Modulul de oprire temporizată 



poate fi eventual realizat şi cu un 
singur tranzistor (cu factorul beta 
mare), stabilind experimental valo¬ 
rile lui C şi R 2 , conform variantei din 
figura 3. 

In cazul nefericit cînd se dispune 
pentru Th.1 de un tiristor avînd cu¬ 
rentul de menţinere prea mare (va¬ 
lori R 12 prea mici), se recomandă 
înlocuirea lui T 4 cu un model de me¬ 
die putere (2N2219, 2N.1711, BD135 
etc.). 

Declanşarea avertizării se face, 
după cum am mai amintit, deschi- 
zînd (cel puţin) unul din întrerup㬠
toarele 1 1 —In, bineînţeles cu între¬ 
rupătorul I lăsat deschis. Prin 
aceasta, conducţia lui Ti încetează 
brusc (fără Ci), respectiv în interval 
de cîteva secunde (cu Ci), per- 
miţînd intrarea în conducţie a lui T 2 
şi implicit polarizarea porţii tiristo¬ 
rului Th. i din divizorul R 5 —R r . Va¬ 
lorile pieselor din acesi bloc de co¬ 
mandă sînt necritice, cu excepţia 
lui R 5 , care se stabileşte experi¬ 
mental (cît mai mare posibil, dar să 
asigure anclanşarea fermă). Even¬ 
tual se mai corectează şi valoarea 
lui R 3 , în funcţie de factorul beta al 
lui T 2 . 

Acest bloc de comandă se putea 
realiza foarte bine şi cu un singur 
tranzistor, dar am preferat varianta 
cu două tranzistoare pentru a bene¬ 
ficia de curenţi mici prin întrerup㬠
toarele îi—l n (siguranţă în funcţio¬ 
nare, chiar în cazul, unor contacte 
oxidate, murdare). în acest fel se 
aranjează mai uşor şi întîrzierea de 
pornire (pentru R 2 între 27 kfl şi 100 
kfl, se ia Ci între 1 ^F şi 10 iiF). 

Blocarea avertizorului înainte ca 
acesta să fi anclanşat se poate face 
din exterior, prin închiderea între¬ 
rupătorului mascat, I. în varianta cu 
întîrziere de pornire, acest întrerup㬠
tor se poate plasa în interior, într-un 
loc accesibil în maximum 2—3 se¬ 
cunde de la deschiderea unei por¬ 
tiere. După anclanşare, avertizorul 
poate fi blocat prin întreruperea ali¬ 
mentării (K). 

Realizarea practică a montajului 
impune, în afara reglajelor menţio¬ 
nate, luarea unor măsuri de sigu¬ 
ranţă în ceea ce priveşte dimensio¬ 
narea conductoarelor traversate de 
curent mare (conexiunile la Th.2 şi 
claxon), izolarea foarte bună a tutu¬ 
ror conductoarelor şi în special a 
radiatorului lui Th.2. Pe traseul de 
alimentare cu plus se va monta obli¬ 
gatoriu o siguranţă dimensionată în 
funcţie de consumul fclaxonului. 




TEHNSURffl 10/1985 




TA 



o 


SISTEM DE ANTENE 
AZ-EL pentru SATELIŢII 

de RADIOAMATORI 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 


De obicei avem în vedere faptul 
că realizarea unei antene cu cîştig 
mai mare este o operaţie mai uşoară 
decît realizarea unui amplificator de 
putere, mai ales în cazul benzilor de 
70 cm şi 2 m. De aceea, la determi¬ 
narea sistemului de antene radioa¬ 
matorul va lua în considerare acest 
factor pornind de la propria dotare. 

Mai avem în vedere faptul că prin 
mărirea cîştigului unei antene direc- 
tivitatea creşte considerabil, ceea ce 
impune sistemului de comandă şi 
control al direcţiei antenei perfor¬ 
manţe superioare. Acest lucru în¬ 
seamnă o construcţie mecanică mai 
complexă şi un sistem mai exact de 
indicare a direcţiei în azimut şi ele¬ 
vaţie. 

Cîştigul antenei pe recepţie (down- 
link) este condiţionat de patru fac¬ 
tori: puterea emiţătorului de pe sate¬ 
lit, cîştigul antenei satelitului, altitu¬ 
dinea satelitului şi zgomotul propriu 


al receptorului, eventual alt zgomot 
din zona unde este staţia de radioa¬ 
mator. 

Valoarea tipică a cîştigului antenei 
de recepţie pentru OSCAR 10 mo¬ 
dul B în banda de 2 m 
(145,825.-145,977 MHz) este de 13 
dBi. Această valoare se poate obţine 
cu antene care au lungimea efectivă 
de cca 1,5 X (3 m). Astfel de antene 
au unghiuri de radiaţie la —3 dB de 
cca 40 °, ceea ce conduce la o ur¬ 
mărire relativ uşoară a satelitului, 

Antene cu cîştig mai mare sînt 
utile în cazul în care receptorul are 
zgomotul propriu mai mare şi cînd 
folosirea unui preamplificator cu 
zgomot redus nu este posibilă. 

în acest caz directivitatea antenei 
de recepţie crescînd, urmărirea sa¬ 
telitului trebuie făcută cu mai mult* 
precizie. 


Pentr j sateliţii RS recepţia sem¬ 
nalelor în modul A în banda de 10 m 
(29,410.-29,500 MHz) se realizează 
fără probleme cu un dipol scurtat 
sau cu o antenă cros Yagi fixă sau 
directivă. 

Criteriul privind polarizarea unde¬ 
lor electromagnetice este folosit 
pornind de la constatarea că leg㬠
tura realizată între o staţie a cărei 
poziţie este fixă şi una ale cărei an¬ 
tene sînt în continuă mişcare rela¬ 
tivă este mai stabilă atunci cînd se 
folosesc antene cu polarizare circu¬ 
lară la staţia fixă. 

In cazul satelitului OSCAR 10, 
mişcarea de spin pentru stabilizare 
pste de cca 60 de rotaţii pe minut, 
sistemul de antene în trei colţuri 
produce variaţii de polarizare şi cîş- 
ţig de 180 ori pe minut, adică 3 Hz. 
în cazul staţiei de radioamator ce 
utilizează o antenă cu polarizare li¬ 
niară se produc variaţii în cîştig la 
emisie sau recepţie ce depăşesc 10 
dB, ceea ce afectează puternic inte- 
ligibilitatea. 

în cazul sateliţilor de joasă altitu¬ 
dine mişcarea de spin este de cca 
0,01 Hz (o dată la cîteva minute), 
ceea ce se manifestă ca un fading 
profund dar lent, afectînd mai puţin 
inteligibilitatea. 

De aceea, pentru OSCAR 10, în 
scopul minimizării efectelor de mai 
sus, se recomandă utilizarea unor 
antene cu polarizare circulară. 
Acestea vor da un cîştig suplimentar 
atunci cînd pe satelit se utilizează 
antenele cu cîştig, ele însele cu po¬ 
larizare circulară dreaptă. Acest 
sens determină şi sensul de polari¬ 


zare a antenei de la staţia de radioa¬ 
mator 

în continuare prezentăm datele 
necesare pentru realizarea antenelor 
elicoidale pentru benzile de ţ m şi 
70, cm. 

în figura 1 se prezintă cîteva ca¬ 
racteristici ale antenei elicoidale. 
Notăm că sub trei spire caracteris¬ 
tica de radiaţie este complet schim¬ 
bată şi nefavorabilă comunicaţiilor. 

în figura 2 se dau schema elec¬ 
trică şi dimensiunile pentru antena 
elicoidală atît pentru banda de 2 m, 
cît şi pentru banda de 70 cm. Este 
remarcat faptul că, pentru obţinerea 
radiaţiei maxime în direcţia axei, un¬ 
ghiul spiralei este de 14 °. Aceasta 
conduce la un pas al elicei de cca 
A/4. 

în figura 3 se prezintă o alterna¬ 
tivă pentru alimentarea fără 
transformator de adaptare. Figura 4 


conţine schiţele a două moduri de 
realizare a ansamblului. în ambele 


cazuri elicea este susţinută de o 
structură realizată din materiale izo¬ 
latoare. Sînt recomandate ţevi de 
PVC cu diametrul exterior de 25—30 
mm şi grosimea pereţilor de peste 2 
mm pentru varianta A şi lemn tratat 
pentru intemperii în varianta B. 

Elicea se realizează din conductor 
masiv sau ţeavă din aluminiu sau 
cupru, cu diametrul exterior de 3...6 
mm. Sensul de înfăşurare este cel al 
filetului unui şurub normal. 

Asamblarea elicei pe suport con¬ 
ţine următoarele operaţii tehnolo¬ 
gice: 

— înfăşurarea efectuată cît mai 
strîns. spiră lîngă spiră, pe un cilin- 


ffS. 3 I VARIANTA î%tl mau : 




SflRŞITUl ULTIMEI SPIRÎ 


0 o dlomeirul conductorului 


St ajustează disionto foto de reflector o porţiunii cu bandă de cupru peniil 
obţinereo adoptării optime. ■ 



■ţEAVÂ ALUMINIU 0 12mm 


b- 


COLIERE SÎRMÂ FILETATĂ U CAPETE 
OLZn 0 3 mm 


TABLĂ ALUMINIU 3mm 


DETALIU OF LEOARE 

sIrMÂ OLZn 
0‘3mm 


STRUCTURA W SUSTlifRC 


TABLA OL 
2 mm 

■ SÎRMÂ OLZn 03mm 


LEGARE CUSÎRMjţ 
OLZn 01 mm Şi 
COSITORIRE 



146 MHz: R min » 1.5m 
435MHz: Rmin* Q.5m 


FI 6. 8» 


TEHNIUM 10/1985 


6 






fi!?. 8* SfgŢilllll 


(TRANSFORMATOR A/4) 


F10.7 : SINFĂZAREA Şi ADAPTAREA A DOUA (PA' I * ICOIDAIE 



(nq 

-- SIRMÂ 
curmi 

IU_ 



CONECTARE 

ELICE 


1» A/4 Dşf-d Sini lego+e de reloflo 2 tr =60ln|- 
Pen+ru Z +p »80Jl cîtevo vorianit — 1 -— 



D I 8 10 12 _20_ 

d 2.1 2Î S2 5.2 


TT = CONSTANTA OE PR0PA6ARE A CABLULUI 
(FACTOR OE VITEZĂ) « 0.6...0.7 


dru cu diametrul exact corespunz㬠
tor realizării elicei reale; 

— trasarea pe patru generatoare 
la 90 cu vopsea, a unor semne pe 
elice; 

— instalarea elicei pe suportul 
real. Prinderea se face în locurile în¬ 
semnate. 

Respectarea ordinei operaţiilor de 
mai sus conduce la realizarea unui 
ansamblu cu dimensiuni regulate şi 
exacte. 

Reflectorul este prezentat în fi¬ 
gura 5, în trei variante constructive. 

ADAPTAREA ANTENEI 

Impedanţa de intrare a unei elice 
alimentată la nivelul reflectorului 
este de 140 fi. Pentru racordarea la 
cablul de 50 f2, metoda tipică este 
folosirea unei secţiuni Q (transfor¬ 
mator X/4) realizată dintr-o linie cu 
Zo =80 O. 

în figura 6 este prezentată schiţa 
unui astfel de transformator pentru 
banda de 70 cm. Antena este de 
bandă extrem de largă; —20% la + 
30% faţă de frecvenţa centrală. Se 
obţin uşor coeficienţi de unde sta¬ 
ţionare de 1:1,2. 

O altă metodă de adaptare este 
cea corespunzătoare schemei din fi¬ 
gura 3. Aici transformatorul este în¬ 
locuit cu primul sfert de X din elice. 
Pe acesta se va suda o bandă d« 


cupru sau bronz lată cît 5 diametre 
ale conductorului elicei. Prin apro¬ 
pierea de reflector a acestei prime 
porţiuni se îmbunătăţeşte coeficien¬ 
tul de unde staţionare. 

Prima metodă de adaptare, deşi 
mai complicată, este mai exactă şi 
mai sigură. 

Cuplarea a două antene elicoidale 
conduce la creşterea cîştigului cu 3 
dB şi îngustarea lobului principal cu 
cca 30%. în figura 7 este dată 
schema de realizare a sinfazării ce¬ 
lor două antene. 

Antenele se instalează alăturat (pe 
orizontală sau verticală), distanţa 
dintre axe fiind egală cu (1...1.1) X. 
Se pot cupla şi 4 antene obţinîn- 
du-se un cîştig suplimentar de 6 dB 
faţă de cîştigul uneia singure, direc- 
tivitatea creşte, lobul principal se în¬ 
gustează la 50% din cel al unei sin¬ 
gure antene. 

în cazul utilizării cablului de 75 fl 
secţiunea Q va avea Z 0 =100 fi. Pen¬ 
tru cuplarea a două antene la cablul 
de 75 fl se elimină secţiunile Q. Sin- 
fazarea se face prin două cabluri 
I = nX. 

Principalul dezavantaj al antenelor 
elicoidale îl constituie dimensiunile 
relativ mari, care contribuie la limi¬ 
tarea realizării unor ansambluri de 
maximum 2—4 antene. Sînt utilizate 
în special pentru banda de 70 cm. 


1- TRANSFORMATOR A/4 

Z,c8QJl 

2- CABLU 50 Jl C« LUNGIMEA NECESARĂ CONECTĂRII 
ANTENELOR. BUCĂŢILE VOR Fl IDENTICE 

„ LUNGIMILE NU VOR DIFERI CU PESTE 1% 

3- CONECTOR 

4- TRANSFORMATOR A/4 DIN CABLU 75 

5- CABLU 50 A ORICE LUNGIME 

6- TRANSFORMATOR X/4 Z° 3741 

7- TRANSFORMATOR X/4 DIN CABLU Z o e 50Jl 





CALITATEA RECEPŢIEI EMISIUNILOR 

?Lv,z,u NE : 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 

Dacă presupunem Al = 300 m, 
vom avea în banda de 6 MHz a 
semnalului 6 maxime şi 6 minime 
(fig. 8) din megahertz în megahertz. 

Dacă vrem să vedem de exem¬ 
plu, la care Al poate fi afectată sub- 
purtătoarea de crominanţă, vom 
considera, în formula de mai sus, n 
= 1/2 şi Af = 4,43 şi va rezulta dife¬ 
renţa de drum care poate provoca 
300 • n 

un astfel de efect Al =-= 

A F • 2 

150 

= ———=« 34 m. Obstacolul se va 
4,43 

afla pe o elipsă impusă de Al, celelalte 
elemente fiind cunoscute (fig. 6). 

Exemplele date se referă numai la 
cîteva cazuri cînd presupunem că 
avem de-a face cu două unde. în 
realitate, fenomenele sînt mai com¬ 
plicate deoarece intervin mai multe 
unde reflectate mai net sau mai 
difuz şi la diferite distanţe. Analiza 
ar mai putea fi aprofundată, dar nu 
este cazul aici. 

Considerăm interesant să mai 
amintim situaţia cînd unda reflectată 
este sensibil mai puternică decît 
unda directă (datorită atenuărilor 


puternice de pe traseul direct). In 
acest caz, cînd Al > 300 m, începe 
să se manifeste o imagine fantomă, 
situată în faţa imaginii principale. 
Astfel de cazuri se petrec în zonele 


Fig. 8: Exemple de situaţii cînd din in¬ 
terferenţa unei unde directe (Ed) şi a 
uneia indirecte (Er), respectiv a ten¬ 
siunilor corespunzătoare induse în 
antenă (Ud şi Ur), se pot produce va¬ 
riaţii importante ale caracteristicii am- 
plitudine-frecvenţă captate de antena 
de recepţie. 

a) 6 perechi de accidente pentru o 
bandă AF = 6 MHz (n = 6); b) un sin¬ 
gur accident (nul) pentru AF = 6 MHz. 
n=1/2. , 




montane, mai ales, cu pante reflec¬ 
tante apropiate de verticală şi cu 
obturări puternice pe direcţia ce 
uneşte antena de recepţie cu emiţ㬠
torul. 

Este cazul să mai amintim un 
fenomen cu efecte asupra distorsio- 
nării culorilor, şi anume atunci cînd 
ecoul întîrzie cu mai mult de 7 us şi 


© Ud=U r 
Al=25m 


semnalul de crominanţă cade peste 
impulsul de sincronizare a culorilor, 
deranjînd reproducerea corectă a 
fazei semnalului de referinţă (burstu- 
lui). Diferenţa de drum în acest caz 
este Al = 7 • 10~®. • 3 -108 = 2,1 km. 
Acest caz se poate întîmola în 
situaţii de genul celor prezentate în 
„Tehnium" nr. 2/198JL fig. 1. 


n perechi=0,5 
© Ud » U r 


2 -1 0 1 2 3 4 5 6 7 A f(mHz) 



TEHNIUM 10/1985 


7 









crp 





i'i ■ |« !oy 


4' J§ 

(URMARE DIN NR. TRECUT) 

— se alimentează emiţătorul; acul 
indicator trebuie să se deplaseze în 
sens normal. 

Dacă aceste două lucruri se întîm- 
plă, se trece la reglajul final. Pentru 
aceasta este necesar ca: 

— emiţătorul să fie plasat cît mai 
departe posibil (aproximativ 
10—15 m), avînd antena nedepliată; 

— receptorul să aibă antena bine 
degajată; 

— se începe reglarea mediilor 
frecvenţe, urmărindu-se o deviaţie 
maximă a acului miliampermetrului. 
Reglarea se face începînd cu MF3 şi 
terminînd cu MF1. Se foloseşte o 
şurubelniţă izolată; 

— se închide cutia şi prin orificiile 
prevăzute special pentru acest scop 
se reglează miezurile bobinelor Li si 
L 2 —L 3 . 

Reglarea se poate face şi auditiv. 
Pentru aceasta se leagă, printr-un 
condensator de 100 nF, o pereche- 
de căşti în punctele de reglaj. Se 
procedează apoi aşa cum s-a spus 
anterior, urmărindu-se obţinerea 
unui semnal audio maxim. 

Decodorul, executat corect, func¬ 
ţionează imediat. O verificare simplă 
a ansamblului codor-decodor se 
poate face aşa cum se arată în figu¬ 
ra 40. 

Controlul formei celor patru im¬ 
pulsuri de ieşire se poate face nu¬ 
mai pe osciloscop. O informaţie ca¬ 
litativă se poate obţine montînd o 



Ing, VASILE PODAŞCĂ 


pereche de căşti la cele patru ieşiri 
El—E4 şi ascultînd semnalul,care 
trebuie să fie curat, lipsit de paraziţi. 

c. SERVOMECANISMUL 

1. PARTEA ELECTRONICA 

Pentru a miniaturiza cît mai mult 

posibil partea de execuţie a comen¬ 
zilor, amplificatoarele servomecanis- 
melor au fost grupate cîte două pe 
acelaşi circuit imprimat. Desenul 
circuitului, la scara 1 : 1, este dat în 
figura 41. La plantarea pieselor se 
vor respecta indicaţiile date pentru 
emiţător şi receptor. 

Condensatorul de 4,7 nF se reco¬ 
mandă a fi cu tantal; în caz contrar 
se va căuta unul de dimensiuni cît 
mai mici. 

Rezistenţa semireglabilă de 47 kfl 
se va folosi doar pe perioada regla¬ 
jului, după care se va înlocui 
printr-una fixă. 

2. PARTEA MECANICĂ 

2.1. CUTIA SERVOMECANISMU- 

LU! 

Se execută din tablă de aluminiu 
de 0,8 mm grosime. Pentru a realiza 
bine îndoirea tablei se recomandă 
folosirea unor calupuri de lemn tare. 
In figura 42 sînt date dimensiunile 
de execuţie. 

Montarea circuitului imprimat în 
cutie se face după ce s-a aranjat re¬ 
glementarul carton de izolare. 
Forma acestuia este cea din figura 
43. Prinderea circuitului de cutie se 
face printr-un şurub M3 x 5 care tre¬ 
buie să asigure contactul de masă. 

2.2 ANSAMBLUL REDUCTOR-E- 
LEMENT DE EXECUŢIE 

Pentru această parte a staţiei de 
telecomandă se recomandă utiliza¬ 
rea unor produse de tip industrial 
(de exemplu se pot folosi servome- 
canisme SUPRANAR). 

Pentru cei care doresc însă să 
realizeze singuri şi acest ansamblu, 


•Circuit imprimat 
receptor+decodor 

Circuitul este privit 
dinspre partea pla- 
cata cu folia de 
cupru. 

Scara 1:1 


în figura 44 este arătată o posibili¬ 
tate de rezolvare. în figură nu sînt 
date dimensiunile, deoarece acestea 
depind de piesele pe care le găseşte 
constructorul amator. 

Modul de funcţionare, descris pe 
scurt, este următorul: 

— motorul electric 1 antrenează 
pinionul 2. Pinionul 2 atacă roata 
dinţată 3, care este solidară pe ace¬ 
laşi ax cu pinionul 4. Pinionul 4 an¬ 
trenează roata dinţată 5, care se în- 
vîrteşte liber pe axul comun cu pi¬ 
nionul 3. La rîndul său, roata dinţată 
5 antrenează discul dinţat 6. Pe axul 


discului este fixat 'axul potsnţiomel 
trului 7. Corpul potenţiometrului 
este fixat de peretele reductorului 
prin piesa 8. De discul dinţat 6 se 
leagă tijele de, acţionare 9, aşa cura 
se arată în detaliu. Tijele sînt, di 
fapt, organul de execuţie al servo! 
mecanismului. 

2.2.1. INDICAŢII PENTRU REALI* 
ZARE 

Motorul electric este ales astfel în-i 
cît la 1 V—1,5 V să demareze. Acest] 
lucru asigură o bună sensibilitate.] 
servomecanismului. 

Roţile dinţate se procură de la 





baterie 

R1C. 

1,5V 





HMH» 


7 ŞLIRUB 


2 BUCÂTf 


TEHNIUM 10/1985 1 






PIESA 1 
Scara 1-1 


Folie de cupru 



2 găuri 4> 3 


CODOR 


DECODOR _ 

+ 6V Stabilizai 


-Intrare 1 


+ Stabilizat(6V) 


ÎOOnF 


poten - L 
tiometrul (2_ 
servo-dui , 


In această figură 
cablajul imprimat 
este văzut prin 
transparenţă. 


Intrare 2 


Pentru orientare 
în vederea plan¬ 
tării pieselor au 
fost figurate 
cîteva componente, 



carii sau ceasuri scoase din uz. Ra¬ 
portul total de reducere va fi de 
1 : 300 sau 1 : 400, în funcţie de tu¬ 
raţia motorului. 

Potenţiometru! este de tip liniar, 
cu valoarea de 4,7 kCl. Lui i se va în¬ 
depărta carcasa originală în scopul 
uşurării construcţiei. 

Tijele de acţionare se vor executa 
din sîrmă de oţel 0 1,5 sau 0 2. 

Cutia servomecanismului se exe¬ 
cută din tablă de aluminiu de 
0,8 mm grosime. 

3. PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE Şl 
REGLAJE 

Pentru punerea în funcţiune este 
de preferat ca rezistenţele semire- 
glabile de 4,7 kfl şi 47 kn, precum 
şi rezistenţa de contrareacţie de 
220 kn să nu fie lipite în circuit şi să 
fie înlocuite prin potenţiometre. 


Aceste potenţiometre vor fi legate 
prin fire în punctele corespunz㬠
toare de pe circuit. 

Se pornesc emiţătorul şi recepto¬ 
rul şi se fac legăturile dintre deco¬ 
dor şi servomecanism. Manşele emi- 
ţătorujui vor fi aşezate în poziţie ne¬ 
utră. în acest caz şi tijele servome¬ 
canismului vor trebui să se aşeze în 
poziţie neutră. Dacă poziţia este alta 
decît cea neutră, se vor ajusta valo¬ 
rile rezistenţelor de 4,7 kn. 

Dacă poziţia neutră a fost obţi¬ 
nută, şe trece la stabilirea cursei. 
Pentru aceasta se mişcă manşa emi¬ 
ţătorului dintr-o poziţie extremă în 
cealaltă şi se observă dacă şi ampli¬ 
tudinea mişcării tijelor este maximă. 
Dacă amplitudinea este prea mică, 
se vor mări simultan cele două re¬ 
zistenţe de 4,7 kn, iar dacă e prea 


mare, se vor micşora simultan cele 
două rezistenţe. 

Urmează reglarea valorii rezisten¬ 
ţei de contrareacţie. Dacă valoarea 
acesteia este prea mare la o mişcare 
rapidă a manşei, tijele vor avea ten¬ 
dinţa să depăşească poziţia de echi¬ 
libru şi să o regăsească după cîteva 
oscilaţii. Va trebui micşorată rezis¬ 
tenţa pînă cînd acest lucru nu se 
mai întîmplă. 

Rezistenţa de 47 kn determină cîş- 
tigul total al amplificatorului dublu. 
Valoarea sa se va determina astfel 
încît la viteză medie de deplasare a 
manşei mişcarea tijelor să fie lină şi 
uniformă. 

Toate rezistenţele ajustabile se 
pot înlocui apoi prin rezistenţe fixe 
de aceeaşi valoare. Această valoare 
o determinăm cu ajutorul ohmme- 


trului după efectuarea reglajului. 

Un reglaj corect asigură o funcţio¬ 
nare bună a întregului ansamblu,, de 
aceea el trebuie efectuat cu atenţia 
cuvenită. 

în sfîrşit, la amjcNficatorul servo- 
mecanismuiui se mai poate acţiona 
asupra condensatorului electrolitic 
de 4,7 mF, avîndu : se în vedere că: 

— micşorînd valoarea sa, se cîş- 
tigă în precizia cu care tijele exe¬ 
cută o comandă, dar se pierde în 
putere; 

— mărindu-l, se pierde din preci¬ 
zie şi se cîştigă în putere. 

în încheiere, menţionăm că auto¬ 
rul stă la dispoziţia tuturor celor 
care întîmpină dificultăţi în realiza¬ 
rea staţiei. 


TEHNIUM 10/1985 


9 












_ _ 1 iHT-P5Ţ__ 

^ AMPLIFICATOR 


mite obţinerea unei amplificări mari 
la un curent de colector destul de 
ridicat (l c4 = 8 mA). Pentru micşora¬ 
rea zgomotului, curentul de cc ector 
al lui T 2 este de circa 60 fxA. 

Corectarea tonului se bazează pe 
folosirea tranzistoarelor T 4 —T 8 şi a 
pieselor aferente, montaj cunoscut 
sub denumirea de girator, care si¬ 
mulează o bobină deinductahţă: 

L = C 2 1 ’-R 2 7 ' R 2 8 
Frecvenţa de acord se determină 



(URMARE DIN NR. TRECUT) 

Au fost realizate cu această 
schemă un amplificator stereofonic 
cu tranzistoare complementare şi 
două etaje finale cu tranzistoare nph 
(2N3055) care au dat deplină satis¬ 
facţie. 

Calitatea audiţiei este comparabilă 
cu a amplificatoarelor cu tuburi 
electronice de bună calitate. 

Faţă de un amplificator obişnuit, 
acest montaj permite abţinerea unui 
cîştig de 8—9 dB în zona frecvenţe¬ 
lor medii şi înalte, care se traduce 
prin „transparenţa" deosebită a su¬ 
netului: 

Aceasta se datorează faptului că 
handa în buclă deschisă atinge 300 
kHz şi viteza de răspuns este de cca 
30 V//us. 

Amplificatoarele obişnuite cu vi¬ 
teză de răspuns redusă se comportă 
ca integratoare, însumînd semnalul 
de joasă frecvenţă cu cel de înaltă 
frecvenţă, care este astfel „mascat" 
de cel de joasă frecvenţă, cu ener¬ 
gie mult mai mare. 


2 PREAMPLIFICATORUL COREC¬ 
TOR DE TON 

Preamplificatorul, prezentat în fi¬ 
gura 2, are următoarele caracteris¬ 
tici tehnice: 

tensiunea de intrare: 250 mV; 
tensiunea de ieşire: 1 V; 
frecvenţele de reglare a tonului: 
50, 200, 3 000, 7 000, 15 000 Hz; 
domeniul de reglare: + 15 dB; 
distorsiuni armonice pentru 1 V la 
ieşire în banda 20—20 000 Hz: 
0,03%; 

raport semnal/zgomot: 70 dB. 
Etajul de intrare echipat cu tran¬ 


zistorul T, realizează adaptarea sur¬ 
selor de program, selectate cu co¬ 
mutatorul K, cu reglajul de volum fi¬ 
ziologic realizat cu potenţiometrul P v 
Etajul realizat cu tranzistoarele T 2 , 
T 4 asigură amplificarea semnalului 
audio pînă la nivelul necesar corec¬ 


torului de ton. 

Pentru redarea corectă a vîrfurilor 
semnalelor audio, T 2 lucrează la o 
tensiune U CE = 13,6 V, T 4 este ali¬ 
mentat de la generatorul de curent 
constant realizat cu tranzistorul T 3 
şi piesele aferente, artificiu care per¬ 


1 


2 rr 1 C:, • R:t • R 2 h • C:„ 

Potenţiometrele sînt de 2 x 10 kfl, 
liniare, folosite la radioreceptorul 
„Maestro". Etajele echipate cu tran¬ 
zistoarele T 4 —T g au fost realizate 
după o schemă preluată din [2]. 


Fig. 5. Notă. Rezistenţele, cu excepţia 
celor specificate, sînt de 0,5 W. Rezis¬ 
tenţa R se alege în funcţie de releul folo¬ 
sit. 

3. PREAMPLIFICATORUL DE MI¬ 
CROFON 

Caracteristici tehnice: 
sensibilitate: 2,5 mV/100 kO; 
factor de amplificare: 100 ori; 
banda de frecvenţă: 20—20 000 
Hz; 

domeniul de reglaj al tonului: ±20 
dB la 20 Hz şi 20 000 Hz; 
distorsiuni armonice: <0,05%; 
factor de supramodulare: 10 (20 
dB). 

La intrarea etajului echipat cu am¬ 
plificatorul dual de zgomot redus 
LM387N se remarcă filtrul realizat 
cu elementele R 2 C 2 care împiedică 
pătrunderea în lanţul de amplificare 
a semnalelor perturbatoare. 

Alte valori ale coeficientului de 
amplificare se obţin modificînd va¬ 
loarea rezistenţei R 3 . 

Semireglabilul P (ajustat iniţial la 
18 kXi) serveşte la stabilirea tensiunii 
U/2 pe terminalul 4(5) al circuitului. 
Corectorul de ton este un circuit 
Baxendall clasic. Folosind acest 
preampiificator şi preamplificatorul 
corector de ton se poate construi un 
mixer cu performanţe foarte bune. 

4. CQNTRÂSTORUL STEREO 

Acest bioc a fost realizat folosind 
schema publicată în [3]. Caracteris¬ 
tici tehnice: 



1 § 


TEHNIUM 10/1985 





33*^v 


sensibilitate: 250 mV; 
factor de amplificare: 1; 
banda de frecvenţă: 20—30 000 
Hz ±0,5 dB; 
distorsiuni: 0,02%; 
raportul semnal/zgomot: 80 dB; 
reglarea bazei: 6 dB. 
Contrastorul se conectează în 
preamplificator între emitorul lui T, 
şi capătul cald al potenţiometrului P 4 , 
eliminînd condensatorul C* 
Contrastorul reprezintă în esenţă 
un dispozitiv pentru transfor¬ 
mări sumă-diferenţă: la capătul infe¬ 
rior al lui P semnalul la ieşire este 
mono, la mijlocul cursei semnalul 
este stereo, iar la capătul superior 
baza este mărită de două ori (6 dB). 


identice cu ale tranzistoarelor T e , T 9 
din amplificatorul de putere. 

Montajul echipat cu tranzistoarele 
T 3 —T 5 este folosit la protejarea li¬ 
niei de difuzoare în cazul străpunge¬ 
rii tranzistoarelor finale şi la conec¬ 
tarea silenţioasă a difuzoarelor. 

Schema, folosită la amplificatorul 
sovietic „BR!G-001“, a fost comple¬ 
tată cu diodele luminescente LED/ 
şi LED 2 , care indică deconectarea 
sau conectarea difuzoarelor. 

Releul Rel este de 24 V, contac¬ 
tele sale trebuind să suporte un cu¬ 
rent de 4—5 A. 

VU-metre!e (de la magnetofonul 
„Tesla B7G“) indică nivelul de ieşire. 

Rezistenţa R 9 * se alege experi¬ 
mental, în funcţie de releu, astfel în-! 
cît curentul care circulă prin ea să 
nu producă ancianşarea releului. 


5. BLOCUL DE ÂLiMENTARE 


Transformatorul de reţea se reali¬ 
zează pe un miez obişnuit de to!e E 
+ I cu secţiunea de 18—20 cm 2 şi 
trebuie să asigure în secundar 
2 x 30 V la un curent de 2—3 A. 

Tranzistoarele T, şi T 2 din alimen¬ 
tator se montează pe radiatoare 


BIBLIOGRAFIE: 


[1] Anuar Radiotechnika, 1980 

[2] Revista Radio, nr. 10/1979 

[3] Revista Radio, nr, 8/1980 


r- ' % hw reviste ©ax raită mm spre 

s.U * '' " *„*>■' i * Si ’-TtCx'r » 

de funcţ on re a Dontajuh i, cit şl detat ucîi 

fliaf, T©*edati «ă -o xe 
mîfvmmMm de rr*a iră ut! cete, ac© o i 

Schemei® e©nf©»m wms 3'#* v îbl ţ 

ni valoarea pieselor componente, valori ale n >r şi cu- 


S0ND/S ACUSTICA 


Ing. V. CIOBĂNITĂ 

Pentru determinarea rapidă a ni- cat, dar ieşirea porţii P 4 devine „1“, 

velurilor logice „0“ (L = LOW) sau întrucît una din intrări este acum 

„1“ (H=HIGH), în montajele ce utili- „0“. Oscilatorul începe să funcţio- 

zează circuite integrate TTL se fo- neze cu o frecvenţă determinată de 

losesc adesea sonde (testere) de R 1t R 5 şi condensatorul C. 

măsură. Dioda D este blocată de tensiu- 

Cele două niveluri de tensiune sînt nea pozitivă din colectorul tranzis- 

puse în evidenţă prin aprinderea unor torului. Dacă tensiunea de intrare 

diode electroluminescente (LED-uri) (din punctul de măsură) depăşeşte 

sau prin afişare directă, folosind în un anumit prag, tranzistorul se des- 

acest scop module de afişaj cu cris- chide; tensiunea în colectorul său 

tale lichide sau LED-uri. scade, dar ieşirea porţii P 4 rămîne în 

Schema propusă constituie un continuare „1 “. 

generator audio, a cărui frecvenţă Oscilatorul funcţionează pe o 
de oscilaţie se modifică funcţie de nouă frecvenţă, întrucît dioda Dt se 

nivelul tensiunii de intrare. deschide, conectînd în circuit şi re- 

Astfel, pentru tensiuni avînd va- zistenţa R 6 . 
lori între 0 — 1,4 V (tensiuni ce re- Pragul de deschidere a tranzis- 
prezintă nivelul logic „0“), se gene- torului depinde de divizorui Rt şi 

rează o frecvenţă de cca 950 Hz, în R 2 . Dacă se doresc alte frecvenţe, 

timp ce pentru niveluri mai mari de se “pot modifica corespunzător re- 

2,25 V frecvenţa generată creşte la zistenţele R 4 , R 5 sau valoarea con- 

cca 1 980 Hz. densatorului C. 

După cum se vede în figura 1, os- Ca indicator acustic se poate uti- 
cilatorul este constituit din cele pa- liza o cască miniatură sau, în lipsa 
tru porţi NAND ale circuitului inte- acesteia, o cască telefonică, conec- 
grat CDB400. tată la sondă prin două fire. Alimen- 

în starea de aşteptare, cînd sonda tarea se face cu +5 V, consumul 

nu este folosită, oscilaţiile încetează, măsurat fiind cca 11 mA. Cînd se 

întrucît poarta de comandă (P 4 ) are măsoară niveluri mari (2,5 — 5 V), 

ieşirea „0“. Această stare este deter- consumul creşte la cca 18 mA. Pen- 

minată de faptul că ambele intrări tru tensiuni cuprinse între 1,4 şi 

ale porţii P 4 se află la nivelul „1“. 2,25 V oscilatorul nu funcţionează, 

Tranzistorul T este blocat. întrucît ieşirea porţii P 4 devine „0“ 


La conectarea sondei într-un (fig. 2). 

punct în care nivelul este „0“, tran- BIBLIOGRAFIE: „Funkamateur“ 

zistorul rămîne în continuare blo- nr. 11/1983. 



oscilatorul nu 



TEHNIUM 10/1985 


II 

























































TOMESCU GRIGORE 
— Constanţa 

La receptorul „VEF 201“ bobinele 
sînt dispuse pe un tambur rotativ, 
ale cărui contacte se mai şi oxi¬ 
dează, chiar dacă sînt argintate. Cu 
o bucăţică de vată îmbibată cu spirt 
se pot curăţa foarte bine aceste 
contacte. Trebuie verificat şi dacă 
toate contactele fac atingere bine, 
eventual se retensionează. 

Vă prezentăm cablajul imprimat 
şi vă precizăm că plusul de la baterii 
se aplică la terminalul 9 


VEF 201 



ARSENE ION — 
Tecuci 

Vă publicăm, după Caiet 
service „Tehnoton", da¬ 
tele bobinelor radiore¬ 
ceptorului „Madrigal". Pe 
carcasele vechilor bobine 
rearanjaţi spirele aşa cum 
indică producătorul, chiar 
cu sîrmă CuEm, unde este 
cazul. Notaţiile bobinelor 
sînt făcute conform sche¬ 
mei electrice. 

în tabele fiind notate şi 
codurile acestor bobine, 
vă este mai comod să le 
solicitaţi de la magazinele 
de specialitate. 




GĂINĂ LAURENŢIU — 
Craiova 


Casetele cu bandă magnetică au 
prevăzute la extremităţi două ari¬ 
pioare de plastic care acţionează o 
pîrghie din casetofon, permiţînd 
comanda clapei de înregistrare. 

Cînd aceste aripioare sînt îndepăr¬ 
tate, clapa de înregistrare este blo¬ 
cată şi nu se poate şterge şi respec¬ 
tiv înregistra un nou program. Dacă 
doriţi să înregistraţi pe o astfel de 
casetă, lipiţi peste aripioare cîteva 
straturi de bandă adezivă sau um¬ 
pleţi aceste găuri cu dopuri de hîr- 


aSiaSi, 1 


r , f m 

^ ge '-■ r i 



TEHNIUM 10/1985 


13 












musiu iiicir 


în continuare, se porneşte moto¬ 
rul, se încălzeşte şi se reglează mer¬ 
sul în gol, dacă e necesar, la 
900—950 rot/min. 

Distribuţia (controlul calării). Se 

realizează prin intermediul a două 
curele de distribuţie (fig. 7) şi al 
unei perechi de „arbori cu came în 
cap“, cu ordinea de aprindere 
1—4—3—2. Controlul calării distri¬ 
buţiei se face, indiferent de axul cu 
came, numai cu motorul rece. Con¬ 
trolul calării arborelui cu came stin¬ 
gă. După rotirea arborelui cotit, în 
sensul de funcţionare, pînă cînd su¬ 
papa de evacuare a cilindrului 1 se 
află în poziţia de deschidere ma¬ 
ximă, se continuă rotirea pînă ce re¬ 
perul de pe volantul motorului se 
află în faţa reperului 10° de pe sec¬ 
torul gradat, situaţie în care o tijă cu 
diametrul de 5 mm intră în orificiul 
de pe crestătura volantului. La cul- 
butorul de admisiune al cilindrului 
1. După deşurubarea contrapiuliţei 
se roteşte arborele cotit cu o tură în 
sensul de funcţionare, pînă în mo¬ 
mentul în care reoerul de pe volant 


Or. ing. TRAIAIM CAIMTĂ 


pierderi de ulei şi în final chiar la 
griparea motorului. Cauzele pot fi 
diferite: întreţinere şi reparare neco¬ 
respunzătoare, piese cu defecţiuni 
etc. în figura 11 se prezintă zonele 
teoretice de scurgere a uleiului din 
motor, zone ce trebuie verificate în 
cazul depistării unor urme de ulei: 1, 
10 — conducte de ungere în zona li¬ 
pirii lor la piuliţa de fixare; 2 — gar¬ 
nituri capac chiulase stînga-dreapta; 
3 — fixarea radiatorului de ulei pe 
motor; 4 — conductă de ungere, la 
ieşirea din chiuiasă către manocon- 
tact; 5 — conductă de ungere la ma- 
nocontact; 6 — garnitură filtru de 
ulei; 7 — buşon rampă de ungere; 8 
— capac inferior chiulase stîn¬ 
ga-dreapta; 9 — dopuri chiulase 
jos-sus; 11 — şurub fixare ax culbu- 
toare; 12 — tub retur chiuiasă; 13 — 
garnitură reniflard; 14 — simering 
pompă de ulei; 15 — simering ar¬ 


se află din nou în faţa reperului 10° 
de pe sectorul gradat (tija cu diame¬ 
trul de 5 mm intră în orificiul din 
crestătura volantului). în această 
fază se stabileşte jocul între şurubul 
de reglaj şi coada supapei, care în 
mod normal trebuie să fie de 
0,5—1 mm. 

Controlul calării arborelui cu 
came dreapta. Se procedează după 
metodologia de mai sus, .acţionîn- 
du-se asupra cilindrului 3. în final se 
reglează culbutoarele de admisiune 
de la cilindrii 1 şi 3 la 
0,20—0,25 mm, se montează capa¬ 
cele de chiulase (cuplul 0,9 daN.m), 
se verifică nivelul uleiului, după care 
se porneşte motorul pentru a veri¬ 
fica etanşarea motorului la nivelul 
capacelor şi la turaţia de mers în 
gol. 

Etanşarea motorului. Condiţiile 
specifice de funcţionare a acestor ti¬ 
puri de motoare, care au variaţii 
permanente de presiune în carter, 
impun o atenţie deosebită. în ceea 
ce priveşte etanşarea lor. în timpul 
exploatării autoturismului pot ap㬠
rea zone neetanşe care conduc la 


gaze 4 

CARTER 


bore cotit (sub alternator); ,16 — şu¬ 
rub fixare roţi distribuţie dă pe ar¬ 
borii cu came. Din practică s-a con¬ 
stat că zonele cele mai frecvente cu 
scurgeri de ulei sînt mai puţine (fig. 
12). Nu se admite prezenţă anor¬ 
mală a uleiului în tubulatura de ad¬ 
misiune sau în colectoarele de eva¬ 
cuare. în condiţii normale, un motor 
montat şi întreţinut corect (strîns la 
cuplurile recomandate de uzina 
constructoare) nu ridică probleme 
din punct de vedere al etanşării ele¬ 
mentelor prezentate în figura 11. 

Controlul presiunii uleiului. 
Această lucrare se impune a fi efec¬ 
tuată mai ales după o funcţionare 
îndelungată a motorului, cînd are 
loc o uzură avansată a pieselor lui. 
Pentru efectuarea controlului, este 
necesar un racord special (codificat 
D.00—103), echipat cu manometru 
(0—10 bari), care se montează în Io- 


CĂTRE 

SEPARATOR 

ULEI 


cui manocontactului de presiune 
ulei, şi un turorrfetru. Racordul se 
montează după ce în prealabil s-a 
încălzit motorul (temperatura uleiu¬ 
lui în jur de 80°C) si se determină 
presiunea uleiului care trebuie să 
fie de 4,7 bari minim (la 2 000 rot/ 
min) şi de 6,2—7 bari (la 6 000 rot/ 
min). Dacă nu se obţin aceste va¬ 
lori, mai întîi se înlocuieşte resortul 
supapei de descărcare; dacă totuşi 
nu se schimbă situaţia, trebuie veri¬ 
ficate circuitul de ungere şi pompa 
de ulei. în final se montează mano- 
contactul de presiune ulei la cuplul 
de 2,2 daN.m şi se verifică nivelul 
uleiului motor. 

3. INCIDENTE ÎN FUNCŢIONA¬ 
REA Şl EXPLOATAREA MOTORU¬ 
LUI M-Q38 

Fabricaţia îndelungată a acestui 
tip de motor, montat pe mai multe 
tipuri de autoturisme Citroen, a 
permis realizarea în timp a unui mo¬ 
tor fiabil, care, în condiţii normale 
de întreţinere şi exploatare, nu ri¬ 
dică probleme deosebite. Un motor 
neîntreţinut la timp şi corect, sau 
uzat printr-o expToatare dură, poate 
avea diferite probleme (defecţiuni), 
cu un grad de dificultate mai mică 
sau mai mare (fig. 12). în funcţie de 
aceasta, remedierea defectelor se 
poate face simplu sau într-un ate¬ 
lier specializat. în figura 12 se pre¬ 
zintă — teoretic — categoriile de 
defecte ce pot apărea, fără a avea 
pretenţia că acoperă absolut orice 
fel de anomalie în funcţionare, 
unele dintre acestea fiind defecte 
clasice (de exemplu, pompă de 
benzină sau demaror defect), iar al¬ 
tele specifice (exemplu o bujie de- 


TEHNIUM 10/1885 









REGULATOR 

ELECTRONIC 


fectă nu permite dezvoltarea nor¬ 
mală a puterii motorului, în fiecare 
treaptă de viteze acesta funcţionînd 
cu întreruperi — sesizabile — în 
special în domeniul de viteze 
60—100 km/oră. Această bujie este 
de fapt un defect destul de minor, 
dar ridică probleme, deoarece ini¬ 
ţial constatatorul pune în cauză alte 
piese ca: bobina de inducţie şi chiar 
ruptor-distribuitorul). Cuplurile de 
strlngere. Respectarea cuplurilor 
de strîngere la OLTCIT este strict 
necesară pentru a asigura o fiabili¬ 
tate corespunzătoare pieselor şi 
ansamblului respectiv. Strîngerea 
„la ochi“, după experienţa mecani¬ 
cului auto, nu este permisă (exem¬ 
plu: şuruburile de la volant se strîng 
la cuplul de 6,6 daN.m; o strîngere 
sub valoare face ca aceste şuruburi 
să se desfacă în timpul funcţionării. 
O strîngere la un cuolu mai mare 


face ca materialul şurubului să fie 
supus unei solicitări peste limita 
admisă, fapt care conduce !a distru¬ 
gerea filetului şi, totodată, la reteza¬ 
rea capetelor şuruburilor, de ase¬ 
menea, în timpul funcţionării moto¬ 
rului. La montarea bujiilor, de ase¬ 
menea, în afara cuplurilor reco¬ 
mandate, ori ies gaze comprimate 
prin orificiul bujiei, ori se distruge 
filetul din chiulasă sau garnitura de 
etanşare — defecte cu consecinţe 
neplăcute). 

La lucrările de întreţinere, mon¬ 
tare şi demontare ale pieselor mo¬ 
torului M-036 se recomandă ur¬ 
mătoarele cupluri de strîngere, în 
(daN.m): a — carter motor: piuliţe 
semicarter — 1,3; piuliţe palier — 
4,3; prezoane de chiulase — 0,9; 
buşon de golire — 4; piuliţă ghid 
jojă ulei — 3,5; şurub ecran anti- 
spumă ulei motor — 1,4; şuruburi 


*0BS; Defectele specifice aprindem 
alimentarii ş.a.; vor fi tratate 
ulterior la capitolul corespunzător, 

în ordinea prezentării subansam- 

blurilor autoturismelor OLTCIT. 


Mulţi cititori ai revistei, posesori 
de autovehicule ce au instalaţia 
electrică pe 6 V, ne-au solicitat 
schema electrică a unui releu regu¬ 
lator de tensiune care să înlocu¬ 
iască releul eletromecanic. 

Prezentăm un astfel de releu, pu¬ 
blicat în revista „Funkamateur" nr. 7 
din 1983, care poate fi instalat pe 
autoturismele „Trabant", cît şi pe 
motocicletele prevăzute cu dinam. 

Legăturile releului cu acumulatorul 
se fac prin terminalele 51 şi 31 (primul 
la plus, al doilea la minus), iar cu di¬ 
namul prin terminalele 61 (plus), DF+ 
la excitaţie şi 31 la minus. 

Cînd motorul este turat, deci cînd 
tensiunea este mai mare în punctul 
61 ca în 51, dioda D2 se deschide, 
permiţînd trecerea unui curent spre 
acumulator şi, respectiv, încărca¬ 
rea acestuia. 

Diferenţa de tensiune între aceste 
puncte trebuie să fie de cel puţin 0,7 
V, adică tocmai căderea de tensiune 
pe joncţiunea diodei ca să apară o 
circulaţie de curent dinam-acumu- 


Ing. ILIE MIHĂESCU 

lator. în schemă această diodă este 
de tip SY170/2, echivalentă cu RA220 
din producţia I.P.R.S., deci trebuie 
să admită un curent de lucru de 20 A. 

Elementul regulator al tensiunii 
de excitaţie este tranzistorul T3, 
de tip KU606, care are tensiunea 
U CB= 120 V şi I c = 8 A; se poate în¬ 
locui cu 2N3442 

Tranzistoarele KFY18 trebuie să 
admită o tensiune de lucru de 60 V, 
cu un curent de colector de 500 mA 
şi o putere disipată de 800 mW. 
Tranzistorul SF136 este echivalent 
cu BC107. Dioda SZX21/5.1 este Ze- 
ner, cu tensiunea de stabilizare 5 V; 
ea poate fi înlocuită cu PL5V1Z. 
Dioda SY320/1 se poate înlocui cu 
F407 sau 1N4007. 

Valoarea excitaţiei, respectiv ten¬ 
siunea pe care o debitează dinamul, 
se stabileşte din potenţiometrul R1, 
operaţie asemănătoare cu reglarea 
regulatoarelor electromecanice. 

De reţinut că atît T3 cît şi D2 se 
montează cu radiator de căldură. 

SY170/2 * ■ r—, 

0« 





MOTOR M036 











1 41 £ 

Zgomot 


Funcţion 

anormale 

ane 


Etanşare ulei 
motor 


Etanşare 
benzina_ 


Consum 

_ulei_ 


Incidente la 
pornire 













Resort supapă 
rupt 


Ruptor- (defect) 
-distribuitor 


Manocontact 


Pompa de 

benzină 


Segmen 

linie 

i in 


Tehnica 

defectuoasa 

j_ 

1 

_L_ 

1 



i 

Şuruburi volant 
slăbite (ruDte ) 


Bobină inducţie 
_defecta.' . 


Fixare roată 
-.distributiv_ 


Buşon rezervor 


Montare 
set motor 


Demaror cuplat 


Ambielaj cu ioc 
radial al bi&kL 


Regulator 
lelecfronic defect 


Intinzăfor curea 
slăbit _ 


Supapă cu 
taler ars 


Cuibutor netratat 


Ventilator 

.fl,s,um.L_ 


jPiston gripat 


1 


pupapă gripată 


ţîujii defecte 
(ancrasafel . 


Capac 
cui butoare 

1 


Flanşă p 
de ‘ ule 

ornpd 



Fixare radiator 
_de ^ ulei_ 


lI~ 

Fixare 

filtru de ulei_ 


Asamblare 
[rezervor benzină 


Canalizaţii 


Simerînguri 

supape.. 


Baterie 

descărcata 


Etanşare motor 


De mar or uzat 


Carburator 


Motor uzat 


Filtru benzină 
Tnfu n dat 


Fixare rup tor- 

distribuitor 


Ax came gripat 


i-Sita J sonda nivel 
.benzina mfundată 


Simeringuri 
fax came .arbore cotit)! 


[Joc culbutoare 


(CONTINUARE IN NR. VIITOR) 


palier pompă de ulei — 1,7; supor¬ 
turi motor pe carter — 5,5; şuruburi 
(piuliţe) fixare a cutiei de admisiune 
— 1,8; b — distribuţie: piuliţă rolă 
întinzător — 1,8; prezon rolă întin- 
zător — 0,4; piuliţă roată dinţată ar¬ 
bore cu came — 1,7; c — volant: 
şuruburi de fixare (cu faţa şi filetul 
unse, se înlocuiesc ia fiecare de¬ 
montare) — 6,6; d — chiulase: con- 
trapiuliţă reglaj culbutoare — 1,7; 
obturator ax culbutoare — 1,5; piu¬ 
liţe de chiulase — 0,9 (strîngere 
preliminară) şi 2,3 (strîngere defini¬ 
tivă); piuliţă capac chiulase — 0,9; 


şuruburi flanşă tubulatură admi¬ 
siune — 1,8; piuliţe palier arbore cu 
came — 1,7; piuliţă flanşă colector 1 
evacuare — 1,5; şurub racord de 
ungere — 1,9; prezoane palier ar¬ 
bore cu came — 0,4; e — circuitul 
de ungere: şurub racord conductă 
de ungere — 1,9; manocontact pre¬ 
siune ulei — 2,2; racordul filtrului 
de ulei — 1,8; şurubul de fixare a ra¬ 
diatorului de ulei — 1,8; buşon su¬ 
papă „by-pass“ radiator de ulei — 
.5,2; obturator rampă de ungere — 
4,3; f — răcire: contrapiuliţă ventila¬ 
tor (faţa unsă) — 23. 


TEHNIUNt 10/1985 


II 








MIRA~T£ST 

PENTRU 

OBIECTIVr 


Obiectivele aparatelor fotogra¬ 
fice, în funcţie de schema optică şi 
precizia _realizării elementelor, asi¬ 
gură obţinerea unei imagini mai 
mult sau mai puţin fidele a subiec¬ 
tului fotografiat. Aberaţiile optice 
' sînt relativ numeroase, dar mijloa¬ 
cele pentru determinarea lor sînt 
accesibile doar laboratoarelor spe¬ 
cializate. Fotograful, în lipsa date¬ 
lor tehnice ale firmei producătoare 
sau a rezultatelor unor teste efectu¬ 
ate de diverse laboratoare sau pu¬ 
blicaţii, recurge adesea la aprecieri 
subiective de tipul „redării firului de 
păr" sau acceptă unele păreri mai 
mult sau mai puţin corecte. Şi nu 
trebuie uitat faptul că, din cauza to¬ 
leranţelor de fabricaţie inerente, 
calitatea obiectivelor de acelaşi tip 
poate varia sensibil chiar de la un 
exemplar la altul; de aceea cînd se 
publică rezultatul unor teste se 
precizează seria obiectivului testat. 

în ceie ce urmează prezentăm o 
metodă de apreciere a puterii de se¬ 
parare (rezoluţiei) a obiectivelor fo¬ 
tografice. în contextul nostru, prin 


Fiz. GHEORGHE BĂLUŢĂ, 

EUGENIA CĂRBUNESCU 

această noţiune înţelegem numărul 
maxim de linii/mm pe care obiectivul 
le reproduce distinct pe film, în ca¬ 
zul obiectivelor situate la distanţă 
mare (peste 30 de distanţe focale). 
Puterea de separare va fi determi¬ 
nată în centrul şi la colţurile imagi¬ 
nii pentru diverse deschideri rela¬ 
tive (diafragme). în felul acesta se 
obţine o caracterizare destul de 
bună a obiectivului, întrucît majori¬ 
tatea aberaţiilor optice se mani¬ 
festă prin scăderea rezoluţiei. 

Atragem atenţia că metoda des¬ 
crisă are doar valoare relativă, per- 
miţîn'd compararea performanţelor 
obiectivelor testate în aceleaşi con¬ 
diţii, fără a furniza însă cifre care să 
poată fi confruntate cu valorile date 
de fabricant sau laborator. Aceştia 
din urmă efectuează măsurătorile 
conform unor standarde bine preci¬ 
zate — uneori diferite între ele — şi 
folosind mijloace tehnice greu ac¬ 
cesibile amatorului. 

Metoda propusă pentru determi¬ 
narea rezoluţiei constă în fotogra¬ 
fierea cu obiectivul respectiv a unor 



în numărul 6 din 1983 al revistei 
„Tehnium" a fost prezentată con¬ 
strucţia unui mîner pentru obiectiv. 
Construcţia şi ajustarea lui după di¬ 
ferite diametre par destul de difi¬ 
cile, modelul prezentat mai jos fiind 
mai simplu de realizat şi de reglat. 
Pentru realizarea lui sînt'necesare: 
un mîner pentru pilă (mîner de lemn 
sau masă plastică), un colier pentru 
etanşarea pe ştuţ a furtunelor de 
înaltă presiune şi o şuviţă de mol¬ 
ton. în cazul în care diametrul colie¬ 
rului este insuficient de mare, colie¬ 
rul se va tăia undeva în zona neper¬ 
forată, iar între capetele tăiate se va 
suda o piatbandă de aceeaşi lăţime 
şi aceeaşi grosime cu colierul, lun¬ 
gimea stabilindu-se după dorinţă. 
După sudare, capetele care au fost 
sudate se vor poliza. Pe carcasa în 
care este fixat inelul de strîngere se 
sudează un holzşurub, aceasta fi- 
", ind, de fapt, singura operaţie de 
executat în cazul în care putem pro¬ 
cura un colier de un diametru mai 
mare. După sudarea holzşurubului 


VIOREL OLTEANU 

ansamblul se va vopsi cu negru mat 
sau se va bruna. Apoi pe faţa inte¬ 
rioară a colierului se va lipi cu pre- 
nadez o şuviţă de molton tăiată la 
lăţimea colierului, rolul ei fiind 
acela că împiedică zgîrierea carca¬ 
sei obiectivului. Prinderea colieru¬ 
lui în mîner se va face cu ajutorul 
holzşurubului sudat pe carcasa 
melcului, holzşurub astfel ales încît 
să intre cu un oarecare efort în 
gaura din mîner. Eventual, mînerul 
se va vopsi sau se va mai scurta, 
după preferinţă. Sistemul de strîn¬ 
gere cu şurub melcat împiedică des¬ 
facerea lui, strîngerea putîndu-se 
face cu mîna liberă sau cu ajutorul 
unei monede. în timpul nefolosirii, 
mînerul se poate plia pentru a ocupa 
un spaţiu mai redus, plierea realizîn- 
du-se din articulaţia carcasei şuru¬ 
bului melcat. 



mire ce conţin linii paralele trasate 
pe hîrtie. După prelucrarea filmului, 
imaginile mirelor sînt examinate la 
microscop şi pe ele se apreciază vi- 
• zual care este numărul maxim de li¬ 
nii/mm care mai pot fi distinse. Re¬ 
marcăm condiţiile de lucru foarte 
apropiate de cele uzuale (imagine a 
unui obiect luminat prin reflexie, 
distanţă medie, film şi prelucrare 
obişnuită), ceea ce conferă valoare 
practică metodei. 

Fiecare miră (vezi figura alătu¬ 
rată) conţine 12 desene — mire tip 
Foucault —, fiecare compus din 
grupuri de linii alb-negre paralele 
între ele şi avînd diverse orientări 
(orizontal, vertical, înclinat la 45 
stînga şi dreapta). Ceea ce diferen¬ 
ţiază cele 12 desene între ele este 
densitatea liniilor, pe care o vom 
nota cu N. Valoarea lui N este scrisă 
în centrul fiecărui desen şi ea este 
cuprinsă între 11 şi 12 linii/cm. 

Cele cinci mire din figura alătu¬ 
rată vor fi decupate din revistă şi li¬ 
pite pe o suprafaţă perfect plană 
(perete, panou etc.), ca în figura 1. 
Mira centrală (cotată C) va servi la 
determinarea rezoluţiei în centrul 
imaginii. Mirele B şi D, aşezate pe 
diagonală, simetric faţă de mira 
centrală, vor fi situate în colţurile 
cadrului fotografiat de la distanţa 
Dt, iar mirele A şi E în colţurile ca¬ 
drului fotografiat de la distanţa D 2 
(aproximativ dublul lui D^. Alege¬ 
rea distanţelor Dt şi D 2 este funcţie 
de rezoluţia estimată a obiectivelor 
şi de distanţa lor focală; asupra 
acestui aspect vom reveni ulterior. 

Fotografierea panoului cu mire 
se face ca în figura 2, cu aparatul fi¬ 
xat pe un trepied solid, exact la 
înălţimea mirei centrale şi orientat 
cu deosebită grijă astfel ca planul 
filmului să fie perfect paralel cu pa¬ 
noul aşezat vertical. Pentru poziţio¬ 
narea corectă ne sînt de ajutor 
dreptunghiurile trasate cu linie în¬ 
treruptă în figura 1; se va urmări ca 
laturile acestora să fie paralele cu 
laturile vizorului (la aparatele reflex 
precizia este sporită). Punerea la 
punct (focalizarea) se face cu cea 
mai mare atenţie, deoarece orice 
eroare alterează mult rezultatul tes¬ 
tului. 

Două reflectoare simetrice, la 45° 
faţă de axa optică, vor da ilumina¬ 
rea uniformă şi fără reflexe a pa¬ 
noului. Distanţa pînă la acesta şi 
puterea becurilor se aleg funcţie de 
diafragmele la care dorim să testăm 
obiectivul şi sensibilitatea filmului, 
astfel încît să rezulte timpi de expu¬ 
nere „posibili" cu aparatul folosit. 

Determinarea expunerii se face 
prin măsurare cu exponometru in¬ 
dependent sau încorporat în apa¬ 
rat. Datorită fondului predominant 
alb al panoului, se va supraexpune 
cu o treaptă faţă de indicaţiile expo- 
nometrului (se va regla o sensibili¬ 
tate cu 3 DIN inferioară celei reale a 
filmului). Un test de expunere este 
oricum binevenit; se va alege cadrul 
care asigură cel mai bun contrast şi 
implicit rezoluţie. 

Se poate lucra pe film de sensibi¬ 
litate medie (21 DIN), însă atunci 
cînd obiectivei^, au calitate foarte 
bună trebuie folosită o peliculă cu 
rezoluţie mare (15 DIN sau mai 
puţin), prelucrată în revelator de 
granulaţie ultrafină, pentru a ne asi¬ 
gura că emulsia nu limitează valo¬ 
rile superioare ale puterii de sepa¬ 
rare evaluate. 

Pentru a înţelege modul cum se 
obţin rezultatele testului, să privim 
schema din figura 3. Prin fotogra¬ 
fierea unui obiect AB de la o dis¬ 
tanţă D (mare în comparaţie cu dis¬ 
tanţa focală a obiectivului, f), re¬ 
zultă o imagine A'B', cu dimen¬ 
siuni reduse faţă de obiect. Rapor¬ 
tul de reducere, R, este: 


AB = AC 
A'B' ~ AC' 

Se va respecta condiţia D - 


f, de¬ 
oarece majoritatea obiectivelor sînt 
corectate pentru a obţine maximum 
de performanţe în această situaţie. 
O valoare recomandată pentru D 
este: 

Dt =31 


In i 


: caz raportul de reducere 


Ri : 


31 • f - f 


f 


- = 30 


Mira conţine intervalul 11—12 li¬ 
nii/cm. Imaginea ei pe film va avea 
o densitate de linii de R-, ori mai 
mare, deci 330—660 linii/pm = 
33—66 linii/mm. Acesta este un do¬ 
meniu uzual pentru obiectivele de 
calitate medie. Dacă se atinge va¬ 
loarea maximă (66 linii/mm, în 
exemplul considerat), înseamnă că 
obiectivul are rezojuţie mai mare şi 
se face fotografierea panoului la o 
distanţă de circa două ori mai mare 
decît D|. O valoare cu care calcu¬ 
lele se fac uşor este: 

D 2 = 61 • f 

cînd raportul de reducere devine 
R 2 = 60 şi putem testa rezoluţii în in¬ 
tervalul 66—132 linii/mm. Observăm 
*că pentru aprecierea puterii de se¬ 
parare, în colţuri trebuie folosite 
mirele A şi E. 

O dată filmul expus, el se develo¬ 
pează în condiţii cît mai bune şi re- 
productibile (revelator de granu¬ 
laţie fină, proaspăt, la temperatura 
şi timpul recomandate de produc㬠
tor), apoi se trece la citirea rezulta¬ 
telor. Aceasta se face cu un micro¬ 
scop, la mărirea de 30—50 de ori. 
Un microscop didactic poate servi 
foarte bine acestui scop. Filmul se 
aşază pe măsuţă cu emulsia în jos şi 
se iluminează prin transparenţă. Pe 
fiecare cadru se urmăreşte mai întîi - 
imaginea mirei centrale şi apoi a ce¬ 
lor din colţuri. Se observă în fiecare 
caz că, pe măsură ce densitatea li¬ 
niilor devine mai mare, imaginea de¬ 
vine mai confuză. Se noteaza nu¬ 
mărul N corespunzător ultimului 
pătrat în care liniile mai sînt dis¬ 
tincte. Atenţie: se va urmări clarita¬ 
tea simultană a liniilor de pe toate di¬ 
recţiile (orizontale, verticale, oblice), 
deoarece există aberaţii care reduc 
cu precădere rezoluţia radială sau 
tangenţială. 

Numărul N astfel citit se înmul¬ 
ţeşte cu raportul de reducere (în 
exemplele date R, = 30 sau R 2 = 60) 
şi se obţine astfel puterea de sepa¬ 
rare. Dacă valorile în cele două col¬ 
ţuri unde sînt amplasate mire diferă 
semnificativ între ele, trebuie repe¬ 
tat testul pentru a ne asigura de pa¬ 
ralelismul planelor filmului şi pa¬ 
noului şi doar după aceasta putem 
suspecta obiectivul de descentrare 
a opticii. 

Testul complet al unui obiectiv se 
face verificînd puterea de separare 
la toate valorile diafragmei, în cen¬ 
tru şi la colţuri şi aşezînd rezultatele 
obţinute într : un grafic ca acela din 
figura 4. De regulă, puterea de se¬ 
parare este mai redusă la deschi¬ 
dere maximă, creşte spre mijlocul 
intervalului de drafragmare şi apoi 
scade din nou la diafragme închise 
datorită difracţiei. Pe de altă parte, 
rezoluţia în colţuri este aproape în¬ 
totdeauna mai redusă decît în cen¬ 
trul imaginii. 

Ca o regulă generală, atunci cînd 
testăm un obiectiv necunoscut, 
vom face, pe acelaşi film şi în con¬ 
diţii cît mai asemănătoare, şi testul 
(eventual rezumat la două dia¬ 
fragme) pentru un obiectiv pe care 
l-am mai probat anterior şi pe care îl 
considerăm un „standard propriu", 
în felul acesta verificăm dacă valo- 


16 


TEHNiUM 10/1985 









rile găsite cu altă ocazie se repro¬ 
duc sau au intervenit factori pertur¬ 
batori. 

Testul descris mai sus este de o 
utilitate neîndoielnică pentru cu¬ 
noaşterea posibilităţilor opticii pe 
care 0 folosim la aparatul fotogra¬ 
fic. Desigur, un obiectiv cu putere 
de separare mai mare este prefera¬ 
bil în multe situaţii (reproduceri, fo¬ 
tografie documentară etc.). Totuşi 
acest criteriu nu trebuie absoluti¬ 
zat, pentru că există situaţii în care 
o rezoluţie ridicată nu este nece¬ 
sară (măriri reduse de pe negativ) 
sau este chiar contraindicată (por¬ 
tret, unele fotografii artistice). Im¬ 
portant este să folosim „obiectivul 
potrivit la locul potrivit". 



' _____ : _ ■ - _ _____ 


REŢETE 

UTILE 

Săpun pentru spălarea parchetu¬ 
lui. Se topesc pe un foc mic o parte* 
ceară şi 5 părţi hidroxid de potasiu 
(sau de sodiu), împreună cu 10 părţi 
apă, amestecînd pînă cînd compo¬ 
ziţia începe să se întărească. în 


acest moment, continuînd agitarea, 
se adaugă 100 părţi apă clocotită şi 
se ia vasul de pe foc. Pentru folosire 
se va dilua cu apă clocotită. 

Curăţarea mobilei 

— Petele de grăsime se înde¬ 
părtează prin acoperirea lor cu o 
pastă formată din oxid de magneziu 
şi benzină de extracţie (inflama¬ 
bili), după care se dă lustru ou o 
cîrpă moale. 


— Petele de degete se freacă cu 
o cîrpă înmuiată în apă, în care s-au 
adăugat cîteva picături de amoniac, 
după care se dă lustru cu o flanelă 
moale. 

— Petele datorate apei se freacă 
cu o cîrpă umedă pe care s-a picu¬ 
rat zeamă de lămîie sau o soluţie de 
sare de iămîie, după care se dă lus¬ 
tru ca mai sus. 


— Petele de obiecte fierbinţi se 

acoperă pentru cîteva minute cu o 
pastă obţinută prin amestecarea 
uleiului comestibil cu sare, după 
care se dă lustru. Se poate încerca 
frecarea uşoară cu o cîrpă pe care 
s-a presărat scrum de ţigară, după 
care se dă lustru. 


TEHNIUM 10/1985 


17 




























CONTROLUL 
VITEZEI DE ROTAŢIE 
tSERVOMOTOARELOR 


Prin utilizarea amplificatoarelor 
audio cu intrarea diferenţială, avînd 
etaje de ieşire de mare curent, pu¬ 
tem proiecta uşor etaje de putere 
pentru aplicaţii în cadrul controlu¬ 
lui servomotoarelor. 

Deşi multe circuite de control al 
motoarelor electrice utilizează cir¬ 
cuite integrate specializate, dedi¬ 
cate unui tip de comandă, adesea 
acestea sînt fie destul de scumpe, 
fie nu îndeplinesc toate cerinţele de 
proiectare. Utilizînd amplificatoare 
operaţionale de tip audio ca ele¬ 
mente de servocontrol, se pot 
obţine atît un cost redus cît şi o 
înaltă performanţă. 

Amplificatoarele audio operaţio¬ 
nale prezintă cîteva avantaje în ra¬ 
port cu amplificatoarele operaţio¬ 
nale generale. Cele mai multe au 
compensare de frecvenţă internă _şi 
curenţi de ieşire de pînă la 3 A. în 
plus, ele beneficiază de protecţie 
pentru sarcină (circuitul servomo¬ 
torului), prin funcţia de protecţie de 
ieşire înglobată chip-ului, aşa-nu- 
mita cădere termică (thermal shut- 
down). 




fVs. A 


pi"; 

pBx; 




. R3 

Vpfs 

3u~ 


Ing. FLORIN DUMITRIU 

CONSIDERAŢII DE 
PROIECTARE A CIRCUITULUI 
SERVOMOTOR 

Aplicaţia amplificatoarelor audio 
ca elemente de control este directă, 
dar există şi cîteva subtilităţi de 
proiectare. Mai întîi, deoarece cele 
mai multe amplificatoare audio nu 
au un cîştig stabil, este necesară 
selecţionarea unui circuit cu ampli¬ 
ficare c.a. de cel puţin 10 ori. în al 
doilea rînd, este necesară alegerea 
unei reţele RC la ieşirea amplifica¬ 
torului care să compenseze tranzis- 
torul A pnp pentru a preveni oscilaţi¬ 
ile. în plus, în anumite amplifica¬ 
toare audio există o gamă de mod 
comun de intrare mai mică decît la 
amplificatoarele operaţionale de uz 
general. Pentru a realiza satis¬ 
făcător performanţa de servocon¬ 
trol, este important să se ţină nivelul 
tensiunii de intrare între limitele 
specificate. 

Disipaţia amplificatorului de pu¬ 
tere este un alt factor critic. Mane¬ 
vrarea improprie a disipaţiei poate 
activa eronat circuitele de protecţie 


Fig. 1: în controlul de rotaţie un¬ 
ghiulară, motorul se învîrteşte pînă 
ce diferenţa de tensiune între intrări 
este egală cu zero. 


la cădere termică. Pentru a evita 
astfel de probleme, trebuie ca am¬ 
plificatorul să fie menţinut între li¬ 
mitele specificate, pe întreaga 
gamă de lucru a temperaturii am¬ 
biante, folosind răcire cu un radia¬ 
tor adecvat. 

Pentru circuitele anexe ale ampli¬ 
ficatorului operaţional audio decu¬ 
plarea liniilor de alimentare este 
foarte importantă. Cele mai multe 
motoare generează zgomot electric 
semnificativ şi radiaţie electromag¬ 
netică. Deşi minimizarea acestora 
se poate face prin ecranarea şi de¬ 
cuplarea terminalelor motorului, 
trebuie să se localizeze capacităţile 
de decuplare cît mai aproape de 
chip. 

TIPURI DE BAZĂ ALE 
CONTROLULUI MOTORULUI 

în figura 1 este dată schema de 
control proporţională „unghi ro- 
taţie“, unde motorul este comutat 
pînă ce atinge poziţia dorită. în fi¬ 
gură apar două dispozitive de co¬ 
mandă ce au o configuraţie de com¬ 
paratoare de putere şi potenţiome- 
trul PI este elementul de control de 
poziţie. Axul potenţiometrului P2 
este cuplat mecanic cu modificările 
de poziţie ale motorului şi produce 
o tensiune c.c. proporţională cu 
această poziţie. 

Dacă potenţiometrul de control 
este ajustat astfel încît tensiunea în 
punctul A să depăşească tensiunea 
din punctul B, tensiunea diferenţă 
va roti motorul pînă ce nivelurile de 
tensiune se egalizează. 

O sursă potenţială de erori este 
tensiunea de offset de intrare. Am¬ 
plificatoarele audio au o tensiune 
de offset tipică de 5 mV la intrare. 
Dacă amplificarea este de 1 000, of- 
fsetul amplificat va roti motorul. Pu¬ 
tem corecta această eroare prin re¬ 
glajul de offset extern al amplifica¬ 
torului. 

EXEMPLE DE CIRCUITE tfE ■ 
COMANDA 

Figura 2a arată un circuit simplu 
de control unghi de rotaţie care fo¬ 


CONVERTOR AMPLIFICATOR 


M- 

V !N 

pF 3 




F-V 


Iot 



\ 

îfy 

T 



Fig. 3: Pentru a realiza un control 
de poziţie în buclă închisă bun, am¬ 
plificatorul A2 trebuie să fie selec- 
, tat să se adapteze strîns la caracte¬ 
risticile motorului. 


x mmjo 

0 20K 7Wm>- 

T R5 

WrF « 




Fig. 4: Pentru controlul unidirec¬ 
ţional al servomotoarelor, puteţi 
utiliza un repetor de comandă cu 
cîştig unitar (a). Folosind o confi¬ 
guraţie în punte, puteţi realiza con¬ 
trolul bidirecţional în aplicaţii unde 
este disponibilă numai o sursă de 
alimentare (b) 


CONTROLUL 

vitezei 


V-20V ai F 

î_ n 1 

ifllv 



g£T c3Ss0i u i 


loseşte un amplificator-audio dual 
de 5 W avînd indicativul LM28278P. 

Specificaţiile acestui amplifica¬ 
tor arată o gamă de alimentare de 6 
la 32 V şi curenţi de maximum 1,5 A. 
Tensiunea de ieşire este aproxima¬ 
tiv 3 V sub şi deasupra fiecărei căi 
de alimentare (saltul de tensiune ='. 
V*- 6 V). 

In timp ce intrarea nu poate 
depăşi în mod normal 1/2 V s cu mai 
mult de 0,7 V, dumneavoastră puteţi 
extinde gama de intrare la 1,5 V sub 
sursa pozitivă conectînd pinul de 
polarizare intern (pinul 1) la sursa 
pozitivă. 

Valorile rezistenţelor R1, R2, PI şi 
P2 sînt selectate cu grijă spre a ne 
asigura că tensiunea de intrare este 
cuprinsă în gama de mod comun de 
intrare. 

Cele două reţele de compensare 
RC, conecate în dreapta ieşirilor 
punţii amplificatoarelor, previn os¬ 
cilaţia parazită posibilă. Combinaţi¬ 
ile rezistive R5/R3 şi R6/R4 stabilesc 
cîştigul c.c. al amplificatoarelor. 

In practică, parametrii motorului 
şi cerinţele de rezoluţie a controlu¬ 
lui determină necesităţile reale de 
cîştig ale sistemului real. 

Circuitul de control al servomo¬ 
torului bazat pe LM2877 din figura 
2b îmbunătăţeşte exactitatea de 
control şi reduce posibilităţile de 
„bîţîială" în timpul perioadei de sta¬ 
bilizare. 

Amplificatoarele sînt încă în con¬ 
figuraţie de comparatoare, dar au 
fost uşor modificate buclele de 
reacţie. 

Adăugînd Dl, D2, C2 şi C3, se îm¬ 
bunătăţeşte performanţa pe m㬠
sură ce circuitul se apropie de echi¬ 
libru. Chiar înainte ca motorul să 
atingă poziţia finală, diodele se în¬ 
chid, crescînd cîştigul c.c. al ampli¬ 
ficatoarelor. Aceasta permite o 

(CONTINUARE ÎN PAG. 21) 

Fig. 2: Oscilaţiile parazite sint mi¬ 
nimizate în reţele de control de ro¬ 
taţie unghiulară, conectînd reţele 
de compensare RC ,<în dreapta) la 
ieşirile amplificatoruîui (a). Utiliza¬ 
rea tehnicilor de ajustare a cîştigu- 
lui dinamic îmbunătăţeşte exactita¬ 
tea controlului de poziţie (b). 






(b J 

ri -=££■ 

; loo rmmn 


(b ) I...:£•=> 

Fig. 5: Reglarea vitezei fără utiliza- ' 
rea senzorilor (a). O diodă în serie cu 
linia de intrare ajută la depăşirea li- (a) 
mitărilor de CMR pe intrarea amplifi¬ 
catorului (b). 


r M + 


TEHNIUM 10/1985 







Există în tot domeniul electronicii 
o mare diversificare a tipurilor de 
aparataje, a montajelor folosite 
pentru a obţine rezultate de multe 
ori simţitor asemănătoare. De 
aceea nu e de mirare că şi în dome¬ 
niul imprimărilor magnetice video 
există foarte multe sisteme de apa¬ 
rate, nu există o unificare a aces¬ 
tora, ci o diversitate care la prima 
vedere poate să deruteze pe nei¬ 
niţiaţi. 

Astfel, în categoria aparatajului 
profesional, trebuie neapărat trecut 
aparatajul folosit pentru transmisii 
de televiziune profesională, pentru 
imprimări primare după care se 
execută imprimări de serie, magne- 
toscoape utilizabile în trucuri cine¬ 
matografice, în ameliorarea filme¬ 
lor prin computer asociat cu me¬ 
tode de televiziune, aparataj scump, 
folosind piese uzinate foarte precis, 
bine selecţionate. 

în sfîrşit, aparatajul destinat ama¬ 
torilor poate avea rezultate de ase¬ 
menea bune, comparabile cu aje 
unor aparate profesionale sau se- 
miprofesionale; dar piesele folosite 
sînt de mare serie, ştanţate, circui¬ 
tele electronice simplificate, totul 
pentru ca preţul aparatului respec¬ 
tiv să fie la dispoziţia publicului 
larg. Viteza de transport redusă a 
benzii magnetice face posibilă folo¬ 
sirea unor benzi de dimensiuni 
mici, ieftine, iar micile dezagra- 
mente, ocazionate de o rezoluţie 
ceva mai redusă a imaginii şi un ra¬ 
port redus între semnal şi zgomot 
— fapt care face ca imaginea în por¬ 
ţiunile transparente să aibă granu- 
laţie —, sînt neobservate de iubitorii 
de spectacole de televiziune, care 
nu au pretenţiile justificate ale spe¬ 
cialiştilor, ale profesioniştilor în te¬ 
leviziune, cei care admit numai apa¬ 
ratură de foarte înaltă performanţă. 

Se pot compara astfel perfor¬ 
manţele aparatajelor de imprimare 
video cu performanţele unor apa¬ 
rate foto de clasă diversă. Astfel, 
aparatura profesională video este 
comparabilă cu un aparat foto cu 
peliculă lată, 60 mm, special pentru 
reportaj, cu optică luminoasă, cu 
multe anexe, aparat scump, care 
poate realiza adevărate minuni ar¬ 
tistice în mîna unui specialist. 

Pentru a se putea face o altă cla¬ 
sificare a magnetoscoapelor, „este 
necesar să se observe figurile. In fi¬ 
gura A este arătată dispunerea 
unor elemente de pe panoul unui 
magnetofon obişnuit pentru im¬ 
primări audio. în stînga sus este re¬ 
prezentată rola debitoare de bandă, 
în dreapta rola acceptoare, pe care 
se înfăşoară banda magnetică. 
Banda este călăuzită pe un traseu 
de nişte ghidaje, care o menţin la o 
anumită înălţime, în dreptul capete¬ 
lor magnetice, care sînt conectate la 
montajul electronic. Astfel capul de 
ştergere se conectează, în momen¬ 
tul în care se face o înregistrare, la 
un oscilator de frecvenţă ultraso- 
noră. Curentul trimis în acest cap 
duce la ştergerea imprimării prece¬ 
dente de pe bandă, asigurînd în 



OEOROE O. OPRESCU 

acest fel un zgomot de fond minim 
pentru imprimarea nouă care se 
efectuează. Capul de imprimare 
primeşte un semnal de audiofrec- 
venţă dat de amplificatorul de im¬ 
primare din montaj, de la o sursă 
audio, care poate fi un microfon, un 
picup sau un alt magnetofon. în 
acelaşi timp, în capul de imprimare 
se trimite şi o fracţiune de semnal 
ultrasonor de la oscilatorul de şter¬ 
gere. Rolul acestui curent ultraso¬ 
nor, denumit curent de polarizare, 
este de a „micşora distorsiunile la 
imprimare. în sfîrşit, rolul celui de-ai 
treilea cap de redare este de a citi 
informaţia imprimată, culegînd lini¬ 
ile de forţă magnetice ale granule¬ 
lor din bandă, pe care le transformă 
într-o forţă electromotoare. Tensiu¬ 
nea culeasă la bornele capului de 
redare fiind foarte mică, de ordinul 
cîtorva milivolţi, trebuie amplificată 
cu ajutorul unui amplificator de re¬ 
dare, care oferă audiţia în difuzor. 
Banda magnetică este antrenată de 
un sistem mecanic, cu motoraş, sau 
mai multe motoare, role de fric¬ 
ţiune, curele de transmisie, diverse 
pîrghii. Viteza de deplasare este 
dictată de diametrul şi turaţia unui 
ax denumit cabestan, antrenat de 
către un motor fie separat, fie care 
serveşte şi pentru derularea benzi¬ 
lor în ambele sensuri. Antrenarea 
se obţine cu ajutorul unei role de 
cauciuc liberă pe ax, denumită pre- 
sor, care face ca banda să adere pe 
cabestan. Există o serie întreagă de 
diversificări la magnetofoanele au¬ 
dio. Astfel, aşa cum s-a arătat mai 


sus, acestea pot avea unul sau mai 
multe motoare. De asemenea, ma¬ 
joritatea magnetofoanelor semi- 
profesionale şi pentru amatori au 
un singur cap combinat atît pentru 
imprimare cît şi pentru redare, de 
asemenea amplificatorul unic asi¬ 
gură atît imprimarea cît şi redarea, 
prin comutaţie, cînd într-un rol, 
cînd în celălalt. Există aparataje 
foarte diversificate, de la aparatajul 
de studio de radiodifuziune sau stu¬ 
dio de imprimări de discuri, de tip 
profesional, cu cel puţin trei mo¬ 
toare, capete separate şi amplifica¬ 
toare specializate, mecanică de 
foarte mare precizie, cerînd o mi¬ 
nuţioasă întreţinere, trecînd la 
gama largă de magnetofoane de 
mare calitate, semiprofesională, 
ajungîndu-se la magnetofoanele 
foarte simplificate, pentru amatori, 
cu rezultate totuşi foarte bune, da¬ 
torate mai ales folosirii tehnologii¬ 
lor moderne, care permit obţinerea 
de echipament de bună calitate, cu 
un preţ redus. Se poate afirma fără 
greş că un aparat profesional de 
acum douăzeci de ani are poate 
performanţe mai slabe decît un 
aparataj pentru amatori, realizat în 
ultimii ani. Astfel, magnetofoanele 
cu casetă, considerate la început 
nişte jucării electronice, deşi de la 
bun început aveau randament bun, 
au ajuns la un înalt rafinament al 
performanţelor, care depăşesc net 
performanţele aparatajului profe¬ 
sional care făcea pe timpuri gloria 
oricărui studio de imprimări. 

Dintre primele magnetoscoape 
folosite în scopuri profesionale, uti- 
lizînd numai banda cu lăţime de 2 
ţoii (inch), adică 50,8 mm, trebuie 
menţionat sistemul quadruplex din 
figura B. Se foloseşte un tambur 
prevăzut cu patru capete video ro¬ 
tative, care ating în rotaţie, pe rînd, 
suprafaţa benzii care este rulată de 
la rola debitoare la rola acceptoare. 
Ca rezultat, se imprimă un număr 
de trasee oblice, cu o viteză relativă 
de mulţi metri pe minut, ceea ce 
permite o foarte largă bandă de 
răspuns, deşi banda e antrenată cu 
o viteză moderată. Asemenea apa¬ 


rate se folosesc şr în mopentul de 
faţă, fiind incontestabil aparate de 
uz profesional, cu o calitate excep¬ 
ţională a imaginii imprimate. ■ 

în figura C este arătat un tip de 
magneîoscop care foloseşte ■ un 
singur cap magnetic rotativ video. 
Banda se înfăşoară în forma literei 
alfa, pe un tub metalic care este 
prevăzut cu o fantă circulară, prin 
care iese vîrfui unui cap magnetic 
rotativ. Ca. rezultat al mişcării com¬ 
binate, între viteza de deplasare li¬ 
niară a benzii şi rotaţia capului vi¬ 
deo, pe bandă se înscriu trasee 
lungi, oblice, care permit imprima¬ 
rea unui spectru Toarte larg video. 
Aparataj de acest fel se constru¬ 
ieşte atît pentru scop profesional, 
cît şi semiprofesional, şi utilizează 
de obicei bandă de 1 ţol (inch), 
adică 25,4 mm. 

Sistemul arătat în figura D este 
denumit' „omega" din cauza formei 
traseului pe care îl ia banda pe ca¬ 
pul rotativ video. Este un procedeu 
care foloseşte bandă de jumătate 
de ţol, adică 12,7 mm, pentru echi¬ 
pament semiprofesional sau de re¬ 
portaj. 

* Un sistem foarte larg răspîndit, 
mai ales pentru magnetoscoapeie 
destinate amatorilor, publicului iarg, 
este sistemul cu 180° din figura E. Se 
folosesc două capete rotative, care, 
prin combinare cu viteza de translaţie 
a benzii, produc pe rînd, fiecare, cîîe 
un traseu oblic, cînd un cap 
părăseşte banda, celălalt începe 
cursa de explorare. ,Aparatajul care 
foloseşte acest procedeu utilizează 
de obicei bandă de jumătate de ţol, 
fie în sistem cu rolă separată, fie în¬ 
cărcată în diverse feluri de casete. 

Ultimul sistem din figura F osie 
denumit LVR (Longitudinal Video 
Recording). Banda se deplasează 
cu o viteză foarte mare faţă de un 
cap video deplasabil pe verticală, la 
fiecare cursă completă a benzii. 
Banda îşi inversează sensul foarte 
rapid şi capul tşece la trasarea unei 
noi piste, mai jos. Pe o lăţime de 
8,75 mm sînt imprimate astfel cîteva 
zeci de trasee, foarte înguste. 



TEHNIUM 10/1985 


li 



SCHIBOB . , 
motorizat 


Curelele se sprijină pe partea infe¬ 
rioară cu trei galeţi (fig. 38, 39 şi 
40). Fiecare este format din doi rul¬ 
menţi 3GPZI493105702 sau un alt 
tip, efectuînd modificări ale dimen¬ 
siunilor locaşului şi axului, o rolă 
(fig. 38), un ax (fig. 39) şi două 
bucşe (fig. 40). 

Partea mobilă a subansamblului 
şenilă s-a realizat din patru curele 
tip A9-7-6/13 x 10 x 900 obţinute de 
la magazinul „Skoda". Ele au fost 
unite două cîte două, prin- interme¬ 
diul a 40 de plăcuţe, confecţionate 
din tablă OL = 1,5 (fig. 41 şi 42) şi 
au fost asamblate cu cîte patru şu¬ 
ruburi (eventual nituri). Pe fiecare 
plăcuţă au fost nituite cîte două 


(URMARE DIN NR. TRECUT) 

crampoane conice (fig. 43) pentru 
aderenţă sporită pe gheaţă şi pe z㬠
padă bătătorită. Pe zăpada afînată 
se vor folosi crampoanele din deta¬ 
liul B. Recomandăm execuţia a 
două seturi cu crampoane diferite 
ce vor fi schimbate în funcţie de ca¬ 
litatea zăpezii. Crampoanele se 
montează echidistant. 

Arcurile de încărcare a şenilei se 
pot procura de la magazinele Mo- 
to-Velo-Sport. Şenila este articulată 
în partea din faţă în aşa fel încît per¬ 
mite rotirea în jurul axului tamburu¬ 
lui faţă cu circa 30° sus-jos, supor¬ 
tul din spate permiţînd această miş¬ 
care. Arcurile montate în partea din 
spate menţin un efort continuu pe 


şenilă, indiferent de teren. Ele vor fi 
astfel reglate (pretensionate) încît 
bobul fără pilot să fie suspendat pe 
şenilă, cu schiurile principale ridi¬ 
cate. La aşezarea pilotului pe bob, 
acestea vor prelua o parte din sar¬ 
cina schiurilor principale, asigurînd 
presiunea necesară tracţiunii pe 
crampoane. Arcurile sînt montate pe 
cîte două suporturi de amortizare 
din cauciuc şi oţel (fig. 44). Aceste 
suporturi sînt utilizate la automobile 
între colierul ţevii de eşapament şi 
caroserie. în figura 45 se observă 
montarea arcului în partea supe¬ 
rioară, în spătarul bobului. Partea 
inferioară a suportului arcului este 
montată pe axul din spate al tambu¬ 
rului, prin intermediul piesei din fi¬ 
gura 45 b 

Recomand o atenţie deosebită la 
montarea suportului şenilei faţă, pi- 
nioanele motorului şi cel aj şenilei 
trebuind să fie coplanare. în acest 
scop se vor alinia pinionul motor şi 
pifiiionul şenilei şi apoi se vor trasa 
şi executa găurile în şasiul bobului. 
Găurile de fixare a şasiului spate se 
vor executa după strîngerea com¬ 
pletă a şuruburilor de fixare a su¬ 
portului faţă. 


Pe lîngă subansamblurile menţio¬ 
nate, sînt necesare şi alte piese. 

Rezervorul este confecţionat prin 
reutilizarea unei cutii metalice cfe 
Biseptol chinezesc. Gura de um¬ 
plere este luată de -la un primus 
vechi, iar robinetul pe con de la o 
veche lampă cu gaz metan. Toate; 
au fost asamblate pe cutie prin cosi- 
torire. Buşonul petromaxului .pre¬ 
zintă avantajul că are prin construc¬ 
ţie un orificiu de aerisire cu şurub, 
ce se obturează în timpul staţionării. 
Se poate utiliza la fel de bine, dar 
nu şi de ieftin, un rezervor tip Mi- 
ni-Mobra. Rezervorul se va monta 
pe reazemul din spate, la aproxima¬ 
tiv 150 mm deasupra nivelului car¬ 
buratorului, această poziţie asigu¬ 
rînd alimentarea motorului cu com¬ 
bustibil prin cădere şi în cazul urc㬠
rii pantelor. Transportul benzinei din 
rezervor la carburator se face cu 
ajutorul unui tub flexibil din material 
plastic rezistent la benzină procurat 
de la magazin. Fixarea acestuia se 
face cu două coliere pe suportul 
schiului din dreapta. Se poate 
adapta dacă doriţi şi un decantor de 
benzină. 

Rezervorul a fost montat în spate 



20 


TEHNIUM 10/1985 












pentru protecţia ia coliziune, ben¬ 
zina neavînd cum să se scurgă pe 
motorul încins. Tot în acest scop re¬ 
zervorul este recomandabil să nu 
depăşească 1 I capacitate. Nu reco¬ 
mandăm umplerea rezervorului, de¬ 
oarece cu numai 300 ml motorul 
funcţionează o oră, suficient pentru 
copil, care, avînd în continuare 
combustibil, va refuza să meargă 
acasă, lucru constatat din proprie 
experienţă. 

Direcţia se asigură prin interme¬ 
diul ghidonului bobului. 

Comenzile motorului sînt accele¬ 
raţia, ambreiajul, maneta decompre- 
sorului şi fuîia pentru pornire. 

Acceleraţia şi ambreiajul sînt co¬ 
mandate prin intermediul unor pe¬ 
dale de picior montate pe schiurile 
principale, în stînga ambreiajul şi în 
dreapta acceleraţia. Modul de func¬ 
ţionare a pedalelor se observă în fi¬ 
gura 48. Cutia pedalei (fig. 47) se 
realizează din tablă de 1,5 mm prin 
îndoire şi găurire. Pedala pro- 
priu-zisă (fig. 48) este confecţionată 
tot din tablă de 1,5 mm. Bucşele de 



distanţare (fig. 49 şi 50) se strunjesc 
sau se taie dintr-o ţeavă potrivită. 
Axul (fig. 51) se confecţionează 
dintr-o bară de oţel tăiată şi filetată 
la capete. Arcurile (fig. 52) sînt utili¬ 
zate la cricul de bicicletă. Prin tăiere 
se obţin trei arcuri de dimensiunea 
necesară nouă. Cablurile de accela- 
raţie şi ambreiaj se pot cumpăra sau 
se pot confecţiona conform figurilor 
53, 54, 55, 56, 57, 58 şi 59. Ultimele 
trei figuri prezintă detalii ale cablu¬ 
lui de la clema decompresor-motor. 
Prin găurile de 1 mm de la pedală 
se va trece sîrmă de siguranţă, con¬ 
tra căderii cablului prin degajarea 
de montare. 

Maneta decompersorului pentru 
oprirea motorului se confecţionează 
din tablă de oţel de 2,5 mm (fig. 60). 
Bucşele din alamă sau bronz (fig. 


61) folosesc la montarea manetei pe 
corpul schibobului. Mînerul se exe¬ 
cută prin nituirea pe tablă a două 
bucăţi din plexiglas. 

Transportul bobului pînă în ‘parc 
se face prin remorcare cu ajutorul 
unei parîme, cu şenila ridicată. Co- 
borîrea la parter se poate face foarte 
uşor cu liftul, în poziţie verticală, 
sprijinit pe şenilă, fără pericolul 
scurgerilor, deoarece orificiul de ae¬ 
risire al rezervorului se închide cu 


şurub, iar orificiul de aerisire al 
uleiului din motor este deasupra ni¬ 
velului de scurgere al acestuia. 

Las la aprecierea constructorilor 
amatori orice fel de modificare sau 
îmbunătăţire în timpul execuţiei şi 
încercărilor, în funcţie de posibilit㬠
ţile şi piesele disponibile. 

Ţin să mulţumesc prietenului meu 
Nicolae Istrate pentru sprijinul acor¬ 
dat în realizarea schibobului. 


’-*■ '-’V . 


(URMARE DIN PAG. 18) 
micşorare a tensiunii de eroare de 
intrare pentru a genera destulă ten¬ 
siune de-a lungul motorului pentru 
rotire. 

Rezultatul este un control mai 
precis asupra poziţiei de rotaţie şi o 
reducere a erorii de control (bandă 
moartă). Capacităţile întîrzie timpul 
de răspuns al sistemului pentru a 
preveni supracreşterile cînd cîşti- 
gul sistemului creşte. 

Diagrama bloc din figura 3 ilus¬ 
trează conceptul de control al vite¬ 
zei motorului de curent continuu. 


simplu, în buclă închisă. 

Convertorul frecvenţă/tensiune 
(FVC) transformă ieşirea senzoru¬ 
lui de viteză într-o tensiune c.c. pro¬ 
porţională cu viteza motorului. Am¬ 
plificatorul Al detectează diferenţa 
dintre ieşirea FVC-ului şi tensiunea 
de referinţă (stabilită la un nivel ce 
realizează viteza dorită a motoru¬ 
lui). 

A2 sumează apoi tensiunea de 
eroare cu referinţa, pentru a stabili 
o tensiune terminală a motorului 
constantă şi viteza motorului. 

Pentru Al poate fi ales orice am¬ 
plificator operaţional, dar pentru a 


furniza destul curent pentru motor 
la tensiune constantă, trebuie să 
alegeţi un amplificator operaţional 
de putere pentru A2. 

O variantă de implementare a me¬ 
todei de buclă închisă (fig. 4a) utili¬ 
zează amplificatorul audio LM2878P, 
un repetor/driver cu o capabilitate de 
ieşire variind pînă la 29V/1.5 A. 

R1, R2 şi CI stabilesc cîştigul c.c. 
la aproximativ 18 pentru a menţine 
stabilitatea circuitului. Circuitul are 
o deficienţă: el realizează un con¬ 
trol al vitezei numai unidirecţional. 

în mod normal, pentru controlul 
bidirecţional este necesară o sursă 
dublă, dar poate fi asigurat lucrul 
de la o singură sursă folosind o 
configuraţie de amplificator ca în fi¬ 
gura 4b. Cu comutatorul de control 
al rotaţiei în sens direct, ieşirea lui 
Al egalizează tensiunea de intrare 
şi A2 va fi saturat (aproximativ 2 V). 
Astfel tensiunea aplicată motorului 
este egală cu Vref+ V - 2(V). 

Cînd comutatorul este transferat 
în poziţie inversă, ieşirea amplifica¬ 
torului îşi schimbă polaritatea şi ro¬ 
teşte motorul în sens invers. 

CONTROLUL VITEZEI 
ISCFFOIPtyttjS ¥ĂB SENZORI 

Noul circuit de control de impe- 
danţă negativă (fig. 5a) permite 
unui servosistem să facă reglarea 
vitezei fără folosirea senzorilor. 
Tensiunea electromotoare Ec şi 
curentul motorului Im sînt propor-. 
ţionale cu viteza şi respectiv cuplul, 
menţinînd astfel un Ec constant de-a 
lungul motorului şi deci viteză con¬ 
stantă. 


Ec este menţinut constant deoa¬ 
rece variaţiile lui Im datorită schim¬ 
bării condiţiilor de sarcină sînt anu¬ 
late de schimbările de tensiune ale 
motorului. 

Tensiunea joncţiunii diodei (Vq), 
polarizată la un nivel constant de 
R4, serveşte ca sursă de referinţă în 
acest proiect. 

Folosind o diodă de referinţă de 
precizie pentru VI se va optimiza 
lucrul în funcţie de temperatură. 
Raportul R2/R1 determină viteza 
motorului şi, selectînd R3 pentru a 
împerechea rezistenţa înfăşurări' 1 
motorului, se realizează perfor¬ 
manţa optimă de servocontrol. 

Figura 5b ilustrează un exempl 
de concept de control al vitezei Cu 
circuit cu impedanţă negativă. 
Dioda externă este necesară în se¬ 
rie cu linia de intrare, în acest caz, 
deoarece gama maximă de mod co¬ 
mun a lui LM2895P este limitată la 
IV sub sursă, 

R3 şi CI realizează filtrarea nece¬ 
sară pentru dioda de referinţă Dl. 

Pentru a menţine stabilitatea,,cir¬ 
cuitului, bucla de reacţie R2, R6fkC4 
şi C5 menţine cîştigul c.a. la aproxi¬ 
mativ 20. 

Alegerea optimă pentru PI şi §1 
variază în funcţie de parametrii re¬ 
torului. în procesul de ajustare se 
reglează PI pentru a stabili viteza 
motorului uşor sub valoarea dorită. 
Se ajustează P2 astfel ca la o creş¬ 
tere substanţială a sarcinii motoru¬ 
lui să se realizeze numai o pierdere 
minimă a vitezei motorului. Deoa¬ 
rece rezistenţele interacţionează, 
ambele potenţiometre trebuie să 
realizeze optimum de performanţă. 


Fig. 8: Circuitul de comandă a 
4 7nF unui motor bifazic. 



21 


TEHNIUM 10/1985 










RHâiLATOR 

ik tensiune 

Schema alăturată prezintă un re~ unui tiristor KY103, cu ajutorul po- 
gulator de tensiune pentru ciocanul îenţiometruiui R5 (220 kO). 
de lipit de maximum 100 W. Tensiu¬ 
nea se reglează prin intermediul RADIO, 7/19SS 




HLimEnTRIOR 


Acest aparat este util în alimenta- îl constituie circuitul integrat 723 

rea unor montaje cu energie (5—18 V sau echivalenţele UL7523N, MAA723, 

la un curent de pînă la 2 A). IPH723,^A723, A723PC, KP142EH1 

Elementul principal de stabilizare 

ZROB SAM, 
4/1985 






T1.T2 MPF 102 
T3 2N 2222 

UTILIZAREA 

AMPLIFICATORULUI AUDIO » m w mmmmm mmmmmsmmm 

STANDARD mmtmmmM m mm m m mmmsBmmwina 


Cu două tranzistoare FET în 
esenţă se obţine un oscilator de 
mare stabilitate pentru banda de 
40 m. 

Tranzistorul T, formează etajul 
oscilator, în care circuitul oscilant 
este format din grupul de conden¬ 
satoare C 1 C 2 C 3 şi bobina L,. Con¬ 
densatorul C 3 se recomandă a avea 
coeficient negativ de variaţie a ca¬ 
pacităţii funcţie de temperatură. 

Bobina L, se construieşte pe o 
carcasă cu miez de ferită (de la US 
— aproximativ 14“ spire). Variaţia 
.frecvenţei de aproximativ 75 kHz 
este asigurată de C 6 . Bobina L 2 
(aproximativ) identică cu Li se 
acordează pentru maximum de 
semnal la ieşire. 

HAM RADIO MAGAZINE, 6/1976 


în figura 6 este arătat circuitul de 
comandă ai unui motor de 50 Hz, bi- 
fazic. La bază, circuitul are o confi¬ 
guraţie de oscilator cu ieşirea în cua- fi 
dratură. Integratorul A2 modifică 
faza semnalului de intrare cu 90°. 

Al este neinversor, filtru de ordi¬ 
nul 2 îrece-jos, ce produce o întîr- 
ziere de fază de -90° faţă de frec¬ 
venţa de tăiere. Cu o modificare a 
declasării de fază în buciă de 0 J 
există suficient cîştig pentru a men¬ 
ţine oscilaţia ia: 

Fu = 1 /2rr R(CTC2) 1/2 

Stabilind CI = 2C2, se produce 
amortizarea critică pentru filtru I 
trece-jos. Ri4 este aies astfei încît 
să realizeze destui cîştig în buclă 
pentru a susţine oscilaţia. Făcînd 
R7 -- P.14, se reduce şansa ca şi cu¬ 
rentul de polarizare de intrare să 
genereze probleme de offset. 

Dl şi D2 stabilizează nivelul de 
oscilaţie ce se amorsează în vîrful 
de undă cosinusoidalâ. 

R10, R11, R12 şl R13 stabilesc ni- ' 
veiuriie de vîrf, în timp ce R6, C4, R8 
şi C7 compensează etajele de ieşire 8 
ale amplificatoarelor. 



Obţinerea semnalelor stereo se 
face cu circuitul integrat UL1621 în 
regim PLL. 

De la demodulator MF semnalul 
se aplică la C 1( apoi prin C 5 circui¬ 
tului integrat, care ia terminalele 4 
şi 5 furnizează tensiuni pentru ca¬ 
nalele audio stînga-dreapta. Aces¬ 
tea sînt în preaiabii amplificate de 
T 4 şi T 5 , ampiifiatoarele audio apli- 
cîndu-se.la C 17 şi C 21 . 

Tranzistorul T 3 are cuplată în co¬ 
lector o diodă LED, are indică pre¬ 
zenţa subpurtătoarei semnalului 
stereo. Pragul de iluminare a aces¬ 
tei diode se asigură din P 2 . 

MLODY TECHNfîC, 5/1985 



22 


TEHNIUM 10/1985 









ÎNTfcmNSRSA 
MAŞINII D£ GĂTIT 

KRISTA PILfP 

Micile tiv fecţ ursi uu T r i naş ir a aw gătit hi <sJ® ouţine ori ne creează 
mari necazur vase afum te, mfmeare care te fierbe greu, prăjituri ratate, 
timp şt combustibil consumate îi* plus etc, 

Fata unelte prea specializate, cu încrederea şi fade mimarea de'care 
dispunem r<t I gosp idineie defecţiunile pot fî mii u ate preţiosul nostru 
ajutor în gospodărie recipătîndu-şl in întregime funcţiunile utile. 


în timpul acţionării butoanelor, 
ele se pot rupe, defecţiune ce se re¬ 
mediază prin înlocuirea butonului 
spart cu unul nou. La noile tipuri de 
aragaz înlocuirea se face scoţînd 
butonul deteriorat de pe tijă şi intro- 
ducînd altul nou. La aragaze de tip 
mai vechi butonul este fixat de tijă 
prin intermediul unui şurub. Deci, 
cu ajutorul unei şurubelniţe, se des¬ 
face şurubul, butonul spart se 
scoate, se introduce unul nou şi se 
strînge la loc şurubul. Butoanele 
pot fi cumpărate în unităţile specia¬ 
lizate, costul lor fiind de 4,40 lei sau 
8,80 lei. 

O altă deficienţă ce poate apărea 
este ruperea grătarului, neajuns ce 
se poate remedia prin înlocuirea 
acestuia. în unităţile specializate se 
pot cumpăra toate tipurile de 
grătare, începînd cu cele pentru 
aragaze cu patru, trei sau două 
ochiuri, compuse din două părţi 
sau dintr-una singură; costul aces¬ 
tora este de 32,20 lei, 38,50 lei şi 
39,90 lei. 

Datorită unor manevrări greşite 
sau după o folosire îndelungată a 
aragazului apar defecţiuni la ar¬ 
zătoare. Constatăm că flacăra nu 


are culoare albastră sau arde neu¬ 
niform. în vederea remedierii aces¬ 
tor deficienţe se recurge la înlocui¬ 
rea duzelor, fiberului sau a rozete- 
lor. Toate aceste piese se pot cum¬ 
păra, de asemenea, în unităţile spe¬ 
cializate. Remedierea se face 
oprind mai întîi gazele de la robine¬ 
tul principal. 

Rozeta, cît şi fiberul se înlocuiesc 
uşor, fără să îndepărtăm tava ara¬ 
gazului, ci numai grătarul. 

înlocuirea duzei se face în- 
depărtînd grătarul, se scot rozeteje 
şi fiberul şi se îndepărtează tava. In 
acest fel, avem acces la duze. Des¬ 
facem şurubul cu ajutorul unei 
şurubelniţe late (fig. 1) şi în¬ 
depărtăm clema. Următoarea ope¬ 
raţie este desfacerea piuliţei în care 
este fixată duza, cu ajutorul unei 
chei de 8. Se scoate duza defectă şi 
se înlocuieşte cu una nouă, strîn- 
gînd la loc piuliţa. După înlocuire se 
montează clema şi şurubul. Este 
important de menţionat că orificiul 
duzei utilizate la maşina cu gaze de 
la reţea diferă de cel alimentat cu 
gaze îmbuteliate. în cazul în care nu 
deţinem duza potrivită, este nece¬ 
sar să consultăm un specialist care 


va regla orificiile. înainte de a 
monta celelalte piese, se face o 
probă pentru a constata buna func¬ 
ţionare. 

O altă defecţiune posibilă este 
blocarea robinetului. Cauzele sînt 
slăbirea sau chiar dislocarea şuru¬ 
bului de strîngere a robinetului (de 
care se fixeaxă butonul) şi uscarea 
vaselinei. Pentru a se îndepărta 
aceste deficienţe procedăm astfel: 
oprim gazele de la robinetul princi¬ 
pal, după care se îndepărtează pe 
rînd grătarul, rozetele, arzătoarele 
şi tava; de asemenea, se scot toate 
butoanele. în continuare, trebuie să 
demontăm capacul (masca butoa¬ 
nelor). Se observă în partea de sus 
a capacului (pe rama corpului ara¬ 
gazului) două şuruburi pe care le 
desfacem cu ajutorul unei şurubel¬ 
niţe în cruce (fig. 2) şi astfel capacul 
se scoate uşor (fig. 3) Constatăm 
care din cele două şuruburi ale bu¬ 
tonului blocat este slăbit sau căzut 
şi îl vom strînge cu ajutorul unei 
şurubelniţe în cruce (fig. 4), apli- 
cînd apoi pe corpul robinetului un 
strat subţire de vaselină industrială. 
Facem o probă de manevrare a bu¬ 
tonului, după care se face asambla¬ 
rea. 

în timpul unor manevrări nea¬ 
tente, la aragaz, se mai întîmplă să 
se slăbească sau chiar să se_ rupă 
arcul uşii cuptorului (fig. 5). în ve¬ 
derea remedierii acestuia se scot 
mai întîi din cuptor grătarul şi tava 
de jos (fîg. 6), pentru a avea acces la 
şuruburile prin intermediul cărora 
este fixată uşa de corpul aragazu¬ 
lui. 

Pentru a se vedea starea arcului, 
prima operaţie este demontarea 
uşii, deşurubînd, pe rînd, cele opt 
şuruburi cu ajutorul unei şurubel¬ 
niţe late (fig. 7). 

După ce s-au slăbit şi scos toate 
şuruburile, uşa se desface în două. 
Intre cei doi pereţi ai uşii s-a intro¬ 
dus vată de sticlă cu rol termoizo- 
lant. Aceasta se îndepărtează pen- 


t>£NTKU 

Txwmtr 

GOSPODINE 


tru a se putea lucra mai uşor (fig. 8). 
De asemenea, trebuie să avem grijă 
să nu cadă geamul uşii. Sînţ cazuri 
în care întregul sistem este defect 
sau numai arcul mic. în acest ultim 
caz se scoate ştiftul de susţinere a 
acestuia, se scoate arcul rupt şi se 
înlocuieşte cu unul nou, confecţio¬ 
nat de noj din sîrmă de oţel. Rupe¬ 
rea arcului mare se remediază înlo¬ 
cuind întregul sistem. Procedăm în 
felul următor: desfacem cele două 
şuruburi de susţinere a uşii şi a ar¬ 
cului de pe corpul aragazului (fig. 
9) şi astfel se poate scoate uşa cu 
totul. După înlocuirea arcului, mon¬ 
tarea se face în ordine inversă, 
avînd grijă să se introducă la loc 
vata de sticlă. Uşa trebuie să se în¬ 
chidă perfect astfel încît să nu se 
constate degajări de aer cald din 
cuptor prin spaţiul dintre uşă şi cor¬ 
pul aragazului. Arcul complet se 
poate cumpăra din unităţile specia¬ 
lizate, costul lui fiind de 19 lei. 

La aragazul de tip „Modern" con¬ 
strucţia uşii este puţin diferită faţă 
de celelalte tipuri. Şuruburile de 
asamblare a celor două părţi sînt 
amplasate lateral. 

m 

O regulă generală: pentru a avea 
un aragaz bine întreţinut, acesta se 
spală şi se şterge după fiecare utili¬ 
zare cu „Alba Menaj", „Tix“ sau praf 
de curăţat. 





ZAMFIR TRAIAN - Feteşti 

Schema electrică este completă 
— cablajul urmează să-l proiectaţi 
dv. 

TIRLA VIRGIL — Petroşani 

Radioreceptoarele amatorilor sînt 
prevăzute cu filtre speciale pentru 
emisiuni SSB. Radioreceptorul „Pa¬ 
cific" poate fi utilizat pentru CW, 
dar nu şi pentru SSB. 

GUSU AUREL — Bucureşti 

Dacă pista 1 redă semnal cu nivel 
mic şi fără frecvenţe înalte, trebuie 
să verificaţi poziţia capului, faţă de 
bandă (reglaj mecanic). încercaţi 
acest reglaj cu o bandă bine înre¬ 
gistrată la alt aparat. Dacă reglajul 
nu dă rezultate, trebuie înlocuit ca¬ 
pul magnetic. 


MAXIM NELU - laşi 

Vom publica datele solicitate 
pentru receptorul „Darclee". 

RADO! ION — jud. Gorj 
Montaţi o antenă Yagi. 

BOERU CIPRIAN — Slatina 
Pentru benzile I—III TV amplifi¬ 
catoarele de antenă se construiesc 
pe fiecare canal, aşa că vă rugăm să 
ne specificaţi ce doriţi. 

Tranzistoarele 2SB sînt pentru 
banda audio. 

BURCIU CRISTIAN — Bucureşti 

L 3 are 14 spire, iar transformato¬ 
rul este de la receptorul „Mamaia". 

OFILEANU ALEX. - jud. Hune¬ 
doara 

Scrisoarea dv. a fost remisă auto¬ 
rului. 

MODREAN VASILE — Timişoara 

Luaţi legătura cu magazinul 
„Dioda", Bd. 1 Mai 126, Bucureşti. 
COCLITU VIOREL — jud. Bacău 
Schema electrică a amplificato¬ 
rului AS202Q a fost publicată în re¬ 
vista „Tehnium" nr. 10/1980. 


PLEŞA VASILE — jud. Vîlcea 

Vom continua seria materialelor 
referitoare la videomagnetofoane. 
COSTAN LAURENŢIU - Rădăuţi 
Cablu coaxial şi ţeavă puteţi pro¬ 
cura din magazine sau cluburi. 
STANCIU DUMITRU — Galaţi 
Nu trebuie să vă alarmeze apari¬ 
ţia acelui pătrat pe ecran la oprirea 
televizorului. 

BUTNARIU ADONIS — Petroşani 

La radiocasetofonul „Topsy" ve¬ 
rificaţi puntea redresoare şi con¬ 
densatoarele de filtraj. Tot prin m㬠
surători determinaţi şi la „Sigma" 
ce siguranţă s-a întrerupt. 

SOARE VALERIU — Craiova 
Amplificatorul a fost construit cu 
EL84; dacă le înlocuiţi nu ştiu cum 
va funcţiona. 

La receptorul „Concert" verificaţi 
condensatoarele de filtraj. Tubul 
PL500 poate fi înlocuit cu PL504, 
tubul PFL200 nu are înlocuitor, 
dioda F407 se înlocuieşte cu 
IN4007. 

PETRU MIHAÎ — Bucureşti 

Noile bobine se determină expe¬ 
rimental. 

RAVID GY0ZO — Odorhei 

Verificaţi alimentatorul. 

MOARCĂŞ DAN - Braşov 
Nu deţinem schema unui conver- 
tizor de 1,5 kW. 

LURCI VIOREL - Vaslui 
Cu un amplificator de antenă nu 
puteţi recepţiona şi alte staţii TV. 
PETRESCU CĂTĂLIN - Piteşti 
Nu credem că montajul va func¬ 
ţiona cu modificările propuse. 

OPREA NICOLAE - Braşov 
Convertizorul furnizează tensiune 
sinusoidală aptă să alimenteze şi un 
televizor. 


DASCĂLU ION — jud. Prahova 
Repararea unui televizor implică 
6 anumită practică şi cunoştinţe 
tehnice. Mai bine apelaţi la servici¬ 
ile unui specialist. : 

SOMEŞFELEAN LIVIU - Cluj-Na- 
poca 

Măriţi tensiunea pe capul de şter¬ 
gere. 

FĂRNAŞ ZOLTAN — Ocna Mureş 

Spălaţi potenţiometrefe cu spirt. 
Nu deţinem schema solicitată. - 

GEORGESCU BOGDAN — Ploieşti 
Decuplaţi intrarea în amplificator 
cu un condensator de 1 nF. 

ILIE CONSTANTIN - jud. Argeş 

Un tranzistor de comutaţie este 
2N3442. 

IONESCU MARIN — Găeşti 

Verificaţi blocul canale şi etajul 
final linii. 

GÎRBOCEA ION - jud. Braşov 

în. primul rînd construiţi o antenă 
de care să fiţi sigur că este bună şi 
apoi controlaţi televizorul. 

BECZE ZSOLT — jud. Harghita 
La televizorul „Rubin" verificaţi tu¬ 
burile 6H1 şi 6P18 din blocul baleiaj 
cadre. Verificaţi şi circuitele de in¬ 
tegrare (RC) din acest bloc. 

ABRAMIUC- DORIN — jud. Su¬ 
ceava 

Defectul este în sistemul de ali¬ 
mentare. 

PRECUP PETRIŞOR - jud. Ialo¬ 
miţa 

Pentru bobina L 1 bobinaţi 12 
spire. La televizor reacordaţi blocul 
de canale şi amplificatorul cale co¬ 
muna. 

i. M. 


PODARU PETRE — Tulcea 

National Panasonic RQ-512 DS în partea de receptor iucrează pe unde 
medii şi două benzi de scurte, la care tranzistorul TR51 este convertor-auto- 
oscilator. Tranzistoarele TR52 şi TR53 sînt amplificatoare pe frecvenţă in¬ 
termediară (455 khiz). Amplificatorul audio este comun pentru receptor şi 
pentru casetofon. 

Motorul casetofonului nu are regulator electronic de turaţie şi primeşte 
alimentarea direct de ia sursă. 

Trcmzistoarele 2SC1359 pot fi înlocuite cu BF214. Tranzistorul 2SC644 
are ca echivalent BC109B.