Tehnium/2006/0603

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

FONDATĂ ÎN ANUL 1970

Număr editat cu sprijinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării -
Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică

■ INCINTE
ACUSTICE
de MICI
DIMENSIUNI

ICI

ci S

18 V

MASS€

In rubrica de
faţă vă sem¬
nalăm câteva
construcţii sim¬
ple propuse în
numărul “spe¬
cial de vară” al revistei franceze
Electronique magazine (nr. 63/august
2004).

• Sub titlul „UN CONVERTIZOR
ASIMETRIC/SIMETRIC“ (pag. 8) este
prezentată construcţia unei surse duble
simetrice de ±18 V, plecând de la o ten¬
siune de alimentare unică de 36 V. Schema are la bază un amplificator operaţional de uz curent şi un
repetor simetric realizat cu două tranzistoare complementare de medie putere.

18 V

SORTIE

O ♦ O ♦ O

TR5 TR4

.l.aMd»:*- 0

îl^O -"’fl

*= ENTRtE
BF

• în paginile 10-13 este descrisă pe larg
construcţia unui „AMPLIFICATOR HI-FI
de 30 W RMS (60 W muzicali) pe 8 ohmi“.

Schema este concepută cu componente
discrete, etajul final fiind echipat cu o
pereche de tranzistoare Darlington com¬
plementare (BDX53C/BDX54C sau simi¬
lare). Amplificatorul are banda de
frecvenţă 10 Hz - 40 kHz şi un câştig în
tensiune de aproximativ 40 de ori.

într-un articol separat din acelaşi
număr este dată construcţia unei surse
simetrice de tensiune, de ±30 V, care se
pretează bine la alimentarea acestui
amplificator.

• în fine, mai menţionăm articolul „UN ÎNTRERUPĂTOR CREPUSCULAR" (pag. 17-19), în fond un
comutator fotocomandat având la bază un comparator de tensiune realizat cu un amplificator ope-

Stimap cititori,

Cu ventilatorul în creştet, luptând ca şi dumneavoastră
cu excesele vremii (şi ale vremurilor) sub care suntem nevoiţi
să trăim - dar, fireşte, ventilator de construcţie proprie, cum ne
stă bine nouă, „şurubarilor" - mă pregătisem să încep scurtul
nostru dialog trimestrial cu o veste tristă, îmbrăcată într-un
context de pesimism. Scrisoarea dumneavoastră, însă, dom¬
nule Cristian Racoviţă (Târgovişte), pe care tocmai am primit-o,
foarte caldă şi la propriu şi la figurat, m-a făcut să mă răzgân¬
desc. Sper că nu vă supăraţi dacă voi reproduce din ea, în
continuare, doar prima frază, ca o recompensă morală acor¬
dată de dv. inimosului colectiv de colaboratori care au realizat,
realizează şi doresc să realizeze şi pe mai departe revista
TEHNIUM: „Sunt un împătimit cititor al acestei minunate pu¬
blicaţii ce face viaţa mai frumoasă amatorilor constructori de
montaje electronice. Nu sunt profesionist în domeniu, dar am
învăţat o mulţime de lucruri utile cu ajutorul «profesorului»
TEHNIUM. Se pare însă că mai am multe de aflat, aşa că
Help! (...)“ Bineînţeles, domnule Racoviţă, noi vom da curs
solicitării dv. de a procura schema rezonanţmetrului TESLA
BM 342A (cu tub electronic), dar nu vă promitem şi reuşita,
fiind un aparat industrial nu foarte răspândit. Poate că,
menţionând aici acest „SOS“ al dv., vă va sări în ajutor vreun
colaborator sau cititor al revistei care a avut de a face pe la
serviciu cu acest aparat de măsură.

Vestea tristă cu care voisem să încep - dar pe care,
oricum, aţi aflat-o deja, dacă citiţi aceste rânduri - este că edi¬
torul a fost nevoit să mărească din nou preţul revistei, din con¬
siderente economice legate de costuri tipografice, tiraj, costuri
privind difuzarea etc. Oricum, ca să facem puţin haz de necaz,
fiţi siguri că preţul unui pachet de ţigări autohtone de calitate
medie (ca fumător de astfel de ţigări, aş zice chiar mediocră)
va depăşi în curând din nou preţul „profesorului" TEHNIUM.

După părerea mea - şi ţin să precizez că este strict o
opinie personală, care nu are nimic de a face cu punctul de
vedere al editorului - „buba" cea mai mare a lui TEHNIUM o
reprezintă difuzarea. Mie nu mi se pare logic, firesc, corect,
cinstit, probabil, posibil - sau cum altfel aş putea să zic - ca
un mare judeţ, un mare municipiu pe care le ştiu de ani buni
ca mari „consumatori" de TEHNIUM şi de unde primim acum
semnale că revista se procură extrem de greu, se epuizează
în jumătate de oră etc., să raporteze la „centru", la RODIPET,
reture! Şi asta când nu e vorba de un cotidian, ci de o revistă
trimestrială. Tocmai de aceea cred că „este ceva putred în
Danemarca" şi m-aş bucura ca o persoană bine (sau chiar
rău) intenţionată să-i „şoptească" patronului RODIPET despre
această opinie, din câte (foarte) bine ştiu, nu singulară în
presa românească.

Dumneavoastră, domnule Lucian Buradel, vă stau la
dispoziţie dacă mă veţi contacta telefonic. Era mai simplu
să-mi fi trimis dv. de la început (în e-mail) şi un număr de tele¬
fon la care puteţi fi contactat. înseamnă că nu sunteţi un cititor
fidel al lui TEHNIUM, pentru că noi am făcut în mod repetat
acest apel.

Vă mulţumesc pentru colaborarea cu TEHNIUM, pentru
propunerea unui nou articol (sugestie, de fapt), ca şi pentru
invitaţia pe care mi-aţi făcut-o la o pălincă, dacă mai trec pe la
Peştera Urşilor, domnule Ştef-Ranete Sandu (Chişcău, jud.
Bihor). Pe aceasta din urmă o accept cu plăcere, dacă o fi să
mai ajung pe acolo în curând, dar cu propunerea de articol nu
e tocmai în regulă, m-ar „înjura" cititorii dacă aş publica aşa
ceva. Reveniţi cu o construcţie realizată de dv., cu date
concrete privind realizarea respectivă.

Alexandru Mărculescu

SUMAR

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR.pag. 4-16

Multiplicatoarele de tensiune
Comparatoarele de tensiune
Sursă diferenţială la acumulator
Cumutator comandat de

semnale parazite
Redresor dublu - dublă alternanţă
Redresor bimodal

CITITORII RECOMANDA.pag. 17

Trei montaje industriale

LABORATOR.pag. 18-21

Sursă de tensiune cu

limitare de curent
Atenţie la rezistoare!

HI-FI .pag. 22-32

Jncinte acustice de mici dimensiuni
înregistrarea şi redarea magnetică

TEHNIUM-MODELISM .pag. 33

Releu de timp pentru navomodele

CONSTRUCŢIA NUMĂRULUI.pag. 34-39

Monitorizarea poziţiei axului
unui motor

AMENAJĂRI ÎN GOSPODĂRIE.pag. 40-41

Mecanism pentru adăparea
animalelor

ATELIER.pag. 42-45

Telescop mare portabil
Reglarea curentului la

transformatoarele de sudură

LA CEREREA CITITORILOR.pag. 46-51

Păstor electric

Barieră luminoasă LASER

Verificarea tensiunii de străpungere

AUTO-MOTO.pag. 52-65

Contribuţii cu privire la

motoarele moderne
Construcţia şi utilizarea
stroboscopului

Radiocasetofonul FIRST No 556

DIVERTISMENT.pag. 66

REVISTA REVISTELOR.pag. 67

TEHNIUM

Revistă pentru constructorii amatori
Fondată in anul 1970
Anul XXXVI, nr. 362, septembrie 2006
Editor

SC Presa Naţională SA
Piaţa Presei Libere nr. 1, Bucureşti
Căsuţa Poştală 11, Bucureşti - 33

Redactor-şef: fiz. Alexandru Mărculescu

Secretariat - macheta artistică: Ion Ivaşcu

Redacţia: Piaţa Presei Libere nr. 1,

Casa Presei Corp C, etaj 1, camera 121
Telefon: 317.91.23; 317.91.28 Fax: 222.48.32
E-mail: presanationala @ yahoo.com

Abonamente

La orice oficiu poştal (Nr. 4120 din Catalogul Presei Române)
DTP: Clementina Geambaşu

Editorul şi redacţia îşi declină orice responsabilitate
în privinţa opiniilor, recomandărilor şi soluţiilor formulate
în revistă, aceasta revenind integral autorilor.

ISSN 1224-5925

Reproducerea integrală sau parţială este cu desăvârşire
interzisă în absenţa aprobării scrise prealabile a editorului.
Tiparul Romprint SA

Abonamente la revista „Tehnium" se pot face şi la sediul
SC PRESA NAŢIONALĂ SA, Piaţa Presei Libere nr. 1,
sector 1. Bucureşti, oficiul poştal nr. 33. Relaţii suplimentare
la telefoanele: 317.91.23; 317.91.28 FAX 222.48.32

Cititorii din străinătate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A.,
cu sediul In Piaţa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureşti,
România, la P.O. Box 33-57, la tax 0040-21-2224.05.58
sau e-mail: [email protected]; [email protected] sau
on-line la adresa www.rodipet.ro '

TEHNIUM septembrie 2006

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

unt situaţii în care tensiunea necesară
unei anumite aplicaţii este mai mare
decât cea oferită de redresorul disponibil. O
soluţie relativ simplă o constituie folosirea
schemelor de multiplicare. Să ne reamintim
faptul că la redresorul monoalternanţă cu
sarcină capacitivă (analizat în articolul referi¬
tor la redresarea curentului alternativ), tensi¬
unea inversă, pe diodă ajungea la valoarea
Uinv= 2 E v2 , deci dublul valorii maxime a
tensiunii de redresat, datorită însumării în
semialternanţa de blocare, a tensiunii de la
bornele condensatorului. Considerând acum
dioda ca o sursă de tensiune dublă, deci pre¬
luând tensiunea de ieşire nu de pe conden¬
sator, ci de pe diodă, şi adăugând o celulă de
redresare monoalternanţă diodă - conden¬
sator, ca în figura la, obţinem la bornele
condensatorului C2, pe sarcină deci, o tensi¬
une dublă. Această schemă simplă de multi¬
plicare este numită în literatura de speciali¬
tate Schema Villard.

Deci tensiunea maximă, în gol, ce trebuie
să o suporte CI este egală cu E V2, iar pen¬
tru C2 va fi 2E V 2 .Tensiunea inversă pe
fiecare diodă va fi Uinv = 2 E 4Î .

Conectând mai multe celule de multipli¬
care, după această schemă, ca în figura 1b,
care se mai numeşte şi “multiplicator în
scară”, se poate obţine o multiplicare de 2n
ori, unde n este numărul de celule.

Şi în acest caz, pe primul condensator,
CI, tensiunea va fi egală cu E^, iar pe
toate celelalte condensatoare va fi 2 Ev 2 .
Folosirea unui blider este recomandabilă,
mai ales pentru tensiuni mari.Tensiunea
inversă pe toate diodele va fi Uinv = 2 E V 2 .
Capacitatea condensatoarelor va depinde de
curentul de sarcină şi de ondulaţia (pulsaţia)
admisă pentru tensiunea de ieşire, care se
multiplică şi ea. Se pot folosi următoarele
relaţii aproximative de calcul:

34/o(m + 2)

C=---[pF] p =

200/o(ft + 2)

unde Io este curentul de sarcină exprimat în
mA, E valoarea efectivă a tensiunii alterna-

tive aplicată multiplicatorului, exprimată în V,
iar n factorul de multiplicare, rezultând C în
pF şi p în procente. Un exemplu de calcul va
fi edificator. Să presupunem că dorim să
obţinem o tensiune de IkV la un curent de
sarcină de ImA, printr-o multiplicare cu 4,
deci n = 2. Rezultă E = 1000/4 = 250V,

C =

34(2 + 2)-1
250

0,544^F
250 V

. Folosind

un condensator cu o capacitate de 0,5 pF,
rezultă

200x1x4 „ „ 0/ _

p = - = 6,4%. O capacitate mai

0,5x250

mare va îmbunătăţi performanţele,
micşorând pulsaţia. Practic, în lipsa unui
blider, pentru datele de mai sus, tensiunea
rezultantă va fi cu cca 15% mai mare, sau alt¬
fel spus, tensiunea de IkV se va putea
obţine pentru o tensiune alternativă de
0,85E = 213V aplicată la intrarea multiplica¬
torului. Desigur, calculul se poate face şi
invers, pornind de la tensiunea disponibilă la
transformatorul existent, rezultând astfel fac¬
torul de multiplicare necesar.

TEHNIUM septembrie 2006

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

în figura 2a este prezentată o altă schemă de dublare
a tensiunii, cunoscută sub denumirea Schema Delon.
După cum se poate observa foarte simplu, ea derivă de
la acelaşi redresor monoalternanţă, la care s-a mai
adăugat o celulă de redresare a celei de a doua alter¬
nanţe, cu D2 conectată invers faţă de Dl. Tensiunile
redresate de cele două celule se însumează, tensiunea
pe sarcină fiind deci dublă. Distingem o diferenţă prin¬
cipială între cele două modalităţi de dublare a tensiunii
redresate. Schema Villard presupune obligatoriu exis¬
tenţa unor condensatoare, pe când schema Delon poate
funcţiona principial şi fără condensatoare, tensiunile
redresate de cele două diode putându-se însuma pe
reristenţele de sarcină conectate în locul conden¬
satoarelor CI şi C2. Practic însă se folosesc şi conden¬
satoare, care-şi aduc contribuţia asupra valorii trensuinii de
ieşire şi asupra pulsaţiei, întocmai ca la redresorul
monoalternanţă cu sarcină capaciţr
Tensiunea pe condensatoare»
jumătate din Jei
un

unde E este valoarea efectivă a tensiunii alternative din
secundarul transformatorului. Valoarea de vârf a curen¬
tului prin diode va fi de două ori mai mare decât în cazul
redresorului monoalternanţă simplu (fără dublare),
adică Iv = 2nlo = 7lo.

Ne putem imagina varianta Delon şi pentru
redresarea bialternanţă cu priză mediană, prezentată în
figura 2b, unde cele două perechi de diode, conectate
cu polaritate inversă, pot fi privite ca două redresoare
diferite, ale căror tensiuni de ieşire, pe rezistoarele de
sarcină R1 şi R2, au polarităţile indicate pe schemă,
între punctele A şi B obţinându-se o tensiune dublă.
Dacă privim însă cu atenţie figura 2b, vom observa că
de fapt cele patru diode formează binecunos
cuta punte redresoare, alimett-
tată în cure

de ieşire

Uo. Practic se recomandă
Uc1= Uc2 â 0,6Uo. Capacitatea conden¬
satoarelor este funcţie de curentul de sarcină şi de ten¬
siunea redresată, şi se poate calcula cu relaţia:

CI = C2 = [pF], iar pulsaţia p = 1250.. ^° ro/1

UoC 1

Io fiind exprimat în mA, iar Uo în V. Tensiunea Uo va
putea atinge valoarea maximă 2E V2 = 2.82E, în gol, în
cazul prezenţei condensatoarelor CI şi C2, sau se va

limita la

9E, în cazul în care condensatoarele

lipsesc, fiind conectate în locul lor numai rezistoare. în
cazul practic, când există cele două condensatoare şi o
sarcină rezistivă R, tensiunea Uo va avea o valoare
cuprinsă între cele două valori extreme de mai sus,
funcţie de produsul RC (a se vedea articolul
“Redresarea curentului alternativ”- paragraful referitor la
redresorul monoalternanţă cu sarcină RCLTensiunea
inversă pe fiecare diodă este Uinv = 2 Ev2 =1,5 Uo,

alternativ de
la extremităţile înfăşurării
secundare a transformatorului, priza medi¬
ană putând fi deconectată. Schema îşi merită însă de¬
numirea de dublor de tensiune, deoarece valoarea efec¬
tivă a tensiunii redresate, în cazul redresorului cu priză
mediană, este egală cu E, iar în cazul redresorului în
punte este 2E, unde cu E am notat valoarea efectivă a
tensiunii alternative dintre priza mediană şi extremităţile
înfăşurării secundare. Această modalitate poate fi
exploatată practic ca un artificiu de obţinere a două ten¬
siuni simetrice, de exemplu pentru alimentarea amplifi¬
catoarelor operaţionale, de la un redresor existent, rea¬
lizat după schema de redresare bialternanţă cu priză
mediană.

Schema Villard are avantajul că ieşirea are un punct
comun cu înfăşurarea transformatorului, care se poate
conecta la masă, şi se pretează uşor la multiplicări cu
n > 2. Plecând de la aceste scheme, multiplicatoarele se
mai împart în multiplicatoare monoalternanţă, respectiv
dublă alternanţă, acestea din urmă oferind un factor de
ondulaţie mai mic şi un randament mai bun.

Aparent, multiplicarea tensiunii redresate prin
schemele de mai sus este foarte comodă şi tentantă,
dar aceasta “se plăteşte” prin creşterea pronunţată a
impedanţei de ieşire a multiplicatorului, odată cu
creşterea factorului de multiplicare, ceea ce înseamnă

TEHNIUM septembrie 2006

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

HALF-WAVE ooubler
CI

E ■ 1.4 xErms

INPUT

s= +

—w —<

y_ EHMS CR1 1

^ 1

î c ^ 7 =
2 E

^ 2 E <[

♦ f

INPUT

— N| CR2 CR3

JUUL

CRI j

n T R '

L *"p2E ±

_C3 y

^3E p

► Ri

(A)

(8)

INPUT

HALF

— WAVE

QUADRUPLER

CR 2

CR 3

CR 4

> E \| f

C A

’

r ♦

4 /

Erms

CR 1 -]

— CjŞ —

— C 4 —

— Nrl

S t

2 E

3 E

4 E

(C)

malf-wave ouintupler

n_ _

CR 2

N kJ

CR 3

CR 4

fcj

CR 5

fcJ

INPUT

_ )

y a

r t

CRlî

^ PI

2 E

t cîJ;

“T

«T

"PI- 1

C 5 —

5 E

(0)

HALF-WAVE SEXTUPLER

INPUT

(E)

INPUT

HALF-WAVE OCTUPLER

U* Wi w

H 1

frf. 4

M-

b t

U-

■— n — 1

± c -

± C4 _

W 1

± C c,_

W 1

± C6 _

C7_

1 C8_

4 ^

r" erms

S +

CRlî

F fi"

~~ C J “T

^ 5E ^

^ 6 E ^

^ te'’

^ be''

>Rl

(G)

că multiplicatoarele nu sunt rentabile pentru puteri mari,
ele fiind recomandabile mai ales pentru tensiuni mari cu
consum foarte mic (de exemplu, pentru obţinerea tensi¬
unilor de accelerare la tuburile catodice). Căderile de
tensiune pe diode trebuiesc luate în considerare în cazul
multiplicării tensiunilor mici. Randamentul este de
asemenea mai scăzut decât la redresoarele normale.

Capacitatea conden¬
satoarelor depinde
de curentul de
sarcină, iar tensi¬
unea de lucru a
acestora poate
creşte odată cu
ordinul de multipli¬
care, funcţie şi de
schema adoptată. în
cazul multiplicatoru¬
lui în scară din figura
1b, tensiunea pe
condensatoare este
aceeaşi în toate
celulele de multipli¬
care, dar dacă la
ieşire, pe sarcină, se
doreşte a se conecta
un condensator
suplimentar, acesta
va trebui dimensio¬
nat pentru a putea
suporta tensiunea
de ieşire. Există o
multitudine de
scheme utilizabile
pentru multiplica¬
toare, derivate de la
cele două modele
mai sus analizate, şi
alte combinaţii care
permit, în diverse
moduri, însumarea
unor tensiuni ce apar
în reţele de conden¬
satoare şi diode. în
figura 3 sunt prezen¬
tate câteva dintre
cele mai utilizate
scheme de multipli¬
care monoalternanţă,
iar în figura 4,
scheme dublă alter¬
nanţă, preluate din
literatura americană
destinată radioama¬
torilor (QST). Notaţiile
diferite pentru unele
componente utilizate
în aceste scheme,
faţă de cele folosite
în articolul referitor la
redresarea tensiu¬
nilor alternative, sper
că nu vor constitui un
impediment în
înţelegerea acestor
scheme. De reţinut că în cazul schemelor din figurile
3 şi 4 (astfel preluate din publicaţia QST/1969), cu E
este notată valoarea de vârf a tensiunii alternative,
adică E =v2Erms. (Erms fiind valoarea efectivă).
Tensiunile minime de lucru pentru condensatoare sunt
notate ca miultiplu de acest E.

TEHNIUM septembrie 2006

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

Problema cea mai spinoasă este dimensionarea
capacităţii condensatoarelor, care depinde desigur de
curentul de sarcină, respectiv de R, şi de factorul de
ondulaţie admis. Calculul matematic este mult prea
complex, dar găsim salvarea în figura 5, care ne oferă
posibilitatea de a determina, cu suficientă precizie,
capacitatea necesară în funcţie de rezistenţa de sarcină
(respectiv, de curentul de
sarcină), şi de ordinul de multi¬
plicare, asigurând un factor de
ondulaţie de ordinul a 1%.

Modul de utilizare a acestui
grafic este descris mai jos. Să
presupunem că dorim să ali¬
mentăm un montaj care con¬
sumă curentul Io la tensiunea
Uo. Se determină valoarea
rezistenţei de sarcină echiva¬
lentă R= Uo/lo. De pe grafic
rezultă o capacitate, la inter¬
secţia şinei orizontale cores¬
punzătoare valorii R, cu linia
oblică de pe grafic. Această
valoare este valabilă pentru
schema de redresare monoal-
temanţă din figura 1. Pentru
multiplicatoarele monoalter-
nanţă din figura 3, această va¬
loare se va înmulţi cu factorul
de multiplicare, pentru fiecare
condensator. Pentru dublorul
bialternanţă din figura 2 este
valabilă direct valoarea citită
de pe grafic, dar pentru multi¬
plicatorul cu 4 (figura.4b), va¬
loarea se dublează. în conti¬
nuare valoarea capacităţii tutu¬
ror condensatoarelor se multi¬
plică proporţional cu factorul
de multiplicare a tensiunii. La
funcţionarea în gol, tensiunea
la ieşirea multiplicatoarelor va
fi Uogol= n V2 E, unde revenim
la notaţia E pentru valoarea
efectivă a tensiunii alternative
aplicată multiplicatorului
(notaţie mai frecvent utilizată în
literatura europeană de spe¬
cialitate şi utilizată şi în ana¬
lizele de mai sus din prezentul
articol, precum şi în cel referi¬
tor la rederesarea curentului
alternativ), iar n este factorul
de multiplicare. în sarcină, în
condiţiile în care se folosesc
capacităţile determinate după
graficul din figura 5, pentru
sarcina respectivă, tensiunea
de ieşire va scădea la valoarea
Uo = nx1,25E. Această tensi¬
une va trebui diminuată cu
pierderile pe diode, care tota¬
lizează nxO,7V în cazul diode¬
lor cu Si. Un exemplu de calcul
va fi edificator. Să presupunem

deci că dorim să alimentăm un montaj care consumă
20mA la o tensiune de 48V. Rezistenţa de sarcină
echivalentă va fi R = 48V/0.02A = 2,4kQ. De pe grafic
rezultă C = lOOpE Dacă vom alege schema multiplica¬
torului cu 4 din figura 4b, valoarea capacităţilor va trebui
dublată. Deci se vor folosi condensatoare de minimum
200nF. Din relaţiile de mai sus deducem căderile de ten-

TEHNIUM septembrie 2006

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

50,2V
1,25x4

= IOV. Deci, condensatoarele CI şi C2

vor trebui să suporte cel puţin -v/2 E = 14V, iar C3 şi C4
de două ori mai mult. Diodele vor trebui să suporte o
tensiune inversă egală cel puţin cu 2E. Transformatorul
va trebui să furnizeze în secundar o tensiune de IOV.
Calculul poate fi condus şi invers, plecând de la tensi¬
unea furnizată de transformatorul disponibil. Să pre¬
supunem astfel că înfăşurarea secundară a transforma¬
torului are E = 6,3V. Valoarea de vârf va fi V2 E= 8,9V.
Tensiunea de ieşire va fi Uo= 4x1,25x6,3V = 31,5V. Pe
diode vom avea o cădere de 4x0,7V = 2,8V, deci de fapt
la ieşire vom avea Uo= 28,7V. Dacă montajul ce se va
alimenta de la acest multiplicator va consuma la 28,7V
un curent de lOOmA, rezistenţa de sarcină echivalentă
va fi R = 28,7V/0,1 A = 287 Q. De pe grafic citim valoarea
aproximativă de 2.000 pF Deci în acest caz se vor folosi
condensatoare de 4.000 pF, care trebuie să aibă tensi¬
unea de lucru de minimum 8,9V pentru CI şi C2, şi mi-

tensiunea de lucru de cel puţin 25V, pentru a avea un
coeficient de siguranţă acceptabil.

în încheiere, în figura 6 se prezintă o schemă de
dublor bialternanţă, poate mai puţin cunoscută, în ciuda
simplităţii de implementare, cu ajutorul unei simple punţi
redresoare, artificiu foarte comod de implementat şi în
cazul unui redresor în punte existent, a cărui tensiune
dorim s-o dublăm, sau să obţinem două tensiuni sime¬
trice faţă de punctul median al celor două conden¬
satoare.

Bibliografie

1. REDRESOARE CU SEMICONDUCTOARE, de
Ion Dan şi Al. Moşeanu, Edit. Tehnică, 1975

2. RADIO ENGINEERING, de F. Terman, Edit. Mc.
Graw-Hill, 1947

3. HILFSBUK FUR HOCHFREQUENZTECHNIKER,
de Wilhelm Hassel, Edit. Franzis-verlag Munchen, 1959

4. Colecţia QST (CD)

5. MANUAL DE RADIOTEHNICĂ, de B.A. Smirenin,
1954

TEHNIUM septembrie 2006

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

COMPARRTORRCie_

_de TCNSIUNC

Aplicaţii în miniautomatizări

Pagini realizate de fiz. ALEXANDRU MÂRCULESCU

(Urmare <fn nr. trecut)

in încheierea acestui serial consacrat compara¬
toarelor de tensiune vom trece în revistă câteva aplicaţii
ma deosebite, culese din revistele de profil de-a lungul
timpului. Toate având la bază principiile şi artificiile
prezentate deja pe parcursul serialului, vom limita
comentariile la strictul necesar.

Numărător de obiecte

Schema de principiu din figura 38 reprezintă un
comparator de tensiune cu histerezis, comandat de
lumină, fiind foarte asemănătoare cu cea a comutatoru¬
lui electronic fotocomandat prezentat în TEHNIUM nr.

documentare, dar nu mi-am notat atunci date referitoare
la componenta CNY36, probabil un optocuplor de
construcţie mecanică specială. Oricum, cititorii dornici
să experimenteze montajul pot folosi un “optocuplor”
realizat din componente discrete, respectiv un LED şi un
fototranzistor, fiecare înseriat cu o rezistenţă adecvată
de limitare a curentului.

Descrierea modului de funcţionare o las ca exerciţiu
pentru cititorii interesaţi.

Pentru realizarea practică vor fi necesare câteva
tatonări prealabile, pentru a ne convinge că în condiţiile
de lucru dorite (distanţa dintre LED-ul emiţător şi foto¬
tranzistor, nivelul iluminării ambiante etc.) se poate folosi

4-2005, pag. 5-6, fig. 30. De data aceasta, etajul de
comandă a releului este realizat cu tranzistor de tip
NPN, ceea ce înseamnă că releul va anclanşa (T va
intra în saturaţie) atunci când ieşirea amplificatorului
operaţional va bascula în starea de saturaţie “sus”.

Pentru aplicaţia propusă aici - numărător de obiecte
opace - releul va fi unul echipat cu contor mecanic.
Astfel de relee se mai găsesc de ocazie prin târgurile de
vechituri, dar trebuie verificată tensiunea de anclanşare
fermă. Dacă aceasta este sensibil mai mică de 12 V (eu
am procurat două exemplare cu anclanşare fermă la 4,5
V), în serie cu bobina releului va fi introdusă o rezistenţă
adecvată de limitare a curentului.

Traductorul din divizorul de comparat poate fi un foto¬
tranzistor uzual, de exemplu de tip ROL31 sau ROL32.
Eu am lăsat pe schemă notaţia specificată în sursa de

un fascicul de lumină vizibilă, sau este nevoie să lucrăm
cu emiţător şi receptor în infraroşu.

Potenţiometrul (trimerul) R4 serveşte la ajustarea
tensiunii de referinţă astfel încât să se obţină o sensibi¬
litate maximă faţă de variaţia fluxului luminos de
comandă. Mai precis, cu fluxul neobturat de către obiec¬
tul opac, releul trebuie să fie în repaus, dar foarte
aproape de pragul de anclanşare.

Trimerul R6, care în final se poate înlocui cu o rezis¬
tenţă fixă, permite ajustarea optimă a histerezisului, ast¬
fel încât comutaţia releului să fie fermă. Valoarea lui se
va tatona în plaja 50 kft-250 kQ.

Tester

Schema din figura 39 reprezintă o aplicaţie a com¬
paratorului cu fereastră, şi anume un tester pentru
sortarea/împerecherea unor componente electronice

TEHNIUM septembrie 2006

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

sau a unor surse de tensiune. De exemplu, montajul
poate fi folosit pentru sortarea rapidă, dintr-un lot mare
de exemplare, a rezistenţelor care au valoarea cuprinsă
într-o plajă prestabilită, R1-R2. De asemenea, el se
poate dovedi util pentru sortarea miniacumulatoarelorîn
funcţie de tensiunea la borne etc.

Principiul comparatorului cu fereastră a fost prezen¬
tat pe larg în TEHNIUM nr. 2/2005. în aplicaţia de faţă,
cele două praguri de tensiune Upl şi Up2 care delimi¬
tează fereastra sunt reglabile independent, orientativ în
plaja 0-^5 V, fiind obţinute din tensiunea de alimentare U
= 12 V cu ajutorul celulelor de stabilizare R1, Dzl, PI şi,
respectiv, R2, Dz2, P2.

Pentru a indica situaţia în care se găseşte Ux în
raport cu “fereastra” de tensiune Up1-Up2, la ieşire a

fost conectat un LED, în serie cu o rezistenţă adecvată
de limitare a curentului. Din principiul de funcţionare a
acestui comparator rezultă că LED-ul va fi stins atunci
când Ux se află în interiorul ferestrei, adică pentru
Up1<Ux<Up2, şi, respectiv, va fi aprins pentru Ux situat
în exteriorul ferestrei, deci când Ux<Up1 sau Ux>Up2.

Constructorului amator dornic să-şi realizeze un ast¬
fel de tester nu-i mai rămâne decât să stabilească (din
PI şi P2) extremităţile Upl şi Up2 ale ferestrei, în funcţie
de plaja de explorare Ux dorită (convenabilă). De exem¬
plu, dacă el vrea să sorteze, în funcţie de starea lor şi de
gradul de descărcare, un lot de miniacumulatoare Cd-Ni
de 1,2 V/0,75-0,95 Ah, extremităţile ferestrei pot fi luate
Upl = 1,2 V şi Up2 = 1,4 V. Trebuie să reamintim însă că
tensiunea electromotoare (tensiunea la borne “în gol”) a

TEHNIUM septembrie 2006

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

urj' miniacumulator poate rămâne în limite normale
chiar ctecă acumulatorul are un grad avansat de descăr¬
care. De aceea, concludente sunt măsurătorile în
sarcină (sau - şi mai bine - şi în gol şi în sarcină), motiv
pentru care acumulatorul de testat va fi pus să debiteze
un curer: de sarcină, de pildă, de cca 50 mA, printr-o
recstenâ adecvată conectată la borne. O soluţie con-
venaodâ este să se pregătească în prealabil un soclu
pertru un miniacumulator (la nevoie, unul pentru două,
la care se scurtcircuitează terminalele unuia dintre
lăcaşuri. Apoi. soclului i se racordează, prin intermediul
un_ ‘rtrerupâtor, rezistenţa de sarcină menţionată (care
poate fi un bec de 8-12 V/0,2 A), ceea ce va permite
testarea corrodă şi în sarcină şi în gol, iar în final i se vor
ataşa două fire terminate cu “crocodili”, pentru racor¬
darea a bornele Ux ale testerului.

Dacă se doreşte realizarea testerului pentru sortarea
unor rezistenţe, se va face în prealabil un mic calcul
aproximativ. în funcţie de mărimea preconizată a lui Rx

şj de plaja de abatere pe care ne-o propunem. De exem¬
plu să presupunem că dorim să sortăm, dintr-un lot
mare de rezistenţe având valoarea nominală de 1 k£2,
pe acelea care se încadrează în plaja de ±5%, adică
950 Q<Rx<1050 Q.

Fireşte, aceste praguri de rezistenţă trebuie să fie
traduse” în cele două praguri de tensiune ale ferestrei
comparatorului, Upl şi Up2, lucru care se poate obţine
foarte simplu “injectând” prin rezistenţa Rx de testat un
curent constant I, de valoare convenabil aleasă. Pentru
exemplul dat, dacă luăm I = 3 mA, rezultă Upl = 950
Q 3mA = 2,85 V şi Up2 = 1050 Q-3 mA = 3,15 V. O ast-
fe 1 de sursă de curent constant poate fi realizată cel mai
simotu folosind un tranzistor cu efect de câmp din seriile
BFW10, BFW11 sau similare.

Comandă solară

Schema din figura 40, pe care o reproducem alătu¬
rat doar pentru completarea ariei de aplicabilitate a com¬
paratoarelor de tensiune cu un exemplu ieşit din comun,
a fost propusă de revista americană Popular Electronics
în iulie 1977. Ea a fost concepută pentru automatizarea
instalaţiilor de captare a energiei solare prin panouri cla¬
sice, având ca scop comanda de punere în funcţiune a
unor suflante pentru realizarea transferului de energie
atunci când temperatura panourilor solare colectoare
devenea suficient de mare în comparaţie cu temperatu¬
ra ambiantă. în fond, este vorba despre un comparator
de tensiune comandat de temperatură, pe care con¬
structorul interesat îl poate uşor adapta unor aplicaţii
mai “actuale”. Nu am modificat cu nimic schema origi¬
nală, dar este bine să o priviţi cu un ochi critic, dacă vă
hotărâţi eventual să o experimentaţi. De pildă,
polarizarea bazei tranzistorului Q1 cu R4 de 10 kQ pare
suspectă (nu ştiu ce factor beta o fi având Q1, şi nici ce

curent consumă primul releu, conectat ca sarcină în
colectorul său). De asemenea, absenţa diodei în
antiparalel pe bobina releului poate distruge tranzistorul
de la prima anclanşare şi eliberare a releului, dacă veţi
folosi tranzistoare uzuale gen 2N2219 sau BD139.
Interesant este, în schimb, aranjamentul celor două divi-
zoare de intrare - de referinţă şi de comparat - unde
TDR1 şi TDR2 (rezistenţe dependente de temperatură)
sunt, fireşte, două termistoare, care, aflându-se la dis¬
tanţă apreciabilă de montaj, au fost “curăţate” de even¬
tualii paraziţi de înaltă frecvenţă induşi în firele de
conexiune, prin introducerea condensatoarelor CI şi C2
(cât mai aproape de intrările comparatorului Cil)..

în exemplul dat, printr-o pereche de contacte de
lucru normal deschise ale releului din colectorul tranzis-

-t-9V

TEHNIUM septembrie 2006

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

torului Q1 se comandă anclanşarea unui al doilea releu
“de forţă”, un contactor alimentat la 24 V, motiv pentru
care acestuia i s-a prevăzut o sursă suplimentară de
-12 V, care se însumează cu cea de +12 V ce ali¬
mentează comparatorul.

Indicator de temperatură cu trei stări

Pentru scopul propus aici - ba chiar şi pentru mai
mult de trei stări - există la ora actuală circuite integrate
specializate, cărora nu trebuie să li se mai adauge decât
LED-urile indicatoare, divizoarele de intrare şi sursa de
alimentare. Realizarea unui astfel de montaj nu este
însă instructivă pentru constructorul începător, care tre¬
buie doar să procure respectivul integrat, să-i numere cu
atenţie pinii şi să execute corect cele câteva lipituri
menţionate.

în schimb, schema propusă în figura 41, deşi cam
“stufoasă”, explicitează ceva mai bine principiul de
funcţionare a unor astfel de indicatoare multistare.

In esenţă, este vorba despre extinderea pentru trei
stări a comparatorului cu fereastră, folosindu-se în acest
scop trei amplificatoare operaţionale (în loc de două),
precum şi un aranjament adecvat de interconectare a
divizoarelor de intrare. Unul dintre avantajele montajului
este acela că foloseşte un singur traductor de tempe¬
ratură, termistorul Rth, cu coeficient negativ de variaţie
(rezistenţa lui scade când creşte temperatura şi
viceversa).

Dacă schema în sine nu pare foarte complicată,
proiectarea ei pentru cele trei stări de indicare dorite
este cu adevărat dificilă, şi nu numai pentru construc¬
torul începător. Practic, ajustarea se începe, după
alegerea termistorului Rth, prin urmărirea potenţialului
în punctul A pentru diverse temperaturi ale mediului
ambiant supravegheat.

Să presupunem, de exemplu, că potenţialul punctu¬
lui A (faţă de masa OV), V^, l-am ajustat la 4 V pentru

temperatura de 18,5°C şi a rezultat de 5 V la 19,5°C. în
acest caz vom aplica intrării inversoare a operaţionalului
Al potenţialul Vref 1 = 5 V, iar intrării neinversoare a
operaţionalului A2, potenţialul Vref 2 = 4 V. Rezultatele
acestei alegeri sunt următoarele:

Dacă t°C>19,5°C, potenţialul intrării neinversoare a
lui Al depăşeşte 5 V, ieşirea SI a acestuia basculează
în starea de saturaţie “sus”, deci LED1 iluminează:

Dacă t°C<18,5°C, potenţialele intrărilor neinversoare
a lui Al şi inversoare a lui A2 sunt sub 4 V, deci ieşirea
SI a lui Al basculează în starea de saturaţie “jos”, ceea
ce duce la stingerea lui LED1, iar ieşirea S2 a lui A2
basculează în saturaţia “sus”, ducând la aprinderea lui
LED2.

în fine, dacă temperatura t°C se află în inervalul
18 J 5°C-19,5°C, potenţialul punctului A va fi între 4 V şi 5
V. In acest caz ieşirile SI şi S2, ale lui Al şi, respectiv,
A2, basculează în starea de saturaţie “jos”, ceea ce
duce la stingerea lui LED1 şi LED2.

Dorim ca în această din urma situaţie - şi numai în
aceasta! - să se aprindă LED3. în acest scop dispunem
de posibilitatea de a varia potenţialul din punctul B.

Observăm întâi că dacă ieşirea SI este “sus” (9V) şi
ieşirea S2 este “jos” (OV) sau viceversa, potenţialul
punctului B este V B = Ua/2 = 4,5 V; dacă ieşirile SI şi S2
sunt ambele “jos" (OV), deci dacă 18,5°C<t°C<19,5°C,
potenţialul punctului B este V B = OV.

Prin urmare, pentru soluţionarea situaţiei propuse
este suficient să aplicăm pe intrarea neinversoare a lui
A3 o tensiune de referinţă Vref3 cuprinsă între zero şi
4,5 V (de exemplu, de 2,5 V).

Revenind la schema de principiu, observăm că din
semireglabilul Ajl se reglează potenţialul Va, iar din
semireglabilele Aj2 şi Aj3 se ajustează punctele de bas¬
culare pentru operaţionalele Al şi, respectiv, A3.

SURSĂ DIFERENŢIALĂ

LA ACUMULATOR

Montajul propus în continuare -
o sursă diferenţială de aproximativ
±6,5 V, la un curent maxim suportat
de cca 200 mA (dar care poate fi
uşor extins, cu modificări minore în
schemă, până la 400-500 mA) -
reprezintă un accesoriu util pentru
constructorii amatori care experi¬
mentează montaje echipate cu
amplificatoare operaţionale, îndeo¬
sebi circuite de automatizare al
căror element final de execuţie este
un releu electromagnetic.

Schema este clasică, ea a mai
fost prezentată în revista TEHNIUM
în diverse variante, iar un exemplu
recent de aplicaţie a ei este sem¬
nalat chiar în numărul de faţă, la
rubrica “Revista revistelor”.

Particularitatea variantei propuse

alăturat constă în primul rând în
folosirea pentru alimentarea monta¬
jului a tensiunii continue de cca 13 V
(practic între 12 V şi 14,5 V) de la
bornele unui acumulator sertizat cu
plumb-acid sulfuric pastă, de 12
V/7,5 Ah. Această opţiune simplifică
schema prin eliminarea grupului
transformator - punte redresoare -
condensator de filtraj, permiţând
astfel realizarea unui montaj de mici
dimensiuni (într-o casetă de dimen¬
siunile unui pachet de ţigări) şi
autonom, deci portabil.

Principiul de funcţionare are la
bază divizarea simetrică a tensiunii
UI de la bornele acumulatorului
folosind un amplificator operaţional
AO de uz general. Ieşirea operaţio¬
nalului comandă un repetor pe emi-

tor simetric, realizat cu tranzis-
toarele complementare T1-T2, ale
căror joncţiuni bază-emitor sunt
inserate în bucla de reacţie negativă
a AO. în felul acesta, potenţialul din
punctul comun al emitoarelor, apli¬
cat intrării inversoare, va “copia”
(repeta) potenţialul aplicat intrării
neinversoare a AO prin divizorul R2-
P-R3. Acest potenţial, care trebuie
să fie teoretic jumătate din tensi¬
unea UI, poate fi obţinut doar orien¬
tativ folosind un divizor R1-R2 (deci
fără P) cu valori egale pentru R1 şi
R2. Explicaţia constă în nesimetria
intrinsecă dintre valorile tensiunilor
de ieşire ale AO în starea de satu¬
raţie pozitivă şi cea negativă. De
aceea am introdus trimerul P în con¬
figuraţie potenţiometrică, ajustarea

TEHNIUM septembrie 2006

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

lui fină permiţând obţinerea unei
simetrii foarte bune a tensiunilor de
ieşire +U2 şi -U2. Ajustarea făcută
cu sursele ±U2 în gol (fără sarcină)
este suficientă, simetria păstrân-
du-se şi în sarcină.

Pentru “eleganţă” - dar nu numai
- am completat sursa cu cele trei
indicatoare cu LED-uri de culori
diferite, dintre care cel albastru (A)
l-am recuperat de la o brichetă.

Pe cât posibil, tranzistoarele TI
şi T2 vor fi “împerecheate” după fac¬
torul de amplificare beta, care este
indicat să fie de cel puţin 50-60 la
curentul de sarcină dorit, de maxi¬
mum 200 mA, în caz contrar putând
fi necesară ajustarea (reducerea)
valorii rezistenţei comune de bază,
R4. Oricum, această valoare va tre¬
bui redusă - simultan cu diminuarea
adecvată a valorii lui R5 = R6 - dacă
se va opta pentru un curent maxim
de sarcină mai mare, orientativ până
la 400-500 mA. Cu atât mai mult, în
acest din urmă caz avem interesul
să selectăm tranzistoare cu beta
mare, pentru a nu solicita un curent
de bază excesiv, care ar putea
declanşa mecanismul intern de
protecţie la suprasarcină a ieşirii
AO.

Tranzistoarele TI şi T2 vor fi
echipate cu mici radiatoare în formă
de “U” (cca 6-8 cm 2 ), realizate din
tablă de aluminiu.

în fine, precizez că tensiunile
±U2 astfel obţinute, deşi nu tocmai

uzuale, permit experimentarea în
bune condiţii a unor montaje cu
amplificatoare operaţionale, îndeo¬
sebi a acelora care au ca element
final de execuţie un releu electro-

Un astfel de comutator (indicator)
se dovedeşte adeseori foarte util în
laboratorul constructorului amator -
dar şi în general, la casa omului -
pentru că el poate indica suficient de
sensibil zonele sau locurile “punc¬
tuale” dintr-o încăpere unde există
semnale electromagnetice parazite
de joasă frecvenţă ce depăşesc un
anumit nivel. Aceste semnale
parazite provin, în majoritatea
cazurilor, de la reţelele de alimentare
cu tensiune alternativă (cu frecvenţa
de 50-60 Hz), prin radiaţia în spaţiu,
mai ales atunci când sunt alimentaţi
consumatori mari, dar adeseori şi de
la diverşi consumatori electrici care
nu sunt prevăzuţi cu sisteme efi¬
ciente de antiparazitare. Desigur,
experimentarea unor montaje elec¬
tronice sensibile din acest punct de
vedere poate fi mult îngreunată sau
chiar compromisă într-o astfel de

magnetic cu tensiunea de lucru de
12 V. De fapt, tocmai nevoia de a
experimenta comod un astfel de
montaj m-a determinat să-mi rea¬
lizez această sursă diferenţială.

vecinătate. Pe de altă parte, cei care
locuiesc în apartamente de bloc
având instalaţia electrică “îngropată”
direct (fără tuburi) în tencuială sau
chiar în planşeele de beton, ştiu
foarte bine ce sentiment de frică
încearcă de fiecare dată când au de
bătut un cui sau de împuşcat un bolţ
în pereţi sau în tavan. Pentru că,
fireşte, la preluarea apartamentului
nu li s-a oferit şi schiţa traseelor
urmate de cablurile de reţea, iar o
eventuală deteriorare a acestor
cabluri ar însemna eforturi şi cheltu¬
ieli foarte mari pentru remediere.

Montajul propus alăturat este
alcătuit din trei blocuri, şi anume: un
amplificator de semnale alternative
de nivel foarte mic şi de joasă
frecvenţă, o celulă de redresare-fil-
trare şi un etaj de amplificare în
curent, având ca sarcină un releu
electromagnetic.

COMUTATOR COMANDAT

de SEMNALE PARAZITE

TEHNIUM septembrie 2006

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

Blocul de amplificare este rea¬
lizat cu un amplificator operaţional
(AO) de uz general, de tip 741
((ÎA741, (iA741 etc.) sau similar, ali¬
mentat cu tensiunea diferenţială de
±6 V. Pentru a se putea regla fin
pragul de sensibilitate - care în
acest caz poate fi “împins” până la
cca ImVef - amplificatorului opera¬
ţional i-a fost introdus şi reglajul de
offset (trimerul R4, în configuraţie
potenţiometrică). De asemenea,
pentru a se mări sensibilitatea de
intrare, la punctul “cald” al intrării se
indică să fie racordat un fir conduc¬
tor terminat cu o sondă, materializa¬
tă printr-o rondelă de tablă cu
suprafaţa de câţiva centimetri
pătraţi.

Celula de redre-
sare-filtrar

1,5^10 kQ). Dioda D2 protejează
tranzistorul împotriva tensiunilor
inverse de autoinducţie produse de
bobina releului la întreruperea
curentului prin ea.

Pentru indicarea comutării (nefi¬
gurată pe schemă) se poate folosi un
LED, alimentat de la una din tensiuni
(+6 V sau -6 V) sau de la tensiunea
totală de 12 V, printr-o pereche de
contacte de lucru normal deschise
ale releului şi, bineînţeles, înseriat cu
o rezistenţă adecvată de limitare a
curentului (cca 330 Q pentru 6 V,
respectiv cca 680 Q pentru 12 V).
Mai sugestiv este să se
folosească

ducţie a tranzistorului şi implicit la
anclanşarea releului, situaţie sem¬
nalată prin stingerea LED-uiui verde
şi aprinderea simultană a LED-ului
roşu.

Cu reglajul de offset atent efec¬
tuat, montajul va fi surprinzător de
sensibil, comutarea releului putân-
du-se produce şi la simpla apropiere
a mâinii de el. Pentru a putea fi
folosit concludent, montajul va trebui
să fie încasetat într-o cutie
ecranată, la care
va fi

este
alcătuită din com-
jonentele Dl şi CI. Dacă ama¬
torul doreşte să folosească în blocul
următor un tranzistor de tip NPN în
locul celui PNP indicat, desigur, celu¬
la de redresare-filtrare va fi şi ea
inversată (Dl în sens invers, iar CI
pus cu plusul la catodul lui Dl şi
la R5 şi cu minusul la borna
de -6 V).

Blocul de amplificare în curent
plus comutaţie este, cum spuneam,
un etaj de amplificare în curent rea¬
lizat cu tranzistorul T, care are ca
sarcină releul electromagnetic Rel.
în funcţie de factorul beta al tranzis¬
torului folosit, se optimizează rezis¬
tenţele R5 şi R6, care formează divi-
zorul de polarizare a bazei (R5 - în
plaja H5 kQ, iar R6 - în plaja

două LED-uri
indicatoare: unul verde,
care să indice starea de repaus a
releului (deci, comandat prin con¬
tacte normal închise) şi unul roşu,
care să ilumineze când releul este
anclanşat (comandat prin contacte
normal deschise).

Reglajul de offset se efectuează
prin ajustarea fină a trimerului R4,
astfel ca în repaus amplificatorul
operaţional să se afle cu ieşirea cât
mai aproape de limita intrării în sa¬
turaţie negativă. Practic, se
manevrează grosier cursorul lui R4
pentru a stabili zona de comutare,
apoi se dă fin înainte şi înapoi până
la limita la careJ_ED-ul verde mai
rămâne aprins. în aceste condiţii,
cea mai mică creştere a polarizării
negative din baza lui T, determinată
de detectarea, amplificarea,
redresarea şi filtrarea semnalelor
parazite, va duce la intrarea în con-

racordat (printr-o
pereche de mufe mamă-tată)
firul cu placa “electrod” (senzor).
Masa sursei diferenţiale de ali¬
mentare va fi conectată galvanic la
ecranul cutiei, respectiv la cutia care
găzduieşte montajul, dacă aceasta
este metalică. Printr-un orificiu
într-unul din panourile cutiei va fi
asigurat accesul, cu o şurubelniţă, la
cursorul trimerului R4, pentru
reglajul offsetului. După efectuarea
atentă a acestui reglaj, releul trebuie
să comute ferm în starea anclanşat
la atingerea cu mâna a plăcii senzor
(desigur, dacă prin jur există o reţea
alternativă şi nu vă aflaţi cu montajul
într-o “cuşcă Faraday”).

O variantă de sursă diferenţială
de tensiune (de cca ±6,5 V) care se
pretează perfect la alimentarea
montajului descris - mai ales pentru
faptul că nu este alimentată de la
reţea - este prezentată chiar în
această rubrică a numărului de faţă.

TEHNIUM septembrie 2006

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

Constructorii amatori pasionaţi
de domeniul HI-FI, de experimenta¬
rea amplificatoarelor de
audiofrecvenţă, în general, folosesc
frecvent surse duble de tensiune de
genul ±U, adică surse diferenţiale
simetrice în raport cu o bornă de
referinţă având convenţional
potenţialul zero (OV, Gnd, masă
etc.). Pentru a se obţine o bună efi¬
cienţă energetică, aceste surse
se realizează aproape exclusiv
folosind redresarea bialternanţă
a unor tensiuni alternative egale,
furnizate fie de două înfăşurări
secundare identice (acelaşi
număr de spire, acelaşi conduc¬
tor) ale unui transformator unic
de reţea, fie de două transfor¬
matoare de reţea identice. O
problemă mai delicată pentru
începătorii în acest domeniu o
-reprezintă realizarea respectivei
surse duble atunci când trans¬
formatorul disponibil are doar priză
mediană la punctul de înseriere a
celor două înfăşurări secundare
identice, fără acces din exterior la
terminalele “libere” (care sunt
conectate în interiorul bobinajului).
Am primit mai multe solicitări la
redacţie referitoare la soluţia optimă
în astfel de situaţie, pentru că aici se
poate greşi, uşor, cu costuri deloc
neglijabile. într-adevăr, un construc¬
tor neavizat ar fi tentat să redreseze
fiecare din aceste două tensiuni
secundare cu câte o punte
redresoare, să “lege” împreună (să
înserieze) cele două tensiuni
redresate, iar în final să monteze pe
fiecare tensiune redresată conden¬
satoarele de filtraj cuvenite. Vă reco¬
mand să vă convingeţi singuri de
incorectitudinea acestei soluţii,
desigur, nu experimentând-o (pentru
că este periculoasă pentru montaj!),
ci doar desenând schema şi
urmărind circulaţia curenţilor prin
diodele celor două punţi redresoare.

Una dintre soluţiile posibile în
acest caz - nu zic soluţia optimă,
dar personal nu cunosc alta mai
bună - este prezentată în schema
alăturată. Ea mi-a fost reamintită de
un articol relativ recent apărut în
revista franceză “Electronique ma¬
gazine”, nr. 63, august 2004, pag.
14-15, intitulat “Un alimentator dublu
simetric 30V+30V-1A pentru amplifi¬
cator HI-FI”. Exemplul dat alăturat
este “dimensionat” pentru un trans¬
formator frecvent întâlnit, având
două înfăşurări secundare identice
de cca 12 V, la un curent maxim
suportat de cca 2A. Rezultă astfel,
cu o filtrare adecvată (CI, C 2 , plus
C3, C4 pentru suprimarea compo¬
nentelor de înaltă frecvenţă) o sursă

REDRESOR DUBLU -

DUBLĂ ALTERNANŢĂ

Sig

220V~ ?

î No i

L>J

8A/400V

Tr.

220V/2x12V—2A

+ 15V

-15V

diferenţială de cca ±15V/2A (până la
cca ±17V în gol), utilă nu numai pen¬
tru alimentarea unor amplificatoare
audio, ci şi ca sursă de 15 V sau de
30 V pentru laboratorul propriu.

Este uşor de observat (urmărind

circulaţia curenţilor prin diodele
punţii redresoare) că avem de a face
cu redresare bialternanţă pentru
ambele tensiuni secundare U 2 i şi
U 00 şi că nu mai există probleme cu

olDţlherea punctului de masă OV.

REDRESOR

BIMODAL

In revista TEHNIUM nr. 6/2001,
pag. 8 , am sugerat constructorilor
începători un aranjament care per¬
mite selectarea între două moduri
de redresare folosind acelaşi trans¬
formator şi aceeaşi punte
redresoare, prin simpla basculare a
unui comutator dublu cu două poziţii
(6 picioruşe). Reamintesc în figura
1 schema propusă acolo, cu pre¬
cizarea că montajul a fost “gândit”
pentru a putea folosi în două moduri
distincte înfăşurarea secundară a
transformatorului, alcătuită din două
secţiuni identice, L 2 -| şi L 2 o (acelaşi
conductor, acelaşi număr ae spire),
legate în serie în acelaşi sens de
înfăşurare, cu acces la priza medi¬
ană. Pentru simplificare, să notăm

cu U = U 91 = U 22 valoarea comună

a celor două tensiuni secundare şi
cu I - intensitatea maximă a curen¬
tului suportat de secundar, comună
celor două secţiuni. Fiind vorba de
alternativ, mărimile U şi I vor fi expri¬
mate, fireşte, ca valori eficace.

Pentru redresarea acestor tensi¬
uni U 2 -| şi U 22 există mai multe
variante posibile, dintre care două
sunt de mai mare interes practic şi,
ca atare, mai răspândite: redresarea
bialternanţă în punte a întregii tensi¬
uni secundare 2U şi, respectiv,
redresarea bialternanţă cu priză
mediană a tensiunii secundare “pe
jumătate", U. Este uşor de observat
că aranjamentul propus în figura 1
asigură configurarea şi selectarea

TEHNIUM septembrie 2006

CONSTRUCTORUL ÎNCEPĂTOR

O —24V(b)

acestor două moduri de redresare,
prin simpla basculare a comutatoru¬
lui K. Tensiunile redresate 2U,
respectiv U, sunt aplicate la bornele
de ieşire, unde va fi conectată rezis¬
tenţa de sarcină Rs, cu păstrarea
polarităţii.

Personal m-am bucurat de
această “găselniţă” a mea şi am
aplicat-o în laboratorul propriu, dar
la scurt timp i-am descoperit un nea¬
juns destul de supărător, care m-a şi
determinat să revin asupra montaju¬
lui, propunând celor interesaţi o cale
simplă de remediere.

Problema supărătoare intervine
atunci când dorim (se impune) să fil¬
trăm tensiunile redresate. Bornele
de ieşire fiind comune pentru cele
două moduri de lucru şi având
aeeaşi polaritate, filtrarea se poate
face simplu, de exemplu prin
conectarea unui condensator C cu
capacitatea suficient de mare în
paralel cu ieşirea, bineînţeles, cu
respectarea polarităţii. Tensiunea
redresată va avea, după caz, valoarea
de vârf V 2 u sau 2 V 2 u, factorul
V 2 * 1,41 reprezentând, cum se
ştie, raportul dintre valoarea de vârf
şi valoarea eficace. De exemplu,
pentru U = 12V, tensiunea redresată
(şi filtrată) va avea valoarea de vârf
de cca 17V, respectiv de cca 34V, în
funcţie de modul de lucru selectat.
Aceasta înseamnă că va trebui să
alegem condensatorul de filtraj C cu

tensiunea de lucru (maximă) de cel
puţin 35V, preferabil de 50V.

Necazul survine atunci când
comutăm selectorul de la tensiunea
2U la tensiunea U, respectivele la
tensiunea de vârf (în gol) 2 U la
tensiunea jî U, în exemplul de mai
sus de la 34V la 17V. într-adevăr, la
selectarea tensiunii de 17V, conden¬
satorul se află încărcat la 34V
(în absenţa rezistenţei de sarcină)
de la modul de lucru precedent.
Acest surplus de încărcare / de
tensiune nu se poate descărca în
sens invers prin redresor, decât în
timp îndelungat, prin curentul de
fugă al condensatorului şi prin
curenţii inverşi ai diodelor din
punte. Pe de altă parte, nici noul
consumator R2, adecvat tensiunii de
17V, nu-l putem racorda la bornele
de ieşire, deoarece s-ar putea să nu
suporte acest şoc iniţial de 34V, mai
ales dacă avem de a face cu un
condensator de filtraj C de capaci¬
tate mare (mii de microfarazi).

Soluţii există, desigur, ca întot¬
deauna în electronică. Una dintre
ele ar fi să echipăm separat fiecare
consumator Rs dorit cu un conden¬
sator adecvat ca tensiune şi,
bineînţeles, să branşăm respectivul
grup la bornele de ieşire numai
după selectarea din comutatorul K a
modului / tensiunii de lucru. O altă
soluţie poate fi conectarea în paralel
pe condensatorul C a unei rezis¬

tenţe comune de
“descărcare” (blee-
ding), care să asigure
descărcarea conden¬
satorului C de la ten¬
siunea dublă de vârf
la cea simplă în inter¬
val de câteva se¬
cunde. Evident, con¬
sumatorul Rs pentru
tensiunea simplă va fi
racordat la bornele
de ieşire numai după
scurgerea acestui
interval de timp.

Mai convenabilă
mi s-a părut însă
(deocamdată!)
soluţia pe care o
propun în figura 2, şi
anume de a separa
bornele minus
corespunzătoare
celor două tensiuni
redresate, păstrând
comună borna plus,
care va deveni astfel
borna OV. Aranja¬
mentul din figură
poate fi mai uşor ve¬
rificat de către even¬
tualii “necredincioşi”
dacă vor fi figurate pe
schema punţii diodele componente.

Dezavantajul noului aranjament
constă doar în introducerea unei
borne suplimentare de ieşire.
Avantajul - preîntâmpinarea situaţiei
deranjante / periculoase descrise
mai sus, atunci când se comută
redresorul de la tensiunea dublă la
cea simplă.

în acest nou aranjament, fiecare
dintre cele două tensiuni redresate
poate fi filtrată independent “pe
limba ei”, adică folosind conden¬
satoare separate, CI şi C2, adec¬
vate ca tensiune de lucru şi capaci¬
tate, conectate între bornele notate
pe schemă - 12V*0V şi -24V-rOV.

După cum se observă din
schema noului aranjament propus,
modificarea constă doar într-o nouă
conectare a pinilor comutatorului K,
deci constructorii amatori care even¬
tual şi-au realizat deja vechiul mon¬
taj nu au decât să corecteze cone¬
xiunea respectivă şi, evident, să
monteze o bornă suplimentară de
ieşire pe panoul corespunzător al
redresorului bimodal. Şi pentru că -
în general - amatorul uită repede
“frumuseţea” unui montaj realizat
(pentru că imediat realizează altele,
mai interesate), este indicat să se
noteze pe panoul redresorului pola-
rităţile tensiunilor de ieşire şi sem¬
nificaţia poziţiilor comutatorului K
(de exemplu, “U” şi “2U”).

TEHNIUM septembrie 2006

CITITORII RECOMANDĂ

La începui de an m-am gândit
sâ vă scriu câteva rânduri şi să vă
urez multă sănătate. succes în
activitatea dv. şi tradiţionalul “La
mulţi ani”. 2006!

M-am gândit să vă trimit trei
montaje pe care le-am “extras"
(ridicat schemele) de la unele pro¬
duse industriale.

Aş avea şi eu o rugăminte,
dacă m-ap putea pune în legătură
cu cineva care are scheme de la
aparate de măsurat industriale
care s-au produs în România
până in 1989 (acum cred că nu se
mai produc). Eu am intrat în pose¬
sia a câteva şi la unele am făcut
rost de scheme, dar la unele nu
am putut face rost. Aceste
aparate s-au casat de la

Variator de tensiune pentru
veiozâ (fig.1)

Acest montaj a fost “extras” (ridi¬
cat) de pe o veioză “Made în China”
sau din alte ţări, defectă. Am
depanat-o şi i-am introdus şi o sigu¬
ranţă rapidă. Consider că funcţio¬
narea montajului se cunoaşte.

Tiristorul original era de tipul XL
1225 şi am montat unul echivalent
de tipul PO 102/400 V; 0,8 A; 200
VA; BT 149-1 A/400V. Nu trebuie
depăşită puterea becului de 100 W.
Dacă se va experimenta acest mon¬
taj se va folosi un potenţiometru cu
axul din plastic sau unul cu axul
metalic cu buton din plastic.

Variator de putere pentru aspi¬
rator de praf 1500W (fig.2)

Acest montaj a fost “extras” (ridi¬
cat) de pe un aspirator de praf la
care s-a defectat motorul şi din
motive economice s-a recuperat
numai variatorul şi s-a extras
schema.

Se va folosi un radiator de 15 cm 2
din tablă de Al, grosime 1-^2,5 mm.

DB 3 - diac cu caracteritici
apropiate de ale celor fabricate la noi.

BTA 12-600 B are următoarele
caracteristici: 12 A-600 V.

Siguranţa se va pune în funcţie
de puterea variată (opţional).

Diacul şi triacul se găsesc în
magazinele de specialitate la preţuri
acceptabile. Se va folosi un
potenţiometru cu ax din plastic sau
cu buton din plastic.

Variator de turaţie (fig.3)

Această schemă a fost “extrasă 1
(ridicată) dintr-un montaj de la o
maşină de şlefuit de producţie ger¬
mană.

Puterea motorului electric care o
acţionează este de cca 250 W. Acest

TEHNIUM septembrie 2006

TREI

MONTAJE

INDUSTRIALE

CONSTANTIN ŞOLDAN, laşi

montaj permite aplicarea întregii ten¬
siuni prin acţionarea întrerupătorului
“I”, care este sincron cu “P”, sau prin
acţionarea potenţiometrului “P”, care
permite variaţia turaţiei de la o va¬
loare maximă la o anumită turaţie.
BTA 06/600 C=6 A - 600 V. Se pot
acţiona atât motoare electrice, cât şi
becuri până la 250 W, sau se poate
mări puterea prin adăugarea unui
radiator de cca 15 cm 2 , în funcţie de
puterea triacului.

LABORATOR

SURSA DE TENSIUN

ŞI REGLABILA

Stabilizatorul prezentat în figura 1 are la bază
circuite stabilizatoare liniare integrate de tip LM
123, 323, 7805 etc. Se utilizează aceste integrate
stabilizatoare de +5 V pentru că ele se întâlnesc
mai des în practică, dar se pot utiliza orice fel de
integrate cu tensiune fixă cu 3 terminale. Limitarea
curentului este realizată cu stabilizatorul SI,
conectat ca generator de curent. LM323 suportă un
curent maxim de ieşire de 3A. Pentru reglarea
curentului se poate utiliza un potenţiometru (la
curenţi mici, de exemplu pentru IA, puterea
potenţiometrului trebuie să fie de minim 5W) sau

Ing. CORNEL ŞTEFĂNESCU

mai multe rezistenţe selectate de un comutator cu
mai multe poziţii. Valoarea rezistenţei se cal¬
culează după formula I = Us/R sau R = Us/I, unde
I = curentul de sarcină maxim care se doreşte la
ieşirea stabilizatorului, Us = tensiunea fixă de la
ieşirea circuitului integrat SI. în cazul de faţă Us =
5V, iar pentru un curent de: 50mA-R = 100Q/0.25W;
lOOmA-R = 500/0,5W; 250mA-R = 200/1,2W;
500mA-R = 10Q/2.5W; 1A-R = 5Q/5W; 1,5A-R =
3,3Q/7,5W; 2A-R = 2,50/10W; 2,5A-R =

20/12,5W; 3A-R = 1,60/15W. Sursa de tensiune
reglabilă este alcătuită din regulatorul S2 (LM 323),

R1 R

TEHNIUM septembrie 2006

LABORATOR

:U LIMITARE DE CURENT
OE LA ZERO VOLŢI

identic cu Si (trebuie să suporte acelaşi curent de
sarcmă) şi regulatorul S3, care poate să fie un re-
guiator cu un curent mult mai mic (0,5A), conectate
pnn intermediul potenţiometrului PI. Curentul prin
potentiometrul de reglaj PI (conectat ca rezistenţă
variabilă) este constant şi egal cu suma curenţilor
IQ (10-12 mA din datele de catalog) şi cel determi¬
nat de rezistenţa R10 înseriată cu dioda
LED = 10mA.

Tensiunea de ieşire depinde de poziţia
potenţiometrului PI (dacă se alege PI = IkQ) ast¬
fel: pentru valoarea maximă IkQ, tensiunea de

ieşire este de 25V (20m • IkQ + Us), iar pentru
valoarea minimă 0, tensiunea de ieşire este OV.
Diodele din redresor trebuie să suporte curentul de
sarcină maxim plus cel de încărcare a conden¬
satorului de filtraj.

Schema este simplă, cu puţine componente, şi
nu necesită cablaj. Dispozitivele se pot monta pe
un radiator, izolate între ele.

în figura 2 este prezentată varianta cu regulator
de tensiune negativă (LM7905).

R1 R

GND

TEHNIUM septembrie 2006

LABORATOR

MARIAN LĂCĂTUŞ, Buzău

Rezistoarele (sau rezistenţele,
conform dicţionarului de neologisme
termenii fiind sinonimi, dar este
preferat primul) sunt considerate
componente electronice banale.
Multe montaje, dintre cele mai sim¬
ple, cu un singur tranzistor, până la
complicate transceivere sau altele
asemenea lor, pot funcţiona foarte
bine şi dacă sunt construite cu
vechile noastre rezistoare româneşti
cu terminalele cositorite. De aici
amatorul ar putea să tragă concluzia
că frumoasele rezistoare obişnuite
pe care tocmai şi le-a cumpărat de
la magazinul de electronice sunt
suficient de bune, iar rezistoarele de
foarte bună calitate, cum ar fi cele
cu peliculă metalică (dar nu
neapărat), recomandate în unele
montaje, nu ar fi decât puţin mai
bune decât acestea. Contrar
aparenţelor însă, lucrurile în privinţa
rezistoarelor nu sunt chiar atât de
“în regulă”, de aceea pentru titlul
materialului de faţă m-am decis să
mă inspir din titlul unui material tot
din “Tehnium” (dar care se referea la
diodele detectoare). După cum se
va arăta în continuare, chiar încălzit
foarte puţin între degete, în anumite
situaţii un rezistor obişnuit poate
introduce într-un montaj o derivă de
tensiune atât de mare, încât vom
avea senzaţia clară că avem de-a
face cu un termistor. Iar încercarea
de a ne construi cu astfel de rezis¬
toare un divizor foarte precis de ten¬
siune, ca acela din figura 1 , ni se va
părea, păstrând proporţiile, o
nechibzuinţă la fel de mare ca
aceea de a ne construi o casă pe
nisipuri mişcătoare.

Ideea de a lua puţin “la întrebări”
aceste componente electronice mi-a
venit într-o zi pe când experimentam
un montaj cam ca acela din figura
2. Am observat atunci că rezis¬
toarele româneşti cu peliculă meta¬
lică tip plachetă, pe care le foloseam
în lipsă de altceva mai bun, ele fiind
şi destul de inestetic fabricate, îşi
modificau valoarea sub acţiunea

solicitărilor mecanice, chiar a unora
foarte slabe, executate prin inter¬
mediul terminalelor. Fenomenul,
care nu apare în cazul rezistoarelor
cilindrice, este de înţeles, rezistenţa
materialelor arătându-ne că nu
forma de placă este cea mai bună
pentru suport, mai ales când stratul
rezistiv este depus doar pe o parte a
plăcii. Mai departe, am fost interesat
de stabilitatea termică a diferitelor
rezistoare. Cu montajul din figura 2,
care este extrem de sensibil, cu el
putându-se pune în evidenţă variaţia
rezistenţei unui rezistor de 33 kQ
chiar cu mai puţin de 1Q, am efectu¬
at câteva experienţe. Rezistorul de
testat, care poate fi oricare din rezis¬
toarele R1 şi R2, a fost introdus izo¬
lat electric într-un vas cu apă la
18°C. Temperatura apei a fost cres¬
cută cu 15°C. Astfel, un rezistor de
uz general cu peliculă de carbon de
33 kQ şi-a micşorat rezistenţa cu
circa 180 Q (coeficient de tempe¬
ratură ap negativ; aR = -3,6x10' 4
K‘'), iar un rezistor cu peliculă me¬
talică tip plachetă, tot de 33 kQ, şi-a
mărit rezistenţa cu circa 18 Q (coefi¬
cient d^ temperatură pozitiv; ap =
3,6x10' 5 K' 1 ). Aceste valori con¬
cordă cu valorile orientative date de
catalog. Deşi rezistoarele plachetă
sunt mult mai stabile decât cele
obişnuite, totuşi, în anumite situaţii
este nevoie de o stabilitate şi mai
bună.

Surpriza cea mare a venit din
partea unor rezistoare luate de pe
nişte plăci aruncate de un service
TV şi care proveneau de la televi¬
zoare stricate. în aceleaşi condiţii ca
mai sus, un rezistor de 33 kQ şi-a
micşorat rezistenţa doar cu vreo 3Q
(ap = -6x10‘° K' 1 ), ceea ce
înseamnă o stabilitate la fel de bună
(dacă nu chiar mai bună) ca a man-
ganinei, din care se confecţionează
rezistoarele etalon şi care are ap =
(5...15)10' b K‘' (există aliaje şi mai
bune, în general tot pe bază de
mangan, pentru care ap poate lua
practic valoarea zero). Cu astfel de

rezistoare mi-am construit divizorul
de tensiune din figura 1. Pentru cei
interesaţi, menţionez că rezistoarele
sunt de 0,25 W şi sunt marcate în
codul culorilor pe un fond verde-
deschis; pe coperta din faţă a revis¬
tei ‘Tehnium” nr. 1/2006, în colţul din
stânga-sus, apare fotografia unui
modul care conţine câteva rezis¬
toare de acest gen.

Tot la fel de stabile s-au dovedit a
fi şi nişte rezistoare tip SMD, care
din păcate prezentau aceeaşi
meteahnă despre care a fost vorba
la rezistoarele plachetă româneşti.

Montajul de testare din figura 2
nu necesită sursă dublă şi stabiliza¬
tă, dar este esenţial ca R7 şi R8 să
fie de foarte bună calitate, de prefe¬
rinţă cu manganină. La limită, aici
putem folosi un rezistor plachetă pe
care îl vom izola termic de influenţa
mediului închizându-l într-o cutiuţă
din polistiren expandat (la fel putem
face şi pentru R7 şi R8). Din PI se
aduce acul voltmetrului în domeniul
de măsurare. Dacă nu reuşim, vom
face mici ajustări ale valorii unuia
din rezistoarele R1 şi R2.
Scurtcircuitând rezistorul R3 de 3 Q,
vom putea observa ce variaţie de
tensiune produce această modifi¬
care de rezistenţă, ceea ce ne va
scuti de tot felul de calcule.

Rezistorul R2, de 33 kQ (sau 47
kQ etc., dar întotdeauna vom lua R1
= R2), poate fi de diferite tipuri: cu
peliculă de carbon, cu peliculă me¬
talică, de volum, bobinat, SMD etc. O
primă testare a lui R2 o vom face
încâlzindu-l pur şi simplu între degete,
bineînţeles fără a-i atinge terminalele.
Vom descoperi că unele rezistoare “o
iau razna” foarte uşor şi va fi nevoie
să schimbăm domeniul de măsurare,
în timp ce altele (mult mai puţine) sunt
destul de stabile termic.

După aceste determinări calita¬
tive aproximative vom putea face şi
determinarea lui or după metoda
arătată. între mărimile R, AR, At şi
aR există relaţia simplă (dar aproxi-

TEHNIUM septembrie 2006

LABORATOR

«nativă, deoarece în general apţ
depinde şi et de temperatură, uneori
destul de pronunţat): aR = Rap At,
AR fiind variaţia rezistenţei rezis-
torjîui când temperatura variază cu

atc.

Două recomandări importante se
impun. în primul rând, PI va trebui
să fie de tipul celui indicat în figură,
aftfe cu un potenţiometru multitură
oarecare nu va mai fi posibil un
reglaj fin (nid cbiar aşa nu e prea
fin). In ai doilea rând, voltmetrul va
trebu să aibă o rezistenţă de intrare
cât mai mare (nu 20 kQ/V), pentru a
nu introduce o reacţie negativă care
ar duce la micşorarea sensibilităţii
montajului.

ii ndemn aşadar pe amatorii
care au de construit montaje la care
se cere o mare stabilitate în
funcţionare să treacă la testarea
rezistoarelor de diferite tipuri şi din
rtfente surse. Aceasta cu atât mai
mult cu cât, după cum s-a văzut, din
necunoaştere sau dezinteres sunt
aruncate uneori piese de o calitate
excepţională, care în comerţ se gă¬
sesc destul de greu. Coeficienţii de
temperatură ai rezistoarelor pot fi şi
negativi şi pozitivi; important este să
fie cât mai mici. Odată ce am testat
şi am găsit ca fiind foarte bune câte¬
va rezistoare provenind din aceeaşi
sursă (acelaşi lot de fabricaţie, de
obicei al unei firme renumite), putem
folosi pe încredere întreaga noastră
rezervă de astfel de rezistoare.

Amatorii care îşi pot procura
rezistoare despre care ştiu
precis că sunt de foarte
bună calitate s-ar putea să
nu fie interesaţi de cele
scrise aici. în ceea ce mă
priveşte, chiar şi aceste
rezistoare le-aş supune
unui test, fie şi din curiozi¬
tate.

Câteva cuvinte despre
divizorul din figura 1, a
cărui schemă este dată în
figura 3. Tensiunea de
intrare este împărţită în 6
domenii de către primul
comutator, fiecare domeniu
fiind împărţit în alte 6
domenii de către cel de-al
doilea, iar acestea din
urmă în altele 6 de către
cel de-al treilea; în total, 6 3
= 216 domenii de tensiune.

Din fiecare domeniu se
poate culege tensiunea
dorită cu ajutorul
potenţiometrului multitură
P (care nu apare în
fotogr a fi a (fin figura 1). Se
ajunge astfel ca tensiunea
de la ieşire să poată fi
reglată cu o fineţe ce poate

El = E2 =

R7 = ES =
VI = 1k.

Al «

20k.., 100k, 0,25%

1k5.. .2k2, 0,25%, maoganină
•2k2 f 10 ture* slicoidal, bobinat
p 108 (a)N, 741 JH

atinge 1/10 5 din tensiunea de
intrare.

Se pot folosi şi alte valori (rezo¬
nabile) ale rezistoarelor, cu condiţia
ca numitorii relaţiilor de calcul pen¬
tru R1, R2 şi R3 să rezulte pozitivi.
Valorile celor trei rezistoare trebuie
luate puţin mai mari decât cele
rezultate prin calcul, în acest fel
având garanţia unei uşoare între¬
pătrunderi a domeniilor de tensiune;
în caz contrar, domeniile de tensi¬

une ar putea fi uşor distanţate, iar
valorile de tensiune dintre ele ar fi
inaccesibile.

Deoarece comutatoarele pe care
le-am folosit sunt cvadruple şi nu era
nevoie decât de comutatoare duble,
m-am gândit să pun câte două
comutatoare în paralel pentru
creşterea fermităţii contactelor elec¬
trice.

Divizorul este foarte util în apli-
caţii delicate de laborator. _

R* = 1k
R" = 330.0.

P = 2k2, 10 ture,
elicoidal, bobinat.

= 430 ii

6R" -

P - R"

TEHNIUM septembrie 2006

HI-FI

rrrt

k?ill

Ing. AURELIAN MATEESCU

Introducere. După publicarea seriilor de articole
privind incintele VTP am primit, de pe forumurile
româneşti ale constructorilor amatori, sugestia - nu lip¬
sită de adevăr - de a trata şi subiectul incintelor de mici
dimensiuni, având în vedere că nu toţi cei interesaţi dis¬
pun de spaţii mari pentru utilizarea floorstanderelor.

Conformându-mă dorinţelor acestor constructori
amatori, între care cei mai mulţi au pretenţii audiofile,
am ales prezentarea a două proiecte de incinte de
dimensiuni mici. Pentru a putea acoperi şi cerinţele de
calitate, atunci am apelat la traductoare de foarte bună
calitate şi, evident, cu un preţ pe măsură. Pentru ca
rezultatele în condiţii de amator să justifice utilizarea
unor traductoare scumpe, am ales două incinte care au
fost proiectate, realizate, testate şi puse la punct de
firma care produce şi traductoarele, CIARE (Italia).
Traductoarele acestei firme, deşi destinate uzului “de
casă”, sunt derivate din seriile de traductoare profesio¬
nale, au parametri deosebit de buni şi, ceea ce e mai
important, au calităţi acustice care le situează în top,
fără a face apel la reclama de care beneficiază anumite
firme. Calitatea traductoarelor mai poate fi remarcată
imediat atunci când putem examina un exemplar, ori¬
care, din produsele CIARE.

Incintă acustică bass-reflex cu 3 căi. Incinta este
mai degrabă de dimensiuni medii şi se pretează la
funcţionarea pe stand (suport). Are următoarele carac¬
teristici tehnice:

putere nominală de 100 W şi putere maximă de

200 W;

impedanţa nominală = 8 ohmi;

volumul net = 45 litri;

frecvenţa de acord = 34 Hz, ceea ce îi asigură
un răspuns deosebit de bun în zona frecvenţelor joase,
începând cu 35 Hz. în partea superioară, răspunsul
depăşeşte 20 kHz.

Incinta este echipată cu un woofer de 10" (250 mm),
de ultimă generaţie, de tipul WS2500X08, având SPL =
92 dBA/V/m, membrana de celuloză dopată, suspensie
de cauciuc. Bobina mobilă, pe suport de aluminiu, are
diametrul de 50 mm. Difuzorul dispune de un magnet cu
diametrul de 142,5 mm şi are o greutate totală de 3,5 kg.
Domeniul frecvenţelor medii şi înalte este reprodus de
un traductor deosebit: un twin driver (coaxial) de tipul US
070N08, compus dintr-un midrange toroidal cu bobina
mobilă de 72 mm, impedanţa de 8 ohmi şi puterea no¬
minală de 80 W. SPL-ul are valoarea de 89 dB/W/m.
Frecvenţa de rezonanţă a acestui mid este de 500 Hz. în

TEHNIUM septembrie 2006

HI-FI

Caracteristica
de frecventă a
incintei cu 3 căi

2 2

68 Mf V6ŞÎJ
H(-WV

•totî

0.15 mll

DRIVFR H12 ~ IW

Reţeaua de separare recomandată pentru incinta cu 3 căi echipată cu difuzor coaxial (twin driver)

US 0720N08 - CI ARE

centrul acestuia este montat un tweeter cu calota de
mătase moale, tratată, cu frecvenţa de rezonanţă de 1,5
kHz, impedanţa de 8 ohmi şi SPL = 90 dB/W/m.
Montarea coaxială a celor două drivere face posibilă
reproducerea fără efecte negative a unei benzi de
frecvenţă largi, cuprinsă între 600 Hz şi 20 kHz.
Folosirea unei tehnologii proprii, a materialelor de vârf
(suport de kapton, ferofluid, magneţi neodim-fier-bor) a
asigurat obţinerea unor performanţe deosebite şi dimen¬
siuni reduse ale ansamblului. Trebuie să menţionăm că
preţul celor două traductoare este de circa 200
euro/buc., astfel că mulţi îşi vor pune problema dacă nu
e mai simplu să cumperi cu 800 euro (preţul unui set de
traductoare pentru o pereche de incinte) incinte gata
făcute. Desigur, e mai simplu, dar o pereche de incinte
corect executate după planurile şi indicaţiile date va
asigura încadrarea în gama de preţ cuprinsă între 2500-
4000 euro. Să nu uităm că proiectul a fost nu numai exe¬
cutat, dar şi optimizat de producătorul italian, astfel că
rezultatul poate fi numit garantat.

Trebuie să mai menţionez că, din experienţa proprie,
toate contactele care le-am avut cu traductoarele coaxi¬
ale au arătat clar superioritatea acestora în coerenţa
redării imaginii stereo, comparativ cu utilizarea traduc-
toarelor clasice, în incinte oricât de bine puse la punct
de producător. Dintre coaxialele cu care am lucrat pot
enumera traductoarele Tannoy, P. Audio, Selenium, cu
performanţe depinzând de preţul lor, dar care s-au
remarcat prin minimizarea defazajelor şi o transparenţă
a detaliilor întărită de lipsa acestor defazaje. Preţul lor
nu este mic, comparativ cu cel. al traductoarelor
ordinare, dar pe deplin justificat. în plus, nu putem
discuta de calitate, hi-fi, hi-end etc. lucrând cu traduc¬
toare de 20-30 euro/buc. Sau crezând că un preţ modic,
dublat de un nume cu rezonanţă, te aruncă automat în
elita realizărilor în domeniu. De obicei, un nume de rezo¬
nanţă înseamnă un preţ de 2-3 ori mai mare decât
merită produsul în cauză.

Construcţia incintei. Conform figurii 1, se vede că
incinta are dimensiunile interioare de 280 (I) x 500 (I) x

Caracteristica
de frecvenţă
şi de impe-
dănţă a traduc-
torului coaxial
US 0720 N08

50 teu ?m 500 TOOO 2000

soon 10000 20000 40000rtz

▼

TEHNIUM septembrie 2006

HI-FI

Caracteristica de frecvenţă a incintei bookshelf cu două căi - bass-reflex

340 (A) mm. Execuţia se recomandă a fi făcută din
material cu grosimea minimă de 20 mm. Se preferă, în
ordine, materialul multistratificat (placaj din lemn de
esenţă tare), MDF-ul sau PAL-ul. Se recomandă colabo¬
rarea cu un atelier specializat, care poate să execute
lamajul necesar pentru montarea îngropată a traduc-
toarelor. Incinta este prevăzută cu un rezonator
Helmholtz cu diametrul interior de 75 mm şi lungimea de
196 mm, plasat pe peretele din spate, ceea ce impune,
pentru reproducere lineară, utilizarea unor standuri
plasate la circa 0,5-1 m de peretele din spate şi pereţii
laterali.

Incintele se căptuşesc cu un strat de 20 mm grosime
de spumă poliuretanică sau, şi mai bine, cu un strat
identic de vată sintetică minet. Finisarea rămâne la lati¬
tudinea constructorului.

Caracteristica de frecvenţă a incintei este dată în
figura 2 (nu este curbă normalizată), iar în figura 4
este dată caracteristica de frecvenţă şi de impedanţă a
traductorului coaxial US 0720N08.

Un factor deosebit de important îl constituie reţeaua
de separare pentru cele trei traductoare cu care este
echipată incinta - figura 3. Inginerii firmei au utilizat o
reţea de separare de orinul II pentru woofer şi midrange
şi o reţea de ordinul III pentru tweeter, o soluţie ce pen¬
tru mulţi este inedită. A fost studiată şi compensarea
defazajelor în banda reprodusă de fiecare traductor şi,
efectuându-se determinările necesare, s-a optimizat
reţeaua de separare şi s-a stabilit şi modul de conectare
a tweeterului, inversat faţă de woofer şi midrange. în

cazul acestuia din urmă, i s-a plasat şi o reţea de com¬
pensare a variaţiei impedanţei. Pentru execuţia reţelei
de separare se recomandă utilizarea de bobine fără
miez, cu sârmă de cupru cu diametrul de 1 mm.
Condensatoarele sunt de tipul cu folie de polipropilenă,
cu tensiunea de lucru de min. 160 Vc.c., iar rezistenţele
din L-pad-uri, preferabil de tipul cu oxid metalic, nein¬
ductive, cu puterea de 17 W. Se pot folosi şi cu puteri
mai mici, dacă ştiţi că nu veţi pompa puteri mari în
incinte.

Incintă acustică bass-reflex cu 2 căi. Această in¬
cintă acustică va întruni mai multe sufragii, din urmă¬
toarele motive:

- este echipată cu traductoare CIARE de foarte bună
calitate, dar cu un preţ mult mai apropiat de posibilităţile
tuturor;

- este o incintă cu parametri tehnici şi acustici
deosebiţi, obţinuţi printr-o atentă proiectare a tuturor
amănuntelor legate de construcţia incintei şi a reţelei de
separare, pentru a se obţine un rezultat de vârf;

- rezonatoarele Helmholtz sunt plasate pe faţa incin¬
tei, ceea ce o face mai puţin sensibilă la plasarea sa pe
raftul unei biblioteci sau apropiată de pereţii din spate şi
lateral. Trebuie specificat că, totuşi, rezultatele cele mai
bune se obţin izolând incinta de pereţi. Apropierea de
aceştia are ca rezultat modificarea răspunsului la
frecvenţe joase, în sensul creşterii ponderii basului;

- atât construcţia incintei, cât şi topologia reţelei de
separare conduc la eliminarea defazajelor ce apar în

a.2y*

Reţeaua de separare
a incintei BR pe 2 căi

TEHNIUM septembrie 2006

HW163

HT 264

HI-FI

•SPZ. W -fvn &

zona frecvenţei de tăiere. Pentru aceasta, una din
măsuri a fost decalarea în spaţiu a celor două traduc-
toare, pentru aducerea la aceeaşi verticală a centrelor
celor două bobine. Aceasta a complicat realizarea incin¬
tei, din care cauză recomandăm să apelaţi la un atelier
specializat, dacă nu aveţi îndemânarea necesară pentru
executarea unor operaţiuni.

Caracteristicile tehnice ale incintei:

- impedanţa

8 ohmi

- puterea nominală/maximă

90/150 W

- traductoare utilizate

HW163
şi HT264

- volumul intern

15 litri

- frecvenţa de acord a incintei

49 Hz

- rezonator Helmholtz

2 bucăţi

- diametru/lungime rezonator

45/110 mm

- presiunea acustică

- grosimea recomandată a

90 d B/W/m

materialului

25 mm

- tipul materialului

placaj/

MD F/PAL

Construcţia incintei se face conform detaliilor
oferite de figura 5. Singura problemă mai serioasă este
ridicată de tăierea în unghi a materialului pentru feţe, dar
şi pentru peretele din spate, pentru a se îmbina corect,
etanş, sub unghiurile cerute de desen. Acest tip de
construcţie reduce şansele de formare a undelor
staţionare în interiorul incintei şi evită utilizarea de
saltele de material fonoabsorbant plasate în volumul
interior pentru a împiedica formarea lor. Finisarea incin¬
tei rămâne la latitudinea constructorului, în funcţie de
posibilităţile acestuia, având în vedere şi forma. Chituită
şi şlefuită cu grijă, poate fi aplicată o vopsea subţire, din
nou şlefuită fin şi acoperită cu folie autoadezivă ce imită
furnirul.

Traductoarele ce echipează incinta sunt de foarte
bună calitate:

- wooferul HW 163, preţ de catalog 58 euro, are un
magnet cu diametrul de 120 mm, o bobină pe suport de
aluminiu, pentru o disipaţie îmbunătăţită, şi un coeficient
total de calitate Qts = 0,25. Membrana este din celuloză
dopată, rila de cauciuc, frecvenţa Fs = 41 Hz şi
SPL = 91 dBA/V/m. Caracteristica de frecvenţă este dată
în figura 8;

- tweeterul cu calotă HT 264 are preţul de catalog de
40 euro/buc. şi a fost prezentat într-un număr anterior al
revistei. Menţionez că are volum posterior de amortizare
şi este prevăzut cu ferofluid. Are calităţi acustice
deosebite.

Reţeaua de separare recomandată de producător
(figura 7) este de ordinul II pentru woofer şi de ordinul

III pentru tweeter, compensată în frecvenţă şi fază şi dis¬
punând, pentru woofer, de o reţea de compensare a
caracteristicii crescătoare de impedanţă.

Se recomandă utilizarea componentelor de bună
calitate şi respectarea valorilor din schemă, pentru o
funcţionare corectă a compensărilor de fază.

Atunci când se reproduc reţelele de separare reco¬
mandate de un producător, aceste reţele funcţionează
conform condiţiilor de proiectare numai cu traductoarele
specificate. Ele funcţionează şi cu orice alte traductoare
dar, fără posibilităţi de măsurare, cum funcţionează şi ce
se obţine în final este de domeniul fanteziei construc¬
torului. în general, trebuie să se aibă în vedere că:

- traductoarele, chiar cele profesionale, au un nivel
de dispersie a parametrilor destul de mare, chiar în
condiţiile celei mai automatizate şi verificate linii. O
abatere de minimum 10%-15% este sigură. Stipulările
de marketing, preţul şi faima firmei nu trebuie să vă
întunece judecata. Selecţii ale traductoarelor după para¬
metri se fac cu costuri mari;

- încercaţi să utilizaţi componente măsurate, pentru a
vă apropia cât mai mult de valoarea cerută. In cazul
condensatoarelor, se preferă adiţionarea de conden¬
satoare de valori mici, care să vă apropie de valoarea
finală. Dublaţi un condensator de valoare mare cu un
condensator de 0,1-0,22 microfarazi cu folie. Luaţi-i
valoarea în calcul;

- producătorii ţin cont, la calculul reţelei, de valorile în
c.c. ale rezistenţei bobinei mobile şi a bobinei serie din
reţea;

- reţelele de compensare trebuie introduse în
calculul reţelei, ceea ce complică mult situaţia. Utilizarea
unui program de calculator poate să conducă la rezul¬
tate şi mai depărtate de realitate, dacă nu ştiţi precis ce
anume şi în ce condiţii calculează anumiţi parametri. De
multe ori am întâlnit realizări ale unor incinte care numai
incinte acustice nu puteau fi numite, din cauza utilizării
nu numai a unor materiale şi traductoare slabe, dar şi
din cauza utilizării în necunoştinţă de cauză a unor pro¬
grame de calcul share-free de pe net. La aceleaşi tra¬
ductoare se obţineau valori complet diferite ale para¬
metrilor calculaţi, fapt care bulversa constructorul, mai
ales dacă avea experienţă redusă.

în ceea ce priveşte materialele utilizate la construcţia
incintelor de mici dimensiuni, se respectă aceleaşi reco¬
mandări pe care le-am dat totdeauna. Materialul reco¬
mandat ar fi placajul de grosime mare, din esenţă tare,
dar este mai puţin utilizat şi ca atare mai greu de procu¬
rat la noi. în plus, prelucrarea nu este uşoară, ca şi în
cazul MDF-ului sau a PAL-ului, care urmează în ordine,
ca recomandare. Orice modificare a geometriei incintei

TEHNIUM septembrie 2006

HI-FI

va avea în vedere două lucruri care trebuie respectate:
păstrarea volumului interior la valoarea proiectată şi
păstrarea distanţei între, difuzoare şi a amplasării
rezonatoarelor Helmholtz. în cazul incintelor cu traduc-
toare decalate spaţial, acest decalaj se va păstra
necondiţionat, pentru a nu afecta fazarea. Apelaţi la un
atelier specializat pentru debitarea corectă a materialu¬
lui şi uşurinţa montării componentelor.

Modificarea incintei bass-reflex a fost gândită pen¬
tru reducerea problemelor de montaj în varianta origi¬
nală, dar cu păstrarea dezideratelor care au stat la baza
adoptării soluţiei deja prezentate (figura 9):

- alinierea temporală a celor două traductoare pentru
eliminarea decalajelor de fază;

- păstrarea unui coeficient scăzut de unde staţionare,
pentru care s-a păstrat soluţia peretelui spate înclinat.

Modificarea a fost făcută păstrând volumul intern
iniţial, care corespunde frecvenţei de acord incintă -
woofer menţionată deja. Astfel, panoul frontal al incintei
va fi executat dintr-o singură bucată de material, pe care
se va prinde un inel sau o placă suplimentară pentru ca
suprafaţa de sprijin a wooferului să fie decalată la o dis¬
tanţă bine precizată faţă de suprafaţa de aşezare a
tweeterului. In urma unor calcule geometrice simple s-a
determinat diferenţa de montaj dintre cele două
suprafeţe de aşezare (36 mm), cât şi noua valoare a
cotei iniţiale de 177 mm, aceasta având acum valoarea
de 196 mm.

Pentru montarea decalată a wooferului, cei care pot
confecţiona pe strung piese de lemn tare şi bine uscat,
vor executa două inele, având:

- diametrul exterior 170 mm;

- diametrul interior 142 mm;

- grosimea inelului 36 mm.

Aceste inele se vor lipi pe toată suprafaţa de aşezare
pe placa frontală, după ce în prealabil au fost efectuate
toate găurile necesare, atât pentru woofer, cât şi pentru
tweeter şi cele două rezonatoare. După uscarea
adezivului, se recomandă evazarea tubului astfel format
către partea din spate, pentru a nu avea un tub acustic
nedorit.

Cei care nu au posibilitatea de a executa aceste

3/9

Modificarea
incintei
bass-reflex
prin adău¬
garea unei
plăci profi¬
late cu
grosimea
ae 36 mm
(dimensiu¬
nile finale
depind de
grosimea
materialului
utilizat pen¬
tru incintă)

inele, pot recurge la vechea şi reputata soluţie a firmei
franceze Cabasse: un panou frontal în scări, obţinut prin
lipirea pe panoul frontal a unui panou suplimentar cu
grosimea de 36 mm (se poate folosi şi PAL de 18 mm,
lipit şi presat puternic pe toată suprafaţa). Panoul va
avea lăţimea de 180 mm şi înălţimea de 195 mm, debi¬
tat pe arc de cerc la partea superioară pentru a nu
împiedica montarea rezonatoarelor, dar şi din motive
estetice. Cine dispune de utilaje, poate da o conicitate
mică panoului, pentru un aspect mai plăcut. La finisarea
incintelor se pot folosi diverse soluţii, în special pentru
obţinerea unui aspect estetic ridicat, funcţie şi de mate¬
rialul pe care-l folosiţi. Materialul fonoabsorbant are şi în
acest caz grosimea de 20 mm şi se lipeşte pe toţi pereţii
incintei, inclusiv pe panoul frontal. Se poate utiliza
burete poliuretanic profilat sau vată sintetică minet, care
are avantajul că nu îmbătrâneşte în timp şi nu este ata¬
cată de mucegai în cazul în care umiditatea este ridi¬
cată.

Rezonatoarele Helmholtz se pot procura din comerţ
sau, cu rezultate la fel de bune, se pot improviza din tub
de PVC sau polipropilenă cu diametrul interior de 45
mm. De asemenea, se poate recurge la metoda clasică
de confecţionare prin roluirea pe un dorn cu diametrul
specificat a mai multor straturi de hârtie sau carton
umectate cu adeziv, până se obţine un perete de circa 2
mm grosime. Atenţie să nu lipiţi hârtia de suportul de
roluire.

Reţeaua de separare rămâne aceeaşi, nemodiicată,
ca şi în varianta iniţială.

Construcţia bobinelor din reţelele de separare.

Pentru cei care doresc să-şi realizeze bobinele nece¬
sare, dăm construcţia în cazul în care se folosesc
mosoare cu dimensiunile: diametru de bobinaj = 40 mm
şi lăţimea bobinei = 20 mm.

Pentru reţeaua de separare a incintei pe 3 căi avem:

- 3,5 mH = 265 spire;

- 0,3 mH = 75 spire;

- 5,8 mH = 335 spire;

- 0,15 mH = 50 spire.

Pentru reţeaua de separare a incintei pe 2 căi avem:

- 0,7 mH = 120 spire;

- 0,65 mH = 115 spire.

Toate bobinele se execută cu sârmă CuEm. Cei care
pot măsura inductanţa, pot face o determinare mai pre¬
cisă a acestei valori şi să execute o ajustare în con¬
secinţă, mai ales în cazul în care bobinajul nu este chiar
spiră lângă spiră.

Valorile componentelor din reţelele de separare sunt
determinate prin măsurători repetate în camera ane-
choică, în vederea linearizării răspunsului în frecvenţă şi
a micşorării defazajelor. în primul caz, frecvenţele de
tăiere se situează în jurul valorilor de 700 Hz/7000 Hz,
iar în cazul incintei cu 2 căi, în jurul valorii de 2 kHz.

Pentru procurarea traductoarelor vă puteţi adresa
dlui Silviu Vătafu (0744.236.663), care poate executa şi
corpurile incintelor.

Bibliografie

Revista TEHNIUM, colecţia 2002-2006

Broşura CIARE Workshop 2003

Broşura Incinte Acustice, supliment al revistei
RADIO, nr. 9/1995

Loudspeaker Cookbook - de Vance Dickason

TEHNIUM septembrie 2006

HI-FI

ÎNRCGISTRRRCR

Şl RCDRRCR MRGNCTICR
' _R SCMNRLCLOR_

RUDIO.

Prof. ing. EMIL MARIAN

(Urmare din nr. trecut)

1.7.6. Efectul înclinării rela¬
tive a capetelor de înregistrare
şi redare

Pentru un transfer infor¬
maţional imprimare-redare este
strict necesar ca întrefierul capu¬
lui magnetic de înregistrare să fie
paralel cu cel al capului magnetic
de redare. în cazul în care
această condiţie nu este
îndeplinită, apare atenuarea
semnalului de audiofrecvenţă
înregistrat. Efectul este cu atât
mai pronunţat, cu cât semnalul

de audiofrecvenţă are o
frecvenţă mai mare (lungime de
undă mai mică), deoarece
aşezarea neparalelă (oblică) a
capetelor magnetice de impri¬
mare şi redare este echivalentă
cu mărirea întrefierului capului
magnetic de redare. înclinarea
capului magnetic de redare faţă
de banda magnetică imprimată
sub un alt unghi a faţă de capul
magnetic de înregistrare este
prezentată în figura 24. Se
observă că în acest caz lăţimea
întrefierului efectiv creşte cu va¬
loarea 8' = 8tga. Atenuarea
rezultată în urma acestei

înclinări se poate exprima cu
ajutorul relaţiei:

A = 20 log

sin

rcatga

Ttatga

unde:

a = lăţimea benzii magnetice:

a = unghiul de înclinare rela¬
tivă a capului magnetic de
redare;

X = lungimea de undă a sem¬
nalului de audiofrecvenţă înre¬
gistrat.

Din aceste considerente se
impune obligativitatea alinierii

HI-FI

stricte a capetelor magnetice de
înregistrare şi redare, în scopul
transferului informaţiei sonore
nedistorsionate.

1.8. Caracteristica de
frecvenţă reală a sistemului de
înregistrare - redare magnetică

Expresia matematică a tensi¬

unii electromotoare obţinută la
bornele capului magnetic de
redare în cazul ideal este:

E=k-0-fQ-coscot=Eo-cos©t

Aceasta reprezintă practic o
dreaptă cu o pantă de 6
d B/octavă.

Dacă însă luăm în conside¬
rare şi efectele practice menţio¬
nate anterior, şi anume pierderile
datorate efectului de întrefier,
efectului de suprafaţă, autode-
magnetizării etc., se obţine ca¬
racteristica de transfer amplitu-
dine-frecvenţă reală a sistemului
de înregistrare-redare magne¬
tică. Familia de caracteristici de
înregistrare şi redare este
reprezentată în figura 25. Se
observă că fiecare diagramă
reprezintă o creştere de 6
dB/octavă până la frecvenţa de
cca 1 kHz, după care înclinarea
dreptei scade, diagrama
ajungând la un moment dat para¬
lelă cu axa absciselor. După atin¬
gerea maximului, alura dia¬
gramei se modifică în sensul
coborârii rapide (micşorarea de
amplitudine). în mod practic s-a
stabilit că cel mai mare efect
negativ asupra caracteristicii
magnetice de înregistrare-redare
îl are autodemagnetizarea benzii
magnetice şi într-o mică măsură
efectul de întrefier al capului
magnetic de redare. Datorită
acestor considerente, în figurile
26 şi 27 sunt reprezentate familii
de caracteristici amplitudine-
frecvenţă obţinute la redare, în
funcţie de viteza de antrenare a
benzii magnetice şi lăţimea între-
fierului.

Din examinarea caracteristi¬
cilor se observă un fapt deosebit
de important din punct de vedere
practic, şi anume că micşorarea
la jumătate a întrefierului permite
reducerea la jumătate a vitezei

TEHNIUM septembrie 2006

HI-FI

de antrenare a benzii magnetice.
Practic există posibilitatea de a
obţine un consum redus de
bandă magnetică pentru acelaşi
transfer informaţional. în acest fel
se relevă importanţa deosebită a
realizării unui cap magnetic de
redare cu o construcţie îngrijită.
Datorită faptului că lăţimea prac¬
tic realizabilă a întrefierului nu
poate fi mai mică decât câţiva
microni, iar viteza de antrenare a
benzii magnetice nu poate fi prea
mare din cauza consumului
excesiv al acesteia, calitatea sis¬
temului de înregistrare-redare
magnetică este în final determi¬
nată de calitatea benzii magne¬
tice. Diagramele din figura 25
oferă posibilitatea efectuării
corecţiilor de frecvenţă pentru
amplificatoarele de înregistrare
şi redare, în scopul liniarizării
caracteristicii de transfer finale
amplitudine-frecvenţă a amplifi¬
catoarelor de înregistrare şi
redare. în acest fel se
liniarizează caracteristica de
transfer generală a sistemului
folosit pentru stocarea infor¬
maţiei conţinute de un program
sonor.

Din punct de vedere al
corecţiilor s-a stabilit faptul că
este avantajos a ridica parţial
nivelul frecvenţelor înalte înainte
de înregistrare, iar la redare să
fie ridicat nivelul frecvenţelor
joase şi atenuat parţial nivelul
frecvenţelor înalte. Acest mod de
lucru îmbunătăţeşte foarte mult
raportul semnal/zgomot general
al sistemului de înregistrare-
redare magnetică.

1.9. Distorsiunile neliniare
ale sistemului de înregistrare-
redare magnetică

Distorsiunile neliniare care
apar în timpul procesului de
înregistrare şi redare magnetică

a informaţiei sonore au urmă¬
toarele cauze principale:

- elementele neliniare din
amplificatoare;

- neliniarităţile caracteristicii
de magnetizare a capetelor
magnetice de înregistrare şi

redare;

- neuniformitatea vitezei de
antrenare a benzii magnetice;

- neliniarităţile caracteristici
de transfer a benzii magnetice.

Progresele continue făcute
atât în privinţa componentelor

TEHNIUM septembrie 2006

HI-FI

♦ K3[X]

V=76cm/s 29b

f=1KHz

electronice, cât şi a structurilor
fizice ale schemelor electronice
ale amplificatoarelor de înregis¬
trare şi redare au dus la
obţinerea unor montaje practice
având distorsiuni THD şi TID
foarte reduse, situate în mod
frecvent sub valoarea de 0,05%.
Realizarea unor amplificatoare
de ordinul 10 a făcut posibilă

aplicarea buclelor de reacţie
negativă combinată (locală pen¬
tru fiecare etaj amplificator şi
generală pentru blocul amplifica¬
tor) care să reducă la minim dis¬
torsiunile armonice neliniare
THD şi cele de intermodulaţie
TID. Caracteristicile de transfer
ale capetelor magnetice de
înregistrare şi redare pot să

implice, în cazul funcţionării de
transfer, distorsiuni THD şi TID
apreciabile. Dacă la înregistrare
nu este păstrată permanent pro-
porţionalitatea dintre curentul
care circulă prin bobina capului
magnetic de înregistrare şi
inducţia magnetică generată de
câmpul magnetizant, iar la
redare fluxul magnetic care stră¬
bate miezul capului magnetic de
redare nu este proporţional cu
tensiunea electromotoare indusă
(datorită neliniarităţii caracteris¬
ticii de magnetizare a miezului
magnetic din componenţa capu¬
lui magnetic de readre), carac¬
teristica de transfer globală a sis¬
temului prezintă cu siguranţă un
procentaj ridicat de distorsiuni.
Pentru reducerea distorsiunilor
generate de câmpul magnetic de
înregistrare se utilizează o serie
de mijloace constructive
deosebite. Miezul capului mag¬
netic de înregistrare se rea¬
lizează din tole foarte subţiri, cu
o permeabilitate magnetică
foarte mare, caracterizate în
acelaşi timp şi de o inducţie mag¬
netică de o saturaţie foarte ridi¬
cată, completată de o curbă de
histerezis cu o arie deosebit de
îngustă (permalloy, miumetal,
supermalloy etc.). Se urmăreşte
micşorarea fenomenului de satu¬
raţie magnetică a miezului prin
realizarea unui întrefier supli¬
mentar al capului de înregistrare,
cu o lăţime destul de mare (0,3
mm). întrefierul suplimentar are
ca efect mărirea reluctanţei
totale a circuitului magnetic al
capului de înregistrare, deci
micşorarea inducţiei magnetice
remanente. în acest caz saturaţia
magnetică apare pentru o inten¬
sitate mult mai mare a câmpului
magnetizant. La redare, fluxul
magnetic util generat de banda

TEHNIUM septembrie 2006

HI-FI

înregistrată are o valoare de cca
1 maxwell, deci de cca 500 de ori
mai mic decât fluxul magnetic
care acţionează în momentul
înregistrării (generat de capul de
înregistrare). Dacă se foloseşte
pentru construcţia miezului
capului magnetic de redare tot
un material cu o permeabilitate
magnetică foarte ridicată,
datorită faptului că fluxul mag¬
netic este mult mai redus decât
la înregistrare, distorsiunile
liniare sunt minime. Neunifor-
mitatea vitezei de deplasare a
benzii magnetice se poate
reduce la minim printr-o con¬
strucţie îngrijită a mecanismelor
sistemului mecanic de antrenare
şi ghidare a acesteia. Realizarea
unei viteze cât mai constante a
benzii prin faţa capetelor mag¬
netice de imprimare şi redare
este completată de cele mai
multe ori de o serie de palpa-
toare mecanice de bandă, care
asigură păstrarea unei tensiuni
constante în momentul derulării
acesteia, evitând întinderea ei.
Concomitent, sistemul mecanic
trebuie să asigure aderenţa per¬
fectă a benzii magnetice în zona
întrefierurilor capetelor magne¬
tice de imprimare şi redare. Un
sistem mecanic de antrenare a
benzii bine pus la punct asigură
în general fluctuaţii de viteză a
acesteia sub 0,1%. Procentajul
cel mai ridicat de distorsiuni
neliniare se datorează materialu¬
lui feromagnetic aflat în compo¬
nenţa benzii magnetice. Distor¬
siunile neliniare generate de
banda magnetică variază în
funcţie de mai mulţi factori, şi
anume: amplitudinea semnalului
de audiofrecvenţă înregistrat,
amplitudinea curentului de
polarizare de înaltă frecvenţă,
lungimea de undă a semnalului

de audiofrecvenţă înregistrat şi
lăţimea întrefierului capului mag¬
netic de înregistrare. în funcţie
de permeabilitatea magnetică a
materialului feromagnetic al ben¬
zii folosite (deci, moale -
permeabilitate mică, dură - per¬
meabilitate mare) s-au obţinut
caracteristicile prezentate în
figura 28. Pentru aceeaşi va¬
loare a curentului de polarizare şi
pentru două tipuri de benzi mag¬
netice, “moi” şi “dure”, se observă
că distorsiunile neliniare cresc
odată cu mărirea frecvenţei sem¬
nalului audio înregistrat. S-a
urmărit prezenţa armonicilor de
ordinul 2 şi 3, care predomină la
un semnal audio înregistrat pe
bandă magnetică. Se observă că
la creşterea curentului de
audiofrecvenţă l^p, procentajul
de distorsiuni creşte. Acelaşi
lucru se obţine odată cu
creşterea frecvenţei semnalului
audio înregistrat. Dependenţa
distorsiunilor neliniare de curen¬
tul de polarizare este prezentată
în figura 29. S-au construit două
tipuri de diagrame, şi anume
reprezentartea obişnuită, figura
29 a, şi reprezentarea la care
originea coordonatelor se ia în
punctul de anulare a distorsiu¬
nilor, figura 29 b. Se observă că
distorsiunile neliniare au valori
mari la curenţi mici de polarizare,
apoi odată cu creşterea acestuia
descresc, ajungând la un minim.
Mărirea în continuare a valorii
curentului de polarizare implică
creşterea distorsiunilor. Alura
diagramelor se explică prin faptul
că la curenţi mici de polarizare
se lucrează practic pe porţiunea
neliniară a curbei de primă mag-
netizare, simetrică faţă de axa
absciselor. De aici rezultă distor¬
siunile cauzate în special de
armonica de ordinul 3. La inten¬

sităţi mari ale curentului de
polarizare de înaltă frecvenţă,
caracteristica de transfer a sis¬
temului este de tip S, iar distorsi¬
unile care apar se datorează tot
armonicii de ordinul 3 generate
la începutul şi sfârşitul S-ului. Se
observă că există un punct în
care are loc o compensare a dis¬
torsiunilor produse în cele două
situaţii anterioare. în mod practic
nu se poate ajunge la un coefi¬
cient de distorsiuni nul, ci doar la
un punct de distorsiuni minime.
Distorsiunile neliniare care apar
în funcţie de lungimea de undă
(frecvenţa) semnalului audio
înregistrat sunt crescătoare
odată cu micşorarea acestuia
(creşterea frecvenţei lui).
Analizând diagramele prezentate
în figura 30 se observă că dis¬
torsiunile cresc odată cu
micşorarea curentului de
polarizare de înaltă frecvenţă.
Prin alegerea unui curent de
polarizare relativ mare se poate
obţine o zonă de lucru mai întin¬
să, cu distorsiuni reduse. Zona
este limitată de valoarea raportu¬
lui A/d=4, unde d=grosimea stra¬
tului magnetic al benzii magne¬
tice, iar A.=lungimea de undă a
stratului înregistrat. Datorită
acestui considerent, pentru
obţinerea unei înregistrări mag¬
netice de calitate a semnalului
audio util sunt necesare viteze
mari de deplasare a benzii mag¬
netice. Diagramele sunt realizate
pentru un curent de polarizare
de înaltă frecvenţă de 80 kHz.
Dacă se schimbă frecvenţa
curentului de polarizare, dia¬
gramele se vor considera
deplasate paralel cu vechea po¬
ziţie înspre axa ordonatelor.

(Continuare în nr. viitor)

TEHNIUM septembrie 2006

TEHNIUM MODELISM

I n timpul concursurilor sau antre¬
namentelor se întâmplă frecvent
ca navomodelele liber lansate (clase¬
le E.H sau X) să părăsească
poligonul sau să nu fie “prinse" la timp
de către recuperatori. Atunci când
lacul pe care se instalează poligonul
are o suprafaţă mare sau foarte mare,
recuperarea modelelor scăpate
devine problematică. Aceste navo-
modele, acţionate electric, au de
multe ori viteza de deplasare compa¬
rabilă, iar uneori superioară bărcii
recuperatoare.

Pentru a se evita deplasarea
inutilă a navomodeluiui este necesară
utilizarea unui releu de timp.
Cunoscându-se viteza de
deplasare a modelului şi
lungimea poligonului, se poate
determina cu precizie timpul de
funcţionare a motorului

(motoarelor) de propulsie cu
ajutorul relaţiei
t= 1,5 l/v

în care: t => timpul de
funcţionare a motorului
(motoarelor) de propulsie, timp
măsurat în secunde. Este de
ordinul a 10^-1 OOs;

I => lungimea poligonului,
măsurată în metri;

v => viteza de deplasare a
modelului, în m/s.

Un astfel de dispozitiv care D2‘
comandă oprirea navomodeluiui
după scurgerea timpului T este
prezentat in figura alăturată. A
fost verificat în exploatare timp
de mai mulţi ani şi pe mai multe
modele, rezultând că este sigur,
fiabil şi robust; nu s-a înregistrat
niciun caz de funcţionare defec¬
tuoasă. Este vorba despre un
releu programabil de timp rea¬
lizat în jurul unui circuit integrat
pE 555. Acest circuit integrat,
fabricat în serie foarte mare,
cunoaşte o largă răspândire,
fiind totodată unul dintre cele
mai ieftine componente de acest gen.

Circuitul integrat PE555, compo¬
nentele pasive şi releul RL constituie
un monostabil. Butonul BP este un
simplu buton de contact. Apăsând
acest buton, pinul 2 (PJ) al integratu¬
lui pE 555 este pus la masă.
Eliberând butonul BP, la ieşirea 3 a
circuitului integrat apare un impuls
pozitiv de durată t. Acesta acţionează
releul RL, care îşi închide contactul
normal deschis Cd. Prin închiderea
contactului Cd, electromotorul (elec¬
tromotoarele) de propulsie sunt puse
sub tensiune. După trecerea timpului
t, ieşirea 3 a integratului cade în zero
şi contactul Cd se deschide, oprind
astfel electromotorul de propulsie.
Durata t este determinată de valoarea
condensatorului C (cu tantal) şi de
potenţiometrul P. Dacă se doreşte ca

RELEU
! DE
TIMP

pentru

NAVOMODELE

SORIN PIŞCAŢI

CI 6

5 1

•0

IT" 1 I 1

Lista de piese

CI => PE555
D1=>1N4001
D2=>1N4001
P => 10K (lin.)

R1 => 22 kQ / 0.5W
R2 => 22 kO / 0,5W
R3 => 1MCÎ / 0,5W
BP => Vezi textul

C =>

10 pF/ IOV RL => Vezi textul

valoarea timpului t să fie diminuată
(de exemplu, între 4 şi 50 secunde),
se micşorează valoarea conden¬
satorului electrolitic C. Acesta poate fi
de 47 pF/16 V (t = 3-50 s).
Potenţiometrul P va fi liniar, prevăzut
cu un mic buton şi scală gradată în
secunde. întreg montajul se
încasetează într-o cutie din plastic
(ABS). Capacul cutiei este străbătut
de axul potenţiometrului P, iar unul
dintre pereţii laterali de conductoarele
(firele) de legătură. Tot pe capac se
lipeşte şi scala, gradată în secunde.
Această scală se confecţionează din
hârtie aibă, velină, pe care se dese¬
nează cu tuş diviziunile respective.
Scala se impregnează pe ambele feţe
cu lac incolor (nitrolac) şi se lipeşte
imediat de carcasa din plastic, înainte
ca lacul de pe suprafaţa sa inferioară
să se usuce. Pe buton se practică o

mică gaură de 1,5 mm în diametru şi
adâncimea de 0,2-0,5 mm. în acest
orificiu se introduce o picătură de
vopsea roşie sau de altă culoare.
Rotind butonul, acest semn se va
poziţiona în dreptul gradaţiei dorite de
pe scală, indicând astfel durata pre¬
scrisă. Dacă releul de timp este desti¬
nat să deservească un singur model
liber lansat (cazul cel mai frecvent),
potenţiometrul P poate fi înlocuit cu
un semireglabil. Acesta din urmă se
reglează astfel încât să se obţină tim¬
pul t dorit.

De menţionat că timpul t începe
să se scurgă numai după ce butonul
BP, în prealabil apăsat, a fost eliberat.
Cu alte cuvinte, durata t (şi în
+4.8-5-12V consecinţă, funcţionarea
motoarelor de propulsie) nu este
t influenţată de timpul cât butonul
BP este apăsat.

Rezistoarele din montaj sunt
chimice sau cu peliculă metalică,
de 0,2-0,5 W. Releul RL va fi de
tip RM1 - 73200 AB sau similar.
Contactele lui trebuie să suporte
(1,5-3)1, unde I este curentul
maxim absorbit de motorul
(motoarele) de propulsie.
Rezistenţa ohmică a bobinei
releului RL va fi de 50-100 Q.

Dacă se utilizează poten¬
ţiometrul P, se recomandă ca
etalonarea scalei acestuia
(direct în secunde) să se facă cu
ajutorul unui cronometru de pre¬
cizie. Pentru a fi protejat cât mai
bine de umezeală, se reco¬
mandă ca montajul să fie
amplasat cât mai sus în coca
navomodeluiui.

Butonul BT trebuie montat pe
punte sau suprastructură, astfel
încât să fie acţionat cu uşurinţă
din afară. Este posibilă
înlocuirea lui cu un întrerupător
basculant miniatură. Acţionând
pârghia acestuia astfel încât să
se întrerupă legătura între pinul
(PE 555) şi masă, releul RL

anclanşează, iar motorul de propulsie
este pus în funcţiune. După trecerea
timpului t, contactele Cd se deschid şi
motorul se opreşte. Pentru o nouă
manevră, se basculează din nou
butonul întrerupătorului, astfel încât
pinul 2 (pE 555) să fie pus la masă,
după care ciclul se repetă.

Acest releu de timp poate fi utilizat
şi la unele planoare, motoplanoare
sau alte tipuri de aeromodele. In
acest caz construcţia sa va fi cât mai
miniaturizată, potenţiometrul P va fi
înlocuit cu un semireglabil, iar monta¬
jul, pentru a fi cât mai uşor, nu va fi
prevăzut cu carcasă. Pe de altă parte,
releul RL va fi înlocuit, din acelaşi
motiv, cu un altul miniaturizat, dar ale
cărui contacte Cd respectă condiţia
de mai sus.

TEHNIUM septembrie 2006

CONSTRUCŢIA NUMĂRULUI

MONITORIZAREA

POZIŢIEI AXULUI
UNUI MOTOR

Ing. CORNEL ŞTEFĂNESCU

TEHNIUM septembrie 2006

CONSTRUCŢIA NUMĂRULUI

Propunem o schemă - figurile 1 şi 2 — care
poate monitoriza până la o sută de poziţii ale axu¬
lui unui motor, utilizând trei optocuploare de tip LTH
301 sau LTH 860 şi un disc cu fante solidar cu axul.
în poziţia iniţială, de referinţă, toate cele 3 foto-
tranzistoare vor fi activate, deci tranzistoarele Q1,
Q2, Q3 vor conduce la saturaţie, Q4 fiind blocat în
acest caz. Această poziţie este marcată pe discul
ataşat axului printr-o fantă de dimensiune mai
mare, care să cuprindă cele 3 optocuploare; cele¬
lalte fante de pe disc sunt egale şi au dimensiunea
necesară pentru a obtura / activa 2 optocuploare
simultan (fig.3).

Montajul permite afişarea numerică a poziţiei
axului cu 2 digiţi, dar şi a sensului în care se face
deplasarea, prin 2 diode LED (stânga/dreapta sau
înainte/înapoi). Diodele din optocuploare sunt înse-
riate şi conectate la tensiunea de alimentare prin
rezjstenţa R1 (330D).

în poziţia de referinţă apare semnalul de RESET
(“1” logic) la ieşirea porţii U8B, care încarcă
numărătorul cu “00” şi
resetează .

circuitul pentru memorarea sensului de deplasare
(U7A, U7B). La ieşirea din această poziţie, indife¬
rent de sensul de deplasare, cel puţin un optocuplor
este blocat, deci semnalul de reset trece în “0” şi
rămâne până când axul ajunge din nou la poziţia
de referinţă.

Dacă axul se roteşte în sensul de numărare:
optocuplorul U6 se blochează primul,
starea schemei nu se modifică;

urmează blocarea şi a lui U5, care deter¬
mină semnalul de reset (ieşirea porţii U2C) pentru
bistabilul de tact U4A (ieşirea Q a acestuia trece în
0 logic);

activarea lui U6, apare 0 logic la ieşirea lui
U1C, care se transmite prin circuitul R12, C2 şi
poarta U8C pe intrarea de reset a bistabilului U3A
(ieşirea Q trece în “0”);

activarea lui U5 determină setarea lui U3A,
prin intermediul circuitului R11,

CI şi poarta

TEHNIUM septembrie 2006

CONSTRUCŢIA NUMĂRULUI

U8D; setarea bistabilului U4A prin intermediul
porţilor U2A şi U2B. Semnalul de la ieşirea Q a lui
U4A (0-1) determină încărcarea în bistabilul U3B a

roteşte în sens invers: U5 blocat, U6 blocat, U5
activ, U6 activ, avans numărător (denumără), cir¬
cuitul funcţionează asemănător, singura diferenţă
fiind la bistabilul U3A, care determină sensul. El
este setat şi apoi resetat, deci la ieşirea Q acum
este “0” logic (UP/DW = “0”).

Sensul de deplasare este memorat cu bistabilii
U7A şi U7B, declanşaţi de primul impuls de ceas
CK care apare după poziţia de reset (în numărare
sau în denumărare).

Dacă numărul (100) de poziţii ale axului este
prea mare, el se poate ajusta după dorinţă, el
poate lua orice valoare între 0 şi 99. Această pro¬
gramare se face în funcţie de numărul de fante ale
discului fixat pe ax şi se realizează prin conectarea
intrărilor unor porţi Şl din circuitele U11 şi U9 la “1”
sau “0” cu ştrapuri. Ieşirile porţilor sunt conectate la
intrările paralele de date ale numărătoarelor (JAM).
Aceste intrări de date sunt validate de intrarea

sensului de rotaţie (UP/DW) în cazul de faţă “1” şi
prin intermediul bistabilului U4B, în conexiune de
monostabil, avansul numărătorului.

Ciclul se repetă: U6 blocat, U5 blocat, U6 activ,
U5 activ, avans numărător ş.a.m.d. Când axul se

PRESET ENABLE, activă pe “1” logic.
Numărătoarele utilizate sunt de tip MMC 4029 (dar
se pot utiliza şi MMC 4510, fără modificări în
cablaj); acestea nu au pin de reset separat şi în
cazul de faţă se utilizează aceleaşi porţi şi pentru

TEHNIUM septembrie 2006

CONSTRUCŢIA NUMĂRULUI

aducerea în zero a numărătoarelor prin intermediul
porţilor U10B şi U10C.

Dacă avem 32 de fante, numărătoarele vor
număra de la 0 la 31, deci în denumărare (din po¬
ziţia de referinţă 00) în loc de 99 trebuie încărcată
valoarea 31; aceasta se realizează prin po¬
ziţionarea ştrapurilor de la intrările porţilor Şl astfel:
pentru primul numărător UI IA şi U11B (pin 1 şi 5)
se conectează la VDD, iar pentru următorul
numărător U9A la VDD, restul pinilor se vor conec¬
ta la masă (VSS). Prin intermediul diodelor D6-D9
(1N4148), care sunt blocate pentru 99 prin poarta
U10A şi U10C, se validează înscrierea numărului
programat (în cazul de faţă, 31).

TEHNIUM septembrie 2006

CONSTRUCŢIA NUMĂRULUI

*»»

1» »«» •!

|¥1 fFI

isl ±.

31 l£j

-•

•

i runiT

mim»

RÎH

£1

rwet

rrrnrij

«JLULMJU

JOJJUUL

Uf /OK

a b @

1] îi

ii ■

a fi

A A

•i !•! •>.

*1 *

l] l#

W W

fel Itl

Ieşirile numărătoarelor sunt
introduse în circuite de
comandă a afişoarelor cu 7
segmente şi catod comun, de
tipul MMC 4511, care pot ge¬
nera un curent de ieşire de
maxim 25mA. Rezistenţele R
se calculează în funcţie de ten¬
siunea de alimentare şi de
intensitatea luminoasă dorită;
de exemplu, pentru tensiunea
de 12V este suficientă va¬
loarea de 1 kfl

Un dezavantaj al acestor
scheme este alterarea infor¬
maţiei din numărătoare în
cazul căderilor accidentale de
tensiune; revenirea în starea
normală se realizează numai
prin aducerea axului motorului
în poziţia de referinţă “00”,
când apare semnalul de reset
general. Pentru a elimina acest
neajuns se pot utiliza acumula¬
toare în trampon, surse UPS
sau o schemă care monito¬
rizează în permanenţă poziţia
axului, cum este cea propusă
în figura 4. Montajul utilizează
5 optocuploare LTH301 sau
LTH860 şi un disc cu fante fixat
pe axul motorului. Fantele pe
disc nu mai sunt dispuse
simetric, ele formează un cod
unic pentru fiecare poziţie (fig.
5). Utilizând 5 optocuploare se
pot monitoriza maximum 32 de
poziţii. Vizualizarea se rea¬
lizează prin 32 de diode LED
care se aprind pe rând pentru
fiecare poziţie în parte. După
formare, semnalul de la
optocuploare este introdus în 2
multiplexoare cu 16 canale de
tip MMC 4067, care comandă
tranzistoarele celor 32 de
LED-uri. Codurile care se
succed sunt: 00000; 10000;
11000; 01100; 10110; 01011;
10101; 11010; 11101; 11110;
11111; 01111; 10111; 11011;
01101; 00110; 10011; 11001;
11100; 01110; 00111; 00011;
10001; 01000; 10100; 01010;
00101; 10010; 01001; 00100;
00010; 00001.

în figurile 1-a,b, 2-a,b şi
4-a,b sunt prezentate cablajele
corespunzătoare circuitelor
electrice.

TEHNIUM septembrie 2006

CONSTRUCŢIA NUMĂRULUI

TEHNIUM septembrie 2006

AMENAJĂRI ÎN GOSPODĂRIE

în timpul concediului mă aflam la ţară şi am arătat unchiului meu proiectul meu care a
fost publicat în revista TEHNIUM nr. 3/2005 şi i-a plăcut foarte mult. M-a întrebat dacă nu
pot să proiectez şi un mecanism pentru adăparea animalelor, pentru că dumnealui are
multe animale şi zilnic trebuie să care zeci de găleţi cu apă de la fântână până la grajd.
Şi mai ales că el este şi în vârstă, pensionar.

Condiţia proiectului era ca acesta să fie uşor de realizat şi să nu consume energie
electrică, care se scumpeşte mereu. Astfel am proiectat acest mecanism simplu şi uşor
de realizat. Iar după calculele mele, efortul de ridicare a unei părţi a rezervorului bascu¬
lant nu este mai mare decât cel pentru ridicarea unei găleţi de apă din fântână.

Propun pentru publicare în revista TEHNIUM acest proiect, pentru a veni în ajutorul
gospodarilor care au mai multe animale.

Menţionez că “Mecanismul pentru adăparea animalelor din gospodărie" este o creaţie
originală, care nu este preluată din alte surse.

MECANISM

PENTRU

ADĂPAREA

ANIMALELOR

DIN

GOSPODĂRIE

Tehn. BUKARESTI GI=ZA, Târgu-Mureş

Folosirea acestui mecanism de adăpare este reco¬
mandată în gospodăriile unde sunt mai multe animale,
iar grajdul se află la o distanţă relativ mare faţă de fân¬
tână.

Pentru a se economisi timp şi efort fizic de a căra mai
multe găleţi de apă de la fântână până la grajd, am
proiectat acest mecanism original, care este eficient şi
uşor de realizat.

Sistemul de umplere se compune dintr-un rezervor bas¬
culant şi o conductă subterană, care face legătura de la
fântână până la vană sau jgheabul de adăpare - figura 1 .

Este recomandabil ca această conductă subterană să
fie din ţeavă galvanizată de 1 ţol sau de 1 ţol şi jumătate
şi să fie îngropată în pământ la o adâncime de cel puţin
60 cm, pentru a se preveni îngheţarea apei din conduc¬
tă în timpul iernii. Lângă fântână se află un rezervor bas¬
culant care are o lungime totală de 1,20 m şi un diametru
de 20-25 cm. Pe o parte, acest rezervor basculant este
legat cu o sfoară sau cu un cablu de circa 5 mm
diametru, care este legat la un mosor.

Se umple rezervorul basculant cu apă. El are o
capacitate de aproximativ 1-1,5 găleţi. Se roteşte
manivela cu mosor, care ridică rezervorul basculant -
figura 2. Datorită înclinării rezervorului basculant prin
ridicare, creşte şi nivelul apei din acest rezervor. Iar apa,
prin cădere, trece prin conducta subterană în jgheabul
de adăpare. Pe partea opusă a rezervorului este montată
o contragreutate care echilibrează greutatea goală a re¬
zervorului. Pentru a se reduce şi mai mult efortul de ridi¬
care a apei, se mai poate monta un scripete la capătul
mobil al rezervorului - figura 3 - care reduce la jumătate
greutatea şi efortul depus în timpul ridicării rezervorului
basculant plin cu apă.

Această operaţiune de ridicare, respectiv de umplere,
se repetă de câte ori este nevoie, până când se umple
complet cu apă vana sau vanele de adăpat. Astfel,
gospodarul este scutit de căratul mai multor găleţi cu
apă, de la fântână până la grajd şi, în plus, nu consumă
mult timp cu această operaţiune.

Pentru protejarea rezervorului în timpul iernii împotri¬
va îngheţului se poate confecţiona un capac rabatabil din
lemn sau dintr-un alt material termoizolant. Este impor¬
tant pentru funcţionarea corectă a mecanismului să fie
luată în considerare înclinaţia terenului din curte, pentru
că acest mecanism a fost proiectat pentru un teren rela¬
tiv drept, fără înclinaţie majoră.

Notă. Rezervorul basculant va fi confecţionat din
tablă zincată având o grosime de 0,5-1 mm, pentru a fi
cât mai uşor.

TEHNIUM septembrie 2006

AMENAJĂRI ÎN GOSPODĂRIE

Schema cinetică a
mecanismului basculant
cu rezervorul în poziţie
orizontală

Schema cinetică a mecanismului
basculant cu rezervorul în poziţie
ridicată

li.*, •**

Schema cinetică a mecanismului
cu scripetele montat

TEHNIUM septembrie 2006

ATELIER

Ing. NICOLAE RUSU

Reuşind să obţin o oglindă de telescop cudiflfnetrul de
28 cm, am procedat la construirea unuijiate^cop.

Pentru aceasta, am construit cgmţîonenetele indicate
în continuare.

Consider că un pasiorjat-fnai talentat va putea construi
un telescop - uşor -jBtf'orice oglindă de care ar dispune.
Satisfacţiile viţipe-lTiăsura trudei depuse, ţinând cont de
greutatealpwtîdusă, fiind transportabil în mână.

Te|@st5opul va fi realizat în conformitate cu
caracteristicile oglinzii - poz. 1 (<ţ>28 cm şi greutatea de 2,8
1<g). Se apelează numai la tinichigiu, pentru confecţionarea
tubului telescopului - poz. 2 din tablă de 0,45 mm şi
lungime - rezultată după măsurarea focalei cu ajutorul
soarelui - de 45 cm (în cazul acestei oglinzi).

Pentru rigidizarea tubului se practică patru şănţuleţe,
câte două la fiecare capăt. Unde se va pune oglinda,
primul şanţ se va face cu meniscul în interior şi al doilea în
exterior, iar la celălalt capăt se fac ca în desen, în exterior.

Rigiditatea tubului se asigură prin montarea oglinzii la
un capăt şi introducerea a câte unui inel din sârmă de oţel
- poz. 14 în şănţuleţele de la celălalt capăt.

La capătul tubului - ca în desen - se lipeşte un tub de
ghidaj pentru ocular, perpendicular pe axa tubului mare, la
o distanţă, măsurată de la oglindă, mai mică cu 3-5 cm
(poz. 5) faţă de focală.

Oglinda telescopului se va sprijini cu buza de meniscul
şănţuleţului nr. 1 al tubului, menţinând rigiditatea şi
fixându-i astfel poziţia perpendiculară pe ax, iar protecţia
spatelui oglinzii, precum şi fixarea oglinzii în tub, se
realizează cu un disc din plastic, poz.3, cu un diametru cu
1-2 mm mai mic ca al oglinzii, care se blochează cu două
diagonale de marginea tubului.

Oglinda de rabatere a imaginii - poz. 8 - se realizează
(cu cleştele, prin ronţăire) dintr-o oglindă retrovizoare auto
(care are pe spate o răşină, iar forma este eliptică) şi se
aşază în axa tubului de ghidaj al ocularului. Oglinda se
prinde de suportul mobil - poz. 7, realizat din tablă de
aceeaşi formă cu oglinda, prin îndoirea celor patru urechi
de fixare.

Pe spate, o piesă de la prizele electrice, cu gaură
filetată perpendicular, se lipeşte cu cositor, în vederea
prinderii de ansamblul plăcuţă mobilă, poz. 15, cu şurub
M3 şi cap fasonat rotund, menit să orienteze corect
oglinda.

Plăcuţa mobilă este susţinută de mijlocul cadrului -
poz. 6.

Cadrul de susţinere în tub a oglinzii de rabatere se
confecţionează ca în desen, din platbandă de fier şi,
asamblat cu plăcuţa mobilă, permite poziţionarea oglinzii
de rabatere la centru.

Tubul telescopului, având oglinda grea la capăt, nu
poate fi susţinut în echilibru şi de aceea a fost imaginat un
sistem de fixare pe un trepied: un colier - poz. 11, echipat
cu două urechi nituite şi şuruburi M6 pentru prinderea de
furca de susţinere - poz. 9 - are capetele îndoite şi unite
prin intermediul a două arcuri spirale, care, prin montarea

lor, închid cercul şi, mai ales, prin presare, menţin prin
frecare tubul telescop.

Dacă este necesară rotirea, pentru altă poziţie a
ocularului, se demontează la un capăt arcurile spirale,
după care se prind din nou.

Acest colier, realizat din tablă de oţel de cca 1 mm şi
lat de 35 mm, se pozează ca în desen, în dreptul oglinzii
telescopului.

Furca de susţinere a telescopului, din oţel de cca 3
mm grosime şi cca 20 mm lăţime, se îndoaie ca în desen.
Ea, împreună cu o mică placă pentru rigidizarea braţelor
şi axul de cuplare în trepied, se fixează de suportul de
menţinere în poziţie pe verticală a tubului telescop - poz.
10 - cu ajutorul unei piuliţe.

Suportul sistemului de menţinere pe verticală a tubului
telescop este dotat cu placă de cupru ce blochează cablul
multifilar - poz. 4 - care este tras de un mic cilindru
antrenat de o cheie de rotire.

Pentru orientarea uşoară (găsirea ţintei), este absolut
necesară dotarea telescopului cu o mică lunetă de
căutare - poz. 12 - care este susţinută de două inele cu
picior şi are între ele un arc spiral. Picioarele se introduc
în două bride, lipite de tub, reglajul poziţiei lunetei şi
menţinerea fixă fiind asigurate de arcul spiral dintre ele.

Ocularul telescopului - poz. 13 - se recomandă a se
încerca să fie alcătuit din:

- ocular de microscop, de puteri diferite;

- lentile diferite, susţinute de inele din plastic despicate,
pe post de segmenţi, până se obţine cea mai mare mărire
şi apropiere a imaginii.

TEHNIUM septembrie 2006

ATELIER

Este strict interzisă orientarea
telescopului către soare, întrucât
ar produce distrugerea
iremediabilă a ochiului.

Este necesară vopsirea
interioară a tubului cu vopsea
NEGRU-MAT.

Lista părţilor componente

1. Oglinda telescop

2. Tub telescop

3. Disc protector oglindă, din
plastic de 3 mm cu 2 diagonale
din bandă de ambalaj pentru
blocarea oglinzii

4. Cablu din oţel multifilar, cu
cârlig pentru poziţionarea pe
verticală a tubului telescop

5. Tub de ghidare
ocular

6. Cadru de susţinere
a oglinzii de rabatere a
imaginii

7. Suportul mobil al
oglinzii de rabatare

8. Oglindă de rabatere
13 plană

9. Furca de susţinere
a telescopului

10. Sistem de blocare
telescop, în poziţie
verticală, placă din cupru
de blocaj cablu, şurub şi
piuliţă fluture, cilindru de
tragere cablu şi cheie de
rotire

11. Colier de susţinere

telescop

12. Lunetă de căutare

13. Ocular

14. Inele din oţel pentru rigidizarea capătului
telescopului

15. Plăcuţă mobilă specială, cu şurub de
strângere, pentru ajustarea pe poziţie a oglinzii de
rabatere

TEHNIUM septembrie 2006

ATELIER

S e ştie că diametrele electrozilor de sudură
se aleg în funcţie de grosimea materi¬
alelor de sudat. Cu cât piesele care se
sudează sunt mai solide, cu atât şi diametrele elec¬
trozilor de sudură trebuie să fie mai mari. întrucât în
practică există o mare diversitate dimensională a
pieselor şi materialelor ce necesită a fi sudate,
rezultă necesitatea utilizării unor electrozi cu
diametre diferite. în consecinţă, transformatoarele
de sudură trebuie să aibă posibilitatea reglării
(preferabil continue) a curenţilor debitaţi. Un curent
prea mare pentru un anumit electrod “arde sudura”,
iar un curent prea mic “lipeşte electrodul" de piese¬
le care urmează a fi sudate.

Reglajele “clasice”, până la apariţia semicon¬
ductoarelor, constau fie în modificarea cuplajului
electromagnetic, prin variaţia întrefierului, fie în uti¬
lizarea unor prize intermediare din înfăşurarea
secundară a transformatorului de sudură.

Prima metodă se utilizează şi în prezent pe

unul sau mai multe tiristoare.

Un astfel de montaj este prezentat în figura ală¬
turată. El a fost relevat după o schemă industrială
de provenienţă străină, căreia i s-au înlocuit
tranzistoarele (defecte) cu altele similare, de fabri¬
caţie autohtonă. Aceste tranzistoare sunt foarte
comune, au un preţ de cost mic şi se găsesc în
orice magazin de specialitate. Montajul poate
comanda transformatoarele de sudură monofazate
alimentate de la reţeaua de 220 Vc.a. Puterea
maximă absorbită de un astfel de transformator
poate să fie cuprinsă în domeniul uzual de
0,5j5kVA.

în funcţie de puterea maximă a transformatoru¬
lui se alege tiristorul TH.Tensiunea de lucru a aces¬
tui tiristor va fi de minimum 400 Vc.a., iar curentul
admisibil de cel puţin trei ori mai mare decât curen¬
tul nominal care trece prin înfăşurarea primară a
transformatorului de sudură.

Montajul, realizat pe o placă de circuit imprimat,

APARAT

PENTRU REGLAREA
INTENSITĂŢII
CURENTULUI ELECTRIC

LA TRANSFORMATOARELE

DE SUDURĂ
MONOFAZATE

Praf. dr. ing. SORIN PIŞCAŢI

scară largă, în cazul transformatoarelor cu ali¬
mentare trifazată, de construcţie industrială. Pentru
transformatoarele de sudură mai mici, monofazate,
utilizate pe scară largă în atelierele mici şi mijlocii
sau în gospodăriile individuale, se preferă în
prezent reglarea tensiunii de alimentare (şi în con¬
secinţă, a curentului) în bobina primară a transfor¬
matorului de sudură. Acest reglaj se poate face
uşor prin intermediul unor convertizoare statice cu

se compune în principal dintr-un multivibrator mai
deosebit, realizat cu tranzistoarele complementare
(NPN şi PNP) T2 şi T3. Frecvenţa sa de oscilaţie
este sincronizată cu a reţelei de alimentare prin
intermediul rezistenţei R8 (39kQ/3W) şi al punţii
redresoare D3 h-D 6. Tensiunea maximă pe această
punte este limitată de dioda Zenner Dz la o valoare
de 12 V.

Impulsurile din emitorul tranzistorului T2

TEHNIUM septembrie 2006

ATELIER

*-Cl

comandă în bază, prin intermediul grupului de
rezistenţe R1, R2, tranzistorul final TI. Acest
tranzistor are ca sarcină în colector înfăşurarea
primară I a transformatorului toroidal Tr. înfăşurarea
secundară a acestui transformator comandă în
grilă (g) tiristorul TH.

După cum se vede în figură, înfăşurarea secun¬
dară (II) a transformatorului Tr. este conectată între
grila (g) şi catodul (k) ale tiristorului TH.

Miezul transformatorului toroidal Tr. va fi din fe¬
rită; secţi¬
unea activă
a acestuia
va avea
diametrul
de 0,4+0,5
mm.

Diametrul
interior al
torului va fi
de cca 15
mm, iar cel
exterior de
25 mm.

Ambele
înfăşurări (I
şi II) ale
transforma¬
torului Tr.
vor conţine
câte 50 de
spire din
sârmă
CuEm 0

0,2+0,25 mm. înfăşurările I şi II
vor fi bobinate în acelaşi sens.

Spirele lor este bine să fie
rigidizate prin impregnarea cu un
lac incolor (care să nu atace însă
izolaţia sârmei de bobinaj) sau cu
parafină topită. Miezul transfor¬
matorului poate fi înlocuit şi cu
unul “clasic” de formă E+l, dar tot
din ferită; cele din tole de oţel-siliciu au un randa¬
ment mult mai mic. Secţiunea activă a miezului
acestui transformator din ferită, de formă E+l, va fi
tot de cca 0,5 x 0,5 mm. Numărul de spire al celor
două înfăşurări (I şi II) va fi tot de 50 pentru fiecare,
bobinate în acelaşi sens şi cu aceeaşi sârmă ca şi
în cazul miezului toroidal.

Alimentarea etajului final echipat cu tranzistorul
TI se realizează prin intermediul rezistenţelor R6
şi R7 şi al înfăşurării primare (I) a transformatorului
Tr. Redresarea tensiunii alternative se face de către
dioda D2, iar filtrarea de către condensatorul C2.
Stabilitatea tensiunii redresate se realizează de

către grupul celor două diode Zenner înseriate,
Dzl şi Dz2.

Reglarea unghiului de deschidere a tiristorului
şi, în consecinţă, a valorii tensiunii medii efective
care trece prin înfăşurarea primară a transforma¬
torului de sudură, se realizează prin intermediul
rezistenţei R5 înseriate cu potenţiometrul P şi al
condensatorului CI. Potenţiometrul P trebuie să fie
de tipul cu variaţie liniară a rezistenţei. Pentru valo¬
rile pieselor montajului (în special ale tranzis-
toarelor T2 şi T3) din figură, valoarea maximă a
rezistenţei acestui potenţiometru va fi de cca 47
kQ, dar se poate urca până la 100 kQ.

Transformatorul de sudură trebuie să îndepli¬
nească condiţiile
tehnico-funcţionale
specifice acestor
tipuri de aparate.

Reglarea valorii
tensiunii din

înfăşurarea primară
a transformatorului
are ca urmare
mărirea sau

micşorarea tensiunii
în secundarul aces¬
tuia şi, în con¬
secinţă, a curentului
care străbate elec¬
trodul de sudură.

Lista de piese

T1;T2 = BC107B
sau BC171B

T3 = BC177B
sau BC251B

DUD6 = 1N4007
Dz;Dz1;Dz2 =
PL12V

TH = tiristor
400V/30A (vezi tex¬
tul)

Tr => vezi textul
P = 50kQ (scală
liniară)

CI = 50nF/250V
C2 = 20jjF/50V
R1 = 2,2 kQ
R2=510Q

,, | d | d I

4_Dzl Dz‘2

iD2

R3= 150Q
R4=1 kQ
R5 = 3,3 kQ
R6 = 50 Q
R7 = 39 kQ/3W
R8 = 39 kQ/3W

TEHNIUM septembrie 2006

LA CEREREA CITITORILOR

Montajul
descris în cele
ce urmează
prezintă urmă¬
toarele avanta¬
je:

1. Este ieftin,
preţul său de
cost ridicându-
se la câteva
sute de mii de
lei. Dacă este
realizat în regie
proprie, cu
materiale recu¬
perate, costul
se reduce şi
mai mult;

2. Este fiabil
şi rezistent.
Construit,
instalat şi
exploatat cores-
punzător,
funcţionează
fără probleme
şi fără între¬
ţinere sau re¬
paraţii tehnice.
O dată la 2-3
ani este nece¬
sar să i se
înlocuiască
acumulatorul
de alimentare.
Dacă se uti¬
lizează acumu¬
latori Cd-Ni în
locul celor cu
plumb-acid,
durata de viaţă
a acestora
poate ajunge la
8 ani;

3. Montajul,
corect realizat
şi instalat, func¬
ţionează de la
prima încer¬
care;

4. Este sim¬
plu de constru¬
it, cu piese ief¬
tine, uzuale,
care se găsesc
în orice maga¬
zine de profil;

5. Autorul a
experimentat

PASTOR

ELECTRIC

Prof. dr. ing. SORIN PIŞCAŢI

R1 R2 R3

R4 R6 Tr R8

Lista de piese

TI; T2; T3 =>
T4 =>
R1 => lOkO
R2 => 22k O
R3 => 82k n
R4 => 220 n
R5 => 220 O

BC107 B sau BC171 B
2N3055

R6 => 82 C2
R7 => 82 O
R8 => lk £2
CI => 50pF
C2 =>200pF

I => întrerupător 1A/250V
Tr => Vezi textul
Led=>Vezi textul

R1 R2

R3 R4 R6 Tr R8

Lista de p iese

TI: T2: T3 => BC177 B sau BC251 B
T4 => ASZ 15 sau EFT 250
R1 => lOk Q R5=>220£2

R2 => 22k O R6 => 82 Q

R3 => 82k O R7 => 82 O

R4=>220n CI => 50 pF

(eventual EFT 351: EFT 323)
(eventual tt46)

C2 =>200 pF

I => întrerupător 1A/250V
Tr => Vezi textul
Bec=> Vezi textul

acest montaj în
multe exem¬
plare de-a lun¬
gul anilor, în
cadrul unor
institute de
cercetări pentru
mecanizarea
agriculturii. în
toată această
perioadă nu s-a
produs nicio
defecţiune la
niciunul din
montajele
experimentate
în condiţii de
exploatare;

6. Intro¬
ducerea lui în
exploatare a
permis folo¬
sirea raţională
a păşunilor,
prin parcelarea
acestora. în
timp ce o
parcelă împrej¬
muită cu gard
electric era
păşunată, cele¬
lalte aveau timp
să se rege¬
nereze;

7. Montajul
electric, simplu
şi relativ clasic,
nu necesită
aparatură de
măsură şi con¬
trol complexă
pentru
realizarea şi
exploatarea lui.
Este suficient
un aparat uni¬
versal de mă¬
surat rezis¬
tenţe, tensiuni
şi curenţi.

După cum
se vede în figu¬
ra 1 , în compo¬
nenţa montaju¬
lui intră un mul-
tivibrator (cir¬
cuit basculant
astabil) realizat
cu tranzis-

TEHNIUM septembrie 2006

LA CEREREA CITITORILOR

toarele TI, T2, condensatoarele
electrolitice CI, C2 şi rezis¬
tenţele R1, R2, R3. Condensa¬
toarele CI, C2 este bine să fie
cu tantal pentru a avea pierderi
şi curenţi de fugă cât mai mici.
Toate rezistoarele montajului din
figura 1 sunt chimice, de 0,5 W.
Face excepţie R6, care este de
2-^3 W. Toleranţele ohmice ale
acestor rezisenţe vor fi de ±5%,
iar ale capacităţilor celor două
condensatoare electrolitice de
± 10 %.

Forma semnalului la ieşirea
multivibratorului
(colectorul tranzis¬
torului T2) este
prezentată în figura
3. Semnalul generat
la ieşirea multivibra¬
torului atacă intrarea
(baza tranzistorului
T3) unui etaj pream-
plificator, realizat cu
tranzistorul T3, divi-
zorul R4, R5 şi
intrarea amplificatoru¬
lui final de putere.
Amplificatorul final de
putere are în compo¬
nenţă, pe lângă
tranzistorul T4, divi-
zorul rezistiv R6, R7.
în colectorul tranzis¬
torului final T4 este branşată
înfăşurarea primară P a unei
bobine de inducţie auto. Bobina
de inducţie trebuie să fie pentru
tensiunea nominală de 12 Vc.c.
La borna A a înfăşurării secun¬
dare (ridicătoare de tensiune) a
bobinei de inducţie se leagă
sârma dezizolată care împrej-
muieşte parcela respectivă.
Celălalt capăt al înfăşurării
secundare se leagă la un cablu
metalic. Acest cablu metalic are
la celălalt capăt o ţeavă zincată
cu diametrul de cca 0,5 ţoii.
Această ţeavă se va înfige în
pământ la o adâncime minimă
de 0,5 m. Rezistenţa R8, dioda
LED şi întrerupătorul I servesc la
controlul stării de încărcare a
bateriei de alimentare.

Dioda electroluminiscentă
LED şi rezistenţa R8 pot fi
înlocuite de un mic bec auto de 5

W/12 V, înseriat cu întrerupătorul

I (figura 2).

Controlul se face în modul
următor: apăsând butonul între¬
rupătorului I, acesta se închide
şi dacă bateria este încărcată
corect, LED-ul sau becul auto se
aprinde. încetând apăsarea
butonului, se întrerupe alimenta¬
rea cu energie electrică şi becul
auto sau LED-ul se sting. Dacă
se apasă butonul întrerupătoru¬
lui I şi becul auto nu se aprinde,
înseamnă că montajul (din lipsă
de alimentare) nu mai

funcţionează, bateria de acumu¬
latori este epuizată şi trebuie
reîncărcată. Este bine să se
evite această situaţie deoarece
se poate ca animalele, ne mai
simţind şocurile electrice de
înaltă tensiune, să treacă dinco¬
lo de împrejmuire, deteriorând
gardul electric. Din această
cauză, montajul electronic
(ieşirea A a bobinei de inducţie
auto) se va branşa la sârma de
împrejmuire cu un cablu electric
subţire, care să se rupă uşor
dacă se trage de el.

Sârma de împrejmuire, neizo¬
lată şi de preferinţă dintr-un
metal (OL, cupru etc.) inoxidabil,
va avea o grosime de 2-3 mm.
Va fi amplasată la o înălţime de
cca 0,5 m de la suprafaţa solului,
fiind sprijinită pe izolatori din
porţelan sau sticlă, la fel cu cei
de pe stâlpii de telegraf. Izolatorii

pot fi montaţi, la rândul lor, pe
ţăruşi din lemn sau metal, înfipţi
în pământ în poziţie verticală. Se
va evita cu grijă orice contact
electric cu pământul al sârmei
de împrejmuire. Este la fel de
importantă evitarea oricărei
întreruperi (electrice) a acesteia.
Din loc în loc se vor agăţa, pe
sârmă, tăbliţe din material plas¬
tic cu grosimea de 1-3 mm, pe
care se va inscripţiona pe
ambele feţe:

NU ATINGEŢI!

PERICOL DE ELECTRO¬
CUTARE!

Montajul poate
deservi o împrejmuire
de până la 4-5
hectare de păşune. El
va fi introdus, împre¬
ună cu sursa de ali¬
mentare, într-o cutje
din lemn sau metal. în
peretele de jos al
cutiei se practică
câteva găuri pentru
evacuarea apei de
condens sau a
umezelii accidentale.
Carcasa de protecţie
nu trebuie să fie în
bătaia razelor solare.
Ea poate fi amplasată
sub un copac sau alt
adăpost. Dacă acest lucru nu
este posibil, acoperişul cutiei va
fi dublu, astfel încât să existe,
între cei doi pereţi ai lui, o pătură
izolantă de aer cu grosimea de
5-10 cm. Acoperişul va fi realizat
cu atenţie pentru ca să nu
pătrundă apa de ploaie în interi¬
orul carcasei.

Funcţionarea instalaţiei

Aşa cum am specificat mai
sus, aparatura se compune
dintr-un multivibrator echipat cu
tranzistoarele TI şi T2, un pre-
amplificator cu T3 şi etajul ampli¬
ficator final, care îndeplineşte şi
rolul de ruptor pentru bobina de
inducţie.

Când tranzistorul TI con¬
duce, T2 se blochează, T3
devine conducător, iar T4 este
tăiat. Când conduce T2, TI şi T3
sunt blocate, iarT4 se deschide.

Multivibratorul TI, T2 fiind

TEHNIUM septembrie 2006

LA CEREREA CITITORILOR

asimetric, perioada de blocare a
semnalului generat de acesta
este mult mai mare decât cea de
conducţie. Constanta de timp ce
determină timpul de basculare a
multivibratorului depinde în mod
direct de dimensionarea grupului
C2, Rl. Având în vedere că
există o dispersie, uneori însem¬
nată, a parametrilor tranzis-
toarelor, pot fi necesare mici
ajustări ale valorilor rezistenţelor
din componenţa montajului.

Aparatul poate fi realizat şi cu
tranzistoare PNP. în acest caz
este necesar să se
schimbe polaritatea
alimentării şi a celor
două condensatoare
electrolitice.

De menţionat că
primele montaje au
fost realizate cu
tranzistoare cu ger-
maniu de tip EFT
351, OC 71 sau MP
41 pentru TI, T2,

EFT323, MP41 pen¬
tru T3 şi EFT 212 sau
P4D pentru T4.

Aceste montaje au
funcţionat la fel de
bine ca şi cele ulte¬
rioare, realizate cu
tranzistoare cu siliciu
de tip NPN, respectiv PNP.

Acumulatorii utilizaţi au fost
cu plumb, având carcasa etanşă.
Capacitatea indicată a unui
asemenea acumulator este de
cca 5Ah/12Vc.c. Se poate utiliza
şi un acumulator de aceeaşi
capacitate, dar care are o tensi¬
une nominală la borne de 6Vc.c.
în acest ultim caz nu este nece¬
sară nicio schimbare sau reglaj
în schema electrică a montajului.

Acumulatorii care ali¬

mentează aparatura pot fi şi de
tipul Ni-Cd (nichel-cadmiu) sau
Ni-MH (nichel-metal), cu aceeaşi
capacitate şi tensiune de
funcţionare. Aceştia prezintă
avantajul că au o durată de viaţă
mult mai mare decât cei cu
plumb, dar sunt mai scumpi. De
asemenea, prezintă şi
fenomenul supărător de “memo¬
rie” atunci când nu sunt încărcaţi

corespunzător. Dacă ciclul de
încărcare-descărcare nu este
respectat, acest fenomen de
“memorie” scoate rapid acumu¬
latorii alcalini din funcţiune. Cei
cu plumb şi electrolit acid nu
prezintă fenomenul de “memo¬
rie”, dar nu este bine să fie
descărcaţi excesiv şi nici
supraîncărcaţi. în certificatul
tehnic ce însoţeşte un aseme¬
nea acumulator (cu electrolit
acid sau alcalin) sunt date
instrucţiunile principale nece¬
sare procesului d^ îrţc^rcare-

3 cm^. înfăşurarea primară va
avea 3300 spire din sârmă de
CuEm 0 0,5 mm. Becul auto L
este de 5W/12V. El are rolul de
limitare-stabilizare a curentului
de încărcare.

La cuplarea acumulatorului la
încărcător se va ţine cont de
polarităţi. Astfel, atât bornele de
”+” cât şi cele de se vor lega
între ele. Cu acest redresor,
durata de încărcare a unui acu¬
mulator de 5Ah/12V (descărcat
la limita admisibilă) va fi de
■Mnrn

16V

Lista de piese
Figura 1

TI, T2; T3 =>
BC107 B sau BC171
B

T4 => 2N 3055
Rl => lOkfi

Lista de piese

Tr => Vezi textul

D => 1N4003

B => Bec auto 5W/12Vcc

22k Q
82kfi
220 fi
220 Q
82 Q
82 Q
1k Q
50nF
200pF
întrerupător

descărcare, referitoare la
mărimea curentului şi a duratei
de încărcare. în general, un acu¬
mulator descărcat se încarcă cu
un curent egal cu a zecea parte
din capacitatea sa, timp de cca
14 ore. De exemplu, în cazul
acumulatorilor recomandaţi
(5Ah/12V), curentul de încărcare
trebuie să fie de cca 0,5A.

O variantă de încărcător, atât
pentru acumulatori cu acid, cât
şi pentru cei alcalini, este
prezentată în figura 4.

Transformatorul de reţea Tr
trebuie să aibă o putere de 15-
25 W. înfăşurarea de reţea va fi
izolată de cea secundară
printr-un perete vertical (carcasa
va avea trei pereţi: doi marginali
şi un al treilea în interiorul carca¬
sei). Pentru un transformator de
15W, secţiunea miezului va fi de

1A/250V

Tr => vezi textul
LED => vezi textul

Lista de piese
Figura 2

TI; T2; T3 => BC177 B sau
BC251 B (eventual EFT 351;
EFT 323)

T4 ^ ASZ 15 sau EFT 250
(eventual n4E)

Rl => lOk fi

R2 => 22kfi

R3 => 82kfi

R4 => 220 fi

R5 => 220 fi

R6 => 82 fi

R7 => 82 fi

CI => 50 pF

C2 => 200 iiF

I => întrerupător 1 A/250V

Tr => vezi textul

Bec => vezi textul

TEHNIUM septembrie 2006

LA CEREREA CITITORILOR

BARIERA

LUMINOASĂ

LASER

Ing. CORNEL ŞTEFĂNESCU

TEHNIUM septembrie 2006

LA CEREREA CITITORILOR

Aceasta este o simplă bari¬
eră luminoasă realizată cu o
diodă laser, care poate acţiona
şi la distanţe mai mari, lOm-
30m, deci montajul poate fi uti¬
lizat şi pentru supravegherea
unui perimetru (o curte).
Componentele nu sunt
deosebite, emiţătorul este
dioda laser dintr-un “punctator
laser” - figura 1 - procurat din
comerţ, de la care se recu¬
perează bateriile şi comuta¬
torul. ATENŢIE, nu este indicat
a se privi în fasciculul laser.
Dioda emiţătoare este coman¬
dată (fig. 2) de un oscilator
realizat cu tranzistoare la care
frecvenţa de oscilaţie nu este
critică (cu componentele din
schemă, T = 5ms). Receptorul
este un fototranzistor din
optocuplorul TIL139, dar se
poate utiliza orice fototranzis¬
tor care lucrează în gama vi¬
zibilă 630-690nm (2N5777,
BPW17N etc.). Impulsurile de
la fototranzistorul receptor sunt
amplificate cu circuitul ope¬
raţional LM741, după care
urmează o redresare şi o inte¬
grare, obţinând o tensiune
continuă de comandă, care
prin intermediul montajului
Darlington T2, T3 acţionează
avertizorul. La întreruperea
scurtă a fasciculului, montajul
acţionează prin scăderea
nivelului tensiunii de comandă
şi tranzistoarele T2, T3 se
blochează.

Montajul se utilizează la o
alarmă de incintă, apartament.
Se montează în tocul de uşă,
de o parte emiţătorul şi de
cealaltă receptorul, în dreptul
locaşului pentru introdus
cheia; astfel orice încercare de
deschidere este sesizată.
Pentru un perimetru se pot uti¬
liza mai multe perechi de
emiţătoare - receptoare sau
un singur emiţător şi receptor
şi oglinzi în fiecare colţ.

Alimentarea emiţătorului
este de +4.5V, iar a receptoru¬
lui de +12V. In figura 3 sunt
prezentate cablajele imprimate
la scara 1:1.

EMIŢĂTOR

EMrŢĂTOR

RECEPTOR

TEHNIUM septembrie 2006

LA CEREREA CITITORILOR

La ce tensiune rezistă?

VERIFICAREA TENSIUNII

DE STRĂPUNGERE
A COMPONENTELOR ELECTRONICE ACTIVE

Ing. I. LUNGU

Laboratorul oricărui electronist
amator cuprinde şi componente ale
căror caracteristici nu sunt cunos¬
cute, din lipsa datelor sau a marcaju¬
lui şters.

In colecţia revistei TEHNIUM au
fost publicate chiar recent diferite
metode de verificare pentru tranzis-
toare, diode sau tiristoare, cu care se
pot stabili diverşi parametri, dar un
parametru foarte important, tensi¬
unea limită, nu se află printre aceştia.
Deoarece amatorul nu dispune de
aparatura sofisticată existentă în
fabricile de componente, trebuie
găsită o metodă simplă şi nepericu-
loasâ de verificare. Fiind în situaţia
de a face puţină ordine între compo¬
nentele din laborator, am construit un
dispozitiv ad-hoc astfel:

1. Un transformator oarecare
(poate fi de sonerie) se desface şi se
modifică secundarul astfel încât să
obţinem o tensiune de 40 V. Din două
condensatoare electrolitice de 2,2
ixF/450 V, două diode 1N4007 şi o
rezistenţă de 1 kQ/2 W pentru limi¬
tarea curentului de încărcare al con¬
densatoarelor, am construit un dublor
de tensiune Latour (vezi Tehnium nr.
32003), obţinând la ieşire o tensiune
de cca 110 V, fixată apoi la 100 V cu
o diodă Zenner PL100 Z şi rezistenţa
de limitare.

2. în etapa a doua am folosit
acelaşi dublor (fără dioda Zenner),
alimentat direct din reţea (un trans¬
formator de separare 220 V/220 V
este recomandabil), cu care am
obţinut o tensiune de 600 V, cores¬
punzând capătului de scală al multi-
metrului (numai) analogic, de 20
kn/V.

Modul de lucru

Capătul plus al instrumentului de
măsură (pus pe scala de 600 V) se
leagă la plusul tensiunii, iar la capătul
minus se leagă catodul diodei, colec¬
torul tranzistorului sau anodul tiris-
torului. Celălalt capăt (anodul diodei,
emitorul tranzistorului sau catodul
tiristorului) se leagă la minusul sur¬

sei. Dacă scurtcircuităm componen¬
ta, voltmetrul va indica 590...610 V,
în funcţie de tensiunea momentană a
reţelei. Cu componenta în serie va
apărea o indicaţie între zero şi tensi¬
unea citită anterior. Scăzând această
indicaţie din tensiunea citită, se
obţine tensiunea limită absolută a
componentei.

Această metodă a dat rezultate
chiar şi pentru diode cu germaniu
încercate la 600 V, care nu s-au ars,
dar pe scala de 600 V nu putem citi
exact tensiuni mici.

La prima vedere, ideea pare
demnă de Gâgă, dar funcţionează şi
voi explica imediat de ce. In stare de
blocare, oricare componentă dintr-un
montaj suportă tensiunea inversă şi
prin ea poate trece curentul rezidual
(sau un curent mai mare care duce la
distrugerea ei). Aici curentul rezidual
este limitat de instrumentul de
măsură legat în serie cu componen¬
ta, la maximum 50 pA, care este con¬
sumul propriu al instrumentului la
capătul superior al scalei.

Pentru un tranzistor, cea mai mică
tensiune limită absolută este Iq^q,
măsurată cu baza în gol.
Tranzistoarele pot lucra în regim de
avalanşă la tensiuni mult superioare
tensiunii limită absolute indicată în
cataloage, fără a se distruge.

Verificarea ideii se face astfel:
luăm un caz concret, în care tensi¬
unea sursei era de 600 V şi cu
tranzistorul conectat, instrumentul
indică 300 V. în acest caz, prin cir¬
cuitul nostru trece un curent de 25 pA
(instrumentul măsoară de fapt curen¬
tul care trece prin el, indicaţia fiind
convertită în volţi prin rezistenţele
conectate în serie). Dacă multimetrul
este de 20 kQ/V, la 600 V rezistenţa
lui totalizează 12 MQ, iar căderea de
tensiune la bornele acestei rezistenţe
este de 300 V (12-10 6 Q x 25-10' 6 A).
Restul de 300 V este deci căderea de
tensiune pe tranzistorul de măsurat.
Repetând calculul, pentru oricare
altă indicaţie se va obţine acelaşi

rezultat şi chiar dacă se poate obiec¬
ta că nu este teoretic exactă, metoda
este acoperitoare, suficientă şi foarte
utilă pentru scopurile noastre.

Practic se procedează în felul
următor: după eventuala determinare
a terminalelor cu metodele descrise
în revistă, se va lucra întâi cu sursa
de 100 V pentru citirea exactă a ten¬
siunilor mici, iar apoi componentele
pentru care instrumentul a rămas în
zero se vor măsura cu sursa de 600
V.

Deoarece după al doilea rând de
măsurători au mai rămas compo¬
nente pentru care instrumentul indica
zero, am transformat cu încă două
diode şi condensatoare dublorul în
cuadruplor şi pentru că tensiunea era
sub 1200 V, am folosit un alt transfor¬
mator cu secundarul de 15 V legat în
serie cu primarul, obţinând un auto-
transformator convenabil. Pentru
dublarea scării instrumentului (de la
600V la 1200V) am legat în serie cu
el încă 12 MQ formaţi din înserierea
a cel puţin 4 rezistenţe de 0,5 W de
mărimi potrivite, sortând exact valo¬
rile necesare.

Componentele astfel măsurate se
vor utiliza la o tensiune limită (conti¬
nuu + alternativ + vârfuri de comutaţie)
de 0,75...0,8 din tensiunea determi¬
nată.

Măsuri de protecţia muncii

Cu toate că energia surselor este
mică, este cazul să ne ferim de elec¬
trocutări. După fiecare măsurătoare
cu sursele de tensiune mare, aces¬
tea se vor deconecta de la reţea şi se
vor descărca pe o rezistenţă de
10...15 kQ.

Nu se vor atinge capetele firelor
sau părţile metalice ale componen¬
telor în timpul lucrului. Ambele surse
vor fi prevăzute cu câte o siguranţă
de 0,4...0,5 A.

Bibliografie

1. R. Stere..., Dispozitive semi¬
conductoare, Editura Tehnică, 1964

2. Colecţia Tehnium

TEHNIUM septembrie 2006

CONTRIBUŢII EXPERIMENTALE

CU PRIVIRE

LA MOTOARELE MODERNE
SUPRAALIMENTATE,

CU INJECŢIE ELECTRONICĂ
ŞI APRINDERE PRIN SCÂNTEIE

Prof. unlv. dr. ing. SORIN PIŞCAŢI

De la început trebuie
menţionat că acest material
se adresează în mod deosebit
unor tehnicieni şi ingineri iniţi¬
aţi în domeniu. Există însă
destui amatori pricepuţi şi
interesaţi de buna funcţionare
a maşinii lor. Şi aceştia pot, în
anumite condiţii, să execute
sau să supravegheze avizat
calitatea reparaţiilor, reglajele
şi alte intervenţii tehnice care
li se fac la maşină. Pe cei care

sunt mai puţin iniţiaţi, dar
interesaţi în acest domeniu,
materialul îi ajută să înţeleagă
unele fenomene şi principii
care garantează buna
funcţionare a autoturismelor,
în general, şi a motoarelor
acestora, în special.

Pentru a fi cât mai explicit,
am luat în considerare
motorul unui autoturism cu
pronunţată conotaţie sportivă,
motor echipat, printre altele,

cu injecţie electronică multi¬
punct, supraalimentare cu tur-
bosuflantă, ABS şi aprindere
electronică integrată etc.J
toate comandate de către uni
modul electronic (unitate de
comandă centralizată - UCC),
numit în limbajul curent, oare¬
cum impropriu, “calculator”.
Este adevărat că o astfel de
unitate centrală de comandă j
are în componenţă un micro¬
procesor, o memorie ROM

TEHNIUM septembrie 2006

(Read Only Memory) şi o
memorie RAM (Random
Acces Memory), magistrale
de adrese, de date şi de
comandă, registre, numără¬
toare etc., dar se deosebeşte
radical de un calculator
obişnuit atât prin construcţie şi
soft, cât şi prin felul cum
primeşte informaţiile de la
multitudinea de senzori ai
maşinii, cum le prejucrează şi
cum le distribuie. întrucât un
astfel de modul electronic de
comandă nu face obiectul
prezentului articol, descrierea
sa sumară, atât cât a fost
făcută, este suficientă pentru
intervenţia tehnică ce va fi
descrisă în cele ce urmează.
De asemenea, şi la desenul
din figura 1 va fi luată în con¬
siderare numai acea parte
care interesează pentru
înţelegerea respectivei inter¬
venţii tehnice.

După cum se vede în
această figură, la pornirea
motorului şi funcţionarea sa în
regimuri de turaţie joasă
(ralanti, treapta I de viteze,
mers înapoi), aerul atmosferic
este aspirat în cilindrii motoru¬
lui datorită vacuumului creat
de deplasarea pistoanelor în
timpul fazelor de admisie.

Parcursul aerului absorbit
este următorul: filtrul de aer
14, tubul primar de aspiraţie,
carcasa turbosuflantei 12,
tubul secundar (vezi săgeţile),
radiatorul 21 de răcire a
aerului şi galeria de admisie a
motorului. In final, când supa¬
pele de admisie se deschid,
pătrunde în amestec cu car¬
burantul (benzina), debitat de
injectoarele 18, în cilindrii
motorului, unde apoi se
desfăşoară următoarele faze
funcţionale: compresie, deten¬
tă şi evacuarea gazelor arse.

Aceste gaze arse pun în
mişcare turbina turbosuflantei,
amplasată la ieşirea galeriei
de evacuare a motorului. Cu
cât debitul, viteza şi presiunea
gazelor evacuate sunt mai
mari, cu atât şi turaţia turbinei
va fi mai mare. La motorul dat
ca exemplu, turaţia turbinei
poate ajunge la 120 000
rot/min. Prin arborele comun,
mişcarea de rotaţie a turbinei
se transmite la rotorul
suflantei (o roată cu aripioare
radiale, asemănătoare cu
turbina din galeria de eva¬
cuare a motorului). Această
suflantă antrenează aerul
care trece prin filtrul de aer 14
şi-l trimite sub presiune la
radiatorul de răcire 21. De aici
trece pe lângă clajbeta de
acceleraţie 22, în galeria de
admisie a motorului. Odată cu
deplasarea clapetei de acce-

TEHNIUM septembrie 2006

AUTO-MOTO

1 => Unitate centrală de comandă (UCC)

2=> Electroventil cu 3 cai: a, b şi c
3=> Dispozitiv dc reglare a presiunii aerului
debila* de turbosuflantă
4=t Turbosuflantă
InT=> Intrarea turbosujlantei
IeT=* Ieşirea turbosujlantei

siune (superioară celei atmo¬
sferice), trebuie ca turbina să
depăşească o anumită treaptă
de turaţie. Cu alte cuvinte,
există im anumit prag de
turaţie şi sarcină a motorului,
prag de la care efectul turbo-
suflantei se face simţit. Acest
fenomen fizic este benefic,
deoarece la viteze de
deplasare a maşinii relativ
mici, consumul de carburant
este redus, încadrându-se în
limite rezonabile, de acelaşi
ordin de mărime cu cel înre¬
gistrat la motoarele “atmo¬
sferice”.

După cum se vede în figura
1, presiunea aerului debitat de
turbosuflantă este reglată
(limitată) de dispozitivul de
reglare a presiunii 16, coman¬
dat la rândul său de electro-
ventilul cu trei căi 13.
Dispozitivul 16 de comandă a
presiunii aerului în galeria de
aspiraţie a motorului
împiedică supraturarea

leraţie este antrenat şi un
petenţiometru, al cărui ax
este solidar cu cel a! clapetei
de acceleraţie. Variaţia rezis¬
tenţei ohmice a acestui
potenţiometru, care Ic raidul
său informează unitatea cen¬
trală'de'comandă (UCC), este
proporţională cu deviaţia
ciapetei de acceleraţie... Cu
alte cuvinte, cu cât clapeta de
acceleraţie deschide mai mult,
cu atât unitatea centrală
comandă irrjectoarelor

mărirea debitului de benzină,
în acest fel dozajul amestecu¬
lui carburant se menţine cât
mai aproape de cei idea!, 15/1
aer - benzină (în unităţi de
greutate). Introducând în cilin¬
drii sub presiune, amestecul
carburant, cresc semnificativ
puterea motorului dar şi con¬
sumul), ajungându-se în mod
curent la dublarea acesteia.

Pentru ca turbosuflantă să
introducă în galeria de aspi¬
raţie a mcto'ului aer sub pre-

l=r> Manocontact

Electroventil cu 3 căi: a, b şi c
3=> DispozAtiv dc reglare a presiunii aerului
debitat de turbosuflantă
4-^ Turbosuflantă
înT=> Intrarea turbosuflantei
IeT^> Ieşirea turbosuflantei
CNI-=> Contact normal închis

TEHNIUM septembrie 2006

AUTO-MOTO

motorului, prin limitarea
turaţiei la valoarea pre¬
scrisă din fabrică. Se com¬
pune în principal dintr-un
cilindru şi o tijă metalică
acţionată de o membrană
elastică, amplasată în inte¬
riorul acestui cilindru pneu¬
matic. Pe o parte a mem¬
branei apasă presiunea
generată de turbosuflantă,
iar pe cealaltă parte, un arc
spiral calibrat. Tija metalică
deschide şi închide mai
mult sau mai puţin o uşiţă
(sertar) amplasată în car¬
casa turbinei. Când
suprapresiunea aerului în
galeria de aspiraţie a
motorului se apropie de va¬
loarea maximă admisă
(pentru exemplul dat, 0,8
barr), dispozitivul de limi¬
tare 16 începe să deschidă
uşiţa din carcasa turbinei. O
parte din gaze scapă prin
această “scurtătură” direct în
galeria de evacuare, fără să
mai aibă vreun efect asupra
turbinei. Ca urmare, turaţia
acesteia se micşorează şi,
odată cu ea, suprapresiunea

turbosuflantei. Unitatea cen¬
trală de comandă UCC
sesizează această scădere a
valorii suprapresiunii şi
comandă micşorarea (pro¬
porţională) a debitului injec-
toarelor, corelând astfel canti¬

tatea de aer cu cea de carbu¬
rant.

Electroventilul cu 3 căi 13,
comandat de unitatea centrală
(UCC) 28, face legătura, după
caz, cu cilindrul dispozitivului
de reglare a suprapresiunii şi

1 .=> Manocontact

2. => Pompă auto

3. => Ohmmetru

4. => Manometru 0 + 5 barr

5. => Supapa pompei auto

Manocoritaci

Presiune

1. ri => ioon/o,5w

2. R2 => 22KM0.5W

3. R3 => 2K2/0.5W

4. Tl=> BC251B

5. T2=> BD 437 sau 2N3055

6. C => 1 0{jF/ 63V (Obligatoriu cu tantal)

7. P => lOOkO (Semireglabil cu scală liniară)

TEHNIUM septembrie 2006

AUTO-MOTO

CAPAC PORT CONTACT

Material => Textolit
Buc. => 1

evacuarea turbosuflantei, sau între acesta şi
galeria din spatele filtrului de aer 14 (intrarea
turbosuflantei).

Dacă legătura electrică între unitatea cen¬
trală UCC şi bobina ventilului cu 3 căi 13 nu se
mai realizează corespunzător, de regulă prin
defectarea unui etaj final al unităţii centrale de
comandă 28, funcţionarea corectă a motorului

termic va fi afectată; fie că apar limitări şi
motorul întrerupe la sarcini şi turaţii ridi¬
cate, fie că acesta nu se mai turează
corespunzător şi puterea i se reduce
semnificativ, cu efect direct asupra
reprizelor autoturismului. Primul caz apare
atunci când înfăşurarea electroventilului
13 este menţinută în permanenţă de către
UCC sub tensiune, iar al doilea caz,
atunci când nu este deloc alimentată.

Dacă în urma verificărilor rezultă că
defecţiunea este în interiorul UCC, atunci
situaţia este gravă, întrucât preţul de cost
al unui asemenea modul este mare. Pe de
altă parte, celelalte componente ale UCC
funcţionând normal, nu este recoman¬
dabilă înlocuirea sa cu altă unitate nouă.
Rolul etajului defect poate fi preluat de un
manocontact, a cărui descriere constructiv-
funcţională este făcută în cele ce urmează.

în figura 2 este prezentată schema
instalaţiei de comandă a electroventilului
cu 3 căi 13 (fig. 1), aşa cum a fost realiza¬
tă de fabrică, iar în figura 3, schema
funcţională modificată prin adăugarea
manocontactului realizat în regie proprie
sau într-un atelier mecanic dotat cu strung.

Analizând funcţionarea instalaţiei originale
cu ajutorul schemei bloc din figura 2, rezultă că
la închiderea contactului cu cheie al maşinii,
unitatea centrală 1 (UCC) alimentează sub o
tensiune continuă de 12V înfăşurarea electro¬
ventilului cu trei căi 2. în aceste condiţii se face

ŞURUB CONTACT

Material bz. laminat
sau alamă

Buc . 1

legătura între intrarea b a electroventilului şi
ieşirea c, astfel că dispozitivul 16 (fig. 1) de
reglare a presiunii aerului debitat de turbosu-
flantă este inactiv, uşiţa din galeria de eva¬
cuare închisă şi turbina lucrează în plin, fiind
antrenată de toate gazele de eşapament. Ca
urmare, turaţia acesteia creşte şi, odată cu ea,
presiunea aerului debitat de turbosuflantă în
galeria de admisie a motorului termic. Când
această presiune atinge valoarea maximă pre¬
scrisă (în acest caz, +0,8 barr), unitatea cen¬
trală 1 (fig. 2) întrerupe alimentarea bobinei
electroventilului 2 care, la rândul său, taie legă¬
tura dintre b şi c, dar permite aerului sub pre-

TEHNIUM septembrie 2006

AUTO-MOTO

siune de la intrarea b să ajungă la ieşirea a şi,
de aici, la dispozitivul 3 de reglare a intensităţii
suprapresiunii. Acesta deschide mai mult sau
mai puţin, după caz, uşiţa din galeria de eva¬
cuare şi o parte din ele ocolesc turbina. Turaţia
turbinei scade, ducând la diminuarea
suprapresiunii.

In schema bloc din figura 3, rolul unităţii
centrale de comandă UCC este preluat de
manocontactul 1 . După cum se vede în figurile
3 şi 4, acest ansamblu are un contact electric
normal închis, activat direct de presiunea aeru¬
lui de la ieşirea turbosuflantei. Manocontactul

este prereglat pentru 0,8 barr, presiune
normală pentru motoarele a căror putere
maximă ajunge la 150 kW (204 CP), dar
se poate regla să limiteze suprapresiunea
turbosuflantei la orice valoare cuprinsă în
domeniul 0,4-r2 barr. Prin înseşi concepţia
şi construcţia sa, manocontactul rea¬
lizează inerţial amortizarea proceselor
tranzitorii astfel încât funcţionarea motoru¬
lui să fie ireproşabilă; cu condiţia ca şi
celelalte„ansamble ale acestuia să lucreze
corect. în aceste condiţii, motorul va fi
deosebit de “nervos” (specific turismelor
cu conotaţie sportivă), dar fără să apară
detonaţii nedorite la sarcini maximale.

O condiţie elementară, dar în acelaşi
timp esenţială, este aceea de a utiliza ben¬
zină de calitate, cu cifra octanică indicată
în cartea tehnică a autoturismului. Condiţia
se referă şi la bujiile din dotarea motoru¬
lui. Acestea trebuie să fie în mod obligato¬
riu cele indicate de uzina constructoare şi
să nu depăşească limita maximă de
exploatare a lor (de regulă, 30 000 km).

Figura 4 prezintă ansamblul manocon-
tactului, împreună cu desenele de exe¬
cuţie pentru toate componentele sale. Se va
acorda o deosebită grijă la honuirea interioară
a cilindrului 2 şi la rectificarea suprafeţei exte¬
rioare a pistonului 4, astfel încât acesta să
gliseze cât mai uşor, dar să nu existe scăpări
semnificative de aer între cele două piese.
Dacă este necesar, în piesa 1 (din textolit) se
va practica un canal circular în care se intro¬
duce o garnitură toroidală din cauciuc (oring).
Această garnitură va împiedica scăparea aeru¬
lui prin îmbinarea filetată dintre piesa elec-
troizolantă 1 şi cilindrul 2. Şurubul de contact 3
va depăşi peretele frontal interior al piesei 1 cu

cca 1 mm, astfel
încât între aceasta
şi pistonul 4 să fie o
distanţă de 1 mm.
Odată montat, nu
se va mai umbla la
acest şurub de con¬
tact. De aceea, este
recomandabil să se
fixeze de piesa
electroizolantă 1 cu
un adeziv, care va
împiedica totodată
şi scăpările de gaze
dintre cele două
piese. în locul
adezivului poate fi
preferată şi o garni¬
tură inelară (pre-

TEHNIUM septembrie 2006

AUTO-MOTO

sată prin şaibă plată şi piuliţă)
care să etanşeze îmbinarea
dintre piesa, 1 şi şurubul de
contact 3. în acest caz se
practică un locaş adecvat în
peretele frontal exterior al pie¬
sei 1 pentru introducerea gar¬
niturii inelare (oring).

Notă. Este obligatorie
înserierea manocontactului cu
conductorul de masă şi una
dintre cele două borne elec¬
trice ale electromagnetului 1
(fig. 3). Cealaltă bornă a
înfăşurării electroventilului se
va lega la conductorul de +
care vine de la
ieşirea contactului
cu cheie al autove¬
hiculului.

în figura 5 este
prezentată o vari¬
antă a unui dispozi¬
tiv de reglare-
etalonare a acestui
manocontact.

Suprapresiunea
poate fi majorată cu
0,1+0 ; 2 barr (de
exemplu, de la 0,8
la 1 barrj, dar se va
avea grijă ca la sarcini mari,
apropiate de cele maxim
admise, motorul să nu
înceapă să întrerupă (cu

şocuri). Mărind presiunea cu
0,1 +0,2 barr, motorul va
deveni şi mai “nervos”, cu
acceleraţii şi reprize de viteză
superioare celor iniţiale.

Pentru a face o astfel de
intervenţie tehnică, este indi¬
cat ca mai înainte să citiţi cu
atenţie cartea tehnică a
maşinii d-voastră, astfel încât
să cunoaşteţi temeinic carac¬
teristicile tehnico-funcţionale
ale motorului acesteia. Pot
apărea situaţii în care amorti¬
zarea inerţială a proceselor
tranzitorii la manocontactul
prezentat în figura 4 să nu fie
suficientă. în acest caz, legă¬
tura electrică între manocon¬
tact şi electroventilul cu trei căi
va fi rea¬
lizată prin
interme¬
diul tem¬
poriza¬
torului cu
întârziere
la de-
conec¬
tare,
prezentat
în figura
6. întâr¬
zierea va
fi reglată, după caz, între 0,5
şi 2 secunde cu ajutorul semi-
reglabilului P din baza tranzis¬
torului TI.

CAPAC

Material => Oţel (OL38; OL40 etc .)
Buc.=> 1

Notă, Arcul va avea lungimea şi diametrul
în funcţie de piesele de mai sus.

Orientativ: L = 45mm f D (interior) = 09 + lOmm

4.5 1

23.5

\ S

d>4

<t>2

-■

Material =

Buc.=$ 1

' *

RACORD

OL38; O AO sau bz. laminat

TEHNIUM septembrie 2006

AUTO-MOTO

CONSTRUCŢIA
şi UTILIZAREA
STROBOSCOPULUI

la REGLAJUL
AVANSULUI
la APRINDERE

Ing. I. LUNGII

în condiţiile actuale, exploatarea
raţională a automobilului este o
necesitate din ce în ce mai stringen¬
tă, preţul benzinei în continuă
creştere fiind un factor determinant
în economia costurilor.

Un motor, chiar nou, reglat
incorect va consuma mai mult, va da
rezultate slabe şi se va uza mult mai
repede, optimizarea carburaţiei şi
aprinderii ducând la dispariţia aces¬
tor inconveniente.

Conform teoriei învăţate la
şcoală, un motor în patru timpi
funcţionează astfel:

în timpul 1 pistonul coboară în
cilindru şi prin supapa de admisie
deschisă se aspiră amestecul carbu¬
rant la motorul Otto, respectiv numai
aer la motorul Diesel.

Apoi supapa de admisie se
închide şi pistonul urcă, în timpul 2,
comprimând gazele. Când pistonul a
ajuns în punctul mort superior
(PMS), amestecul este aprins (injec¬
tat ia motorul Diesel) şi datorită pre¬
siuni; create, pistonul coboară (tim¬
pul 3) apoi se deschide supapa de
evacuare şi pistonul urcă din nou,
evacuând gazele arse (timpul 4). Cu
câteva mici corecţii, teoria rămâne
valabilă numai pentru motoarele
navale sau stabile foarte mari,
care funcţionează constant la cca
100 rot/min.

La motorul de automobil modern,
care funcţionează între cca 800 şi
5000 sau chiar 7000 rot/min, lucrurile
se schimbă radical.

Arderea combustibilului este o

reacţie chimică, care are o durată de
timp relativ constantă, iar timpul
disponibil pentru producerea ei
devine din ce în ce mai scurt pe
măsură ce turaţia creşte. Pentru a
permite desfăşurarea optimă a
arderii şi pentru ca presiunea să fie
maximă asupra pistonului, când
acesta începe să coboare, aprin¬
derea trebuie să înceapă înainte ca
pistonul să ajungă în PMS, avansul
necesar fiind dependent atât de
turaţia, cât şi de sarcina motorului,
deoarece viteza de ardere variază
uşor cu presiunea, temperatura şi
calitatea amestecului din cilindru, în
momentul aprinderii. La un motor
funcţionând la temperatura normală,
viteza de propagare a frontului de
flacără este de aproximativ 12...
18 m/s.

Pentru a optimiza funcţionarea la
diferite sarcini şi turaţii, există două
dispozitive de corecţie a avansului la
aprindere, cel cu depresiune (vacuu-
matic), controlat de către depre¬
siunea din galeria de admisie,
reglând avansul în funcţie de sarcina
motorului, şi dispozitivul centrifugal,
aflat în corpul distribuitorului, reglân-
du-l în funcţie de turaţie.

Din cele spuse mai sus rezultă
că avansul la aprindere are o influ¬
enţă decisivă asupra funcţionării
motorului, iar la reglaj incorect per¬
formanţele acestuia scad dramatic,
pe măsură ce consumul de com¬
bustibil creşte complet nejustificat.

Dacă avansul este prea mic, pu¬
terea motorului scade (motorul nu

trage), iar dacă este prea mare,
motorul funcţionează cu detonaţii
(motorul ţăcăne).

Reglajul iniţial se poate face sta¬
tic, dar pentru a putea aprecia
funcţionarea dispozitivelor de
corecţie (centrifugal şi vacuumatic)
este necesară o metodă de urmărire
dinamică în timp ce motorul
funcţionează la diferite turaţii.

Reglajul static se face conectând
un bec de putere mică (5 W) între
borna distribuitorului şi masă. Se
pune contactul şi se roteşte încet
motorul cu mâna (preferabil cu bujii-
le şi capacul distribuitorului demon¬
tate) până când becul se aprinde şi
lama rotorului arată spre fişa care
merge la cilindrul 1, şi se observă
poziţia semnului de pe volantă, care
trebuie să corespundă cu semnul de
pe carcasa ambreiajului.

Reglajul dinamic se poate face
cu ajutorul stroboscopului la
motoarele Otto, vizualizând semnul
(semnele) de punere la punct.
Funcţionarea acestui aparat este
următoarea: o lampă suficient de
puternică se aprinde sincron cu
rotaţia motorului, fiind comandată de
scânteia de la cilindrul 1, pentru care
sunt trasate semnele pe volantă.
Dacă durata luminii este destul de
mică, în timpul iluminării semnul nu
se mişcă perceptibil şi apare ca
stând pe loc, deşi motorul se roteşte,
pentru că, dintre două obiecte, ochiul
uman reţine mai bine pe cel iluminat
mai puternic. Modificând turaţia,
semnul se va deplasa în funcţie de

TEHNIUM septembrie 2006

AUTO-MOTO

) —

TEHNIUM septembrie 2006

AUTO-MOTO

acţiunea dispozitivelor de corecţie,
dacă acestea funcţionează.

Stroboscopul este compus dintr-un
oscilator cu două tranzistoare 2N
5496 (BD 243 C), împerecheate cu
factori de amplificare p cât mai egali,
cu valoare de 25...50 şi cu un trans¬
formator cu ferită oală, care ridică
tensiunea bateriei la aproximativ
500...550V.

O punte redresoare ( 4 diode 1 N
4007 sau, mai bine, diode redre¬
soare rapide BA 159) produce
curentul continuu pentru încărcarea
condensatorului nepolarizat de 3,75
uF. de alimentare a lămpii de bliţ, de
tip IFK 120. de producţie rusească
(sau oricare altă lampă cu energie
nominală de cel puţin 100 J).

Lampa de bliţ este polarizată şi
se va monta respectând polaritatea.
Electrodul negativ este de obicei mai
gros şi acoperit cu o metalizare cu
aspect mat.

Un mic bec cu neon, cu rezis¬
tenţa de limitare aferentă,, semna¬
lizează prezenţa tensiunii. In paralel
pe ieşirea secundarului se montează
o rezistenţă de 470 kQ/1W, metal-
oxid, care limitează vârfurile de tensi¬
une, pentru că la funcţionarea în gol
tensiunea nu este perfect drep¬
tunghiulară, existând un mic vârf la
începutul oscilaţiei.

Sincronizarea se face cu un cap¬
tator capacitiv, pus pur şi simplu pe
fişa cilindrului I.La stroboscoapele
industriale pe care le-am văzut până
acum (Bosch, aparate ruseşti etc.)
se folosea un dispozitiv separator
montat pe bujie, ceea ce impunea
oprirea motorului şi apoi pornirea
pentru măsurători. Am preferat un
captator capacitiv, care poate fi pus
sau scos de pe fişă în timpul
funcţionării, fără pericol de electro¬
cutare nici la aprinderile electronice
de mare putere, bineînţeles cu
condiţia de a-l ţine de mânerele
izolante.

Sistemul a dat deplină satisfacţie
atât la aprinderile electronice cât şi
la cele clasice şi are avantajul că evi¬
denţiază foarte bine defectele de
aprindere (pierderi de curent, scân-
te s'abe sau târâtoare, bobină de
inttxto slabă etc.).

i-jnina lămpii este suficient de
puternică pentru a putea lucra la
lumina ziei (cu condiţia să nu bată
soarele cfrec; in ocul de lucru) şi
foarte scurtă (sub 0,1 ms), astfel că
semnul se vede sând pe loc chiar la
turaţia de 300: ret ~iin, la turaţii mai
mari semnul (fispărând din cadrul
ferestrei de observare, datorită acţi¬
unii dispozitivelor de control.

Am folosit o schemă clasică cu
polarizare prin rezistente. care nu
pune probleme. Carcasa bobinei se

cumpără odată cu ferita, sau se
execută pe strung din textolit, la
dimensiunile indicate.

Se bobinează întâi secundarul,
spiră lângă spiră, cu câte un strat de
hârtie de condensator (kraft) după
fiecare strat, cu multă atenţie
deoarece tensiunea între două stra¬
turi vecine este mare şi există peri¬
colul de străpungere. Apoi se aşază
un strat de preşpan şi se bobinează
strâns cele două înfăşurări primare
simultan cu două fire. Se fixează
capetele cu aţă de cusut şi se
rigidizează cu răşină epoxidică
transparentă sau cu bandă adezivă,
pentru a nu se putea desface. Se
aplică încă un strat de hârtie şi se
bobinează (pe mijlocul carcasei)
înfăşurările de comandă, una lângă
alta. Se scot capetele şi se pune un
strat final de preşpan.Toată operaţia
trebuie făcută cu atenţie şi foarte
strâns, spaţiul disponibil fiind limitat.
La primar se leagă sfârşitul unei
înfăşurări cu începutul celeilalte.

Bobina se montează într-o oală <|>
34x 28 de producţie indigenă, cu un
întrefier de 0,20 mm, realizabil
dintr-un inel de carton de grosime
potrivită, şi se fixează pe urechea 4
cu un şurub din alamă M4x 35 cu
piuliţă, două şaibe şi două garni-
turele din cauciuc de 1 mm grosime.

Problema feritelor fiind una com¬
plicată pentru orice amator, datorită
necunoaşterii parametrilor, precizez
că am utilizat o oală cu dimensiunile
indicate mai sus, fără întrefier iniţial,
produsă de firma Afero din Bucureşti
(www. afero.ro) cu care am obţinut
rezultate foarte bune.

Alimentat de la bateria maşinii,
oscilatorul încarcă condensatorul la
cca 550 V, la un consum de curent
de 0,38...0,4 A, lucrând pe o
frecvenţă de aproximativ 72 kHz,
care scade cam la 35 kHz în sarcină
şi consumă în gol cca 0,38 A.

Condensatorul este de 3,75
pF/450 V c.a., utilizat pentru
motoare asincrone şi găsibil pe piaţă
şi poate fi folosit cu încredere,
rezistând în c.c. la pestei400 V.

Nu se poate folosi un conden¬
sator electrolitic, tensiunea depăşind
limita acestui tip.

Datorită faptului că există mai
multe mărci pe piaţă pentru acest
condensator, puţin diferite ca mod
de prindere şi borne, nu am detaliat
complet placa de fixare a acestuia,
urmând ca amatorul să o adapteze
condensatorului pe care-l are.

Construcţie

Tot ansamblul se montează pe
două lonjeroane din tablă de alu¬
miniu şi trei plăci de fixare şi este
închis într-o carcasă executată
dintr-o bucată de ţeavă din PVC cu

diametrul exterior de 40 mm şi cel
interior de min. 36,5 mm. Nu se va
folosi ţeavă din PP, care nu se poate
lipi şi se prelucrează mult mai prost
decât PVC-ul.

La partea posterioară ansamblul
este închis cu un capac tot din PVC,
realizat prin prelucrare mecanică.

Lonjeroanele se taie din tablă de
aluminiu moale de 0,8mm, se
îndoaie la raza indicată în desen pe
o bucată de teavă de instalaţii de un
ţol, iar decupările se execută prin
tăiere cu traforajul, cu o pânză de
tăiat metal, şi se finisează cu o pilă
de unghii diamantată.

Pentru aşezarea tranzistoarelor
şi disiparea căldurii se execută tot
din tablă de aluminiu două plăcuţe
conform desenului şi înainte de
montaj se ung cu vaselină siliconică
pe ambele feţe pentru a asigura o
rezistenţă termică corespunzătoare.
Tranzistoarele se montează izolate
cu câte o plăcuţă de mică, vaselină
siliconică, un mic tub izolant şi o
şaibă din pertinax şi sunt fixate cu
câte un şurub M3 cu cap înecat cu
piuliţă şi şaibă. Tot cu şuruburi simi¬
lare se fixează şi urechea cu trans¬
formatorul cu ferită.

Se va verifica izolarea tranzis¬
toarelor faţă de lonjeroane şi
plăcuţele intermediare.

Cele trei plăci de fixare se exe¬
cută din sticlotextolit de 1 ,6 mm
grosime, de pe care s-a îndepărtat
folia de cupru, cu excepţia primei
plăci, pe care rămân trei zone, şi se
prelucrează cu traforajul cu pânză
de tăiat metal şi cu o pilă fină, decu¬
pajele laterale în corespondenţă cu
lonjeroanele.

Pe prima placă s-a fixat cu nituri
de aluminiu un microîntrerupător
Crouzet de 5A/250V la care con¬
tactele normal închise s-au tăiat cu
traforajul, o siguranţă de 3 A cu
clemele respective găsibile la maga¬
zine şi o diodă de protecţie de tip
RAG 115 sau 215, montată în con-
ducţie inversă (cu catodul spre privi¬
tor) într-o gaură <j>9, între două
plăcuţe de alamă fixate cu nituri pe
cele două feţe ale plăcii.

în caz de conectare inversă a
cablului de alimentare, dioda intră în
conducţie (rezistă la 250 A în impuls)
şi arde instantaneu siguranţa, prote¬
jând aparatul.

Deşi este numită antiprost în jar¬
gonul electroniştilor, dioda este
deosebit de utilă şi a fost montată
înaintea microîntrerupătorului care
nu ar rezista la un scurtcircuit.

După terminarea aparatului am
găsit pe piaţă microîntrerupătoare
mai mici ca dimensiuni, de 3A/250 V,
care pot fi utilizate în locul celui indi¬
cat mai sus.

TEHNIUM septembrie 2006

AUTO-MOTO

în partea inferioară am fixat două
capse <j>3 mm, de care se cosi¬
toreşte cablul de alimentare
2x0,75mm 2 , lung de cca Im şi pre¬
văzut cu cleme crocodil ( de culoare
roşie pentru plus şi neagră pentru
minus) la celelalte capete.

Capsa minus se va conecta la
emitoarele tranzistoarelor şi la unul
din lonjeroane. Borna din dreapta
a întrerupătorului se va conecta cu
un fir trecut printr-o gaură în placă la
punctul median al înfăşurării primare
a transformatorului.

Pe placa a doua am fixat 4 capse,

epoxy un papuc mamă <|>2, recupe¬
rat de la un cablu de alimentarş de
casetofon, de care am cositorit o
lamelă elastică recuperară de la un
releu defect, care face contact cu
electrodul de sincronizare al tubului.

Pentru aceasta am introdus în
papuc un electrod de acelaşi
diametru, uns uşor cu vaselină pen¬
tru a nu fi lipit, şi care a fost înde¬
părtat după întărirea răşinii.

Drept matriţă de turnare am
folosit un capac de pix din plastic,
tăiat la dimensiunile necesare şi uns
uşor cu vaselină la interior.

finisată apoi cu şmirghel de granu-
laţie 400, apoi 1000, şi lustruită în
final cu pastă de dinţi.

Piciorul se poate lipi cu cloro¬
form de lupă.

Ţeava din PVC care constituie
carcasa aparatului se va prelucra
conform desenului şi din acelaşi
material se va confecţiona un inel
de 4 mm lungime, care se va tăia pe
generatoare şi se va scurta astfel ca
să intre forţat în tub, iar apoi se va
lipi de acesta cu adeziv pentru PVC,
constituind opritorul lupei.

Rezistenţele şi condensatorul

diodele care formează puntea
redresoare şi rezistenţa de 470 kQ şi
în mijloc am lăsat un loc pentru
prinderea condensatorului.

Ieşirea punţii redresoare se va
lega cu două fire izolate la capsele
de pe placa a treia.

Placa a treia este destul de com¬
plicată. Pe o parte există două
plăcuţe de alamă de care se cosi¬
toresc papucii tată ai condensatoru¬
lui, scurtaţi astfel ca să rămână loc
pentru letcon.

Pe partea cealaltă şi prinse cu
aceleaşi capse sunt alte două
plăcuţe îndoite şi cu gaură <j>1 pentru
fixarea tubului de bliţ. între capse
este fixat prin turnare în răşină

în partea superioară este montat
într-un semitub din tablă subţire sau
din plastic un bec cu neon indicator
de prezenţă a tensiunii înalte, cu
rezistenţa de limitare de 330 kQ.

Nu am detaliat separat toate
plăcuţele, deoarece şi aşa sunt
multe desene, iar dimensiunile
unora depind de condensator sau
de microîntrerupătorul folosit.

Dintr-un tub de spray de 35mm
diametru am improvizat un reflector,
iar din capacul lui din plastic dis-
tanţierul.

In vârful tubului este montată o
lupă* cu picior, în care se fixează
vârful tubului de bliţ, executată din
plexiglas transparent pe strung,

electrolitic se vor monta în aer pe
terminalele tranzistoarelor.

După montarea pieselor se vor
asambla lonjeroanele şi cele trei
plăci, se vor executa lipiturile şi plăcile
se vor lipi cu prenadez de lonjeroane.

în serie cu montajul se va monta
o rezistenţă de 3,3...4,70/5 W, se va
conecta un voltmetru pe scara de
min. 600 V la bornele condensatoru¬
lui şi se va cupla tensiunea de ali¬
mentare. Dacă oscilatorul nu
funcţionează (voltmetrul nu indică
tensiune), se vor schimba între ele
capetele înfăşurărilor de comandă
ale bazelor tranzistoarelor. Se veri¬
fică prezenţa tensiunii şi se înde¬
părtează rezistenţa serie.

TEHNIUM septembrie 2006

AUTO-MOTO

Pentru continuitatea circuitului de
sincronizare, lonjeronul din dreapta
(privind din partea opusă lămpii) se
va lega electric la minusul conden¬
satorului.

Captatorul capacitiv se constru¬
ieşte dintr-o clemă crocodil cu
mânere izolate, căreia i se pilesc
capetele şi se lipesc cu cositor două
plăcuţe din tablă de 10x60 mm,
îndoite la rază pe un burghiu de 8
mm, se leagă cu un conductor liţat
bine izolat, cu lungimea de cca 1 m
şi o banană improvizată, care va
intra în papucul de pe placa 3.

greu cu mâna, şi se reglează dis¬
tanţa între contactele ruptorului la
valoarea corectă (de obicei 0,3...0,4
mm).

Se porneşte motorul, se aşteap¬
tă să se încălzească şi eventual se
reglează turaţia de mers în gol, la
valoarea normală.

Prin tragerea tubului de legătură
se deconectează avansul vacu-
umatic (acest lucru este valabil la
majoritatea automobilelor, dar nu la
toate - se va consulta cartea
tehnică). Turaţia motorului trebuie să
scadă şi prin tub motorul să aspire

din construcţie cu avans fix şi pe
volantă există două semne, unul
mai mare pentru PMS şi al doilea
pentru avansul fix. în acest caz, al
doilea semn se va aduce în dreptul
reperului.

Se fixează distribuitorul cu
şurubul lui şi se accelerează încet
motorul. Semnul trebuie să se
deplaseze în sensul invers rotaţiei
motorului, indicând că avansul cen¬
trifugal funcţionează, în caz contrar
fiind necesară repararea sau
înlocuirea lui.

Cuplând la loc tubul avansului

' •

Butonul de acţionare, executat
dintr-o bucăţică de plexiglas, va fi
blocat cu o piesă din sârmă de 1

mm.

Modul de lucru

Gemele crocodil ale cablului de
a. imentare se leagă la bornele
ba:e r e respectând polaritatea,
bara-a capiului de sincronizare se
introo-ce dcaşul respectiv şi cap¬
tatorii se asază pe fişa cilindrului 1.

Apăsă" butonul, lampa de
prezenţă sersune înaltă se va
aprinde, ndcând că aparatul
funcţionează

Se qlShnţlff uşor şurubul de
fixare al ruptor-dsfeiuioruiui, astfel
ca acesta să roaâ - ren destul de

aer. Dacă acest lucru nu se pro¬
duce, se desfundă tubul sau orificiul
dinspre galeria de admisie şi se ve¬
rifică dispozitivul de avans vacu-
umatic.

Se apasă butonul şi se îndreap¬
tă stroboscopul spre fanta de pe
carcasa ambreiajului sau, după caz,
spre semnul de pe fulie.

Dacă nu se vede semnul, o a
doua persoană va roti foarte încet
corpul distribuitorului înainte sau
înapoi, până când semnul va
apărea în dreptul reperului fix.

Avansul creşte la rotirea în sens
invers rotaţiei distribuitorului şi
scade la rotirea în acelaşi sens.

Unele motoare sunt prevăzute

vacuumatic, semnul se va deplasa în
continuare în sens contrar rotaţiei
motorului şi turaţia va reveni la normal.

Identificarea cilindrului 1

La motoarele cu doi cilindri în
linie, oricare din ei poate fi conside¬
rat cilindrul 1, aprinderile fiind deca¬
late cu 360°.La motoarele cu patru
cilindri în linie, pistoanele 1 şi 4
merg împreună, aprinderile sunt
decalate cu 360° şi situaţia este
similară cu cea de mai sus.

La celelalte motoare ( cu 3, 5, 6
sau 8 cilindri, sau motoare boxer)
este necesară consultarea cărţii
tehnice.

De obicei, la maşinile de fabri¬
caţie germană cilindrul 1 este

TEHNIUM s e p e e r r o rie 2006

AUTO-MOTO

/?/- 1/7II $2 • /Q O -Cl

A '3 ~ 330 KM. U<t 1w

C ( ? 3,7S/u F;*fSO \1 cp
C i - f Ojj F; 2 SV
a.s 2* /OS/o ^ O t 85
b * 3 7 <5 S/P • 'F o t 2
C * 4 ,S•* t/,5 sa - 4> o,S

1.5 f. c

1 — 1

f îi

fcvf

r\i. i
□rl

kV-i

5 :

I ( oi

4—

marcat cu un semn pe partea
frontală a corpului distribuitorului.

Defecte observabile
- La funcţionare normală a
aprinderii, lumina lămpii este
scurtă şi puternică.

- Dacă aprinderile lămpii sunt
neregulate, cu întreruperi, sau
lumini multiple, bujia respectivă,
fişa ei, capacul distribuitorului sau
bobina de inducţie produc pierderi
de curent. Se va înlocui bujia cu
una curată şi dacă defectul per¬
sistă, se vor verifica celelalte
cauze şi se vor remedia sau
înlocui piesele defecte.

- Dacă semnul de pe volantă
nu este stabil şi sare înainte şi
înapoi, înseamnă că arcul contac¬
tului mobil este prea slab sau
şurubul contactului fix este slăbit
ori cu filetul stricat (defect obişnuit
la Dacia şi Renault). La aprinderile
electronice, traductorul de poziţie
(de obicei un generator Hali) nu
este bine fixat, sau arborele dis¬
tribuitorului este excesiv de uzat şi
are joc mult prea mare.

- Funcţionarea dispozitivelor de
reglare automată a avansului, iden¬
tificarea şi remedierea defectelor
au fost explicate mai sus.

Bibliografie

RCristea, Practica automobilu¬
lui, Editura Tehnică, 1966

TEHNIUM septembrie 2006

RADIOCASETOFONUL FIRST No 556

Prin amabilitatea unui cititor al lui TEHNIUM, care ne-a oferit această schemă, în scopul îmbunătăţirii performanţelor. Aşadar, confruntând aparatul
schemă în ideea că s-ar putea să ne fie de folos - dar neştiind că deja cineva dv. cu schema alăturată, s-ar putea să constataţi unele mici modificări, care
„plânge“ să o procure ' - suntem bucuroşi, domnule N. Danciu (Bucureşti) că însă nu vă vor încurca - sperăm - la depanarea dorită.

DUtem să vă onorăm solicitarea. Este vorba despre casetofonul FIRST No
556, care spuneaţi că vă interesează, dar vă rugăm să remarcaţi precizarea
fabricantului, care îşi rezervă dreptul de a aduce unele modificări ulterioare în

Ofer la schimb diverse numere ale revistei TEHNIUM.
Tudor Buzea, tel. 746 54 85

DIVE

SMENT

123456789 10 11

1
2

8
9

10
11

ORIZONTAL: 1) Navă mică de război care na¬
vighează pe fluvii sau în apropierea litoralului, pe o rază
redusă de acţiune - Totalul de combustibil, apă şi
provizii luate la bord. 2) Cel mai răspândit mijloc de
deplasare a navelor, care prin rotire se înşurubează în
apă şi realizează forţa de propulsie - Totalitatea navelor
fluviale, maritime sau aeriene ale unui stat. 3) Tip de
navă port-bagaje - Direcţia urmată de o navă. 4) Mijloc
de ţintă! - Suport al unei arme de foc - Nave goale! 5)
Abrevaţie uzuală pentru “republică” - A roti nava în jurul
unei ancore sau geamanduri pentru compensarea com¬
pasului magnetic. 6) Stare neplăcută pe care o are omul
neobişnuit cu oscilaţiile navei (3 cuv.). 7) Regină a ama¬
zoanelor, eponima Mării Egee - A micşora intensitatea
unui fenomen. 8) A pescui fie fără permis, fie în
perioade prohibitive, fie uzând de mijloace interzise -
Lac în Scoţia. 9) Botul porcului - Punte! - Nedrept. 10)
Aflate în port! - Navă uşoară de sport sau pentru călă¬
torii de agrement. 11) Navă cu pânze - Unul dintre
simţuri.

VERTICAL: 1) Navă cu vele, corabie - Navă cu două
catarge, cu pânze pătrate şi bompres, uneori şi cu
motor, folosită în trecut în scopuri militare. 2) Avânt - A
ventila. 3) Navă de luptă de tonaj mediu şi cu viteză
mare, fără cuirasă, care dispune de armament de arti¬
lerie, rachete şi torpile. 4) Abrevaţie pentru “echipă” -
Odgon lung cu care se leagă de catarg sau de babalele
din proră o ambarcaţie sau o navă pentru a fi remorcată
de pe mal împotriva curentului unui curs de apă - în
spate, la proră! 5) Aflate la cutere! - Pe luciul lor plutesc
navele - Oprit în faţă! 6) Dana Frăsineanu - Haină de
ceremonie ca o pelerină lungă şi largă, care se poartă
peste celelalte haine (pl.). 7) Navă de război cu trei
catarge, folosită în secolele trecute, dotată cu
numeroase tunuri instalate pe ambele borduri şi desti¬
nată serviciului de recunoaştere şi de pază - Ape fără
peşte! 8) Menţinerea la suprafaţa apei, prin scufundarea
paitială în volumul acesteia, vorbind despre o navă -
Ion Horea. 9) Aluviune de buşteni, vreascuri, nămol şi
pietre (reg.) - A_părăsi de bună voie ceva. 10) întâlnite
la un plutitor! - început de naufragiu! - A duşmăni. 11)
Vehicule care circulă pe apă - Ambarcaţie pescărească
de lemn cu o capacitate cuprinsă între 10 şi 100 de
tone, care poate naviga cu pânze sau cu motor.

Dicţionar: LASH, EGE, URR, ECH, LOM.

Gheorghe BRAŞOVEANU

CÂND OAMENII
D€ STIINTÂ ZÂMBESC

F F

• Colegii marelui fiziolog rus Ivan Petrovici Pavlov
(1849-1936) au strâns odată o sumă de bani pentru ca
acesta să-şi cumpere un nou costum, deoarece cel vechi
se uzase complet (tânărul cercetător pe atunci era
de-abia la începutul activităţii sale şi situaţia sa materială
era destul de precară).

- Vă mulţumesc, prieteni! - a spus Ivan Petrovici
emoţionat.

în ziua următoare, el a intrat în laborator cu ochii
strălucind de bucurie. în mâini ţinea o sfoară de care
erau legaţi mai mulţi câini de culori diferite, care
schelălăiau pe toate tonurile.

- Nici nu vă puteţi închipui cât de bine mi-au prins
banii voştri. Voi putea extinde experienţele mele şi mai
mult... în ceea ce priveşte costumul, fiţi fără grijă, mă
mai ţine acesta.

• Bacteriologul francez Louis Pasteur (1822-1895)
tocmai efectua în laboratorul său o serie de cercetări
asupra bacteriilor de variolă, când la el a dat năvală un
necunoscut. Acesta s-a prezentat drept secundantul unui
“suspus” care, considerându-se jignit de Pasteur, îi cerea
satisfacţie.

După ce l-a ascultat liniştit, marele savant i-a spus:

- Dacă mă provoacă, înseamnă că am dreptul să-mi
aleg armele, lată două eprubete: în una sunt microbi de
variolă, iar în cealaltă - apă curată. Dacă omul care te-a
trimis este de acord să bea la întâmplare lichidul aflat în
una dintre aceste eprubete, eu voi bea conţinutul
celeilalte.

Duelul nu a mai avut loc.

• In 1807 mecanicul Fulton se înfăţişă lui Napoleon
Bonaparte şi îi propuse înzestrarea flotei franceze cu
nave acţionate cu ajutorul aburului.

- Cu navele de luptă acţionate cu ajutorul aburului o
să zdrobiţi Anglia - spuse Fulton.

Napoleon îi răspunse:

- în fiecare zi mi se aduc proiecte, unul mai absurd
decât altul. Nu mai departe decât ieri, mi s-a propus
atacarea ţărmului englez cu ajutorul cavaleriei, “călare”
pe... delfini. Poţi pleca. Se vede că şi dumneata eşti unul
din smintiţii fără număr.

Opt ani mai târziu, nava de linie “Bellerophon” se afla
în larg, în drum spre insula Sf. Elena. Pe bordul ei călă¬
torea împăratul detronat. Pe lângă “Bellerophon” trecu în
viteză nava americană “Fulton”, acţionată cu ajutorul
aburului. Urmând cu privirea nava americană, Napoleon
spuse unuia dintre însoţitori:

- Alungându-I pe Fulton din Tuilleries, mi-am pierdut
coroana.

• Filozoful german Hegel căzuse la pat. Ultimele
cuvinte ale muribundului, spun cei prezenţi, ar fi fost
următoarele:

- Dintre toţi elevii mei, numai unul m-a înţeles - dar şi
acela m-a înţeles greşit!

Culese şi prelucrate de
Gheorghe Braşoveanu

TEHNIUM septembrie 200<

• Alăturat vă semnalăm două con¬
strucţii utile propuse de revista “Conex Club”
în numerele sale din iunie şi, respectiv, iulie-
august/2006.

VARIATOR DE TURATIE PENTRU MINI-BORMASINI

(nr. 6/2006, pag. 22-23).

Montajul este destinat alimentării mini-bormaşinilor utilizate pen¬
tru găurirea sau frezarea cablajelor. El oferă o plajă largă de reglaj
(raport reglaj turaţie 1:20) şi un cuplu mare la axul motorului. Alimentarea se poate face cu tensiune
continuă de 9-16 V sau cu tensiune alternativă de 9-12 V, la un curent de sarcină recomandat de IA.

• FRECVENTMETRU DIGITAL 8 digiti
10 Hz-60 MHz şl 50-1000 MHz

(nr. 7-8/2006, pag. 63-66, autor George
Pintilie)

N»60MHl{

Este vorba despre un frecvenţmetru
multifuncţional, având o sensibilitate de
15 mV până la 30-40 mV şi o rezoluţie de
1Hz sau 10 Hz pentru domeniul de
măsurare 10 Hz-60 MHz, respectiv de
100 Hz pentru domeniul 50-1000 MHz.

t(IOOHi)

4 CAUŢI?... NU GĂSEŞTI?... E PREA SCUMP?... Ai încercat la:TRIODA ORADEA?

Vă oferim produse de înaltă calitate la un preţ accesibil, ca reprezentant pentru România al firmelor:

• Bevonastechnologia ERD/Ungaria

(PISTOALE Şl SISTEME COMPLETE DE VOPSIRE ÎN CÂMP ELECTROSTATIC, CONSUMABILE, ACCESORII)

• MINIPA SAO PAOLO/Brazilia

(MULTIMETRE DIGITALE, OSCILOSCOAPE, TESTOARE PRIZĂ PĂMÂNTARE Şl IZOLAŢIE, FAZMETRE)

• EMOS PREROV/Cehia

(LANTERNE, ACUMULATORI, PRELUNGITOARE, CONECTICĂ, CABLURI, SISTEME DE SUPRAVEGHERE)

• RELPOL ZARY/Polonia

(RELEE STATICE, RELEE DIVERSE, CONTACTORI, ELECTRONICĂ DE PUTERE Şl AUTOMATIZĂRI)

Vă stăm la dispoziţie cu peste 150.000 repere din cataloagele: ASWO - Germania, NEDIS - Olanda etc.

• Componente electronice: CIRCUITE INTEGRATE, TIRISTORI, PASIVE, TELECOMENZI, TRANSFORMATOARE

• Scule şi accesorii depanatori: PRO’S KIT, PROLINE, HAUPA, WELLER, HANDY, LOCTITE, KONTAKT CHEMIE

• Difuzoare: SAL, MNC, BM, PRO WEST, LG, SHAMSONIC, Lumini discotecă, PANASOUND, stroboscop etc.

• Staţii pentru radioamatori şi taximetrie ALINCO, componente calculatoare SWEEX: player MP3, webcam, multimedia.
Magazine în Oradea: telefoane: 0259-436.782,267.223 Non-stop internet: www.trioda.ro, e-mail: [email protected]
Solicitaţi prospectele noastre gratuite prin e-mail sau prin poştă!