RWşfcţACflriEI. T&UNBUM-SUCURESTI, PIAŢA SCÎMTEH f\IR. 1, COD
pjjf ţa/TJT.R- 33, SEGT'ORUi 1, TELEFON 17 60 1CÎ* «MT. 11Ş4, âOSS
REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE G.G. AL U.T.C.
LUCRAREA PRACTICĂ DE
BACALAUREAT.
Redresor pentru încărcarea
acumulatoarelor
RADIOTEHNICĂ PENTRU ELEVI ...
Disipaţia termică
Lampă de avertizare
Util
EFT
HI-FI ...
Benzi magnetice
ATELIER ..
Porttarod universal
T urometru-nivelmetru
numeric
TEHNICĂ MODERNĂ .
Matrice de lumini dinamice
cu memorie EPROM
CQ-YO .....
Emiţător + receptor 144 MHz
AUTO-MOTO .
Autoturismele OLTCIT:
motoarele
TI BF 200
TLBF215
FOTOTEHNICĂ ...
Acţionarea surselor de
lumină
Reglarea intensităţii
Economizor
Capac de protecţie
CITITORII RECOMANDĂ
Puntea RC
Ohmmetru
Indicator
PENTRU TINERELE GOSPODINE.
Amenajări interioare
Reţete
PUBLICITATE .. .....
LA.E.M.-Timişoara
REVISTA REVISTELOR _
iluminare gradată
TDA 2030
Frecvenţmetru
Verificator
MEMORATOR..
Diacul
m
i. . < ■- -K-i-S
{CITIŢI ÎN PAG. 12}
REDRESOR PEI1TRU
IMRRERRER
RCUmULRTORRELOI
GENERALITĂŢI
Pentru o bună funcţionare a oricărui
motor de autovehicul, este necesară o
întreţinere corectă a bateriei de acumu¬
latoare.
Pentru o bună comportare în sezonu!
rece şi prelungirea vieţii bateriei se
aplică o regulă: dacă se circuiă chiar zil¬
nic, dar mat puţin de 50 km pe zi, o dată
pe lună bateria trebuie încărcată de ia un
redresor care poate debita tensiuni şi cu¬
renţi corespunzători. Verificarea stării
bateriei se face prin măsurarea densităţii
electroiitului sau prin măsurarea tensiu¬
nii ir sa» te Daca insa r cursa: ex¬
ploatării densitatea electroiitului a fost
modificată prin completare cu acid,
măsurarea densităţii nu mai este edifica¬
ta mai corectă măsum-
eazâ cu „vottmefcruî cu.
acest i este in voltmeîru
i * >4 •) va-
ing. ANDREI SORQŞ
ae aescărcare. Metoda se foloseşte şi
pentru prevenirea sulfatării.
SCHEMA BLOC Şi PRINCIPIUL DE
FUNCŢIONARE
O instalaţie de încărcare automată a
bateriei ce asigură un regim apropiat de
cei optim este prezentată în cele ce ur¬
mează. La terminarea încărcării, redreso¬
rul se deconectează automat de la bate¬
rie. Raportul între curentul de încărcare şi
! înc.
cei de descărcare este-~
I dese.
= 8—10, iar raportul duratelor res-
t inc.
pective este-- 0,5—1. Va-
t dese.
lorile acestor rapoarte variază în funcţie
de gradul de încărcare a bateriei.
Schema bloc este prezentata în figura 1.
a,< Lcnitatorji de curent este o rezis-
tenta cam limitează curentul de *n-
* "< * .-î'iî'-* cT’/e"ab a '
grila tiristorului într-un singur
sens;
L = lampă după iluminarea căreia
poate fi apreciată valoarea cu¬
rentului de încărcare;
A = ampermetru cu domeniul de
măsurare 0—2,5 A.
Folosind aceste notaţii, amplitudinea
curentului de încărcare rfezultă:
R r , + R/,„,
unde s-a neglijat rezistenţa lămpii L, care
este mult mai mare.decît R/ im . \ A se alege
în jur de 5 A.
Curentul continuu care trece prin tiris-
tor este de aproximativ 1,1 ori mai mare
decât curentul care încarcă bateria. De
aici rezultă şi modul de dimensionare a
rezistenţei R to( .
Pentru a putea face o analiză calitativă
a schemei, vom folosi reprezentările gra¬
fice ale unor mărimi semnificative în fi¬
gura 3. Relaţiile folosite în explicaţii au
fost scrise în ideea că diodele Di şi U 2
şînt identice.
simbolurile suplimentare din figura 3
sînt următoarele:
u .4 = valoarea instantanee a tensiunii
anoduiui;
u c = valoarea instantanee a tensiunii
grilei;
i,i ~ valoarea instantanee a curentului
anodic;
t? - momentul deschiderii tiristorului:
t; - momentul blocării tiristorului
Tensiunile u A şi u G ant măsurate faţă de
masă. Pleand din momentul iniţial t = 0, tiris-
torul este blocat atît timp dt a, < E, U CK .
în momentul cînd u G > E 5 + Ugk, tiristo-
ful se deschide, fiind îndeplinită şi con¬
diţia simultană u A > E s + IW.
Pe măsură ce bateria se încarcă, E, şi
E/ cresc şi tiristorul se deschide din ce în
ce mai tîrziu, valoarea curentului conti¬
nuu scăzînd. încărcarea este terminată
dacă ua = U z = E s + U« K .
în cazul limită de scurtcircuit la ieş'tre,
valoarea curentului prin tiristor este ma¬
ximă şi egală cu curentul obţinut.la re¬
dresarea monoalternanţă cu dioda, U- =
I am
în practică se va aproxima:
U:,Y2
—~— « 2. In cazul general (dar negli-
jînd curentul de poartă şi curentul prin
rezistenţa R.) se poate scrie:
Ua = lWj4Fsin ajt — R/,m («.- + i,-i);
Ua = U;, : # sin e>\ — i:( Ri,„ + R,) —
La anularea curentului anodic al tiris-
toVuiui (i,i = 0),
u , - sin fti.tr—- = E,
La apariţia curentului anodic,
u„ -- U „ s/2"sin wt, - R..Î • ; - E. . U,,*-.
î LiMiTATOR
I 4 oaten i tteo .'t >o-
m te • jarte voitmet ele
, -î x •< v. ! -n ma acces «Te
v < -i t par* • bate* ,«
i i x » ■ " ac? n >az î
r - i e e. cu batere» montate
pe iiUv" de 3 ^ 'ecm
Daca motoru porneşte se opreşte «me¬
diat, pent? i sa al, iatoru sau dinamul
■sa nfiuenţezt starea berete 1 Se
ap'. •’!> i ia intimi e > după jn minut
s* măsoară tensiunea n sarcină cu un
voitmetru obişnuit. în căzui cînd tensiu¬
nile măsurate pe element sînt mai mic
de 1,95 V, bateria trebuie încărcată.
Se admite că. daca tensiunea pe ele¬
ment este 'mult sub 1,95 V şi diferenţa în¬
tre elemente este mai mare de 0,1 V, ba¬
teria trebuie supusă unui proces de re-
: condiţionare, deoarece simpla încărcare
nu mai este eficientă.
Dacă bateria este capsulată, se va
măsura numai' tensiunea totală. Dacă
. tensiunea totală este mai mică dedt 1,95
; : x N (unde N reprezintă număru! de ce¬
lule}, starea fiecărui eîement va fi apre¬
ciată prin măsurarea densităţii.
Atragem atenţia asupra faptului că
operaţia de întreţinere a bateriei, inclusiv
recomandarea asupra încărcării, trebuie
respectată chiar din prima lună. Numai,
în acest fe! vom reuşi să „circulăm 1 cu
aceeaşi baterie un timp cit mai îndelun¬
gat. Dacă întreţinerea corectă a bateriei
se va face numai după ce aceasta a înce¬
put să dea semne de „oboseală 11 , degra¬
darea continuă, deşi ritmul este încetinit.
Pentru început vom face trei observaţii
.îxtrripdrtanîe::
1. La o baterie încărcată, tensiunea în
sarcină foarte mică (curentul oe sarcină
de cca 0,5 A) este de 2,1 — 2,25 V pe fie¬
care element.
2. Dacă bateria este corect formată şi
încărcată, densitatea electroiitului în fie¬
care celulă este 1,285 g/cm’.
3. în cazul exploatării incorecte a ba¬
teriei, plăcile se pot sulfata. Dacă stratul
de sulfat nu este prea gros, procesul este
reversibil,prin încărcare cu curenţi „asi¬
metrici 11 . încărcarea se face cu impulsuri
pozitive de curent. în pauza dintre impul¬
suri bateria se descarcă pe o rezistentă
foa
îcă Da a
■ pazs
■0'
cotea ia' daca este neg-r-.a poarta
mm-'ie inc*-,?» U ** ma s->uaţ*r cores
o-, ide batene încărcate
S-a ates acest mod de lucru deoarece
aprecierea stări* bateriei după tensiunea
te borne, în timp ce impulsul de tensiune
o încarcă, este foarte dificilă
SCHEMA DE PRINCIPIU.
FUNCŢIONARE
In figura 2 este prezentată schema de
principiu pe care vom expiica funcţiona¬
rea. ba început prezentăm mărimile şi
elementele figurate pe desen.
U 2tf = tensiunea efectivă din secunda¬
rul transformatorului:
E/ = tensiunea ia borneie bateriei, în
timp ce impulsul de curent o în¬
carcă;
E = tensiunea bateriei în sarcină
foarte mică;
Uak — tensiunea între anodui şi cato-
dul tiristorului în conducţie;
Ugk = tensiunea între grila şi catodul
tiristorului în momentul deschi¬
derii;
U-! = tensiunea între anodui tiristorului
şi masă;
Uc = tensiunea între grila tiristorului "şi
masă;
Uz = tensiunea de stabilizare a diodei
Zener,
Ud, U d 2 = căderile de tensiune în sens
direct pe Dj, D : ;
Iz = curentui prin dioda Zener şi poarta
tiristorului;
= curentul anodic al tiristorului, egal
cu curentul de încărcare;
Rjy = rezistenţa înfăşurării secundare
a transformatorului;
R/, m = rezistenţa de limitare a curentu¬
lui de încărcare;
R/ = rezistenţa de iimitare a curentului
prin dioda Zener şi prin poarta ti-
ristoruiui;
R. = rezistenţa de fixare a impedanţei
grilă-catod a tiristorului;
R*,, = rezistenţa pe care bateria se
descarcă;
D it D; = diode ce. permit trecerea cu¬
renţilor prin dioda Zener şi spre
H
REŢEA
220V
p,. T /' k i-X
/ ■ Q 7
_.j
j : i M
Op Rp i j :±....
— 4--
^'T-MZrr4 Fî | 'T.
: « D , f *3!
.T— : : ! sauj **
Ti,
U Q2 :u G ES _j__
Uz i To-z
R descT | T
L_UL_
. i_i_ i j
Graficele mărimilor
U A * U G i l A P enrr
TEHN1UM 7/1983
în cadranul II, iar cut^în cadranul
E / + RiJzî
I: 2 6 = ait,- - oAd = arcsin -
Uwl/2
LWj/2
unde I zd şi
! z/ - sînt valorile curenţilor I. în momentul
deschiderii şi închiderii tiristorului.
Valoarea curentului de încărcare este
funcţie de unghiul de deschidere, şi
anume cu cît unghiul de deschidere este
mai mare, cu atît curentul de încărcare
este mai mare.
în funcţionare normală, unghiul de
deschidere al curentului de încărcare
este variabil şi mai mic de 180°. El este
maxim cînd bateria este descărcată şi se
micşorează pe măsură ce bateria se în¬
carcă.
Forma curentului de încărcare este
prezentată în figura 3 c.
Cu această succintă prezentare teore¬
tică putem trece la realizarea practică.
ALEGEREA COMPONENTELOR
a) După ce tiristorul a fost procurat şi
identificat într-un catalog, ne vom asi¬
gura că:
— tensiunea inversă admisă în stare blo¬
cată şi tensiunea directă în stare blocată
sînt mai mari dedt + E, (reamin¬
tim că pentru baterii de 6V, E f = 6,3 — 6,8V,
iar pentru baterii de 12V E s = 12,6 — 13,5V);
— curentul de vîrf repetitiv în stare
de conducţie este mai mare decît
U 2?/ |/2 —U ak .
—- (amplitudinea curentu¬
lui de scurtcircuit);
— curentul mediu redresat este mai
U2 4 ]/2- U ak
mare decît ---
~(R;™ + Rt>)
Practic poate fi folosit orice tiristoi de
5—10 A, tensiunea de lucru fiind de mini¬
mum 100V.
Tiristoarele de puteri mari nu se reco¬
mandă deoarece necesită puteri de co¬
mandă prea mari.
b) Dioda Zener va avea:
— tensiunea de stabilizare U z ~ E, +
h U«_.
— curentul
Uî./l/2 — U 2
Măsurătorile se vor face conform
schemei din fiaura 4
Lampa L va ti de 6 V, respectiv 12 V, îr
funcţie de tensiunea bateriei; ppterea
lămpii este de 15 W.
Evident, vom porni de la valoarea ma¬
ximă a lui R v şi ne vom opri cînd tiristorul
se aprinde.
Schema realizată practic este prezen¬
tată în figura 5, ea dînd deplină satis¬
facţie în exploatare. Se pot încărca bate¬
rii de 6 V sau 12 V.
Comutarea pentru cele două tensiuni
se face manual prin rotirea caruselului
schimbător de tensiune (ST). Deoarece
capacitatea de comutare nu este sufi-
JT
JLm
i
- <>
K.
-<
Th 3
[ '
iîL
T_
_X_
- ,
'-V i
-A
- OBSERVAT!!
a) S0CLUL 'ST E VĂZUT
' DINSPRE CABLAJ
b) ASTERISCUL MARCHEAZĂ
/ ÎNCEPUTUL ÎNFĂŞURĂRILOR
SECUNDARE
maxim admis \zm =
Rezultă că se pot folosi diode Zener cu
Izm > 0,6 A.
c) Diodele Di,,D 2 se aleg identice, cu:
— tensiunea inversă de minimum 100 V;
— curentul mediu redresat mai mare
de 0,6 A.
d) indiferent de tensiunea bateriei, reco¬
mandăm R_- = 30 fi 2W, iar R„ = 51fi/0,5W.
e) Rjac va avea valoarea de 27—28 fi
pentru 12 V şi 13—14 fi pentru 6 V.
f) R n,„ se recomandă de 1,5 fi pentru 12 V
şi 0,7—0,8 ii pentru 6 V.
g) Transformatorul de reţea va fi di¬
mensionat pentru 100 VA, pentru a evita
încălzirea miezului datorită magnetizării
care apare la redresoare monoalternanţă.
Tensiunea în secundar U i e f = 21 V
pentru baterii de 12 V şi 10,5 V pentru ba¬
terii de 6 V, pentru un tiristor cu U ak =. 1
V. Tensiunile vor fi măsurate cu sarcina
corespunzătoare.
Dacă li ;* > 1 V, aceasta se va compensa
mărind tensiunea cu aceeaşi
valoare.
REALIZARE PRACTICĂ.
INDICAŢII CONSTRUCTIVE
Pentru a trece la execuţia practică, va
fi nevoie de măsurarea tensiunii pe tiris¬
tor în conducţie, U.«, şi a tensiunii de
deschidere pe grilă, U&-*.
cientă, este necesar un releu electro¬
magnetic R, cu un contact (r). Contactul
releului comută rezistenţele de limitare.
Experimentarea a fost făcută cu ur¬
mătoarele elemente:
Th = T6NC400, KT725-200; D,, D 2 , D 3 =
= 1N4002; R = releu de 12 V cu un contact
ce suportă un curent de 2 A; R* S1 = 27 fi —
16 W şi 13 fi — 16 W; R*. = 1,5 fi — 9 W şi
0,8 fi — 9*W; K = comutator auto-moto cu
3 poziţii; K 0 = întrerupător de reţea; Li =
= lampă electrică 3,5 V — 0,2 A; L 2 =
= lampă electrică 26 V — 0,1 A; C = con¬
densator electrolitic 25 uF — 50 V; A =
= ampermetru cu limită 2,5 A; sig. = sigu¬
ranţe de 0,25 A.
Caruselul schimbător de tensiune este
recuperat de la un televizor scos din uz.
în lipsa acestuia se poate folosi cu suc¬
ces un schimbător de tensiune confec¬
ţionat dintr-un soclu octal şi un culot de
lampă corespunzător (67r9, 6A7 etc.).
Comutarea tensiunii este astfel reali¬
zată încît pentru 12V cele două înfăşurări
secundare se leagă în serie, iar pentru 6
V în derivaţie. în acest fel se face econo¬
mie de sîrmă de cupru.
Pentru a micşora componenta conti¬
nuă a fluxului magnetic în miezul trans¬
formatorului, releul R şi lampa ce indică
cuplarea încărcătorului la reţea (L 2 ) au
fost legate prin dioda D 3 , alimenăndu-se
astfel numai din semialternanţa nega¬
tivă.
Ampermetrul A este de tipul celor folo¬
site ca indicatoare de nivel la casetofoa-
nele „Electronica" 302 sau la magneto¬
foanele „Maiak". Şuntul va fi constituit
din sîrmă rezistivă cu diametrul de 0,6—T
mm (de la reşou), lungimea fiind de cîţiva
centimetri. Schema de etalonare este
prezentată în figura 6. Se va începe cu
lungimea minimă pentru şunt (scurtcir¬
cuit). Se micşorează valoarea lui R, pînă
cînd instrumentul etalon arată 2,5 A la
cap de scală. După aceea, prin mai multe
ETALON
^Â>
DE ETAL0NAT
* 0 =
Nr.
crt.
Mărime
U.M.
BAT.
6 V
12 V
Observaţii
1.
Tensiunea în se¬
cundarul transfor¬
matorului de reţea
Vef
10,5—11
21—22
Tensiunea se mă¬
soară la o sarcină
de cca 3 A
2.
Rezistenţa de li¬
mitare
fi
0,6-0,8
1,3—1,5
Se poate executa
din sîrmă rezistivă
(pentru reşou)
3.
Rezistenţa de des¬
cărcare
fi
13—14
27-28
Eventual se poate
bobina ca mai sus
4.
■ •
Rezistenţa de li- j
mitare pentru dio¬
da Zener
fi
30
30
. . C/î
2 W
5,
Diodele Zener
tip
10DZ6V8
10DZ12—
10DZ15;
2 x
. 10DZ6V8
Diodele se pot
obţine prin măsu¬
rare şi sortare.
Tensiunile mai mici
se pot corecta prin
înseriere cu diode
cu germaniu sau
siliciu ‘de curenţi
corespunzători.
Explicaţii
Fig. 7: Vedere laterală şi frontală a în¬
cărcătorului automat: 1) schimbătorul
de tensiune, ST; 2) lampă conectare ia
reţea,. L 2 ; 3) întrerupător reţea, K„; 4)
borne conectare (+,—); 5) comutator re¬
gim descărcare, K; 6) lampă terminarea
încărcării, L : ; 7) ampermetru; 8) mîner; 9)
cordon cu ştechere tip TV; 10) pufere
cauciuc.
încercări, se va lungi şuntul, pînă cina la
capătul scalei ampermetrului de etalo-
nat vom avea tot 2,5 A.
După stabilirea valorii, şuntul se fi¬
xează definitiv ia bornele ampermetrului
de etalonat. Pentru a proteja instrumen¬
tul, între două încercări bateria va fi de¬
conectată.
Lăsînd acum şuntul neschimbat,
mărim valoarea R, şi etalonăm toată
scala, punct cu punct, din 0,5 în 0,5 A.
Dacă redresorul pentru încărcat acu¬
mulatoare se construieşte pentru o sin¬
guri tensiune, 6 V sau 12 V, se renunţă la
caruselul schimbător de tensiune, releul
R şi condensatorul C. -
Pentru 12 V, în locul celor două diode
Zener, Z,, Z 2 , se poate folosi una singură
de 13,6 V. Diferenţa de tensiune în mi¬
nus, aşa cum s-a mai amintit, se poate
corecta cu o diodă în serie, polarizată di¬
rect, dioda fiind cu siliciu (0,6—0,7 V)
sau cu germaniu (0,25—0,35 V).
Tiristorul Th se va monta pe un radia¬
tor, de preferinţă cu aripioare. în lipsa
acestuia se va folosi tablă de aluminiu de
2mm, cu suprafaţa de 100 cm 2 .
Cordonul de reţea este refolosit tot de
la un televizor scos din uz, care este ast¬
fel realizat încît la scoaterea capacului să
deconecteze transformatorul de la reţea.
Acesta are avantajul că siguranţele sînt
amplasate ia capătul cordonului, fiind
uşor „vizitabile". Aceste cordoane de
reţea se găsesc şi în magazinele de spe¬
cialitate.
Bornele unde se leagă cordonul pentru
baterie sînt de tipul celor folosite la apa¬
ratele de măsură, adică permit şi intro¬
ducerea bananelor obişnuite şi prinde¬
rea papucilor. Acest cordon va fi consti¬
tuit din două fire flexibile cu secţiunea de
2,5 mm 2 , ia un capăt avînd două banane,
iar la celălalt capăt avînd doi crocodili
auto.
Montajul încadrat în linie punctată (fig.
5) este executat pe cablaj imprimat. Di¬
mensiunile plăcii sînt de cca7 cm x 9 cm.
Deoarece cablajul este foarte simplu, nu
a mai fost prezentat, fiind lăsat la latitudi¬
nea constructorului.
Rezistenţele R/„„ şi R*„ se vor amplasa
dt mai degajat, deoarece se încălzesc.
Pentru creşterea fiabilităţii, puterea
rezistenţelor a fost mărită.
Transformatorul de reţea a fost reali¬
zat pe un miez cu secţiunea de 13 cm 2 .
Primarul conţine 1 360 de spire CuEm 0
0,35 mm, iar secundarul 2 x 68 de spire
CuEm 0 1,1 mm. Tensiunea măsurată în
secundar cu sarcină a fost 2 x 10,5 V.
în tabelul alăturat sînt recapitulate va¬
lorile mărimilor ce se schimbă pentru
cele două tipuri de baterii. Elementele ce
lipsesc din tabel au aceeaşi valoare pen¬
tru amDeie situaţii.
După terminarea montajului electric,
se va verifica faptul că la o baterie în
bună stare, încărcată, tensiunea în sar¬
cină foarte mică fiind de 6,6 — 6,8 V (me¬
die 6,7 V) respectiv 12,6 — 13,5 V (medie
13 V), redresorul rămîne deconectat de
la baterie. în acest caz, curentul prin am-
(CONTINUARE ÎN PAG.23)
TEHNIUM 7/1983
DISIPPTSH
’TERmicn
VARIAŢIA PUTERII MAXIME DE
DISIPAŢIE
Să ne întoarcem la tranzistor pentru
a analiza mai atent parametrii săi de
catalog referitori la disipaţia termică,
dar mai ales concluziile de utilizare ce
decurg din aceste valori limită.
O primă menţiune obligatorie se re¬
feră la temperatura maximă pe care o
pot suporta joncţiunile tranzistorului,
tjmax- Se ştie că joncţiunile cu germaniu .
se distrug la cca 120°C, iar cele cu sili¬
ciu la cca 220° C. De aceea, parametrul
de catalog tjmax' este situat de obicei în¬
tre 75° C şi 100° C pentru tranzistoarele
cu germaniu, respectiv între 150°C şi
200° C pentru cele cu siliciu.
Valoarea tj ma x dată în catalog trebuie
privită ca o limită maximă admisibilă,
dincolo de care integritatea dispoziti¬
vului nu mai este garantată de produ¬
cător. Dar cum putem noi avea certitu¬
dinea că, într-o aplicaţie dată, nu vom
depăşi această limită, de vreme ce tran¬
zistorul este încapsulat cum îl ştim, deci
posibilitatea măsurării directe a tempe¬
raturii joncţiunii este practic exclusă?
Răspunsul vine de la celălalt para¬
metru esenţial de catalog — puterea de
disipa ţie maximă, P dmax — despre care
am mai vorbit şi care trebuie, de aseme¬
nea, privit ca o valoare limită maximă
admisibilă în regim de funcţionare con¬
tinuă (reprezintă excepţie funcţionarea
în impulsuri, după cum vom vedea mai
tîrziu). Trebuie să facem însă o preci¬
zare importantă, şi anume că valoarea
P dmax este „garantată" numai în anu¬
mite condiţii de răcire, specificate în ca¬
talog în mod direct sau indirect.
Pentru tranzistoarele de medie sau
mare putere, care se folosesc de regulă
cu radiator, valoarea P dmax este dată la
o anumită temperatură a capsulei, t ( .
De exemplu, pentru un tranzistor oare¬
care am găsit în catalog tj ma x = 100° C,
P dmax = 150 W la tc = 25° C. Căderea de
temperatură tjmax — t f fiind produsă
exclusiv de rezistenţa termică joncţiu-
ne-capsulă, deducem:
= 0,5° C/W.
Evident, tranzistorul nostru poate
disipa efectiv cei 150 W numai dacă
este prevăzut cu un sistem de răcire
care să-i menţină temperatura caps'ulei
la (sub) 25° C. Ce se întîmplă însă dacă
nu dispunem de un radiator aşa bun,
sau dacă însăşi temperatura mediului
ambiant este mai mare de 25° C? De
exemplu, să presupunem că putem men¬
ţine temperatura capsulei la valoarea
f, = 50° C. Cum mărimile tjmax şi R,« rc
sînt date prin construcţie, rezultă că în
aceste condiţii tranzistorul va suporta
o putere de disipaţie maximă mai mică.
Ydmax = (100°C—50°C)/(0,5°C/W) =
= 100 w.
Prin extrapolarea dependenţei li¬
niare exprimate de legea lui Ohm ter¬
mică
putem astfel trasa o dreaptă de disi-
paţie maximă pentru tranzistorul dat,
aşa cum se arată în figura 5. Am notat
cu P dmaxitc) puterea maximă de disi¬
paţie la temperatura capsulei t £ , pentru
a nu exista posibilitatea de confuzie cu
parametrul de catalog P dmax- Desigur,
tranzistorul poate funcţiona şi la tem¬
peraturi ale capsulei mai mici decît cea
pentru care s-a indicat în catalog P dmax.
Nici în aceste condiţii însă, nu se ad¬
mite depăşirea limitei Pdmax, motiv pen¬
tru care dreapta de disipaţie maximă se
„frînge" la stingă, extrapolîndu-se
printr-un segment paralel cu axa t c .
Vom reveni la acest exemplu pentru
a analiza limitările suplimentare —
adeseori drastice — pe care le impune
radiatorul, mai bine zis rezistenţa ter¬
mică totală, Rihj-a- Căci, să nu uităm,
energia calorică dezvoltată în joncţiune
şi „pasată" capsulei trebuie în cele din
urmă evacuată în mediul ambiant, iar
ritmul în care se produce această eva¬
cuare depinde de ansamblul sistemului,
implicit de calităţile radiatorului şi
temperatura mediului ambiant.
Mai precis, transferul de energie jonc-
ţiune-ambiant este cu atît mai rapid
cu cît rezistenţa R,^ a este mai mică. Pe
de altă parte, este firesc ca tranzistorul
să se răcească mai uşor atunci cînd
temperatura mediului ambiant, t a , este
mai mică şi mai greu cînd t„ este mai
mare.
în condiţiile regimului termic staţio¬
nar, transferul de căldură joncţiune-
ambiant este guvernat în primă aproxi¬
maţie de aceeaşi lege termică a lui
Ohm. într-adevăr, se demonstrează că
peste o anumită valoare a temperaturii
ambiante, numită temperatură critică
(tcr), puterea de disipaţie maximă scade
proporţional cu creşterea temperaturii
ambiante după relaţia aproximativă:
Ca exemplu (fig. 6) am considerat
tranzistorul de mică putere EFT 323,
pentru care Pdmax = 200 mW, tjmax —
= 85°C şi tcr = 25°C.
în cataloage nu este menţionată în¬
totdeauna temperatura critică. Ea
poate fi dedusă prin trasarea graficului
de variaţie P^U = f(t a ) dacă se cu¬
nosc mărimile Pdmax, t jma x şi R»^-a; în caz
contrar, se poate lua to- = valoarea tem¬
peraturii ambiante pentru care s-a dat
în catalog P dmax-
în cazul tranzistoarelor de mică pu¬
tere, care se utilizează de regulă fără ra¬
diator, noţiunile prezentate mai sus
sînt suficiente pentru determinarea
aproximativă a regimului de disipaţie
termică.
Exemplu. Fie un tranzistor de tip
BC107 într-un montaj care dorim să
poată funcţiona fără risc pînă la o tem¬
peratură ambiantă maximă t a max =
= 50° C. Dacă nu dispunem de un cata¬
log „mare", unde se indică de obicei
curba tipică de variaţie a puterii ma¬
xime de disipaţie cu temperatura,
apelăm la un catalog condensat, în care
găsim pentru BC107: tjmax = 175° C şi
P dmax = 300 mW la t fl = 25°C. Pe baza
relaţiei (5), luînd t a = 25° C, deducem:
Aceeaşi relaţie (5) aplicată pentru
amax = 50° C, ne dă:
500° C/W
Prin urmare, montajul trebuie astfel
calculat însît produsul dintre căderea
maximă de tensiune pe tranzistor,
U cEmax, şi curentul maxim prin tranzis¬
tor, lemax ***. lEmax, să nu depăşească
0,25 W. De 'exemplu, dacă schema im¬
pune lemax = 20 mA, vom avea grijă ca
UCEmax să nu depăşească 0,25 W/0,02
A = 12,5' V. După cum am mai spus,
este bine ca rezultatul final să-l rotun¬
jim prin lipsă.'
TEMPERATURA AMBIANTĂ
MAXIMĂ
Deşi nu reprezintă propriu-zis un pa¬
rametru al dispozitivelor semiconduc-
Joncţiune
toare sau al aparatelor electronice în
ansamblu, temperatura mediului am¬
biant, t a (notată de obicei t am b), are un
rol determinant în ceea ce priveşte „rit¬
mul" disipaţiei termice, limitînd, con¬
form relaţiei (5), puterea maximă
„reală" a tranzistoarelor. De aceea,
atunci cînd proiectăm un aparat, tre¬
buie să ţinem cont neapărat de dome¬
niul scontat de variaţie a temperaturii
ambiante, mai precis de valoarea ma¬
ximă preconizată, ta max , ea fiind cea
care dictează limita inferioară garan¬
tată a puterii maxime de disipaţie.
Temperatura ambiantă maximă se
alege în funcţie de destinaţia aparatu¬
lui, orientativ între 30° C. şi 40° C pen¬
tru aparatele care urmează să funcţio¬
neze în condiţii „climatice" normale
(laborator, apartament etc.), respectiv
între 40° C şi 50° C pentru aparatele de
uz industrial. Valorile menţionate ar
putea să pară exagerate, dar să nu
uităm că, pe de o parte, aparatul pe
care îl proiectăm trebuie (dorim) să
poată funcţiona la capacitatea maximă
în orice anotimp, iar pe de altă parte,
din punctul de vedere al componente¬
lor, temperatura ambiantă nu se con¬
fundă întru totul cu temperatura din
încăpere. Se ştie că în interiorul apara¬
telor, cu toate măsurile de autoventi-
laţie, temperatura este de obicei cu cî-
teva grade mai mare decît în încăpere,
din cauza energiei calorice disipate de
toate componentele, în special de re-
dresoare, transformatoare, becuri cu
incandescenţă, rezistoare etc. De aici şi
recomandarea, făcută anterior, ca
tranzistoarele de putere împreună cu
radiatoarele lor să fie amplasate de pre¬
ferinţă la exterior, pentru a beneficia
(şi) de o temperatură ambiantă mai
scăzută, deci pentru a li se putea ex¬
ploata mai bine disponibilităţile de di-
sipaţie termică.
DETERMINAREA REGIMULUI
TERMIC
Pentru un tranzistor dat, căruia îi cu¬
noaştem parametrii esenţiali de cata¬
log, problema determinării regimului
termic se poate pune în diferite moduri,
în funcţie de scopul practic urmărit. în
activitatea constructorilor amatori,
foarte frecvente sînt situaţiile în care se
cere să se determine:
1. puterea de disipaţie maximă a
tranzistorului utilizat fără radiator;
2. puterea de disipaţie maximă în ca¬
zul folosirii unui radiator dat, cu sau
fără rondelă izolatoare de mică;
(CONTINUARE ÎN NR. VIITOR)
TEHNIUM 7/1983
urniri
ii ERTIZHRE
Fîz. ALEXANDRU MĂRCULESCU
Se ştie că un bec care luminează
cu intermitenţă atrage atenţia mai
bine decît unul — chiar de putere
mai mare — care arde continuu. Pe
această observaţie sînt bazate nu¬
meroase dispozitive de avertizare
optică, frecvenţa de pîlpîire şi pute¬
rea becului fiind alese în funcţie de
scopul urmărit.
Alăturat prezentăm o schemă
simplă de „lampă filatoare 1 * (fig. 1),
care permite acţionarea unui bec cu
puterea de pînă la 15 W, tensiunea
de alimentare fiind de 12-13 V (acu¬
mulator auto sau redresor bine fil¬
trat, care debitează _un curent maxim
de cel puţin 1,5 A). în afară de averti¬
zor de avarii, pe timp de noapte, pen¬
tru automobiliştii rămaşi în „pană",
dispozitivul mai poate fi folosit pen¬
tru a semnaliza locuri ce prezintă, un
anumit pericol de accidentare, insta¬
laţii sub înaltă tensiune, locuri cu ac¬
cesul interzis, sau ca divertisment
(de exemplu, în vîrful pomului de
iarnă).
Schema, utilizează trei tranzis-
toare npn cu siliciu," de tipuri cu¬
rente: unul de mică putere (BC1Q7,
BC171, BC172 etc.), unul de medie
putere (BD135, BD137, BD139,
BD237 etc.) şi unul de putere
(2N3055), T i — 1 2 cu piesele afe¬
rente alcătuiesc un multivibrator
astabii, avînd perioadele de conduc-
ţie şi de pauză dictate de valorile
R 2 -R 3 şi C 1 -C 2 . Practic se vor lua
condensatoare egale de 22-47
ia minimum 16 V şi, în funcţie de
frecvenţa de pîlpîire dorită, se aleg
experimental rezistenţele R 2 -R 3 ,
orientativ între 10 kn şi 50 kn. Pen¬
tru reglaje se pot monta două rezis¬
tenţe de 5—10 kfi în serie cu cîte un
trimer de 50—100 kfi, urmînd ca în
final să se măsoare valorile optime
şi să se înlocuiască grupurile serie
prin rezistenţe fixe corespun¬
zătoare.
Tranzistorul T 3 , polarizat în bază
direct din emitorul lui T 2 , asigură
amplificarea necesară pentru acţio¬
narea becului de 12 V/15 W. Valoa¬
rea rezistenţei R 4 (care limitează
curentul de colector al lui T 2 şi im¬
plicit curentul de bază al lui T 3 ) se
tatonează experimental între 200 n
şi 500 n, în funcţie de amplificarea
ultimului tranzistor. Pentru R 4 se va
folosi o rezistenţă de cel puţin 1 W,
celelalte putînd fi de 0,5 W.
Deşi puterea disipată de T 3 nu
este prea mare, se recomandă mon¬
tarea acestui tranzistor pe un radia¬
tor de^ aluminiu cu suprafaţa de oca
50 cm 2 , care înlătură încălzirea peri¬
culoasă la o funcţionare îndelun¬
gată.
In figura 2 este sugerată o va¬
riantă de aşezare a pieselor pe
plăcuţa de montaj, cablajul fiind
clasic (fără circuit imprimat). Desi¬
gur, constructorul amator o poate
adapta în funcţie de gabaritul con¬
densatoarelor disponibile şi de di¬
mensiunile radiatorului.
o- •
U 11b
MÂRK AWDRE8
Numărul de spire dintr-o bobină
(înfăşurare de transformator etc.)
poate fi determinat aproximativ
prin metode indirecte, cu condiţia
.să. se cunoască geometria bobinei
şi tipul conductorului. Situaţiile
care impun o astfel de „numărare"
nedistructivă sînt rare în practică,
dar atunci cînd le întîlnim ne pot da
serios de furcă dacă nu sîntem în-
cunoştinţă de cauză.
in continuare vom descrie o ast¬
fel de metodă bazată pe măsurarea
rezistenţei electrice totale a bobi-
najului, R, ceea ce implică existenţa
unui ohm metru de precizie cu do¬
meniul adecvat (eventual punte).
Putem presupune că toate cele N
spire ale bobinei au aceeaşi lun¬
gime, supoziţie care ne obligă să
luăm în considerare lungimea me¬
die, \ m (respectiv diametrul mediu
de bobinare, din care se deduce
uşor \, r ). Dacă notăm cu Ri rezis¬
tenţa electrică a unei singure spire,
rezultă:
R = N • R, (1)
Pe de altă parte, pe baza relaţiei
care dă rezistenţa unui conductor
cu secţiunea uniformă-avem:
R ■ = P~ (2)
unde p este rezistiviîatea electrică a
materialului şi S — aria secţiunii
transversale a conductorului.
Pentru conductoarele cu sec¬
ţiune circulară (cazul cel mai frec¬
vent)
< 3 >
unde d reprezintă diametrul con¬
ductorului considerat fără izolator.
Combinînd relaţiile precedente,
deducem-uşor:
formulă valabilă dacă toate mări¬
mile sînt exprimate în unităţi coe¬
rente.
în .practică este însă mai comod
să exprimăm diametru! conducta-
TEHNiUM 7/1983
rului în milimetri, lungimea medie a
spirei în centimetri, rezistenţa to¬
tală în ohmi şi rezistivitatea mate¬
rialului în ohmi-metru. Pentru
aceste unităţi, în membrul drept al
relaţiei (4) va mai apărea factorul de
multiplicare IO 4 , după cum vă pu¬
teţi uşor convinge operînd transfor¬
marea din unităţile SI în submulti¬
plii amintiţi.
Dacă ne limităm numai la bobinele
realizate cu conductor din cupru,
putem folosi valoarea aproximativă
a rezisîivltăţii p = 1,7357 • 10" 8 Om.
Galculînd coeficientul numeric, re¬
laţia (4) ia în acest caz forma prac¬
tică:
d 2 (mm) • R (fi)
N(spire) - 4525 • { (5)
L«( cm)
Prin urmare, pentru a rezolva,
problema propusă, trebuie să cu¬
noaştem rezistenţa totală a bobinei,
R, diametrul conductorului fără izo¬
lator, d, şi lungimea medie a unei
spire, \ m .
Exemplu. O carcasă cu secţiunea
dreptunghiulară, avînd dimensiu¬
nile indicate în figură (secţiunea în
iungul spirelor), este bobinată cu
conductor CuEm, ambele capete
ale înfăşurării fiind scoase la exte¬
rior. Pentru a determina aproxima¬
tiv numărul de spire, N, procedăm
astfel:
— măsurăm rezistenţa electrică
totală a bobinei, R; să zicem că am
obţinut R « 221 O;
— măsurăm (cu micrometrul)
diametrul conductorului cu izola¬
tor; să -presupunem că am obţinut
d,i « 0,23 mm, ceea ce corespunde
unui diametru fără izolator d = 0,2
mm (există tabele cu corespon¬
denţa de — d);
— din geometria carcasei dedu¬
cem lungimea medie a unei s ire
(linia punctată), \ m = 2 • A mediu 4 2 •
B maxim 4- B minim \
4- - ---- | = 2(4,5 cm 4-
+ 5,5 cm) ="20 cm;
— cu aceste date, din reîaţia (5),
obţinem:
20 20
«= 2 000 de spire.
O verificare orientativă a rezulta¬
tului se poate face calcuiînd lungi¬
mea totală a conductorului, L = N •
• \ m = 2 000 de spire. 20 cm/spiră =
400 m şi ţinînd cont de rezistenţa pe
unitatea de lungime a conductoru¬
lui CuEm 0,2 mm, care este de cca
0,552 n/m, obţinem R = 0,552 n/m •
■ 400 m = 220,8 Ci, rezultat foarte
apropiat de valoarea măsurată.
Chiar dacă nu reprezintă o me¬
todă precisă de determinare, pro¬
cedeul se poate dovedi deosebit de
util în uneie situaţii speciale.
Pentru constructorii amatori care recupe¬
rează componente electronice din aparate
vechi, informaţiile din tabelul alăturat se pot
dovedi deosebit de utile. Ele redau codul de
marcare prin punct colorat a tranzistoarelor
EFT 321-323 în funcţie de factorul de amplifi¬
care beta.
EFT
BEI1ZI
mncnETicE
ing. EMIL MARIAJ
zat şi în celelalte ţări (S.U.A., R.F.G.
etc.).
Benzile magnetice realizate în
acesta perioadă pentru imprimarea
oscilaţiilor sonore conţin un strat
activ format din oxid de lier gama,
deci stratul activ deţine o structură
cristalină cubică. Ulterior o soluţie
superioară a constituit-o produce¬
rea benzilor magnetice la care stra¬
tul activ a fost constituit din pulbere
din ferită de cobalt cu structură
cnstalină cubică,.
Începînd cu anul 1960 se produc
industrial benzi cu particule neo¬
rientate ale oxidului de fier gama,
cu structura cristalină apropiată de
■forma aciculară.
Majoritatea benzilor descrise pînă
acum au ca suport al stratului activ
magnetic triacetatul de celuloză,
diacetilceluloza sau polietilena te-
reftalică.
Pentru a cunoaşte structura ben¬
zii magnetice, este necesar să fa¬
cem o analiză a modului de reali¬
zare a tipurilor de benzi magnetice.
Primele benzi magnetice au conţi¬
nut în structura lor pulberea mag¬
netică, răspîndită în mod cît mai
uniform. Materialul, suport al prafu¬
lui magnetic al benzilor magnetice
de acest tip, a fost policlorura de vi¬
nii, în care este răspîndită în mod
uniform pulberea magnetică. Tipu¬
rile şi producătorii cei mai cunos¬
cuţi ai acestor benzi magnetice sînt:
— banda tip L — firma I.G. FAR-
BEN, 1943;
— banda tip L — EXTRA — firma
BASF — R.F.G., 1951;
— banda tip EN — firma ANOR-
GANA — R.F.G., 1955;
— banda tip ER — firma ANOR-
GANA —R.F.G., 1955;
— benzi de producţie ceho¬
slovacă.
în prezent, acest tip de benzi nu
se mai foloseşte deoarece calităţile
lor sînt net inferioare benzilor mag¬
netice cu structură multistrat.
Cauza principală a slabelor pro- .
prietăţi magnetice ale benzilor
Sistemul de imprimare magne¬
tică a informaţiei a căpătat în ultimii
ani o răspîndire imensă în aproape
toate domeniile ştiinţei, tehnicii şi
culturii. Imprimăriie frecvenţelor cu¬
prinse în banda de audiofrecvenţă,
atît cele profesionale, cît şi cele de
amatori, predomină datorită bunei
calităţi, uşurinţei şi preciziei în ceea
ce priveşte informaţia sonoră. Suc¬
cesele imprimării magnetice se ex¬
plică, în mare măsură, prin perfec¬
ţionarea continuă a purtătorului de
informaţie, adică a' benzii magne¬
tice, cît şi prin îmbunătăţirea
tot mai intensă a aparaturii de im¬
primare a benzii magnetice. în pri¬
mele aparate de acest gen, ca pur¬
tător al imprimării magnetice s-au
folosit benzile şi firele *de sîrmă
aliate cu oţel carbonic. Ulterior s-au
propus şi aite feluri de purtători ai
informaţiei magnetice, ca de exem¬
plu fire şi benzi metalice, discuri de
aluminiu cu suprafaţa de lucru aco¬
perită cu un anumit praf magnetic
lipit de acestea cu un liant sau o aco¬
perire galvanoplastică, aceasta c.on-
ţinînd un strat de material magnetic
activ etc.
O mare importanţă în drumul
dezvoltării imprimării magnetice a
avut-o descoperirea benzii magne¬
tice pe care a fost lipită cu un adeziv
pulberea cu calităţi magnetice.
Banda magnetică, formată dintr-un
strat de celuloid acoperit cu un
strat de pulbere magnetică, a con¬
stituit prima propunere devenită
modelul iniţial al benzilor magne¬
tice care.se utilizează astăzi atît de
frecvent. în anul 1935 a apărut pen¬
tru prima dată în Germania, la o ex¬
poziţie de aparataj radiotehnic,
magnetofonul, la care, ca purtător
de informaţii, s-a utilizat banda
magnetică cu pulbere. în anul 1937
în mod frecvent, posturile de radio¬
difuziune germane utilizau în ex¬
ploatare astfel de aparate.
După cel de-al doilea război
mondial, producerea şi utilizarea
benzilor magnetice s-au generali-
magnetice cu structura descrisă
anterior o constituie concentrarea
volumetrică slabă a pulberii mag¬
netice de maximum 10%. O majo¬
rare a acestei concentraţii nu este
posibilă întrucît ar atrage diminua¬
rea rezistenţei mecanice şi a dura¬
bilităţii benzii.
Cea mai mare răspîndire au
căpătat-o benzile magnetice cu
structură multistrat. Banda magne¬
tică cu structură multistrat cel mai
simplu realizată este formată dintr-o
bază-suport pe care este aplicat
stratul magnetic activ. Uneori, pen¬
tru îmbunătăţirea adeziunii stratu¬
lui activ de bază, se interpune încă 1
un strat special. Pentru optimizarea
calităţii derulării rapide a benzii,
aceasta se tratează astfel încît se
obţine o rugozitate sporită prin
aplicarea unui strat suplimentar de
fricţiune sau pe calea unui trata¬
ment mecanic de matisare a bazei,
în scopul diminuării rugozităţii
stratului activ şi pentru a ridica re¬
zistenţa în ceea ce priveşte abrazi-
vitatea, la unele dintre benzile mag¬
netice se aplică un strat special de
protecţie cu grosimea de 1—1,5 /im.
în ultima vreme se foloseşte me¬
toda de îmbunătăţire a proprietăţi¬
lor elecîroacustice ale benzii care
constă în aplicarea cîtorva straturi
active neomogene din punct de ve¬
dere al proprietăţilor magnetice. O
metodă nouă constă şi din aplica¬
rea succesivă a unor straturi mag¬
netice despărţite de straturi ne¬
magnetice. Începînd cu anul 1974,
firma americană 3 M produce cu¬
rent benzi cu structura activă for¬
mată dintr-un strat de oxid de fief
gama, iar deasupra acestui strat se
aşază un al doilea strat de oxid de
crom. Structura aceasta impune
benzii magnetice o caracteristică
de frecvenţă net' îmbunătăţită com¬
parativ cu celelalte benzi.
Datorită calităţilor magnetice su¬
perioare ale acestui tip de bandă,
firma americană 3 M utilizează
acest procedeu pentru obţinerea
benzilor magnetice cu lăţimea de
3,31 mm, folosite la casete.
Majoritatea firmelor utilizează ca
material pentru „baza“ benzilor
magnetice multistrat o grupă res-
trînsă de materiale, care s-a dovedit
în mod practic cea mai eficientă.
Din această grupă de materiale fac
parte diacetilul de celuloză, triace-
tilul de celuloză, policlorura de vini!
şi polietilenul tereftalic, acesta din
urmă fiind des utilizat sub următoa- j
rele denumiri: mylar (S.U.A.); host-
afan (R.F.G.); milynex (Anglia); lav- |
san (U.R.S.S.); terfan (Franţa). f
Să analizăm şi pulberile magne- '
tice cel mai des folosjte în alcătui¬
rea benzii magnetice. în ordinea fo- *
losirii lor în timp, aceste materiale :
sînt următoarele: fier simplu carbo- |
nat; magnetita (Fei0 4 ); oxidul de j
fier gama (Fe^Ch); ferita de cobalt; |
bioxidul de crom; pulberi metalice.
Primele benzi multistrat au folosit ;
fierul carbonic pentru obţinerea j
stratului activ de pulbere magne- .
tică. Ulterior s-a folosit în acest
scop magnetita compusă din FeO şi j
Fe:Q-,. Această pulbere de culoare ]
neagră cristalizează în sistemul cu- !
bic. în ultimul timp, pulberea mag- ;
netică a fost înlocuită cu oxidul de |
fier gama, care implică pulberii 1
magnetice proprietăţi mai bune de 1
magnetizare. Unele benzi magne- |
tice folosesc totuşi pulberea de j
magnetită cu particule care au 1
structura aciculară, mai ales pentru |
fabricarea benzilor magnetice vi¬
deo. |
Pulberea magnetică alcătuită din ‘
ferită de cobalt se formează prin |
amestecarea în pulberea de mag- i
netită a fierului bivalent cu cobalt.
Similar cu magnetita, ferita de co- 1
balt cristalizează în sistemul cubic.
Pulberea magnetică astfel obţinută
are o culoare mov. In funcţie de
cantitatea de cobalt folosită, pro¬
prietăţile magnetice ale acestei pul¬
beri diferă de la caz la caz, situîndu-se
însă printre cele mai bune. Benzile
care folosesc stratul activ cu
această componenţă se utilizează
cu precădere la magnetofoanele
profesionale. Un inconvenient al
acestor benzi îl constituie totuşi de¬
pendenţa proprietăţilor magnetice
ale pulberii de temperatura mediu¬
lui ambiant. Folosind adaosuri spe¬
ciale, metodă utilizată de firma
americană 3 M, se poate totuşi ame¬
liora interdependenţa proprietăţilor
magnetice de temperatură. Astfel
s-au obţinut benzi cu o energie
magnetică superioară.
Benzile care folosesc bioxidul de
crom în componenţa stratului activ
magnetic sînt superioare din punct
de vedere al proprietăţilor magne¬
tice în ceea ce priveşte tempera¬
tura. Această pulbere magnetică
neagră deţine o structură aciculară.
Un ultim pas în realizarea benzilor
este făcut de obţinerea benzilor cu
Ulterior s-au produs schimbări în ceea ce priveşte modul
de notaţie a benzilor. Noile benzi se notează astfel (primele
două litere caracterizează durata imprimării): SP — durata
standard; "LP — o dată şi jumătate; DP — dublă; TP — triplă;
QP — cvadruplă; SP — sextuplă; R — atenţionează asupra
prezenţei pe spatele benzii a unui strat suplimentar cu fric¬
ţiune, de rezistenţă electrică redusă; cifrele indică aproxi¬
mativ grosimea benzii, iar literele de la sfîişitul marcajului
înseamnă: L = zgomot redus (low noise); H - imprimare de
nivel mare.
, .Tipul" ■
benzii
Grosimea
Caracteristici
Stratul
bazei
Culoarea
SPR-50-LH
50
Pentru magnetofoane de
studio. Zgomot mic, dina¬
mică mare.
PE
neagră- '
SP—52—P
; 48
Pentru magnetofoane de
studio. Efectul de impri¬
mare redus
PE
—
LP—35—LH
Pentru magnetofoane de
studio, zgomot redus.
PE
~
LPR— 35— LH :
35
Magnetofoane profesionale şi
aplicaţii pretenţioase, condiţii
HI-FI, zgomot mic.
PE
neagră
DP—26
26
Pentru aplicaţii la îndemîna
marelui public.
IIIJUI f®
DP—26—LH
: 26
■
Pt. aplicaţii la îndemîna
marelui public, plus zgomot
redus.
PE
TP—18
18
Caseîofoane. aplicaţii nepre¬
tenţioase.
PE
X
î
I
18
Casetofoane, aplicaţii nepre¬
tenţioase, pius zgomot redus.
' / .j'/:iPE; : ./.■■V
LP—35
35
Magnetofoane cu putere
mare de întindere a benzii.
PE
6
TEHNIUM 7/1983
strat activ din pulberi metalice,
„benzile metalice 11 , care datorită
unei compoziţii minuţios alese îm¬
bină toate avantajele în ceea ce''pri¬
veşte energia magnetică, depen¬
denţa cu temperatura şi caracteris¬
tica de frecvenţă atît de importantă
la un aparat electroacustic.
Parametrii cîtorva benzi ameri¬
cane produse de firma 3 M:
Prescurtări: DAC diaceti! celuioză
PE = polietilen te re-
ftalic
Tipul
Grosime
fim
Particularităţi
■.Materialul
' .. bazei ::
Culoare
SCOTCH 111
49
Pentru magnetofoanele de
studio.
DAC
galben
SCOTCH 102
47
Pentru magnetofoanele de
studio. Durabile mecanic şi
climater%
PE
mov A'"./
SCOTCH 120
53
Pentru magnetofoanele de
studio. Imprimări de nivel
ridicat.
DAC
verde
închis
SCOTCH 122
53
Pentru magnetofoanele de
studio: Imprimări cu nivel
ridicat Influenţează tempe¬
ratura ambiantului.
PE
verde
închis
SCOTCH 131
46
III :
Pentru magnetofoane de
studio. Slabe din p.d.v. al
imprimării.
DAC
roşu
brun
SCOTCH 138
: 47
Pentru magnetofoane de
studio. Slabe din p.d.v. al
imprimării. Rezistă bine la At’.
DAC
roşu-
brun
SCOTCH 201
49
Pentru magnetofoane de
studio- Nivel de zgomot
redus.
DAC
negru
brun
SCOTCH 202
50
Pentru magnetofoane de
studio. Zgomot de fond
redus. Rezistă la At’.
PE
negru
SCOTCH 206 I
54
s
Pentru magnetofoane de
studio. Nivel de zgomot
redus. Imprimări cu dina¬
mică bună. Rezistă la At.
. PE-
neg r u
SCOTCH 150
83 ;
Reportaje şi aplicaţii de
toate zilele. Rezistă la At 3 .
DAC
roşu
închis
SCOTCH 203 1
37
Reportaje. Aplicaţii de
toate zilele. Nivel de zgo¬
mot redus.
PE
negru
brun
SCOTCH 200
26
Reportaje. Aplicaţii de
toate zilele.
roşu
închis
SCOTCH 190
34
Magnetofoane pentru repor¬
taje. Aplicaţii casnice.
DAC
închis
Benzile magnetice produse de firma BASF. La vechile ti¬
puri de benzi produse de firma BASF prima şi a doua literă
din cadrul notaţiei indică materialul şi caracteristicile „ba¬
zei". astfel: L = luviterm; PE = polietilen tereftalic; G = de¬
numirea comercială a peliculei din policlorură de vinii; R
banda este destinată transmisiilor radio; cifrele — indică
grosimea benzii.
Tipul
benzii
Grosimea
“-------‘
Caracteristici
Materialul
bazei
'.Culoarea
LGR
51
Magnetofoane de studio.
Efect mic de imprimare.
PVC
roşu
deschis
LGR—30P
50
Magnetofoane de studio.
Imprimări de nivel mare.
PE
roşu
deschis
LR-56
56
Magnetofoane de studio.
Imprimări de nivel mare.
PVC
galben
LR-56P !
. 56
Magnetofoane de studio.
Imprimări de nivel mare.
Durabil la factori chimici
PE
galben
LGS—52
47
:
Magnetofoane de studio sau
utilizări zilnice obişnuite.
PVC
roşu
închis
în ultimul timp, sistemul de notare s-a schimbat. Se folo¬
sesc o combinaţie de cifre şi litere şi culori diferite ale benzii.
Firma AGFA
LGS—35
35
Imprimări pt. reportaje şi
utilizări de toate zilele.
PVC
brun
•''roşcat' /:
PES—35
38
Imprimări pt. reportaje şi
utilizări casnice. Rezistă
bine la factori climaterici.
PE
brun
închis
PES—35—LH
35
Imprimări pt. reportaje şi
utilizări casnice. Rezistă
bine la factori climaterici.
Zgomot mic.
PE
brun
închis
PES—26
26
PE
brun
închis
•PES- 18 ■ ■
; îs
PE
Firma AGFA-GEVAERT îşi notează benzile sale magne¬
tice utilizînd o combinaţie de litere şi cifre cu următoarea
semnificaţie: primele două litere: materialul „bazei'; R —
aplicaţii radio; — (o cifră în plus); — pe partea pasivă e apli¬
cat un strat de fricţiune.
Tipul
benzii
Grosimea
Caracteristici
Stratul
baze'
Culoarea j
PER—525
2
Magnetofoane de studio.
Zgomot mic. Efect de
imprimare redus. Partea
pasivă mat isată.
PE .
roşu
PER—525
STEREO
2
Magnetofoane de studio.
Zgomot mic. Imprimări cu
nivel mare. Partea pasivă
matisatâ.
PE
osu
PER—555
55
Magnetofoane de studio.
I Nivel de imprimare mare.
Partea pasivă matisatâ j
■ PE .
alb
PE—31
jlll
Magnetofoane pentru utilizări
casnice, reportaje etc.
PE ;
PE- 6
32
Magnetofoane pentru utili¬
zări casnice, reportaje etc.
Zgomot redus.
PE
PE—41
24
Utilizări casnice, caseto-
foane.
. PE :
_
PE—46
25
Utilizări casnice, caseto-
foane. Zgomot redus
PE
PE—65
18
Utilizări casnice, caseto-
foane.
PE
~
PE—66
i__
18
Utilizări casnice. Zgomot
redus.
PE
Firma ORWO utilizează un sistem de
notare al benzilor magnetice folosind
codificarea următoare (vechea notaţie):
prima literă — materialul „bazei": C —
acetil celuloză; P — polietilen tereftalic;
litera a doua — tipul pulberii magnetice:
R — cristalizare sferică a particulelor; S
— forma aciculară a particulelor; cifrele
— grosimea benzii; litera U — indicaţii
asupra absenţei protecţiei; cifra finală —
lăţimea benzii (mm).
Se mai utiliza o literă suplimentară
uneori, cînd se dădeau indicaţii asupra fo¬
losirii unui liant special, şi anume litera P.
în prezent, firma ORWO utilizează trei
cifre pentru notarea benzilor:
— prima cifră — domeniul de aplicare:
1 . imprimări de sunete
2. benzi marcate (perforate)
3. benzi speciale
4. benzi ajutătoare fără strat activ
— a doua cifră — durata imprimării:
0. standard
1. 1 şi 1 1/2
2. double-play
3. triple-play
— cifra a treia — de rezervă pentru
semnificaţia unor îmbunătăţiri şi trata¬
mente ulterioare
Tabel cu benzile ORWO (notaţia veche şi nouă)
Tipui
benzii
.'Grosimea:'
/■ m
Caracteristici
Materialul
bazei
Culoarea
CPR—50—U6
100
50
De studio.
DAC
CPR—35—U6
110
35
Utilizări casnice. Carac¬
teristică bună de frecvenţă.
DAC
. —
CPS—35—U6
112
35
Utilizări casnice.
DAC
llSIIliS
PS—125
120
25
PE '
PS—18
130
18
Utilizări la casetofoane.
PE
i
Sistemul de notaţie al benzilor magne¬
tice utilizat de firma cehoslovacă EMGE-
TON este asemănător cu sistemul firmei
BASF. Pentru benzile cu zgomot redus
se utilizează notaţia suplimentară LN.
Firma franceză KODAK-PATHE utili¬
zează pentru benzile magnetice un sis¬
tem de notaţie compus dintr-o literă şi
trei cifre.
— litera caracterizează materialul „bazei':
T ■■= triacetatul de celuloză;
P = polietilenul tereftalic;
V =■ policlorură de vinii.
— cifrele caracterizează durata im¬
primării;
100 = standard;
150 = îşi 1 1/2;
200 = dublă;
300 ~ triplă;
600 - sextuplă;
Litera D de la sfîrşitul notaţiei indică
prezenţa, pe stratul pasiv al benzii, a unui
strat suplimentar de fricţiune.
Sistemul de notaţie al benzilor sovie¬
tice a fost reglementat prin GOST —
17.204—71.
Conform acestui standard, tipul de
bandă este precizat prin 5 elemente.
— primul element — domeniul de lu¬
cru al benzii:
A — imprimări de sunete;
T =■ imprimări video;
B = imprimări pentru calculatoare;
I imprimări de înaltă precizie.
— al doilea element indică materialul
„bazei":
2 rr diacetat de celuloză;
3 - triacetat de celuloză;
4 = polietilen tereftalic.
— al treilea element indică grosimea
benzii:
2 = 18 A-m;
6 ~ 55 /im;
9 = mai mare de 100 /;m.
— al patrulea element reprezintă un in¬
dice numeric ce indică numărul de pre¬
lucrări tehnologice (cuprins între 0,1 şi
99).
— al cincilea element indică valoarea
numerică a lăţimii benzii în milimetri.
După al cincilea element apare un in¬
dice lateral suplimentar care are semnifi¬
caţia: P - pentru benzile perforate; R
pentru benzile radio; B pentru benzile
folosite în aplicaţiile casnice.
'DIMENSIUNILE BENZILOR
MAGNETICE
Dimensiunile unei benzi magnetice au
rezultat în urma folosirii în diverse dome¬
nii de aplicabilitate. în urma unor nume- .
roase experimentări, s-a ajuns la un set
de dimensiuni respectate de toate fir¬
mele. Primele benzi magnetice aveau
lăţimea de 6,35 mm, iar ţările europene
(CONTINUARE !>J PAG 29)
7
pentru prinderea îarodului în vede¬
rea execuţiei operaţiei de filetare.
Părţile componente ale dispoziti¬
vului propus sînt: 1— mîner 1, exe¬
cutat din OL 37; 2 — corp, executat
din OLC45; 3 — ştift, executat din
Arc 4, 0 3; 4 — bac mobil, execu¬
tat din C-12Q; 5 — bac fix, executat
din C-120; 6 — şurub M4 cu cap ci¬
lindric crestat; 7 — mîner II, execu¬
tat din OL 37.
Pentru utilizare, tarodul se intro¬
duce între bacuriie 5 (fix) şi 4 (mo¬
bil). Prin rotirea minerului 1, bacul
mobil 4 se deplasează şi strînge
coada taroduiui, după care se exe¬
cută operaţia de filetare.
ing. DAM BUTĂRESCU,
Craiova
Aparatul prezentat permite măsu- oferă la ieşire o frecvenţă invers
rarea a două mărimi iegate de regi- proporţională cu tensiunea de in-
mul de exploatare a autoturismelor: îrare. Folosind aceeaşi bază internă
turaţia arborelui motor şi niveiul de de timp, pentru a obţine afişarea ca-
directe, fiind însoţite de paraziţi de este realizat cu trei circuite inîe-
diferite frecvenţe; se impun deci grate operaţionale şi nu necesită
„curăţirea" şi formarea lor. Semna- explicaţii suplimentare, fiind pre-
lul este cules de pe divizorul R1-R2 zentatîn nr. 9/1981 al revistei,
şi suferă o primă integrare în baza Comutatorul K realizează schim-
lui TI, apoi, din colectorul acestuia, barea regimurilor de măsurare, îri-
este aplicat celui de-al doilea etaj miţîhd impulsurile de numărat la
de integrare. Astfel, de la semnalul una din intrările porţii (P2) de acces
parazitat cules (fig. 2a) se obţine, în la blocul de numărare. La cea de-a
colectorul lui T2, o curbă regulată doua intrare sînt trimise impulsurile
(fig. 2b); cu ajutorul unei porţi bazei de timp. Aceasta este reali-
NAND (Pi) se conferă acestui sem- zată cu două CI basculante mono-
nal fronturile rapide necesare numă- stabile şi cu un circuit astabil cu
rării logice (fig. 2c). componente discrete. Cele două
Oscilatorul comandat în tensiune monostabile sînt conectate într-un
carburant disponibil în rezervor.
PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE
Fizicianul B. Rochas a evidenţiat
producerea unei scîntei la ruptor
pentru două ture ale vilbrochenu-
lui, în cazul motorului monocilindru
în patru timpi (pentru n cilindri
avem n 2 scîntei pentru o tură). în
consecinţă, pentru N rot min apar
Nn 120 scîntei secundă.
Deci, în general, avem : f = Nn 120,
t = 120 Nn şi pentru un motor în pa¬
tru cilindri f = N 30, f = 30 N.
Folosind un afişor cu.două cifre
semnificative, perioada de numă¬
rare Ti. trebuie realizată în aşa fel în-
cît, pentru o turaţie de N rot min, să
se afişeze un număr N 100. Vom
avea fT» = N 100, T„N = N 100, T„ =
= 0,3 s.
Principiul turometrului constă în
numărarea semnalelor provenite de
la ruptor într-o perioadă T„ determi¬
nată de baza de timp a aparatului.
Măsurarea nivelului de carburant
din rezervor are la bază un oscilator
comandat în tensiune (VCO), ia
care valoarea frecvenţei de ieşire
depinde de mărimea tensiunii de in¬
trare. S-a observat că tensiunea la
bornele traductoruîui de nivel cu
care este dotat autoturismul „Da¬
cia" variază invers proporţional cu
nivelul din rezervor (6,7 V pentru
„gol" şi 0,45 V pentru „plini 1 ).
Această tensiune atacă potenţio-
metric oscilatorul, care, pentru o
tensiune de intrare în plaja O-fl.7 V,
TEHNIUM 7/1983
, circuit de întîrziere (fig. 3), primul
realizînd resetarea numărătoarelor,
iar cel de-a! doilea asigurînd timpul
To de acces prin P2. Circuitul asta-
bil permite reglarea timpului de
afişare (citire) la valori convenabile,
poarta P3- realizînd frontul necesar
pentru atacul primului monostabil.
Blocul de numărare-decodifica-
re-afişare este realizat clasic şi nu
necesită alte precizări.
REALIZAREA PRACTICĂ Şl
ETALONAREA
Componentele electronice folo¬
site sînt următoarele: R1 = 47 kfî;
R2, R3, ... R7 = 10 kfî; R8, R14 = 100
kfî; R9, R11, R20 = 22 kfî; R10, R16,
R17 = 10 kfî; R12, R13 = 4,7 kfî;
R15 = 3,3 kfî; R18, R19 = 2,2 kfî;
R21 = 15 kfî; R22, ... R35 = 330 fî;
SI = 250 kfî, semireglabil; S2 ~ 15
kfî, semireglabil; S3 = 50 kfî, semi¬
reglabil; S4 = 5 kfî, semireglabil;
CI, C5 = 100 nF; C2, C4 = 47 nF; C3
= 220 nF; C6, C9 = 4,7 nF; C7, C8 =
100 mF: CIO = 100 nF; Cil =25 M F;
C12, C13, C14 = 300 pF; C15 = 360
pF; ICI, IC2, IC3 = 0A 741; IC4, IC5
= CDB 4121; IC6, IC7 = CDB 490;
IC8, IC9 = CDB 446 (D147); IC10 =
CDB 400; TI, ... T4 = BC 107
(BC 108).
Se pot folosi afiş oare cu anod
comun (ROL 77); afiş oarele cu ca-
tod comun pot fi utilizate conform
schemei publicate în Almanahul
„Tehnium" 1983, pag. 56. Este prefe¬
rabil să se lucreze cu socluri; în ab¬
senţa acestora se va acorda atenţie
la lipirea pinilor circuitelor integrate,
pentru a se evita supraîncălzirea lo¬
cală. Rezistenţele utilizate sînt de
0,25 W," iar condensatoarele electro¬
litice şi ceramice cu tensiunea mi¬
16X1/1 OW
§100 3 30 [~
nimă de 25 V (pentru Cil se reco¬
mandă condensator cu tantal).
După cum se observă din analiza
schemei, s-a acordat atenţie depa¬
razitării intrărilor de tact (Ci2,
CI 5). Punerea la masă a acestora
este evidenţiată şi de modul de rea¬
lizare a filtrajului sursei stabilizate
(fig. 4). Rezistenţa de putere (16
fi/10 W) se confecţionează din ni-
chelină, prin bobinare pe o rezis¬
tenţă de valoare mare.
întregul montaj se realizează pe o
placă de circuit imprimat şi se intro¬
duce într-o cutie în bordul sau pe
poliţa autoturismului. Afişoarele,
comutatorul de pornire, comutato¬
rul de schimbare a regimurilor de
măsurare şi LED-urile de semnali¬
zare se pot monta într-o celulă uni¬
tară pe bordul maşinii (preferabil în
stînga volanului, sus).
Etalonarea bazei de timp se reali¬
zează prin aplicarea unui semnal de
50 Hz, redresat monoaîternanţă (de
la reţea, printr-un transformator tip
sonerie şi o diodă cu L = IA).
Aceasta se aplică la intrarea de acces
a porţii P2; se ajustează semireglabi-
lul S3 pentru a se obţine afişarea a 15
impulsuri, ceea ce corespunde unui
timp de numărare T = 0,3 s.
Pentru reglarea VCO-ului se pro¬
cedează astfel:
— se aplică la intrare 6,7 V şi se
reglează, din Si, tensiunea de atac
la valoarea 1,7 V, pentru care se va
afişa „0“ litri carburant;
— se aplică la intrare 0,45 V şi se
alege capacitatea C, pentru a se
obţine afişarea nivelului maxim de
carburant (45 litri). Valoarea lui C,
este aproximativ 1 ^F.
Aparatul se conectează la ruptor
(pentru măsurarea turaţiei) şi la
borna traductoruiui de nivel al au¬
toturismului (pentru măsurarea ni¬
velului din rezervor).
Construit cu componente I.P.R.S.,
aparatul prezentat funcţionează cu
bune rezultate pe un autoturism
„Dacia" 1300.
TEHNIUM 7/1983
9
mnTRKE de lumini
DînnmicE eu
mEmoRiE'EPRom"
cercată în această versiune deoa¬
rece sînt necesare 75 de triace şi de
asemenea soluţii mecanice mai
complexe pentru amplasarea becu¬
rilor.
Se poate renunţa şi la circuitul
detector de zero, deconectîndu-l de
la punctele Y, W şi M şi legînd cir¬
cuitele de comandă direct la ali¬
mentarea de H-5 V (abdică M cu-W),
dar paraziţii vor fi simţiţi puternic la
numărul mare de triace şi consumul
montajului va creşte, Ti ... T u con-
ducînd tot timpul cît Q al CBBi...
CBB 25 este în „1" logic.
Pentru a porni de la un anumit
model sau pentru a repeta un anu¬
mit model, comutatoarele F , Fi ... F>,
se aduc în poziţia corespunzătoare
adresei binare unde se află începu¬
tul unui model, iar apoi, prin apăsa¬
rea butonului K,, aceasta este intro¬
dusă în numărător. Pentru a evita
contacte multiple la butoane s-au
introdus circuitele S-», Sn,.
Data aflată pe CL a EPROM-ului
ajunge prin inversoarele I,, I la in¬
trările de date ale celor 26 de circu¬
ite bistabile. La terminarea validării
DMUX, informaţia prezentă pe in¬
trările D este transmisă la ieşirea
circuitelor bistabile. Cînd este
adresat CBB 26, prin inversoarele L,
L, L memoria tampon formată din
CBB.1, ... CBB 25 este ştearsă, ieşi¬
rile Q trecînd în „0“ logic.
Programul (fig.4) şi exemple din
modele (fig. 5). în primul kbyte al
memoriei EPROM se găseşte pro¬
gramul din figura 4. Dacă se do¬
reşte folosirea tuturor celor 2 048
de adrese, intrarea A h , a EPROM-u¬
lui se desface de la masă şi se co¬
nectează la Q a celui de-al treilea
CDB 4193, iar aducerea la zero se
deconectează de la ieşirea Q, a
numărătorului şi se leagă la ieşirea
Q/, nefolosită în această schemă.
Programul este prezentat în sistem
seamnâ 01110110, deci aprinderea
becului 10110, adică becul 22, ur¬
mată de o pauză scurtă (pauza 2).
S-a arătat astfel cum se formează
primele două’ elemente ale primului
model din figura 5. în EPROM sînt
înmagazinate 22 de modele. Citito¬
rii interesaţi pot proceda ca mai sus
pentru a vedea tot ce se găseşte în
EPROM şi eventual să continue
completarea celuilalt kbyte lăsat li¬
ber.
Pentru programarea memoriilor
EPROM se va prezenta în numerele
viitoare o schemă simplă, accesi¬
bilă oricărui amator.
Comandă combinată cu orga de
lumini (fig. 6). Dacă se doreşte ca
lumina dinamică să capete şi cu¬
loare, în fiecare modul se introduc
trei becuri colorate care se co¬
mandă ca în figura 6. Semnalele R,
G, A sînt formate din ieşirile filtrelor
de la orice orgă de lumini, cu ajuto¬
rul unor circuite corespunzătoare
la sosirea tactului şi în prezenţa lui
„0“ logic la intrarea D (adică Q, al
EPROM în „1“)._
Notaţiile D, R, M, N corespund
pentru un singur modul celor din fi¬
gura 3. Deci, înlocuind circuitele în¬
tre punctele respective, se obţine
noua variantă. Schema nu a fost în-
Bj(SN74154)
hexazecimal şi, pentru a înţelege
funcţionarea, se face trecerea fie¬
cărei date în sistem binar, iar apoi
se vede care sînt biţii de adresare a
becurilor, data şi biţii de pauză.
Conversia din hexazecimal şi binar
se face scriind fiecare cifră hexaze¬
cimală în binar, una după alta. De
exemplu, în figura 5, pentru primul
model în program găsim la adresa
,000 data 77, ceea ce în binar în¬
seamnă 01110111. împărţind acum
data în biţii corespunzători, primii
cinci 10111 reprezintă adresarea be¬
cului 23, al şaselea arată că becul se
va aprinde, al şaptelea arată că ur¬
mează pauza 2, iar ultimul arată că
nu urmează pauza 1. La următoarea
adresă 001 găsim în program 17 în
hexazecimal deci 00010111 în bi¬
nar. Această dată la ies irea EPROM
înseamnă stingerea becului 23 şi
continuarea fără pauză a progra¬
mului. La următoarea adresă găsim
37, adică 00110111 în binar. Becul
23 este din nou aprins si se conti¬
nuă fără pauză. Mai departe, 32 în¬
seamnă 00110010, adică aprinde¬
rea becului 10010, deci becul 18 şi
continuare fără pauză. 38 înseamnă
00111000, adică aprinderea becului
24 şi continuare fără pauză. 76 în-
CB
fflHH
EM 3
■ *
1_| j l i " :
adrese:000^-021
model 11
adrese: 1C8*1E2
model 12
adrese:1E3*1FA
model 22
adrese: 3CB *3FD
TEHNIUM 7/1983
|[jIjIjlEEîBfflE3BJfi3Eî£2£3EES3S]E]£3il301|
IiiCTCTflanaranaEE gHBBSESSEggiEgBl
^ES]33E3E30EE353S|
mrrra
mbik
SfflE
sissisBs^maaBil
ISPIUSE; 1311313
IşMmsiKsiiB
l 59 3B131u35
|E9-30333530
lEBBBBjlggBl
.“.laraMBS
isaiaa—
I23R3H
IsmiBEB
|!3933B3
1333151303
M S
m
KB35S
B3535Î
[ESSISBlffl
li5M01Bl fB0303
laŞEHHBM
m
|E9 0303
|S93l|a
|jBM 53ElEB03B
K :zim® wm
| EffifllIS
I EMISE!
1591053
131910®
I5H
mm
5QB03S3E3ISfai3BS
|509
mau
ISMESBS
HESSSilS
331350580
\ţm
bi
I BM
mm
Ibm
IBS
mm
BSB3
®03ffi
mmm
mmm
mmm
E0E3E9
năşim
mmm
335103
mmm
sas
3030
EES3
mmm
ms
3PPÎH
30311
mmm
0SSB3
30303
B03E3OEEEŞCIE3S35SII
3000303IS01i3m0!030a|
3303B13331B[lE!l9f9S]l3|
assggiaiaaigafflai
WE3B3 H!lHW El E1!lEBEBEnEB l
BS3f3EBISB3E3S3!US0B3|
35H03011B5H13E0050]18|
asBsifBtamazBasfl
35053505303 î3 El 55! El EG I
îBISEli013B0OB3ES3D I
HafaraR35iRniraraffi|
Î3SS1SB1SS1SB3SI5II
3030303 EB31E15SE-SE30 I
3030303B310!BS3iSE]03|
30501010100303030®
S03®aBiaEaEBi0m
iESa3SfS3fflfflB53ISl
3033 33 5053031051] 03501
303IB{H03fflHB!H03R! I
SBigagaBBBaBB!i
mm
mm
mm
mm
nm
EE9
0I353E3
30301
eeeesis
mmmm
msi
mm
mm
mm
mm
mm
1E03
Eşua
mm
0B1B!E8E35001BI9|
03ISiEmB3l3l3BlE3|
0®B32S!1S0!!500|
0510015858505050101
B!0303aiBBEI03B
spEEEiasaEsia
Bl 58 (SIS 53 53 IC =0531
BiEiam BfimmmCTCBl
SISlXESSSESQESl
®®EJB3B3®E5S3ES|
^CISB3l03iSIĂE3|
f3H3EEISI933HS30|
0SHSBHEBHHI
BSEJEB03ffl030E0?!Bl|
S1BEBB3BIS0BB[3|
SS0îiIlESiI3E0333L I
fflfflmraSHEGSiesI
isa
mmmm
pi
rai
Irai
\mm
lira
I BEi
lira
mmm
HBB1
mmm
ffiQaiBIHEIinalBiEOa I
E3£lf3l3ESilSiE0|
00 ES0CSG1EES!EB0E I
03
!!l0fflElE053ffl0[!fflllîB0B100B3|
IES03EEB3EIBS15!1E3S!I3BI|
3®EE0SS503S!inSI!B3PI3f!3|
3SEffl0H0303fflS!!3l03iS00!|
HfflS®B3il!ntEIEEIS!nEH0LEnS0[lSSl
ira Bffi3BB3BiB3Blllll5IEEE33S5!lB5
ESI ffi 3îS|şîllS51E5SB3333EB3SSIE
^0|l0IBiBE033BIEIBBB3fflSE3®fflffl
ira B3B!lSIHSB3BIBB3ElSSBIBiB3BB
tmmmmmmmmmmmmmmmmm
iraiBIBSISISffifflSSlfflffiEîBfflffiE
mtmmmmmmmmmmmmmmmm
B50IB303S303ISE3] 3301fflffl 33 Bl 13 0 5!
^M BHISSS51EI3BSISK15ffllBgiB
ISIi0Sl0l!ll3ă0!lS®3351H03®3(!nS3
EmiTĂTOR*
RECEPTOR 144 IRHz
Ing. GEORGE PINTIL.IE, YD3AVE
In ultimul timp am simţit nevoia
unui receptor cu emiţător pe o sin¬
gură placă, de construcţie relativ,
simplă, care să se alimenteze de la
o sursă de 12 V şi să fie realizat cu
minusul la masă. Acest lucru mi-a
fost necesar în special în condiţii de
portabil, unde se pot folosi fie două
seturi de cîte 9 baterii de tipul R20
legate în paralel, fie un acumulator
tip auto, fie două acumulatoare de
motocicletă (de 6 V fiecare). De ase¬
menea a trebuit ca emiţătorul să fie
de ordinul a 5 W, putere mulţumi¬
toare pentru portabil (cum menţio¬
nam anterior). Pentru economie de
energie electrică, am realizat emiţă¬
torul numai cu modulaţie de frec¬
venţă — bandă îngustă (MFBI).
A fost obligatorie condiţia ca în¬
treg aparatul să fie realizat cu minu¬
sul la masă, cu toate că astfel au
fost necesare o serie de precauţii
suplimentare, întrucît autoturismele
au legat polul negativ al acumulato¬
rului la şasiu şi, în al doilea rînd, în
cazul folosirii unui amplificator se¬
parat de putere cu tranzistoare co¬
respunzătoare, aceste tranzistoare
pot funcţiona corect şi pot ceda o
putere conform parametrilor din ca¬
talog numai dacă emitoarele sînt le¬
gate airect ia şasiul aparatului,
adică la polul negativ.
Aparatul prezentat se alimentează
deci de la o sursă de 12 V, dar
poate funcţiona în limitele 10—15 V
(tensiuni limită admisibile). La ten¬
siunea nominală are o putere input
de 4,5—5,5 W, în care caz consumă
în regim de emisie circa 0,7 A, iar în
regim de recepţie maximum 60 mA.
Sensibilitatea receptorului este de
ordinul a 1 ,uV. Receptorul este pre¬
văzut cu reglaj automat şi manual al
sensibilităţii. Pot fi audiate atît emi¬
siunile cu modulaţie de amplitudine,
cît şi cele cu modulaţie de frecvenţă
(sau de fază) cu banda îngustă; în
acest caz este folosită metoda de-
modulaţiei de frecvenţă (fază) cu
circuitul oscilant dezacordat.
Aparatul este prevăzut cu un sta¬
bilizator încorporat de 9V, de la care
se alimentează toate oscilatoarele,
precum şi traseele de frecvenţă in¬
termediară ale receptorului.
Pentru realizarea receptorului am
folosit, în principiu, una din sche¬
mele prezentate de autor în revistă,
care a dat bune rezultate, cu men¬
ţiunea că a fost modificat sistemul
de alimentare (să fie cu minusul la
masă).
Receptorul este de tipul superbe-,
terodină cu dublă schimbare de
frecvenţă. Tranzistorul T 1 (BF200)
amplifică semnalele culese de an¬
tenă şi le aplică la baza primului mi¬
xer realizat cu Ti (BF200). Pe emito-
rul mixerului se aplică semnalul de
la oscilatorul local cu frecvenţa va¬
riabilă (T 3 —BF216) cuprinsă în limi¬
tele 137,5—139,5 MHz.
în colectorul mixerului se culege
semnalul primei frecvenţe interme¬
diare de 6,5 MHz. La ieşirea mixeru¬
lui se află un filtru trece-bandă for¬
mat din Lg şi L 6 , împreună cu capa¬
cităţile aferente.
Semnalul cu frecvenţa de 6,5 MHz
se aplică pe baza celui de-al doilea
mixer (T 4 — BF215) de tipul auîoos-
cilator. j Frecvenţa celui de-al doilea
oscilator (L 7 —C 14 ) este de 6 970
kHz. în colectorul mixerului se ob¬
ţine cea de-a doua frecvenţă inter¬
mediară de 470 kHz, care este am¬
plificată de tranzistoarele T 5 şi T 6 .
Pe baza lui T 5 se aplică semnalul de
reglaj automat (şi manual) al ampli¬
ficării — RAA — prin intermediul
potenţiometrului R 13 . în aparat
există o sursă de tensiune constantă
de 2 V obţinută cu diodele D 2 —D 4
legate în conducţie directă şi rezis-
torul R 20 (3,3 kfl). în lipsa unui sem¬
nal la intrare, tranzistorul T 5 este
deschis de această tensiune prin in¬
termediul rezistoarelor R 22 -Ra 3 ~Rn
—R 14 şi amplificarea este maximă.
Cînd apare un semnal la intrare,
deci şi la capetele bobinei L 13 , dioda
detectoare redresează acest sem¬
nal, dar cu o polaritate inversă faţă
de cea â tensiunii de 2 V. în acest
mod, pe baza tranzistorului T 5 se va
micşora tensiunea de polarizare,
ceea ce conduce la micşorarea coe¬
ficientului de amplificare, deci se
realizează un reglaj automat al am-
. plificării (RAA). Cum s-a mai men¬
ţionat, amplificarea poate fi reglată
şi manual, cu ajutorul potenţiome¬
trului R 13 .
Amplificatorul de ascultare este
realizat cu tranzistoarele T 7 —T 10 şi
este alimentat numai în regim de re¬
cepţie (pentru economie de energie
electrică).
Emiţătorul porneşte de la oscilato¬
rul cu frecvenţa variabilă cuprinsă în
limitele 18,000—18.250 MHz. realizat
cu tranzistorul Tu (BC173), şi este
urmat de un repetor pe emitor şi un
amplificator separator realizate cu
tranzistoarele T^ şi T 16 . Acestea sînt
alimentate continuu de la sursa sta¬
bilizată de 9V.
în continuare urmează trei du-
bloare de frecvenţă (T 17 —'T 18 —T 19 )
unde se obţin frecvenţele de 36, 72
şi 144 MHz. Următoarele etaje (T 20
—T 23 )sînt amplificatoare ale semna¬
lelor cu frecvenţa de 144 MHz.
Acestea sînt alimentate cu tensiunea
de 12 V numai în regim de emisie.
Tranzistorul prefinal (T 22 ) con¬
sumă un curent de 90—110 mA, iar
cel final un curent de 450 mA.
Aceste două tranzistoare trebuie
prevăzute cu radiatoare corespunză¬
toare. Datorită prezenţei circuitului
acordat (L 24 —C 80 ) la ieşire, în caz
de lipsă de sarcină (borna antenei
deconectată), curentul etajului final
scade substanţial, la mai mult de
două ori; aceasta se traduce printr-o.
„protecţie" a tranzistorului final, în
cazul lipsei antenei, fapt destul de
important pentru radioamatori.
Modulaţia de frecvenţă se reali¬
zează cu dioda varicap D s de tipul
BB139, care se aplică direct pe .osci¬
latorul local, în serie cu condensato¬
rul C 51 (5,6 pF). Mărimea deviaţiei
de frecvenţă se poate regla cu po-
tenţiometrul semireglabil R 43 (500 kl î),
care se află conectat la ieşirea am¬
plificatorului de microfon (tranzis-
toareie T 12 şi T 13 ).
Realizare
Cablajul imprimat este prezentat
la scara 1 : 1 . Pentru uşurarea muncii
de executare a cablajului vă reco¬
mandăm să decupaţi din revistă de¬
senul cablajului imprimat şi să-l
aplicaţi pe faţa placată cu folie de
cupru a plăcii. Desenul este repre¬
zentat privind din partea cablajului
(nu din partea unde se montează
piesele). După aplicarea desenului,
„înţepaţi" cu un obiect ascuţit în
punctele unde trebuie să practicaţi
găurile. După aceea trebuie execu¬
tate toate aceste găuri cu un spiral
de 1 mm. în coritinuare vor trebui
lărgite unele găuri: pentru conden¬
satoarele îrirmer la un diametru de
1,5 mm, pentru prinderea celor două
condensatoare variabile la 3,3 mm,
pentru contactele releului la 2,4 mm
ş.a.m.d.
După ce toate găurile au fost exe¬
cutate, suprafaţa cuprată trebuie
bine şlefuită cu un şmirghel foarte
fin. După aceea se desenează circu¬
itele cablajului imprimat, folosind o
pensulă fină (nr. 2 ), cu tuş gudron
(smoală dizolvată în tiner, îoluen,
acetonă). Cînd desenul este gata, se
corodează placa în soluţie de clo-
rură ferică. După terminarea coro-
T11BD135 T7BC173 T8BC173 T J
LI
3+121-1
£9
12
dării, placa se spală de tuş cu ace¬
laşi dizolvant folosit. în continuare
se decapează faţa cuprată prin fre¬
care uşoară cu un şmirghel foarte
fin, după care se spală bine cu apă
şi săpun de toaletă. Imediat după
uscare (prin ştergere cu hîrtie cu¬
rată), se acoperă cu un strat protec¬
tor de colofoniu dizolvat în spirt ra¬
finat concentrat (80°). Uscarea
acestui strat protector durează circa
30 de minute. în continuare ur¬
mează amplasarea pieselor pe par¬
tea opusă cablajului imprimat.
Releu! este de tipul miniatură,* de
12 V, cu două contacte, fiecare cu
două poziţii. Un contact este folosit
la comutarea- antenei, iar celălalt la
comutarea tensiunii de 12 V, la
emiţător sau amplificatorul de as¬
cultare (recepţie)
Bobina
Nr. spire
Conductor
Diametrul
bobinei
(mm)
Carcasă
Observaţii
Lf
6
0 0,9 CuEm
6
Fără carcasă
Priză la spira
1,5
î-2
6
0 0,9 CuEm
6
Fără carcasă
. -
L 3
4
0 0,9 CuEm
6
Fără carcasă
Priză la spira 1
i-4
2,75
0 0,9 CuEm
5
Bobină UUS —
„Gloria"
Priză la spira
0,25
•-5; 6
16
0 0,15 CuEm
-
Bobină FI-470
kHz
-
l_7
14
i0 0,15 CuEm
-
Bobină Ff-470
kHz
-
L 8
1 + 3
0 0,15 CuEm
-
Bobină FI-470
kHz
I_ 7 peste L 8
*-9; 10;
11; 12
100
0 0,09 CuEm
-
BobirjJFI-470
—
L 13
70
0 0,09 CuEm
-
Bobină FI-470
kHz
L 13 peste L 12
l_14
15
0 0,2 CuEm
5
Carcasă FI-10,7
„Gloria"
-
Ll5
9,75
0 0,5 CuEm
5
Carcasă FI-10,71 —
„Gloria"
1-16
5,75
! 0 0,5 CuEm
5
Carcasă FI-10,7
„Gloria"
- '
Ll7
7
0 0,9 CuEm
6
Fără carcasă
-
L 18; 19;
20
3 i
0 0,9 CuEm
6
Fără carcasă
_
î—21; 23
5
0 0,9 CuEm
6
Fără carcasă
-
l_22
1,25
0 0,9 CuEm
6
Fără carcasă
-
L 24
2,75
0 0,9 CuEm
6
Fără carcasă
-
T20BF215 T21BF215 T22 BLY61 T23KT904
(BFW16) (2N 3375)
'1983
! ‘8Ilf "IHtlT”
tfl IP **jS* #*%■ M jjp% |Jp® 1 |jp®
gilat pentru menţinerea unui nivel
constant al gradului de poluare (oxi¬
dului de carbon).
Dispunerea organică şi funcţio¬
nală a pieselor şi subansambluriîor
motorului M—031 se arată în secţiu¬
nea transversală orizontală din fi¬
gura 2, în care: 1—capac chiulasă; 2
— conductă de evacuare a gazelor;
3 — semicuzinet faţă arbore cotit; 4
— simering faţă arbore cotit; 5 — pi-
nion de distribuţie (arbore cotit); 6
— ventilator; 7 — bolţ (ax) piston; 8
— segment de ungere; 9 — segment
raclor; 10 — segment de compresie
(foc); 11 — garnitură (cilindree şi
chiulasă); 12 — chiulasă; 13 —
scaun supapă evacuare; 14 — ghid
supapă evacuare; 15 — supapă de
evacuare; 16 — garnitură de eian-
şare a tijei supapei; 17 — resort su¬
papă; 18 — rondelă supapă evacu¬
are; 19 — semibucşă conică de su¬
papă; 20 — culbutor stînga; 21 —
şurub reglaj; 22— piuliţă reglaj; 23
— piuliţă capac chiulasă; 24 — şu¬
rub capac chiulasă; 25 — culbutor
dreapta; 26 — garnitură de eîanşare
a tijei supapei de admisie; 29 —
scaun supapă de admisie; 30 — pis¬
ton; 31 — bucşă picior bielă; 32 —
siguranţă bolţ piston; 33 — bielă; 34
— cuzinet cap bielă; 35 — semicuzi¬
net spate arbore cotit; 36 — sime-
Autoturismeie OLTCIT sîni echi¬
pate cu motoare în patru timpi, cu
aprindere prin scînteie şi răcire cu
aer. Ambele motoare, codificate
M—031 şi M—036, cu cilindreea de
652 cm 3 şi, respectiv, 1 130 cm 3 , sînt
asemănătoare constructiv, fiind de
tipul boxer (cu cilindri opuşi).
în figura 1 se prezintă caracteristi¬
cile exterioare ale motoarelor.
Aceste tipuri de motoare au fost
produse în uzinele „Citroen 11 , în mi¬
lioane de exemplare, soluţiile con¬
structive fiind îmbunătăţite pe par¬
cursul fabricaţiei, ceea ce a contri¬
buit la creşterea durabilităţii pieselor
şi a fiabilităţii lor în exploatare.
Astfel, îa motorul clasic, cu care
„Citroen 11 a echipat o gamă largă de
autoturisme (2 CV, Dyane ş.a.), s-a
mărit cilindreea de la 602 la 652
cm 3 , înlocuindu-se cilindrii din fontă
cu cilindri din aluminiu (greutate
mai mică, evacuare mai bună a căl¬
durii). Suprafaţa interioară a cilin¬
drilor s-a acoperit cu un strat din
aliaj pe bază de nichel, rugozitatea
suprafeţei scăzînd de ia 4—7 n m la
1—3 /zm, mărindu-se în acest fei re¬
zistenţa îa uzură şi fiabilitatea an¬
samblului. Jocul funcţionai pistoa-
ne-cilindri, precum şi calitatea su¬
prafeţelor (rugozitatea) sînt realizate
prin rodaj tehnologic unitar.
Soluţia constructivă cu arbori co¬
tiţi constituiţi din mai multe părţi a
permis realizarea unor bieie simple
şi a unor motoare foarte compacte
în lungime.
Pentru îmbunătăţirea unor para¬
metri principali ai funcţionării moto¬
rului M—031, constructorul a adop¬
tat sistemul de aprindere electronică
integrală, care reduce consumul de
combustibil şi poluarea mediului
ambiant, ameliorează pornirea ia
rece a motorului, reduce uzura ş.a.
Tot pentru a uşura pornirea şi func¬
ţionarea motorului la rece, s-a mon¬
tat un filtru de aer prevăzut cu un
sistem de reglare a temperaturii ae¬
rului prroaspăt la 37°C ± 3°C pentru
un domeniu de temperaturi ale ae¬
rului ambiant cuprins între — 20° C
şi + 30° C.
Faţă de sistemele clasice de ali-
mentare-carburaţie, motoarele
OLTCIT sînt echipate cu carbura¬
toare dublu corp cu deschidere în
trepte, care răspund cerinţelor actu¬
ale de economicitate şi poluare a
mediului ambiant, fiind dotate cu di¬
ferite dispozitive: amortizor de închi¬
dere a clapetei primare, ventil elec¬
tromagnetic pentru închiderea cir¬
cuitului de amestec pe jiclorul de
Dr. ing. TRASAM CANŢĂ
mers în gol, servomecanism pneu¬
matic de dezînecare la pornire, dis¬
pozitiv de îmbogăţire şi un reglaj si¬
ring spate arbore cotit; 37 — arbore
cotit asamblat; 38 — cuzinet central;
39 — volant; 40 — coroană dinţată
volant.
Arborele cotit antrenează printr-o
pereche de roţi dinţate arborele cu
came, situat sub ei în partea infe-
montată pompa de ulei ce alimen¬
tează circuitul de ungere. De la ar¬
borele cu came, mişcarea este
transmisă la supape, clasic, prin in¬
termediul următoarelor piese: tache-
ţi-tije culbutori-cuibutori.
In căzu! motorului M-036, în sec¬
ţiunea transversală orizontală din fi¬
gura 3 se prezintă piesele: 1. — si¬
mering faţă arbore cu came stînga;
2 — arbore cu came stînga; 3 —
roată distribuţie; 4 — chiulasă
stînga; 5 piston; 6 — segment de
compresie (foc); 7 — segment ra¬
clor; 8 — segment de ungere; 9 —
bolţ piston; 10 — siguranţă boit pis¬
ton; 11 — cuzinet picior bielă; 12 —
cilindru; 13 — bielă; 14 — cuzinet
cap bielă; 15 — pană; 16 — pinion
distribuţie; 17 — arbore cotit; 18 —
cuzinet faţă arbore cotit; 19 — semi¬
cuzinet central arbore cotit; 20 —
palier pompă benzină; 21, 22, 23 —
prezoane fixare chiuiasă; 24 — si¬
mering spate arbore cotit; 25 — se¬
micuzinet spate arbore cotit; "26 —
şurub fixare volant; 27 — voiant; 28
— coroană dinţată voiant; 29 — pa-
iier spate arbore cu came.
Motorul cu patru cilindri are o
echilibrare foarte bună şi un centru
de greutate mai jos, fapt care contri¬
buie ia creşterea stabilităţii autotu¬
rismului.
Mecanismul motorului M-031 —
piesele fixe. Carterul motorului este
14
TEHNIUM 7/1983
turnat sub presiune, din aliaj de alu- în chiuiasă, după o tehnologie deve-
miniu, fiind format, de fapt, din nită clasică.
două semicartere asamblate etanş în ' Mecanismul motorului M-036 —
plan vertical. Cilindrii opuşi sînt piesele fixe. Carterul motorului este
asamblaţi cu carterul cu ajutorul format de asemenea din două semi-
unor «garnituri şi prezoane, de con- cartere, turnate din aliaj de alumi-
strucţie specială. Carterul este fixat niu, sub presiune. Asamblarea celor
în partea din faţă pe o traversă amo- două perechi de cilindri se face si-
vibilă, pe două suporturi elastice la- milar, cu prezoane şi garnituri. La fi-
terale, iar în partea din spate asam- xarea ansamblurilor motor-cutie de
blat împreună cu cutia de viteze pe viteze pe caroserie s-au folosit trei
un suport comun. în partea supe- suporturi elastice: două în partea
rioară a carterului se află trei lagăre din faţă, între semicartere şi o tra-
paliere pentru arborele cotit, două versă fixă, iar al treilea la partea din
avînd semicuzineţi bimetalici, cel spate. Fiind realizat după o soluţie
de-al treilea fiind dintr-o bucată. La constructivă modernă, de dispunere
partea inferioară, carterul are prevă- a arborilor cu came în cap (turaţii
zute două lagăre pentru montarea ridicate, uzuri mici, prin absenţa
arborelui cu came: primul are un maselor inerţiale ale tijelor şi tache-
cuzinet turnat din aliaj de antifric- ţifor), motorul este mai compact şi
ţiune, iar cel de-al doilea o piesă silenţios, datorită antrenării meca-
complexă, care are rolul de cuzinet nismului de distribuţie prin cuvele
pentru palierul din spate al arborelui dinţate.
cu came, .corp-pompă ulei şi corp Cilindrii motorului sînt amovibili şi
sorb. turnaţi din fontă cenuşie, cu ari-
Cilindrii motorului sînt turnaţi din pioare, pentru mărirea suprafeţei de
aluminiu, sub presiune. Pentru mări- răcire. In funcţie de înălţimea lor, ]
rea rezistenţei la uzură şi oboseală există două clase de dimensiuni de i
termică, precum şi pentru ameliora- fabricaţie: 86, 88—86, 90 mm (reper i
rea proprietăţilor de alunecare, în roşu) şi 86, 90 — 86, 92 (reper
condiţiile severe de funcţionare ale verde). Diametrul interior nominal al
motorului, pe suprafaţa interioară a cilindrilor este de 74 mm, cilindrii fi-
cilindrilor este depus — electrolitic ind interschimbabili, fără cote de re-
— un strat din aliaj de nichel paraţie.
(Ni-Cr-Co-Si), cu grosimea de ChiuSaseie stînga şi dreapta sînt
0,07—0,11 mm (procedeu preten- confecţionate din aliaj de aluminiu,
ţios, folosit de PORSCHE—MAHLE cu o suprafaţă mare de răcire. Ghi-
ş.a.). . duriie, din aliaj de cupru, şi scau-
Răcirea cilindrilor se face de către neîe supapelor de admisie şi evacu-
un curent de aer dirijat de ia ventila- are, produse din oţel aliat special,
tor către motor printr-un sistem de sînt fabricate şi asamblate la cald,
conducte din tablă. Cilindrii motoru- după tehnologii ciasice. Etanşarea
lui sînt fabricaţi la diametrul interior cilindrilor cu chiulasele se face prin
nominal de 77 mm, interschimbabili, asamblarea directă a pieselor, fără
fără cote de feparaţie. garnituri, ca la M-031.
Chiulasele stînga şi dreapta sînt Mecanismul bielă-manivelă la
de formă semisferică, confecţionate M-031 este alcătuit din următoarele
dintr-un aliaj de aluminiu, care per- piese (fig. 4): 1 — simering faţă; 2 —
mite evacuarea rapidă a căldurii. în arbore cotit asamblat; 3 — semicuzi-
chiulase sînt asamblate la cald, prin neţi faţă; 4 — pinion distribuţie; 5 —
presare, ghidurile şi scaunele supa- bolţ piston; 6 — bucşă bielă; 7,12 —
pelor de admisie şi evacuare. bielă; 8 — piston; 9 — segment de
Scaunele de supapă sînt fabricate ungere; 10 — segment raclor; 11 —
din oţel special, avînd, atît pentru segment de etanşare; 13 — semicu-
evacuare cît şi pentru admisie, un zineţi spate; 14 — simering spate; 15
unghi de lucru identic cu cel al su- — volant.
papelor. Caracteristicile principale Pistoanele sînt de tipul „auto-ter-
ale scaunelor de supape: a — un- mice“, executate prin turnare din
ghiul de lucru al scaunelor de su- aliaj de aluminiu, avînd calota bom-
papă (admisie: 90° la M-031 şi 120° bată, de formă specială. Sînt prelu-
la M-036; evacuare: 90° la M-031 şi erate cu ovalitate şi conicitate con-
90° la M-036); b — lăţimea deschi- trolată, interschimbabile stîn-
derii scaunelor (admisie: 1,7 mm la ga-dreapta, montarea făcîndu-se cu
M-031 şi 1—1,4 la M-036; evacuare: respectarea greutăţii impuse şi a
1,8 mm la M-031 şi 1,4—1,8 mm ia condiţiei de montaj, datorită dezaxă-
M-036); c — lungimea scaunelor de fii lor (săgeata dirijată către partea
supape (admisie: 87,93 mm la M-031 din faţă a motorului). în capul pisto-
şi 97,40 mm la M-036; evacuare: nului se află notată clasa de fabrica-
86,17 mm la M-031 şi 96,30 mm la ţie: 1 =77,01 — 77,02 ; 2 = 77,02 —
77,03; 3 = 77,03 — 77,04. Boiţurile ale bolţuriior: diametrul exterior no-
pistoanelor sînt produse din oţel minai (20 mm), diametrul interior
aliat, flotante, putîndu-se roti liber nominal (13 mm), lungimea (63,9
atît în picioarele bielelor, cît şi în mm),
bosajele pistoanelor. Date tehnice
TEHNIUM 7/1983
15
nmoniiRi
5URSELOR
mm
în tehnica fotografică se folosesc
ca surse de lumină artificială becuri
cu incandescenţă de puteri relativ
mari. Un bec nitraphot are de regulă
500 W, utilizarea a numai două
surse de lumină ducînd la un con¬
sum de 1 kW.
Amenajarea unui spaţiu pentru fo¬
tografiere ia lumină artificială im¬
plică o instalaţie electrică de
Modificarea intensităţii luminii fur¬
nizate de o sursă este deseori nece¬
sară, de regulă în acest scop folo-
sindu-se diafragme, schimbindu-se
distanţa sau unghiul sub care este
emisă lumina. în unele cazuri se fo¬
losesc corpuri de iluminat prevăzute
cu mai multe becuri de puteri mici
sau medii, modificarea intensităţii
luminoase obţinîndu-se prin varierea
numărului de becuri conectate la re¬
ţea.
Un montaj electronic cu tiristoare,
cu foarte bune performanţe, care
permite reglajul tensiunii aplicate
surselor de lumină, este cel descris
în continuare. Montajul este numit
în literatura de specialitate „Dimmer
cu tiristoare". Cu un astfel de mon¬
taj se pot comanda atît sarcini rezis-
tive, cît şi sarcini inductive; de
aceea, el poate fi folosit şi pentru
reglarea intensităţii luminoase a sur¬
selor de mică tensiune alimentate
prin transformator. în general vor¬
bind, se pot comanda şi motoare
electrice sau alţi consumatori în cu¬
rent alternativ.
Funcţionarea în detaliu a schemei
este descrisă în lucrarea „Das
grosse Elektronikbastelbuch" de H.
lakubaschk. în cele ce urmează se
indică principalele date construc¬
tive.
Tiristoarele Thl şi Th2 sînt co¬
mandate antiparalel de două circuite
de amorsare distincte, CA, reglajul
tensiunii fiind obţinut prin interme¬
diul poîenţiometrului P v
Tiristoarele se montează pe radia¬
toare separate, astfel poziţionate în-
cît să se asigure o bună circulaţie a
aerului. Totodată se va asigura o
protecţie eficientă împotriva contac¬
tului accidental cu plăci de material
plastic. între cele două radiatoare va
exista un perete separator izoiant
2—5 kW. La această putere este ne¬
voie, pe lîngă conductoare electrice
de secţiune corespunzătoare, de
elemente de comandă şi legătură
capabile să reziste atît la tensiune
cît şi la curenţi intenşi.
Eliminarea unor întrerupătoare de
mare gabarit şi dificil de procurat
este posibilă prin folosirea unor
scheme de acţionare cu tiristoare.
Comanda acestor scheme se face
cu elemente de mică putere, obişnu¬
ite şi ca atare uşor procurabile, exis-
tînd în plus avantajul posibilităţii de
j I.i i
a realiza panouri centralizate. Toto¬
dată sînt posibile şi unele automati¬
zări, comanda circuitelor de acţio¬
nare fiind dată de contactele unor
relee de mică putere.
Schema alăturată este un exemplu
de acţionare utilizîndu-se tiristoare
de putere adecvată. Contactul K (un
microîntrerupător sau contactul
unui releu) va fi supus unui impuls
de maximum 0,1 A pentru un timp
extrem de scurt, ceea ce permite fo¬
losirea în practică a oricărui tip con¬
structiv care are izolaţie corespun¬
zătoare tensiunii de 220 V c.a.
Diodele pot fi de orice tip, cu con¬
diţia de a suporta un curent de mi¬
nimum 0,1 A şi o tensiune de cel
puţin 20 V. Se va acorda atenţie ca¬
lităţii diodelor şi corectei lor mon¬
tări, pentru a se evita deteriorarea
tiristoarelor.
Alegerea tiristoarelor se face în
funcţie de puterea maximă preconi¬
zată pentru instalaţie. Fiind vorba de
un montaj antiparalel, fiecare tiristor
va suporta o jumătate din putere.
Practic, dacă se folosesc tiristoare
de 12—15 A se asigură o putere in¬
stalată nominală de 5 kW. Tensiu¬
nea nominală a tiristoarelor va fi de
cel puţin 400 V.
Se va acorda mare atenţie alegerii
corecte a secţiunii conductoarelor
de putere, avînd în vedere curenţii
intenşi de lucru.
Tiristoarele se vor monta pe radia¬
toare adecvate pentru disiparea căl¬
durii. Folosirea tiristoarelor la
10—20% din capacitate este posibilă
fără radiatoare.
Schema nu este utilizabilă decît
pentru consumatorii rezistivi.
47Vo,5W
o, IjuF
>'63oV
RRER
5ITRTII
Ing. VASILE CĂLINESCU
care să împiedice atingerea conco¬
mitentă. Dat fiind că anozii tiristoa¬
relor sînt în contact direct cu radia¬
toarele, întreaga tensiune a reţelei
se culege între ei.
Elementele C 3 , R 3 , C 4 , Lt şi L 2
constituie filtre care preîntîmpină
parazitarea reţelei.
Realizarea droselelor L r , L 2 este în
funcţie de puterea maximă nece¬
sară, secţiunea sîrmei folosită la bo-
binare trebuind să corespundă cu¬
rentului maxim admis. Ca miez se
foloseşte un baston de ferită de
circa 100 mm lungime şi 8 mm dia¬
metru. Se bobinează circa 120—150
de spire în 2—4 straturi. Dacă sîrma
este de secţiune mare şi bobinajul
devine dificil, se poate micşora nu¬
mărul de spire, dar nu mai puţin de
80. Bobinele se impregnează cu un
lac rezistent la încălzire sau mai
bine cu o răşină epoxidică. Bobinele
sînt bine executate dacă după o
funcţionare continuă de circa 30 de
minute sînt doar uşor călduţe.
L 1t L ? , C 4 , C 3 , R 3 se vor conecta
cît mai aproape pe tiristoare. De
asemenea, lungimea cablului de le¬
gătură a potenţiometrului Pt va fi
minimă.
Legătura ia reţea se face cu un
cablu trifilar, cu ştecher de protecţie
tip şuco, conectarea fiind permisă
numai la prize adecvate cu împă-
mîntare. Firul de protecţie se leagă
la carcasa metalică a potenţiometru¬
lui P, şi la şasiul sau la cutia în care
se plasează montajul.
Condensatoarele şi C 2 vor fi de
valoare egală (se sortează). Această
valoare se determină prin încercări
în plaja orientativă 0,22... 0,47
/uF/25 V. Este preferabil să se folo¬
sească pentru C-, şi C 2 condensa¬
toare cu folie. Determinarea valorii
acestor condensatoare se face avînd
în vedere ca la P t =0 să se obţină in¬
tensitate luminoasă maximă, iar
pentru P 1= maxim să se obţină un
minim dorit al intensităţii luminoase
sau chiar nivel nul.
Valoarea lui R,* este dată minimal
în schemă; ea se determină astfel
încît pentru P,= 0 să se obţină inten¬
sitatea luminoasă maximă.
Deoarece chiar dacă sursele de
lumină comandate nu emit, în circu¬
ite există tensiunea, pentru evitarea
accidentelor se propune şuntarea
potenţiometrului ^ astfel încît la li¬
mita sa minimă să „se obţină un mi¬
nim de iluminare. în acest scop se
montează R 2 ‘, a cărei valoare se de¬
termină tot prin încercare, dar fără
să fie mai mică de 33 kfl.
Dacă montajul este corect execu¬
tat, tensiunea aplicată consumatori¬
lor trebuie să fie doar cu 6...10 V
mai mică decît tensiunea de reţea.
Dacă se constată că vaior'île de¬
terminate prin încercări pentru R, şi
R 2 tind să fie sub limitele indicate,
se va modifica valoarea condesatoa-
relor C, şi C 2 .
încercările se vor face cu o lampă
avînd cel puţin 150 W. Ieşirea se
face pe mai multe cabluri legate în
paralel sau se montează prize de ie-
TEHNIUM 7/1983
ECONOMIZOR
în practica fotografică există o se¬
rie de operaţii preliminare la care,
de regulă, se consumă în mod inutil
o parte din energie, generîndu-se şi
o cantitate de căldură stînjenitoare,
uneori chiar dăunătoare. Este cazul
iluminării spaţiului de fotografiere
sau filmare la fazele de aranjare sau
cazul funcţionării becului aparatului
de mărit între două expuneri succe¬
sive.
Pentru fazele de lucru cînd nu
este necesară iluminarea la putere
nominală se poate realiza o aprecia¬
bilă economie de energie prin elimi¬
narea unei alternanţe. Acest lucru
se obţine prin simpla introducere a
unei diode D (cu caracteristici co¬
respunzătoare) în circuit, conform
schemei din figura 1. Prin acţiona¬
rea comutatorului K se scurtcircui¬
tează dioda şi becul primeşte ten¬
siunea integral. La desfacerea co¬
mutatorului, prin bec va circula doar
o alternanţă, cealaltă fiind blocată
de diodă. Evident, şi intensitatea ilu¬
minării se reduce.
Alegerea diodei se face în funcţie
de puterea instalaţiei deservite. Pen¬
tru aparatul de mărit (bec cu putere
pînă la 200 W) o diodă F307/F407
este suficientă. Pentru comanda
unor lămpi nitraphot este necesară
o diodă de 10 A, fiind astfel posibilă
comutarea regimului de lucru la pu¬
teri de pînă la 2 kW. De regulă, dio¬
dele de mare amperaj se montează
pe radiatoare.
O schemă mai bună este cea din
figura 2, la care comutatorul K nu
se impune a fi de putere (aşa cum
este necesar în primul caz). Tiristo-
rul se montează pe radiator împre¬
ună cu dioda de putere dacă anodul
său şi catodul diodei sînt la capsulă.
Circuitul poate fi plasat lîngă cor¬
pul de iluminat, trăgîndu-se un ca¬
blu bifilar subţire la întrerupătorul K
aflat lîngă operator. Tiristorul va
avea 10 A/400 V, pentru o putere
controlată de pînă la 2 kW.
La executarea montajului se vor
avea în vedere o corectă izolare şi
un bun plasament faţă de corpurile
de iluminat.
Comutatorul K poate fi înlocuit
printr-un releu, dacă acest lucru
este necesar din diverse alte consi¬
derente.
[nPM DE PROTECŢIE
Marea majoritate a aparatelor fo¬
tografice au obiectivele protejate
frontal de capace executate din ta¬
blă ambutisată sau din mase plas¬
tice. De regulă, aceste capace se
aşază pe diametrul exterior al obiec¬
tivului, avantajul sistemului constînd
în rapiditatea punerii sau scoaterii.
Deseori, în urma unui număr oare-
şire pe cutia montajului. Dacă apar
dificultăţi de reglare în cazul unor.
consumatori (de mică putere, în
principiu), se ya conecta în paralel o
sarcină balast de circa 100 W (un
bec, de exemplu).
De reţinut că tensiunea de ieşire
nu este sinusoidală, puternicele de¬
formări făcînd-o improprie pentru
aparate de genul televizoarelor, ra¬
diourilor, magneîofoanelor etc. Aşa¬
dar, folosirea montajului ca „trans¬
formator" în asemenea cazuri nu
este posibilă.
Circuitele de amorsare CA se rea¬
lizează conform figurii 2. Tranzisto¬
rul T, este un pnp (siliciu), avînd
curentul de colector de cel puţin
0,5 A şi coeficientul beta 30...80.
Tranzistorul T 2 este de tip npn (sili¬
ciu), avînd curentul de colector de
cel puţin 0,5 A şi coeficientul beta
50.. .150. Dioda Zener este de
15.. .18 V.
Circuitele de amorsare se pot în¬
locui cu cîte un diac (de exemplu
KR 205). Diodele D, şi D 2 pot fi de
tip F 307, F 407 (curent mediu re¬
dresat 0,8 A).
Tiristoarele vor fi alese în funcţie
de puterea maximă dorită, ampera-
jul fiecăruia corespunzînd la 1/2 din
puterea maximă. Tensiunea nomi--
nală de lucru a tiristoarelor va fi de
peste 400 V.
Utilizările cel mai frecvent posibile
în tehnica fotografică şi cine¬
matografică de amatori sînt:
— reglarea intensităţii luminoase
a surselor artificiale de lumină cu
incandescenţă folosite pentru luarea
de imagini;
— reglarea intensităţii luminii
date de becul aparatului de mărit
pentru menţinerea unui timp de ex¬
punere constant (numai în tehnica
alb-negru);
— reglarea vitezei de proiecţie
pentru aparatele de proiecţie (cu
unele excepţii, în funcţie de tipul
motorului folosit în aparat).
Montajul va fi prevăzut în final cu
un comutator general, I, capabil să
suporte curentul maxim necesar,
care să asigure deconectarea de la
reţea.
care de manipulări, apare un joc în¬
tre capac şi obiectiv care determină
căderea capacului însoţită de pier¬
derea lui.
în cele ce urmează se propune
realizarea capacului de protecţie cu
înfiletare pe filetul destinat fixării fil¬
trelor. în desenul de execuţie litera
„a" se înlocuieşte cu valoarea nomi¬
nală a filetului pentru filtru, în func¬
ţie de obiectiv.
Determinarea acestei valori se
poate face cu un şubler atunci cînd
prospectul aparatului fotografic nu
o indică
în tabelele alăturate se dau filetele
pentru filtre ale unor obiective utili¬
zate la noi în ţară. Tabelul nr. 1 cu¬
prinde obiectivele destinate aparate¬
lor EXAKTA, EXA, PRAKTIKAL,
PENTAGON super. Tabelul nr. 2 cu¬
prinde obiective de fabricaţie PEN-
TACON, iar tabelul nr. 3 obiective
destinate aparatului PENTACON
SIX TL.
Capacul se execută din durai, re-
comandîndu-se să fie eloxat negru.
Deoarece el nu este implicat pe tra¬
seul luminii la fotografiere, înnegri-
rea este o operaţie strict estetică.
OBIECTIV
D/f
mm
Filet pentru
filtre
1.ZEISS FLEKTOGON
4/20
M 77 x 0,75
2. MEYER ORESTEGON
2,8/29
M 55 x 0,75
3. MEYER LYDITH
3,5/30
M 49 x 0,75
4. ZEISS FLEKTOGON
2,8/35
M 49 x 0,75
5. MEYER ORESTON
1 ,8/S0
M 49 x 0,75
6. MEYER DOMIPLAN
2,8/50
M 49 x 0,75
7. ZEISS PANCOLAR
1,8/50
M 49 x 0,75
8. ZEISS TESSAR
2,8/50
M 49 x 0,75
9. ZEISS PANCOLAR
1,4/55
M 58 x 0,75
10. ZEISS PANCOLAR
1,4/75
M 67 x 0,75
11. MEYER ORESTOR
2,8/100
M 49 x 0,75 |
12. ZEISS SONNAR
3,5/135
M 49 x 0,75 !
13. MEYER ORESTOR
2,8/135
M 55 x 0,75
14. ZEISS SONNAR
2,8/180
M '86 x 1,0 !
15. MEYER ORESTEGOR
4/200
M 58 x 0,75
16. ZEISS SONNAR
4/300
M 86 x 1,0
17. MEYER ORESTEGOR
4/300
M 95 x 1,0
18. DOMIPLAN
2,8/50 | M 49 x 0.75
19. ZEISS TESSAR
2,8/50
M 35,5 x 0.5
20. ZEISS PANCOLAR
2/50
M 49 x 0.75
21. BIOTAR
1,5/75
M 8 x 0,75
22. MEYER ORESTEGOR
5,6/500 | M 118x1
OBIECTIV
D/f
mm
Filet pentru
filtre
1. ZEISS BIOMETAR
(obiectivul normal al
aparatului)
2,8/80
*
M 58 x 0,75
2. ZEISS FLEKOGON
4/50
M 86x1,00
3. ZEISS BIOMETAR
2,8/120
M 67 x 0,75
4. ZEISS SONNAR
2,8/180
M 86 x 1,00
5. ZEISS SONAR
4/300
M 86 x 1,00
6. PENTACON
4/300
M 95 x 1,00
7. PENTACON
5,6/500
M 118x1,00
OBIECTIV-
D/f
mm
1. PENTACON automat
2,8/29
2. PENTACON electric
2,8/29
3. PENTACON
3,5/30
4. PENTACON automat
1,8/50
5. PENTACON electric
1,8/50
6. PENTACON automat
2,8/100
7. PENTACON electric
2,8/100
8. PENTACON automat
2,8/135
9. PENTACON electric
2,8/135
10. PENTACON
2,8/135
11. PENTACON
4/200
12. PENTACON
4/300
13. PENTACON
5,6/500
14. PENTACON electric
1,4/50
Filet pentru
filtre
M 55 x 0,75
M 55 x 0,75
M 55 x 0,75
M 58 x 0,75
TEHNiUM 7/1983
17
C. PĂDUREAMU.aorohoi
Puntea pe carefo descriem în con¬
tinuare este reiatiV simplă şi uşor de
construit Ea a fost realizată practic
şi a dat rezultate bune în exploatare.
Schema se compune din trei părţi
distincte: a) un generator de semnai
sinusoidal cu o frecvenţă de aproxi¬
mativ 1 600 Hz, care are rolul de a
asigura alimentarea punţii; b) pun¬
tea propriu-zisă, care permite măsu¬
rarea rezistenţei în domeniul 10H —
10 MH, şi a capacităţii în domeniul
10 pF — 10/xE; c) indicatorul de nul,
prevăzut cu un amplificator absolut
necesar la măsurarea impedanţelor
mari.
Generatorul utiiizează un transfor¬
mator de ieşire de tipul celor folo¬
site Sa radioreceptoarele „Albatros",
„Mangalia", „Milcov". Primarul aces¬
tui transformator împreună cu C 3 =
0 ,1/uF formează un circuit acordat pe
frecvenţa de aproximativ 1 600 Hz.
La această frecvenţă Xc (10/nF) = 10Q
mică (preferabil sub 5%).
Pentru alegerea domeniului de
măsurare se foloseşte comutatorul
K cu 6 poziţii (vezi tabelul).
Indicatorul de nul conţine un am¬
plificator cu două tranzistoare, un
detector şi un instrument indicator
de tipul celor utilizate la magneto¬
foanele ZK. Tranzistoarele sînt de
mică putere, npn, cu siliciu şi se re¬
comandă să se aleagă cu o amplifi¬
care cît mai mare, de exemplu din
familia BC cu litera C la urmă (BC
172 C etc.).
Primul etaj este repetor pe emitor
şi asigură o impedanţă de intrare
mare. Aceasta este necesară pentru
ca sensibilitatea indicatorului de nul
să fie aproximativ aceeaşi, indiferent
de mărimea impedanţelor care intră
în componenţa punţii. R 8 se alege
lipsa lui, instrumentul „zbîrnîie" da¬
torită curentului continuu pulsatoriu
la care este supus.
După cum se vede, atît schema de
principiu, cît şi modul de funcţio¬
nare a indicatorului de nul sînt sim¬
ple. Totuşi, atunci cînd amplitudinea
semnalului aplicat la intrare depă¬
şeşte o anumită valoare, au loc nişte
fenomene care merită a fi analizate,
în timp ce semnalul aplicat la intrare
creşte, forma semnalului din colec¬
torul lui T 3 , care era sinusoidală,
tinde să devină dreptunghiulară, T 3
intrînd în regim de comutaţie satu-
rat-blocat. Evident, în această situa¬
ţie amplitudinea semnalului Ia ieşire
nu mai poate creşte, deşi semnalul
la intrare creşte în continuare. în
schimb se modifică raportul dintre
timpul de conducţie şi timpul de
blocare. Cu cît semnalul la intrare
creşte, cu atît timpul de conducţie
scade, iar timpul de blocare creşte.
Aceasta deoarece, în timpul de con¬
ducţie, C 8 se încarcă prin Rg şi jonc¬
ţiunea BE a lui T 3 , adică printr-o re-
şi Xc (10 pF) = 10HM, adică la măsu¬
rarea capacităţilor domeniu! de im-
pedanţe este aceiaşi ca la măsura¬
rea rezistenţelor.
Minusul alimentării este conectat
la priza mediană a primarului, jumă¬
tate din înfăşurare fiind folosită ca
sarcină pentru T 1t iar cealaltă jumă¬
tate ca înfăşurare de reacţie. T, este
de tip pnp şi poate fi cu siliciu (BC
250 etc.) sau cu german iu (EFT.321
etc.).
R 1 se alege astfel încît ic (Ti) = 9
— 10 mA, cu calea de reacţie între¬
ruptă (C 2 sau P 1 decuplat).
Tranzistorul folosit poate avea
orice amplificare, cu condiţia alege¬
rii corecte a valorii R v Pentru o
funcţionare stabilă se recomandă
utilizarea unor tranzistoare cu am¬
plificare mică şi care dau rezultate
mai slabe în alte montaje.
Se recomandă ca după alegerea
lui T 1 şi stabilirea valorii lui să se
aleagă şi pentru P-, o valoare aproxi¬
mativ egală cu a lui R^
Pentru dozarea reacţiei, în locul
punţii se conectează la secundarul
transformatorului o rezistenţă de
sarcină de lOOft şi un osciloscop. P,
se reglează astfel încît amplitudinea
oscilaţiei să fie de aproximativ
3 Vvv, iar forma perfect sinusoidală,
în lipsa osciloscopului se poate fo¬
losi un voîtmetru de precizie care
trebuie să indice 1 Vet. Dacă volt-
metrul folosit are rezistenţă internă
mică, atunci va fi luată şi aceasta în
calcului rezistenţei de sarcină.
Rezistenţele R 2 şi R 3 au rolul de a
micşora influenţa diferitelor valori
ale pieselor din componenţa punţii
asupra funcţionării generatorului.
Puntea propriu-zisă se echili¬
brează cu ajutorul iui P 2 , care este
de tipul celor folosite la difuzoarele
de radioficare şi asigură o precizie
suficientă pentru nevoile curente.
De axul lui este fixată o scală gra¬
dată de la 1 la 100.
Componentele R 4 , R 5 , R 6 . C 4i C 5 ,
C 6 sînt piese etalon, deci trebuie să
fie, de bună calitate, cu toleranţă
Poziţia
comutatorului
Domeniul de
măsurare
Factorul de multiplicare a
valorii citite pe scală
1
io—i ooo n
x 10 ft
2
1—100 kiî
x 1 kH
3
0,1—10 Mii
x 0,1 Mii
4
10—1 000 pF
x 10 pF
5
1—100 nF
x 1 nF
6
0,1—10 mF
x 0,1
tensiune pe R 7 să fie de 2 V.
Prin C 8 şi R g se asigură cuplajul
cu al doilea etaj, echipat cu T 3 , care
lucrează cu emitorul la masă şi rea¬
lizează o amplificare de tensiune.
Grupul R 12 , C 9 asigură decuplarea
alimentării primului etaj.
Din colectorul lui T 3 semnalul am¬
plificat trece prin C 10 şi ajunge la
circuitul de detecţie compus din D,
şi D 2 , care sînt diode punctiforme,
cu germaniu, de tip EFD. P 3 se re¬
glează astfel încît indicaţia maximă
a instrumentului să fie la cap de
scală. Cu filtrează tensiunea apji-
cată instrumentului de măsură. în
Ci
TllSl C ’ C *
C 7 7
* M 1
V * Rl l^V C VTN*”
« 4 ,
r 9 t 3 d 1 Cl1
BC172C
R 9 ^
KÎFil^ JcTfeTT
jîooTio Ti pooTo n
yi jk&jMfl. |pF|nFijjF
( (Ţicjjm Ţ®
4 IMOO R y
1 ' K l r
,ll
TEHNIUM 7/1983
OHmmETRU
ALEXANDRU NfCULESCU,
Ohmmetruî propus este un aparat
uşor de .construit şi are avantaje de
necontestat. Et a fost experimentat
de autor şi dă rezultate excepţio¬
nale. Cu el se pot măsura rezistenţe
avînd valori cuprinse între 0,1 O şi
100 000 O cu multă precizie. în afară
de faptul că citirea valorilor este
foarte uşoară, mai prezintă avantajul
că, avînd numai o singură rezistenţă
eîaion, spre exemplu aceea de
100 000 O, de mare precizie (± 1 °/oq)
toate celelalte, prin încercări succe¬
sive, se găsesc în laboratorul unui
radioamator, iar cele mici (de 1 li şi
10 li) se pot bobina.
Este adevărat că măsurătoarea se
face în două etape, dar aceasta, faţă
de rezultatele obţinute, este o pro¬
blemă .fără însemnătate.
Aparatul funcţionează astfei:
— se pune comutatorul K 2 în po¬
ziţia
— se pune comutatorul K 1 pe re¬
zistenţa etalon;
— se prinde ia aparat rezistenţa
de măsurat;
— se ţine seama ca potenţiome¬
tre! P să se găsească la capătul rece
{el trebuie să aibă o valoare de
1 500—2 000 H şi să fie bobinat);
— se introduce curent în transfor¬
mator, prin manipularea comutato¬
rului K 3 ; în această situaţie, prin mi-
liampermeîru va trece cel mai slab
curent;
— cu ajutorul potenţiometrului ,P
se va mări'; intensitatea curentului
pînă cinci acu! mitiampermetrului va
indica intensitatea maximă (1 mA).
Manipularea potenţiometrului se va
face lin,, pentru a nu introduce în
aparat, brusc,, un curent mai mare.
Odată efectuate aceste operaţiuni,
se trece comutatorul K 2 în poziţia 2.
indicatorul miliampermetrului va da
înapoi pînă la o -anumită valoare.
Această valoare, înmulţită-cu valoa¬
rea rezistenţei etalon, este egală cu
valoarea rezistenţei Rx.
Am menţionat, şi trebuie să ţinem
zistenţă mică, iar în timpul de blo¬
care se descarcă prin R 9 + R 10 ,
adică printr-o rezistenţă mult mai
mare. Remarcăm, de asemenea, fap¬
tul că timpul cît T 3 este blocat co¬
respunde cu timpul de conducţie
prin D 2 , iar P 3 şi C,, formează un
circuit de integrare. Aşa se explică
faptul că la începutul scalei deviaţia
acului indicator este proporţională
cu semnalul aplicat la intrare, iar că¬
tre capătul scalei relaţia dintre sem¬
nalul aplicat la intrare şi deviaţia
acului indicator se apropie de o ca¬
racteristică logaritmică. Acest „de¬
fect*' este deosebit de util în cazul
de faţă şi ne scuteşte de existenţa
unui poîenţiometru de reglaj al sen¬
sibilităţii indicatorului de nui pe care
ar fi trebuit să îi manevrăm în per¬
manenţă.
Realizarea practică a punţii de
măsură nu ridică probleme deose¬
bite. Se recomandă montarea într-o
casetă metalică, asigur?nd astfel şi o
ecranare împotriva eventualelor cîre¬
pari perturbatoare. Generatorul şi
indicatorul de nu! se realizează se¬
parat pe două plăcuţe cu cablaj im¬
primat. Componentele R., R<, R,, C,,
C 5 şi C s se montează direct pe co¬
mutatorul K. Bornele Cx şi Rx, co¬
mutatorul K şi intrarea amplificato¬
rului indicatoruiui de nu! se aran¬
jează în aşa fel Incît firele de legă¬
tură dintre ele să fie cît mai scurte.
Generatorul se montează ceva mai
departe, în apropierea lui P 2 .
In figura 2 se poate vedea un
exempiu de realizare a celor două
cablaje. Desenul este ia scara 1:1.
Desigur, nu este obligatorie utiliza¬
rea acestor cablaje şi consîructorui
Bucureşti
seama, că precizia măsurătorilor de¬
pinde de precizia rezistenţelor eta¬
lon. Numai cu rezistenţa menţionată
(100 kn± 1 °/ 00 ) se pot găsi (realiza)
celelalte rezistenţe la aceeaşi preci¬
zie, în modul următor:
— se pune rezistenţa etalon la lo¬
cul prevăzut în schemă;
— se ia o rezistenţă de 10 kO şi se
introduce ia bornele Rx;
— se manipulează aparatul con¬
form indicaţiilor.
Dacă, trecînd aparatul prin comu¬
tatorul K 2 în poziţia 2, acul miliam¬
permetrului se opreşte la 0,1 mA,
înseamnă că Rx este foarte bună şi
poate fi folosită ca etalon pentru
scala X 10 000. în modul acesta se
pot identifica toate rezistenţele ne¬
cesare etalonării.
Aparatul se compune din puţine
piese, uşor de procurat. Miliamper-
metrui este de fabricaţie indigenă,
avînd bătaia maximă la 1 mA, şi are
scala gradată din zece în zece subu¬
nităţi. Dioda redresoare poate fi de
orice tip, capabilă să redreseze o
tensiune de 200 V. Primarul trans¬
formatorului este de 220 V, iar se¬
cundarul, în serie, va trebui să debi¬
teze tensiunile indicate în schemă,
cu o abatere de ± 5°/ 00 . El trebuie să
debiteze o putere de maximum
0,5 W, deci este foarte mic, ceea ce
înseamnă că poate fi bobinat cu
sîrmă foarte subţire.
Cînd, trecînd comutatorul K 2 în
poziţia 2 , indicatorul miliamperme¬
trului nu revine către zero, înseamnă
că Rx este mai mare decît rezistenţa
etalon. Cînd acesta revine la zero,
înseamnă că Retalon este prea mare
şi se trece pe o treaptă inferioară.
Atragem atenţia că dacă P este de
wattaj scăzut, pe Retalon de 100 kt>
acesta se încălzeşte, deci în această
poziţie aparatul nu trebuie ţinut prea
mult (sau constructorul va monta
printr-un alt comutator un potenţio-
metru de 25—50 kil care de data
aceasta poate fi nebobinat).
amator le poate proiecta singur, în
modul pe care îl.consideră optim, ţi-
nînd seama şi de gabaritul pieselor
pe care le foloseşte.
Alimentarea se face de la o bate¬
rie de lanternă, deoarece consumul
montajului esre redus. Chiar dacă
folosim puntea 1 — 2 ore în fiecare
zi, o baterie de lanternă 3R12 asi¬
gură funcţionarea ei timp de aproxi¬
mativ două luni, astfel îneît realiza¬
rea unui alimentator de !a reţea nu
se justifică.
Instrumentele de măsură utilizate
la magnetofoanele ZK sînt de două
feluri: cu scaia plană şi gradată de
la 1 la 9 sau cu scala făcînd parte
dintr-o suprafaţă cilindrică şi gra¬
dată de ia -12 la + 3. Ultimul tip este
ce! recomandat, deoarece are o
sensibilitate mult mai bună.
Etalonarea se face pe poziţia x
1 klî, cu ajutorul unor rezistenţe de
precizie, şi rămîne valabilă şi pentru
celelalte domenii de măsură dacă R 4
— R 6 şi C 4 — C 6 sînt cu toleranţă
mică. In figura 3 se poate vedea
desfăşurarea liniară a scalei. Cu aju¬
torul unor rezistenţe etalon de 100 li,
1 ki> şi 10 kil, conectate în diferite
combinaţii serie-paralel, se pot trasa
toate diviziunile de pe scală. •
Eroarea de măsurare nu depă¬
şeşte 5% din valoarea piesei de mă¬
surat, ceea ce este mai mult decît
satisfăcător pentru nevoile curente
ale unui constructor amator. Evi¬
dent, în cazul în care P 2 este de
foarte bună calitate, R 4 — R 6 şi C 4
— C 6 cu toleranţă foarte mică, de
asemenea şi rezistoarele folosite la
etaionare, atunci se poate obţine o
precizie şi mai bună.
IIIIICIIII
i 11
In
Pro?. ION IQSUS, Piteşti
Dispozitivul pe care îl propun
în continuare se bazează pe in¬
ducţia electromagnetică şi furni¬
zează semnale luminoase ce co¬
respund ordinii de aprindere a
•seînteilor la bujiile autoturismu¬
lui „Dacia" 1 300. în principiu, ei
se compune dinîr-o înfăşurare
ce se realizează direct pe fiecare
din fişele de legătură dintre del-
cou şi bujii, înfăşurare pe care
am realizat-o din sîrmă de
CuEm 0 0,8 mm bobinînd spiră
lîngă spiră 400—600 de spire;
după realizare, înfăşurarea se
cu beculeţe de rezervă (fig. 3b).
Printr-o aranjare corespunză¬
toare a becufeţelor cu neon în
ordinea de aprindere la bujii, 1 -
3 - 4 - 2, se obţine la ralanti un
efect de „lumină dinamică", însă
dispozitivul are în primul rînd
utilitate practică.
Cu ajutorul lui putem depista
rapid“care dintre bujii nu func¬
ţionează la parametrii normali;
acest fapt este indicat direct la
bordul autoturismului în timpul
mersului prin slaba aprindere a
beculeţului . corespunzător sau
neaprinderea lui.
Bl 83 . B4 B2
izolează cu bandă izolatoare
(fig. 1).
Unu! din capete se lasă liber,
iar celălat se conectează cu
ajutorul unui conductor de cu¬
pru liţat la unul din contactele
beculeţului cu neon; celălalt
contact se leagă la masa autotu¬
rismului (fig. 2).
Cei care nu posedă beculeţe
cu neon pot folosi cu succes
becuieţul care intră în compo¬
nenţa şurubelniţei de control al
fazei, care se poate procura din
magazinele cu articole electrice
(fig. 3a).
Cele patru beculeţe pot fi pla¬
sate la bordul autoturismului
într-o „cutie de siguranţe" cu
capac transparent ce se procură
din magazinele cu articole auto.
De Sa „cutia de siguranţe" se
pot suprima două din cele şase
suporturi sau se pot completa
TEHNlUW: 7/1983
Ii
AMENAJĂRI
INTERIOARE
Marea majoritate a tineretului ţării
noastre studiază în diferite forme şi
grade de învăţămînt. O parte din
aceşti tineri locuiesc în cămine şco¬
lare, studenţeşti sau de nefamilişti.
In aceste camere cu două sau mai
multe paturi condiţiile de studiu sînt
diverse, fapt care determină pe cei
în cauză să înveţe în săli de studiu
sau în biblioteci publice.
Din acest motiv trebuie solicitat
sprijinul administraţiei sau al comi¬
tetelor şcolare ori al U.A.S.C.R. pen¬
tru reamenajarea camerelor din că¬
mine.
După cum se vede din figura 1,
investiţiile sînt minime şi nu re-
strîng spaţiul util de cazare în ca¬
mere.
în afară de mobilierul existent se
mai adaugă un corp de bibliotecă, 1 ,
cu două rafturi, care se montează
deasupra patului, o planşetă rabata¬
bilă, 2 , şi o lampă pentru iluminatul
local, 3.
După reamenajarea camerei vom
avea surpriza să constatăm că am
creat un îmbietor şi confortabil colţ
de studiu.
Pentru a da un aer mai intim încă¬
perii, putem aşeza pe unul din raftu¬
rile bibliotecii un vas cu flori sau un
ghiveci cu o plantă bogat înfrunzită.
Se mai poate încerca şi cultivarea în,
regim de hidrocultură a unei plante
agăţătoare (telegraf), pentru care se
întinde de-a lungul pereţilor un fir
subţire de nailon.
O fotografie — a unei fiinţe dragi
sau a actorului preferat — poate fi
caşerată pe un placaj gros şi agă¬
ţată pe perete deasupra patului.
Interzicerea lipirii pe pereţi a unor
decupaje din revistele ilustrate a
fost o măsură binevenită, dar a sără¬
cit camerele de cămin de „decorul"
lor tradiţional.
Dacă vom caş era pe dosul planşe¬
tei noastre cîteva ilustraţii colorate,
alese cu gust, vom avea şi decorul
caracteristic al căminelor, fără a
contraveni regulamentelor.
Alte piese de decor sînt perdelele
şi covorul.
E. VARGHEŞ, designer
MODUL DE EXECUŢIE
Dat fiind faptul că locatarul unui
cămin nu dispune de unelte de bri-
colaj, execuţia acestor piese de mo¬
bilier ridică probleme mari.
Solicitînd sprijinul atelierelor şco¬
lare sau de practică studenţească
ori sprijinul atelierelor de tîmplărie
din cadrul întreprinderilor, nu se
poate să nu găsim înţelegerea cuve¬
nită, mai ales că materialele folosite
sînt de dimensiuni reduse.
Acolo unde nu se poate conta pe
acest sprijin, se va apela la serviciile
cooperaţiei, preţul încasat pentru o
lucrare de acest fel fiind accesibil.
Corpul 1 se confecţionează din
PAL de 10—12 mm şi placaj de 4—5
mm, asamblat conform figurii 2 .
îmbinarea se face cu cuie şi cu ara-
cet, atît a laturilor corpului cît şi a
fundului de placaj. După asamblarea
corpului se netezesc toate conturu¬
rile şi denivelările rezultate după
montaj.
în final, corpurile se chituiesc, se
acoperă contururile cu benzi de fur¬
nir, se şlefuiesc cu hîrtie abrazivă
locurile chituite şi se vopsesc într-o
culoare deschisă, curată.
Masa se confecţionează dintr-o
placă de PAL cu canturile furniruite
(benzi de furnir lipite cu prenadez).
La un capăt al blatului se fixează
cu balamale, conform figurii 3 , un
cuşac, cu secţiunea 6 x 4 cm şi lun¬
gimea egală cu lăţimea mesei şi
care are rolul de piesă intermediară
pentru fixare pe perete a blatului.
în celălalt capăt se fixează cu o
balama (vezi figura 3) un alt cuşac,
cu secţiunea de 6 x 4 cm şi lungi¬
mea egală cu înălţimea de la podea
a mesei. Cele două poziţii ale mesei
reies clar din figură. Planşeta se
vopseşte în aceeaşi culoare ca şi
corpul bibliotecii.
Pentru prinderea pe perete a bi¬
bliotecii şi a mesei vom folosi şuru¬
buri pentru lemn şi dibluri de plas¬
tic care se găsesc în comerţ la ma¬
gazinele de fierărie.
Pentru a introduce diblurile în pe¬
rete, vom practica găuri 0 6 mm sau
0 8 mm (în funcţie de mărimea di-
bluril.or), cu ajutorul unui burghiu
pe care îl rotim cu mîna în timp ce
aplicăm în tija lui lovituri de ciocan.
Adîncimea de 4—5 cm a găurii ne
oferă o bună încastrare a diblului de
plastic.
Lampa de birou trebuie să aibă un
sistem de prindere cu menghină,
pentru a nu ocupa prea mult din
spaţiul planşetei şi un bec de 40 W,
care oferă o lumină confortabilă şi
economică.
După terminarea lucrului, blatul
se ridică şi se sprijină de perete.
Pentru a ne asigura împotriva că¬
derii accidentale a planşetei, vom
monta masa în aşa fel încît ridicată
să fie foarte aproape de latura din
dreapta a bibliotecii (vezi figura 1 ).
Printr-o gaură practicată în
această latură vom introduce un cui
de lemn (eventual un creion), care
va bloca planşeta după rabaterea ei.
REŢETE
1. ADEZIV DSN RĂŞINI NATURA¬
LE. Pentru a se obţine un adeziv
aproape universal, se colectează o
bucată de răşină (de vişin, molid
etc.) de mărimea unui ou de găină
şi se fierbe timp de o jumătate de
oră în 400 crrv 3 apă, agitînd din cînd
în cînd. După răcire, soluţia se de¬
cantează de eventualele impurităţi,
iar dacă nu este suficient de vîs-
coasă, se mai fierbe pînă ia obţine¬
rea consistenţei unei paste.
2. CHST PENTRU DUŞUMELE.
Lin chit universal, foarte bun pentru
astuparea crăpăturilor din duşumele
sau a golurilor din suprafeţele lem¬
noase, se obţine amestecînd o parte
var nestins cu 5 părţi brînză proas¬
pătă de vaci. Adezivul trebuie folosit
imediat după preparare, deoarece el
devine repede o masă solidă, tare ca
piatra şi impermeabilă.
3. PRIZĂ LENTĂ PENTRU IP¬
SOS. în cazul în care este nevoie de
prelungirea timpului de priză al ip¬
sosului, prepararea nu trebuie să se
facă cu apă, ci cu lapte de var.
4. PRSZÂ RAPIDĂ PENTRU CI¬
MENT. Folosind următoarea compo¬
ziţie se poate reduce timpul de priză
al cimentului la cca 1 minut: 2—3
părţi de ciment se amestecă cu o
parte de nisip, iar la acest amestec
se adaugă 0,05 părţi dintr-o soluţie
obţinută prin dizolvarea a 30—40
părţi hidroxid de potasiu (sau sodă
caustică) şi 17 părţi clorură de sodiu
în 1 000 părţi apă.
5. PREPARAREA VARULUI
STINS. Peste var, cît mai proaspăt,
calcinat, se adaugă o cantitate de
apă egală cu cca 1/2 din cantitatea
varului şi se amestecă bine. în urma
unei reacţii exergonice (reacţie cu
degajare de energie termică), se ob¬
ţine un praf alb, hidratul de var.
Atenţie, se vor purta ochelari de
protecţiei
Hidratul de var se trece printr-o
sită metalică, sau i se adaugă re¬
pede, sub agitare, apă. Cînd masa a
preluat de 3—4 ori greutatea sa în
apă, se obţine o pastă vîscoasâ
(pasta de var). în care bucăţelele ae
var nereacţionat se lasă la fund, de
unde se pot îndepărta. Diluînd în
continuare, se obţine laptele de var.
Chim. DA IM SSSACU
REDAC 625
HI nOU nou
Dintre cele mai recente produse
ale întreprinderii de aparate elec¬
trice de măsurat Timişoara am se¬
lecţionat pentru dumneavoastră re¬
dresorul de încărcat baterii de acu¬
mulatoare auto REDAC 625, pe care
îl puteţi solicita la magazinele spe¬
cializate cu piese şi accesorii auto.
Principalele caracteristici tehnice
ale noului tip de redresor sînt:
— tensiunea de alimentare 220
V/50 Hz;
— puteeea maximă absorbită
100 VA;
prezentare modernă, noul redresor
permite încărcarea acumulatoarelor
de 6 V şi 12 V cu o capacitate cu¬
prinsă între 15 Ah şi 90 Ah, acope¬
rind deci practic întreaga gamă a ti¬
purilor de baterii ce echipează auto¬
turismele moderne.
Spre deosebire de celelalte tipuri
de redresoare existente, noul model
este autoprotejat, mai precis este
echipat cu un dispozitiv disjunctor
care asigură, pe de o parte, protec¬
ţia aparatului în cazul manipulărilor
greşite, iar pe de altă parte, protec-
bornele acumulatorului de încărcat
(două cordoane cu crocodili).
Aparatul mai este dotat şi cu un
grafic de utilizare, care dă indicaţii
asupra timpului de încărcare nece¬
sar, în funcţie de tipul şi de starea
bateriei. în fine, o lampă de control
indică prezenţa tensiunii la bornele
transformatorului, avertizînd astfel
conectarea redresorului la reţea.
Se ştie că pentru construcţia şi în¬
treţinerea corespunzătoare, cu un
orientativă a tensiunilor etc.
Testorul de tensiune TT-1, pe
care îl vedeţi în imaginile alăturate
şi ale cărui caracteristici tehnice le
vom prezenta într-un reportaj viitor,
răspunde foarte bine acestor ce¬
rinţe.
ÎNTREPRINDEREA
DE APARATE ELECTRICE
DE MĂSURAT TIMIŞOARA
— tensiunea la ieşire 6 V, respec¬
tiv 12 V;
— curentul maxim de încărcare
6 A;
— protecţie la supracurent şi
scurtcircuit prin disjunctor de 6,5 A
cu funcţionare intermitentă;
— autoreglarea curentului de în¬
cărcare, datorată caracteristicii ex¬
terne a transformatorului, care limi¬
tează superior curentul;
— aparat indicator de 8 A pentru
urmărirea curentului de încărcare;
— protecţia persoanelor împotriva
atingerilor accidentale, prin izolaţia
corespunzătoare a părţilor aflate
sub tensiunea de 220 V;
— greutatea cca 2,5 kg;
— dimensiuni de gabarit 240 x
170 x 140 mm.
Compact, robust, cu o linie de
ţia bateriei în cazul în care aceasta
are tendinţa de a absorbi un curent
de încărcare excesiv.
REDAC 625 se compune dintr-un
transformator de reţea, o punte re¬
dresoare monofazată şi un disjunc¬
tor, toate protejate de o cutie meta¬
lică prevăzută cu ferestre de aeri¬
sire. Părţile aflate sub tensiune sînt
izolate faţă de cutie.
Pe panoul frontal se află instru¬
mentul indicator al curentului de în¬
cărcare, comutatorul de selectare a
tensiunii (6 V—12 V) şi lampa de
semnalizare care avertizează intra¬
rea în funcţiune a autoprotecţiei
prin disjunctor.
Pe partea din spate a cutiei sînt
plasate racordurile electrice la reţea
(cordon cu fişă bipolară, care intră
în prizele obişnuite de reţea) şi la
înalt coeficient de siguranţă, a reţe¬
lelor de alimentare cu energie elec¬
trică şi a instalaţiilor de distribuire,
în afară de lucrători calificaţi mai
sînt necesare şi aparate adecvate de
măsură şi control. Or, aparatele de
măsură de înaltă precizie — deşi
foarte necesare şi ele pentru unele
determinări mai pretenţioase — se
dovedesc adeseori prea fragile, prea
voluminoase şi prin urmare inco¬
mode, în special pentru operaţiile de
montare şi, revizie sau în condiţiile
de şantier. în astfel de cazuri se pre¬
feră utilizarea unor indicatoare sim¬
ple, robuste, de dimensiuni reduse,
care — fără pretenţia unor măsură¬
tori de precizie — permit identifica¬
rea rapidă a conductoarelor de fază,
stabilirea succesiunii fazelor, a con¬
tinuităţii circuitelor, determinarea
Pentru informaţii suplimentare pri¬
vind produsele I.A.E.M. şi condiţiile
de livrare, adresaţi-vă la ÎNTRE¬
PRINDEREA DE APARATE ELEC¬
TRICE DE MĂSURAT TIMIŞOARA,
Calea Buziaşului nr. 26, telefon:
961/37718, telex: 71343.
III nou nou
TT-l
TEHNIUM 7/1983
21
ILUMINARE
GRADATA
Circuitul permite o comandă du- cronism total cu reţeaua electrică,
blă alternantă prin sarcină nu cu un Tiristoarele vor fi de tipul 4A/
triac, ci prin două tiristoare montate 600 V.
în contrafază.
Comanda tiristoarelor se obţine „RADIO PLANS",
de la două tranzistoare TUJ în sin- 6/1982
68kn§
220 'C
*
_1
-dh
22kfl 470kn
VERIFICATOR
Montajul permite verificarea cris¬
talelor de cuarţ cu frecvenţa cu¬
prinsă între 50 kHz şi 50 MHz,
într-un montaj de oscilator RC, în
care cuarţul este montat între baza
şi colectorul tranzistorului.
Etajul T 2 este un separator repetor
pe emitor de la care se poate prelua
semnal spre utilizare, sau la un volt-
metru electronic compus din T 3 şi T*.,
plus un instrument de 200 mA.
„FUNKSCHAlf", 21/1971
TDA 2030
Montajul alăturat, conţinînd valori ţine o putere de 14 W cu 0,5% dis-
ale componentelor, permite folosi- torsiuni sau 18 W cu 10% distor-
rea circuitului TDA 2030 ca amplifi- siuni.
câtor audio de putere în receptoare
TV sau de radiodifuziune. Alimentat „ÂEG-TELEFUNKEN“, 1983
la ± 14 V,pe o sarcină de 4 îl, se ob-
2N914, BFV67C, 2xBF175,BF173,
BF199 2N2219A BF224, ^
n I X "n î*®^w]
|Ji2k J I00k|j 50 kţr î |_||j B 30C1000
^ |™j | iooqm
Bn,, I
{Vm = DO- %a vs ' 9-^ S \
mam mmm mmm Ja A A sa6m I 220V~ 1
FREGVENTMETRU
La intrare sînt montate două
diode 1N4148, care permit trans¬
formarea semnalului sinusoidal în
semnal dreptunghiular.
Tranzistorul T, este amplificator,
T 2 lucrează ca amplificator limitator,
iar T 3 are ca sarcină un circuit inte¬
grator, valoarea tensiunii aplicate in¬
strumentului indicator fiind o funcţie
de frecvenţa semnalului. Gamele de
măsură sînt 0—100 Hz; 0—1 kHz;
0—10 kHz; 0—100 kHz; 0-1 MHz.
La intrare trebuie să se aplice
semnal mai mare de 350 mV.
Diodele sînt de tip 1N4148, iar
tranzistoarele BC 171.
„RADIO TELEVIZIA
ELECTRONICA', 1/1981
22
TEHNIUM 7/1983
Ing. SOSfF LINGWAY
Incepînd cu anul 1982, I.P.R.S.
Băneasa a introdus în fabricaţie, în
urma unui efort .propriu de cerce¬
tare, diacele. Acest lucru a fost ne¬
cesar întrucît în aceeaşi perioadă
au început să se producă triace.
Diacul este realizat prin difuzie pe
siliciu Structura de bază este for¬
mată prin alăturarea a două jonc¬
ţiuni n-p ia o distanţă specificată de
sortul diacului ce se doreşte să se
obţină. Acest dispozitiv are proprie¬
tatea de a lucra în două cadrane,
unde prezintă — după intrarea în
avalanşă — o rezistenţă negativă. în
Tigura 1 este prezentată caracteris¬
tica tensiune-curent. După cum se
observă, există un punct de întoar¬
cere (Vso, I bo) unde rezistenţa dife¬
renţială este nulă şi tensiunea
atinge valoarea maximă. De aseme¬
nea, se defineşte o tensiune de salt,
Vs, reprezentînd diferenţa dintre
tensiunea de întoarcere şi tensiu¬
nea la un curent l s .
Sorturile de diace fabricate la
I.P.R.S.-Băneasa, împreuna cu
principalii parametri, sînt date în ta¬
belul alăturat, iar în figura 2 este in¬
dicat simbolul diacului.
2
TIP
>
>
I V,(V)
MIM. la l. 9 = 10 mA i
1 __
! Puterea
disipată
i (W)
Observaţii
MIM.
MAX.
DC 32
DC 38 :
DC 44
DC 50
! 28
34 |
40 |
JL1
36
42 !
48 |
54 |
5
5
1 7
0,3 !
0,3
0,3
0,3
Capsula este
aceeaşi ca la
diodele 1N4000 1
! Şi PL
I
~Ibo 2 V B0 1
' , tK.» i a ţe »' i a ea j *ia â?
j * - ’ ,
+ leyd'ou» curenta .rec Se
,[ "u aur i s j r r r ic lampa L r
îceasM s ţ j t nstoru ^ na
mic de Q■ A, se poate distruge. De aseme¬
nea se v or evita scurtcircuitele fa eşire
Pe măsură ce bateria se învecheşte fa
sfi - >. ncarcat , redresorul nu se va
mai bloca permanent, ci acui amperme-
trului va oscila între 0 şi 0,5 A. Daca ia co¬
nectarea- corectă a bateriei curentul
depăşeşte 2,5 A, se va deconecta imediat
şi se va face o verificare. Cauza este un
element a! bateriei în scurtcircuit.. La co¬
nectarea unei baterii de 12.V, acest lucru
■mai este posibil din cauza necornutării
contactului de releu, r,
în general, comutatorul K (regim des¬
cărcare) va fi pe poziţia 13 fi pentru bate¬
rii de 6 V şi 27 fi pentru baterii de 12 V. în
funcţie de scopul urmărit, K poate f< $■; pe
poziţia 0 (fără rezistenţa de descărcare':
ir o-,-o* caz - momentm - „ „ * e;>
med-e 6,7 v, resDectiv m y ; 'oHr^sor-.,-
ss deconectează automat as * caţere
ia:- lampa L se stinge
" r- := ■-
' f i - i 0 5'-* -■ ,
Ui ’ ncarcarsa sopa * « «n «,
mente dr 1 baterie deci" * i $*>
f'a 'are au fon a ii tem' ’int
caroar dar valoama c iran* t > > t
cărcare se poate urmă'- pe ampermetru
BIBLIOGRAFIE:
1. „Radio" (U.R.S.S.), nr. 11/1974
197 a ” Practicai Wireless" (Anglia), aprilie
3.
4
5.
selbst"
6. Dascăiu D. ş.a. — „Circuite electro¬
nice" (1982).
„Radio" (U.R.S.S.), nr. 3/1978
„Radio" (U.R.S.S.), nr. 3/1978
Meissner F. — „Wie heife i '
Detaliu A
Detaliu B
au adoptat acest sistem. In 1959 Comi¬
sia Internaţională de Electrotehnică a
adoptat o recomandare pentru modifica¬
rea dimensiunilor benzii de ia 8,35 mm ia
6,25 ± 0,05 mm. Ulterior s-au adoptat şi
dimensiunile pentru benzile de caseto-
fon. care s-au stabilit în final Sa lăţimea
benzii casetofonului de3,81 mm.
Prezentăm o listă (dealtfel „în curs" de
completare) a secetelor fabricate "* nume
mare, cu principalele caracteristici
Tipul benzii
Firma
producătoare
Ţara
Grosimea
totală
Tipui casetei
TP 18
BASF
18
S 60
TP 18 CrO
BASF
18
S 60
QP 12
BASF
12
S 90
HP 9
BASF
9
S 120
PE 65
AGFA—6
r.f.g. ;
18
S 60
PE 66
AGFA—6 !
. 18
S 60
PE 85
AGFA—6
12
S 90
PE 86
AGFA—6 i
12
S 90
PE 125
AGFA—6
9
S 120
PE 126
AGFA—6
S 120
ORWO
R.D.G.
18
K 60
A 4203—3
SHK
U.R.S.S.
18
MK
P 300
KODAK—P
. 18
S 90
P 450
KODAK—P
Franţa
12
S 90
P 600
KODAK—P
9
S 120
în marea majoritate, la recomandările
Comisiei Internaţionale de Electroteh¬
nică,_ grosimea benzii magnetice s-a si¬
tuat în domeniul 55 ,um. Ulterior, în urrna
unor perfecţionări suplimentare ale ma¬
terialului, bazei şi tehnologiei în privinţa
depunerii succesive a mai multor straturi
de pulbere magnetică, s-au fabricat şi
benzi mai subţiri, de următoarele grosimi:
— banda long-play — 37 vm
— banda sup'er long-play — 27 pm
— 'banda pentru casete super long-
play — 12 şi 18 pim
In generai sînt stabilite următoarele
grosimi aie benzilor
55 - 0 37 + 0 27 + 0
- 3 jum; — 3 fim; - 5 nm,
18 + 0
- 2 fim
«aitJŞ
TEHNIUM 7/1983
, v «if
iORDACHE ŞTEFAN — Craiova.
Vă recomandăm să cumpăraţi un
amplificator de 10 W tip I.P.R.S. (în
plic) şi să cuplaţi picupul la acest
amplificator.
SANDU FLORIN — SăvmeşfL
Dacă prin schimbarea capului mag¬
netic redarea este bună dar înregis¬
trarea inexistentă, revedeţi dacă în
comutator totul este perfect şi în fi¬
nal măsuraţi curentul de premagne-
tizare.
MIRCEA ION — jud. Caraş-Seve-
rin. La casetofon verificaţi cureaua
de transmisie şi tensiunea de ali¬
mentare (puntea de diode).
BURTEA VSOREl — jud. Dolj.
Dacă sînteţi deranjat de o staţie de
emisie ce aparţine unei întreprin¬
deri, semnalaţi această situaţie la
Ministerul Transporturilor şi Tele¬
comunicaţiilor, Direcţia Radio, Bd.
Dinicu Golescu, Bucureşti. Aparatul
de radio probabil nu are tensiune
anodică la tuburi.
CONSTANTIN GEORGE — Bucu¬
reşti. La televizorul „Sport" nu puteţi
schimba tipul tranzistoarelor din
etajul final linii. Dacă nu găsiţi tran¬
zistor BU 407 în comerţ, apelaţi la o
cooperativă.
DEDU AUREL — Ploieşti. Vom
publica şi alte montaje cu circuite
BM 3900.
DUOAS NSCOLÂE — Satu Mare.
Defectul provine din schimbătorul
de canale. Vă recomandăm la depa¬
nare să folosiţi serviciile unui spe¬
cialist.
BOITOS RADU — Bucureşti. La
magnetofon, după explicaţiile pre¬
zentate în scrisoare, este uzat capul
magnetic. Trebuie înlocuit.
STROE RICHARD — Călan. Sunet
şi imagine slabe la televizor pot sur¬
veni din antenă sau din partea elec¬
tronică comună (amplificator inter¬
mediar) a televizorului. Ne este greu
să precizăm care anume element nu
funcţionează normal numai cu
aceste simple afirmaţii ale dv.
GOLOGAN TEODOR - Bucureşti
Nu puteţi înlocui în televizor un
tranzistor pnp cu unul npn.
RADOCEA CONSTANTIN — Fun-
dulea. Se pare că fără să vă uitaţi
atent pe schemele publicate cereţi
redacţiei lămuriri. La receptorul din
nr. 12/1978 pag. 6 atît pe schema
electrică cît şi pe cablaj este trecut
condensatorul C7 (cuplaj de la
CALANCEA Ş. — laşi. în oscilato¬
rul pentru semnal de ştergere şi pre-
magnetizare din PHILIPS 2204 (ca¬
setofon), dacă nu aveţi un tranzistor
AC 187, montaţi un tranzistor AC
181 K, fără alte modificări în
schemă.
liode la bază T 3 — R n ) cu valoare
Je 5 mF. Condensatorul C, are 15 nF.
ZORESCU DAN — Bucureşti. De¬
cuplaţi difuzorul şi montaţi în locul
lui casca în serie cu un condensator
de 0,1 m f - La magnetofon se poate
monta un difuzor de 4 O şi cel puţin
3 W. Zgomotul ce se aude din mag¬
netofon nu este un indiciu că acesta
ar fi defect.
GRAMA LIVIU — jud. Hunedoara.
Ideea motorului solar este intere¬
santă; rămîne s-o concretizaţi.
FETIC SORIN — Buzău. Recepţia
canalului 2 TV se poate obţine cu o
antenă Yagi (5 elemente) şi un am¬
plificator de antenă.
POPESCU LIVIU — Craiova. Sis¬
temul de acţionare de la distanţă a
televizorului Temp 6 este prezentat
chiar în schema electrică a sa.
POPESCU ION — jud. Bacău.
Apariţia neuniformă a imaginii la
pornirea televizorului nu constituie
un defect. Banda de trecere a ampli¬
ficatorului de frecvenţă intermediară
din televizor fiind largă, este normal
ca să se audă concomitent toate
posturile din UUS.
Tranzistorul din intrare BCi49
poate fi înlocuit cu BC109, eventual
selecţionat pentru zgomot cît mai
mic.
Etajul final, de construcţie clasică,
poate folosi AC 180 K în locul lui
AC 188 şi AC 181 în locul lui AC
107.
F fiţirr, i c7ji ne
fer 5,1 1 asij, P
1 , C727 R
TVVifH-
1 j|j CK9B
«UcilJSpH libhp
Bir — __
I Ac/ifc,
I
tepP -5n«
■ v 7a 7i
1 t”
C’35 ^^cT37
r 11 T QQ t Tos»
«i ţcjfi L , 19
I rswVV
J _ AC 187/07
! [îs
Li Lî i kS
-i 3wi «
Redactor-şef: mg. IOAN ALBESCU
Redacîor-şef adj.: GHEGRGHE BADEA
Secretar responsabil de redacţie: ing. ILIE MjlHĂESCU
Redactor responsabil de număr: ALEXANDRO MĂRCULESCU
Prezentarea artistică-grafică: ADRIAN MATEESCU
CITITORII DIN STRÂI-
NĂTATE SE POT ABO¬
NA ADRESfNDU-SE LA
ILEX1M — DEPARTA¬
MENTUL EXPORT-i IM¬
PORT PRESĂ, P.O.BOX
136—137, TELEX 11226,
BUCUREŞTI S sm 13 DE-