Tehnium/1980/8004

Similare: (înapoi la toate)

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Cumpără: caută cartea la librării

2-3

SUMAR

m întImpinarea forumul ui

- ■ - - .pag.

Puternică afirmare, angajare depli¬
nă, implicare activă a tinerei gene¬
raţi: în înfăptuirea Programului par-

«Hărnicia» — o întreprindere ce-şi

onorează numele

Tinereţea unur colectiv fruntaş

RADIOTEHNICÂ PENTRU

2LEV! . . .pag. 4-5

_ mente de circuit: tranzistorul bi-

V- pOigr

Probleme cu oobine, bobine cu pro¬
bleme

Pe scurt, despre amprmcare

CQ-YO.pag. 6-7

Convertor pentru benzile de 14, 21

şi 23 MHz

Campionatul de creaţie tehnică YQ
Generator modulat
CmTORH RECOMANDĂ
Avertizor
indicator de nul
T ranzistoare—echivalenţe
Sirenă electronică
Amplificator
Limitatcr de zgomot
TEHNICĂ MODERNĂ ■ •

Frecventmetru numeric

AUTOMATIZĂRI .pag. 12-13

r enis TV

Casetele magnetice

AllTO-MOTO .pag. 14-15

Consumul raţionai de combustibil
C rculaţia rutieră
Ajtomobilu! în garanţie

FO’r'OTEHNICĂ.pag. 16-17

înrămarea diapozitivelor
Scală de corecţie

ŢEHNIUM-SERViCE.pag. 18-19

Regulator de viteză pentru picup
Testarea tranzistoareior FET şi MOSFET
Termistorul

INTERIOR '80 .

PENTRU TINERELE
GOSPODINE .

Construiţi o fonotecă
Suport

REVISTA REVISTELOR

■ impuIs jri dreptunghiulare
Tester pentru diode Zener

Telecomandă

""T©ZÂte .

pag, 8-S

• pag. 10-11

• pag.20

• pag.21

pag.22

. pag.23

■? oga
di©

: de calcul al probabilităţilor
încrucişate

EDÂCŢîEi .pag. 24

mmmn

St ^ al? i S W iii fi f§j| ^ il

CSili

-ehnium t

«S/nt convins că si în viii™ n ■

s^iSSe

^ICOLAE CEAUŞESCU

bol

!* f activa s t.her EI R 6 E S™’

'JIREA PROGRSMULUI partiouum

întregul nostru popor sărbătoreşte
bilanţul unui deceniu şi jumătate de
profunde transformări politice şi so¬
ciale, de realizări economice fără pre¬
cedent, ce poartă amprenta gîndirii
şi acţiunii cutezătoare, revoluţionare a
tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU
— secretarul general al Partidului Co¬
munist Român.

Emoţionantul eveniment al realegerii
tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU
în înalta funcţie de preşedinte al ţării
a încorporat dorinţa fierbinte a între¬
gii naţiuni de a continua într-un ritm
şi mai susţinut rodnica activitate de
făurirea societăţii socialiste multilate¬
ral dezvoltate în spiritul hotărîrilor
adoptate de istoricul Congres al
Xll-lea al partidului.

Pentru întreaga noastră tînără ge¬
neraţie rostirea de către tovarăşul
NICOLAE CEAUŞESCU, în cadrul
acestui moment solemn, a Jurămîn-
tului de credinţă şi devotament a în¬
semnat, totodată, o înaltă lecţie de
patriotism, care a insuflat forţe noi şi
nestrămutata convingere că, îndepli¬
nind exemplar politica partidului nos¬
tru, făurim cea mai prosperă şi feri¬
cită perioadă a istoriei noastre.

Lucrările recentului Congres al
Frontului Democraţiei şi Unităţii So¬
cialiste şi ale primului Congres al Edu¬
caţiei şi Învăţămîntului au demonstrat
pe deplin încă o dată modul înnoitor,
revoluţionar şi, totodată, mobilizator
de definire şi afirmare practică, potri¬
vit concepţiei tovarăşului NICOLAE
CEAUŞESCU, a rolului şi locului ti¬
nerei generaţii în înfăptuirea politicii
partidului nostru. Pentru tînăra noas¬
tră generaţie constituie un motiv de
înaltă mîndrie patriotică şi de anga¬
jare profundă, responsabilă implicarea
mai activă în procesele economico-
sociaie şi de decizie ale complexului
efort de făurire a societăţii socialiste
multilateral dezvoltate şi înaintării
României spre comunism, în consens

societatea noastră.

f*l

în evidenţă cu pregnanţă atenţia şi
grija partidului şi statului nostru, per¬
sonal a tovarăşului NICOLAE
CEAUŞESCU, pentru a asigura ti¬
nerei noastre generaţii cele mai bune
condiţii de învăţătură, muncă şi viaţă.

Transformarea revoluţionară a şco¬
lii în concordanţă cu necesităţile obiec¬
tive ale dezvoltării societăţii noastre
şi cu cele mai moderne structuri pe
plan mondial, investiţiile masive pen¬
tru industrie şi pentru locuinţe şi aşe¬
zăminte social-culturale, moderniza¬
rea agriculturii noastre socialiste, spo¬
rirea accentuată a retribuţiilor cu mult
peste prevederile de plan din acest
cincinal, mutaţiile profunde în siste¬
mul de asistenţă sanitară sînt cîteva
dintre reperele esenţiale care, pe fon¬
dul ridicării nivelului de trai al între¬
gului nostru popor, conturează priori¬
tăţile efective de care se bucură în
ansamblul măsurilor adoptate de
partid tînăra noastră generaţie.

Adunările şi conferinţele de dare

hotă S rîr a pT ă f Ş! alegen au conturat clar

important din viaţa organizaţiilor
U.T.C., A.S.C. şi de pionieri, pentru
a răspunde printr-o contribuţie mult
sporită în opera de făurire a societăţii
socialiste multilateral dezvoltate. Do¬
cumentele adoptate de Congresul al
Xll-lea al partidului, Programul parti¬
dului, indicaţiile şi orientările formu¬
late cu diverse prilejuri de secretarul
general al partidului, tovarăşul
NICOLAE CEAUŞESCU, consti¬
tuie un îndreptar clar, limpede pentru
lucrările Congresului al Xl-lea a!
U.T.C., Conferinţei a Xll-a a U.A.S.C.R
şi pentru cea de-a IV-a Conferinţă
Naţională a Organizaţiei Pionierilor.

Faptul că pentru prima dată în isto¬
ria unei ţări s-au adoptat de către un
partid de guvernămînt două Programe-
Directivă speciale pentru activitatea
din domeniul cercetării ştiinţifice şi
tehnologice, a dezvoltării bazei ener¬
getice a ţării face ca, în cadrul lucră¬
rilor forumului tinerei generaţii, să se
dea o atenţie deosebită creaţiei teh-
nico-ştiinţifice a pionierilor, tinerilor

Şi studenţilor. Reatizâ-ile tin ® ri -°nrn~

ţial creativ al tinerei generaţii, dor? A
sa fierbinte de a participa ms*
în amplul_ efort de construire Jr
lismului. în acest sens, în car JF ,
mului tinerei generaţii v A

concret participarea tineretu,„,, «ln.
de întregul popor, la procesul de tre¬
cere a României în rîndul ţărilor cu o
dezvoltare economică medie.

Acum, cînd ne mai despart doar
cîteva zile de acest moment hotărîtor
din viaţa tinerei noastre generaţii, cînd
toţi tinerii acţionează cu pasiune şi
dăruire pentru a cinsti cum se cuvine
minunatele condiţii în care îşi împli¬
nesc aspiraţiile şi năzuinţele, gîndu-
rile noastre de recunoştinţă se în¬
dreaptă spre eroul neamului româ¬
nesc, revoluţionarul şi patriotul înflă¬
cărat, luptătorul consecvent pentru
pace şi progres în întreaga lume, care
a devenit simbolul devenirii noastre
comuniste — tovarăşul NICOLAE
CEAUŞESCU.

IOAN ALBESCU

TEHNIUM 4/80

"HĂRNICIA” -
O ÎNTREPRINDERI
CE-SI ONOREAZĂ NOMELE

Pentru elevii Liceului «Nicolae Băl-
cescu» din Craiova, unitate şcolară
de renume pe băncile căreia au stu¬
diat personalităţi ilustre ca Aman, Ti-
tulescu, Ţiţeica, pregătirea practică
înseamnă o laborioasă activitate în
cadrul unei întreprinderi şcolare în¬
fiinţate cu aproape 7 ani în urmă.

Profilul de pregătire în disciplinele
matematică şi fizică este armonios
completat cu domeniile practice în
care elevii dobîndesc cunoştinţele ne¬
cesare electromecanicii, lăcătuşăriei
şi prelucrărilor mecanice. Alături de
clădirea liceului se află întreprinderea
«Hărnicia», un complex format din
13 ateliere-şcoală, avînd o dotare co¬
respunzătoare în maşini-unelte, truse,
bancuri de lucru, locul în care în pe¬
rioade comasate se realizează în con¬
diţii optime programul de practică.

«Odată cu înfiinţarea întreprinde¬
rii şcolare «Hărnicia», ne spunea
tovarăşul profesor Nicolae Andrei,
director al Liceului «Nicolae Bălces-
cu», a fost redactat şi un regulament
de funcţionare, prin care am urmă¬
rit nu numai realizarea în bune con¬
diţii a instruirii practice conform
posibilităţilor elevilor, ci şi antre¬
narea lor în activitatea de organi¬
zare, îndrumare şi conducere pen¬
tru a-i familiariza din timp cu exi¬
genţele viitoarelor locuri de mun¬
că. Consiliul de conducere al între-'
prinderii, alcătuit în marea lui ma¬
joritate din elevi, este ales anual,
în componenţa sa fiind reprezen¬
tate toate clasele. La nivelul fie¬
cărei grupe de practică, un elev are
atribuţiile unui maistru ce coordo¬
nează întreaga activitate de pro¬
ducţie. Planurile de producţie sînt
discutate şi aliniate judicios la po¬
sibilităţile de realizare ale elevi¬
lor. Noi, profesorii şi maiştrii, lă¬
săm cît mai mult teren liber iniţia¬
tivei elevilor pentru a-i deprinde cu
responsabilităţi ce nu întîrzie să
devină parte integrantă a educaţiei
prin muncă şi pentru muncă Nu
urmărim numai stimularea lor prin
satisfacţia unor decizii personale,

ci şi deprinderea de a aprecia o-
biectiv posibilităţile unui colectiv,
capacitatea sa de autoconducere
şi îndeplinire a unei sarcini concre¬
te de producţie. Dragostea faţă de
muncă în acest caz se reflectă într-o
serie de atitudini faţă de discipli¬
nă, calitate, ţinută etc. Abaterile
colegilor sînt prompt sancţionate
de colectiv, hotărîrile luîndu-se nu¬
mai cu asentimentul acestuia. Ob¬
ţinerea unor rezultate bune în pro¬
ducţie a devenit, astfel, o proble¬
mă a colectivului, nu una indivi¬
duală.»

Pregătindu-se să devină oameni utili
societăţii, elevii Liceului «Nicolae Băl-
cescu» pun multă pasiune_ şi dăruire
în munca lor productivă. în atelierul
de lăcătuşărie, îmbrăcaţi în salopete
albastre, uteciştii din clasa a X-a F
muncesc la realizarea tijelor de ghidaj
pentru întrerupătoare şi a unor bucşe
de alamă pentru întreprinderea «Elec-
troputere». în atelierul de electroteh¬
nică nr. 3, producţia elevilor este di¬
versificată pentru acoperirea mai mul¬
tor contracte — borne pentru contact
(pentru Trustul de construcţii), trans¬
formatoare de curent (pentru «Elec-
troputere»), panouri didactice şi ccn-
tactoare (pentru autodotarea liceu¬
lui).

„în fiecare an, ne spune utecista
Carmen Cebic din clasa a X-a C,

operaţiile devin din ce în ce mai
pretenţioase din punct de vedere
tehnologic. Faptul că producem re¬
pere pentru o întreprindere bine¬
cunoscută cum este «Electropute-
re» ne onorează, dar în acelaşi timp
ne impune şi o severă autoexigen¬
ţă. Calitatea produselor noastre nu
trebuie să fie cu nimic mai prejos
decît cea realizată în întreprindere.
De aceea, am încetăţenit aici în
atelierele «Hărniciei» iniţiativa «Eu
lucrez, eu controlez, eu răspund» 1 *

Rezultatul este uşor sesizabil, pla¬
nul de producţie al atelierului a fost
îndeplinit şi depăşit în ultimul trimes¬
tru al anului trecut cu circa 10 000 de
lei.

Varietatea produselor realizate de
elevi este elocvent prezentată şi într-o
expoziţie a celor mai recente lucrări
din care nu lipsesc dispozitive de co¬
mandă pentru protecţie şi semnaliza¬
re, interfoane, radioreceptoare, siste¬
me de transmisie auto, transformatoa¬
re de curent, indicatoare de nivel, ta¬
bele electronice pentru jocuri sporti¬
ve, scheme de principiu pentru relee
electromagnetice de curent alterna¬
tiv. Contractele care asigură desface¬
rea producţiei realizate de elevii liceu¬
lui sînt semnate nu numai cu între¬
prinderi din Craiova,(«Electroputere»,
I.T.M.A. I.M.M.R., întreprinderea de
confecţii), ci şi cu alte întreprinderi
din judeţ şi din ţară (I.O.B.-Balş, I.P.T.-
Satu Mare etc.).

Luminiţa Lupu din clasa a X-a B
a fost recent aleasă în funcţia de di¬
rector a! întreprinderii şcolare «Hăr¬
nicia». Uşor emoţionată de vizita unui
reprezentant ai presei, Luminiţa îmi
spune ,,la început e greu, fiindcă

nu toţi colegii mă cunosc. Dar în
întîlnirile pe care le am cu maiştrii-
elevi din fiecare clasă încep să
cunosc toate problemele întreprin¬
derii «Hărnicia», adică cele de a-
provizionare, de livrări, de calitate.
Discutîndu-le, dorim să ne îmbu¬
nătăţim munca fără a uita că nu
numai aspectul economic primea¬
ză, ci şi valorificarea aptitudinilor
noastre tehnice şi ştiinţifice, fami¬
liarizarea cu toate aspectele de
organizare şi conducere a muncii
productive. Acum avem un plan
de o jumătate de milion de lei a-
nual, dar care cred că va fi sub¬
stanţial depăşit dacă nu vom în-
tîmpina dificultăţi de aproviziona¬
re. Apropierea unui eveniment de
seamă în viaţa organizaţiei noas¬
tre, marele forum al tinerei genera¬
ţii, ne mobilizează pe noi toţi la ob¬
ţinerea unor rezultate superioare
atît în pregătirea profesională cît şi
în cea practică u .

mmm

unui cuucm fruntaş

întreprinderea de aparate electrice
de măsură din Timişoara cunoaşte o
dublă tinereţe. Inexistentă pînă acum
5—6 ani pe harta economică a jude¬
ţului Timiş, întreprinderea de aparate
electrice de măsură este astăzi o
unitate fruntaşă într-unul din sectoa¬
rele de vîrf ale industriei construc¬
toare de maşini. De la 700 de contoare
pe lună cîte se realizau în primul an
de producţie, astăzi s-a ajuns la un
ritm de 1 200 de bucăţi pe zi, în mai
multe variante.

De la cîteva tipuri de aparate care
se realizau aici în 1975, astăzi se pro¬
duc peste 7 000 de tipodimensiuni
şi variante de aparate de măsură,
contoare electrice monofazate şi tri¬
fazate, blocuri de măsurare diferen¬
ţială a energiei electrice, aparate elec¬
tromagnetice, magnetoelectrice şi fe-
rodinamice de tablou, logometre, mi-
liampermetre, milivoltmetre, frecven-
venţmetre, turometre electrice, pano¬
uri 'pentru testarea autovehiculelor.
Produsele întreprinderii sînt astăzi bi¬
necunoscute şi peste hotare, o parte
a producţiei fiind destinată exportului
(R.P. Polonă, Egipt, Iugoslavia, Siria).

Tinereţea colectivului poate fi ex¬
primată şi într-o medie de vîrstă —
cu puţin peste 23 de ani. Cei aproape
1 800 de utecişti care muncesc în mo¬
derna întreprindere timişoreană se pre¬
gătesc să întîmpine forumul tinerei ge¬
neraţii cu noi realizări menite să în¬
dreptăţească locul de frunte al unui co¬
lectiv de muncă apreciat într-o ramu¬
ră de vîrf a economiei naţionale care
cunoaşte un dinamism fără prece¬
dent ai dezvoltării sale.

«Una din preocupările noastre,
ce trebuie permanent susţinute în
fapte, ne spunea tovarăşa ioana Ceu-
lescu, secretara comitetului U.T.C.,
rămîne avansarea continuă a no ţi¬
ului în producţie, într-un domeniu
în care pierderea ritmului echiva¬
lează cu pierderea unui prestigiu
cucerit prin munca făcută cu pa¬
siune şi dăruire. Avem un colectiv
tînăr de specialişti care cu spriji¬
nul conducerii întreprinderii a or¬
ganizat un atelier de proieetare-
autoutilare, In care practic iau naş-

te re variantele îmbunătăţite de a-
parate, invenţiile şi inovaţiiie»(în
1979 au fost depuse 20 de dosare de
invenţii la O.S.I.M., iar în prima lună
a anului acesta au fost depuse alte
7 propuneri de invenţii)

«Trăim şi muncim într-o între¬
prindere etalon a industriei elec¬
trotehnice româneşti, ne spunea şi
subinginerul Mircea Rîmneanţu. Prin¬
cipalele noastre obiective sînt spo¬
rirea fiabilităţii aparatelor pe care
ie realizăm, îmbunătăţirea desig-
nului produselor, sporirea gamei
de aparate de măsură, economiile
de materii prime şi materiale, re¬
ducerea importului. Printre nou¬
tăţile semnate de membrii colec¬
tivului de cercetare-autodotare se
numără: aparatul de măsurat in¬
ducţie magnetică MF 351 (Ispas
Crăciun, Ludovic Szegedy), ana¬
lizor logic de sistem cu micropro¬
cesor (Marius Oteşteanu, loan Ji-
veţ), voitmetru numeric pentru stu¬
diul proceselor de comutaţie diri
reţelele de înaltă tensiune (Dan
Stoiciu), dispozitiv electronic cu
traductor pentru măsurarea bătăi¬
lor radiale şi axiale la discuri cu
ax (Gbeorghe Chiţescu). O parte
din aceste aparate vor intra în pro¬
ducţia de serie chiar în acest an.»

Un proiect interesant ai comitetu¬
lui U.T.C.. şi care sîntem siguri că
va fi în curînd materializat, rămîne şi
editarea unui buletin ştiinţific menit
să prezinte cele mai noi realizări ale
colectivului întreprinderii, să sinte¬
tizeze noutăţile din domeniu pe plan
mondial, propuneri de optimizare a
procesului productiv, colaborări cu
colegii de la Facultatea de electro¬
tehnică a Institutului politehnic «Tra-
ian Vuia» din Timişoara.

Realizările tinerilor de !a I.A.E.M.,
preocupările lor susţinute pentru in¬
troducerea noului în producţie se con¬
stituie în argumente concrete pentru
noi succese, care materializează spiri¬
tul responsabil, de adîncă implicare
în exigenţele revoluţiei tehnico-ştiin-
ţifice cu care este întîmpinat marele
forum al tinerei generaţii.

CĂLIM BTĂIMCULESCU

EHNIUM 4/80

ELEMENTE

GE CIRCUIT

mmmim mmm

Fiz. A. MĂRCULESCU

Am văzut în articolul precedent că, în
condiţii de polarizare fixă a joncţiunilor,
intre curenţii I E , I B şi I c se stabileşte un
echilibru exprimat prin relaţia: 1 E = I C +
+ I fl . Curentul de bază, I s , reprezintă o
fracţiune mică din I £ , de regulă cuprinsă
în intervalul (0,2% - 3° '1 I £ ; ponderea
lui în I E rămîne aproximativ constantă
pentru un tranzistor dat, ea prezentînd
însă variaţii mari de la un tip de tran¬
zistor la altul ca şi de la un exemplar
la altul în cadrul aceluiaşi tip de fabri¬
caţie.

Să notăm cu JS 0 raportul f} 0 = l c /ls Şt
să considerăm din nou un tranzistor npn
în condiţii statice de funcţionare. Dacă
provocăm o variaţie foarte mică a ten¬
siunii U fl£ , astfel incit în bază să se
creeze un gol suplimentar (peste echili¬
brul iniţiali emitocul va trebui să «emită»
suplimentar ţi, electroni pentru recom¬
binarea acestui gol. Curentul absorbit
ae ia sursa de alimentare, plasată între
emitor şi colector, va creşte astfel de fi 0
ori mai mult decît curentul de bază.

Aceasta reprezintă esenţa proprietăţii
tranzistorului de amplificare în curent.

Să revenim la polarizarea joncţiunilor
corespunzătoare regimului de lucru ac¬
tiv aî tranzistorului. Pentru a polariza
direct joncţiunea bază-emitor şi invers,
joncţiunea bază-colector, cele două surse
de tensiune, 1% şi U 2 , trebuie plasate în
serie (fig. 10). Prin urmare, putem ali¬
menta tranzistorul de la o singură sursă
de tensiune, U, folosind un divizor P şi
alegînd corespunzător poziţia mediană
care asigură polarizarea bazei (fig. 1 î).

Fină acum am făcut abstracţie de re¬
zistenţa de sarcină a tranzistorului care
se plasează în circuitul emitor-coiector,
în serie cu sursa de alimentare U. Să
considerăm In continuare un tranzistor
npn, alimentat de la o sursă unică U şi
avînd rezistenţa de sarcină R s montată
în circuitul colectorului (fig. 12). Divizo-
rul R j-R; asigură o polarizare statică a
bazei peste care, prin intermediul con¬
densatorului de cuplaj C,, se suprapune
tensiunea alternativă furnizată de sursa

de semnal E. Circuitul emitor-coiector
al tranzistorului formează împreună cu
R s un divizor de tensiune: U = U C£ + U s .
Valoarea lui este constantă, în schimb,
rezistenţa circuitului emitor-coiector este
variabilă, depinzînd de tensiunea U S£ ,
respectiv de curentul de bază i B - Putem
astfel compara circuitul enuîcr-colector
al tranzistorului cu un robinet plasat între
sursa de alimentare şi consumatorul R s . In
această analogie, curentul de bază (res¬
pectiv U BE ) comandă deschiderea robine¬
tului, adică stabileşte valoarea « debitu¬
lui » I c .

Amplificarea m curent a tranzistoru¬

lui poate fi privită şi ca amplificare în
tensiune. într-adevăr, micilor variaţii ale
lui U 8£ le corespund variaţii mia ale
lui I B . traduse în variaţii de fi ori mai
mari ale curentului I c , deci — conform
legii lui Ohm — variaţii mari ale căderii
de tensiune la bornele consumatorului R s .
Acest lucru este valabil pentru montajul
din fig. 12, numit cu emiţând comun care
prezintă cea mai mare amplificare in
putere şi, ca atare, este cel mai răspic¬
au mod de conectare a tranzistoareior.

PROBLEME OU BUBINE-

BOBINE CU PROBLEME

( URMARE DIN NR. TRECUT)

Tensiunile induse vor fi astfel conec¬
tate în serie pe un circuit închis, de data
aceasta cu debitarea unui curent excesiv,
adeseori fatal pentru integritatea trans¬
formatorului. O siguranţă fuzibilă co¬
nectată pe fiecare înfăşurare, chiar dacă
nu era prevăzută în schemă, ne poate
feri de asemenea împrejurări neplăcute.

Bobinele sînt foarte des utilizate în
filtrele de netezire a curenţilor pulsatori
obţinuţi prin redresare, datorită capa¬
cităţii lor de a se opune variaţiilor în
amplitudine; opoziţia este sub formă de
frînare, de împiedicare, de diminuare a
variaţiilor, de unde şi denumirea sub
care se mai întîlnesc uneori — de bobi¬
ne de şoc. Pentru frecvenţele joase,
cum este cazul reţelei, obţinerea unor
reactanţe inductive mari obligă la va¬
lori mari ale inductanţei bobinei. Cum
numărul de spire nu poate fi prea ridicat
(intervin rezistenţa ohmică, gabaritul
etc.), sporirea inductanţei se face prin uti¬
lizarea miezurilor feromagnetice, de cele
mai multe ori formate din pachete de
tole de transformator. După cum se ştie,
însă, miezurile manifestă proprietatea
de saturare magnetică atunci cînd cu¬
rentul prin bobină depăşeşte anumite
valori; peste aceste limite, bobina nu se
mai opune eficient variaţiilor de curent,

nemaiputînd produce tensiuni contra-
electromotoare apreciabile (cîmpul nu
mai poate înmagazina energie magnetică
suplimentară). Pentru a se evita satu¬
rarea, miezul este «secţionat» printr-un
strat subţire de aer (întrefier), care mă¬
reşte apreciabil reductanţa circuitului
magnetic. Practic, întrefierul se obţine
montînd tolele neîntreţesut (de exemplu,
pachet separat de E-uri şi pachet sepa¬
rat de I-uri) şi distanţînd pachetele prin-
tr-un strat subţire de hîrtie, carton, ma¬
terial plastic etc. Distanţa este de obicei
de ordinul fracţiunilor de milimetru; în
cazul unor depărtări prea mari avan¬
tajul obţinut se compensează în parte
prin micşorarea inductanţei bobinei.

O altă situaţie pe care constructorii
începători nu prea o stăpînesc este aceea
a bobinelor care prezintă, ca defect con¬
structiv, două sau mai multe spire în
scurtcircuit (contact electric între spire
vecine, darotat întreruperii stratului izo¬
lator). Dacă bobina lucrează în curent
continuu, suprimarea cîtorva spire prin
scurtcircuitare nu afectează apreciabil
cîmpul magnetic produs, cînd numărul
total de spire este mare. în curent alter¬
nativ, însă, cîmpul magnetic variabil
produs de spirele învecinate induce în
conductorul scurtcircuitat o tensiune con-

traelectromotoare care poate cauza apa¬
riţia unui curent de intensitate aprecia¬
bilă. La rîndul său, acest curent opus
creează în jurul său un cîmp magnetic
opus celui al bobinei, diminuînd mult
inductanţa totală — cu mult mai mult
decît în cazul în care spirele scurtcircui¬
tate ar fi lipsit pur şi simplu din înfăşu¬
rare. Prin urmare, practica de a ajusta
(reduce) valoarea unei inductanţe prin
scurtcircuitarea unui număr progresiv
de spire este total nesănătoasă, uneori
chiar periculoasă.

în unele aplicaţii însă, fenomenul este
utilizat «din exterior». De exemplu, pen¬
tru a reduce inductanţa unei bobine,
se apropie de ea o spiră în scurtcircuit,
un inel metalic, un disc etc. Reducerea
este cu atît mai pronunţată cu cît spira
SC plasează mai aproape de centrul bo¬
binei.

în încheierea acestor consideraţii ne
vom întoarce la transformatoare, de data
aceasta pentru a clarifica o altă proble¬
mă practică: de ce consumul primaru¬
lui este mic, aproape neglijabil, atunci
cînd circuitul secundar se află în gol (fără
sarcină) şi creşte treptat, pe măsura creş¬
terii curentului absorbit din secundar?
Să considerăm un transformator cu o
singură înfăşurare secundară (fig. 8) şi
să analizăm pe rînd, în ordinea cauzală,
fenomenele care au loc.

1. Presupunînd secundarul în gol
(Rg = ^), conectăm înfăşurarea primară

la tensiunea sursei, U surs £- Aceasta va da

naştere la un curent prin înfăşurarea pri¬
mară I .

2. Curentul variabil 1^ induce în pri¬

mar o tensiune contraelectromotoare (de
autoinducţie), 1% care, fiind de sens opus

cu U ,. se scade din aceasta. Rezul-
sursă

tatul este o diminuare accentuată a cu¬
rentului iniţial I , stabilindu-se în scurt
P

timp un echilibru dinamic. Facem aici o
paranteză pentru a aminti că în proiec¬
tarea transformatoarelor se asigură pen¬
tru primar un număr suficient de spire
(în funcţie de miez) îneît tensiunea de
autoinducţie să fie aproape egală în va¬
loare cu tensiunea ce urmează să se
aplice primarului.

3. Curentul primar, 1^, induce, de ase¬
menea, o tensiune electromotoare, U s>

în înfăşurarea secundară. Aici se încheie,
în linii mari, fenomenele atîta timp cît
secundarul rămîne în gol.

4. Prin conectarea unei rezistenţe de
sarcină, R g , în circuitul secundar, ten¬
siunea U g produce un curent I g .

5. Curentul I § induce în înfăşurarea

primară o tensiune contraelectromotoare
U cc , opusă tensiunii U c , deci în acelaşi

sens cu tensiunea U gurs ^. Se manifestă

astfel inductanţa mutuală a celor două
bobine.

6. Tensiunea U cc compensează în par¬
te tensiunea autoindusă a primarului, ID

Sursa poate astfel debita un curent sporit
prin înfăşurarea primară, adică tocmai
Q.E.D. (quod erat demonstrandum —
ceea ce trebuia demonstrat).

TEHNIUM 4/80

M. ALEXANDRU, Beiuş

Prezentăm în articolul de fată, în chip de experiment instructiv —
dar nu lipsit de interes practic —, c modalitate de deplasare electrică
a «zeroului» la un instrument de măsură folosit ca ampermetru de cu¬
rent continuu. în particular, vom arăta cum se poate aduce «zeroul»
ampermetru iui ia mijlocul scalei.

Circuitul de bază al curentului pe care
îl urmărim este cel din fig. 1. Pentru
măsurarea obişnuită a curentului I, cir¬
cuitul se întrerupe, de exemplu între a
şi b, intercalîndu-se în serie, cu respec¬
tarea polarităţii, ampermetrul A (fîg. 2).
După cum se ştie, ampermetrele se obţin
din mili sau microampermetre, prin mon¬
tarea în paralel cu bornele acestora a
unor rezistenţe de şuntare, R s (fîg. 3).
Un miiiampermetru (microampermetru)
liber — adică fără şunl sau rezistenţe
adiţionale — se caracterizează prin re¬
zistenţa, internă, R„ curentul indicat la
cap de scală (la diviziunea maximă), I,
si tensiunea indicată la cap de scală
U; = R, I,

Pentru ca instrumentul şuntat să in¬
dice ia cap de scală un curent l lJiox de n
ori mai mare decît instrumentul liber
(!..„* = n-IjX valoarea şuntului se cal¬
culează cu relaţia: FU = ——
n — 1

Curentul de măsurat, I, se ramifică în
componentele i, (prin şunt) şi i,- (prin
instrument): î = i s + i f . Raportul yi,
fiind constant (n - 1 ţ rezultă o propor-
ţionalitate directă a curentului prin in¬
strument — deci şi a indicaţiilor acului —
în raport cu valoarea curentului total:
ii = l/n. în plus, dreapta reprezentativă
a relaţiei trece prin origine, adică instru¬
mentul indică zero pentru 1 = 0. Tocmai
asupra acestui aspect dorim să inter¬
venim, mai precis, urmărim ca acul să

devieze proporţional cu diferenţa dintre
valoarea instantanee a curentului I şi o
valoare de referinţă, I w convenabil aleasă.

Problema poate fi rezolvată prin so¬
luţia din fig. 4. Cu ajutorul sursei auxi¬
liare U 7 şi al di vizorul ui r^'r, se creează
o diferenţă de potenţial u c care este
introdusă în serie cu circuitul închis
R s —Rj. în absenţa curentului principal, 1,
tensiunea tţ. provoacă deviaţia acului
spre dreapta sau spre stînga lui zero,
după cum polaritatea ei coincide sau
este opusă polarităţii instrumentului. La
stabilirea curentului principal, I, căderea
de tensiune pe şunt, u s = i s R s , se va
aduna algebric cu u„ rezultatul fiind
acela care va dicta deviaţia acului. în
situaţia din figură (uţ. de sens opus cu u s ),
deviaţia acului este proporţională cu
u s — u c adică implicit cu o diferenţă de
forma I — ! 0 , unde constanta l u poate
fi dedusă printr-un calcul elementar.

De exemplu, să, presupunem că avem de
urmărit un curent I variabil intre limi¬
tele extreme 1 A -2 A, şi vrem ca instru¬
mentul să .indice nu valoarea sa, ci
diferenţa faţă de valoarea minimă I a = 1 A.
Fie instrumentul liber un mierea mper-
metru avînd I. = 50 «A, R = 500 fl
deci U; = 25 mV. Calculăm şuntul pen¬
tru valoarea maximă a diferenţei I —1«=
= 1 A: R,„s:0,025 O (îl confecţionăm însă
din conductor care suportă fără încălzire
valoarea maximă a lui I. adică 2 A).
■■Pentru curentul ' minim '.căderea de
tensiune pe şunt va fi de 25 mV. Aplicînd
artificiu! din fig. 4, unde valoarea lui u c
a fost stabilită în prealabil' la 25 mV.
acul instrumentului va indica zero pentru
curentul î„ = l A şl respectiv, diviziunea
maximă (cap de scală) pentru curentul
I = 2 A.

Pentru a nu afecta rezistenţa internă
a instrumentului rezistenţa r ( trebuie

să fie foarte mică în comparaţie cu R :
De exemplu, putem lua pentru circuitul
de compensaţie următoarele valori: U’ =
1.5 V; ri = 5fl; r, = 295 a Pentru a
putea ajusta fin valoarea lui u c . r 2 va fi
împărţită într-o rezistenţă fixă de 240 O.
în serie cu un potenţiomeîru de. 100 Q.
Măsurarea lui u c se face în prealabil
conform schemei din fig. 5, folosind
aceiaşi microamper metru dar conectat
cu respectarea polarităţii. Se reglează P
astfel îneît instrumentul să indice exact
capul de scală (25 mV) după care se
revine la schema de bază din fig. 4.

Artificiul prezentat permite, ca un
caz particular, aducerea «zeroului» elec¬
tric al ampermetrului la mijlocul scalei,
în acest scop, tensiunea u c se ia de acelaşi
sens cu u*, valoarea sa fiind jumătate,
din tensiunea mîcroampermetrului la cap
de scală (U;/2X De exemplu, pentru a
transforma acelaşi microamper metru în-
tr-un ampermetru cu «zeroul» central,
indicînd în stînga şi în dreapta — 500 mA
şi respectiv, +500 mA, se procedează
ca în fig. 6. Şuntul R s este calculat pentru
ÎA (R s 0,025 fi), iar valoarea lui u c
este reglată din P la 12,5 mV. în absenţa
curentului de măsurat, acul trebuie să
indice diviziunea centrală a scalei Dacă
bornele de intrare A —B se leagă în
circuitul curentului de măsurat, deviaţia
acului este spre dreapta atunci cînd se
respectă polaritatea şi spre stînga în
cazul inversării polarităţii (fig. 7).

PE SCURT DESPRE

1 Uf

iill

Atunci cînd o sursă oarecare de sem¬
nal electric este prea slabă pentru a
putea acţiona un consumator dorit (di¬
fuzor, releu, becuri de avertizare, instru¬
mente de măsură etc.X între sursă şi
consumator se intercalează un amplifi¬
cator, echipat cu un alimentator adecvat.
Energia necesară acţionării consumato¬
rului este furnizată de alimentator, am¬
plificatorul comportîndu-se ca un «robi¬
net», a cărui deschidere este comandată
de către semnalul slab al sursei Nu este,
deci şi nici nu poate fi vorba despre o
amplificare în energie (principiul con¬
servării interzice acest lucru), chiar
dacă energia furnizată de sursa de sem¬
nal este incomparabil mai mică decît
cea absorbită de consumator. în reali¬
tate, amplificarea se face întotdeauna
cu pierdere de energie (suportată tot de

VÎARK AIMDRES

către alimentatori în special sub formă
de căldură disipată pe elementele active
şi pasive din circuitul amplificatorului.

Comparînd însă parametrii electrici
ai semnalului furnizat de sursă, care
pentru amplificator reprezintă intrarea
(inputi cu parametrii analogi de la bor¬
nele consumatorului adică de la ieşire
(output), se poate defini amplificarea în
putere prin raportul:

A P = P„/P ; .. (1)

unde P 0 este puterea disponibilă la ieşire
s P= — puterea furnizată la intrare,
exprimate în aceleaşi unităţi (mW, W etc.).

Amplificarea în putere este, deci o
mărime abstractă, adimensională, expri-
mindu-se printr-un număr neînsoţit de
unităţi de măsură. Deoarece raportul
P 0 /P f atinge adeseori valori foarte mari

(mii zeci de mii sau chiar mai mult),
se mai foloseşte m practică şi transfor¬
mata iogaritmică a acestui raport, defi¬
nită prin relaţia:

Gp = 10 • îg(P 0 /Pi) (2)

şi numită dştigid în putere (G de la
gainţ In acest caz, după rezultatul nu¬
meric obţinut se adaugă «unitatea» dB
(decibeli prin care se precizează că nu
este vorba de raportul propriu-zis, d de
logaritmul său zecimal multiplicat cu
factorul 10. De exemplu, unei amplifi¬
cări în putere Ap = 10 000 îi corespunde
un cîştig în putere G P =40 dB.

In mod asemănător se mai pot defini
separat amplificarea în tensiune (A v ) şi
amplificarea in curent (A r ) prin relaţiile:

A v = Uj U t - ; Ar=I 0 /I { (3)

Dacă între tensiunea U şi curentul I
nu există defazaj rad la intrare şi nici
la ieşire, aplidnd formula puterii elec¬
trice (P= U • IX deducem interdependenţa
mărimilor Ap, A v şi A,:

Ap = A v • A, (4)

Pe de altă parte, luînd în considerare
rezistenţele (impedanţeîe) de intrare

(R i = U i /I i ) şi de ieşire (R o =U o/ / I 0 ) şi
folosind celelalte expresii ate formulei
puterii (P = U 2 /R = R • I 2 X deducem:

Ap = A£ • R;/R 0 =A 2 • Ro/Ri (5)

Aceste relaţii permit exprimarea cîşti-
gului m putere în funcţie de amplificarea
în tensiune sau de amplificarea în curent:

Gp=20 lg A t r+10 lg (R i /R 0 ) =

= 20 lg A r +10 ig (Ro/R;) (6)

în cazul particular, cînd rezistenţele
de intrare şi de ieşire sînt egale sau foarte
apropiate ca valoare, dştigul în putere
se reduce la expresiile:

Gp = 2Q lg Ap =20 ig Ar (7)

Sperăm. că prin această prezentare su¬
mară a modalităţilor de exprimare a
amplificării răspundem numeroaselor în¬
trebări şi nedumeriri ale constructorilor
începători Şi pentru a încheia cu o
aplicaţie practică, propunem, ca exerd-
ţiu, calcularea mărimilor Ap, A v , Aj,
G P în cazul concret: U,= 100 mV, R f =
= 1 kO, U 0 =4 V, R 0 =4 O; între ten¬
siune şi curent nu există defazaj.

TEHNIUfV! 4/80

CONVERTOR
PENTRO RENZILE DE
14,21 si 20 MHz

OLIMPIU DIMITRIU-Y04W0

Montajul descris (fig. 1) este un con- înfăşurarea se cuplează cît mai
vertor echipat cu tranzistoare cu efect slab cu L 2 , păstrînd însă o sensibilitate

de cîmp, capabil să recepţioneze în con- corespunzătoare. Condensatorul varia-

diţii deosebit de bune benzile de radio- bil CV X are axul comun cu CV 2 , de

amatori de 14, 21 şi 28 MHz pe frec- asemenea, CV 3 este pe acelaşi ax cu

venţe cuprinse între 2,9 şi 4,8 MHz, după CV 4 şi se recomandă manevrarea lor

cum urmează: prin sisteme de demultiplicaţie de 1/2 sau

— banda de 14 MHz (14,00-14,35 MHz) 1/3 pentru un acord cît mai precis.

în porţiunea de la 4,44 la 4,79 MHz. Primul etaj lucrează în montaj cascod
Cristalul Q t = 9,556 MHz; amplificator de RF, prevăzut cu tran-

— banda de 21 MHz (21,00-21,45 MHz) zistoarele T x şi T 2 , care asigură un

în porţiunea de la 4,00 la 4,45 MHz. coeficient mare de amplificare uniformă

Cristalul Q 2 = 17,000 MHz; şi zgomot de fond redus.

-—bandade28MHz(28,00-28,50MHz) Etajul mixer este format cu tranzisto-

în porţiunea de la 3,44 la 2,94 MHz. rul T 3 , a cărui ieşire se face printr-un

Cristalul Q 3 = 31,435 MHz filtru de bandă pentru realizarea unei

Acest montaj se caracterizează prin- selectivităţi sporite,
tr-o mare sensibilitate, stabilitate, seîec- Oscilaţiile locale sînt produse în etajul
tivitate şi zgomot de fond foarte redus. oscilator cu cristale de cuarţ şi tranzis-

Dispunerea pieselor este redată în torul X 4 . Cu rezultate bune se pot folosi
fig. 2 montajele din figurile 3 şi 4.

Datorită comutatorului K,, semnalul Cablul coaxial de 75 Q, care cuplează
din antenă poate fi dirijat direct spre convertorul cu receptorul, nu va avea o

receptor sau trecut prin convertor către lungime mai mare de 1 m.
receptor. Alimentarea se face direct de la ba-

Diodele şi D 2 asigură protecţia terii sau de la un redresor capabil să
convertorului la semnale puternice. debiteze o tensiune de 12-14 V la un

curent de 20 mA.

Fiecare etaj va fi ecranat. înfăşurările
nu se ecranează.

REGLAREA

Toate înfăşurările se acordează la rece,
pe frecvenţele necesare, cu ajutorul unui
grid-metm

Se alimentează prima dată oscilatorul
cu cristale şi se verifică funcţionarea lui
pe fiecare frecvenţă a cristalelor, apoi se
acordă circuitele formate de înfăşurările
L 8 , Lg, L 10 pentru un semnal propriu
maxim pe unda metrul sau pe S-metrul
receptorului. Pentru montajul din figu¬
ra 3, semnalul maxim se obţine din tri-
meri. Montajul din figura 4 nu necesită
acorduri suplimentare.

Urmează verificarea funcţionării eta¬
jului mixer şi la urmă a etajului cascod
de RF.

Se recomandă executarea reglajelor
injectînd semnal la intrare de la un ge¬
nerator de semnal şi măsurat la ieşire
sau ascultînd semnale în benzile de ra¬
dioamatori şi reglînd circuitele pentru
un maxim pe S-metrul receptorului.

Reglajele miezurilor înfăşurărilor
şi L 3 L 4 se face cu CV X -CV 2 aproape la
capacitatea lor maximă pentru banda
de 14 MHz.

Reglajele miezurilor înfăşurărilor L 5
şi L 6 L 7 se face cu CV 3 —CV 4 aproape la
capacitatea lor maximă, cînd converto¬
rul este acordat pe banda de 28 MHz —
frecvenţa de ieşire fiind de 2,94 MHz.

Distanţa între axele paralele ale bobi¬
nelor L 5 şi L 6 L 7 va fi de cel puţin 20 mm .

ACORDUL ÎN BANDĂ

Se introduce cablul coaxial al antenei,
se alege banda de lucru cu ajutorul co¬
mutatorului K 2 , se fixează receptorul
pe frecvenţa corespunzătoare conversiei,
se manevrează grupul CV 3 -CV 4 pentru
o amplificare maximă în receptor,, acor¬
dul pe fiecare bandă aleasă obtinîndu-se
din CV 1 -CV 2 ■

Datorită selectivităţii deosebite, vor
trebui refăcute acordurile etajului de
RF (CVj-CVJ şi filtrului de bandă

(CV 3 -CV 4 ) pentru un semnal optim chiar
în cadrul aceleiaşi benzi

#10mm 9*10 mm 06m

l 1-1 U I-H I TI

1 L 3lHp. iţpHQ

pBHL-2 HşJ IHLi

Lj — o spiră la 3 mm de L 2 ; L 2 —
10 spire pas 0,5 mm; Lg — 6 spire la
2 mm de L^; — 10 spire pas

0,5 mm; Lg — 30 spire; Lg — 30 spire
la 1 mm de L ? ; — 6 spire; Lg —

18 spire; L g — 10 spire; L 10 — 5 spireţ
I- 5 . 1 - 0 ! Lg, Lg şi L|j pe carcase

b 8 mm.

TEHNIUM 4/80

CAMPIONATUL
DE CREAŢIE
TEHNICĂ Y0

In atenţia participanţilor

Campionatul de creaţie tehnică YO
primeşte înscrieri pînă ia data de 30
aprilie 1980,

Cei care doresc să participe ia con¬
curs vor trimite ia redacţia revistei
«Tehnium» — Piaţa Scînteii nr, 1,
Bucureşti, cod 71341 — o scrisoare de
înscriere, în care se vor anunţa tema
şi descrierea tehnică a ei (sau mai
multe teme). Răspunsurile, privind
acceptarea participării la campionat,
vor fi expediate de la redacţie pînă la
data de 15 mai 1980.

Aparatele vor fi trimise pe adresa
Federaţiei române de radioamatorism
— P.O.Box 05-50 pînă la data de
1 iulie 1980.

Decernarea premiilor va avea loc
la Bucureşti între 1 şi 10 august 1980.

în perioada 1—10 septembrie 1980
se va organiza la Bucureşti o expoziţie
cu aparatură selecţionată şi premiată
în cadrul Campionatului YO.

în afara premiilor şi menţiunilor ofe¬

rite de organizatori, revista «Teh-
ntum» şi Federaţia română de radio¬
amatorism, mai sînt acordate o serie
de premii de către Institutul central
de cercetări electronice din Bucu¬
reşti (tranzistoare pentru înaltă frec¬
venţă, de medie şi mare putere), În¬
treprinderea de aparate electrice
de măsurat-Timişoara (instrument
universal de măsură, turometru elec¬
tric), întreprinderea «Tehnoton»-
laşi (componente pentru radiorecep¬
toarele «Pescăruş» şi «Bucur»),
I.P.R.S.-Băneasa (piese şi compo¬
nente electronice), întreprinderea
«Electronica»-Bucureşti (seturi de
difuzoare pentru incinte acustice), în¬
treprinderea «Electrotehnica»-Bu-
cureşti (transformatoare de reţea pen¬
tru alimentatoare).

Informaţii suplimentare se pot ob¬
ţine la telefon 17.60.10 interior 1102
sau 1734.

GENERATOR

MODELAT

Y03CO

Generatorul descris permite obţine¬
rea unui semnal sinusoidal cu frec¬
venţa reglabilă între 455 kHz şi 465 kHz,
modulat cu 1 000 Hz, necesar pentru
acordul etajelor de medie frecvenţă.
Generatorul este format dintr-un etaj
oscilator cu tranzistorul T., care debi¬
tează frecvenţa de bază (455-465 kHz).
Urmează apoi un etaj separator, for¬
mat din tranzistorul cu efect de cîmp T r

Componenta de audiofrecvenţă se
obţine de la montajul multivibrator e-
chi pat cu tranzistoarele T b şi . Mo¬
dulatorul este format din tranzistoa¬
rele T 3 şi T.

Oscilatorui are în componenţa sa
un tranzistor cu siliciu şi un transfor¬

mator tip FI din aparatele de radio cu
tranzistoare.

Reacţia pozitivă (pentru menţinerea
oscilaţiei) se realizează injectînd în
baza lui i\ semnalul regăsit în secun¬
darul transformatorului de FI. Secun¬
darul acestui transformator de FI, fiind
decuplat de masă printr-un condensa¬
tor de 22 nF-33 nF, asigură şi polariza¬
rea bazei.

Curentul de bază a! tranzistorului T,
este stabilizat printr-o diodă lener
(8,2 V) şi printr-un divizor de tensiune
în care P are roiul de a modifica pola¬
rizarea bazei (obţinem şi o variaţie a
frecvenţei de oscilaţie a tranzistorului
T, ia valoarea dorită).

Etajul separator, constituit dintr-un
amplificator cu un tranzistor cu efect
de cîmp T 2 , asigură o împedanţă de
intrare mare, permiţînd preluarea sem¬
nalului din bobina L, fără a modifica
funcţionarea oscilatorului.

Valoarea condensatorului de cupiaj
(0-10 pF) influenţează forma sinusoi¬
dei (oscilaţiei de FI) şi se reglează la
o mărime optimă, prin vizualizare pe
osciloscop.

Generatorul de semnal rectangular
este un multivibrator clasic astabil,
compus din două părţi simetrice. Frec¬
venţa de 1 000 Hz este determinată de
raportul rezistenţelor de polarizare a
bazelor şi de condensatoarele de cu¬
plaj.

Variind P 2 — obţinem o valoare exac¬
tă a frecvenţei de 1 000 Hz, în timp ce

LISTA COMPONENTELOR

T| =2N 1613 (BC 107 cu ra¬
diator)

T 2 = 2 N 3819, BFW 11 (FET)
T 3 = 2 N 3053, 2 H 1613,
®€ 107 (cu radiator)
î 4 = 2N 3819, BFW 11 (FET)
T g = BC 107 B

T g - BC 107 B .

DZ = ZENER 8,2 V/1 W

(de tip PL 8,2 V)

D = diodă cu siliciu, 1 M 4001,
BA 148.

L., si = bobine de FI
(trecvenţă intermediară) tip
«Mamaia» — miez vopsit
«alb»

P- = 1 k n lin

P + reglează amplitudinea semnalului
la intrarea modulatorului.

Modulatorul T 3 este montat ca
amplificator cu cîştig variabil; în emi-
toru! său se găseşte un circuit osci¬
lant, acordat pe o frecvenţă cuprinsă
între 455 şi 465 kHz.

Sub efectul semnalului de joasă
frecvenţă (1 000 Hz), aplicat grilei lui
T 4 , rezistenţa «sursă-drenă» a acestui
tranzistor va varia rapid, ceea ce va
avea ca efect decuplarea rapidă a bo¬
binei L 2 prin condensatorul de 100 nF.

(CONTINUARE ÎN PAG. 18)

TEHNIUM 4/80

MAF4JIM

Revista noastră a prezentat nume¬
roase variante de lampă filatoare, adică
montaje electronice destinate aprin¬
derii cu intermitenţă a unor becuri cu
rol de avertizare optică. Alăturat de¬
scriem încă o schemă de acest gen
(fig. 1), cu deosebirea că în locui be¬
cului cu incandescentă s-a folosit o
diodă etectroluminescentă (LED). A-
ceasta reduce sensibil consumul de
curent, permiţînd utilizarea, unor tran-
zistoare de jnică putere, precum şi mi¬
ri iatu ri zar ea ca blaj u lui.

Schema de principiu este clasică,
aceea de muitivibrator, frecventa pu-
tînd fi reglată prin ajustarea rezisten¬
telor R„ R 2 şi R.j sau prin alegerea
altor valori pentru condensatoarele
C, şi C 2 (25—100 ţj F, de preferinţă cu
terminalele de aceeaşi parte). Tranzis-

toareie sini de tip npn. de mică putere:
BC 107. BC 108, BC 171. BC 172 etc.
Dioda eiectroluminescentâ are un con¬
sum de. oca 20 mA.

Montajul a fost conceput pentru ali¬
mentarea de la o baterie de lanternă
de 4,5 V. Ahmenîarea se poate face
însă de ia or.ce tensiune continuă cu¬
prinsă între 3 V şi 24 V, cu condiţia
de a lega în serie cu sursa o rezistenţă
R de limitare a curentului consumat ia
maximum 30 mA. în acest caz, frec¬
venţa de pîipîire trebuie reajustată din
valorile rezistenţelor R,-R 3 .

Pnntre posibilităţile de utilizare a
montajului menţionăm, pe Ungă aceea
de divertisment instructiv, rolul de in¬
dicator optic de funcţionare. Prin cli¬
pirea sa, el atrage mas bine atenţia
dedî un bec care arde continuu, iar pnn

fiuxul luminos redus deranjează mai
puţin persoana care lucrează la apa¬
rat, conducătorul vehiculului etc. De
exemplu, pentru a «supraveghea» un
consumator temporar C, alimentat de
la tensiunea U prin intermediul între¬
rupătorului I, schema de conectare a

indicatorului este cea din fig. 2.

O variantă de dispunere a piese
este arătată în fig. 3 (cablai clasi
Desigur, montajul poate fi «înghesu
şi mai mult, trecînd totodată la cafc
imprimat.

INDICATOR

DE NUL

şi depinde, ca mărime, de factorul de
amplificare al tranzistoarelor Folosite şi
de tensiunea de alimentare. Orientativ,
ve pol obţine sensibilităţi cuprinse in
domeniu! !0 5 —I0' h V diviziune. Pen¬
tru determinarea exactă a valorii aces¬
teia se poate folosi montajul din fig. 2.

Sensibilitatea se calculează cu relaţia.

THMfflSTOJMI-

immmi

(După catalogul
I.P.R.S.-Băneasa
1977)

Mă numesc GALÂCZI ANDREI şi sînt student la Facultatea de electro¬
tehnică din laşi.

Sînt tir» cititor consecvent al revistei «Tehnium», reaftzînd totodată
unele dintre .monfajeîe prezentate în paginile acesteia Âş vrea şi eu să
supun atenţiei dv. schema unui aparat realizat de mine sub îndrumarea
tov. prol dr. D. Bărbulescu, în cadrul orelor afectate activităţii de cer-
cetare-proiectare. Este vorba de un indicator de mă care lucrează în curent
alternativ şi a fost construit separat pentru a putea i folosit In lucrările
laboratorului de măsurări electrice.

Indicatorul de nul a cărui schemă tiv, sensibilitatea sa nedepmzînd de frec-
os?e dată in fig 1 po.re ti folosit pentru \cnţa tensiunii care alimentează puntea
echilibrarea punţilor de curent alterna- După cum se observă, schema conţine

C U 2 (V) , , R .

nţdiv.j - 1 R, + R 2

Se vor lua: Ui = t V; R, == 100 kfi;
R 2 = 5 fi (o cutie de rezistente).

în timpul măsurătorilor s-ar putea ca
tensiunea de ieşire să fie prea mare,
existînd riscul deteriorării instrumentului
de măsură. De aceea s-au prevăzut două
rezistoare de limitare de i kfi şi o diodă
D; care la semnal de nivel mare îşi
micşorează foarte mult rezistenţa, redu-
cînd tensiunea trimisă ia bornele micro-

CK 751
CK 891
CK 892
CP 406
CP 408
CS 1655
CS 1655
CS 1655
CS 9011
CS 9013
CS 9013
CS 9016
CS 9016

EFT 333
EFT 343
EFT 343
2 U 3055
2 N 3055
BF 254
BF 254
BF 254
BF 167
BF 115
BF 115
BF 167
BF 167

un amplificator de curent alternativ rea- ampermetruiui.

iizat cu tranzîstoarefe Tj, T 2 , T 3 , iar Ca măsură constructivă, pentru a se

ca instrument indicator un microamper- evita influenţa semnalelor perturbatoare,

metru de 35-100 ţiA. Întregul montaj se va introduce într-o

Pentru îmbunătăţirea performanţelor, v cutie confecţionată din tablă subţire de
tranzistoareie Tj şi T 2 sînt cuplate direct, fier, care se va lega la masă.
iar rezistenţa din emitorul tranzistoru- Aparatul poate fi construit şi în va¬
lul T 3 este nedecuplată. rianta indicator de nul diferenţial caz

Sensibilitatea aparatului este aproape în care se vor folosi două montaje iden-

constantă într-un domeniu al frecvenţei tîqe şi un microampermetru cu zeroul la

de intrare cuprins Intre 40 şi 20 000 Hz mijloc.

CS 9017 D
CS 9017 E
CS 9018 F
CS 9021 D
CS 9021 E
CS 9021 F
CS 9022
CS 9128 B
CS 9128 C
CST 1773
CST 1773 A
CTD 1104
CTP 1003
CTP 1004
CTP 1005
CTP 1006
CTP 1032
CTP 1033
CTP 1034
CTP 1035
CTP 1036
CTP 1104
CTP 1105
CTP 1106
CTP 1107
STP 1108
CTP 1109
CTP 111.1
CTP 1514
CTP 1320
CTP 1340
CTP 1350
CTP 1360
CTP 1514
CTP 1551
CV 5439
CV 5457

BF 255
BF 255
BF 254
BF 115
BF 115
BC 109 8
BC 109 B
BC 238
BC 238
AD 149
AD 149
AD 149
ASZ 15
AD 149
AD 149
ASZ 16
EFT 343
EFT 343
EFT 343
EFT 343
EFT 343
AD 149
AD 149
AD 149
AD 149
AD 149
AD 149
ASZ 15
AD 149
EFT 343
EFT 343
EFT 343
EFT 343
AD 149
ASZ 15
BC 178
BC 177

TEHNIUM 4/80

sirenă mmm

Mă numesc Sorin Traian Constantinescu şi sînt elev în clasa a X-a
la Liceul industrial nr. 5 din Bucureşti. Sînt abonat la revista «Tehnium»
de 3 ani, timp în care am urmărit cu mult interes schemele electronice
publicate, multe dintre ele execuiîndu-Ie practic cu bune rezultate.

în dorinţa mea mai veche de a mă număra şi eu printre colaboratorii
dv., vă trimit alăturat două scheme simple experimentate de mine cu re¬
zultate satisfăcătoare.

AMPLIFICATOR

MARCEL UPBU, Sibiu

Propun constructorilor începă¬
tori un montaj deosebit de simplu,
anume un amplificator pentru
picup, pe care l-am experimentat
cu rezultate foarte bune,

Cîteva piese uşor de procurat
permit obţinerea unei puteri sufi¬
ciente pentru o audiţie plăcută.
Calitatea audiţiei este foarte bună,
iar costul de realizare foarte redus.

Schema este alcătuită din două
tranzistoare npn, în montaj Dar-
lington. Amplificarea în tensiune
fiind subunitară, numai o parte

din tensiunea dată de doza de
picup va fi folosită, adică pe bobi¬
na mobilă a difuzorului tensiunea
de audiofrecvenţă va fi ceva mai
mică decît cea furnizată de doză.
Cum tensiunea audio livrată de o
doză cu cristal este, la maximum
de modulaţie, cu un disc puternic
imprimat, de circa 1-1,5 V, o ten¬
siune cam de aceeaşi valoare va
apărea şi la capetele bobinei mo¬
bile a difuzorului. Nu se pot folosi
doze magnetice, deoarece livrea¬
ză o tensiune mult prea mică pen-

zistoare de joasă frecvenţă, primul fiind
de mică putere (EFT 323. P14 etc.), iar
a! doilea de putere medie (AC 180,
EFT 130).

Frecvenţa sunetului ia ieşire depinde
mult de rezistenţa R 3 şi de condensa¬
torul Cj.

Difuzorul (cu impedanţa de 8—16 Q)
se montează prin intermediul unui
transformator de ieşire în colectorul
tranzistorului T>.

Schema poate fi realizată atît sub
formă de sonerie (fig. 1), cît şi sub
formă de alarmă antifurt (fig. 2). Prin
ruperea firului de sîrmă (din CuEm
p 0,2 mm) conectat între A şi B, si¬
rena intră în funcţiune.

tru acţionarea amplificatorului.

Tranzistorul T 1 poate fi de tip
BC 107-BC 109, iar T 2 de tip BC 107-
BC 109, AC 181 K, EFT 373, prevă¬
zut cu radiator.

Randamentul optim s-a obţinut
folosind un difuzor cu impedanţa
de 5 Q (orice putere peste 0,5 W).

Calitatea audiţiei se poate ajusta
din rezistenţa de 500 kQ.

LIMITATOR DE ZGOMOT

Elev I. MUSTAŢĂ, Bucureşti

Cel mai simplu limitator de zgo¬
mot utilizat în radiofrecvenţă este
format din două diode de comuta¬
ţie montate antiparalel. Soluţia are
dezavantajul că nivelul de limitare
este relativ mare (cca 1 V) şi este
utilizabil doar în etajele cu tuburi.
Această soluţie se mai foloseşte
şi la protecţia circuitelor de intrare
ale radioreceptoarelor prin decu¬
plarea bornei de antenă cu două
diode în antiparalel.

Cu montajul prezentat se poate
limita zgomotul provenit din des¬
cărcări atmosferice sau din. reţea
în etajele de audiofrecvenţă ale
receptoarelor tranzistorizate.

Nivelul limitării se reglează prin
prepolarizarea diodelor, apiicînd
acestora o tensiune reglabilă prin
potenţiometru! R 3 de 10 kQ.

La alegerea pieselor se reco¬
mandă ca valorile lui C 4 şi C 2 ,

respectiv ale lui R, şi R 2 , să fie cît
mai apropiate. De asemenea, se
recomandă ca diodele utilizate să
fie alese cu parametrii V fo şi r d cît
mai apropiate. Diodele D 1 şi D 2 sînt

de tipul 1 N 914,1 N 4148,1 N 4449 etc.

Prin închiderea comutatorului K,
limitatorul este scos din circuit.
Consumul montajului este extrem
de redus (sub 1,3 mA la 12 V).

Rugăm cititorii să trimită
pentru rubrica de faţă con¬
strucţii realizate pentru a fi
publicate. Textul, precum şi
ilustraţia trebuie să fie lizi¬
bile şi corect executate, con¬
form normelor STAS.

Precizăm că redacţia pu¬
blică materiale originale rea¬
lizate de constructorii ama¬
tori şi nu scheme de princi¬
piu sau lucrări aflate în fază
de proiect Lucrările propuse
pentru publicare pot fi înso¬
ţite de fotografii ale monta¬
jelor sau aparatelor realizate.

Indicaţiile constructive tre¬
buie să cuprindă obligatoriu
Sista de materiale utilizate.

Originalele nu se restituie,
ele rămînînd în arhiva redac¬
ţiei «Tehnium».

TEHNIUM 4/89

TEHNICĂ

MODERNĂ

F&BCVEHTIM
NUMERIC OtSOQ MHz

Oricine cunoaşte rolul şi utilitatea
unui frecvenţmetru numeric, avantajele
sale în comparaţie cu aparatele analo¬
gice similare:

— se citeşte uşor şi foarte precis va¬
loarea frecvenţei;

— eroarea de măsură se păstrează
constantă la orice frecvenţă;

— uşurinţa în manipulare;

— măsurarea nu este influenţată de
variaţia amplitudinii semnalului.

Prezentăm în continuare schema unui
frecvenţmetru simplu cu circuite inte¬
grate logice de tip T.T.L.

Pentru a fi accesibil radioamatorilor,
nu s-a prevăzut memorie tampon, iar
afişajul are numai 5 cifre, suficiente
pentru măsurătorile curente. Dacă este
necesar, se poate mări numărul celule¬
lor de afişare, fără nid o dificultate.
Afişajul poate fi cu tuburi Nixie, cu
LED- uri sau cristale lichide.

Măsurarea frecvenţelor pînă la 30 MHz
se realizează fără dificultate. Peste această
valoare, se, introduce un adaptor, pre-
vâzîndu-se şi o intrare separată

Schema bloc (fig. 1) conţine un gene¬
rator de bază de timp sincronizat cu
cuarţ, un bloc de comandă şi circuitele
de numărare şi afişare.

Generatorul furnizează semnale cu
perioada de 0,1 s, 0,1 ms şi 10 ţxs. Comu¬
tarea acestora determină schimbarea do
meniului de măsură a frecvenţei.

Blocul de comandă şi repetare a mă
surătorii este format din poarta P,, nu¬
mărătorul N, circuitul basculant mono-
stabiî CBM, decodificatorul binar-zeci-
mal D, circuitul basculant bistabil CBB 2
şi poarta P 3 .

Pe parcursul a zece perioade ale sem-

Ing. IMICOLAE ANORIAN

naiului «bază de timp» se numără pe¬
rioadei frecvenţei măsurate fx, iar re¬
zultatul se afişează. Reluarea măsură¬
torii se face periodic, la un interval de
timp dat de CBM.

Comutarea domeniilor de măsurare
se realizează din Kj. Domeniul este
împărţit în două plaje: Oh- 30 MHz şi
30 h- 500 MHz. Comutarea plajelor se
face din K 2 (poz. I = Oh- 30 MHz şi
II = 30 h- 500 MHz). Deoarece sonda
realizează o divizare cu 20, s-a introdus
un di vizor suplimentar pentru baza de
timp (CBBj), spre a nu fi necesară îm¬
părţirea prin doi a cifrei afişate.

Pentru a înţelege mai bine funcţio¬
narea, să urmărim formele de undă din
fig. 2 Generatorul de semnal furnizează
semnale dreptunghiulare, cu perioada
de repetiţie diferită, în funcţie de pozi¬
ţia comutatorului K x . în punctul A so¬
sesc aceste impulsuri, care se aplică la
una din cele două intrări ale porţii P,.
La cealaltă intrare se conectează ieşirea
unui monostabiî (în repaus, starea aces¬
tuia este «1» logic).

Impulsurile bază de timp apar negate
la ieşirea porţii (punctul C).

Primul impuls provoacă trecerea nu¬
mărătorului N în starea binară 1, stare de¬
codificată în zecimal de către decodifî-
catorul D (numărătorul acţionează pe
frontul negativ al impulsului din punc¬
tul C).

Apariţia stării logice «0» în punctul D
provoacă trecerea circuitului basculant
bistabil CBB 2 în starea logică Q = 1.

Presupunem că anterior s-a apiicat
la intrarea In 1 o frecvenţă oarecare, fx,
pe care dorim s-o măsurăm. După am¬
plificare, ea apare în punctul I. Pînă la

MHz seu SONDA) kHz ; MHz

apariţia nivelului logic «1» în punc¬
tul H (Q = 0), ieşirea J a rămas în stare
logică «0». Odată cu apariţia stării
Q = l, frecvenţa 6c se transmite prin
poarta P 2 (punctul J).

Impulsurile sînt numărate şi stocate
în şirul de numărătoare decadice N t — N s -
Numărarea are loc simultan cu procesul
de stocare a impulsurilor bază de timp
în numărătorul N. La al unsprezecelea
impuls, numărătorul trece în starea bi¬
nară 11, care este decodificată. în punc¬
tul E apare un nivel logic «0», care co¬
mandă trecerea circuitului basculant bi¬
stabil CBB 2 în starea logică «0» (Q=0).
Ca urmare, se opreşte numărarea impul¬
surilor cu frecvenţa fx, deoarece poarta
P 2 se blochează. Cifra afişată reprezintă
valoarea frecvenţei.

Impulsurile bază de timp trec în con¬
tinuare prin poarta Pi, iar numărătorul N
trece în stările următoare. Starea 13 a
fost aleasă pentru a comanda circuitul
basculant monostabiî. în momentul co¬
mutării acestuia, poarta P x se blochează.

Timpul de blocare este dat de o con¬
stantă RC şi se poate regla prin inter¬
mediul unui potenţiometru. Acest timp
reprezintă şi durata de afişare, moment
în care operatorul poate citi valoarea
frecvenţei fx.

Cînd CBM revine în starea stabilă
Q = 1 (nivel logic «1» în punctul B),
impulsurile încep să treacă din nou prin
poarta P t . Cînd numărătorul ajunge în
starea 15, în punctul G apare un impuls
care provoacă aducerea la zero a numă¬
rătoarelor N1-N5. Din starea 15, numă¬
rătorul trece în starea «0», moment pre¬
mergător unei noi măsurători.

Următorul impuls bază de timp mar-»
chează trecerea în starea 1 şi începutul
unui nou ciclu de numărare identic cu
cel descris.

SCHEMA ELECTRICĂ

Frecvenţ metrul (fig. 3) poate fi reali¬
zat în cea mai mare parte cu piese de
fabricaţie I.P.R.S.-Băneasa. Funcţiona¬
rea circuitelor folosite a fost dată în
articolele anterioare la rubrica «Teh¬
nică modernă».

Oscilatorul cu cuarţ foloseşte o sche¬
mă simplă (1) cu un tranzistor care poate
fi de tipul BC 107-109. Reacţia este rea¬
lizată prin intermediul cuarţului. S-a
ales o priză pe bobină deoarece cuplajul
strîns ar fi dus la apariţia distorsiunilor,
iar tranzistorul nu ar fi lucrat în regiu¬
nea activă normală. De asemenea, cir¬
cuitul oscilant acordat din colectorul
tranzistorului ar fi fost amortizat puter¬
nic, iar amplitudinea oscilaţiei nu ar fi
fost cea dorită.

Cuarţui are frecvenţa de 500 kHz,

dar se poate foloâ şi o altă valoare, cu ;
modificările corespunzătoare în şirul di- j
vizoarelor. |

Prima celulă CDB 490 E divizează
prin 5. Este folosită intrarea B, Bistabi-
lul A rămîne nefolosit La ieşirea Q D se
obţine prima bază de timp necesară po¬
ziţiei MHz cu sondă (f = 100 kHz). Frec- :
venţa de 100 kHz se divizează încă o
dată cu 10 (o capsulă CDB 410 E). La
ieşirea Q D , frecvenţa va fi de 10 kHz.
Aceasta este a doua bază de timp ne¬
cesară poziţiei MHz (In 1). I

Pentru a obţine ultima bază de timp, 1
este necesară o divizare prin IO 3 a frec- 1
venţei de 10 kHz. Sînt necesare, deci, '<
trei numărătoare divizoare prin 10, co- I
nectate în cascadă. Cu aceasta s-a re- I
zolvat problema obţinerii bazei de timp. |

Circuitul basculant bistabil CBB 2 poa- 1
te fi de tipul D. CBBj trebuie să fie ne- I
apărat de tipul T (divizor prin 2). Această
situaţie se rezolvă prin folosirea unei j
capsule de tip CDB 474 E, care conţine
două bistabile de tip D (5c). Un bistabil
de tip D se transformă intr-unui de tip T
prin realizarea unei conexiuni exterioare 1

între intrarea de date (D) şi ieşirea Q. I
Intrarea de tact se leagă ia poziţia a Il-a i
a secţiunii comutatorului, K 2 , iar ieşi- |
rea Q se conectează la Kf — poziţia a
Il-a 1

Al doilea bistabil se foloseşte pentru ;i

a îndeplini funcţia lui CBB 2 . Pentru a : l j
comanda, se folosesc numai intrările R f

şi S.

Porţile P x -P 3 provin dintr-o capsulă
CDB 400 E. Numărătorul N este de
tipul CDB 493 E (5e).

De menţionat faptul că toate celelalte
numărătoare decadice pot fi înlocuite
prin capsule de tipul CDB 497 E (5b, 5e). j

Circuitul basculant monostabiî CBM *
poate fi de tipul CDB 4121 E. Timpul
după care se repetă măsurătoarea se
calculează cu formula t = 0,69 RC (5g).

Este recomandabil a se folosi o capaci¬
tate de 50-100 fiF. Valoarea poîenţio-
metrului se calculează în funcţie de
timpul maxim după care se doreşte re¬
luarea măsurătorii.

Decodificatorul D poate fi realizat cu
circuite logice de tipul CDB 420 E (două
capsule). Se decodifică stările 1 (0001),

11 (1010), 13 (1101) şi 15 (1111). Cea
mai comodă este folosirea unui decodi-
ficator CDB 442 E (5f). Deoarece nu se
decodifică stările de mai sus, se recurge
la un artificiu. Se realizează o permu¬
tare circulară a numerelor 1, 11, 13 şi
15. Se ştie că un numărător cu 4 celule
(tip CDB 493 E) numără 16 stări binare,
după care revine în starea iniţială. Deci,
după starea 15 trece în starea 0. Se rea¬
lizează o permutare cu 6. Astfel, cele
patru stări de mai sus devin 7, 1, 3 şi 5.

A rifuifinnnn^

e r

F 1 |

rr t

NUMĂRĂ

Fig.2

TEHNIUM 4/80

în acest fel se poate folosi decodTica-
torol binar GDI 442, care permite de¬
codificarea stărilor 0-9.

Blocul de numărare este format din
cinci capsule CDB 490 E Fiecare capsu¬
lă conţine cîte un numărător decadic
(5a, 5d). Pentru a funcţiona pînă la
frecvenţe de ordinul a 30 MHz, îa primul
numărător se intră obligatoriu pe celula
Â. Ieşirea Qa se leagă la intrarea B (5d).

Intrarea prezintă un amplificator rea¬
lizat cu o poartă din capsula CDB 400 E.

; Din potenţio metrul de 1 kO se fixează
punctul în care amplificarea este maxi¬
mă - mijlocul pantei abrupte a carac¬
teristicii do transfer. Dioda PL 4V7Z pro-
■ tejează intrarea împotriva supratensiu¬
nilor sau semnalelor negative.

Pe traiectul intrări In 1 s-a prevăzut
şi un atenuator pentru cazul în care
semnalele RF pot proveni de la surse
■■...'■diferite.

Condensatorul de intrare C x poate fi
cu'■ mylar sau hîrtie, iar C 2 ceramic..

Frecvenţa maximă care poate fi. mă¬
surată prin intermediul acestei intrări
este în jur de 30-40 MHz. Aceasta este
limitată de circuitul integrat CDB 490 E.

Pentru a putea măsura semnale de RF

peste valoarea menţionată, s-a prevăzut
o sondă (2) care divizează semnalul
prin 20. Cu această sondă se pot mă¬
sura oscilaţi cu frecvenţa pînă la
500 MHz.

Schema are în componenţă patru tran-
zistoare cu f T cit mai ridicat (peste
700 MHz). Se poate folosi şi tranzisto¬
rul BF 183.

Dacă se aplică un semnal în baza
tranzistorului T., în baza tranzistoru¬
lui T 2 apare un salt negativ şi îl blo¬
chează. Curentul prin emitoru! tranzis¬
torului T 2 scade, ceea ce duce îa creş¬
terea curentului prin emitorul tranzis¬
torului T,. Acest lucru duce la apariţia
reacţiei pozitive prin capacitorul C x în
baza tranzistorului X 2 . Revenirea lui T 2
în starea iniţială are loc printr-un salt
foarte brusc, deoarece T 2 şi T 3 formează
un comparator de mare viteză. Tran¬
zistorul T 4 are rol de separator. Ten¬
siunea de ieşire este de 22 V vin la vîrf.
Cele două potenţiometre de . kO con¬
trolează starea iniţială a tranzistoareîor
T 2 şi T. 3 , Starea de blocare a tranzis-
toarelor nu este totală, d se asigură
trecerea unui curent de 1 mA prin emi-
lor. în acest fel, frecvenţa de tranziţie

fj a tranzistorului se menţine ridicată.

POSIBILITĂŢI DE MĂSURARE

Dacă.se măsoară semnale a căror am¬
plitudine este mică (sub 1 V vîrf la vîrf),
se poate folosi poziţia cea mai sensibilă
(0,î V). în cazul în care semnalul provine
de ia un etaj final de radiofrccvcnţă, este
bine a se folosi poziţia de 100 V. Dacă
tensiunea nu este cunoscută, este bine
a se folosi, la început, treapta maximă
a atenuatorului Se roteşte, potenţio me¬
trul de 1 Ml Dacă indicaţia este zero,
se comută K 3 pe o poziţie inferioară şi
se repetă manevra. In acest fel se evită
arderea etajului de intrare în cazul unei
tensiuni excesive. De menţionat faptul
că fiecare treaptă a atenuatorului su¬
portă o tensiune cel puţin de două ori
mai mare, dar se recomandă să nu se
forţeze.

Odată stabilite aceste lucruri, se poate
trece la descrierea posibilităţilor de mă¬
surare propriu-zise. Pe poziţia kHz a
comutatorului Kf se măsoară frecvenţa
intre 0 şi 99,999 kHz. Ultima cifră va
avea întotdeauna o valoare incertă, chiar
dacă se măsoară frecvenţa unui oscila¬

tor cu cuarţ (poate fi egală sau diferită
cu ± î Hz faţă dc cifra reală). Acest
lucru depinde - de momentul începerii
măsurătorii. mat bine zis. de defazajul
dintre momentul deschiderii porţii P 2 şi
apariţia primului impuls al semnalului
care se măsoară. Dacă acesta soseşte
simultan cu deschiderea porţii, valoarea
cifrei unităţilor va fi cu 1 Hz mai mare.
Dată taur/ie cu mai mult de 1/2 din
perioada semnalului care se măsoară,
rezultatul va fi cu î Hz în minus. De
aceea cînd se doreşte o precizie mai
bună, se măreşte durata de numărare.

Deoarece numărătoarea se face pe
parcul sul a zece perioade ale bazei de
timp, frecvenţa, ta punctul A .trebuie să
fie de 10 Hz (T=Q,1 s; 10 T=1 $).

Pte poziţia MHz se pot măsura frec¬
venţe pînă k aproximativ 30 MHz, cînd
comutatorul K 2 este pe poziţia I şi pînă
la 99,999 MHz dacă acesta se trece pe
poziţia a II-a (cu sondă). Citirea se poate
face:: cu o aproximaţie de ± î kHz.
• Baza. de timp ta punctul. A este de 0,1 ms
'(10 kHz).

(CONTINUARE IN PAG. 14)

TEHNIUM 4/80

VIDEO

750 a

AQPSAÎSJ PQIOA. MiCOLAE TRAMOAFIRESCU,
elevi. Liceul „Electronica" - Bucureşti

Pentru posesorii de circuite inte¬
grate tip CDB4Q0E recomandăm o
schemă de tem TV, asemănătoare cu
cea publicată în nr. 10/1978 al revistei
«Tehnium»,

Schema prezentată se aseamănă
foarte mult cu cea iniţială, cu urmă¬
toarele deosebiri:

-- circuitul integrat CDB 4121 E, pro¬
dus de S.P.R.S.-Băneasa, este înlocuit
cu o schemă echivalentă ce foloseşte
circuitul integrat CDB 400 E şi 3 tran-
zistoare;

— generatoarele de sincronizare ca¬
dre şi linii au fost realizate cu iran-
zistoare;

— mingea poate fi introdusă în te¬
ren numai prin partea jucătorului care
nu a reuşit s-o lovească;

— s-a introdus un operator ŞI-NU,
împreună cu comutatorul K, pentru a
putea juca şi pe fond alb, cît şi pe fond

negru;

— semnalul video compiex obţinut
se poate introduce într-un generator
de RF şi apoi pe borna de antenă a tele¬
vizorului sau direct în televizor.

Pentru varianta cu generatorul de
radiofrecvenţă se va folosi generatorul
publicat deia în nr. 10/1978. iar pentru
varianta a il-a semnalul complex se va
introduce în te’evizor la ies'rea din
etateie de cale comună AEI şi intrarea
în etajul final de videofrecvenţâ.

Pentru amatorii ce vor folosi a 11-a
variantă si posedă televizoare Hi-
3'RID-2,ca DiAMANT-S. DiAMANT-L
MODERN-E. LUX-L. OPERA-1H2, O-
p ERA-H,, VENUS-L etc.. semnalul va
fi introdus între bornele M 106 şi M 107
în încheiere recomandăm amatorilor
folosirea unor piese încercate în ore-
aiabil.

Dacă pentru început, apariţia case¬
tei a fost cerută de condiţiile de minia¬
turizare a sistemului de imprimare-
redare audio, banda pasantă a casetei
nedepăşind 8 kHz, azi ea s-a extins
pînă la limitele audibile, adică 20 kHz,
ceea ce poate introduce caseta în rîn-
du! normativelor aparaturii de înaltă
fidelitate (Hi-Fi).

O clasificare a tipurilor de casete
existente actual se poate face astfel:

I. După durata de imprimare-
redare

1) casete «test» care nu depăşesc
20 min.;

2) casete de 20 min., 45 min., 60 min.,
respectiv 60 min., 90 min. şi 120 min.

pentru întreaga casetă.

3) casete profesionale cu durata de
80 min. pe casetă. Acest indicativ, a!
duratei în timp, apare menţionat sub
forma unui indice pe orice casetă,
avînd în faţă o literă, funcţie de firma
producătoare — de obicei litera «C».

Exemplu: C 90 — casetă de 90 min.
pe ambele feţe.

II. După calitatea suportului
magnetic

1) casete normale cu oxid de fier;
suport normai de oxid de fier;
suport îmbunătăţit de oxid de
fier (cu indicativul «LH» sau «HS-
OUTPUT»);

oxid de fier tratat special mecanic

HZJH

(indicativ

Exemplu: BASF —60 LHi-NOR-

MAL.

Casetă de 30 minute pe faţă cu su¬
port de oxid de fier, îmbunătăţită ca
performanţe: zgomot de fond redus şi
dinamică ridicată.

SONY — 90 CD

Casetă de 45 min. pe faţă, cu suport
de oxid de fier tratat special, caracte¬
risticile ia imprimare fiind pentru po¬
ziţia «Crom».

2) Casete cu suport de crom dioxid.
Acestea au menţionată compoziţia
prin indicativul «Cr0 2 » pe casetă.
Aceste casete au avantajul unui răs¬
puns îmbunătăţit în domeniul frec¬
venţelor înalte, necesită, după cum
vom vedea, corecţii speciale la impri¬
mare şi capete de redare de structură
deosebit de rezistentă.

Exemplu: AGFA STEREO —

CHROM C-120.

Casetă de 60 min., pe faţă, cu suport
de crom dioxid.

3) Casete cu suport de fier şi adaos
de crom sau FERI-CROM.

Aceste casete, cu rezultatele cele
mai bune la nivelul preţ/calitate, se
pot folosi în condiţii normale de impri-
mare-redare, avînd un zgomot de fond
redus şi o dinamică bună.

Exemplu: BASF-C 90-FeCr — SM.

Casetă de 45 min. pe faţă, cu suport
fier şi crom, mecanică specială.

4) Casetele cu suport din fier pur
sau casete metalice sînt produsul teh¬
nologiilor recente, fiind considerate
casetele cele mai bune la ora actuală

(+2 d8 de ia 25 Hz — 19 000 Hz pe
un casetofon «Alpage AL 300» cu o
casetă BASF 90 — METAL ÎV).

Preţui lor este deocamdată de 4 on
mai mare decît al unei casete feri-crom
normală.

III. După caracteristicile meca¬
nice ale rulării-deruiării benzii mag¬
netice în interiorul casetei, deose¬
bim:

1).casete tip normal;

21 casete cu role de ghidaj din'Ţ
plastic; tip mecanică specială SM;

3) casete cu role de ghidai şi meca¬
nism de control al întinderii benzii;.:',
super SM sau SP-SM.

Din punct de vedere istoric, evoluţia
performanţelor electromecanice ale ca- i
setei a fost foarte rapidă: în 1967 apare
pe piaţă ca produs de serie. Particulele
de oxid de fier aveau cca 0,5 microni.
După anul 1970, apariţia casetei LH
a dus la o reducere a zgomotului de
fond (—1 dB) şi la ameliorarea nivelu¬
lui de ieşire (+5 dB).

Anul 1974 duce ia micşorarea parti¬
culelor de oxid la 0,3 microni şi la
creşterea densităţii stratului magnetic,
ceea ce duce la un cîştig de (+7 dB)
în domeniul frecvenţelor înalte.

în 1978 firma BASF lansează banda
tip FERRO-SUPER, cu zgomot de fond
redus, nivel de distorsiune mic şi cîş¬
tig mare.

Acesta este şi rămîne cei mai bun
tip din seria casetelor cu oxid de fier.

Anul 1978 marchează şi alianţa cu
cromul, mai întîi varianta Cr0 2 , apoi
Fe-Cr. Deoarece folosirea cromului a
dus la o uzură prematură a capetelor
obişnuite, în anul 1979 se reduc parti-

TEHNiUM 4/80

CDB47A1E

Sv O-O-

i ■ - ?J k — 4

rr-H ; _ ©’ :!>• 1 -h 3 >Zl

eaASr »W \ \ K

^CDB474E

fc a-

mko

- 0 ^ 00 —

D C,

n- • Li—\1 LI- I T 1 — T35=BC 10 ?

LM 1 D 1 -D 6 = 1 N 914

-A— L yDB474E

culele de crom dso^d înglodate.. pînă
ia 0.1 microni, si apare banda CHROM-
DIOXID-SUPER. un campion aî tutu¬
ror categoriilor de benzi cu oxid Sa

ora actuală.

, Anul 1979 aduce şl apariţia casetei
cu bandă metalică, considerată banda
«perfectă». în condiţiile unor caseta-.-
foane adaptate la acest tip de bandă.

Pentru a face fată acestei avalanşe
în tehnologta fabricări' de casete, pro¬
ducători de casetofoane s-aj adaptat
no-lor t.pun de casete apărute. Majo¬
ritatea acestor aparate au prevăzute
la ora actuală sisteme speciale de co¬
recţie la imprimare ş* la redare pentru
cele trei tipuri de bază: fer. crom
feri-crom.

Caracteristicile de imprimare de ba-'
■v*ză' ale unei casete s«nt următoarele:

1 ) premagnetizarea sau Bl AS;

2 ) constanta' de egalizare; ■

3) nivelul de supramodufare.

1) Premagnetizarea sau curentul de
premag neţi zare reprezintă componen¬
ta alternativă de frecvenţă uitrasonică
(30 kHz-100 kHz) care se trimite îa
capul de imprimare pentru a ridica
nivelul energetic aî acestuia.

Dacă pentru casetofoanele obiş¬
nuite se considera un nivel de 100®;'
pentru o casetă Fe, el va creşte ia
110% pentru Fe-Cr şi la 140% pentru
Cf0 2 .

2 ) Constanta de egalizare este o
funcţie introdusă de caracteristica In¬
ternă a circuitului de amplificare a
semnalului audio care vine sau pleacă
la capetele casetofonulul

Fiind vorba de filtre pasive R-C, se
exprimă In ps, după valoarea conden¬

satorului d<n grup.

Pentru casetele dîn -Fe această con¬
stantă are valoarea de 120 ps, pentru
Fe-Cr între 70-90 p s, pentru crom
70 ps. De multe ori, această constantă
se notează pe casetă, pentru a putea
îi urmărită la IMPRIMARE.

3) Factorul de supramodulare re¬
prezintă procentul care este'admis îa
nivelul de imprimare peste cel normal
(notat de fabricant prin instrumentele
de nivel) pentru ca nivelul de ieşire
să crească.

Astfel, comparativ, dăm rezultate
obţinute pe casete diferite:

1) caseta Audîo-Magnetics XHE-Fe
pentru distorsiuni de 2%, supramo-
dulare: 2 d3;

2) caseta BASF — LH-ÎV-Fe, pentru
distorsiuni de 2%. supramodulare:
3 c8.

3) caseta AGFA — Ferro-Crom.
pentru distorsiuni de 2,8%. supramo¬
dulare: 0,8 dB.

lată deci un alt factor de care tre¬
buie să ţinem seama la imprimări de
calitate.

Ca o concluzie generală a acestor
comentarii, deducem că în timp ce
lectura casetelor poate fi făcută fără
probleme speciale, corecţiile de tona¬
litate obţinîndu-se din amplificator-
boxe, la imprimarea casetelor trebuie
să ţinem seama de tipul casetei adec¬
vat aparaturii din dotare.

Caracteristica unui bun casetofon
ia ora actuală poate fi constatată după
corecţiile introduse în vederea adap¬
tării la orice tip de casetă.

Spre exemplu, casetofonul: «DUAL
C 838 RC» are următoarele caracte-

nstfci: 6 corecţi* îa imprimare: Fe» Fe I,
Cr. CHî, Fe-Cr şi metal şi 3 corecţii la
redare- L*mtîer. Dolby şi Filtru MPX.

Dacă primele 8 corecţii Sa imprimare
au ca scop obţinerea unul răspuns
optim în frecvenţă al benzii şi un ni vei
de mslre maxim, ceie 3 corecţii de ia
redare acţionează asupra unui alt pa¬
rametru al casetei: factorul de zgomot
at casetei.

Raportul semnal/zgomot al casetei
se măsoară în dB şi tendinţa este ca
el să fie c'rt mai mare, pentru ca Să
pasatele «ptamssima» să nu deran¬
jeze zgomotul propriu al benzii mag¬
netice.

Reduetoruî de zgomot Dolby acţio- -
nează la frecvenţe mai mart de 400 Hz,
eficacitatea maximă fiind îa 5 kHz
(IO dB).

Este un sistem complicat electronic,
care în Urnitele anumitor frecvenţe co¬
boară nivelul la înregistrare, pentru
a-i aduce ia normai la redare, în ve¬
derea creşterii raportului semnal/zgo¬
mot.

Un adevărat sistem Dolby va fi
eficace deci acţionsnd pe butonul Dol¬
by atît la imprimare, cît şi .ia redare;
de aceea multe casete au indicativul
«DB» pentru a nota pe ele dacă sînt
«dofbizate» sau nu, în funcţie de apa¬
ratul de redare.

Filtrul MPX acţionează la imprimările
d recte de pe un radio, pe poziţia FM

sau UKW sau UUS.

Acest filtru acţionează în gama 17
18 kHz, etiminînd resturile frecvente¬
lor din decodarea stereo care pot in¬
fluenţa imprimarea

Limdatorul (Limiter). şi el de diferite
tipuri, acţionează ia imprimare şi re¬
dare, iîmitînd anumite frecvenţe înalte
ce pot da un fîşîit ce deranjează.

Cei mai eficace este considerat sis¬
temul «DNL-P'hiîips».

în încheiere, menţionăm că tehnica
folosirii casetelor, mai simplă decît
cea a utilizării benzilor, impune o în¬
treţinere specială a capetelor caseto-
fonuiui:

— o ştergere a părţii active ,cu al¬
cool industrial sau izopropilic ia 3-
24 de ore funcţionare continuă;

— o demagnetizam a capetelor la
cca 100 de ore funcţionare continuă.

în acest sens, au apărut casete cu
proprietăţi pentru întreţinere:

«AUDIO-MAGNETICS» Head Clea-
ner Cassette: casetă pentru şters ca¬
petele; «SONY» sau «BASF» Head
Demagnetizer Cassette: casetă pen¬
tru demagnetizarea capetelor,

TEST CASSETTE, tip «GRUNDIG»:
pentru reglarea vitezei de derulare a
casetofonului cu o frecvenţă de
3 000 Hz şi a nivelului STEREO cu o
frecvenţă de 1 000 Hz şi mai multe ni¬
veluri pe ambele canale.

CSHist..

TEHN1UM 4/80

G1NSUMUL RAŢIONAI
OE COMBUSflBII

SISTEMUL DE UNGERE

Dr. ing. M. STRATULAT

Este posibil ca încercarea de a aso- ţinerea temperaturii şi vîscozităţii ule-
cia lubrifierea motorului cu economia iului în limite normale; şi pe această
de combustibil să trezească nedume- cale este prevenită creşterea consu-
riri. Şi totuşi funcţionarea incorectă a mului de carburant,
sistemului de ungere şi folosirea unor In sfîrşit, tot uleiul este acela care
uieiuri corespunzătoare au implicaţii transportă din zona de lucru spre fil-

certe asupra risipei de carburant. tru particulele de metal dislocate din

Se ştie că sistemul de ungere al piese prin frecare, particule care ar

motorului trebuie să creeze între su- intensifica frecarea, sporind consu-

prafeţele de lucru aflate în mişcare re- mul şi reducînd viaţa motorului,

lativă unele faţă de altele o peliculă Normele de întreţinere a sistemului
mobilă de ulei. Aceasta «îndulceşte» de ungere nu sînt complicate şi poate

frecarea şi reduce astfel cantitatea de tocmai de aceea, de multe ori, se ac-

lucru mecanic transformată inutil în ceptă abateri mici, dar cu efecte ma-

căldură în acest proces. Pe această jore. lată, de pildă, sînt persoane care

cale, randamentul mecanic al motoru- prelungesc cu bună ştiinţă sau din

lui este ameliorat, iar consumul spe- neglijenţă durata de folosire a filtrului

cific de combustibil suferă o substan- de ulei, ignorînd că astfel debitul şi

ţiaiă reducere. presiunea uleiului din instalaţie se

Pe de altă parte, uleiul mai îndepli- micşorează; ca urmare, pelicula de

neşte şi rolul de agent răcitor al zonei ulei dintre piese se subţiază, ba chiar

lubrifiate, evacuînd energia calorică, uleiul nu mai poate pătrunde deloc

produsă prin frecare sau transmisă între suprafeţele pieselor puternic a-

de gazele de ardere, fapt care contri- păsate una contra celeilalte, intensi-

buie nu numai la menţinerea unor ficînd frecarea şi afectînd în mod ne-

jocuri corecte între piese, ci şi la men- dorit consumul de combustibil.

CÎTE CEVA DESPRE ULEI...

Acelaşi lucru se poate spune şi des- motorul este exploatat timp îndelun-

pre licenţele acceptate în privinţa gat la regimuri termice inferioare celui

schimbării oportune a uleiului din mo- normal, ca urmare, de exemplu, a iip-

tor, deşi toată lumea ştie că după un sei termostatului sau husei radiato-

anumit timp de utilizare caracteristi- rului în timpul iernii; acelaşi efect ne-

cile de lubrifiere a uleiului se înrăută- plăcut îl au pornirile repetate şi în¬
ţese: vîscozitatea sa se reduce (ac- fructuoase, amestecul carburant ex-

centuînd frecarea dintre piese şi mă- cesiv de bogat în benzină sau sparge-

rind deci consumul), iar în compoziţia rea membranei pompei de benzină,

sa apar substanţe acide care atacă Diluarea uleiului cu benzină este
chimic piesele, sporesc uzura, fre- periculoasă şi pentru faptul că în acest

carea şi favorizează risipa de carbu- caz indicaţiile jojei de ulei nu mai re-

rant. O situaţie destul de des întîlnită prezintă exact cantitatea reală de ulei

la motoarele cu aprindere prin scîn- existent în baie.

teie apare prin diluarea uleiului cu Identificarea excesului de benzină

ungere ale lubrifiantului mai poate in- lipsa uleiului din baie.
terveni şi în cazul pătrunderii apei în De aceea, cînd apar semne ale scă-
baie.. Apa poate proveni în timpul unei derii de presiune, acest parametru

alimentări neglijente cu ulei, prin con- trebuie verificat,

densare sau prin neetanşeităţile in- La autoturismele «Dacia» 1 300 şi
stalaţiei de răcire. Prezenţa sa în ulei 1 100 verificarea se face relativ simplu:

creează o emulsie, iar identificarea se se demontează traductorul de pre¬
face tot prin observarea jojei extrasă siune din blocul de cilindri şi în locul

din baie, cînd, în loc de ulei pur, pe său se montează un manometru: se

aceasta apare o spumă gălbuie per- porneşte apoi motorul şi se citeşte

sistentă. presiunea realizată la două regimuri

Tot la reducerea presiunii mai pot de turaţie: la 600 rol/min presiunea

duce uzura pompei de ulei, pierderea trebuie să fie 0,7 kgf/cm 2 , iar la 4 000

etanşeităţii supapei de siguranţă sau rot/min de 3,5—4,0 kgf/cm 2 .

CUM SE SCHIMBA ULEIUL?

în ceea ce priveşte procedeul de mandabilă este utilizarea uleiurilor

schimbare a uleiului vechi, golirea muitigrad, a căror vîscozitate se mo-

băii cu motorul cald, imediat după difică foarte puţin cu temperatura. Ele

efectuarea unei curse, este o regulă asigură condiţii de lubrifiere corespun-

unanim acceptată. Apar însă contro- zătoare indiferent de anotimp şi fac

verse legate de necesitatea spălării practic neimportantă perioada de în-

motorului înainte de efectuarea pli- călzire a motorului înainte de demaraj,

nului cu ulei proaspăt. Destul de des, Plinul de ulei trebuie să se facă pînă
după golirea băii de ulei, se practică la limitele impuse de fabricant şi este

introducerea în motor a circa un litru bine să se controleze periodic nivelul

de ulei mai subţire (din grupa 100), lubrifiantului în baie. Dacă este prea

motorină sau petrol şi funcţionarea puţin ulei, motorul se va încălzi, iar

motorului cîteva minute în această consumul va creşte; dacă se pune

situaţie. După aceea motorul este o- ulei prea mult, atunci apare pericolul

prit, se evacuează uleiul de spălare şi aspiraţiei sale, sub formă de ceaţă, în

se reface plinul cu ulei proaspăt. filtrul de aer şi mai departe în motor,

Dacă spălarea motorului cu ulei este, cu formarea de calamină în camera de

practic, nefolositoare (cu excepţia mo- compresie, înrăutăţirea arderii şi creş-

toarelor aflate în rodaj), utilizarea pe- terea consumului de carburant. La

trolului sau motorinei în acest scop * acelaşi efect se poate ajunge şi la

este de-a dreptul dăunătoare. De ce motoarele în doi timpi la care unge-

nu foloseşte la nimic spălarea preala- rea se realizează prin aditivarea ben-

bilă la un motor ieşit din perioada de zinei cu ulei. Există persoane care în-

rodaj? Pentru că după golire, cînd trec cu mult cantitatea de ulei adăugat

motorul este cald, pe piesele sale mai în benzină, socotind că astfel vor con-

rămîne o peliculă fină de ulei care to- tribui la obţinerea unei ungeri mai

taiizează 100-150 ml. în masa de 2-4 li- bune. Rezultatul este doar calamina-

tri a uleiului proaspăt introdus acest rea camerei de ardere şi a bujiei cu

reziduu trece fără un efect notabil. în efectele cunoscute,

schimb, spălarea cu petrol sau moto- în sfîrşit, un ultim amănunt se referă
rină conduce la rezultate dezastruoa- la ventilaţia carterului. Se ştie că

se. Aceste lichide dizoivă uleiul de pe pentru a preveni variaţia presiunii în

suprafeţele lubrifiate, astfel îneît ia carter, acesta este legat cu atmosfera

următoarea pornire a motorului, după direct sau prin filtru! de aer (la mo-

refacerea plinului, piesele sale vor Iu- toarele moderne),

era un oarecare interval de timp în re- înfundarea sau gîtuirea acestei con-
gim de frecare uscată; aceasta acce- duete are efecte economice nedorite,
ierează uzura şi măreşte considerabil în primul rînd, hidrocarburile gazoase,
consumul de carburant atîtîn perioada scăpate pe lîngă pistoane în carter
pornirii, cît şi mai tîrziu, pe măsura sau formate aici, nu mai sînt recupe-

avansării uzurii. rate prin reaspirarea Sor în cilindri. Pe

Efectele majore asupra economiei de altă parte, consumul de carburant

de combustibil ie poate avea calitatea creşte datorită sporirii rezistenţei opu-

uieiuluî introdus în sistem. Din păcate, să pistoanelor în cursele spre punctul

este destul de des întîlnită concepţia mort exterior, ca urmare a creşterii

că un ulei mai vîscos lubrifiază mai presiunii din carter. De asemenea, în

bine motorul. Partizanii acestei idei ar astfel de cazuri, este favorizată pă-

trebui să ştie că un ulei prea vîscos nu trunderea uleiului spre camerele de

face altceva decît să mărească ener- ardere în timpul admisiei, fenomen

gia consumată prin frecare şi pentru care provoacă apariţia calaminei în

acţionarea pompei de ulei, deci să spaţiul de lucru şi înrăutăţirea arderii,

sporească consumul de combustibil. Aşadar, pentru a nu risipi combus-
Pe de altă parte, mai ales în anotîmpu- tsbii se impune: să schimbăm filtrul

rile reci, uleiurile vîscoase îngreunea- şi uieiul la timp sau chiar înainte de

ză pornirea şi deci afectează şi pe
această cale consumul. Nici uleiurile
prea fluide nu sînt recomandabile,
deoarece ele accentuează frecările, în¬
călzesc motorul şi măresc astfel con¬
sumul de carburant.

Aşadar: se va folosi iarna ulei de
iarnă şi vara ulei de vară. Şi mai reco-

termen, dacă motorul este mai uzat
sau dacă s-a circulat mai multă vreme
pe drumuri cu praf ori în regimuri de
turaţie şi sarcină ridicate; să folosim
uleiuri corespunzătoare; să respec¬
tăm cu stricteţe nivelul de ulei între
reperele indicate de fabricant; să con¬
trolăm periodic ventilaţia carterului.

benzină; cînd în masa uleiului se aglo¬
merează mai mult de 10-15 la sută
benzină, calitatea amestecului nu mai
satisface exigenţele unei ungeri co¬
recte, iar consumul creşte atît prin
risipa directă a benzinei în ulei, cît şi
prin accentuarea frecărilor. Astfel de
cazuri intervin, de obicei, atunci cînd

FEECTSKTKSTBB

(URMARE DIN PAG. 11)

Cum poate fi totuşi citită o frecvenţă

în baia de ulei se poate face relativ
simplu, extrăgînd joja din baie şi a-
propiind de ea (evident, nu în apropie¬
rea motorului) un chibrit aprins. Dacă
amestecul de pe jojă se aprinde, este
semn că ei conţine o cantitate de
benzină excesiv de mare.

Scăderea presiunii şi calităţilor de

caţia este: 21,734 MHz. Deci ştim cu
aproximaţie frecvenţa Trecem comuta¬
torul K-, pe poziţia kHz şi observăm că
cifra indicată este: 34,568. Se vede că
primele două cifre sînt de fapt ultimele
două citite pe scara megahertzilor. «Ali¬
pind» cele două rezultate, vom obţine
valoarea căutată.

şi se observă variaţia frecvenţei în inte¬
riorul gamei.

Din considerente tehnologice, intra¬
rea 1 nu poate măsura frecvenţe, peste
30 MHz. Peste această valoare se trece
comutatorul K 2 pe poziţia a Il-a. Do¬
meniul va fi cuprins între 30 şi 500 MHz.
Precizia de măsurare va fi în limita

3. «Proiectare cu TTL» — Morris

4. Catalog I.P.R.S.-Băneasa

5. Revista «Tehnium».

a. 11/1976 — «Divtzoare de frec¬
venţă»

b. 10/1977 — «Generator de frec¬
venţă etalon»

c. 3/1379 — «Afişai cu tuburi Ni-
xie şi CDB 474 E»

de ordinul megahertzilor cu precizia de Deci, economisind circuite (numără- de ± 10 kHz (dar şi în acest caz putem d. 9/1979 — «Numărător cu CDB

± 1 Hz? Acest lucru se poate face prin
două manevre uşoare. Exemplu. Dorim
să citim cu precizie o frecvenţă a cărei
valoare o presupunem cunoscută:
21,734568 MHz. Trecînd comutatorul
Kj în poziţia MHz, observăm că indi-

toare, afişaje), putem obţine acelaşi re¬
zultat, dar prin două măsurători Acest
lucru nu este deranjabi! în cazul radio¬
amatorilor, deoarece, fixînd frecvenţa
unui oscilator într-o gamă (de exemplu
14 MHz), se trece pe scara kilohertziior

măsura cu o precizie de ± 1 Hz).

BIBLIOGRAFIE

1. «L'electronique professionnelle»
(Franţa) — marş 1973

2. «Electronics» (S.U.A.) — January
1972

490 E»

e. 11/1979 — «Numărător binar cu
CDB 493 E»

t. 8/1979 — «Circuitul integrat
CDB 442 E»

g. 10/1979 — «Circuitul integrat
CDB 4121»

TEHNIUM 4/80

AUTOMOBILUL
ÎN GARANŢIE

Ing, M. MUŞATESCU

Achiziţionarea unui automobil nou prietar o serie de drepturi şi de obli-
este, desigur, un prilej de satisfacţie gătii. Care sînt acestea?
pentru oricine, mai ales cînd eveni- In primul rînd, posesorul vehiculu-
mentul se produce prima oară în viaţa lui să se conformeze întocmai indica-

cuiva. De obicei, în acest din urmă ţiilor din instrucţiunile de folosire (car-

caz, achiziţionarea maşinii este mar- tea tehnică), deoarece nerespectarea

cată de o veritabilă febră, care face ca lor atrage pierderea dreptului la garan-

proaspătul proprietar să întîmpine di- ţia automobilului şi poate provoca chiar

ficultăţi serioase în urmărirea formali- deteriorarea lui, fapt ce aduce după

tăţilor necesare şi a normelor care tre- sine atît pierderi băneşti necesare re-

buie respectate atît la cumpărare, cît, paraţiei, cît şi regrete tardive. Aşadar,

mai ales, pe timpul perioadei de ga- înainte de orice, studiaţi cu atenţie

ranţie. Nerespectarea acestora a con- instrucţiunile de folosire, iar unde aveţi

stituit, nu numai o dată, prilej de grave dubii sau neclarităţi, apelaţi la un spe-

neplăceri, care au condus pînă la cialist.

scoaterea din garanţie a maşinii. Aşa- în al doilea rînd trebuie păstrat cu
dar, ce trebuie să aibă în vedere proas- grijă certificatul de garanţie al auto-
pătul posesor al unui nou automobil? mobilului, acesta fiind singurul docu-

Mai întîi, după alegerea obiectului — ment pe baza căruia se poate benefi-

ratificată, fireşte, de consiliul de fa- cia de o serie de prevederi care asigură

milie — şi efectuarea probelor de ri- în perioada de garanţie asistenţa teh-

goare, cumpărătorul trebuie să intre nică necesară unei bune funcţionări a

în posesia inventarului şi a cărţii teh- maşinii. Pierderea lui duce şi la

nice, după care el trebuie să-şi ridice pierderea dreptului de garanţie, de-

următoareie documente: oarece duplicate nu se eliberează!

— factura de cumpărare în trei Prevederile din certificatul de ga-

exemplare, dintre care unul va folosi ranţie cuprind totodată şi drepturi de

la miliţie pentru înscrierea în circula- cumpărător, cîştigător la CEC sau

ţie, altul la administraţia financiară, Loto-Pronosport, drepturi care au va-

pentru luarea lui în evidenţă la plata labilitate şi la subdobînditorii legali în

impozitului auto, ultimul rămînînd la termenul indicat pe certificatul de ga-

posesor ca document care atestă drep- ranţie, socotit de la data înscrisă în

tul de proprietate; certificat.

— dovada de circulaţie provizo- Aceste drepturi sînt valabile numai

rie şi numerele provizorii, cu care în perioada de garanţie care este de

vehiculul poate circula pînă la înscrie- 6 luni de la cumpărarea autoturismu-

rea definitivă; lui sau 6 000 km parcurşi, cu preciza-

— certificatul de garanţie, actul rea că aceştia trebuie parcurşi în mai

cu care automobilul cumpărat va pu- puţin de 6 luni. Dacă în acest interval

tea să se prezinte la unitatea auto- de timp se parcurg mai puţin de

service indicată în certificat pentru a 6 000 km, dreptul de garanţie se pierde,

i se face întreţinerea şi reviziile în Este foarte important să se ştie că

perioada de garanţie. dacă în perioada garanţiei apare o

Cu primii kilometri parcurşi încep, de defecţiune care cere o reparaţie de

fapt, rodajul şi perioada de garanţie mai lungă durată, timpul de imobili-

în timpul căreia trebuie să fie res- zare a maşinii se adaugă la durata

pectate strict unele condiţii obligatorii garanţiei şi va fi obligatoriu specificat

pentru păstrarea acesteia. pe certificatul de garanţie de către

Condiţiile generale de garanţie încep unitatea care execută operaţiunile,
să decurgă de la data înscrierii pe în al treilea rînd, proprietarul auto-
certificatul de garanţie (data cumpă- vehiculului este obligat să se prezinte
-ării automobilului) şi aduc noului pro- la unitatea service unde a fost reparti-

CIRCULAŢIA RUTIERĂ

DESPRE LUMINI

Colonel VICTOR BEOA

Utilizarea corectă a luminilor, în- «din exterior spre interior»,
ţreţinerea perfectă a sistemului de Foarte controversată este pro-
iluminare-semnalizare reprezintă blema folosirii luminilor după iă-

un important element de siguranţă sarea întunericului în oraşe. Bi-

pentru autovehicule, pentru piloţii neînţeles că, în spiritul conduitei

acestora, pentru circulaţie. preventive, luminile de întîlnire tre-

A utiliza regulamentar şi în spi- buie să fie utilizate întotdeauna pe

ritul conduitei preventive iuminile timp de noapte în oraşe. Folosirea

înseamnă, în primul rînd, a vedea doar a luminilor de poziţie — care

mai bine din interior spre exterior sînt de fapt lumini de staţionare, nu

şi deci a avea posibilitatea să «de trafic»— este total greşită pen-

observi la timp situaţiile pericu- tru că pe de o parte nu îi oferă şo-

loase, eventualele obstacole şi, în ferului vizibilitate suficientă, iar pe

consecinţă, să poţi întreprinde ma- de altă parte autovehiculul res-

nevrele necesare pentru evitarea pectiv nu este pus îndeajuns în

Ion evidenţă pentru a fi observat la

în aceiaşi timp, folosirea corectă timp şi în bune condiţii de ceilalţi

a luminilor oferă şoferului un alt participanţi la circulaţie,
atu important, şi anume acela că Practica confirmă necesitatea fo-
e mai vizibil, îşi pune mai bine ma- iosirii luminilor de întîlnire în oraşe,

şina în evidenţă, să zicem aşa, Sute, mii de accidente ar putea fi

zat pentru a efectua reviziile periodice aceste parcursuri obligatorii pentru
după parcursurile kilometrice prescri- unele mărci de autoturisme existente
se în certificatul de garanţie, în func- în ţară.
ţie de tipul de automobil, lată mai jos

Marca

Rev. 1

Rev. a ll-a

Rev. a lll-a

«Dacia 1 300

450— 500

1 500 —2 000

«Lada» 1 200,

1 500 - 2 000

4 000 — 5 000

1 500

«Moskvici»

500 — 700

4 000 — 5 010

«Skoda» 105, 120

1 500 — 2 000

4 500 — 5 000

«Trabant»

750—1 000

1 750 — 2 000

2 750 — 3 000

Este posibil ca în perioada de garan- Este bine să se reţină că, în even-
ţie să apară unele defecţiuni tehnice; tualitatea lipsei pieselor de schimb

acestea trebuie să fie semnalate ime- necesare repunerii maşinii în stare

diat la unitatea unde aţi fost repartizat de funcţionare în termen de 60 de zile

spre a fi constatate de comisia tehnică de la data reclamaţiei sau dacă a fost

a unităţii depanatoare, care va încheia în reparaţie cel puţin 2/3 din termenul

un proces-verbal de constatare; dacă de garanţie, proprietarul poate cere

este vorba de o defecţiune de fabrica- înlocuirea integrală a vehiculului,

ţie, atunci piesele defecte vor fi în- Reparaţiile necesare sau reviziile
locuite. în cazul în care defecţiunile periodice pot fi făcute şi în afara locali-

sau uzurile sînt datorate întreţinerii tăţilor de domiciliu, în localităţi unde

sau conducerii necorespunzătoare, a- posesorul se află temporar sau prin

ceasta se va indica în procesul-verbal, unitatea lui în altă localitate, dacă,

de care posesorul va lua cunoştinţă fireşte, aici există o staţie autoservice

prin semnare, situaţie care va fi spe- autorizată.

cificată şi pe certificatul de garanţie. Şi acum, iată, sintetizat, situaţiile

La cumpărare este foarte important care conduc la pierderea drepturilor

să se verifice existenţa şi integritatea de garanţie:

sigiliului de control, iar în cazul efec- — neprezentarea la reviziile perio-

tuării unei reparaţii ce a impus rupe- dice în limitele parcursurilor indicate

rea lui, acesta să fie repus. în încheiere pe fiecare tip de automobil;

mai trebuie spus că nu este permis — nesigilarea kilometrajului sau vio-

altor persoane decît celor din unitatea larea sigiliului;

unde aţi fost repartizat în garanţie de — pierderea certificatului de garan-

a umbla la autoturism, deoarece în ţie;

caz contrar toate drepturile se pierd. — autoturismele accidentate în păr-
Dar, de fapt, care sînt aceste ţile mecanice;

drepturi de garanţie? — autoturismele cărora li s-au în-

Primul dintre acestea constă în re- locuit alte piese decît cele originale

pararea automobilului şi înlocuirea ale fabricii constructoare;

pieselor defecte sau subansambluri- — autoturismele cărora li s-au făcut
lor defecte în mod gratuit, cu excepţia modificări în afara celor indicate de
cazului în care defectele sînt generate constructor;

de folosirea necorespunzătoare sau — autoturismele cu avarii sau uzuri
din vina proprietarului, fapt ce atrage provocate de: întreţinere defectuoasă,
după sine, aşa cum s-a spus, ieşirea utilizarea sau conducerea necorespun-
din garanţie. zătoare; autoturismele cărora ii s-au

Apoi efectuarea gratuită a reviziilor efectuat reparaţii în ateliere sau de

periodice şi lucrărilor de întreţinere persoane ce nu sînt autorizate pentru

care sînt înscrise în cartea tehnică a întreţinerea acestora în perioada de

fiecărui automobil şi care se vor exe- garanţie.

cuta obligatoriu în limita kilometrilor Respectînd aceste condiţii, veţi avea
ce sînt înscrişi pe fiecare certificat de o satisfacţie deplină în folosirea auto-

garanţie şi, de asemenea, în numărul turismului dv., avînd asigurată secu-

prevăzut de revizii pentru fiecare tip ritatea rulajului chiar şi peste hotare,

de autoturism. Neîncadrarea în limi- Să nu uităm însă că la automobilul în

tele prescrise, precum şi neprezen- garanţie la care s-au făcut cheltuieli

tarea la una din reviziile prescrise de reparaţie în străinătate acestea nu

atrag după sine pierderea dreptului de se restituie, garanţia avînd valabilitate

garanţie. numai pe teritoriul R.S.R.

evitate dacă toţi şoferii ar utiliza condiţii nocturne, cînd în lume

preventiv luminile de întîlnire. Nu- se pune cu acuitate problema uti-

meroase «intrări» în obstacolele lizării acestor lumini şi în timpul

existente pe partea carosabilă: ma- zilei ?

şini staţionate neregulamentar, ne- Fiecare dintre noi a constatat cît
iluminate, gropi, materiale depozi- de lesne sînt observate autovehi-

tate pe drum etc., ar putea fi evi- culele ce folosesc luminile de în-

tate dacă s-ar folosi luminile de tîinire ziua (maşini ale salvării, ale

întîlnire. pompierilor, autoremorchere ce

Care sînt sau, mai bine zis, care transportă utilaje agabaritice etc.).

este argumentul principal ai celor Problema este destui de bine stu-

ce se deciară contra utilizării a- diată. în multe ţări unde efectele

cestui sistem (de fapt, folosit în acestei măsuri au dus la reducerea

toate ţările cu circulaţie dezvol- cu 15—25% a numărului de acci-

tată)? «Orbirea» sau cel puţin «je- dente.

narea» celor ce circulă în sens Care sînt pe scurt avantajele:

opus. Este adevărat, pot avea loc — distanţa pînă la autovehiculele

asemenea fenomene, dar numai respective este mult mai uşor de

atunci cînd farurile sînt nereglate, stabilit;

Din sondajele făcute în procesul — perceperea autovehiculelor ca-
traficului, rezultă că peste 90% re se apropie sub unghiuri mai

din cei ce folosesc luminile de în- mici de 30° se face mult mai lesne;

tîinire în timpul nopţii în oraşe au — autovehiculele pot fi mult mai
farurile reglate, nederanjînd pe ni- uşor observate în condiţii de aglo-

meni în circulaţie. în condiţiile în meraţie, cînd şoferii sînt supraso-

care la o maşină modernă este licitaţi în conducerea maşinilor;

atît de uşor de reglat farurile, argu- — autovehiculele sînt uşor ob-
mentul sus-citat nu stă în picioare. servate la intersecţii, cînd se pune
Dar de ce să insistăm atît pe problema acordării priorităţii,
folosirea luminilor de întîlnire în

TEHNIUM 4/80

$i tff i W

ÎNRĂMAREA

DIAPOZITIVELOR

Diapozitivul are foarte mulţi prieteni
în rîndul fotoamatorilor de pretutin¬
deni. Calitatea culorilor, posibilitatea
developării în scurt timp fără a fi ne¬
cesare utilaje şi accesorii speciale,
iată principalele atuurî ale filmului dia¬
pozitiv. Calitatea si mărimea imaginii
vizualizate, este adevărat, depind de
aparatura utilizată. Un aparat de pro¬
iecţie cu răcire şi lampă cu haiogen
este astăzi singura soluţie care asigură
o calitate bună a vizualizării.

Fotoamatorului îi revine sarcina ca,
după selectarea diapozitivelor, să le
înrămeze. Deşi înrămarea nu este com¬
plicată, este necesară deprinderea u-
nei tehnici de iucru, astfel încît vizua¬
lizarea diapozitivului să se facă în
condiţii optime.

RAME

Pe pian mondial, ramele pentru dia¬
pozitive au fost standardizate, azi fiind
în circulaţie următoarele tipuri:

— rame din sticlă;

-- rame din material plastic cu sticlă;

— rame din material plastic fără
geam de protecţie;

— rame din carton. (

Dimensiunile exterioare ale ramelor,

indiferent de tip, sînt 50 x 50 mm {49x
49 mm) pentru formatele fotografiate
pe film de 35 mm şi de 70x 70 mm pen¬
tru formatele obţinute pe film lat de
80 mm.

Practic, orice ramă, indiferent de tip
şi de fabricaţie, trebuie să poată fi
folosită pe orice aparat de proiecţie
modern, cu acţionare manuală sau
automată.

ing. V. CĂUMESCU

Dimensiunile imagini? propriu-zise
sînt *n funcţie de aparatul de fotogra¬
fiat, Dimensiunile principale sînt 24x
36 mm {cu derivatele 24x24 mm, 18x
24 mm) şi 60x60 mm {cu derivatele
40x60 mm, 40x40 mm). Formatele
derivate sînî marrar întîîniîe. în special
cele pe film lat. în orice caz, formatele
sub 24x36 mm nu permit măriri foarte
mari la proiecţie si conţin o cantitate
mică de detalii.

RAMELE DIN STICLĂ sînt azi mai
puţin folosite, ele nefiind poînvte pro¬
iecţiei cu aparate automate. Explica¬
ţia constă în faptul că muchiile nero-
tuniiie şi dure ale sticlei duc la dese
blocări ale mecanismelor de transport
din aparatele de proiecţie. O soluţie
pentru înrămările deja făcute ar consta
în rotunjirea muchiilor ramei cu un
abraziv.

O ramă de sticlă (fig. 1) este alcă¬
tuită din două plăci de sticlă groasă
de 0,9—1,2 mm, cu dimensiunile de
49 x 49 mm. şi o mască de hîrtie neagră
cu fereastră..în funcţie de fcim-aU;?
diapozitivului. Filmul este pus în mască
şi apoi cele două plăci de sticlă bine
presate sînt lipite pe contur cu un
adeziv adecvat sau cu bandă adezivă.
Pentru identificare şi catalogare, se
introduce şi o fîşie de hîrtie pe care se
fac notaţii corespunzătoare.

Astfel de rame se pot confecţiona
în întregime sau se pot cumpăra
Măştile cumpărate sînt de două feluri:
din hîrtie neagră, dublă, sau din două
părţi, una neagră şi una albă. Cea de-a
doua variantă are avantajul că diapo¬
zitivul se poate lipi pe contur, masca
albă fiind gumată pe una din părţi.

Totodată, cea de-a doua variantă este
ma? potrivită proiecţiei deoarece, pu-
nînd partea albă spre bec, se micşo¬
rează încălzirea rame-

Măştile duble numai d»n hîrtie nea¬
gră permit, în schimb, obţinerea unor
imagini mai strălucitoare, tund com¬
plet opace Fixarea fiimufui se face cu
ajutorul unor mici limbi stanţate pe
una din jumătăţi. Uneori se impune
corectarea ferestrei măştii cate din
stantare nu prezintă margini perfect
curate, operaţie ce se face cu o lamă
de bărbierit neuzată.

Pentru corecta fixare a plăcilor de
sticlă în vederea lipirii, se foloseşte un
mic dispozitiv de presare, dispozitiv
prezentat de revista noastră în numă¬
rul 10/1979

Banda adezivă pentru lipire se cum¬
pără odată cu ramele sub formă rulată
s< poate fi în diferite culori. Banda albă
are avantajul că se pot face notaţii
pe_ ea.

înainte de lipire se va avea grijă să
se introducă fîşia de hîrtie (49 mm
îungtme. 4-6 mm lăţime) cu notaţiile
de identificare

Prm utilizarea mai multor culori de
bandă adezivă, se poate face o clasi¬
ficare uşoară în funcţie de culoare.
Dacă se foloseşte o singură culoare
de bandă, se pot face marcaje cu punc¬
te de culori diferite.

înainte de înrămare, piăciie de sticlă
se vor steme cu multă grijă.

RAMELE“DIN MATERIAL PLAS¬
TIC CU STICLĂ sînt mai mult folosite
datorită simplităţii operaţiei de înră¬
mare. Rama se compune din două
părţi, una de bază si cealaltă cu rol
de capac. între ele se pun diapozitivul
şi două plăci de sticlă cu rol protector.
Poziţionarea diapozitivului şi a plăci¬
lor de sticlă este asigurată de un lăcaş
aflat în partea de bază a ramei.

Deseori, plăcile de sticlă sînt de
grosimi diferite. în acest caz se va
pune întii placa subţire de sticlă (fig. 2).
Acest lucru este necesar deoarece
există riscul ca placa groasă si diapo-
zitivui să depăşească marginea loca¬
şului, ceea ce va duce la imposibili¬
tatea poziţionării plăcii subţiri.

Cele două părţi ale ramei sînt ade¬
seori în culori diferite (alb si negru sau
alb şi gri). Se va menţine la proiecţie
regula cunoscută, anume cu partea
aibă spre becul aparatului (fig. 3).

Geamurile de protecţie se vor cură¬
ţa cu grijă înainte de montare.

Există, de asemenea, rame ia care în
locul plăcilor protectoare din sticlă se
folosesc plăci de material plast'c. Ele

au însă un factor de transmisie al lu¬
minii ceva mai mic decît sticla şs se
zgîne cu mai multă uşurinţă' (este
drept însă că sînt incasabife).

RAMELE DIN MATERIAL PLASTIC
FĂRĂ GEAM DE PROTECŢIE sînt
foarte răspînciite datorită simplităţii 16b !
Ele pot fi dintr-o singură bucată, "pre-Ţ
văzute cu o fantă laterală pentru in¬
troducerea diapozitivului, sau din două!'
bucăt» ce se asamblează■ după pune-/!
rea diapozitivului. Cele două părţi pot
avea culori diferite sau nu.

RAMELE DIN CARTON sînt tot fără
geam de protecţie. ESe sînî alcătuite,
din două părţi ce se lipesc odată cu
diapozitivul Sînt rar folosite de foto-
amaior»; ele se întîlnesc cel mai ade¬
sea la diapozitivele cu caracter turis¬
tic. de mare serie, care pot fi cumpărate
Utilizarea lor în.aparate de protecţie
automate este posibilă, dar de multe
ori apar blocări datorită rigidităţii slabe
a ramei s? rezistenţei mici a cartonu-

ASPECTE GENERALE

După cum cu uşurinţă se remarcă,
putem discuta In mare de două cate¬
gorii de rame: cu geam de protecţie
si fără.

Ramele cu plăci protectoare au două
mari avantaje, şi anume asigură pla-
neitatea filmului şi nu permit murdă¬
rirea sau deteriorarea. Ca dezavan¬
taje trebuie menţionate: greutatea ma¬
re a ramelor din sticlă, preţui mare al.
ramelor din plastic cu geam, riscul
apariţie» fenomenelor de interferenţă
(inele Newton), apariţia unor feno¬
mene de condensare care pot duce,
uneori, ia distrugerea diapozitivului.

Totuşi, ramele din plastic cu sticlă
au o mare răspîntiire şi corespund
cerinţelor de calitate pentru proiecţia
cu aparate automate.

Ramele fără plăci transparente pro¬
tectoare au, la rfnduf lor, o serie de
avantaje. Operaţia de înrămare este
foarte simplă şi se face îmtr-un timp .
extrem de scurt, costul acestor rame
este minim, fenomenele de interferenţă
sau de condens sînt excluse, nu au
loc pierderi de energie luminoasă su¬
plimentare.

Dezavantajele acestui tip de rame
constau în posibilitatea deteriorării
diapozitivului propriu-zis, în tendinţa
de încovoiere a filmului, ceea ce face
ca imaginea să nu fie clară pe toată
suprafaţa sa. După un număr oare¬
care de proiecţii, gelatina filmului se
întăreşte foarte mult şi diapozitivul
;<se îndreaptă» într-o anumită măsură.

Alegerea unuia sau altuia din tipu¬
rile de rame descrise se va face în
funcţie de mai mulţi factori: preţul ra¬
mei, numărul de proiecţii, numărul
proiectanţilor.

Pentru acele diapozitive care au o
circulaţie restrînsă, să zicem strict In!
cadru! familiei, ramele simple sînt su¬
ficiente. Dacă diapozitivele sînt utili-
zate frecvent, de exemplu în cadrul!
unor lecţii, simpozioane ete. sau se
trimit la alţi beneficiari sau la mani¬
festări cu caracter artistic (simpozioa¬
ne, expoziţii), unde proiecţia va fi fă¬
cută de persoane necunoscute, este
preferabil si se folosească rame cu
plăci de sticlă protectoare.

TEHNIUM 4/80

ton, recomandăm următorul procedeu.
Diapozitivul se înmoaie în ulei de para¬
fină. Totodată, se pun cîteva picături
de ulei de parafină pe feţele interioare
ale plăcilor de sticlă, se întind uniform
şi apoi abia se strîng în dispozitiv îm¬
preună cu diapozitivul. Se lasă să se
scurgă surplusul de ulei care apare,
se şterge şi se lipeşte rama pe contur.

Tăierea diapozitivelor se poate face
cu un foarfece mare, bine ascuţit, dar
recomandabil este un aparat de tăiat
(fig. 5). Tăierea se va face astfel încît
să rămînă un mic spaţiu gol (0,3—
0,8 mm) pe lungime. Procedînd astfel,
se asigură filmului un spaţiu de alun-
gîre cînd va fi încălzit în timpul pro¬
iecţiei.

Curăţirea diapozitivului sau a plă¬
cilor de sticlă de micile scame sau
fire de praf se face cu o pensulă moale
din fire de bursuc. Piăciie de sticlă se
curăfă iniţial cu o cîrpă moale sau cu
vată.

Un mic dispozitiv de vizualizare cu
lupă (fig. 6) este un auxiliar util pentru
alcătuirea unei serii de proiecţie sau
pentru operaţiile de catalogare.

FIQ.7

Indiferent de felul ramei, trebuie cu
noscută o serie de reguli privind ope¬
raţia propriu-zisă de înrămare.

Astfel, stratul fotosensibil va fi spre
ecranul de proiecţie, cu excepţia ca¬
zului în care diapozitivul este o copte
după un negativ, pentru a nu inversa
imaginea stînga-dreapta. Recunoaş¬
terea părţii cu gelatină este simplă: ca
aspect, ea este mată sau semimată,
iar prin umezirea uşoară intre buze a
marginii diapozitivului, această parte
devine lipicioasă. De asemenea, este
bme de ştiut că după o prelucrare nor¬
mală. filmul este roiuit cu gelatina
spre interior.

Diapozitivul va trebui totodată să
fie aşezat inversat sus-jos, pentru ca
imaginea proiectată să fie corectă.

La ramele cu feţele diferit colorate
se va avea grijă ea diapozitivul să fie
astfel introdus încît rama să stea cu
faţa aibă spre becul proiectorului.

Totodată, se va ţine cont că, dacă
rama prezintă o crestătură laterală,
aceasta va trebui să fie întotdeauna în
dreapta-sus îa încărcarea diapozitive¬
lor în magazia aparatului de proiecţie.
Crestătura va fi ia stînga-sus (fig. 4)
dacă diapozitivul se proiectează pe
înălţime.

în cazul ramelor fără geam protec¬
tor. este posibil să apară dificultăţi ia
introducerea diapozitivului. în acest
caz se vor teşi puţin colţurile diapozi¬
tivului în direcţia de introducere. Efec¬
tuarea înrămări* presupune existenţa
cîtorva accesorii simple.

Pentru ramele din sticlă este nece¬
sar dispozitivul de stringere amintit,
în practica fotoamatorilor de îa noi din
ţară, ramele din sticlă se folosesc
pentru formatele obţinute pe film lat.

Pentru a evita formarea inelelor New¬

Inscripţionarea direct pe rama de
materia! plastic se face greu şi nu este
durabilă. în acest scop este preferabil
să se lipească mici etichete cu un ade¬
ziv sintetic, pe care să se facă nota¬
ţiile necesare.

Dacă plăcile de sticlă nu se curăţă
suficient prin simpla ştergere, acestea
se vor spăla cu apă şi cu un detergent
uşor. Atenţie! Se impune o spălare
abundentă în apă călduţă, astfel încît
să nu rămînă urme pe sticlă din deter¬
gentul folosit. în caz contrar, culorile
diapozitivului pot avea de suferit.

PROTECŢIA

DIAPOZITIVELOR

Diapozitivele se păstrează în locuri
uscate, la temperaturi mici sau mo¬
derate şi cît mai constante şi fa întu¬
neric. Acţiunea îndelungată a luminii
sau cea de mai scurtă durată a radia¬
ţiilor ultraviolete are ca urmare deco-
iorarea diapozitivului. Pentru a evita
acest fenomen, nu se va proiecta un
diapozitiv uri timp prea îndelungat.

Chimicalele, practic vapori ai aces¬
tora, au de asemenea o acţiune nega¬
tivă asupra durabilităţii culorilor. De
aceea, diapozitivele nu vor fi păstrate
în mobile noi sau în încăperi unde se
află chimicale.

Păstrarea diapozitivelor se recoman¬
dă a se face în cutii din material plas¬
tic sau din lemn special destinate aces¬
tui scop. Există astfel de casete cu
capacitatea de 50, 100, 200 de diapozi¬
tive sau mici dulăpioare pentru 1 000
de diapozitive.

Cel mai practic se pot păstra dia¬
pozitivele în magaziile aparatului de
proiecţie, magaziile la rîndu! lor putînd
fi puse în bibliotecă în nişte casete
speciale (fig. 7). Revista noastră a
prezentat în nr. 4/1979 modul de rea! -
zare a acestor casete.

C fP Hli HH1F - f§ !jF

I • k fi i : _> ’ ■

Necesităţile de încadrare în procesul
de mărire fac posibil ca raportul de
mărire să fie modificat relativ des. în
consecinţă, se vor modifica si timpii
de expunere, ceea ce implică în mod
normal executarea unor probe.

Timpul şi materialele aferente pro¬
belor de expunere (ca urmare a mo¬
dificării raportului de mărire) pot fi
economisite dacă se fac determinări
prin caicul. Desigur că utilizarea unui
exponometru de laborator constituie
soluţia cea mai bună a problemei, dar
procurarea unui asemenea instrument
este deseori dificilă.

Timpul de expunere se modifică
proporţional cu suprafaţa de expune¬
re. Acest lucru se poate explica pe
scurt astfel. Cantitatea de lumină fur¬
nizată de sistemul optic al aparatului
este aceeaşi şi depinde de densitatea
negativului, indiferent de raportui de
mărire. Ceea ce diferă este cantitatea
de lumină unitară (pe unitatea de su¬
prafaţă) şi care este în funcţie de ra¬
portui de mărire.

Teoretic, se poate determina o re¬
laţie t = f(h), unde h este înălţimea
exp

la care se află sistemul optic obiectiv
faţă de planşeta aparatului de mărit.

Se propune cititorului realizarea u-
nei scale divizată astfel încît să se
poată calcula direct, prin înmulţire,
timpul de expunere nou faţă de altul
vechi cunoscut, dat pentru alt raport
de^ mărire.

în fig. 1 este prezentat un aparat de
mărit «Krokus» echipat cu o astfel de
. scală cu 3 coloane de diviziuni. în
funcţie de focală (respectiv 55 mm,
80 mm, 110 mm). Ca nivel de referinţă
ş-a iuat partea superioară a piesei
portlanternă (fig. 2).

fng. C. VASILESCU

Scala se realizează conform figurii 3.
Din tablă de 1-1.5 mm se confecţio¬
nează piesele din desen. Asamblarea
componentelor se face prin lipire sau
nituite.

Cotele se determină în funcţie de
coloana aparatului de mărit Prinde¬
rea se face pe tija centrală. Dacă apa¬
ratul de mărit are coloana dintr-o sin¬
gură tijă, se va realiza o construcţie
ca în figura 4. Prinderea scalei se face
cu două snele fixate la extremităţile
coloanei, prin intermediul unor dis-
tanţiere.

Pentru sistemul din fotografie, prin¬
derea se face elastic între plăcile la¬
terale ale scalei, respectiv piesele 1,
.2, cu ajutorul unor şuruburi, ca in
fig. 5.

Pe faţa Â se va lipi scala, care se
face pe o bucată de carton de bună cali¬
tate sau pe o folie de material plastic
(fig. 6). Scrierea se face cu şabloane
sau cu litere adezive (letraset), urmînd
a fi protejată cu un strat de lac. Scala
se lipeşte pe faţa frontală a piesei 3.

Cotele «a» şi «b» pot fi eventual
nule, dacă locui permite. Realizarea
scalei cuprinde două etape:

1 . Se trag, îrrtr-o primă aproximaţie,
şirurile de diviziuni plecind de ia o va¬
loare minimă a formatului imaginii (de
exemplu, 9x12 cm). Se introduce un
negativ oarecare, zgîriaî în două locuri
pe axa centrală longitudinală şi se
măsoară cu o riglă distanţa dintre zgî-
rieturi pe planşetă. Se ridică aparatul
pe coioanâ şi se notează noi diviziuni,
astfel încît distanţa dintre semne să
crească de V¥ ori, ceea ce corespunde
ia o dublare a timpului de expunere.

2 . Se face o serie de probe prac¬
tice ia fiecare diviziune, pentru o ima¬

gine echilibrată, cu suficiente tonali¬
tăţi, de preferinţă o miră. Se poate do¬
vedi necesară o serie de corecţii aie
poziţiei diviziunilor pentru a se asi¬
gura imagini de egală densitate.

Scala rezultată In urma corecţiilor
va fi considerată bună şi executată
sub formă finală pe fond închis, cu
repere şi litere albe (în principiu).

Ea poate fi eventual completată cu
un şir de diviziuni milimetrice.

TEHNIUM 4/80

TEHNIUM

SERVICE

Fototranzistorul este de tip BPVP21
sau oricare alt tip, avîndu-se în vedere
că lucrează la tensiune mică.

Alimentarea montajului se face de la
reţeaua de curent alternativ. Trans¬
formatorul de reţea se cuplează la
220 V; în secundar va trebui să debi¬
teze în jur de 22 V, pentru ca după re¬
dresare să se obţină o tensiune con¬
tinuă de 30 V.

Puntea redresoare poate fi de tip
1 PM1 sau compusă din 4 diode 1N4001.

Becul din montaj este de 12 V/50 mA.

Tranzistorul 2N3055 este prevăzut

spre a facilita controlul optim a! re¬
flexiei luminii.

Reglajul turaţiei depinde de poziţia
becului şi a fototranzistorului faţă de

REGULATOR SE VITEZĂ
PENTRU PICUP

22V~T T

soon

t -O

^ 3Q0X^

220jJiF

L tL

2200p.F

220J4

►-n

Menţinerea constantă a vitezei de
rotaţie a platanului unui picup se poate
realiza cu ajutorul unui montaj elec¬
tronic. Pe exteriorul platanului picu-
pului sînt vopsite linii negre pentru
ăsurători stroboscopice ia diferite
rotaţii.

Regulatorul de viteză descris în con-
iuare foloseşte tocmai aceste linii
stroboscopice. Un fascicul de la o
irsă de lumină este îndreptat spre
platan, apoi cu un fototranzistor se
ilege unda de lumină reflectată. A-
ceastă undă reflectată comandă, prin
ntermediul fototranzistorului, un am¬
plificator electronic, care la rîndul său
introlează şi reglează alimentarea
otorului picupului, Fototranzistorul
este cuplat cu douătranzistoare BC1G7
al căror semna! rezultat este redresat
şi integrat In serie cu motorul picupu¬
lui este montată o_ punte formată din
4 diode 1N4004. Intr-o diagonală a
punţii este. plantat un tranzistor 2 N3055
ce primeşte în bază semnal de coman¬
dă de la montajul electronic.

inF ido a Mka

BC107 BC107

L--1 1801

4?^F a I

Acest tranzistor 2N3055 (prin des¬
chiderea sa) comandă deschiderea
punţii, variind în felul acesta curentul
absorbit de motor.

hsuma
imummm
m si Mnsm

in figură se prezintă un montaj
simplu pentru testarea şi compararea
tranzistoareior FET şi MOS-FET. Mon¬
tajul cuprinde un oscilator în care ele¬
mentul activ este dispozitivul de tes¬
tat.. Frecvenţa oscilatorului este deter-
" minată de circuitele oscilante L.C?

~~§—

C 41 .5pF

±€3

esCr

TlOnF

ic,

înF

77777"

V 4T~-

|4,7p-F IlOj-iF

D1“D4=1N4004

(cca 150 MHz) sau t 2 C 3 (cca 10 IVI Hz),
în funcţie de poziţia comutatorului K t .
Montajul este conceput pentru tes¬
tarea tranzistoareior FET cu cana! N
şi tranzistoareior MOS. în cazul în care
tranzistorul de testai este cu canal P.
se va inversa polaritatea sursei de

> FET
i MQSFET

cu un radiator de căldură cu supra¬
faţa de 100 cm 2 . Becul şi fototranzis-
torui.sînt introduse într-o montură
rigidă ce se plasează lîngă platan,

tensiune. Semnalul oscilatorului este
detectat de dioda D, (1 N4449, 1 N 4148
etc.) şi, prin compararea semnalului
detectat (indicaţia microampermel.ru-
lu't, care poate fi de tipul celor folosite
In magnetofoane), ta diferite exempla¬
re, şî fa cete două frecvenţe, se pot
trage concluzii privind comportarea
în radiofrecvenţă a dispozitivelor res¬
pective. Bobina L 1 are 3 spire dm sîrmă
de cupru 0 0,8 (preferabil argintat), în
aer 0 13 mm pe o lungime de 5 mm.
Bobina L 2 are 10 spire din sîrmă CuEm
0 GA spiră lîngă spiră, pe carcasă cu

piatan, retuşul fin obţinîndu-se cu po-
tenţiometrul P.

Bibliografie «MLODI TECHNIK»

ferocart de 010.

Şocul de radiofrecvenţă L 3 are cca
1 mH.

Comutatorul K 2 poate fi pe ax comun
cu potent io metr ui de reglare a sensi¬
bilităţii R s .

Atenţie! In cazul testării tranzis¬
toareior neprotejate în interior, inelul
de scurtcircuitare de pe terminale se
va demonta numai după conectarea
tranzistorului în pensa de testare. Du¬
pă terminarea măsurătorilor, inelul de
protecţie se va monta la loc înainte de
scoaterea tranzistorului din pensă.

mmm modulat

250 KG nentelor -

Prin decuplarea bobinei L 2 din emi-
torui lui T 3 , acesta va amplifica mai
mult sau mat puţin semnalul injectat
în bază, în funcţie de elementul modu¬
lator. curentul de joasă frecventă de
1 000 Hz.

Nivelul de modulare al etajului este
în funcţie de amplitudinea semnalului
de joasă frecvenţă şi poate fi reglat
între 0 şi 90% (din potenţiometru! P 4 ).

Potenţiometrul P 3 reglează ampli¬
tudinea semnalului de FI modulat la
ieşire. Sub o sarcină de 75 fi tensiu¬
nea de ieşire a FI, modulată 60%,
atinge 1 .

Schema circuitului imprimat este
dată în mărime naturală şi s-a ţinut
cont de gabaritul normai ai compo-

CALIBRARE

1. Se montează osciloscopul la i

(URMARE DIN PAG. 7)

şirea «Fi modulat» şi frecvenţmetrul
la ieşirea «FI nemodulat».

2 . Se fixează P ; la minimum, pentru
a avea modulaţie zero.

3. Se fixează cursorul lui P la ju¬
mătate, se alimentează montajul. Frec-
venţmetrul va trebui să afişeze o frec¬
venţă cuprinsă între 400 şi 500 kHz.

4. Se mişcă miezul bobinei U pentru
a ajunge frecvenţa la 460 kHz, apoi cu
P, se reglează fin la valoarea dorită
(455 sau 455 kHz).

5. Cu P 3 se culege apoi maximum
de semnal de 455 kHz nemodulat şi
se vizualizează pe osciloscop.

Forma trebuie să fie perfect sinusoi¬
dală; în caz contrar, se ajustează cu
trimerul din griia lui T 2 .

Amplitudinea semnalului pe oscilo¬
graf este de 3-5 V .

» vv

TEHNIUM 4/80

TSBUSTbRU

i mistorul prezintă J rezistenţă elec-
i cărei valoare ohgnucă depinde în
ai mare măsură le temperatură,
pt, denumirea de fermistor derivă
expresia «rezistjntă termosensi-
1

în practică se întîlnesc două categorii
de termistoare, şi anume cu coeficient
de temperatură negativ, notate în sche¬
mă cu NTQ şi cu coeficient de tempera¬
tură pozitiv, notate în schemă cu PTC.

Domeniul de aplicaţie al termistoare-
lor este foarte mare, ele fiind folosite
în aparate electronice de măsură, în
aparate medicale, aparate de radio etc.

Termistoarele NTC sînt definite prin
trei caracteristici principale:

ing. MjnC^V ISTRATE, Craiova

> are o «rezistenţă» negativă,
n Partea coborîtoare este regiunea de

1. funcţionare efectivă a termistorului NTC.
ă 3. Caracteristica curent-timp este ară-
i- tată în fig. 3.

Dacă se aplică o tensiune constantă la
ii un termistor NTC legat în serie cu o
ît rezistenţă ohmică circulă un curent mic,
;- iar căldura dezvoltată este mică. în
i- funcţie de timpul în care circulă curentul

2. prin sistemul arătat în fig. 3 a, tempera-
;- tura termistorului creşte, iar rezistenţa
:e sa scade.

n Pe de altă parte, rezistenţa ohmică
c. ce se găseşte în serie cu termistorul

n devine din ce în ce mai caldă datorită
creşterii curentului, micşorîndu-se rezis-

2. Valoarea lui B, care este o constan¬
tă de material dată în Kelvin (2 000-
6 000 K) cu o toleranţă de 5 — 10%. De
fapt, «B» determină panta caracteristi¬
cii rezistenţă-temperatură

Coeficientul de temperatură «a» expri¬
mă variaţia rezistenţei de 1 ohm la o
variaţie a temperaturii de 1°C.

3. Raportul «RT/R25» este un număr
fără dimensiuni.

Cu acest raport se poate găsi rezistenţa
termistorului pentru o temperatură oare¬
care.

4. Puterea disipată maximă indică pu¬
terea maximă la care poate funcţiona un
termistor.

5. Constanta de timp termică reprezintă
timpul necesar unui termistor pentru a se
răci de la 100° C la 37° C peste tempera¬
tura mediului ambiant, care depinde de:
suprafaţa de răcire a termistorului, modul
de fixare, temperatura şi natura mediului
ambiant, posibilităţile de circulaţie a
aerului în jurul termistorului.

Gama constantelor de timp variază
de la 0,5 secunde la 1 minut, în funcţie
de tipul termistorului.

6. Factorul de disipaţie termică 3 (delta)
reprezintă puterea maximă necesară pen¬
tru ca temperatura termistorului să creas¬
că cu 1° C la o temperatură de 25° C a
mediului ambiant şi se măsoară
în mW/°C.

este creşterea temperaturii în °C la pu¬
terea de 1 mW.

Termistoarele, din punct de vedere
constructiv, ■ au mai multe forme, în
funcţie de necesităţi şi în funcţie de
rezistenţa lor. în fig 4 sînt date mai
multe tipuri de termistoare de construcţie
romanească fabricate la Institutul de
tehnologia materialelor de pe Platfor ma
Măgurele-Bucureşti.

Forma constructivă depinde de modul
de prindere, de suprafaţa de disipaţie a
căldurii etc.

Pentru utilizarea termistorului în sche¬
me practice este necesar ca termistoarele
să răspundă la cerinţele impuse, şi anume
alegerea formei constructive adecvate
termistorului; valoarea rezistenţei ter¬
mistorului şi coeficientul de tempera¬
tură; la ce putere disipată trebuie să
reziste; ce constantă de timp este ne¬
cesară.

Dacă nu găsim un termistor care să
răspundă nevoilor, atunci se pun în
paralel şi serie cu rezistoare.

Cel mai des, termistorul este folosit ca
traductor de temperatură ce poate fi
măsurată cu o precizie de 0,5%. în fig 5
este dat un termometru electronic în
punte cu termistor. Dacă se schimbă
rezistenţa termistorului, puntea se deze¬
chilibrează în funcţie de dezechilibrare,
se etalonează instrumentul direct în °C.

1. Caracteristica rezistenţă-temperatu- tenţa termistorului. Pentru a putea calcula temperatura la Termometrul are stabilitate, deoarece la

ră este redată în fig. 1. Din fig 1 se vede Acest proces continuă pînă cînd rezis- care se încălzeşte un termistor la o anumi- i ocu i un de se măsoară temperatura se

că rezistenţa scade în funcţie de creşterea tenţa termistorului este compensată de tă putere, dăm mai jos un exemplu de duce numai termistorul.

temperaturii. Curba nu este liniară. rezistenţa ohmică Atunci sistemul este calcul: î n fjg, g es t e dat un oscilator RC de

2. Caracteristica tensiune-curent. Cînd în echilibru, iar curentul a atins valoarea Avem un termistor cu 3 = 5mW/° C bandă largă cu o punte Wien şi un ter-

unui termistor i se aplică o tensiune sa maximă după cum se vede în fig 3. la 25° Q care va funcţiona la o putere mistor. Termistorul RT serveşte, în spe-

mică acesta nu se încălzeşte peste tem- Timpul T necesar pentru stabilirea de 200 mW. Creşterea de temperatură va fi cial, pentru stabilizarea amplitudinii şi

peratura mediului ambiant, fiind par- echilibrului depinde de rezistenţa totală 200 = 40 o C . temperatura totală la care frecvenţei la variaţia temperaturii me-

eurs de un curent foarte mic. a circuitului de tensiunea aplicată şi de 5 ’ F diului ambiant Prin variaţia rezistenţei

Dacă se măreşte tensiunea progresiv, căldura cedată de termistor. se încălzeşte termistorul este: termistorul modifică în mod adecvat

conform fig 2, pînă la punctul B, termisto- Parametrii principali ai termistoarelor 4CFC~f-25°C=65°C (s-a adăugat tem- reacţia negativă Aceasta este o aplicaţie
rul se încălzeşte, iar rezistenţa scade, astfel sînt: peratura mediului ambiant de 25° C). foarte importantă mai ales că se poate

încît curentul care îl parcurge creşte. 1. Valoarea rezistenţei nominale R 25 ± 7 . Sensibilitatea «S». Acest parametru folosi şi ca termometru, urmărind varia-

Din acest punct, alura curba se modifică 5% prin care se înţelege rezistenţa ter- este invers factorului de disipaţie şi se ţia frecvenţei în funcţie de temperatură,
în aşa fel încît pe porţiunea BC tensiunea mistorului Sa temperatura de 25°C cu o măsoară în °C/mW. De fapt, aceasta

TEHNIUM 4/80

Xffî:

!n numărul trecut am descris cîteva
consideraţii generale şi unele sugestii
referitoare ia iluminarea încăperilor.
De asemenea, au fost prezentate şi
cîteva lămpi moderne uşor de construit
chiar de cititorul mai puţin îndemîna-
tic, Soluţii ie pentru amplasarea corpu¬
rilor de iluminat sînt diferite de la un
apartament la altul, aşa că nu putem
da sfaturi pentru aşezarea acestora
în toate tipurile de apartamente care
se construiesc astăzi. Vom recurge
însă ia o prezentare a posibilităţilor
de amplasare a tipurilor de lămpi
descrise într-un interior obişnuit. In
figura 1 vedem cele trei tipuri de lămpi
şi locurile cele mai potrivite în funcţie
de poziţia mobilierului. Astfel, obser¬
văm că lampa nr. 1 asigură o iluminare
generală a încăperii, dar şi o iluminare
bună a dulapului-bibliotecă. Lampa
nr. 2 asigură o lumină intimă şi scă¬
zută, indicată pentru destindere şi lec¬
tură, iar lampa nr. 3 iluminează zonal
«refugiul» de conversaţie.

O iluminare de efect a încăperii
putem realiza prin construirea unei
mici grădini de apartament iluminată
artificial cu tuburi fluorescente. în
acest fel, asigurăm o lumină difuză
şi plăcută reflectată de frunzele plan¬
telor şi, în acelaşi timp, asigurăm şi
lumina necesară dezvoltării plantelor,
mai ales in lunile de iarnă,cînd intensi¬
tatea luminii de zi este scăzută şi de
scurtă durată. în principiu, sistemul
se compune dintr-o ladă mare, pătrată
în care aşezăm ghivecele cu plante
sau ne «construim» o grădină folo-
sindu-ne de pietriş, pietre rotunde

E. VÂRGHEŞj designer

de rîu, pămint de flori, turbă, mraniţă
etc.. cu care delimităm mici peluze
ce le umplem cu pămîntu! potrivit
plantelor pe care dorim să îe cultivăm.
Lada se construieşte din lemn, se
chituieşte bine şi se vopseşte cu cîte¬
va straturi de DU ROL. Interiorul lăzii
se căptuşeşte cu plăci de polistiren
cu grosimea de 2—3 mm. Plăcile se
vor lipi de laturile interioare ale lăzii
cu prenadez, iar îmbinările se vor suda
la caid după ce în prealabil s-au uns
cu stirocoi. Să nu uităm că etanşeita¬
tea perfectă a îăzîi ne scuteşte de
surprize neplăcute ca inundarea covo¬
rului şi degradarea lemnului folosit
la construcţia noastră. în mijlocul lăzii
vom suda o ţeavă tot din poiistiren,
care are la capătul inferior un mic
furtun de cauciuc cu o clemă prin care
evacuăm excesul de apă. Pe fundul
lăzii aşezăm întîi un strat de pietriş
şi cărbune de iemn (mângâi), totul
acoperit cu turbă fibroasă, care va fi
un strat de drenai; peste acest strat
punem pămîntul în care vom aşeza
plantele şi a cărui compoziţie este
următoarea: 5 părţi turbă fibroasă;
două părţi ace de brad; 1/2 parte
nisip fin; 6 părţi pămînt de frunze;
o parte rumeguş de plop, răsătură
de coarne, bălegar descompus.

Pămîntul va fi cît mai afînat şi uşor
acid (pH 5,4—6); aciditatea pămîntuiui
poate fi menţinută udîndu -1 lunar cu
apă şi oţet (1 linguriţă lai litru de apă).

Rezultate bune se obţin cu plante
care suportă bine uscăciunea din a-
partamentele cu încălzire centrală. în
tabel găsiţi soiurile de plante ce pot fi

cultivate fără mari probleme cNar de
către cititorul fără experienţă în do¬
meniu. In figura nr. 2 găsiţi schiţa cu'
dimensiunile grădinii, cînd iluminarea
se face cu tuburi fluorescente de 40 W:
amatorul care nu d'spune de atîta
spaţiu poate reduce dimensiunile lăzii
şi va folosi la iluminare tuburi mai
scurte de 20 W, dubîînd însă numărul
lor.

Corpul de iluminat va avea aceleaşi
dimensiuni ca şi grădina şi va fi con¬
struit din materiale uşoare, dar rezis¬
tente, pe care montăm soclurile tubu¬
rilor fluorescente, iar pe interioarele
laturilor împârţim celelalte piese (dro-
sele, condensatoare, startere etc.).

Corpul de iluminat poate fi suspen¬
dat de tavan (soluţie nerecomanda-
biiă) sau se poate solidariza de pereţii
grădinii cu ajutorul a două ţevi cro-
mate (vezi figura nr. 3).

Amplasarea grădinii nu ţine obliga¬
toriu cont de poziţia ferestrei, de¬
oarece iluminarea, ei principală o con¬
stituie tuburile fluorescente, iar nu¬
mărul de ore cît folosim -sistemul pen¬
tru iluminarea camerei este suficient
pentru sinteza ciorofiliană a plantelor,
mai ales în zilele de iarna, cînd contăm
pe aproape 6 ore lumină.

Putem, deci, amplasa grădiniţa în
mai multe variante, depinzînd de mo¬
bilier, spaţiu, poziţia uşilor etc. O
variantă (cea din figura nr. 4) este
uşor adaptabilă în majoritatea aparta¬
mentelor, amplasarea grădiniţei fiind
în colţul format de două fotolii.

Dealtfel, pentru a putea deplasa
uşor ansamblul, porţiunea iui infe¬
rioară este prevăzută cu rotile de ,
mobilă. în zilele de vară putem scoate
pe balcon grădiniţa noastră, ferind-o
însă de razele soarelui. Ca măsuri
generale de îngrijire, recomandăm stro¬
pirea zilnică, tăiatul lăstarilor de vîrf,
afînarea pămîntuiui şi aplicarea de
îngrăşăminte. Pentru cei ce vor să
ştie mai multe despre cultura piante-

1) corpul de lemn al con¬
strucţiei; 2) căptuşeala de po¬
iistiren; 3) pămînt de flori; 4)
strat de turbă fibroasă; 5) dren
de pietriş si cărbune vegetai
(mangal); 6) rotilă de mobilă;
7 ) clemă; 8) ţeavă din poiisti¬
ren şî furtun; 8) pietre de rîu
pentru decor.

lor de apartament, recomandăm con¬
sultarea unor manuale de floricultură.
De asemenea, să nu uităm că uscă¬
ciunea din apartamente dăunează atît
omului cît şi florilor; în consecinţă,
trebuie să luăm măsuri de unudificare
a atmosferei prin montarea între ele-
menţii de calorifer a mai multor vase
ceramice special construite şi care se
găsesc în comerţ.

în afară de aceasta mai este nece¬
sară şpriţuirea frunzelor plantei cu
apă de ploaie sau-de zăpadă topită
(apă distilată), deoarece apa de con¬
ductă, prin conţinutul mare de săruri,
pătează inestetic frunzele. Este intere¬
santă montarea în mijlocul grădiniţei
a unei mici fîntîni arteziene cu circuit
închis, de tipul celor care se mai
găsesc în comerţ şi care sînt folosite
pentru umidificarea aerului. Vom mon¬
ta mica arteziană în aşa fel încît să nu
se observe corpul plastic, pe care-i
mascăm cu pietriş sau pietre iotunde
de rîu.

Efectul decorativ ai unei asemenea
iămpi-grădină nu mai are nevoie de
comentarii. Omul obişnuit de milenii
cu viaţa în mijlocul naturii are perma¬
nent nevoie măcar de o părticică
din ea, pentru a-şi păstra echilibrul
sufletesc neatins, pentru a răspunde
nevoii de frumos a ochiului; în afară
de aceasta, mai este şi preocuparea
cotidiană pentru îngrijirea florilor, care
se poate transforma într-o nouă paşi- ;
une deconectantă şi utilă, fie prin
experienţa cîştigată, fie prin frumosul
pe care-1 creează.

rz« TT

40 1

—

3000

2000

1350

950

750

■ 60

S50

I 500

ff .

§3

ILUMINAREA NECESARĂ DIFERITELOR PLANTE
(TIMP DE ILUMINARE: APROXIMATIV 4 ORE)

150 —250 Ix

250—500 Ix

500 — 1000 Ix

Araucaria exceisa
Aucuba japonica
Phiiodendron scadens
COxicardîum)

Sansevieria trîfasciata
Dracaena fragrans
Saintpaulia (Violeta)
Palaea rotundifoiia
(Feriga Hook)

Anthurium hortuianum
(Flamingo)
Bromelia

Nephrolepis exaltata
(Feriga)

Coiumnea gtoriosa

Peperomia caperata

; Ficus elastica
Ficus iirata

Ficus stipulata (agăţător)

Hedera helix
(Sagîttae folia) .
Monstera

î) corp de lemn; 2) corp de
lemn cu lămpi fluorescente;

3) ţeavă eromată; 4) bulon de

prindere a ţevii.

TEHNÎUM 4/80

O FONOTECA

Depozitarea discurilor, benzilor de
magnetofon sau casetelor nu trebuie
făcută !a întîmplare. Ele trebuie să fie
ferite de praf, de surse de căldură, de

raze solare şi de deformări mecanice.
Toate acestea au o influenţă negativă
asupra calităţii imprimării, ducînd Ia
distorsionarea înregistrării. Pentru a

nu avea astfel de surprize, prezentăm
realizarea unei fonoteci simple.

Ea se realizează din placaj sau PFL
în vederea construcţiei ne confecţio¬
năm părţile componente: A cu dimen¬
siunile de 800x480. 81 şi B2 de 600 >
305, C de 600x115, 0 (două bucăţi)
de 350x313, £ (cine bucăţi) de 115 x
55 şi F (cinci bucăţi) de 220x305 (di¬
mensiunile sînt date în mm). In cele
două plăci D se practică un mîne r
care ajută la mutarea etajerei. Toate
părţile componente se finisează pnn
rindeluire şi şlefuire cu hîrtie abrazivă
Montarea propriu-zisâ se face uşo*
urmărind aesenui ş,< fotografia. Pie¬
sele componente se lipesc între eie cu
prenadez (aracet, ciei de oase), rar
pentru o consolidare mai Pună. cu
holzşuruburi (cuie). Fonoteca se poate
vopsi sau lăcui cu iac incolor.

Pentru a păstra ordine şi a avea o
evidenţă dară, putem nota la fiecare
compartiment genul de muzică impr¬
imat pe placă sau pe bandă.

(După «SELBST»)

SUPORT

KRISTA FILIP

Pentru a nu aglomera cristalul mon¬
tat deasupra chiuvetei, vă recomandăm
confecţionarea unui suport practic în
care puteţi aşeza diferite tuburi, spray-
uri, pasta şi periuţa de dinţi, trusa de
bărbierit etc. Su¬
portul poate fi uti¬
lizat şi în timpul
concediilor, avînd
avantajul că se
poate plia.

în vederea con¬
fecţionării supor¬
tului, avem nevoie
de următoarele
materiale: 60 cm
de polietilenă,

3,80 m de şnur
(rejansă), un ume¬
raş şi o bucată de
placaj de 32x8 cm.

Din polietilenă
(se poate utiliza
şi o faţă de masă)
croim părţile com¬
ponente. Foaia de
bază (A) de
35x35 cm; una
din- laturile su¬
portului se croieş¬
te după forma

umeraşului. In continuare, realizăm
piesele (B) cu dimensiunea de
35x8,5 cm, părţile laterale (C)
de formă trapezoidală, cu laturile
de 27x9,5x3,5 cm^ şi (D) tot tra¬
pezoidală, de 25 x 30 x 5 cm. Bucata
de placaj finisată se îmbracă cu poli¬
etilenă de 35x30 cm. Se realizează,de
asemenea, două ştraifuri (F) de 35x
7 cm şi (G) de 47,5x12,5 cm, din care
se realizează buzunarele necesare păs¬
trării diferitelor lucruri.

Montarea suportului se face în ur¬
mătoarea ordine: pe foaia de bază (A)
montăm piesa (B), introducînd în la¬
tura rotunjită umeraşul, după care o
fixăm definitiv. Pe latura opusă coa-
sem piesa _(E) în care s-a montat bucata
de placaj. în continuare, montăm strai-
furiie (G) în partea de jos şi (F) mai
sus. Următorul pas constă în montarea
pieselor (C) şi (D). Marginile pieselor

fiS**

itE/

2 X&1

componente ale suportului se pas-
poalează cu şnurul (reiansa) pregătit.

Pentru a putea realiza cusăturile
fără probleme, presărăm pe polieti¬
lenă pudră de taie sau adăugăm o
foaie de hîrtie, pe care o îndepărtăm
ulterior. Suportul poate fi realizat din
polietilenă uni sau colorată sau din
material textil.

UTIL

în vederea unei întreţineri
corespunzătoare a rufelor, len¬
jeriei de corp şi îmbrăcămintei
(hainelor) este bine să ţinem
seama de unele indicaţii ale
fabricilor de confecţii. Întîlnim
de multe ori imprimate sau
aplicate diferite simboluri care
ne indică modul de spălare,
curăţare sau călcare a acestora.
Prezentăm în continuare unele
simboluri şi semnificaţia lor.

1. Nu necesită
tratare specială,
rufele se pot fier¬
be.

2 . Rufele se
spală la maxi¬
mum SOC.

3. Rufele, da¬
torită materialu¬
lui din care sînt
confecţionate,
se spală la ma¬
ximum 40°C, res¬
pectiv 30 °C.

4. Rufele nu se
spală cu apă.

5. Călcarea ru¬
telor se face cu
fierul de călcat
reglat pentru
bumbac sau cî-
nepă (in).

6. Fi e ru I de
călcat se reglea¬
ză pentru lînă
sau mătase na¬
turală.

7. Fieru I de
călcat se reglea¬
ză pentru nailon.

8. Rutele nu se
calcă.

TEHNIUM 4/80

mm num
omi nm

Testarea diodelor Zener se poate
obţine cu un montaj compus din-
tr-un circuit integrat din seria 741,
ce are ataşată o diodă LED ca indi¬
cator. Cu o scală în jurul axului

potenţiometrului de 10 kQ se poa¬
te determina valoarea tensiunii Ze¬
ner a diodei testate.

«ELECTRON IKSCH AU» —
AUSTRIA

Generatorul este format din
două etaje: un etaj oscilator de
tip LC şi un etaj multivibrator.

Semnalul sinusoidal comandă
bascularea multivibratorului la ie¬
şirea căruia se obţin impulsuri
dreptunghiulare.

Oscilatorul are bobina construi¬

tă dintr-o oală de ferită. Numărul
de spire depinde de frecvenţa ce
urmează a fi generată.

Semnalul generat are amplitu¬
dinea şi frecvenţa foarte stabile.

«FUNKTECHNIK» — R.F.G.

ASY26T-TASY 26

k „„uf U' k k k k

BF 194
EF 520 V
BC 527 m

BF 194
BC 527 IH

BC 527 III \
BC 109 I

S-METRU

Schema prezentată se poate unde se cuplează semnal de audio-
ataşa unui radioreceptor sincro- frecvenţă. La un nivel de ieşire
dină. ^ audio din receptor de 25-30 mVvv

Intrarea montajului, fiind pe un avem pe scală o indicaţie S9.
tranzistor cu efect de cîmp, pre¬
zintă o impedantă foarte mare, «HAM RADIO MAGAZINE» —

S.U.A.

nFlpŢi

U10 56oM =J22pF

Jk a n I 1

1^1

.â 2X1

TELECOMANDĂ

c 2 22n | *

ciîJm

R SN 7400
K UCY 7400

Cu emiţătorul din schema ală¬
turată se pot obţine patru comenzi
în banda rezervată acestui scop,
respectiv 27 MHz.

Frecvenţa exactă de lucru este
dictată de cuarţul O.

în etajul oscilator şocul din co¬
lectorul tranzistorului este con¬
struit pe o carcasă cu diametrul
de 3 mm şi are 60 de spire din
CuEm 0,1-0,2.

Bobina L 3 este construită tot
pe o carcasă cu diametrul de 3 mm,
avînd 3x5 spire din CuEm 0,3. în
etajul final, bobina L ;; are 1,5+54-5
spire din CuEm 0,55-0,65.

Antena se cuplează printr-o bo¬
bină de adaptare ce se face fără
carcasă şi are 25 de spire din CuEm
0,55-0,65, diametru! spirelor fiind
6 mm.

Generatorul de frecvenţe audio
are ia bază un circuit integrat
SN7400 (CDB 400 I.P.R.S.}.

Ceîe 4 comenzi se transmit cu
două comutatoare telefonice (Key).

«HLODY TECHNIK»—
R.P. POLONĂ

TEHNSUM 4/80

TEHNICI

YOGA

Primul procedeu propus de noi în
rubrica de fată — palmarea — are drept
scop nu numai reînviorarea oculară,
ci şi ameliorarea gradată a capacităţii
intelectuale, datorită strînsei interde¬
pendenţe dintre diferitele subansam¬
bluri ale sistemului nervos. Ei bine, tot
pe o astfel de interrelaţie — dar mai
profundă — se axează şi microtehni-
cile avansate azi. Fără a intra în detalii,
să reţinem doar că,datorită unităţii sale
fundamentale, organismul se regă¬
seşte condensat în fiecare din seg¬
mentele sale. Vom găsi astfel «hărţi»
ale întregului eşafodaj organic pe su¬
prafaţa nasului, pe ureche, pe mîini,
pe iris, pe talpă etc. Legăturile energe¬
tice — unele abia întrezărite de ştiinţa
modernă — ne permit (acupunctura
fiind un exemplu grăitor) să acţionăm
asupra unui organ sau funcţie prin
stimularea specifică a unor puncte
dermicfe aflate în cu totul altă parte a
corpului! Astfel,Yoga descrie aşa-nu-
mitul masaj Ânguli şi Bindu-Mar-
danam, din care un important capitol
îi reprezintă activarea puterii de con¬
centrare şi eliminarea rapidă a toxine¬
lor şi obselii intracerebrale. Să con¬
semnăm deci:

ORIZONTAL:

1) O construieşte «Electroputere»-
Oraiova; 2) Locomotiva cu vagoane —
Fără nori; 3) Mijloc de transport rustic
— Semnalizator ps apă şi cale ferată;
4) MinimplPCjcletă; 5) Singulară —
P/ne locomotiva în mişcare; 6) Circulă
f:e patru roţi — Posedă; 7) în cuvinte —
Aparat de ridicat, 8) Frecvenţă inter¬
mediară — Pe vapoare; 9) Uniunea
Artiştilor Plastici — Povestită; 10) Ne¬
te! 4- Verbul celor harnici — Prezent
la mijloacele de transport; 11) în urma
avionului cu reacţie — Oraşul unei
yev-i- Civilizaţii, cu vestiţi corăbieri;

'^12) Folosite de Jules Verne.

• Să nu uităm că palmarea este un
excelent mijloc de calmare, tonifiere,
indicat la începutul şi în finalul acestei
mici şedinţe de autostimulare. • Con¬
tinuăm prin masarea şi frecarea de la
dulce la intens şi invers a pielii de pe
încheieturile mîinilor, sediu a nenu¬
mărate puncte şi căi energetice vitale
(1-2’) • Trecem apoi la frecatul vi¬
guros al ambelor feţe ale mîinilor (1’),
terminînd prin scuturare pînă la răco-
rire uşoară.

N.B. Acest procedeu se mai reco¬
mandă şi separat, în orice moment de
tensiune intelectuală sau psihică!

• Cu primele 2 degete de la fiecare
mînă masăm lobii ambelor urechi,
începem cu mişcări rotatorii dulci,
superficiale şi rapide, le întărim trep¬
tat, încetinindu-le şi terminăm în ritmul
şi presiunea de la început (1—2')
• Cu degetul gros al mîinii drepte ma¬
săm în acelaşi tripiu stil spaţiul cu¬
prins între punctul aflat exact între
sprînceneşi mijlocul frunţii (9)#Cobo-
rîm la picioare masînd viguros pielea
gleznelor (1—2') @ In fine, terminăm
prin masarea intensă a tuturor dege¬
telor de la picioare, mai ales cele mari
(reprezenfînd cel mai important etaj
cerebral), timp de 1—2 ! $ Un scurt
palming (palmare) şi cîteva secunde
întinşi pe spate sau pe scaun, căscînd
şi întinzîndu-ne bine,finalizează aceste
circa 10 minute de respect faţă de noi
înşine.

Prof. SVÎARBO VASILESCU

ii.

VERTICAL:

1) Liceul «Timotei Cipariu» — Ver¬
bul submarinelor; 2) Cu reţea proprie
de transport — Ramură de transport;

3) Ca roţile de tren, de pildă — Bir!;

4) în tonaj! — începe numărătoarea —
Organizaţie internaţională pentru ali¬
mentaţie; 5) Cu motorul oprit, 6) între
roţile de tren — încuietoare; 7) «Gara»
navelor cosmice — Vehicul pe patru
roţi; 8) Aproape bine! — Pe apă, cu
motor şi fără — în navetă! 9) Poartă
corăbiile pe mare (pl.) — Măsoară
capacitatea navelor; 10) Lac de munte
— Pentru zbor.

DEZLEGAREA JOCULUI
DIN NUMĂRUL 3/1980:

buni — Bor; 2. Uraniu — Ma-
■’ur — Mineral; 4 RN — Li¬

anţi — E; 5. Ice — R — Calm; S. T —
Fier — L — IS; 7. Alb — Sticla; &
Aburi — Echer; 9. Rovinari — Mu;
10. Unicate — Var; 11. Tau — Re-
niuri.

O scară prac¬
tică, uşor de rea¬
lizat, poate deve¬
ni un suport încă¬
pător pentru flori
(în fotografie).
Suportul scării
este un pătrat cu
latura de 75 cm
obţinut dintr-o
scîndură de e-
senţă tare. Pe păr¬
ţile laterale se a-
plică două scîn-
duri cu înălţimea
de 85 cm. Cape¬
tele acestora se
unesc cu o şipcă
ce reprezintă
treapta de sus a
scării. Celelalte
trepte se obţin în
acelaşi mod, înăl¬
ţimile scăzînd cu
cîte 10 cm.

10 01 IILE

O rădăcină a unui pom sau o butu¬
rugă poate fi uşor transformată într-o
masă de joc. După ce aceasta este
perfect uscată, se realizează suprafeţe
plane la cele două capete. Pe una
dintre suprafeţe practicăm, cu ajuto¬
rul unui burghiu, un număr de 33 de
orificii, dispuse ca în figura alăturată.
Aşezăm, în continuare, 32 de bile în
orificiile practicate, iar unul rămîne
liber.

Jocul propriu-zis se
felul următor: cu o bilă se
o alta în orificiul rămas liber,
ca’re s-a sărit se scoate din
continuă în acest fel, iar în fii
buie să rămînă o singură bilă
prafaţa d^joc. în momentul în
joacă în doi, rămîn două orificii I
iar cel care a recuperat mai
bile este cîştigătorul (în final
tot o bilă).

în cazul în care buturuga nu se
seşte ca suprafaţă de joc, pe
poate aşeza un vas cu flori,
formîndu-se, astfel, într-un obi<
decor

O matematică ia îndemîna oricui —
pînă la un anumit nivel, bineînţeles —
este calculul probabilităţilor. Probleme
importante de producţie, comerţ, eco¬
nomie în general pot fi adesea rezol¬
vate prin aplicarea unei simple for¬
mule, dar şi prin folosirea bunului
simţ.

Pentru rezolvarea problemei de mai
jos, vom defini mărimea numită pro¬
babilitate de realizare a unui fenomen
(eveniment) dintr-un cîmp finit de eve¬
nimente ca raportul dintre numărul ca¬
zurilor favorabile apariţiei evenimen¬
tului şi numărul cazurilor posibile. Şi
iată acum problema propriu-zisă:

Trei mexicani intră într-un local şi-şi
agaţă sombrerourile în cuier (să no¬
tăm mexicanii cu M , M 2 , M 3 şi som¬
brerourile cu s,, s 2 , Si). După cîteva
pahare de tequila, mexicanii părăsesc
localul, punîndu-şi fiecare, la întîmpîa-
re, un sombrero pe cap. Care este
numărul posibil de repartiţii ale som-
brerourilor pe capetele înfierbîntate de
tequila? Care este probabilitatea ca:
1) nici un mexican să nu-şi nimereas¬
că propriul sombrero? 2) unul dintre
ei să-şi ia sombreroul? 3) doi să-şi
nimerească sombrerourile şi unul nu?
4) fiecare şă-şi găsească pălăria?

(Răspunsul în numărul viitor)

w ' • ■

jgjMMg

O înregistrare mono poate fi redată
tot mono, nu şi stereo.
R a °? EN ? WEK3 ERICH-Timişoara

Antenele de televiziune sînt cvadri-
poh acordaţi, banda de trecere fiind
relativ îngustă. Această calitate a lor
impune construcţia unei antene pen¬
tru fiecare canal, mai ales cînd se ur¬
măreşte un cîştig mare.

OPREAN DANIEL — Cugir
Verificaţi starea diodei Zener şi a
condensatorului conectate în baza
tranzistorului 2SC1173
RUSU MARIA _ Fălticeni
Ca audiţia de ia radiocasetofon să
nu fie perturbată trebuie să efectuaţi
antiparazitarea autoturismului. Revista
noastră a publicat articole referitoare
ia astfel de operaţii.

POPA GH. — |ud. Prahova
i ransformatorul din etajul final linii
am televizorul Stassfurt nu poate fi
înlocuit cu un transformator cu ace-
ieaşi funeţii din alt tip de televizor,
basiţi transformator original la coope¬
rativele de specialitate,

RENCSIK ATTILA _ Hunedoara
Om scrisoarea dv. nu reiese la ce <
bobine vă referiţi. .

COŞARCĂ GH. — jud. Neamţ
i ranzistorui BD135 se poate folosi şi f
m , adiofrecvenţă. Se pare că vor fi

NEDELCU GH. - Jud. Dîmboviţa
Nivel mai mare se poate obţine direct
os la dioda de detecţie, chiar printr-un
rezistor.de 5 kQ. Tonul audiţiei se
aţe modifica operînd asupra con-
oarelor montate în acest scop.
Geric să dezlipiţi unui din ele.
0 *VASILE — Petrila
. a p' ,'®zentat este un metro-
poaOe fi utilizat ca emiţător.
NWRCEA — Bucureşti
* eţrutt cum este prezentat,

Radioreceptorul CRONOS, produs de «Tebnot©n»-iaş!, func¬
ţionează în gama undelor medii şi ultrascurte. Acest aparat este
prevăzut şi cu un -mecanism de ceas antrena;» electric. Prin in¬
termediul unui comutator, radioreceptorul poate fi pus în func¬
ţiune sau oprit la un timp prestabilit.

Această comutare se face pe secundarul transformatorului de
reţea. Pentru recepţia undelor ultrascurte, aparatul este prevăzut
cu antenă cuplată la reţeaua electrică şi cu antenă exterioară

CITITORI! DIN STRĂI¬
NĂTATE SE FOT ABO¬
NA ADRESÎNDU-SE LA
ItiXIH — DEPARTA¬
MENTUL EXPORT-! M-
PORT PRESĂ, P.C ,«OX
136—137, TELEX 112**,
BUCUR EŞTI. STR, 13 D E-
CEMBRiE NfU«.

Redactor-şef: ii

IQf'H EREMIA AL6ESCU

de redacţie: ing. 1L1E IVflHÂfcSC