Carpatii anul V, nr. 26-27, 10 iulie — 10 sept. 1958

ANUL V No. 26-27 


10 lulie=10 Septembrie 1058 


Carpaţii 


Director: Aron Cotrus 
O 


REVISTA CULTURALA 








Redactor: Traian Popesen 


„UN INVINS : ION MIHALACHE 


de Pamfil Seicaru 








XISTA reprezentanţi fireşti şi adevăraţi, 




















pentru fiecare moment social; d Atat, mişcarea” țără 
i ; dar pu- exti ca + rănistă a lu A “ 
ţin mai departe în timp, nai irra jor extinderea acțiunii socialiste la Pi ee a ti şi structura economică, social 
, sul par ş ială şi 


scade, amănuntele se simplifi i tidului din 1698 

c fi , erau de : 1918 pn 3 olitică 
mai ramâne căt îi op EA BA na LI, a ţărănimii, de atară rise ST pill IN nppaz sic dară ze sin posibil. ŞI Cca e ai 
minant”, spunea Sainte Benv! ceiace priveşte drepturile şi uției, a legilor care social-politică 2 Ie tit terenul pent ; 
iei pe natieht ș nelinişteau: o pedi „drepturile şi datoriile cetăţenil e social-politică a învățătorii ru o mare miş- 
ocial, ţără- ; o pedagogie politică menită să nilor, instrucţie publi ățătorilor, a fost ministrul de 
curme arbi- publică al partidului liberal, C. S iu Raret 
„_C. Spiru-Haret 


nismul, al cărui reprezentani trajul, să di itutiei 
ent: „să dea Constit p i ) 
p t firesc şi uţiei o valabilitate social-politică. Convins democrat, Haret a văzut în învăţător nu numai 
ai 


sincer, a fost Ion Mihal Dacă privi i 
st ache. privim pe harta un S ele: 

acer cei ERE tt a la nara a obţinut Debt uauaațele 2 „sare Pastia un Ape element Artă ACELEA E PUR CODE 

olitice de după război atăm că se suprapun A S in 1919, niza A Ro A „un îndrumător pent - 
iaitavina care a avut înt iu, un desfăşurat acţiunea 1 pun spaţiului geografic în care sa zarea economică a țărănimii prin bă les al — 
ambițios care a avut istețimea să uti- cel, Ar ţ mi Daca e Daratioci s operative. Ideia băncilor popul nci populare şi co- 
pirit a masei ţă , Argeş—, şi a partidului socialist cu ae unui Polone: populare în România aparține 
s organizarea clu- ez, Piekarski care, refugiat politic, se = 
„se stabilise 


eşti pentru a-şi deschide un drum în viaţa politică 


burilor la sate-Vlaşc T 
ră 4 se şca, Tele i : 
Mi che reluase încă din 1911 id Ion Războiul, reforma eleorman, Olt, Romanați, Dolj a GE], Rriznă Bneă portarii Și, CSS 00013 a 


au sfărâmat 






unui partid țără agrară. votul universal 


“Urmează panina 3.) 


de Alexandru Runda 








strivitoare 1U de ţăran, a crescut în umbra munţi-  dulis formese tecta” iar intr“ “ Y 
animei osti- lor transilvăneni, mal r'octatţă, Miățuri SL CR el 
în ae ri sramoal ie vantul Moto eta tată = E după obiceiul țărănesc, locuia mama lui 
rac; banii rezultați din si latul 
cătoare ironie aurului din râuri Enel străi- Ape primu sia tea Gligor dărui 
Ama. avut curiozitatea. să. răstolese desbaterile, parle” AU dar pornitul 18 drum cu cofe, lui 1824 Inceputuri de Ia dacaputul UB ALiFE ia 
mei IPia urm putut da seazma că admiraţia lui N, Loc Oiucea puțin câştig. Tatăl lui Ian: domnie ai lui Francisc N impatatul mo iri 
ga nu era ebagerată. Nu am putut să înţelee de ce cu aparţinea celor instăriti. In Vidra daţi, dar în Comitate încej ia să a si Fecrutglia Sa 
e io alui țărănesc nu a publicat 0 monogri- de Sus, unde locuia, era bine Ha: pasivă a nobilimii ungurești: îNoi i pr: Ep 
fie a lui Ca Pioscu- ATEE9 şi a primului partid țărănesc în pici eter ai rile n, nu ascultăm”. i au, n6 joplaniera,.. ARE 
S i : s , e si pl ta 

mania, iibipăţă Ani E iapa Ca ist dei aa de ut it MA RA, Atena con ai Site Se Fat 
Spui area completă va consacra 0 vară acestei monografii a-i cere statul. Intro latinească POP: EA ea d a eri e Statului, jar fiii 1ui puteau 
en el se simte obligat so scrie dar lucrarea îi rămas Jura, un “Extractus, Urbarialis, IuGiS na să d vina studiile fără grița: cel mai în VARA înc 
pe Cart iu “proiect. G. Bogdan-Duică Topeepuse 0 amplă Dominalis Felso-Vidrensis” din 1839 înşiră proprie- uia să devina preot, iar al doilea avocat: 

istorie a îi nismului Ș1 1051925 a publicat în editura «Ra- tâțile lui «Iank Alexandrus”: 8 jugăre de pamânt arabil Cel care mai târziu avea să devină “Regele Munţilor” 
ari” cartea “Ion Ionescu dela Brad, primul țărănist ro- si 18 jugăre dt pășune. In “Silvania gorinco” Și “judex nu a lăsat o treabă usoară biografilor săi. Din tinereţe 
mn”. Din. nefericire lucrarea a rămas fără urmare, În- dominalis” era trecut ca posesor al unei “Domus e lapi- nu sunt multe de spus, în afară de ce sia putut găsi în 
RD cară, la Olănesti, în 1924, Bogdan-Duică mi-a vorbit deis et ligneis materialibus splendide îedificata et Scan- cele Patru certificate ale gimnaziului din zintna. Cele pa- 
pe larg de miscarea lui Dobrescu-Argeş care provocase 0 tru protocoale, care Sau păstrat, ale “Regii Gymniiii 
serioasă îngrijorare, nu atât în rândurile jdului con Zalathnensis din 1837-1841, însemnează la rubrica *Di- 
Srioior, cât în rândurile partidului îbera 1 s'a montat ligentia”, notele “praestum”. Și “Maudabilis”, “bona” ŞĂ 

j “asidua”: la rubrica “moribus” însemnează “praestans 


un proces, nu politic, ci pentru falsificarea unui gir 
G. Bogdan Duică, cu pRAIUDEA, lui 36, precllă documenta 
do! L] păimântat de indrăz- 


şi “eminens”, Aceste două ultime note domină în cele 
patru clase. Foştii prieteni şi colegi de şcoala au raportat 
mai târziu că lancu şia să se stăpânea în faţa provo- 
cărilor corpului rofesoral, total si ă it qe naţiunile do- 
minante, cu toate că înzestratul tânăr făcea aceasta cu 
mare greutate. 

Yără îndoială situaţia ji era mai rea decât aceia a 
tratelui mai mare care-şi făcea studlile la seminarul din 
Sibiu, şi desigur cuvintele pelorative ale profesorilor la 
adresa Neamului lui, au lăsat urme adânci. Era epoca m 
care lua naştere naționalismul unguresc şi se uitase dic- 


tescu, 
facă act de prezenţă când era ministru și exercita pro- 
fesia de avocat —, ci era suficient să intre şi să lase par- 


ntvinovat; a fost un asasinat moral. Condamnat la un 

2. p: a ieşit din inchisoare, su at sufle- tonul: “Regimen unlus po) imbecile et fragile est” 

tegte şi a murit de amărăciune, Este interesant de făcut Poporul unguresc Şi crense un mit naţional, care nu era 

0 apropiere între această Co: are infamantă a lui lipsit de exagerări: străin de Europa, acest naționalism 

Dobrescu-Arges Şi amnarea socialiștilor Şi conducă - a creat noțiuni stranii, convins că a descoj erit m Quiriţii 
romani. “Maghiari cu cozi”, în Lerusalimi! vechiu “Salo- 


tarilor cluburilor țărăn faza articolelor 392, 333 si 
34 păr Deo. esti, Pe ticale definesc escrocheria 


e monvar”, În vechile piramide “elădiri regale ungurești”, 
peăeapsa, Partid, socialist fnpeziue în 1898 0 
ul 


Opus acestui naționalism unguresc sa ridicat mitul latin 
românesc, dând tânărului Iancu cadrul spiritual în care 
s'a desvoltat. In societatea studenţească care în jurul 
anului 1845, îşi dase numele “Aurora”, unul dintre crea- 
torii ei visa deja la viitorul Neamului său, atât de batjo- 
corit de Unguri. 

La Cluj, “Atena un urimei”, unde gazetă lui Papiu 
marian chema pe tiner români în fața “sediului majes- 
tuos al Minervei” lar Istoria” lui Petru Malor ridica 
steagul latinităţii, sau ciocnit cele două curente spiri 
tuale, fundamentul opuse, 

La Claudiopolitana” în margul Mureş, Maros Vusarhely 


interne , mi 
ial se e Le ta 4 
avar pe îi ai socialismului la 





(Urmează pagina 3.) 





CAHRPATII 



























a Ungurilor, din 1845 a încolţit în sufletul “Regelui 
Munţilor” dorul de acțiune. — i 

Era el oare doar un “olah”, un străin, nu era mai cu- 

rând un descendent al poporului roman şi nu putea acest 

popor mândru de strămoşii lui, să facă exact ca “dom- 
nii maghiari”, adică să se răscoale impotriva Vienei unde 
domnia ultimul împărat roman? i 

Romanismul în 'ransilvania se simțea în proprin lui 
ţară numai tolerat; “Unio trium Nationum” a Ungurilor, 
Secuilor şi Saşilor excludea din guvernarea ţării pe Ro- 
mâni, care constituiau poporul majoritar, Acest popor 

“tolerat” şi-a îndreptat întotdeauna speranța spre Im- 

păratul din îndepărtata Viena faţă de care sa socotit 
dator cu o supunere aproape mistică. Marile personalităţi 
istorice româneşti Mihai Viteazul în 1600 şi eroicul şef 
al ţărănimii reveltate, Horia, în 1784, au luptat pentru 
cauza împărătească şi au căutat dreptate la Viena. Lu- 
crurile hu puteau să se petreacă altfel, în furtunosul 
an 1848. 
Valurile revoluţiei din Martie, au năvălit din Ungaria 
şi în Transilvania. Contrar sfatului lui Szecheny, Ko- 
suth, aprigul luptător al voinţei naţionale maghiare, 
voia să contopescă întrun singur corp al naţiei maghia- 
re “populus werboczyanus” al regatului Sfântului Stefan; 
conform acestei voințe, Transilvania trebuia să fie unită 
cu Ungaria, Vesseleny devenind sufletul acestui plan de 
unificare. Cu aceasta însă, Maghiarii au ridicat împotri- 
va lor celelalte popoare. Ca şi Croaţii, dispreţuiţii Valahi 
nu au primit târgul oferit de Unguri, pretul cerut era 
prea mare: ca să nu mai fie zotăniţi de autorităţi, li se 
cerea să renunțe la limba lor părintească. Dacă nu toţi 
gurii erau gata să urmeze frazele înflăcărate ale re- 
ţiei şi mulţi Saşi se temeau să nu apară un “nou 
bal”, se găseau mulți Români liberali înclinați să 
je drumul libertăţii alături de Unguri. Deaseme- 
aţii în urma sdrobirii mişcărilor populare, mai 
in! Moldova şi apoi şi din Muntenia, au acţionat 

e această parte a Carpaţilor în acelaş sens, adică ală- 

ea de revoluţia ungurească. Aruncând însă o privire 
ansamblu, situaţia se clarifica: Majoritatea Unguri- 
OI şi Secuilor urmau înfocatele devize ale lui Kossuth 
ir Românii şi Saşii se alăturau steagului împărătesc. 

La 3/15 Mai, Avram Iancu, în vârstă numai de 24 de 
ia conducerea țăranilor din Ţara Moților, pe Câm- 
Libertăţii din Blaj, cerându-le să depună jurământ 
ru popor, împărat şi patrie. 

Un istoric ungur imparţial, îl descrie ca un tânăr “înalt 
de statură, subţire, cu o înfăţişare care era departe de 
a fi neplăcută, în societate lipsit de pretenţii. şi care tre- 
cea neobservat. Din ochii lui luminoşi fulgera focul unei 
energii deosebite, şi oprimarea la care era supusă Naţia 
lui imprima firii lui o melancolie de care niciodată nu se 
putea despărţi. Tema obişnuită în discuţiile cu prietenii 
era oprimarea poporului român, iar idealul lui sdrobirea 
prin orici ijloace a rea lira sclaviei 





































PE e ni 

a a strient cl. -liborta_ 

2 Ad demaâgogia, Iâncu cerea popo- 

_rului să se păzească de falsi sfetnici cari vor să-l împin- 

gă la desordini. Cu inteligenţă, linişte şi fermitate le ce- 
rea “să fie atenţi cu demnitatea naţională”. N 

Sa ttmeister împărătesc scria pe atunci în “Wiener 

Lloyd”: “Cei cari au fost iar la Pa ame 

populară de 30-40.000 de plugari şi oameni aţi, 

ascultând cu religiozitate = conducătorul lor, stăpânin- 

du-şi bucuria de a se vedea scăpaţi de şerbie şi a se bu- 

cura de mai multă libertate, trebuiau să se gândească că 

r pregăteşte acestui popor un viitor glorios”. 

- Deputăţia românească trimisă la curtea ea 

Innsbruck şi a primit promisiunea că o lege 

2 Sim va recunoaște şi tomate română alături 

i sate şi funcţionari 


va avea grijă în viitor ca să se 
români, în proporţie cu numă- 
iției. Imediat însă după aceasta, preşedintele 
consiliului de miniştri, contele Batthiany a prezentat de- 
cizia de unificare a dietei transilvănene. Prin această de- 
cizie, Românii erau readuși la starea de până atunci. 
Guvernul Transilvaniei a proclamat starea de asediu, a 
declarat comitetul român disolvat şi sa deslănţuit pri- 
goana contra membrilor lui. Au fost trimise în satele 
româneşti coloane mobile de secui şi au avut loc primele 
execuţii. Garnizoanele din regiunea grănicerească s'au 
desagregat, regimentele naţionale intrând în acţiune. 
Războiul civil începuse. 

Când o a doua întrunire populară, tot la Blaj, la 16 
Septembrie a refuzat să recunoască guvernul revoluţionar 
unguresc, cerând înfiinţarea unei diete în care să între 
Maghiari, Saşi şi Români proporţional cu numărul popu- 
laţiilor respective, Iancu devenise deja “sufletul revolu- 
ției româneşti”, cum a fost numit mai târziu intrun ra- 
port al comandamentului rusesc. “Apelul său la onoare şi 
i-a at încrederea şi dragostea nelimitată 
”, In decurs de numai o lună, Iancu a 


dreptate 
a oamenilor 
reuşit să scoată o armata legendară. Preoţi şi studenţi 


deveneau tribuni şi prefi ai Legiunii ţărăneşti. 
tecele PD Bac Al Moților se transformau în marşuri 
e Vechile mţi militare păreau reinviate, Mun- 
se u în cetăți. Legionarii își ascuțeau coa- 
se, Wu stânci contra dusmenului, femeile lup- 
i cot cu bărbaţii. Se redeşteptase în ei amin- 
romane, Gărzii lui, Iancu fi dădu numele 
ci pc d în amintirea legiunii romane care 
in Dar Iancu nu era un romantic 
4 piu ee eat pe Einual Mada 
e Yi e ca 
iiut si or. i, 


aprovizionările şi 
tianuri de lemn. Yce îi lipsea era 
Impără! Gratze trimis 


AVRAM IANCU 


Decembrie 1848, zi în care feldmareșalul principe Win- 
dischgeraetz, învingătorul revoluţiei vieneze din Octombrie 
începu campania împărătească de iarnă împotriva revo- 
luţiei ungureşti, un aventurier genial a luat comanda 
descurajatelor trupe maghiare. Generalul polonez Bem, 
cel mai dârz dintre revoluționarii vienezi a făcut prima 
trecere în revistă a trupelor şi a tinut un discurs ofiţe- 
rilor unguri într'o nemțească aspră: “Domnii mei Gu- 
vernul m'a numit comandant suprem, acordându-mi de- 
pline puteri. Vă cer tuturor o ascultare orbească. Cine, 
nu va asculta, va fi împuşcat. Voiu şti să Trecompensez 
dar să şi pedepsesc. Puteţi să vă retrageţi!” Fără răgaz, 
aventurierul general polonez isbea la dreapta şi la stân- 
ga trupele imperiale din Transilvania; încolţit a străpuns 
trupele de şoc ale lui Iancu la Oraştie, deşi acestea, cu 
o rată vitejie, au încercat să-l oprească cu tunurile lor 
de lemn. A provocat reînviorarea trupelor secueşti deja 
obosite şi a aruncat dincolo de graniţă trupele ruseşti 
care veneau din Muntenia. In 1840, era stăpânul 
Transilvaniei. Contele Mailath a caracterizat astfel 
situaţia: “Toată Transilvania era în puterea guvernului 
unguresc; numai la Deva şi în cetatea Alba Iulia se mai 
mențineau garnizoanele iar legiunile valahe, sub condu- 
cerea lui Iancu, “Regele Munilor” mai stăruiau ca un nor 
întunecos pe creste, 

Legiunile ţărăneşti ale lui Iancu, rămăseseră ca o insulă 
îndrăzneată, în marea revoluţiei ungurești; nu numai 
Transilvania era pierduta pentru guvernul dela Viena, 
dar şi armata lor principală a fost obligată să se retragă 
în Austria. Situaţia părea disperată, însă Iancu nu se 
clătina. Cei 50.000 de ţărani ai lui trebuiau să facă față 
în toate direcţiile, spre Nord-Est în văile Arieşului şi So- 
meşului cald şi rece, spre Sud-Vest în văile Crişului alb 
şi negru și în plus, făceau ieşiri îndrăzneţe atacând ora- 
şele ocupate de Unguri, aprovizionau garnizoanele înfo- 
metate austriace din Deva şi Alba Iulia şi ţineau anga- 
jate puternice forţe ungureşti. O grea situaţie îi creia 
dictatorului Kossuth stăpânirea munţilor de către lancu, 
punându-l în imposibilitate de a explota zăcămintele 
aurifere dând astfel mai multă valorare banilor lor 
de hârtie. Bem şi abilul său şef de stat major Czecz sau 
gândit să remedieze această situaţie. Incepuse primăvara 
când s'a declanşat atacul unguresc. O “Totenkopflegion” 
de origină germană, a efectuat primul atac ca trupă de 
sacrificiu, dela Vas -Koh, peste Baia de Criş şi Brad 
dar a fost nevoită să facă calea întoarsă cu mare 
repeziciune. Neliniştitor era faptul că în tabăra romă- 
nească amenințau neînțelegerile. Emigranţii isgoniţi de 
Ruşi din Moldova şi Muntenia făceau presiuni asupra lui 
Iancu pentru a se da de partea lui Kossuth, în “lupta eu- 















202 contra tiraniei”, Iancu, spuneau aceştia, ar pu- 
E să că 





1 a, a venit şi el cu propuneri de pace. 
Deputatul român din rdfiunea Bihor. poale Eobusre să-I 


îaiite po IaRSu În API PERII AA PIE ata 
ţiu. Cele 18 puncte din tratatul propus, făctau Românilor 
largi concesiuni. să dictatorul nu făcea altceva de- 
cât să joace un “dublu. Pe când convorbirile de ar- 
mistiţiu se desfăşurau, maiorul Imre Hatwani a atacat, 
pretextând că Dragoş şi Iancu s'au făcut vinovaţi de tră- 
dare. Când Iancu şi ajutoarele lui, prefecţii Ion Buteanu, 
Sever Axente şi Petru Dobre au sosit cu Dragoş la Mihai- 
leni, sa constat că mediatorul nu dispunea de suficiente 
puteri pentru tratative. Maiorul Hatwani atacă Abrudul. 
Insă “Regele Munţilor” nu avea să fie printre prizonierii 
lui. Mult timp după aceia, ţăranii cântau balada frumo 
asei Farkas Hani, care prevenise la timp pe Iancu: 





“E frumoasă ca o zână, 
Dar durere: nu-i Româna. 
De nu-mi place, 

Ştiu de ce.” 


Iancu fugise peste gardul prietenei şi porni pe roibul 
lui spre Câmpeni, anunțând legiunilor trădarea dela 
Abrud. 

Dragoş tot mai credea că ar putea să medieze. De trei 
ori o scris lui Iancu la Câmpeni să vină fără întârziere, 
onoarea şi persoana lui fiind garantate. “Nu e posibil ca 
Ungaria să aibă un fiu atât de ticălos care să rişte a 
călca o promisiune făcută în numele unei ţări întregi”... 
“Vino fără teamă. Fă să se termine o stare de lucruri care 
nu este plăcută lui Dumnezeu şi este urită de oameni”. 
Insă Iancu se învăluia într'o tăcere amenințătoare, dând 
un scurt răspuns negativ, în care condamna trădarea lui 
Hatwani şi reamintea cuvintele lui Kossuth relative la 
deciziunea dictată de sabie. La 9 Mai, legiunile lui erau 
în fața Abrudului. După a luptă erată, Hatwani a 
fost respins spre Brad. Printre Ro i împuşcaţi din 
ordinul lui Hatwani a fost şi prefectul Dobre, care s'a în- 
crezut în cuvintele lui Dragoş. Nefericitul mediator, Dra- 
goş, s'a ascuns intro fântână. Țăranii lui Iancu l-au scos 
afară şi l-au tăiat în bucăţi. bici 

Revoluţionarii unguri nu s'au dat bătuţi Bem trimite 
ajutoare lui Hatwani şi Ungurii au pornit din nou la 
asaltul asprilor munți. Iancu dăduse ordine severe ca ni- 
meni să nu se retragă sub nici un motiv. Dela 18 mai 
până a doua zi la prânz, timp de 80 de ore Ungurii au 
încercat să străpungă poziţiile româneşti. Iancu încre- 
dinţase apărarea Câmpenilor tatiilui său; el işi rezervase 
aripa stângă care avea misiunea să atace, Oastea lui Hat- 
wani a fost nimicită, numai vreo 200 de oameni mai 
Feupnuă sa sită, fugind par BEA Invinsului nu-i mai 
rămânea decât ura ne! cioasă. 

su Ei acul dela Abrud căzuse prizo- 
din ordinul lui Hatw! a Io- 


Dictatu! 


e punct 


ii atenti in 
„oraruga BMtenae do, 


as adu- 








cea noi întăriri în munţii până atunci neînvinsi Dar abia 
au ajuns cei 7000 de apei şi 19 tunuri la Abrud, 
prefectul preot Simion Groza a şi pornit la atac. Dovă 
companii de Secui au fost îimprăstiate dar Kemeny a 
reuşit să facă o adâncă pătrundere. Munţii inospitalieri 
au devenit curând ameninţători şi luptătorii lui Iane 
care atacau mereu în jurul lui ca un roiu de albine, i-au 
umplut de spaimă. Ungurii trebuiau să rămână mereu 
grupați, înaintarea era foarte înceată şi posibilitățile de 
aprovizionare extrem de reduse; soldaţii se hrănesu nu 
mai cu porumb uscat. Din această cauză, Kemeny a pro- 
pus începerea negocierilor. A primit însă acelaş raspuns 
ca şi Dragos: sabia va fi aceia care va decide. Iancu 
adunase pe legionarii săi din toate părţile şi la consfătui- 
rea care a avut loc la Câmpeni în ziua de 12 Iunie, a dat 
ordinul de atac. Prefecţii lui preoți, Balint, Gombos, Gro- 
za, Fodoreanu şi Vlăduţ, purtau în fruntea oştilor, eru- 
cea. Ungurii au fost respinşi şi urmăriți de Groza până la 
miezul nopții lui 15 Iunie. Descurajat, se spune că Keme- 
ny ar fi exclamat: Dracul să se bată cu aceşti preoţi! 
Cu restul forţelor, a părăsit oraşul care ardea, “ascuns 
de un nor gros de fum”. Vârturile munţilor au rămas şi 
de data aceasta neinvinse, 

Din acest moment, dictatura ungurească începea co- 
borişul. Austriacii şi Ruşii s-au pus în marş. Kossuth, a 
încercat din nou să negocieze cu “Regele Munţilor”. Dra- 
g0ş murise dar s'a găsit o nouă unealtă, în deputatul Ioan 
Gozman, care într'o scrisoare trimisă lui Iancu la 12 Iu- 
nie, a căutat cuvinte care se voiau convingătoare, pen- 
tru a face să se uite mișelescul atac al lui Hatwani. 

Chiar Kossuth, scria deputatul, are aceiaşi părere, ca şi 
noi Românii, ca şi parlamentul. La începerea şedinţei, în 
ziua de 2 Iulie, vom cere ca Hatwani, a cărui pripeală a 
zădărnicit pacea dorită, să fie pedepsit. “Gozman, oferea 
din nou pacea lui Avram Iancu: -Noi deputaţii români 
ai ambelor ţări, Ungaria și Transilvania, voim, cu toată 
dragostea şi din adâncul sufletului nostru, să fin mijlo- 
citori între voi şi parlamentul unguresc. Să ne spuneți 
numai ce vă doare şi ce doriţi. Şi aceasta o puteţi face 
cu usurinţă, acuma când ştiţi că guvernul nostru a dat 
amnistia, când vă daţi seama că aţi fost înselaţi de Ca- 
marila împărătească, că armatele imperiale nu v'au venit 
în ajutor, iar în şedinţele parlamentului de la Kremsier, 
Românii nici măcar nu au fost menţionaţi”. Z 

Ameninţări şi promisiuni stau alături. când Gozman 
îşi încheie Propunerile cu cuvintele următoare: “Nu aş- 
teptați până când toată ţara se va ridica contra voas- 
tră. Nu Tămâneţi unelte oarbe în mâinile Camarilei dela 
curte. Gândiţi-vă la Europa şi la libertatea comună!” 

Iancu răspunsese deja în ziua de 15/21 Iunie, din Câm- 
peni, cartierul general al luptătorilor săi pentru libertate. 
că “el e convins de doliul pe care îl are în suflet preşedin-_ 
tele Kossuth”. “Pe noi ne întristează un om care-şi pre- 
găteşte singur necazurile, contrazicăndu-se întruna. Pro- 
misiunile date azi sunt retrase mâine şi anulate de înşişi 

F vă 









cai cană ez A a 
dela el”. 


_ Un conducător e tirănteniă_ se arziia ae. esente. 
încurcătură cu fiecare frază pe mijlocitorul cel mai abil: 
“Ungurilor nici nu le place să vorbească de Români, pe 
când Camarila, cum îi place lui Gozman să o numească, 
asigură Românilor existenţa naţională. Noi vă adresăm 
rugămintea frăţească de a nu fi de rea credinţă şi să 
nu vă înşelaţi crezând că suntem unelte oarbe în mâna 
Camarilei şi că numai negru şi galben sunt culorile noas- 
tre. Nu domnii mei, noi suntem oameni libertăţi! Noi ne- 
am răsculat pentru libertate, pentru libertate am vărsat 
sângele nostru şi pentru libertate îl vom vărsa până la 
ultimul Român. Incepând dela 15 Mai anul trecut, am 
întins în zadar mâinile noastre fraţilor Unguri pro! unân- 
du-le să fim prieteni Ei vecie, cerându-le în schimb să ne 
recunoască Naţionalitatea şi drepturi egale. Ei însă, în 
loc să încerce a câştiga inimile unui popor întreg, au 
prins în mâini biciul terorismului. In schimb, casa dom- 
nitoare a promis să satisfacă cererile noastre”. i 

Ungurii au pus în marş o ultimă expediţie pedepsitoare. 
Au înaintat în munţi, incendiind din nou satele. Insuşi 
Iancu relatează masacrul din Măricel, ca urmare a răs- 
punsului dat de el lui Gozman. “Bătrâni, femei şi copii 
nevinovaţi au fost ucişi fără milă. S'au pus copii de ţâţă 
la sânul mamelor ucise, pentru a-i ucide mai lent. Pe 
mulţi din aceşti copii nenorociţi i-am mai găsit în viață, 
trei zile mai târziu. Cei mai mulţi însă au fost victimele 
acestor groaznice chinuri”, 

Tribunul Nicolae Chorceş a nimicit 
comanda lui Paul Pasvari. Pasvari a 
cei căzuţi. 

Revoluţia ungară mergea către sfârşit. Ruşii trecuseră 
Carpaţii şi înaintau adânc în interiorul Alfold-ului. Kos- 
suth se agăța cu disperare de ultima speranță: aceia de 
a câştiga pe Români de partea lui şi a lupta împreună 
împotriva Ruşilor. La 9 Iulie, scria generalului Bem. 
“Acuma încă ceva foarte important, dle general! Emi- 
granţii din Valahia îmi propun să formez o legiune va- 
lahă. Am acceptat în pipezpită şi pentru amănunte, m'am 
adresat D-voastră. Vă atrae atenţiunea asupra acestei 
chestiuni, extrem de importantă. Dacă aţi înainta în Va- 
lahia, ceiace ar fi de dorit, atunci acest batalion ar for- 
ma avantearda. Perspectivele acestei actiuni ar fi ex- 
traordinare. Ceiace este de dorit, este de a fi primiţi acolo 
ca prieteni şi eliberatori, Găsesc foarte necesar ca în pro- 
clamație să se spună că venim ca prieteni ai Turcilor şi 
Valahilor, ca să-i scăpăm de jugul rusesc”. Bem a încer- 
cat într'adevăr o incursiune îndrăzneață în Moldova. Ape- 
lul 1ui din 12/24 Iulie trebuia să-l arate ca pe eliberato- 
rul de jugul rusesc. “Rusul impotriva căruia am i 
este duşmanul libertăţii fiec popor, spunea Bem. Prin 
urmare el este duşmanul vostru ca şi al nostru”. 

Concomitent cu eşuarea acestul ultim act disperat al 
Ungurilor Avram Iancu, ĂsautoalPa la incercările de îm- 
păcare cu Naşhe Ape împotriva lui Kossuth, însă nu-i 
amintea de cadavrele războiului civil şi nici nu pomenea 


la cuvintele ce vin din adân- 

pci a Mc că ga 
surori, i nu 
Români şi nici sa 


e Ungurii de sub 
ăcut parte dintre 


(Urmează pagina 3.» 


AVRAM IANCU 


Şi alţii vedem ca ne pândeşte o primejdie apropiată şi 


totuşi nu ne putem înțelege. Eu nu ştiu daci 
său mândria acela care aduce subia între voi şi noi, met 
nici în agonie nu putem sta de vorbă unul cu altul...” 
Acest element gigantice era întradevăr foarte aproape 
In aceiaşi zi de 10 Tulie în care, în ultima şedin - 
amentului revoluţionar s'a decis 
pectare a tuturor naţionalităţi 
ajunsese la Tisa, La 










înaintarea rusească 








pi a căzut şi Alexandru Petoefi poetul libertăţii, 
nd un ultim conciliator român, Bălcescu, primi la 3 
August dela Iancu scurtul şi blajinul răspuns că nu se 
mai poate trata cu “fraţii unguri” căci “condiţiile erau 
foarte critice”, prăbuşirea republicii ungare devenise un 
fapt împlinit; Ruşii atinseseră Debreczen şi zece zile mai 
târziu masa armatelor maghiare capitula, Bem şi Kos- 
suth fugiseră în Turcia. Pe muntele Alion, aproape de 
Orşova, coroana Sfântului Ștefan a fost îngropată. 
Lupta era sfârşită dar nu câştigată, In hărtiile confis- 
cate ale guvernului revoluţionar maghiar se căutau ac- 
tele de acuzare. Din Sibiu, Bălcescu punea în gardă pe 
Avram Iancu: “Prate, ai grijă să nu iasă pătat numele 
pe care ţi l-ai făcut; căci aici toți caută să pună în lu- 
mină falsă lupta voastră în munţi şi cinstea noastră ro- 
mânească”. Importantă a fost declaraţia generalului co- 
mandant rus că lupta ar fi luat alt curs dacă ar fi coope- 
rat Românii cu Ungurii. Generalul Luders recunoaşte că 
“fără proviziile pe care le-a găsit în principate şi fără 
Xancu” capul Românilor din Transilvania” cel nu ar fi 
putut învinge”. El a recomandat chestia românească ţa- 
|rului, care a trimis memorandumul lui: Luders la Viena, 
In capitala austriacă, la început i s'au acordat lui Ian- 
cu toate onorurile. Felămareşalul Radetzky i-a cerut un 
autograf pentru un album cu semnăturile generalilor îm- 
















este ura 


1 Julie Bem fu bătut complet de 
Ruşi la Sighisoara. A fost simbolic faptul că în aceastii 


2, SA PAT 4 


câtre învățătorul Dumitrescu-Bumbegti, după sfaturile 
ui Plekarki. C. Spiru-Haret credea în misiunea social- 
cconomică a invătătorilor, pentru el “apostolii satelor” 
nu eră O simplă expresie oerecum demapogică un ideal 
de vealizat. Se poate spune fără exagerare că C. Spiru- 
Haret a creiat şcoala rurală, a dat invăţitorilor constiin- 
ţa misiunii lor sociale, le-a insuflat un idealism, un spirit 
misionar. Acţiunea lui Haret a început în 1000, Nu a exis 
tat ministru Al şcoalelor sau om politic român care să fi 
întreţinut o atât de activă şi întinsă corespondenţă ca 
Spiru-Haret, Am văzut scrisori trimise de Haret, toate 
incepeau invariabil, cu “Frate învăţător”. In aceste scri- 
sori, Haret dădea unele sfaturi privitoare la 

specifice ale regiunii, dar în nici una nu făce 

vagă aluzie 













„ dar cu toate că era 
un membru de frunte al partidului liberal, Haret, în ac- 
țiunea lui de a creia un spirit misionar la învățători, nu 
a căutat să amestece politica de partid pentru a trivializa 
o mare idee socială. Mişcarea cooperativelor şi a băncilor 
populare, deşi avea o conducere orară ditai gene- 
val era I, G. Duca—nu a fost infectată de politicianism, 
cât a trăit Haret. Om de vastă cultură, C, Spiru-Haret, 
profesor de matematici la Universitatea din Bucureşti, a 
publicat în 1910 o lucrare sociologică “Mecanica socială” 
Marele sociolog american de origină rusă Pitirim A, Soro- 
lin, în lucrarea lui “Infirmităţile şi maniile sociologiei 
moderne şi a ştiinţelor afine”, citează pe Haret, 





ION MIHALACHE 


Dumitru Mihalache, un frate si 


mitru avea un real talent pai Ion Mihalache. în 


a murit pe front, in 










învăţătorilor” 

e Cl Ionescu- Lungu, cei tineri 
este caracteristi 

Cestei reviste, fi Vaca 






Capitolul *Na- 
cuprinde apre 
—unul din cola- 
întrezărind evoluția ulterioară 


Arăteşti cei mai încercaţi, La 8 Martie 1850 “Regele 
iilor” a fost primit la curte de către împărat, unde 
latineşte a predat lui Franz Joseph o istorie a lup- 
telor sale. Imparatul, tot pe latineşte a răspuns: “Lu- 
bente accipio et gratulor, multa fecerunt, valde multa 


Haret voia ca şcoala să devină centrul vieţii spirituale 
a satelor. In jurul şcoalei, fiecare învăţător trebuia să 
aibă o grădină de pomi fructiferi; copiii se deprindeau 
să altoiască, să îngrijească stupii, să crească gândacii de 
mătasă. In 1902 s'au trimis cuptoare speciale de afumat 
prune, după tipul celor din Bosnia. Copil, am putut să 
văd influenţa pe care o exercitau învățătorii asupra sa- 
telor. Invăţătorul era “domnul profesor” şi ţăranii aveau 
şi respect şi încredere în aceşti “luminători ai satelor”, 

Ton Mihalache a terminat şcoala normală dela Câm- 
pulune în 1905, deci a întrat în învăţământ în plină efer- 
vescență a haretismului, Numit învăţător în satul lui na- 
tal, Topoloveni, prima grijă a lui Ion Mihalache a fost să 
întemeeze o cooperativă. Ambiţia lui era să înzestreze 





i partidului 

j a vorbit în 

iru Haret, a fost 

ache a impresio- 

i avea ai să aibă 

i emiei române, vrând să cu- 
noască formaţia ideiei ţărăniste, să citească - 
curs al lui Ion Mibalaertă gi a 
La alegerile din 1914, Ion Mihalache a candidat la co- 
pala) al treilea ca țărănist. Relua tradiţia lul Dobrescu- 
Ne-am cunoscut pe front, în Vrancea, spre isvoarele 
Putnei, în faţa muntelui Macradeu. In zorii unei dimi- 
neţi de Iunie, când încă noaptea se îngâna cu ziua, urma 
să ne schimbe o unitate din regimentul 30 Muscel. Sec- 


torul se liniştise după două săptămâni de atacuri dispe- 
ri voiau să 













poporului român care s'a jertfit pentru tron şi patrie. 

a deputat, Iancu a luat parte la chemarea făcută de 

ul român Andrei Şaguna, 

odului dela Sibiu, unde trebuiau 

şcolare şi religioase. EURPE astuia, cu un local vast, care să servească şi necesi- 

> Cu toate că situaţia inegalităţii Românilor era aparent tăţile economice ale regiunii şi necesităţile culturale. Pu- 

depăşită, Iancu era totuşi cuprins de un presentiment, tem să ne imaginăm ce energie tăcută, tenace, a pus tâ- 
i ce în ce mai puternic, că lupta fusese zadarnică. La al învăţător în realizarea acestei idei 


embrie, tă Iancu a predat prin testa- ra pusă la temelia casei coopat 1 3 
Bee brie, fAnărui Avram sence e pre se Bnființa 6 dai cu îndreptătita mana. 5 DS 
e o averea lui Națiunii, pi i 


entru convocarea si- 
fie desbătute ches- 


rate ale Germanilor. cupe gara Putna a 
ră In rev re 


arma cupăna mai mult de 2.000 me nedormite tensiune nervoasă, rrăă: i de Ssăsezi zi = 
; schimbaţi cu o firească nerăbdare. Comandam o compa- 
nie de mitraliere şi trebuia să întovărăşesc pe cel care 
îmi Nas Teiu ine e EL pate, inflicațiile pentru poziţia 
fiecări iese, pri | toate observaţiile adunate cur- 
sul atâtor 2 cură Mata A5I pie i Ea, - 
Ton Mihalache”. In prin oment, pre: 
mai repede în aie sectorul com) ă 
nu am făcut legătura între ofiţerul ce 
văţătorul dela Topoloveni. Cum sectorul 
mitraliere corespundea sectorului unui ba u 
cu suişuri şi coborişuri, pe care aveam să-l st; r 
destul de lung. Şi în timp ce se făcea schimbul de fiecare 
secţie-erau patru secţii-am stat de. vorbă, cum era Ape 
despre prietenii comuni, D. V. Ţoni şi Apostol Culea. 
târziu nu mi-a alterat prima impresie: o frazare precisă 
a ideilor, a impresiilor, o fereală de tot ce ar fi putut se 
dea frazei o notă re Coaja Ele e bizei 
pânindu-: iunile; un a! Ş 
sI3 orpineze a ndelung fiecare cuvânt, înain- 


neincredere, cumpănind î ânt, 
a-l rosti; aveai, când îl cunoşteai mai bine, impre- 
A Ton Mihalache îşi supraveghiază tot timpul tem- 


it, i , ; ; : au la Iaşi, în 1918, In atmosfera ic 
: i î any N dela Iaşi (revoiuția Rola pi Ely „Brenistiţiut eare PszaEa 
aaa alele De aaRRar d ae fouzmeze mitul (Aral au 
itatea gener 
at de populari! gi la 


vut Joc cu ocazia 
"93.25 şi 26 mulie 
IV-a grupă 


a egale d ul «Eee este cladirii, care 

i fag tg i b învățător. Cât 

ul arestării a fost pălmuit de ur ie 
'rumo: Hani a devenit soţia lui Dimi- 

ovan, secretar de guvern. La 18 Februarie 1853, 


caltă â i a înfipt un cuţit în ceafa lui 
E NZ Sa Aa et numai usor rănit, apasă 
da său, care era un descendent al voievodului 
ino: O'Donnell bagă sabia în tea- 
renta impăratului de aten 
ca 24 Aprilie, bi- 





o: a 
Anei şi bătrâni, era 
măcar 0 în- 








ătorilor”. Această 
And adeziunile 


Aldea, [ea 
i acesta 
ana Sfântului va, 


„căpitanul Titus Karger deveni ue îi 
ibertate, fostul “Rege al Munţilor” i i 

Cd pacea Inca peri a fost. Mergea din cârciumă 
prea La 13 Octombrie 1856, i-a murit tatăl, care 
iza să-l înţeleagă pe Iancu. Acesta devenise 
mai singuratic. Işi pusese toate nădejdile 
ela Magenta, regimentele maghiare 
dar din punct de vedere 







văţatorilor liberal s'a p 
sa genera! dela 1 iza public 
influenţaţi Ra 

rile de vară i 

era formată de pularitate a 


adânci « 
tendintă a foştilor c 
generalulti,, ela ab 
zenţe reacţion: tr pasă A, intăi pe: 
i “Liga poporului”. Atmosfera S i 
pia A i OVenit şetul unui partid care ar ți repre 
mopiiat, mixul ti clasei, pizda 2 Mihalache s'a întors 
E page Pata imediat propaganda în Ioel 
ale erescu. După primul coni i 
MAUȘR Ea eama Că Averescu nu con: 
oporului spăe, [a pară 

tras concluzia: va porn 
întăptuiască partidul țărănesc, In. cele cateva ni cât. Ș 
t ri Taşi ca ofiţer demobilizat, el da Anii AN ellos, 
vatatorii ofiţeri de rezervă ca Și el. Toţ SAU a AER 
: toihaiache: necesitatea formării toi, Atid aia 

SU mirabilă țenacitate TA E Cea unei idei, 
ncepul x 
i eu îi ă MAE ra EA Cena Eoiată 9 
revista politica ge, Are Mana timid, îmbrăcat încă în 


(urmează pagina 4.) 


: +Ma întrebi ce 
timpul sDazADțAlor 
a unui 
te accupul de a fi 
mtaprocite 
viaţă am Jus-0 
Bd eee ae 
geme sub poY 
inimă dacă, prin exp 


= 
i 


are o avea 
seria de 
ublica 
poli- 





aţă de N. Iorga, nu i-a 
ați “Socialism saw poporani 
C. Stere în “Viaţa românească”. 
tică a Toşijpdep up 
i i To! 
Aso le 3 farmecul lor pe Ion Creant: 


bar pun 


Jor şi 
Ianuarie, î00ă, ONU, 

Age A i 1ui lancu, Mihai Viteazul şi Horia au căzu 
prin sabie şi roată. Regelui Mun! papi DDR Sa, 
Soartă mai tragică: Registrul AP „sorţi 
ie sel tăltvetel— notează: 1) ele „BI pronMrt a 
tanga Ann, 9) rele pir peapelt dot pazit. 
Ea Moeuir 3) Mâna i i mo: ji: 11 Septembrie 187 

ciot fi i îi dn îl tnmormântat In "Tebea, sub 

Horia. 


„ Ră- Credinci 
ele anaghiii ja 3 stejarul îl 


- 
i 





“a 
E 


; 
i 
Ei 






E 
i 
i 
: 


a 13 


i 
; 





i 
(3 


oficială. Ilie Măceli 

ul său să meargă cu el la 
de pacat din munţi 

A împiedica să-i 

noi! Vei sta cu noi până 
indepărteze de Dol, ee raetz din anul 1866, 








SE 



























+ 


CARPATII 








i litare, cate aducea “Ţara nouă”, publicaţie săp- 
atata N a partidului țărănesc. Se numea Milan Iones- 
eu-Berbecari şi era secretarul general al partidului. 1și 
trecuse în 1916 doctoratul în Drept, era însă pe cât de 
sfios pe atăt de modest, total pir de ambiţie, dar 3 
tegrat total ideiei unui partid clasei ţărăneşti. El îm 
vestea când venea la Bucureşti Ion Mihalache. Eram re- 
dactor la “Adevărul” şi “Dimineaţa” şi mă interesau im- 
presiile lui Mihalache asupra transformărilor politice pe 
care războiul, schimbările în structura politico-economici 
4 Statului, le determinau în lumea satelor. Expunea a 
vodic, preocupat să fie cât mai clar. Un simţ critic îl fă- 
cea adesoa să exagereze greutăţile pe care le per 
calea partidului țărănesc. Nu odată mi-a repetat ca pi 7 
Ja trecerea valului de popularitate al generalului A Nea A 
cu, el nu întrezărea un succes deosebit pentru azi x 
iijânese. Spiritul ui realist, robusteţea lui țărănească, 1 
vieti refractar exagerarilor optimiste. Temperament an- 
tiromantic. Nutrea o speranţă în ce priveşte tdi pr 
sibilă a revoluției bolşevice spre o democratie i ti 
1şi rezema această speranţă pe existen a unei ui E 
răneşti, care va respinge ideia proprietăţii colee ve. Ta 
atribuia “mirului”, valoarea unui punct de sare sp Ş 
o. proprietate comunistă. Această ipotetică - evol câ 
situaţiei politice în Rusia, ar fi contribuit şi la o ac a 
rare a procesului de transformare a României ie) a 
mocraţie ţărănească. De Jun Mihataehe și de partidul de 
ă de “Adevi Mae , 
rect DA “Dacia”, care avea în redacţie pe B 
Ceeropide, N. Dagcovici, Al Suie ear şi Nichifor Crai 

i ai ideiei țărâniste, a 

"ie Crema beu lui Ion Mihalache, au început re 
vină adeziuni din afara lumii invătoreşti. Una a 
primele adeziuni a fost aceia a lui Grigore rel = 
năr deputat liberal, ales în 1914, în 1917 sa i ză e 
Tonel Brăitanu şi 4 întemeiat împreună cu George o 
mandi, Dr. N. Lupu, Danielopol, Rădulesc u-Putna, 
Gr. Trancu-Taşi, Nunucă Protopopescu, etc., partidul Lari 
cii. Inteligență fină, de o serioasă formaţie intelectu ă, 
Grigore Iunian, la discuţia reformei agrare, arteră 
acerbă critică partidului liberal, luând poziția unui radi- 
calism țărănesc. 

e A cupele 1919, singurul om politie care îl cunoştea 
şi-l aprecia la justa lui valoare pe Ion Mihalache, era fos- 
tul director al băncilor populare şi al cooperativelor, 
I. G. Duca. Intenţia Ii 1, G. Duca era să-l poată atrage 
în partidul liberal, dar toate atenţiile nu-l puteau clinti 
pe ien Mihalache dela linia pe care şi-o fixase. Organic 
Ton Mihalache avea o ostilitate profundă pentru partidul 
liberal. Ţărănismul, la începutul anului 1919 nu reprezen- 
ta un puternic curent de idei, era un aspect minor al 
unei stâsi de spirit, care se exteriorizase politic în for- 
midabila popularitate a generalului Averescu. Deaceia, 
adeziunea unor profesori universitari ca Paul Bujor—fost 
socialist care împ ă cu C. Stere avusese în Pui 

ex “Viaţa românească” —, - 


restul vieţii, Ion Miha- 
Muscel 


ION MIHALACHE 


credinţat lui Mehedinţi. Făcuse deci parte din guvernul 
care a semnat pacea dela Bucureşti, ceiace nu era, în 
atmosfera din 1918, o recomandaţie, Ion Mihalache a fost 
acela care a căutat să înlăture reticențele unora, sk cal- 
meze ostilitățile altora, să convingă pe cei cari vedeau 
in Simion Mehedinţi un conervator refractar oricarei de- 
craţii țărâneşti, Ce anevoioase au fost negocierile, ca 
i plece, imediat după ce a intrat, sub nu stiu ce pretext 
Este unicul intelectual care a intrat în partid, nu mânat 
ie o irezistibilă convingere, ci de o nemăsurată ambiţie. 
In nici un moment din viaţa noastră politică şi socială, 
idei unui partid al clasei ţărăneşti nu a trăit cu atâta ii 
tensitate, ca în primăvara anului 1919. Cu rari excepții, 
mai toţi intelectualii români veneau, dacă nu direct din 
rândurile clasei ţărăneşti, sigur reprezentau a doua gene- 
raţie dintre cei porniţi din lumea satelor. Substratul sen- 
sibilităţii intelectualilor români era rural; fără consti- 
tuie nici o calitate şi nici o scadere, fapt este că originile 
ţărăneşti dau o specifică tonalitate sensibilităţii intelec- 
ni. In nici o literatură nu a fost privită țără- 
atâta iubitoare înţelegere, ca în literatura ro- 
a Nicolae Bălcescu şi pane la Nicolae Iorga, vom 
ubire faţă de țărânime, privită ca un rezer- 
r naționale, ca un isvor de înaire posibilă a 
a Statului român. Vasile Alecsandri, Al Russo, 
Coşbuc, AL Vlahuţă, apoi generaţia de scrii 
tori dela *Semănătorul”, şi ulterior Octavian Goga, P. Cer- 
ni, toți au avut aceiaşi atitudine față de țărănime, Imi 
amintesc de un articol scris de Titu Maiorescu asupra 
adunate de Vasile Alecsan- 
vorând astfel poezia populară din plenitudinea 
simțământului, în ea ne aflăm apăraţi de acele aberaţii 
intelectuale, care strică inspiraţia multor veţi, chiar a 
celor cu talent”. In poezia popul 
aberaţiile intelectuale”. 
e cel politic, atunci 
şi țărăneşte trebuie 


“Asaltul Griviței”, nu 
cului la baionetă; o 
ul unităţii naţionale, 


în Moldova şi de acolo în Rusia. Nimic nu ni 
iat, dă, e xingite roni, cata mai durei 


ara ai ez stic, cum ar fi tezarul 
dela Petroasa (cloşca cu puii de aur). N. Titulescu, mai 
nesăţios de publicitate decât un actor, a anunțat ca un 
200i îndeplinit și constituind, evident, un succes per- 
son; 


Toată această euforie a lui N. Titulescu avea să pri- 
mească o cruntă chemare la realitate. Moscova a înţeles 
să utilizeze slăbiciunile de farfara internaţională a lui 
N. Titulescu; nici un moment nu sa gândit să dea înapoi 


uneau la 
st ce aveau mai e les că bol- 


şevicii nu au continuat 


, pantofi, toate nimicurile unor mode 

= uăzeci de ani, ce valoare mai pot avea 

obiectele de îmbrăcăminte, oricât de bine ar fi fost con- 
? N. Titulescu şi colabo: 


iveau cu atâ- 
ta iubire și incredere în clasa țarâneasci: aveau senti- 
mentul misiunii lor i) ințelegerea Ascultaseră bă- 
tăile inimii naţiei au înțeles-o. rşăluiseră sute de 
kilometri în acea i ea retragere, rămăseseră în 
de zută rezaete a Pur stea păzea 
au le în 
de Platri i leni căra 


za de ate intelectualiloi tară 
le Brare a t r în masa 2 
xum înțelege ambianța în care sa Ea 





majoritatea fiin 


N 5 
Te, =Neolobgia Ei Sa, 


democrat”, 
răscoalelor 
revoluţia di 


ici 


Tiat 

de 

lui nu 
Opiniei 


ră îndoială că mult mai anevoios ar fi fos! 
partidului țărănesc dacă în alegerile din vara ete 
Liga Porti ar fi pa etipsi Generalul Averescu sa 
lăsat influențat de Take Ionescu şi de Iancu Flondor să 
nu participe la alegeri, deoarece guvernul de alegeri, ge- 
neral Arthur Văitoianu era un guvern liberal cani 
Era exact; dar ce importanță avea acest fapt. faţă de â 
imensa popularitate a generalului Averescu? sur- 
prinzător că un om de pătrunzătoare inteligență ca Ti 
Ionescu nu şi-a dat seama de marea schimbare pe care 
9 provocase războiul în conştiinţa publică. Războaiele 
prin natura lor sunt revoluţionare, ptin consecințele lor 
nu sunt conservatoare. Take Ionescu nu cunoştea dina- 
mismul revoluționar al războaielor mâderne, care au 
început la 1914. El cunoştea papulritață restrânsa In 
un colegiu electoral, cum a fos: popularitațea lui în mica 
burghezie. Toate succesele conservatorilor—democraţi-— 
așa se intitula partidul format în 1908 de Take Ionescu 
—în alegeri, erau la colegiuil al II-lea. O iopularitate în 
lumea satelor i se părea amăgitoare, tari nici 0 consis- 
tență politică, deoarece credea 


Liga Po 
merică jet 


Intre natura popularității ului Averescu şi concep- 
ţia lui politică, era o totală contradicţie. “Partidul Popo- 
rului” care a urmat Ligii, nu a avut o doctrină, o ideologie, 
care să ralieze cadrele. să le mențină unite atunci când 
valul popularității va fi trecut. Nimic mai instabil decât 
Yoptiiai atea, ara i pag EpaAlaa pai mase! i 
un iureş de aritat oate impune un om, 0 
cdsă vine erborul se menţine numai 


Avereseu. En acarte di 


nement”. 


duri 

n acceptat să facă parte din guvern cu co! 
ceară lvarea imediată a parlamentului şi să se pro- 
cedeze la o nouă consultare a țării. Averescu a fost mane- 
vrat; odată intrat în guvern, nimeni nu sa gândit să 
ară disolvarea. Sa opus Iuliu Maniu, sa opus N. Iorga, 
sa opus Ionel Brătianu care voia să-l păstreze pe pene- 
ralul Averescu ca o rezervă in, va guvernului de coA- 
1şi manifestase 

a fost ales N, 


at 1 Confe 
mini 


Tonel 
Brătianu, decăt L 


duioaz 
si 














CĂRPANTII 








revenitor, 

utilizând autoritatea pentru a netezi asperităţile dintre 
oameni, a concilia tendințele așa de disparate din sânul 
federaţiei. Intr'o zi Paul Bujor s'a simţit obligat să-i măr- 
turiseatcă lui N. Iorga că tare i-a fost teamă la început, 
crezând că o conlucrare ar fi imposibilă între ei. Sur- 
rins, N. Torga l-a întrebat de ce credea că n'ar putea co- 

labora cu el. Şi cu o dulce naivitate, în vorba lui moldo- 


a 

biserică în tim- 
tesc evangheliile, toate discursurile 
rosteau. Era senator şi se mira şi el; bine nu prea 
simțea la Bucureşti: avea tot timpul o îngrijorare 
Cum vor fi caii părintelui, în lipsa lui. Dădea o explica 
le a prezenții lui în Senatul țării: “Dacă mi-o spus di 
LOT si candidat, eu ce era să fac? Şi țăranii 


ei când 


De se era Eee e aa 


un alt economist, format ca şi el în Germania, 
escu. In 1919, cel care era cu mai mult ascendent 

era Jon Răducanu. Fusese înainte de războiu. 
întoarcerea dela studii din Germania, câţiva ani 

la Bincile şi erative, ceiace îl pu- 

sese în contact cu în' torii. Avea legături vechi de prie- 
tizat de toţi cei cari iniţiaseră forma- 

Ziarului “Țara nouă” am avul-o eu şi cu 


In redacție erau Cezar Petrescu, Dem 
colaborână in acelaș timp, 


n mateagni zau pariiădai 
a A partid 
an, Gib Mihăescu şi Victor 
mai răsărit era 1. Livianu. 
independent. Ion Miha 


atat 











= a rien SE die 

Nicidecum părinte. Ca dovadă că sunt mer ă 

amiază scriu la ziarul lui Marghiloman, alia ata 
de zi sunt țărănist şi suspin cu clasa țărănească şi după 
amiază sunt conservator şi scriu pentru boeri Ca iute 
a zi cântă la orice Et j zi 

n_ clipa aceia am intrat în reda i 
toată înfăţişarea bietului preot; armetteat pot. duieprine 
şi de amărâciune, Când am aflat ce se întâmplase, l-am 
convins pe preot că Chircă făcea o glumă, Cum i sa lu- 
pr faţa peer AEO tii bucurie. 

—Apoi nu m'am înşelat. Când nu-ţi bate inima de du- 
rerile altora, apoi fraza cea mai mei i ă 
tera io ramii steşugită este uscată 

Şi a ta E ea 

cena re: atmosfera începuturilor i . 
nesc Pai ta caii şi lată inteebag ae aul țără- 
rescu de ce a ci să pricinuiască i N 
sa ierbii reerperăt p bietului preot aceas- 

—De ce să între în această oribilă v i 
aducând atâta candoare? Vei vedea cum a, poll: 
te câţiva ani toţi aceşti naivi şi în locul lor vor apare 
Ae Dare idealurilor în care nu cred, 

i în bună parte. Dem. Teodorescu a avut 
Scriind această evocare a începuturilor pasiăuj e BaI. 
nesc, îmi revine în minte acea pagină din “Notre jeu- 
nesse” de Charles Pâguy, în care analizează degradarea 
misticei republicane în politică republicană. “Totul începe 
în mistică şi sfârşeşte în politică. Totul înce le prin mis- 
tică, printro mistică, prin propia sa mistică şi totul 
sfârşeşte prin politici esenţialul este ca mistica să nu 
fie mâncată de politi ăreia ea i-a dat naştere”. 

In 1919 exista o mistică ţărănistă care s'a concretizat 
întrun partid. In măsura organizării partidului, ceiace 
era spontan, elanul unei credinţi s'a stins, luând locul 
pre eri a comitelor electorale”, cum spunea Char. 

uy. 

Când a depus jurământul ca ministru, Ion Mihalache 
era un autentic reprezentant al misticei țărăniste. Din 
acea zi se înregistra un act revoluţionar în formele cele 
mai legale. In psichologia lui 10; 
tec de asipraţii revoluţionare şi 
lităţii, de oroare, de violență şi 
de îndrăzneală a ideiei și de ti 
auzit vorbind 


terului de agricultură, toţi 
taţi partidului liberal i 
Or niste de agricultură şi 


ceri de funcționa Ă u sunt de absolută necesitai 
pentru minister. De bună seamă că a fost încântat de 
proiect, socotind că toată inflaţia de funcționari se face 
pe spinarea contribuabililor. Proiectul aprobat, directo- 
rul a prezentat imediat tabloul cu numele celor puşi în 
disponibilitate. Conştiincios, Mihalache a cerut explicaţii 
asupra fiecărui funcţionar, spre a se convinge că în- 
tradevăr este inutil. Ajunge la Alexandru Cazaban, care 
avea un fel de sinecură: inspector de vânătoare. Minis- 
trul a avut o tresărire: era vorba de unul dintre cei mai 
vechi prieteni. Alexandru Cazaban era un pasionat al 
vânătoarei şi străbătea țara prin cele mai neumblate co- 
clauri. Din aceste drumuri el a cules cel mai bogat te- 
zaur de observaţii, în ce priveşte lumea satelor. Volu- 
mele *Cutreerând”, *Deştept băiat”, “Băiatul lui Moş Tur- 
cu”, ete., aduc un realism în evocarea lumii rurale ce 
ccntrastează cu romantismul scriitorilor dela *Semănă- 
torul”. Defilează în aceste mici nuvele lumea satelor, cu 
micile dar nu mai putin intensele ei pasiuni: preoţi în- 
văţători, aiva. țărani Instăriţi. Ambiţii care se 
cioenese, necazuri mărunte, mai rar bucurii şi mai des 
amăriciuni, redate cu creionări sigure, aceste schite şi 
nuvele de Al. Cazaban redau plină de culoare, de viată, 
atmnetera satelor noastre între 1900 şi 1914. Il cunoscuse 
pe Ion Mihalache din 1905 şi de câteva ori pe an era 
ar, ace fie la Topoloveni, fie la Dobreşti. 

rectorul care întocmise tabloul celor puşi în dispo- 
nibilitate nu-l putea pif d Cazaban, care fi zeflemi- 
sea solemnitatea, că 


în acea vreme, d 


de vânătoare completa puţinul, 
așa de puţinul pe care-l realiza cu literatura. Ion Miha- 
lache a voit să-l vadă, să explice, să-l găsească o com- 
Me, stiina N ai cu care avea de luptat prie 

ul. ui, dar Cazaban n'a voit. Fusesem rugat de 
halache . AL Ca- 








5 





nismului în lumea satelor, este seris cu enin, 
ae firii e) itiia foarte pă pre 
4 a dispoziţie îmi AL. Caz ți. 
dul liberal mijloace să sevată Atata eat? SE, 
foaie pentru lumea satelor bine făcută şi scrisă pe i e. 
lesul tuturor. Mult venin a iar în călimară Al lia 
pi cena întâmplare redă toată candoarea îi ion ră 
re ip Pilenăigai administrativ, victimă fa- 
n minister, ii i 
toate pita ai regulamentelor n erecută ie c-ta 
concentrase asupra complexului 
irpregie un test de el Alta 
in Martie 1919, se: 
bită, sumară, făcea pita i 
Ș licat decât de 


exproprierii, Nu 


rul vechilor parti 
surilor autoritare 
acelaş păcat? In 


triva abuzului mă- 
ărănesc să cadă în 
ministru în guver- 


un act revoluţionar. 
ire incredere şi re- 
e retorică demago- 
ME cgă eul pi piiaaa a oarecare 
e ntan! rănimii şi 
conştiinţa clasei nu avea erai de linişte. i 7 nu să 
Mihalache avea să provoace căderea guvernului federa- 
ției, ci lipsa de autocontrol al ministrului de interne 
dr. N. Lupu şi fanteziile drului Aurel Vlad, ministru de 
finanţe, care unea cea mai desăvârşită incompetență cu 
cea mai agitată trăzneală. Guvernul federaţiei era con- 
damnat prin lipsa de consistență, de cunoaştere a meca- 
nismului complicat al administraţiei unui Stat, 
e e rea Proieun îngrijorat, nu ca şef de 
„ci om de Stat, In opoziţie e i 
informat de tot ce se făce, poz ap aaa 
atunci când era la 


p; 


Noembrie 1916, dacă în Con SR ze i 


mins dz Ri INSUI TA u 
tiv, însă cu o serie de reticenţe. Publicând 
această scrisoare, liberalii credeau că vor da o lovituri 
decisivă imensei popularități în mase, ca şi când se poate 
de ice te lare pare ex: sar efectivă a Alu, prin 
argume: prin slogane, prin silogisme, printr'o sigură 
mânuire a logicei. Orice popularitate se RDIEcea ee 
r şi în politică adesea, ira- 

țional are un rol YV, î 
Ionel Brătianu - je Averescu, 
soarta guvernului federaţiei era pecetluită. N. Iorga a 
fost informat şi a căutat să ia măsurile necesare, pentru 
a asigura căderii guvernului o temă de propagandă în 
alegerile care urmau să aibă loc. In “Maximes et pensees 
politiques”, marele om de Stat, contele Romanones no- 
tează: “Pentru necesităţile vieţii politice, “manevra” este 
o armă adimrabilă; politica dă acestui cuvânt, fără drep- 
tate, un sens pejorativ. Se întâmplă omului politic care 
nu ştie să -manevreze”, acelaş lucru ca unui comandant 
în timp de războiu: el pierde toate bătăliile, pentru că 
“manevra” înseamnă mişcare şi mișcarea este la baza 

strategiei”. 

Este de necrezut ce admirabil a manevrat N. Iorga. 
in preziua căderii guvernului a cerut lui Ion Mihalache 
să depună proiectul de lege a împroprietăririi ţăranilor 
imediat. Ministrul agriculturii a cerut un răgaz de zece 
zile, pentru a da o formă definitivă legii. N. Iorga i-a 
replicat mânios: “Dar bine omule, crezi că Brătianu va 
aştepta ca dta să depui legea împroprietării, ca să te tri- 
iti în opoziţie? Formă definitivă? Eşti un naiv. Nu este 
timp de pierdut. Mâine la Cameră depui proiectul de lege 
şi vei rosti un discurs care să servească de introducere 
la lupta electorală. Pe urmă pot să încredinţeze guvernul 
ui Averescu şi să disolve parlamentul”. Grigore Iunian 
care era de faţă la această întrevedere, spirit subtil, cu- 
moscător al forţei camarilei prezidate de Barbu Ştirbey, 
s'a raliat punctului de vedere al lui N. Iorga. 

Nimeni in partid nu a fost informat de această hotă- 
mire. Intr'o noapte, lon Mihalache şi Grigore lunian au 
dat formă “definitivă”, proiectului de lege. Am asistat la 
şedinţă. In loja presei, nimeni nu ştia nimic. N. lorga 
ceruse ca intreg guvernul să fie pe banca ministerială. 
După formalităţile obişnuite, într'o atmosferă de indife- 
renţă, circulau cu insistenţă svonuri de apropiata disol- 
vara a parlamentului, se Stea lipsa de interes a presei 
faţă de agonia guvernului federaţiei. Ă 

Când N. lorga, preşedintele Camarei, a rostit: “Dl Ion 
Mihalache are cuvântul”, s'a făcut un moment de tăcere. 
Aplauze furtunoase în rândurile iei, surpriză la li- 
berali Faţa lui N. Iorga era iluminată de o satisfacţie 
răutăci când a privit Ionel Brătianu, ca şi când 
ei e egale get te rm, ee 

a g 
ÎI o atenţie BuCRi 
ua 


6 


CARPATII 





mentelor şi ideilor unei clase care dealungul atâtor secole 
de "ore! au cunoscuse decât nedreptatea. Ar fi ăcat 
să se proiecteze asupra stărilor sociale din trecutul ro- 
mânesc o poezie romantică, dând un fals aspect de viaţă 
patriarhală, boierul apărând ca un miel blând, tutore al 
Yăranilor. Fără excepție, călătorii stăini notează starea de 
mizerie a poporului de jos. Contele de Langeron în Zia- 
mul campaniilor făcute în serviciul Rusiei în 1790”, acest 
general şef al trupelor ruseşti, defineşte lapidar situaţia 
di România: “Principatele sunt favorizate de natură şi 


m, i iaţă ale ţăranilor 

persecutate de soartă. Condiţiile de viaţă 
i amănunţime; încerci un sentiment de 
DE Te i cl : e note de călătorie 


ciune şi de ruşine, citind acesti 1 
rin ti de Academia română—, care interzic orice 
idealizare a trecutului. Este suficient ca cineva să citeas- 
că “De Linfluence francaise sur Lesprit public en Rou- 
manie, Etude sur LEtat de la Soci€te roumaine A lepoque 
de regnes phanariotes”, de Pompiliu Eliade, care utili- 
zează cea mai completă documentare, ca să-şi dea seama 
de condiţiile înspăimântătoare ale ţăranului român, adi- 
că a neamului oi ara cară în acea epocă ţărăni- 

a 90 % din populaţie. 
ea O stau torturi Pnirale sau fizice care să nu fi fost 
întrebuințate, pentru a stoarce ţăranului tot produsul 
muncii lui. Sunt străini cari n'aveu nici un interes în 
treburile ţării, sunt marii boieri interesaţi să ascundă 
această stare de lucruri, cari ne dau pe faţă aceste cru- 
zimi. Pentru a constrânge pe țăran să predea toţi banii, 
se avea la dispoziţie fierul roşu aplicat pe piept, țeapă 
de trestie sub unghii, ouă fierbinţi sub subţiori, spânzu- 
rarea cu capul în jos. Câteodată se închideau zeci de ţă- 
rani într'un grajd şi i se punea foc sau, culcaţi la pă- 
mânt legaţi cot la cot, cu ochii în soare, o bârni pe bur- 
tă, unşi cu miere şi păcură, pradă soarelui şi muştelor 
sau viespilor. Robust de constituţie, ţăranul murea adesea 
în aceste schingiuri. Supraviețuitorii trebuiau să-şi măr- 
turisească avutul, să-l exagereze chiar. Administra ia băga 
în buzunar ultima para a ranului, vindea la licitaţie 
mobilele, uneltele, grâul, vitele de muncă, pe care un ban- 
cher grec sau un ERIE Ia RATEI se _g sl să le cum- 
ere” (cartea lui Pompiliu Eliade, pagina 9). A Ă 
Pon Mihalache cunoştea acest trecut IaspăimauiAor 
din povestirile bătrânilor satelor, din baladele populare, 
din tabloul pe care îl face Nicolae Filimon în “Ciocoiii 
vechi şi noi”, din condiţiile grele care le avea țărănimea 
chiar înainte de 1907. ea it 
Cunoaşterea trecutului de suferinți a țărănimii din câr- 
ţi a aflat ecou puternic în sensibilitatea intelectualilor 
români, dar această cunoaştere nu poate avea aceiaşi 
adâncime, ca acea trăită de un copil de ţăran. Ce sguduit 
am fost când am citit la biblioteca Academiei române 
cartea lui Golescu (Constantin Radovin din Goleşti), “In- 
semnare a călătoriei mele în anii 1824, 1825, 1826”, dar 
emoția simțită nu poate fi de aceiaş intensitate cu a ce- 
lui care, fiu de pălmaş, a trăit în lumea necăjită a sa- 


telor. 


Ă ue , în fat 
lu-i-se tensiunea interioară. cu o de du- 
Tere, ca o mască tragică, revăd Camera aSeelds dios 5) 
concentrată atenţie. Rar câte o întrerupere de pe băncile 
socialiste; glasul strident al lui Ghiţă Cristescu, ţâşnea 
fără ecou în tăcerea Camerei. Il întovărăşea din când 
în când câte o frază neterminată a lui Dunăreanu. De- 
putaţii liberali își potriviseră atitudinea după aceia a 
şefului care, tăcut, nemișcat, asculta atent această ma- 
nifestare a sentimentelor gândurilor ţărănimii. Deputaţii 
partidului naţional erau uimiţi de această elocvenţă care 
folosea cu o rară siguranţă un vocabular așa de bogat, 
care contura ideile, da frazelor o cadență clasică, 'Țără- 
niştii erau fermecaţi. Intreruperile îi enervau, cum îi 
enerva şi pe naţionali, cari repetau: “s'auzim, mă rog”. 

In 1892 marea poetă italiană Ada Negri era o biată în- 
văătoare întrun sat obscur din Lombardia. Trei ani mai 
târziu, apărea volumul de poezii întitulat “Fatalită”. Dela 
o zi lă alta Ada Negri devenea celebră, unanimitatea cri- 
ticii o proclama primul poet al Italiei. Fată din popo: 
mama ei o biată lucrătoare săracă, muncea într'o ţes: 
torie şi din ceiace câstiga, rupându-şi dela gură, gi-a cres- 
cut fata. Această existență umilă, eroică, afla în “Pata- 
lită” o expresie lirică, care comţiona prin autenticitatea 
emoţiei, prin simplitatea plină de farmec a versurilor. 

Imi amintesc vereurile în care Ada Negri evoacă pei- 
sajul trist al fabricei în care “o mie de femei se istovesc 
muncind. De unsprezece ani este acolo şi se îndarjeşte 
să lucreze. Mâna ei nervoasă aleargă sprintenă la suveică 
şi vocea înalta, puternică a furtunii de fier care mugeşte 
în jurul ei nu o n Ea este ostenită câteodată, aga 
de ostenită! Dar fruntea ei brăzdată se lumineaza și se 
ridică cu hotărire. Pare că spune: Mereu înainte! Vai, 
ce nenorocire dacă ar cădea bol ă, dacă ea nu s'ar pu- 
tea întoarce la lucru; o, nenorocita de ea să nu i se In- 
Vample niciodată! Ea nu trebuie, ea nu poate, Fiul ei, 
imensa mândrie a mizeriei ei, fiul ei studiază”. Dacă pu- 

nem în locul unei lucrătoare într'o fabrică de uturi 

un țăran pălmaș, încovoiat pe coarnele plugului. avem 
Foaia mă e iti, bit la ri 

„de estinului, Negri, asculta 804) e 
copilăriei şi le dădea glas în versurile ei, Ion Mihalache, 


a, i deveniseră organice ca respiraţia, ce bătăile de 
Când a terminat, a urmat o tăcere, ca dup ce sa 
sfarsit o simfonie şi apoi furtuna aplauzelor unei majo- 


îm 
ar fi 










ION MIHALACHE 


Călineşti. Dela Topoloveni la Dobregti este o distanţă de 
90 kilometri. In satele pe care le străbăteam, țăranii 1 
aşteptau. Cobora din trăsură şi explica, exact ca şi când 
ar fi fost în faţa elevilor, cauzele căderii dela guvern, 
economia legii împroprietăririi, necesitatea ca ţăranii 
prin votul lor să arate că ei ţin ca această lege să se în- 
făptuiască. Frazele lui erau scurte, virile, evita adjecti- 
vele şi căuta să dea expunerii o cât mai mare obiectivi- 
tate; se adresa Judecăţii, nu pasiunilor. Intre Ion Miha- 
lache şi ţărani era un fel de comunicativitate familiară, 
deaceia cuvântările lui în această propagandă nu aveau 
o factură retorică, erau mai mult o înşiruire de fapte co- 
mentate pe înţelesul ţăranilor şi care sfărgeau în câteva 
sfaturi viguros exprimate. In vorbă, în gest, acel natural, 
acea lipsă de poză care în olitică, exact ca şi în viaţă, da 
adevărata msură a omului. Şi dealungul a treizeci şi 
mai bine de ani, Ion Mihalache a rămas acelaş; nu a 
cabotinizat țărănismul, nu l-a trivializat printr'o dema- 
gogie pe căt de facilă, pe atât de re tii Totdeauna a 
avut o ţinută demnă, vrăjmăşind stilul umflat, gestul 
teatral. Țăranul român, în general, şi mai ales omul de 
la munte, nu este declamator. F 

Sărbătorile Paştilor au fost o încântare. Veniseră, ca în 
toţi anii, rudele, învățători şi preoţi, în portul lor țără- 
nesc. Veseli, comunicativi; Mihalache era fericit că regă- 
sea mediul în care-i plăcea să trăiască. Părintele Dumi- 
trâchescu şi coana preoteasă—părinţii doamnei Mihala- 
che—căutau să ghicească din privirile oaspeţilor dacă au 
vreo dorinţă sau dacă nu lipseşte ceva. Toată căldura, 
gingăşia ospitalităţii româneşti o simţeai cuceritoare în 
casa dela Dobreşti. Părintele Dumitrăchescu avea un sac 
plin de snoave care nu se mai sfârșea şi un dar de a le 
rosti, că râdeam cu poftă. Politică? Nimeni nu a adus în 
discuţie alegerile sau schimbarea guvernului, aveam im- 
presia că Ion Mihalache se bucură că a scăpat de năpas- 
ta de a fi ministru, cum se bucură ţăranul când se libe- 
rează de uniforma militară. Deodată un văr al doamnei 
Mihalache, spuse: “Staţi fraţilor, de ce n'am primi şi pe 
oaspeţii dela Bucureşti în societatea “Doda”?-—Sigur că 
trebuie să-i facem membri, răspunse încântat de propu- 
nere Ion Mihalache. 

Şi ni s'a explicat ce este societatea “Doda”: un cor bi- 
zar, în care fiecare cânta ce voia. La un semn al părin- 
telui Dumitrăchescu, care conducea corul, începu o învăl- 
măşeală de cântece care îşi disputau predominarea. 
Unui cânta “Auzi valea cum răsună”, altul “La arme”, 
“Pe-al nostru steag e scris unire”, “Deşteaptă-te româ- 
ne”, “Răsai lună mai devreme”, “Râulet cristalin”, “Cio- 
bănas dela miori”, “Ana Lugojana”. Şi se cânta cu mult 
foc, fiecare pentru sine, indiferent de ce cântau ceilalţi, 
o lezăuargă anarhie sonoriza 'ostenit, corul 






, e 









zi 





a, 








April 

2U de ani ne coana, Preoteasa. aa 
a —n as! 

u s'a stins în cine ştie ce temniţă ! 


găsesc atât pe Mihalache cât şi pe coana Niculina nes- 
chimbaţi; măririle nu-i desrădăcinaseră, nu le schimo- 
nosiseră sufletul; mereu aceiaşi, de o demnă neschimbare, 
fideli lor înşişi. Şi rămăsese neschimbată şi casa, aşa cum 
o lăsase părintele Dumitrăchescu.., 

Venirea la guvern a generalului Averescu şi alegerile 
din Mai 1920, constituiau o piatră de incercare pentru 
partidul ţărânesc, 1 se svăriea invinuirea că apariţia 
acestei organizaţii politice se datoreşte abţineri dela 
alegeri a Ligii poporului, candidaţii partidului țărănesc 
prezentându-se alegătorilor ca reprezentanţi ai generalu- 
lui Averescu. Era un grăunte de adevâr în această învi- 
nuire, dar nu abtinerea generalului crease o mistică ţă- 
rânistă care a existat în rândurile intelectualilor în 1919. 
S'ar putea spune că în tranşee s'a format o disponibili- 
tate afectivă pentru țărănime şi o ostilitate faţă de clasa 
conducătoare, Aceasta stare de spirit s'a proiectat poli- 
tic sub forma mitului Averescu. Este util ae a aminti că 
marele general era fiu de ţăran din Sudul Basarabiei. In 
judeţul Roman există un sat Avereşti şi—probabil—un 
strămos al generalului se va fi aşezat cândva în judeţul 
Cahul. In 1817, Al, Averescu a intrat voluntar—avea doar 
18 ani—într'un regiment de călăraşi. Născut în 1859, Ale- 
xandru Averescu a fost sortit să fie primul mit al Româ- 
Rică Mari. 

ldeia unui partid țărănesc era mai veche şi a aflat în 
atmosiera trangeelor climatul favorabil, RER ati alegerile 
din 1919 1olosise cu succes eroarea abţinerii săvârşită de 
generalul Averescu, dar nu se poate ahirma că partidul 
Vârănesc a fost o simplă derivație a curentului averescan. 
ŞI veriticarea sa făcut în alegerile din 1920, când parti- 
aul țărănesc a isbutit să-şi aleagă mai mult de jumătate 
din deputaţii pe care-i avusese în guvernul disolvat. La 
Muscei a ieşit întreagă lista de candidati propuşi de Ion 
Mihalache. Semnificativ: partidul liberal nu a isbutit să 
obtină mai mult de 12 locuri în Cameră faţă de cele 48 
ale partidului țărănesc, Nu se mai putea contesta exis- 
tenţa reală, independentă de mitul Averescu, a partidu- 
lui țărânese, Exista un fel de voită miopie a majorităţii 
vamenilor politici de a accepla realitatea unui politic, care 
le incurca socotelile, ŞI apariţia unui partid fisaneai in- 
curea prea multe socoteli, atăt politice cât şi economice, 
Şeful partidului țărănesc? Un simplu invâţător, fără 
nici o aderenţă cu clasa conducătoare, produs al sfărâ- 
mării marii proprietăţi şi a votului universal. Peste Nis- 
alințieă procesul revo- 
a 

i 







e care pregătise atmosfera 
5 cea unea alupilor 
spi radicalism 

pira înerede- 
dela 

„m 


ATEI RI 


publică şi ceva mai grav, începutul formării unei cons 
uiinţe de clasă. Am asistat la o încercare de a se 

ge aceste concluzii pe care le - 
gerilor, „Muz se mb, putea, Arigefă, BAICal, Averet pitic 
a explica apariţia partidului țărănesc ca partid de cla- 
să. Atunci s'a găsit o altă explicaţie: semnul partidului 
care fusese ingenios ales: secerea. 

Pentru a se înlesni orientarea alegătorilor—foarte 
mulţi neştiutori de carte—sa fixat prin decretul-lege 
din 14 Noembrie 1918, Dar dpi printrun alt de- 
cret-lege din 22 Decembrie 1915, privitoare la semnele 
electorale, Decretul-lege electoral se extindea asupra ye- 
chiului regat şi a Basarabiei, In Transilvania, Consiliuj 
dirigent a decretat în 1919 regimul electoral, scrutinul 
nominal cu majoritate absolută, In Bucovina s'a folosit 
sistemul electoral al vechiului regat. Fiecare partid 
conform. decretul-lege Brătianu, avea un semn electo, 
ral; naţionalistii-democraţi (N. Iorga, Cuza), aveau coa- 
sa, liberalii crucea, socialiștii două ciocane, ţărănişti 
secerea, averescanii steaua. Succesul partidului țărăne: e 
în alegerile din 1920 prezidate de guvernul Averescu == 
fost atribuite semnului electoral, în judecata celor cari 
refuzau să accepte existenţa unui puternic, real curent 
al unui partid țărănesc, acest semn, “secerea”, ave 
pentru ţărani valoarea vrăjitoredscă a unui tetig. în 
alegerile din 1922, prezidate de Ionel Brătianu, arti 
dul țărănesc—fuzionat cu cel din Basarabia condus de 
C. Stere şi Pan Halipa—obţine 184 7 din voturi şi 
10,8 % din mandate, iar partidul poporului al general 
lui Averescu, numai 8,60 %, din voturi şi 2%, din ma 
date, verificându-se realitatea ţărănismului. a 

Partidul liberal avea prilejul să-şi amintească de ceia- 
ce le profetizase conservatorul Constantin C. Arion, cari 
într'un discurs rostit în 1914 combătuse reformele co. 
legiul unic şi pre eLEC taia țăranilor—propuse de 
Rose „iile, i tii deslănţuiţi PEPE uite, adresa 

—nu-l deslănţuiţi numai otri 
poporul deasemenea, vă Va mătura. Credeti că ri 
cata RE aanlu nu sunteţi şi dvtră o clasă privilegiată 


și că iubirea pentru dvstră ini fr tie 
nişiţi, poporul zi a MONauză „are rădăcini adânci Fiţi li- 
arti 


ul conservator a murit în 1919 i i i 
beral a continuat să existe datorită inpoi za 
Score tă acea case avea un ascendent hotăritor 
) Ferdinand, caracter subred şi 1 

dominat de regina Maria. Dar acest ie e 
fi fost suficient: se completa prin cani icita o i 
Barbu Știrbey, cumnatul lui Ionel Brătianu. 

Epic, apariția unui partid țărănesc ca partid de 
placi Era „antet, ză. Iipire a serioasă îngrijorare marei 

ul 

protecţionist, inevital! E fleavolta decă rub niz e ia 
Partidul lib trând and 

















Du , 

ul şi cooperati i 
săriţi, nu ere pe £lor, Sate îi 

nu uitau că Mihalache iniţiase lupta Impotriva lui I0- 
nescu-Lungu—haretist liberal—şi I. G. Duca îsi amin- 
tea prea bine de polemica N. Iorga—I. Mihalache în ju- 
rul ideiei partid țărănesc partid de clasă, La îndemnul 
lui N. Iorga de a se ralia salidarităţii naţionale a tutu- 
ror claselor sociale, Ion Mihalache răspunsese prin “Vre- 
mea nouă”: “Această solidaritate de clasă nu era po- 
sibilă fără să se fi distrus actualul echilibru social”. Era 
un răspuns cu un accent neted revoluţionar dat în Fe- 
bruarie 1913. La care N. Iorga, căutând să lămurească 
spiritul partidului naționalist-democrat, replica prin 
“Neamul românesc”: Noi nu căutăm să substituim clasa 
țărănească naţiunii întregi”. 

Existenţa unui pierade partid țărănesc ca partid de 
clasă nu putea fi, în raport cu interesele marei burghezii, 
decât un partid agrar, apărând interesele plugarilor 
împotriva intereselor burgheziei industriale în formaţie. 
Impotriva protecţionismului industrial practicat de li- 
berali se opunea P. P. Carp apărând interesele agricul- 
turii, în 1911 reprezentată prin marea proprietate. Po- 
litica agrară a partidului conservator putea fi combă- 
tută cu succes de partidul liberal, ca politica interese- 
lor latifundiarilor. Dar cum mai Bulei ti combătută 
atunci când această politică agrară era susțitunută de 
un partid țărănesc cu o puternică armatură ideologică? 
Ideia ţărănistă corespundea unei stări de spirit oare- 
cum confuză a țărănimii şi destul de clară a intelec- 
tuali. Am putea spune, o stare de spirit cu o nuanţă de 
culpabilitate față de obijduita clasă țărănească din rân- 
durile cărora erau ieşiţi cei mai mulți. Această stare de 
spirit a intelectualilor se manifesta adesea cu o pate- 
tică sinceritate în discursurile rostite în Mai 1917, cu 
PRE desbaterilor reformelor, la Iaşi, în parlament. 

ake Tonescu revendica meritul generaţiei lui de a rea- 
liza “cea mai largă, mai curajoasă, mai fecunda dintre 
revoluțiile legale. Recompensa noastră individuală? Nici 
una”... “Avem curajul să ne decapităm cu ropriile 
noastre mâini pentru generaţiile viitoare”. Lucid, ca în 
toate judecăţile lui polițice, Take Ionescu vedea clar în 
reforme un act de consecinţe revoluţionare în ce pri- 
veşte structura politică şi economica a Statului român. 

Barbu Delavrancea, conservator, făcea aceste mi 
turisiri, pentru a. Ca de ce susține reformele: 
SI orice aşi face, orice aşi crede, simt că am țâsnit din 
straturile adânci ale acestui popor, din mulțimea rab- 
datoare, din vitregia vremurilor din. masa țărânească 
A şi N painieă Eu sunt de-al lor şi fatal ţi iubesc, 
i ar fără să vreau. In mine se strâng toate suferințe- 
secolelor trecute, suferinţi cere ies ca să le dau, în 
acest moment, glasul pe care pot să le dau”... “Eu nu 

racehus să aibă Ela să spuni 
şi nu mor decât spre a spori 








de mare 


Dar 


ION MIHALACHE 


ce pentru popor. De această stare de lucruri toți sun- 
tem responsabili... Şuntem toţi responsabili, noi cetăţ- 
enii luminaţi şi instruiți, avocaţi, ingineri, profesori şi 
alţi Români conştienţi că n'au făcut nimic pentru a opri 
această monstruoasă opera de tiranie şi de corupție a 
vieţii noastre publice... Dimpotrivă, prin mijloacele prin 
care noi am exercitat drepturile noastre politice, noi am 
creat, susținut şi desvoltat toată puterea oligarhiei... sa 
luăm drumul larg al căinţii şi al pedepsei, să uităm 
trecutul şi să ne gândim la viitorul poporului nostru 
inocent şi martir”. zi Bl 

Ori partidul țărănesc urma să dea o formă politică 
acestei generale stări de spirit a intelectualilor, pe care 
a Yom regăsi în literatură redată în romanul “Intune- 
care” de Cezar Petrescu, Caracteristic, romanul a fost 
scris în 1922, 

După alegerile din Mai 1920, nimeni nu mai putea 
contesta existenţa partidului țărănesc în vechiul regat 
şi Basarabia ca cea mai puternică realitate politică. O 
alegere parţială la Arad, în acelas an, la câteva luni 
după alegerile generale, avea să semnaleze expansiunea 
ideiei unui partid țărănesc ca partid de clasă, şi din- 
colo de Carpaţi. Intro zi s'a primit la redacția ziarului 
“Tara nouă”, o telegramă din Arad, prin care un grup 
de ţărani cereau ca un “domn redactor” să candideze 
în. numele partidului țărănesc. Ion Mihalache şi-a dat 
consimțământul, deşi era cu totul sceptic în ceiace pri- 
veşte rezultatul. Toată redacţia era convinsă că a cân- 
dida la Arad unde partidul naţional al lui Maniu avea 
pe Ştefan Ciceo Pop, pe Mârşeu, era un act politie ne- 
chibzuit, ştiindu-se anticipat rezultatul negativ. Nimeni 
nu a voit să accepte propunerea. O altă telegramă, vă- 
zând că nu se primeşte nici un răspuns, anunţa trimi- 
terea banilor necesari pentru drum. Şi ca nu mâhnim 
pe ţăranii arădani, am decis să-l designăm pe Ion Flo- 
rea. Era omul de serviciu al redacţiei, un ţăran isteţ din 
Argeş, pe care îl avusese în companie Ion Mihalache. 
Puncţia pe care o îndeplinea Ion Florea? Ne cumpăra 
țigări, ducea manuscrisele la tipografie, lipea adresele 
la ziare pentru abonaţi. Un flăcău voinic, veșnic surâ- 
zător, auzea costumul țărănesc totdeauna curat. 

După trei săptămâni, rezultatul ne-a buimăcit: acest 
candidat necunoscut, fără nici o calitate care să-l im- 
pună atenţiei alegătorilor, fără să fie susținut de un 
partid organizat, a întrunit îndoitul voturilor obţinute 
de Eni sin partie aut naţional. 

Era un avertisment şi Iuliu Maniu l-a înţeles. Ideia 
unui partid țărănesc ca partid de clasă, nu se putea des- 
volta în Transilvania şi în Banat decât în dauna parti- 
dului naţional. Cu atât mai mari posibilități de pătrun- 
dere avea această ideie a unui partid de clasă, cu cât 


tărănimea de dincolo de Carpaţi era politic. mult mai 
evaluată decât țărănimea din vechiul regat si Basarabia 





toate judeţele. Partidul naţional repre- 
zenta burghezia românească, deci trebuia să apere îm- 
potriva unui partia al clasei ţărăneşti. 

Va urma. 


SUB BOLTA COZIEI 


Şi singur stând în rugă domnitorul 
şi frământa la miezul nopţii visul. 
In straiul lui sengemăna covorul 
Cen purpură'mbrăcase paraclisul. 
Un sfeşnic lângă el ţinea veghere 
Şi jar la mâini îi tremura'n găteli... 
Parcă vorbea sub tainica tăcere, 
Că sfinţii-l ascultau din zugrăveli... 


“Ci, Doamne'n semn că'n Tine mi-i comoara 
De pururi fiitoare strălucire, 

Yo, ce pre nume Mircea-mi zice ţara, 
Ti-am ctitorit aiastă mânăstire; 

Căn luptă mi-ai fost stâlp şi-ajutorinţă 
S'ajung sub vrerea Ta întemeiat, 

Mi-i martor Oltul câtă nevoinţă 

Să'ndur, până la Tine, mi-ai fost dat. 


Moşneag ce sânt, în mine simt stejarul... 
Ci, Doamne, fii slăvit că sânt aşa; 

Mi-i neamul mic dar știe'ntreg hotarul 
Că port în mine rădăcina Ta. 

Urmaşii mei, lucrări plăcute Ţie, 

Că mâine'n calea lumii Te vor scoate, 
Le-ajută Doamne rostul să le fie 

Ogorul Tău cu roade luminate. 


Astfel sub bolta Coziei, Prea Sfinte, 
Mi-am zidărit aci spre Tine cheia, 

Că neschimbat aflatu-mi-am în minte 
Credinţa-mi ne'ndoiţă,.. Şi deaceea 
Dă-mi, Doamne, ziua Ta cea ne'nserată 
Si Duhul Tău în veci neveştejit 

Să-mi fie faptan ţară fără pată 

Şi cugetul in Tine prea smerit...” 


In straiul lui 
ta că 
Un inea re 
jar îi tremura 
i îseiate din zugrăveli 
4 li La LON 'ŢOLESCU 


CARPATII 


= U fără un grăunte de ezitare încerce să 
ofer generaţiei de azi un portret al 
lui P. P. Carp. E un act de curaj. Dar 
socotesc că e şi un act de dreptate. 

Acest trufaş boier moldovean era 
socotit chiar pe vremea lui drept un 
autentic “reacţionar”, ca un adversar 
încăpățânat a tot ce numim azi ideal 
democratic. Pentru vremea lui de acum 
vreo 70 de ani, ideile lui erau onora- 
bile. Simpatice nu. Numele lui a ră- 
mas însă legat mai ales de faimoasa 
lui declaraţie din Consiliul de Coroană 
din August 1916, când s'a opus cu o rară violenţă la în- 
tarea noastră în acţiune şi când a declarat că doreşte 
înfrângerea armatelor române! 

Dar timpul trece. Iar dela moartea lui Carp în 1919, 
părăsit şi uitat, au trecut 40 de ani. Câte evenimente, 
câte răsturnări de lucruri şi de idei în acest răstimp! 
Vexificându-ne credinţele de atunci, credinţi ce nouă ni 
se păreau atunci adevărate dogme, verificându-le onest 
la lumina zilelor de azi, portretul lui Carp dobândeşte 
un relief neaşteptat, Şi îndeamnă la reflecţii... 





OUSESE născut la moşia părintească din Țibăneşti, 
FE judeţul Vaslui, în 1837. Era fiul răzeşului vasluian 

Carp-originar din Lungul, din veacul al 17-lea-afir- 
mă N. Iorga, care l-a vizitat odată la moşie. “Mi-a făcut 
marea cinste—afirmă istoricul—, de a mă aştepta la 
gură şi într'o boierească trăsură care purta o coroană 
princiară, fiindcă boierul credea a fi găsit “îndepărtate 
şi înalte legături”, am pornit-o spre conac.” 

Carp n'a cunoscut deci nevoia de a munci. Studiile şi 
le-a început în Germania, la Bonn, trăindu-şi viaţa de 
student în plin. Se încrisese în dinamica societate stu- 
denţească “Borussia”, îi purtase uniforma şi sabia. De- 
venise un autentic “junkăr” nemţesc. 

Se reîntoarce în țară sub domnia lui Vodă Cuza. De- 
butează la Iaşi în literatură. Traduce din Shakespeare 
pe Hamlet, Otello şi Macbeth, iar după căderea lui Cuza 
fondează cercul “Junimea literară” din care mai apoi 
făceau parte Titu Maiorescu, N. Gane, G. Panu, C. Ne- 
gruzzi, V. Pogor, D. Aug. Laurian, ba chiar M. Emines- 
cu şi Ion Creangă. O pleiadă de talente care a făcut 
epocă. Il tentează însă politica. E trimis la Paris de gu- 
vernul lui Ion Brătianu tatăl, ca secretar al “agenţiei 


nomatre diplomatice”. Ţara noastră nu avea Incă drep- 
tul de a avea legaţi ata mult. Fevine ln Bucu 


ti ond z prin care 












foarte si mp ministru de ext % 
Ton Brătianu îl trimite “agent diplomatic” la Viena, 
Berlin şi St. Petersburg. Avea pe atunci 34 de ani. 

Carp se găsea atunci la răspântia vieţii. Europa era 
dominată de politica lui Bismarck, celebrul cancelar de 
fier. După o serie de succese politice, grație cărora Bis- 
marck realizase unitatea Germaniei, iată-l în 1870-71 
invadânăd Franţa şi intrând victorios în Paris. Era fi- 
resc ca Bismarck, “junkăr” şi el în tinereţe ca şi Carp 
la Bonn să impresioneze adânc pe răzeşul dela Vaslui 
şi să facă din el un admirator necondiţionat al marelui 
German. Carp se fixează. In politica internă devine con- 
servator autoritar iar în politica externă leagă desti- 
nele ţării de Germania. at 

Dar nu numai doctrina firesc autoritară a Cancela- 
rului încruntat şi poruncitor a modelat mentalitatea lui 
Carp. In epoca tinereţii sale o pleiadă de scriitori ger- 
mani de mare răsunet pledau o nouă teorie a Statului. 
Bluntschli îndeosebi, cu talent şi claritate pleda cauza 
Statului atotputernic, iar alți mari profesori pledau prin- 
cipiul “autoritate nu majoritate”. Putea oare tânărul 
Carp să rămână rece şi la doctrina catedrelor şi la as- 
censiunea vertiginoasă a lui Bismarck căruia îi reu- 
şea tot? 

Conservatismul în cele interne şi ataşamentul întreg 
la politica externă a Germaniei devine crezul întregei 
sale vieţi politice. 

Pentru realizarea convingerilor sale politice, Carp tre- 
buia să facă parte dintr'un partid. Din care însă? 

Ezitarea nu putea fi insă la el de prea lungă durată? 
Nu se putea ralia decât unui curent de dreapta. Aşteap- 
tă totuşi un eveniment propice, care nu întârzie. Căci 
în fine bătrânul I, C. Brătianu cade, după 12 ani de gu- 
vernare. Şeful conservatorilor, Lascar Catargi, ia pute- 
rea şi oferă lui Carp, ministerul de Domenii. > 

La acest departament, el s'a ilustrat repede. In admi- 
nistrarea averii Statului el a adus toată pregătirea şi 
cunoasterea problemelor economice ce-l caracteriza şi 
toată grija unei mospainăril corecte din care gonise re- 
pede solicitările parti e ce caracterizaseră regimul bră- 
tienist. 





P. P. CARP 


- nescu, 





de CC. XENI 


Carp era un original, un om cu multe ciudățenii. Nu 
udmitea superioritatea altuia, Era ironie, usturător în 
glume, rigid, fără nuanţe şi fără indulgente. De Lascar 
Catargi, setul său de guvern, spunea că e “un prost cins- 
tit”, de Alex. Lahovari, “un îngâmtat impulsiv”, de Can- 
tacuzino-Nababul, alt sef al conservatorilor, “un sac de 
bani şi nimic mai mult”, de Ionel Brătianu, “fiul lui 
taț'su” şi aşa mai departe. Greu de trăit în casa altuia, 

De aceia iată-l pe Carp alcătuind un nou partid “con. 
servator-constituţional”, partidul -junimist”, cum îi zi- 
cea publicul. Un grup de personalităţi eminente, îl în- 
conjoară la început: Titu Maiorescu, AL Marghiloman, 
Nicu Filipescu, C. C. Arion, Delavrancea, P. Missir, Dem. 
Aug. Laurian, Th. Rosetti, Matei Cantacuzino, Stat Ma- 
jor strălucit dar fără ecou în opinia publică. Carp rece, 
mândru, incapabil de a încălzi inimile sau a face con- 
cesii, orator de parlament dar numai atât, era întrânt 
în toate alegerile. Iar când în 1907 apare şi noul partid 
“conservator-democrat” al lui Take Ionescu cu succese 
neaşteptate, cele două partide conservatoare, cel vechiu 
Şi cel junimist, îşi dau repede mâna iar P. Carp e ac- 
ceptat ca şef al conservatorilor uniţi. Visul său e reali- 
zat. Nu mai avea în faţa lui decât pe Take Ionescu. Şi 
lupta incepe. Epică, La fiecare alegere parţială succesul 
revine însă fără excepţie lui Take Ionescu, cald şi dina- 
mie. Ţara era cu el în mod constant iar în viaţa politică 
nu era nimic mai important ca această luptă fără odih- 
nă între aceşti doi oameni superiori. Un lucru devenea 
însă din zi în zi mai clar: că pe când Take Ionescu câş- 
tigase Ţara, Carp câştigase pe Rege* 

Carol 1 era un rege cuminte. Dar concepţia lui de gu- 
vernare era medievală, El credea sincer că un rege e de 
sursă divină, E1 nu da miniştrilor săi decât un deget 
când îi saluta, niciodată mâna întreagă. De curentele 
democratice ce-şi făceau drum avea o detestabilă părere. 
Popularitatea unui om politic era un semn demagogic de 
mediocritate. Partizanul ideilor lui Carp pe toată linia. 

Carp era de aceiaşi vârstă cu regele—aveau atunci 75 
de ani amândoi şi amândoi adăpaţi fireşte la cultura 
germană—, Take Ionescu era la polul opus. Şi iată că 
spre surpriza generală, demisia guvernului Ionel Brătia- 
nu obligă pe suveran să-şi declare alegerea. Şi alegerea 
Tavorize pe Carp! Iar România e turburată de peni- 
ri controversă între Ţară şi Tron. Asta în Ianuarie 

E locul să vorbesc aici de o întâmplare cunoscută de 
puţini, dar care zugrăveşte de minune firea şi caracte- 
rul original ce caracteriza pe Carp. Când regele sia de. 


cin d sa. = 
batea PP Ea oSaEB:, A pmaaat „pe acesta săi mncerce 


= e e 
comun. ZIS şi făcut. Carp ia pentru prita act SI 









—Am venit Take, trimis de rege. El vrea să ne înţe- 
legem pentru o guvernare. Tu ştii bine că noi doi 
nu suntem făcuţi să ne înţelegem. Să vorbim deci de 
altceva mai interesant. ȘI - ză 

Take Ionescu, care îl cunoştea bine, nu păru surprins 
şi fi dete dreptate. Timp de un ceas ei vorbiră de agri- 
cultură, de Wagner şi de plăcerile călătoriei. 








N cadrul acestui succint articol, nu pot întra în deta- 

iile luptei politice care începe. Take Ionescu îşi dă 

mâna cu adversarul său, Brătianu, i împreună 
în nouile alegeri, Camera devine furtunoasă, elocinţa se 
cheltuieşte ca niciodată iar în Aprilie 1912 guvernul Carp 
e răsturnat. “ 

Printre maximile politice pe care le arunca Carp din 
când în când, în extazul partizanilor săi—pe cari îi tra- 
ta dealtfel drept “gugumani”—, Carp spunea că “pentru 
a guverna România e suficient să ai Regele şi Doroban- 
ţul”, adică Tronul şi Armata, care să învingă strada. Ia- 
tă însă că adevărul era altul: Carp avea şi pe Rege si 
pe Dorobanţ, dar nu sa putut menţine la putere. Altă 
maximă a lui Carp era; Românul se naşte bursier, 
trăieşte funcţionar şi moare pensionar. O auzeai repe- 
tată deseori şi nu se poate spune că era numai o glumă. 

Aşi releva însă violenţa luptelor parlamentare „din 
1911/8912, violenţă ce contrastă aşa de mult cu distinc- 
ţia protagoniştilor ce se înfruntau la tribuna Camerei 
şi în marile săli ale întrunirilor publice. Toţi bărbaţii 
eminenţi, cu creştere şi cultură aleasă, plini de talent la 
vorbă ca şi la scris, o generaţie ce forma podoaba. vie- 
ţii noastre publice. Ori ce armă era bună, chiar şi ca- 
lomnia. Şi cum în luptă se găseau trei tabere şi orato- 
rii cei mai calificaţi, e uşor de închipuit amploarea 
conflictului, E P008 A 

Chiar în plin Senat, Carp, de pe banca ministerială, 
n'a ezitat să arunce lui Ionel Brătianu o diatribă de o 
violenţă neobicinuită, care însă a îndârjit pe şetul libe- 
ralilor şi a făcut totul ca că-l răstoarne în scurt timp. 
“Voi aplica fierul roşu partidului dtale” se adresă el lui 
Brătianu. 


viaţa pahlici şi corect viaţa privată”. “Cinstit” era 
erile băncilor liberale, insă “corect”. în via- 
aia E Dea o aluzie directă la viața de familie a şe- 


i (Urmează pagina 3.) 





Li CARPATIA 


N tot acest timp, în opoziție ca gi în scurta jui şedere Zazzii căzuse. 
lg sea ae DP CARP SES SIE 
ai z - gi 4 : j 








i i fa urmată de cea mai neagră noapte. Un întunerie pro 
tară și politică se rezuma între pariament, unde venea 
a d faimosuii “Jockey-Ciub- din Calea Victoriei, încheiat de regele Carol 1 și de Ican C. Brătiami na De A mr Pre ri rr ap 
club select de mari proprietari de moşii şi de cai de găsit niciodată opunere în mici un partid politie, chiar Forza Piz pentra Unitatea Watirmali 
cure. Acolo seara, la f, urca treptele ca să-şi joace şi printre acei conducători politici a căror cultură şi le- Corp PE sitică a 2 e. i 
nelipatta |” eu câţiva prieteni de seama lui fături mu erau germane, 1. sfârsit apăsit de umbra cuvizitelor Îi usengetate. 
Cum île existenței nu-l cunoşteau Camp a avut o Unitatea naţională, visul Ardealului, trăiaa vii în îni- bamea Si uită 
viață calmă, gernină, consacrată meditaţiunii şi paria- Mille tuturor, dar ele ceda pasul ezisten- 


deocamdată 
ței noastre de Sta. Pe pa e trăiau deci 







până la Club, situat cam peste drum d în armonie cu credini tuturor. Dar iată deodată, din ZIT ARI: 
E ră ră eterne preiei chiar senin, întro zi de Iulie, cele trei fatidice E 
măsurat, cu privirea în Jag şi totdeauna singur. Mulţi ale Destinului, ca în simfonia a S-a a bni Betthoven 

se opteau şi se uitau dopă ei: Comu Petreche Căci mu lată războiul cel Mare din 1914. Toată iunea politică 


incremenită. O dilemă tragică se ridica inaintea ochilor 
noştri: me respectăm alianţa germnanc-ausţriacă sau O Tu- 
per, urmărind visul... 


Aici Carp. cu un curaj mmaral ce mu i se va putea con- 
testa niciodată, rămâne credincios politicii imi anti-rase 
şi rămâne rece ca o piatră la strigătul visului secular ce 
aducea însfârşit posibilitatea unei Mari Românii. Răs- 


şi adversari. originalitatea gândirii pa a = 

ironia verală A tie mare și grea. Cine a trăit acei ani nu va putea 
aa = mană pi Da ziua 2 = uita cum bătrânul boier mollovean infrunta hotărit şi 
mers era arhipi în incintă ca şi în toate tribunele rece toate atacurile, toate injuriile din dreapta şi din 


stânga, nesimţind lângă el decât rege. 

El pieca insă şi dela ideia că Bermrita e invincibilă. 
Şi nu era singur de această părere. Dar pleca probabil 
ș. dela ideia că dacă totuşi am lua Transilvania, ceiace 


a e Aa retorică Ei n A ar însemna desmembrarea Austro-Ungariei, atunci Ro- 
a ni d 3 de tribună. a introdus mânia ar rămâne singură în faţa Rugilor şi nu peste 
ă mulţi ani vom fi înghiţiţi. Ca mulţi oameni politici din 


Occident, el era un adversar convins al desmembrarii 


male: fără mici o jenă el se urca la tribună cu un pahar Austro-Ungariei. 
— hr pareri r.. De i ee | Joc de ipoteze! Conflict dramatic intre minte şi ini- 

































- “ mă... Germania şi Austria ne cer să intrăm cu ele în 
pe 2-a E por Aden ceia - Era i — e ga războiu, şi fără Intârziere. Regele Carol convoacă la Cas- 
tribuanei. Ur discurs peripatetie. Şi aşa, tot timpul o oră, telul Peleş Consiliul de Coroană. Carp rămâne de păre- 

: la el. s rea regelui și spune: -Triumful siavismului ar fi fatal 
fost adepta! apoi de mulţi oratori Goga și Duca făceau țării noastre iar curentele de opinie nu mă interesează”, 
la fel 
Dar expunerea lui dacă mu te incălzea—căci Carp şi 






ns să-şi permită față de adversari unele glume cari, nu 


sar fi trecut altuia imi aduc aminte ce veselie era 
i a 


spre 





i 


în 
răs- 
care 
avânt 


Şai 


EEE 


i pila 
RaRgiai 


ij 


aaa st done 





i 


i 
Pap 


îi 
aBERE 





QARPATII 


Li 





RUSINEA SFARTECARII 
EUROPEI 


de JUAN M. DE LA ALDEA 


UNT convins că atunci când umanita- 
tea a auzit pen prima dată de cu- 
vântul ciumă, şi i-a dat sensul vulgar 
de groază, un fior a străbătut toate 
popoarele dela un capăt al lumii la 
altul. A doua oară când a revenit acest 
flagel, s'au luat oarecari măsuri pen- 
tru a-l combate. A treia oară lumea 
a descoperit vaccinul şi începând dela 
a patra oară când flagelul a revenit, 
considerându-se imunizată, lumea ci- 
tea şi comenta ravagiile făcute de 
această teribilă boală ca pe un fapt 

divers ce nu mai merită altă atenţie în afară de aceia 
ce o dăm unor evenimente ce devin plictositoare, din cau- 

za frecvenţei lor. 

Intr'un cuvânt, se poate spune că lumea se insensibi- 
lizează, devine mai dură, conștiința umană devine im- 
permeabilă durerilor pe care nu le suportă direct. 

Terminându-se ultima încăierare mondială, acuma 
când s'a pierdut în depărtare ecoul ultimelor lovituri de 
tun, când sa risipit fumul ultimelor explozii şi s'au ri- 
dicat norii de praf dintre ruini, când ne-a fost dat să 
contemplăm noua înfăţişare a vechiului şi mutilatului 
nostru continent şi cinica lui sfârtecare, toţi acei care 
pretindem că avem o inimă care serveşte la ceva mai 
mult decât la împingerea sângelui în complicatul nostru 
organism, rămânem muţi, împietriţi de oroare. 


Toţi acei cari, în afară de această sensibilitate umană, 
am avut morocul să cunoaştem țari cari aveau să fie 
transformate în sclave cărora, ca o glumă sarcastică a 
lumii civilizate, avea să li se pună eticheta de “libere şi 
democrate”, devenim atât de înmărmuriţi, încât numai 
evidența unei realităţi deja acceptate de învingători a 
fost capabilă să ne facă să ieşim din tăcerea noastră şi 
să ţipăm din răsputeri pentru a formula cea mai neli- 
mitată condamnare. 

La început am fost mulţi acei cari am ţipat contra 
unei laşe stări de lucruri acceptată în mod tacit şi care 
lovea—cu tot caracterul liberatoriu şi just al conflagra- 
ției—în cele mai frumoase principii umane, acelea ale 
Dreptului natural: autodeterminare şi independenţă. 


Mai târziu numărul -intransigenţilor” s'a redus din ce 
în ce, pentru a ajunge să ne numărăm pe degete acei 
cari mai continuăm să ne svârcolim de ruşine şi de in- 
digna e Presa sau Radio-ul ne 
ca e moderne care se chcea- 












cuvenită invaziei contagiunii ceiace echivalează cu o si- 
nuci şi închizându-se se în mod egoist ochii şi ure- 
chile în faţa viziunii danteşti şi Ja țipetele victimelor 
sale lipsite de apărare. ariei 

In reflecţiile mele, ajutat de “logicele consideraţii ale 
momentului ie internațional”, nu pot înţelege cum 
sensibilitatea noastră umană sa inăsp până la punctul 
extrem de a vorbi de ţările “satelite” ca de entităţi fără 
suflet, ca de ceva care ne-a fost impus şi, în consecinţă, 
trebuie să admitem cu indiferență, căci în fond nu noi 
suntem autorii acestui abuz. 


Dar oare pasivitatea noastră actuală nu poartă în ea 
în mod i cit o Caplinizate vinovată, şi oare neliniş- 
tea. idealistă de ieri a fost deja contagiată de 

cismul comod care ne înconjoară? 

„Demuit am trăit într'o frumoasă țară liberă, bucolică, 
fericită, care se numea România. Inainte de a o cunoaște, 
imvăţasem so admir graţie frumoasei exaltări patriotice 
a uneia dintre Mişcările politice cele mai pure în esenţa 
sa, mai ascetice în viața sa şi cele mai eroice în ac- 
țiunea sa din câte mi-a fost dat să cunosc: Mișcarea Le- 
niz cunoscută deasemeni sub numele de Garda de 

» Nou falangiștilor, moartea fondatorului şi căpita- 
nului ei, ne-a i ad sufletele de durere prin paralelis- 
mul dintre această moarte şi aceia a lui Jost Antonio 
al nostru. Amândoi au fost două suflete mari, cari au 

- Sburat cu imensele aripi ale unei credințe indisiructibile, 
pesle o Patrie prăbuşită şi cari în nobilul şi dârzul lor 
efort au voit s'o ducă pe căile de glorie visate de inain- 
tasi, Primul a fost în mod ruginos asasinat de către paz- 
micii săi din ordinul ministrului unei monarhii care se 
clătina şi care căzuse în desuetudine, al doilea a fost 
pg pie Ja An0ă d 20 curtea unei inchisori de provin- 
ucigaş! uindu-le teamă de - 

zenta simpla sa existenţă, torta. în. aa a. pie 


Dar nici România cu frumoasa sa Mișcare Lepionară şi 


UR de plugari şi soldați cari neclint alun 
na pile eat Și ol Pop er ab a 
rarea libertăţii şi credinței procuri și. se tza titi 
> nici Bulgaria cu acei “ratniks” de disperat fa- 
natism anticoj Ă te legiuni de munte, care 
1n acel bastion bal- 


a A ae Arie are 
Tepataie” rămân "ie 
niciuna dintre aceste 





şi eu se pierde timpul 
a 


că, 


CAIN UNDE ESTE FRATELE TAU 


IN şi Abel erau fiii lui Adam şi Eva, 
Era REgA generaţie care nu cunoscu- 
se Edenul şi care trebuia—cum hotă- 
rise Duninezeu-, “cu multă trudă să- 
şi scoată hrana de toate zilele” şi, “în 
sudoare să-şi mănânce pânea”. 

Hotărind Dumnezeu că omul “în 
pământ trebuie să se întoarcă, căci 
din el a fost luat; căci ţărână e şi în 
țărână se va întoarce”, l-a supus tu- 
turor tentaţiilor şi păcatelor care sunt 
atributele lutului, 

Şi Abel era cioban iar Cain plugar. 
Şi Cain a adus lui Dumnezeu o “jertfă de mâncare din 
roadele pământului” iar Abel una “din oile întăi născute 
ale turmei lui şi din grăsimea lor”. 

Și “Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre Jertfa 
lui, dar spre Cain şi jertfa lui n'a privit cu plăcere”. Şi 
astfel a luat fiinţă primul păcat după cel originar: in- 
vidia. Şi după el, păcatul cel groaznic, fratricidul. Cain 
a zis fratelui său; “Haidem să eişim la câmp”. Dar pe 
când erau la câmp, Cain s'a ridicat împotriva fratelui 
său Abel şi l-a omorit. Şi Domnul a zis lui Cain: “Unde 
este fratele tău, Abel”. EI a răspuns: “Nu ştiu. Sânt eu 
pazitorul fratelui meu” Și Dumnezeu a zis: “Ce ai făcut? 
Glasul sângelui fratelui tău, strigă din pământ la mine. 
Acum blestemat eşti tu, isgonit din ogorul acesta, care 
si-a deschis gura ca să primească din mâna ta, sângele 
fratelui tău! Când vei lucra GIrAaOUL să nu-ţi mai dea 
bogăţia lui. Pribeag şi fugar să fii pe pământ”. 

Şi blestemat a rămas Cain şi blestemat va fi cât va 
trăi pământul, 

„Tot vechiul Testament ne relatează povestea lui Iosif 
şi a fraţilor lui, Iosif era fiul lui Iacov şi avea mai multi 
fraţi. Şi dintre toţi cel mai iubit de Iacov era Iosif. Pen- 
trucă-l iubea mai mult, Iacov i-a făcut lui Iosif o haină 
pestriță şi deaceia fraţii lui au început să-l urască. Şi 
ura a crescut şi mai mult când Iosif le-a povestit un vis 
din care reieşea că Iosif va deveni mai mare decât ei, 
ŞI i-au hotărit pieirea. Fiind singuri pe câmp, au hotărit 
să-l omoare, dar unul dintre ei, Ruben, i-a sfătuit să nu 
verse sânge, ci să-l arunce într'o groapă. Şi l-au desbră- 
cat deci de haina cea Ddeati şi l-au aruncat într'o 
groapă. Şi sau apucat să mănânce. Şi pe când mâncau, 
au văzut o ceată de Ismaeliţi ce veneau din Galaad. 
Iuda a sfătuit pe fraţii lui să-l vânda pe Iosif Ismae 
ților. Şi l-au vândut cu “douăzeci de cicli de argint Ismae 
liţilor, care l-au dus în Egipt”. ŞI apare astfel alt păcat 
D area. Deoarece Iosif a ajuns al tarzi mare dregă- 
n Egipt şi nu sa vărsat sân, vânzarea lui Iosif nu 



































“Testament nus 


iin. Deci Vechi i ematizează cu 
aceiaşi tărie vânzarea ca fratricidul. Astăzi Pia ini sunt 
aceia care ştiu cum se numeau fraţii lui Iosif, că Ruben 


a dat ideia ca Iosif să nu fie omorit ci lăsat într'o groa- 
pă şi Iuda cel care a dat ideia vânzării, după cum puţini 
vor fi aceia care si poaţă răspunde dacă Simeon şi Be- 
niamin au participat la vânzare sau nu. 

Dar iată că vânzarea este înfierată şi pusă pe acelaş 
sr cu fratricidul lui Cain, de Noul Testament. Vânză- 
orul se numeşte de această dată tot Iuda; cel vândut, 
Isus Christos. Pretul vânzării nu mai este douăzeci de 
sicli, ci treizeci de arginti. Noul Testament pune pe ace- 
laş plan uciderea fratelui de sânge, cu vânzarea invătă- 
torului, conducătorului, tovarăsului de apte, . 
Păcatul vânzării conducătorului, tovarăşului de luptă 
—Jratelui de cruce, în concepţia valaho-moldavă—, trece 
din Noul Testament în Istoria profana, exact pe acelaş 
plan ca şi uciderea fratelui de sânge. Vinzarea Jratelui 
de cruce este înfierată cu aceiaşi tărie de Istoria profană 
ca şi de baladale poporului nostru. 


.'.. 


N turburea Istorie a poporului nostru, vom găsi nume- 

roase, prea numeroase vânzări. Mai puţine până la 

1550 (dela 1504, data morţii lui Ştefan cel Mare tre- 
buie să se adaoge 50 ani în care Moldova a trăit o pe- 
rioadă de relatia linişte, graţie amintirii prestigioase 
şi înfricoșătoare a “Atletului lui Christ”), multe după 
a ci minus, de jâpzătali  pamatizați, Sp reia 
până le 1550, se datorește nu a unu - 
mente, cât, socatim A unei situaţii reale. Presiunile 
din afară, în pecial presiunea turcească, încep să devi- 
nă mai pronunțate dela această dată. Tronurile celor 
două principate erau date de Turci şi ticâloşii de pre- 
tendenţi au ut să. po paa/al cae: Figura care iese in 
reliet în domeniul supralicitării, este aceia a Doamnei 


u, 
Chiajna. En a fost ag care a început să cumpere şi 
pene tinte 7 
la aci ată nu a 
tism. isrri n - terra ȘI a 
e e la supralicitarea tronurilor ci am- 
Ce rege i rire şi iubirea de arginţi. Pe 
Chinina n'o interesa în special tronul Munteniei sau 
Moldovei, ci un tron oricare ar fi fost Nu exista pe 
atunci conştiinţa de Naţie românească şi de aceia nu 
202 pi ci nl 6 1, It ti 
ra! e Isi a româneas- 
a Chiajna nu era Cain, pentrucă Ion Vodă 
Armanul nu-i fusese nici binefăcător, nici conducător, 
E APE CE d Ay trai 
sugrumat si aruncai nstipațiile ei, ina 
nu avea să deţină rolul lu Cain. 
Pentru Vodă Cumplitul, rolul lui Cain avea să-l deţi- 
ni pârcălabul Ieremia Golia. 
Ion Vodă cel 








(gg i 


de N. 5. GOVORA 


şi scotiră să trimiţă la Alexandru Vodă oameni de ţe 
giuraţi, să-i spuie cum țeara toată nulu va, nice . fu 
(Neculai Costin), Acelaş hucru îl face Vodă Cum- 


i] prietenie, îl 
Şi pe evanghelie că îi va fi cre- 


Din cauza vânzărilor frecvente ale boierilor, 
tăiau şi ei cam des capete boiereşti. In afară 
neanu, cel care a scurtat 
a fost Vodă Cumplitul. Din 


ala 
e Juş- 
mai mulţi ticăloşi de Dai. 
această cauză, cei doi croni- 
lui, nu-i sunt favora- 


cari cari sau ocupat de domnia 
bili, în special Ureche. 





Ion Vodă Cumplitul. 


“Ion Vodă, după isbândă cu norocu ce au gonitu 
vrăjmaşii săi den țeară, se aşeză la domnie. Şi de'ntâiu 
la toate era pre voia țârei, eară mai apoi, pre taţi i-au 
covârşitu cu vrăjmăşia lui, şi cu morţi groznice ce făcea; 
că vra să ia agonisita tuturoru, nu cu altu meşteşugu, 
ce cu vărsare de sânge. Şi den zi în zi isvodia feluri de 
munci nouă; băgat' au în focu, de viu, pre Vlădica Geor- 
gie, de au arsu, dânduii vină de sodomie, auzindu că 
are avuţie. Aşişderea şi Mitropolitul Teofan, n'au vrutu 
hi eşitu întregu, de n'aru fi fugitu pren munţi, de groa- 
za lui. Temniţele pline de călugări; şi în groapă, de vii, 
au băgatu pre Veveriţă şi pre popa Cosma, şi pre Molo- 
deţ călugărul. Eară de pre boierii cei de cinste şi cei 
mai de gios, sabia lui nu lipsea, şi cu multe feluri de 
morți îi omoria, socotindu că mai vrednicu şi mai des- 
toinicu de câtu dânsul, nime n'au mai fostu. De lege 
iși râdea, că în postul cel mare s au insuratu, şi alte 

dcări de lege multe ca aceste făcea. 

Intre acele belituri şi morţi groznice, fără dumnezeire 
ce făcea Ion Vodă în domnia sa , şi nice de cumu nuşi 
aducea aminte va veni la celu de apoi, iată i-au venitu 
veste că lau mazilitu Impăratul, şi este dată domnia 
lui Petru Vodă, ce lau poreclitu mai apoi Şchiopul (la 
instigația greu susținută cu pungi de bani, a Chiajnei. 
n. n), Acest Petru Vodă era den ţeara Muntenească, 
fecioru Mircii Vodă. 

lon Vodă, dacă se văzu străinatu de mila Impăratului 
Turcescu (!), socoti ca să ţie țeara cu sabia...” (Ureche). 


(Urmează paaina 10.) 





O carte pulin cunoscuta 


din vechi duci de Făgăraş, în Tran- 


Vâcăreştii leac 
i Vi 


a satisfăcut şi,“ a cerut, cu 
. pri hrisoavele. Bine înţeles 


u este singura fabricantă de zen 

Ei, Ri Schaelfer a publicat un roman *L; le d'un 

prinj Fer- 

ioasă contribuţie documen- 
"tradusă şi publicată. 


P.Ş 


10 


UARPATII 





Deci Vodă Cumplitul a hotârit să se Impptrivească 
voinții TPutcilor, 3 adunat deci pe toţi ai lui ca și pe 


Câzacii câte-i venieră în ajutor, şi le-a expus hotărtrea 


“Aşa Ion Vodă âmplându pre toţi eu nădejde, cu Elasuri 
mari strigară, că lângă dansul voru peri toţi, cum s'au 
şi tâmplatu” (Ureche) E , 

Ureche ticearcă să ascundă vânzarea lui Golia: “Eară 
Ion Vodă dacă au înțelesu, cu toată oastea sa s'au por- 
nitu, şi au supusu oastea sub Tighinea, şi au trimisu o 
seamă de oaste a sa cu Ieremia Părcâlabul de Hotinu 
ca să apere trecătoarea Turciloru să nu treacă Dunărea. 
Ce cu greu este celoru puţini a oprire pre cei mulţi şi 
celoru slabi pre cei tari; că trecându ântâiu puscele cu 
Tanicerii şi cu pedestrimea să apere vasele, aceiaşi toată 
a-l-altă oaste Turcească au sositu. Unde, văzându Iere- 
mia Părcălabul că nu-i poate opri, s'au întorsu şi au 
datu scire lui Ion Vodă (Ureche) 

Adevărul îl restabileşte Neculai Costin: “Ieremia Pâr 
calăbul, mergându la Dunăre şi văzându în ceea parte 
atâta malțime de Turci oștiţi cu Pătru Vodă, el sau 
agiunsh pre-taină cu Pătru Vodă și au luatu 30.000 gal- 
bini de auru de la Pătru Vodă, daru; şi s'au făcutu că 
mu poate opri trecătoarea Turciloru, pentru mulțimea 
de oști ce suntu; și întorcându-se Ieremia Pârcilabul 
de la Dunăre, au aflatu pre Ion Vodă subt Tighinea, 
bătându cetatea Tighinei, şi-i spuse cum n'su pututu 
opri atâta mulțime de oști. Eară auzindu aceste Ion Vodă 
de le ieremia Părcălabul, că Turcii ântâiu trecuse tu- 
nurile cu Enicerii de preste Dunăre în această parte, 
Sau gătitu şi elu degrabă, strinpându oastea, au pur- 
cesu în tămpinarea Turcilor la Dunăre şi s'au tăbărâtu 
aproape de Dunăre” (Neculai Costin), 

Deci Golia jl vinde pe Vodă Cumplitul pentru 30.000 
de galbeni şi apoi vine să-l mintă pe domnitor. Oastea 
era prea mare spune el pentru a o putea el opri la tre- 
cerea Dunării însă mi tru toată oastea lui Vodă 
lar când începe lupta, Golia trece cu toată călărimea la 
Turci. Dar Dumnezeu l-a pedepit cum se cuvine pe el 

pe cei ce-l urmaseră în trădare. Turcii li pun în cap 

să lupte cu oastea lui Vodă litul care avea mul- 

tunuri şi i-a sdtobit. Când i-a t, Ion Vodă a stri- 
at: “Iată trădători”. Şi nu erau bătuţi numai din faţă 

i Şi din spate, căci Turcii i-au tratat ca pe nişte tră- 

în care nb se putea avea incredere. 

(ŞI dacă Ion Vodă era urit de boleri, era iubit de ţă- 





















CA 


Nemţi pentru a scăpa de jugul turcesc. Motivul pârii era 
foarte puţin patriotic: Bălăceanu voia ca pe tronul ocu- 
pat de Brâncovanu să se urce Gheorghe Cantacuzino, 
fratele saţiei sale 
Dar cel mai important Cain în viața lui Brâncovânu 
este spătarul Toma Cantacuzino, şeful cavaleriei mun- 
tenești. In preajma isbucnirii războiului dintre Ruşi şi 
Turci, Brâncovanu se instalează cu armata sa într'o ta- 
bără întărită, la Urlaţi. De aici putea să facă repede 
joncțiunea cu trupele reseşti în cazul când acestea ar 
fi intrat în Ţară şi era destul de departe de Dunăre, de 
unde ar fi putut fi atacat de Turci, Şi in aceste grele 
momente, Cantacuzino trece la Ruși, cu alţi 70 de boieri 
Şi nici de data aceasta motivul trecerii nu era patriotic 
Nu pentrucă Petru cel Mare era un Iimpărat “creştin”, 
trecuse Toma Cantacuzino Prutul. Neculce este catego 
ric în această privinţă: “cară elu au lăsat pe Brânco- 
vanulu Vodă, socotindu că a fi elu Domnu în ţeara Mun 
tenească, în loculu Brâncovanului Vodă”. Şi Cain, Toma 
Cantacuzino, “fiindu văru primare Brâncovanului Vodă, 
lu ținea Brâncovanulu Vodă ca pre unu fiu alu său, sil 
făcuse şi Spataru mare în ţeara Muntenească şi mr 
milă şi dragoste şi cinste arăta cătră dânsulu, ţiindutu 
mai în frunte de câtu pre toţi boierii săi” (Neculce) 
După înfrângerea Ruşilor la Stânileşti, vânzătorii por 
nesc la atac cu mai multă ardoare. Cei care aveau să-i 
dea lovitura de grație erau tot Cantacuzinii. Stolnicul 
Constantin şi spătarul Mihai Cantacuzino, îi )uraseră 
moartea. Dar nu pentru acelaş “moțiv” ca al celuilalt 
spătar Toma, adică “pentrucă un voia să treacă de parțea 
“creştinilor”, exact contrariul: pentrucă se dăduge 
de partea “impăratului creştin”, Petru cel Mare. Dar de- 
Sigur. acesta ca şi cel al lui Toma, era numai un pre- 
text. Motivul era altul: fiii lui Brâncovanu crescuseră şi 
le Imaseră locurile celor doi Cantacuzini, Și au săvârşit 
fapta cea mai groaznică; au predat Turcilor toată co- 
respondenţa pe care o purtase Brâncovanu cu Nemţii şi 
cu Rușii 
A patra zi înaintea Paştilor anului 1714, un oarecare 
apă Mustafa, soseşte la Bucureşti, înconjoară palatul cu 
soldaţi şi îl declară pe Brâncovanu mazilit. Domnitorul, 
ale cărui bănuieli fuseseră adormite tocmai de vânzători, 
aleargă la fereastră ca să cheme garda, Dar aceasta dis- 
păruse odată cu boierii care, aşa cum se spunea atunci 
“mâncaseră pita lui Brâncovanu”, Si în urma trăsurii 
care-l transporta la Constantinopol, poporul vărsa lacri- 


mi amare. 
Sfârşitul lui Prea cunoscut, ca să mai 
a ş TPI) 









































a > 
col sau chiar mai Tar, a 

văwate clipele cele mai dramatice. Aceşti oamenni par 
Bine ce atin, altei lumi, ireali, singulari, gate ce 
nu lţi. Deaceia nici nu sunt, nu pot 
fi înțeleşi de contimporani. “Eu nu sunt făcut nici pie. 
tru avere, nici pentru muiere” și “am îmbrăcat cămasa 
morţii”. sunt fraze pe care le-a pronunţat Tudor Vladi- 
mirescu şi care nu puteau fi înţelese de cei ce au aler- 
gat la chemerea lui. 

Tudor apare în viaţa poporului român. la o răscruce 
de veacuri. Intradevar. dacă se priveste inapoi, se ca- 
pătă impresia că poporul trecuse atunci 
printr'o iarnă grea şi dela Tudor înainte se capătă ima- 
ginea unei primăveri, când încep să se usuce noroaiele. 
să se sbicească drumurile. Toate virtuțile poporului erau 
în stare de amorţire, boierii români acceptaseră toate 
compromisurile pentru a-şi menține privilegiile, iar ță- 
ranii puteau fi asemănaţi cu nişte vite, în această stare 
de îndnbitncire ți aduseseră necazurile. Conştiinţă româ- 
nească? Dispărută de mult, boerii erau în curs de gre 
cizare. Resistenţele ce se mai opuneau puteau fi soco- 
tite doar ca nişte oaze in imensitatea unui deşert. Vlad 
Ţepes. Ştefan cel Mare. Ion Vodă Cumplitul. Mihai Vi- 
teazul erau figuri inghitite de noaptea timpurilor! 

Şi în acest intuneric, ţâşneşte o stea: Tudor Vladimi- 
escu. Revoluţia lui- 0 carat ază istoricii 
avut la inceput un caracter social: Vladimirescu se ri 

triva imphitorilor ţăranului, fără să facă deo- 
sebire naţionalitate în celace Piu i ali 
Denltfel, trebuia multă caznă, pe ru a găsi deosebiri 
intre unii şi alţii, adică între bolerii greci şi Români 

Era om ră n joi care trăise intre boieri dar nu uitase 

cei din mijlocul cărora se ridicase. Tudor, ca Avram 
ancu trei decenii mai târziu, era un iluminat. FI se ri 
Mirase pentru dreptate şi contra nedreptâții și ticdlogiei 


MUNTII SUFERINTEI 











Eteri voiau să se scape de jugul 
dna. toat lunea, aprinjinul fusese. Vindimireuea, “ea 


pare neinţeles la o examinare suj 
vă in Grecia voastră şi bai vi 


Greci şi că aceştia din urmă nu su de 
nărea. 


In întrevederea cu Ypsilanti, la întrebarea acestuia Coma 
tra cui se ridicase, Vladimirescu îl răspunsese dy voce 
de tunet: contra ticăloşiei. Iată de ce, deși istoricii nog- 
tri cataloghează revoluţia lui Tudor la Inceput socială 
şi mai apoi i a noi o vom socoti dela început până 
la sfârşit revoluție morala. 

Se ridicase contra ea şi ticăloşiei. Pe ambele 
le lovea acolo unde le întâlnea, deaceia multe din acte. 
le lui 253 greu de înţeles dacă nu se acceptă dela înce. 
put categorisirea făcută de noi. Să 

Cei care s'au strâns în jurul lui an fost Oltenii Exista 
un redus sâmbure de cunoscători ai meseriei armelor. 
printre care adevăratul militar era Tudor Vladimirescu, 
care fusese ofiţer în armata rusească în timpul război. 
lui din 1806, dar restul erau oameni de adunătura, Nu- 
cleul din jurv! lui, cunoscători oarecum în ale miliţă- 
riei îl formau pandurii care luptaseră sub ordinele lui 
Restu) pandurilor şi arnănţilor nu puteau fi socotiți sol- 
daţi, deoarece ei erau numai un fel de poliţie, ce aveau 
misiunea să urmărească pe hoți şi mai ales pe haiduci. 
Si celace mai rămânea forma o gloată informă care se 
ridicase doar pentrucă viaţa pe care o duceă, era impo- 
sibilă. Era normal ca pentru această adunătură, sensul 
revoltei lor să fie jaful Acest jaf dădea naştere la ne 
dreptăţi, aşa că foarte curând Vladimirescu a constatat 
că se revoltase contra nereptăţii peritru ajunge cel care 
o patrona, 

Dar nu numai căpitanii lui Vladimirescu nu aveau ni- 
mie comun cu meseria armelor—nu trebuieşte uitat că 
la acea vreme se crease o tactică de luptă. campaniile 





Tudor Vladimirescu, 


napoleoniene nu era departe in timp—dar în aceiaşi si- 
tuaţie se găseau şi eteriştii. Despre armata “Archi-ului” 
Ypsilanti, nu trebuieşte sa ne facem o părere strălucită, 


“Ypsilanti fertmarşal 
Ofițerii cei “mai mal 
e mai mari, 
”Covrigari şi plăcintari”, 


scosese cântecul. eternul Mitică al Bucureştilor noştri. 
Eteriştii lui Ypsilanti erau orăşeni şi țărani ca pandurii 
lui Vladimirescu, dar jaful era comun ambelor “arma- 
te”. Şi Ypsilanti nu sa arătat un bun conducător de 
oști. Din cele ce au urmat, se poate spune că la acea 
vreme, în spaţiul dunărean, a existat un singur şet mi- 
litar: Vladimirescu. Ypsilanti, cu toate gradele şi ono- 
rurile căpătate în armata rusească, s'a arătat cu mult 
inferior, din punct de vedere militar, lui Vladimirescu. 
Intr adevăr. după trecerea Dunării de către Turci, singur 
Vladimirescu a văzut bine situaţia. El şi-a dat seama că 
raportul de forte este infinit favorabil Turcilor şi a ho- 
tărit să se retragă spre munţi, să se întărească în mă- 
nâstiri şi să evite lupta, aşteptând desfăşurarea eveni 
mentelor. Ypsilanti şi cu a lui armată de Seti 
tărit să accepte lupta, bineințeles şetul ei, lipsind dela 
“celebra epopeie grecească” dela Lin ce 
talionul sacru” a fost nimicit, covrigarii şi plăcintarii 
împrăștiați iar şeful, Ypsilanti, a t că este mult mai 
nimerit să-şi pună ilustra persoană la adăpost, trecând 
în Ardeal 

După ce şi-a strâns Oltenii lui, Tudor Vladimirescu 
soseşte la Bucureşti şi-şi instalează tabăra la Cotroceni. 








vaia tru poporul | pa tru țărânimu 
dreptate pen ul, ru e 
y e furase, Având, ei 








su bhotărit alături de ei, insă întrun mod ce 
rficială. “Vol duceți- 
cu Turcii, eu de aici 
prea CĂ AN aa 334 ce ăata.: 
-a seama că nu-i spri pe 

să treacă Du- 


, ci să se în Muntenia. a 
A a ADD a e ilania, dna ae pain d ar 


tUrmează pagina 11) 


GARPATII 





intrat Tudor în Bucureşti, majoritatea boierilor mari au 
fugit iar cei rămaşi au trimis țarului o scrisoare, cerând 
să ocupe principatele, iar când a fost vorba de trimis 
scrisoarea Turcilor, boierii au semnat-o numai de frică, 
cum de frică au asistat la slujba religioasă. Până la 
sfârşit, Tudor Vladimirescu a fost nevoit să-i închidă. 

Un singur boier i-a luat partea cu trup Si suflet (Scarlat 

Grădişteanu) dar cu o rândunică nu se face primăvară, 

Boierii priveau cu admiraţie pe eterişti, dintre cari unii 
aveau uniforme făcute la Paris, ar fi admis ca domnitor 
orice liftă străină, cu condiţia să fie boier şi nu ţăran 
ca Vladimirescu. 

Dar marea tragedie a lui Vladimirescu, moartea, nu 
avea să-i vină dela duşmani ci din propria tabară. Por- 
nind din Bucureşti, pandurii lui, au început să jefuias- 
că mai straşnic ca înainte şi Tudor a fost nevoit să ia 
şi el măsuri şi mai straşnice. Intre Bucureşti şi Goleşti, 
Tudor a ucis nu pata de 33 panduri, dintre care o 
parte cu mâna lui. Căpitanii lui, cum spuneam mai sus, 
erau foarte puţini. Istoria citează, ca mai importanţi pe 
boierii Urdăreanu şi Ene Enescu, precum şi pe ţăranii mai 
desgheţaţi Oarcă şi Cuţui, Adevărata mână dreaptă a 
lui Vladimirescu, fostul haiduc Iancu Jianu, se găsea în 
acest timp la Brăila, trimis ca ostatec. După părerea 
noastră, E agurul care putea să-l înţeleagă pe Tudor era 
Jianu. Oarcă şi Cuţui erau nişte bieţi ţărani iar Urdă- 
reanu şi Enescu boieri abia ieşiţi din vârsta copilăriei. 
Nici unul din ei nu putea să înțeleagă sensul moral al 
revoluţiei lui Vladimirescu şi mai puţin să-i înțeleagă 
schimbările aparente de direcţie. 

Desigur Vladimirescu nu a trecut dela început la uci- 
deri, Este probabil că întâi a sfătuit, apoi a amenințat, 
a dictat pedepse mai aspre şi numai apoi a trecut la 
ucideri, singurul mijloc socotit de Tudor eficace pentru 
a stărpi jaful şi pentru a nu deveni patronul celor care 
săvârşeau nedreptăţi, el care se ridicase contra nedrep- 
tăţii şi ticăloşiei. a 

Pentru a reuşi în prima fază, aceia a dojenilor, tre- 
buia să fie ajutat de căpitanii lui, şi pentru a-l ajuta, 
aceştia trebuiau să-l înţe leagă. Ori nu l-au înțeles. Tra- 
gedia lui Tudor Vladimirescu ia naştere în neințelege- 
rea căpitanilor lui. 

Şi ia naştere acuma trădarea pasivă, ia naştere un nou 
Cain, dar un Cain pasiv care duce la moartea lui Abel 

rin pasivitate. Nu poate fi vorba de această dată de 
vânzare. Nici unul din căpitanii lui Tudor nu a primit 

entru capul lui nici sicli, nici arginţi şi nici galbeni. 

Inul dintre ei, Urdăreanu, era dealtfel mort; îm noaptea 

agică dela Golești, viu era numai Enescu. 

Inspăimântat de proporţiile pe care le lua jaful, Tu- 
„dor dă un ordin prin care făcea răspunzători de jaf, pe 
E spitani şi trimite hârtia spre semnare. Şi Urdăreanu, 

Ene Enescu, Oarcă şi Cuţui refuză semnarea. In cursul 
nopţii, Urdăreanu este spânzurat iar Ene Enescu scapă 
numai graţie rugăminţilor însoţitorilor. 

Grecii, la curent cu cele ce se întâmpla în tabăra lui 
Tudor caută să profite. Şi asistăm la cea mai ruşinoasă 
pagină de trădare din istoria noastră. Intr'o noapte, un 
de eterişti pătrund în tabăra lui Tudor dela Go- 




















N acea ruşinoa; ) ] toţi 
p dui Tudor, devin E 
p: singurul care i-ar fi luat desigur apărarea, se 
a ostat părerea noastră, daci 


Z pie : în acea noapte în tabăra dela 
i Jui Vladimirescu. 








t sacrificiul lui n'a fost zadarnic. Lucru cu- 

e însărci! câteodată Istoria să furnizeze ase- 
a | nici una din revoluțiile româneşti nu 
t atât de bogată în fericite urmări. Istoria poporu- 
i nostru suferă o rotaţie de 180 de grade în urma ce- 
lei mai te, celei mai nepregătite, celei mai neve- 
 rosimile revoluţii. Insfârşit poarta Istoriei universale se 

ide nefericitelor popoare dela Dunăre în urma 

unei revoluţii fără precedent în istorie, în urma unei re- 

ţii care nu avea să fie nici naţională nici socială, ci 
morală. 

După uciderea lui Tudor, Oarcă, Cuţui şi Enescu con- 

tinuă să lupte alături de eterişti, o dovadă în plus că 
boierul Ene Enescu nu înţelesese nimic din sensul revo- 
luţiei vladimiresciene, Şi ceiace era de aşteptat dealtfel, 
se produce. Pandurii, țăranii olteni, inclusiv căpitanii 
țărani Oarcă şi Cuţui îl regretă pe Tudor Vladimirescu. 
In luptele premer! are “epopeei” dela Drăgăşani, pan- 
durii întrebau: “Dar unde e slugerul Tudor?”, iar Oarcă 
(Oarcă şi nu Enescu) se cdia amar că nu se opusese 7i- 
dicări lui Tudor la Goleşti. : 
„Ca todeauna, numai în ţărani trăia adevăratul patrio- 
tism. Instinctul sănătos al Naţiei, tot în sufletul bieţilor 
ţărani loviți mai crâncen de nenorocul soartei noastre, 
avea să nă viu, treaz. P Ţ 

Cu cât timpul face ca figura ţăranului Tudor Vladimi- 
rescu să ia proporţii din ce în mai uriaşe, din ce în 
ce mai pure, cu atât figurile căpitanilor lui, mai puţin 
aceia A Prost al haiduc Jianu, se micşorează, revin la 
propriile şi 





adevăratele dimensiuni. 


ss... 


ea lenta Iancu, având În vedere remarcabilul 
D a al Dlui Alexandru Randa în chiar acest nu- 
măr al revistei noastre, nu vom scri, cititorii vor 
găsi in acest articol imprejurările în care Craiul Munţilor 
a fost vândut şi vor păsi și torilor, Partea 
privitoare la Avram Iancu va regi acest articol când 
el, împreună cu altele, va intra într'o carte. 
Revoluția lui Horia nu a fost tratată deoarece împre- 
jurările nu ne-au is documentarea necesară, Este 
„clar însă că şi în 
existat 


lui Horia, Cloşca şi Crişan au 

z Vânzătorii erau din Trifesti. 

Este maicii și „că si calităţile şi tarele sunt eredi- 
pa 20-A “salturi de câteva generaţii, dar ele ies 
Aieăaneru Jen Cuza, peste (i denumit Domnitorul ța- 
uza era i, adus la ied - 
sa imbunătăţ LB cE pi 






ceea i uri e Lecce cure a făcut 















aveau decât doi boi şi cei cari nu aveau decât o vacă şi 
brațele lor. Primei clase, boierul era obligat să-i dea 
şase hectare pentru hrana sa şi a vitelor sale, celei de 
a doua clasă patru hectare şi clasei a treia trei, 

In compensație, ţăranul trebuia să presteze proprieta- 
rului 12 zile de muncă, corvezile fiind incluse in aceas- 
tă cifră; dar Regulamentul nu determina cantitatea de 
muncă ce trebuia efectuată în aceste 12 zile şi rezulta 
că proprietarii sau arendaşii au impus ţăranilor o can- 
titate de muncă care cerea ţăranilor nu mai puţin de 
54 de zile. In afară de aceasta, toţi ţăranii, fără deose- 
bire de clasă, trebuiau să lucreze 4 zile pe an pentru re- 
paraţiile ce necesitau diferitele lucrări de pe moşie. Ins- 
Tâxşit ei trebuiau să dea o dijmă pe care erau obligaţi 
să o ducă la locul de pe moşie indicat de proprietar. 
(F. Dame.) 4 

Cum Tratatul dela Adrianopole a deschis piaţa mon- 
dială cerealelor noastre şi preţurile lor au urcat, boieri- 
lor nu le mai conveneau să dea ţări or pământurile 
indicate de Regulament şi în plus, pentru a mări întin- 
derea terenurilor arabile, voiau să are pășunile. Impu- 
ținarea acestor păşuni lovea greu în ţărani cari nu mai 
aveau cum să-şi hrănească vitele. Boierii voiau deci în- 
lăturarea dispoziţiilor Regulamentului dar nu pentru a 
veni cu alte dispoziţii favorabile ţăranilor, ci din contra. 
Ei voiau ca în viitor, pământul de cultură şi păşunat să 
fie dat ţăranilor în baza unor învoieli între ţărani şi 
boieri, fără nici o obligaţie legală. 

In Principate existau două partide: conservator şi li- 
beral, fiecare împărțindu-se la rândul său în două: li- 
beralii în moderați şi avansați (Roşii) iar conservatorii 
în retrograzi, cari nu voiau să audă de nici o atingere 
a drepturilor lor de proprietate şi restul pe care am pu- 
tea să-i numim moderați. Mai târziu fracţiunile inte- 
rioare sau unit şi până la primul războiu mondial au 
existat două partide principale: Liberalii (Roşii) şi Con- 
servatorii (Albii). 

Conservatorii au făcut un proiect de lege care preve- 
dea ca ţăranii să se organizeze in comune. Comunele 
aveau să primească odată pentru tovdeauna, în schimbul 
unei rente perpetui, un hectar şi jumătate de fiecare 
familie, în cămpie, un hectar pe terenurile intermediare 
şi 3/4 de hectar la munte. Satul, mânăstirile şi Insti- 
vuţiile de binefacere erau autorizate să vândă, în plină 
DS a a porțiuni de terenuri de cultură pe moşii- 
ie lor. 

Conservatorii au obţinut votarea de către Parlament 
a acestui proiect dar el nu a căpătat putere de lege, 
deoarece domnitorul Cuza nu l-a promulgat niciodata. 

Văzând că această dureroasă problemă a țărănimii ro- 
mâne nu poate fi rezolvată niciodată în sensul voit de 
domnitor, Vodă Cuza dă lovitura de Stat dela 2 papi aEba 









nicianu. 

lată dispoziţiile principale ale acestei legi: 

“Ţăranii clăcaşi devin proprietarii pământurilor pe care 
le au în posesiune; adică 6 hectare pentru cei ce au pa- 
tru boi, ete. In nici într'un caz întinderea de pămi nt 
care devine propietatea ţăranilor nu putea depăsi două 
treimi din moşiile pe care sunt stabiliţi, Vor avea liber- 
tatea de a se muta pe moşiile Statului cele mai apro- 
priate: a), ţăranii cari locuiesc pe o moşie ale cărei două 
treimi ce trebuiesc să rămână obligatoriu proprietarului 
nu permit să se dea fiecărui ţăran întinderea de pământ 
determinată de lege; b), ţăranii căsătoriţi cari nu pose- 
dă intinderea de pământ determinată de legile în vigoa- 
re. Timp de 30 de ani moştenitorii nu vor utea nici să 
înstrăineze şi nici să ipotecheze proprietăţile constituite 
prin prezenta lege, nici prin testament, nici prin donaţii 
între vii, afară de cazul că beneficiarul acestor schim- 
bări este comuna sau un alt ţăran. Sunt suprimate pen- 
tru totăauna în România claca, dijma, transportul gra- 
tuit în comptul proprietarilor, transportul de lemne de 
foc şi toate sarcinie sau rentele de orice fel, fie în bani 
fie în natură; claca este interzisă pentru totdeauna; ță- 
ranii căsătoriţi nu vor putea face cu proprietarii decât 
convenţii temporare. Convenţiile între propietari Şi ță- 
rani sunt libere; dar dacă prin) convenţii de această na- 
tură țăranii îşi angajează brațele lor de muncă, ele nu 
vor putea avea o durată mai mare de 5 ani. 

Pentru răscumpărarea clăcii sau rentelor suprimate de 
această lege, ţăranii vor plăti Statului pentru amortiza- 
rea dobânzilor, în fiecare an, timp de 15 ani cel mult: 
cei ce au patru boi 56 de lei, cei cari au doi boi, 42 de 
Jei, cei ce muncesc cu braţele, 28 de lei. Proprietarii au 
de primit pentru pământurile pe care le cedează țarani- 
lor; pentru cei din prima categorie, 610 lei; pentru cei 
din categoria a doua 460 de lei, pentru cei din categoria 
a treia, 326 de lei. 

Un comitet de lichidare a obligaţiilor comunale rurale 
se crează la Bucureşti, compus din ministrul de finanțe, 
dintrun membru al Consiliului de Stat şi dintr'un mem- 
bru al Curţii de compturi. Acest comitet, primind dela 
proprietari titlurile de indemnitate eliberate de către co- 
misiunile respective, sau prin sentinţele administrative 
definitive, le va schimba cu obligaţiile comunale rurale. 
Aceste obligaţii, cu dobândă de 10 %, vor fi rambursa- 
bile în 15 ani prin tragere la sorţi. 


din 1863, cele două partide se uniseră contra dom- 
d ţelegeri parlamen- 
tă a denumit-o 


țăr „cele două de au 
a AURIE partii 


dn i ile 
e aus! Că 
i ie decât a ob- 









ou aaa eu, iea o lovitură de Stat, care ia adus 
„pierderea, Şi ceiace este şi mai curios, este faptul că opo- 





ziția cea mai dârză nu i-au făcut-o conservatorii, ci Ro 
şii, adică cei mai avansați. 

„Realitatea este aceasta şi nu alta: Vodă Cuza a por 
nit lupta odată și contra aristocrației (conservatorii) 
contra burgheziei (liberalii), pntru a crea un Stat ţă 
nesc. Şi cum nici unii nici alții nu se voiau înlocuiți, s'au 
unit iar țărănimea, pe care voia să se sprijine domnito 
rul, la acea dată nu avea nici o conştiinţă politică. Ceia- 
pice it curentă că Vodă Cuza a fost 

entru a fi adus 1 ă 
arsa ice la a tron un domnitor străin 

Dar, dacă aristocrații au primit lovitura ce: i 
seninătate (unii dintre carzervaţori Sao. Piri 
lui Cuza fără gânduri ascunse: N. Kreţulscu şi generalul 
Florescu), opoziţia cea mai dârză i-a făcut-o tocmai Ion 
Brătianu. 

Liberalii au pornit contra domnitorului o luptă fără 
cruțare, nu numai pe plan intern, ci şi pe cel extern 
Cum Poarta IMpieeiet strălucirea şi puterea, coalizaţii 
au câutat alţi sultani pentru a se prezenta cu pâra: îmm- 
păratul Franţei şi cel al Rusiei. Ion Brătianu pleacă la 
Paris unde publică o broşură ignobilă. Cuza era prezen- 
tat Franței ca un vândut Ruşilor şi mergea până acolo 
cu murdăria, încât se afirma că domnitorul na fost ni- 
ciodată colonel şi că acest grad 1] avea datorită favoru- 
rilor caimacamului Vogoride. Legea rurală era numită 
jonglerie, etc. 

Dar conjuraţii, exact ca în vremurile pe care am fi 
avut dreptul să le considerăm dispărute după sacrificiul 
lui Tudor Vladimirescu, îl pârau pe Vodă Cuza la Pe- 
tersburg că este vândut... Francezilor. 


Prima lovitură s'a încercat în August 1865. Domnito- 
rul se găsea la Ems în vilegiatură şi conjuraţii, luând 
ca pretext crearea monopolului asupra tutunului şi o or- 
donanţă municipală referitoare la vânzarea fructelor, îşi 
scot bandele în stradă şi ocupă primăria. A intervenit 
armata, au fost morţi şi răniți de ambele părţi, domni- 
torul intră grabnic în “Țară şi se răzbună contra conju- 
raţilor... amnistiindu-i, 

Văzând că nu pot face nimic fără ajutorul armatei se 
formează un nou comitet din care fac parte şi liberali 
şi conservatori şi se caută a se găsi vânzători în rându- 
rile armatei. Şi s'au găsit. [i dăm aici pentru ca memo- 
ria celor ce vor să se uite aceste lucruri să fie împros- 
pătată: Colonelul Haralamb, colonelul Dem. Kretulescu, 
colonelul Călinescu, maiorul Leca, căpitanul Lipoianu, co- 
lonelul Gheorghiu, colonelul Berindei, căpitanul Mălines- 
cu, căpitanul Handoca, căpitanul Candiano-Popescu şi 
căpitanul Pilat, ginerele lui C. A, Rosetti. 

Aceştia sunt Cainii dar, credem că este nevoie să fa- 
cem o clasificare: între aceşti Caini, există marele Cain. 
Acesta este maiorul Leca, comandantul batalionului de 
vânători la care domnitorul Cuza ţinea în mod special. 
Dealtfel ordinul de atac sa dat pentru noaptea de 11 
Februarie, când de gardă la palat erau vânătorii maio- 
rului Leca. Şi lovitura a reuşit tocmai pentrucă domnito- 
rul avea încredere în vânători. Intr'adevar, în seara de 





Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a luat calea exilului 
iar Cainii şi-au primit răsplata. Istoria nu înregistrează 


leii (aur) primiţi de Cainii galonaţi, dar înregistrează 
funcţiile ce au ocupat. Am lungi prea mult acest articol 
pentru a da funcţile tuturor, ne vom mulţumi să le ară- 
tăm numai pe ale Marelui Cain: în guvernul din 1866 a 
fost ministru de războiu, în 1876 a fost deputat şi vice- 
preşedinte al Camerii deputaţilor, în războiul din 1877 a 
comandat divizia a 4-a şi în 1878 a fost avasat general. 
Intre 1881 şi 1883 (data morţii) a fost preşedintele Ca- 
merei. 

Trebuie remarcat că în primul guvern format după lo- 
vitură, Leca, deşi numai maior, a fost ministru de răz- 
boiu. 

Istoria oficială, adică aceia pusă cu grijă la îndemâna 
noilor generaţii, a instaurat legenda îndepărtării domni- 
torului Cuza pentru împlinirea ultimului punct al dorin- 
țelor Divanului ad-hoc, Teza aceasta nu opune nici o 
resistenţa pentru a fi înlăturată, Domnitorul Cuza decla- 
rase în mod oficial, în repetate rânduri, că e gata să se 
retragă dela tron pentru a lăsa locul unui domnitor 
străin. Dovada sincerităţii acestor declaraţii o constituie 
faptul că fiind în exil, la 8 Ape 1870, Cuza, este ales 
deputat de colegiul al III-a (ţăranii) al județului Mehe- 
dinţi. Această alegere a fost validată de Cameră (un san- 
taj la adresa noului domnitor) şi deci nimic nu se opu- 
nea întrării în Ţară a lui Alexandru Ion Cuza In fața 
acestei situaţii critice, domnitorul Carol scrie lui Vodă 
Cuza, invitându-l să între în Țară. Alexandru Ion Cuza 
refuză. Puțin timp înainte, ducele de Grammont, amba- 
sadorul Franţei la Viena, se întâlnise cu Vodă Cuza la 
Doebling şi-i dăduse a înţelege că Franța ar ti bucuroasă 
să se descotorosească de Carol şi să-l ajute pe Cuza să- 
şi recucerească tronul. Iată răspunsul dat de Alexandru 
Ioan Cuza ambasadorului francez: “Orice sar întâmpla, 
nu voiu consimți niciodată să reintru În România, gra- 
e unei intervenții străine.” 

Şi dacă Roşii au detronat pe Vodă Cuza pentrucă legea 
rurală promulgată de el era prea timidă pentru concep- 
ţiile lor “avansate”, de ce nu au făcut împroprietării ma- 
sive până la 1918, deşi au fost în repetate rânduri la 
guvern? Marea împropriețărire a fost promisă luptători- 
lor de pe tront în 1917 de către regele Ferdinand, pen- 
tru motive foarte bine cunoscute, deci boierii au renun- 
țat la moşiile lor numai sub teribila presiune a venimen- 
telor. 

Comportarea Roşilor întra 1866 şi 1920 este deadrep- 
tul ruşinoasă. Când erau chemaţi la guvern strigau 
“Prăiască regele”, pentruca atunci când treceau în 0po- 
ziţie să strige “Jos Neamţul”. Candiano Popescu, unul 
dintre conjuraţii galonați 1866 a înființat... republica 
dela Ploeşti. Pentru a pune mâna pe putere, pentru a 
răsturna dela cârma pe conservatori, interesele Patriei 
nu contau. In preajma anului 1900, guvernele româneş- 
ți ujutau, pe sub mână, pe Românii din Transilvania. 
Dimitrie Sturza, şef al partidului liberal di maart=u 
lui Ton Brătianu, nu a ezitat să întrebuinţeze acest fapt 
ca armă politică pentru a răsturna guvernul conservator 
şi a denunţat eubvernul că “ajută şcolile româneşti din 


(Urmează namina 12.) 


n sei pubhce. 
trebuie să dispară. mai ales că şi aşa 
at 


dar el mn a fost uitat de 





t îm 4878 


iVodă Cura tin câuza 





“zi 
i 


caii . d 

Jocul ui o puzderie de Darie îs 

1957 pe iei mu mai puţin de 

beral era îmbătranit şi în 

să dispară. Sa menținut însă gra- 

e: a recurs şetul lui. Ionel Brătianu 

1866 și partidul liberal dădea mare atenție 
o ei publice. având o presă organizată (“Român! 
ziarul ui C A. Rosetti era o gazetă cu priză în opi 
publică), organiza întruniri. ete. După 1919 p ol 


RPATII 






eroile. lată concluziile la care 
“Nu-i deajuns să în 
şi luptăm pentru liber 

pâine şi dreptul la 

















potriva hotarelor 
tru pâinea ta să pus 





> nimeni 
mâna u 












în mâna unor scamat 
extraordinar 
ţia şi armat 
vor fi ucişi—şi t 
a înlocui 


Corneliu Zelea Codreanu 


dică redeschiderea cursurilor universitare şi-i obligă pe 
profesorii cu idei “generoase” să facă obișnuita = atu 
IA tii abea tat. ieereloria Constantii 

e! ca r doi, stantin Pancu şi Cor 
neliu Codreanu, produc un reviriment în opinia publică 
şi com! ul este zăgâzuit. Codreanu intră ai în 


Cuza. Dar intervine dihonia şi Liga se rupe în două 
tunei țează, „ “Legiunea poza 














me Legiunii Arhanghelul Niihall o of politică 
Garda de fier Da toți cei amenhțați în patura ine 
în scaunele lor, în huzuul lof. în Afucerile for pese 
Wpta. o laptă murtără, neloială. în care piei ui mijiee 
nu a fost considerat nepermis An fost călente legile în 
poliţia, jandarmii, ofițerii și chiar magistrați: 

din ordin, cele mai elementare legi. întrun 





at, 
cnrânt. Codreanu şi garda îui sn fost scoţi dim lege Pr 
mul 


este ctudentul Teodoreaen 
pentrucă lpea afișe e'vetorale Co 
tinerețea mai mult în închisoare de 
rile. welderile de le 
pentru legionari nn 


legionar căzut 










ate acestea organizația politică « Gărzii de fier 
indea ase cât şi în re rile 
L : « arocați. doctori 
universitari riu ca simpli sol- 
Mai sus i hicrător. Printre 
ție de Codreanu a fast şi aceia a 
le. Şi a dat exemplu: ei şi legio- 
universitari, generalii, etc. au Îmerat 
starii în tabere muncă. Și lueri 
ors cu fața la Naţie; credea că şi 
i, nu numai în barba 
i a lucrătorilor erau 
au socialişti un număr 
L, La alegerile din De- 
t ales nici un deputat socialist şi 
adă că roturile comuniste au mers 



























dutia lui Corneliu Codreanu. a re 
aceia a lui Tudor Vladimirescu. 

7, Garda de fier ia 16 % din toturi 
de deputați. In foarte multe judeţe 
inaintea celorialte partide: sa cons- 
her pătrunsese solid în județele soco- 
ţi Hberale. țăriniste sau cuziste. 

ntă. Și s'au taspăimântat şi cor 

2, din străinătata. Să fe resturi Ata 
Regele dement dă o lovitură Stat, sus- 
tuția, desființează partidele. Având ca prin- 
tor pe un estropiat, Armand Citlineseu. re- 
iat ajutat în nefasta lui o 
ca lo 














ŞI deatun adi 
Cat pentru a intra în 

Noul proces a fost judecat tot de un tribunal militar. 
Un proces cum numai în vremurile diranurilor se putea 
judeca. atunci când legea era redusă la bunul plac al 
domnitorului. In sala procesului era un microfon ale că- 
rui fire duceau în biuroul lui Călinescu. Printre acuza- 
ție ce i se aduceau era şi aceia de complot. Cuvântul 
complot implică cel puţin două persoane. O singură per- 
soană nu poate complota Corneliu Codreanu a cerut să 
fie aduşi în proces cei cu cari a “complotat”, complota- 
torii să fie chemați cel puţin ca martori. Şi cu toate 
acestea în analele judiciare există acest curios caz: un 
singur om condamnat pentru complot. Sentința a rămas 
definitivă, fâră ca să fie condamnat măcar unul dintre 
cei cu care Corneliu Codreanu “a complotat”. Nici una 
dintre acuzaţiile aduse nu a rămas în picioare. A fost 
acuzat că a primit bani dela o putere străină (Germa- 
niai şi nu s'a putut face dovada, a fost acuzat că a pri- 
mit bani dela Mihail Manoilescu şi nu sa putut face 
dovada, a fost acuzat că area agenţi informatori în Sta- 
tul Major şi nu sa putut face dovada ete A fost totuşi 
condamnat la zece ani de muncă silnică. 

Şi într'o noapte (30 Noembrie 1958, se împlinesc anul 
acesta 20 de ani de atunci), Corneliu Codreanu, cu încă 
13 condamnaţi legionari, au fost scoşi din închisoarea 
dela Râmnicu-Sărat, sub pretextul că vor fi transportați 
la Bucuresti. Şi pe drum sa ie PRR) în aplicare. Con- 
damnaţii mergeau legaţi de cile pe care stăteau. In 
spatele fiecărui condamnat stătea un jandarm cu un 
Streang La semnalul dat de un maior. jandarmii au 
aruncat ştreangurile de gâtul condamnaților, su strâns 
cu putere şi cei 13 au murit strangulați. Petru Cercel a 
murit şi el strangulat dar nu îm anul dela Christos 1958 
şi încă, strangulatorii nu erau Români, uniti 

Sau tras câteva gloanţe în fiecare corp nemsullațit şi 
apoi cadavrele au fost transportate la Bucureşti, pete 





pat o groapă, în ea au fost aruncaţi cei 13 şi apoi 
corpurile lor s'a turnat o placă de ciment. Şi în ră 
tul tragic se poate stabili o paralelă între Tudor Vladi- 
mirescu şi Corneliu Codreanu: Vladimirescu a fost arun- 
cat întrun puț părăsit şi deasupra cadavrului sau pus 
pietre, Corneliu Codreanu a fost aruncat îmtro groapă 
peste care sa turnat o placă de ciment 
Comunicatul dat de guvernul regelui dement s 
că cei 13 au fost ucişi ora încercau să fugă 
în api a aduni Tâncăbeşti. e 
mliatn, Oantea următoare. în sute de mil de case p 
ti, se E drept că în altele, infinit mai pu- 
tine. sa băut Pi aceleagi în 


şampanie. Erau a case 
alei deea ta arate şi de data aceasta să 
ceiagi țărănească 


le sub 


si m acas tea de 23 August 1044 
clasă, mereu în aceiaşi 


pui 4 îm noua clasă conducătoare, care luase locul 
Sua a an, de altădată 


anii au trecut. Recent, 7 August 1058 ziarul “LU 
din Lausanne, seria: exercită puternice pre- 
Si noicică Se eta 40 a dmgrataa atente a e. 
federală a 0) pa rutatca ok pentru a dev 
i este determinată de 
tâmpină guverai 


insurecție de 
la putere Iă cr a 
fPrmeaad pagina 13.) 












CARPATII 


13 





ernică organizaţie clandestină a opoziţiei”. 

cop, mal picta fug în aceiaşi redactare, a difuzat 

iaşi gtire. i 
NR tageui. anii şi Garda de fier n'a murit. De atâtea 
ori s'a crezut, s'a sperat de unii, că a fost decapitată de- 
finitiv, şi tot de atâtea pr aa E fier a renăscut ca 

sărea Pfoenix, din propria-i cenușă. E 
PSŞ, aceasta pentrucă arda de fier îşi are rădăcinile 
adânc înfipte în brazda românească. 


.. 


AR uciderea în masă a tineretului şi mai ales poli- 
tica lipsită de sens dusă de Carol II, trebuia să 
ajungă într'o bună zi la scadenţă. In 26 Iunie 1940, 

Rusia sovietică cerea în mod brutal Basarabia. A avut 
loc un aşa zis consiliu de coroană şi toţi cei prezenti au 
trebuiț, să se încline în faţa dureroasei realităţi: gene- 
ralul Florea Ţenescu, şet a M. St. Major a anunţat Con- 
siliul că România nu avea muniții decât pentru câteva 
zile, Cădeau legăturile de pe ochi, dar era prea târzu 
Regele Carol al II-lea şi consilierii lui duseseră o poli- 
tica contra naturii, Duşmanul natural, cum î numise 
Take Ionescu, era Rusia. Şi în Ţara românească se du- 
sese o politică contrarie acestei axiome. Dealtfel nu toa- 
te partidele politice româneşti erau convinse de acest 
adevăr primar. Mulţi erau convinşi că Rusia nu este atât 
de periculoasă iar comunismul o doctrină dela care tre- 
buie să împrumutăm multe. Astfel, cu ani înainte, Ion 
Mihalache voise să trimită în Rusia un inginer agronom 
țărănist, pentru a studia colhozurile (Pamfil Şeicaru) iar 
Titulescu voise să încheie acorduri de rietenie cu... duş- 
manul nătural. Partea sănătoasă a Țării se opusese cu 
înverșunare şi planul căzuse, Dar nu se trăseseră toate 
concluziile logice ale acestui cuminte act. Şi concluzia 
logică era apropierea de cei ce erau contra dușmanului 
nostru natural. Nu se făcuse însă aceasta, deoarece ar 
fi însemnat aducerea Gărzii de fier la putere şi ca un 
corolar, încetarea perioadei afaceriste. 


Pentru a se masca opera nefastă, se spunea că Româ- 
nia se găseşte alături de “aliaţii fireşti”, ca şi cum un 
aliat firesc poate fi acel care este aliatul dușmanului 
tău natural! 


Şi în Iunie 1940 România s'a găsit izolată, izolată şi 
desarmată. Carol al II-a, unul dintre cei mai mari ata- 
cerişti ai epocii, crease o armată de operetă. Ofițerii 
aveau nu mai puţin de 40 de uniforme şi soldatul era 
descult, flămând şi fără arme. Se pusese faimosul tim- 
bru al aviaţiei şi pe pâine şi acuma se constata că nu 
avem avioane. In Consiliul de coroană, Iorga întrebase 
ce se făcuse cu acest timbru şi nu primise nici un răs- 
puns. 


După cedarea Basarabiei sa prăbuşit restul edificiu- 
lui carlist. Mica Intelegere se dovedise o ficţiune, Ju 
Javia 1şi prezentase şi ea nota alături de dusmanii 
denti. Ungaria și Bulgaria. In Septembrie 1940 se cec 
ză Cadrilaterulgi aproape Jumătate din Ardeal. Țara. a 


zane Carei entat a 









Ion Antonescu 
dial, 


aceia, cu toate pericolele la care se 
că contra regelui dement. Şi 
năstire. 


Din acea mânăstire l-a chemat Carol la palat. I-a în- 
“redințat terea dar poporul şi garda de fier ji voiau 
plecarta. Carol a plecat. Lângă Timişoara, trenul lui 
Carol şi al “reginei Yoşcate” a fost mitraliat de legio- 
HAT Şi cuplul “regal” a trebuit să se întindă pe duşu- 
>eaua vagonului, pentru a scăpa cu viaţă. Mult mai 


FUNCTIA C 


La critigue est aisce, mais Vart est dificile 





(Boileau) 


"A susţinut totdeauna că-i mai uşor să 
critici decât să creezi. Aforism corect 
dacă luăm în considerație maniera în 
care e făcută critica în literatura 
noastră din exil; absolut eronat dacă 
privim funcțiunea criticului în lumi- 
na adevăratei sale misiuni literare şi 
umane. 

Din nefericire, aga zişii noştri critici 
literari n'au depăşit stadiul primar al 
"comentariului plin de criticarii”, mici 
sau mari inţepături la adresa autoru- 
lui, privind mai mult persoana aces_ 

tică, stilistică, psi ologică, des- 

„0 operei comentate. Cei mai puţin arţăgoși 

până la justificarea unei critici pur 

mai mult, bazată pe afirmaţiile Ă 2 

: e bun sau nu e bun; imi place sau nu-mi place. 

apa argumentare critică se învârteşte în jurul” ma- 

mierei de a vedea roblema, de a simţi sau de a crede, 

a criticului  Rari sunt—nu numai printre noi, 

dar în toate literaturile lumii indivizii capi de a-şi 

Airape 6 obiectivitate suficientă pentru valorificarea ofj- 

Critica e o adevarată artă şi-o adevărată morală. Nu- 








ÎN 


4 


CA 


iu, în exil, Carol sa căsătorit cu Elena Lupescu şi 
cz ua murit, urât de toată lumea. : 
Ion Antonescu a devenit Conducătorul Stalului. In 
plin războiu, cu atâtea şi atâtea nevoi, sa construit o 
cale ferată, s'a adus pazul metan în Bucureşti, ete, 


i ceput epopeia, marea epopeie. La 21 Iunie 1941 
Ap i, Ineăput să bată şi lumea, dela un capăt la 
altul al Ţării, a intrat în biserici sau a îngenunchiat pe 





Mareşalul Ion Antonescu. 


străzi. România voia să şteargă cu sângele său, ruşinea 
perioadei afaceriste. Şi sângele a curs din belşug. La 
Prut, le Nistru, la Odesa, pe Nipru, în Cotul Donului şi 
în Causaz, Opinca românească călca apăsat departe, 
pentru apărarea Crucii şi civilizaţiei. 

Dar trădătorii lucrau în umbră. 


La 23 August 1944 regele Mihai cheamă la palat pe 
mareșalul Ion Antonescu. In palat se găsea şi dezerto- 
Tul Bodnăraş (Ruben Markham), paraşutat de către tru- 


ITICEI LITERAR 


mai cine poate intrânge în el ambiția de a 
cerea de a renova, gustul de a contrazice, consideraţia 
faţă de un prieten, ura faţă de un duşman, va fi capabil 
să priveasci Poeți de critic ca o datorie de conștiință 
şi-o obligaţie socială, Iată-ne deci, în fața unui impas 
etic, fără înţelegerea căruia cu greu ne putem lansa în 
analizarea unei Fo R rpecitiee, Cu atât mai im- 
portantă este această problei cu cât ea învălue întrea- 
Ea personalitate a criticului. El nu-şi poate permite luxul 
ziaristului de a serie azi pro şi mâine contra, după cri- 
terii fanteziste sau conforme liniei impuse de ideologia 
ziarului, Criticul este un personagiu aparte în viaţa inte- 
lectuală şi artistică a popoarelor, de a cărui capacitate 
tehnică, probitate morali şi vocaţie depinde în mare 
parte desvoltarea, propagarta şi importanța unei civili- 
Zaţii. Nu-i nici o exagerare An această afirmaţie. Criti- 
cul deplin, conștienț de ea lui, este complementul 
creatorului. El îl desvăluie liceului, el îl explică mas- 
selor şi foarte adesea, tot gi descoperă, smulgându-l 
anonimat. ă 
Dar, pentru a fi capabil 
prea curând în obligaţia de 
afirmat, criticul trebuie să fie 
nu-i în stare să se ARZI conştient 
elor—, „unui sf 


tehnice, privind materia ci dedică; cine, în sfârşit, 
de natură 


n'a fost natur nderabila, insesizabila 
vocaţie critică, în zadar va pe toate căile să se 


“epata”, plă- 


ceasta şi a nu se vedea 


pele sovietice, Antonescu a fost arestat şi predat Rugilor 
adică dușmanului natural. Sa schimbat politica si am 
revenit alături de “aliaţii fireşti”. Armata care se găsea 
încleştată cu “prietenii” comunisti, a fost făcută prize 
nieră. Aceşti prieteni nu au voit să țină seama de “ar 
mistițiul” anunțat de regele Mihai la radio Şi pentru a 
ajuta pe dușmanul natural ca să ne sugrume maj repede 
si mai bine, Mihai şi consilierii lui l-au ajute cu 14 di 
vizii. 


Sa creat un nou non sens juridic, asupra căruia came- 
nii de Drept se vor apleca în viitor nedumeriți: Romă 
Dia a avu un regim comunist ce avea în frunte un 
rege! Nu şi-au dat seama că oamenii Kremlinului aveau 
nevoie de o acoperire pentru a ara mai cu ugurin- 
tă pe Maniu şi Mihalache, ete. Odată treaba făentă 
i sa dat peșaportul: pagaportul N 1 al "Republicii po 
pulare române”, 


Nu s'a scris încă Istoria acestor ruşinoase vremuri. Nu 
pot fi încă identificaţi toţi Cainii. Avansăm totugi două 
nume: generalii Sănătescu şi Racoviţă. 

Şi mareşalul Ion Antonescu a murit ca un soldat 
eroic. în fața plotonului de execuție a ținut fruntea sus. 
Aceasta trebuie să şi-o amintească mereu Cainii ce au 
rămas încă în viaţă. Căci dintre ei unii au murit în 
închisoare, 


După cum se vede, istoria noastră e plină de trădări. 
Nu le-am trecut în revistă pe toate, ci doar pe cele prin- 
cipale, In capitolele examinate de noi se poate observa 
o excepţie, un capitol în care trădarea a fost absentă: 
capitolul Corneliu Codreanu. In Istoria Gărzii de fier 
există o singură trădere, aceia a lui Stelescu. Față de 
dimensiunile mişcării, de numărul membrilor, de forţele 
ce s'au înfruntat, această unică trădare pote fi conside- 
rată lipsită de importanță. 


Cunoscător al Istoriei noastre şi înspăimântat de nu- 
mărul trădărilor, în primele puncte de organizare din 
1927, Corneliu Codreanu stabilea pedeapsa cu moartea 
pentru trădători iar mai târziu, scria: “Dacă vreodată 
voiu avea în faţă un dușman şi un trădător iar în pis- 
tol un singur glont, voiu trage în trădător”. 


Şi măsurile luate contra trădării au fost salutare. Cu 
ocazia proceselor înscenate lui Corneliu Codreanu şi mai 
ales a ultimului, Armand Călinescu ar fi fost fericit să 
poată aduce în fața tribunalului câţiva legionari trans- 
formaţi în cozi de topor, care să-l acuze pe Codreanu. 
In faţa atâtor nedreptăţi strigătoare la cer, e probabil 
totuşi că Corneliu Codreanu a avut o mângâiere: nu s'a 
găsit nici un trădător. 


In procesul lui Maniu, s'a asistat odată în plus la de- 
gradantul spectacol al lepădărilor. Câţiva din tovarăşii 
lui de luptă—majoritatea—, pentru a scăpa mai ușor, 
aruncau cu pietre în şef, în Iuliu Maniu. Şi unii dintre 
ei (Penescu, Serdici, etc) au reuşit să scape cu pedepse 
mai uşoare. 


Dar în exil, trădarea a început să înflorească ca în 
xzemurile îÎui' zon Voas Cumplitua caine cască 
N Ne te O dl arc rataă 


Caini făceau rapoarte. în. dreapia ŞI stânga, ia oile Boz 
ți, contra lui pia a iar 


Şi exilul a scos la lumină un număr neobişnuit de 
mare de Caini. 


Şi a fost un Cain (Bebe Toma) care, în România în- 
lănţuită, a trădat întreaga echipă a lui Alexandru Tă- 
nase. A curs sânge mult. Dar sacrificiul lui Tănase n'a 
fost zadarnic. Niciodată nu s'a vorbit între graniţele Pa- 
triei, acolo unde domneşte marea tăcere, despre cei ce 
nu au renunţat la luptă, despre cei ce sunt gata să moa- 
ră pentru Țara lor, ca în timpul procesului echipei lui 
Tănase, Niciodată nu a înflorit acolo floarea speranţei 
ca în momentul morţii lui Tănase şi a echipei lui. 

Trec anii. Cainii exilului îşi vor. plânge într'o zi amarnic 
miseliile. Pe aproape trece un suflu eroic, Sunt sufletele 
celor ce au căzut dealungul anilor. Şi Cainii îşi muşcă 
mâinile, Şi incă n'a sosit ora teribilă în care Dumnezeu să 


vină şi să întrebe cu voce de tunet: Cain, unde e fra 
tele tău? 


MODERNE 


de FAUST BRADESCU 








impună. Fi-va veşnic un om al compromisurilor şi-al su- 
perficialităţilor. 

E adevărat că vocaţia critică are ceva asemănător cu 
vocaţia literară sau artistică a creatorilor, De aici nu era 
decât un pas pentru a se afirma că fenomenul critic este 
o veritabilă creaţie şi că deci, ceeace spune criticul des- 
pre 0 operă poate fi mai important decât opera însaşi. 
Eroare fundamentală, în care foarte mulţi oameni de 
cultura insistă încă cu încăpățânare. Acţiunea critică este 
creație în sensul că trece prin cugetul şi mintea criticu- 
lui. Ea nu poate fi însă creaţie în sensul comun — inven- 
ție, imaginaţie—prin simplul fapt că scopul ei este toc- 
mai comentarea unei astfel de creaţii. Oricât de supe- 
rioară ar fi opera critică, ea nu poate depăşi în valoare 
intrinsecă—nu spun stilistică—opera comentată, Intre 
amândouă există o diferenţă de sens, finalitate, origină şi 
tehnică. Una-i veritabilă creaţie, cealaltă numai expli- 
caţie, chiar de-ar [i genială. 


... 


Sub imperiul feericului romantism al secolului trecut, 
în care, individualismul politic şi literar şi-a găsit com- 
plementul natural, elementul instinctiv, reacţiunea per- 
sonală. a devenit etalonul-aur al oricarei manifestări. In- 
dividul, cu instinctul şi temperamentul său particular, 

ina lumea literelor şi artelor. 


(Urmează paoina 14.) 


14 . — 


că, critica literară nu ae urma 

+ acelaş drum. Mentalitatea epocei nu permitea ni- 
illa să 9 -vioneze sau să reacționeze în afara canoa- 
nelor stabilite de curentul dominator. Astfel, pentru cri- 
ticli epocei o opera literară nu avea valoare decât în. mă- 
sura în care permitea destăşurarea unei adevărate măr- 
turisiri Dterare a criticului. Deaceea, Sainte-Beuve aie 
sfia să declare că pentru el critica ideală nu poate fi a 
cât “o invenţie şi-o creaţie perpetuă”. Era deci un fel de 
retopire a operei ariginale. Pentru a fi gustată pe deplin, 
trebuia trecută prin plasa unui sit temperament, a ua 
ticului, care astiel imprima operei propria-i manieră i e 
a pândi şi simţi veritabilă subiilizare de țeluri, atitudi- 
mea criticului impunea 0 subiectivare a analizei Cure 
Aczesta nu se baza deloc pe elementele intrinsece ale 
operei de artă, ci pe impresiile culese de către critic 
pacă aceste impresii erau favorabile, plăcute pentru el 
annliza ce urma avea şi ea aceași rezonanţă. Totul se 
invârtea în jurul gustului personal, temperamentului, ta- 
Jentului descriptiv al celui ce voia să facă o critică. Ta- 
Jentul şi temperamentul autorului comentat rămâneau 


aproape neluate în seamă. 
Fonta criticei nu era deloc privit din punct de vedere al 


unei judecăţi de valori, al cârui rezultat să ajute la im- 
punerea scriitorilor, a noilor talente. In această epocă 
romantică şi impresionistă, criticul primea impresii Şi 
transmitea alte impresii, îmbibate de păreri personale aşa 
de numeroase că opera originală nici nu se mai distin- 
pea. Critica literară nu era o explicaţie de conţinut şi 
intenţii ale autorului, ci o trăire a criticului. Nu ne miră 
deci părerea unui mare critic al epocei, Jules Lemaitre, 
care avea obiceiul să spună: “nu judec nimic; spun nu- 
mai ce simt”. Sau tot el: critica este “arta de a smulge 
plăceri din cărţi şi de a îmbogăţi şi rafina prin ele pro 
priile impresiuni”. 

Critica, deci, nu era decât o delectare intimă a criticu 
Imi, broderie personală pe canavaua primitivă a operei 
literare. Natural că, în asemenea condiţii, un Anatole 
France putea afirma romantic, că nu-i critic decât acela 
care “exprimă aventurile sufletului său printre capo 
d'opere”. 

Astfel, pentru critica impresionistă, care a dominat tot 
secolul XIX şi se menţine încă destul de puternică sin 
epoca noastră, ceeace o caracterizează este subiectivis- 
mul ei absolut. Importă sufletul, gustul, temperamentul 
celui ce critică, iar nu calităţile particulare ale operei de 
artă. Critica, în asemenea condiţii, este fără îndoială o 
expresie de personalitate, dar nu a elementului principal 
Şi acesta-i marele reproş adus criticei impresioniste: 
menţine o intervertire de valori, fapt care o împiedecă 
de a depăși faza primitivă a intuiţiei şi-a înţelegerii unei 
opere de artă sau literare, pentru a-şi desvolta capaci- 
tătea de judecată, de apreciere, a operei în cauza. 


printr o apropiere logi 


sa 

Prin ai versare câmpul de acţiune al criticei se 
găseşte lărgit. O mulţime de aspecte ce rămâneau în afa- 
ra analizei critice prin lipsă de interes din partea criti- 
cului, sub noua formă capătă o rezonanţă ce nu mai 
poate fi ignorată. Dela s ilistică la pibologia autorului, 
dela ideologia politică la aspectele structurale ale operei 
literare, toate problemele sunt luate în consideraţie, în 
scopul bine determinat de a da o vedere de ansamblu 
cumplectă. 

Deacea, nu se poate afirma, cum o fac unii adversari, 
că noua critică nu-i decât stilistică. Ar fi de-altfel, ab- 
peer literară nu poate fi redusă la stil, după cum 
ru fi redusă numai la timp şi spaţiu, caracteriza- 
rea personagiilor sau ordinea narativă... 

La fel, nu trebuie 
whnică de analiză 
disecare a 
iune 
si 


a pe aa EEE, 
de analizare şi de judecare a celui 


1=v XR MORE: 


UAB PIAITIU a 


poate baza nici ea pe criteriile unui timp depăşit. La o 
literatură lipsită sau sârăcită de elemente estetice, nu 
poate carespunde o critică estetică, Ar fi un non-sens 
Criticul af trebui să inventeze nuanţe şi proiectări este- 
tice acolo unde bunul sens comun n'ar descoperi at 
realitatea crudă sau vulgară. Intrun cuvânt, în epoca 
noastră, critica estetică nu găseşte decât arareori teren 
favorabil pentru a se manifesta. 

Cu toate acestea, din alte puncte de vedere, aria de 
acţiune a criticei noi s'a mărit considerabil. Astfel, cri- 
tica a devenit psihologică, sociologică, teologică, politică 
etc. Aanalizează temperamentul autorului şi al persona- 
glilor „ia în consideraţie timpul şi locul unde sa produs 
acţiunea, cât şi epoca „locul, condiţiile în care a fost 
scrisă opera. Astfel, critica modernă e un ansamblu com- 
plex şi armonios, în care criticul nu mai € personagiul 
prin prisma căruia se pune în evidenţă o operă. Criticul 
e individul dotat ce explică şi pune în evidenţă opera 
aşa cum a fost simțită şi concepută de autor. E opera în 
sine şi psihologia autorului cele două elemente esențiale 
ale criticei moderne. Deci, atât importanța exagerată 
detă estetismului literar şi literaturei pure, cât şi ego- 
centrismul culpabil al criticului, sunt trecute pe linia a 
doua. 





























Deaceea putem susţine că astăzi, mai mult ca oricând 
ne găsim într'o fază de conflict deschis între două con- 
cepţii asupra criticei literare. Conflict profund, de-altfel, 
deearece nu-i vorba de-o simplă diferenţă formală, ci de 
o divergență fundamentală. 

In fenomenul “critică”, singurii factori importanţi sunt 

şi trebuie să fie opera şi autorul. Criticul şi convingerile 
lui personale sunt elemente secundare, deşi indispensa- 
bile. Indispensabile prin faptul că prin ele se formulea- 
ză o judecată de valori, o nouă precizare estetică, o con- 
fruntare de sensibilităţi. Rămân totuşi secundare prin 
faptul că nu impresia sau părerea criticului trebuie să 
prevaleze în această confruntare sau prezentare, ci esen- 
e intuitivă şi imaginativă a autorului exprimată în ope- 
ra analizată. Nu ce simte, nu ce crede criticul, ci ceeace 
a vrut să spună creatorul. 
Totuşi, criticul nu poate fi numai un apreciator conş- 
tient dar pasiv al operei de artă. Misiunea lui e de a fi 
un veritabil revelator al calităţilor acestei opere. Baga- 
jul de cunoştiinţe tehnice, plus contactul permanent cu 
realizările literare sau artistice, îi garantează o imbră- 
țisare mai amplă a fenomenului estetic şi-o posibilitate 
indiscutabilă în a judeca calităţile isbitoare, intrinsece, 
ale ApEre Einar 

Criticul, natural, e forţat să interpreteze opera, dar, 
i arelapitinp 5 trebuie să ştie să şi copuitnică lectoru- 
lui această operă. are nevoie de forţă de receptivitate 
multilaterală, dată Din infinita di ata ță de 

i i 


ce obligatoriu o 

a “a operelor , prin pu- 
nerea în valoare a elementelor estetice. In ciuda acestor 
caractere, ce-o apropie indiscutabil de opera-ficţiune, 
critica cea mai perfectă, cea mai complectă, rămâne 
tuşi o secţiune anexă a literaturei, pe care o serveşte şi 
căreia nu se poate integra. Cu toate nepreţuitele-i servicii, 
critica literară se plasează în marginea literaturei pure, 
foarte AprDApE de genul istoriografie şi documentar. Re- 
cunoaştem, totuşi, că funcţia criticei devine din ce în 
ce mai Hzipaxtaată pa măsură ce se lărgeşte câmpul de 
Piele sal genurilor literare, tinzând către un oficiu 








Critica modernă are obligația să fie afirmare 
Asa, interpretare lucidă şi forță de Sa ante 
AA incâlcit. al şcolilor, tendinţelor şi varietății infinite 
; producţie literară. Mai ales in această forţă de orien- 
tut in această obligaţie de a marca ceeace opera lite- 
luce ca noutate în circuitul literar rezidă unul din 
ae faeritipla ale criticei noi Prin acest posțulat 
găce stabileşte o nouă finalitate: aceea de a desco- 
i EEIIPROAUĂ renovat, sul ce tratând aceleaşi eter- 
DEE bleme umane atinj mul prin noi forme ver- 


Temele tratate nu mai ci o imi 
—dela cea mai suavă mai so Pitar; dn oriaare 
ad iii aaa 
şi. ci din broderia subiee: 
in eroarea de a consi- 
țienească a lite atu 


rti 


nogratie. Cazurile sunt nenumarate. Critica, însă, nu se 
paste ocupa de acest aspect decât tangenţial şir dă- 
sura în care deviația libertină poate contribui la studiul 
unui: anumit aspect al literaturei; fie el moral, social sau 
psihiatrie; Aspectul educaţional e o chestiune pur poli- 
țienească pe care o poate rezolva cenzara Normală. 

Dacar ui să luăm în consideraţie devierile de acesț 
gen, aşa de numeroase în Mteraturile cele mai diverse, ar 
insemna să privăm umanitatea de o întreagă floră de 
opere considerate ca perle ale genului omenesc. Dela me- 

:valicul Boccacio şi până la ultra-modernii Celine şi 
“aul Keboux, trecând prin expresivele realizări ale unui 
villon, Rabelais, Voltaire, Sade, Baudelaire, Pitigrilii şi în- 
treaga pleiadă anglo-saxonă 4 epocei elisabetane, cate 
poate fi acuzat că nu merită cel puţin atenţia dacă nu 
admirația noastră, pentru contribuția sa literară? Şi nu 
putem considera pe nici unul poartă de biserică. Dar vul- 
garul nu se găseşte atât în cuvânt cât în maniera de a-l 
spune. Critica nu se poate pronunța simplist: nu-i bun 
fiindcă vorbeşte de sex, sau întrebuințează prea multe 
cuvinte vulgare. Rolul ei este de a analiza opera şi-a 
constata dacă vulgaritatea este accidentala sau esenţiala 
şi ce importanţă poate avea opera aşa construită în an- 
sumblul literaturei, iar nu să descopere dacă morala co- 
mună sa simţit “şocată”. Să nu se uite că morala, ter- 
men destul de elastic, variază cu fiecare epocă, 

In concluzie, trebuie să recunoaştem că ună din fețele 
cele mai desgustătoare ale criticei contimporane a fost, 
şi din nefericire este incă, lipsa de considerație pentru 
opera scrisă. Or respectul pentru această chintesenţă de 
erort, imaginaţie şi dragoste pentru literatură trebuie 
să constitue prima datorie a oricărui critic constient. De 
sub peniţa lui trebuie să iasă o analiză serioasă, corectă, 
protundă. Uşurinţa şi superticialitatea în critică pot pre- 
judeca definitiv sau pentru multă vreme desvoltarea 
unui talent; sau invers, pot împinge spre culmi neme- 
ritate un impostor. Critica nu poate fi rezultatul unei 
impresii de moment, cu atât mai puţin se poate baza pe 
simplă inspiraţie. Funcţia modernă a criticei cere serio- 
zitate, muncâ, cinste şi respect faţă de opera literară 
criticată cât şi faţă de liniile în josul cărora criticul 1şi 
ve depune semnatura. 


CONCURSUL DE NUVELA 


In luna Martie anul 1955, redacţia revistei “Carpaţii”, 
credincioasă liniei de conduită pe care se mişcă dela apa- 
riţie şi până astăzi, a instituit un concurs de nuvelă în 
care, nu descoperirea de noi talente forma prima preo- 
cupare ci trezirea interesului mânuitorilor de condei, pen- 
tru anumite teme. 

Aşa cum S'a scris în repetaj 

te de a soce 





anele aces- 
ilului 


„uaăăo Sea costale ai peaicA tite? sait nu 
au ieşit nici versuri de avantgardă şi nici romane filozo- 
fice. Au venit şi au pus Occidentului problema Principa- 
telor dunărene şi au reuşit să atragă atenţia ţărilor din 
Apus asupra soartei poporului nostru. 

Tot în coloanele acestei reviste sa arătat că poeţii un- 
guri nu scriu versuri filozofice ci patriotice-exact ca Pe- 
toeffi în 1848. Şi rezultatul s'a văzut. Astăzi ochii într 
eului glob sunt aţintiţi cu simpatie spre Ungaria şi e: 
lul unguresc nu are nici un “geniu” literar sau filosofie. 

Viitorul va arăta dacă părerile noastre sunt juste 
sau nu. 

Deaceia, redacţia revistei *Carpaţii” în concursul de 
nuvelă despre care este vorba, a pus o condiţie: tema nu- 
velei să fie suferinta poporului român subjugat, antico- 
munismul lui, eroismul cu eare l-a combătut şi-l combate. 

Şi au răspuns numai patru condeeri—e vorba numai 
de materialul publicabil ce s'a primit—: DI N. S. Govora 
care ne-a trimis bucata “Soldatul Mihai Cimbrică”, cu 
care s'a început concursul, dl Nicolae Novac care ne-a 
trimis “La capătul drumului”, dl Faust Brădescu cu “Ghe- 
vasim” şi dl Stan M. Popescu cu “Noaptea de Bobotează”. 

O scrim fără reticente: a fost un eşec. Dar viitorul va 
arăta cine poartă răspunderea acestui eşec. Dacă pe 
condeerii exilului nu i-a entuziasmat ideia unei nuvele 
in care să descrie suferința fără seamân a poporului nos- 
tru, dacă nu i-a interesat şi nu i- miscat eroismul cu 
“care Românul a ups în Caucaz sau în Carpaţi, citi- 
torii s'au arărat cu totul de altă părere, adică s'au raliat 
parerilor noastre. g 

Pentru aprecierea acestor nuvele şi pentruca redacţia 
să nu fie suspectată de părtinire, s'a recurs la un sistem 
utilizat în Apus: acela de a supune bucăţile prezentate 
la concurs, judecății cititorilor. Este simplul cititor un 
Sritiga, De cele mai multe or nu, dar întotdeauna are bun 


t. 

ŞI cititorii—având în vedere numărul extrem de, redus 
al exilaţilor români în raport cu alte emigraţii puternice 
(poloneză şi ungarâ)—au răspuns cu entusiasm. Aproape 
500 de răspunsuri. Cifra 500 ar părea mică la prima vedere 
dar dacă ne gândim la procentajul ce e PrRRDRA această 
cifră fată de numărul redus al exilaţilor ni trebuie 
să conchidem că este enorm. ș 

Şi-au trimis votul medici, avocaţi, profesori, nai 
şi țărani. Din Statele Unite, din Canada, din 
din Argeni elgii 

o) 
data 


de, diferi 
sli noştri au judecat bine, 
Ti î concurs sunt apropiate ca valoare 


A DE re 
stire natural, în sp argumi 


ride 2 ua 





GARP 


ATII . 





NOTE PE (MARGINEA CARTILOR 


13 


Leon Negruzzi: Le tour du monde d' Hypolyte - Louis Dupont - Lafaisse 


Când am terminat de citit acest roman 
am regretat că autorul nu a respectat o 
nobilă tradiţie de familie publicându-l în 
româneşte, spre a îmbogăţi literatura noas- 
tră. Este scris în maniera romanului “Can- 
dide” de Voltaire; povestirea interesează 
mai puţin, varietatea aventurilor eroului 
fiind numai un pretext ca autorul să-şi ma- 
nifeste cu o ironie amară observaţiile, evi- 
tând cu grijă exprimarea revolței. Leon 
Negruzzi mânueşte ironia cu o clasică ele- 
ganță, nuanţează cu o desăvârşită artă, 
conturând cu câteva linii sigure, de precisă 
observaţie, un tip reprezentativ şi rezuma- 
tiv al unui popor. 

Citind paginile acestei cărți de cuminte, 
melancolică resemnare în fața vârtejului 


* De câțiva ani s'a început sărbatorirea 
"Aniversărilor de aur“ ale societăților şi 
bisericilor româneşti din America. La fel, 
“Aniversări de 50 de ani de căsătorii”. 
Unele colonii româneşti le-au avut, altele 
le vor avea. Nici o colonie, m'a serbat şi 
nici peste 25 de ani, nu va putea serba 
“Aniversarea de Aa de ani de re. picta 
vre'unui preot. cum în Ţară se ştie 
de vorba; “Tăt Bânatu-i jruncea”, la fel se 
ştie în America despre Indiana Harbor-Ind. 
că-i “Centrul pământul 
vânt. In America oare: 
“Libertate”. Şi în beție, oazzeni: fac lucruri 
lipsite de omenie. Pentru nimica toată, îşi 
schimbă preoții. Şi la Harbor au fost oame- 
mi beți de Libertate dar. majoritatea a fost 
Zreazd şi chiar, mulţi dintre cei beţi, tre- 
zindu-se, o 












unul 
titlul . vor 
unic și 4 
il ze aza 
de ani omenie har- 
EI: se 
suf e - 
re şi ate 
pl lucru E 
mare a 
ele 
mi; ca om 
la bine cât 


Să inserâm, numai câteva din înfâptui- 
sub păstorirea veneratu- 
Prot. Simion Mihâltean: 


ei 
Tot în 1919 a fâcut o colectă printre Ro- 
mâni, 


de unde a adunat $ 5.000.000 şi 80 
de zi de medicamente, pe cari le-a trimis 
Reginei Maria, primind o Jrumoasă scrisoa- 





dement pe care îl trăim, simţi aproape pe 
omul de singuratică meditaţie, de con- 
templaţie, care respinge orice agitaţie ca 
Mind inutilă. Am avut impresia că Leon 
Negruzzi şi-a însuşit, s'a identificat cu 
atitudinea lui Chamfort: “La meilleure 
philosophie relativement au monde est 
d'allier, A son gard, le sarcasme de la 
gaiete avec Lindulgence du mâpris”. La Ne- 
gruzzi acest dispreţ are o nuanţă de blân- 
deță, neputând să elimine pe poet, Cum se 
definea Chamfort: “J'ai du Tacite dans 
la tâte et du Tibulle dans le coeur”. 

De capitolul al XIII-a, care este cea mai 
sângeroasă satiră contra falsei libertăţi 
americane, la lirismul din capitolul XXVII, 
în care evoacă orașul Iaşi, avem toată ga- 


Ea 


* In xXiua de 26 Mai, a. c. a murit la Ma- 
drid, în urma unei operaţii de ulcer sto- 
macal, aviatorul Constantin Cantacuzino, 

Cantacuzino a fost unul din eroii război- 
ului nostru, doborind cele mai multe avioa- 
ne sovietice, motiv pentru care a fost de- 
corat cu Mihai Viteazul, cea mai înaltă de- 
coraţie de războiu românească. 

Fusese şi a rămas până la sfârşitul vie- 
ţii, un om apolitic. A rămas surprins de 
întorsătura luată de lucruri după 23 Au- 
gust 1944. In preajma acestei date, fusese 
trimis de către Iuliu Maniu, cu un avion 
in Italia. O făcuse cu convingerea că cei 
ce-l trimiseseră judecaseră bine situaţia, 
că lovitura de Stat fusese dată în urma 
unor indelungi tratative, pe baza unor asi- 


Rurări certe şi că ca avea să fie un bine 
P Țară 





zei timp anţa şi 
ales ca loc de exil şi activitate, Spania. şi 
bine a făcut. Spania este ţara în care erois- 


„mul, curajul, sunt mai preţuite decât în 


oricare altă parte a lumii. Le-a arătat Spa- 





Constantin Cantacuzino 


niolilor cum ştie să sboare. Spaniolul ştie 

să admire şi să iubească pe un erou, chiar 
când acesta nu este Spaniol. 

A participat la toate meetingurile prin- 

e din Anplia, Olanda, Elveţia şi Spa- 

a. In 8) sburat în toate oraşele 

ea la orizont avionul lui, 





ania, incât în tren, 
, în prăvălii, când 

că eşti Român, primeai invariabil 

: compatrot al lui Cantacuzino! 
Am fost de căteva ori cu el, la sborurile 
ar în Spania şi sufletul meu ro- 
mânesc vibra, în faţa dovezilor de iubire 


ale Spaniolilor. Intr'un oraş, în timp ce 
sbura, un explica la 
microfon, figurile executate. Şi când avio- 








ma mijloacelor literare ale lui Leon Ne- 
gruzzi. Şlefuit cu grijă, menţinând acelag 
ton dela prima pagină până la ultima, ro- 
manul “Le Tour du Monde d'Hyppolyte 
—Louis Dupont—Lafaisse”, poate fi soco- 
tit de o perfectă ţinută clasică şi ca stil 
si ca atitudine. L-am putea asemâna, în 
oarecare măsură, cu romanul “Jaco et 
Lori”, de Jacques Bainville, cu deosebirea 
că ceace se desfaşoară dealungul a mai 
multor epoci la Bainville, la Negruzzi e li- 
mitat la o singură epocă, 

Eroul Hyppolyte-Louis face ocolul pă- 
mântului în căutarea liniştei pe care n'o 
găseşte; este un biet nefericit al unei epo- 
ci în care oamenii suferă delirul voinţii de 
putere, numai că acest delir al voinţii de 


fii, etc., şi în toate revenea ca un leit mo- 
tiv, România. 

La moartea lui, presa spaniolă a scris în 
unanimitate articole pe coloane întregi, 
cum nu Sau scris niciodată pentru un 
străin. Cantacuzino cucerise sufletul Spa- 
niei. 

La înmormântare, Colonia del Retiro, un- 


de se află Căminul românesc şi unde îi fu- 
sese depus corpul, era o mare de capete şi 


putere nu este o manifestare i 

ci a colectivităţilor umane. Parapiaua ua, 
Rivarol, am putea spune că epoca nastră 
este un amestec de politică, de religie şi 
de barbarie ştiinţifică. în dosul ironiei lui 
Leon Negruzzi percepem, par'că, strigătul 
de durere „pentru o civilizația pierdută, 
adânca neliniște a unui nobil spirit care 
nu vrea să se lase prins în absenţa de 
gândire a conformismului social, Leon Ne- 
Eruzzi a realizat o frumoasă lucrare lite- 
rară, arătând celor cari işi închipuie ca 
a scrie confuz, a tortura fraza înseamnă a 
fi profund, ce valoare are claritatea. Este 
o lectie de ţinută literară, 








P. $ 


prin care dă drept comitetului să intoc- 
7mească acte de protest în ceiace priveşte 
Tăpirea şefului naționalist român, avocat 
Traian Puiu de câtre agenţii comunişti. 
Note de protest se vor trimite la State De- 
partement, U. N. şi guvernul austriac. 
Preşedintele George Roman mulţumeşte 
incaodată Adunării pentru interesul ară- 
tat in problemele C. N. R. A. iar Părintele 
Iuliu Aron rosteşte rugăciunea de în- 


de mașini, încât poliţia a trebuit să trimi-  cheiere. 

tă agenţi pentru a dirija circulaţia. La ca- Rep. 

tatalcul lui au venit ministri şi generali şi 

a venit şi lumea aceia umilă, al cărei suflet = Articolul “Arta românească veche în 

Cantacuzino îl câștigase pentru el şi pen-  pasarabia” a fost reprodus din “Buletinul 

tru România. Şcoalei Politechnice din Bucureşti”, anul 

printre ce Se ada și ua eoeeaată prim 1941 Și a fost scris de Toma 7 Socolescu. 
rin * „DI dr. Oreste Popescu a tipărit o 
PENE mânat ee "9 pia PERENE — bonita Mrirituiată € Aeiaţenela Deci ca "para 








ecombmico !atinoazrericana” 
a a Jost tiparita ac Universiatea aim 











activitate a dlui 
dr. Oreste Popescu s'a mai vorbit în coloa- 
nele acestei reviste, dsa făcând cinste eri- 
pubiicat mal multe Caii i Posse are 
publicat mu apre- 
ciate de cercurile de specialitate. Pentru 
activitatea dsale a fost invitat pentru câ- 
teva luni in Statele Unite. 

* Continuam publicarea numelor com- 
patrioților ce au primit cârți dela editura 
= na pă nu le-au plătit, nu le-au ina- 
poiat şi nici măcar nu răspund scrisorilor 
ce li se trimit: 

Lt. Bâlâceanu, Suedia, Lt. Nicolaescu, 
Maroc; Rotaru, Australia; Bonifacio, Belgia; 
Lt. Colonel Stânculescu, Argentina; Spuză, 
Liban, Ing. Octav Vasilescu, Statele Unite; 
Cornel Holder, Statele Unite; V. Bosniac, 
Anglia; Mircea Vasilache, Turcia; John 
Barbu, Statele Unite; Wiliam Tudor, Ca- 


spaniol și cel românesc. S olii 
piliatasera, pe Cantacuzino, considerau că 
a devenit în parte şi al lor. Socoteau că 
a devenit şi al lor, acest Român care ve- 
nise de departe, să le vorbească întrun 
mod atât de original, de nişte frati năpăs- 
tuiţi. 

In acea zi a înmormântării, privind ma- 
rea de capate şi de maşini, privind gene- 
ralii şi coloneii iai Georgel Demetres- 
cu, vicepreşedintele Comunităţii Români- 
lor din Spania, cu ochii în lacrimi, a spus: 
Bâzu, şi murind şi-a servit Patria! 

* La 15 Martie 1958 la Institutul inter- 
național din Detroit, a avut loc Adunarea 
generală a C. N. R. A. sectia Michigan. In 
prezenta unui mare numâr de Români, 
preşed. Valer lea sea au gene- 
rală iar Păr. George Pop rostește rugăciu- u 3 
mea. Dl preşedinte a arâtat in câteva cu-  nadă; Marcel Dinculescu, Franta; ZI Aa 
vinte rostul Comitetului National Român eta îsi Incacali 
American. Pe urmă di George Roman ei- Unite; Paul Kino, Statele AISI 
teşte mesagiul trimis de Maestrul Aron Volumul „Frumoasa cu ochi verzi 
Cotruş cu ocazia Adunării generale. La 
aceasta adunare a fost prezent di Joe Cră- 
ciun, preşedintele C. N. R. A. central, care a 


edi 

a prezidat alegerile. 5 că 
Br pres, Joe Cracaun a dat cuvântul dai p, GIL Ai tehacitite care forțează, viața 
Tiberiu Humiţă care a impresionat asis- cartea, dsale a pe pământ” a apărut 


tența cu o vorbire despre problemele C. N, ir 
tenia incadrat în viața americană. m frantuzeşte, sub Messages Sita 


Du aceasta s' a ales următorul co- a tin ce at, vapbu să ta vor 
mile: citi cartea şi se vor înduloşa de sufe- 
Preşedinte: George Roman rințele român. chit că nu vor 
Vice-preş.: Tiberiu Humiţă. face nimic pentru eliberarea lui şi-şi vor 


Secretar. C. Bâlan. lansa paraşutiştii prin regiuni mal intere- 

Casier: Zaharie Câmpean. sante decât nefericitul spaţiu carpato-du 
Controlori: V. Madincia, C. Teodorescu,  părean. 

L Toma. * Suntem rugaţi să anunțăm că dl Profe- 
Subeontr.. V. Viad sor Ion Protopopescu a râmas pe poziția 
Membri în comitet: Dna Betty Triff. udoptată în Noembrie 1949. Dsa nu a auto- 

V. Banciu, Chirilă Ciuntu, M. Kirilă, V. Lu- rizat pe nimeni să vorbească în numele său 

pu, V. scu şi V, Simian. Următorii şi este total străin de propunerea şi coop- 

preoți au fost aleşi membri de drept în  tarea in Consiliul Legiunii. Ca ature a anun- 
comitet: Păr. Iuliu Aron, A. Cucu, P. Moga,  ţat celor în măsură, că nu poate accepta 


G. 1. $ „ Im comisia de pu- această cooptare. 
dlicitate au fost aleşi dnii M. Chirilă și 
Ing. Traian Cabba. 
"fa această e au fost de jr: re- 
ros e 
















16 


_._ 





UA PAN AD 





Madrid, 13 Mertie 1958. 


Dragi Compatrioţi: 


Cu sprijinul moral şi material pe care Dvs. laţi acor- 
dat cu atâta înțelegere acţiunii culturale a “Carpaţi”- 
lor, am reuşit realizările din tabloul alăturat, realizari 
cari pentru istoricii de mâine vor constitui o glorie a 
exilului românesc de astăzi. 

Greutăţi uriaşe ne-au stat în cale dela inceput. Efor- 
tul comun ne-a dat îmsă posibilitatea să le înfrângem 
şi să ajungem în pragul celui de al şaptelea an de viaţă 
si de dârză rezistență desnaţionalizării spirituale, care 
implacabil ameninţă toate exilurile prelungite. 

Nenumărate sunt mărturiile celor pentru care cărţile 
şi revista noastră, sunt raze de lumină şi căldură româ- 
mească la care işi încălzesc sufletele chinuite de dor şi 
de împosibilitatea adaptării climatului pe unde desţă- 
rarea i-a asvârlit. . 

Multe sunt deasemeni şi inimiciţiile pe care ni le-am 
atras. 

Agenţii conştienţi sau inconstienți ai călăilor Neamu- 
lui Românesc, ne-au hărțuit necontenit cu atacurile lor 
calomnioase, ne-au sabotat şi ne-au denigrat activitatea 
sub diverse pretexte. Stăpânii lor exasperaţi de puterea 
noastră de rezistență, au eşit din umbră şi au deschis 
recent focul direct, prin organele comuniste “Românul 
American” din Detroit şi “glasul Patriei” dela Pankow- 
Berlin. O svârcolire zadarnică, întrucât nu agitaţiile lor 
ar putea determina dispariţia noastră, pe care știm cu 
câtă sațisfacţie ar înregistra-o. 
Greutățile materiale, agravate de o conjunctură finan- 
ciară neprielnică în țara care a adăpostit şi înlesnit ac- 
tivitatea românească a editurii “Carpaţii”, constitue în 
grijorarea noastră pentru ziua de mâine şi fac obiectul 
apelului pe care vi-l adresăm. 
Nu vam defraudat nici încrederea, nici speranţele 
puse în acţiunea noastră. Infăptuirile de până acuma 
sunt concludente. Pentru a putea continua, trebue s'o 
mărturisesc cu strângere de inimă, avem urgentă nevoe 
de ajutor material, cu care să facem faţă dificultăților 
create de suspendarea creditelor bancare cu care ne-am 
ajutat până acuma. 
Deaceia ne adresăm Dvs. compatrioţii inimoși şi gene- 
roşi cari aţi jertfit totăeauna alături de noi. 
Apelaţi la toţi prietenii Dvs. români sau streini. O 
danie cât de mică sau a pre lotului de carți. eai- 
ţia curentă (20 volume şi broşuri Colecţia Carpaţii) 
în 40 $ USA. în loc de 55 cât este preţul fixat) ar uşura 
sarcinile noastre şi soluţiona favorabil criza prin care 
ia 

iar dacă nu i-ar interesa direct, dăruindu-le şcolilor 

româneşti din America. Bitbliotecilor depe Lon ÎS 
tăţile româneşti de acolo. sau chiar Bibliotecilor publice 
din diferitele ţări occidentale, fac un îndoit serviciu 

zei legându-și numele de o > 


































_ <aaParii 





———————————————— 


A. Carti apărute în Editura “Carpaţii” 


Nr. crt. Titlul cărtii 
Istoria Românilor de A. D. Xenopol, vol. Î, ed. 1 
Istoria Românilor de A. D. Xenopol. vol. I, ed. Il 
Istoria Românilor de A. D. Xenopol, vol II ... -- 
Istoria Românilor de A. D. Xenopol, vol. III 
Istoria Românilor de A. D. Xenopol. vol. IV 
Istoria literaturii române de D. Murărasu, vol. 1 
Istoria literaturii române de D. Murărasu, vol. II 
Povesti de Ion Creangă [snm 
Dacia de Vasile Pârvan DI 
Nationalismul lui Eminescu, de D. Murărasu 
Poeme fără tară de V. Posteucă, N. Novac si 
N. S. Govora i Ah uaa ada as ile it 
12 Din Crucea pădurii de Ion Tolescu . 
13 Povesti fără tară de F. Brădescu, N. N 
N. S. Govora ... ...... PE > saci 
14  Haiducul ... . ciudata - p2 
15 Frumoasa cu ochi verzi de J. N. Manzatti 
16 Amintiri din copilărie de Ion Creangă .. 
17 Precursori de Octavian Goga ... -.. . 
18 - Răscoala de Liviu Rebreanu, vol. 1 . 
Răscoala de Liviu Rebreanu, vol. II . 
20  Cuiburi de lumină de Valeriu Cârdu Ra 
21  Persecuci6n religiosa en Rumania, de Rev. Al 
Mircea rima cae pla RN umil uta sui 
22 Rapsodia Ibtrica, de Aron Cotrus 
23 România i a EEE 


Soo aud 






si 











N. pag. N." exempl. Costul Obs. 
282 150 625 dol. 
282 400 100 7 
234 150 700» 
296 350 825 = 
310 750 1000 * 
212 500 825 » 
E 500 150» 

440 1 - 
220 500 000 7 Volum Iuxog 
408 500 1000 * 
268 500 500 
128 400 250 
400 500 1500 = 
418 500 1200» 
296 540 1000» 
274 530 625 n 
314 500 700 = 
300 500 700» 
300 500 700 
80 400 250 = 
36 1500 20 
100 750 Z00 - 
16 1500 150 - 

TOTAL ... ... ... ... 16025 dolari 


B. Broşuri apărute în Colecţia “Carpaţii”: 





Nr. crt. Titlul broşurii 
1 Rapsodia valaca de Aron Cotrus. Îi 
2  Parentalia de V. Pârvan, text aia DE Il A 
3 Intre Volea si Mississipi de Aron Cotrus 


Isprăvile şi via i i vi 
iraen ș aţa, lui Mihai Viteazul 





de P. Is- 








oga de Pamii Seicaru 
A. C. Cuza de Pamfil Seicaru p 


- 
Sovuau 


Program de viitor al Editurii “Carpatii”: 
Titiul cărti 

Abecedar partea 1. 
Montacu * 


Nr crt 


D. REVISTA CARPATII 










N. pag. N." exempl. Costul Obs. 
22 300 50 d 
48 300 „00 S9 
12 300 si 
32 
32 
26 
40 
18 
112 
25 
32 
zi 


800 dolari 
N pag. N." exempl Costul Obs. 
14 1000 
14 1000, Rona 
12 1000 300 » 
18 1000 400 
20 1000 450 - î 
2 1000 600 = 
16 1000 400 
a 1000 800» 
20 1000 500» 
12 1000 400 * 
2 1000 400» 
12 1000 400 » 
12 1000 400 > 
16 1000 500 » 
16 1000 500 » 
TOrAr ...... 6450 dolari 
N” pag. N. exempi Costul Obs.