Carpatii anul V, nr. 28, 30 noembrie 1958

ANUL V. No. 28 





Depâsito legal: M-R.137-195R. 


Director: Aron Cotrus REVISTA CULTURALA 








30 Noembrie 1954 


Carpaţii 








De A îi a Dă 
Redactor: Traian Popesea 


30 NOEMBRIE 1938 


Zori înnegurate! Zori triste ca sfârsituri de toamna, pli 
s , pline parca de rele prevestiri 
Undeva pe lânga frontiera, Carol al II-lea se oprise asteptând citi pa: se 
re, încheiate în vizita oficiala fatuta la Londra si Paris. 
In padurea Tâncabestilor, moortea fusese convocata s i imire vi, 
. j or, pre a lua în primire vietii 
mâni, cumparati spre a savârsi oribila crima ceruta de uneltele Medi -. si-i am 


care i i i 
guvernul Armand Calinescu si camarila, trebuiau s'o dea acordurilor financia- 


patrusprezece Români, stinse sub apasarea degetelor altor patrusprezece Ro- 


ici o svârcolire a victimelor surprinse în toropeala frigului si a greutatii lanturilor cu care erau ferecati 


O imensa cutremurare însa a ludelor care, inspaimâni i i 
care avu provalit o lespede de tone de ciment, if tare art ami a ei da 
„Av trecut de atunci dovazeci de ani! Dovazeci de ani de crunta ispasire ir ta 
sit în ghiorele Antichristului... Cu valuri de sânge si munti de suferinta s'a ir teen 
mai trupul neinsufletit al lui Corneliu Codreanu, ci constiinta nationala a 
realizarea marelui destin la care era chemat Neamul românesc. 
Un rege scelerat, niste politicieni venali si impasibilitatea oamenilor 


com 
platit crima din pad 
unei Natii întregi 












re ei s'a chemat Nicoloe lorga. 


senfrățeşte 
flăcăi de bronz, în 
tâșnesc, în cete, cu să: 
ca din funa de pământ, 
ca din piatră, 
spre-o nouă, veșnică vatră .. 


i d cadnadle p A 


deavalma 
neinfrânt, 









mine GP: Zei re 2 
4 


J 


în foamea-i de faptă şi infinit 
Vara cu trup tâihărit, 


porunci . 
spre inclestări ce-i adastă 
pe cea mai înaltă creastă 


rupţi de străbuni, de părinti 

cu Yreri, cu paşi fierbinți 

calcă prin timp, biruindu-l 

cu truda, cu'ndrăsneala, cu jindui 


sub paşii lor iuți de-avangarde, 


piatra, pulberea scapără, arde 
Şi drumuri de toc se rup, impărâieste 
spre-un aspru destin ce se'mplineste 


Sabere crese, —vcacul să-l clatine 


peste tângueli impietrite în datine 

tabere crese -vaste cetăţi. Corneliu Zelea Codreanu 

peste pemete şi mar pre 

peste schilave răsmeriţi de-altedăţi, le simţi dârjenia, din ochi, din falcă, 

peste ntinderi de plecate capete, din iul cum calcă 

peste putrede robiri ee'ncep să scapete din patima lor aspră Și idolatră, 
i miicaa. d pes de piei 

tabere Papa năprasnică. sue. de cer şi de 


(Urmează pagina 2! 


au ascuns trupurile în fundul unei gropi 
eauna urma miselescului fratricid. 





plina de acid sulturic peste 


se ia ma fost ciuntita, Neamul umilit, schingiuit, tradat si para- 
Ă aa: spa estilor. Sub lespedea dela Jilava fusese pravalit nu nv- 
p re «i o trezise si pe care singur era capabil s'o calauzeasca spre 


4 ere « de ras i împlini 
d Ă „mpa et event tate ami > Ar rate împlinirea acestui destin. Efortul multor generații va trebui 
“unit recladi România nile si obrazul lor nu-l va spala niciodata, nici îi 

pentru , nici în cazul când unul din- 





totuşi câțiva ani pentruca ima- 
ginea provizorie, de obiceiu în- 
frumuseţată în timpul vieţii să capete trăsăturile 
definitive. Aceştia mai păstrează şi după moarte 
o oarecare influență în viața neamului, uneori 
prin ideile lor, dar mai des datorită legendei in- 
treţinute de prietenii lor politici, cari nau În- 
semnat şi nu înseamnă ceva decât în funcţie de 
cel dispărut. Cei mai mulţi dintre ei se topesc to 
tuşi repede în focul istoriei aşa cum se topeşte 
ceara de faţa jarului. Imaginea lor devine tot mai 
difuză, tot mai searbădă, pe măsură ce dispar tră- 
săturile cari le fuseseră gratuit atribuite 
Cine mai ştie azi de oameni ca Stătescu, ca Pa- 
Jade ca Lahovari sau ca atâția alţii din secolul 
trecut? Şi ce se va mai şti peste cinzeci de ani de 
Take lonescu, de Titulescu sau de Vintilă Brătia 
nu, cari au umplut paginele gazetelor vremii lor? 
Numai câţiva, puţini, foarte putini oameni, nu 
numai că supraviețuiesc dar şi cresc tot mai mult 
cu vremea, ajungând să îndrumeze viața neamu- 
lui lor, ba uneori şi pe aceea a unei bune părți din 
omenire, la zeci şi chiar la sute de ani după moar- 
te. San Francesco d'Assisi e azi mai viu decât în 
ceasul morţii Beethoven trăeşte incă in orice om 
de muzică. Aristotel a murit abia în veacul trecut 
Coborând de pe culmile omenirei la cele romă 
neşti, vedem că acei cari intr'adevăr trăese după 
moarte nu au strălucit numai prin inteligenţa lor, 
prin cultura lor sau prin abilitatea lor politică 
Uneori le-au avut şi pe acestea, dar calitatea lor 
principală a fost o tainică putere de intruchipare 
a năzuințelor permanente sau ce! puțin de lungă 
durată ale neamului. Asa au tost de un veac în- 
coace Avram lancu, Cuza Vodă, Kagăhniceanu şi 


“Urmează pagina 3.! 


? 


tene sape 
n piere 5 
schimbă Spa sii SE SR 
le'năbuşe răsmei ce c p. 
Je vindecă mersul zănatic şi gchiop 
pe urme de bălți cu ape schiloade, 
slobodă, glia fierbinte dă roade., 


ca'n basm, biserici cresc 
din vis ră își 

sună altf n veac, 
toaca peste satul sărac 


su 

răsună-a furtună 

ca o goarnă nebună, 
mereu, 

peste inima neamului meu, 

peste zilele neamului meu. 


cu foame de lup 
drumuri noui rup, 
adânc, pân'departe, 
peste stâncile moarte 


meşteri, 
în repezi, năvalnice creşteri 
ţinte— 
dincolo de zarea ce minte, 
dincolo de blid şi cuvinte... 


nu-i furtună nebună, 
nu-i ploae de foc, 

să-i oprească pe loc,,, 
să-i oprească pe loc... 


dârjenie fără'nfrângeri 

de flăcăi-îngeri, 

gata să treacă, aşa la noroc, 
prin gloanţe, prin apă, prin foc, 
să mute munte după munte, 
să'nfrunte— 

răsmeriţe crunte 

şi nenoroc... 


"aceleaşi porniri îi adună: 
oaste de gând şi furtună, 
cu flintele, gata'ncărcate, 
pentru cazne vechi şi strâmbătate.. 








impă = va răsplăti 
nemărginita lor învolburare, 
vrerea şi dârjenia lor fără hotare: 
stâncile ce-azi pașii li-i rod, 
împărăţiile de nisip şi de glod, 
ca mâine da-vor rod... 


paşii lor semeţi, în glia grea, 
urme fierbinţi vor fe 



















CANPATII 


"TARA 


peste azi, 

peste mâine, 
peste marea nesfârşită de capete, 
ca un soare ce n'o să mai scapete 


indrăzneţi 
de altendrăzneli,.. 
supuşi-rebeli, 
crâncen biciuiţi de sârg şi fierbințeli, 
beţi 
de alte poveţi, 
cu vreri ca pentru mii de vieţi, 
cruzi pân'la uitare de sine, 
pentru-un îndărătnic pas spre mai bine, 
vom alege, vom bate mereu, 
drumul cel mai lung și mai greu, 
pân'ce-om simţi că opinca răbdării se crapă, 
pân'ce-om vedea că urmele'n veac şi le sapă 
cu opinca la fel, 
bocancul nostru putred, rebel. 
pân'ce'ntr'n zi, 
spre zările aceluiaş ţel, 
pe creştete ni s'or topi, 
de zădutul bătăliilor, —casca de-oţel.., 


mâine: —sângerări pe munţii aspri până'n vârt, 
fără sudăimi, fără scrâşniri din dinţi, 
cu genunchi de fier, cu tălpi fierbinţi... 


pentru tâşiile de trup, rămase'n colții ştirbi şi goi 

ai stâncilor pe care crâncen le-am învins, 

nu ne-om uita, cu ochii făr'de nădejde, înapoi, 
n'om îngălbeni, înspăimântați de necuprins... 


cu privire aspră, caldă, îndrăsneaţă, 
vom privi prăpăstiile, în faţă... 

şi pe marginile lor, colibe ne-om clădi 
din ceaţă şi din treceri iuți de vijelii.., 


în fiecare nouă dimineaţă, 
fi-va mai aspră şi mai semeaţă, 
foamea fierbinte 





ENI Asa nou vom cuceri, 
ce hârăe şi latră— 
cu vrere sălbatică, oarbă: 
fir de iarbă după fir de iarbă 
şi piatră după piatră... 


a sorții poruncă 

mantauă de flacări pe umeri mi-aruncă... 
spintecă veacul—flamură ruptă— 
năpraznicu-mi chiot de luptă... 


crâncene pofte mă pradă, mă muşcă... 

când, peste anii-mi lacomi şi netrebnici, într'o zi, 
m'oiu poticni, 
m'oiu prăbuşi— 

mâna vreau să-mi împietrească pe puşcă... 


te-oiu cânta, te-am cântat, 
prin veacul de furtuni spintecat.— 
pas de bocanc ferecat, 
în piatră lăsat, tăiat, 
pe unde-am călcat, 
pe unde-ai călcat!,.. 


in arşiţa de-amiazi 
creşte aspru mâine peste azi 

şi peste mâine: d 
drumul de furtuni ce ne rămâne... 


SA k 
trece, în marș zdrobitor, 

cu veacul ns sul Polar? 3 
oaste năpraznică, sprintenă, verde, 
ce nici o bătălie nu pierde... 

ce negustori de gând mișelnic 

şi de vorbe A i 

hulit-au visul turtunos al patriei mele?! .. 


își uită de pâine, de 
eu, 





milioane de paşi din geminchi de aţa 
samană la fel, 
cu dărnicie după e], 

prin timp ca printr'o verde iarbă naită, 

oricare din acești vremelnici inşi, 
solari si neinvinşi, 

te cresc sburdând pe es, pe munte, inoialtă 


pentru orice straşină valahă-— nouă ori străveche 
unde-i pasărea măiastră: vorba fără de pereche 
poduri să ne-arunce peste vreme, peste zare 
peste prăpastia cea mare?! ? 
unde-i pasul mândru şi buiac, 
drum să bată intr'o ziuă ca'ntr'un veac,-— 
într'un sălbatic salt 

spre'nalt, 
să răsbune dintr'odată, mersul nou de foc. 
atâtea şi atâtea şovăeli şi putreziri pe loc?! 


sus frunţile, cosaşi uriaşi), 
coasele'n zăduțurile ce ne răscoc, 
să pară, pe cer, curcubee de foc 


strătulgeră ciocan! 
isbeşte, târnăcop! 
flacări să'ngrop, 

să desgrop, 

sămânță de foc, 

de foc şi noroc... 

din orice grăunte 

să crească-un munte... 


isbeşte năpraznic piatra mişea, 
scântei să țâşșnească din ea, 
fulger să ne fie, soare ori stea, 
pentru truda cea mai grea,.. 


flăcăi dârţi, pe brânci, 
drum spintecă'n stânci 
către cea mai bună, mai izbăvitoare pâine: 
către ziua de mâine... 


pumni se desfac, se închid fierbinte— 
frunze roşii pe unealta ce nu minte... 
crește'n ei, se frământă mereu: 
soartea năprasnică a neamului meu... 


paşi... paş 











de-o 
printre chemări de goarne, 
mâine-poimâne,— 
cine-o rămâne, 
pușca s'o joace, 
cazmaua s'o'ntoarne?! 
cine va duce dornic, fierbinte, 
peste zări înainte, 

dârz, dacicul drum până la capăt?!... 


latră cazmale deavalma... 
tresaltă inima, sângeră palma... 


trudă mută, trează, surdă, 

la temelii de lumi ce se'mburdă... 

un veac putred se'ncurcă, se clatină... 
trude preschimbă-se'n lege, în datină... 


'nainte!... 
'nainte!... 
vrerea iuțeşte braţul fierbinte... 


pentru primejdii noui, bocancii vechi mi-i ferec... 
creşte peste mine, peste timp şi'ntuneric, 
sub fulgere—un mâine feeric... 


troițe, 

poduri, 

fântâni 
cresc svelte din tinere mâini, 
în zile ca'n lungi săptămâni... 


țara a cui e?!... 
timpul al cui e?!... 
cine ne bate braţelen cue?!,.. 


"nainte! 

'mainte!... 

trece fierbinte... 

cade, se scoală şi-aleargă spre faptă, 
calea cea dreptă... 


brânca se strânge brusc ca pe-o puşcă, 
pe unealta ce se smulge şi muşcă... 
zi de zi, 

tan m aa 
an an, 
Eno Pta era stă 
eu ane de gen' şi i, 
cu milioane de muşchi şi plămâni: 

(Urmează pagina 3) 













CARPATII 





truda zăludă 
izbânda zăludă 


cu ndărătnicie făr'de hotare, 

bate mai aspru, mai tare, 

bate ciocan năzdrăvan, 

din graniță'n graniţă să se audă, 
ţara uimită să te audă!... 


vârtos, voiniceşte, 

isbeşte!... 

isbeşte, ciocan năzdrăvan, 

piatra să geamă, să senspăimânte, 
fierul să'mproaşte flacări, să cânte 
izbânzile muncii ne'nfrânte!. 


punți peste munți, 

pod lângă pod, 

peste ape ce rod... 

dârz, drumuri desnod 

prin piatră, prin glod,— 

pentru norocu-ţi, năvalnic norod!... 


peste gropi de trufaşi arândaşi, 
peste gropi de tâlhari cămătari,— 
plugule, tot mai aspru să ari, 
peste pustiu să nu laşi, 

bruș nezdrobit să nu laşi!... 


peste mişelnice morminte de hoţi, 
de hoţi şi netoţi, 
- ară adânc, adânc cât doar poţi!... 


căci e pe drum, 

en plugar cum altul nu-i să-i semene... 

4 -al cărui pas ogor sălbatic n'o rămâne... 
năzdrăvan ce va ara prin foc şi prin scrum, 
pas de fulger, cu braţe de cremene... 
rul—împărat, de mâine. .. 


pâine ca de piatră... 
lenea străveche'i latră... 
„strigoi fără nume şi vatră, 
din scârnava lor şatră. 

îi hulesc, îi latră... 


pentru drumuri noui ce'n stânci se rup. 
ultă-ți foamea de lup! 
U de tine, trup!... 




















ea în 
clipei i-auzi.., 


i cântă 
icii Gând se împlântă. 
deavalma. .. 
















nui i 
vorbele ce'n noi dospit-au atât.. 

ca un tunatic orb, pe-un flaut, 

“prin bezenele mele, te caut, 

carat Fisa arabi. intre cuvinte multe, 
când te-oiu urla, —dumnezeiască pradă, 


îi 
5 altă Să 


tars se gterg lu ochi şi pașii pi schimbă... 


poate!—Ionel Brătianu. Aşa a fost, mai presus de 
toţi, Eminescu, Dar cine ar fi îndrăznit să afirme 
la moartea bietului gazetăraş nebun că va fi so- 
cotit de Istorie ca cel mai mare român al vremii? 
Cine ar fi crezut că urmaşii nici nu vor mai şti 
numele miniştrilor de pe atunci, dar că şi azi va 
rămâne îndrumătoare, vie, gândirea politică a lui 
Eminescu? 

Avram Iancu, Kagălniceanu, Cuza Vodă, Emi- 
nescu, n'au căpătat însă nici până azi trăsăturile 
lor definitive în Istorie. Nu puteau să le capete, 
pentrucă fie cu ştiinţă fie fără să o ştim, fie voit 
fie în ciuda vrerei noastre, noi continuăm să trăim 
din bogăţia pgândirei şi mai ales din belşugul 
sufletelor lor, umblăm pe drumurile deschise de ei, 
suntem prelungirea lor, ducându-le mai departe 
viața dincolo de pragul mormântului. 

In timpul vieţei lor pământeşti, mărimea lor 
însuşi i-a împiedecat pe contemporani să-i vadă 
întregi. Cu cât au fost mai mari, cu atât e nevoie 
de o mai largă perspectivă istorică pentru a-i cu- 
noaşte, a-i înţelege şi a-i zugrăvi. 

Mai e şi greutatea diferenţei de esenţă dintre 
ei şi noi. (Blaga îl simțea pe Avram Iancu *pajură 
făcută om”.) Aşi îndrăzni să spun că Dumnezeu 
i-a plămădit din alt aluat sufletesc, i-a făcut mai 
aproape de asemănarea lui, a pus în ei ceva mai 
mult decât în ceilalţi oameni, așa cum pune în 
sfinţii lui. De aceea ne lipseşte nouă oamenilor de 
rând, măsura cu care putem măsura, Aţi putut 
vreodată înțelege sfinţii? Ii putem simți uneori, 
dar niciodată explica. 

Aşa e şi cu oamenii aceştia peste măsură de 
mari. Ei ne înţeleg pe toţi la un loc şi ne cunosc 
pe fiecare în parte mai bine decât ne cunoaștem 
noi înşine, dar rămân carte închisă pentru con- 
temporani. 

Pentrucă aceştia le-au văzut faţa şi le-au auzit 
glasul, i-au privit mâncând şi strănutând, şi-au 
închipuit că sunt întru totul asemenea lor, ase- 
menea nouă. Infăţişarea lor de fiecare zi a oprit 
să se vadă că în adâncuri ei erau altfel decât alți 
oameni 


“Codreanu e încă în pl 5 
să spun că abia de acum înainte va ajunge la ma- 





ev i 
Bra manifeste limpede pentru toți adevărata lui 
fiinţă. E 

Deabia după moarte, abia acum, începe să se 
arate Codreanu cel adevărat. Nu prin vorbe, nu 
prin scrieri, ci prin fapte. Dacă neamul românesc 
trece cu cinste greaua încercare a prigoanei comu- 
niste, acesta i se datorește în mare parte lui Co- 
dreanu, care nu numai că a pregătit tineretul ță- 
rii pentru asemenea vremi, dar care continuă azi 
să ajute să conducă neamul în unul din ceasurile 
cele mai grele ale istoriei românilor, 


te ori şi în felurite împrejurări. In momente 

dramatice sau în ceasuri senine, bătut de 
gânduri sau luând hotărâri. L-am văzut glumind 
şi l-am văzut poruncind, Vorbind cu țărani şi cu 
muncitori, cu oameni politici sau cu oameni de 
cultură. Cu români şi cu străini. Un an de zile, 
cât a apărut “Buna Vestire”, l-am văzut aproape 
UI, îndrăznesc să spun că l-am cunoscut 
e mhe rau au fost mai ales 


A” avut prilejul să-l văd pe Codreanu de mul- 


TARA UN OM DIN ALTA PLAMADA 


M întâlnit în viaţă câţiva din ce 
A laţiilor naţionale foii i n liră 

i cului: Hitler, Pavelici, Mussert, Degrelle, Do- 
riot... Am cunoscut oameni politici, savanţi mari 
oameni de afaceri, oameni ai Bisericei, artişti şi 
scriitori de multe neamuri. Numai în fața lui Co- 
dreanu am simţit că s'a nâscut mare. 

Toţi căutau să se arate şi mai mult decât erau 
Toţi jucau teatru într'un fel sau într'altul, chiar 
față de ei însuşi Căutau să se impună şi prin în- 
făţişare, prin ţinută, prin tonul convorbirei. 

Codreanu impunea fără să vrea, de multe ori în 
ciuda cadrului sau felului în care se prezenta. E 
singurul am căruia i-am recunoscut instinctiv, din 
adâncul sufletului, nu cu mintea, dreptul de a-mi 
comanda. Singurul om pe care l-am simţit făcut 
din altă plămadă decât a celorlalți oameni. 

Şi totuşi era de o modestie de necrezut. Avea un 
simţ înăscut al ierarhiei, Deşi nu se intimida în 
fața nimănui, era deosebit de respectuos cu oame- 
nii mai bătrâni sau cu cei cari socotea că au adus 
servicii ţării: invăţaţi, oameni politici pe cari ii 
preţuia, militari, diplomaţi. Era mai ales respec- 
tuos faţă de preoţi. 

N'avea nici un fel de complex de inferioritate 
față de străini. Pe numeroşii gazetari străini cari 
veneau să-l vază nu căuta să-i cucerească, ba chiar 
uneori îi primea în condiţii pe care le socoteau ne- 
potrivite legionarii cari îi insoțeau. Rezultatul era 
totuși că până şi cei preveniţi împotriva lui, cum 
au fost Gayda şi Tharaud, erau impresionați de 
personalitatea lui. 

Accepta şi chiar provoca critica prietenilor, deşi 
nu ținea seama decât rareori de ea. Aprecia faptul 
că-i spuneam de multe ori lucruri neplătute, că-i 
aduceam veşti rele sau îi atrăgeam atenţia asupra 
ce mi se părea mie o greşeală, 

Asculta şi sfaturile altora, dar tot intrun chip 
al lui deosebit. Aşa, de plidă, atunci când consulta 
uneori “gradele, funcțiunile şi cuibul Axa din Bu- 
cureşti”, adunare ne prevăzută în organizarea le 
gionară dar care concentra o bună parte din ca 
petele politice ale Legiunii. nu accepta părerea 
majorității sau pe acea a unor personalităţi Irun 
taşe, ci dădea o soluţie noua, neașteptată. Anali- 


sei bre i 
darul să 
ara ul s Su 


hotărâre. Dar când lua o hi 
acţiune, o ducea cu dârzenie până la capăt. 
rea însă de posiţii doctrinale, în gol. “ 

E ştiut că a A act d. SĂ eta, Și ii 
Mişcării Legionare de un a! is. 
O asiriitire poate lumina mai bine, cred, poziția 
lui Codreanu în această privință, : 
Imi spunea odată vorbind despre corporatism : 
“Mihail Manoilescu ar vrea să adopt corporatis- 
mul ca un punct de program al Legiunii. S'ar pu- 
tea să aibă dreptate, sar putea să ajungem odată 
acolo. Dar nu ştiu încă dacă e şi va fi multă vre- 
me cea mai bună politică pentru țara noastră. fi 

"Legiunea e în devenire. Eu am pus nişte au 
la clocit. Au început să iasă puii, dar deocamdată 
sunt toţi cu puf galben. Vor fi albi? Vor fi net 
Vor fi pestriţi? Nu pot să ştiu. Să aşteptăm, i -i 
vedem cum arată atunci când le vor creşte penele. 


























A lui Codreanu nu era însă de fapt pa- 
pieptar Din tinerii cari creşteau subt 
ochii lui, pe cari îi creştea, Codreanu a ştiut 

ş multe ori oameni noi. E e 
pi ef cete mai mult decât inteligența, 
înţelepciunea mai mult decât știința, Dar era fe- 
picit când le întâlnea reunite întrun singur om 

şi se străduia să le desvolte în fiecare. ae 

“Omul nou” legionar a existat întradevăr, por 
în primul rând datorită reflectărei personalităţii 

jui Codreanu în sufletele celor ce-l urmau: 
După moartea lui însă, puţini au fost acei a că- 
ror nouă ființă sufletească era deajuns de bine în- 
temeiată încât să nu se mai afle în primejdie. 
Mulţi, chiar dintre cei mai apropiaţi de el, s'au 
reintors la vechea lor structu: sufletească, au ră- 
mas iarăşi nişte oameni oarecari, au încetat să 


- (Urmează pagina 4.) 


Li] 


mâi fie “Oameni noi” de îndată ce Sursa lor de lu- 
mină, Codreanu, a încetat să lucreze asupra lor. 
Au fost buni sau răi, lâşi sau eroici, generoşi sau 
meschini, aşa cum fuseseră înainte, fără să rămâ- 
nă urmă uneori din personalitatea pe care le-o îm- 
prumutase Codreanu. Ba chiar unii, prin reacţie, 
au fost mai răi, mai laşi, mai mişei decât înainte. 

Aceasta explică în mare parte nenorocirile Miş- 
cării Legionare din ultimii douăzeci de ani. Unor 
fruntaşi, dintre acei cari nu existau decât în func- 
ție de Codreanu, li sau atribuit calităţi proprii şi 

li s'au cerut daruri de conducători şi de oameni 
excepționali, daruri pe care nu le aveau, deşi de 
obiceiu credeau că le au. Lipsiţi de sprijinul lui 
Codreanu, mulţi legionari sau prăbuşit. Dar şi 
mai mulţi au rămas în picioare. 

Dar, cât a trăit, ce minunat descoperitor de ca- 
lităţi sufleteşti ascunse a fost Codreanu! 

Ştia, ca nimeni altul, să pătrundă în cele mai 
ascunse adâncuri ale sufletului oamenilor. In ini- 
ma şi în mintea fiecăruia găsea comori de nimeni 
bănuite, le scotea la iveală şi le făcea să domine 
personalitatea celui astfel învit, făcându-l capabil 
de fapte de care nici nu s'ar fi visat a fi în stare. 

In sufletul de războinic barbar al lui Nicolae 
Totu, a ştiut să descopere gingăşia unui scriitor şi 
abilitatea unui om politic. 

In diplomatul salonard care fusese Alecu Can- 
tacuzino, a deşteptat vitejia strămoşilor războinici 
şi căldura camaraderiei cu toți românii. 

In intelectualul rafinat şi sceptic care era Mi- 
hail Polihroniade, a trezit fibra eroismului şi l-a 
făcut să trăiască frumusetea primejdiei, deşi n'o 
iubea. 

In medicul şi juristul ardelean Dr. Dr. Ion Ba- 
mea, a scos la iveală o energie politică şi un spirit 
de organizare pe care nimeni nu le-ar fi bănuit. 

In magistratul bucureştean blazat Alexandru 
Tell, a descoperit gânditorul politic ce se pregătea 
să reprezinte cu cinste a treia generaţie de oameni 
de stat. 

Se pot da mii de asemenea exemple. 

Ciudat e faptul că acţiunea lui pare a fi fost 
mai durabilă, după moarte, în oamenii pe cari i-a 
văzut mai puţin, sau chiar în legionarii pe cari nu 
i-a văzut niciodată, decât în colaboratorii lui di- 
reci. Poate pentrucă pe cei mulţi i-a educat, dă- 
: -e astfel o parte din personalitatea lui, pe 
ceea i din i i ş 
vea pe colaboratorii imediaţi. dacă nu aveau un 
caracter deajuns de precis şi de tare, aşa cum îl 
aveau cei mai buni: Moţa, Corneliu Georgescu, 
Belpea.. 

Codreanu avea de altfel puterea să facă să con- 
lucrece—şi cu folos!—oamenii cei mai deosebiți 
între ei. Sub conducerez lui el adunase, dându-le 
un rost şi o ţintă comună, oameni cari păreau fă- 
cuţi să lupte pe direcţii divergente, dacă nu chiar 
în câmpuri adverse. "i 








N 


lată două amintiri caracteristice din acest do- 
meniu: 


spună că i-a comunicat Codreanu că l-a suspendat 
A fe gi e e ideia ou 


i 
| 
şi 
4 
| 
:5 


două persoane: mie, ca să pot lua măsurile 
şi celui ce urma să-i țină locul şi 
la conducerea Capitalei, mi 















UARPATII 





Un om din altu plamada 


Era deosebit de bun, de înțelegător în fond, dar 
asta nu-l împiedeca să fie aspru cu cei greşiţi, fur- 
tună faţă de răi şi ticăloşi. Şi-a arătat de multe 
ori în vorbe şi în scris scârba faţă de mişelie şi 
mişei. Dar mai ales îl urmărea problema trădării 
şi a trădătorilor. Spunea odată că dacă ar veni în 
România un regim care să împlinească toate nă- 
zuințele lui naţionale, politice sociale... îi rămâne 
totuşi o misiune pe care numai el şi Legiunea o 
poate împlini cum trebuie: pedepsirea trădătorilor 
şi a politicienilor vânzători de neam. Presimţea 
parcă vremurile pe care le-am trăit şi le trăim! 

Ştia să prindă inaintea altora, cari puteau pă- 
rea mai cunoscători şi mai pregătiţi, consecințele 
îndepărtate ale unui act politic. Iată un exemplu: 

In noaptea alegerilor din Decembrie 1937, orga- 
nizasem un serviciu de transmitere şi de organi- 
zare a rezultatelor, care a permis Legiunii să aibă 
totalurile pe ţară cam cu o oră inaintea Ministe- 
rului de Interne. Pe măsură ce erau cunoscute, re- 
zultatele se proiectau in curtea sediului legionar. 

Când în cursul nopţii totalurile au arătat lim- 
pede că guvernul Tătărăscu nu va atinge cele 40 % 
din voturi necesare pentru dobândirea primei ma- 
joritare şi deci urmează să-şi dea dimisia, toţi 
eram fericiţi de această izbândă legionară. Dar 
când i-am prezentat cifrele, Codreanu sa încrun- 
tat şi i-au apărut pe frunte cutele adânci care erau 


Corneliu Codreanu, la înmormântarea Generalului — 
Cantacuzino-Grănicerul. 


la el semn de mare supărare. Succesul era prea 
mare, reacţiunea Regelui Carol risca să fie extre- 
mă, aşa cum a şi fost. In locul unei guvernări sla- 
be, cu un parlament în care ar fi dominat legio- 
narii, venea imediat lupta pe viaţă şi pe moarte. 

A dat ordin să nu fie publicate aceste cifre şi 
sa arătat pata să lase să-i fie furate de guvern o 
sută de mii de voturi, sau câte avea nevoie pentru 
a se salva. Era însă prea târziu. In April s'a văzut 
limpede câtă dreptate avusese Codreanu să nu se 
bucure de rezultatul prea bun al alegerilor. Se 
spulberase şi decorul provizoriu al guvernului 
Goga şi prigoana cea mare incepuse. 


NUL din cele mai curioase aspecte ale perso- 
nalităţii lui Codreanu era extraordinara lui 


bliotecă, dar ştia enorm de mult şi înțelegea re- 
pede şi bine, ce i se spunea. Avea şi darul să folo- 
Acasă, în aşa fel ştiinţa altora încât o îmbogăţea 
parcă. 

Imi aduc aminte de o discuţie asupra visului 
unei noi capitale a României în care întrebările 


ăscută a lui Codreanu, ca într'o întâl- 
lui cu Sextil Pușcariu şi cu Lucian Blaga 


păamiază întreagă cele 
age probleme ale fiinţei, culturei şi spiri- 


româneşti. 





Cu cât inainta discuţia nivelul se ridica, nuan- 
De la o vreme eu n'a e pe Aa IA 
tăcut ariu. C anu şi cu 

a mai sus cu fiecare frază, cu 

% A o e gâr 
fiecare Da E Ve EA Dar ir ia 


“Ca să-i urmăreşti, ți se cerea o încordare totală 
gândirea amândurora era ns cu 





care nu eram deprins la Blaga şi dă o recizi N 
formulare rară Ja diiiidoi e, fapt milă ci iai 
era o discuţie, ci o întregire reciprocă, sprijinindu- 
se parcă unul pe celălalt ca să urce tot mai sus, 
pe til am mai întâlnit această neînce- 
a epâşire a ceea ce pare că n i 
eri p u mai poate fi 
Şi Puşcariu şi Blaga socoteau această d i 
ă L upă a 
ză ca una din cele mai frumoase din iale pa 
Pușcariu, metodic, a redactat amănunțit cuprin- 
sul convorbirilor în noțele lui zilnice, azi desi îi 
pierdute. Blaga, deşi îl mai întâlnise pe Codreanu 


părea că atunci l-a descoperit. 
] nu, mai clar poate decât totdeauna concepția 
___ lui despre mântuirea neamurilor, care explică 
in mare parte întreaga lui ţinută sufletească şi 
i alea caracterul creştinismului lui. 

odreanu era un om profund religios. E 
mai în adâncul Tea dar şi în Mă ma 
zilele. Ducea o viaţă de o extremă sobrietate şi de 
o nediscutată moralitate. Cred că n'a lăsat să trea- 
că niciodată o zi fără să facă lungi rugăciuni. Pă- 
zea cu severitate posturile. Multă vreme a postit 
negru în fiecare Vineri. Avea un mare respect pen- 
tru preoţi, chiar atunci când prin purtarea lor ca 
oameni nu-l meritau. Orice hotărâre importantă 
o cernea printr'un triplu criteriu: foloseşte Le- 
giunii? e spre binele Neamului? e plăcută lui Dum- 
nezeu? 

Sinceritatea şi puterea credinței lui sunt mai 
presus de orice îndoială. “Insemnările dela Jilava“ 
sunt un imn creştin. Cum se împacă aceasta cu 
unele din faptele sale? 

Cheia inţelegerei ținutei interioare şi a acţiuni- 
lor lui Codreanu—care sunt sau par a fi, în unele 
momente culminante, în dezacord cu poruncile 
creştine—ne-o dă concepţia lui despre neamuri şi 
rostul lor. Pentru el neamul nu e un conglomerat 
de indivizi, ci o creaţie a lui Dumnezeu, cu viață 
proprie, cu rostul lui pe lume aşezat de Dumnezeu, 
cu sufletul lui propriu, de care însă noi suntem 
răspunzători. 

Ţelul final al neamului nu este viaţa, ci învi 
rea în n i Hrii ia, culi 


N cursul acestei convorbiri a formulaț Codrea- 














cu 
gii şi împărații lor, având fiecare neam locul său 
înaintea tronului lui Dumnezeu” scria în “Pentru 
Legionari”. Această judecată de apoi a neamuri- 
lor impune fiecărei naţiuni să-şi verifice fiecare 
acţiune prin criteriile creştine. 

Scopul final al vieţii lui Codreanu nu era mân- 
tuirea lui proprie, ci mântuirea neamului lui. 
“Doamne! Ne luăm asupra noastră toate păcatele 
neamului acestuia. Primeşte-ne suferinţa de acum. 
Fă ca din această suferinţă să rodească o zi mai 
bună pentru el” scria din închisoarea Văcăreşti în 
1923. “Sunt gata să fierb zece mii de ani întrun 
cazan cu smoală, ca să ajut neamului românesc să 
facă un pas pe calea mântuirei lui” spunea lui 
Blaga în 1937. 

Creştinul acesta înfocat, sever cu el însuşi până 
la ascetism, era gata să-şi jertfească nu numai 
trupul, dar să-şi pună în primejdie însuşi mântui- 
rea sufletului, luptând pentru învierea neamului 
său. Aşa se explică faptul că in sufletul lui şi a 
urmaşilor lui sa putut împăca uneori călcarea 
poruncii a cincea cu cea mai adâncă religiozitate. 
Ca în sufletul unor soldaţi aleşi, în războiu. 

Cine are o credinţă trebuie să fie gata să-i 
jertfească tot ce are mai scump. Viaţa şi mai mult 
decât viața. Viaţa lui şi viaţa celor dragi. Viaţa 


de aici şi viaţa viitoare. 
n] 
$ prezece ani luptă şi mor în toate colţurile țării- 
Când în colibele din munţi, în care zăpadă 
pătrunde prin încheieturi, se strecoară şi desnă- 
dejdea, când luptătorii, nu mai ştiu dacă suferința 
lor are un rost, dacă jertfa lor nu-i pierdută fără 
folos, aud uneori un glas care le dă noi puteri: 
—"Din petrecerile şi din traiul tihnit al fiilor 
săi, un neam n'a câştigat niciodată nimic. Din Su- 
ferință totdeauna a ieşit ceva bun pentru el.” 
Atunci înţeleg că jertra lor nu-i fără folos, că 
pot ei spune senin duşmanilor: d 
—“Nu-mi pasă dacă voiu vedea sau nu ziua bi 
ruinţii, dar sunt sigur că jertfa mea va aduce pră- 
buşirea voastră.” e: 
_Coliba se umple de lumină, fumul îndoielii se 
risipeşte, sufletele se limpezesc. Acei cari luptă nu 
se mai simt singuri: . 
—"“ Capitanul e cu noi!” 


TIU foarte bine aceasta românii cari de cins- 









"AU implinit douăzeci de ani dela 
asasinarea lui Corneliu Zelea Co- 
dreanu. 

Niciodată nu sa verificat atât 
de repede şi de sângeros eroarea 
de a se fi schimbat mersul firesc 
al Istoriei politice româneşti, ca 
în cazul acestui om providenţial. 

Apariţia lui în viaţa publică a 
Țării noastre nu este o simplă în- 
tâmplare. Dimpotrivă, putem afir- 
ma că ea este legată de instinctul de conservare 
al Neamului nostru, care la răspântiile lui istorice 

a dat totdeauna omul care să se impotrivească vi- 

tregiei soartei, trasând cu sângele lui linia cea 

mare pe care acesta să evolueze în viitor. 

Proiectat viguros din străfunduri de virtuţi an- 
cestrale, destinul îi alesese—ca în vremuri de grea 
cumpănă —pentru a-l face mentorul spiritual al ti- 
meretului plămădit în vâltoarea primului războiu 
mondial. 

Intuind primejdia de moarte pe care o repre- 
zenta pentru noi marxismul victorios peste Nistru, 
a luptat din primul moment, cu energia marilor 
vizionari, pentru a situa ideologic pe drumul să- 
nătos al Neamului, atât tineretul universitar cât 
si masă muntitoare românească, făcând posibilă 
acea binefăcătoare compenetrare şi colaborare a 
acestor două isvoare de imense energii creatoare 





— 
AROL al II-lea, regele nedemn, înşelână dra- 
gostea cu care Ţara l-a iertat şi l-a reprimit, 
adusese odată cu urcarea pe tron, ipoteci 
grele asupra Neamului nostru, impuse de “Shy- 
lock” care mizase pe cartea lui şi pe care numai 
cu un aparat de Stat corupt şi abuziv, le-ar fi pu- 
tut satisface. 

Anii lui de domnie vor rămâne cea mai Tuşi- 
noasă, âmorală și decadentă pagină din Istoria Ro- 
oderne, in care îşi găseşte origina trage- 
a abătut asupra nului 










meni de pres 
ai generației 
ară Mare 


adormi- 
seră patriotismul, conștiința naţională și parcă 
toate virtuțile Neamului nostru, cedând locul dom- 
niei bunului plac. : ; 

Rezultatul, o îngrijorătoare înstrăinare a patri- 
moniului național! și o flagrantă încălcare a drep- 
turilor noastre de stăpâni. Camarila regală, Tege- 
le, Duduia și rudele ei, sugeau vlaga Ţării fără 
milă, pregătind dramele care au sguduit de atunci 
Neamul românesc. 


MPOTRIVA acestor abuzuri s'a ridicat Corneliu 

Codreanu, chezăşuind cu exemplul vieţii lui de 

ascet primenirea moravurilor şi repunerea Ro- 
mânilor în drepturile lor străbune. 

Străbătând ca un arhanghel Țara dela un capăt 
la celălalţ, răsădea în sufletele chinuite de nedrep- 
tățile politicianismului increderea într'o zi mai 
bună pentru Neamul românesc. 

Când la atelierele Griviţa au fost împuşcaţi 
muncitori români, Codreanu, tânăr deputat în par- 
lamentul Țării spunea: “E rău că nenorociţii de 
muncitori au eşit în stradă, dar ar fi mai rău şi 
de ei şi de neamul nostru dacă în faţa nedreptă- 
tii strigătoare la cer mar eşi, ci şi-ar pleca capul 
resemnaţi în jug, lăsând ţara pe mâna unor poli- 
ticieni exploatatori; oamenii dela acele ateliere nu 
au ce mânca; le este foame și au sete de drepta- 
te”. Tar mai târziu: “Mişcarea Legionară va da 
muncitorimii mai mult decât un program, mai 
mult decât o pâine mai albă, mai mult decât un 
pat mai bun, Ea va da muncitorimii dreptul de 
a se simţi stăpână peste ţară, deopotrivă cu cei- 
laiţi români”, 

Când în 1919 a inceput lupta anticomunistă cu 
Constantin Pancu, creind Garda Conștiinţei Na- 


ționale, Codreanu tipee: 
Vinge comunismul. Trebuie să ue ae ap 
şi 


seşti naționale care să-şi poată câştiga dreptatea 
Că m e a Umpiatca 
nimănui să caute să ridice alt steag decât al isto- 
He! noastre naționale. Oricâtă dreptate ar putea 


car 


GĂAHPATII 


avea clasa muncitoare, nu-i admitem să se ridice 
peste şi împotriva ţării... Dreptatea ta în cadrul 
dreptății neamului. Nu se admite ca pentru drep- 
tatea ta să sfarmi în bucăţi dreptatea istorică a 
naţiei căreia aparţii”, 


DEVARATA Ţară românească l-a înțeles şi 
l-a urmat. Tineretul de toate categoriile so- 
ciale pe întreg cuprinsul Ţării sa alăturat 
entusiast mişcărei de redeșteptare şi dreptate ro- 
mânească înițiată de el, alegându-l Capitanul lui 


"1 SEPTEMBRIE 1899 


a | 


> 1L2> 2 


| 
Aj 





Un fior naţional anima conştiinţa Neamului, elec- 
trizând masele dela Limanul Nistrului şi până în 
câmpia Tisei, din Maramureş până la Silistra şi 
Balcic. 

Sub căldura privirii lui plină de dragoste şi uma- 
nă înţelegere, se topiseră ultimile urme ale regio- 
nalismelor locale, lăsând locul acelei totale şi defi- 
nitive înfrăţiri româneşti. 

Țara toată devenise un imens şantier în care 
braţele legionare suplinind apatia sau incuria ad- 
ministrativă ridicau biserici, şcoli, cămine cultu- 
rale, îndiguiri de ape, case pentru nevoiaşi. 

Taberile de muncă ale Legiunei erau o înaltă 
şcoală de patriotism, de educaţie civică şi un 
exemplu de armonie socială. Cot la cot, ţărani, 
muncitori şi intelectuali plămădeau în cântece şi 
voiașie armătura morală necesară redresării naţio- 
nale, Alegerile din 1937 deschideau larg deputaţi- 
lor legionari uşile parlamentului Țării. “Trezirea 
Valahilor nu putea însă conveni beneficiarilor re- 
gimului carlist, cari sau grăbit sub toate pretex- 
tele să deturneze hotărirea Neamului. Niciodată 
încălcarea legilor Țării nu a fost făcută cu mai 
multă iresponsabilitate decât după cunoaşterea re- 
zultatelor acestor alegeri. 

N'a tost uitată nici o violenţă, nici o ticăloşie, 
Nici o mincinoasă născocire pentru a justifica opre- 
siunile săvârşite tinzând la anularea voinţei ex- 
primate de Neamul românesc, la exterminarea 
Miscarii legionare şi la instaurarea dictaturei re- 
gelui nedemn, toate cuiminând cu masacrul din 
pădurea Tâncăbeştilor, 

Crima săvârșită contra lui Corneliu Codreanu a 
fost crimă impotriva Neamului românesc şi sa 
plătit cumplit de greu. 

Cine se mai poate îndoi astăzi făcând bilanţul 
tragicelor întâmplări petrecute în răstimpul aces- 
tor douăzeci de ani duşmanii de atunci ai lui 
Codreanu au tost duşmanii Neamului românesc? 

Fără intervenţia lor, România devenită oficial 
legionară în 1938 ar fi salvat obrazul Ţării de umi- 
lința ciuntirilor teritoriale din 1940. Neavând re- 
vendicări teritoriale ar fi asigurat Ţării o neutra- 


ITANUL 


de T. POPEScu 
al doilea război mon- 


care ar fi jucat rolul pe 
re ei bimilenară şi 
apărarea civilizaţiei creştine a i ii 
pierit în spaţiul Europei ceri E i, 
emoriul adresat regelui Carol £ 

1936, în care Corneliu Zilea Coen ata ceai 
flia asupra greșitei politici externe practicată de 
guvernul Țării, apare după atâţia ani ca 6 tragică 
profeție: “Tot ce fac politicienii români în politica 
externă, fac pe carnea, pe sângele şi pe răspunde- 
rea noastră, Bine sau rău ei şi-au trăit viaţa. Dea- 
cuma urmează a noastră 

„Este ingrozitor ca faptele şi atitudinile lor de as- 
tăzi să adaoge o mare răspundere pe umerii gene- 
rației noastre. Este cutremurător să ne gândim că 
noi tineretul de astăzi, ar fi să fim condamnaţi a 
asista la împărţirea sau ciuntirea României Mari 
pentru a plăti păcatele unei infame politici ex. 
terne”. 

Totul a fost pierdut şi cu toţii am greşit tole- 
rând acţiunile antiromâneşti ale unui rege ne- 
demn, risipindu-ne energiile în străinofilii dovedite 
mai târziu trădare a intereselor vitale ale Neamu- 
lui românesc. 


-au 


E VOCAREA lui Corneliu Zelea Codreanu nu are 
un caracter de ranchiună şi nici de răspuns la 

provocările unora. Urmăreşte doar restabilirea 
adevărului istoric 

A curs prea mult sânge românesc şi ruperile. su- 
fleteşti intre frați nu pot fi decât dăunătoare Nea. 
mului 

Şcoala lui a fost cea bună şi a impermeabilizat 
contra comunismului pentru totdeauna sufletul ti- 
neretului, ţăranului şi muncitorului nostru. 

Călăii de azi ai Neamului au simţit-o din primul 
moment şi chinurile la care i-au supus vor îngrozi 
lumea când se vor cunoaşte. Totuşi, dela 23 Au- 
gust 1944 şi până astăzi, nimic nb i-a făcut să se 
lase ademenitţi si r sloganelor 
mimi < “Arep 
tatea a În 9 eptatea neamului tău : 
muniste. Pentru spe eeet Iu 
rămași acasă şi pentru a m a 
eliberării care va i, Românii din exil, 
ai destinului, să-şi întindă mâna frățeşte. 
în slujba Neamului posibilităţile pe care şi le a 
creat. legăturile şi prieteniile pe care şi le-au fă- 
cut, să nu aibă altă grijă decât aceea de a asigura 
în configurația Europei de mâine, rolul pe care 
Neamul nostru îl merită şi pentru care trebuie să 
tremurăm zi de zi. 

Ca acolo acasă, fără deosebire de crez sau apar- 
tenenţă politică să formeze un front unitar de lup- 
tă pentru eliberarea fraţilor rămași în temniţa co- 
munistă. u 

Fără agitația noastră continuă, a celor din exil, 
de a cărei eficiență se vor convinge într'o zi şi cei 
mai sceptici dintre noi, Occidentul ar fi definitivat 
de mult capitolul ruşinoasei trădari dela Yalta, Te- 
heran şi Potsdam. Răsmeriţele dela Berlin, din Po- 
lonia, din Ungaria şi cele trecute sub tăcere din 
România, i-au obligat să ia act de adevărata stare 
de spirit din răsăritul european, dăruit Rusiei So- 
vietice cu atâta uşurinţă, să realizeze primejdia 
care-i ameninţă pe ei de data aceasta, şi să schim- 
be treptat de atitudine. i A 

Ar fi o ruşine ca secolul nostru, căruia America- 
nii vor sa-i dea amprenta de secol al emancipării 
neamurilor de culoare să aibă ca rezultat libertatea 
acestora şi aruncarea in robie a ţărilor albe din es- 
tul Europei. a 

Streinofiliilor de ieri să opunem un romănofilism 
nelimitat și cald. Numai aşa putem clădi acea Ro- 
mânie strălucitoare ca un soare cu a cărei imagine 
în suflet au luat drumul fără întoarcere sute de 
mii de vieţi româneşti, pe câmpiile de bătaie, in 
închisori, în exil sau în câmpurile de deportați. 




























A Cornelio Zelea Codreanu 


Noche 


al triste mar, 


por Alberto Crespo x 


robo el stlencto de îa aurora 
sepulcro de los peces, 


por ti no mâs, Cornelio desdichado 

Granâe fue tu destino inacabado, 
prendtido en el perfil de la agonia 
tremenăa 


y firme de tu Dios Norado 


Rumania siente la perdida estela, 
su rosa de los aires, su esperanza, 


guemada 


al fuego de tu misma sangre 


Capitân, mi palabra se resiste 
a dar cauce a la gloria del silencio 
fecundo y triste de tu vida ausente 
Quiero en las horas proclamar tu nombre 


al oscuro 


jurado de los vientos, 


al camino sin lenguas de los nautas 
Al Sefior, Dios eterno de los rumbos, 
al lecho de los rios, al sendero 
multiple y guerrero de los ângeles. 
En nombre de tu tierra redimida 





que 
entre un canto de lirios olvidedos 
a la luz estelar de las auroras. 

Carne con voz de estrellas vengadoras. 
claros paisajes, que al amor robados, 
riolencias Moran del honor cumplido 

Es el Jin del recuerdo y la nostalgia, 
la muerte de los hombres, sin sentido, 
al trâgico macer de la esperanza. 


CARPATII 


CORNELIU CODREANU SI MUNCITORII 


_ADUC aminte ca acum. Era prin anul 
1922 când mi-am luat rucsacul în spi- 
nare, umplut cu câteva boarfe şi ceva 
mâncare. Banii ce-i aveam, mi i-a cu- 
sut gazda din Sibiu sub căptușala yes- 
tei, lăsându-mi în buzunar numai ba 
nii de tren 

Am plecat în vandră, să-mi caut 
nărocul. Pentru prima dată în viaţa 
mea treceam o graniță: vestita gra- 
niță dela Turnu Roşu, pe care mi-o 
inchipuiam cu zid gros şi înalt, aşa 
cum am citit despre zidul chinezesc 

Dela Porceşti incep să se urce alţi călători, cari vorbeau 
mai iute, dar tot românește. Insfârşit, sunt in “Ţară”, 
Țara Rumânească, despre care de atâtea ori îmi poves- 
tea Mcşu. Bucuria mea era aşa de mare, că nu-mi mai 
desprindeam ochii dela oamenii din vagon, care nici unul 
nu era Ungur. Am intrat în vorbă cu ei şi se mirau de 
felul meu de a vorbi, Eu spuneam că-s din Ardeal, ei că-s 
din Transilvania. “Drept a avut Badea Cârţan când a 
spus că dracu a mai văzut graniţă în mijlocul Neamu- 
Jai”, grăieşte un domn care mergea şi el la Bucureşti 

La Piatra olt am schimbat trenul și a doua zi am fost 
în... satul Impăratului. Cu adresa în buzunar mă urc în 
tramvaiul cu cai până la fabrica de bere “Bragadiru”, 

e Calea Rahovei. unde m'am angajat ca strungar. Am 
ost primul lucrător din fabrică, care după două zile am 
pica tainul de bere-doi litri- şi primul ajat cu lea- 
a lunară tot după acest scurt timp. Ceilalţi luau tainul 
după trei luni de vechime iar la leafa lunară erau trecuţi 

Mă bucuram de stima tuturor, Mă 

iubea meşterul Roza Victor ca pe copilul lui. Au mai ve- 








rusine, nu i-am 
strungul şi l-am 
ler ca să-i dau în plai după inventar, toate 


i-am moi Ardelenii, “avereai ne- 
Şoie”, e sudalmă mare... A început să râdă, a chemat 
care m'a luat e mână şi ma dus în 





ă, am scris Mamei că 
găsit nărocul. Toată 
grija mea era să fi punctual, corect, şi lucram cât 

mai bine şi cât mai iute. Nu mă interesa politica şi nici 





din fetele 
strada. Isvor, la sediul socialist. Pe timpul acela nu se 


După ce mi-a 
muneitorimii universale, Ionescu mi-a dat câteva broşuri 
socialiste... ca să le citesc. 

De citit nu le-am prea citit, căci îmi plăceau mai mult 
“Orizontul”, elor şi călătoriilor”, şi cărtice- 
ele din “Bit pentru toţi”, dela librăria “Alcalay” 
din Calea Victoriei. 

Muncitorii din toate fabricile din Bucureşti erau me- 

ad conferințe, cântau de jale şi 


spurcat- Spiridon 
şi parcati oropsiți 














de Nicolae TEBAN 


altă formă decât guvernanţii; câsătorile in Biserică de- 
veniseră foarte rare lar concubinajul lua pi ţii. Cu 
toate aceste nenorociri şi mizerii, erau împărțiți în două 
unii cu Lenin, alții cu Marx, dar în aceiaşi camașă ro- 
şie, simbol al sangeliu vărsat de muncitori pe Valea Jiu- 
lui, C, F. R., Piaţa Teatrului din Bucureti, unde căpitanul 
Eliade a împuşcat printre alţii şi pe fruntaşul lor Spi 
ridon par sin i 

Scoşi din lege, au inceput să activeze clandesti 
speranța că trebuie să se nască unul care să-i pi pi 
nevoi. Fiind tânăr nu intelegeam durerea lor, dar mai 
aleg. ascultam de sfatul Mamei: să fiu cuminte, să nu 
mă amestec cu oameni pe cari nu-i cunosc. Lucram i 
citeam, căutând să mă specializez în technică, cu gânuiiă 
să ajung inginer. Şi în acea vreme am auzit că ia Iasi 
un muncitor—Constantin Pancu-—și un student —Corne. 
liu Codreanu--, au dat Jos steagul roşu de pe o fabrică 
şi au ridicat în locul lui tricolorul romăesc. Apoi le-au 
spus muncitorilor: “Acesta este steagul vostru, munci. 
tori! Sub el aţi luptat pe front; Sub el aţi făcut Romă. 
nia Mare! Sub el trebuie să vi se facă dreptate!” 

Din acel moment, o mare parte dintre muncitori s'a! 
retras dela socialişti, așteptând şi sperând să se facă 
pia seat aşa cum spusese tânărul student Corneliu Co- 

canu. 


RA prin anul 1927. Intr'o Duminică duj 

E plecat 33 bulevardul Elisabeta să A remi e 
mai apărut la librăria “Cartea Românească”. Nu mă 
interesa nici o politică, doream, să citesc şi să învăţ, să 
mă fac inginer... Lângă librărie, In faţa grădinii restau- 
rantului “Carpaţii”, se adunase lume multă şi privea pes- 
te gard. Curios, m'am dus şi eu să văd ce este... Lao 
masă, Corneliu Georgescu şi Ionel Moţa—amândoi în cos- 
tume naţionale—beau bere cu alți câţiva prieteni. Voiam 
să intru şi eu, să-i văd mai deaproape, dar mi-a fost ru- 
res marii mi sari priveam la ei. Deodată am simţit 

oi n costumul lor naţi părea 
pi iii din poveste... era e A 

Aşadar aceştia crau tinerii despre care vorbea 
"Ţara românească! Moţa dela Oraș , câm pad Ea 
reia ao de comuna mea... 
ezemat de garu, îmi făceam fel şi fel de planuri. - 
ar fi dacă m'aș alătura lor? Cum re şi ete ză 
treb? Cercu în care lucram eu nu-mi putea da nici o 
apucate be'nezt incl eeemira ee se tata Mamnea de ei 

u i? ce se uita 

ca la doi nărdrăvani? e ei 

Când au plec 










t şi eu 
cia. Norocul 


dragostea inginerilor: 
cu şi Directorul administrativ Scorțescu, mai ales, că ve- 
deau în mine un adversar al lucrătorilor străini. Ei erau 
toți de apartenenţă politică liberală iar eu activam deja 
în gruparea lui Codreanu, în cuibul de sub conducerea 
lui Gligoruţ, ţaran din Cugir. Nu uit cât oi trăi vorbele 
pline de înţelepciune şi curățenie ale acestui țăran: “Ca- 
marazi! Dumnezeu ne-a trimis în locul lui Horia cel 
rupt pe roată de Unguri, şin locul lui Avram Iancu cel 
înebunit de minciunile Impăratului, pe Corneliu Codreanu 
frate de cruce cu Ionel Moţa din Orăștia noastră. Ei ne 
vor scăpa Neamul din mâinile străiniler. “Apoi cântam: 
“Astăzi cu bucurie, Românilor sosiți, Pe lancul din Câm- 
pie, Cu toţi să-l Insoţiţi” şi “Scoală, scoală Moldovene”... 

In acele timpuri m'am apropiat tot mai mult de Le- 
giune iar în gerile din 1932 am candidat pe lista lui 
Codreanu, când am avu; ocazia să-l cunose pe profeso- 
rul Ion Zelea Codreanu pe tatăl eroului visurilor mele 
şi ale multor altors ca mine. 


care se %* 
lumânări şi tămâie, Am fost 
găsea mort un om. Un om căruia ! se ridicase viaţa, Dar 
nu E piane opri să mă gândesc şi la ceilalți morţi, la 

eodorescu, ucis pentrucă... lipea afige, la Sterie 






ca să fie trăite, Dar era totuşi o Mare 
Cei care trăseseră în Duca erau râs 
Duca pentrucă fuseseră scoşi din lege 

de a trage, de pe eremet când singura dp Erei 
te area di, CADA au tras, ştiau că-i 
Pda icaP viat celoriaii, A 1900, Po iea Ei 

aj cei ar nu-i o! 

le-o apăra. Pe când cei care au tras în Virgil Teodorescu. 


ttrrmează panina 1.) 


CARPATII 





ANII: DE LA DEALU 


N primele pagini ale cărţii “Pentru Le- 
gionari”, carte scrisă anume ntru 
acei pe care Căpitanul Gărzii de Fer 
îi numeşte “soldaţi ai unor alte orizon- 
turi româneşti”, Corneliu Zelea Co- 
dreanu evocă timpul petrecut la Mâ- 
năstirea Dealu şi scrie, între altele: 

=... Dealtfel, educaţia militară dela 

Mânăstire mă va urmări toată viaţa. 

Ordinea, disciplina și erarhia turnate 

la o vârstă fragedă în sângele meu, 

alături de sentimentul demnităţii os- 
tășeşti, vor forma un fir roşu dealun- 
gul întregii mele activităţi viitoare. 

Tot aici am fost învâțat să vorbesc puţin, fapt care 
mai târziu mă va duce la ură contra vorbăriei şi a spiri- 
tului retoric. Aici am învățat să-mi placă tranşeia şi să 
dispreţuiesc salonul. 

Noţiunile de ştiinţă militară căpătate acum mă vor 
Tace să judec mai târziu totul prin prisma acestei stiințe 


Iar cultul sentimentului demnităţii de om şi de ostaş, 
în care m'au crescut ofițerii îmi va creia greutăţi şi mă 
va expune la suferințe, într'o lume lipsită adesea şi de 
onoare şi de simtul demnităţii.” 

Făcând parte din prima promoţie de aleşi care au im- 
brăcat, la vârsta de 11 ani, tunica cu trefle galbene pe 
umăr, Corneliu Zelea Codreanu era prezent când Nicu 
Filipescu, întemeetorul acestui liceu militar, rostea un 
foarte scurt discurs inaugural în faţa Comandantului, 
profesorilor, ofiţerilor şi elevilor adunaţi în careu. Uitima 
îrază a cuvântării de atunci a fost săpată pe soclul mo- 
numentului ce i s'a ridicat lui Nicu Filipescu mai târziu 
pe terasa cu vedere spre Valea Ialomiţei: “In acest cuib 
de şoimi, adumbrit de zidurile sfântului locas, înflorească 
generaţii de lei paralei, crescuţi aci în frica lui Dumne- 
zeu, dar numai a lui Dumnezeu!” Impreună cu ordinea, 
disciplina, erarhia şi sentimentul demnității ostăşeşti, cu- 
vintele rostite atunci de înflăcaratul patriot şi de omul 
politic de mare format care a fost Filipescu au consti- 
tuit pentru Corneliu Zelea Codreanu un îndreptar al vie- 
ţii. El a trăit şi a murit, moarte de martir, în frica lui 
Dumnezeu, dar numai a lui Dumnezeu. 


Fiul luptătorului naţionalist, fiul profesorului de liceu 
dela Huşi a fost—şi el—unul din cei 40 primiţi în şcoală 
pe bază de concurs, numai pe sfânta dreptate, din cei 
cinci sau şase sute de candidaţi din toate unghiurile ţă- 
rii şi aparținând tuturor straturilor sociale. Cel puţin 
până în ziua când lui Carol II nu i-a venit în minte să 
se atingă şi de această instituţie, unică în felul ei, trans- 
formând-o în “liceu militar de gardă”, obligând pe ele- 


hileţi şi -curelărie albă ca 
Da 


„ Nâlcei, din 










Cavalerie şi a Şcoala de 
tor, Corneliu Zelea Codreanu a fost ve- 





cin de pat cu Alexandru Ghika, descendent din Grigare 
Ghika-Vodă, 

Asezaţi după înălţime, cot la cot, toţi copiii aceştia care 
imbrăcaseră acum uniforma, formau un tot chiar dela 
primul apel de dimineaţă când ofiţerul-instructor le ins- 
pecta ținuta. Cel dintâi ofiţer cu care a venit în contact 
Corneliu Zelea Codreanu a fost Locotenentul Pălăngea- 
nu, Cavaler al Ordinului “Mihai Viteazul” din primul răz- 
boi mondial, General în ultimul război. 

„Când li se da comanda “Cu cântec, înainte marş!”, un 
singur gând insufleţea pe aceşti mici soldaţi: să facă şi 
ei odată ceva pentru ţara care avea să-i crească de-acum 
inainte în această aşezare voivodală, pentru ţara care-i 
onorase cu misiunea de a străjui timp de 7 ani capul lui 
Mihai Viteazul. 

Drumul ze sălile de clasă, trecea însă pe la Biserică. 
In fiecare dimineaţă, pe Pa şi la intervale riguros 
respectate, elevii intrau În vechea biserică, refacută de 
Radu Vodă între 1498 şi 1501 şi care, după Curtea de Ar- 
geg, este cea mai frumoasă din câte pe află pe pământul 
Ţării Româneşti. In pronaos multe lespezi trebuiau oco- 
Ute cu grijă; erau morminte de Domni şi de Domniţe: 
Radu-Vodă (1), Pătraşcu cel Bun, Vladislav-Vvodă, Vlăduţ, 
Vlad (fiul lui Vlăduţ), un Movilă al Moldovei, o soră a lui 
Radu Vodă... Deobiceiu se citea o Epistolă a lui Pavel. 
Elevii se aliniau la 5 paşi în faţa catapeteazmei gotice, 
făcută pe vremea lui Bibescu. Pe o masă din stânga era 
Crucea treflată, dăruită Mânăstirii Dealului de Matei Ba- 
sarab; în dreapta, într'o casetă căptușită cu catifea al- 
bastră: craniul lui Mihai Viteazul... Nu cred să fie mâ- 
năstirean care să nu fi fost emoționat când s'a văzut 
pentru prima oară în faţa canal lui Mihai Viteazul. 11 
vedem parcă pe elevul Corneliu Zelea Codreanu cu ochii 
țintiţi asupra acestei casete, frământat de gânduri şi în- 
trebându-se cum a fost Dare pia mişelia dela Turda, 
cum de n'au ripostat atunci Buzeştii, dece n'a reuşit mai 
tărziu Radu Şerban? Dece n'am avut noi parte decât de 
puţene zile senine? Dece atâţia vânzători de ţară, dece 
atâţia gata la ploconeli şi capabili de orice ticăloşie?... 

Dascălii tineri care ţineau cursuri în săli de clasă zi- 
dite PE fundaţiile vechilor chilii puneau, în munca lor. 
suflet şi pasiune. Se învăţa şi carte la Mânăstire, dar mai 
presus de orice se formau oameni dintr'o bucată. Dealtfel 
aceasta era şi dorința lui Nicolae Filipescu căruia fi plă- 
cea mereu să spună, oridecâteori se afla în mijlocul fa- 
miliei mânăstirene: “De savanţi şi de cărturari nu-i lipsă 
pe malurile Dâmboviţei, de caractere avem nevoe în Ro- 
mânia Mare de mâine!”. Suntem siguri că şi aceste cu- 

vinte au rămas scrise cu litere de foc în inima lui Corne_ 
liu Zelea Codreanu. Şi nici vorbirea duioasă, ca o doină, 
a profesorului bucovinean Ion Grămadă, na putut sc 


uite vreodată Codreanu “In mersul înainte al unei naţii 
_spunca Grâmadă_— rolul covârsitor N nu elitele si ch 


tele inseamnă caractere,” Profesorul acesta a fost el în_ 
a cal sublocotezuent de infanterie 





ăratului 
ipiri de argi 


zidit de Petru Cercel. Sub zidurile acelea avusese Vasile 
Cârlova viziunea retnălțării Oştirii eşti... Ceva mai 
la vale: silueta elegantă a Mitropoliei lui Neagoe Basa- 


de lon V. Emilian 


rab, în dreapta “Domneasca” clădită tot de Pet, 
apoi: "Stelea” ctitorie a lui Vasile Lupu al Moldovei 9: 
serica “Sfinţii Impărați” zidită de Matei Basarab, “Stân 
tul Nicolae” al cărui ctitor este Manea c I 
sea OR eR A 2) Ciu imaginea aceasta în suflet, 
iu Zelea Codreanu pleca la Huşi. Pe: i 
tate suna mobilizarea, : ge iai 
Impins de dorul de a fi şi el rintre i 
făcuseră ofiţerii, profesorii şi Perie A Iaere 





r a cum 
elevii mai vârsiniti dela 


e o ront şi 
ajuns, pe Valea Oituzului, la unitatea unde tatăl perie 


mea tresa de Sublocotenent războiul se terminase... Pen_ 
LE e sa ala ez) pp rueBa 20 de ani de 1uptă, 
vent purta n spiritul dela Dealu, = i 
faze enie sp ealu, “în frica lui 
Cum singur a spus'o: “... într'o lume ia adesea şi 
are sentimentului 
demnității de om şi de ostaş în care fusese crescut de 


Până la cra a fost răpus, prin mișelie 
i - el, au căzut mulţi, foarte mul i, 
din acei care-l urmaseră pe calea onoarei şi a demnității 





Au trecut 20 de ani de atunci! Şi totuşi Corneliu Zelea 
Codreanu este viu. Drumul trasat de el este fără de în- 
toarcere şi fără de cârmituri, nu numai pentru acei care, 

rmându-l, au declarat din capul locului că sunt “gata 
de moarte”, ci pentru întreg neamul românesc. In Yremu- 
rile acestea de umilinţă şi de ruşine, simţim cu toţi lipsa 
lui Corneliu Zelea Codreanu, aşa cum, după 9 August 1601, 
ne-a lipsit un Mihai Viteazul. 

Elevul dela Mânăstirea Dealu care, într'o zi de Iunie 
1916, privea pentru ultima dată capul lui Mihai Viteazul 
nu bănuia că textul din Cronica Tării Româneşti fusese 
scris şi pentru dânsul: 

“Şi căzu trupul lui cel frumos ca un copaciu pentru câ 
nu stiuse, nici se prilejise sabia lui cea iute în mâna lui 
cea vitează Şi-i rămase Erei gol în pulbere aruncat. 
Ca aşa au jucrat pisma încă din tocepatii Drina 

au pierdut pe mulți bărbați fără de vină, ca şi acesta. 


PS ui eul Era Bee Ecaire: 
ae Psi ei bcuieguaste în pe 


Ir 
creştinii şi mai vartos Ţara 
read 





Mânchen, 10 Decemvrie 1958. 


(D ă primul război noni peeanla tele lui Rai 
Vodă strămutate întrun marmoră; 
tot aste şi osemintele lui Mihai Doe 





i o 
lor, cu agravanta lagităţii. Ei ştiau că pe ei nu-i aşteap- 
tă ocna ridicând viaţa semenilor, ci recompense. 

Şi la Ateneu, toată lumea deplângea pe 1. G. Duca. Nu- 
mai pe IL G. Duca. De morţii legionari, de cei închişi, nici 
o vorbă. Aceştia nu erau oameni, ci biete cranii de lemn, 
Ie pei să tragi fără teamă că-ţi va cere cineva 


rea în acea zi mai oarbă decât o 


turile 
înă ad simțeam că mă sutoc. In stradă 
te pă ea Aici, lumea necăjită, mul- 
Vimea, vorbea mai 


Fundeni”... *Cei 
dugi la Ploeşti şi 
nise = di În TaDrică Şi. spre rindere a, ă 

am dus : surp! A Dea, am gă- 
sit lucrători care se solidarizau trăseseră în 
Duca. Şi în acele 


ura lucrătorului care cerea dai pâine 
Și âracein mei, de făra ni cr care 5 
seră Fără , legionari. au deveni 
mai pe urmă. Atunci când au crezut că numai Codreanu 


Codreanu si muncitorii 


mine care lucram acuma la fabrica de avioane, mi-a 
spus: “Da, camarade! De controlul dumitale depinde 
soarta pilotolului şi a avionului. Intocmai ca la farmacie, 
unde intr'o picătură de medicament stă viaţa bolnavului. 
Fii corect şi fă-ţi datoria!” A dat mâna cu fiecare. Sunt 
mulţi ani deatunci, ani în care s'au întâmplat şi mai mul- 
te. Am fost sguduit când mi-a vorbit şi când mi-a strâns 
"Mâna Căpitanul Şi mă spudui ori de câte ori mi-aduc 
aminte, 


noase, cuvinte spuse numai pentru a fi spuse, ci cuvinte 

te din inimă. Era inalt, voinic, frumos, blând. şi 
brăcat modest. Am avut intuiţia că nu era unul dintre 
politicienii care ne căutau 


a-şi face lor o 
După stele ar depia primul e 
mini 


Parcă pătruns de darurile ui In vremea 

Apostolice, An ac + de şeful cuibul? “Popa A 

” şi am înfiinţai nou, « Şaguna”, numa 
din muncitori. 


pina la pate D000 ae net unei tegt lau 


re A once) 0 Beria pala conlra, Îl ee 
E ka via 


4 ul Muncitorilor Legionari) şi-l pune sub co- 

seri inginerului Clime. Un om de o bunătate şi 
o corectitudine rar întâlnită. Moare străpuns de baioneta 
jandarmului român, dar nu trădează pe muncitori. 


M ar târziu Corneliu Codreanu înființează C. M. L. 


Tată ce spune Corneliu Codreanu în ziua de 25 Octom- 
brie 1936, 
test invinşi. Toate încercări 
tost pa din dezăsti n dea 


fost zdrobite, Aţi 
din rătăcire în rătă- 





(Urmează pagina 18.) 


Fragment autobiografic 


Cobor din țarini plugărite de străbunii mei 
Şi-aduc voinţa lor drept zestre țărănească 
Mi-am dăltuit povestea'n inimă de stei, 

Cu slovă simplă, dură, grea şi românească 


Copilărie n'am avut, 

Că mi-au furat-o hoţii tinereţelor şi-ai primăverii 
Mi-aduc aminte... A căzut, 

Sub crucea mașteră a casnei şi-a durerii 


Au deşirat mărgelele de vis și amintiri 
RU ovule a stins luminile din pomul Se Cră 
ciun 
Mau ferecat în frângeri şi loviri, 
Cum l-au lovit, cândva, pe un străbun 
Un moş din neamul meu mi-a fost lăsat 
Pe fila brazdelor un testament roman 
Să fie strănepoate blestemat, 
Acel ce-şi lasă glia, ţara şi poporul” 
De-atunci, în fiecare an, 
A povestit ogorul 
Invăţătura luminatului ţăran 


Când trec prin satul meu dela hotar 
Mă'nchin troițelor crescute din lumină 
Şi văd, aud şi simt pe drumul secular 
Cum trec străbunii mei şi se închină 


Ei vin să toarne, darnic, pe'ntins de arătură 
Potop de semne minunate şi slăvite 

Desleg străbuna lor învățătură 

Din țarini româneşti, neprihănite 


Străbunii mei trăesc şi vin în fiecare an 

Să-mi slovenească testamentul moşului cuminte 
Ei ară, nevăzuţi, cu pluguri sfinte, 

Ogoarele din țara străluminatului Codrean. 


Zori Verzi - 


Neistovit. Străfulgerând. Şi neinfrânt 
Frământ, 

In teascul gândului de dor şi foc 

Icoana desenată'n reac de ape 'nvolburate 
Şi desluşesc o ţară mândră, de noroc, 

In glasul undei frământate 


Şi chem să cânten zări cu mine şi cu ţara toată, 
Feciorii toţi un “Ştefan Vodă al Moldovei” 

Ridică ochii urgisită gloată, 

Să-ţi torn durerez'n jarul slovei! 


Ridică ochii'n zările străfulgerate de minuni, 
Să vezi cum creşte mândru chip de Căpitan. 
Ridică-ţi ochii, ţară, bucuria să-ţi aduni 

Şi să cânţi în slava luminatului Cadrean! 


Că invierea neamului porneşte—primăvara, 
Se-aud cohorte verzi cum tropotesc în zare 
Din lacrimile tale, țară, țară, 

Vom împleti cununi de bucurii legionare, 


Valeriu Cardu 





Cimitirul legionarilor de la Predea! unde se afla (7) in- 
mormâniet Valeriu Cârdu 


''P'O'E 


CARPATI 





Umbra to, Capitone! 
Şizist pai nopţii SHEZCi ut Anarei 


Şi peste tine şapte, tone-au pus, 
Să nu te fure, au spus, ca pe Isus 


De-atunci din noi cu fiece mormânt 
Se'nalţă'n vreme munţii fremătână; 


Din noi şi pruncii legănaţi la sân 
Ca trunza'n creanga codrului bătrân, 


Ca freamătul păduriler adânci 
Inima ta se'nalţă'n noi de-atunci... 


De-atunci cu umbra ta in noi străbate 
Lumina morţii talengemănate 


Cu busuiocul sfânt de la icoane, 
Mireasma jertfei tale, Căpitane! 





Cantec de leagan 


Nani, nani copil drag, 

Cătinel vară. cu irită 

Crească-ţi pumnul, trunchi d , 
Pieptul tare ca arama. dap 


Nani. nani, 'n răpejune 
Treacă-ţi anii'n pisti cu stolul, 
Să creşti mare, să-ţi pot spune 
Unde-i stă'ngropat pistolul. 


Ion Țolescu 


A NI 


Mormantul Capitanului 


De-aci'nainte, Vremea se măsoară 
cu trudnicele tale oseminte, 

şi Veacul care curge peste ţară 
începe din cenuşa ta fierbinte 


Mergi printre noi cu sfânta-ţi moarte vie, 
ne tămâiezi cu marea ta tăcere 
Mormântul tău e numai Inviere, 

prin tine luminăm de Veşnicie 


Prin tine bem, setoși, din Mântuire 

Prin tine doar, ne-am curăţit de sgură, . 
Isvor ne ești şi cină şi zidire 

Și patrafir şi cuminecătură 


Eşti azima pe care'n plâns o cere 
inima noastră pururea flămândă 

Eşti drumul nostru către zări de miere, 
eşti perna pentru tâmpla fumegândă 


Eşti ruga Ţării pentru biruință 
mistria noastră'n aur ferecată 

dalta de foc înfiptă în credinţă 
Mormântul tău e viața noastră toată 


Venim lângă ţărâna ta iubită 

şi umbra ta, prin smirnă şi balade, 
ne-atinge cu plutirea ei sfințită 

şi ne preschimbă'n torţe şi în spade 


Cu duhul tău—mireasmă de grădină— 
ne miruim sub zâmbet de icoane. 
Culegem din mormântul țău lumină 
„Şi ne spălăm obrajii de prigoane. 


Luăm un pumn de lut din groapa sfântă 
şi-l punem pe vechi răni de inchisoare; 
şi rănile din noi tresar şi cântă, 

se fac medalii şi zâmbesc în soare... 


groa Şi viclenă 
şi se vor bate'n piept cu pumni fățarnici, 
slăvind lumina sfintelor vedenii, 


Mormântul tău, gemând, să se ridice 
şi duhul tău, ţâșnind din Veşnicie, 
într'un năprasnic fulger să despice 
pângăritoarea lor nemernicie!” 


iesi 


Radu Gyr 





Bea ii 


Si anii se vor scurge 


Şi anii se vor scurge 
Mulţi... i 
Şi alte lumi mai tari 
S'or naşte... 


Peste mormântu-ne verde 
Gândurile viitoare ne-or paşte! 


Clipa de clipa 


Clipă de clipă 
Atanticu-şi face aripă 
Gata să sboare 
Spre'nălţimi solare... 


Clipă de clipă, 
Cine alea: peste oceane, 
Peste ghețari, 


Cine cuprinde întreg văzduhul? 


Cine aleargă peste oceane 
Dacă nu... iile tale de ieri, Căpitane?!... 


al Silistreanu 


m 
ma 


GARPATII 





CORNELIU ZELEA CODREANU 


= N urma procesului din care Mihai Ma- 
noilescu ieşise achitat, agitaţiilor prin- 
Vului Carol în străinătate i se pusese o 
etichetă comodă: chestia închisă. Dar 
această chestie nu putea rămâne în- 
chisă, pentrucă la baza ei erau ceva 
mai mult decât agitaţiile unui om—fie 
el chiar prinţ-—, calitățile sau lipsa de 
calități morale sau intelectuale ale 
acestui om prinţ. Chestia nu putea ră- 
mâne închisă deoarece absenţa dăduse 
naștere legendei. In jurul morţilor şi 
L absenţilor se creiază legende. Deaceia 
lupta cu €ei---cu morţii şi absenţii—, e grea. Dar în ju- 
mul unui mort sau unui absent, se creiază legende numai 
în cazul când în masa celor prezenţi lucrurile nu merg 
bine; numai atunci cei prezenţi doresc întoarcerea celui 
absent sau venirea urmaşului celui mort, In caz contrar, 
atât absentul cât şi mortul sunt înghiţiţi de uitare. 


Un exemplu al timpurilor recente ni-l dă pe deoparte 
Hitler—uitat de masele care-l aclamaseră cu frenezie- 
şi de altă parte cazul generalului Peron, care e departe 
de a fi uitat ci, din contră, îşi menţine popularitatea. 
Până la tranşarea întrun mod sau altul a acestui caz, 
se impune următoarea constatare: dintre toţi idolii că- 
zuţi, cel care şi-a păstrat popularitatea—cu tot arsena- 
lul propagandistic utilizat contra lui—este generalul Pe- 
ron. Este o excepţie-—mulţimile au în general memoria 
scurtă—care merită să fie reliefată. 


Deci, în România din preajma anului 1930, s'a creiat 
legenda prințului Carol din cauza situației proaste în 
care se găsea Ţara. Regele Ferdinand I, cu toate actele 
pozitive la activul scurtei lui domnii, nu a avut popula- 
ritate. Cauza? Nu atât timiditatea sa care crea distanțe 
între el şi Ţară, cât lipsa acelui complex de calităţi şi 
chiar defecte care se cer unui şef. Regele Ferdinand I 
a fost un om slab. Lângă el era regina Maria care avea 
calităţile ce lipseau augustului ei soţ dar, fiind femeie, 
avea unele defecte pe care dealtfel le-a transmis aproape 
tuturor fiilor şi fiicelor ei. 


Aceste defecte au permis celor pe care Țara nu-i mai 
voia, liberalii, să se menţină la putere aproape tot tim- 
pul—când plecau lăsau numai pentru scurtă vreme şi 
numai pe cine voiau ca înlocuitori—, până la moartea 
celui care ştiuse să se folosească—prin interpuşi—de de- 
tectele frumoasei regine, adică a lui Ion Brătianu, 











crobrari 


formarea 3r 
mitului Averescu, mas: 





îi aneso- devenit mai tărziu— atee Bratiant, E E sA 
Carp f . masele p nesoi 4 
AO pe şi pe dorob mai ales că 
e în decât îl avu- 


e regele Carol I, datorită graţiilor regale. 
Copil a să văd—în RL EEIue restrâns al sa- 
valui meu—modul în care Brătianu înțelegea să se fo- 
losească de rege şi dorobanţ. Satul meu, unul dintre cele 
ă i ale judeţului Tecuci, deci care conta în 


dului în judeţ erau Iraţii Ion şi Vasile Beldie—acesta din 
urmă Si lui Stere—, fii ai satului. Secţia de vo- 
tare era în satul Brăhăsesti. Şi pe lângă atâtea şi atâtea 
şicane cunoscute şi arhicunoscute ale metodelor demo- 
cratice dela noi, în acele vremuri liberalii intrebuințau 
la Brăhăşeşti una—care dealtiel nu mai poate fi numită, 
şicană—care era pe cât de sigură, pe atât de nepermisă, 
De comuna Bră! ti ţinea un sat pur ţigănesc, numit 
Toflea. Ţiganii din Toflea erau bătăugii electorali ai Ii- 
beralilor. Cum se ieşea din raza de votare, se dădea în- 
tr'o uliţă ce cobora la un pârâu: Pârâul Boului, Deoparte 
şi de alta a uliţii, culeaţi pe lângă garduri, stăteau Ți- 
panii cu câte un ciomag respectabil în mână. aranul 
votant. după ce-şi lua buletinul, intra în cabină ca să 
voteze. Dar odată cu el, intra şi un... dorobanţ, Judecă- 
torul şi ofiţerul socoteau că totul e normal iar delega- 
ţii partidelor de opoziţie erau absenţi. De ce erau absen- 
ți e uşor de vânulb Votantul punea mâna pe stampilă iar 
dorobanţul 1i spunea: pa cruce mă neicâ”, “așa, așa, e 
bine” dacă respectivul țăran intrepta mâna cu ştampi- 
la spre semnul liberal sau, “pe cruce mă crucea mâtii de 
mărlan, dacă dorobanţul bănuia intenții rebele. Câte unul 
mai clonţos—în acea regiune sunt multe sate răzăşeşti—, 
punea ştampila pe secere—semnul țărănist-—, dar doro- 
banţul trăgea cu creta o linie pe spate. Când cel cu linia 
pe spate ieşea din raza de votare, trecea in mod obligato- 
riu pe ulița care ducea la Pârâul Boului. Tiganii işeau 
din şomaj şi 11 duceru în ciomege pe țăranul clonţos ână 
la pârâu. Capete sparte, coaste rupte: spital. Judecătorul 
şi ofițerui auzeau tipetele, dar nu e de presupus că o lege 
inadins făcută pr rile ofițerului şi judecătorului în- 
cetează dincolo raza de votare”, îi împiedicau să in- 
tervină. E mai de presupus că ideia rațiunii de Stat, era 
aceia care-i lăsa impasibili, ideie inoculată reprezentan- 
ţilor celor două forțe, armata şi justiţia, cu ajutorul unor 
plicuri pline de bilete de bancă, avansări, mutări favo- 
rabile, ze rasă celor ciomăgiţi nu impresionau pe 
ofiţeri şi judecător, dar influențau pe votanţii care—şi 
aşteptau rândul şi: care puneau ştampila aşa cum le spu- 
nea dorobanţul: * cruce mă, crucea mătii de mâr- 
lan”. Astfel, având pe rege şi dorobant de partea sa, 
Brătianu, ajutat şi de zestrea legală— legală dar nu jus- 
tă—pe care i-o aduceau cele 40 % din voturi, guverna 
a adică fără bătaie de cap. E drept că aceasta 
nu era o inovaţie, ci o veche moştenire, in teza sa de 
doctorat la Paris—o teză lipsită de orice valoare dealt- 
ta—, one Tătărăscu te procedeul cu vehemen- 
Vă dar, târziu, ajuns şef de guvern, avea să-l folo- 
sească întocmai. 


Votul obştesc, acordat atât de târziu, din cauza pro- 
cedeelor întrebuințate, nu avea să spună nimic celei mai 
numeroase clase, țărănimea. Li se dăduse dreptul de vot 
dar nu şi dreptul de a-l folosi, după cum li se împărţise 
pământurile, dar nici guvernele liberale de durată ca şi 
celelalte meteorice ale celorlalte partide, nu veniseră cu 
nimic în sprijinul legii împroprietăririi. "Țăranii nu aveau 
unelte, nu aveau hambare, nimic, Copil, am văzut cum se 
treera grâul cu caii şi se vântura cu lopata, Din lipsă de 
hambare, erau obligaţi să-şi vândă recolta imediat, la 
preţuri derizorii, In portofoliul Băncii Naţionale, credi- 
tul agricol figura cu ridicola cifră: 4 %, Se creaseră Băn- 
ci populare, dar ţăranii au intrat pe mâna speculanți- 
lor şi s'au înglodat în datorii. 

"Țăranii aveau pământ dar satele, mai ales cele din 
Vechiul regat şi Basarabia, aveau tot o înfăţişare de aşe- 
zări trogloditice, Casele acoperite cu stuh sau deadreptul 
cu paie, camerele cu lut pe jos în care dormeau uneori 
până la 5-6 persoane, copiii prost îmbrăcaţi şi prost hră- 
niţi, iar ţăranii şi ţărancele umblau cea mai mare parte 
a anului cu picioarele goale. Drumurile satelor, toamna 
şi primăvara erau o mare de noroiu. In satul meu, în 
aceste anotimpuri, ţăranii puneau pă rând o căruţă cu 
boi care pleca, dela capul satului și strângea pe toţi co- 


Corneliu Codreanu in pas cu muncitorii, la inmor- 
mântarea generalului Cantacuzino. 


piii în drum po tarui a-i duce la şcoală. La prânz rămâ- 
neau la şcoală şi, drept mâncare, aveau o bucată de mă- 
măligă prăjită. 

Moartea regelui Ferdinand şi a lui Ionel Brătianu au 
desarticulat camarila şi în 1928, visul ţărănimii române 
s'a realizat: le-a venit partidul la putere. Numai că de- 
siluzia a venit şi ea repede: cifra creditului agricol a 
rămas neschimbată: 4 4. Satele au rămas tot aşezări 
trogloditice, drumurile la fel, căruţa cu boi continua să 
pornească dela capul satului pentru a strânge copiii ca 
să-i ducă la ia şi prânzul acestor viitori dorobanţi 
a rămas tot o bucată de mănăligă prăjită. 

Mitul țărănist avea să se prăbuşească şi el, dar nu din 
cauza lui Ionel Brătianu care dispăruse în cele veşnice 
şi probabil în cer învăţa pe îngeri cum se măsluiesc ale- 
gerile, ci a  putreziciunii interioare; partidul naţional- 
țărănesc avea țărănesc în el doar numele şi iţarii lui Ion 
Mihalache, plus o bună credinţă indiscutabilă a învăţă- 
torului dela Topoloveni, bună credinţă care sa dovedit 
insuficientă pentru a salva mitul. 

Deci în absenţa prinţului Carol, lucrurile nu mergeau 
bine. Cum masele, mai ales cele nemulţumite sunt într'o 
continuă căutare de mit, acesta a apărut în persoana 
prințului absent. Mai ales că fugii amoroase i se dăduse 
o haină atrăgătoare: prinţul Carol renunţase la tron 
din cauza neînțelegerilor cu Ionel Brătianu. 

Şi aşa se face că chestia inchisă, a devenit în ziua de 
6 lunie 1930, chestia deschisă. Prinţul Carol a aterizat 
pe un câmp din Ardeal şi nu numai cele două sau trei 
regimente comandate de conjuraţi, ci Ţara întreagă l-a 

rimit cu braţele deschise, Eram elev în clasa a 7-a a 
Peiu militar din laşi şi făceam parte din milioanele 
de Români care citeau articolele din gazete ce relatau 
cvenimentele, cu lacrimi în ochi. Toţi colegii mei erau la 
fel. A aveam o ciudă teribilă pe excelentul meu profe- 
sor de istorie Hudiţă—ajuns mai târziu ministru—, care 
la sfârşitul lecţiei, văzând fremătarea noastră, ne-a spus: 
“Vă bucuraţi dragii mei, dar să ştiţi că nu e bine”. 

Seara părăseam dormitorul pe furiș şi mă târam pe 
brânci dealungul gardurilor, până la zăbrelele din bu- 
levardul Carol. Acolo, în umbră, stăteam ore intregi ca 
să văd coloanele de manifestanți, să privesc emoţionat en- 
tusiasmul delirant cu care se striga: “Trăiască regele 
Carol al II-lea”, 

Şi—cine ar crede?—, în fruntea coloanelor de mani- 
festanţi ieşeni se găseau două figuri cunoscute de mine, 
ca de toți ieşenii dealtfel: generalul Constantinov şi... 
Corneliu Zelea Codreanu. Generalul Constantinov era o 





de N. S Govora 


figură pitorească a Iaşilor din acele vremuri: înalt spă 
tos, cu o figură blajină şi-ceiace făcea să fle cunosent 
de toţi ieşenii—, un cioc alb ca zăpada j 


Deci în laşi, manifestaţiile pro Carol au fast conduse 
de cunoscutul luptător naţionalist Corneliu Codreanu 
Care este explicaţia acestei prezenţe? In timpul doraniei 
lui, Ferdinand 1, partidul liberal dusese vechea lui poli. 
tică: căpătuirea partizanilor, Corneliu Codreanu începu 
se mişcarea de trezire a Naţiei şi partidul dela putere 
—aproape tot timpul liberal—, întrebuințase toate raij- 
loacele ca să stârpească această miscare, în disprețul tu- 
turor legilor, Şi dacă legenda renunțării la tron a prin- 
țului Carol din cauza neînțelegerilor lui cu Ion Brătianu 
era falsă, existaseră totuşi aceste neînțelegeri, Intre Ion 
Brătianu şi prințul Carol au existat ciocniri însă de data 
aceasta dreptatea era de RELA lui Brătianu. Din cauza 
aceasta, la sosirea în "Țară a prinţului Carol s'a socotit 
că steaua partidului liberal era apusă, că acest partid 
nu Va mai veni niciodată la putere şi deaceia George 
Brătianu a dat naştere unei disidențe ce nu a avut suc- 
cesul scomptat. Armatura economică a partidului libe- 
ral era puternică şi cadrele o ştiau. Era normal deci ca 
tânărul et naţionalist—ca şi Iuliu Maniu dealtfel să 
se bucure de revenirea prinţului pribeag, sperând că 
acesta—din contactul cu Apusul—, va fi învățat ce în- 
seamnă respectul legilor Țării. 


O declaraţie a noului rege părea să confirme si - 
țele puse în el: “Din contactul cu Apusul, Spire eX 3 
substanţă, am învăţat ce însemnează respectul libertăți- 
10% Isere, ez Pret Mel Voi permite toate manifesta- 

, inclusiv în curtea atului regal, i 
se spargă geamuri”. : zii carta ne 

Este greu de presupus că acestea erau altceva decât 
declaraţii de circumstanţă, mai ales că pribeagul—dol- 
dora de bani—nu putuse cunoaşte structura liberală a 
Apusului decât superficial. In exil Carol frecventase doar 
localurile de perdiţie şi în ele se capătă noţiuni de liber- 
tinaj, cuvânt care e departe de a fi sinonim cu libertate. 
Este totuşi de presupus că noul rege nu ar fi frizat schi- 
zotrenia dacă nu sar fi întâmplat ceva ce nu putuseră 
prevede nici puritanul Iuliu Maniu şi nici ascetul Cor- 
neliu Zelea Codreanu, Puțin timp după urcarea pe tron, 
lui Carol i sa adus la cunoştinţă că a debarcat în Bu- 
cureşi, cu paşaport fals, un personagiu pentru care el 
realmente renunțase la tron pentr a doua oară—întâia 
oară renunţase tot pentru o femeie, aceia Româncă, Zizi 
Lambrino—şi din cauza căreia avea să fie izgonit deti- 
nitiv în 1940, lăsând în urmă o Ţară hărtânită şi îndo- 








1933 s'au perindat la cârma ii dife- 
rite guv! de factură naţional—ţărănistă p unul 
Iorga-—Argetoianu. Situaţia se inrăutăţise, naţional- 
țărăniştii s'au arătat tot atât de atacerişti ca şi liberalii. 
O ca îm plus a acestei stări proaste avea so cons- 
tituie criza economică mondială, prăbuşirea Băncilor, 
dispariţia clienţilor pentru cerealele noastre. Dintr'o po- 
litică externă prost înţeleasă, politică de servilism, se re- 
fuzase, înainte de criză, un contract avantajos oferit de 
Germania. Intervenise criza şi puterile care făcuseră pre- 
siuni ca să nu încheiem acordul cu Germania, nu ne 
cumpărau grâul, pe motiv că e murdar, ceiace era o rea- 
litate. S'a mers până acolo că în anumite porturi doche- 
rii refuzau să descarce grâul românesc. Acestea erau 
consecinţele treeratului cu caii şi vânturatului cu lopa- 
ta, dar şi a politicii externe servile. In România nu se 
cunoştea sau anumite interese împingeau lumea să se 
refacă a nu cunoaşte perceptele de abecedar de po- 
itică externă: interesul şi numai interesul—de cele mai 
multe ori interesul economie—face tăria unor alianțe sau 
amiciţii între State şi nu spinarea încovoiată. 

Lucrătorii trăiau din salarii de mizerie, din ce în ce 
mai atraşi de cântecele sirenelor roşii. Revoltele din pri- 
mii ani postbelici ca şi o alta în 1932 fuseseră îmăbuşite 
cu forța baionetelor. Este drept că aceste revolte fuse- 
seră instigate de comunişti, că aveau o amprentă politi- 
că, dar baloneta se oprise la efecte şi nu coborise la cau- 
ze. Propaganda comunistă nu are nici un etect acolo unde 
salarul lucrătorului îi permite să ducă o viaţă omeneas- 
că, Anglia, Germania occidentală, Statele Unite, etc. 


Comunismul nu avea nici o priză în masa țărănească 
românească, dar dacă țărănimea era refractară comu- 
nismului, aceasta nu se datorea unei stări economice 
bune ci faptului că pentru ţăranul român comunism în- 
semna deposedarea de pământuri. Ori dragostea sau mai 
bine zis foamea de păraăa e E făuEuuni s0aapi, pe să 
i i uteau trece apele m: 
fie un dig zale care nu p! EEE ni ati Ale 








(Urmează pagina 12.) 





10 


CARPATII 





CODREANU VAZUT DE ST 


RAINI LA 


EVOCAREA CAPITANULUI 


STE foarte probabil că exuberanța fer- 
tilului ei teritoriu, pe cât de frumos 
pe atât de râvnit, a fost una din prin- 

cipalele cauze pentru care de atâtea şi de 
atâtea ori sau înregistrat dealungul seco- 
lelor perioade de categorică decadenţă şi 
de glorioasă retnăltare a porului român 
Bagăţia, bunăstarea fizică ce au drept 
consecință o iresponsabilă înclinare spre 
indiferență şi petreceri şi ceiace este şi 
mai rău, o Gepreciere a valorilor spirituale, 
au făcut ca România să parcurgă alterna- 
tive etape de inconștientă iresponsabilitate 
şi de corupție fără margini. Dar, de fiecare 
dată în care Istoria sa a înregistrat una 
dintre aceste epoci de decadenţă, cu pre- 
cizie, cu forţa imposibil de împiedicat a fe- 
nomenelor supranaturale, a apărut figura 
unui om capabil de a revaloriza puternicile 
virtuți ale unei rase seculare şi a ridica 
poporul său graţie misticei, renunţărilor sau 
a sacrificiului vieţii, ridicându-l din am- 
bianţa plină de miasme în care se sbătea. 
Exact în aceste caracteristici rasiale 
— misticism şi vitejie — trebuiesc căutate 
calităţile acelor oameni ce au făcut din Ro- 
mâni un popor de asceţi şi eroi, în acele 
perioade ce ilustrează cele mai frumoase 
pagini ale Istoriei sale 
In zilele noastre, în acele momente în 
care România se prăbusea din cauza unei 
cinice şi ruşinoase politici a unei monar- 
hii putrede care axfixia aspirațiile unui ti- 
neret stăpânit de cele mai nobile idealuri; 
când interesele Naţiei erau confundate cu 
servilul joc politic gl unor partide şi cu 
interesele unui rege înhăitat cu o favorită 
care purta în sângele ei germenul rasial al 
inamicilor de totdeauna ai sutul To- 
mân; când imoralitatea publică şi jaful ad- 
ministrativ atinseseră punctul cel mai înalt 
şi nobilul popor ro- 


mân ajunsese la ta exasperării, atunci, 
exact ca şi altădată când a apărut lepen- 
dara figură a Rege al a na 






ze spiritul "său dinamic i so răscumpere 
cu propria-i moarte: Corneliu Zelea Co- 


rare Şi recucerire, un războiu de eliberare 
de inamicii interni şi unul de frânare a 
inamicilor externi. Clopotul de alarmă tras 


Egee 


Elocvența, vitejia, dăruirea totală a per- 
soanei sale imensei acţiuni ce începuse, 
autentica ardoare patriotică, misticismul 
său, toate acestea explică de ce numărul 
celor ce-l urmau creştea cu fiecare zi ce 
trecea şi de ce a organizat prima sa miş- 
care universitară sub patronajul Arhan- 
ghelului Mihail. Ș 
“ In acelaş timp a lansat prima să procla- 



























Căpitanul şi primii soldați ai Legiunii. 


maţie către poporul român care, în sinte- 
ză, nu era altceva decât o arzătoare che- 
mare la probitate şi la ordine in viaţa 
publică. Dar acea onestitate nu era nici 
comodă şi nici pe gustul multora dintre 
compatrioţii săi şi, foarte curând, se ţes in 
sent acelei incipiente şi curate mişcari 
studenţeşti, cele mai murdare maşinaţii. 
Tntr'adevăr, armatele “Arhanghelului Mi- 
hail” dispar pentru d se transforma, renăs- 





poli 
i 
ei e Pa e mfricoşătorul 
Suupoarea nedisimulata teamă - 
vernanţilor în faţa vigoare; ere să 


le paralizează, la Dar 
curând externe ordonă- celor ce 
doreau să ajungă la putere, să 

dăcini incomodul ra iri ae a 


ca o virulentă epidemie, contaminează ma 
joritatea poporului român. Ca să concreti- 
zăm, cercurile financiare din Paris pun 
drept condiţie pentru acordarea unui îm- 
prumut solicitat de guvernul român, dis- 
pariția acelui viguros germen, care nu 
anunţa nimic bun pentru interesele lor. 
Curând încep persecuțiile, arestările, ar- 
bitrarele încarcerări. Ordonate şi dirijate 
de guvern, mijloacele de Re picalune pl 
nească atinge limite nebănuite. Insă Căpi- 
tanul, exact ca gloriosul său predecesor 
Avram Iancu, nu este un om care să se 
clatine şi nici să se lase învins aşa de ușor 
si la violența celor ce dirijează destinele 
răspunde cu abilitate, în cadrul le- 
: sub numele de “Totul pentru Ţară” 


rile pe care regele Carol le-a convocat în- 
trun ultim efort de a anula divorţul exi 
tent între el şi poporul „ obține un im- 
presionant număr de voturi. 

Insă acea victorie obținută în urma unei 
lupte legale—conform esențelor atât de 
trâmbițate ale principiilor democratice-— 
nu a făcut altceva decât să mărească iri 
tarea celui îmbătat de o exorbitantă am- 
biţie. Acesta. influenţat de concubina care 
îndeplinea funcţia de eminență cenusie şi 
de alți “buni consilieri” de aceiaşi catego- 
rie. decide anularea alegerilor şi se erijea- 
ză în şef absolut, sprijinindu-se pe un ab- 
surd partid unic—creaţia sa— gol de orice 
conţinut. 

Trădarea Coroanei nu a clintit totuşi pe 
Căpitan. Intransigenţa să faţă de laşa ma- 
nevră. intransigență simțită şi interpreta- 
tă fidel de cei ce-l urmau, a dat nastere 
celei mai acerbe şi ruşinoase persecutii cu- 
noscută în vreo țară ce nu face parte din 

Vânătoarea legionarilor se 





inate au c î 
peromiaailei în acele zile nefaste, Cum era 
logic tat, Căpitanul nu putea fi ab- 
sent în acel moment de răscumpărare a 
greşelilor Patriei cu sângele celor mai buni 
fii ai săi. L-au judecat şi l-au condamnat 
la zece ani de muncă silnică. Insă aceasta 
nu era suficient, duşmanii săi socoteau că 
atâta timp cât trăieşte Căpitanul, atâta 
imp cât acel indomptabil conducător vor- 
beşte şi respiră, duhul său va însufleți po- 
porul şi cuvântul său îi va înflăcăra din 
nou inima. Pentru ei era necesar să-i elimi- 
ne prezenţa fizică, fără să-şi dea seama-—în 
blestemata lor schizotrenie—că valoarea 


mistică a acelui om nu era în persoana sa 


de Juon M. de lo Aldea 


ci în ceiace el reprezenta în ochii . 
lui şi această valoare de natură A eieeă 
tuală, trăieşte cu mai multă vigoare din 
colo de moarte 

Dar aceste consideraţii nu erau la în- 
demâna acelor triste personagii. Dih sfere. 
le cele mai înalte ale conducerii, se hotă. 
răşte executarea şi se alege călăul slugă 
după măsura stăpânului—: ministrul de în- 
terne Armad Cilinescu. Din ordinul său 
într'o tragică zi de Noembrie—desconcar. 
tantă asemănare, în ceiace priveşte timpul 
cu asasinarea lui Jose Antonio al nostra- 
acel om pe care un psendotribunal îl e m- 
damnase pentru un delict politic imaginar 
la zece ani de muncă silnică, a fost scos în 
E ie din închisoare, strangulat de 
către gardieni şi corpul să st a 
E ş p ău a fost ars cu 
Evocând în aceste rânduri acea s 
figură şi acea nefastă zi, repet et 
mea că Istoria de mâine va recunoaște în 
Corneliu Codreanu un martir naţional, în 
mod voluntar prăbuşit în holocaustul unor 
idealuri ce au constituit esența actualei 
Teînvieri româneşti, că România—cu toate 
că astăzi e subjugată—, nu este nici în- 
vinsă şi nici nu va fi vreodată. In Româ_ 
nia trăieşte încă spiritul Căpitanului şi 
acest spirit de eroic sacrificiu va fi cu si- 
guranță—şi nu cauze de ordin extern. 
acel care va conduce poporul român la rea- 
lizarea celor mai frumoase visuri ale sale 

Acest suflu de speranță deasemeni [ da_ 
toreşte poporul român Căpitanului. Este 
sigur că intro altă conjunctură istorică 
România, în aceste momente nu ar mai în- 
semna nimic în concertul lumii civilizate. 
Totuși, graţie spiritului indestructibil ce 
i-a insuflat Căpitanul, putem afirma că 
România, în aparenţă supusă, are încă o 
misiune istorică de îndeplinit în slujba ace- 
asi cit Lzatii crepliue şi occidentale pe care 

rătnici ărat- 

CM EAa, e a apărat-o dealungul 

















, asupra noastră şi asupra nefericitei 
Patrii. 


leşte în fiecare 
pe care tu l-ai insuflat şi ei vor face ca 
întro zi norocoasă tu să contempli din 
înălțimile cereşti gloria pe care ai dorit 
pentru biata ta Românie şi pe care oc 
tăi nu au avut fericirea so vadă. 





CORNELIU ZELEA CODREANU: PREZENT! 


CODREANU SI TINERETUL 


N anul de la Christos 1958, Corneliu Co- 
dreanu nu este o fantasmă care mai tur- 
bură doar sufletele câtorva nostalgici. 

Codreanu nu mai este, chiar dacă Sar voi 
atentie patrimoniul exclusiv al poporului 
român. 


Astăzi, după 20 de ani dela laşa lui asasi- 
nare sub copacii pădurii Tâncăbeşti, vul- 
turul dela Iași s'a ridicat sus de tot pe ce- 
rul Europei şi se numără cu miile tinerii 
din toate țările continentului nostru care 
N admiră, care au învăţat dela el lecţia 
supremă a dăruirii generoase şi a sacrifi- 
ciului i altarul intereselor superioare ale 
ideiei de Dumnezeu şi de Patrie. 


Numai în cursul unei săptămâni am în- 
tâlnit publicate trei ample articole asupra 
lui Corneliu Codreanu în presa prietenă din 
Italia. Unul semnat de Nino Capotondi în 
revi de informaţie şi cultură “L'Archi- 
rave”; altul în paginile importantului ziar 
“1 Secolo d'Italia” şi ultimul, scris de Enzio 
Natta în săptămânalul sicilian “Il Picchio” 
din Catania. Şi aceasta, desigur, nu este o 
relatare completă. Lipseşte—în afară de 
multe articole care, ca deobiceiu, se publi- 
că in fiecare an la 30 Noembrie în penin- 
sula cesarică—enumărarea acelora care au 
apărut în Spania, Franța, Belgia şi până în 
indepărtata Suedie unde, de nenumărate 
ori revista *Văgen Framat” a exaltat Miş- 
carea Legionară românească şi figura Fun- 


d său. 
Codreanu continuă să trăiască. Este o fi- 





de Vicente Talân 


gură a tineretului; capabilă să mişte inimile 
tinere. A murit îm ă floare a vârstei şi 
astfel a trecut în istorie cu tot magnetismul 
şi puterea sa de atracţie. Europa este as- 
tăzi, în partea sa orientală, o mare roşie şi 
lugubră. Dar această Europă va renaşte, Ya 
fi din nou ceiace a fost, se va întoarce la 
forma ei naturală şi la libertate. Atunci po- 
ej sale vor fi conduse de oameni care 
n noaptea bolşevică sau în tristeţea exilu- 
lui au suferit ororile Sistemului. Oameni 
cu suflete mari şi spirit naţional. Am YĂ- 
zut deja în Ungaria. Am avut ocazia să ve- 

dem în pis clipe de independență de 
care s'a bucurat cum lumea a ieşit în stra- 

dă şi la trecerea drapelelor şi soldaţilor Sa- 

Iutau cu braţul ridicat. Şi aceasta pentru 
pă odiosul pumn strâns nu poate veni o 
eră dulceagă, de morală indoelnică, de spi- 
ȘE pn spunti sufocat, de patriotism cu Sur- 

ni 


Corneliu Codreanu care a stat în mijlocul 
poporului său în anii de persecuție, vă 
deasemeni în anii de glorie şi fericire. Deă- 
semeni, într'o zi, steagul verde cu gard 
de fier va flutura majestos în aerul proas- 
păt al Daciei şi soldaţii români, născuţi 
după asasinarea lui Corneliu Codreanu, YO 
fi mândri să prezinte armele în fața lui- 
Pentrucă nu este necesar să fi auzit pe Co- 
dreanu pcatru a-l urma, Ceiace el a spu& 
au fost cuvinte scoase din esenţele pure ale 
Patriei. El avut o singură deviză;: România, 
şi acestă deviză nu se lada cu anii, psn- 
trucă este eternă şi actuală. 


CARPATII 








| 


„A SECOLO d'alia Domenica 30 novembte 1958 
JA VENTANNI_DALL'ASSASSINIO Di CODREANU 
a pe 


Una fede che non si speone 


Oai i suei legionari digiunano ed alzano preghiere 
di propiziozione e in suffragio dei loro martiri 


= 1 compiono agp! vear 
Ss anu dailmasasaițiie di 
A Curnetiu Cudreatu, 
Une erieca di politie 
stranteri ignaz; dcilo eat 
dei io romene gata 
guide cun re +mbeile cot 
cepirono ii piano e reakaza- 
Zoo 4 eeimiBe, che resteră 
una delie prd mere pagine 
dviin mori della mostra tir 
pe romena 

Ti ctomine perpetrate 11 38 
novembre dei 1438 + anche 
ÎL piu arribiie delia sori 
dei nosto secutn. Atizaverse 











pr 





PERIOVIQUE Da. Coma 






























intari tibi II 
» de la ROUMANIE 





a tate me pă de în să dn Ja 
Ai poe ve de sl 
me e dim ii e De Mia e 





ad umaose e sd inmabare 
Delete a 






Fragment de articol reprodus dintrun ziar belgian |L'Europe, rele). 
Autorul e portughez. 


ear 
P 








0. 





i 
€ SR 


Dal'eroismo alla logoeida: 
CODREANU - 








în mmm brore, ermenta Iotta por wma Romanie vimmarala e leglomaria. 











5 a 
e tie iranai | caoriaia mitice NED 
liane dee 2 taie Pe Zeaittra Tai n am pia ale Cheie 
DE are ini ai a aaa tra alia Panta. au 
Perma ea mea e mima imatalaăti 0 pponea- e pe min Mepoțima. să 


mă drtblmcea în mpa 










Fragment de articol reprodus dintr'un ziar italian /L'Architrave) 
Autorul italian 









pe om memo in 


pr DE PE IEN... Ă 
O e ea “Parra de | Pr tii be li îi 
Să re a A 





Fragment de articol reprodus dintr'un ziar sicilian Il Picchio; 
Autorul italian 





12 


CARPATII 





2 — ătit lefurile ofiţerilor pe 3 luni din cele 6 
re m Zi d plătiseră. A convocat apoi pe furnizori şi 
le-a spus: “Domnilor, am primit banii pentru a vă plăti. 
Dar cum acesţi bani pentru Dvoastră re) rezintă posibi- 
litatea de a menţine sau a mări volumul afacerilor Dvoas- 
ră lar pentru ofițerii mei reprezintă însăși viaţa lor, 
înțre afacerile Dvoastră şi viața ofiţerilor am ales pe 
acestea din urmă. Deaceia le-am plătit lor o parte din 
Jeturile restante. Dacă nu vă convine, puteţi reclama. La 
vedere!”. 
i ora an 1932, Țara făcea impresia unei balene eşua- 
tă pe nisip: agoniza. Mitul țărănist, numai după 3 ani 
de guvernare, era ţăndări. Din acel moment se oate 
spune că drumul era liber pentru crearea mitului legio- 
nar. Evident că pentru crearea unui mit este necesar 
mai întâi un om cu calităţi excepţionale, un supraom, 
dar orice calități ar avea un om, nu poate crea mitul 
dacă nu există un climat favorabil. Deci două elemente 
sunt necesare pentru crearea mitului: 1) un om cu Ea: 
lităţi excepţionale, şi 2) climat favorabil. Se întâmpi 
deseori, din nefericire de cele mai multe ori, să se creeze 
un mit mai mult graţie climatului decât omului cu cali- 
tăţi excepționale, Dar atunci acest mit este un fals mit. 
EI se prăbuşeşte repede şi în urma lui rămâne doar amin- 
tirea şi uneori nici atât. Iată de ce miturile de care a 
fost vorba mai Inainte, Averescu, Mihalache şi Carol s'au 
născut numai graţie climatului şi nu calităților excep- 
ționale ale celor oameni. Deaceia, după mine, ele au fost 
toate false mituri, mit real i Auinei sa va vedea mai 
parte pentru ce—numai mi legionar. , 
iri ee it s'a născut graţie calităţilor excepţionale ale 
şefului Mişcării, Corneliu Zelea Codreanu, dar nu cred 
că i se pot scădea ceva din meritele lui, dacă afirm fără 
reticență că acest mit a luat naştere şi graţie climatu- 
lui. Antilegionarii crânceni, acei cari caută toate defec- 
tele creatorului mitului legionar, acei cari aruncă cu 
toate noroaiele în memoria lui însângerată, ar trebui să 
ştie că dacă S'a născut acest mit, cauza sunt ei, ei cari 
prin comportarea lor iresponsabilă, au dat naştere cli- 
matului. Mă găseam cu unul dintre aceşti detractori ai 
lui Corneliu Codreanu la cafeneaua “Dâme” din Mont- 
parnasse. Este acolo o aglomeraţie teribilă. Agentul de 
circulaţie are toate necazurile din lume pentru a evita 
accidentele. Şi-i spuneam respectibului: “Să presupunem 
că mă duc eu sau altul lângă agentul de circulație şi 
încep să strig: Vrem piine Vrem dreptate! Vrem liber- 
tate! Ce se va întâmpla? Se vor opri doi-trei gură cască, 
care amuzaţi îmi vor spune: Vrei pâine? Brutăria e la o 
sută de metri de aici, a doua stradă la dreapta. Dându- 
mi acest răspuas, se presupune că la brutărie se găseşte 
păine şi banii necesari pent a o cumpăra în buzunare- 
ic a 99,93 % dintre cetăţeni. Dacă cer dreptate, îmi vor 
spune că judecătoria e pe Boulevard Raspail sau pe rue 
de l'Observatoire iar în teiace priveşte libertatea, dacă 
e unul mai inteligent, îmi va spune: Vrei liberate? Păi 
o respini, mon vieuz! Aceasta însemnează că nu ne aflăm 
favorabil 






în faţa unui climat creării unui mit. Dar dacă 
mu există pâine la brutărie sau bani în buzunare sau nici 
una nici când eu Tea pâine” 

3 









Ei 


a 

n cum o spui și cum o afirmi mereu în foaia ta 
Dororie românească, vina este a voastră, care oaia te 
ca în 1992 să nu existe pâine in România şi, mai ales, 
să nu existe libertate şi dreptate” 


ENTRU a înţelege mitul legionar, trebuie să se cu- 
noască mai intâi personalitatea şefului Mişcării Le- 
gionare, Corneliu Zelea Codreanu. 

In 1899 sa născut la Iași primul fiu al cunoscutului 
luptător naţionalist Ion Zelea Codreanu A fost botezat 
în casa profesorului A. C. Cuza. Familia Codreanu era 
originară din Bucovina, unde bunicul şi străbunicul lui 
Corneliu au fost pădurari, 


germană. Intr'o excelentă de amintiri publica- 
tă la Iaşi în timpul războilui, carte intitulată “Târgul 
trăzniţilor”, G! per creionează în prima bu- 
cată pe fostul lui aia de pă 
elevii og Zagreb. Gheorghe Chiper, 
politic al arului deci ar, descrie cu ir 
şie pe profesorul reanu. Din toate reiese că era om 

re o ra peri, coleg cu ultimul fiu - 

— Decebal cele mai jus 

Însă, da lua clesti Decsbi sie da 












In afară de atmosfera în care a crescut în 
neliu a 


Codreanu 
până 








“CORNELIU CODREANU 


Ruşii grupul să se retragă în pădure şi să lupte, Era o 
acţiune care ar putea fi socotita puerilă, dar nu trebuieş- 
te uitat că tânărul Corneliu avea 20 de ani numaj şi că 
la 20 de ani, altor elevi le circulă prin cap idei mult mai 
comode. 


In toamna anului 1919 Corneliu Codreanu vine la Iaşi 
şi se inscrie la facultatea de Drept. Atmosfera era apă- 
sătoare. Comunismul, sub masca ideilor “generoase”, cu- 
cerise şi pe elevi şi pe studenţi. Universitatea iegană, 
Heidelbergul României, era înghițită de şepcile ruseşti 
venite din Basarabia, şepci ce erau ca un fel de semn de 
recunoaştere a comuniştilor, iar profesorii declarau că 
“lumina vine dela Răsărit”. Muncitorii, sub povara greu- 
tăţilor, desbrăcaţi şi flămânzi, defilau dealungul străzi- 
lor Iaşului cu pumnii strânşi de ură şi strigând: Trăias- 
că Rusia comunistă. Iar presa, anumita presă, scria: 
“Acordându-se dreptul de liberă manifestare partidului 
socialist, nu se poate susţine că se acordă un privilegiu 
acestui partid. Oricare ar fi partidul care ar voi să 7na- 
mifesteze, va trebui să se respecte acest drept”... (Emil 
D. Fagure în Adevărul din 28 Decembrie 1919.) 

“S'a isprăvit! Prin “Inaltul” decret-lege, pe timpul pe- 
rioadei electorale se instituie un nou regim mai aspru 
ca înainte, al stării de asediu şi al cenzurii, opoziţia şi 
țara întreagă este scoasă în afară de lege,..”. “Dacă altă 
cale nu este deschisă impotriva acestei stări de lucruri, 
dacă am şti că incitarea la revoltă sau contra ordinei 
aşa zise legale, ar avea un efect, ceeace din nenorocire 
nu este, n'am ezita un singur moment să o facem, căci 
contra unui regim dictatorial şi de teroare nu există alt 
mijloc de luptă...” -Ne socotim în faţa unei bande înar- 
mate care se pune în afară de legi şi uzează de forțe 
brutale...” (Adevărul 5 Oct. 1919). 

“Un animal are nevoe de proscupări mărginite, însă 
mintea lui ajunge să le satisfacă. Rareori, foarte rareori, 
animalul se înşeală. Şi astfel tot inteligenţa lui oricât de 
mică îl împiedică de a cădea în greşeli grosolane. Nu tot 
astfel se întâmplă cu Regele. Voesc să vorbesc de Regele 
creaţiunii. Regele creaţiunii este mult mai inteligent de- 
cât un câne, un cal, un măgar. E cert. Dar pe când nici 
unul din aceste trei animale n'ar călca pe marginea unei 
prăpăstii, nu s'ar arunca pe valurile apei spre a se îneca 
ori n'ar face o mişcare vătămătoare, Regele creaţiunii 
săvârşeşte în fiecare zi greşeli de neiertat* (Dimineaţa, 
16 Noembrie 1919). 


Sar 


tuieze 
conferința păcii vrea să ne imp! 
minorităţilor... 
“Când pretutindeni Biserica se desparte de stat rămâ- 
nând o afacere particulară a fiecăruia, la noi naţiona- 
liştii fac apel la cler pentru propaganda religioasă or- 
ganizată şi cu caracter de principii”. 

“Atunci intervine preotul: cu duhul blândeţii, el îşi 
implântă mâna îm chica poporului pe care-l bate cu 
Jruntea de lespezile Bisericii până il amețesțe”. 
“Propovăduim dragostea între oameni. Şi dâm cu pici: 
rul în uşa templelor cari adăpostesc ura şi răzbunarea”. 
(M. Sevastos, “Opinia”, 10 August 1919.) 

După complotul studențesc din 1923, aceiaşi presă 
scria: “Nu-i deajuns că au fost arestaţi aceşti teroriști. 
Ei trebuiesc condamnaţi în așa fel încât să dea un exem- 
plu. Şi nici atât nu-i deajuns: trebuie arestaţi toţi acei 
ce vântură asemenea “idei” antisemite, care aduc atâta 
rău ţării noastre, Această buruiană antisemită trebuie 
smulsă din rădăcini. Şi trebuie procedat fără cruţare şi 
fără milă”. 

Cu un an înainte pe când Max Goldstein punea bom- 
ba la Senat şi poliţia aresta pe comunişti, aceiaşi presă 
scria: “Un stat nu se poate menţine prin violenţă îm- 
potriva voinței Pope. Unde este Constituţia? Unde 
sunt legile? Unde sunt libertăţile garantate de Consti- 
tuţic? Ce va zice străinătatea în faţa unui stat care ia 
asemenea restrictive? Nu se poate menţine un 
stat PRE arestări, inchisori, baionete, teroare, Pentrucă 
statului mulțimea sau indivizii izolaţi vor răspunde prin 
violenţă. La forţă, cu forţă. La teroare, cu teroare. Şi 
nu vor fi vinovaţi ei, ci vinovat va fi Statul care i-a 
provocat”. 

Aceasta era situaţia. Corneliu Codreanu căuta o ieşi- 
re. Se trământa. Şi intr'o seară—era pedagog la ala 
de arte şi meserii, tatăl lui avea 6 copii şi nu-i pu 
banii necesari a trăi—află de existenţă na 
ţionale. aţa acestei gărzi era un lucrător, Constantin 
Pancu. Țara se clătina din temelii sub loviturile 
comuniste, la Iaşi, steagul de 
dicase un lucrător. Corneliu 


cunoscut şi i-a rămas 
rzii. Alături de el, 

















- 
pentru a se nvervcaia "ae 


părea na de curia a 


meargă la 


Regie, +A dea steagul roşii jos Şi să-l ininculască cu tit 
colorul. Se merge în marș forțat cântându-se = 
tă-te Române”. Comuniştii cari îi întâmpină sunt dați 
peste cap și ste roşu inlocuit, Vine apoi armata care 
Ocupă fabrica, păzeşte steagul dar nu poate pune fa 
brica în mişcare. Ce era de făcut? Şi ideia vine tot dela 
Corneliu Codreanu. Se caută şi în trei zile de găsesc 400 
de lucrători noi şi începe lucrul. Greva este înfrântă 
După o lună dela victoria dela Regie, începe greva în 
atelierele Nicolina. Aici erau 4-5000 de lucrători, nu 1000 
ca la Regie. Şi în plus aici 1şi aveau centrul de activitate 
şefii comunişti Ghelerter şi Gheller. Şi şi aici se arbo- 
rează steagul roşu. Se adună garda, coboară spre Piaţa 
Unirii unde sii îi sfătuieşte să renunțe la planul lor 
de a pătrunde în atelierele Nicolina, şi atunci grupul de 
“gardişti” se îndreaptă spre gară. Se ia deacolo un tren 
şi se îndreaptă spre Nicolina unde, prin schimbarea ma- 
cazului, se pauni cu tren cu tot în ateliere. “Gardis- 
tii” coboară şi tânărul Corneliu Codreanu, cu un trico- 
lor în gură, urcă cu greutate până pe acoperig unde face 
Inlocuirea drapelului de o culoare ce nu înspăimânta 
anumita presă. Comuniştii barează ieşirea şi strigă să 
iasă Pancu şi Codreanu. Şi ies trei, Pancu, Codreanu şi 
încă un lucrător, Mărgărint. Merg cu mâinile în buzunare 
unde aveau revolverele, Drepţi, hotăriţi. Se face o tă- 
cere de mormânt. Comuniştii se dau la o parte. Să-i fi 
impresionat curajul celor trei? Tinereţea şi frumuseţea 
bărbătească a lui Corneliu Codreanu? Forţa herculeană 
a lui Pancu? Probabil toate la un loc. Rezultatul a fost 
Şi aici o victorie. Tânărul student (anul 1), Corneliu Ze- 


i Codreanu devenise cunoscut în vechea cetate de 
scaun. 


La 4, 5 şi 6 Septembrie anul 1920 a avut loc la Cluj 
primul congres studențesc după războiu. Prin presiuni se 
otținuse ca pe ordinea de zi să figureze acceptarea stu- 
denţilor evrei în societăţile studenţeşti. Din vreo 5000 de 
studenţi, numai vreo sută erau contra acceptării aces- 
tui punct—40 de la Iaşi şi 100 dela Cernăuţi—. Lupta era 
enorm de grea. Şi cei 100, în cap cu Corneliu Codreanu, 
au pledat cauza lor cu atâta convingere, cu atâta căl- 
dură, cu atâta suflet, încât ea a fost acceptată. Corneliu 
crede că cei 5000 nu au votat favorabil din convingere 
că teza este justă ci mai mult dintr'o admiraţie față de 
sufletul pus în apărarea cauzei de cei 100 (Pentru Le- 
gionari), 

In toamna anului 1920 senatul universitar hotărăşte 
să se deschidă unoversitatea fără tradiționala slujbă re- 
gioasă, Aproape nici o opunere. Dintre toți profesorii 
numai 4-5 erau contra. Studenţimea? Masă amortă. Şi 
atunci un număr de 8 studenţi au hotărit să se opună. 
La 6 dimineaţa studenţii Corneliu Codreanu și Frimu se 
duc la universitate şi se baricadează. Ceilalţi 6 trebuiau 
să vină mai târziu. Şi au venit tărziu, prea târziu. Au 
rămas deci numai doi. Corneliu Codreanu a făcut un afiş, 
scris cu mâna, pe care l-a lipit pe uşa dela intrarea 
principală: “Aduc la cunoştinta dlor studenţi, precum şi 
a profesori, această universitate us se deschide 











vă acum 

entrucă aţi jurat în- 

trun lucru în care n'aţi crezut, iar acum vă călcaţi ju- 
rământul”. La 9,30 Corneliu Codreanu a fost învins de 
mulţime. O jumătate de oră l-au bătut cu pumnii şi cu 
bastoanele. Insfârşit a fost lăsat. Stătea amărit lângă 
un perete pe sala pașilor pierduţi, când a coborit secre- 
tarul universităţii care a anunţat că universitatea se va 
deschide numai peste două zile, cu serviciu religios. “De 
atunci mi sa înrădăcinat credinţa care nu mă părăsi, că 
acel care luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu şi nea- 
mul său, nu va fi învins niciodată” (Pentru Legionari). 
Era normal ca aceste acţiuni să aibă ecou în opinia 
publică ieşană, această cutie de rezonanţă a inimii Nea- 


teşte celebrul tablou care reprezintă spe Napoleon înain- 
tând cu steagul în mână pe podul dela Arcole. Corneliu 
Zelea Codreanu singur, pe scările universităţii ieşene! 
Din nefericire şi azi, când suntem unde suntem, mai 
există Români cari refuză să găsească o frumuseţe eroi- 
că acestui tablou. 

Dar studenţii ieşeni nu erau tot atât de amorti în faţa 
altor întâmplări. Când a fost arestat studentul Spiegler 
—nume de resonanță suspectă ca şi acela al profesoru- 
lui Mueller-—studenţii ieşeni au voit să facă grevă gene- 
rală. Greva a eşuat tot graţie micului grup condus de 
Corneliu Codreanu. Avea omul acesta o spontaneitate în 
a lua hotăriri simple şi de bun simţ. Grupul Codreanu 
a ocupat cantina şi nu a permis intrarea la masă decât 
celor ce mergeau la cursuri. Principiul enunțat era şi el 
simplu: Cine un munceşte, nu mănâncă. 

Şi Codreanu mai dă o luptă victorioasă. Iaşul căpă 
aspect străin, din cauza şi r ruseşti arborate osten- 
tativ de studenţii comunişti. A avut loc o încăierare, şep- 
cile ruseşti au fost strânse şi arse în Piaţa Unirii. Apoi 
In fiecare zi, p stradă, în localuri, etc., începe vână- 
toarea. Şi sepcile ruseşti au dispărut. Din cauza artico- 
lel ecuviincioase la Bisericii şi rege- 


tase 


tipoj i aaa 
în slupba celor ce ne-au cotropit astăzi, şi 


arge tiparniţele. “Provocam desordini, Indoială, 
Es acele desordini vor opri marea desordine, irepara- 
bila desordine pe care o pregăteau în ţara aceasta, 
simbriagii revoluţiei comuniste” (Pentru Legionari). Dar 
aceste cuvinte au fost refuzate să fie citite atunci sau 
dacă au fost citite au fost taxate “bezmetice”, iar astă- 


(Urmează pagina 13.) 





ARPATII 





zi, când profeția lui Codreanu s'a indeplinit, se incearcă 
să se scoată alţi eroi, alţi luptatori anticomuniști, eroii 
dela 23 August 1944, 

In toamna anului 1921 situația în universitatea lega- 
nă e schimbată. Vin noi studenţi, elevii ultimei clase din 
liceele moldoveneşti şi basarabene, In aceste oraşe, cu- 
ţia de resonanţă ieşană făcuse să se audă de numele lui 
Corneliu Codreanu şi de lupta lui. Grupul Codreanu se 
măreşte şi-l alege preşedinte al Societăţii Studenţilor în 
Drept. Această societate începe să ţină şedinţe publice 
la care, încet, încet, încep să vină şi studenţii dela ce- 
lelalte facultăţi. Și încep să vină şi studenţii basarabeni: 
studenţii basarabeni creştini. Universitatea ieşană era 
întoarsă de pe drumul indicat de profesorul Bujor; pen- 
tru studenţii iegeni lumina nu mai venea dela Răsărit 

Şi la 20 Mai 1922 s'a desființat Centrul studenţesc din 
Iaşi şi sa înființat “Asociaţia Studenţilor Creştini” 

In vara anului 1922 studenţii dela Iaşi, ajutaţi de ele- 
vi de liceu, a dus lupta contra teatrelor care începu- 
seră să Joace piese în idiş. ŞI au biruit. 


NA din calităţile lui Corneliu Codreanu era tenaci- 

U tatea. Mai avuseseră loc mişcări studenţeşti la Iaşi, 

grație profesorului Cuza, existau demult Asociaţii 
le studenţeşti ale căror posturi de conducere erau râv- 
nite dar aceasta—de cele mai multe ori—pentrucă aceste 
posturi de conducere erau o excelentă trambulină poli- 
tică. Calitatea care se cerea pentru a urca pe trambuli 
nă, era oratoria. Ori Corneliu Codreanu nu era orator, 
ci din contra, o fire care ura vorbăria. Care sunt cau- 
zele pentru care Corneliu Codreanu nu era orator ci, din 
contra, tăcut? Românul e născut orator în aceişi măsu- 
ră în care e născut poet. Orator prost de cele mai multe 
ori, dar orator. Este probabil că înclinarea spre tăcere o 
moştenise dela mama lui care era nemţoaică, dar cred 
că ea cobora şi pe linia paternă. Bunicul şi străbunicul 
lui fuseseră pădurari. Ori pădurarul tace nu are cu cine 
vorbi în afară de flori, copaci și pâraie. Tot dela aceşti 
pădurari care erau nevoiţi să lupte cu fiarele pădurii a 
moştenit Corneliu Codreanu şi curajul. El se băga acolo 
unde era pericolul mai mare. In afară de cele două gre- 
ve, despre care am vorbit mai sus, Codreanu a arătat 
că e plin de curaj şi cu ocazia manifestaţiei dela Iaşi In 
urma trecerii în parlament prin surpriză a modificării 
articolului 7 din Constituţie. El şi-a ales sectorul cel mai 
greu: Târgul Cucului-Podul Roşu. Şi în atâtea şi atâtea 
alte ocazii. 

Românul e foc de paie. Gintă latină. Se aprinde uşor şi 
se stinge şi mai uşor. Câte şcoli, câte spitale nu au fost 
începute şi câte din ele au rămas să le bată vânturile şi 
ploile, ridicate numai până la jumătate! 


Românului nu-i place munca. E fericit când poate tra- 
ge chiulul. Iar munca manuală e disprețuită. E deajuns 
ca un Românaş să facă o clasă gimnazială pentru ca 
să capete un dispreţ definitiv pentru munca manuală 
Corneliu Codreanu voia să inoculeze Neamului său aces- 
te două calităţi: tenacitatea şi respectul muncii manua- 
le. Deaceia el începe taberele de muncă. Prima a fost 
inițiată pentru clădirea unui Cămin cultural Autorită- 
jile nu mai permiteau studenţilor să se adune la univer- 
sitate şi nu aveau unde să se întâlnească. Le trebuia o 
casă. Au Inceput acci facerea de cărămizi la Ungheni 
a e *reabă uşoară, Locul care i sa dat la Ungheni 
en a 
Ftase de de ani. Studenţii, înainte de a 
ajunge să frământe lutul pentru cărămizi, au avut de 
făcut o treabă mult mai grea: ridicarea şi îndepărtarea 
gunoaielor, strat gros de doi metri. Pe urmă a inceput 
zidirea. Locul pe care trebuia clădit căminul la Râpa 
Galbenă, loc cedat de inginerul Bejan, era—ca şi cel dela 
Ungheni —un loc destinat depozitării gunoaielor. Mai 
mult de 2000 de câruţe de gunoi rânced aua trebuit ridicate 
şi transportate, până când s'a ajuns la pământ sănătos. 
Şcolile sau spitalele clădite de lucrători plătiţi şi nu de 
prefecţii sau primarii care le iniţiau, ramâneau la jumă- 
tatea zidurilor; căminul inceput de Corneliu Codreanu la 
Râpa Galbenă, a fost ridicat în întregime. Şi aceasta gra- 
ție tenacităţii lui Corneliu Codreanu. Evident este foarte 
lăudabil faptul că primarul X sau prefectul Y au inițiat, 
început şi si şcoala profesională de fete din târ- 
pul Z. Şi e evident că unii au depus suflet pentru aceas- 
ta, alergând santier să supraveghieze lucrările, să 
alerge la ministere pentru a obţine fonduri, dar mult 
mai lăudabil e, cred eu. să faci un cămin fără nici un 
fond alocat şi să munceşti şi tu cu pieptul şi spinarea 
goală in soare; tu student şi, mai ales, să convinți şi pe 
alți studenţi să lase la o parte preo frivole şi să 
vină să muncească alături de tine; şi entusiasmat de fapta 
studenţilor să alerge şi lucrătorul, gratuit, în timpul li- 
ber, să lucreze alături de “domnii studenţi”; şi să ini- 
ţiezi astfel apropierea dintre lucrătorul manual şi inte- 
lectual; apropiere care face ca astăzi lucrătorul român 
să fie refractar comunismului; aceasta şi nu socialis- 
mul lui Titel Petrescu, cum scriu anumite foi din zi 
Foc rins de Corneliu Codreanu nu a fost de paie. 
Duj e ep ini dela Râpa Galbenă s'a lucrat la Carmen 
Sylva şi apoi la Casa Verde din Capitală. Aceasta iri 
de alte tabere de muncă interzise cu paturile pugtilor 
ca digul dela Visani şi afară de atâtea şi atâtea ie 
de muncă făcute în flterită ari ale Ţării. Şi în sa 
meu a fost o asemenea tabă! tă, He Top Orânganu 
—cel care a dat numele “Garda de fier” cu scoj e 
a se face cărămizi pentru Biserica ce se EA 3 ap 
tatea luci ar 
ŞI dacă ar fi fost numai greu! ien gh ia 





in procesul com- 
achita- 





CORNELIU CODREANU 


altă calitate a fost--cum am mai spus odată mai 
O sus—, ntaneitatea cu care lua unele hotăriri de 
o simplitate desarmantă 

După doi ani de organizare tăcută în cuiburi, în 1929 
hotărăşte să ia contactul cu masele; se ţin deci întru- 
niri PDL EBA „Locul ales pentru prima întrunire a fost 
târgul Bereşti din județul Covurlui, Intrunirea era hotă- 
rită pentru 16 Decembrie şi în seara de 14 a debarcat în 
Bereşti. Dar în dimineaţa de 15 este întâmpinat de pro- 
curor şi de maiorul de jandarmi care-i comunică că nu 
are. voie să ţină intrunirea. Doi cunoscători ai legilor, 
maiorul de jandarmi—ofiţerii de jandarmi erau obligaţi 
să fie licenţiaţi in drept—gi procurorul, veneau să comi- 
tă o ilegalitate Corneliu Codreanu, ca orice Român, după 
toate legile Țării, avea dreptul să ţină o intrunire dacă 
găsea de cuviinţă, Procurorul venea să calce legea pe care 
era oblipat s'o apere. Şi Corneliu Codreanu se apune, 
Aminteşte celor doi ce spun legile şi le comunică că va 
ţine Intrunirea cu orice preţ. ŞI cei doi acceptă cu con- 
diţia să nu se provoace desordini, Şi la intrunire sunt 
prezenţi numai o sută de săteni. Forţele jandarmereşti 
opriseră lumea să vin la intrunire Şi ce face Corneliu 
Codreanu? “Eu voiam să ţin o singură întrunire, spune 
el, Dvoastră mă obligaţi să ţin mai multe. Le voiu ţine”, 
Celor o sută de ascultători din Bereşti li s'a vorbit 5 mi- 
nute: câte un minut doi legionari din regiune şi 3 mi- 





nute Corneliu Codreanu. Şi apoi a plecat să țină intru- 


“Dacă dispare pâstorul, turma se imprăştie” (N. Iorga) 


niri în satele în care jandarmii opriseră săteni să 
vină la Bereşti. I s'a adus un ci: Corneliu Codreanu 
mergea călare iar după el veneau pe jos vreo 4-5 şefi 
legionari covurluieni. In primul sat a venit să-i asculte 
toată lumea. După aceia au plecat către alt sat. Cum se 
inserasc, lumea îi aştepta cu lumânările aprinse. A doua 
zi au plecat mai depaete dar pricăjitului grup i sau 
adăogat vreo trei călăreţi din sat care au cerut să-i în- 
soţească. Din alt sat ]i s'au mai adăogat vreo patru că- 
lăreţi. Şi apoi numărul celor ce mergeau pe cai a atins 
cifra 20. 

"cane Corneliu Codreanu văzua în fruntea a 20 de 
călăreți, s'a gândit să facă o uniformă. Dar cum nici 
bani şi nici timp nu avea pentru aceasta şi totuşi voia 
ca să fie în uniformă, a găsit o soluţie simplă: toţi că- 
-au pus pene de curcan la căciuli. Şi au înce- 
cânte, Joi s'au intors la Bereşti. Era zi de târg 
pra târgului au apărut 50 de călă- 
reți cu pene de curcan la căciuli, ce mergeau cântând 
Au intrat aşa în Bereşti şi au mers în curtea săteanului 
in care trebuia să se țină intrunirea prima dată. Şi s'a 
ținut acum; prezenţi peste 3000 de oameni, 

Peste o lună, Corneliu Codreanu trece în Basarabia, la 
Cahul. Cu 30 de călăreţi cu pene la căciuli şi în plus, cu 
cruci albe cusute pe piept. Coloana intră în oraş cântând 
"Scoală, scoală, măi Române”, 

Povestea se ga Ii primeşte colonelul Cornea, care-i 
pune lui Corneliu Codreanu revolverul în piept. 

—Stai că te Impuşc. ; 

— Domnule pre de ce să mă impuşti, îi răspunde 
Corneliu Codreanu, căci nu am făcut nici un rău? Am 
şi eu revolver, dar nu am venit să mă bat cu nimeni şi 
mai cu seamă cu armata română. 

Parlamentările au fost de „prioe: Au fost impunşi caii 
cu buionetele, călăreţii Dragu tiaţi. Şi geful legionarilor 
a fost nevoit să retreacă Prutul, sub privirile batjocori- 
toare ale populaţiei. Cât de iritante sunt aceste priviri 
batjocoritoare am avut ocazia so constat mai târziu la 
Bălţi, când acelaşi ulaţie juca hora în faţa prefectu- 
rii, de bucurie că a Lt guvernul Goga-Cuza. 

Dar Corneliu Codreanu a t la Bucureşti la sub- 
secretarul de Stat dela In ministru era Vaida- 

















Voevod—, i-a relatat cele întâmplate și i-a ce 

gea să se respecte. Dela minta a ieşit cu 0 ape 
scrisă pentru a ţine întrunirea la Cahul Şi va ținut e 
săptămână mai târziu, Baza de plecare a fost fixată tot 
în Covurlui, la Oancea. Prevăzitor, Corneliu Codreanu 
a trimis de cu seară 30 de legionari ca «ă ocupe podul 
de pontoane de peste Prut. Şeful Legiunii “Arhanghelu) 
Mihail cunostea moravurile sau maj bine zis nărăvu 
rile “politice” dela noi şi sar fi putut ca jandarmii saw 
soldaţii colonelului Cornea să strice podul în timpul nop- 
ţii. In dimineaţa zilei de intrunire a mai trimis 50 de 
legionari pentru a face poliția întrunirii ŞI la ora 10, 
legionarii s'au încolonat şi au pornit. In linia I-a ergu 
100 de călăreți cu pene de curcani la căciuli şi cu cruci 
albe pe piept. In linia II-a veneau pedeştrii, tot vrea 
sută, în coloană de marş, iar în linia a III-a veneau vreo 
80 de căruţe, în fiecare căruţă câte 5-6 oameni Când au 
ajuns la marginea orașului, au fost primiți de o mare 
de capete, într'o tăcere de biserică. Convoiul a trecut 
prin mijlocul mulțimii din care o parte plângea. ă 

Nu numai comuniştii—Lucreţiu Pătrăşcanu în cartea 
sa “Sous trois dictatures”—, dar şi majoritatea politi 
cienilor “democrați”, au acuzat pe Corneliu Codreanu de 
demagogie. Demagogie pentrucă au mers călări şi Şi-au 
pus pene de curcan la căciuli! Dar partidele “democra- 
tice”, când țineau intruniri în Bucureşti, aduceau par 
tizanii cu biletul de tren plătit, mâncarea plătită, ba la 
plecare le mai dădeau şi câte un pol. Când erau în opo- 
ziție, trenul era desigur plătit din buzunarele şefilor po- 
litici, dar atunci când întrunirea era făcută de guver- 
namentali, trenul era plătit din banii Țării. Nu cred că 
este atât de greu de stabilit unde e demagogia. 

Pe lângă atâtea calomnii—lepgionarii vânduți Nemţilor, 
legionarii. falsificatori de bani, ete.—, li sa mai arun- 
cat în spinare şi demagogia. Că în anumite propagande 
electorale s'ar fi întrebuințat sloganul “omul şi pogonul” 
(Vezi anexa No. 1.) Dacă calomniatorii și-ar fi aruncat 
ochii în broşura “cărticica şefului de cuib”, o broşură de 
organizare interioară, ar fi găsit acolo ce citeau membrii 
cuiburilor, intelectuali, lucrâtori şi țărani. Legionarilor nu 
li se promiteau nici posturi, nici bogății, nici onoruri. Dacă 
li se primițea totuşi ceva, era dreptatea. Şi pentru a se 
ajunge la dreptate, trebuiau să treacă prin trei încercări: 
muntele suferinţii, pădurea cu fiare sâ!batice şi mlaştina 
desnddejdii. La capătul lor ti aştepta: “munca cea dul- 
ce, munca binecuvântată pentru înălțarea din temelie a 
României celei noui”. 

Dacă aceastea este “demagogie”, şi dacă ea era atât de 
recomandabilă, de ce n'o întrebuinţau şi celelalte parti- 
de: liberalii, țărăniştii, de ce n'o întreabuinţau şi dnii 
Madgearu şi dnii Iorga, mai ales acesta din urmă care 
toată viaţa a voit să ajungă ministru—“Dela Tisa pânla 
Nistru, Ce Român n'a fost ministru?—Iorga! (“Strofe cu 
pelin de Mai, Contra Iorga Niculai” de Păstorel Teodd- 
reanu), şi când în sfârşit a ajuns, Ţara a avut să cu- 
noască cea mai desastroasă guvernare? 

Pentrucă celelalte partide, toţi politicienii români, ab- 
solut toţi, promiteau în jEridsaa electorală marea cu sa- 
rea. Voiau cetăţenii dela Brăhăşeşti, cale ferată dela 
Berheci la Podu Turcului, politicienii o promiteau, căci 
nu-i costa nimic. Bineinţeles că acen cale ferată fu sa 
făcut nici azi. Cereau țăranii ieftinirea gazului, a sării, 

a chibriturilor, a coaselor, a plugurilor, a stambei şi ci- 
tului—la aceste câteva nimicuri se reduceau cererile ță- 
ranului român, un ţăran cu un standard de viaţă la înăl- 
țimea poate a Ghanei şi a Guineei. A EX 

Corneliu Codreanu le promitea pentru ziua victoriei, 
muncă. In 1951 mă găseam la Miânchen şi d Nicola, ad- 
ministratorul ziarului “Patria”, îmi povestea că tocmai 
se încheiase o campanie electorală în Germania şi că în 
această campanie, toate partidele promiseseră posibili- 
tatea de lucru pentru toată lumea, deci muncă. 

—“Dacă vreun partid ar fi promis acelaş lucru în Ro- 
mânia, nu ar fi avut nici un deputat”, mi-a spus dl Ni- 
cola. Şi totuși a existat un -demagog” în România, care 
a promis, ca şi în Germania, posibilitatea de muncă pen- 
tru alegători. Acest “demagog” se numeşte Corneliu Co- 
dreanu. 


NTR'UN articol publicat în Curentul”, în Țară, dl 
Pamfil Şeicaru se întreba nedumerit care era secre- 
tul acestui teribil ascendent pe care-l avea Corneliu 

Codreanu asupra legionarilor săi, “Nici unul dintre şefii 
politici, spunea dl Şeicaru, nu va găsi nici un partizan 
care să se ducă la moarte, din ordinul său, şi Corneliu 
Codreanu are mii.” P Pa 

Mulţi au câutat să găsească o explicaţie, să-i zicem 
“rasputinică”. După ei, setul Legiunii era nici mai mult 
nici mai puţin decât un vulgar hipnotizator. Un punct 
de plecare în susţinerea tezei lor au crezut că-l găsesc 
în articolele unor legionari sau simpatizanți legionari 
(Dragos Protopopescu, Crevedia, ete.) care scriau destul 
de des despre ochii albaştri ai lui Corneliu Codreanu. 

Da, fără indoială, Corneliu Codreanu, ca toţi şefii re- 
voluționari, avea o putere de fascinaţie, dar ar fi ridi- 
col să i se spună hipnoză acestei fascinaţii, tot aşa de 
ridicol ca în cazul când ar fi botezată hipnoză puterea 
de fascinaţie pe care o exercitau Avram lancu sau Tu- 
dor Vladimirescu asupra celor ce i-au urmat. 

Dar cred că termenul potrivit ce s'ar putea da acestei 
fascinaţii, este atracţie. Corneliu Codreanu, in cartea să 
“Pentru Legionari” vorbeşte de această putere de atrac- 
ţie pe care o are orice om sau aproape orice om. Unii o 
au mai mare, alţii mai mică. Am putea so numim are 
de atracție, Dealtfel pe această arie de atracţie şi-a sta- 
bilit Corneliu Codreanu organizarea Legiunii. El nu pile 
mea şefi. Şefii ieşeau singuri la suprafaţă, după aria de 
atracţie, Aria de atracţie a unui legionar se în ea asu- 

ra unui grup, a altuia asupra unei comune, asupra unui 

Pideţ sau asupra unei regiuni, atunci aceştia SA 
şefi de grup, de comună, de judet sau de regiune. Câni 
numea un şef de judeţ de exemplu. Corneliu Codreanu 
nu făcea decât să confirme o realitate existentă. 

L-am cunoscut pe Corneliu Codreanu, în MARIUDR: poat 
jui 1927, adică la câteva luni după înființarea ari ară 
“ATI helul Mihail”. Eram în clasa a 5-a a lice 
litar. Citeam revista “Pământul Strămogesc” pe aaa 
cumpăram dela chioşcuri. ŞI m'am gândit atunci sa a 
şi eu ceva, spre a se publica la revistă. Tatal Xa Au Di Ro 
vestise o întâmplare din prizonierat, In răzi na posi) 
de întregire, Evreii din Româniu--probubil Dea Pagini 
tări teza că în timp de războiu ei iau partea dusin; 


(Urmează pagina 14.) 


14 


țării în care trăiese—au fost de partea Germaniei. In 

1916 i-au primi! cu flori pe Germani la Bucureşti, exact 

cum i-au primit pe Bolşevici în 1944. Au dezertat cu 

duiumul la Nemţi și. după aceia, din cauza asemănării 
între limba lor şi cea germană erau tălmaci, şefi de la- 
găr, etc. In lagărele germane, viaţa era un iad. Mureau 
prizonierii cu miile, Prizonierii trăiau în bărăci de lemn, 
fără foc. Dimineața, în momentul când se suna deştep- 
tarea, şeful lagărului intra în baracă, cu un ciomag în 
mână şi începea să-i lovească pe cei ce nu erau sculați 

Şi această întârziere în executarea programului, nu era 

datorită lenei ci stării de slăbiciune în care erau prizo- 

nierii 
Alaturi de tatăl meu dormea un alt soldat, dintro co 
mună vecină. Intr'o seară, acesta s'a plâns că nu se sim 

te bine, Şi a doua zi. când a intrat şeful lagărului și a 

văzut că vecinul de pat al tatălui meu nu e sculat, a în 

ceput să-l lovească cu ciomagul. Şi “leneşul” tot nu se 
scula, ceiace făcea ca furia şeful lagărului să crească și 
să se materializeze în ciomege mai dese şi mai apăsate. 

Şi “leneşul” tot nu mişca. Ingrozit, tatăl meu sa inter 

pus între “agresor” şi cel lovit, primind el două ciome- 

ge. Când a pus însă mâna pe vecinul lui de pat, a cons 
tatat că e rece. “Leneşul” murise în timpul nopţii si 
dela început, şeful lagărului ciomăgise un cadavru 
Povestirea mă impresionase şi am scris-o cum mam 
priceput mai bine, după care am trimis-o la redacţie 
punând ca expeditor şi semnatar, pe tatăl meu. 
două săptămâni m'am dus cu un coleg la căminul dela 

Râpa Galbeni, deoarece nu găsisem revista la chioșcuri 

Am intrat acolo, am dat bună ziua şi am cerut revista 

Erau mai mulţi. Revista mi-a dat-o unul dintre cei pre- 

zenţi—mai târziu l-am cunoscut, era Ion Bordeianu--şi 

atunci un altul s'a apropiat şi a întrebat 

_Din ce parte a Țării sunteţi, domnilor elevi? 

Eu sunt din Valea Rea, judeţul Tecuci, a 
colegul meu. 

Din judeţul Tecuci? Nu cunoaşteţi atunci pe d elev 
Beldie? 

Eu nu voiam să spun că eu sunt, dar colegul sa gră 
bit sto facă el 

Atunci cel ce începuse conversaţia mi-a întins mâna, 
în timp ce Bordeianu, îmi spunea: Dumnealui e di Cor- 
neliu Codreanu. M'am înroşit până în vârful urechilor 
şi-mi era ciudă că nu-l recunoscusem, deoarece li văzu 
sem de atâtea ori figura în ziare 

Mi-a spus că a primit bucata mea, că i-a plăcut şi m'a 
indemnat să mai scriu şi, când volu mai vrea, să trec 
să-i mai văd. 

Toată povestea mi-a explicat-o mai târziu studentul 
Velicu, din Ireasca, cătun al comunii noastre. Corneliu 
Codreanu ştia de unde este Velicu. Primind bucata mea 
cu numele şi comuna expeditorului, l-a intreabt pe Ve- 
Jicu dacă 1 cunoaşte. Şi Velicu fi spusese că-l cunoaşte 
pe tata, dar că, după părerea lui, bucata am scris-o eu. 

Şi apoi în fiecare Duminică, imi petreceam timpul la 
Cămin. l-am cunoscut pe toţi. pe Totu, pe Banea, pe 
Taşcă, etc. Era acolo la căminul dela Râpa Galbenă, o 
atmosferă extrem Paeaiuiară, Unii jucau sah, unii 


răspuns 


rufele şi haine- 
la cămin decât 
= 8 de 
bându-mă de note, de obiectele către care simt mai mMul- 
tă atracţie, ete. Niciodată nu mi-a spus să devin legio- 
mar. Avea o voce extrem de blândă. Nu am descoperit 
nici o privire metalică, nici o privire care îngheaţă, nici 
o clipă nu am avut impresia că ar fi... hipnotizator. E 
probabil că avea şi momente de furie, când nu vorbea 
blândeţă, când ochii îi aruncau scântei, dar eu nu 
am avut ocazia să-l văd în această situaţie 
într'o zi am asistat la următoarea 
probabil legionar, îi adusese mai multe desene. Nu știu 
ce voia să facă Comeliu Codreanu cu ele, dar aveau o 


zentau scene de războiu. Corneliu Codreanu se uița cu 
atenţie la fiecare şi eu priveam peste umărul lui. Dintre 
toate desenele, cel care m'a impresionat pe mine, era 
unul ce reprezenta o stâncă pietroasă. Pe ea era un ar- 
bust firav, în vârt era o cască soldăţească şi, sub greu- 
tatea ei, arbustul se îndoise Sub arbust erau desigur 0a- 
sele unui erou. 

Corneliu Codreanu le-a luat încăodată dela capăt şi 
când a reajuns la desenul care-mi plăcuse mie, sa mai 

este. 









] 


un_pictor, 


min, l-am găsit zăvorit. O scrisoare dela Ion Bordeianau, 
0 nea întemeiat: câminul fusese în- 


aceia uni terminasem bacaleureatul Mă 
Vice pe bulevardul Carol când l-am văzut în faţa Fun- 
daţiei Ferdinand. M'am dus ln e] şi l-am salutat 


poi. Rd e spa de bucurie. I-am spus că 

-Şi acum ce si de pând ză faci”, ma întrebat cl La 

ce armă te duci? 

"am că nu vreau să mă mai fac ofițer ci să 

mă inscriu 5 Snilimiteta. pitare e Doria depdogar 
—Xu. Să nu faci una ca usta Du-te ln tarie, Țara 


A geatunei mu i-am mai văzut Am ieșit ofiţer și am 
multe parnizoane nenorocite ale Ţării ro 


sm devenit legionar pentrucă Aa voit 
Când a fost asasinat. am 
am ficut gi altele, dar toate sunt nimicuri 


Hi 
i 
| 








LANPATII 


Corneliu Codreanu 


muna Galbeni, judeţul Tecuci, al legionarului Ion Crân- 
ganu, Corneliu Codreanu a veniț în bocanci. Demagogie, 
au spus duşmanii. Dar legionarii şi miile de țărani ve- 
niţi din toată regiunea pentru a-l vedea, erau convinşi 
că bocancii din picioarele lui Corneliu Codreanu nu erau 
demagogici. Peste 6 luni, Judeţul Tecuci avea să dea un 
deputat legionar. 

Codreanu, chiar atunci când banii din cotizaţii au in- 
ceput să afluiască, nu gi-a cumpărat nici Joben şi nici 
cămăși de mătasă. Banii veniţi mergeau toţi în acţiunea 
de regenerare care o ducea. 

Corneliu Codreanu n'a intrat 14 ani intr'o berârie sau 
cinema. Evident că nu e o greşală ca un om politic să 
între într'o berărie sau cinema. Dar Corneliu Codreanu 
predica munca, sobrietatea, sărăcia. Şi nu poţi spune lu 
mii să bea apă şi tu să bei şampanie la “Cina”, să mă 
nânce mămăligă şi tu să mănânci cozonac. Corneliu Co 
dreanu a spus legionarilor să trăiască în sărăcie şi el a 
murit sărac. Exemplul. deci! Exemplul spartanic. Aici 


trebuieşte căutată explicaţia faptului că nu mii ci zeci 





Corneliu Codreanu, la deshumare 


de mii, sute de mii de Români erau gata să meargă la 
moarte, la ordinul lui Corneliu Codreanu. 


sabia nu-l taie, în cele mai noi dictonul acesta fusese 

inlocuit cu altul; Românul e cuminte. Intr'adevâr, 
“cumințenia” poporului român poate fi considerată ce- 
lebră. In timpul boierilor aceştia loveau țărani peste 
gură şi fiindcă ţăranii erau “cuminţi”, îşi ştergeau sân- 
gele cu mâneca surtucului şi-şi inghiţeau obida. 

In timpul domniei regelui Carol 1 li se fura în mod 
regulat votul şi țăranii nu protestau E drept câ nu-i 
interesa prea mult furtul votului. Pe ei îi interesa pă- 
mântul ori nici unul dintre cele dou peatioa ce LD e 
rindau la cârmă, nu le promitea pământ, pentru ca să le 
trezească interesul. S'au revoltat de câteva ori, culmi- 
nând cu 1907, dar sa tras cu tunul în ei. ŞI iar sau 
liniştit țăranii, iar au devenit “cuminţi”. Ii fura agentul 
sanitar, perceptorul, primarul, notarul, etc. Îl bătea jan- 
darmul care era un fel de stăpân al satului şi ţăranii ro- 
mâni rămâneau mereu “cuminţi”. 


P timpurile îndepărtate se spunea: Capul ce se pleacă, 


tot ţăranii. E drept că ei nu pro- 
4 5 feseau otăduna 


războiul de în/egia s'au inregistra! curente de opinie 

tre cele două false mituri: Averescu şi 
on ranţele țăranilor s'au dirijat către cei 
doi, iar ale h tarilor spre barba lui Marx. Dar dacă 
tacrătorii sar revoltat, țăranii nu au făcut-o. ŞI nu au 
făcut-o de secale Li se făcuse educaţia "cumin- 
făcuse să se Inridăcineze o mentalitate 


de slugi: se crease un de i. Orice adus de vân- 
turi venea şi făcea. 

sai e fire ZA rola mi-e dea. popor 

=. ea din pădurai, din oameni 

L nu umilinţa. 


nu cunoscuseră “cuminţenia”. De tie e 

liceul militar dela Dealu şi acolo i Pr eir-pesr Azi 
“demnitaţii de om”, Această noţiune vola so inocuileza 
el poporului român: poporul român să-și cunoască drep- 
turile şi datoriile, să cunoască legile şi să nu mai per 
arăta ti acestea să fie călcate întotdeauna în defavoa- 

DI Pamfil Şeicaru, în “Carpaţii”, ne-a ai 
socialişti—Ficşinescu şi Pia ri ct eri pm) pa 
purtați pe jos din post în post, pentru marea crimă d 
a fi voit să înveţe pe ţărani... Constituţia. Deci în Ro- 
mânia legile erau făcute ca să fie făcute, ca să fie căl- 
cate, dar în nici într'un caz să fie cunoscute. 5 

Guvernanţii au terminat repede cu socialigtii Fieşines- 
cu şi Banghereanu şi iar lucrurile au “intrat în ordine” 
Țaranii au rămas mai departe necunoscători al Consti 
tuţiei. Dar nu acelaş lueru s'a întâmplat cu Cornel, ce 
dreanu. El a cerut sus şi tare să se respecte legile Tarii, 
in “Cărtica şefului de cuib” a arătat care sunt drepturil, 
şi datoriile cetățeanului. A arătat când, cum ui eu 
ce motive un cetățean poate fi arestat, pererezia 
nat, etc.. a arătat că legile ti permit să se întrunească! să 
voteze „pe„cine voia, că nu trebuieşte să i se fure votul 
că jandarmul e pus să respecte legile şi nu să le calce 
şi a ir iii Fe intre în ordine”, guvernanţii ati 
mers din călcare de lege în călcare 
ir pe legionari din lege. a a 

n 1924 studenţii naționaliști au hotă: - 
că un cămin deoarece guvernanţii nu iti pa 
să se întrunească la universitate. Au inceput deci să Tacă 
cărămizi le Ungheni, iar pentru a avea hrana ziln, că, 
au făcut şi o grădină de zarzavat la Iaşi. Dar guvernul 
numise la- Iaşi un prefect de poliție—Manciu-care. 
iuase însărcinare de a lichida pe naționaliști, nu în cca 
drul legii, ci contra ei. Până atunci poliţiştii 11 provoca- 
eră mercu pe Corneliu Codreanu şi pe toți cei ce nu 
crau “cuminţi”. Pe el îl atacaseră cu bastoanele de cau- 
ciuc ze stradă, 1 loviseră şi-l insultaseră, după cum l0- 
viseră şi pe alţi studenţi, pentrucă erau în mod real sau 
numai bănuiţi de a fi codrenişti. Astfel pe nişte stu- 
dente le apucaseră poliţiştii de păr şi le târiseră prin 
noroiu, iar pe fraţii Alexandru şi Polydor Tutoveanu i 
MEPsiaă ADE pi satagett şi i-au dus la poliţie pentru- 

ă ercaţie c i i 
ii lo apl u... comunistul notoriu Cons- 

Intr'o dimineasţă, înainte de a începe lucrul la 
studenţii s'au văzut înconjurați de cra pâinii 
sub conducerea lui Manciu. Codreanu a fost legat cu 
"nânile la spate cu brâul lui, ceilalţi cu trânghii sau lan- 
țuri și aoci, intre jandarmi cu baioneta la armă, au fost 
duși dealungul străzilor până la poliţie, spre satisfacția 
unei părti a populaţiei ieşene care, dealtfel, drept mul- 
(uimire i-au făcut vajnicului prefect cadou un auto- 
mobil. 

La poliţie au început schingiurile. Arestaţii erau lega- 
ți cu lanţuri de picioare, li se băga eat pidaaat o 
armă, erau ridicaţi pe umerii unor poliţişti şi apoi înce- 
pot tale 14 Mi cu Xănităa de bou şi răngile de fier, 

a tare, uraţii era 
inta pa Pta, ţi u coboriți cu gura 









L-au Erâniis 

a opera! i Prombat-— 
rii Cuza s p 
legist. Ştiindu-se protejat sus de tot, Manciu nu sa inti- 
midat, ci a început să strige ca un scos din minţi ca cei 
osiți să iasă afară. Bineinţeles că procurosul l-a readus 
la realitate. S'au eliberat certificate medicale şi arestaţii 
au fost puşi în libertate, mai puţin Corneliu Codranu care 
a mai fost menţinut arestat câteva zile, pentru a i se face 
un proces de complot. 

In urma operaţiilor polițiste Ale ride intii Manciu a 
murit un student-—Manoliu—iar băiatului unui maior i 
sa spart timpanul. S'au făcut reclamaţii, sau imaintat 
memorii, a scris o parte a presei şi însfârşit a fost tri- 
mis în anchetă un inspector dela Bucureşţi: Văraru. Dar 
nu sa întâmplat nimic. Adică ceva sa întâmplat: pre- 
fectul de poliţie Manciu a fost decorat iar câțiva polițig- 
ti au fost avansați. 

Legalitatea era în vacanţă. Nu mai exista legea. Şi tre- 
buieste făcută remarca că aceste grozării nu se întâm- 
plau în cine ştie ce sat pierdut în munţi, între dealuri 
sau pe Bărăgan, ci în fosta capitală a Moldovei. Legea 
o făcea prefectul de poliţie Manciu: aresta, bătea, schim- 
giuia şi aceasta pentrucă se ştia protejat de ministrul 
Mârzescu. Nu se sinchisea de nimeni. Iar în ziua fatală, 
nu s'a sinchisit nici de judecător. După cum nu se sin- 
chisea nici de presă. Căci iată ce scriau ziarele după 
arestarea dela grădina de zarzavat: 





“Poliţia din Iaşi” 
Studenţii au fost bătuţi de 
însuşi Prefectul Poliţiei. 


“NI-L închipulam pe di Manciu, Prefectul Poliţiei din 
laşi, ca unul din cei mai străluciți poliţişti ai veacului 
trecut, trat prin violenţă şi brutalitate 

Dl prefect Manciu, deşi polițist din 1924 şi Intr'un oraș 
de cărturari ca laşi, inaugurat sistemul de anacro- 
nice violente polițieneşti, anul trecut la congresul pro- 
fesorilor universitari. Dsa a fost în stare să țină în loc 
un congres de dascăli universitari fiindcă apa i dictau 
pu a polițiste. 





egeaba sa protestat upoi, căci di prefect al politiei 
laşi îşi avea temeiuri sprijinitoare tice, impotriva 
Jignirii aduse celei mai alese categorii de inteleci mali. 


de atunei Dl Manciu şi-a continuat cu osârdie pro- 
cedeele polițienești. pe care le-a ilustrat mai ales ele 
trecute, când a bătut cu sete, a lovit cu stăruință, a In- 
sângerat cu răutate studenţi şi a ordonat apoi subal- 
ternilor Dsale să-l imiteze cu aceiaşi râvnă de brutalitate. 
Orice ar fi tăcut studenţii dela Iaşi, dacă ar fi fost asa- 
sini chiar, nu trebuia să fie bătuţi. 
Intâiu. să se fi făcul anchetă, să se fi sesizat Parche- 
tă S-A fi fost arestaţi, legaţi m fiare, dar nu snopiţi în 
e. 
pl „puiet Manciu e desigur obligat în insărcinările 
sale aplice şi anume ordonanţe în ce veşte pratec- 
ţia animalelor”. Credeam chiar că le că. 
Prin tute. Dia păzeşte să nu fie bătuţi caii, să nu 
fie torturați po: 


(Urmează pagina 15.) 





CARPATII 





ŞI totuşi dl Manciu, care va fi făcut ca student, studii 
de Drept Penal şi va fi citit ceva din literatura penală, 
pe care poate că îi va fi recomandat-o chiar distinsul 

dist, d Iulian Teodorescu, care propovăduieşte spul- 
rarea sancţiunilor brutale și din phscări a bătut per- 
sonal ze Rota. A na N de sânge. 

Dar da udenţii Mţi nu vor fi vinovaţi de nici 
una din absurditățile (sublinierea e a ic ce li se 
aruncă în spate? Atunci? Bătaia se întoarce? 

E desigur nevoie Se, o anchetă judecătorească. 

Dar mai e nevoie de o sancţiune care să pule pe Dl 
Manciu în imposibilitate de a-şi mai fortifica mbgchii 
pe capetele studenţilor. 


ss. B. Cecropide 
(*Universul”, 9 Iunie 1924.) 


Am subliniat cuvântul “absurdităţi”. Cuvântul a fost 
cel real. Pentrucă cei arestaţi au fost puși în liberate. 
nu li sa făcut nici un proces, iar procesul de “complot” 
intentat lui Corneliu Codreanu nu sa putut judeca, 
deoarece şi el era o absurditate. 


Un avertisment zadarnic 


“Justiţia e chemată să-şi spună cuvântul, îi declară pe 
toţi “studenţii arestaţi” nevinovaţi şi dispune să fie puşi 
imediat în libertate. 

Studentul Zelea Codreanu e menţinut totuşi arestat, 
trimis judecății de câtre polițaiul Manciu care e şi avo- 
cat, pent complot. 

Cele mai elementare manuale de drept şi cel mai bun 
simţ ne spun că în căsătorie, duel sau complot nu poate 
figura o singură persoană. 

Pentru a da o calificare ca cea de mai sus cel dela care 
emană trebue să se găsească într'o particulară stare de 
ebrietate, care să-i peruită viziunea cel puţin dublă. 

Prin urmare cu e! nu putem vorbi. 

E loc însă în numele intregei sujlâri româneşti ultra- 
giată, din care scoatem, bucuroşi şi fără pagubă pentru 
nimeni, pe timizii ei reprezentanţi din parlament şi pre- 
să, să întrebăm guvernul, dacă socoate util să lase sanc- 
ţiunea (inevitabilă) în sarcina celor lezaţi şi dacă nu 
găseşte oportun s'o previe. 

Intăriţi de cuvân' hotăritor al justiţiei nu ezităm a 
taxa “complotul dela Iași” ca o ticăloasă înscenare.” 


Al. O. Teodoreanu. 
(Țara Noastră” No. 24 din 15 Iunie 1924.) 


Sublinierile din acest articol nu-mi mai aparţin. Ele 
sunt ale autorului. Din presa de atunci, nu am reprodus 
articole de A. C. Cuza, Şumuleanu, Găvănescul sau alt 
“huligan”, ci articolele—după cum se vede-—ale perfec- 
ţilor democrați B. Cecropide şi Păstorel Teodoreanu. 

Dar, cum spuneam mai sus, Manciu, sprijinit de Mâr- 
zescu, nu se sinchisea nici de justiţie, necum de presă. 


In ziua de 25 Oct 1924 avea loc la judecătoria a II-a 
| prăcesu uru  sruaent acningiuit de Manciu 
de gcol. 123; & 


care era avocat Corneliu Codreanu, Şi 

anciu a venit la zeita a aa 
ti (D. In fața jud; deci, nu mai vorbim de avo- 
caţi şi public, Manciu se năpusteşte cu poliţiştii lui asupra 
avocatului Corneliu Codreanu. Ş d 

Orice resistență omenească are o limită. “Cuminţenia 
este una şi demnitatea este alta. Corneliu Codreanu nu 
era țăranul care să-şi şteargă sângele de pe gură cu mâ- 
neca surtucului. A scos pistolul şi a tras în primii care 
se repeziseră la el. Manciu a murit. 

Procesul după două strămutări, este judecat la Turnu 
Severin. Şi juraţii—în unanimitate—, l-au declarat pe 
Corneliu Codreanu nevinovat. 


nici țăranul “cuminte”. 
site, jrtiri ultima fărâmă de resistenţă omenească cobora 
mai jos de punctul zero, se pica: cu toate mijloacele. 
El nu era Român “cuminte”, reia 
Şi aceiași educaţie Ș: care o avea el, a dat-o şi legion: 
il i. Zi sfătuia, 
Papil în cadrul legilor, dar le cerea să fie epeni. 
Nu ştiu ce au de spus antilegionarii la foaie acestea. 


toate că ai bătut la toate 


in să declare oă E 
cet E BLA e vinovat? Şi ară 
spune că e vinovat conforma articolului Ac 

sceler! 
cele? 
dreptul să se apere? Cu aia e eră 
e epinie dn et, te 
just: ceiace - 
de astazi. 3 această poziţie este, 
asă. 
facut Românilor o educaţie alta 
i “cuminte”, a Românului slugă, 


să 
Aa ee această nouă educaţie: 





Corneliu Codreanu 


educaţie de stăpân şi nu de slugă. Mult mai puţină ba- 
taie de cap ar avea bezbojnicii dela Bucureşti dacă în Ro- 


mânia de astăzi ar mai fi în cinste dictonul “Românul 
e cuminte”. 


UPĂ cum se vede, Corneliu Codreanu reprezenta o 
speranță pentru mulţi Români, incepând încă din 

— 1920-1921. Şi totuşi eu am fixat ca dată a naşterii 
mitului legionar, anul 1932. Cauza? Până în jurul anu- 
lui 1932 s'ar putea spune că punctul principal al doctri- 
nei codreniste era cel cuzist, adică antisemitismul, Ori 
cum în Ardeal Muntenia şi mai ales Oltenia Evreii erau 
puţin numeroşi, populaţia acestor părţi ale "Ţării era im- 
permeabilă codrenismului. Din 1952 antisemitismul tre- 
ce pe un plan secundar, alte probleme trecând pe pla- 
nul I. Şi din acet an se poate apune că legionarismul a 
prins râdăcini în toată Ţara românească. 

In timpul cât a fost ministru de interne Vaida Voevod, 
acesta a avut cu legionarii o comportare mai omene- 
oasă şi mai... legală. Dar presiunile au fost atât de mari- 
atât cele interne cât şi cele externe-incât Vaida a fost 
nevoit să se retragă şi în locul lui a venit Ion Mihalache 
care lăsase să se întrevadă că nu se va sfii să intrebuin- 
țeze faţă de legionari mâna forte. Ion Mihalache care 
suferise ilegalităţile camarilei, nu se aădea în lături să 
facă uz de ele, 

Şi Ion Mihalache a fost primul care a desființat Gar- 
da de fier. Aceasta în Ianuarie 1931. Dar în alegerile din 
Iunie 1931—guvern lorga—Argetoianu-Mişcarea Legio- 
nară se prezintă în alegeri sub denumirea “Gruparea 
Corneliu Zelea Codreanu”. Neavând bani, pun liste în 
numai 17 județe. Şi nu obţin nici un loc de deputat. Dar 
imediat se ivesc două locuri libere şi au loc alegeri par- 
iale: la Neamt şi Tutova. Şi cu toate ilegalităţile, in 
ambele judeţe, cei cari reuşesc sunt legionarii. 

In Martie 1932 este dizolvată şi Gruparea Corneliu Co- 
dreanu. De ce? Subversivă deși toți legionarii arestaţi şi 
judecaţi de justiţia Ţării fuseseră achitaţi. (Vezi anexa 
No. 2.) La fiecare disolvare, la fiecare arestare, la fiecare 
percheziţie, erau ridicate arhivele, hârtiile, însemnările, 
tot, tot şi nu s'a găsit niciodată nimic subversiv. 

Căzând guvernul lorga, se constitutie unul naţional- 
țărănist, condus de Vaida-Voevod. Au loc alegeri şi în 
ele legionarii—sub altă denumire decât cele scoase din 
lege până atunci—obţin 5 deputaţi deşi tot lipsa de bani 
nu le permisese să pună liste în mai mult de 36 de județe. 

Dar presiunile devin din ce în ce mai puternice. În 
interior presa Duduia—regina noastră, cum li spunea o 
anumită populaţie—, în exterior coreligionarii săi. Aceş- 
tia obţin împăcarea dintre regele dement şi partidul li- 
beral. In toamna anului 1933, 1. G. Duca, şetul partidu- 
lui liberal declară ziarelor pariziene că el şi partidul său 
vor extermina Garda de fier. 


i s rmat guvernul I. G. Duca Campania clecto- 
rasi Se dOTa Stărn. Trueul” declararii contaminate a 


ara); liţieneşti, ares- 
ste u ERE, cunoscut al 
depăşit. Se trage. Jandar- 
nt—Virgil 'Teodorescu—e 
“se procedează la o nouă 
ată de asemenea batjoco- 
făcut? Trebuia oare Romă- 
gură cu mâneca 


egalitate? Dar, dară, fn E = 
i ăzi la Bucureşti pe peron! rii 
ucide astăzi la acte 


implicit, că Garda de fier era o orga- 
din 5 generali. Spun unii 


ătorească şi cea Ă 
a ne rit Ag cobori discuţia sub extrema 
limită-că atunci 
rea executivă şi 
partea puterii executive? 


acest proces, 
Er n'a [Ri aşa şi s'a format un nou guvern li- 
beral condus de George Tărărăscu. W erau 
Urmează o perioadă a şi gi ega- 
JA. Face impresia că noul preşedinte al con: ui | 
miniştri, George Tărărăscu, reculează. Cauza? După mine 
"o “chestiune de tactică. Constatându-se că cu 


ducătorilor. 
graţie erorilor conduci OF 4 "Aa 
pespate cana 
i legionară, Garda de 
legionară sau prolegi i A ape 


rebui! oloru- 

mânesc, tri sub care au murit strămoşii tăi”. 

Corneliu E ii e 'ntors, pe Iuerâtorul român cu 
Patrie. (Vezi anexa No. 5- 

248 IURIE 1937 au loc ultimele 


i iegalităţile, 
Divlesiea cu mai mult tai furturile şi Alege ue, 


Codreanu 1 d i 
George tianu. (Vezi anexa No- 4) Ideia a 
Man ds eOLEe Ir Caareanit. S'a obţinut astfel victoria. 


15 


Este un neadevăr afirma 


libere— ţia că alegerile din 1997 au fost 


ca ofiţer la secția de votare Rezin 

au fost de libere—dar nu sa mai putut Tae Mia 
şi guvernul Tătărăscu a căzut. Legionarii au obținut 16 5 
din voturi şi 64 de deputaţi, în multe județe considerate 
citadele liberale sau naţional-tărăniste, legionarii au tre 
cut în cap. A fost o stupoare teribilă în cercurile legale. 
(Vezi anexele 6, 7.) Pentru afacerişti pericolul era mare 
iar Carol şi Duduia trebuiau să-şi facă bagajele. Dar 
pentru Hohenzollerii tronul României. Ţară formată din 
Demi spe ma dulce a se hotâri aşa de Dgor 

B or. Şi atunci 
Tacerea, ui elor, BAL Carol recurge la ultimul mi) 


Dar nu era suficient. Corneliu Codreanu trebuia ucis. 
Lui Armand Călinescu fi trebuiau unelte, nume sonore 
care să-i acopere mișelia. Prima unealtă a fost Nicolae 
Iorga. Marele istoric Nicolae Iorga era ulcerat. Ulcerat 
că Corneliu Codreanu ajunsese idolul mulțimilor şi el 
nu era, ulcerat că C. C. Giurescu era şi el un mare isto- 
ric şi “indrăznise” să-i combată unele teorii, că A, C. 
Cuza, după separaţia politică, adică atunci când N, Iorga 
nu a mai fost antisemit, a păstrat dragostea studenţilor, 
ulcerat că un Român a reuşit să-și facă o mare gazetă 
și el, marele istoric, a rămas toată viaţa la o gazetă con- 
fidenţială, că X sau Y scriu piese de teatru bune la care 
publicul participa şi se ilustra prin absență la piesele lui 
N. Iorga, ulcerat că A sau B scriu cărți pe care lumea le 
citeşte şi pe ale lui nu le citeşte. Iorga a fost toată viața 
un ulcerat. Alegerile din 1937 au fost culmea. “Omul poli- 
tic”, cel care nu plătise lefurile funcţionarilor, era tri- 
mis la cărţile lui de istorie. Şi Iorga nu ierta pe nimeni 
şi nimic. Şi a coborit. A coborit până la ultima treaptă. 
Marele istoric Iorga a imbrăcat livreaua lui Carol Il. A 
devenit consilier regal: în uniformă. N. Iorga, care nu 
a protestat niciodată contra grozăviilor comise de toate 
guvernele, contra. arestărilor, percheziţiilor, schingiuiri- 
lor, ăsasinatelor comise de guverne, depune plângere 
contra lui Corneliu Codreanu pentrucă acesta îi trimi- 
sese o scrisoare necuviincioasă. (Vezi anexa No. 8.) Şi 
aceasta cu toate că în parlamentul român un deputat 
injurase pe altul de mamă, cu toate că în presa româ- 
nească se scriseseră articole violente, ultra violente. Ni- 
ciodată nu se formalizase şi s'a formalizat de data aceas- 
ta. Primise o scrisoare necuviincioasă şi cum el era con- 
silier regal, fapta era ultraj. 1 s'a făcut un proces şi pen- 
tru prima dată Corneliu Codreanu a fost condamnat: la 
6 luni de inchisoare. Estropiatul Armand Călinescu avea 
nevoie de o unealtă. Şi această unealtă a fost etern ulce- 
ratul Nicolae Iorga. 

Şi Corneliu Codreanu nu a mai ieșit din inchisoare. 
1 sa montat un nou proces în care judecătorii dădeau 
sentințele din ordin. Procesul acesta a fost o ruşine a 
Țării româneşti. Să citească desbaterile orice om care se 
pricepe cât de cât în Drept şi nu va putea zice altfel. 
Dar n'a protestat nimeni. In Țară nu se mai putea pro- 
testa, toţi şefii legionari erau în lagăre sau fugiţi, iar 
străinătatea aproba cu căldură “democrația” românească. 

Nu se ştie încă dacă N. Iorga, atunci când a intentat 
procesul, a ştiut că Armand Călinescu pusese la cale uci- 
derea lui Corneliu Codreanu. Dar fie că a ştiut fie că nu, 
cu voie sau fără voie, cel care a impletit primele fire la 

tranghia cu care a fost strangulat Corneliu Codreanu, se 
numeşte Nicolae Iorga. 
Condamnat la 10 ani 
Noembrie 1937—se im) 
Corneliu Codreanu, cu 


muncă silnică, In ziua de 30 
esc anul acesta 20 de ani—, 
că 12, condezneăii E eur 
scos din închisoare pentru a fi transportaţi 5 
Au fost urcați în ae E Legionarii, având fiecare la 

spate un jandarm, trebuiau să privească numai înainte. 

Jandarmii aveau fiecare un ştreani în mână, In pădurea 
Tâncăbeşti camioanele s'au oprit şi un maior a dat sem- 
nalul. Jandarmii au aruncat ştreangurile de gâturile EEE 
ținuţilor şi au început să strângă; ochii au început i 

iasă din orbite, oasele Să „raza EEE Corneliu Codreanu 

murit. Stri at ca Petru Cerc eaă 
5 După SicunAlaă rele au fost date jos, li sau tras 
gloanțe în spate, au fost din nou urcate în camioane şi 
apoi direcţia Bucureşti. Se face o groapă mare, firma 
Karmitz furnize bidoanele necesare de vitriol, şi fără 
să se mai scoată fiarele cu care erau legate, cadavrele 
sunt aruncate în groapă. Peste cadavre se toarnă vi- 
triol, se pun bidoanele golite alături şi apoi se toarnă 

t. 

asa au fost găsite cele 14 cadavre în toamna anului 
1940! 


ORNELIU Zelea Codreanu a făcut o revuluţie. Din- 

tre toate revoluțiile anterioare, cea cu care se asea- 

mănă mai mult, este aceia a lui Tudor Vladimi- 
rescu. : A 
“Ca şi a lui Tudor, revoluţia lui Corneliu Codreanu a 
fost o revoluţie morală. Corneliu Codreanu sa ridicat 
contra ticăloşiei, contra hoţiei, contra trădării, contra 
mişeliei, contra “cumințeniei”. Ca şi Tudor Vladimires- 
cu, Corneliu Codreanu a apărut în Istoria României sau 
prea devreme sau prea târziu pentru a obține o victorie 
personală, pentru a se bucura el de roadele victoriei, dar 
ca şi predecesorul său a apărut exact în momentul ne- 
cesar pentru a-şi salva Neamul. Şi tot ca şi în a NL 
dimirescu, Corneliu Codreanu rămâne în Istorie. Căci 1 
Istorie locurile nu se distribuie, ci se cuceresc. Locurile 
distribuite se spulberă ca fumul. Cine mai vorbeşte azi 
de Manciu, de Armand Călinescu, de regele Carol II, sau 
de patriarhul Miron Cristea? De Corneliu Carei In 
cruciada anticomunistă, pe linia I-a, la Nalcic, la Odesa, 
1a Stalingrad, s'au cântat cântece legionare. Azi în EA 
ți, în fabrici, pe ogoare, se fredonează sau se ah pi ia 
legionare. Carol II a tost înfrânt de osemintele lui RER 
liu Codreanu, Gheorghiu-Dej va fi înfrânt de umbra lui 


eliu Codreanu. spies 
Co mAnul de astăzi nu mai este “cuminte”. BpImAcDI 
de maine nu va mai fi “cuminte”. Nu va mai admite cai 
legile să fie nescocotite, iar contra celor scelerate se v 


ridica. Cum se ridică astăzi. Va lupta contra lor cum 


ek ii t clon- 

fiu de ţăran: răzeş. E drept că răzeşii sun E 

ăia beci 7 uzi stă es it tuba, 
igur i 

3010 ERE Ab ceilalți—să-şi şteargă sângele cu 

mâneca surtucului. - aut 

Deaceia am tremurat de biiebrie cand 20 kA uri 


urmează panina 16.) 





a ri 4 


i că urmaşii lui Corneliu Codreanu au învăţat că, cu 
ză rise, Romănul nou răzbună o nedreptate strigătoa 
te În cer și gtersul sângelui cu mâneca surtucului este 
o noţiune ce aparţine trecutului. Ă 

Românul nu mai este şi nici nu va mai fi cuminte 


ANEXE 
] 


CIRCULARA No. 127 


sculă de toată lumea campania de minciu- 
i, me azeri, de calomnii de care a fost insoţită mis- 
carea legionară dela începutul ei şi până astăzi. E 
Cână armele teroarei, ale închisorilor, ale provocări- 
lor, ale proceselor, ale loviturilor brutale au încetat de 
a mai funcţiona, au început să funcţioneze armele ca- 
lomniei: şi minciunii. 
y Asa afost soarta mişcării noastre: să le infrunte pe 
amândouă şi să crească mai puternică şi mai mândră 
în ciuda duşmanilor din ce în ce mai disperaţi. u 
Nu sunt obişnuit să răspund acestor calomnii cu in- 
tenţia de a lămuri opinia publică, deoarece cine la aceas- 
tă oră mai crede în calomniile aruncate asupra mişcării 
legionare, acela nu mai merită nici un fel de lămurire. 
Nu răspund, ci fixez aici pe calomniator sau cuibul său. 
Bornzată care a afirmat că noi am făcut propagandă 
în judetul Dolj, mergână prin sate şi promi! oame- 
nilor averile altora, sub lozinca: “Omul şi pogonul” se 
numeşte Nolică Tărărăscu, fratele fostului prim minis- 
tru. Cu această familie mai avem noi şi alte chestiuni de 
iimurit, Pe domnul amintit mai sus mişcarea noastră îl 
somează să facă dovada afirmațiilor calomnioase. 
In ce mă priveşte eu voiu face în orice oră dovada 
cercurilor în care s'a lansat calomnia. i 
Pentru încheiere, o lămurire: Mişcarea Legionară nu 
va lua pogoanele oamenilor, mai multe sau mai puţine, 
adunate cu trudă, gosj ărie şi economie. 
Va lua însă pogoanele şi averile acumulate în mod ne- 
cinstit, prin defraudarea banului public. OO 
O altă calomnie lansată de cercurile minciunii şi unel- 
tirii: Mişcarea Legionară vrea să nimicească bătrânii, 
Mându-le pensiile. k 
O alta, aruncată de un înalt personagiu al cărui 
nume, dacă e nevoie, îl pot trece într'o circulară viito- 
are şi toate dovezile necesare: -Legionarii sunt comu- 
nişti”. 
Vă întreb pe toţi: 
Cât timp mai sunteţi dispuși să credeti că prin ase- 
menea a biti e mecorecte veţi putea învinge Mişcarea 
2 











Având in vedere actele de procedură penală dresate 
contra lui Corneliu Zelea Codreanu, avocat din Iaşi, în 


ție quasi-militară, o: i i 
şi ai publicaţiuni, embleme, discursuri în întru- 
organizate sau întruirile publice. 


tei cu inchiso 
la 5 ani şi cu amendă dela 10.000, la 100.000 lei şi cu in- 
Considerând că din cercetările făcute rezultă sarcini şi 


aceste motive: 4 a 
tuturor agenţilor forței publice contor- 

gpandu.se legii să aresteze și să condtică Ia casa de arest 

dtla Văcăreşti pe Corneliu a Codreanu... 

Dată în Cabinetul Doina ai Goran 1931. 


Indecător de instrucţie, Ştefan Mihbiescu 
(Dosar No. 10-1931.) 














Corneliu Codreanu 


formă de alcătuire, Incă prin asta membrii ei nu pot fi 
consideraţi pasibili de pedeapsa pe care o prevede tex- 
tul pentru care sunt trimişi în judecată fiindcă, în sta. 
rea statică, o organizaţie, oricare ar fi forma ei, nu pre 
zintă nici un pericol pentru Siguranţa Statului, Ea pu- 
tând face obiectul preocupărilor unor măsuri adminis- 
trative, nu însă a unor măsuri represive care au a inter 
veni numai atunci când se trece la acţiune, afară de 
cazul când legea nu prohibă direct forma de organizare 

Ori nu se poate spune că, din imprejurarea că câțiva 
legionari au mers prin comune pentru a căpăta aderenţi, 
indrumână poporul să se organizeze, să aibă incredere 
in mişcarea legiunei, etc., se poate scoate un indiciu că 
ei intenționau să pericliteze Siguranța Statului-propa- 
ganda jiind un rnijloc de formare şi improspătare a ca- 
drelor unor organizaţii politice cum era aceasta şi nici 
că tnjghebarea de aşa zise cuiburi, de câtre elevi de li- 
ceu-Jormațiuni care nu jăceau parte din organizația pro- 
priu zisă-nu dă mota pericolului pentru Siguranţa Sta- 
tului dacă se are în vedere cd în programul organizaţiei 
era trezirea conştiinţei naţionale cu percepte de educa- 
ție fizică şi morală care cadrează cu un program şcolar, 
atât timp cât ppieoc agitațiunile. 

Considerând că nu se poate imputa inculpaţilor că ur- 
măreau prin acţiunea lor schimbarea actualei forme de 
guvernământ, pentrucă din dosar şi e netăgăduit şi de 
reprezentantul Ministerului Public, că atât inculpatul 
Corneliu Zelea Codreanu cât şi ceilalţi precum şi toţi 
rerniue Rie organizaţiei propovăduiau un braț tare, în 
locul partidelor parazite, dar recunoșteau autoritatea Re- 
gelui, de care se vorbeşte cu tot respectul cuvenit şi ai 
căror colaboratori, spun foarte des în manifestaţiile lor 
voiau să ajungă. 

Ori atâta vreme cât e vorba de o colaborare cu capul 
statului, nu putea fi vorba de o răsturnare a formei de 
guvernământ la care Suveranul n'ar fi consimţit. 
_Având în vedere cd pentru aceste consider, 
țiunea subsersivă (care dealtfel nu se dovedeşte de ni- 
căeri a fi o acțiune subversivă) de care sunt acuzaţii 
inculpați nu poate fi încadrată în dispz. art. UI. 











ne edere nici ca data pentru dozarea teni- 
bilităţii unor infractori nu pot fi citate, actele acuzaților 
Corneliu Zelea Codreanu, Dănilă, etc., cât timp nu se sta- 
bileşte existenţa faptului E pene care sunt daţi în jude- 
cată, fiindcă, antecedentele interesează pentru propor- 
ționarea pedepsei, ri pentu intervenirea. ei. 

Că astfel fiind, pații nu sunt vinovați de Japtele 
ce li se impută şi prin urmare urmează a ji achitap.” 















la Văcăreşti j ii 
nu se termină. Procurorul face apel şi sunt ținuți mai 
departe în închisoare unde acuzaţii achitaţi mai stau 30 
de zile. In apel sunt achitaţi cu unanimitate. De data 
aceasta acuzaţii sunt puși în libertate dar procurorul 
face recurs. Mai târziu Curtea de casaţie pronunţă achi- 
tarea tot în unanimitate. Deci Curtea de Casaţie decide 
că Legiunea nu este nici subversivă şi nici un pericol 
pentru Siguranța Statului. Juriştii şi nu numai juriştii 
ci orice om de bun simţ, să mediteze. 


EI 


CIRCULARĂ 


Toate popoarele din lume, până la triburile sălbatece, 
precum şi toate vieţuitoarele, dela animalele domestice 
şi până la fiarele din pădure, îşi apără copiii pentrucă ei 
reprezință viitorul. Viaţa de mâine. Ce-ar fi dacă legile 
firii ar permite şi dacă ele n'ar considera ca o şi 
ca o monstruozitate morală, ca viaţa de astăzi să ucidă 
viaţa de mâine? In câtă decădere şi condamnare tre- 
buie să zacă prezentul care sar ridica împotriva pro- 
priului său viitor? 

Şi totuşi acesta este 
românească începutul 
neşti. 





aspectul pe care ni-l dă în ţara 
celei mai triste guvernări româ- 


Nici o vină, 

Insist. Pentru ca să nu se creadă la un moment dat 
că noastre ar fi impus măsurile de mai sus. 
Dealtfel lucrurile sunt controlabile. 

Incă din luna Iulie, “Garda de Fier”, n'a dat loc nici 
unei în publice, n'a făcut nici o agitaţie, na ti- 

nici un manifest, n'a dat naştere nici unui con- 
ct cu autoritatea publică. Mai mult. A ajutat autori_ 


„La serbările organizate în Parcul Carol de catre Pre- 
fectura de Poliţia—la cererea acesteia—am aul t în 
ca un număr de 200 de legionari, imbrăcaţi 
să le CER ensure lor ReEnrecuibe it, ra 
d care au mulţu- 
au fost manifestate în ar lor for- 
cate în cap de către co: ii 
In tea de 9-10 Decem- 
tuturor 


ș: 






inde stă 57 de zile. Calvarul 


In fiecare zi. din sforțarea braţelor Coimuane, se trilţa 
tot mai sus rodul muncii Jor, sub binecuvăntai 
mer să E 
pera de educaţie, care. pentru efectul aducatiy cerea 
atenţia și liniştea tuturor. . 
Ru s'au făcut vinovaţi cu nimic, n'au atacaț mem 
n au spus nici măcar unui singur om: *Dă-te e pet, 
In această situaţie a sosit d. Duca la BUveră, cu ne 
contenitele  Domniei Sale amenințări —care constitatan 
în acelaş timp asigurări pentru bancherii străini, stă. 
pânii României-—că se va disolva “Garda de Fier, | 
Ce putea să justifice disolvarea “Gărzii”? 
1) Atitudinea noastră? Agitaţii? grave. san 
măcar mai puţin grave? Acţiune subrersivi eroriet 
bei Pentrucă n'au ezistet Ea pt si 
Nici măcar în conştiinţa acuzatorilor Şi călăilo: 
2) Cel puţin vreo justificată ri mnani 
la guvernaLe? PSR POR 1 tă Sa 
Exclus! | 
plan prezent. Lucrăm pe planul de vii 


i proporție—penti a 
toate activităţile prezentului: pe a ta ai 
ință, artă, etc. Acest adevăr 1 - 
se pune obişnuit în sarcină în 
urmări o lovitură de stat. Lovi 
De de a guverna acum. 
ealtfel noi n'am fost împiedicaţi di 
IFeunei rep ele a ip ae iezuite 
: os edicaţ î i a 
Dullța ctiai e a ți prin violenţă de a între- 
Să Acta apucă întrebare. 
m. Justi; omul cu suflet de fiară, a 1. G 
tot sângele pe care 1-a vărsat, românesc d 
marazilor noştri nevinovaţi? de cEae N Pe Mut 
“voinţa internaţională”, cu raunca ban 
pepe a ia Sasa a căror după este e lor 
- Li mâni! 
posi eresele Ro) ei şi vieţile noastre ro- 
„Este Cea mai ruşinoasă capitulare conoscută i 
Tia politică a României: —Ucide_ţi copiii cu propie 


g3ae Piete, istorică, mă In- 


Din aceste porunci străine au fost arestaţi şi chinuiţi 
la Orăştie, care timp de 32 a, i E 
£ i Ă le - 
zit prin Libertatea” inimile ro dnesia şi Ea Daria 
tată Al, lui, Tudose Popescu, preotul dela Mărceşti În 


Din aceste porunci străine, alături de mii de tărani 
chinuiţi, zace floarea tinerimii româneşti în toate în. 
chisorile în frunte cu Ion 1. Moţa Mihail Polihro niade, 
Radu Gyr, M. Lefter, Ilie Gârneaţă, Dr. Trifan, Corne- 
liu Georgescu, Inginer Virgil Ionescu, Dr. Vasile Marin, 
profesor Vasile Cristescu, Sergiu Lecca, Alexandru Can- 
tacuzino, profesor Horia Sima, Totu, Crânganu, Bozân- 
tan, Popa, dr. Colhon şi Lupu, etc., etc. 

Ei ştiu cu toţii că atunci când va suna marele ceas 
al biruinţei legionare nu vor rămâne nerăsbunați. 

Nimeni nu şi-a pus pieptul pentru noi. 

In aceste ceasuri grele, când tinerimea monarhică a 
fost lăsată să fie sfârtecată de cei cari au terfelit mai 
mult monarhia, am făcut o constatare: nu şi-a pus ni- 
meni pieptul pentru noi. Nici în faţa poftei de sânge a 
ai Duca, şi nici în faţa cererilor infame a bancherilor 
străini. 

Chiar şi uşile justiţiei, latura parchetului, ni-au fost 
închise ca unor câini turbaţi. La nenumăratele cereri 
legale de intervenţii nu s'a răspuns. In sufletele a zeci 
şi mii de tineri, cari cunosc şi admiră atitudinile justi- 
ţiei din alte țări, —în cazuri similare—se clătina mân- 
dria născută din credinţa în virtuțile justiţiei româneşti. 

Este posibil ca într'o ţară cu justiție, oameni cari nau 
nici o vină să fie torturați de săptămâni întregi şi să 
nu-şi poată găsi dreptatea sub nici o formă? 

Totuși adevărata justiţie, nu parchetul, nu se poate să 
nu ne facă dreptate. Ei ne vom adresa. „dt ada 

a imi aaa mec ie 
ciunul, cu urile şi cu inima a 
liu, să nu vă urajeze a tă “izolare”, pentrucă 
Dumnezeu nu este contra noastră şi deaceea nu vom 
putea fi învinşi niciodată. Vom strânge rândurile noas- 
tre răsleţite şi “Garda de Fier” va ieşi din aceste sufe- 
rinţe mai luminoasă ca nici odată. 

In numele vostru mulţumesc tuturor celor care au gă- 
sit un cuvânt de bine pentru noi şi în special ziarelor 
*Cuvântul” şi “Calendarul” care nu le vom uita pen- 
tru atitudinea lor şi ajutorul dat. 

Cine răspunde? Ei ij 

Cine răspunde pentru tot sângele vărsat şi pentru 
toate aceste otense, pentru toate chinurile? E 

Bancherii străini? Nu. Răspunde dl Duca, alături de 
celălalt vânzător al sufletelor noastre N. Titulescu. Răs- 
a a i aer ei 
imntaranilon Caze. Bjau. purtat cu o infamie neînchipuită 
şi dl Cristescu, directorul general al Siguranţei. Aceştia 
sunt ucigaşii noştri şi schingiuitorii a peste 10.000 de 
copii români Al „ANU 

pura ste: lor xa sta necurmat pe pereţii plini de sânge 
a r noastre. sai 

Aceştia se laudă pretutindeni că au disolvat şi nimi- 
E] (sania de Fier. Le răspundem doar atât: Incă nu se 
ştie! 

4 Decembrie 1933. 








Corneliu Zelea Codreanti. 








4 


DEPOZIȚIA LUI IULIU MANIU ÎN ULTIMUL PROCES 
CORNELIU CODREANU 


La întrebarea maiorului magistrat Radu Ionescu, “cum 
de-am ajuns să încheiem o campanie electorală?", răs- 
punde Tuliu Maniu: “motivul este dublu. Intâi un motiv 
personal. Nu l-am cunoscut pe di Codreanu până n'am 
Tăcut pactul de nengresiune. Am urmărit însă cu atenţie 
activitatea şi atitudinile domniei sale. Am putut cons- 
tata din partea domniei sale sinceritate în acţiune, con- 
secvență şi tenacitate, calităţi, care se păsesc atât de 
rar în viața noastră politică şi la conducătorii vieţii po- 
ltice. Pentru aceste motive i-am întins mâna cu încre- 
dere şi cu plăcere, 

Afară de acest motiv cu caracter personal, au mai fost 
motive de natură politică. 

Dl Codreanu, ca şi mine, crede că pentru o viaţă sănă- 
toasă națională şi stat este absolut necesar respectarea 
demnități naţionale. Ori prin numirea dlui Tătărăscu ca 
Prim Ministru, S'a atins grav nu numai demnitatea na- 
țională, dar şi spiritul Constituţiei. De aceea a fost ca- 
zul să ne dăm mâna, pentru a face ca națiunea să res- 
pingă această încercare de-a izbi demnitatea naţională. 
Am reuşit. 

Dl Codreanu crede, ca şi mine, că ideia națională este 
factorul vital în propăşirea unei naţiuni. Dsa crede, ca 
şi mine, că Statul cu toată puterea sa trebue să perfec- 
teze calităţile fără seamăn ale poporului român, susţi- 
nător de Stat, şi să-i dea posibilitatea ca, unându-i-se 
la dispoziţie mijloace materiale, culturale şi sociale, să- 
a ia împlini misiunea, pe care o are în această parte 
a lumii. 

Adevărat că dl Codreanu are în concepțiunea sa un 
element, acel al antisemitismului, pe care eu nu-l aprob, 
dar ideia fundamentală este identică. 

Afară de aceasta, dl Codreanu este de aceiaşi convin- 
gere cu mine, că, fără a e ei regulile de corectitudine 
în viaţa particulară şi publică şi fără a ţine seama de 
morala creştină, nu se poate asigura dăinuirea unei na- 
ţiuni; şi că părăsirea acestora ar însemna şi pentru po- 
porul nostru ceea ce a însemnat şi pentru multe popoare 
din trecut: distrugere şi pieire. Pentru aceasta suntem 
de acord în tendința de-a impune în viața particulară, 
socială şi publică corectitudinea, onoarea şi morala creş- 
tină pe care astăzi—dureros—atâţi o calcă. 

Toate acestea au fost îndemnuri hotăritoare 
Tae Arp arte cu dl Codreanu şi-mi pare 
Jâcut-o.* 


CIRCULARĂ No. 132 


entru a 
me c'am 


Noi jertfe pentru biruinţa legionară, 9 muncitori dela 
atelierele C. F. R. Griviţa locomotive, au fost concediaţi 
din serviciu, din ordinul Consiliului de Administraţie, 
pentru credinţa lor legionară. 

9 familii 


late pun 


rămaşe fără pâine 


1) Toaxen Ghrorghe, turnător. ASTE De 3 
Avanu Ioan, fierar. 
Anton Nicolae, fierar. 
Jianu Grigore, montator. 
Negrescu Mircea, ajustor. 
Iosif, montator. 


Po] 

lărescu Ioan, pilar. 
Santaroza Victor, strungar. 
Zaharia Constantin, ajustor. 


Alte 13 familii rămase fără pâine: oprit salariu, oprită 
intrarea în ateliere și... trimişi la comisia de disciplină. 
Iată numele lor: 


Tălăngescu Ion, maestru. 

Barbu T. Ion (Bărbulescu), desenator, 
Goanţă Constantin, maistru. 

Jianu Petre, montator. 





” Şc. maiștri, 
Dragomir Paraschiv, montator. 
Dobrin Nicolae, elev sudor. 
Golosteanu Aurel, montator. 
Alexe Nicolae, cazaneiu. 


Această licenţiere sa făcut 
ordinul Directorului 


ziua de 28-1-1938, din 
de Administraţie Gene- 


ral Ionescu. Ș 
Adăogăm aceiaşi listă a jertfei pe următorii ingi- 
neri mutaţi Ba Simeria, din mijlocul familiei: Ea. 
a InEiner „LUder EUR seriri ee mulirare, Asa 
Poeta, entae ta, pe it geful secţie de intreţinere, 
pia Cemniitesen Petre, şeful depoului de loco- 
motive, mutat la Ilva Mică 


făcut în 8 Decembrie 1937, sub re- 
tarife Consiliului de Administra- 
ţie C. F. R. General Ionescu 
Primiţi cu bucurie jertfa care vi se cere. 


Bucureşti, 4 Februarie 1 pă bit Ea 


6 
CIRCULARA No. 141 
Aduc la cunoştinţa legionarilor următorul raport asu- 


pra ri întâmplate la E pă teză 


Comandant Cr 
Deschisesem ţa şi cântasem trei cântece, când 
ut. Degeratu, ună cu 6 
pgăie genă Bucic Galct put eratu, impre 


UARPATII 





Corneliu Codreanu 


Ne-a cerut autorizaţia pretecturii. Am răspuns că, des- 
chisă fiind campania electorală, ştiu că nu ni-e necesară 
şi ne găsim legal adunaţi în loc închis. Incărcând ar- 
mele ne-au somat să ne împrăştiem. Le-am răspuns că 
nu ni-e teamă şi le-am oferit chiar pieptul meu, Ince- 
pem să cântăm “Cu fruntea sus”, 

Plutonierul s'a îndreptat cu revolverul în mână, spre 
aripa dreaptă trăgând în capul camaradului legionar 
Lăzureanu, învăţător în comuna Forosig. 

Ceilalţi jandarmi au tras o salvă repezindu-se cu baio- 
netele în rândurile noastre, lovind Şi impungâna în stri- 
găte “Ura” şi insulte. 

Legionarul Hendrea Vasile din Forosip, împuns de baio- 
netă, s'a retras spre casă impreună cu mulţi loviți şi 
impuscaţi, a căror nume însă nu le cunoaştem, 

Camaradul Creţu Comandant Aj., a fost arestat şi dus 
între baionete la notariatul cercual. 

Legionarii şi simpatizanţii s'au răspândit. 

Am luat rănitul dându-i îngrijirile necesare prin me- 
dicul plasei Kovac Arnold, pe care a trebuit să-l chem 
personal, întrucât la apelul legionarilor nu a răspuns. 

Am transportat rănitul la spitalul central Oradea, unde 
i se va face extracția glontului. Intorcându-mă dela ca- 
maradul arestat, am fost silit de jandarmi să părăsesc 
primăria, arătând că îmi fac un favor că nu mă ares- 
tează şi pe mine, deşi am cerut să fiu şi eu arestat. 
Tocmai în acest moment “guvernul” ţinea întrunire în 
faţa a circa 50 locuitori la uşa primăriei insultând pe le- 
gionari.” 


Halta Calea Mare 
G Februarie 1938. 
Orele 19 
Lt, Colonel C. Luca 
Cavaler al 
Ordinului “Mihai Viteazul”. 


7 


SCRISOARE ADRESATA MINISTRULUI 
VAIDA VOEVOD 


Domnule Ministru, 


Imi pen de a vă adresa această scrisoare Dvs. în 
legătură cu ultimele evenimente politice, în care aţi ju- 
cat un rol aşa de important. 

Sunt simple păreri ale unui om în pragul a 40 de 
ani, care şi-a purtat tinereţea în cele mai aspre lupte, 
în cele mai mari suferinţe şi prin cele mai grele pri- 
mejdii. 

Omul acesta în 16 ani de luptă, şi-a croit o organi- 
zaţie politică pe care a trebuit să şi-o -disolve din dra- 


goste pentru tară, pentrucă nu a voit să răspundă pro- 
vocării der: ă i sa-trimis. voia 
„Căci lovitura de Stat pe care dvs. reprezentanţii vechei 


organizaţii aţi dat-o in noapttea de 10 Februarie. este 
o_ mare ofensă adusă naţiei noastre şi o provocare de 
războiu adresată fiecărui român. 


Domnule Ministru, 


O nație nu e condamnată să trăiască toată viaţa ei 
în aceleaşi forme. Constitutia acestei ţări prevede orice 
schimbare posibilă, cu o singură conditie: respectarea 
normelor legale de legea fundamentală a Statului. Aceas- 
tă formă nouă ridică însă o serie de probleme. A, 

1. Dispret pentru român. — Caracteristica 
noilor forme statale din lume nu stă atât în forma sta- 
tului, pe cât stă în contribuţia naţiunii la crearea aces- 
tor forme de stat. Nu are importanţă mecanica statului 
pe cât are în aceste schimbări voința naţiunii. Aceiaşi 
stare de înaltă conştiinţă, aceiaşi stare de elan la care 
se ppătEII ridica un neam chemat să-şi hotărască propria 
sa soartă. 

Viitorul sau inălţimea de conştiinţă la care în văzul 
lumii sau ridicat aceste neamuri. Ca român mă simt 
ofensat şi mă întreb: y E 

Ce aţi crezut Dvs. despre naţia noastră, desconside- 
rând-o în modul acesta? La acest mare examen, la acest 
concurs care se dă între natiile lumii unde se aprecia- 
ză nu forma şi înfăţişarea noastră a statului, ci capaci- 
tatea naţiunii. r 3 ( 

Dvs. prin actul dela 10-11 Februarie ne-ati oprit pe 
noi românii de a lua parte. Dându-ne un regim nou și 
dictându-ne o constituţie alcătuită în câteva nopţi. pu- 
nând pe întreaga naţiune pecetea de “incapabil şi do- 
bitoc”, 

Mă întreb incăodată: Să ne fi crezut Dvs. ca o turmă 
de animale? In toate aceste schimbări ale Statului, apa- 
re alături de ideia unei forme noi, ideia naţiunii birui- 
toare, nu sclavă să poarte un jug ce i se pune. Națiunea 
care voiegte a lua parte la stabilirea soartei sale birui- 
toare, dacă voiește să aibă o soartă şi dacă voieşte să 
se valideze ca nuţiune cu drept la respect printre cele- 
lalta naţiuni ale lumii, : 

II. Legalitatea. - - Dumneavoastră toţi care ne-aţi 
cântat nouă timp de zece ani pe această strună “Legali- 
tate” existența statului stă în idela de legalitate; cine 
atinge acest principiu al legalităţii, cine calcă legile ță 
rii este un criminal. Dvs. care ne-aţi aruncat în închisori 
pentru cele mai mici abateri faţă de codul penal, termi- 
naţi acum, la sfârsitul acestui imn frumos, prin a deve- 
ni cei mai mari intractori la le! fundamentale ale 
statului, călcând în picioare constituţia ţării, respectată 
de toţi dela înfiintarea statului român şi până estăzi. 
Sunt mărturie dosarele din Tribunalele şi Consiile de 
răzsboiu şi închisorile în care am intrat; fiind acuzat, 
rând pe rând, de Dys. că voiesc: “Să fac lovitura de 
Stat”. Nu este proces al meu în care această formulă, să 
nu fi apărut în toată amploarea şi viclenia ei. ia 

Pentru ca după 10 de chinuri, pe care le-aţi im- 
rimat Gărzii de eni utlebulu i din mine, să termina- 

prin Dvs. “! - : 

Erin a săvârşi Dvs. delictul de care ne-aţi acuzat si 
pentru care ne-aţi chinuit pe nedrept. Toate teoriile 


ez a e, iti 


x ai Baa făcut nouă, tineretul 
neraţia 5. pe tema unică a legalității, orai 
respectul legalității, se termină prin acest oribil pă a 
aria a ne pe noi în cadrul legaliteţii şi uitaţi--vă la 
“a, cum termină cei mai mari disprețuitori de lege 
PE a a aţi jurat pe aceste legi Ai 
supune lor şi le ve e 
rel jurăm'antiă depus. Mle ferm fă pe 
supra întregii Dvs generaţii politice planează 
jurul. Trist exemplu, îngrozitor exemplu Jentra biata 
te care patronează un asemenea act şi pentru nea 
ra nostru 


Ce grozăvie cuprind aceste două cuvinte: 
sperjuri, 


lui, ani dearândul de 


infractori şi 


astăzi, după cum vom dovedi 


e Români i i 
torice şi consacră stăpân în ea RUSE IE 1. 


Intreaga luptă național 
tr'o constituţie care nu 
problema vitală a naţiei 


pentru tot deauna drepturile şi pozițiile furate de la Ro- 


Actuala constituţie este o piati 
naţiei româneşti. 


Domnule Ministru, 


„V'am scris aceste rânduri, nu entru a le multipli 
şi răspândi în public, „care ar fi dsizaglă A pita aice 
ci pentrucă am socotit că e bine ca Dvs. să cunoaşteţi 


toate părerile, şi ale cel 
Los TA lor ce vă aplaudă şi ale celor ce 


22-11-1938, 


Primiţi salutul meu 
Corneliu Zelea Codreanu. 


8 


PENTRU PROFESORUL IORGA 
COMERTUL LEGIONAR DELA OBOR ŞI DELA LAZAR 


Astăzi, Sâmbătă 26 Martie 
restaurante dela Obor 
se de autorități. 

La fel magazinul de coloniale Obor. 

La cel dintâiu sa 


dela circ. 18-a, însoțit de trei Comisari ajutori şi de un 
ploton de jandarmi sub comanda unui sergent. 


La cel de al doilea, Comisarul şef Malamuceanu, înso- 


deoarece au ordin să evacueze şi să 
chidă imediat localul. și că 
Dl Popescu le-a cerut să arate un ordin 
puns: “Avem ordin verbal”. Personalul s'a retras, fără 
nici n fel de împotrivire, lăsând totul în mâinile auto- 
rițăților. 


Menţionez ca procedură: lipsa de omenie, căci tot 
există omenie, chiar şi în cele mai mari injustiţii pe care 
voieşti să le faci. 

Este în adevăr lipsit de orice simţ de omenie ca să te 
prezinţi la o afacere comercială, să inchizi imediat, să 
scoţi personalul în drum luându-i şi camera în care 
dormea. 

i pe deasupra şi râsul şi satisfacția comercianților 
iudei, care priveau cum se dărâmă sub loviturile stăpâ- 
nirii lor şi acest început de comert românesc. 

Ce ar fi fost dacă s'ar fi spus: Vă pun în vedere ca în 
termen de 3 zile să vă aranjaţi toate chestiunile şi să 
închideţi localul, căci Ministerul de Interne a luat aceas- 
tă dispoziţie. > i 3 

A II-a chestiune. Refuzi să dai un ordin scris în vir- 
tutea căruia să putem acţiona justiţia şi să vedem asu- 
pra cui cade răspunderea morală şi juridică, 

N'aţi voit să ne daţi ordinul? Ei bine, vi-l dau eu cum 
a fost primit de autorităţile locale din partea Dlui Ar- 
mand Călinescu: gri ara dy % 

“Prefectura şi Chestura pi Direcţia Siguranţei, 

ău, Galaţi, Piatra Neamţ, Arad. z 
Be. Ce ea Ministerului de Interene Nr. 745/25 şi 
Siguranţa Generală Nr. 1488/25, luaţi măsuri şi îngrijiţi 
inchiderea și sigilarea localurilor de consum şi debit cu- 
noscute şi specificate prin anexa ord. 1821/17 din 2 crt. 
Raportaţi de urmare 25.688, 00213, 86.091, 22.001. 

A III-a remarcă este aceia că închiderea acestor două 
restaurante ne-a cauzat prejudicii materiale sângeroase 
fi obligaţii cărora nu i van pute face faţă în nici un 

mari prejudicii morale. 

Sea Bai tic s'a deschis la data de 3 Oct. 
1937, făcânduse numai cheltuieli de investiţii în ăPparec 
ţia localului în valoare de 400,000 lei cu o chirie de 
200.000 lei. bi- 

tul “Lazăr” s'a deschis în Nov. 1937 cu o c! 
rit 00500 lei anual şi investiţii în repararea localu- 
lui de 250.000 lei. E oval Aaaa 

e localuri, mărfuri, veselă, şi vinuri i 
Si pole mare parte pe credit, peste 2 ioane 


i) a fa adunat prin cea mai mare economie şi mun- 


că se afla aci, ţi trei 
15 ani în urmă, tineretul mani! A 
sia pe ial cuceririi iudaice (nu mai =peranfoa, fază 
căt Dl Iorga la 1906) Domnii de astăzi, acești 
guvernul de astăzi, ne spuneau: 
sau 3, Vel pala, poa AA erei ca ei* 
Și i Si 
Tati zl apucat cu sufletul plin de speranță. Cu dor 
de muncă 


Când aţi văzut însă că pornim, că suntem corecţi, că 
(Urmează panina 18.) 


a 1938, orele 9 dim., cele două 
Şi dela Liceul Lazăr, au fost Inchi- 


Scris, au răs- 


evreiască. 


Is 


„că muncea nonatră e bine iata: a 
veniți tot voi, şi distrupgeți aces! incepu! 

reci ponte cel dintâi început serios din 
vremea noastră, veniți şi fără milă, înibugiți mceste în 
cereari, tot avântul nostru şi atâtea speranțe. A sit 
Ce epitet pot să vă dau? Ce cuvânt din limba români 

wi war potrivi? Ne acuzaţi că am proşit în trecut? Dar 
cine n'a preşit dintre voi? Spunoți-ne îmsă cu ce STA 
pregit acum? Ne Simti e pn din ceiace vol îngiv 

n eri ca să facem? 

i pan tei Jorga care striga acum 4 luni, dând 

alarma în linia comerțului creştin răpus de jdani, şi 

făcând upel, chiar la violenţa noastră, vine, ne murdă 
reşte gândurile noastre curate, şi ne răpune el pe noi, 
e români? + 

sii guvernarea fericită, şi creştină n 1. P.S. Patria: 

nul Miron, nu mai există în România nici Jidani, nici 

comerţ Jidănesc, src pro) nici jidânenscă. 

Nu mai existăm decât noi care trebuie să fim nimiciţi 

i ce mijloace 
Pr toată, nt un cuvânt rău pentru rofesorul Iorga 
Totdeauna cu respect şi cu bună cuviinţă 

De câtva timp plouă cu articole de otravă peste noi. 

“Intre bliduri (adică la restaurantele noastre) facem 
comploturi, punem ln cnle revoluţii îngrozitoare şi vrem 
să ucidem oameni. Suflete de asusini, oameni cu revol 
verele în mână şi în buzunare.” 

Ei bine, nu mai pot. 

Din marginile puterilor mele omeneşti cu care te-am 
vespectat, îţi strig: 

ii un Agata Eşti un necinstit sufleteşte 

Datoria elementară a unui om corect este ca să se in- 
formeze şi la omul pe care îl judecă, nu numai la agen- 
ţii mincinoşi ni Domnului Armand Cilinescu (care lan 
saseră eri pe piaţa că 16 echipe sub conducerea lui Ale- 
xandru Cantacuzino vor să-l omoare pe Dsa). 

Eu nu mă pot bate cu Dta. Nam nici geniul, nici vârs 
ta, nici condeiul şi nici situația Dtale 

N'am nimic, Dta, al totul. y p 

Dar din adâncul sufletului lovit şi nedreptăţit îţi strip 
şi îţi voiu striga din adâncul gropii, eşti un necinstit su- 
fleteste, căci ţi-ai bătut Jac de sufletele noastre nevi- 
novate, 

voi care ne acuzaţi de violență, după ce aţi întrebuin- 
at contra noastră cele mai mari violențe, împingându-ne 
la disperare şi păcat, voi, cărora, dacă cineva var fi dat 
numai o palmă, aţi fi reacţionat la fel ca mine, fără ca 
să mai fi trecut prin chinurile fizice şi umilinţele prin 
care am trecut noi, voi necinstiţilor sufletește, vă vom 
dovedi acum, că nu vom reacţiona în nici un fel la toate 
provocările voastre. 

Nu să ne inchideţi comerţul nostru, să ne înăbuşiţi 
avântul, ci să ne bateţi la tălpi, să ne ucideţi cu pietre, 
să ne spânzurați cu tălpile în sus, şi să ni le bateţi în 
cue, să ne supuneţi la cele mai mari umilinți. 

Nu veţi întâmpina nici Dys., Domnule profesor Iorga 
şi nici ceilalţi toţi care vaţi asumat răspunderea unei 
re eta şi nedrepte, opresiuni, nu numai nici o vio- 
Mere di iei mine aaPUD SR sas out, "poronul 

ar, Arata Rol, chide oc] omnule Lor: 
nu, si după aceia, te voi privi aşa cum meriţi, 
„Bucuresti, 20 Martie 193, 7” 


Corneliu Zelea Codreanu, 


suntem capabili, 


9 


POLITICA EXTERNĂ 
Circulară 


Vorbesc deci, de lumea care întrun ceas greu pentru 
crini zei va fi chemată să vorbeasca cu tunul sau cu 
si ei 

Scot afară, aşadar, din mijlocul acestei lumi cetele 
obraznice de jidănaşi care se prefac că se agită pentru 
tarul Ea eat N acc Polenul anii şi . 

oc! numi judecă toate problemele 
țării numai prin prizma inte) i r lor. 3 

Aceste două categorii nu contează nici pentru modul 
cum judecă, deoarece judecă falș (corect pentru ele dar 
fals pentru neam) şi nici pentru valoarea concursului 
lor întrun ceas de primejdie națională, Aceste două ca- 
tegorii vor constitui într Asemenea ceas ruşinea mo- 

Div pietii tora trebuiesc eliminate, Judi 

le acestora trebuiesc eliminate, lecă- 
Vle lor trebuiesc aruncate pe foc. di 

iti ME FR e ia ea e 
7 a n : , 
ta bă Lp e, fos lebile, 


mari 


Ă u. 
Noi Românii, inţelegem că D]. Titulescu este talent, 
lia puţin o inteligența şi aproape deloc o înţelep- 


Mai bine să se incredințeze soarta unei țări unui ințe- 
Ape Aa Alee decât unui alla. lipsit pi pat 


DEI Rusia. 
ki ali un gest de trădare pe care poporul român 1 
] şi faţă de arele care stau tei or- 
popoi o albia acei i or. 
Dance acestor popoare. 
nostru murdăreşte în faţa istoriei obrazul po- 


mult, vom mai putea în vii- 
rea pierdută în faţa acelor 


i pe la noi i vor iesi 
e porta vă 'reada 






WARPATII 


Corneliu Codreanu 


Cel ce poartă răspunderea viitorului României, în cea 
sul de fala. să ln aminte! 


Hucuregti, 30 Mai 1930 
Corneliu Zelea Codreanu 


10 
LISTA (INCOMPLETA) A LEGIONARILOR UCISI 


1) ANDREI PETRE, student, 

2) ANGHEL DUMITRU, student 

3) ANTOHI ISICHIE, călugăr, 

4) ANTONIU ION, avocat, 

5) ATANASIU ION, student 

6)  BALATANU NICOLAE, țăran 

1) BALAU OCTAVIAN, student, 

8)  BANEA ION, doctor med. 

9) BARBU TONI, funcţionar. 

BELGEA ION, licenţiat 

BELIMACE DORU, laureat Acad. Comer, 

BENEC CONSTANTIN, elev. 

BICA ANANIE, student. 

BIRIS OVIDIU, student. 

BOBOC CONSTANTIN, student. 

BOGDAN ION, student, 

BORZEA TITUS, student. 

BORZEA VIRGILIU, student. 

BORZEA ZENOVIE, locotenent 

BOZANTAN IOSIF, avocat. 

BRAILEANU TRAIAN, mort închisoare, 

BRUMARU CONSTANTIN, mort în urma 
schingiuirilor, 

BUHAI VASILE, student. 

BUJGOLI SPIRU, student, 

BUSUIOC ION, ing. agronom. 

CALAPAR MIHAIL, licenţiat teologie, 

CALDARE CONSTANTIN, student. 

CANTACUZINO ALEX ANDRU, avocat, 

CARAGANCEA ION, țăran, 

CARANICA ENACHE, student. 

CARANICA IANCU, laureat Acad. Comerc. 

CARANICA NICOLAE, farmacist, mort în în- 


chiso: 

33) i m Map aan 27 
în, EARATICĂ FETBY, autentica coma 
CARATASU CHIRIAC, laureat Acad. Comerc. 
CARDU VALERIU, scriitor, 
CAVACHI HRISTU, student, 
CAZANEANU, învăţător. 
CHIRIAZI CONSTANTIN, funcţionar. 
CHIVU ION, preot. 
CIOFLEC MARIUS, student, 
CIUMETTI COLA, avocat, mort în închisoare 
CIUMETTI STERIE, laureat Acad. Comerc, 
CLIME GHEORGHE, inginer. 
CLIME TRAIAN, iriient: 
CODREANU I. 2, CORNELIU, avocat, 
CODREANU I. 2. HORIA, locotenent. 
CODREANU 1. Z. ION, student. 
COLOGREA NICOLAE, țăran. 
COMAN COSMIN, student, 
COMANESCU NICOLAE, student. 
CONSTANTINESCU COSTEL, student, 
CONSTANTINESCU NICOLAE, laureat Aca- 

demia Comere, 4 
CONSTANTINESCU NICOLAE, dr. med. 
CORBEANU VASILE, student. 
COTIGA TRAIAN, avocat. 
CRAJA PAUL, dr. medic. 
ina E GHEORGHE, abs. Scoala Arte şi Me- 

rii, 

CRISTESCU VASILE, prof. universitar, 
CURCA STEFAN, student. 
DANIELESCU ZOSIM, laureat Acad. Comerc. 
DIACONESCU ION, colonel, mare mutilat de 

războiu. 
DOBRE BANICA, laureat Acad. Comere. 
DOBRE RADU, funcţionar. 
DOBRIN LIVIU, dr. med, 
DORGA AFILON, licenţiat teologie. 
DORIN CONSTANTIN, student. 
DRAGICIMAE RECI, VICTOR, avocat, ars de 


71) DUMITRESCU MITI, avocat, 
DUMITRESCU NICOLAE, asistent univer- 


I3ă 
D IMI CU NICOLAE, locot, dr, inginer 
ENACHESCU VICTOR, student. 

Ă ION, student, 
: avocat. 





FELECAN VASILE, mesertaş 
FILIPOV V., funcţionar 
FLESCHIN PETRE, student 
FLORESCU SERGIU, publicist 
FOTTU HRISTO, țăran, mort în urma sehin 
giurilor 
FURDUI GHEORGHE, doctor teologie 
GARCINEANU FLORIN, locotenent 
GARCINEANU PUTU, avocat 
GAVANESCUL ION, prof. univ, mort inchi 
soare 
GEACU HRISTU, elev 
GEORGESCU STEFAN, licenţiat teologie 
GHEDEON FERDINAND, țăran 
GHEORGHEVICI, țâran. 
GHERMAN, țăran 
GHITA CONSTANTIN, student 
GHITEA SOCRATE, țăran, mort in urma 
schingiurilor, 
GLIGOR GHEORGHE, student 
GOGA MIRCEA, student 
GRAMA IOSIF, student, 
GRECU LUCIA, studentă. 
GRUITA VICTOR, țăran, 
HERGHELEGIU ION, avocat. 
HODREA PETRE AUREL, țăran. 
IONESCU ANDREI, avocat, mort. in inchi- 
soare. 
TONESCU ION, student. 
IONICA EUGEN, inginer. 
IORDACHE NICOARA, asistent universitar 
TIOVU ION, dr. med. 
ISAIA OVIDIU, fotograf. 
ISTRATI GHEORGE, drnd, Acad. Comere, 
JITARU SPIRIDON, țăran. 
LASCAIANU AUREL, student, 
MACOVESCHI ION, desenator. 
MAGANITA COSTA, țăran. 
MANOLESCU ION, țăran. 
MARCU OCTAVIAN, student. 
MARICARI NICOLAE, locotenent. 
MANZU DUMITRU, student. 
MICU AUGUSTIN, ing. asit. universitar. 
MIJA DUMITRU, muncitor. 
MINCA ILIE, elev Şcoala militară. 
MIRON, preot, 
MIŞA MEMU, țăran. 
MITAR ION, student. 
MOCANU ION, preot. 
, croitor. 
MORARU ALEXANDRU, student. 
MOTOC MIRCEA, student. 
MOTOMANCEA, preot. 
NADOLEANU ENACHE, avocat. 
NASTU COLA, țăran. 
NEGREA GHEORGHE, țăran, mort în urma 
schingiuirilor. 
NICOLESCU NICOLETA, studentă. 
NICOLICESCU GHEORGHE, inginer. 
NIŢA CONSTANTIN, şofeur. 
NOAGHEA VIRGIL, student. 
NUȚIU AUREL, student. 
OPREA ANGHEL, student. 
PAPAIANUSI IANI, droghist, mort în urma 
schingiuirilor. 
PARASCHIVESCU GHEORGHE, student. 
PASCA VASILE, țăran. 
PAVELESCU GHEORGHE, avocat. 
PELE ION, student. 
PIHU GHEORGHE, laureat Acad. Comerc, 
PISRARCIUC VASILE, frizer. 
POLIHRONIADE MIHAIL, avocat. 
POP ION, student. 
POPA ION, student, 
POPA TIBERIU, student. 
POPESCU BADEA, student. 
POPESCU CEZAR, student. 
POPESCU CHIŢA, țăran. 
POPESCU FLORIAN, student. 
POPESCU GHIŢA, țăran. 
POPESCU MARIN, student. 
POPESCU SPIRU, student. 
POPESCU TRAIAN, student, 
POPESCU VASILE, licenţiat teologie. 
POPOVICI DRAGOŞ, student. 
POTOLEA SPIRU, comerciant. 
PROCA GHEORGHE, funcţionar. 
PRODEA NICOLAE, lăcătuș. 
RADULESCU JACK, avocat. 
RADULESCU VIRGIL, publicist. 
RAICA CONSTANTIN, student. 
RAUT, mecanic. 
RECMAN GOGU, inginer. 
RACIA NE, măcelar. 
SEANU PETRE, inginer, 
SARCACEANU CONSTANTIN, țăran, mort 
în urma schingiuirilor. 


(Urmează pagina 19.) 


nud 





CARPATII 





CORNELIU CODREANU | O ANUMITA ADAPTARE LA CONJUNCTURILE 


169) SAVU CONSTANTIN, student. 

170)  SECAREANU ION, preot. 

171) SERAFIM AUREL, inginer. 

172)  SIMULESCU SIMA, profesor. 

173) SPANU IORDACHE, laureat Acad. Comere 

174) STAHU TEODOR, avocat. 

175) STAMATE EUGEN, student. 

176)  STANCIULESCU MARIN, student 

177) STANESCU PETRE, student. 

178) STATE GRIGORE ION, şojeur. 

179) STEGARESCU CONSTANTIN, licenţiat. 

180) STRUGARU NICOLAE, avocat. 

181) SUSAI VASILE, licentiat. 

192) SOCARICIU ION, țăran, mort în urma schin- 
giurilor. 

183) SOLA STAVRE, student. 

184) SUPILA PERHON, student. 

185)  TANASESCU ION, student. 

186) TOCEANU ION, student. 

187) TELL CRISTIAN, avocat. 

188) TEOHARI MIRCEA, student. 

189) TEODORESCU GHEORGHE, sculptor. 

190) TEODORESCU VIRGIL, student. 

191) 'TIPONUŢ GHEORGHE, elev. 

192) TOADER TOMA, croitor. 


'TODAN CORIOLAN, student. 
TOTU NICOLAE, avocat. 
TRANDAFIR ION, student. 
ŢURCAN BORIS, elev. 

TUDORAN NICOLAE, cizmar 
TUDOSE TEODOR, avocat. 
ŢARANU GHEORGE, croitor. 
"ŢURCAN MIHAIL, student. 
"ŢURCANU NICOLAE, muncitor. 
UNGUREANU CORNELIU, învăţător. 
URSU ION, student. 

VASILIU GHEORGHE, locotenent. 
VASILIU ION, student. 

VLAD ION, student. 

VAZURA, comerciant. 


VAZURA (fiul). 
VILMAŞ ADAM, bucător. 
OCTAVIAN, mort în închisoare. 
p VOOCARII GHEORGHE, funcţionar. 





„ ziarist. 


| ZUS RADU, student. 





N. S. GOVORA 


“Talharul talhorilor “ 


"O armă să crească din pumnul oricui, 
Şi brațele neamului deslege-le. 
Să muște ţărâna cu sfetnicii lui, 
Tâlharul tâlharilor: regele. 
Acest catren scris în 1938 de Dl. Aron Cotruz, na 
fost patat pieipdada. A circula! însă din gură în gură. 


Codreanu si muncitorii 


tă astăzi de hoardele asiatice. 
ări itratieaea și res itorii. Resistă mun- 


Ba > poli: 
cum su -0 - 
se at 
ni 

avut , pentrucă l-au Lea Pentru ei, 
capul lui Corneliu era un craniu de lemn în 
plus. Un craniu în care dacă trăgeai, nu erai tras la 
Tiapuatere ci primeai bani, grade și decoraţii. Nu şi-au 

Btiiia CA îi Spit» as par Conul Butio zi crnti 
de ea, erei dar mau putut uci- 


Pe Codreanu l-au 
de opera lui: Sabia aie. pui -o sita 
mal, anii regimului, nu e comunis- 
u Ele ge eee pentrucă aşa 
făcut-o Corneliu Codreanu. 


Preta adună, 
Le iuptă muncitori! 
Va în crâncena furtună, 
La muncitori!” 


ŞTEFAN, colonel. . east ci ea 
 ZEANA ION, dr. med. mort în închisoare. apACERLI cam 


ia cu 1 


POLITICE ACTUALE 


APITANUL prin Legiunea Arhanghelul 
Mihail a iniţiat în sânul Neamului Ro- 
mânesc o revoluţie morală, un stil nou 
de viaţă care a schimbat înfăţişarea 
spirituală a unei generaţii întregi. 

Acest stil de viaţă a apărut atât de 
diferit lumii în care trăim, că adver- 
sităţile n'au mai contenit şi obstaco- 
leie ni sau ridicat în faţă cât munţii. 

Dece aceste adversităţi? Dece aceste 
obstacole? 

Nu mă refer la ura inamicilor Nea- 

i mului Românesc care sau năpustit 
asupra Gărzii de Fier şi prin închisori, lagăre şi crime 
politice i-au nimicit fiinţa fizică tocmai pentrucă ve- 
deau în ea autenticitate, întruchipare de ideal, deci cer- 
titudinea că ea va ajunge într'o zi să reprezinte cea mai 
puternică redută a aspirațiilor noastre naţionale. 

Nu mă refer nici la acei români care s'au făcut unealta 
ucestor inamici ai Neamului Românesc şi pentru care în- 
cătuşarea legionarilor era condiţia guvernării lor tira- 
nice. (Sunt legionari care din anul 1938 şi până astăzi 
n'au mai ieşit din închisori.) 

Nu mă refer deci la această lume şi nici la lumea po- 
lticienilor care în virtutea practicelor unei anumite de- 
mocraţii balcanice ne-au considerat adversarii lor veş- 
nici. 

„Mă refer la lumea de bună credinţă care, fără resen- 
timente, nu ne-au înţeles pentru simplul motiv că eram 
diferiţi de ea. 

Acea lume dela care ne-a rămas anumite calificative: 
rebeli, huligani, etc., lume care a crezut că atunci când 
Căpitanul şi-a propus realizarea unui nou tip de om, 
când şi-a pus problema revoluţionării în sensul unui nou 
stil de viaţă, vine cu aceasta să schimbe asezământul 
fiinţei omenești obligând-o la o anumită formă origi- 
e indicată de el, instaurând astfel o nouă instanţă 
etică. 

De aci toate adversităţile. De aci toate ostacolele din 
partea oamenilor de bine care n'au avut posibilitatea să 
ajungă să ne cunoască şi să recunoască noi în fond 
însuși idealul de viaţă pe care într'un mod pasiv îi re- 
prezentau ei. 

Pentru aceşti oameni sunt scrise aceste rânduri şi mai 
ales pentru camarazii noştrii legionari care gândind că 
vor înlătura adversităţile s'au grăbit întotdeauna să 
schimbe ceeace nu se poate schimba, adică anumite 
structuri ce stau ca o condiţie la baza Mişcării Legionare. 
__Această schimbare este clar o acţiune fără de sens, şi 
ineficace, pentrucă lumea inamică nu te vrea în niciun 
fel, oricât te-ai schimba şi dacă-ţi cere să te schimbi e 
numai pentruca să te desființeze. Iar lumea de bună cre- 
> cere să te-schimbi inainte de a te fi 





, arazi ai noştri ar fi trebuit înainte de toate 
facă inteleasă concepţia de viaţă a Căpitanului. Ori 
ei au dat dovadă că ei inşişi n'au înteles-o bine, din mo- 
ment ce au incercat în mod rațional să-i schimbe con- 
diţia ei de a fi, principiile ei de bază, care traduc o rea- 
litate vie, ce trăeşte în inimi, iar nu în speculaţii de doc- 
trină politică, de sistem. 

Ceeace trebuiau să facă ei cunoscut lumii, dacă era 
atât de necesar, este că realizarea omului nou nu-i de- 
cât problema care a preocupat omenirea dela inceputul 
ei şi până astăzi şi nu se va închide această problemă 
cât va mai exista omenire pe pământ. Ei trebuiau să 
facă cunoscut lumii că lupta Căpitanului n'a fost un sim- 
plu moment politic trecut, care cere în actualitate revi- 
zuire, ci o contribuţie activă la rezolvarea unei proble- 
me de etică SE contribuţia activă a geniului ro- 
mânesc la efortul dramatic către perfecţiune al socie- 
tăţii umane de totdeauna. 

Ceeace trebue să se ştie din concepţia Căpitanului este 
că realizarea omului nou pentru care el a militat, nu 
înseamnă forțarea firii omeneşti, nici anularea vreunei 
coordonate a vietii, deci instaurarea altei etice decât 
aceea înţeleasă universal. Căpitanul facând din Mişca- 
rea Legionară şcoala omului nou (aşa cum el o denumeş- 
te), întelepând prin asta scoala caracterului, nu face 
altceva decât sa afirme în mod intuitiv şi să pună în 
practică ceeace Filosofia Morală fixează ca obiect for- 
mal al Eticei: caracterul. 

Intrând într'o oarecare expunere a acestei teme ce a 
preocupat de milenii gândirea omului, afirmatia de mai 
sus Înseamnă că viaţa luată în sinea ei, prin faptul că 
e trecătoare şi schimbă de sens de la un moment la altul, 
nu poate constitui obiectul definitiv al eticei, acesta tre- 
buind căutat în ceeace este durabil, adică în ceeace ră- 
mâne din existenţa noastră trecatoare şi ne dă conştiin- 
ţa de ceeace suntem în mod perpetuu Ce rămâne din în- 
treg acest gir de ani în noi, care să ne garanteze per- 
manența, dacă nu lucrurile (materiale şi imateriale) pe 
care le săvârgim în această trecere continuă? Simţim câ 
săvârsind aceste lucruri, ne facem pe noi înşine, adăo- 
pând cu fiece zi ce ne consumă, un anumit fel de a fi, pe 
deasupra actelor şi obiceiurilor pe care ni le insuşim, 
fel de a fi în care ne privim cu ochii sufletului ca într'o 
oglindă vie ce se deslugeşte din ce în ce mai mult până 
la clarificarea definitivă care este momentul morţii 
Prin ceence facem în viaţa ne facem în acelaş timp pe 
noi înşine şi aceasta este ceeace ne rămâne din viața 
ce pi se spulberă: caracterul. 

Ni-l insugim, ne insoţeşte, e permanent. Deci numai 
el poate fi considerat punct de vedere etic, 

Aceasta este doctrina aşa numitei etice integrale a ca- 

Cazuismul | se opune, însă rămâne ineficace 
-se N N 9ă An raeăva (n. mai preetatili 


Taj vietii noastre, 
Eticei. 


. social, naţional şi religios. Acestea nu 
su fost câmpurile de luptă pt care conjunctural le-am 


de lon TOLESCU 


fi ee noi; ci automat ne-am trezit 

nuri tocmai prin faptul că ideea de caracter. tel de 

ethos, transcende câmpul Eticei d -0 A: 

tea, sociologie şi Relie. eschizând-o către Poli. 
pitanul a spus: “în această şcoală d; 

om va trebui să iasă un erou pe Viata oratii air cz, 

Pornind deci dela realitatea strictă a omului din noi 
fără a pune altă condiţie decât credința nelimitată, Că- 
pitanul a transformat în menire destinul nostru. At ve- 
nit în Garda de Fier nu oameni aleşi după un anumit 
sablon de perfecţiune, ci oricine a crezut, ajungând fie- 
care până unde A reala l-au dus pe drumul perfecţiu- 
nii către idealul de viață eroică. Mii au fost cei care şi- 
au dat viaţa în cel mai conştient act de jertfă. 

Am avut cu toţi un destin fixat de realitatea primară 
a omului din noi şi am fi rămas cu toţii sclavii acestui 
destin dacă nu ni sar fi pus în față idealul, care a afec- 
tat voința noastră şi ne-a transformat destinul în cons- 
tip unei misiuni, în menire morală. 

ceasta este problema cea mai înaltă a Eticei. 
cae rele, Mișcării Legionare. tul 
e poate pune chestiunea schimbării principiilor ei? 

Care să fie înțelesul acelor speculaţii ae docteină că 
se fac în vederea unei eventuale democratizări? 
„Căpitanul a creat Miscarea Legionară cu un tel pre- 
cis: activitatea; nu speculaţia. Dacă ar fi fost în preo- 
cuparea lui să dea un program, un sistem, un mod 0p- 
tim de a ne instituţionaliza, el ar fi fost un gânditor 
speculativ, un înţelept al unor precepte. Ori Căpitanul 
a fost mult mai mult: Un maestru al vieţii noastre. Pre- 
ceptele pe care ni le-a lăsat el sunt reflecțiunea morală 
a actelor pe care el le-a verificat ca bune în viaţa şi lupta 
sa, acte cărora le-a dat permanenţă ridicându-le la ran- 
gul de legi. Modificând aceste legi, vom rezolva poate 
problema adaptării noastre la momentul vremii, însă cu 
pretul renunţarii la permanenţă, la testamentul pe care 
ni l-a lăsat Căpitanul, la însăși reflecţiunea morală a 
actelor lui, esența Mişcării Legionare, 

Evident ca există o problemă a adaptării la vremi. 
Există o practică a lucrurilor care exercită întotdeauna 
o presiune, uneori implacabilă, asupra principiilor. Aceas- 
tă practică se schimbă de la un moment la altul. Ea 
obligă la impreciziune şi incoerenţă. Adaptarea la con- 
junctură existând ca problemă, ea nu trebue ridicată la 
categorie de sistem, pentrucă impreciziunea şi incoerenta 
automat atrag desființarea principiilor. O astfel de adap- 
tare trebueşte respinsă ca fiind contra permanenţei le- 
gionare. 

Ar fi posibilă o anumită adaptare care să afecteze doar 
pe oameni şi în anumite condițiuni, normele rămânând 
neschimbate. Am aderat la Mișcarea Legionară, nu pen- 
trucă ni sa prezentat ca o doctrină care prin ea însăşi 
ne satislacea, ci pentrucă am avut increderea in Căpi- 
tan. Normele legionare nu reprezentau pentru noi o doc- 
trină luată în sine, doctrină pe care o admitea spiritul 
nostru în obiectivitatea ei. Ele erau pentru noi mai mult 
decât norme; erau normele Căpitanului. Credeam în ele 
pentrucă erau ale lui şi în urma unei educaţii îndelun- 
gate ni le însuşeam. Ne-am supus lor nu fără intermediul 
Căpitanului. 

Acum, ce schimbăm noi schimbându-le? Nu convine 
doctrina legionară vremurilor de faţă? 

Dar, îndefinitiv nu există o doctrină legionară în ea 
însăşi. 

Ea se confundă după cum am văzut cu Etica şi origi- 
nalitatea Mişcarii Legionare consistă în metoda prin care 
sa realizat această Etică. 

Există un stil de viată legionară, o tradiţie a normelor 
legionare. în Ş i 

Ori stil şi tradiţie sunt două cuvinte care prin însăşi 
etimologia lor exclud idea modificării. d 

Pe de altă parte normele legionare isvorând din încre- 
derea noastră fără limită în actele Căpitanului, care au 
căpătat valoare de legi pentru noi, trebue să se dea de 
la sine înteleasă alterarea încrederii în Căpitan, în mo- 
mentul în care ne gândim la schimbarea normelor le- 
gionare. 

Cu Legiunea se petrece exact ceeace se petrece cu o 
religie. 

Un credincios aderă la o religie din încrederea în ca- 
racterul divin al normelor sale. Tot aşa şi noi am admis 
normele legionare din încrederea in maestrul vieţii 
noastre. 

Am putea chiar spune ca această incredere afectează 
ordinul supranatural dacă noi credem că jertfa sa a fost 
conştientă şi voluntară în Numele Mântuitorului Isus 
Cristos. 

Ne întrebăm dacă mai poate cineva să pună în discu- 
ție aceste norme. : 

Nu convin momentului actual? Nu conveneau nici pe 
vremea Căpitanului. 

Dar el Si şi-a pus această problemă atat de dramatic. 
Dovada titlul cărţii sale “Pentru legionari”. Este parcă 
ostentativ în mijlocul acelei lumi intregi de politicieni care 
sa mişcat împotriva lui. A ştiut să moară dar nu sa 
daptat la împrejurări, 
şi Ni plac pai aceste Dia Să nu le admită. Să 
lupte contra lor. Din afară însă. Nu dinlăuntru. 


pe toate aceste pla- 





CARPAȚII 





NOTE PE (MARGINEA CARTILOR 


librici za lu rumeri din Istrie: Gheorghe Ionescu 


IU trece repede peste gândurile ama 
re ce m'su năpădit citind ultima lu- 
clare a învățătorului Gheorghe I0- 
nescu din lagărul de refugiaţi dela Trieste 
E drept că până la 1920, erau mai presante 
nevoile populațiilor româneşti din Transil- 
vania şi Basarabia decât acelea ale popu- 
lațiilor din Istria și Macedonia Dar între 
1920 şi 1940 ar fi fost necesară o politică 
romănească pentru aceste provincii. A exis- 
tat una timidă şi bizantină pentru Mace- 
donia, nici una pentru Românii din Bana- 
tul jugoslav şi Istria. S'a iniţiat o aducere 
a Macedonenilor în România dar, cum scrie 
dl Papanace, ei erau lăsaţi să aştepte cu 
Tunile pe cheiurile porturilor greceşti. Ace- 
asta pentrucă dlui Angelescu nu-i conre- 
nca aducerea Macedonenilor în Cadrilater. 
deoarece pierdea voturile Bulgarilor şi scau- 
nul de deputat. 


* Ziarul -La Nacion” din Buenos Aires, 
cu data de 10 iunie, a. c, publică un lung 
reportaj al dlui Manuel Mujica Lainez. 





Dl Laincz este unul dintre cei mai mari 
scriitori actuali din Argentina, romancier 
de seamă, om de vastă cultură, cunos- 
ia al artei, în special al celei din seco- 

19. 

Vorbim in “Carpaţii” despre acest repor- 
taj pentrucă este scris frumos şi, mai ales, 
cu inimă. Vom reproduce căteva pasagii, 
cu regretul că spaţiul şi linia culturală a 
publicației noastre nu ne îi ie să-l re- 
producem integral şi cu speranța cd se va 

icaţie itică romănească din 


găsi o 
ezil care s'o facă. Nu ar fi lipsit de interes 
cea a pica 


și mai mult, pentru a avea cândva o ia 
denţă şi meprietenilor. Mai 
demult, d! Basil Munteanu işi arâta amă- 
provocată de “foștii nrieteni”, care 
hesuiau tâmai 


Dl Mujica 
vitat de guvernul comunist dela Bucureşti 
1 sa prezentat cligeul cunoscut, a Jost pus 
în unor oameni care To; o lecție 


imvâțată pe derost, criitoi E 
mi ea 9 Lisa păcdi, *eTitoru argeni 
“Aduc dela Bucureşti, 
derii mele acolo, două 
a insuccesului ei 
comunist şi a 


ca rezultat a! şe- 





ți spirituale: a poporului român; pentrucă 
durul regim care oprimă această ej eazita 
nație şi care suferă sunt două no- 
iuni nu ci opuse; ar ji o injus- 
tiție ca ele confi Comunismul 
este 708, d Il ro- 
Comunismul, Togu 
asiatic, pop latin”. si Aa 





Am cunoscut Români care regretau aces 
tă populare a Dobrogei cu Macedoneni pen 
tracă aceştia erau “cuţitari”. Acestora le 
convenesu Românii cu spinarea încovoiată. 
Românii “cuminţi”. i bieții Macedoneni, 
după ce cunoscuseră schingiuirile “demo- 
craţilor” greci, au fost nevoiţi să le cunoas 
că şi pe ale “democraţilor” români 


De Românii din Istria nu sa ocupat ni- 
meni în această perioadă afaceristă. Erau 
mai convenabili imigranții din Galiţia, Po- 
lonia, etc., căci dela aceştia se puteau lua 
bani tot timpul: la trecerea frontierei, la 
acordarea dreptului de şedere, la deschi- 
derea prăvăliilor, la falimente, etc., etc. 


Şi sa găsit tot un Român din generaţia 
sacrificată care să-şi aplece inima spre 
aceşti fraţi uitaţi şi de Dumnezeu după ce 
fuseseră uitaţi de fraţii dela Dunăre. In- 


CO 


câror grădini, nâpădite de bâldrii, sau 
transformat in uscâtorii de rufe. Aproape 
nu s'a mai construit nimic în capitala Ro- 
mâniei din momentul în care revoluția a 
devenit stăpână şi dacă se ține socotea- 
lă de faptul că populația se cifrează la 
1.500.000 de suflete şi că capacitatea sa nu 
depăşeşte 500.000 de locuitori, se va înțe- 
lege că înghesuiala in locuințe constituie o 
imagine de coșmar... *... 








mişcare”... 

“Muzeul național contine deasemeni o 
secție consacrată picturii acestei țări in 
secolul al XIX-a. Este foarte interesantă. 
Artişti ca Tătărăscu, Grigorescu şi Andrees- 
cu, autori ai unor ingenui tablouri primi- 
tive sau ai unor luminoase peisagii ce evo- 
că vibratia poetică a maeşirilor dela Bar- 
bizon, ne arată că România a ocupat un 
loc demn în plastica europeană.” (Mi se 
pare curios faptul că străini cari cunosc 
arta profund, pot admira pe Grigorescu şi 
Andreescu iar “esteților” exilului le este 
ruşine să le pomenească numele.) 

-„. “Pentru a scăpa de viziunea constantă 
a oraşelor, în care steagurile roşii cu se- 
cerea şi ciocanul intovârăşesc totdeauna 
drapelul naţional, lumea se refugiază in 
mirajul muzicii. La concertele dela Ateneu, 
sala este plină până la rejuz. Sătui de dis- 
cursuri şi de slogane, se duc să asculte pe 
Beethoven şi Bach. Cu ochii pe jumătate 
Inchişi, biseazd”., 





„184 Jac aici o provizie de pace şi li- 
aie, ci fă ştiu 5 „be depiti in stra- 
ai enorme, sta: steagurile, le 
xn up la că ră sin liberi. eu ad- 
re care rage seva secole 
şi esa luptă. li admir și simt ca-i iu- 
3c, că-i iubesc profund pe aceşti Traţi 
latini care se c pe străzi cu haine 
peste măsură de mari, cu incâlțăminte 
scâlciată, aprinzându-se de speranță atun- 
ci cănd Ungurii au rupt ul; visând atun- 
când se anunță posibilitatea vagă a unei 
onferințe în care, unificându-se Germa- 
se va pune pe tapet propria lor soartă 
fericită, sperând... sperând”... 


văţătorul Gheorge Ionescu. împovărat de 
nevoile unei familii, a alergat să-i cunoas 
că, să le câştige in:ma să le înveţe limba, 
să facă statistici, ete, şi după aceia, în bă- 
răcile de refugiaţi să scrie o carte pentru 
ei. Şi apoi alte necazuri: hârtie, multiplica- 
tor, nopţi de veghe şi de muncă. S'au găsit 
bani din “fondul naţional” ntru poeziile 
şi “piesele de teatru” ale fraților bugetivori 
Ciorănescu dar nu sa aflat nici un grăiţar 
pentru cartea învățătorului Gheorghe lo- 
nescu. 

Şi s'au găsit alţi doi Români—tot din ge- 
neraţia -huligană”—, care să dea banii pen- 
tru editare: dnii Cezar Teodorescu şi Flo- 
rea Călin. De dl Florea Călin nu am auzit 
până acuma dar de dl Cezar Teodorescu 
ştiu că e un tânăr (!) cu carte care mun- 
ceşte într'o fabrică. Dl Călin face desigur 
acelaş lucru. Şi au dat din puţinii bani câş- 


UR 


Şi acum o incurajare din partea acestui 
/rate latin, al cărui articol, repet speran- 
ta că va fi reprodus în intregime de una 
dintre gazetele politice ale exilului 





“Şi mi-am spus că mai devreme sau mai 
târziu, va fi imposibil să lupți cu destinul, 
să domini cel ce refuză să se lase do- 
minat, pentrucă ceiace este important nu 
este atitudinea superficială impusă de im- 
prejurări, şi in România, nimeni, nimeni, 


tigaţi cu sudoare, pentru frații istrieni. E 
» mândrie pentru mine că fac parte din 
aceiaşi huligană generație. 

Dar bilanțul e trist. Mai sunt numai 2099 
de Istroromâni. Sub zotănirea titoistă nu 
va supraviețui nici unul. Cartea înrățăto- 
rului Gheorge Ionescu este un prohod de 
înmormântare. Un prohod cântat la moar- 
tea fraților noştri istroromâni şi o lespede 
de mormânt peste generația dinâintea NO 
tră, pentru generația afaceristă 

Dar, cine ştie? Viţa românească resistă 
la intemperii. cu cât furtunile sunt mai 
mari, cu atât resistența este mai mare 
Există un capitol pe care învățătorul Gheor- 
ghe Ionescu—din motive lesne de înţeles 
nu l-a tratat: lupta acestor frați români. 
Confratele Ionescu afirmă că ea ezita 


N.S 6. 


nici cei care militează intrun front, nici 
cei ce servesc pe celălalt, mu are convin- 
gerea că trăieşte a viață stabilă, durabilă, 
ci una nesigură şi intensă, care va trebui 
să dispară ca un coşmar teribil, atunci 
când va țâşni lumina libertăţii. 

” In ziua de 30 Noembrie a. c. s'a făcut un 
parastas pentru Corneliu Zelea Codreanu şi 
ceilalți martiri legionari, la Mânăstirea din 
Canada. 

A oficiat I. P. S. S. Episcopul Teofil Io- 
nescu care a vorbit de lupta îndârțită, an- 
ticomunistă, românească şi creştină a crea- 
torului Legiunii Arhanghelul Mihail, luptă 
dusă din 1919 până în 1938 când a fost ucis 
mişeleşte. 

I. P. S. S. Teofil a asemănat pe Corneliu 
Zelea Codreanu cu Sf. iezi, Butezățorula si 
ucişi dorinţa unei femei. i po 
* Monseniorul Aloisie Tăuţu a înfiinţat la 
Roma o şcoală pentru copilii exilaţilor ro- 
mâni din Italia. Această şcoală a fost ins- 
talată în tinda bisericii, unde puii de Ro- 
mâni învaţă limba, istoria şi geografia Nea- 
mului părinţilor lor. 

Monseniorul Tăutu adaogă încă o verigă 
la lanţul realizărilor româneşti de până 
acum, 





EDITURA «CARPATI» ANUNTA 


Au apărut: 


ISTORIA ROMA 


NILOR DIN DACIA 
TRAIANA, de A. D. 
D. 


Xenopol, vol, 1, ed. 
L 


ISTORIA ROMANILOR DIN DACIA 
TRAIANA, de A, Xenopol, vol. I, ed. 
II-a, 3 dol U.S.A, 

ISTORIA ROMANILOR DIN DACIA 
TRAIANA, de A. D. Xenopol, vol, II, III, 
IV, 7 dol. U.S.A. 

ISTORIA LITERATURII, de D. Murăra- 
Su. vol. I, II, 6 dolL. U.S.A. 

POVEŞTI, de Ion Creangă, 4 dol. U.S.A. 

DACIA, de Vasile Pârvan, 2 dol. U. S. A. 

NAȚIONALISMUL LUI EMINESCU, de D. 
Murăraşu, 3 dol. U.S.A, 

POEME FARA ȚARA, de V. Posteucă, 
N. Novac şi N. S. Govora, epuizat. 

DIN CRUCEA PADURII (poeme), de Ion 
"Țolescu, 1,50 dol U.S.A. 

HAIDUCUL, roman, de Bucura Dumbra- 
vă, 4 dol. U, S.A. 

AMINTIRI DIN COPILARIE, de Ion Cre- 
angă, 3 dol. U.S.A. 

FRUMOASA CU OCHI VERZI. de ]. N. 

„  Manzatti, 3 dol. U. S. A. 
alei de Octavian Goga, 3 dol. 
S. 


POVEŞTI FARA ȚARA, nuvele, de F. Bră- 
ot N. Novac şi N. S. Govora, 4 dol, 
A 


I-a, epuizat. i 


RASCOALA, roman, de Liviu Rebreanu, 
vol. 1, II, 6 dol. U.S.A. 

RAPSODIA IBERICA, de Aron Cotruş, 1 
deL U.S.A. 

ROMANIA (tex frencez), 0,25 dol. U.S. A. 

PERSECUCION RELIGIOSA EN RUMA- 
NIA, de Rev. A. Mircea, 0, 50 dol. U.S.A. 


“ CARPATII 


Revistă Culturală 


Director: ARON COTRUS 
Redactor: TRAIAN POPESCU 


Colecţia “Carpaţii”, în limba română: 


1) INTRE VOLGA ŞI'NTRE MISSISSI- 
PI, de Aron Cotruş, 0,25 dol. U. S.A. 

2) ISPRAVILE ŞI VIATA LUI MIHAI 
VITEAZUL „de P. Ispirescu, 0,50 dol U.S.A. 

3) OCTAVIAN GOGA, de Pamfil Şeicaru. 
0;50-dol. U. S-A. i 
A. C. CUZA, de Pamfil Şeicaru, 0,25 


.S. A. 
C. STERE, de Pamfil Şeicaru, 0,50 dol. 
A 


ARDEALUL ŞI HABSBURGII, de G. 
A. Pordea, 0,25 dol. U.S.A. 

7) N. IORGA, de Pamfil Şeicaru, 1,50 
do U.S.A. [ 

8) "TUDOR ARGHEZI, de Pamfil Şeica- 
tu, 0,50 dol. U.S.A. 

9)  RUMANIA, CENTINELA DEL ESTE, 
NO DEBE MORIR, de Agustin Foxă (în ro- 
mână şi spaniolă), 0,50 dol. U.S A. 
tau be TARA, de Aron Cotruş, 0,50 dol. 


SA. 
1) CORNELIU ZELEA CODREANU 


Colecţia “Carpaţii” în limba spaniolă: 


1) RAPSODIA VALACA, de Aron Cotrug, 
0,25 dol. U.S A. 

2)  PARENTALIA, homenaje al Empera- 
dor Trajano, de Vasile Pârvan, 0,25 dol 
U SA, 


Sub tipar: 


ISIORIA PRESEI ROMANE, de Pamfil 
Şeicaru, vol. 1. HI. 6dol. USA. 
DICTIONAR SPANIOL-ROMAN ŞI RO- 
MAN-SPANIOL, de Profesor Ion Pro- 
topopescu. 00 
Redactia şi Administraţia: 
Calle Vilanueva, 43, Madrid. 
Abonamente: 
Anual: 5 dol U.S.A. 
Pentru instituţii: 12 dol U. S A, 








A ————— 
ES MANUSCRITO.—MARSIEGA, S. A