Gazeta de Vest anul I, nr. 66, octombrie 1991

BUMBEŞTI-LIVEZENI: 
Magistrala bolşevismului românesc 


me Parudele, politice sint cai la carul de aur al isto- A 
Ș riei românilor. Cind devin gloabe, poporul român le tri- BE 
PERIODIC G A mite la abator. Asa să știți 1, i, : 


PETRE ȚUȚEA 


i FONDAT : 
TIMIŞOARA 1990 
— SERIE NOUĂ — 
OCTOMBRIE 1991 
16 PAGINI 
PREŢ: 15 LEI 


9" ISTORIE INTERZISĂ € ATITUDINI e CREDINȚĂ e e ISTORIE INTERZISĂ 9 ATITUDINI 9 CREDINȚĂ e 


(7 


ADEVĂRUL DESPRE 
ECHIPA MORȚII 


De la Cotroceni continuă să > 
2imbească pentru Ţară, tova- D b 
răşul Iliescu ! Tragem linie şi e VOr a cu 
începem adunarea negativă. 

Au murit oameni, oameni 
care habar n-aveau de tot jo- 
cul murdar a căror păpuşi in- PETR ŢUŢE 
conştiente deveniseră, Oameni . E 
„pur şi. simplu revoltați.  Des- 
“tine curmate în numele unor | 


-cuvinte, în numele altor des- 
“4 tine meschin de minuţios clă- 


“Nae _lonescu 


| Patimile după „A Fi TU ÎNSUŢI” 
PETRE 


EUROPA 
SME Ati GAP VtaneaPe IMPERIALĂ; 


Speculatii şi fraze s-au ela- 
borat şi se vor elâbora încă. z 

Cert, palpabil chiar,. rămîne zi 
zimbetul irezistibil al tovară- Bei lin N 
şului erei y £, e A N 

Am înțeles şi ne-am resem- . . și $ d FA | A A A j 
nt în esa et piețe am | si Saint Petersburg | € 
citatea- noastră de teleprivitori > (i Mă și 7 Y S + 
holbaţi şi cu părul vilvoi, de-a . 
da de capătul acestor ițe mur- 
dare. Nu mai înțelegem cine 


pe cine și contra cul manipu- Pa 

laază. Cine plăteşte, cine-i plă- a 

A sl eine pen 1 fact tie ie, NEAMUL ROMANESC — 
den ochiu noi. nu Incredibilul 

mai credem pe nimeni. - 
în aer MERE 5 : O EXPRESIE ISTORICA 
că mult băşcălitul concept, a- val de asasinate 


nume democraţia originală, nu- 
meşte ceea ce există. Deși Oc- 


mult pin ta ne” anetoneze = GAPTIONUEI a A BISERICII ÎNTEMEIATE 


larăşi (mustrare, plus tăiat : Sg Be 
raţie la mălal pentru că am Prima dată am lost asasinat pria în- 
urlat, ne-am bătut, am murit 


în mod împudic în pieţe pu- | junghiere, într-o fundătură a unui cartier ISTOS 
3 GABRIEL TIMOCEANU | de blocuri. Imi închipui cît s-or fi necă- DE HR 3 


(Continuare în pag. 0) dit acei domni aflind că era doar o sose, 


CP re 


GAZETA DE VEST, PAGINA A 2-A 


Dragă Domnule Ovidiu Guleș, 


Mi-a căzut în mină primul număr din seria nouă a „Gazetei 
de Vest“. În bună parte ţin să vă spun că mi-a plăcut, Au fost și 
citeva chestiuni suficient de dure pentru a intimida pe mulţi. Mă 
refer în special la cele scrise de Dl. redactor șef adjunet Ioan Sorin 
Usca. E 
Eu personal am trăit în timpul legionarilor. Eram pe atunci 
copil. Pe urmă, din cauză că nu l-am iubit pe ruși, am făcut puş- 
cărie. Acolo, în închisorile comuniste, am avut parle să cunosc des- 
tui legionari. Trebuie să vă spun ca atitudinea și caracterul lor 
m-au impresionat, Cele spuse azi de unii referitor la legionarii chi- 
nuiți, bajocoriţi şi convertiți la comunism prin spălarea creierului 
la Pitești sînt adevărate cu stricteţe doar la un număr restrins de 
deținuți. Să fiu mat clar în exprimare : în lagărele comuniste din 
România au fost internaţi legionari cu zecile de mii. Din toată a- 
ceastă uriașă masă, citeva sute (cel mult) au apucat-o pe un drum 
greşit. Nu suntem noi cei care să-i judecăm, pentru că, cel puţin 
eu personal, nu ştiu cum aș fi reacţionat în urma acelui tratament 
barbar. Poale că aş fi cedat şi eu. Deci, dacă din zecile de mii de 
legionari deţinuţi au cedat presiunilor atit de puţini, acest fapt cer- 
tifică puterea lor de rezistenţă şi nici pe departe trădarea lor. As- 
tăzi, unii se dau de ceasul morții să scoată în evidență acest as- 
pect minor, limitat şi restrîns, şi anume trădarea unora. În ace- 
laşi timp, ei evită fenomenul, caracteristic marei majorităţi, de re- 
zistență la constringerile comuniste. 

Dar să lăsăm la o parte momentan acest dureros subiect, sunt 
foarte multe de spus şi nu aş dori să vă plictisesc cu scrisoarea 


Am primit 
la redacţie 


mea. Am dedus din paginile „Gazetei de Vest“ că atit Dvs, cit şi 
colegii de redacţie sînteţi cu toţii tineri. De aceea, vă rog să nu 
mi-o luaţi în nume de rău, am să vă pun citeva întrebări: 

Prin forța lucrurilor, nici care dintre voi nu aveaţi cum să 
trăiţi într-o altă Românie decit în cea comunistă. Aţi fost crescuţi 
şi educați de comunişti. Cum se face că fenomenul legionar vă stîr- 
neşte un astiel de interes ? Cum şi de unde aţi aflat despre trecu- 
tul Istoric care, după cîte văd, nici astăzi nu e prezentat aşa cum 
se cuvine ? 

Incă o dată vă rog să nu mi-o luaţi în nume de rău pentru 
întrebările, prea directe poate, pe care vi le-am pus Aş fi bucuros 
dacă scrisoarea mea ar avea un ecou. 

Cu consideraţie, 
. LUCA CĂÂLVĂRÂŞAN 
Stimate domnule Luca Călvărăşan, 


Inainte de toate trebuie să vă spunem că ne-a bucurat scri- 
soarea trimisă de Dvs., pentru care vă mulțumim. Nu v-o luăm în 
nume de rău şi, în cele ce urmează, vom încerca să vă lămurim 
pe scurt nedumeririle. 

Noi, cu toţii, sintem niște simpli tineri obişnuiţi, ca oricare 
alţii. Din revoluţie s-a născut „Gazeta de Vest", un săptăminal 
printre multe altele, scris şi făcut de- tineri. Apoi au urmat eve- 
nimentele din 13—15 iunie '90 de la Bucureşti. Atunci, preşedintele 
Iliescu se agita la televizor în contra aşaziseii „rebeliuni de tip le- 
gionar“, ziarul „Adevărul” din 15 iunie publica pe pagina I-a tit- 
luri de o schioapă despre atentatul legionă» la ordinea de drept 
ş.a.m.d. Noi habar nu aveam despre Legiune şi despre istoria ei 
Știam doar ce am învățat la şcoală : teroriști, pistolari, agenţi na- 
zişti ete. Mai ştiam că, dacă nu toţi sînt morţi, măcar cei rămaşi 
în viaţă trebuie să se bucure de o virstă respectabilă (cel putin 
75—80 de ani) Şi. firesc, ne întrebam cum oare acei moşuleţi în- 
cărunţiţi de vremi și de neajunsuri ar fi putut arunca cu sticle 
incendiare în poliţia lul Kiţac, cum oare nişte bătrinei (în închi- 
puirea noastră, osteniți de senectute) ar putea aprinde Bucureştiul, 
televiziunea, Ministerul de Interne eto. aşa cum ne-au fost prezen- 
tate prin mass media. Aceste simple nedumeriri au făcut să încol- 
ţească o idee : să-i căutăm și să stăm de vorbă cu ei, dacă or fi 
(căci nici măcar nu aveam certitudinea- că vom descoperi vreun 
legionar). Era, trebule să recunoaşteţi, un subiect pentru un arti- 
col de senzaţie : în vara lui 1990 „Gazeta de Vest“ să prezinte în 
paginile sale un legionar autentic, în carne și oase. Colegi „de 
şcoală din Făggăraș ne-au spus că în comuna Mindra (la cîțiva 
kilometri de Făgăraş) s-ar fi născut Horia Sima. Şi astfel, într-o 
zi din iulie '90 ne-am dus la Mindra. Ancheta a pornit prost, des- 
curajant chiar : interlocutori neconcludenţi, relatări prelungi, plic- 
tisitoare şi obositoare. Începuserăm să ne gindim că am ratat su- 
biectul şi, evident. să ne punem problema cu ce vom umple, spa- 
țiul din Gazetă. Într-o seară însă. după ce toată ziua ne-a purtat 
pe la Simbăta şi pe cărări de munte, un părinte ne zice că fratele 
lui Horia Sima trăieşte şi, pe deasupra, ne şi duce la dinsul. Ce a 
urmat stă scris în „Gazeta de Vest“ numărul 29 (9-16.VIII.1990) 
Cele spuse de dl. Eugen Raţiu — legionar autentic, pe atunci în 
etate de 77 .ani — au avut darul să ne răstoarne toate cunoștințele 
de istorie temeinic asimilate din cărţi. Căci acolo nu am dat de 
niște hirtii scrise altcum decit eram învăţaţi ci am descoperit un 
om autentice şi istoria vieţii sale. Faptele erăite erau vii, îndiscu- 
tabil mai penetrante decit cuvintele tipărite într-o literatură 
compromisă. stire 

Ros de curiozitate, am îndrăznit a-l deranja pe DL Raţiu şi în 
toamna trecută. Astfel a început să apară în paginile Gazetei se- 
rialul „Istoria cu prioritate de dreapta“, O dată cu el s-au ivit fe) 
de fel de piedici şi dificultăţi-suspecte. încet, am inceput -să sim- 
țim că cineva ne... „lubeşte“. Esenţial este însă faptul că, din 
curiozitate, am descoperit un adevăr ascuns, ținut cu grijă și cu 
fermitate la secret. Tineri şi curioşi, nu ne lăsăm pînă cînd nu 
vom afla tot adevărul asupra fenomenului! legionar — fenomen 
care, dacă a dat un Noica sau un Eliade. pare că înseamnă ceva 
în istoria românească. 


Și toate acestea mulțumită spuselor domnului Iliescu în cu- 
vintul săv către mineri ,,. 


OVIDIU GULES 


Nemingiiati în durerea lor, fratele LAZE GHEORGHE. _ 
si GHILINGHER MARIANA, anunţă cu durere pierderea 
prematură a celei care a fost ANGELICA LAZE, 

Ii vom păstra, neștearsă, amintirea. 

Dn a Ic N a N e 

Cu adincă durere, fam. BORCEA. aduce un ultim 
omagiu celei care a plecat dintre noi, ANGELICA LAZE, 
la numai 29 de ani. O vom păstra veșnice în cugelele noastre 


REVISTĂ NAȚIONALĂ ŞI CREŞTINĂ, NR. 2 -(66) 


Director : Ovidiu GULEȘ, Redactor-şet : Gabriel TIMOCEANU, 


Redactor-șel adjunct : Ioan Sorin USCA 


Redactori ; 

Stere MARCU, 

Luca MAVRODIN, 

Geo NEGREȘ, 

Gabriel Rotariu, 

Camille RUGINĂ 
Corespondeţi la Chişinău : 
Adriana HEGEDUS şi 
Florin RADU 


REDACŢIA ȘI 


ADMINISTRAȚIA : Tel. (921) 2 06 41 Pi 
GAZETA DE VEST, - 

str. REMUS, nr. 11, Tipar executat la „HELICON“ 
1900 TIMIŞOARA, BANAT S.A. 


E ee e E roneiee ie cap e eee [E e ep. e AIE Ia 
— Capitolul 2 — 
INCREDIBILUL VAL DE ASASINATE 


— roman aproape psihologic — 


Al doilea alter-ego mi-a alunecat în baie : fractură craniană. Ziua 
următoare mă plimbam liniştit pe Corso .. 


(urmare din pag. 10) 


menii €i, ca în urmă să poată revolu- 
ționa moralmente societatea românească 
întreagă. Numai dacă îţi impui frâul 
asprelor renunţări, ai dreptul să ceri 
altora supunere la această gravă lege 
a disciplinei morale. Astăzi, evident, 
simulanți sunt mulți, iar legionari pu- 
țini. Dar puţinii aceştia, a căror forță 
morală vine din suferințele proprii, dar 
mai ales din imensul sacrificiu al ca- 
marazilor lor, au datoria teribilă să nu 
se lase seduşi de vraja puterii politice, 
ci prin însăşi pilda lor să impună țării 
întregi diseiplina eroismului moral. Pu- 
terea guvernamentală e un moment 
critic, de verificare a capacităţii crea- 
toare şi, mai ales, a tăriei caracterului. 
După descompunerea morală. rămasă 
pe urma răposatului regim, un carac- 
ter rezistent preţuieşte mai mult decât 
o capacitate creatoare dovedită. Pen- 
trucă el întreține atmosfera incandes- 
centă a eroismului, din care se pot ivi 
oricând capacitățile. 

Regimul legionar se situiază între lu- 
mea desăgregării democratice şi a spe- 
luncei comuniste pe de o parte. şi între 
lumea copiilor pe de altă parte. 

Democraţii noștri nu vor putea con- 
stituii niciodată o forță rezistentă or- 
ganizată. Individualismul nu poate rea- 
liza blocuri solidare. Afară de aceasta, 
coriferii democrației trăese şi trebuie 
să trăiască sub povara sancţiunilor în 
măsura în care fiecare e implicat în 
responsabilitatea dezastrului national. 
Rămân comuniştii, al căror “impuls 
anarhie e pompăt din afară. Această 
problemă însă, a cărei seriozitate nu 
irebuie trecută cu vederea, se reduce 
la puterea de absorbire a lucrătorilor 
În mișcarea legionară. Legionarii an 
în această privință o experiență fecundă 
din anii de lupti opâziționistă. Metoda 
lor, perfecționată cu mijloace de gu- 
vernămînt. poate aduce sigur la acea 
reintregrare a muncitorilor în organis- 
mul națiunii. care însemnează totodată 
dispariţia comunismului = 5 


REVOLUȚIA LEGIONARA 


De partea regimului legionar sunt 
taţi” copiii României. Omul nostru ma- 
tur și foarte înțelept a crezut totdenu- 
na 'că aderenta copiilor la această miş= 
care o discreiditează și-i demască ne- 
seriozitatea. E. dimpotrivă +" măreția, 
seriozitatea si profunzimea ei spiritua- 
lă “Nicio altă formațiune politică din 
țara noastră nu sa ocupat de adoles- 
cenți ș! de copii. dar nici adolescenții 


tel. 961/1 22 37. . 
SUBREDACŢIA BRAŞOV 

Horia SALCĂ — redactor-şef 

Emil ANDREI 

Marius SARA 

Alexandru GHIZA 

Gheorghe SOFONEA 


Adresa subredacţiei BRAŞOV : 
Str. Pinului nr. 9, 2200 Brașov, 


şi copiii nu s'au entusiasmat de vreuna 
dintre ele. Sa spus-că Ier a — 
trage către această mişcare âr fi as- iz 
pectul ei haiducesc. Dar dacă e vorba 
de haiduci, copiii ţării ar fi trebuit să 
delireze după celebrităţile partidelor 
democratice. În contrast cu  haiducia 
politică, Garda de Fier a entusiasmat 
prin stilul ei de viaţă cu totul aparte, 
dar mai ales prin spiritul de jertfă de 
sine, care-i stă la temelie şi care răs- 
punde profundei generozităţi naive a 
tinereței şi a copilăriei. Nu te entusias- .- 
mează decât ceeace te face să uiţi de 
tine, să. ieşi din tine însuţi. Mișcarea 
legionară şi-a verificat în decursul a- 
nilor de prigoană această putere de 
atracţie, întradevăr extraordinară, pe 
care zguduitoarele  grozăvii ale inter= 
dicției nau isbutit s'o stingă din inima 
tineretului. Dimpotrivă : când toți au 
crezut că -n'au- mai rămas decât mor= 
minte și cenuşă, flacăra incendiului a 
izbucnit cu aceeaşi tărie. Pe substratul 
acesta de generozitate şi de puritate 
nativă se va înscrie legionarizarea  în- 
treagă a țării. Există la noi o situație 
cu totul răsturnată : când oamenii ma- 
turi au vrut să  stârpească în tineret 
orice sâmbure de regenerare morală, 
copiii au “devenit apostolii mântuirii. 
în. România, pu copiii se vor mântui 
Prin părinți, ci părinţii prin copii. Mai 
mult ca orice realizări imediate de gu- 
vernământ, această dispoziţie sufleteas= 
că masivă garantează legionarizarea, a- 
dică regenerarea. României. 

Să na ne imaginăm, de sigur, că lu 
crul acesta se va petrece dela sine. Dis= 
poziția de care vorbim care din partea 
regimului o încordare şi o artă educa= 
tivă continuă. Prefacerea sufletească a: 
"mului e lucrul cel mai greu. În aceas= 
tă privință, revoluția legionară nu e-un 
sfârșit, ei abia un început. Primenirea 
spirituală, totală, a României necesită o 
stare de revoluție permanentă. Astfel, 
toți cel cari vor: „învierea“ neamului 
românesc trebue să vrea totdcodată re= 
voluţia legionară permanentă - = - 

După tragicele încercări prih care am 
trecut si după ce “absolut toate „forta= =: 
le“ noastre politice: au fost puse în ijoâ 
și sfărâmate de: piatra de încercare a 7 
destinului. Garda de Fier e ultima rez - 
zervă aruncată în luptă de voința de a 
nu muri a neamului nostru. În actuale= 
le împrejurări europene, e ultima car= 


„te pe care o îoacă statul român ca per= 


sonalitate politică proprie. Ne oprim ci 
„un fior de groază pentru ceeace. ar 
putea venit după ea 


În decembrie '89 am 
îndrăznit să sper că în 
şcoli, copiii vor învăța 
şi despre acea parte a 
istoriei care încă nu a 
fost scoasă la lumină, 
Dar nu a fost să fie ast- 
fel. O parte a istoriei 
noastre zace încă întem- 
mițată în documente şi 
cărţi interzise, Este vor- 
ba de cele privitoare la 
Mişcarea Legionară, ca- 


re, înainte dea fi o 
mişcare politică,  teore- 
lică, economică, plină 


de formule, este o şcoală 
spirituală născută din 
dragostea pentru  Dum- 
nezeu şi pentru neam. 
De obicei, ni se pare 
atit de uşor să pricepem 
ce este bine și ce este 
rău. Şi totuși, istoria în- 
tregii lumi ne stă măr- 
turie că omul s-a înșe- 
lat adeseori, luînd drept 
bine ceea ce era rău şi 
invers, Aceia dintre noi 
cărora părinţii sau bu- 
nicii ne-au povestit des- 
pre Legiune sau ne-au 
rostit rugăciuni ori poe- 


TĂRILE | 
UNIȚI-vĂI 


Galea biruinţei se deschide 
prin iubire şi iertare 


zii interzise, nu avem 
dreptul să tăcem şi să-i 
lăsăm fără nici un răs- 
puns pe cei ce spun că 
între legionarism şi co- 
munism, adică tocmai 
între bine şi rău, există 
asemuire.  Întii trebuie 
să îi iertăm, iar apoi să-i 
întrebăm dacă au citit 
vreodată ceva despre 
ceea ce a fost Mișcarea 
Legionară. 

Comunismul știm cu 
toții ce înseamnă, fiind- 
că l-am simţit şi încă îl 
mai simţim, dar oare 
știu cei ce spun că „le- 


gionarii au fost un fel 
de comunişti“, că linia 
de bază ce brăzdează 
viața legionară este cre- 
dinţa în Dumnezeu ? Că 
această mișcare nu s-a 
întemeiat exclusiv nici 
pe principiul  autorită- 
ţii şi nici pe acela al li- 
bertăţii, ci îşi are teme- 
liile în principiul  dra- 
gostei, acelaşi în care 
îşi au rădăcinile atit au- 
toritatea cit şi liberta- 
tea, și că doar ca, dra- 
gostea, poate împăca ce- 
le două principii, întru- 
cit se află la mijloc, în- 


tre ele şi deasupra lor, 
cuprinzindu-le în tot ce 
au mai bun și înlăturind 
conflictele dintre ele ? 

Nu, ei desigur nu le 
știu pe toate acestea, 
dar nu ştiu probabil nici 
măcar că pușcăriile co- 
munisie au fost ocupate 
în majoritate de legio- 
nari, dintre care mulți 
au murit schingiuiți, 
torturați şi  batjocoriţi. 
lată de ce, atunci cînd 
zic neamul - românesc, 
eu, „în fața măririi Ta- 
le, Doamne, îmi plec 
genunchii mei şi, cu toa- 
tă puterea sufletului meu 
tînăr, mă rog Ţie, ajută 
neamul meu românesc şi 
arată-i calea  biruinței, 
Amin“. . 


CORINA . PARASCIIIV, 
studentă 


Deasupra omului stăpinește, 
totuşi Dumnezeu 


(articol dedicat Doamnei Alexandra Indrieș) 


în numărul 172 (326) al cotidianu- 
lui „Timişoara“ Doamna Alexandra 
Indrieş — o personalitate culturală 
de marcă a urbei noastre — prezintă 
editorialul „Ecumenism şi 
mentalism“. Un material de 
ținută construit eminamente pe va- 
lorile umanist-democratice ale isto- 
riei universale. Şi pentru că -ţinta 
este tocmai 
„Gazeta de Vest“ (în speţă, al nostru 
frate Ioan Sorin Usca) se cuvine 
să-i mulțumim Doamnei Indrieş pen- 
tru plăcerea cu care ne citește re- 
vista şi, în același timp, să îi liniş- 
tim orice temere vis ă vis de vreun 
oarecare spectru fundamentalist, in- 
tolerant-dictatorial. .* Să  purcedem 


respectivului articol 


deci în concret : 


1. Articolul începe astfel: „Demo- 


CAPITOLUIE 2 
în fine, mi-au 
schimbat chiar şi excre- 
mentele originale substi- 
tuindu-le cu unele de pro- 
veniență incertă. Îmi închi- 
pui că erau mindri foarte 
de atare lucrătură perfee- 
tă, cînd le-am telefonat: 
„Dar cu această  sărmană 
„ sosie ce-aţi mai avut 2“. 


Oirăvit 


funda- 
reală 


craţia datează de peste 2500 de ani, 
mai precis din anul 510 î.Ch., cînd 
Clisthene o instituie în Atena“. Ni- 
mic mai adevărat. Nimeni pe acest 
pămînt nu poate contesta valoarea 
de fond şi funcţională a principii- 
lor democratice. Valoare care, o- 
dată eliminată din piramida axio- 
logică, generează 
politice nefaste pentru comunităţile 
omeneşti (tiranii absurde, stări de- 
lirante de anarhie ş.a.). Tot acest e- 
șafodaj (al sistemului 
stă în picioare 
vim, îl concepem și îl aplicăm în- 
tr-un plan orizontal (strict uman) al 
axiologiei. Aflind însă rostul verti- 
calei, intrăm în spirit, în taină, în 


anomalii social- 


democratic) 
numai dacă îl pri- 


raportarea la Dumnezeu. Cel ce nu 


percepe dimensiunea Divină a exis- 


tenței este vrednic a-şi vedea în 
continuare de măruntele-i trebușoa- 


se, nicidecum a se pierde pe sine (şi 
pe alţii) în elucubraţii sterpe. 

Ei bine, stimată Doamnă Indrieş, 
democraţia fundată la Atena de Clist- 
hene îşi are nişte legi omeneşti, căci 
atit Clisthene cît şi ceilalţi demo- 
craţi ce l-au urmat au fost simpli 
muritori), niște legi valabile pentru 
nol oamenii, legi pe care avem da- 
toria morală de a le preţui şi res- 
pecta. Înainte însă ca vreo chartă 
ori constituiție democratică să fi fost 

Cu mult respect, al Dumncavoastă 


OVIDIU GULEŞ 
(Continuare în pagina 6) 


e PAGINA A 3-A — GAZETA DE VEST € 


e TRAFIC CU PRIORITATE DE DREAPTA e 


PREȘEDINTELE ILIESCU 
ŞI LEGIONARII 


Se pare că fiecare om are cite o fo- 
bie, care printr-o întorsătură curioasă 
devine „hobby“, preocupîndu-l perma- 
nent. Plecîind de la acest fapt fenome- 
nul îl presează și pe Dl. Iliescu, care a 
trezit şi a actualizat interesul pentru 
problema legionară. 

Dacă se vor chestiona mulţi din cei 
aparţinind generaţiilor mai tinere şi 
chiar unii  virsinici, se va dovedi că 
majoritatea n-au auzit poate deloc, sau 
vag despre Mişcarea Legionară şi le- 
gionari. Este firesc, deoarece în luna 
januarie 1941 legionarii încheie activi- 
tatea, să-i zicem „oficială“ — a unei 
organizaţii născută din  românism și 
pentru români ; strivită de două  pri- 
goane, din cele două dictaturi (carlistă 
şi antonesciană) și în final de cea mai 
distructivă, cea comunistă. 

Era normal ca un timp să nu se dis- 
cute nimic despre această organizaţie, 
iar dacă s-a spus sau s-a scris, a fost 
numai de rău. De aceea este firese că 
cei care, „lin întîmplare sau din curio- 


cazie de unele persoane şi publicații, 
pe arena politică a ţării. Legionarii ar 
fi constituit elementul destabilizator 
capaâhil să pună România pe muchie de 
cuţit, de unde ar aluneca în prăpastie. 
Tot jocul este bine dirijat, urmărind 
scopul, încă odată precizat: distrage- 
rii şi mascării activităţii comuniștilor, 
perturbatorii bunului mers al interese- 
lor ţării. 

Nu mai departe, cind A.F.D.PR,, la 
iniţiativa d-lui C-tin  Dumitrescu-Ticu, 
a iniţiat marea adunare din București: 
mitingul anticomunist din Piaţa  Uni- 
versităţii și  marşul din 6 sept. 1991, 
domnul Iliescu n-a pierdut ocazia ca, 
într-o conferință de presă, să aminteas- 
că cu subințeles, că special, s-a ales a- 
ceastă dată care ar fi semnificativă 
pentru legionari. Sint nevoit să reamin- 
tesc că în ziua de 6 sept. 1940 a fost 
detronat regele Carol al doilea şi nu: 
mit în fruntea statului român genera 
lul Ion Antonescu. 

Dacă este nevoie de reamintit și pen- 


9 CEEA CE S-A PUTUT RELANSA, REÎNVIIND O ORGA- 
NIZAȚIE SUPUSĂ SUFERINȚELOR ŞI TRAGISMULUI PREŢ 
DE O JUMĂTATE DE VEAC, NU ARE DECIT UN SINGUR 
SENS : MASCAREA ACTIVITĂȚII ȘI PREZENȚEI COMU- 
NIŞTILOR ÎN ROMÂNIA DEMOCRATICĂ DE AZI e 


zitate, au aflat ceva despre Mişcarea 
Legionară, s-au  capacitat despre ea 
cum că ar fi fost o organizaţie de tip 
fascist cu caracter terorist. 

În sensul acesta s-au căznit (cu toată 
„ardoarea tipic comunistă“) doi scri- 
itori de aceeași culoare: Mihai Fătu şi 
Ion Spălăţelu. Interpretind şi distorsio- 
nînd adevărul — în sensul de a o con- 
damna definitiv, cum că: Garda de 
Fier a fost organizaţie tipic teroristă. 

Idei cu teorii denigratoare asupra a- 
cestei organizaţii închinate sincer na- 
țiunii, tradiţiilor şi creştinismului ro- 
mânilor, au fost lansate de regimul co- 
munist in cei 43 de ani de pătimire. 

Legionarii, ca şi majoritatea tineri- 
lor prigoniţi, arestați şi condamnaţi la 
ani grei de temniţă în perioada anilor 
1945—1989, au dispărut de pe arena po- 
litică a ţării sub formă de organizaţie ; 
mulţi, foarte mulţi morţi în temnițe şi 
lagăre, bolnavi cu tare organice grave 
— pieriţi „afară“, iar cei rămaşi duc 
mulţi ani grei de suferinţă, dublaţi de 
dezamăgiri. Rs 

A vorbi despre Legiune şi legionări 
ca organizație în timpul acesta, este 
inutil şi fără sens; numai doar.ca o 
gogoriţă, sperietoare lansată opiniei pu- 
blice româneşti — care nu cunoaște ni- 
mic clar în legătură cu ea. Legiunea a 
jucat un rol deosebit in politica ţării, 
remarcat prin atitudine clară, hotărită 
şi dedicată, numai intereselor națiunii 
şi ţării. 

Cind domnul Iliescu, în timpul eve- 
nimentelor din 13—15 iunie 1990 a po- 
menit de legionari, un ziar ca „Adevă- 
rul“ a scris că a văzut defilind cohorte 
de legionari cu flamuri verzi, uimind 
lumea românească perplexă. 

Ceea ce s-a putut relansa, reînviind 
o organizaţie supusă suferințelor şi tra- 
gismului preţ, de o jumătate de veac, 
nu are decit un singur sens: mascarea 
activităţii şi prezenței comuniştilor în 
România democratică de azi, comunişti 
care subminează viaţa socio-politică şi 
economică a ţării, e 

Interesant de reţinut fenomenul apa- 
riției legionarilor, pomeniţi că orice o- 


tru cei ce vor să afle, legionarii au ve- 
nit la cîrma statului pe 14 septembrie 
1940, odată cu declararea României ca 
Stat Naţional-Legionar. 

Noi, cei care am trecut prin inchiso- 
rile de teroare stalinistă, luptind pentru 
îndepărtarea comunismului din mijlo- 
cul naţiunii române, pentru reînvierea 
tradiţiilor strămoşeşti şi creştineşti, pri- 
cepem sensul manevrelor utilizate de 
cei aflaţi la putere. 

Înţelegem dorinţa tendenţioasă a u- 
nora, ce vor să mascheze activitatea 
subversivă a comuniştilor,  uneltitori 
din umbră împotriva idealurilor revo- 
luţiei din decembrie 1989, 

Semnele subminării sînt clare, expu- 
se în cîteva exemple tipice : a) Inexis- 
tența aşa zișilor teroriști ce au curmat 
viaţa atitor tineri în revoluţie ; b) Pro- 
cesul intentat  nomenclaturiştilor din 
C.P.-ex, trataţi în detenţie ca într-o ca- 
să de odihnă, eliberaţi cu concedii scur- 
te la cerere, internaţi în spitale sub 


pretextul diferitelor boli, condițiuni de 
viață optimă etc, ; iâr în final cu con- 
damnări de la 1—3 ani numai de ochii 
lumii. Acelaşi sistem se aplică şi pro- 
cesului de la Timișoara, mutat la Bu- 
cureşti, reluat de citeva zile. în care 
prima intervenție a procurorului, spre 
stupoarea întregii ţări, a cerut schim- 
barea încadrării juridice a acuzaților 
şi eliberarea multora din ei ca nevino- 
vaţi ; c) Apoi evenimentele de la Tirgu 
Mureş şi Piaţa Universităţii din Bucu- 
reşti din anul 1990, rămase neclarificat 
enigmatice ; d) Evenimentele neclare 
începute pe 24—25 sept. s-ar putea în- 
cadra într-un posibil scenariu de puci 
comunist. 

A devenit străveziu jocul schimbări- 
lor la faţă. Dar opinia publică româ- 
nească nu poate fi indusă în eroare 
mult timp, cu acest joc, mascînd pe cei 
ce activează conform intereselor. ce au 
slujit doctrinei comuniste timp de pes- 
te 70 de ani, distrugind sufletele na- 
țiunilor şi bunăstării atitor ţări. 


Dr. NIC. C. DUMITRIU 
A.F.D.P. Filiala Constanţa 


7 


[] 


na ma 


BRA: «Ul PRR 


TIE (VĂ 


N cat îi sei 


A 3 


te Aaa A Ad perete a dt 


a 
5 up 59 


îi 


pă d 


Sana 
N la atu SV 


NEI sn, NDAGA EN A ATA 0 28 A al a Aaa ap 
“| | 


a 


29 


că 


GAZETA DE VEST — PAGINA A 4-A * 


e EUROPA IMPERIALĂ 


„uita, la promenadă călare 


Rusiei. 


LOR, PETRU CEL 
LA MAREA BALTICĂ 
LE-A ÎNDEPLINIT, 
PRAVOSLAVNICI 

| JICULUI RUS. 


DP pr 
gs” 


DE LA SAINT 
PETERSBURG LA 
PETROGRAD 


Două dorințe a avut țarul tuturor 
rușilor, Petru cel Mare; să deschidă o 
3 fereastră la Marea Baltică şi o alta la 

Marea Neagră. Şi le-a îndeplinit, in- 

fringînd cerbicia boierilor pravoslav- 
“nici şi înlăturind neincrederea mujicu- 
“lui rus. Aşadar, la 1703, la frontierele 
- nordice ale imperiului, Petru fondează 

un oraș care-i va purta numele, de fapt 
numele sfintului său patronimic: Saint 
" Petersburg. Un nume jumătate franţu- 
_zese — jumătate nemţese. Se va păstra 
așa pină la 1914 cînd odată izbucnit 
primul război mondial, capitala țarilor 
4 ruși va renunţa la sufixul burg — de 
4 & origine germană — și va deveni Petro- 
grad. Un oraş al burgheziei ruse, al 
administraţiei dar şi unul-al foburgu- 
3 “rilor. industriale populate de un prole- 
* tariat sosit de la sate: o masă de oa- 
ai meni într-o. permanentă mişcare şi ca- 

- ra va permite declanşarea revoluției. 


„MARSEILLEZA“ ÎN 
LOCUL - 
„INFERN AȚIONALEI“ 

La inceputul anului 1917 erâu puţini 


bolșevici în - Rusia: 23 de mii dintre 
care 150 erau angajați ai marilor uzi- 


O 


3 _ INCREDIBILUL VAL DE ASASINATE 


— Capitolul 4 — 


DOUĂ DORINȚE A AVUT ȚARUL TUTUROR 


— roman aproape psihologic — 


Valul de asasinate a continuat [uribund. Sasii după sosii 


hrăneau pămintul precum stulul din Deltă presa democratică. 


Ecaterina cea Mare, țarina tuturor Rușiilor, in costum de gală cu 
Ș pe malurile Nevei în faţa Saint Petersbur- 
gului. Această gravură de propagandă era 


destinată să exalte puterea 


RUŞI- 


MARE : SĂ DESCHIDĂ O FEREASTRĂ 
ȘI O ALTA LA MAREA NEAGRĂ. ŞI 
ÎNFRINGÎND CERBICIA BOIERILOR 
ÎNLĂTURIND. NEÎNCREDEREA  MU- 


ÎN > PEFERSBURG— 
„VENEȚIA NORDULUI 


— orașul cu trei nume — 


4 


nă de armament „Putilov“ dih Petro- 
grad. Revoluţia bolșevică izbucnește şi 
se întinde apoi în întreg imperiul. ' Dar. 
aceasta debutează cu clare caractere 
pro-occidentale : se dorea continuarea 
războiului alături de Aliați şi âccelera- 
rea procesului de democratizare de tip 
european. 

Cind Lenin ajunge la Petrograd, la 3 
aprilie 1917, este întimpinat de sunete- 
le „Marseillezei“, nicidecum cu „In- 
lernaţionala“ : guvernul provizoriu a 
adoptat imnul marii revoluţii burgheze 
din Franţa ! Chiar Lenin proclama că, 
de fapt, apărarea patriei înseamnă apă- 
rarea unor eapitalişti atacați de al- 
[io ee 

La 7? noiembrie 1917, situaţia era 
nsă sensibil diferiță : economia se pră- 
bușea, armata rusă nu mai era în mă- 
sură să lupte, ţara se scufunda în haos 
și era vizibil vidul de putere. Bolşe- 
vicii devin ceva “mai numeroși şi vor 
reuşi să ciștige pur și simplu pentru că 
nimeni nu le mai opunea 0 rezistență 
eficientă ! Cucerirea Palatului de Iarnă 
din Petrograd nu are de aceea nimic 
spectaculos. Grupuri de comunişti înar- 
maţi intră în Palat ajutaţi de întune- 
ricul nopţii. Itră pe furiș aşa încît fo- 
tografiile care-i prezintă asaltind băr- 
băteşte Palatul constituie unul dintre 
cele “mai grosolane falsuri ale istoriei. 
Fotografiile care au făcut înconjurul 
lumii au fost luate, de fapt, în 1920 cu 
ocazia unei reprezentații teatrale „de 
masă“, la care au participat 8000 de 


In 1949, Republica Democrată 
Germană, stat artificial creat în 
urma pătrunderii Armatei Roșii SD 
Europa Centrală, a proclamat uri 
lateral Berlinul drept capitală. În 
anul 1961 începe construcţia Zidu- 
lui : cele două părți. ale Berlinului 
cunose o dezvoltare separată: Vine 
noaptea nebună din 9 noiembrie 
1989 și zidul cade așa cum va cădea 
regimul comunist est german, deși 
cu puţin timp înainte „conducătorii 
comuniști germani primiseră binecu- 
vîntarea lui Gorby, E drept, Honec- 
ker a considerat — după pierderea 
puterii — că sărutul șefului sovietic 
a însemnat, pentru el cel puţin, să- 
rutul lui Iuda ,., esa 

Istoria Berlinului, al cărui simbol 
este un puternic urs brun, are o 
existență ce se face remârcată - cu 
adevărat în Evul Mediu. Atestat do- 
cumentar la 1307, şansa începe să-i 
suridă din momentul în care, intr-o 
Germanie fărimițată, ajunge  capi- 
tala ducatului de Brandenburg. În 
anul 1701 devine capitala regatului 
Prusiei, Orașul profită din plin de 
războaiele religioase din Franța ve- 
cină, lovită de morbul unui catoli- 
cism exacerbat: mii şi mii de hu- 
ghenoţi — vrotestanţii francezi - — 
își găsesc adăpost în Prusia ca ur- 
mare Edictului de la Nantes (1685), 
măsura prin care meseriaşi și negu-- 
țători pricepuţi, din motive reli- 
gioase, sînt vînaţi în propria lor ţară. 

În timpul regelui Frederic cel 
Mare — ale cărui oseminte au fost 
latul Sans-Soucie din Potsdam  —" 
"Berlinul nu depășește 100 000 de lo- 
cuitori. O dată cu industrializarea 
Prusiei, populaţia capitalei crește: 
200 000 de locuitori în 1823, ca -sâ 
ajungă la începutul primului” război 
mondial la 3,7,milioane. 

Sfirşitul războiului din 1914—1918, 
căderea Imperiului German, inaugu- 
rează în istoria capitâlei germane o 
perioadă agitată. Revoluţia sparta- 
kiştilor comunişti este înecată în 
sînge de prima Republică germană. 
Parlâmentul îşi stabileşte sediul la 
Weimar. Aceasta nu va răpi însă ni- 
mie din strălucirea Berlinului : pe 
rioada interbelică, anii douăzeci-trei= 
zeci, mai ales, se . caracterizează 
printr-o efervescenţă intelectuală ne= 
maiîntilnită, poate, în nici o altă ca- 
pitală europeană din acea vreme. 
Este pelioada de aur a orașului. O 
etapă brusc întreruptă de ascensiu- 
nea naziștilor şi de preluarea puterii 


soldați şi 500 de muzicieni dirijaţi 
regizorul Nicolai livreinov, 

La 7? noiembrie 1917, Gărzile roşii e- 
rau puţin numeroase și slab înarmate. 
Șeful lor de atunci, Nikolai Podvoiski, 
o şi spune în memoriile sale. Ba chiar 


de 


ziaristul John Reed (autorul lucrării 
probolsevice „Zece zile care au zeuduit 
lumea“), relatează că in seara „cuceri- 
rii” Palatului țarilor din Petrograd s-a 
dus la cinematograf pentru a vedea un 
film  italiân „de draooste, intrigă. și 
sînge“... 


LENINGRAD : 1 000 000 
DE MORTI 


Istoria. Petrogradului merge înainte. 
De fapt, strălucirea de capitală îi este 
luată, amenințată de trupele germane 
în martie 1918, Lenin, atotputernic a- 
cum, hotărăşte strămutarea capitalei 
acolo unde ea se aflase înainte ca Saint 
Petersburgul să înceapă a exista: la 
Moscova, După moartea lui Lenin. la 
numaăi citeva zile, fosta capitală își 
schimbă incă o dată numele: devine 
Leningrad, graţie unui regim care avea 
mania bolnăvicioasă” de - a-și sacraliza 
sefii... s 

Între decembrie''1941 și ianuarie 1944, 
Leningradul a cunoscut cea mal mare 

„tragedie din istoria sa. Armata de alită 
a lui Adolt Titlerta' luat 'cti atalt ora-: 
sul, Din cele trei milioane de locuitori 


orașul ursului brun 


“si moral printr-un pod aerian, 


reaşezate recent în cripta de la pa- - 


de către Hitler. Nebunia de conchis- 
tador a lui Adolf îi va aduce pină 
la urmă pe ruși în pas de defilare 
pe Unter den Linden „Dar Berlinul 
nu putea oferi învingătorilor aliaţi 
decit o grămadă de ruine. Ameri- 
canii, francezii, englezii şi sovieticii 
şi-o împart şi pe aceasta Oraşul va 
fi divizat; sectorul sovietic la Est și 
cele trei sectoare occidentale la Vest 
— o enclavă în zonă de ocupaţie so- 
vietică. Blocada impusă de ruşi Ber- 
linului Occidental in anul 1948 va 
marca începutul războiului rece în 
Europa. Timp de un an, oraşul (sec- 
torul vestic) va fi susținut material 
Mai 
tirziu, şoselele care vor lega terito- 
riul vest-berlinez de RFG vor aduce 
venituri importante în valută forte 
guvernanţilor- comunişti “ai  RDG- 
ului. Urmează, derulind rapid eve- 
nimentele — ușa cum am spus-o deja, 
ridicarea zidului la 1961, cea de-a 
750 aniversare a vrașului la 1987, 
prăbuşirea zidului în 1989 şi, în fina), 
alegerea Berlinului, într-o seară de 
şoi, la 20 iunie 1991, drept capitală 
a Germaniei unificate. 

Aşadar, după douăsprezece 'ore de 
dezbateri fără oprire, deputaţii ger- 
mani hotărăsc, cu 337 de voturi pen- 
tru şi 320 împotrivă, mutarea capi- 
talei fostei RFG de la Bonn la Ber- 
lin. De fapt, numai prima cameră, 
Bundestag-ul se instalează în clădi- 
rile Reichstagului. Şi asta se va 


(Continuare în pagina 6) 


Se presupune că peste un milion şi-au 
pierdut viața : apa infestată, foametea, 
lipsa medicamentelor, frigul — în două 
dintre ierni temperatura a trecut de 
40 de grade Celsius sub zero. ui Hit- 
ler, se pare că t-a fost totuşi teamă să 
intre în Leningrad. Bătălia pe străzile 
orașului, populația acestuia, împietrită 
în durerea atîtor suferinţe, ar fi prici- 
nuit pierderi uriaşe armatei germane. 
Amintirea pierderilor Wehmarchtului 
pe străzile Varşoviei era încă vie în 
mintea Fiihrerului. 


GLASNOST : SAINT 
PETERSBURG DIN NOU 


Perestroika şi glasnostul ultimilor sa= 
se ani au însemnat ceva şi pentru Le- 
ningrad. Dacă nu belşug şi prosperitate 
economică, cel puţin o satisfacție mo- 
rală. Ca un copil de prinţ regăsit. du- 
pă anii de trai în jungla comunistă: 0- 4 
rașul şi-a redobindit numele pe zare 
generaţiile mai tinere nu l-au pronun- 
fat decit în şoaptă: Saint Petersburg. 
Revenind la vechiul nume, locuitorii 
Veneţiei Nordului au semnălat Oeei- 
dentului disponibilitatea lor spre -cra- 
dinţa în valorile europene. Lucrurile ar 
părea măi mult decit liniştitoare. Dacă 
nu ne-am aminti de cele două ginduri 
politice ale lui Petru cel Mare: domi- 
harea Mării Bâltice şi a Mării Negre ..: 

" Pasină realizată de: 
LUCA MAVRODIN 


POP e i 


sii (data 


se ani ti ale Di 


ap 


Nimic mai străin sufletului 
răsăritean ca politica, parti- 
dele ori, sforăriile de culise. 
Căci toate acestea reprezintă 
pentru el semințe ale vrajbei 
Şi-i  contrazio înclinația sa 
către armonia exterioară şi 
interioară. 

Aproape două milenii, cul- 
tura noastră a fost una pre- 
dominant monahală şi teolo- 
gică. Purta astfel, omeneşte 
vorbind, pecetea libertăţii 
precum şi a unei stricte ierar- 
hii. Căci, în Răsărit, paradoxul 
nu implică o  contrazicere. 
Structura statală urma chipul 
organizării bisericeşti. Aşa, 
precum Hristos Dumnezeu es- 
te Cap al Bisericii, urmindu-r 
Sfinţii _ Apostoli, apoi „norul 
de  Mărturisitori“ şi cetele 
Sfinţilor, tot astfel Țara era 
sub conducerea unui Domn 
atotputernic, ce conlucra cu 
Sfatul 'Ţării în chipul sobor- 
nicităţii apostolice, rînduind 
dregători ori comandanţi ai 
Oştirii creştine, asemeni puz- 
deriei de  Luceferi ai Bise- 
ricii 

Domnul Ţării nu putea fi 
însă un tiran crud, căci avea 
conştiinţa a se afla „uns* al 
lui Dumneztu. Iar odată ie- 
şit de sub legile divine. i s-ar 
fi tăiat partea sa, ca oarecînd 
lui Saul în Israel ori, mai lim- 
pede spus, era îndepărtat, mai 
grabnic sau mai anevoie, ca 
unul ce prin faptele sale s-a 
făcut nevrednic. 

Lucrind în toate ca rob al 
Divinităţii, nu cădea nicicînd 
în deplină orizontalitate, - în 
cele trist lumești, ci exista o 
desăvirşită armonie între ce- 
le din “imanent şi cele din 
transcendent, între grija gos- 
podărească şi înălțarea sufle- 
tului dincolo de aceasta. În- 
tocmai după. modelul Crucii, 
ale cărei brațe, orizontal şi 
vertical, unesc Cerul cu  pă- 
miîntul, ori după pilda lui 
Hristos Cel întrupat Care u- 
neşte. omul cu Dumnezeu  în- 
iza singură Persoană în două 

iri 

Uns al lui Dumnezeu, Dom- 
nul era ascultat ca Dumnezeu. 
Fără însă ca el să conducă sa- 
mavolnic, căci nici Hristos nu 
ne mintuiește împotriva voin- 
ei noastre, ci doar dacă vom 
consimţi a participa la lucra- 
rea Sa. Astfel că, în pricinile 
grele, era cercetat Sfatul Ţă- 
rii. Sfat nealcătuit din  par= 
tide politice aflate în vrăjmă- 
şie, ci din Aristocraţia unită 
într-un sînge 'şi o Credinţă. 
„Dar ei, fiind oameni, nu pu- 
teau greşi? Ba cum să nu poa- 
tă! Aşa că, Voievod, boier, 
dregător, aveau nelipsit un 
sfetnic de taină și medic al 
sufletului ; duhovnicul. Acesta 
reteză trufia ce s-ar fi născut 
ori înclinația spre patimi. Căci 
patima începe ca afirmare a 
libertăţii și sfirseşte ca scla- 
vie în fața nimicului, a ceea 
ce este trecător, Dar nu mai 
poate stăpini peste alţii acela 
ce însuși este sclavul trecăto- 
rului. Doar de ne robim din 
voia noastră Celui  netrecător 
şi atotbun, vom putea călăuzi 
şi Neamul nostru spre Viaţa 
Vesnică. 

Lesne de înţeles că în atari 
condiții nu puteau să apară 
nici ereticii slujitori ai sata- 
mei (precum astăzi la noi), 
nici liber-cugetătorii (liberi de 
Adevăr şi înrobiți minciunii) 
şi nici anarhia (stirnită întot- 
deauna de patimi şi orgoliu), 
De s-ar fi strecurat vreun a- 
semenea element, ar fi nime- 
rit într-o conspirație identică 
cu cea a globulelor albe din 
singe în jurul microbulul ne- 
poltit. Izolarea l-ar fi condam- 


FRATELE USCA 
ŞI GILCEAVA SA CU LUMEA 


PAGINA A 5-A, GAZETA DE VESP 


UN NOU EV MEDIU 


nat la convertire sau moarte 
(prin imposibilitatea  comu- 
nicării) 

Iar dacă totuși atari feno- 
mene ar fi luat oarecare am- 
ploare, cangrenind parte a 
trupului sănătos, atunci, tot 
după modelul omului deplin, 
acea parte se tăia, lepădin- 
du-se, în vreme ce sănătatea 
celorlalte mădulare se salva. 
Ştim cum pedepsea Domnul 
Ştefan pe uneltitorii şi pe vîn- 
zătorii de Vară. Oare să fi 
fost cruzime la un Domn bi- 
necredincios ? Nu e cu putin- 
ță | Ci doar aceea că inima 


sa era mistultă de dragostea. 


pentru Biserica lui Hristos, 
pentru Țară și Neamul  ro- 
mânesc. 4 

Dar pe atunci, fiind încă 
vremuri normale, nu se pome-, 
nea ca Senatul S.U.A. sau 
Congresul nu-știu-de-unde să 
ne eticheteze în fel şi chip .Ci 
ne privea cu respect şi Polo- 
nia papistaşă, și păginătatea, 
ba chiar şi Scaunul Romei! 
ara se afla în desăvirşită 
rînduială, răzeşii nu aveau la 
ce să se răscoale, iar 'Ţările 
române sprijineau şi Siintul 
Munte Athos, şi Ierusalimul, 
şi Sinaiul, şi Rusia pravoslav- 
nică, şi Serbia, şi Bulgaria, şi 
Grecia, ori chiar Geogia sau 
Arabia, cu daruri, cu tipări- 
turi şi cu danii. Eram un „Bi- 
zanţ după Bizanţ“ | 

Că Domnul Ştefan însă ră- 


mine pentru noi modelul cel 

erfect, atita cit poate fi per- 
ect omul muritor, o dovedesc, 
pînă astăzi, necontenitele pe- 
lerinaje din Moldova şi, am 
putea spune, cultul ce i se a-. 
duce Voievodului, mai intens 
chiar ca al oricărui Sfint. 

Privim ca pe o insuflare de 
la Dumnezeu intenţia recentă 
a Sfîntului Sinod al Bisericii 
Ortodoxe Române de a trece 
pe Domnul Ștefan al- Moldo- 
svei în rîndurile Sfinţilor. Şi 
mai știm că aceasta e doar o 
tardivă confirmare omenească 
a ceea ce Hristos de mult a 
săvirşit în Împărăţia Sa. 

Să privim însă încă o dată 
cam cum era alcătuit statul 
în acele vremi binecuvintate, 
Era un Domn, Sfatul Ţării, 
Biserica, Oştirea, oarece  dra- 
gători şi... atit! Diplomaţie, 
doar cît virful de ac. În rest 
„ce-l în  guşă şi-n căpuşă“l 
Răzeșul ori tirgoveţul nu erau 
minaţi a se amesteca în cele 
ce nu-i priveau, după cum 
Vodă nu dădea sfaturi asu- 
pra  însăminţării terenuri- 
lor... 

Va fi fiind democraţia un 
apanaj al epocii moderne ? Se 
poate. Dar istoria modernă es- 
țe un șir nesfirşit al conflicte 
lor între fraţi şi al răsturnării 
valorilor de temelie ale uma- 
nitățil. Și răsăriteanul refuză 
această stare de lucruri | Căci 
el, cum av fi în teorie, în 


practică este „făcător de pa- 
ce“, iară nu semănător al 
vrajbei ... 

„.. Însă omul nostru mai 
este şi neasemuit de răbdător. 
Nu numai românii, ci mai 
toți ortodocşii. Ei nu sunt 
grabnici la revoltă, nu pentru 
că le-ar lipsi vitejia (cine-i 
mai neînfricat ca românul ?), 
ci din teama de a nu tulbura 
bruma de ordine existentă 
pentru a dezlănțui mai mare 
haos. De aceea, reacţionează 
doar în situaţii extreme, cînd 
simte că e în primejdie însăşi 
ființa Neamului său. 

Această particularitate a 
Răsăritului nu o înţeleg vrăj- 
maşii noştri, Chiar generațiile 
mai noi, ateizate în bună 
parte, poartă imprimate gene- 
tic cele două milenii de Or- 
todoxie şi luptă naţională. Să 
ne uităm, chiar, nu la un in- 
diferent oarecare ci la un de- 
monizat ca Ceauşescu:  pină 
şi la el mai ghiceam, schimo- 
nosite, ce-i drept, naţioanlis- 


——— 


mul și principiile moralei or- 
todoxe. Despre cum pot con- 
viețui in același suflet ateis- 
mul satanizat şi Ortodoxia ar 
fi greu să facem o analiză. 
Este o taină privind omul ră- 
săritean, care nu se poate ti- 
căloşi deplin, liind prea adin- 
că incizia nativă. Ateul din 
Apus se desprinde mult mai 
categoric de Catolicism. El a- 
doptă relativ uşor alte sisteme 
morale. Este din altă plă- 
madă 

Dar să vedem cum con- 
viețuiesc, la români, răbdarea 
celor  nelireşti şi exterioare 
lor cu Tradiţia strămoșească. 

Românii vor tolera ideile 
importate, în speţă lupta po- 
litică, fără a se identifica “cu 
ele. Un fel de-a nu se sin 
chisi : „faceţi voi ce ştiţi, eu 
nu mă  bălăcesc in troaca 
voastră !“. Dovadă că privesă 
cu compasiune pe cei trecuţi 
prin prigoane, fără a se simţi 
obligați a îmbrăţișa liberaliş- 
mul sau  naţionâl-ţărănismul, 
de pildă. Tot aşa şi cu comu= 
nismul criminal; a  trecuf, 
cumva pe dedesuptul nostru, 
cu prejudicii minime în plan 
moral. Poate doar cu o extin- 
dere a  mabhalalei, prin stră- 
mutarea oamenilor în medil 
străine lor. Dar asupra strud= 
turii sufleteşti răsăritene  1G 
pot fi operate mutații profun- 
de. Poate doar, devieri trecă- 
toare: Astlel că va fi lesni- 
cioasă readucerea tuturor pe 
făgaș normal. 

Tată, azi, presa minte în za- 
dar și pasiunile politice s-au 
stins ca şi cînd. n-ar fi fost 
Democraţii de toate nuanțele 
sînt siliți a îndura binecunos= 
cuta persiflare a românului şi 
lipsa de receptivitate a aces- 
tuia la orice îndemn demago- 
gic. Erezia,  cosmopolitismul, 
politicul sînt biruite prin ne= 
încredere şi neparticipare. 
„Poţi lua de pe mine lefuri 
grase, dar nu-ţi dau suflețul 
meu și încuviințarea mea! Af 
de ales între iluzia conduca- 
rii unită cu disprețul unul 
Neam şi o retragere discretă 
și onorantă |“. 

Duhovnicia practicată ne- 
curmat a făcut ca, la noi, sin= 
gură pilda vie să aibă preț. 
Vorbele nu pot impresionă un 
neam inventiv şi nu tocmai 
taciturn. Apoi, la vremi de 
cumpănă, răzeșul şi tîrgovețul 
își știau familia şi avutul o- 
crotite de Oştire. Şi această 
încredere s-a transmis prin 
generaţii. Aşa că, încet dar 
irevocabil, nădejdea românu- 
lui se întoarce iarăși către Ar- 
mată, așa cum mai este as- 
tăzi ea, şi către Biserică, cu 
toate rănile ce Je-a căpătat. 
Mai cu. seamă că, afectiv, mat 
lesne ne € a ne lega de cel 
aflat în suferință decit de ace- 
la prea sigur de sine, 


Dovedindu-se astfel mai în- 
țelept decît majoritatea  căr- 
turarilor săi, Neamul  româ- 
nesc se îndreaptă, plin de 
strălucire — discretă dar pro- 
fundă —, către un nou Ev 
Mediu! - 


— Capitolul 5 — 
INCREDIBILUL VAL DE ASASINATE 
— roman eproape psihologic — 


Dar mereu erau sortiți a constata : „Tii, drăcia 
dracului, altă dublură !“. Unul dintre ei a replicat : 
„Aştia nu mai sînt dubluri, doamne, sînt multi- 


pluri !*,,, 


an mă 


GAZETA DE VEST, PAGINA A 6-A 


BERLIN... 


(urmare din pag. 4) 


petrece pe parcursul următorilor 
patru ani | Bundesratul — cea de-a 
doua cameră a Parlamentului ger- 
man, cuprinzind reprezentanţii celor 
şaisprezece State federale — va ră- 
mine la Bonn. Prin urmare, la ora 
22,17, joi 20 iunie 1991, destinul ce- 
lor două orașe se contopeşte. Berli- 
nul, „un oraș cu o istorie tot atit de 
complexă ca şi cea a Germaniei 
întregi”, după cum spunea unul 
dintre cei mai fideli susținători ai 
noii capitale unificate — ministrul 
de interne Wolfgang  Schaube — 
devine simbolul Germaniei viitoare. 
Iată de ce Helmuth Kohl, cancela- 
rul unificării, declara imediat după 
votul din Parlament : „Am votat pen- 
tru Berlin, punctul fierbinte al Ger- 
manici divizate şi al aspiraţiei pen- 
tru unitate. Fără Berlin, unitatea 
Germaniei n-ar fi fost posibilă.“ Sau, 
cum spunea acelaşi ministru de in- 
terne, Wolfgang Schaube : „Berlinul 
a fost întotdeauna simbolul unităţii, 
al democrației şi al statului de 
drepti“, 

Revenind în Berlinul capitală, 
germanii au sentimentul unui retur 
în istorie, o întoarcere în întreaga 
dor istorie, cu toate  grandorile şi 
crimele sale. Lecţii din trecutul îs- 
toriei Berlinului, date pentru viito- 
rul Germaniei unificate... 


= 
SL i ia e a ae N a 


Patimile după 
= PETRE 


(urmare din pag. 1) 


ş blice), noi-0 ţinem pe-a noas- 
. tră; 
[ E clar că nu numai o ma- 
= turitate politică ne lipsește 
i pentru a deveni democrați de 
: tip occidental. Lipseşte occi- 
a dentalui din fiecare. 
Ş Noi sintem altceva şi Occi- 
=] “ dentul va trebui să înțeleagă 
- aceasta. Pentru că numai Aici 
: şi numai Nouă ne zimbește 
tovarășul Iliescu, Consensul, 
Legitimitatea. — Nu se poate 
măi dragă să” dau înapoi, se 
ofuschează electoratul!  Pen- 
tru că numai pe noi ne sfă- 
tuiește ce. şi cum cu economia 
sau ieconomia tovarășul  Bîr- 
lădeanu care tocmai a declarat 
= poporului că n-are nimic nici 
= de pierdut, nici. de cîştigat fă- 
= cin” politică. Adică domnia sa 
ne conduce de plictiseală, ea 
să-şi mai treacă bătrineţile 
(lihiisu”). 

Mai sus numiții nu reprezin- 
tă insă expresii a specificită- 
ţii românescului. Ci aceşti co- 
munişti în fruntea Statului Ro- 
inân sint sarea pe rana ce chiar 
si au făcut-o neamului. acesta. 

N-aş» vrea să dorm somnul 
- lor. î E: Pâna 


ADEVĂRUL DESPRE 
ECHIPA MORŢII 


Inainte de a cunoaște exact ce formă de luptă a mişcă- 
rii legionare purta denumirea »echipa morţii”, auzeam ven- 
tilindu-se insidios că ea eticheta grupuri dintre membrii ei, 
destinate să suprime la ordin adversarii incomozi. Așadar, 
potrivit reputației care li se crea, gîndeam că era vorba de 
o specie de „ucigași fără simbrie“, cu convingeri absolute şi 
în conflict acut cu morala creştină. Geniul calomniei născo- 
cise astfel, şi la noi, tipul fanaticului în cea mai funestă ra- 
mură a patologiei politice: crima oarbă pentru triumiul 
unei îndoelnice idei. Nu mai puţin ca atiţia alţii, căzusem şi 
eu victima acestei fabulaţii detestabile. Tirziu, într-o întim- 
plare, aveam să aflu adevărul 108 

In 1933, la inceputul lunii mai, un grup de cincisprezece 
legionari, îmbarcaţi într-o camionetă botezată „Căprioara'”, 
porneau să împărtășească lumii româneşti crezul lor, într-un 
îndrăzneţ periplu prin Oltenia şi Ardeal. Dar cum ei, cit şi 
legile ţării erau consecvent călcate în picioare de poliţie şi 
jandarmerie, — nedispuse să le respecte legionarilor dreptul 
de propagandă, — se vedeau puşi înaintea alternativei ori 
renunță să-şi manifeste convingerile, ori “continuă neabă- 
tuţi, dar cu riscul vieții. Identificaţi ca linie militantă care 
făcea parte din tradiţia legiunii, cei cincisprezece resping 
ideea capitulării. 

Au plecat la drum cu trei mii de lei pentru benzină, 
pentru restul nevoilor, — mila lui Dumnezeu. Jandarmeria 
şi poliţia nu se desmi le barează trecerea la Tirgu Jiu, 
Murnu Severin, Bozovici. Înfruntind revolverele poliţiştilor 
întinse spre ei, legionarii fac zid în faţa roţilor maşinii. Ba- 
rajul poliţiştilor se repetă la Oraviţa, de astă dată, cu mi- 
tralie re la intrarea în oraş. Arestaţi abuziv şi înghesuiți în 
beciul Tribunalului, procurorul îi eliberează, negăsindu-le 
nici o vină. Vinovăţia lor era că mergeau În desăvirşită or- 
dine şi evocau în cîntece virtuțile şi drama neamului. Ajun- 
gînd la Reşiţa, unde legiunea organizase în cadrul legii o în- 
trunire electorală, sînt întîmpinaţi de o concentrare masivă 
de trupe, ca şi cînd oraşul s-ar fi aflat în centrul unei zone 
de război şi aştepta atacul armatei duşmane. Înţelegind că 
guvernul urzise, conform unui procedeu clasic, o provocare, 
legionarii, comprimîndu-și revolta, suspendă întrunirea pro- 
iectată. Îşi continuă ruta prin Banat, Arad, Teiuş, Alba 
Iulia dar sint, rînd pe rînd, bătuţi, schingiuiţi. întemnițați, 
judecaţi şi, în cele din urmă, eliberaţi, constatindu-se sama- 

Volnicia măsurilor represive luate împotriva -lor, căci nu fă- 
ceau altceva decît să-şi exercite, ca membri ai unui partid 
politic Tecunoscut legal, dreptul de-a aduce direct la cunoş- 
tinţa ţării, ce fac şi ce năzuiesc pentru propăşirea ei. Tra- 
tamentul pe care autorităţile guvernamentale îl aplicau 
mişcării legionare mobiliza împotriva ei un întreg arsenal de 


ica abuzuri, ignominii şi violențe. Nu numai rezistența 
ee i. int mentul demnităţii umane le era pus ni 
grea încercare. Această campanie de persecuție care con- 
cura cu bestialitatea, susţinută pe parcursul a mai bine de 
zece ani, aşadar încă de pe timpul revendicărilor studen- 
țești din 1922, a fost patul ge:ainativ a ceea ce s-a numiţ 
norții”. >. î 
dC app se ştie că această formă de luptă s-a circum- 
scris la momentul mai 1933, a constituit O singură echipă și 
n-a proliferat o altă formaţie similară. Defăimătorii de ru- 
țină ai legiunii, au denaturat insă, geneza şi sensul aceste] 
echipe încă de la începutul apariţiei dar și mai tirziu. Poate 
o înclinaţie maladivă ori, mai sigur, un adevărat instinot 
al mistilicării i-a făcut să vadă peste tot şi oricind în exis- 
tența legiunii, numai echipe ale morţii. Deşi singura echipă 
care purta de drept pomenitul supranume, exprima . decizia 
unor oameni nevoiţi să-şi expună viața, = dacă numai as= 
ifel puteau să-și afirme crezul politic şi spiritual, — totuşi, 
adversarii lor, inversînd faptul real, stăruiau să acrediteze 
că scopul ei unic era să suprime oponenții legiunii. Pre- 
schimbau o hotărîre spre jertfă, într-o hotărîre spre crimă 
Făceau dintr-un gest adoptat în cadrul unor aunmite împre- 
jurări, o instituţie înscrisă definitiv „în corpul doctrinar. 
Intreţinută de un aparat publicitar lipsit de scrupule dar nu 
şi de fonduri, şi încurajată de faptul că . legiunea nu are 
dreptul la cuvint de o juonătaje de secol, această calomnie 
- înă de curind. 
s-a perpetuat p Para 
P. $. Pe placa memorială dinspre latura de nord a clă- 
dirii Dalles, se consemnează că tinerii „ucişi pe locul din 
faţa ei în ziua de 21 decembrie 1989, primiseră moartea că- 
zuţi în genunchi și rugindu-se. La fel şi tinerii din -echipa 
morţii“, pe cînd jandarmii îşi îndreptaseră pușştile spre ei, 
se pregăteau de moarte căzuţi în ghenunchi şi rugindu-se 
lui Dumnezeu. Tulburător de semnificativă această identi- 
tate de atitudine asumată înaintea clipei supreme, de două 
generaţii. care, în pofida celor cincizeci de ani aşternuţi în- 
tre ele, au fost simbolic legate una de alta, printr-un ace- 
laşi gest, într-un același moment, crucial pentru amîndouă ! 


a 
INCREDIBILUL VAL DE ASASINATE 
— roman aproape psihologic — 
— Capitolul 6 — 
Cel mai mult i-a întăritat o mare manifestaţie 
a sosiilor, care cintau entuziasmate: „Nici dragă 


moartea pentru Prototip !“. 


DEASUPRA OMULUI... 


(urmare din pag. 3) "PR 
scrisă sau spusă, a fost rostit Cuvin- 
tul, Cuvintul Atotputernicului, Cu- 
vintul ce-şi are temelie în, Scriptu- 
ră (n.b., nişte oameni pot spune 
doar, ei nu pot rosti altfel decît în 
deșert, nu pot zidi decît pe nisip). 
Iată cum aici se iveşte o categorie 
nouă : cea  Divină care, axiologie 
vorbind, stă deasupra umanului, îl 
stăpiîneşte, îi deschide căi, îl pedep- 
seşte, îl iartă ... - 

Astfel că se cuvin a fi precizaţe 

” următoarele : democraţia — ca me- 
canism interuman — își merită un 
loc important în structura politică a 
oricărei societăţi, dar ea nu are voie 
(din nici un punct de vedere) să se 
disocieze ori, mai grav, să stea de-a 
curmezişul poruncilor cerești; demo- 
crația, precum toate cele cite sînt, 
trebuie să se supună firii, iar firea 
Dumnezeu a creat-o. 

2. „Se socotește că armonia socia- 
lă şi progresul funcționează mai bine 
dacă cei puţini — din punct de ve- 
dere etnic, politic, religios, ca înzes- 
trare naturală — nu sînt lăsați la 
cheremul celor mulți“. 

Avem aici un. autentio eşantion, 
am putea spune, al clișeul „omul 
este valoarea supremă a tuturor lu- 
crurilor“.  Clișeu parţial adevărat, 
parţial fals şi nociv în totalitate. 
Dintru început trebuie să lămurim 
chestiunea cum că Dumnezeu e Cel 
ce Este. Desigur, o valoare supremă 
există și aceasta în Atotputernic să- 
lăsluieşte. Apoi, a zis Dumnezeu ; „Să 
facem om, după chipul nostru şi du- 
pă asemănarea noastră, care să aibă 
stăpinire peste peştii mării şi peste 
păsările cerului şi peste dobitoace 
și peste tot pămintul şi peste toate 
jivinele care se tirăso pe. pămînt“. 
(Pacerea 1, 26). Iată deci partea de 
fals şi pârtea de adevăr a elișeului 
sus amintit Să vedem acum totali- 
latea sa nocivă ;. 

Rob a! lui Dumnezeu fiind, omul 
a primit de la EI nişte porunci. Mai 
mult decit atit. Însuşi Fiul Său lisus 
a prins a [i zămislit ca om pentru a 
propovădui, a miîntui şi a pune te- 
melie Bisericii, Toate acestea au la 
bază un sistem normativ foarte 
cis. Prin ele, Puterea Divină dei 

„tează cu limpezime şi fără. echivoe 


întregul edificiu al dreptului creştin. 
Poate oare ființa vreo „armonie 
socială“ mai perfectă decit aceasta? 
Ne putem închipui oare că înainte de 
apariția conceptelor de „progres“ 
sau „democraţie“ în sînul lumii 
creştine, injustiția unora față de 
alţii (mai puţini ori mai slabi) nu 
se penaliza prin dogmă? Am fi 
oare capabili să ne iniaginăm că în- 
vățătura Mintuitorului „lăsa pe cei 
puţini la cheremul celor mulţi“ ? Să 
facem bine şi să nu uităm că Hris- 
tos a adus pe pămînt toleranța, mi- 
la, îngăduinţa şi iubirea aproapelui: 
Eticul și moralul sînt de esenţă Di- 
vină. Ele se manifestă mai mult sau 
mai puţin în structura umană. Iar 
de vreme ce această imperfectă 
structură devine „supremă valoare“ 
nu facem altceva decit'a pune sub 
semnul arbitrariului însuşi eticul şi 
moralul. Atunci, în acest nefericit 
caz, am putea vorbi despre cine stă 
la cheremul cuiva, despre intole- 
ranță, ură și alte patimi omeneşti. 

3. Mai departe mergind: „Există 
însă unele date constante, cum ar 
fi sexul, naționalitatea şi religia, 
Exacerbîndu-le importanța și mai 
ales reducînd soarta şi valoarea o- 
mului la ele, apare fundamentalis- 


mul, adică extremismul dogmatic, 
intolerant, fanatic, aşa cum se în- 
tilneşte el în unele ţări islamice, ca 
Libia, Irakul, Iranul. . 


Aţi spus perfect: „Există unele 
date... Exact, aceste date există, 
nu depind nici de mine, nici de Dvs., 
nici de nimeni. Numai de Cel de 
Sus. Cine le exagerează importanţa 
pătimeşte şi, în definitiv, păcătuieş- 
te. Căci a îi fundamentalist e un pă- 
cat. Cum bine lăsaţi să se înţelea- 
gă, aceste date au o importanţă. Mă- 
sura pe care trebuie să o acordăm 
acestei importanţe stă de asemenea 
în Scripturi. A o exacerba  repre- 


zintă un păcat la fel de mare cu ao 
minimaliza. În primul caz se ajunge 
la intoleranţă, fanatism şi extre- 
mism, la  întunecarea spirituală a 
popoarelor. În cel de-al doilea caz, 
riscăm indolenţa, libertinismul vul- 
gar și pierzania prin disoluţie a în- 
săşi fiinţei neamului  Numal ur- 
mînd dogma Cărţilor Sfinte şi neabă- 
tindu-ne de la ea nici în sus, nici îni 
jos, putem păstra o linie decentă şi 
luminoasă- a destinului, sau a sorții, 


cum îi spuneţi Dys. „Soartă şi va- 
loare a omului“ care, creată fiind, 
este implicit redusă de Dumnezeu la 
măsura cuvenită. Nu noi sîntem 
chemaţi să construim concepte ce 
ne depăşesc condiţia. 

4, m... în tinăra, frageda noastră 
democraţie s-au ivit muzurașii verzi 
ai fundamentalismului“. Sincer” să 
fiu, figura de stil este delicioasă. 
Dedesuptul ei trebuie să înţeleg că 
noi, muguraşii aceştia tineri (nici u- 
nul nu am împlinit 30 de ani), am 
ti fundamentalişti. Ei bine stimată 
Doamnă, cu tot respectul pe care îl 
acordăm vîrstei Dvs., vă vom între- 
ba : a crede fără de îndoială în în- 
Vățătura Mintuitorului, a Fiului lui 
Dumnezeu, a face distincția netă, 
valoric vorbind, între toate cărţile 
scrise de oameni şi Cartea scrisă 
prin Cuvint Divin, a hu ne lăsa bui- 
măciţi de îndoieli deşarte, a ne ur- 
ma Dumnezeul sufletului. şi al nea- 
mului, înseamnă oare a fi funda- 
mentalişti  intoleranţi, fanatici şi 
extremiști ? A propovăduit oare Ii- 
sus extremismul şi fundamentalis- 
mul printre oameni ? _Permiteţi-mi 
să mă îndoiesc. 

In plus, precum spuneți, democra- 
ţia noastră e fragedă, tînără, fragi- 


"lă etc. Biserica lui Hristos e teme- 


lie de două milenii şi e însăşi ființa 
existenţială a neamului. românesc, 
în afară de ea nu a putut, ni poate 
şi nici nu va putea. ființa vreodată 
neamul nostru, cu sau fără tînără, 
fragedă, fragilă etc. democraţie. Bi- 
serica e valoarea definitorie a ro- 
mânismului în istorie și în lume, 
deasupra tuturor  -celorialte valori 
duse şi aduse de Stelile:, stă 
mele și nile - d-lui. Usca 
PE eroice grăiţi, Doamnă. 
-Nu sînteţi singura şi nici printre 
puţini. Uneori; m-aș număra şi eu 
cu bucurie alături de Dvs. Dar fra- 
tele Usca e şi el un om ca toți cei- 
lalți. Pe deasupra, cu voia lui Dum- 
nezeu, nu va trece mult timp pînă 
cînd fratele Usca să devină părinte- 
“le Usca. Părinte ortodox. Iar prin 
această prismă privite lucrurile, gil-_ 
ceava sa cu lumea este, pe undeva, 
justificată. Ori credeţi oare să lu- 
mea, societatea, ţărişoara, biata de 
ea, în care cu toţii ne osterim a trăi, 
ar face  delectarea vreunui tînăr 
părinte ortodox? 


Virgil MATEIAŞ 


EXISTENŢA 
TRAGICĂ 


Mă gindesc să las citeva rînduri fu- 
gare privind sensul metafizic al preo- 
cupărilor, lucrătorilor, şi suferinţei ge- 
neraţiei mele din 1922 pînă azi, cind 
scriu cu aceiași grabă, fără a îi revă- 
zut ce am mai scris. 

Terte-mi-se repetările şi greșelile. 

Generaţia care ne-a precedat a pur- 
tat primul război mondial şi, la 1 De- 
cembrie 1918 a înfăptuit Unirea cea 
mare la Alba Iulia. 

Idealul de veacuri al românilor a 
fost atunci îndeplinit. Mai rămineau, 
însă, insule care nu au putut fi integra- 
te Patriei. Ele sunt în așteptarea altui 
moment binecuvîntat ai istoriei. 
„Generației noastre îi revenea conso- 
lidarii tinărului, stat românesc. 

Nu era vorba numai de schimbarea 
unei stări de fapt geogratice, de mo- 
dificări de suprafaţă pe plan politic şi 
administrativ, ci de transformări esen- 
țiale, de profunzime în mentalitatea po- 
litică, socială, economică, spirituală a 
românului, de înfiinţarea unor noi o- 
rînduiri care să corespundă necesităţi- 
lor și aspirațiilor unui popor strîns lao- 
laită şi dornice de o viaţă proprie. 

Era vorba de o nouă orientare în veac, 
de o altă concepţie asupra vieţii şi 
morţii, de respectul tradiţiei de cuce- 
rnicie şi glorie, de realizarea unui alt 
stil de viaţă, de comportare publică şi 
privată, necesare supravieţuirii demne 
a unui stat tînăr. 

Generaţia noastră și-a 'scris pe steag, 
ca ideal, împlinirea acestor postulate şi 


virtuţi. 


Bucuria, euforia generală a făcut ţara 
şi conducătorii ei să întirzie la „ban- 
chetul unirii“. 

Statul avea nevoie de prezența  ac- 
tivă a celor care l-au înfiinţat, de au- 
toritatea lor omogenă şi onestă, de o 
înţelegere superioară a cerințelor vre- 
mii. dar deosebirile de vederi, de inte- 
rese, de mentalitate deficitară de îm- 
bogățire rapidă, de carierism, zestre ne- 
fastă a dominațiilor străine otomană şi 
feudală — i-a împiedicat a realiza u- 
nitatea, sudura spirituală şi morală a 
poporului. S-au ivit curînd disensiuni 
şi animozităţi între „regăţeni* şi „ar- 
deleni“, cu tenţințe centrifugale. 

Tara era împărțită în partide antago- 
niste, care allerau la guvernare şi se 
acau reciproc de abuzuri şi corupție. 

Nn am avut norocul unui factor în- 
țelept de stabilitate monarhică, pe dea- 
supra. partidelor, care să asigure şi să 
supravegheze moralitatea publică, ci 
dimpotrivă ne-a păscut blestemul unui 
rege dement şi asasin, care şi-a făcut o 
dogmă din „divide et impera“, din des- 
trăbălare şi jaf. Mă refer la Carol II. 

Acesta era clmatul politic şi moral 
care ducea ţara la anarhie și catastrofă. 

Studenţimea a sesizat primejdia vii- 
torului. său şi al Patriei, tinără ca şi 
ea . 
S-a ridicat la 10 decembrie 1922, a 
vorbit, a scris, a ieşit în stradă, a pro- 
testat conta corupţiei, abuzurilor,  in- 
competenţei, a favoritismului, a goanei 
după îmbogăţire din avutul public, a 
trădării destinului. național, a mentali- 
tățţii bolnave a guvernaţilor și partide- 
lor politice, a destrăbălării regale a 
propriei sale mizerii fizice, intelectuale 
şi morale şi a compromiterii viitorului 
său, a desagregării spirituale a naţiunii, 
a haosului care pîndeşte la orizont. 

Protestele ei au deslănţui! ura tutu- 
rora și organizaţia sa „Generaţia de la 
22“ a fost desființată. 

S-a ridicat din propria cenuşe a cu- 
treierat ţara în lung și în lat, chemîn- 
du-i pe taţi la luptă. 

“Țara a ascultat-o şi a urmat-o. 

Spunea că nu se poate remedia si- 
tuaţia cu oamenii vechi, ci trebuie prin 
stăruința și educaţie creiat un om nou, 
care să nu cunoască frica, minciuna, ne- 
âreptatea, trădarea, mișelia, înbuibarea, 
exploatarea. semenului, care să cultive 
adevărul, dreptatea, demnitatea, caraa- 


terul, omenia, iubirea de om şi de ţară 
cu preţul jertfei sale. Era „Legiunea 
Arhanghelul :Mihail“, dizolvată. 

Împreună cu cei care au aderat a în- 
fiinţat o altă organizaţie, spre a putea 
participa la viaţa politică a ţării „Gru- 
parea Corneliu Zelea Codreanu“, dar a 
fost şi aceasta curînd dizolvată. 

După o scurtă tăcere a înfiinţat „Gar- 
da de fier“, desfiinţată şi ea la 10 de- 
cembrie 1933 de Primul Ministru libe- 
ral de atunci Gheorghe Duca. Condu- 


9 PAGINA A 7-A — GAZETA DE VEST e 


necesităţii şi oportunității luptei lor. 
Corneliu Codreanu a fost de la înce- 
put Șeful acestei Mişcări. Împotriva lui 
s-au năpustit toți dușmanii în frunte cu 
regele, care a pus la cale asasinarea lui 
prin mijlocirea lui Mihai Stelescu, pe 
care el îl crescuse și-l făcuse deputat. 
Stelescu și camarila regală pregătiseră 
otrava pe care trebuia să o dea un oare- 
care Cotea. Uneltirea a fost descoperită 
și, ambii au fost iertaţi. Miselia și în- 
famiile au continuat însă, ceiace a de- 
terminat pe Ion Caratanase și echipa 
lui de 10 legionari să-l suprime, ca le- 


gitimă apărare a Șefului Mișcării şi 


prevenire a crimei plănuite. Echipa 


celor 10 s-a numit „Decemviri“ şi au 
fost condamnaţi toţi ca şi „Nicadorii“ la 
munca silnică pe viaţă. 

S-a înființat Partidul „Totul pentru 
Țară“, al cărui Şef politic a fost numit 
Generalul Cantacuzino-Grănicerul, Șef 
spiritual rămînînd Căpitanul. 

La 13 Decembrie a plecat în ajutorul 
Spaniei creştine, care se afla în război 
civil, echipa formată din Ion Mota, Va- 
sile Marin, Gheorghe Clime, Alexandru 
Cantacuzino, Nicolae Totu, Banica Do- 
bre şi preotul Dumitrescu. Echipa a fost 
condusă de Generalul Cantacuzino „şi 
predată Generalului Franco, încredin- 
țată apoi Generalului Moscardo apără- 
torul Alcazarului. 


SE ae E POS RE E ai toa 0 ai pf Ia o e e e 


La 21 martie 1991 am scris un mănunchi de mărturii 
cării şi metodelor folosite în închisorile Ocnele Mari şi Aiud, la 


sesem supus cu însumi. 


Pentru mai tirziu 


asupra reedu- 
care fu- 


Le-am scris pentru că numai singur le-am cunoscut şi suportat în 


toată barbaria lor. Pînă atunci nu | 


vorbit şi nu a scris despre ele. 


Pentru caracterul lor monstruos, 


e spusesem nimănui şi nimeni nu a 


ucigaș şi definitoriu al acestei ju- 


mătăți de veac comunist, sunt dator să le spun, spre luare aminte ur- 


r noștri din neam în neam. 
itiţi-le ! 


M-am gindit azi, intorcindu-mă în îndepărtata-mi tinereţe, că stau 


tot atit de tăinuite, necunoscute, preocupări şi activităţi care au împli- 
nit personalitatea distinctă, singulară a generaţiei noastre după întiiul 


război mondial şi a noastră înşine. 


Am găsit, deci, că am aceiași datorie de a vă spune ce mai ştiu din 
irecutul nostru legendar, spre a fi cunoscute și a zidi. 5 


Atit cît se poate spune azi. 


Aveţi grijă , citiţi şi învăţaţi din ce a gîndit Căpitanul, om trimis de 
Dumnezeu, şi urmașii lui întru credinţă şi luptă. e 

Noi nu am făcut politică, nu pentru că am fi dispreţuit-o ca inu-., 
tilă, am făcut numai educaţie spirituală a omului, pregălindu-l pentru * 
viața publică. Prigoanele sălbatice nu nc-au mai dat răgaz. 

Tată-ne azi, după o viaţă de catacombe, gata să ne adresăm popo- 
rului bintuit de nevoi şi calamități, să ne. asculte şi dacă vrea să ne ur- 


meze. 


în concepţia noastră despre stat şi modul de organizare a societăţii, 


toţi cei cu dragoste de Ţară, de ncamul nostru românesc şi creștin, de 
aici şi de peste mări şi ţări, suntem datori să luptăm, să jerifim pen- 
tru apărarea Patriei, cu același devotament și iubire cu care preotul 


oficiază şi îşi apără biserica. — 
“ără ură şi părtinire. 


XAxK 


Dragii mci, camarazi şi prieteni 
cunoscuţi și necunoscuţi, 


Acest strigăt cinstit şi dureros l-am lăsat lă răspinliile drumurilor 
pentru cunoașterea adevărului, asupra a ceiace a însemnat şi a rămas 
„Legiunea Arhanghelul Mihail“ şi derivatele ei, după atitea desfiinţări. 

Dumnezeu să vă apere și să vă ajule! 


Făgăraş 
16 iulie 1991 


cătorii ei au fost arestaţi. Secretarul ge- 
neral Sterie Ciumeţi a fost împușcat 
pe treptele Sediului iar Corneliu Co- 
dreanu era urmărit spre a [i asasinat 
Profesorul univ. Nae Ionescu a scris în 
ziarul sau „Cuvîntul“ un articol în care 
condamna actul abuziv al Guvernului 
şi conchidea ; „am intrat în domeniul 
imprevizibilului şi deci orice se poate 
întîmpla“. 

La 29 decembrie 1933 Primul Minis- 
tru a fost suprimat de Nicolae Constan- 
tinescu, Doru Belimace, şi Iancu Cera- 
nica, ca pedeapsă şi avertisment. 

S-a făcut proces tuturor  Şefilor le- 
gionari în frunte cu Corneliu Codreanu, 
Ion Mota, Generalul Cantacuzino-Grăni- 
cerul, Nae Ionescu, Ion Banea, Radu 
Gyr şi mulţi alții. Judeca Consiliul de 
război din Bucureşti prezidat de Gene- 
ralul Ignat, Procuror fiind Generalul 
Constantin Petrovicescu, om de o de- 
săvirșită ţinută morală. 

S-au făcut presiuni pentru condam- 
narea tuturor arestaţilor, dar au fost 
condamnați numai cei trei; — Nicado- 
rii — la munca silnică pe viaţă. Au fost 
achitaţi toţi eeilalți ea o eonfirmare a 


Virgil Mateiaş 


La 13 ianuarie 1937, la ora 5 după 
amiaza, au murit luptind la Mahada- 
honda, loviți de aceiaşi schije de obuz 
Ion Mota şi Vasile Marin. 

Au fost aduşi în ţară de acelaşi vi- 
teaz şi bătrîn General Cantacuzino prin 
Italia și Germania, cu onorurile cuve-+ 
nite eroilor. i 

La 13 Februarie 1937 au fost înmor- 
mîntaţi la Casa Verde din Bucureşti cu 
participarea întregei populaţii a Capita- 
lei, a mulţimei de ţărani şi muncitori 
veniți cu trenuri speciale din tot cuprin- 
sul ţării. 

Prin mulţimea imensă a participan- 
ţilor, a ordinei perfecte, a tăcerii şi re- 
semnării, a marelui număr de preoţi în 
odăjdii pe traseul de mai mulţi kilo- 
metri plecînd de la Biserica Ilie Gor- 
gani, unde în fața coşciugelor celor doi 
eroi, s-a luat superbul ş cumplitul le= 
gămint al gradelor legionare — pînă la 
Casa Verde, convoiul mortuar, de o 
măreție împărătească, a dobîndit nim- 
bul şi valoarea unui simbol. 

În fruntea convoiului păşea trist şi 
îngîndurat Căpitanul, pentru pierderea 
lui Ton Moţa, cea mai luminată şi cu- 


rată minte a generaţiei, urmat de cchi 
pa celor reintorși din Spania în unifor 
ma spaniolă de luptători, de preoţi, apo 
de imensitatea cămășilor verzi, care 
cinta fără întrerupere pe tot parcursul 
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare. Sfinte 
fără de moarte, miluieşte-ne pe noi. 

Câmăși verzi făceau de o parte și de 
alta garda coșciugelor de metal, în carc 
veghea Moța şi Marin. Ningea calm șş 
plin peste această procesiune ca o bi 
necuvintare albă care lrecea misteru! 
din istorie în eternitate 

Trăgeau clopotele tuturor biscricilor 
„din Capitală și din Ţară, intr-o apolea- 
ză de sublimă rugăciune, 

Morţii au fost aduși cu trenul, au co- 
borit din Maramureş şi în toate gările 
prin care au trecut au fost întimpinaţi 
de preoţi în odăjdii şi popor. La Sibiu 
însuşi Mitropolitul Ardealului cu un 
sobor de preoţi a oficiat o slujbă reli- 
gioasă în fața vagonului mortuar. 

S-a deschis testamentul lui Moţa în 
care se spunea ; „Am iubit pe Christos 
şi am mers fericit la moarte pentru el. 
Apoi, să faci măi Corneliu o ţară min- 
dră ca un soare şi ascultătoare de Dum- 
nezeu“ | 

Inginerul Gheorghe Clime, devenit 
după moartea Generalului Cantacuzino 
Șeful Partidului Totul pentru "Țară, mi-a 
spus după întoarcerea din Spania că, 
ultimele cuvinte ale lui Moţa au fost; 
„Alecu și Clime aveți grijă de Căpitan“. 
— referindu-se la Alexandru Cantacu- 
zino şi la el. — 

Pierderea era mare ş durerea grea. 
Moartea lor a îndoliat pe cei mulți și 


a tulburat pe cei puțini. 


(va urma) 


Şeful gării 
şi minerii 
(Urmare din pagina 8) 


gară !* Pericol mare, frica pe mă- 
sură. Normal de altfel, după ce bie- 
tul ceferist fusese informat că al său 
confrate (şef de gară Dumitru Mo- 
treanu) de la Ținţăreni căpătase pu- 
mni zdraveni în figură şi nu mult 
a fost ca o rangă a ortacilor să-l 
adoarmă pe veci. Dl. Coica se urcă 
la etai în a sa locuinţă (căci domici- 
liul dinsului se întimplă să fie toc- 
mai în corpul superior al clădirii gă- 
rii). Ciţiva mineri intraseră deja în 
biroul de mişcare (de toţi au fost 
maxim 7-8), îşi puseseră de o cafea, 
mai butonau una alta, cînd unul 
vede o uşă întredeschisă : uşa ce du- 
cea în apartamentul de sus. O por- 
neşte deci pe scări. Simţindu-i pre- 
zența, şeful gării iese în afară, pe o 
balustradă lată de cca. 20 de centi- 
metri, un fel de brîu din cărămidă 
ce înconjoară clădirea. Omul, deci, 
stătea lipit de perete pe partea sa 
exterioară, Din nefericire, tot ferin- 
du-se astiel, o cărămidă a cedat şi 
omul a căzut de la înălțimea de 3-4 
metri. Rezultatul: Fractură de pi- 
cior şi cap spart. Intrigaţi de zgo- 
motul căzăturii, minerii au dat bu- 
zna: 

— Ce-i, ce s-a-ntimplat? — Păi, 
uite ce s-a-ntimplat! Mă nenorocii ! 
— Păi, de ce? — Păi, uite, mă ferii 
de dvs, mă urcai ne scara asta aici 
si căzui d'acolo. De frică. — Bine 
dom'le, dumneata om bătrîn să fusi 
de noi. dom'le? — Păi fug dom'le, 
că păla l-aţi bătut, păla la fel. 
Nonă ne spune să plecăm. — Dom'le, 
noi n-avem nimic cu dvs. Noi cu ăia 
de la Bucureşti ... — Da' cu selu' 
de gară dela Craiova ce-aţi avut? 

După scurtul dialog s-a ajuns lesne 
la concordie. Trei mineri l-au aiu- 
"tat să intre în birou si să le facă le- 
gătura telefonică cu Petrosaniul. În 
vreme ce un ortac se chinuia cu te- 
lefonul, defect fireşte, sună RC-ul și 
anunță sosirea unui Diesel de la 
Craiova pentru remarcarea trenului 
virat 2026. 

P.S. In cadrul unui interviu acordat 
emisiunii „Pro Patria“, di. ministru 
al apărării, Nicolae Spiroiu afirma 
că şelul gării Cotoieni (al nostru om 
Nicolae Coica) fusese ținut ostatec 
şi minerii ar fi amenințat cu ucide- 
rea lul. Dacă nu ar fl vorba despre 
un ministru român, şi al apărării pe 
deasupra, aş spune simplu: ball- 
verne.> 


BUMBEȘTI —LIVEZENI 
MAGISTRALA Să 
BOLȘEVISMULUI arsa 
ROMÂNESC i 


ă ce a treia mineriadă s-a consumat, am aflat de- lase 
Mănucu, şetul secţiei I.F.T.E. 1 Craiova, nul! A 


Imediat dup 
spre domnul inginer loan 


şi, desigur, despre fapta lui : scoaterea de Sup icoslune a srp seamnă rege 
nului principal de cale ferată de pe magistrala Bumbeșşti-Livezeni i CER exi 


în cursul nopții de 13 spre 14 iunie 1990. De altfel, în nr; 24 al „Ga- Deci, imatilă 
zetei de Vest“ (5.VII—12.VI1.1990) am prezentat pe larg toate ri 2 — Dell 


A-Ill-a mineriadă 


de vorbă cu dl. inginer 
IOAN MĂNUCU 

şei de secție la I.F.T.E. 1 

CRAIOVA — destituit 


— Eraţi de serviciu în 13 scara? 
— Nu. Dar, de regulă, seara iau le- 
gălura cu dispeceratul, în eventua- 
litatea în care ar apărea situaţii ne- 
prevăzute. — Cine era dispecer de 
serviciu ? — Ilie Avram. De la el 
am aflat cum că s-au pus la dispo- 
ziția minerilor nişte trenuri pentru 
transportul la Bucureşti. Înaintea 


- meciului de fotbal, urmărisem la 
- TV scenele violente din Capitală. 


Mi-am dat aunci seama că plecarea 
minerilor la Bucureşti ar putea con- 
duce la un război civil. — Cum aţi 
reacţionat ? — I-am spus dispeceru- 
lui că vin imediat la gară. — Cind 
ați ajuns ? — La nouă fără un sfert 
— Apoi? — Apoi am luat legătura 
cu directorul regional. Acesta nu pu- 
tea. să stea de vorbă cu noi, fiind 
ocupat cu o altă convorbire telelo- 
nică. I-am solicitat celui de la cabi- 
net ca, deiîndată ce se eliberează, să 
ia legătura cu mine la dispecer. In- 
trind în coloana de RC. am consta- 
tat introducerea în circulaţie a tre- 
nurilor 242 al doilea şi al. treilea, 
cu mineri, pentru Bucureşti. — La 
ce oră? — Înainte de 20,50. Atunci 
trebuiau să plece din Petroşani. — 
Ce aţi întreprins?  — Forţat de 
timp, la 20,50 i-am solicitat dispe- 
ceratului să întrerupă tensiunea în- 
tre Lainici și Valea Sadului. — A- 
cesta s-a comformat ? — Nu. A re- 
fuzat executarea ordinului. Moment 
in care eu am preluat comanda ope- 
rativă. — Cum ? — Instrucţional, cu 
inscriere în condică. Conform  pro- 
cediirii de rigoare, Personal, am des- 
chis contactul scolind tensiunea de 
pe tronson. În plus,-am blocat și 
instalația de telecomandă astfel în- 
cit să nu mai poată fi manevrată 
pentru repunerea sub tensiune. Am 
comunicat la organul de circulație că 
linia de contact e scoasă de sub ten- 
siune pentru trenurile cu mineri, la 
bătaie, la Bucureşti. Chiar aşa m-am 
exprimat. — Care a fost reacția su- 
periorilor dvs. ? — După vreo cinci 
— zece minute, directorul regional 
mi-a ordonat să repun linia sub ten- 
siune. l-am replicat că o voi repu- 
ne numai după ce el va” anula cir- 
culaţia celor două trenuri. — A fost 
de acord? = Nu. A refuzat. În a- 
ceastă situaţie, tensiunea a rămas 
scoasă. — “Trenurile respective, ce 
regim aveau?" — Erau trenuri  su- 
plimentatre, speciale, cu antemergă- 
toare, cu tracțiune electrică. în con- 
formitate cu Instrucţiunile “căilor 
ferate, pentru admiterea circulaţiei 
lor; trebuia cerută; tu două'ore îna- 
inte, aprobarea organului DEF (Dis- 
peceratul Energetic Feroviar). Adi- 
că a dispecerului de serviciu, Lu- 


cru căre nu s-a făcut. — Să, înţeleg 
că astfel a fost încălcat regulamen- 


tul? — Da. Formal, cele două tre- . 


nuri circulau ilegal. — Deci, din 
punct de vedere instrucțional, tre- 
nurile circulau ilegal ? — Întocmai. 
— Cum și cînd au apărut presiunile 
asupra persoanei dvs.? — Practic 
imediat. În seara respectivă, după 
22,30, directorul regional s-a  pre- 
zentat la dispecer împreună cu co- 
lonelul de poliţie Turturică, cu pro- 


aceste evenimente. În premieră. 3 i e seipină = 
Ss ă ă a i z -ai a Pa 
Iar pentru că ne-a fost dat să avem parte şi de a patra mine a Dă 


riadă, am crezut de cuviinţă, să reedităm periplul nostru pe ma- 
gistrala bolşevică. Periplu ce începe la Craiova, de vorbă cu ace- 
lași domn inginer Mănucu, atunci destituit, acum repus in drepturi. 


sau circulă. El nu poate circula sub 
efectul forței, în afară de regula- 
ment. Dar se pare că trebuia să cir- 
cule. Acei oameni trebuiau să ajun- 
gă acolo. Era necesar. Nu ştiu pen- 
tru cine, dar asta era. Astfel se pre- 
zenta organizarea... — Ce organi- 
zare? — Ca să plece dint-un foc , 
10.000 de oameni la Bucureşti, aşa, 
hodorone tronc, era nevoie de cine- 
va care să-i coordoneze, să-i adune, 
să-i scoată, să le povestească -ș.a.m d. 


E ÎN BUCUREȘTI NU SE INTIMPLA NIMIC e 
MINERII SE DUCEAU LA BUCUREȘTI CA SĂ SE ÎN- 


TÎMPLE CEVA e 


curorul Dimon şi cu o suită de po- 

liţişti. — Cam eiţi poliți — Vreo 
“trei. Toţi cu grade. Ofiţeri ? — 
Da. Toţi erau ofiţeri. — Ce căutau 
acolo ? — Din punct de vedere ad- 
ministrativ nu aveau ce căuta. — 
Cum s-au manifestat ? — Au încer- 
cat o uşoară timorare asupra mea. 
Pe ol. Turturică l-am întrebat clar : 
„Ce funcţie  îndepliniţi la gară ?* 
— Ce v-ă răspuus? — A continuat 
să mă timoreze. Repeta fără succes : 
„Eu sînt colonelul Turturică! Eu 
sint colonelul Turturică !* Şi ce da- 
că, l-am repetat și eu întrebarea 
mea : „Ce funcţie îndeplineşti dum- 
neata la gară, între mine şi director, 
sau sub mine ; acar, manevrant, ri- 
nar ? Du-te dom'le şi jasă-mă în 
pace !*. Cam aceeaşi discuţie s-a 
purtat şi cu procurorul Dimon — 
organ legal care, sesizind această si- 
tuaţie, el trebuia să oprească trenu- 
rile. 


A-IV-a mineriadă, 


DE VORBĂ CU DL. ING. 
IOAN MĂNUCU, ŞEF 
SECȚIE LA L.F.L.E. 1 

CRAIOVA, REPUS 
ÎN DREPTURI 


— De data aceasta aţi fost implicat 
în transportul minerilor ? — Nu. Nici 
măcar nu mă aflam în Craiova. Dar 
după cite văd, nici n-ar fi fost ne- 
voie. Acum, cei de la minister mi-au 
copiat metoda. — Cum așa? — În 
seară de 25 sept, pe la orele 23 au 
fost decuplate liniile de 110kV ce 
Alimentau staţiile de tracţiune pe 
segmentul  Petroșani—Craiova. — 
La cererea cui? — La cererea mi- 
nisterului transporturilor. De astă 
dată au ordonăt-o ei. De aceea spun 
că m-au copiat pe mine. — Totuşi, 
minerii au procurat  Diesele și au 
eontinuat să meargă nestingheriţi.. . 
— Această situaţie s-a creat cu mi- 
nimul ajutor al Căilor Ferate. Vreav 
să spun că CFR. nu se pot dis- 
pensa de faptul că nu i-au dus nici 
de data asla la Bucureşti. — Doriţi 
să precizaţi ? — Da. Trenul sau stă 


— A propos, din cite imi amintesc, 
dvs. ați fost destituit vreme de șase 
luni tocmai pentru că aţi încercat 
să-i opriți pe mineri în iunie trecut. 
Necazul acesta, niște oameni vi l-au 
făcut, nu? — Bineînţeles, oamenii 
securităţii din Regională : directorul 
Goşa și directorul regional Dobre. 
— Acum au reacţionat în vreun a- 
nume fel? — Da. Ei au trecut pe 
poziţia mea de anul trecut, pentru 
care m-au destituit atunci. Acum 
făceau alt joc. Bănuiesc că ştiau ce 
va urma la Bucureşti: bătaia cu 
guvernul, Noi nu ştiam nimic. De 
astă dată, în Bucureşti nu se întim- 


FLATLAND 


pla nimic. Minerii se duceau acolo 
ca să se întimple ceva. — Atunci ce 
rost avea obstrucţia dacă totuși tre- 
buiau să ajungă acolo? — Păi fie- 
care iși făcea jocul. Este falsă ideea. - ŞI 
că foamea te ridică să mergi la Bu- 

cureşti. Nimeni nu contestă greva de 
la Petroșani. Dar ea trebuia rezolvată 
acolo. Guvernul ar fi căzut oricum. 
Era în curs de cădere. Și fără ve- 
nirea minerilor. Existau diverse va- spart, ne 
riante. Jar, în final, s-a ales cea mi- noaptea de 35 
nerească. — De către cine ? — Știu puţin speriat. | 
„Forţele oculte ?... —- Dvs, fost însă cîndo 
dacă erați aici, le-aţi fi tăiat curen-  lator Circulaţie 


minerilor la București are tocmai a- trecere şi să. 
celaşi caracter ca şi pe 14—15 iunie Vine trenul 
*90. Din punct de vedere al transpor-  Pricina era 
tului ne confruntăm cu una şi aceeași 
situație. — Deci, ceea ce cu incă 
nu am înțeles, C.F.R.-ul nu putea  Văgon de 
să-i blocheze nicicum ? — Cum să 
nu-i blocheze ? Nu circulă trenul şi îi 
gata. — Și de ce n-a făcut-o? — Păi trecînd. Pe u 


acum... Din cînd în cind s-au mai 
introdus garniturile necesare.  Ori- 
cum, puterea avea nevoie de mi- 
neriadă sub două aspecte: 1. lichi- 
darea guvernului Roman ; 2. destin- 
derea tensiunii de toamnă printr-o 
diversiune, prin generarea unei ten- 
siuni suplimentare, sub control. Cind 
ea a depăşit puţin elementul de con- (Conlin 


(sau ŢARA NETEDĂ) 


În esenţă, deplasarea transmis 


nat din Petr 
gatul s-au rel 


moartă. Acolo 
vreo două 


aspectul că... sub presiunea Că tensiunea Îuste 
minerilor. — Asta-i povestea! — Ei,  Urul stătea în | 


intrarea în sta 
de. mișcare, di 
sajul radio d 


E cam opt seara. Trecem printre p 
rosani. Becurile de pe la geamuri gă! 
In spate — linia Bumbeşti-Livezeni, 
zeci de melri, ziduri în munţi, tunel 
1948, minerul de piatră de la intrarea în 
Restaurantul Dacia Boutique e plin 


de tării mai găseşti cafea și un sue Y € 
vizorul din colțul sălii tocmai vorbește d 
FS.N. de Peiroşani. „Din ce guvern îl? si 
sene.* Și omul dă grav din cap, semn Că $ 
ştie, apoi mai ia o înghiţitură. Radu Coon 
ceva despre o dictatură de fier. „Al văzul, | 


plează instantancu cel de la masa de ală 
trist încheie, firesc, cu o nouă bombiţă 
e cel scontat: „Ce zici ?, ai dracu“ 
Pun” încă trei aliniaţi, cu faţa la televizor 
săm noi pe Cosma. Îmi iau clocanu şi d 
scot de acolo.“ „Taci din gură, uită-te acold 
n-are chei de vorbă. Prietenul lui vrea Si 
dar nu apucă. „Și pe tine să nu te 
domle, nu ştie că zice“. „Nu-l lăsăm no: AS 
se uilă la noi, mişcăm capetele în S€ ; 
nu sau nimic. „Scoateţi voi pe naiba... Fi | 
se ia la bătaie. li potoleşte mustăciosiii 
Asta cine-i ?* „Marțian“, Sun, cu, „E Vol 
zice cineva pe care nici nu-l văd. . 
„li prinde pe toţi şi îl bagă în pus e, 
şi anul trecut. S-or dus, l-or bătut Pe 
și-or ras mustăţile să nu-i cunoască. : 
lăsăm pe Cosma.“ „aci, mă boule. i 
„Vorbeşte ministrul de interne, Par ă Și 
ridică, îşi agită pumnii spre ecran. Sal A 
gară. li dăm. „E deștept, domnule“ În! fu | 
mâsta te-nvirte cum vrea el“. Vine fează 
ac ciripelu şi la ăsta“. „Nu-l arest“ 
„Taci, mă, hai acasă“. - Ă 
Plecăm și noi. Biriul se închide în Liz, E 
lrecut o zi. GABRI 


fi în Craiova ? 

ariu : geamuri 

= Cit deșpre 

rnarea tre- 

vali roltatea prole- 

afirm că da- 
adevărat 

ă a trenurilor 

[ exclusiv incâr- 
a, călători si mi- 
unul, pri= 

[ Ia tate Chiar 
 nersonalului de 
ai Pitici un per 
să sacrilici un 
ideea că, vezi 
toporul. deasu- 

să "conducă ! Sa 


piei un chip 
fa țut opri pe mi- 
inistru și pină la 
“dea face cu o in- 
ță de sus pină Jos 
u in februarie, 
d 
“Le-ai dat calea 
ciplinat în ianua- 
în iunie, poți lu- 
oricind. Mai cu 
lina devine sir- 


ani stăm de. vorbă 
i.dL Nicolae Goica 
ips şi capul 
rect lui din 
embrie a-c. Este 
ţ mai speriat a 
atorul RC (Regu- 
“Craiova i-a 
comanda de 

ă se ascundă că 
. Trenul cu 
„2026, detur- 
elul şi cu impie- 
degrabă intr-un 
i pe o linie 
eptat preţ de 
nimic 

şi dădură seama 
scoasă iar bala- 
mnalului de la 
Revenit în biroul - 
primeşte me- 
canicul ostatec 
“trenului 2026: 
săi-o pe jos, spre 


paj realizat de 
OVIDIU GULES 


[ locuri din Pe- 
întunericul. 
le inalte de 

lunel, P.M.R. 


Efectul 
noastră se 
Olor. „Nu-l Jă- 
amita şi tot îl 
de la geam 
deschidă gura, 
+ mAsta-l beat 
osma'” — omul 
iSpuns : da, 

i sint gata să 
e lingă mine. 


le mustăciosul, 
L-ului. „Îi 
pe Cosma.“, 
astră. A mai 


ROTARIU 


În timp ce-mi povestește omul 
din faţa mea își freacă continuu 
miinile crăpate şi pline de. bătături 
S-a săturât de bătut la porţi. închi- 
se, Viaţa singurului său fiu s 
iar el a râmas să-si 
necazul 

„Sint Sandu Constantin din 'Timi- 
şoară, str. Musicescu nr, 4 ap. 4 
telefon 58532. Fiul nostru sold, fiun. 
taş Sandu Sor Viorel a murit în 
timpul satisfacerii stagiului militar 
in condiţii neclare a 

In data de 5.05.1990 am primit o 
telegramă de la unitatea militară 
din Băneasa jud Constanţa care 
ne-a anunțat că fiul nostru â sufe- 


a dus, 
plingă singur 


e PAGINA A 9-A e 


Apelul unui părinte disperat 


tră în drum de la pichetul Carvani 
spre batalionul de grăniceri de la 
Băneasa. Lucrul mi s-a părut sus- 
pect şi am întrebat dacă nu cumva 
fusese bătut., Medicul mi-a declarat 
că acest lucru este total exclus, 
deoarece el i-a dat primul ajutor şi 
i-a degajat căile respiratorii şi nu a 
constatat acest lucru. Am mers îm- 


rit un accident foarte grav. De ace- 
lași lucru am fost anunţaţi telefonic 
şi de către medicul unităţii, It. maj. 
Mihai Virgiliu, Ne-am deplasat de 
urgenţă la Constanţa. În gară am 
fost întimpinaţi de către medicul 
unităţii, care ne-a informat că fiul 
nostru a căzut într-o carieră de pia- 


preună la Spitalul Judeţean, eu, so- 
ţia şi fratele meu Sandu Gheorghe. 
Am fost conduși la fiul nostru care 
era în comă la reanimare. La che- 
mările noastre a reacționat stringînd 
palma mamei între corp şi braț, 
respiraţia i s-a accelerat iar ochii 
îi jucau sub pleoape. Medicul Mihai 


Virgiliu ne-a spus că este conștient 
de prezenţa noastră și ne-a rugat să 
părăsim salonul ca să nu-i agravăm 
starea, Între timp o asistentă-i-a 
administrat un ser în flaconul de 
perfuzie,  Cerind relaţii în plus, 
acesta ne-a declarat nalizele sint 
bune dar nu i s-a făcut nici o ra- 
diografic, cu toate că medicul şef pe 
garnizoană mi-a cerut acest lucru, 
deoarece este  netransportabil. Este 
accidentat la cap are fracturate 

va vertebre cervicale, A căzut în 
ă de la aproximativ 18—20 de 


La început ni s-a spus că ar fi 
fost singur, dar ulterior am aflat de 
la garda de onoare care l-a: însoţit 
pină la Timişoara că a mai fost im- 
preună cu un caporal, Din- relatări- 
le acestora accidentul s-a produs 
astfel ; în data de -3.05.1990 orele 18 
s-a. deplasat de la pichet împreună 
cu caporalul: spre batalion, pentru 
a-și ridica ordinul de serviciu ca să 
plece în permisie. Caporalul ă ajuns 
la unitate pe la orele 19,30 dar fiul 
nostru nw Pe: data de 4.05.1990 di- 
mineaţa l-au găsit: oamenii de la 
carieră în comă Cu o maşină l-au 
transportat la batalionul de la Bă- 
neasa de unde a fost preluat de că- 
tre medicul Mihui Virgiliu. 

Deși in data de 3.05.1990 cind am 
a)uns ni s-a promis un bilet perma- 
nent ca să putem sta cu el, ulte- 
rior medicul şi-a retras promisiunea 
invoeind tot felul de pretexte pen- 
tru a nu ne mai putea apropia de 
Sorin. Cu mare greutate soţia mea 
a reuşit in noaptea din 6 spre 7.05 
să rămină cu el. Pe la orele 4—5 
dimineaţa asistenta a luat cearşaful 
cu care era acoperit să-l ude, fiul 
nostru avind febră mare. În acest 
timp soția mea l-a verificat amă- 
nunțit și a rămas surprinsă că nu 


„PENIĂUL” 
DOMNULUI COLONEL SOMEȘAN 


M-am intrebat încă de la primele 
articole publicate de colul în re- 
zervă Someșan loan in „Renaşterea 


bănățeană“ cine-o fi acest ipochi- 
men ? Pe ţiitoarea rubri „Onor 
cuvîntului dumneavoastră“ unde 


se produce isterizant-patriotic $. (r.) 
[., o cunosc însă prea bine și am 
certitudinea că nu mi-ar fi dezvăluit 
identitatea pornograficului ci cores- 
pondent. Doamna Eleonora V. P. 
(nu-i dau numele de dragul lui Va- 
sile, bărbatu-său) cunoștea bine, de 
pe vremea  odiosului importanţa 
păstrării secretului de serviciu... 
Așa că, am renunțat la oarece cer- 
cetări, deși calomniaţii la grămadă 
de Moș Kalașnikov făceau tot felul 
de presupuneri incitante: ba că a- 
cesta ar îi ex-ofiţer de la Secu, ba 
că a fost C.L.-st, ba că, de fapt, e 
un ziarist  ex-activisi şi romancier 
de trei lei și-o varză creaţă, etc... 
Presupuneri doar. Pină cînd nu 
mi-a căzut în mînă „România Ma- 
re“ din Oradea, pe numele ci con- 
spirativ „Penix“. Si m-am cutremu- 


_rat: colul (rez.) Someșan Ioan e o 


biată prostiluată baldiră care-și ro- 
tunjește pensia primită de pe vre- 
mea cînd bătea transfugii arestaţi 
la graniță! Asta ce, și nimic mai 
mult! Si această lirfă de duzină, 
îşi permite să mă acuze de trădarea 
intereselor naţionale, găsind, halu- 
cinant, că aș fi în slujba serviciilor 
iredenlismului maghiar, cu și fostul 
meu redactor-șef adjunct, dI. Ovidiu 
Guleş al cărui patriotism e mai e- 
vident decit însăși existenţa fizică 
a colonelului Someșan, 

Dar ce-l doare pe individul care 
încearcă să ne spurce în „Penixul“ 
din Oradea ? Faplul că în numărul 
52 al „Gazetei de Vest“ s-a publicat 
un material preluat din „Baricada” 
şi-n care un ofițer CADA relata 
despre cadre  D.LI.A., prezente în 
17—22 decembrie 1989 la Timişoara. 
$. (e.)'L. nu vrea să recunoască c- 
xistența în oraş a unor lrupe spe- 
ciale aflate în „dotarea“ Armatei 


Române, Şi toluși, acestea au fost 
prezente, au investigat chiar starea 
de spirit a lucrătorilor de la anu- 
mite intreprinderi (vezi „ELBA“), au 
raportat superiorilor și au fost luate 
de către aceştia măsuri în conse- 
cinţă. Lucru recunoscut azi chiar de 
căire cei care le-au condus pe vre- 
mea lui Ceauşescu și a lui Milea, 
fără a mai face nimeni din aceasta 
un capăt de tară. Mai ales că dl. 
general (rez) Victor Alanasie Stăn- 
culescu a declarat sub prestare de 
jurămint în timpul „Procesului“: 
„La Timişoara a tras Armata, Secu- 
ritatea și Miliția“, Dacă un fost mi- 
nisiru al M.Ap.N. spune acest lucru, 
cu atit mai mult atitudinea col.-lului 
Someșan loan stirnește nedumerire 
și nu face decit să aţile spiritele 
împotriva a ceea ce are sănătos și 
brav Armata Română, mai ales a- 
cum cînd ne ar fi putut paşte pe- 
ricolul unor acţiuni politice neaştep- 
tate din partea unor generali şi co- 
lonci cu musca pe căciulă de aproa- 
pe doi ani, uitind aceștia că au şi 
ei copii și părinţi... 

Dar nu acesta e lucrul care ne 
îngrijorează cel mai tare, fiindcă 
România nu e o ţară bananicră și 
nu s-a născut încă un nou mareșal 
Antonescu. Someșan în rezervă face 
diversiune iar diversiunea în aceste 
momente istorice nu-i altceva decit 
irădare de ţară! Individul susține 
că ex-căpilanul Judele Constantin, 
cel care a ocupat Inspectoratul de 
în decembrie 1989, a căulat 
frigurare in arhivele Securită- 
Timiș taman dosarul pastorului 
Laszlo Tikes ca să-l ascundă. Nu 
l-a găsit. În schimb, a dat peste cel 
George Serban! Hai să 
lim serioşi, loaşe col, că nu sintem 
copii de trupă ca să ne dai țiţă de 
la gamelă! Păi, cine cra George 
Serban în 22 decembrie 19897? Ni- 
meni! Un om obișnuit, dezorientat 
şi el ca noi toți și fără veleilăţi po- 
litice. Abia din ianuarie 1990 dl. 
Serban își ia rolul în serios și orga- 


mizează „Societatea Timișoara”. Și 
probabil asta doare pe unii ca So- 
meşan Ioan, ziarist, securist sau ce 
alt drac roșu o îi fost el înainte. 
Acesta ar fi un aspect al problemei. 
Un altul, mult mai grav: S. (r) LL. 
vrea, de fapt, să-l apere pe Judele! 
Dar ştie o primărie întreagă despre 
faptul că fostul căpitan M.Ap.N. a- 
vea o cameră și un scit în incinta 
Primărici unde a slrins atitea măr- 
lurii şi dovezi despre evenimentele 
din 16—90 decembrie 1989, de s-au 
cocoșat rafturile de fier ale scifului. 
Dovadă că n-a plecat în Anglia cu 
mina goală e tocmai publicarea în 
„The European“ din martie 1991 a 
unui fotodocumeni despre „teroriștii“ 
care au acționat în perioada de du- 
pă 22 decembrie '89. În Anglia și 
nu în Belgia, unde se află, de fapt, 
Dan indrilă, maistore Someşan ! 
Aşa că întrebarea firească : de ce-l 
aperi pe Judele, col.-ule Someșan ? 
De ce? Cui serveşte ? Sau, mai pre- 
cis, "cui serveşti dumneata ? 

Și inchei. De o laşitate tipică pen- 
iru un bătrin caltangiu de recruți, 
nu îndrăznește să ne atace 
acasă, în „Renașterea“ care-i 
publică de obicei inepţiile. O face 
în „deplasare“! O ia cu pluta pros- 
lici pe Criș, ajunse la Oradea Mare 
şi ne spurcă în „Penixul“ securității 
locale, Sau dl. George Boieru ştie 
că cine ridică sabia de sabie va pieri 
şi l-a alungat, pur şi simplu, pe oli- 
gofren să-și verse umorile deparle de 
curata noastră Timişoara ? Să dea 
Dumnezeu așa să îic, şi de aceea 
ne miră cum de concitadinul nostru, 
acelaşi George  Boicru, publică la 
numai două săplămini după Some- 
şan Ioan in acelaşi „Penix“ în care 
mînjește acesta din urmă. Nu-i bi- 
ne George, nu-i bine, că sintem 
mulți și proști... 


DINU BARBU 


P.S. Deși aveum  Dosibilitalea să 
public acest răspuns în „Dialog li- 
beral“, nu am dorit să abuzez de 
calitatea pe care o am în redacția 
acestei publicaţii pentru a lranșa o 
dispută cu un diversionist plătit, fan- 
tomaticul col. în rezervă Someșan 
Ioan luda, un reziduu al bravei Ar- 
mate Române dacă a pului totuşi 
exista așa ceva, fie măcar și intr-o 
companie dintr-un batalion  disci- 
plinar. 


avea nici măcar o zgirietură în a- 
fară de faptul că era bandajat la 
cap şi i se pusese un corset din 
ghips. Dimineaţa am fost îndepărtați 
din spital și n-am reușit să-l mai 
vedem, Am luat legătura cu medicul 
Mihai Virgiliu și l-am întrebat de 
ce nu intervine să-i. salveze viaţa. 
Acesta mi-a răspuns: „Dacă va su- 
pravieţui pină marți 8.05.1990, voi în- 
cerca să-l salvez“, În dimineaţa zi- 
lei de 805, fiul nostru a murit, pe 
la orele 3, După deces, medicul ne-a 
înmihat ochelarii fiului nostru abso- 
lut intacti şi care au fost găsiţi la 
1m—15m de el. Mi se “pare tare 
curios să te rostopoleşti de la 20 de 
metri, să nu âi nici o zgirietură și 
să-ţi mai rămină și ochelarii întregi 
lingă “tine. Prințre actele găsite asu- 
pra lui era și o listă de produse pe 
care trebuia să le aducă la înapoiere 
din permisie semnată de un oareca- 
re căpitan-sau caporal Ginză Daniel. 

In luna februarie. Sorin a fost a- 
casă, era în concediu -medical de 
5 zile ca să-și repare ochelarii, dar 
nu. mai era copilul: vesel pe care îl 
știam. Era tăcut şi nu spunea nimic 
din cele văzute sau trăite în arma- 
tă. La înapoiere ne-a rugat să-i fa- 
cem un pachet cu ziare din Timi- 
şoara ca să le arate şi colegilor lui 
care este realitatea la Timișoara. 
Sorin a fost încorporat în octombrie 
1989 la Giurgiu iar în 18.12.1989 o 
parte din timişoreni au fost mutaţi 
la Constanţa din . cauza „Revoluţiei. 
Aici a stat pînă în 26.01.1990 după 
care a fost mutat la pichetul Car- 
van. În timpul Revoluţiei Sorin a 
făcut de pază în portul Constanţa 
dar a refuzat să ne povestească cum 
a fost. 

Cînd fiul nostru a fost adus acasă, 
am deschis coșciugul şi, spre mira- 
rea noastră avea o lovitură Ja tim- 
pla stingă care în nici un caz nu 
era datorată de lovirea cu vreo pia- 
tră, ci mai curind lovirii cu un corp 
lat cum ar fi o pafta sau un pat de 
armă. Pe restul corpului nu prezenta 
urme de cădere. Aceste constatări 
mi-au întărit convingerea că a fost 
lovit de către cineva și lăsat să 
moară în carieră. 

Rezultatele cercetării morţii fiului 
nostru se află în dosarul 191/P/1990 
de la Procuratura Militară Constanţa 
dar noi nu am avut acces la el. Ni 
s-a comunicat doar concluzia : „Ni- 
meni nu este vinovat de moartea fi- 
ului dumneavoastră. Moartea lui a 
survenit în urma căderii de la mare 
înălţime, prin lovirea de corpuri 
dure“. 

După inmormintare au apărut doi 
fotoreporteri însoţiţi de o transla- 
toare, unul din RFG şi altul din An- 
glia care au fotografiat mormintul 
şi tot au întrebat cum a murit, etc. 
Este interesant de ştiut cum au fost 
atit de informaţi — data, ora, lo- 
cul, — pentru că nu s-a făcut o 
publicitate deosebită. 1 s-a anunţat 
moartea şi atit. Valiza lui a fost 
spartă şi i s-au furat fotografiile și 
ce acte a mai avut,“ 

Adrese utile celor care vor să ne 
ajute în descoperirea adevărului. 

1) Ii. maj. Mihai Virgiliu, str. 
Dobrogea nr. 35 A Constanţa. 

2) Plt. adi. Voicu Ion, str. Arca- 
sului nr. 3 bl. PA 8, sc, A,ap.2, 
Constanţa. 

3) Plt. Covaci Virgil, str. Soveja 
nr. 87, bl. DR 28, sc. C, ap. 35 Con- 
stanţa. 

Subofiţerii au făcut parte din gar- 
da de onoare care l-a însoţit pe ul- 
timul drum. De asemeni rugăm pe 
cei care l-auocuuscn rirt C ajcp ca 
cei care l-au cunoscut, colegii săi 
de armată, să ne contacteze dacă 
ne pot da o cit de mică informaţie. 


GEO NEGRES 


P.S. De aproape două săptămini, 
dl. Sandu tot primeşte telefoane să 
se prezinte la Procuratura Militară 
în legătură cu moartea fiului său. 
Persoana nu şi-a declinat identitătea. 
D). Sandu s-a prezentat la Procura- 
tura Militară Timişoara de unde a 
aflat că nici Procuratura Timişoara, 
nici Procuratura Constanța nu l-: 
solicitat. O a treia persoană — o 
voce de femeie se pare că vrea să-l 
întimideze și să nu mai continue 
acțiunea. Oare cine o fi? 


A "e PAGINA AR-A e 


În timp ce-mi 
din” fața mea” îi Pie tr ra 
miinile crăpate și pline de [rea 


“=: Apelul unui părinte disperat 


necazul 
Sti Sei Constantina din Țimi 

asa lusleecu nr 4 mp4 
Fiul nostru oh. (run, 


BUMBEȘTI—LIVEZENI 
MAGISTRALA E a 


Wră in srum de la pietaetul Carvani 


me e sai cu adi tay Sandu Sorin-Viorei a murit în spre bintallonul ve grânire mie îm. n . 
Loie cui - condiţii neclare pect și am întrebat dacă nu cumva noi vă cap si iz 
imp a blo, in data de Bâ5.1900 am primit e ut.. Medicul mi-a declarat 1” 2 am test Wdeparta 
n 24 eră ! eiearamă ve la unitatea miliu e imeru este total Pe ar - mat si e 
ati) înarmate gece ei La dei plai apari ay d don d 
PE n n rari sr apetuere i-a degajat căile respiratorii ș Amulimeie simt» presă 
mai itei Prin ia „legajat căile respiratorii i nu a bune dar me i v-a făcut miri e re . terei pre dna 
Rica tă n imnie că mediat ppt pă A 
ea A i d e S merit Dacă va «e 
Sen inreg, Elia era, peruviană pam marti Lai pam 
Fi . a. d poporul aperi pa -. „în . em fer 
Imediat după ce a treia mineriadă s-a consumat, am aflat de- [ i 11 pui pe ră conulu: ta îrzarat CI acea 
Ş “ $ |. . 5 os A . i 
spre domnul inginer loan Mânucu, şeful secţiei I.F.T.E. 1 Craiova, 1 A [pi Ehraee de în primele A E 
şi, desigur, despre fapta | scoaterea de sub tensiune a tronso- la nu. inței e 
nului princi de cale ferată de pe mazistrala Bumbeşti-Livezeni i : 
în cursul nopţii de 13 spre 14 iunie 1990. De alfel, în nr. 24 al „Ga- i 
zetei de Vest“ (5.VII—12.VI1.1990) am prezentat pe larg toate i - 
aceste evenimente. În premier de a ace u i 
„lar pentru că ne- fost dat să avem parte și de a patra mine- e 20 Euruar SD ine dr e tg - - 
riadă, am crezut de cuviință, să reedităm periplul nostru pe ma- ie şi acum [ecai di poralul spre . i i . 
: tre eset Periplu ce ncepe la Craiova, de vorbă cu ace- n ueiţi i fa miez în permit co a: 
omn inginer Mănucu, atunci destituit, acum repus în drepturi. să, la fel și acm şi ariciul. Mai cu ntre me a 
sFamă dacă indiacigăina devine =! nostra na, Pe: data -de AMaiit d 
; mineata i-au gâsit. oamenii a 
. ._ pu ra căre mw va făcut — SA ințețeg său cirevlă El nu poate circula si . mă Cu e mașină 
JI adă UR aie dp Xa Ara the, Se si i are pla nimie. Vlaerii să: ticenu' acelo Do. ma Că a: 
a mineri Pr e a a PI e po eful gării — 
muri circulau egal. — Deci, din cul. Acel oameni trebuiau să ajun bul 1 18 ajungă cele? ea [se 
ee a amant dn. vatee. Caioefi Ma: Aita nju miau să ajungă acolo? — Pal fle- . | : 
de vorbă cu dl. inginer ip Egger a he ret ra piară Nu știu pen- care Îşi făcea Jocul. Este falsă ideca : . HH come ca E ii dn ca dl sie . 7 
maica mie SE do bii e ia Ene dee A FE a kiraeae see E e SN RAII a eat : 
A Sa apărat orga [. — -  curesii. Nimeni nu contestă greva de măcar per o ere a a 
şel de secție la LF.TE. 1 imediat. În seara respectivă, după peria ae aa pie DRrvam totala rtactvută În pară ia stăm de- vorbă rit un aceldent fi îera, în Îi dă pre să îns aa 
= =. A m Ar Ă ui ruvernul â 5 Goi pe ama e x s ! pă 
CRAIOVA — destituit 5 aut ap o Bară pre oder, io ca nevole de sine: ie Tr ia ep. şei îns î ezite Gica lași eră: als sc ptui os (rea preună la Spitalul Judeţean. eu. se zener e re a de Aici 2 tat mă În PEDIEE dupa 
ec a care să-i coordoneze, să-i adune, — niren minerii ea d si empul şi de câtre e je (la și îratele aieu Sandu Oh a . E d gap 
teneiut te eu pro. „săi Ă erilor. Existau diverse va- Da ră oa mâsiieut. unită mor rez tere re i = 3 
poliie 'Purturică, cu p Ar agrafe m A eri pi catena de dadea reda spart, ne ia lui din pie, ere medicu unităţii it maj. Am fost condi îe dul ostru care să rămână cu ei - umpui miuției Sarim a 
= nerensei. — De către cine? — Stiu puțin *pezat [pri speriat a oa inel ai maică, ară an mările pattre a MAționat tringină Care eră cope 
îereateg, = De:căire cine T:— Gulu -- put ot a A rien AC toat) . onstre a reacţionat stringind cu care era icoperii să-l Bu 
e IN BUCUREȘTI NU SE INTIMPLA NIMIC saca eraţi aici, le-aţi fi dătat curen- Motta ARO eu miti ia iară tul Ene pumemmel, ntre corpuță 0caţ, | ea a aaa Ea: ast — 
MINERII SE DUCEAU LA BUCUREȘTI CA SĂ SE IN- (04? DA, n ENA, deplasarea — jransmis stie n Cruoța î;a [| nostri a ărut îteorcarieră de pie: ii pirate 1 „ea aecelerat le chilot i ai moartea că în 
DUCE tute „Dai În esență, deplaarea mie "tt aie comuni de au sub pleoape. Medicul Mihai  nuntit și a rămas surprinsă că na 
TIMPLE CEV celnyi caracter ca și pe 14-15 iunie Vine trenul cu minier! Trenul cu 
- "90. Din punct ile vedere al transpor.  Pricina era personalul 2026, detur 
uterul: Dtater si. cane diiiirie EET tului ne conlruntăm cu una şi ac nat din Pi Şetul i 
URI 2 Coma dU Pai? 2 Vice în. Ă pene ele bn pri) slunție 2 Dec, “ceea co ant atu ti segriuă intru 
PD O E na CU DORO | du m,nttiec, „CFC be etea.. canu CA pi ocine 4 
Da Toti erau ofițeri — Ce cbutau să-i opriţi pe mineri în iune trecut. să-l Blocheze nicicum ? — Cum vă Moartă, Aeolo cau.ngteplat „pret. de 4 
d? Din punet di tetiere mule. - Necarul Paper toare nul blocheze ? Nu circulă trenul şi  VTCO două ora N-gu Văzut nimic „ A 
die m Pai 0 au a A Maui? ie Bireînișleă,. camaenil ata: 2. SI de ce ra făclie ? —- Pl Mein POE Stii a 
pri Pain piere cutare 7 om taraevere ji Corereai ler aspectul că... sub presiur că tensiunea fusese secasă lar bala 
seri etil A a rectorul minerilor, — Asta-i poveatea! — EI, Urul stătea în faţa semnalului de la 
sf alun — La nouă fără n tert Pe cea Turturieă lam intrebat a E mru mregtonal Dore um Din cind întind tau mai intrarea în stație Revenit în biroul 
tara „Ce funeţie îndeplinii la gară — Acum au reacționat În vreun a: introdus garniturile necesare Ori. . de, mișcare, dl. Calea rimeste, me 
= Ce v-a rămpema ? —A continuat ie fe = Da. Fi au trecut pe cum, pulitea avea nevoie de mi. Alu radio dela meeinicul  oxtatet m 
7 Ce Va râmomee ? — A continuat - poziţia mea de anul trecut. pentru , nerindă aub două aspecte: Î.1 my. de Pe locomoliva trenului 2026 mele steme re ela a ae ara 
: Eu sînt colonelul Turturică! Eu fe a sata alone Pacurari e 2 duitju. «Niste mineri a-ladl-e pe Jos, spre aaa a Dna de colzul în re.  prezenle, au inveile pita a 
met ca. deiniată te se eliterea Sînt colonelul Turturieă ?* Şi ce da- joc. Bânulese că știau ce derea tensiunii de toa a, crvă Someșan loan ia „Renațierea de spirii 
ma Ed e uită Eee pă Acera tra Joe Bânoleze Că șileu ce, derea tensiunii de toamnă | printra Ddzal 'vediital ae bănățeană” “ cine-o. fi acest ipochi- PI AER pi E A N 
Sura ca mie de ORE a TELL uter Su eră: Ae umarepii! bâta + a | uiveridune, prin penecarea une ten DIDI CULES men? Pe țiitoarea rubricii „Onor raportat superiorii „ELBA, au 
ia în risti de ZI pi ci E Oa E 9 den pal ei ea ON inna a canurat Cd era AR aer mot ricette pă eta oi stati e Dalma care acei ee 
muriler 47 al delia și mi treilea, 0 UD MINE car, manevrant tri. j Rl dp copti (Cantinuare în pazina 7) 09 proiuco- înhariaiint-ptrteile în 9 simi. abia etate uri în gonna» “mâna goală. e fecmai pihilcara în 
Tu mineri. petru Botea mar Date dame și daă-mă șcumose insă prea biae și am către Er piei veri „The Buropean” din martie 1 a | 
0 miner. ia „Derte domile și dăm = rtitudinca că nu mi-ar fi dezvăluit mea lui Ceauşescu 
3 TE iuti E Cm Dea ue ra F cam pl seara. Trecem printre primele becuri din ve: regi orlrăler-terite tine ez a 
Ce fi îmtreprima? — Forta de BET care, sesizind această si- ete Spot sa intunericul. Doamna, Eleonora V. P. un capăt de | 
EEE Ia e EEE Pie ti CRC aa a a aa d | Iezer. 
a 2038 % PMR. . u-sâu) cunoștea bine, di 
ZE sau ȚARAN 2AE eee pute pri E ale NI PE CR ic = A ee 
cesta s-a calea * — Nu A re -. A are pre cer aa la era asta În afară păotrăeit oală aaa aaa Vimnigcaiu A iat Areată fai 
uzi executarea , A IV y un sue La Aşa că, am renunța n oarece cer. i at zi 
re E pe pe -1Y -a mineriada zarul din, colțul sălii tocmai“ vorbeste lati Aa cati e iată piatev II ANU = Den tot măi 
Patti 2 Cam 7 înrocar za . de Petroşani. „Din ce guvern (i de Mo Ralașeikav făceau fot felul cu ali mai pi e Age te Da o lege tapete ada = 
n... In condiră - ri le presupunri itante : a un caftangia de recruți, | “Partă ni | s-au Burst ntmgralide și 
di ae ae ferit a e DE VORBA CU DI ING. CET pa AI eu a Peace E Ai fete ms gr 
sară e reoite, Featal, si de: IOAN MÂNU i CEZ a AA de ie bete eo ea are eu Pica de cart Craeaz, o E ea 
ema catina Iana IOAN M UCU, ŞEF picăză înstantanca cel de'1a mata de erori ar: e Ban E fa cae al ră e pre a ere DO a d iata a ST 
intâlatia de telemea ti ECȚIE LA LF.TE. 1 incheie. firesc. ca 9 noaă Dembiţă engarească. Efectul ri ji orgii pere at atit pre are rare aer at „de: ea 
TI ă CRAIOVA, REPUS e cel scontat : „Ce zici 7, ai dracu”, Lingă masa noastră Presupuneri. doar. Pină cind nu ricolul e NI Ditet E bagtă ţi. A Aitipe Criş adune în Oradea Mm | Pe 0 a a ate 4 
PEMEU repunerea mid dense As IN DREPTURI pun incă trei aliniați. cu tața la televizerel color. „N 2 Iprsapae i cămtan De ata E a ot aia Poiie aieip N 0 Vomvă e ear tm 2 Pa ati Vele dna ste. A» | 
Camunicai ja organul de circulație că A E RI sâm noi pe Cosma. Imi lau cetocanu' și dinamita bre] re“ din Oradea. pe numele ri con-  lonei cu musca pe pă tir mă nor-că ieri ere pierre mer dă DURA Sa a $ 
linia de cominei e scaasă de sub ten. ie data anemta scot de acolo” „Taei din gură, uitâ-te acele” Cei de TE e Orice 0e Da eee NE mea ca ti eat pd im pai | i E 
sune pentru trenurile cu mineri ba ln age tu ati test implicat mare chei de Vorba. Priclenu Iul vrea si deschidă Sura. preparării Ai no fi br Le apa e e adr) [ai rr ze x | 
E Bee Cut DE a n iranieni tul eăineriar ? > i Ni retină arin Aartvcnge patra zei Sata prostituată balăică careai re: i Dar ma tetula Ștei. sure aleza să-și ver Cn | mu Ra tea în Cer 
— Căre n sent mărar az icre, demile, s re af junjeşte pensia primită de pe vre- — inerijorea: a legea a 7 i | 
a eeacția se. după cite văd. miei n-ar [i fost le, nu stie că zice“. _Nu-l lăsăm noi pe Cosma” câ i “ Si aia Minim domn == 
Da — Dibbă emo inci vele: A j „ne- se vila n inci miscăm capclele în semae, de răspara e da mea cină bătea transfagii aredaţi România na e e ţară bană eee E i | | 
minate, durretorul muza. ee de la minister mi-au mu sau nimic. „S - răspuns : da. la graniță! Asta e, și nimic mai P a aaa me a "i | 
aaa reemi Mă repeat ama copiai metoda. — Cum ema? — ia nimic. „Sccateţi vol pe naiba” Cei del sint gata să ir i Da Si e 308 miaraat, raniti Dita aa ni SEE ei zel pe 
i era = SE: mate, „6 - sai mult! SĂ această tiriă de duzină. Antonescu. Someșan în rezerv e 3 Dubiauă în | ianei Sha Da i | 
az antenat Să regon fala su ag Sa ln la ta bătaie potolește  mustăciosal de cort getice = s în 4 face anuă văpiămini după Some - ze 
De ES pia eee Ea TIR ss cinei 7* „Marita. Span ra. «E Velea e ză îni permite 48 mă acaze de irădurea - diverilane jar dieeruluara în aceste san Mean îm serlszi Feat cei care laimemman rirt C_alcp «a | 
Anaţia celor cteusă ţi = a cir dlimemta stațiile de tra zice cineva pe care nici nu-l văd. adauedei ționale, gi balu-  mamente întlarice ma-i altceva decit min, A e sei mare l-am cumană, elegii săi 
Dee e Par A O E Ea piE aul iii cae Eee ea Iata E pana e Sata 
astă wtuație, tensiunea 3 râm, a cererea cul? — La cererea ml- ore dun Sa re 2 tu neac-n7atie eee te p NES 
sea. — Trenurile a misterului tramsporțurii pia 3 act, Vi. Ovidin cel care a etupal Imiprclaratul «i = i 
DE a Tae ma aere IE, ai A i ati See îi tr puneti malta IRM în TEAM IE E li ai Dea 
E e i E mu rdizata el De îreea E „Taci, în că ca înfrigurare in arhivele Securi PS Doi i | 
| EEE meat Dă mă poet Ba a Ceai neta eu e || SE Î CERT ERE RE [e ai 
e eu Uimiruegiu nestingheriţi -.. Sari. ÎN aaa. „N .ui- [ : 4 hd re e ieri gi za Mi | 
Ra ate A PE a i get i pei E ERE ARE [ee ere RE Ra Rat Ea ae ta pie e Ei E Ec, Ea e | 
s tfebula merută, tu dotă-cee Îna- să ilor Ferate. Vreay merge ciripel inta”. „Au , - 52 al „Gazet . a Ze a! artei pub pri Tezeuna Pa și-a dec 
: mie, să spun că C . du şi la sta”, „Iul arestează et . ai „Gazetei de Vest? s-a publicat. lim, serieși, i = a Daei pita. bee 3 eg 
j aprătarea ordandiui DEF (Div. — pensa pă Ai 23 pa d «Tacl, mă, hal acasă”, pe. Cosma un material preluat din „Iarica capii alge gg sea în: : SBR sa în Aetrnibi DN, Se ra ei har 
ie Pecerulul Energetic Feroviar) Adi. de data asta la Bucarevi ăi Plecăm și nel. Birtul se inchide în urma Baastră. A mai sa material praieat: A ohrlene, aAT edaa nai fuege — lomatieat cel: în. remrevă Seman | apa iti Arh 
o TE rentă A pie der pal reni trecut o și. capre cadre DILA., prezente în  Şerhan în 22 decembrie 1389? -?? „beam :îmâa, sii vedideu: ad bumpeci Merlin e i 
< DESE ni le lea E a E ema eee ne ae E ES SIRIEI cai sa zeița PRI raza E apa at | a E tea a i 
x i pol taliei A amr A pede 
: - sita a ca îm Ir A evita ama ceva. fe măcar Și înkr vote de femeie se pare că trea să-l 
A ctale afnate în „dâtarea” d întâia și că ma ml momo 
| matei — Setham își ln rolal în verioa și mega acțiunea. Oare sine e fi? 
: 


e GAZETA DE VEST — PAGINA A 10-A e 


e ARHIVA SECRETĂ e 


Ziua de 6 Septembrie 1940 e deopo- 
trivă culminația unui dezastru şi înce- 
putul mântuirii. 

Dezastrul naţional care stă în sluţi= 
rea monstruoasă a conturului aproape 
rotund, pe care îl avea statul nostru, 
a culminat, — dacă se poate spune ast- 
fel, — în prăbuşirea fostului Rege. Lu- 
crul s'a întâmplat fulgerător. Au fost 
de ajuns, pentru aceasta, brațele oţe- 
lite de voința unui General, care a sgâl- 
țăit tronul, ca pe un pom în toamnă, 
în care ar fi rămas un singur fruct răs- 
copt. A fost ceva atât de firesc şi de ne- 
cesar încât n'a surprins pe nimeni, Re- 
gele țării nu e o cucuvea pe casă, pân- 
dind a pradă şi cobind a soartă rea, ci 
şoimul ager, care stă cu ochii țintă pe 
hotare. Între Rege şi hotar e o legătură 
insolubilă. Unul se păstrează prin ce- 
Malt. Unul se prăbuşeşte prin cellalt. 
Hotarul rupt, care a zdrobit inima ro- 
mânească, a dezgolit nevrednicia paz- 
nicului. Destinul unui neam, pus astfel 
în joc, nu cunoaşte şi nu trebue să cu- 
noască nici o cruţare. 

Să nu pară nimănui curios că vorbim 
astfel, noi, cari l-am susținut, chiar 
după ce ne-a svârlit în temniţă şi ne-a 
socotit zece ani otreapă de şters ghe- 
tele. Există două feluri de a-l fi susţi- 
nut în timpul domniei. Unul e acela de 
a-i fi măgulit şi speculat profundele 
slăbiciuni, cu cinismul celor mai mize- 
rabile calcule de profit. Altul e acela 
de a-i fi ambiţionat şi stimulat calită- 
ţile, în sensul monarhului ideal cum 
l-ai fi dorit să fie. Întâiul fel aparține 
politicienilor, cari s'au făcut cu dur 
mul complicii fărădelegilor de sus şi, 
prin urmare, deopotrivă responsabili 
de dezastrul pe care îl trăim. Al doilea 
fel ne aparține nouă, celor cari fără să 
închidem ochii în fața slăbiciunilor, 
am pus în scrisul nostru, toată voinţa 
de îndreptare şi toate elementele scoase 
din istoria naţională, pe care le-am fi 
vrut şi le avem încarnate în monarhul 


- țării. Schimbaţi numele propriu în tot 


ce-am scris şi veţi descoperi că nu e 
vorba de o persoană. ci de monarhul 


permanent pe plan ideal, asa cum ni-l 


închipuim, ca o binecuvântare pentru 
România. Doctrina noastră e aceea a 
monarhiei ortodoxe, cum ni se lămu- 
rește ea din istorie, şi nu putem con- 
cepe un stat românesc cu caracter de 
continuitate, de perenitate, fără această 
osatură a spiritualității tradiționale. 
Misiunea unui scriitor cu asemenea con- 
vingeri e să încerce să convertească în- 
săşi persoara în care se încadrează mo- 
narhul, la această doctrină. Se poate. 
uneori. să realizezi paradoxul de a fi 
mai monarhist decât Regele însuşi. Si- 
aceasta nu e însă în nici un câz spre 
desonoarea ta, chiar dacă isteții specu- 
lanti ai slăbiciunilor regale, te-ar so- 
coti drept un. naiv; Preferăm naivitatea 
de a sustine un princiniu salvator de 
stat, în această vreme de groasnice dă- 
râmări politice, deşteptăciunii de a nu 
vedea din istorie decât partea trans- 
formabilă în  baenntele unei casete 
personale 

Cu fostul Rege, sa prăbușit un regim 
artificial prea cunoscut astăzi ca să în- 
târziem asupra lui. Mi-a fost dat să fiu 
ministru în scurtul interval de tranzi- 
ție dela o lume care murea, la alta care 
se năștea, — chemat de bună seamă 
din supremă desnădeide, ca şi ceilalţi 
colegi ; căci altfel nu s'ar putea explica 
prezența noastră într'un asemenea mo- 
ment dramatic. Îmi dau perfect seama 
de situația tronului şi. în rarele dar 
lungile audienţe, pe care le-am avut. 
nu am ascuns nimic din ceeace mă fră- 
mîntă. Am spus răspicat că regimul, 
care durase doi ani şi fumătate dela 
voatrea Constituţiei din 1938 a fost un 
simple simulacru hibrid. pentrucă nu 
a făcut altceva decât să descifreze şi să 
compromită ideile de dreapta cu oa- 
meni de stânga : să caricatnrizeze doc- 
trine şi credinţe cu politicieni fără nici 
o doctrină şi fără nici o credință. Se 
părea că e convins şi îmi da dreptate. 
Era însă un om, care una vorbea şi 
alta făcea. La propunerea că nu există 
altă, soluție decât chemarea fără rezer- 
vă a tineretului la guvern, singur în 
în stare să salveze tronul, fiindcă ar 
aduce cu e! aderenţa fierbinte a unei 
țări nenorocite. a pregetat. 

Să fi fost oare stânjenirea morală, 
care te opreşte să ceri ajutorul unor oa- 


meni până eri prigoniţi fără limită şi 


ai căror camarazi fuseseră împuşcaţi 
la zid? Nu Sunt destule pilde eloc- 
vente că nu asemenea scrupul îl împie- 
dica. Dar nici obiecţiunea des repetată 
că tineretul nu are experiența guver- 
nări! nu an, crezut-o adevărată. Sunt 
convins că aceeace îl era neîn- 
crederea în lealitatea acestui tineret, 


_CÂNDIREA 


ANUL XIX, NR. 8, OCTOMBRIE 1940 


deşi auzise atâtea declaraţii sincere de 
credinţă. Această pregetare, această ne- 
încredere i-a fost fatală. Şi e mai bine 
așa. Îndrăsneala unui General, sinero- 
nizată cu strada verde, a pus capăt 
unui regim de tiranie asiatică. 

Nu știu dacă neamul nostru a mai 
trăit cândva, în același timp, cu acelaşi 
sentiment al reînvierii, ca în aceste zile. 
Să vezi cum una după alta, mândrele 
noastre provincii se rup din trupul sta- 
tului, smulse de şuvoaie vrășmaşe şi 
înecate din nou în robie; să auzi rând 
pe rând strigătul de revoltă şi chema- 
rea în ajutor a celor patru milioane de 


nevoe de un imens credit moral. Dar 
ceeace se poate spune cu siguranţă, 
încă de pe acum, este că ea a realizat 
minunea de a ne face să credem şi să 
sperăm chiar în mijlocul tragediei. ro- 
mânismului. Pentru ceasul de faţă, 
aceasta este enorm de mult. 

"Tara e azi ca împăratul din basm: 
nu poate să plângă cu amindoi ochii ; 
nu poate să râdă cu ei amândoi. Plânge 
cu unul pentru ceeace a pierdut; râde 
cu cellalt pentru ceeace a cîştigat. Du- 
ferea dezastrului se întretae în inima 
ei cu semnul reparaţiei. Pentru cine 
trăește în afara ritmului acestuia lăun- 


Nichifor CRAINIC 


REVOLU 


ŢIA 


“LEGIONARĂ 


fraţi căzuţi în ghearele din care abia 
scăpaseră acum douăzeci şi doi de ani: 
să citeşti groaza zilei pe fețele sutelor 
de mii de relugiaţi: să ştii căminurile 
sfărâmate în două şi în trei: să asculţi 
dincolo chiotul de bucurie al tuturor 
duşmanilor neamului tău: şi în toată 
această vreme, să vezi armata ţării cu 
braţul încremenit pe arma mulă şi sta- 
tul întreg cu căluşul în gură, — iată 
chinuri trăite. ale îniosnirii, față de 
care cele închipute pe seama iadului 
sunt firave fantome. Un fior de şfârşit 
apocaliptic cutremura țara cu sufletul 
spânzurat pe prăpastia desnădeidii. 
Mizeria morală sta gata să descompună 
această societate bătută de toate bles- 
temele lumii. 

Dar în clipa cea mai grozavă, când 
nimeni nu maj aştepta de nicăieri ni- 
mic, o minune a sfâşiat besnele. a în- 
chis prăpăstiile şi a zguduit sufletele : 
tineretul Gărzii de Fier a reapărut, um- 
plând pustiul cu vigoarea şi cintecul 
lui. Sa întâmplat ațunci un lucru cu 
desăvârşire  neobicinuit: țara. care 
bocea. de moarte. a isbucnit a doua zi 
în larmă de viaţă. Trecerea, repede ca 
in vis, a fost dela stingere la înviere. 

Oricare ar fi fost atitudinea demo- 
craților față de această mişcare, ei tre 
bue să-şi recunoască în fata erupției de 
tinereţe şi nădeide. propria lor incapa- 
citate de a îmbărbăta o țară, după ce 
au dus-o la ruină. Oricare ar fi fost 
atitudinea celorlalţi  nationalişti, cari 
stau crezut în concurenţă permanentă 
cu legionarii, ei trebue să închine stea- 
gurile în fața celor cari au biruit prin 
tăria de a îndura şi de a crede. Supri- 
maţi, prin absurd, fenomenul legionar 
de azi şi gestul revoluţionar al Gene- 
ralului Ion Antonescu, care i-a dat ac- 
centul culminant. şi veţi vedea că altă 
forţă morală n'ar fi existat, în stare să 
lecuiască desnădejdea noastră a tutu- 
ror. O primăvară de viaţă revărsată 
peste un cimitir de visuri glorioase. 
Fireşte, o mişcare tânără, care începe 
un capitol nou în politica de stat, are 


trie. bucuria triumfului legionar serbat 
în manifestații de o disciplină uluitor 
de spontană şi în cântece voiniceşti 
aduse din legenda codrilor, poate să 
însă că tinerii aceştia, cari abia de-au 
putut îmbrăca o bluz* verde, vin din 
viziunile unde au stat ascunși. din tem- 
nitele unde au zăcut. din exilul în stră- 
inătăţi, din marele doliu a! morminte- 
lor camarazilor lor. În ochii lor încă 
trişti e bucuria celor cari supraviețu- 
ies:c Nimeni nu are dreptul s'o mustre 
— dacă ar avea curaiul! — fiindcă toti 
poartă vinovăţia-de a fi vrut sto ucidă. 
„România democrată. România tiraniei 
asiatice, e singura țară din Europa, care 
a crezut că poate trăi ucigindu-şi tine- 
retul. Între crimele ei. cea mai odioasă 
şi fără pereche în istorie. este aceea de 
a fi încercat să-si asasineze viitorul 
propriu, împuşcind pe tineri si exou- 
nîndu-le cadavrele la. răspântiile <ate- 
lor și orașelor îngrozite. Dacă vârsta 
ingerilor e copilăria. tinerețea e vârsta 
arhanghelilor. Și momentul acela de 
sadică profanare a tinereții. de hâdă 
batiocoritoare a - morţilor e ultima 
traptă a bestialității la care se poate 
cobori făptura umană. Dacă există un 
Dumnezeu în cer, el na putut să în- 
dure neispăşită o astiel de crimă. Iar 
pedeapsa lui a căzut ca un munte de 
piatră prăvălită din slavă peste ţara 
care a fost în stare să îngăduie această 
crimă. Pedeapsa e a noastră a tuturor; 
bucuria că supraviețuiesc e numai a 
tinerilor acestora. goniţi ca de un vânat 
sălbatec. ani  dearândul, de întregul 
aparat al statului, în nepăsarea” unui 
popor întreg. Să plângă și să bocească 
oricine în această ţară ! Sinauri tinerii 
acestia au privileguit de a se bucura, 
— nu după voia oamenilor, ci după 
voia lui Dumnezeu, care i-a făcut să 
birne moartea sadică. 

Ei sânt astăzi stăpânii guvernului. 

Și trebuie să ajungă mâine stăpânii 
țării. 

Stăpânirea (ării se obţine în două fe- 
luri: stilcindu-i vigoarea şi paralizin- 


du-i sufletul, sau incendiind acest su- 
flet cu entuziasmul credinţei și încor- 
dându-i vigoarea ca un grumaz de 
taur. Împotriva complicatei şi pompoa- 
sei șandramale, având ca singură te- 
temere teroarea poliţienească. tinerii au 
năvălit cu cântecul pe buze. Cântecul 
e semnul sufletului pe care l-au des- 
robit. Au începul-o bine. Toate simu- 
lacrele spulberate într'o singură zi stau 
dovadă că nimic nu se poate clădi îm- 
potriva sufletului. Numai învolburarea 
lui ciclonică, tumultuoasă, poate da 
viață nouă acestui pustiu politic rămas 
pe urma fostei tiranii. Problema stă- 
pinirii legionare a României nu e mai 
întâi una de organizare, ci una de cu- 
cerire totală a adeverenţei sufleteşti. 
Cu spiritul incandescent al poporului, 
poţi săvârşi orice minuni voeşti, de or- 
ganizare, de zidire, de triumuri răsboi- 
nice, când va veni ceasul, E foarte ade- 
vărat că lucrul cel mai greu pentru o 
a stârni şi de a păstra entuziasmul co- 
lectiv. Un popor ca al nostru a fost 
ohicinuit să rămână pasiv fată de tra- 
bile publice şi să aştepte miracolele 
esind din mâneca: ministrului. Taina 
cea mare a regimului legionar se va 
adeveri în convingerea. pe care va sti 
s'o înfigă in orice creier, că miracolele 
nu ies din mâneca ministerială, ci din 
voinla creatoare a întregulu  ponor. 
Afară de aceasta, firea de azi a Ro- 
mânului e de'o plasticitate capricioasă, 
de o mobilitate uimitoare între două 
atitudini extreme și — de ce să n'o 
spunem ? — de o dureroasă inconsis- 
tentă morală. Ultimii ani de viaţă pu- 
blică ne-au dat spectacolul stâncilor li- 
chefiate în mocirlă, al cerbiciilor înco- 
voiate ca Inmânărelele mniate în căl- 
dură, şi al unei laşităţi ce părea că de- 
venise o zestre naţională Această pastă 
sufletească inconștientă îsi poate că- 
păta o structură statornică numai dacă 
noul regim va sti sto pătrimdă en tăria 
roracterului 

Cu alte cuvinte, problema aderenţei 
colective la opera regimului e o pro- 
blemă de educatie legionară, de legio- 
narizare a ţării. Sporul nou, pe care .-a 
adus Corneliu Codreanu în viața poli- 
tică, nu stă în idei, pentrucă idei poate 
avea oricine, ci într'o cruntă disciplină 
diametral  osiipă desordinei democra- 
tice în mijlocul căreia apărea. O disci- 
plină ale cărei elemente esenţiale sunt 
două : renunţarea la sine și creaţia in 
folosul neamului. 

In viața lui proprie, renunțarea la 
sine a mers până la sacrificiul suprem. 
„Ori învingem, ori murim“ nu e numai 
un refren de cântec legionar, ci însuş 
principiul acestei mişcări, care, în afară 
de aceea a lu Avram Iancu, e singura 
cu adevărat revoluționară din istoria 
noastră. Revoluţionarismul zăcea în fi- 
rea întemeietorului ei. Ne-am cunoscut 
deaproape, ne-am iubit şi sgarta a fă- 
cut să ne şi detestăm, dar ceeace n-am 
încetat să preţuiesc la el, este îndrăz- 
neala unică de a-şi fi aşezat existența 
la extrema limită de sus, unde nu =ste 
altă posibilitate decât biruința sau 
moartea. Din această psihologie perso- 
nală și extremistă s'a născut disciplina 
legionară. Era el, care se voia repetat 
în. fiecare camarad de luptă. Pe când 
trăia, voinţa aceasta putea să aibă apa- 
rența unui egocentrism. Moartea lui, 
care e un sacrificiu. consfințeşte această 
disciplină şi o ridică la prestigiul unei 
şcoli a eroismului moral. 

Oricât ar preamări istoricii revolu- 
țiile politice, ele sunt în majoritate 
bande de asasini organizaţi pentru 
cucerirea privilegiilor, pe care alţii le 
deţin. Sunt nespus de rare cazurile 
când o revoluţie vine în numele erois- 
mului moral. Garda de Fier n'a pregă- 
tit revoluţia ca pe o simplă lovitură de 
stat, ci s'a transformat pe sine, în oa 


(Continuare în pag. 2) 


Se A a 


PAGINA A 11-A, GAZETA DE VEST | 


e INTERVIU e 


SOON ONU NONUNNNNNNNUNNNCOOOOOOONONOU NUTU 
DN o a 
De vorbă cu 


EN i i tb 
mi-am format cu impresia, din per- H.S. Deci e posibilă această inter- 
sonalităţile culturale.» pretare, că nu a fost un consens în 
P.Ţ. Nae Ionescu care a fost o cadrul Mişcării şi că această acţiune | 


mare personalitate a fost pro-legio- 
nar. Profesorul Şumuleanu de la Iași 
la fel. Lucian Blaga a fost simpati- 
zant. Simion Mehedinţi „profesorul 
Găvănescu. Toate marile personali- 
tăți au aderat la extrema dreaptă 
fiindcă nu existau decît poziţii radi- 
cale faţă de influenţa nefastă a bol- 
şevismului rusesc pe care-l manevrau 
evreii. 


a fost regretată. 

P.Ţ. A fost regretată şi a fost 
fructul unor fanatici care au  înţe- 
les prost sensul dreptei în România. 
Păi Iorga a fost un om de dreapta, 
a şi fost părintele dreptei. 

U.S. Cum explicaţi că au cândi- 
dat pe listele acestei mișcări nişte 
personalităţi culturale de primă mă- 
rime, ca de exemplu Mircea Eliade? 


M.S. Consideraţi  antisemiismul PȚ. Au candidat pentru că de- | 
Mișcării legionare ca fiind  funda- mocraţia era compromisă și mate- 
mental ? > _rial şi spiritual şi nu asigura sufi- 
P.Ţ. Nu. Cuzismul e fundamental  cient securitatea ordinii interne şi 
antisemit, legionarismul. nu externe a României. Asta e caracte- | 
H.S. S-ar putea vorbi de o filaţie  ristica oricărei democraţii. Una sin- 
de la cuzism la Mișcarea legionară ? gură funcţionează firesc: cea  ame- A 
De o continuitate ? ricană. Aia a salvat America ! | 
P.Ţ. Păi au fost fundamental di- H.S. A fost totuși o revoluţie, da- | 
ferite deoarece cuzismul nu era mis- că nu în planul ordinei statale, cel 
tic; Mişcarea legionară era mistică puțin în plan moral şi spiritual? 
religios. PT. A însuileţit o generaţie, 
MLS. O chestiune mult discutată, construind ordinea de stat pe 
o personalitate în mare măsură a- substanța istorică a poporului român. 
dulată, intr-o mai mică parte con- N.S. Atunci cum se, explică fap- 
troversată este Nicolae lorga, res- tul că, acum, la mai bine de 50 ani 
pectiv comportamentul lui față de de la desfiinţarea ci, la mai bine de 
Mișcare şi replica dură pe care un 12 ani de la decimarea membrilor ei | 
membru, o grupare a acesteia... de către comuniști există, totuși, o | 
P.Ţ. L-au asasinat. Iorga a gre- puternică pornire contra ci, nu se | 
şit, ambii au greşit. Şi unii şi alţii. nici un fel de do- - 
M.S. În ce ar consta marile gre-  cumente ive referitoare la 
şeli ale lui Nicolae Iorga ? Mișcare ,. + 4 | 
P.Ţ. A detestat Mişcarea legiona- P.Ț. E caracteristica oricărei de- ; 
ră, Iorga. La început a fost de acord  mocraţii burgheze ideea de echilibru; | 
cu ea dar pe urmă a întors-o. lar le- extremele fie extrema stingă, fie ex- | 
gionarii au greşit că au asasinat un  trema dreaptă violind ideea de echi- 
om mare, că Iorgă a fost un om mare  libru social | 
oricum. H.S. Cum explicaţi faptul că par- | 
M.S. Si care credeţi că au fost  tidului comunist i s-a permis conti- A 
motivele care l-au determinat pe  nuârca ideologici sale, reînființarea | 
lorga să deteste Mişcarea în aseme- lui sub conducerea lui Ilie Verdeț şi “ 
za a i g 3 nca măsură încât să-l încite e chiar partidul de guvernămint este E 
IL.S. Credeţi că mai prezintă la Şi Codreanu a avut, acest har că a s-o desființeze ucigindu-i ere considerat ca fiind un partid de 
tic Cta la ara dei Fier un pe- făcut o mişcare puternică. Nu se ful? sinea? £ = 
ae ai “prezintă peatru că „Poate spăne că Mişcarea legionară E Pentru că orice extremă este af Ele Bali SoR aia Lică : 
dreapta europeană a pierit. n-a fost puternică ! N-a avut rezul-  S0cialmente insuportabilă. Este” lim-  sejectuali z ctremel 
U i pede, nu ? Orice extremă e lipsită de  telectuali nu pot suporta extremele 
M.S. Cei care agită această  pro- şi democraţia este ostilă extremelor 
blemă acuză foarte mult existenţa în care confiscă — şi extrema stinga şi 
Occident, în special în Spania, a u- Nici = E tei 2 extrema dreaptă — personalitatea 
mor oști legionari. pe E Nici fascismul şi nici naţional socialismul n-aveau — umană. Dar nu cred că extrema 
-Ţ. Bine da' acuma extremele, pe o... A . stingă se compară x 
cele ouă, sint cam compromise. Am: caracter religios e Mussolini i-a dat un ultimatum lui APeEa aaa ddapă ji a 
bele. Şi extrema, dreaptă şi extrema Dumnezeu $ Cuzismul e fundamental antisemit, legio-  liscă proprietatea şi personalitatea 
stingă. Acuma ideea care începe să i : . S: legată de proprietate. Extrema stingă 
stingă. Acuma ideea care incepe îi... narismul nu Q Iorga a detestat Mișcarea Legionară Şc cealitari, lar egalitatea coercitica 
cial. Orice extremă rupe echilibrul La început a fost de acord cu ea, dar pe urmă a întors-o este sterilizantă. 
social. 9 Iar legionarii PR . M.S. Ion Raţiu, într-o declaraţie 
IS, Am citit de curînd o carte a Cri Fi ZE saci a greşit SA Da 110-010. Inare e pe care a făcut-o oficial, în  mo- 
lui Ton Caraion tipărită la Miin- ri A uie trecută pe seama unor indivizi fanatici 9 re ntar tute cei PSM.ului s-a de- 
chen, în Editura „Ion Dumitru“ şi u nu discut pe sch - sti clarat de acord cu existența acestui 
care se numeşte „Insectele tovarăşu- p Sala stinga, centru, dreapta o partid, respectiv cu a existentei ex- 
1ui Hitler“, carte în care autorul face tremismului de stinga. Cei de la pu- 
următoarea afirmaţie : dreapta, res- Şe a 5 - tere nu au incriminat partidul de 
pectiv extrema dreaptă, a apărut în tate pozitive fiindcă extremităţile ideea fundamentală a oricărei socie- — Sorginte comunistă nou înființat sau, 
replică, ca o reacţie imediată, directă sint greu suportabile. Nici fascismul  tăți bine organizate numită ideea de în măsura în care au făcut-o, au fă- i 3 
la apariţia extremci stingi. italian n-a durat, nici naţional-so- echilibru. Extremele violează ideea  Cut-o doar pentru a distrage atenţia a 
PI[. Aşa a şi fost. Nu apărea ex- cialismul german n-a durat. Deose- - de echilibru social. de la faptul că ei înşişi sint cripto- 
trema dicaptă fară extrema stingă,  birea dintre fascism, naţional-socia- VI.S. Referitor la comportamentul, comuniști. Deci în mod democratic 
că n-avea motivaţie. A trebuit să se lism și Mişcarea legionară este as- la morala lui Nicolae Iorga ? nu ar fi firesc ca extrema dreaptă, za 
nască un echilibru. pectul fundamental religios al Miş- P.Ţ. A fost el puţin instabil. Nu NU incurajală, dar măcar să fie to- D 
2 H.S. Ion Caraion afirmă că şi pe  Cării legionare, religios creştin, ceea versatil, instabil. S-a autoconsiderat  ICrată ? a 
3 plan filosofic materialismul modern CE Nu era cazul nici Ja fascişti și nici“ — a și fost — o mare personalitate P-Ț. Nu într-un regim în care ma- 
a precedat ideile care au servit ca la naţional-socialişti. Erau laicizanţi Foarte mare ! El a pierit ca persona-  SONeria internaţională e dominantă 
punct de plecare în construirea ideo- si fasciştii şi naţional-socialiştii. litate mare. pe continent. Eu nu discut pe sche; 
logiilor extremei drepte. De exem- H.S. Consideraţi acesta ca fiind un H-S. Ce soartă credeţi că ar fi aviit ma asta: stinga, centru, dreaptă, 
plu Marx şi respectiv Engels au pre-, atu, un argument favorabil Mișcării dacă legionarii nu l-ar fi oaie extrema dreaptă sau extrema stingă. 
cedat pe Nietzsche şi respectiv $pen- legionare ? ; Pr. Ramtriea an “andre Sa Ea Doar că schema astă mi se pare foar- 
gler. = pi az în ce eră trăiţi acum ? cum a și fost. Fe. a = te So moda Nu trebuie condamnată, 
A Cita „S. în era creştină ! A Lat pe au E, pur şi simplu-din principiu, extrema 
Este Di, ot letter Dire i P'Ţ. Era creștină! E superioară „IIS. Nu sinteţi de părere că dato- dreaptă. Și nu poate fi gindită în 
NS. Dvs. aţi irăil în perioada in- Mişcarea că s-a situat înlăuntrul e- ri firii lui vulcanice, a personali- paralel cu extrema stingă, cum se 
terbelică şi aţi cunoscut care a fost ; RZi : ez Lăţii lui puternice, faptului că era face. / 
peisajul politic. Cum aţi caracteriza Xoluţiei fireşti a societăţii moderne. naţionalist convins şi antirus n-ar fi ILS. Totuşi ne-am putea gindi că 
apariţia extremci drepte la noi. sub Nici fascismul şi nici național-socia- fost omorit de comuniști ?.Ar fi de- în Spania există „Frente nacional“, 
forma - „Legiunii Arhanghelului Mi- -lismul-n-aveau earacter religios. In- îi De zi în Italia „Movimento_ sociale“, în 
spa i f ini s a ă 
hail” ? i i ir-o “întrunire Mussolini — se spune, fre = Vietii e) figtică a el: Germania o mulțime de formaţiuni 
P.Ț. A. fost o-reacţiune firească la - eu povestesc din auzite — s-a uitat a e pa personalități politice şi  aconaziste, „Noua dreapta“, în mod 
3 singă es ameninia cu-invazia nea cana i a spus „Îi dau ultimatum ANrAe? e dă problema «sal nr dn nl s-a interzis an ehiae 
as j lui Dumnezeu ca î 3 i î) SIE ai » ildă, problema legea electorală existenţa unor par- 
JI-S L-aţi cunoscut - personal pe să mă  trăzne Fa estaa rele: asta da'-nu ştiu, nupot să afirm  tide de drepta, respectiv extremă 
Corneliu Codreanu.? le poa seeiaciac Aaa, axieta E Za 4) cort E - > E dica 
P.Ţ. L-am cunoscut, SI Spor sa, silasla Rs Au Cn PR ES) ia pei: UE, Gaiei P.Ţ. S-a interzis pentru că. aicea 
II.S. Ce fel de om era ? Dzeu e tă nstrat că  Dum- ştiu dacă sormupstii ar fi avut în- finanța internaţională evreiască - a 
PT._Era rialitate 12 Peiso XA, _„ drăzneala să-l ucidă. avut o influenţă decisivă. 
pese ta Psi SgITRU VASE ue e aloca H.S. Cum aţi putea dvs. să expli- IIS. Credeţi că “această crimă 
halitatea e un. ins care influenţează  caţi, ca unul care aţi trăit aceste eve-_jebui e Ss p a consemnat 
ambianța prin: simpla! lui forţă ha-  nimente, o- mare priză la public a este eta Ala Dăspeăse IORIA SALCĂ 
rismătică ; un om cu.har. Nu-e ne-. - ideologiei legionare şi faptul că o . Siua unor indivizi? 
voie să fie savant ca să aibă har. mare parte, cel puţin după cum” P.Ț. A unor indivizi lanatici. „Continuăre în pag. 12) 
Ne o a n e a i i i i N i i 
Li RR, 7! 


Petre Ţuţea... 


(urmare din pag. 11) 


MLS. Pe Horia Sima l-aţi cunoscul 
personal ? 

P.Ţ. L-am cunoscut, 

LS Era o personalitate pulerni- 
că 2 

P-Ţ. Un om, pur şi simplu. Nu 
mi-am dat seama că n-am vorbit 
33 decit într-o noapte, m-am plimbat 


cu el, pe malul mării, la Carmen 
Sylva. 
II.S. Dys, cum v-aţi situat în ra- 
S port cu Mişcarea legionară ? 


P-Ţ. Am fost simpatizant al ei 
Fiindcă mi-am dat seama că demo- 
crația nu garantează nici suverani- 
tatea şi nici existența sigură a po- 
porului român. 

M.S. Constantin Noica v-a fost un 
bun pricten ? 

: P.Ţ. Bun. Nu-mi amintesc exact 
împrejurările în care l-am  cunos- 
cut Nu a venit niciodată la mine 
î acasă Nu m-am dus niciodată la el 
acasă. M-am întilnit cu el la cafe- 
nea sau la Uniunea Scriitorilor, Cred 
că la cafenea l-am cunoscut pe 

Constantin Noica Sau nu. Mi se pare 
că la ziarul „Cuvintul“, în antica- 
mera lui Nae Ionescu. Nu ştiu dacă 
el colabora acolo, dar acolo l-am în- 
tilnit. Nu ştiu ce a căutat acolo. 
Acolo l-am cunoscut 

H.S. Noica cum s-a situat in 
port cu dreapta românească ? 

P.T. Cind dreapta a pus mîna pe 
putere a soris un articol manifest 
„Ad sum“ — „Sint de față“. Asta 
spune tot ! 

H,S. Cum credeţi că s-ar fi plasat 
X ca atitudine în contextul politic ac- 
I tual ? 

: P.Ţ. Nu put să spun. Noica era un 
om inteligent, cult şi cred că s-ar fi! 
orientat just. 


ra- 


i COȘMARUL — 
:  RROMÂNIA A 
RROMÂNILOR 


Am pierdut ultimul interviu 


al dlui Silviu Brucan. Am a- 
și l-am 


din Dă- 


dormit pur şi simplu 
pierdut pe „Hitchcock 
măroaia“. Bine că nu l-am vă- 


zut şi nu l-am auzit. Atiîta vi- 


clenie la micul Saul nu face 
bine la românul de rînd. 
În aceeași zi în care mi-a 


scăpat interviul unui așa ma- 
re politician am ratat, mai îna- 
intă, e drept, şi conferința de 
presă a dlui. Virgil Asztalos 
Măgureanu Şi am pierdut oca- 
zia s-o văd pe roama - Angela 
Băcescu, ziarista- cu sînge ne- 
gru-n pix, întrebîndu-şi 


şeful 
ș ce mai e nou și cum mai merg 
E treburile în Secu.R.I, 

i Şi-am adormit şi am avut un 
vis ciudat: se făcea că RRo- 
mânia era a rrromânilor, şi nu 
altfel. 
| LUCA M. 


> 


GAZETA DE VEST, PAGINA A 12-A, 


e PROFIL e 


aia tie SE ae A si ii i iti e ORE RE E 7 Rl A 1 aa OR 2 CA AD 0 ACR a pe e A ră 


Deşi nu posedă un sistem filozofic coerent şi fad, Nae 
Ionescu este un filozof. Mai mult chiar este un filozof mo- 
ral dacă cei doi termeni îşi suportă vecinătatea, De ce mo- 
ral ? Penlru că a fost printre puţinii cărturari interbelici 
care indiferent ce problemă dezbătea, fie că era vorba de 
critica pozitivismului, fie că era vorba de mistică, ortodo- 
xism ori comentarii de stare politică, Nae Ionescu a avut 
tăria ca atunci cînd „Nu mai știa“ să spună răspicat : „Dragi 
studenţi de aicl încolo nu mai ştiu, încă nu înţeleg. Să gin- 
dească fiecare mai departe după cum crede, după cum Este“. 

Deşi, tîrşit în sisteme filozofice, în texte de tot felul, cum 
se afla prin chiar natura meseriei sale de dascăl, dacă ar 
îi ținut cu orice preţ, nu l-ar fi fost greu să „rotunjească“ 
totul, spre satisfacția mediocrului şi-al stereotipului. 

Nae Ionescu „Nu mai ştia“, adică ceea ce omul Nae 
Ionescu trăise pînă în acel moment, fusese împărtășit, de-aici 
încolo nu-şi mai putea acoperi spusele cu secundele vieţii, 
cu trăirile „cu umanul real și de fapt. 

Și-atunci orgoliul de-a fi „posesor de sistem* şi-a se 
„ridica“ deasupra noastră în frigul „Adevărurilor cu orice 
preț“ a fost umbrit de orgoliul „de-a fi om“ de-a rămine în 
viaţă, în trăire, în Autentic, 

Numesc moral faptul acesta cu atit mai mult cu cit 
Nae Ionescu, alături de Iorga, Rădulescu-Motru, a polarizat 
spiritualitatea românească interbelică, influența pe care a 
avut-o asupra contemporanilor, comparindu-se, după Eliade, 
cu influenţa lui Eminescu în rindul contemporanilor. săi, 

„A fi tu însuţi“ este învățătura lui Nae Ionescu. Şi nu 
strigindu-ți prin pieţe suficiența ori ignoranţa, ci „A fi tu 
însuţi“, Puternic prin tăria de-a căuta Divinul în tine în 
sympathia cu lumea celor ca tine, prin tăria de-a primi 
viața aşa cum este și a-ţi proiecta structura ta spirtuală, în 
măsura în care o deosebeşti, asupra întregului cosmos. 

Toate acestea ar trebui argumentate, însă rîndurile de 
faţă se vor o provocare pentru cititor pe care îl invit să 
contrazică acestea, după ce l-a citit pe Nae Ionescu însă. 

De ce m-am oprit asupra acestui „Nu ştiu“ a lui Nae 
Ionescu, de ce nu-mi pare un amănunt nesemnificativ, ra- 
portat la ceea ce ştie Nae Ionescu ? Poate pentru că ceea ce 
el ştie se găseşte în cursurile, articolele, textele sale, frus- 
trat însă de încărcătura de trăire ce-o transmitea oratorul 
Nae Ionescu. Și stă la îndemîna oricărui curios, nu neapărat 
de Cultură ci de Sine, să descopere, 

Ceea ce nu ne-a mai spus Nae Ionescu vom spune noi 
ori urmaşii noştri dacă ne va sta în putinţă. 

Iar semnificaţia acelui „Nu știu“ este la fel de vie as- 
tăzi cînd nu ducem lipsă de „viziuni coerente asupra rea- 
lului, cînd cu toţii ne strigăm ipocrizia, ori ignoranţa ca şi 
cum am fi în posesia acelui adevăr ultim și prin acest fapt 
Trist, pentru că moarte se cheamă ceea ce este dincolo de 
Adevăr. Ss - 

Deci nu echilibru ci căutarea echilibrului, nu împăcare 
ci căutarea împăcării. Nu finalitate ci Cale, Calea Umanului, 
aceasta este marea învăţătură a lui Nae Ionescu. 

Poate ar fi de precizat aici deosebirea dintre umanul ce 
se ivește în lucrările lui Nae Ionescu și umanul vehiculat 


„de transnaţionalismul contemporan. Primul presupune ten- 


dința de împăcare a omului cu Dumnezeu, şi acceptă deci 
drept adevărată, firească, uman îndreptăţită această tendin- 
ță atit la nivelul individului cit şi a colectivităţii din care 
acesta face parte, iar celălalt uman în numele căruia se faa 
atitea crime, nu este decit o mascaradă fornăitoare și ste- 
rilă pusă în slujba finanțelor de aiurea. 

Nae Ionescu a fost întîi de toate un învăţător, în cel 
mai adine înţeles al acestui cuvînt, un învăţător pe lingă 
care nu puteai trece indiferent şi la care se raportează, chiar 
şi atunci cind îi contestă învăţătura, întreaga pleiadă de 
cărturari interbelici. 

Pentru că auditoriul Iul Nae Ionescu poate fi oricum, 
numai mediocru nu. Dascălul Nae Ionescu educa orice numai 
roboței nu putea ivi din studenţii săi. 

După cum el a fost „un viu“ tot astfel sleițil săi ori 
cititorii „Cuvintului* înviau descoperindu-se, devenind. 

Și ceea ce este cel mai important este că fiecare îşi 
urma calea sa, dezvoltindu-și propria personalitate, propria 
răzvrătite, Pentru că în orice sistem social, pentru care deo- 
camdată există reprezentare, valenţele unei reale personali- 
tăți reprezintă fiecare o răzvrătire. O răzvrătire împotriva 
falsului, a ipocriziei, a lenei de-a fi. 

Și atunci nu miră pe nimeni că ziarul „Cuvîntul“ a stat 
suspendat ani de-a rindul sub Carol, lar un condel ca cel 
al lui Nae Ionescu a fost silit să se odihnească în timp ce 
condeieri obscuri îşi puteau debita peroraţiile nestingheriţi. 

In anii '20, cînd pozitivismul cu sterilul său apucase a 
deveni tradiţie în Şcoala românească, N, Ionescu vorbea în 


————— 


„A îi tu însuţi“ este învățătura lui 


NAE IONESCU 


„A fi tu însuţi 


Nae Ionescu. 


Şi nu strigindu-ţi prin pieţe suficiența ori ignoranţa, ci 
Tibor ro a 27) po ete pe pe Pc (o DĂ at e e ete ee, 
„A fi tu însuţi“. Puternic prin tăria de-a căuta Divinul 
Zi tr ea hu pie a cepe ie a et a PR e eee N e 
în tirie, prin tăria de-a primi viaţa aşa cum este și a-ţi 
alert hole Ves ti e ragaie azi ot [a eee ti fr îi 
proiecta structura ta spirituală, în măsura în care o deo- 
ee AA i E ab Aid i ele i a e a Re, 


sebești, asupra întregului cosmos, 


cursurile sale de mistică, nevoie de mintuire, neam, orto- 
doxism şi nu programatic, ci vorbind despre toate acestea 
nu făcea decît să încerce a numi ceea ce el, omul Nae 
Jonescu descoperise înlăuntrul său. 

Se poate intreba de ce m-am oprit tocmai la Nae 10- 
nescu ? Un motiv ar fi faptul că Nae Ionescu reprezintă 
prin ceea ce a scris și a gindit, prin influenţa pe care a 
avut-o la vremea sa, esența tendinței de împăcare a neamu- 
lui românesc cu Dumnezeu. 

Un alt motiv îl constituie prezentul ; catedrele universi- 
tăților românești, presa românească, ce duc o completă lipsă 
de oameni care-şi creează logosurile din trăire, ce participă 
cu sine la ceea ce susţin. 

Iar meseriaşii, mercenarii condeielor, oricît de buni ar 
fi, oricit de inteligenţi, nu fac altceva decit să încurajeze 
mediocritatea, sterilul, impotenţa creatoare. 

A încuraja acestea reprezintă ultimul lucru pe care ni-l 
putem permite înainte de-a dispărea ca Neam. 


GABRIEL TIMOCEANU 


„Cintind toată ziua, 
“cintind pentru nimic 


„Și acum, una din cele mai frumoase formaţii româneşti 
din ultimul deceniu“. Aşa i-a prezentat Florian Pittiş pe cei 
patru de la Survolaj la ora cinci dimineaţa, în finalul primei 
zile a Festivalului de Rock de la Bucureşti. Nu voi continua cu 
obișnuitele biografii, nici-cu hobby-urile fiecăruia sau cu altceva 
de genul ăsta, deşi pentru mulți dintre concitadini toate aces- 
tea ar fi utile. Voi spune doar că sînt timişoreni. Alișe cu Sur- 
volaj n-a văzut nimeni în Timişoara, iar colile de hirtie pe care 
se citea „SESSION — Survolaj — lingă ştrandul C.F.R“, au 
rezistat citeva zile miîniei celor care se ocupă cu ruptul afișe- 
lor, fiind interpretate de fiecare după puterea lui de înţelegere. 
Aşa că în fața Facultăţii de Mecanică doi băieţi se întrebau 
„oare ce sesiune o fi şi asta“. Inainte de aventura de la „Groapă“, 
de lîngă ştrandul — terasă — bar Eminescu, trupa a cîntat un 
sfert de oră pentru oraşul ei, la ultima ediție a TYim-Rockului, 
unde Ionel Marchiş şi-a spus că atita merită. Totuși afişe cu 
Survolaj s-au putut vedea. la Bucureşti, la Craiova, la Buzău 
(unde Celelalte Cuvinte și-au făcut greu intrarea în urma lor), 
la Szeged, la Belfort. La Casa Studenţilor din Szeged o sală 
întreagă a fost în picioare la sfirşitul programului lor şi cred 
că aplauzele nu erau numai din pură simpatie pentru reprezen- 
tanţii poporului român, vecin şi prieten (dealtfel, Levi, hotărit 
să elimine orice confuzie, purta un tricou cu tricolorul nostru: 
revoluția română în direct — Timişoara — Bucureşti— Si- 
biu...). Treaba s-a terminat în forţă aşa că am ajuns la margi- 
nea orașului luaţi pe sus, însoţiţi de o trupă zgomotoasă de ad- 
miratori. (Să nu deduceţi de aici că în toată afacerea şi-ar fi 
băgat coada curentul heavy metal.) După citeva ceasuri de mi- 
mică şi semne, timp în care singurele cuvinte pe care le-am 
înţeles au fost: Hendrix, Sartre, igen, Led Zeppelin, am plecat 
spre microbuzul unde ne aşteptau cucăind şoferul şi cele două 
doamne venite la cumpărături. 

Survolaj a mai dat un concert la Szeged la un festival de 
rock. Totul a mers la fel de bine, singurul inconvenient a fost 
că prezentatorul a citit după fonetica limbii sale: „Șurvoloi“. 

„„La Belfort, francezii au fost uimiţi cum e posibil să vină 
nişte români, plasați undeva la marginea puterii lor de înţe- 
legere şi să le aducă aminte de marile trupe ale anilor '70. 
Nu numai atit, dar băieții au primit deja invitaţie din partea 
primăriei oraşului Belfort la ediţia de anul viitor. 

Cum s-a întîmplat că au rămas doar cu o muzicuţă şi cu 
un flaut nu voi spune aici. Dan m-a rugat să n-o fac, gindind 
că aruncînd cu noroi în oameni de nimic ajungi ca ei. Pe Zsolt 
l-am întîlnit ultima oară în Lahovary. „Mă plimb toată ziua 
că un nebun, nu mal am nici măcar o ghitară rece“, mi-a zis. 
Cătălin trece din două-n-două săptămîni pe la mine, îi dau un 
teanc de discuri, m! le aduce pe celelalte, apoi se duce la fel 
de abătut. 

Chemaţi la Bucureşti de Florian Lungu şi de Mihai Go- 
doroja pentru a face un film, au fost primiţi de cunoscutul 
video-discotecar Minel Stoica cu o mină plină de Importanță, 
După ce au refuzat să apară alături de cîinele regizorului și în 
alte citeva secvențe la limita kitsch-ulul fot ce rămîne e ne< 
putinţa lui ; „de ce toate astea 7", 


GABRIEL ROTARIU 


e ISTORIA PE VlUe 


“ . 4 


1% ep ăi aa€. 


e PAGINA A 19-A — GAZETA DE VEST e 


fi 


AND PD PN DR PA MN Ma Da UV PA Ba 


La începutul lunii Martie (1937), mă 
pomenesc cu un curier trimis de Cor- 
neliu Codreanu, aceasta comunicân- 
du-mi că, „căpitanul dorește să mă 
vadă, dar nu la Cluj, ci la București 
şi întâlnirea trebuie să fie arânjată în 
mod discret, ca Palatul şi guvernul să 
nu afle ceva despre această întâlnire“. 
Mărturisesc că am fost foarte curios 
cam ce anume doreşte șeful Mişcării 
Hegionare să vorbească cu mine, 

În ziua de 11 Martie 1937 întâlnirea 
a avut loc la București în casa ingine- 
xului legionar Ionică. Corneliu Codrea- 


„nu, care nu făcea multă diplomaţie, 


mi-a spus că „ar dori să aibă o între- 
vedere cu Maniu și n'a crezut de bine 
să se adreseze lui Maniu direct, ci nu- 
mai să sondeze terenul şi că întâlnirea 
să rămână secretă. Mare i-a fost mi- 
rarea când i-am comunicat că de patru 
zile Maniu a plecat la. Viena, de unde 
se va duce în Franţa, unde va rămâne 
timp mai îndelungat. Codreanu, după 
ce sa necăjit puţin că n'a fost exact 
şi la timp informat despre această ple- 
care — fireşte de serviciul său de în- 
formaţii — a spus textual: „Chestiu- 
nea este serioasă și nu suferă nici o 
aminare |! ... Aveţi dv. posibilitatea să 
transmit o scrisoare confidențială, fără 
ca scrisoarea să cadă în mâinile servi- 
ciului secret al regelui ?* 

I-am răspuns că este o astfel de oca- 
zie, deoarece peste două zile pleacă la 
Viena Aurel Leucuţia, care va rămâne 
tot timpul cu Maniu. 

După ce l-am convins că Aurel Leu- 
cuţia este un om discret, taciturn, de 
absolută încredere, Corneliu Codreanu 
a inceput să-mi deie lămuriri mai am- 
ple asupra fondului chestiunii. L-am 
rugat să-mi permită să iau notițe. Re- 
dau această convorbire sub formă de 
dialog, pentru că o socotesc foarte in- 
teresantă. 

„Codreanu: Pe mine mă condamnat 
la moarte regele Carol II. (O clipă l-am 
privit uluit şi am avut impresia că ha- 
4ucinez). > 

mEu: Pe dv.? Regele Carol 11? E de 
necrezut. ă 


„Codreanu : Și totuşi este aşa. Am in-: 


formaţii din cea mai bună sursă, asu- 
pra căreia nu încape nici o îhdoială 
sau bănnială. 

mEu : Iertați-mă, dar lumea, mai ales 
în urma evenimentelor din vara tre- 


„cută, și-a câştigat convingerea că în- 


tre regele Carol şi mişcarea legionară 
există cele mai bune raporturi. 
mCodreanu : O fi aşa, dar — între timp 
— sau întâmplat lucruri despre care 
iumea nu ştie şi d-tale ţi le spun, deşi 
sânt strict confidenţiale, dar trebuie să 
le transmiţi lui Mania, căcl numai ast- 
fe! se explică înverșunata lui dusmă- 
nie faţă de mine. p Z 

“Mai acum câteva săplămâni am fost 
ctemat în audienţă la rege. Ea a avut 
10 noaptea într'o casă particulară. (Pro- 
babil ln Malaxa). Regele mi-a spus îna- 
inte de toate că simpatizează mult cu 
miscarea! noastră şi că are de gând să 
demită guvârnul. să jhatigureze o gu- 
Vvețnare absolutistă, personală, bazată 
pe mişcarea legionară Regele mi-a ce- 
rut să-l proclimăm „căpitanul mise 
zii”, eu voi fi locotenentul său și mă 
va numi seful guvernului. 
l-am răspuns că sânt încântat de bu- 
năvoința lui cu care privește mișcarea 


ALIANŢA 
CODREANU-— 
MANIU 


DEI E NEA PI DR MI IE E N IE PE PM PI NP RI 


noastră şi că sânt extrem de măgulit 
de aprecierile sale favorabile, chiar e- 
xagerate, pe care le-a exprimat faţă de 
persoana mea, dar că totuşi nu pot să-i 
primesc oferta. Socot că nu sânt suli- 
ciente elunul şi disciplina pentru a ne 
asuma răspunderea guvernării, că noi 
nu sântem încă pregătiţi, că nu avem 
experienţă, iar în ceea ce priveşte che- 
tiunea șefiei, noi considerăm pe rege 


va ?. Vor tolera ca regele Carol să vă 
extermine fără nici o vorbă? 
„Codreanu : Băleţii sânt buni, diseipli- 
naţi și ţin la mine. Sânt sigur că mar 
răzbuna, dar. acum Însă În public, 
nu-pot vorbi deschis despre această 
problemă. a 

Carol 11 însă sperase că impotriva 
mea şi impotriva noastră va avea toată 
opinia publică așa-zisă „democratică“ 
din occident, fireşte pe comunisti, toti 
oamenii din stânga si bine _înleles 
părtidele politice de la noi, care abia 
așteaptă să scape de un curent pericu- 
los 

Tocmai ținând seamă de aceste con- 
siderente, vreau să mă aliez cu Maniu. 
Cred că dacă regele ne știe aliaţi nu 
va îndrăzni să şe atingă de noi. 

„Eu : O alianţă cu Maniu ? 

„Codreanu: Da, ştiu că merge greu 
Atât în mișcare, cât şi dl Maniu în par- 
tidul d-sale va întâmpina. mari, obsta- 
cole. Între noi doi sânt deosebiri enor- 
me de ordin tactice şi ideologic... Totu- 
și, pe o chestiune ne înțâlnim': În lup- 
ta contra regelui Carol II. 

„Eu: Dv, uitaţi un lucru: Maniu nu 
mai este şelul partidului. Şelul este Mi- 
halache, pe care dv. l-aţi condamnat 
la moarte, aa și pe Madgearu, care es- 
te secretărul general al partidului. I- 
aţi condamnat pe Titulescu, cu care Ma- 
niu este perfect solidar, 

„Codreanu : Condamnările acelea n! 
au decât sens teoretic sau ducă voiţi 
simbolic. De altfel, asupra lor vom pu- 
ten reveni. 

„Eu: Și vă rog să nu uitaţi că nu 
toţi fruntașii din partid sânt de acord 


paz i —— 


Monitorul Olicial, 30 Decembrie 1937 : 
Rezultatul alegerilor pentru Camera Deputaţilor. 


Partidul Naţional-Liberal 
Partidul Naţional-Țărănesc 
Partidul „Totul pentru Ţară“ 
Partidul Naţional-Creștin 
Partidul Maghiar 


Partidul Naţional-Liberal (Gh. Brătianu) 


Partidul Țărănist Radical . 
Alte 59 grupări și liste 
Buletine anulate 


(&) N, ed.: Legea prevedea că în cazul că un partid obținea 40) din vo- 


35,92% 152 * 
20,40% 362 
15,58% 66 * 

9,15% 392 
4,43% 19 * 
3,89% - 16% 
2,25% 9* 
6,90% — 
1,48% = 


turi, jumătate din mandate se împărțeau proporţional între toate parti- 


dele, iar cealaltă jumăiate se atribuia, în plus celui care ar fi obținut 


minimum 40%. 


Pentru prima oară, în afacerile din România, partidul guvernului, ori- 


care ar fi fost, nu obținea această cotă : desigur ca o consecință a pactu- 
: * = 


lui de neagresiune ! 


A ————————— 


ca un factor sus pus, arbitru peste noi 
toţi, dar nu-l putem considera un şef 
de mişcare sau partid, că legionarii 
mi-au jurat numai mie credinţă și nu 
altuia, că această credință, acest ata- 
șament nu poate forma obiect de tra- 
ficare politică, Carol II a încercat să 
mă convingă că văd greşit lucrurile, 
dar deși mi-a vorbit mult, aducând ar- 
gumente în menţinerea tezei sale, nu 
m'a putut convinge. 

„Eu: Acum vă înțeleg perfect şi cred 
că întradevăr regele v'a devenit un 
dușman neîmpăcat. L-aţi combătut în 
gândirea sa cea mai intimă și v'ați pus 
de-a curmezișul planurilor sale secre' >. 
Totuși nu. cred că ar îndrăzni să re- 
curgă la o <ancțiune extremă. Doar 
Maniu a făcut acelaşi lucru şi cred 
că dv. cu orgănizația legionară sânteţi 
pus la adăpost. 


„Codreanu: Să nu crezi Mâniu, da, 


este dușmanul lui, dar numai un duș- - 


man. Pe când pe mine mă consideră 
rival. Regele crede sau presupune că 
noi, legionarii, sântem pentru un regim 
fascist, ca şi el în definitiv. Două săbii 
nu încap. într'o teacă, Cât timp misca- 
rea.naastră va exista şi se va desrolta 
nu poate [i vorba. de înscăunarea dic- 
taturii regale. Deci, înlățurarea, nu atât 
a mișcării, cât a mea personal, devine 
indispensabilă. 

„Eu: Si legionari! vorâadmile așa ce- 


să ducă lupta contra regelui, alături de 
Maniu. Doar tocmai pe acet punct s'a 
produs și sciziunea în partid şi a pă- 
răsit Maniu șefia. . 

„Codreanu : Toate acestea le ştiu, da 
mai știu că opinia publică din partid 
este alăturea de Maniu, care nu va re- 
nunța la atitudinea lui. Și atunci o to- 
vărăşie cu mine i-ar fi, cred, utilă. 

De altfel eu, fliind pregătit pentru 
orice eventualitate, am lăsat un testa- 
ment politic, scriind acolo: (...) Dacă 
nu voi mai îi, mergeţi la Maniu, care 
e singurul în stare să mă răzbune. 

Apoi, văzînd că tot mai stau la în- 
doială asupra posibilităţii unui aseme- 
nea acord, Codreanu a mai adăugat: 
„Vă rog pe dv. să comunicaţi toate 
punctele “pe care le-am discutat dom- 
nului Maniu. D-sa este meşter în for- 
mule Cred că va găsi formula potri- 
vită. 

I-am scris îndată lui Maniu, care'se 
găsea la Viena, nam primit însă nici 
un răspuns. După trei luni primesc o 
telegramă să mă duc la Kărlsbad, unde 
îl voi întâlni pe Maniu. Acolo Maniu 
mi-a dat vrmătorul răspuns + 

„Comunieă lui Codrrunu că acum nu 
ne putem întâlni Chestiunea nu este 
acțuală. Dar la toamnă situația se va 
schimba radical și atunci ne putem ve- 
dea.“ 


[i 


A avut loc o nouă întâlnire a mea 
cu Codreanu. De astă dată la Predeal, 
Codreanu luând cunoștință de răspun- 
sul lui Maniu, mi-a spus: 

„Perfect. Eu văd situaţia la fel. Și 
sânt mulţămit, 

Mai multe hu mi-a spus și eu l-am 
intrebat. 

C. Argetoianu : op. cil, 

(26 Noembrie.) Mihai Popovici a ve- 
nit să-mi spună că Maniu vrea să mă 
intrebe dacă vreau să ader și eu la un 
„pact de neagresiune și de pază a ur- 
nelor, pe timpul alegerilor. Partidele 
d-lor Maniu, Zelea Codreanu și Gh. 
Brătianu au semnat deja următorul 
proces-verbal : „Se încheie între parti- 
dele subsemnate o înţelegere cu scopul 
de a apăra libertatea şi a asigura co- 
rectitudinea alegerilor, Aceste partide 
încheie pentru timpul alegerilor aclu- 
ale, în vedere scopului propus, un pact 
de neagresiune. Pactul de neagresiune 
înseamnă înconjurarea actelor și lim- 
bajul de violențe și denigrare, dar nu 
împiedică afirmarea ideologiei proprii 
şi discuţia de bună credinţă: Se va a- 
dresa un cuvânt de chemare şi celor- 
lalte partide să se alăture acestei înţe- 
legeri. Deşi consider actul fără nici o 
valoare. practică, am spus lui Popovi- 
ci că ader şi eu, 
Menri Prost : op. cit. 

Maniu îl amenințase de mai mulie 
săptămîni pe rege cu acest pact asa- 
zis „de neagresiune“, în incercarea de 
a-l sili să-i cheme la putere pe naţio- 
nal-ţărănişti. Nimeni nu luase în seri- 
os această amenințare, într'atât de pu- 
țin credibilă părea 0 înțelegere de ori- 
ce natură între cel doi, pe care îi des- 
părțeau atât doctrina, cât și metodele 
de lucru. 

Carol al II-lea : op. cit. 

Maniu în timpul alegerilor făcuse 
un gest pe care îl consider complect 
lipsit de estetică politică: a făcut cu 
Codreanu o înțelegere de cârtel elec- 
toral. 

Nevoia de a împiedica un rival să 
aibă succes şi de a lovi într'un înamic, 
în speţă eu, sub scuza liberală, justifi- 
că orice manevre, orice cuplare hibri- 
dă şi in politica votării. Poate dacă 
Maniu mar fi făcut acest gest, în care 
prea vădit -să facă şah regelui, aş fi 
fost mai bine dispus către el şi al lui, 
am fi putut mai ușor să găsim un te- 
ren de ințelegere mutual - 


Zaharia Boilă : op. ci. : o 3 

Selii celor trei partide care au iscă- 
lit pactul electorăl, deci, - Iuliu Maniu, 
Gheorghe Brătianu şi Corneliu Codrea- 
nu, Stau întrunit îndată” după alegeri 
pentru ă exâniiha Situaţia. Corneliu Co- 
dreanu a declarat că își reia libertatea 
de acțiune 


„_— ȘI ce aveţi de gând să faceţi ? l-a 
întrebat Maniu. 

— Mă duc la Predeal, să fac ski, să 
mă odihnesc, a răspuns în silă Co- 
dreânu. 

„— Rău faceţi, i-a replicat promt Ma- 
niu. Acum nu-i timp pentru sport. 

— D-voastră ce spuneţi că este de 
făcut ? 

— Eu sânt de părere, a continuat 
Maniu, că duşmanul, ce-i drept, este 
lovit crunt, dar nu este distrus. Trebue 
deci să continuăm lupta. Trebue să ie- 
şim acum pe stradă, să ocupăm piața 
Palatului şi șă nu ne retragem de acolo 
până ce regele nu se va da bătut. Dacă 
listele mele ar fi obținut majoritate ab- 
solulă sau măcar relativă, aşi lupta 
singur, dar așa mi se va răspunde că 
nu reprezint majoritatea Țării. Iaţă ce 
au început să scrie deja gazetele, 
(Maniu a scos din buzunar o gazetă in- 
dependentă de dreapta)... “(..) opinia 
publică s'a pronunțat, în majoritatea 
pentru curentele de dreapta (...)“. Prin 
urmare, o acţiune, a noastră numai aşa 
ar produce elect, dacă şi legionarii sar 
ralia ei. Atunci nimeni n'ar putea obie- 
cla nimic. 

Insă Corneliu Codreanu nu putea fi 
convins şi câștigat pentru nici o acţi- 
une. Oamenii lui, care abia au aprobat 
şi susținut pactul, acum ar fi văzut de 
orice acțiune numai o manevrare în 
favoarea partidelor democratice şi de 
stânga  Aparențele erau într-adevăr 
așa 

Corneliu Codreann a plecat într'ade- 
văr „la Predeal unde_ generalul Anto- 
nescu, eh Emisar nl lui Cosa. i-a oferit 
un pact re neagresiune Codreanu, fără 
experiență, „fără să  Inteleagă rostul 
adevărat al acestor cancanuri de după 
culise, plicțisit de insistența partizani- 
lor săi, a primit oferta 


i 


e GAZETA DE VEST — PAGINA A 14-A * 


menite 


actuale 


Străjeria lui Larol 


Henri Prost: op. cit. 


Carol se strădueşte de mai mulţi ani să înregimenteze 
tineretul cu scopul de a trezi în acesta dragostea de patrie, 
ba mai mult, dragostea de dinastie. În toamna anului 1934 
el a înfiinţat „Straja Ţării”, un soi de organizaţie de cerce- 
taşi. Este marea idee a domniei. Mişcarea Legionară fiind 
exterminată — cel puţin aceasta este iluziă pe care o au cel 
din cercurile înalte —, regele va desvolta „Straja Ţării“ în 
speranţa că va exercita asupra tineretului aceeași atracţie 
pe care o avusese până atunci organizaţia lui Codreanu: 
uniforme, defilări în formaţii militare, impresia de forță şi 
de utilitate socială. Pentru el, este un prilej de a oferi un 
spectacol într'o nouă uniformă, de a apărea în pantaloni 
scurţi, cu beretă albă pusă pe ureche, de a fi aclamat şi 
de a obţine ovaţii pentru fiul său. Hotărăşte, deci, să im- 
pună din acest moment tuturor elevilor de şcoală, între 8 
şi 18 ani, înscrierea în „Straja Ţării“. (Totul în această insti- 
tuție reamintește ma! mult de formaţiile de la Nârnterg şi 
Roma decât de cercetășia engleză, mai cu seamă cultul pen- 
tru şeful statului. 


„Straja ării“ s'a bucurat de un oarecare succes în rân- 
dul copiilor, cărora le place, în orice ţară, să poarte unifor- 
mă, să defileze în pas cadenţat, să se joace de-a soldaţii. 
În zadar se spera însă că „Straja Țării“ ar putea concura 
cu succes mișcarea legionară. Legionarii aveau sentimentul 
că aparţineau unel elite ; portul cămășii verzi era precedat 
de o iniţiere cu caracter religlos ; aveau conştiinţa faptului 
că erau destinaţi unei lupte al cărei succes era promiţător 
de glorie şi profit, de unde mândria şi zelul lor. „Straja 
ării” nu aducea nimio din toate acestea școlarilor, care 
erau obligaţi să se înscrie. În fine, ea îl făcea să piardă 
mult timp, fără să aducă vreun mare serviciu dinastiei, și 
mai puțin țării. 


Crezul nostru (foaie clandestină), 18 Noembrie 1935. 


Ne-am fi aşteptat ca cel puţin după suirea pe tron şi 
după ce a jurat pe Constituţie, regele Carol II să aibă o 
atitudine de demnitate şi conformă acelui jurământ. Dar 
realitatea a fost alta : regele Carol II a dovedit şi de astă 
dată că nic! vârsta, nici rolul de rege nu l-au schimbat: 
el a rămas acelaş om, cum a fost prinţul Carol ; legile țării 
pentru el n'au valoare; interesele ţării sânt subordonate 
intereselor şi ambițiilor sale personale ; morala şi etica sânt 
leacuri bune pentru alţii: jurământ, cuvânt de onoare, 
adevăr, ruşine preţuiesc pentru regele Carol tot atât cât 
istoria documentată ne spune că prețuiau pentru prințul 
Carol al României. El nu numai că nu s'a gândit să strângă 
şi să consolideze partidele politice, pentru a le utiliza în 
folosul ţării, ci din contră, el este autorul destrămării și 
fragmentării acestor partide în 16 grupuleţe, pentru ca acum, 
în deriziune, să apeleze la unirea lor. 


Cel mai just răspuns, pe care poporul român trebuie 
să-l dea, ar fi proclamarea Republicii. 


(...) Republica într'un stat democrat, este starea supe- 
rioară a dezvoltării politice, este negaţiunea monarhismului 
şi a absolutismului. 


N. ed. : (Acuzat de ltse majestate, dr. Gerota a fost ares- 
tat şi dus la închisoarea Malmaison.) 


Armand Călinescu : op, cit. 


În noaptea de 3 spre 4 Aprilie (1936), studenţii adunaţi 
la Târgu Mureş fac să se afişeze, sub semnătura lor, în cap 
cu Furdui, o publicaţie prin care spun că trăiesc sub domnia 
mi * şi denunţă opiniei publice pe Elena Lupescu, 
Gabriel Marinescu, Iamandi, Madgearu și Mihalache. 


Pentru Hristos 
şi neamul românesc 


Invăţătorul-crou Petru Şerban 
(1914—1941) 


Acum, cînd România şi-a deschis sufle- 
tul său fără nici o reticenţă faţă de fiii săi 
morţi în afara graniţelor Ţării, pentru dez- 
robirea Neamului, se cuvine să ne îndrep- 
tăm cugetul către toţi cei care au căzut fă- 
cîndu-şi datoria faţă de Patrie şi despre 
care am păstrat prea mult tăcerea. 

In cuplita încleștare a războiului, şcoala 
românească își are jertfele sale. Poate nici 
o altă categorie nu a dat un tribut de sîn- 
ge “atit de impresionant ca învățătorii sa- 
telor. De altfel, era şi firesc ca pedagogil 
care învățau fiii Neamului cum să trăiască 
în omenie, înţelepciune şi dragoste de Țară 
să dea ei înşişi exemplul unor mari vir- 
tuţi ostăşeşti, mergînd pînă la sacrificiul 
suprem. 

Un astfel de exemplu este învățătorul 
Petru Șerban, primul ofiţer erou din rîn- 
durile intelectualităţii româneşti din jude- 
țul nostru (Arad), jerttit pentru redobiîn- 
direa Basarabiei, 

Eroul s-a născut în satul Cintei, jude- 
țul Arad, la 15 iulie 1914. Crescut în mij- 
locul naturii de la ţară, absoarbe farme- 
cul plaiurilor natale, observind încă din 
fragedă copilărie viaţa sătenilor săi, mar- 
cată de lipsuri şi neştiinţă. 

După ce absolvă şcoala primară în sa- 
tul natal, se înscrie la Scoala Normală 
din Timişoara, în anul 1933. Activează ca_ 
învăţător, pe rînd, în comunele Nădab, 
Cintei şi Şimand, între anii 1934—1938. 

Pretutindeni dovedeşte un caracter in- 
tegru, un spirit superior, desfăşurind cu 
multă însufleţire toată activitatea prevă- 
zută în Legea învățămîntului primar, con- 
ferenţiind sătenilor, instruind coruri, înte- 
meind biblioteci, cămine culturale, orga- 
nizind serbări şcolare şi festivaluri artis- 
tice. Paralel aprofundează o vastă biblio- 
grafie pedagogică, sociologică şi literară, 
elaborînd o serie de conferinţe, articole şi 
studii. Colaborator foarte apreciat al mul- 
tor publicaţii pedagogice şi literare, nume- 
le lui Petru Şerban este aproape nelipsit 
din paginile revistei „Școala vremii“ unde, 
începînd din toamna anului 1934, publică o 
serie de articole şi studii. 

Detaşat pe data de 1 septembrie 1938 
înstituitor la Şcoala de Aplicaţie a Şcolii 


normale de învăţători din Timişoara, în- 
cepe o nouă etapă fructuoasă pentru com- 
pletarea şi verificarea preocupărilor sale 
educative. 

Drama prăbușirii frontierelor noastre de 
Nord-Est şi Sud zguduie profund sensibi- 
litatea naţională a acestui brav învăţător, 
activitatea sa în continuare purtind nă- 
dejdea incandescență a rcînvierii forţelor 
Neamului românesc, Iată un fragment din 
alocuţiunea către elevii săi, ţinută cu o- 
cazia. festivităţii de încheiere a anului şco- 
lar 1940—1941 : 

„Dagi copilaşi, mergeţi acasă la părinţii 
voştri şi îi rugaţi ca peste vară să vă ducă 
la țară, la sat, unde fiecare fir de iarbă 
vă șopteşte că avem un mare ordin Na- 
ţional, care va să se sădească deja de a- 
cum în sufletele voastre : Refacerea Româ- 
niei Mari. Un ideal pentru care toţi tre- 
buie să luptăm şi, dacă Ţara ne-o cere, 
să şi murim. Jurăm pentru aceasta |“. 

Cuvinte mari. Ele definesc însă o ati- 
tudine de înaltă pedagogie naţională şi un 
cutremurător angajament care n-a întîr- 
ziat a fi îndeplinit întocmai de însuşi măr- 
turisitorul lui. 

Mobilizat, îmbracă frumoasa - uniformă 
de sublocotenent de cavalerie, străbate pă- 
miîntul “Ţării de la apus la răsărit, trecînd 
Nistrul la 3 august 1941, în urmărirea 
vrăjmaşului. 

Impresiile şi sentimentele sale din acele 
momente tulburătoare, prinse în fuga con- 
deiului, le găsim între copertele negre ale 
unui caiet de însemnări. 

în ziua de 7 august 1941, in fruntea 
brigăzii de cavalerie pe care o conducea, 
se oferă voluntar să îndeplinească o  ml- 
siune de recunoaștere, deosebit de pericu- 
loasă. Este surprins, pe coasta unui deal, 
de un foc viu al inamicului şi rănit foarte 
grav. Mai apucă totuşi să audă goarna ca- 
re vestește încetarea focului şi să vadă cum 
camarazii săi au biruit. În ultimele clipe, 
simțind că viața îl părăseşte, tînărul sub- 
locotenent Petru Şerban scoate o carte poş- 
tală din buzunar, o întinde unui sergent, 
rugindu-l să scrie celor de acasă următoa- 
rele cuvinte : „Mor fericit, căci mor pen- 
tru Ţară şi Rege |. 

Este îngropat, la umbra a trei nuci, îm- 
preună cu alţi opt ostaşi căzuţi alături de 
el pe coasta unui deal din marginea co- 
munei Nicolaevska „(Ucraina). 

În ziua de 9 octombrie 1941 a fost des- 
humat şi, prin grija fratelui său, învăţă- 
torul Nicolae Şerban şi al familiei sale, 
este reinhumat în comuna Cintei, în faţa 
sălii de clasă unde şi-a desfăşurat activi- 
tatea sa de dascăl al copiilor satului. 

Drept recunoştinţă, Regele României i-a 
acordat decorația „Coroana României“ cu 
panglică de „Virtute Militară“. 

Trecătorul prin satul Cintei poate vedea 
înscris crezul său pe monumentul ridicat 
în faţa şcolii din localitate : 

„Dragostea mea pentru Ţară a pornit de 
aici, din satul meu, şi s-a întins în întrea- 
ga 'Ţară pentru care am muncit şi am 
jertfit“, 


prof. VIRGIL ŞERBAN 


——————————— i 


- Neamul românesc 


(Urmare din paz. 15) 


eonservare a identităţii  nea- 
mului _roinânesc, continuind 
astfel drumul pe calea mintu- 
irii sale. 


6. Șovinism şi naționalism 


În paragralul 1. am selectat 
superficial din publicaţiile fa- 
mion ale presei eomuniste; 
„România Mare“ și „Europa“. 
În chestiunea de faţă, vorbind 
de presa eomunistă, nu putem 
trece cu vederea clasicul ell- 
şeu „naționalist-şovin“. Ne a- 
mintim cu toţii furibundele di- 
zertaţii ale răposatului în ca- 
re se înfierau la grămadă ele- 
mentele  „naţionalist-şovine“. 
Un astfel de element repre- 


zentativ fiind însuşi pantola- 
rul demagog. 

Astăzi avem a constata în 
România recrudescenţa  şovi- 
nismului în presa militară, 
securistă, naţionalist-comunis- 
tă în definitiv. Căci e bine să 
ştim că sistemul ceauşist a re- 
uşit să genereze un adevărat 
fenomen de esență comunistă 
cu caracter naţionalist. Iar în- 
săşi asocierea termenilor de 
naționalist şi comunist conda- 
ce automat la şovinism. Gum 
astfel ? Constitutiv,  eomunis- 
tul îl neagă pe Dumnezen. Su 


acceptă (şi nu înțelege desi) 


principiul creştin ai iubirii, al. 


frăţietăţii întru Hristos. Aoes- 


tui comunist (fără frică de 
Dumnezeu), prezentindu-i-se î- 


dealurile naţionale şi formin- 
du-l în spiritul apărării nea- 
mului său, i se oferă una din- 
tre cele mai sumbre perspecti- 
ve cu putință: el devine şo- 
vin, începe să urască pe alţii. 
Incapabil de iubire, el nu va 
ajunge vreodată să iubească 
cu adevărat neamul ci, în nu- 
mele dragostei (abstractă pen- 
tru el), comunistul naţionalist 
va urî eu înverșunare orice 
străin. De altceva nu este ca- 
pabil. La fel cum un ereştin 
vibrează şi se împlineşte prin 
iubire, tot aşa comunistul se 
manifestă prin ură. Cit despre 
împlinire, nu am întîlnit aşa 
ceva la comuniști. În sens bi- 
blic, aceștia sint niște demo- 
nizați Demonii îi îndeamnă la 
rău, ceea ce şi face: urăsa şi 
întărită pe maghiari,  înjură 
pe evrei şi, nu în ultimul rind, 
scuipă pe orice şi pe oricine 
nu li se aseamănă. 


Iată de ce putem spune că 
în România există şovinism şi 
există antisemitism. Ambele au 
la rădăcină ura unor oameni 
cu minţile întunecate, în spe- 
ță comuniştii. Răul pe care a- 
ceştia îl fac în jur este remar- 
cabil. El este însă minor în 
raport cu răul pe care îl aduc 
neamului românese. 

Bolşevismul a ajuns să sa- 
tanizeze însuşi sentimentul 
nostru naţional. Nu demult, 
cineva avertiza precupeţil -de 
la cîrma statului în contra a- 
cestui pericol. Acel cineva nu 
a fost altul decît Corneliu Co- 
dreanu, întemeietorul  Legiu- 
nii „Arhanghelul Mihail“, Cu- 
vintele sale s-au adeverit. De- 
geaba, precupeţii de astăzi, a- 
semeni celor de ieri, nu au u- 
rechi să audă. Căci a tolera 
barbariile scrise în „România 


Mare“ ori numai fragmentul 
„profanarea după tipicul legio- 
nar a ritualurilor Bisericii 
strămoşeşti“ (scris într-un 
context mai mult decit obraz- 
nic) înseamnă cel puţin un act 
de complicitate.. 

Pentru a fi curaji în suflet, 
trebuie să ne curăţim mai în- 
(îi de răul din noi înşine. Iaz 
numai astfel, curăţiţi, vom pu 
tea purcede în casa lul Dum+ 
nezeu. Se cuvine, cred, o pre 
cizare la cele de mai sus, a- 
nume cuvintele rostite de Stin- 
tul Arhanghel Mihail; „Spre 
înimile necurate care vin în- 
tru prea curata easă a lui 


În fine, intrînd în Templu, 
ştim eu toţii ce a întins Min= 
tuitorul către precupeţii de a= 


COLO, «+ 


DRU | A Rila la ue 


AR abate, i COR maia cala ce Mii E tu d a cae 


SR POR re 


Sieitia mi debuta az <a ză Acne De ata di and dă ad a uda 


4. Selccţii suprriliciale 


În rostul discursului de fa- 
ţă se cuvin, pentru început, 
citeva scurte spicuiri din di- 
verse atitudini și luări de po- 
zițe contemporâne pe tema 
naţionalismului. După cum 
urmează : 

— imunda publicaţie Ro- 
mânia Mare“, scrisă de corifei 
indiscutabili ai bolşevismului 
ceauşist, publica în vara aceas- 
ta un text (apocrii probabil) 
scris de Dl. Faust Brădescu, 
din care, chipurile,  reieşea 
că între Mişcarea Legionară şi 
Alianţa Civică ar exista afini- 
tăţi serioase şi, cum alifel, a- 
pocaliptice pentru ideea naţio- 
nală românească; 

— mai mult, _săptăminalul 
comunist „Europa“ — promotor 
de tristă speţă a antisemitis- 
mului — îndrăzneşte să pu- 
blice în paginile sale un o- 
braznic atac la adresa Alian- 
ței Civice, cerind scoaterea ei 
în afara legii şi acuziînd-o de: 
„profanarea după tipicul le- 
gionar a ritualurilor Bisericii 
strămoşeşti“. 


2. Lumea precupeților 


Oricărui om de bun simţ-ii 
sint suficiente cele două exem- 
ple de” mai sus pentru -ca 
să înţeleagă ori că are de-a 
face cu niște imbecili :reme- 
diabili, ori că prostia şi haosul 
din România de azi rzspectă 
anumite obscure calcule socio- 
politice. 

Fiecare precupeţ, atunci cînd 
vrea să lovească în concuren- 
ţă, strigă în gura mare: „lată 
legionarii !%, arată cu degetul, 
mai face cîteva tumbe şi... 
gata partida. Ei bine, uite aşă 
ne îndreptăm cu paşi - repezi 
către economia de piaţă. 

Scena politică a României 
seamănă din ce în ce mai mult 
cu un iarmaroc, cu un talcioc 
stanbuloid. În acest pitoresc 
decor ,canaliile crescute şi în- 
grășate de regimul comunist, 
alături de unii rafinaţi dizi- 
denți cu aere occidentale, îşi 
expun mărfurile de import (de 
regulă expirate), frumos  așe- 
zate pe felurite tarabe ori plat- 
forme (după caz). S-ar putea 
spune că diversitatea  încîntă 
ochiul Dincolo de ea există în- 
să şi un numitor comun, anu- 
me poziţia faţă de chestiunea 
națională Fie batjocorită, fie 
desfigurătă pină la grotesc, i- 
Gâea. spiritului naţional -pare 
a fi ținta constată a tuturor a- 
cestor precupeţi: 


3. Români și precupeţi 


Un român se identifică - cu 
sine atunci cînd trăieşte în 
sentimentul datoriei sale faţă 
de neamul căruia îi aparține. 
Altfel, fără de legătura cu va- 
Jorile definitorii ale matricei 
sale de existență, el se simte 
străin de propria-i persoană, 
își pierde însuși rostul calităţii 
de român. Slab de înger fiind, 
are toate şansele să devină ee- 
tăţean al-planetei, îndivid lip- 
sit de neam şi de credinţă, ne- 
legat de nimeni prin nimic, în- 
divid ce are un singur rost: 
interesul său personal. Pe scurt, 
un precupeț. 

Aminteam mai sus de sen- 
timentul datoriei faţă. de neam, 
de legătura cu valorile defi- 
nitorii ale matrice! existenţi- 
ale, de rostul calităţii de ro- 
mân. Toate aceste noțiuni sînt 
simple baliverne atita vreme 
tit ele nn se plămădesa în e- 
wercițiul misticel. creştină. Re 


prezentarea lor în fapt se Dud- 


e MORT SAU VIU e 


PAGINA A 15-A, GAZETA DE VEST 


NEAMUL ROMÂNESC - 
O EXPRESIE ISTORICA A BISERICII 
INTEMEIATE DE HRISTOS 


ps 


C.V. TUDOR ARE TUPE 


IS: = 
S (A Oancuu Vaoim Tuooe 


A te 


UL SĂ SCRIE O „CARTE RO- 


MÂNEASCĂ DE... ÎNVĂȚĂTURĂ. CĂ A SCRIS-O, NU E 
NIMIC GRAV. EXISTĂ MEDICI DE SPECIALITATE CARE 
SE OCUPĂ DE ACEST RESORT. ALARMANT ESTE ÎNSĂ 
FAPTUL CĂ A PUBLICAT-O ... 


te realiza numai pe acele 
structuri sufleteşti ce percep 
prin trăire harul dumnezeiesc 
A fi ateu şi român în același 
timp este o incompatibilitate, 
o aberaţie pentru care avem 
a mulţumi cîtorva  pr=cupeţi 
de marcă (Rousseau, Marx, 
Lenin ş.a.). 


4. Fenomenul naţional 


Un oarecare individ (de alt- 


fel atit de apreciat în talciocul 
nostru românesc încît i s-a dat 
să conferenţieze la Universi- 
tatea timişoreană) își învaţă 
studenţii cum că în Evul Me- 
din nu existau relații umane 
în_ societate, atunci lumea. era 
primitivă, se baza pe relații 
de forță. Şi toate acestea pină 
la apariția miraculoasei  in- 
dustrializări care l-a făcut pe 
sălbatic modern şi t-a dat mo- 
rala şi... vâi, aşa mal dcpar- 
te. Iată deci, Iisus a venit cu 
ghioaga şi, prin  pelaţii de 
forță“, şi-a impus vrerea. Bie- 
ţii creştini au răbdat optspre- 
zece veacuri de sălbăticie şi 
abrutizare pină cînd şurubul 
şi cheia franceză să le. aducă 
etica şi morala pe pămînt. 
Pe coordonatele acestei tim- 
pite “concepţii se înscrie și a- 
pariția termenului de națiune. 
Definiţii în acest sens se gă- 
sese la tot pasul. Una mai 
schidapă decit alta. Astfel, 
zeci de generaţii au tost învă- 
țate cum că șocietatea  ome- 
nească s-a ivit printr-un - eon- 
tract — social, desigur — ba- 
zat pe cîţiva termeni înven- 
taţi, că aceşti termeni au evo- 
luat sub „Harul“ binefăcăto- 
rului progres pină în ziva. de 
azi şi, lacă aşa ,de la ceată, 
trib, gintă, popor şi naţiune, 
falnte ne îndreptăm, adică pro- 
gresăm, spre  internaţiune, 
spre unificărea întru apoteo- 
za talciocului planetar, Citeo- 
dată, pe la periferia . acestui 
glorios - drum. omeneso,,_ pu- 


tem arunca o privire. sublec- 
tivă: spre fenomenul religios 
a cărul teorie explicativă în- 


cepe cu ancestrata frică Aa în- 


tuneric a sălbaticului primitiv 
şi sfirşeşte în tratate ştiirțifi- 
ce pline de irosinţă şi -deşer- 
tăciune). 

Dacă totuși, sintem nişte oa- 
meni serioşi, vom înțelege că 
nu putem vorbi despre neam, 
naţiune şi toate celelalte atita 
vreme cit'nu pătrundem şi nu 
credem în litera Sfintei Srip- 
turi, Căci acolo, prin viu grai, 
Atotputernicul spune oameni- 
lor cele ce sint (altul decit EI 
nu o poate spune mai bine, 
lumea fiind făcută şi stăpini- 
tă numai de Dumnezeu). Scrip- 
tura are la bază o construcție 
conceptuală precisă, fără greş. 
Ea cuprinde un tot, logic în- 
chegaț, perfect rezistent la o- 
rice. disociere analitică şi la 
orice convergere sintetică A 
gîndi în litera Scripturii în- 
seamnă a greşi cît mai puţin. 
A gîndi pe baza altor struc- 
turi conceptuale nu înseamnă 
a greşi mai mult, ci a greşi 
din capul locului, a porni din- 
tr-o originară greșeală : con- 
ceptul omenesc. Scriptura. fi- 
ind conceptul divin, singurul 
valabil, 

În cărţile Sfinte avem a citi 
despre neamuri. Deci elemen- 
tul conceptual definitoriu re- 
laţiv la comunităţile omeneşti 


este neamul. Termenul de na-- 


țiune (cu toate corolarele sa- 
le : industrie, limbă, sol, sub- 
sol, teritoriu eto.) . reprezintă 
doar corespondentul modern 
(cu care operăm noi, oamenii 
moderni) al noțiunii divine de 
neam. - 

În anomalia structurilor sa- 
cio-politice şi economice. con- 
temporane, terminologia. vor- 
bind, națiunea suferă alterări 
încompatibile cu înțelesul pro- 
fund al noţiunii de neam. E- 
xemplul extrem îl constituie 
aberația de „naţiune soviatică“ 
— un conglomerat de neamuri, 
supuse prin forța lucrurilor 
neamului rus. Nu chiar atit 
de departe s-ar situa altă a- 
berație. Anume „națiunea ro- 


mână“, cu ale sale „naţionaii- 
tăți eonlocuitoare“. “Judecind 


însă în cadrul structurii socto- 


politice sănătos întemeiată pe 
axiologia divină, decelăm cu 
ușurință identitatea “de teme- 
lie a neamului românesc, ne- 
alterat de elemente „conlocui- 
toare“ care, la rindul lor, îşi 
regăsesc apartenenţa firească 
la alte neamuri distincte : cel 
maghiar, cel german etc. 


În contra celor de mai sus, * 


vreun precupeț respectabil -ar+ 
sări victorios : „Păi nu există 
oare o comuniune de teritoriu, 
obiceiuri, relații economice în- 
tre fiii acestor neamuri  dis- 
tincte, comuniune care stă la 
baza naţiunii ?*. Evident. Nu- 
mai că multe mamifere au pa- 
tru picioare, lucru ce totuşi 
face distincţia netă între porc 
şi cămilă, Ceea ce separă un 
neam de alt neam este credin- 
ţa, este dimensiunea (specifică 
fiecăruia) de penetraţie  mis- 
tică, este, la urma urmei, sîn- 
gele amestecat cu pâmiîntul 
hărăzit acelui neam de către 
Dumnezeu. 

Iar acum, referindu-ne pe 
concret la neamul românesc 
şi la ceea ce impropriu nu- 
mim națiunea română, ar fi 
momentul să precizăm cîteva 
cadre cu caracter definitoriu : 

— comunitățile de factură 
latină din Răsărit, în veacurile 
de început ale erei creştine, 
au pornit a se structura din 
punct de vedere social prin- 
tr-o singură instituţie : Biseri- 
ca întemeiată de Iisus ; la fel 
au făcut şi comunităţile de 
factură elenă ; o dată cu mi- 
grațiile barbare, concentrația 
elementelor romanice autohto- 


ne sub acoperămintul  Bise- 
ricii aproape că a atins _de- 
săvîrşirea ; astfel, cînd. slavii 


au fost creştinați (la data cu- 
tare, prin. documentul  cuta- 
re) populaţia romanică din 
Răsărit era demult eminamen- 
te creştină ; acum putem spu- 
ne că neamul. românesc apă- 
ruse în istorie, pămîntul _ pe 
care | l-a hărăzit Dumnezeu se 
întindea de la Adriatică, pes- 
te Balcani -şi Carpaţi, pînă 
spre stepele din partea Bugu- 


lut. Prea puțin fmportă ca- 


re hun, got ori slav stăpi- 
nea cu sabia pe ici, pe colo 

— iată deci, înainte de apa- 
riţia unei limbi româneşti a- 
semănătoare cu cea vorbită, 
astăzi, înaintea descălecărilor, 
neamul românesc apare şi se 
identifică precis ca neam su- 
pus lui Dumnezeu; cum pu- 
tea fi oare altfel cînd acest 
neam se năştea tocmâi ca 0 
expresie, în lumea latină răsă- 
riteană, a Bisericii Mintuito- 
rului ? 

— în numele acestui început 
şi sub semnul Crucii va de- 
mara procesul istoric al ro- 
mânismului. 


5, Fenomenul legionar 


Procesul istoric, faptic, al 
românismului şi-a urmat ros- 
tul său firesc în lume, întru 
apărarea Crucii. A avut parte 
de vremi insorite sau înnegu- 
rate. Mai mult prigonit,  je- 
fuit şi supus decit biruitor, 
neamul şi-a păstrat cum se cu- 
vine identitatea specifică : la- 
tinitatea şi creştinismul. 

Nu se poate spune despre 
neamul românesc că a evoluat. 
Cristalele evoluează. Într-ade- 
văr, ele cresc. Neamurile în- 
să nu. Ci ele işi au fiecare 
rostul lor pe calea mintuirii, 
La fel, nici Hristos nu a evo- 
luat. Ci EI şi-a urmat rostul 
dumnezeiesc pe pămint. Deci, 
conform ordinii cerești, nea- 
murile își consumă existenţa 
istorică într-un rost al lor, u- 
nul anume pentru fiecare în 
parte, pentru ca la judecată 
să îşi primească miîntuirea. 

In ceea- ce ne priveşte, de 
pe la anul 1700, neamul nos- 
tru şi-a început pătimirea. Fa- 
nariotismul, desprinderea par- 
ţială de Biserica strămoşească, 
pervertirea politică, ateismul 
și, în fine, bolşevismul s-au 
grelat adinc pe structura sa 
originară. Astfel, neamul (re- 
botezat ca naţiune) a apucat 
pe căile conceptuale omeneşti, 
a asimilat o axiologie inven- 
tată, s-a îmbogăţit inevitabil 
cu o masă determinantă de 
precupeţi. Născut ca neam în- 
tru Hristos, a ajuns naţiune 
întru drepturile “omului. Ast= 
fel se manifestă continuu de 
mai bine de un veac-şi jumă- 
tate ::pe calea disoluţiei, a 
ştergerii identităţii -creștin-la- 
tine, în definitiv pe calea pier- 
zaniei. Desigur, nu este unicul, 
Dimpotrivă chiar, neamul nos- 
tru, putem spune, a fost con- 
taminat. prin efectul asimilă- 
rii mai întîi a ideii de naţiu- 
ne, mai apoi a conceptului de 
internaţionalism. 

Iar dacă astăzi românii mai 
cred în destinul neamului lor, 
dacă astăzi românii nu se lea- 
pădă de Hristos şi de Biserica 
în care a prins ființă neamul 
lor, aceasta se dâtoreşte unui 
singur fapt, anume fenomenu- 
lui legionar. Cel ce se îndoieş- 
te de cele spuse aici-ar face 
bine să studieze acest - feno= 
men de esenţă creştină. Feno- 
menul legionar porneşte- din. 
Biserică, de la Dumnezeu, -la 
neam, intrînd astiel în -sufle- 
tul şi credinţa individului: În 
această lume a talciocului -so- 
cial şi politie, a preocupeţilor 
fel de fel, fenomenul legionar 
construieşte nimic altceva -de- 
cit români — indivizi ai ace- 
lu? neam născut Jatin şi creș- 
tin în Biserica Mintuitorului. 
San, altfel spus, fenomentul le- 
gionar constituie  reprezenta- 
rea în lumea modernă, con= 


temporană, a factorului de 
conservare. a identităţii nea- 


“Continuare în pag. 14) 


e BLIIZ MAGAZIN e 
Ss IT U AȚ | A EXTERNĂ si Copăcel, copăcel Gherghina 


făcu ochi. Cască către Dreap- 
ta, cască către  Stinga, căscă 
către mine, căscă către Ştrumli 


d 


y 


0 frzrar 


pe cea lumii tratînd cu o singură uniune, condusă tot de d-l Gorbaciov, şi cind — Yot în regulă răspunse= 
Xa pesta Ca ractaitatte să Stil şi MAR eatica, decit cu 20 de republici divergente. delegația sovietică -a părăsit Tokio de- | ră Ştrumfii că sintem prole- - 
ţ Şi -Limba tă piei dea lie, £ gi zei Mai E Bucureştiul a considerat că a fă- clarind: „nu va fi cedată nici o palmă | sioniști. Zu șoler, ei doi neca- 
a nestu, și Istoria. tr SI cata aţă si aa cut destul recunoscînd independenţa din pămîntul sovietic“. lificaţi. 

pă Moral it Bis iii pentru a menaja sentimentele | moldovei, din care lipsesc Bugeacul şi așadar, cele din URSS. Uniunea ră- — Bine, luaţi-l, luaţi-l pe 
278 ha ; dă a ta At Bucovina, teritorii ce aparțin astăzi mine încă o mare putere şi are un po- | poctu' de bărbatu-mi-u. EI ce 
ă 4 A sd » Ucrainei, printr-o simplă translație de  tențial economic uriaș, deocamdată nu- | Sudul şi dacă nu ce îl faceţi voi 
dă i = frontiere administrative, ca între două mai În mică parte valorificat. Ar fi su- | Să recunoască. 

R bă V "dale de 18 E Ia fienpti atezio, fca- Tatal. şi Degmaiut să se tragă con- SEL ca ars. Ce sari iubito. 
! ii noşi le dicolo de Prut speră și vi-  cluzia că comunismul a ieșit de pe sce- rel să putrezesc prin beciuri- 
RL |k enaşterea anaţean sează la ajutorul Țării. na istoriei. Comunismul a fost învins | le Monopolului, se breveteze 


„dul că 
lişte. 


COCKTAIL 


PROTECŢIA MINORITĂȚILOR. Democraţia 
aduce cu sine, ca noutate, protejarea minorita- 
democratie deci, cerem protecţie pentru mino- 
rilor faţă de majoritari. În profund spirit de- 
ritatea românească din Parlament (cca. 40%), 
u!p (%s 'e29) pista poirariounu nnuad 15 312 
aceeași Instituţie. 

ECUMENISM. Dacă Papa loan Paul al II- 
lea, prin susțintrea secesiunii Croaţiei, a bine- 
cuvîntat (în mod politicos, spunem noi) masa- 
deană şi-a exprimat clar sentimentele față de 


MOLOTOV 


TUR DE ORIZONT 


9 Occideulul şi America sint i 
sub impresia evenimentelor din U.H.S,S 
Dacă în momentul loviturii de sta 
guvernului provizoriu, occidentul cra 
„pro-Gorbaciov“, astăzi este mai puţin 
clar în opțiunile sale. Toţi afirmă că 
vor să ajute U.R. ul dar nimeni nu 
vine cu soluţii practice. Se consideră 
că ajutorul economic ar pulca demara 
imediat, dar pentru a pune pe picioare 
fosta economic soviolică, aportul ne- 
cesar depăşeşte posibilităţile financiare 
actuale ale lumii comerțului liber. 

e Între timp, atit d-l Gorbaciov, d-l 
Yelțin cît şi d-l Șevarnadze accentu- 
ează că - situaţia se poate destabiliza 
oricind din motive economice, şi că aju- 
torul financiar masiv şi urgent este 
mai mult ca oricînd necesar, Magazi- 
nele se golesc, preţurile produselor ru- 
rale liberalizate cresc vertiginos, ne- 
mulțumirile generale se fac simţite, atit 
armata cit şi masele muncitorești se 
pling de lipsa de ordine, de ierarhie, 
de încredere în puterea centrală. În 
occident se reamintește că problemele 
naţionale constituie un obstacol de ne- 
trecut în găsirea unor soluţii negociate 
între naţionalităţi. Ucrainienii nu ad- 
mit discuţii asupra spaţiilor locuite de 
populații de limbă ucraineană, în Ca- 
ucaz luptele sint oricind gata să reîn- 
ceapă, Kazahstanul are aproape jumă- 
tate din populaţie de origine rusă dar 
colonizată recent, după 1918. Pe terito- 
riul său se găsese majoritatea instala- 
ţiilor legate de zborurile cosmice şi ma- 
joritatea silozurilor de rachete balis- 


care au adus victoria unei Coanţii de 
patru partide de centru-dreapta, în 
aparenţă aproape neînsemnate, dar ca- 
re au pus capăt domniei de „decenii* 
a - socialismului suedez. Se estimează 
că noul guvern va duce o politică de 
„privatizare“ a economiei şi va reduce 
„fiscalitatea excesivă” care â caracte- 
rizat vechiul guvern socialist. 3 

9 Aicperile generale din Argentina 
au adus din nou la putere pe „justiţia- 
liști* numiţi și „peronişti“, Presa occi- 
dentală reaminteşte că Peron a fost ini- 
țial etichetat de „dreap! ară „dar după o 
serie de reforme sociale și economice 
a fost considerat da american oeci- 
deniali „mai de stinga decit socialiștii”. 
Acum însă alegerile generale au fost 
cîștigate de „justiţialişti” nu atit cu pro- 
mis sociale, ci convingind electora- 
tul că sînt capabili să redreseze situa- 
ţia economică argentini a. 

e În Africa de sud, după o relativă 
acalmie de citeva luni, în care guvernul 
a făcut citeva reforme de compromis, 
violențele au reînceput acum, cu sute 
de victime, de data aceasta însă lup- 
tele avînd loc nu între albi şi negri, ci 
înțre negrii Congresului african al lui 
Nelson Mandela şi negrii formaţiei po- 
litice a populaţiei zulu, majoritatea vic- 
timelor aparținînd acesteia. 

e În Cambogia continuă încercarea 
de impăcare între cele două formaţii 
politice, toate marxiste, deocamdată fă- 
ră rezultat. Nimeni nu vrea să renunțe 
la putere, nimeni nu se recunoaște vi- 
novat de reducerea cu 50% a popula- 


şi zise întinzindu-se ; 

— Care sari mă cu un fir, 

— De trandafir să fie doam- 
nă ? percutară Ştrumfii, 

— Nţ +. că nu se mai poar- 
tă, l-au ofilit minerii care l-au 
și inflorit de altfel. Da' de 
tutun aţi auzit voi? (Trezin- 
du-se şi observindu-i) de fapt 
cine sinteţi şi ce căutaţi la 
mine în casă? 

— Noi..., ziseră Strumfii 

— Ati venit să beţi, ai 
puturosu' ăsta, cu poli 
ăsta, cu  poelu”' ăsta care-mi 


DEŞTEPIAREA 
GHERGHINEI 


impuie capu, dă un ban nu 
ştie cum se face ? (eu adică). 

— Noi, doamnă, sintem de 
la Monopol se bilbiiră Ștrum- 
fii, Am venit să  arestămş 
căutăm Nordul sau Sudul, în 
fine pe unul din fi. Nu bem, 
nu fumăm, muncim, sintem 
în regulă, doamnă. 

— Sinteţi pe dracu' cu Mo- 
nopolul vostru cu tot. Şi ce 
ziceţi că faceţi voi acolo, mă, 
dacă tot nu fumaţi ? 

— Veghem doamnă, mai ia- 


crarea fraților sîrbi ortodocşi, populația belgră- | ţ; i a i i ă 

rați Y A ice. Va renunța Rusia la ele? Ce se ţiei cambodgiene. ONU constată situa- | răşi .veghem, mai  arestăm, 

acer Îsuipirebăm ară şi pe cînd a pregătit | va întîmpla cu imensele flote militare ţia, încearcă să medieze dar nu reușeş- | (deodată  excitaţi şi în cor) 

Cei? nte o binecuvintare şi pentru | si comerciale sovietice, cu aviația, cu fe nimic. Dușmanul de clasă trebuie să 
Ni tancurile, cu rachetele ? Vor fi împăr- e Mongolia considerată pină acum | piară! 


ŞANSE. Printre bălăriile presei autohtone 
am allat şi o floare rară : Periodicul „Şansa“ din 
Capitală. Deşi aceasta doreşte, oarecum preten- 
țios, de eliberare neoliberală, noi îl socotim a 
fi pur şi simplu româneso şi nădăjduim, citin- 

ă Neamul nostru nu va fi lăsat de izbe- 


DESPRE RESPECT. Domnul Andrei Pippidi 
socotește că studiul Religiei în Şcoală trebuie să 
rămină facultativ, pentru a nu jigni pe Dum- 
nezeu prin obligarea copiilor de a-D cunoaşte. 
1loz nteşlevilorel 
Iogica pare de fier şi, în numele aceleiaşi logici, 


şi liniştea cardiacilor 


O dispută neașteptată s-a încins între spita- 
lul -AS.C.A.R. — parte reclamantă și „Renaş- 
terea Bănăţeană“ “2 Pare pirită. Cauza : mate- 
rialele necesare acţiei - sus-amintite erau 
abuziv trânsportate prin curtea spitalului dată 
fiind vecinătatea celor două instituţii. Spltalu- 
lui ASCAR — cardiologia — invocind liniştea 
ca necesitate primordială pentru reuşita trata- 
mentului medical — nu-i este de ajuns corecti- 
tudinea cadrelor medicale pentru reuşita trata- 
mentelor. Despre „surplusul de confort“ asigurat 
bolnavilor de veşnica perindare a camioanelor 
sus-numitei redacţii ne vorbeşte domnul profe- 
sor-doctor Chris Teodorescu, șeful clinicii de 
cardiologie: „Părerea mea este că asta a fost 
o decizie greșită de la inceput deși nu ştiu cine 
a dat-o. Există în fur case particulare cu în- 
trarea în strada Beethoven şi se putea intra 
foarte bine și pe-acolo. Bineînţeles, de comun 
acord cu locatarii. Aici sînt două spitale ale 
căror pacienţi au nevoie în primul rînd de li- 


- nişte pentru a se reface. Pe lingă asta mai e- 


aistă o problemă; aceea a securităţii. în con- 
junctura în care aceste camioane intrau și le- 
şeau zi şi noapte, securitatea spitalului devenea 
îndoielnică, mai ales că majoritatea personalu- 
lui nostru e compus din femei, De citva timp 
s-a rezolvat parţial problema, în sensul că am 
mai văzut maşini circulind, însă nu noaptea. 
(...) Am avut personal necazuri în acest sens, 
de multe ori eram întrebat de ce am dat o ase- 
menea aprobare. Ţin să precizez că eu nu am 
dat nici o aprobare. NICI N-A CERUT NIMENI 
AŞA CEVA! A trebuit să dau în scris direcţiei 
spitalului ce v-am declarat şi dvs.” 
Prefectura a convocat cele- două părţi, care 
au fost reprezentate de domnul doctor Victor 
Babuşceao — Direcţia  Banitară, respectiv de 
domni! O. Petrea şi George Boleru din partea 
redacţie! Renaşterea Bănăţeană. La şedinţă a 
participat şi doamna arhitect Bușilă. Se pare 
că s-a ajuns la un compromis, dacă nu cumva 
totul a rămas în coadă de peşte... 
- CAMILLE RUGINA 


țite între republici centrifuge sau vor 
fi păstrate de puterea centrală care 
dispunind astfel de forţă, va avea şi 
poziţie dominantă ? Întrebări multe, 
luări de poziţie îngrijorătoare se înre- 
gistrează din partea celor ce şi-au fă- 
cut iluzii privind „libertatea şi egali- 
tatea naţiunilor federale“. Americanii 
nu au fost categorici decit în ceea ce 
privește țările baltice. Alte naţiona- 
lisme nu au încurajat. Lozinca lor pare 
să fie: „Se poate asigura mal uşor pa- 


O Iugoslavia — rană deschisă, sîn- 
gerindă lingă inima Europel. Pentru 
toată lumea, situația de acolo este In- 
tolerabilă dar nimeni nu vine cu solu- 
ţii rezonabile şi eficace. Pină atunci, se 
dau sfaturi. Din punct de vedere mili- 
tar, aproape întreaga putere este în 
mîinile armatei federale iugoslave, a- 
ceasta însemnind totalitateta blinda- 
telor, artileriei, rachetelor, aviaţiei şi 
90% din armata de uscat. Armata fe- 
derală este dominată de sîrbi şi de ve- 
chea nomeclatură. 

Secesioniştii, adică  Croaţii, - Slove- 
nii şi Macedonenii nu au decit un re- 
lativ slab sprijin popular și o coniun- 
ctură  înternațională oarecum favora- 
bilă. În acest timp însă propaganda an- 
tisecesionistă  sîrbă, în occident, este 
foarte activă Se reamintește omenirii 
că Croaţii au colaborat cu hitleriştii și 
sînt vinovaţi de nenumărate crime de 
război, cind au ucis zeci de mii de 
sîrbi. Problemă grea chiar cînd nu in- 
tervin patimile, dar Iugoslavia aste un 
viespar de patimi 

O Occidentalii  pledau, pînă acum 
citeva săptămînii pentru o Iugoslavie 
federativă dar unitară, deci împotriva 
secesiunilor. Acum încep să albă atitu- 
dini mai „nuanțate“. Gemania ame- 
nință că, în lipsa unei soluții pașnice 
negociate, va sfirşi prin a recunoaste 
independența Croaţiei. Deocamdată nu 
s-a întreprins nimic dar atitudinea 
Germaniei este dezaprobată În Franţa 
şi Anglia. 

9 Franța se află în preajma alegeri- 
lor regionale, — important test asupra 
orientării generale a electoratului. Po- 
trivit comentariilor rețele! TVS, în su- 
dul Franţei se înregistrează o proba- 
bilă creştere a popularității lui Le Pen 
dar în acelaşi timp, o concentrare a 
stingii socialiste, pentru a împiedica cu 
arice ț un succes al acestula, cali- 
ficat de opozanți ca „fascist“. 

Q în Suedia au fost alegeri generale 


satelit sovietic, ce paşi mari spre a se 
apropia de China. 

e Japonia, țără cu imense disponibi- 
lităţi financiare şi tehnologice, înregis- 
trează manitestaţii populare, care cer 
guvernului să nu se angajeze în acţiuni 
de ajutorare a U.R.S.S.ului, atit timp 
cît ruşii ţin anexate insulele revendi- 
cate de Japonia. Se reamintește că ul- 
timele negocieri eşuate, privind viito- 
rul acestor insule, au avut loc cu un an 
în urmă, cînd Uniunea Sovietică era 


pe plan economic şi ideologic, şi mai 
ales a fost învins de dorința de liberta- 
te a milioanelor de oameni, înclusiv a 
celor sovietici. Dar comunismul, deşi 
falimentar, continuă să subsiste prin 
cei ce nu se îndură să renunţe la avan- 
tajele personale pe care le-au avut din 
partea acestui regim opresiv şi totali- 
tar. Și asta nu numai în URSS. 

Pentru cetățenii ţării noastre, atașa- 
ți de interesele și aspiraţiile ei, eveni- 
mentele ultimilor doi ani ne-au oferit 
un respiro, care dacă ar fi judicios fo- 
losit, ne-ar da prilejul să ne adunăm, 
să aflăm adevărul, să ne recristalizăm, 
adică să ne orient înțelept, şi să ne 
apucăm de treabă „gospodăreşte“, cum 
zicea țăranul român la vremea lui de 
demnitate. 

Acum presiunile asupra noastră sînt în 
orice caz mai mici, atit din est cît şi din 
vest. Este momentul să ieșim din expe- 
diente, ca şi din iluzii, şi să facem ges- 
tul celor ce şi-au luat soarta în proprii- 
le lor miini, creîndu-ne propria noastră 
istorie. 

m a PR a a a m a n me 

e Sintem informați că un monu- 
ment ridicat în orașul Ploieşti în me- 
moria tinerilor căzuţi în lupta contra 
comunismului în Decembrie 1989, a fost 
profanat în repetate rînduri de sălba- 
feca lipsă de respect a celor fără Dum- 
nezou. 

Urmașii acelorași școli comuniste, au 
profanat prin spargere cu ciocanul 
placa de marmoră în Piaţa Universi- 
tății, București, ridicală întru aceeași 
cinstire. 

Concomitent cu aceste nelegiuri, con- 
semnăm ridicarea în București a mo- 
numentului închinat lui Armand Căll- 
nescu, din al cărui glorios trecut istoria 
nu poate reține altceva decit acuzația 
de prim slujitor al singeroasel dictaturi 
a lui Carol al II-lea și direct ucigaș al 
tineretului român din timpul frecerii 
acestui tiran prin viaţă, « 


Conştiinţele ne-ndeamnă să 
stîirpim această fiară ! 

— Caro clasă mă? se răsti 
Gherghina. 

— Clasa a zecea seal, râs- 
punseră Ștrumfii în cor, 

— Și dușmanul ? 

— Păi n-am spus ? Nordul, 
Sudul c-am rămas pe toamnă 
din cauza lor, 

— Vai ce trist, da' legilima- 
ţii aveţi ? 


ăştia pe mine maşina de bas- 
toane. Nu-ţi ajute Gherghino ? 

— Lasă iubitule ma! dai şi tu 
o lopată la Magistrala  Albas- 
tră, că acu' e gata. O să ai 
satisfacţii, Te mai gîndeşti la 
cum se face un ban. O chiftea, 
o măslină ţi-oi trimite şi eu 
că doar ne iubim, că doar ţi-s 
nevastă. 


BALZAK TERENTE 


— CAPITOLUL 7— 
Dacă 


a lucra cu mănuși, acum 


inițial căutaseră 


săvîrșeau crime la lumina 
zilei, cu 0 riîvnă mistuitoa- 
re, Se umpluse orașul de 
bunul mers al sosiilor me- 


le. 


— EPILOG — 
La echivalentul meu al 
şasesuteșasezecişicincilea 
s-au oprit ca prin farmec, 
„Lasă, băi, — zice unul 
din ei — să nu lichidăm 
cumva pe cine nu trebu= 


io”... - 
IGOR IONESCU 


=