Gazeta de Vest anul I, nr. 65, sept. 1991

RABINUL ȘAFRAN discuta cu? 
Căpitanul Legiunii Corneiu CODREANU ___| 


Ş „SINGELE CREȘTINILOR 
PERIODIC G A 7 ; E [ A ESTE SĂMINȚA LOR. e Tipee, 
y TERTULIAN 


NAȚIONAL 
ȘI CREȘTIN . 
FONDAT ; y pi 
TIMIȘOARA. 1990 FR a 
— SERIE NOUA — A 
Set ee is A se] 


Dialog despre Neam şi Ortodoxie | RUSIA BOLŞEVICĂ A MURIT, 
cu Părintele GALERIU BINECUVINTATĂ FIE 
„Domnilor senatori și deputați, sia JANOS i N = ratia RUSIA 


"Am dori ca legea care priveşte secu- 
ritatea statului să pete ae dati precise 


Se VINA CĂ pacea 0r, Poheecatu, | cr fagi pa: = 
mei | FAZEKAS |  PRAVOSLAVNICA 


rămas datori. 


= Boost | DESCURCĂ 
Scrisoare deschisă BORCANELE 


celor care au votat ÎNCURCATE 
legea securităţii DE CEAUSESCU 


statului | 


Elementul - 
i 0] E 
constațere că alee amitidarearms se | bolşevic 


neşti. In faţa justiției, cetățenii ţării au 
test să fie egali, indiferent cărui loveşte cu 
partid au aparținut sau aparţin, faptele . 
lor — prevăzute în legislația democra- pumnul 


ției moderne — să fie judecate fără uri 
la Constanţa 


şi fără părtinire ori încriminări dinainte 
ilite. 


a = = 
5 ciş E 
tuți ca în iunie 1990, 
Vă cerem deci să ne arătaţi exact II- isi i 


țoare. De aceea vă rugăm să nu ne 1ă- a - 
saţi la libera discreţie a unor aprecieri 
mult prea generale şi vagi, care pot ij 
sigur și părtini corect spus 


p: toare sau mai coreci = A 
partinice. Vă întrebăm direct ce avem î : ă A 
moaca | DEZROBIRII Tip DR a 


(Continuare în pag. 2) 


ii 0 0 a a 


GAZETA DE VEST, PAGINA 


GAZETA DE VEST 


Director : 
Ovidiu GULEȘ 
Redacior-şel : 

Gabriel TIMOCEANU 
Redactor-șei adjunct : 
Ioan Sorin USCA 
Redactori : 


Stere MARCU, 
Luca MAVRODIN, 
Geo NEGREŞ, 
Gabriel ROTARIU, 
Camille RUGINĂ 


Corespondenţi la Chişinău : 


Adriana HEGEDUS şi 
Florin RADU 


REDACŢIA ŞI 
ADMINISTRAȚIA : 
GAZETA DE VEST, 
str, REMUS, nr. 11, 


1900 TIMIŞOARA, 
tel. 961/12237. 


Tipar executat la 
„HELICON“ BANAT S.A. 


A 2-A 


SCRISOARE 


(Urmare din pag. 1) 


vole să facem? De exemplu, ne este 
permis să fim buni creștini și buni ro- 
mâni ? lubindu-L, pe LHristos, să putem 
asigura că nu vom [Il nici antimaghiari 
şi nici antisemiţi. Însă dorind să fim și 
buni români, în situaţiile în care provo- 
carea amestecată cu denigrarea ar veni 
din partea străinilor, care ar putea fi 
marginile răspunsului nostru ? Cine va 
cintări dacă acest răspuns are culoare 
de agresivitate ? 

O altă întrebare, putem crede oare 
ca românismul şi creştinismul să nu 
intre în conflict cu această lege și în- 
deoscbi cu cei care o vor aplica ? Mai 
direct : Eminescu, Pârvan, Iorga, Goga, 
Nae Ionescu, Mircea Eliade, Constantin 
Noica, Radu Gyr, vor putea fi citiţi? 
Sau vom putea scrie şi vorbi despre ei 
fără risc, tără a fi acuzaţi de antise- 
mitism ? Aceşti mari înaintași, pot a- 
parţine şi românilor, sau vor rămîne o 
mindrie românească numai pentru ex- 
part ? 

În continuare, întrebîndu-vă, fiind do- 
ritori de a cunoaşte adevărul despre tre- 
cutul tineretului român, despre partici- 
parea tineretului la viaţa naţională ro- 
mănească, vom putea cerceta tot ce s-a 
scris referitor la aceste evenimente ? 

O parte din acel tineret s-a numit le- 
gionar. După legea de acum ei sint asi- 
milaţi drept fascişti.' Răminem miraţi 
de această hotărire a dvs. şi vă între- 
băm cînd a fost procesul ? Care au fost 
actele de acuzare, altele decit cele co- 
muniste ? Urmărind programul 'TV, am 
văzut cum odioşii criminali comunişti, 
la al căror proces am asistat, au fost 
întrebaţi ce au de spus în apărarea lor. 
Foştii legionari au fost întrebaţi ? 

Prof. Nae Ionescu, Mircea Eliade, 
Constantin Noica, au fost ideologii Miş- 


căril Legionare. i au fost întemnițați: 
ca: legionari în sau închisori. în- 
- tr-o. revistă e 


nr. 1394 din 18 ian. 1990, am citit că 
„legionarii fugiţi în Germania au fost 


RIANA EA AIA A EI EI ME EEE E ERIE O IARA AURA ANANAS A ALA NANNY, 


ş 

Ş A sosit la 
i i Stimată redacţie, 
] 


Din cuprinsul 
ă scrieţi. am. regi 


pe care îl 

erea adevărului pri- 

tului studențesc şi 
tră. E 


d-voastră, în 
ost ucişi pentru 
tea lor faţă de Nea- 
care nu se pot apăra 
de acuzaţiile nedrepte ce li se aduc. 

Intristarea mea este cu atît mai mare, 
+ întrucit defăimările vin din partea u- 
nor reviste sau ziare care se pretind 
anticomuniste. Protestez împotriva ce- 
lor care folosesc E explicarea si- 
tuaţiei tragice în se află acum ţara 
expresii şi. comparații denigratoare la 
adresa Mişcării Legichare. Dezastrul 
moral şi material în care ne găsim, a- 


F tul „comunist* este suficient şi cuprin- 

de cu înțeles perfect ultima acuzaţie și 

. uriţenie a politicului. Adevărul, despre 

sia Mişcarea Legionară nu pbate fi redus 
la ce au spus comuniştii, tar d: 

c.. comunismului dintotdeauna nu pot fi 
declaraţi dusmani ai țării.  Îndirjirea 
întru denigrare, îie directă și brutală, 
tie prin jocul de asemănare al legiona- 
rilor cu comuniștii, reprezintă un act 
revoltător. Miile de legionari care . au 
fost ucişi în tupta contra comunismului 
ar trebui să ne oblige moral la respect 

a i sân cel puțin la tăcere. 

„_ Doamna Adameşteanu și: domnul 
Paieologu. în publicaţia „22“, apreciază 
că societatea românească încă nu este 
i pregătită să-şi privească în față partea 
“ din trecutul istorie care ar fi legată de 
„Miscarea Legionară. Domnul Paleologu, 
deşi cunoscut adversar al Mişcării [e- 
gimare. recunoaşte că foarte mulţi oa- 
„_„meni de excepțională - valoare intelee- 
„tuală au aderat efectiv sau cel puţin au 


e „ simpatizat cu Miscarea Legionară, reco- 
E -_mamdindu-ne o analiză completă, ntel- 
na „ decum Acuzindu-i că au fost vinduţi 
gen „Pentru că pe vremea aceia nu constituia 
ă unii poate au fost, dar majoritatea nu, 
pentru că pe vremea aceia nu constituia 
"un avantaj ci un pericol să FII legionar, 
„_Seriozitatea  afir. de mai sus 
este evidentă. Ne pare rău că în alte si- 


parține integral comunismului şi cuvin- 


redacţie: 


tuaţii, în aceeaşi revistă p22", de exem- 
plu, domnul Pippidi, exclude total din 
analizele şi concluziile scrise despre 
Mişcarea Legionară şi punctul de vedere 
al celor pe care îi acuză. Atacînd direct 
problema nenorocirii legionare, acuzin- 
du-i de violenţă şi antisemitism, dl. Pip- 
pidi ar fi trebuit să recunoască cum în- 
șiși legionarii au condamnat asasinarea 
prof. Iorga, dar au și regretat că prof. 
Torga s-a asociat cu Elena Lupescu, Ar- 
mand Călinescu şi Carol II, la uciderea 
tineretului român. să 

Cit despre antisemitism, este nedrept 
să se ocolească faptul că Nicolae Iorga 
a fost cu adevărat unul dintre profeso- 
rii școlii antisemite române. Extragem 
din broşura „Iudaica“, semnată de prof. 
Iorga, cîteva rînduri pentru a demonstra 
cele afirmate:  (Taroutiu, Buc. 1937) 
„Se încearcă a face din România coloni- 
zare. Ea trebuie demascată de cine știe. 
Ea trebuie oprită de cîne poate* (Re- 
dacţia gazete! noastre, cerînd aproba- 
rea semnatarului scrisorii, pentru a e- 
vita încălcarea legi! de protecţie a unor 
minorități conlocuitoare, renunţă la ee- 
lelalte rînduri, extrase din broşura „Iu- 
daica“ pentru cuprinsul lor prea înflă- 
cărat, chiar dacă aceste afirmaţii apar- 
fin ca semnătură şi responsabilitate 
prof. Iorga). 


Ar trebui să se reţină de cei care în- | 


cearcă să rescrie istoria că legionarii 
în această emă au avut un alt 
punct de vedere decit cel al prof. Cuza 
şi Iorga. Conducătorii şi ideologii Miş- 
'cării Legionare au depăşit soluția unei 
rezolvări politice a problemei, dease- 
bindu-se de Cuza şi Iorga, mergînd pe 
un drum propriu, de educaţie creştină 
capabilă să poată concura, fără violenţă, 
atît cu evreii, cît şi cu alte naționalități 
conlocultoare. î 


În același „22*, nr. 30 — august 1991, || 


domnul Antonesei, își îngădule fără 
frică de Dumnezeu, comparații şi ase- 
mănări necuviincloase, rod al singurei 
«ducații comuniste pe care a primit-o. 
GHEORGHE BRAIHNONSCIII, 

za fost deţinut polilic 


__ (Continuare în pag. 3) 


: - „Revista meafl. 


DESCHISĂ 


internaţi de către Iitler în lagăre și din 
această cauză „Garda de Fier“ nu apare 
pe lista organizaţiilor fasciste scoase în 
afara legil după procesul de la Nirn- 
berg*. Nae Ionescu și Eliade au scris 
încă din anii 1933—1937 că nu există 
nici o asemiinare între Mişcarea Legio- 
nară și fascismul italian sau naţional- 
socialismul german. ŞI fiindcă ei, ca 
ideologi, au scris aceasta, avem dreptul 
oare să falsificăm cele scrise ? Mai grav, 
avem oare dreptul să trecem cu nesoco- 
tință peste hotăririle procesului de la 
Nirnberg ? 

Majoritatea datelor despre Miscarea 
Legionară le avem din cartea : „Româ- 
nia după marea Unire“ 1988, Mircea 
Muşat și Ioan Ardeleanu, istorici de 
formaţie comunistă. 

Din cartea comunistă amintțită ne 
vom opri la citeva citate privind cele 
trei acuzaţii aduse Mişcării Legionare : 
totalitarism, antisemitism şi violenţă, 

Redăm (pag. 354) circulara prin care 
Corneliu Codreanu desfiinţează partidul 
„Totul pentru Ţară“ : 

„Începînd de astăzi, 21 febr. 1938, par- 
tidul „Totul pentru Ţară“ nu mai există. 
“Toate funcţiile sînt desfiinţate, sediile 
se închid. Motivele care ne-au determi- 
nat la această hotărire sînt Decretul Re- 
gal nr. 870 din 17 febr. 1938, prin care sîn- 
tem aruncaţi din raportul de drept în ra- 
portul de forță. Pe acesta însă, noinu îl 
primim. Noi am înţeles să acţionăm în 
cadrul legii. Noi nu voim să întrebuin- 
țăm violența. Ne este suficientă expe- 
riența din trecut, cînd fără voia noas- 
tră am fost atraşi pe calea violenţei. La 
orice vialentare, noi nu mai răspundem 
în nici un fel, suportăm. . 

Lovitură de stat nu voim să dăm. 
Prin” existența însăşi a concepţiei -noa- 
stre, noi-sintem fontra acestui sistem. 
Ea înseamnă atitudine de -bruscare, de 
“matură exterioară, pe cînd noi aşteptăm 
biruința noastră. de la desăvirşirea, în 
sufletul naţiunii, a unui proces de per- 
fecţionare omenească. Nu vom întrebu- 
inţa aceste mijloace, pentru că tineretul 
nu vrea să transforme România într-o 
Spanie însîngerată. 

In -acelaşi Decret Regal se vizează 
comerţul legionar. Pentru a nu da naş- 
tere la nici o posibilitate de conflict re- 
nunţăm la această activitate comercială. 
Întregul comerț legionar se lichidează 
Cei 70, de copii intreținuţi de noi vor fi 
trimişi acasă, nemaipulind suporta chel- 
tuiala întreţinerii lor, 

În timpul liber care ni se deschide, 
îndemn pe toţi tinerii să studieze cît 
mai profund în direcția meseriei lor. 

Inchizind .această tristă pagină, ră- 
minem' legaţi de duhul lui Moţa şi Ma- 
rin şi'a celorlalți morţi ai noştri, care 
se roagă pentru noi lui Dumnezeu“. 

După această circulară, fără vreun 
act de violență din partea legionarilor, 
Corneliu Codreanu împreună cu încă 13 
legionari „au fost ucişi prin strattgulare, 
fără nici o condamnare legală. 

Despre violențele legionare, am reţi- 
nut că ele au fost un răspuns la vio- 
lența oficială, Am mai reţinut că cei 
care le-au săvirşit s-au predat singuri 
pentru a-şi ispăși pedeapsa. 

Statistica” ce s-ar putea face privitor 
la violențele legionare pînă în septem- 
brie 1940, cînd aceştia au venit la con- 
ducerea statului, reţine că în totalul lor, 
aceste violenţe au fost numai trei: 
Duca, Stelescu şi Călinescu, acestea fi- 
ind şi judecate și condamnate la timpul 
respectiv e instanțele judecătoreşti. Ca- 
zul Menciu, justiţia timpului, care nu 
era legionară, l-a considerat legitimă 


Episodul 1 


STRUMPFII NINJA 
“DE LA MONOPOL 


— roman realist — 


Era într-o Duminică. Priveam cu Gherghina televizorul 
care nu mergea pentru că-l trăznise Dumnezeu cu o săptămînă 
înainte la o emisiune Cronica Parlamentului, 


apărare. Numărul legionarilor ucişi 
însă, în acelaşi timp, de către cei care 
deţineau puterea politică, şi care ar fi 
trebuit să respecte legile țării, a fost 
de peste 400, toți omoriți fâră sentințe 
judecătoreşti. Faţă de aceste constatări, 
titulatura de criminali ni se pare pe 
nedrept atribuită legionarilor. 

Aceeași carte (pag. 1026), referindu-se 
la jurnalul lui D; Sturdza, fost ministri 
de externe, relatează cum unii din 
gionari au fost aruncaţi de vii în cre- 
matorii, alţii luaţi din spital şi ucişi în 
lagăre sau ridicaţi din stradă și împuş- 
caţi, expuși apoi în pieţele publice, ma- 
joritatea lor fiind studenţi apreciaţi de 
colegi drept elita morală şi intelectuală 
a vremii. 

O situaţie aparte o reprezintă cazul 
Jorga-Madgearu. Înşişi legionarii con- 
sideră asasinatele drept o mişelie iar pe 
cei ce au comis crimele drept asasini. 

Crimele de la abator n-au existat, De- 
claraţiile cunoscutului scriitor Petre 
Pandrea (cumnat al iui Lucrețiu Pătrăş- 
canu) şi ale fostului general de securita- 
te Pacepa. adeveresc trucajul fotografii- 
lor respective. Din verificarea actelor 
foştilor deţinuţi politici în regimul An- 
tonescu, nici un legionar nu a fost con- 
damnat pentru uciderea vreunui evreu 
în timpul „rebeliunii“. 

Manifestaţiile. studenţeşti, greva de 
un an a Generației de la 1922, nu au 
avut un caracter rasial. Legionarii n-au 
acceptat antisemitismul profesorului 
Cuza sau al proiesorulul Iorga din bro- 
sura „Iudaica“. 

Mişcarea Legionară, prin întemeietorii 

și ideologii ei, a depășit această «on- 
cepţie, excluzind. antisemitismul, creînd 
o şcoală de trăire creştină ce are ca 
țel suprem mintuirea Neamului prin 
Hristos. 
„Acestea sînt numai unele din datele 
despre Mişcarea Legionară pe care 
le-am aflat dintr-o carte editată de co- 
munişti (1988, M. Muşat şi I. Ardeleanu, 
„România după Marea Unire“). Normal 
ar fi fost să avem acces la chiar scri- 
sul legionar, al celor care au fost şi sînt 
condamnaţi. Acces pe care nu l-am avut. 
Nici noi, dar mai cu seamă, nici marea 
masă a românilor. Iată de ce ne miră 
astăzi că un concept de trăire creştină 
şi românească poate fi condamnat prin 
asimilarea sa fascismului. 

În plus, credem că acum în România 
nu există un curent antisemit (pe cele 
create artificial, în scopul unor diver- 
siuni coordonate din exterior, nu le vom 
califica altfel decit drept niște ieftine 
provocări). Cei 17.000 de evrei nu pot 
prezenta un pericol pentru populaţia 
românească, Dintre toate atitudinile 
iață de-credincioşii cultului mozaic — 
admiţind prin absurd că ele ar putea 
să apară pe viilor — singura de care 
evreii ar trebul să NU se teamă, este 
atitudinea creştină a Mișcării Legionare. 

Pentru toate cele arătate mai sus, am 
fi dorit o lege prin care să fim asiguraţi, 
în mod egal, români, germani, maghiari, 
evrei, țigani, lege care să nu condamne 
nici denumirea partidului din care am 
făcut, facem sau vom face parte, nici 
religia sau naționalitatea căreia îi apar- 
ținem. 

Dcă aţi dori apărarea ormduirii demo= 
cratice „semnul unui drum corect l-am 
găsi în legile ce apără opoziția și nici- 
decum în acelea care încearcă să dist- 
muleze intențiile nejustificate ale celor 
aflați la putere. 

Am prefera ca dragostea creştină să 
ne poată asizura buna înțelegere şi 
conviețuirea pașnică. Ca o rezervă sufi- 
cientă a obligaţiilor noastre, numai co- 
dul penal poate fi justificat şi egal țutu- 
ror. Să se ta bine aminte și să nu se 
mite că supremul atribut al democraţiei 
este libertatea. 


| 


E 
n 
3 
j 
i 
; 


CINE 


ŞI UNDE SÎNT 
CRIMINALI 


NEAMULUI 
ROMÂNESC? 


De la o: vreme încoace se face 
prea mult caz (mai în toată presa 
scrisă şi vorbită) despre câţi evrei 
au murit sau nu în România. Omul 
de pe stradă, nedeprins cu  astiel 
de campanii, cade în cursă relativ 
uşor, fără să își mai pună cîteva 
elementare întrebări, fără să se mai 
giîndească la cîteva chestiuni pe cît 
de fireşti, pe atit de banale. De pildă: 


— în România, de-a lungul anilor, 
au fost ucişi foarte mulţi huni, turci, 
tătari, leși etc. — mult mai mulţi 
decit arice cifră martirică inventată 
de Dl. Moses Rosen (cu taţii au de- 
cedat într-o calitate: aceea de co- 
tropitori, cu săbii, arcuri,- suliţi, 
prăvălii sau bani). 


— de ce nu ne acuză minoritatea 
turcă pentru faptele „holocaustice“ 
ale lui Vlad Ţepeş, ori Şteian cel 
Mare ? 


— iar dacă tot am ajuns aici, un- 
gurii şi polonii ne-au duşmănit ţara 
de cu veacuri înainte ca primul 
evreu să se acluiască în Moldova de 
nord (sfîrşitul sec, XVIII. începutul 
sac. XIX); îndrăzneşte cineva să 
pună în discuţie românimea din 
Yransilvania, să-l acuze pe Avram 
Iancu de şovinism, fără a demon- 
stra astfel că ne dușmăneşte  nea- 
mul ? 


— pină una altă, românii nu sînt 
aşezaţi de Dumnezeu pe acest _pă- 
mint nici pentru a fi gazdele altora, 
nict pentru a slugări pe cine ştie 
cine (deşi o mare parte din istoria 
noastră cu asta ne-am ocupal); 


— românii sînt (sau ar trebul să 
fie) stăpînii acestui pămint iar străl- 
nii ce îndrăznesc a învinui pe stă- 
pîni pentru faptele din propria lor 
casă (pe care nimeni altul decît nu- 
mai Dumnezeu are dreptul să le fu- 
dece) dovedesc că jinduiesc cu duş- 
mănie a Je lua averea, pămîntul, 
sufletul şi, deci, a-i robi. 


— în fine, intrebarea cea mai du- 
reroasă : dacă atiţia evrei au murit 
în nu ştiu ce holocaust, dacă bieţii 
venetici au suferit atita, îndrăzneşte 
care cineva să afirme - că un alt 
neam decît cel românese a vărsat 
mai mult sînge în această țară ? 

— mai mult decit atit, poate ne 
spune Dl. Rosen despre componenţa 
einică a marii majorităţi a capilor 
securității care au ucis zec! şi sute 
de mii de români în anii bolşevic. 


In concluzie : 


Pină cînd nu se va face public tot 
procesul de bolșevizare bestială a 
Româniel, totodată cn nominalizarea 
autorilor și execatanţilor lul, orice 
acuză adusă da alţii neamului româ- 


nesa o considerăm o impietate şi un 
act de dușmănie. înainte de toate 
noi Linerii vrem să ştim următoarele: 
— care şi ciți sint evreii ce au 
ucis români sub bolşevism, ? 
== cîte vieţi româneşti au căzut 
răpuse de gloanţele veneticilor ori 
în lagărele de exterminare bolșevice? 
Toţi securiştii şi vinovaţii de hola- 
caustul neamului românesc sub co- 
munism. (indiferent dacă sînt evrei, 
unguri sau trădători) trebuie să plă- 
tească pentru crimele lor în contra 
românismului. Abia după ce vom 
regla aceste conturi — ale celor vino- 
vaţi de crimg împotriva noastră — 
vom fi dispuşi a tolera comemorări 
în care un Ion Antonescu să fie ca- 
lificat, la noi în România, drept 
criminal. 
OVIDIU GULEŞ 


i z 


În 


(Urmare din pag. 2 


Să ne oprim şi la alte publicaţii, cu 
denigrări mai mărunte, în care se afir- 
mă fără dovezi că dl. Iosif Constantin 
Drăgan ar fi fost legionar. Oare cei 
care scriu acestea nu au obligaţia de 
a reproduce măcar o singură frază 
prezentativă a simpatiei d-lui IL. C. Dră- 
gan față de Mișcarea Legionară ? Eu 
nu âm cunoştinţă despre aşa ceva. 

Ar fi trebuit să se cunoască faptul că 
Mișcarea Legionară a luptat permanent 
împotriva comunismului, începînd cu 
pădurea „Dobrina“ în anul 1919, cu a- 
telierele „Nicolina“ în 1921, urmind cu 
formidabila jertfă dată de Ion Moţa și 
Vasile Marin la 1937 în Spania, conti- 
nuînd cu miile de jertfe sub regimul co- 
munist (lupte de partizani, „rezistenţa 
din munţi, lagăre, canal). 

Extragem citeva texte din istoria 
Mișcării Legionare. Iată: ce scria Cor- 
neliu Codreanu în 30 mai 1936 : „Apro- 
pierea de Rusia comunistă este un gest 
de: trădare pe care poporul român l-ar 
face faţă de Dumnezeu şi față-de ordi- 
nea morală a lumii. De vor intra tru- 
pele ruseşti la noi, învingătoare în nu- 
mele Diavolului, ele nu vor pleca îna- 
inte de a ne sataniza, adică bolşeviza“, 

Din însemnările lui Zaharia Boilă, 
fruntaș țărănist, cu ocazia unei întilniri 
pe care a avut-o cu Corneliu Codreanu, 
acesta din urmă a spus; „Eu,văd un 
singur pericol pentru noi, Rusia Sovie- 
tică „adică bolșevismul. Iar faţă de a- 
cest pericol nu văd decit a singură o- 
rientare posibilă : cea alături de cei care 
luptă împotriva lor“. d 

Iată ce' spunea Ion Moţa înainte de 
plecarea pe frontul  antibolșevio ” din 
Spania : „Se trăgea cu mitraliera în o- 
brazul lui Hristos, puteara sta noi nepă- 


PAGINA A 3-A, GAZETA DE VEST 


TRAFIC CU PRIORITATE DE DREAPTA e 


ARTA PROFANĂRII 


„Profan" numim ceea ce se opune „sacrului“, ccea ce ţine strict de lu- 
mesc, de laic, Astfel, „a profana“ insemnează amestecul celor ireconcilia- 
bile, eterogcnizarea celor din lumea aceasta cu planul supramundan. Prin 
extensie, termenul poate însemna o știrbire, o înlinare, o caricaturizare. şi 
așa mai departe dar, înlo(denuna, singur sacrul poale constitui obiectul 


unti profanări. 


Așadar „nu vom putea profana casa scărilor. băcănia, beciul, crișma, 
nubela şi atitea altele care, dacă nu sint neapărat de necinste, sint însă prin 
ele însele în mod irevocabil profane. De accea cînd cineva ne murdărește 
magazia sau closetul, este suficient să spunem că acela „a murdării“, nu 
trebuie să supralicităm afirmiînd că individul „a profanat“. 

Adevărat, o șansă ar mai oieri-o, totuși, prietenul nostru comun Cico. 
După domnia sa, odată, niște manifestanți ar fi „profanat trivialități“. De 
aici, probabil, ideea că orice se poate profana... 


A sosit la redacție 


sători ? L-am. iubit pe Hristos şi am 
mers Ferieit la moarte pentru El“, 

Mai nou, şi alți domni îşi adună cu- 
noştințele istorice comuniste întru deni- 
grarea Mişcării Legionare. Astfel dl. Bo- 
bocescu îi implică pe legionari în eveni- 
mentele de represiune împotriva evrei- 
lor de la Iaşi, din iunie 1941, dată la 
care legionarit se aflau în închisori, atît 
în ţară cît şi în Germania. Însuşi dl. șef 
rabin Moses Rosen, cu ocazia unor co- 
memorări făcute la televiziunea română, 
a subliniat că legionarii, la acea dată, 
nu au participat şi nu pot fi acuzaţi de 
acestea. 

Un alt domn, Wexler, se  străduieşte 
întru aceiași denigrare a Mişcării Le- 
gionare, subliniind că afirmaţiile pe 
care le redă nu-i aparţin dinsului, care 
este evreu, ci marelui -intelectual Emil 
Cioran care este, (vezi Doamne n.n.) 
creştin şi ortodox. Știm aceasta şi ne-a 
părut rău de acuzaţiile nedrepte ale lui 
Cioran. Acuzaţii asemănătoare însă ale 
aceluiași Cioran, domnule  Wexler, se 
pot găsi şi la adresa poporului evreu, 
sau chiar mâi dureros, Ciorân împotriva 
propriului neam. românesc. 

În problemă care şi-o propune” dl. 
Wexler a ne educa, (Expres Magazin 
7—13 aug. 1991), îi recomandăm cele 
scrise de marele rabin Şalran, fost ra- 
bin atunci cînd se aflau în România a- 
proximativ optsutedemii de evrei, con- 
semnări făcute în cartea apărută la Ie- 
rusalim în 1979, din care poate afla a- 
devărul despre Mişcarea  Legionară. 
Nici un alt act de judecată sau sentință 
judecătorească despre Mişcarea Legio- 
nară nu poate avea o valoare mai mare 
decit cele scrise de marele rabin. Nu 
mai vorbim de greşeala mare pe câre o 
face dl. Wexler declarindu-i pe cei de 
la Jilava ca elită intelectuală  româ- 


IS.U. 


nească. Oare plutonierii care i-au stran- 

gulat cu miinile lor pe legionari sau | 
şefii acestora care au fost prezenţi şi | 
au ordonat aceste asasinări, fără sentin- 

țe judecătoreşti, reprezintă elita româă- 

nească ? 

Printre alte acuzaţii, ale altora, se 
spune că legionarii i-au adus pe nemți 
în țară. Le indicăm declaraţiile fostului 
Rege Mihai făcute revistei  „Apostrofi* 
(pag. 5 — Cluj, 1990) în care declară 
că: nemţii erau veniţi în calitate de 
„consilieri“ cu miile, în urma unui acord 
încheiat de Gheorghe Tătărescu, minis- 
tru colaborator cu comuniştii. 

Ciudat este că se găsesc între cei care 
atacă Mişcarea Legionară oameni care 
nu au putut, ca virstă, cunoaște decit 
dictatura comunistă. Curios este și fap- 
tul că în prezent legionarii nu le fao 
vreo. concurență politică, în Senat sau 
Cameră, ca să le motiveze această în- 
verşunare, Pe de altă parte, se încearcă 
să-i dezbine propunindu-le că unii din 
ei sint buni legionari, cei pînă în 1940, 
iar cei care au luptat împotriva comu 
nismului și au murit în închisori, după 
1940, ar fi cei răi. Sau se încearcă să le 
separe lupta contra comunismului şi 
suferința de a celorlalți luptători : ță- 
răniști, liberali, socialişti, militari, sau 
fără apartenență pâlitică. Nici legiona- 
rii între ei şi nici ceilalți, indiferent de 
politica pe care au făcut-o, nu vor sub- 
serie la aceste separări. Au fost şi vor 
rămîne fraţi, legali în luptele din munți, 
legați definitiv prin sulerința anilor 
lungi și grei de temnițe, prin speranţe 
şi prin moarte, 

Pînă în prezent, foştilor legionari nu 
Ji s-au creat condiţii să se poată apăra 
şi a răspunde acuzațiilor nedrepte care 
li s-au adus şi li se aduc. Chiar aceasta 
să fie democraţia ? Legionarii să nu 
poată avea asigurarea politică pe care o 
are un fost prim-ministru comunist (aL 
Verdeț) sau ceilalţi mari care au parti- 
cipat direct sau au aprobat gulagul ro- 
mâneso ? 


7 
L 


- şinăului au rude; 


GAZETA DE VEST, PAGINA A 4-A 


e ROMÂNIA LA EST 


BASARAB 


O CAFELE VOM BEA ROMÂNEȘTE E LENIN BIRUIT | 


E NOCTOIHHOMK BOERO 


IA DE IERI 


TOTOBHOCTu — 


nd 


DE ȘTEFAN CEL MARE G DECONTAMINAREA MONU- 
MENTELOR IRADIATE O RADIEREA Ș SUFERINȚELE 


VÎRSTNICULUI MARX e 


ÎNROȘIREA  ACOPERIȘELOR 


să & CLOROFILA Ș 
e — e — e g 


Ceea ce este cuprins în materialele de mai jos aparţine 
deja trecutului. Unui trecut pe care desigur nici noi cei de aici 
şi nici Noi cei de dincolo de Prut n-avem voie să-l uităm. Căci 
Balaurul acesta deşi străpuns nu va muri decit odată cu cei ce 

l-au hrănit pînă astăzi, 


CONTROL GINECOLOGIC 
LA VAMA SOVIETICĂ 


Be multe ori mi-am pus întrebarea: 
fe ce oamenii din Ghișinău sînt atit de 
trişti şi de nefericiți ? Fiecare om are 
grijile sale, e ceva foarte firesc, însă 
acești oameni au nefiresa: de multe 
griji. Ei n-au fost așa, însă de-a lun- 
gul timpului, văzind că problemele lor 
mu sînt băgate de nimeni în seamă (mă 
refer la cel ce sînt obligaţi să le re- 
zolve) şi-au închis durerile în adiîncul 
sufletului lor, devenind nişte roboți fără 
sentimente;= fără gînduri, fără zimbet 
(aşa cum si-au dorit-o cei de sus și 
cum continuă să și-o dorească şi în ziua 
de azi). Intr-un sistem unde domneşte 
teroarea, oamenii devin jertfe ale min- 
cîunii şi corupției. Insă ei n-au înțeles 
un singur lucru: că nu poţi ţine doi 
frați departe unul de altul. 

Aproape fiecare dintre băstinașii Chi- 
prieteni în România, 
însă pentru a-și vedea oamenii dragi, 
neamurile, trebuie să treacă peste ple- 
dicile care li se pun în drum. Proble- 
mele încep de la chemarea pe care eel 
din România le-au făcut-o: ba că nu 
are formă-lip, ba că stampila nu cores- 
punde (nu m-aş mira dacă ar importa 
faptul că .nu-are o culoare frumoasă) 
În cazul în care! acceptă chemarea, ea 
fiind valabilă, trebuie să astepte. - cel 
puțin. 10 zile peniru a-şi primi actele, 
După acest. termen, în momentul în 
care oamenii merg să-si ridice anexele 
pentru pașâport se aruncă cu toţii în- 
spre locul în care acestea se împart, se 
calcă rin, picioare unii pe alţii, se seartă 
si. chiar se bat uneori, pentru a-și. dis- 
pula întiietatea, Aneensi situaţie se re- 
petă la gira din Chișinău, la casa „In- 
turist“ (casa. pentru biletele în străină- 
fate) Aici parcă ar fi turnul lul- Babel. 
O masă pestrită de oameni aşteaptă 
eleva cre, uneori zile pentru a cumpă- 
ra un bilet pînă în România. cu speran- 
ta-că vor apuca să-l cumpere. Biletele 
se vind cu putin timp înainte de 'sosl- 
rea trenului Moscova — București. Be 
fac tot felul de liste în care sint în- 
scriși călătorii. care dorese să-și. cum- 
pere un bilet la acest tren, În ;maomen- 
tul cînd''se deschide casa, se produce o 
dearingoladă - în care nimeni nu mai 
ține cont da rind, de liste, de bun simţ, 
de omenie şi face totul pentru a obține 
mult doritul bilet. N-ar fl așa dezor- 
dine dacă personalul care deservește 
casele ar fi mai operativ și mai amabil, 
Însă cea mal mare pledică o reprezintă 


„vama sovietică, al cărel personal . este 


alcătuiț în marea sa majoritate din 
ruși. Acolo fiecare călător se poate aș- 
tepta la tot felul de înjosiri, mal ales la 
expresii vulgare. În această vamă, pen- 
tru a trece în România 'poli ajunge şi 
la „conirol ginecologic“!  Vameșli se 
poartă în așa fel încît oricărula dintre 
călători să-l dispară orlce chef de a 
mai ieși sau de a intra vreodată în a- 
ceastă țară, unde nu se ține cont de 
demnitatea omului. Vameşii sovietici nu 
permit turiştilor sovietici, care pleacă 
în România, să aibă la ieșirea din ţară 
maâriă în valoare mai mare de 30 de 
ruble, Dar statul nu le schimbă sub nlei 
o*formă ruble în lei sau în valută. 
Deci, ce le rămîne oamenilor de făcut ? 


SANDU CRISTIAN 


POVARA BUNĂTĂŢII 
NOASTRE - 


Stimaţi cititori, ciţi dintre dumnea- 
voastră aţi lost dincolo de Prut? Pro- 
babil nu mulţi, mai ales după revolu- 
ţia din decembrie, de cînd majoritatea 
dintre dumneavoastră călătoriți în di- 
reeții dilerite, putem spune chiar opu- 
se estului. Vocmal de asta m-am sîn- 
dit să scriu cele ce urmează. 

Nu știu dacă sînteţi la eurent, eă pen- 

tra a intra în U.R.S.S. mă refer la Re- 
publica Molduva, su maşina, aveți ne- 
voie de o sumă de 18 dolari sau 30 DM, 
sub mâtivul de a plăti drumurile so- 
vietice. Dar călătorului îi şade bine eu 
drumul, așa eă- mergem mai departe. 
Odată ajuns în Ghişinău, am avat im- 
presia că am nimerit numa! printre 
ruși, Asta a durat timp de două-trei zi- 
le pină m-am dezmeticit unde sint. Mi-a 
fost deajuns să văd mai multe „minuni“ 
decit pină atunei. Șocurile au inceput: 
intrebam oamenii de una, de alta (bi- 
neînțeles în limba română) ei îmi răs- 
pundeau (care aveau chef), invariabil 
— „izvinile, ia ne panimaiu-pa  mol- 
davschi“ (din ruseşte: „mă iertaţi, eu 
na. înțeleg moldovenește“). Curios şi. ha- 
ios este faptul că în oraş se găseau afi- 
“se, pancarle eu lozinci: „Naţionalnii 
prazdnie „Limba noastră“, În plin een- 
trul orasului se află  einematogratul 
„Patria“. Patria «ui? — a lilmelor tra- 
duse în rusește ! Și asa sînt toate cine- 
matografele acolo... cina 

Ca să pot merge eu taxiul, trebuia 
să vorbese în alte limbi (doar în româ- 
neșta — nu !), s-o [ae pe turistul străin 
sau să mă fae înțeles prin semne. 

Vrînd să intru să beau e eafea în ho- 
telul „Cosmos“ la afe-par, am avut 
surpriza să fiu apucat de braţ de por- 


i) 


tirul hotelului și întrebat unde merg. 
I-am spus unde vreau să merg și mi-a 
răspuns că nu am voie, dacă nu sint 
cazat în hotel. M-am întors și am ple- 
cat. În fața hotelului se află „monu- 
mentul eroului naţional“ călare pe bi- 
diviul său, care a îmbătrinit bătind 
pasul pe loc. Era Kotovski, numele că- 
ruia îl purta. actualul oraş şi stradă 
Ilinceşti. Am văzut şi alţi „eroi“: Le- 
nin, de pildă, a cărui statuie trona pe 
bulevardul Ştefan cel Mare. Învirtin- 
du-mă în jurul ei am ajuns la un mo- 
ment dat în spatele sculpturii. Am ob- 
servat că mina ce o ţinea la spate, pri- 
vită dintr-un anumit unghi, părea că 
apucă un sao. Mult n-am putut să-l 
„admir“, deoarece K.G.B.işti  operati- 
vi şi binevoitori, m-au informat că 
„monumentul“ este iradiat. (De parcă 
Wovărăşelul nu' ne-a „iradiat“ destul 
cu ideile comuniste). Fiind un băiat as- 
cultător, la sfaturile oamenilor care vor 
numai binele celor din jurul lor, mi-am 
luat coada între picioare şi am plecat, 
Dar nici Zenin n-a stat mult pe acolo, 
plictisindu-se, probabil, să-l astepte pe 
Gorbaciov (care n-a mai venit). Cine-i 
curios să-l vadă pe Lenin îl poate găsi 
la Expoziţia Realizărilor Naţionale din 
Chişinău ! Nu la fel au făcut şi amicii 
săi Marx şi Engels, care, fiind mai de- 
votaţi și răbdători, discută. Oamenii, să-l 
ajute să nu se plictisească, le mai pun 
din cînd In cînd o vodkă. Comuniştii, 


în Chişinău, vor.găsi oricind un acope- 
riș și încă de o intensă culoare verde... 
(Sediul p.e. are acoperişul vopsit în 
verde). 

Dacă sînteţi curioși să vedeți cum ră- 
sare soarele la ora trei dimineața în 
Moskova, puteți merge la ghișeele Ae- 
roflot-ului, însă să nu fiţi tentaţi a citi 
ceea ce se află deasupra caselor de bi- 
Jele. Nu de altceva, dar o să credeţi că 
dacă denumirea este în limba română 
casierițele vă vor vorbi în această lim- 
bă. Preţul biletului de avion este o hi- 
mica toată — 200 de dolari. După pă- 
rerea mea, merită, dacă nu pentru alt- 
ceva, măcar pentru a observa acest „fe- 
nomen astrologic“ : la Moscova stelele 
nu âpun niciodată. Dar să ne întoarcem 
la oile noastre, adică dincolo de Prut, 
ma! precis în Bucovina. — Cernăuţi. 
Acolo oamenii sint mulţumiţi de pre- 
zenţa rușilor. Ei consideră că atita timp 
cit rușii sint acolo e bine, pentru că 
ucrainenii luptă pe două planuri: îm- 
potriva românilor şi împotriva rușilor. 
Wot ei consideră că literele care ies la 
iveală de sub tencuiala clădirilor, şi ca- 
re datează de pe vremea României 
Mari, sînt semne ale Domnului. 

Da, dincolo de Prut sint oameni care 
încă suferă de pe urma „bunătăţii“ al- 
tora, sau poate, cum scria Ion Druţă, 
ei sînt „povara bunătăţii noastre“. 


RADU FLORIN 


Satul, biserica 


Am pornit prin cîteva sate, pe linia 
de tren Caransebeș-Bouţari. Știind ce 
vreau să striu, am stat de vorbă cu 
preoţi, cu eantori, eu crisnici, eu oa- 
meni din partea locului, mai mult sau 
mai puţin euvioşi. Dacă la început ideea 
unei statistici aproximative părea o cale 
de a pune în lumină niște lucruri, ea a 
căzut destul de repede. De ce? Pentru 
că toată lumea mi-a spus cam același 
lucru, uneori chiar eu teamă. 

Prima discuţie a început aşa: „Ye 
rog să nu-mi pomeneşti nici numele şi 
nici din ee sat sînt pentru eă-i acelaşi 
lucru, Pot să ţi spun ce necazuri avem 
și despre ele poți” serie în gazeta voas- 
tră. E un S.O,S. Statul a stabilit salarii 


pentru preoţi între 10 000 şi 16000 de lei, * 


pe hirtie, Din aceştia, în mînă primim 
ceva mai mult de jumătate, după plata 
impozitului pe salâr, a easei de pensii 
şi a altor taxe, Oricum cel! zece-șaispre- 
zece mii trebuie să existe, iar statul 
asigură doar o mie de lei pe lună. Ras- 
tul trebuie să-i adune fiecare parohie 
cum știe. In multe părți au ridicat taxa 
de cult de la 200 de lei cît era pină la 
1000 de lei (de familie) în unele sate. 
Nici n-ar fi atit, cei 1000 de I&i acum, 
într-un an întreg, dar lumea nu prea 
Vrea să-i dea. ȘI încă în zona noastră 
oamenii cam au bani, unii ehiar nu ştiu 
ee să facă eu ei, comunele sint mari, 
avem multe familil. Ge să zică cel de la 
parohiile unde nu sînt niel o sută da 
amilii și oamenii se descurcă mai greu 
eu gospodăria, eu mincarea. Uite așa me 
trezim eă ne pleacă la penticostali, la 
adventiști. Azi unu miine una. Ăştia 
sint ca lupul, acu îţi ia o oaie, peste o 
săptămînă îți mal ia una. Bani ei nu 
cer, primesa destui de la amăricani.“ 

„Mai puţin şi ajung ma! buni ca tine“, 
trecură doamnă preoteasă. 

„EI, cum o să ajungă mai buni ea 
mine, ce vorbeşti, eînd eu am patru 
sule și ceva de sullete și ei au vreo 
şaizeci." - 


Episodul 2 


STRUMPFIL NINJA 
DE LA MONOPOL 


— roman realist — 


E Priveam după cum vă zic și sugeam lento din sticla de bere 
adăpostită după fotel. Eram oarecum nostalgic. Gherghina se 
resemnase la a doua sticlă și acum sforăia uşor, 


şi democraţia 


Despre preoţi-securişti auzisem înainte 
de 1989; După cum e de bănuiţ ei sint 
tot acolo şi sînt mulţi, slujind (oare cu 
ce mijloace) aceeaşi cauză. E una din. 
chestiunile care a revenit în dialogurile 
pe care le-am avut. 

Vine mal multă lume la biserică decît 
pe Vremea răposatului ? Răspunsul a 
fost acelaşi ; practia, nu. Dintre cei care 
n-au avut eurajul să o facă atunci şi 
eare recuperează acum timpul pierdut 
sint puţini. Cine sînt eei eare au rămas: 
bălrini peste 60 de ani, mult mai pu- 
țini — între 50 şi 60 de ani, cițiva între 
40 şi 50, două-trei fete sau femel cu co- 
pli mici — reprezentind tineretul, în 
alara copilor pînă la 10—12 ani aduși 
de bunicile lor, atente să-i potolească 
dacă rid prea tare, dacă se-nghiontesc, 
dacă se ridică în picioare pe scaune sau 
fac alte minuni, rămase, probabil, de 
pe vremea lul Creangă. După decembrie 
'989, cind mulţi tineri veniseră pentru 
prima Bară la o slujbă, fluxul lor a tot 
scăzut pină în apropierea lul zero. 

Stind ma! mult de vorbă cu domnul 
Margan, cantor la biserica din comuna 
Marga, v an de război, am văzut că 
același s-a întimplat și cu orele de 
religie. Dăcă inițial clasa era neincăpă-- 
toare, săsind la un loa ortodocși, catolici, 
protestanți, „Plutonul“ s-a subţiat pro= 
Sresiv, ajunisind să numere la sfîrşitul 
anului cițiva elevi, Pasionat de istoria 
invățămintulai în Banat, dumnealui 
mi-a povestit eu mare regret de orele 
de religie pe eare le-a făcut între cele 
două războaie, 


Inchei „expediţia“ la biserica din 
Ohaba. Fi duminică, aproape de ora 
prinzului, slujba s-a terminal, în faţa 
mea merg două bătrîne în costum naţio- 
nal. Una din ele, poate mal friguroasă, 


şi-a luat peste cămașă o bluză de tre- 
ning. 


GABRIEL ROTARIU 


: 
| 


DE TIMIŞOARA e 


E a i o a oi e Rl Iane a a A Ra A N a 


JANOS FAZEKAS 


VIȚELUL 


= 


| 


DE AUR 


ÎN E E i 2 


II 


O CEAUȘESCU A INCURCAT BORCANELE O BUSH E 
UN FASCIST 9 800 000 DE NOMENCLATURIŞTI : POLI- 
TRUCI ÎN ARMATĂ, OFIȚERI MI. ŞI SRL. O REFEREN- 
DUM PENTRU INSTAURAREA CAPITALISMULUI 9 CU 
NICA DIN JEBEL ESTE PREGĂTITĂ O ÎNSEMNĂRI 
CULESE DE LA CONGRESUL 1 AL P.S.M., HOTEL PARC, 
BUCUREŞTI, 10 AUGUST AC. Ș 


PT i e 


Iată că la noi, după ce a făcut plo- 
pul mere şi răchita micşunele, o altă 
minunăţie se întîmplă : regenerarea co- 
muniştilor. Comparind biologic, minu- 
nea nu pare aşa mare, viermii şi mo- 
luştele posedind această calitate. 

Problema gravă este că nimeni nu 
pare să bage de seamă că aceste ne- 
vertebrate se adună iar, se reorgani- 
zează cu unic scop de a ne deveni stă- 
pini, dacă na cumva dumnezei. Au fost 
scoşi din spirt, din formol, ori de la 
naftalină și oferiţi poporului : „Iată, a- 
cesta-i vițelul de aur | Închinaţi-vă.* 

Sala hotelului Pare a fost neîncăpă- 
toare pentru adunătara de fosile. Măs- 
căricii s-au plimbat pe rînd pe la tri- 
bună, au spumegat de parcă în ultima 
săptămină au ingurgitat numai  deter- 
genţi, pină cînd, iată, a venit şi rindul 
lui Janos Fazekas-baci. „Bogăția“  dis- 
cursului său nu ne permite redarea in- 
tegrală, așa că spicuim părţile mai im- 
portante. 


e „Așa cum a spus şi tovarăşu' Ver- 
deț, guvernul trebuie să dea înapoi co- 
tizaţiile pe care am plătit. Şi dacă dă 
înapoi la fiecare în parte atunci şi noi 
vom da fiecare-n parte PSM-ului” ! 


e „Lumea. spune că-n decembrie po- 
porw' a strigat jos comunismu!'. Asta nu- 
mai la Piaţa Universităţii au strigat jos 
comunismu', Da' care comunismu', co- 
munismu' n-a existat pentru că a defor- 
mat în ultima zece-cinspe ani Ceauşes- 
cu, a încurcat cum se spune în popor, 
borcanele. Ceauşescu vorbea de piscuri 
înalte ale comunismului, probabil el 
ştia undeva la o groapă, aşa ascunsă, 
comunismul asta, da” ştia numai el, de 
aceca nu trebuia să fie executat, ca acu- 
ma puteam să trimitem „Hai du-te şi 
adu înapoj de la piscuri înalte unde a 
fost îngropat acest comunismu'. 


e „Toată lumea acuză securitatea că 
e păcătoasă. Cum așa ? Noi am trimes 
peste 3000 de oameni la studii în străi- 
nătate. Aceştia nu sint niște păcătoşi, 
aceştia sint oameni buni.  Condamna- 


rea colectivă este o idee fascistă. Mare- 
le merit al securităţii este că a trădat 
pe dictatorul Ceaușescu şi asta trebuie 
menționat.“ 


9 „Am scris la preşedintele Bush o 
scrisoare în care am spus că nu se poate 
ca națiunea română şi minoritățile na- 
ționale ca să fie sancţionate colectiv, 
dacă poţi să sancţionezi pe Potre Ro- 
man, sancționează-l, da” nu un popor în- 
treg*, 


e „Am mai trimes anul trecut o scri- 
soare tovarăşului Ion Iliescu in care am 
atras atenţie ca sub nici o formă să nu 
fie propus ca prim ministru Petre Ro- 
man că n-are pregătire. Sau consilierul 
lui, asta, cum îl cheamă, Severin, de un- 
de dracu” a apărut şi asta că n-am auzit 
de el!“ 

9 „S-a strizat „Jos nomenklatura“. 
Cum e posibil aşa ceva cînd asta înseam- 
nă cel puțin 800 000 de oameni ! Toţi ofi- 
țerii din armată, ofițerii MI. şi din S.R.L. 
au fost în nomenclatura, ce facem îi dam 
afară 2“ 

e „S-a cerut aici amnistie pentru ares- 
taţii noștri. Eu nu cer amnistie pentru 
Bobu, nu cer nici inchisoare pe viaţă, 
da vreo două cincinale îi ajung.“ 


e „Trebuie să organizăm un referen- 
dum pentru restaurarea capitalismului 
in România”, 

Întreg discursul a fost presărat de 
aplauze furtunoase, aplauze prelungite, 
aplauze asurzitoare, chiote, pînă cînd -a 
fost oprit de către tovarășul Verdeț. Da 
timp, altfel spitalul nr. 9 ar fi avut de 
lucru serios. Oricum, clinica Jebel să fla 
pi Eau Organizaţia ăstora exista. şi 
n județul Timiş. 

Acest tavarisci se ocupă de ideologia 
partidului în eauză. Bun baci ! We-apucă 
groaza și scîrba. După adunarea ăstora 
orice om cu scaun la cap ar trebul să ia 
găletuța cu, eloramină și să pornească 
serios la dezinfectat. Alifel ne vor nă- 
pădi de vii. 

Puah IN 

GEO NEGREȘ$ 


STRUMPFI NINJA 
DE. LA MONOPOL 


— roman realist — 


Episodul 3 


Căutam acest destin, acest fir roşu al vieţii mele și nu-l gă- 
seam deloc. Atunci au apărut El. Erau trei şi crăcănaţi | Sintem 
de la monopol au urlat. (erau beţi şi ei). 


PAGINA A 5-A, GAZETA DE VEST 


Sîmbătă, 3 august a.c,, la Medgidia 
şi duminică, 4 august a.c., la Coba- 
din, în județul Constanţa, s-au des- 
făşurat manifestări  politico-cetăţe- 
nești în cadrul Convenţiei pentru 
înstaurarea democraţiel. Iar cum 
finalitatea acestora se concretizează 
în campania opoziţiei pentru cîști- 
garea alegerilor locale din toamnă, 
este firesc ca iniţiatorii și organiza- 
torii. să fie P.NŢ.-ed, PNI, 
AF.D.P. şi Alianța Civică Inițiatori 
şi organizatori ce 1ş1 fac simțită pre- 
zenţa în rîndurile electoratului prin 
reprezentanți, . 

Nu o vom lung! prea mult cu po- 
litica şi ne vom opri, încet dar si- 
gur, la cazul particular al Domnului / 
Beca Waşcu, vicepreşedinte al 
AF.D.P. — filiala Constanţa, mem- 
brau al P.N.Ţ.-od. Dînsul a partiel- 
pat la “întrunirile susmenționate de 
la Medgidia şi Cobadin. Are 68 de 
ani și speră în continuare (altfel ce 
rost ar mai avea să lupte ?) în ell- 
minarea elementului bolșevia din 


Elementul 
bolşevic 
lovește 
cu pumnul 


la Constanţa 


România. A propos de lupta Dlul. 
Beca Taşcu, să vedem ce i s-a în- 
timplat în seara zilei de 4 august 
pe la orele nouă şi jumătate (tocmai 
duminica a cărei dimineață a petre- 
cut-o în județ. la întrunirea  Con- 
venţiei). Unde ? Nici mai mult nicl 
mai puţin decît pe scară blocului în 
care locuieşte: str. Soveja nr. 31, 
Constanţa Sa: ic 

Indeaproape, doi indivizi îl urmă- 
resc. Urcă în spatele său. Apol, unul 
o ia inainte, se întoarce și îl loveşte. 
Omul, în etate, leșină după prima 
lovitură. Cind îşi va reveni, se va . 
trezi din nou singur, cu arcada stin- 
gă spartă, ochii tumefiaţi şi gura 
singerîndă. 

Nu dispunem de nici o. informație 
care să ne confirme cum că dl. B 
Tașcu ar fi fost jefuit. De regulă, 
vagabonzii și tilharii nu sint într- 
atit de flegmatici încît să recurgă la 
gesturi gratulle. Nici măcar în rău 
famata  Constanţă. Deci nu ne mal 
rămîne decît să credem că-Dl. B. 
Taşcu a căzut victimă unul act de 
intimidare prin violenţă, 

Din partea cul? Evident, a duș- 
manului. Iar cine este acest duşman? 
Păi dacă Dl. Beca Taşcu (vicepreșe- 
dinte al Asociaţiei Foștilor Deținuți 
Politici — deținuți în închisorile co- 
muniste) luptă de mult în contra e- 
lementului bolşevic din ţară ... 


reporter : Z. ZISSU 


OI III CIOCOII II OI 


GE'ALII AU TRAS ŞI 


N-AU NIMERIT PE NIMENI 


Incet-încet ne-am retras cu toţii la 
casele noastre. An simţit şi alţii treaba 
asta, iar de aici an tras concluzia: e 
linişte, unii — eu amărăciune, unii — 
cu ironie şi chiar cu o undă de bucurie, 
cine ştie. 

Dimineața nu vezi prea multă lume 
pe drum prin Fratelia. Mergînd de la 
un cap la altul al străzii Herculane, de 
exemplu, poţi asculta cu puţine între- 
ruperi procesul de la Timișoara la radio- 
urile cu lămpi puse la maximum pentru 
eei din grădină. Cobor din pod între 
donă opinteli ale ge'alului Stănculescu. 
Aflu că pînă în 19 în oraş bîntulau 
agenţii străini și. huliganii. Abia apol 
domnul ministru a auzit strigîndu-se ce- 
va împotriva răposatului dictator, unele 
lucruri aflîndu-le numai la Bucureşti. 
Nu ştiu dacă e de erezut aşa ceva după 
ce trei zile strigătul oamenilor a ajuns 
pînă la cer şi orice om din orice colţ 
al oraşului a auzit ce era de auzit şi pos- 
turile de radio ale spionilor şi nespioni- 
lor, ale românilor vînduţi sau ale duş- 
manilor poporului urlau pentru o lume 
întreagă. Căutînd agenturile cu lumt- 
narea am uitat de morţi, am uitat de 
€el eare au tras, am ajuns să urîm zi- 
lele acelea cind mașinile de la fabrica 


de piine veneau direct în centru şi ptl- 
nile calde treceau din mină în mină şi 
îl întrebai cel de lingă tine dacă nu-i 
e foame, deşi nu-l mai văzuseşi pînă 
atunci. 

Ge'alul Gușe se poticneşte şi mai rău. 
Cine s-o asculte pe doamna care în 


aceeaşi zi de 19 decembrie îşi făcea . 


cumpărăturile în piața Iozefin și a vă- 
zut un om murind lingă ea, împuşcat, 
de către trăgătorii puşi la ELBA. 

Şi uite-aşa stăm tot în casă. Mal lu- 
crăm ceva. Mai înjură vecinul, mai în- 
jur eu. Asta-i tot. O iau încet spre cen- 
tru, o amintire tristă. În fața magazi- 
nului italian de la colţ, o bătrină ezită 
parcă să întindă mîna după un ban. 
Imbrăcată într-o rochie spălăcită şi cu 
un. sfetăr, are într-o mînă o plasă şi în 
cealaltă un baston. O pereche grăbită 
de ctinele Collie care-o trage după »el 
se întreabă ce aşteaptă baba acolo, din 
moment ce nu-i lipseşte nici vreo mînă, 
nici vreun picior. O pensie mai mare, 
băieţi, vă spun ea. De la Bulevard, un 
tip afumat iese imitindu-l pe răposat, 
iar eu mă întora cît mai repede ca să 
mă închid în camera mea. 


GABRIEL ROTARIU 


DI CII II CICI CI CICI II II II III 


v 


GAZETA DE VEST, PAGINA AGA Ș JIAZARDUL, BANII ȘI POLITICA 


Dispar zlare. Mai ales cele 
care dau în Putere, Puterea e 
sensibilă, așa că dă înapoi. 
Ridică prețurile la hirlia de 
ziar, crește manopera în poli- 
gralii, are „pretini* printre 
anumiţi diiuzori de ziare, Sau 
vin alţii şi-l întreabă pe difu- 
zor: 
ce cotă îţi dau amăriţii ăștia. 
Cit? | Ţine mă dublu şi dă-i 
în măsa, bagă pachetul sub 
asta” (şi-i indică „România 
Mare”, „Europa mică“ ori 
„Ceapa ci, iubirea 1), Şi româ- 
mul, simţilor, se lasă înduple- 
cat. Asta s-ar numi constrîn- 
gere economică. Apoi intervine 
diversiunea. Diversiunea de 
redacţie. Citeodată eficientă. 
Aceasta poate veni de sus în 
fos. Cum e cazul ziarului „Vi- 
itorului românesc“, Conducerea 
s-a umilat ca buhaiul şi a picr- 
dut 22 de redactori brici. No- 


„Măi. Mitică, cît iei tu, = 


la unii dintre publiciștii pro- 
prictari ai „Gazetei de Vest, 
Ca urmare, prima ă s-a 
numit „Gazeta de Vest“. Au ur- 
mat apoi luptele interne. aca- 
pararea societăţii comerciale. 
Au dat însă de un os de pește. 
În loc să elimine ci, așa cum 
au reușit. în parte la „Gazotă” 
sînt ci eliminaţi. Reacţia e Îi- 
rească, De la o firmă cu renu- 
me, „Timișoara“ care le asi- 
gura un venit constant vor 
trebui să facă faţă concurenţei 
în vînzarea de produse de im- 
port export: arahide, chiloţei 
de damă etc. De la postura de 
portavoce a idealurilor Socie- 
tății „Timişoara“,  exclusivis- 
iul Iarald Zimmerman va 
vinde într-o „Socictale comer- 
cială” de toaie. Nu-i nici 
ruşine, şi strămoşii domniei 
sale au făcut-o şi au ajuns 
bancherii lumii. 


e A III DEA VIRENIIA ANA ASORTATA VAI AII FAINA ETANAIAVI INVINSI, 


ZIARISTUL-S.R.L. 


TI AAA ANANIA VIVA EEE MVA DIDA IVAN ULUI SVIVENIVVVAIA IAA NANII8 


rocul aliora!. Apoi ar fi di- 
versiunea de tip boriaş. Care 
dă mai mult!. Cazul „Drep- 
tății noi“. Ziar care-l are 
în componenţă pe dl. Ilie Cos- 
tache, „omul promisiune“. A 
„Dromis în redacţia „Gazeici de 
Vest“ şi-a tapat-o, aşa, în tre- 
cere, de 30.000 de lei. A ciugu- 
Tit domnia sa şi de la „Con- 
frasi”, dar hai, ce-a fost a 

Sa, a a L 


Cea mai 


i meschină diversiu- 
me este cea pe care aş numi-o 
„diversiunea economică a zia- 
ristului SR.E.*. Ca să trăieşti 
în lumea ziarelor, atunci cînd 
nu ai pagini cu reclame moş- 
tenite de pe vremea odiosului 
şi nu ai nici sponzori dalma- 
țieni care să unească intere- 
sele fostului secretar de partid 
din presă cu al puncuristului 
benevol (vezi cazul presei pu- 
terii și a atitor publicații „ab- 
solut independente“),  tcehuie 
să faci şi altceva. Să vinzi sau 
să cumperi, să importexport- 

_ezi... Tipic aş spune, întim- 
plare care a avut loc în ultima 
vreme la publicația Societăţii, 
„Timişoara“, cotidianul „Timi- 
şoara“. Concret. Un grup de 
societari şi de gazetari de la 
„Timişoara“ (Harald Zimmer- 
man, Simona Nica, Daniel 
Kenst etc.) vor să facă o fir- 
mă privată care, pe lingă alte 
daravele „să editeze şi „Gazeta 
de Vest“, ziar pe care să-l 
transforme într-o publicație 
„neutră“. Ceva în genul „Foru- 
mului Studenţesc“, la care pu- 
blica în anii nu prea îndepăr- 

tatei sindenții domnul Zimmer- 
man. Chestia nu a mers, deși- 

a beneficiat de aport moral de 


Ceca ce e surprinzător e 
reacţia pe care au avut-o în 
presa locală de extremă siinga- 
dreapta, dreapta-siinga: Doam- 
na Simona Nica se plinge în 
„Renaşterea bănăţeană“ de 
cele păţile la „Timişoara“. La 
fel domnul Vladimir Petrescu, 
un cunoscut cu care avem în 
comun o oarecare casetă trasă 
în împrejurări delicate... 


„tÂpropos. Vladimire, oamenii 
respectivi sint de treabă, au 
luat cacialmaua „trasă“ drept 
o glumă reușită, poţi rămîne 


în oraș, nu-ți fie frică de-un 
„sărut“... Toţi sînt supăraţi, 
nu peniru că nu-și mai pot 
face cunoscute idealurile revo= 
luţionare ci pur și simplu 
fiindcă au pierdut procente, 
Păcat... 

Cit despre domnul Zimmer- 
man Harald, domnia sa nu a 
scris nimic în „Renaşterea“ cu 
privire la excluderea din „So- 
cietate“. Deşi ar fi fost un 
come-back interesant : perioa- 
da debutului său publicistic 
post revoluționar s-a săvirșit 
taman în „Renaşterea bănă- 
țeană“, la începutul anului tre- 
cut. De la domnia sa au luat 
apoi limișorenii primele lecţii 
de morală  postrevoluționară. 


Sigur. nimeni nu este per-. 


fect. Iar ziariștii sînt cum 
sint. Mai pătimaşi decît alte 
categorii sociale. _Tertaţi, dragi 
cititori, toate aceste certuri... 
Multe dintre ele sînt specta- 
cole anume pentru dumnea- 


- voastră. După, bem şi noi 


cite-o bere, „pretini“ oră „duş- 
mani“... 


LUCA MAVRODIN 


RUSIA BOLȘEVICĂ A MURIT, 
BINECUVINTATĂ FIE RUSIA 
PRAVOSLAVNICĂ 


i E itine destă- 

Părintele Pavel susținea mai deunăzi, la un miting des i 
șurat în Bielorusia, n Apa trebuiește nimicită lea M alde 
vică, lată deci cum un artificiu conceput de KGB (şi proba i 
dejucat de KGB — aripa linără) a pus în mișcare Be aaarrit e 
desființării totale a bolşevismului rus, Evenimentul zi poale, 
fi decit neașteplat de nimerit peniru întreaga Euro pac rp a 
mai fi necesare nici panzere, nici submarine şi nici rac LI e Ana 
terconlinentale penlru suprimarea trecutului An periei a a i 
lui, pus pe picioare de Lenin. Treaba va fi dusă la age fi 
de călre o forță Şi mai redutabilă: absolutul psăvoslayni a 
neamului rus. Asltel iartă Atotputernicul greșiţilor săi bec Za 
și ci iartă greșiţilor lor. Ontologic deci, chestiunea revin 

a ci firesc, - = i 
E tie tuturor acestora, neamului românesc — crestin 
ortodox la rîndu-i — i se desfășoară inainte o nouă di pensii 
a devenirii sale. Comandamentul luptei totale în contra bolşe 
vismului de la Răsărit, singurul în stare a ne sataniza, 2 ne 
desființa fizic şi spiritual, aparţine (sau începe să apa ln a) GE 
trecutului. Acum avem a ne reconsidera din temelii conduiță 
în raport cu noua Rusie. Reîntors sub semntil Divin al SA 
neamul rus, lepădat de spectrul bolșeyic al Satanci, va călc 
iarăși pe drumul istoric al dumnezeirii. Astiel, cel putin, n 
această privinţă, nu vom avea nicidecum un duşman în Răs: 
rit, ci un remarcabil aliat. Un aliat cu care — in mod parado- 
sal — va lrchbui să fim capabill a ne măsura. Ciieva repere 
undamentale ale acestei măsuri : Aaa 
: seu capacilalea tehnico-materială și mistico-spirituală de a 
ne preciza cu perfecțiune poziția vis ă vis de Ucraina catolică, 
de românii asupriţi din teritoriile aflate între Prut şi Bug (in- 
diferent de numărul lor, ci ceca ce contează nu este cifra ci 
însuși faptul că aceştia sint fii ai ncamului românesc), ag i 

— acceaşi capacitate (fără de care vom _fi constant priviţi 
asemeni unor frați întru credinţă cu aptitudini inferioare) de a 
cîştiga statutul meritat tuturor românilor din Balcani — din 
munții Pindului şi pînă pe valea Timocului. it 

Avem inainte o scurtă perioadă în care va irebui să ne re- 
definim cu acuratețe intreaga sirategie sro falii nostru in:lurde; 

greşi umnezeu și-a întors fatţ 5 

De vom greşi, se cheamă că D și ai ele 


[i 


. SUFLET LA CHIȘINĂU 


HOROSCOP 
GENERAL 


Dragii mci raci, cîini, serpi, 
cai, capre, şi dracu' vă mai 
ştie că parcă o tunat şi v-o 
adunat (da vă-mpuţincază el 
al III-lca mondial),  scoaleţi- 
vă-ţi dragă fumurile (respec- 
tiv fumurii) din cap şi por- 
niţi la construcţia iepocii că- 
finel, cătincl. 

La muncă! ce să mai alita 
vorbărie, fiecare la bouliqucul 
lui, sau unde-i prins în 


schemă acolo, să pună osul. 


Ce stele, care aşiri, fă-ţi rost 
degrabă de far de ceaţă că o 
să se lase una, mamă, mamă! 


Si dacă far de ceaţă nu ai, 
nimic nu ai. 

Şi iarăși nu vei reuși să 
“alegi alegerea (a căci vor 
implanla cercier şi inimă de 
plastic (import Paris, via Mos- 
cova) de-o să te miri încă 
patru ani relativ la cc-ai putut 
să faci de bună voie alcgăto- 
rule, alergălorule, salamistule, 
benzinisiule, omule  nătăfle- 
țule.. 

Pe de altă parte te asigur 
că n-o să ninză fiind luna lui 
august. 


SEARĂ DE. 


„Scara zilei de 15 iunie 1991. . 
„Chişinău. Spectacol dedicat 
marelui nostru, poet național . 


Mihai Eminescu. 

După recitalul fetelor de la 
„Secret“ celelalte două forma- 
ţii rock din România se lăsau 
așteptate. Atunci m-am hotărît 
să-l 'caut pe Liviu Tudân A 
fost suficient să afle că sint 
din Timișoara. Mi-a spus că nu 
urcă pe scenă atita timp cit 
în spectacol - figurează şi 
Adrian Păunescu cu trupa sa 
„Totuşi iubirea“. De ce? Iată 
de ce:  Cîndva, E. Tudan a 
fost invitat să cînte Ia o întru- 
nireta liderilor politici. Dintre 
toţi, nu s-a prezentat decît 
Patre Roman, iar a doua zi, 
spunea el: „Toată presa ro- 
mână m-a huiduit. Nu mai 
vreau să se înfimple aşa ceva, 
cu nu cînt în același spectacol 
cu Adrian Păunescu“, 

Tudan n-a urcat” pe -scenă. 
Păunescu însă da- A început 
spectacolul. Spre miezul nop- 
ţii, unul din organizatorii săr- 
bătorii, reprezentant al: ziaru- 
lui „Curicrul “de seară“ din 
Chişinău îl roagă discret - pe 
Păunescu să întrerupă pentru 


o jumătate de oră spectacolul | Vremurile care vin, şerpilor 
deoarece oamenii pleacă | şi porcilor le vor fi prielnice. 
„Idiotule, boule... Te-ai dat 


3 Ca de altfel şi vremurile care 
jos din copac... Cine eşti tu | jocmai au fost. Ca de altfel şi 


a Piiindaterzdpi E eul i vremurile care tocmai sînt. 
ca bardului nosfru. 


U. Căci a lor ESTE Împărăţia ! 
Rumoare... linişte... oa- 


menii- se priveau surprinşi, 
derutaţi şi grăbiţi, se indreap= 
tă spre - ieşire . 


N-aveţi totuşi a vă face griji. 
Salam şi adidaşii porcului se 


Eminescu probabil se în- | Vor băsa mai departe . prin 
torcea-n mormint, Consignaţii. 
ADRIANA HEGEDUS GABRIEL pn. 


STRUMPFII NINJA 
DE LA MONOPOL 


— roman realist — 
Episodul 4 


M-au țintuit în fotel şi m-au schingiuit sălbatice 
luindu-mi berea, şi zicîndu-mi urlat: Răspunde ! 
Aici e Sudul ? Răsprmde poreule ! Eu le-am răspuns 
ușurat. (nu ușurindu-mă) că Sudul nu e aici, aici vin 
numai, rudele Gherghinei cu drept de cazare, în 
rest; ... Verboten adică ţi. 


D-na Pirvan Maria este de rit, bap- 
tistă. Nimic de condamnat. Numai că 
d-na Pirvan Maria s-a privatizat de 

„curînd, uitind de greutăţile cu care s-a 
“confruntat în anii trecuţi, s-a transfor- 
mat într-un „adevărat” patron, uitînd 
etica creștină și morala propriei reli- 
gi, şi a pete rai patru salariate ale 
fostei cofetării-cafe-bar „FHebe“, cu ace- 
lași profil după privatizare „uzind de 
-cele mai metode comuniste, Nu a 
înţeles în totalitate că noţiunea de pri- 
vat nu se contopește în noţiunea de pro- 
„ dinsa avind un contract de sub- 
inchiriere cv fosta centrală LO.S.M.A., 
“azi societate pe acţiuni. În baza acestei 
“subinchirieri și la înțelegere cu sindi- 
catul ICSMA. Timișoara trebuia să 
păstreze pe o perioadă de cel puţin un 
an fostul colectiv al Cafa-barului 
„Hebe” Dacă în această perioadă o per- 
soană_sau mai multe ar fi lipsit nemo- 
tivăt 3 zile, ar fi întirziat de 3 ori, sau 
nu si-ar fi desfășurat activitatea nor- 
mal, protocolul avea avizul sindicatului 
de a le elibera din funcție. Patru dintre 
fostele angajate ale eafe-barulul „Hebe”, 
respectiv d-le Tzdimir Elena, Ilieş Maria, 
Iancovici Angelica și Dunca Mariana 
Nasta Bo a Destin nici una din con= 
Mile ari și totuşi d-na P. M. le-a 
concediat. - în 29-a i 


Metodele deloa creştine, se pare că 


„ banii şi profitul nu an religie, în vi- 


ziunea d-nei Pirvan Maria sînt tipice 
mentalității patronale. Începînd cu data 
de 10. 11. 90., salariatele sus numite sînt 
obligate „să facă cerere pentru conce- 
diu neplătit, moment în care d-na P.M. 
își renovează cafe-barul cu mina gra- 


Sub masca pocăinţei 


a a Pa RP O RP a i pi 


tuită a unor inimoase credincioase, eare 
pentru credință fao totul. EI firesc, așa 
au fost învățate, să muncească pentru 
cei care se a: în “spatele acestei 
credințe. Sub  presinnea sindicatului 
1C.SM.A. şi a Prefecturii județului Wi- 
miș reprezentată de d-l Mateescu, d-na 
P. MI. transferă prin contract, începină 
eu data de 1.02. 91., fostele angajate de 
la I.CSMA. la S.R.D. Farmec, dar, 
atenţie, cu un salar de 2 125 lel. Nu le-a 
obligat însă să lucreze cu un astfel de 


salariu, insistind să semneze îri con- 
tract că nu sînt de acord. Nu au sem- 
nat. Drept pentru care 'din nou le-a ce- 
rut să formuleze alte cereri de conce- 

. De data aceasta de 'odihnă. Lunile 
februarie, martie, aprilie nu- au fost 
operate în cartea de muncă. Ca recom- 
pensă a mărit salariile la 5 975 conform 


Daia i a Pe N e 


———_ 


salariului minim pe țară în conformi- 
tate cu decretul guvernamental. În la- 
nile nemuncite salartatele apar pe listele 
de plată, dar bani nn au primit. Tre- 
buie să specilio eă maşinaţiunile d-nei 
P, M. au fost susținute şi încurajate de 
d-l director al direcţiei comerciale Ră- 
ducana. D-l Rădu a cărui soție 
este privatizată, are toate motivele să 
încurajeze astfel de practici,  insul 
avind autoritatea funcţiei pe care o 
deţine, a deținut-o şi speră să o deţină 


7 


atîta timp. cit soția domniei sale „se 
pune pe. picioare“. Un direqor nu este 
totuşi un muncitor şi are șânsa mai mul- 
tor uşi deschise. Se vehiculează şi în 
mare parte- este adevărat, că sectele re- 
ligioase au primit numeroase subvenții 
în- trecut, iar după graba în care nu- 
meroase unități se privatizează avind 
patroni care. ' împărtășesc învățăturile 
acestor secte religioase, înțelegem 
că subvenţiile au scăzut sau nu mai vin 
deloc. Sigur că au tot dreptul de'a se 
privatiza, de a face totul pentru a sus- 
ține biserica sau casele de rugăciune, 
dar modalitatea în care o realizează. nu 
ar trebui să încalce morala creștină. 
Cred că d-na P. M. nu este o credin= 
cioasă adevărată. Ea s-a folosit de aju- 
torul acestor secte pentru a-şi satisface 
cea mai „umană“ dorimţă a unui pără= 
tos-necredincios, setea de bani şi profit 
cu orice preț. 

Dacă s-ar converti la religia creştino- 
baptistă d-na Pirvu le-ar angaja ? Nu. 
Pentru că o creştină adevărată nu te 
sileşte, te convinge. Metodele d-nei Pirvu 

ia sint comuniste, tar comuniștii nu 
au iubit nici o religie. Ac ită de hir- 
tii, d-na P. M. așteaptă Garda finan- 
ciară, Să sperăm că aceştia nu au nici 
un Dumnezeu. 


TON ALBU 


i i me pe ete bl 720 Na MRRIR ROI O a aia 


PAGINA A 7-A, GAZETA DE VEST 


a 
] 


Oierii ştiu că, fără cheag, 
laptele rămîne amorf şi este 
sortit stricăciunii.  Unindu-se 
cu elementul coagulant însă, 
devine pe dață hrană virtoasă. 
capătă un chip ce adună esen- 
ţa. ienorînd zărul ce se leapă- 
dă în hirdău. Pornind le alci, 
românul spune despre cel ce 
s-a procopsit oarecum . că „a 
prins cheag“. Altfel, fără de 
cheag, acela „n-a făcut nici o 
brinză“, Cheagul e forţa astrin- 
gentă ce umple cămara. 

Dar o ştiu aceasta oierii şi 
n-o ştiu cârturarii ? Ba cum 
să n-o ştie? Dacă n-ar şti-o 
prea bine, n-ar căuta să ne 
impiedice mereu în a închega 
ceva, n-ar revărsa în toată 
Vremea asupra noastră o ade- 
vărată baie de diluanţi! San 
nu credeţi că poate exista atita 
perversitate, de a dusmăni de 
moarte un neam inofensiv ca 


al nostru? Să ne amintim 
doar de Iuda Iscarioteanul, 
care n-a fost ficţiune, de ar- 
hiereul Ana, care n-a fost fic- 


țiune, de blestematul Arie, 
care n-a fost ficţiune... Apoi, 


tot ii au îndemnat 
oarecînd la deicid. Nu toţi; fi- 


reşte, doar marea lor majori- 
tate. Ș 


Înţelegem însă prea bine că 
la noi nimic nu se leagă, ni- 
mic nu se zidește, ci par toate 
sortite năruirii înainte de-a ne 
apuca de ele. 

Dar ce.anume ar avea, la 
noi, acea putere  coagulantă 
căreia îi simțim lipsa atit. de 
dureres ?: Ori ce alta ar putea 
fi. în Tara românilor ortodocşi, 


decit Ortodoxia şi  românis- 
mul? Dar „sunt acestea un 


merit, e un merit că ne-am 
născut astfel şi nu altcum ?*. 


intreba cineva. Nu sunt, desi- 
gur. un „merit, ci un „dat* şi 
o fericire. Meritul viază numali- 
atunci cînd rămînem stator- 


nici în cele dăruite nouă -prin 
naştere, întărindu-ne în har, 
tot aşa cum, de ne vom lepă- 
da de etnie şi de credinţa 
strămoşească, vom purta — în 
veci nume de trădători şi vom 
fi blestemaţi din neam în 
neam ! = 

Cu voia Dumneavoastră 
însă. vom vorbi altă dată mai 
pe indelete despre românism 
şi Ortodoxie care, fie-ml cn 
iertare, sunt altceva decit ceea 
ce îndeobşte se crede, tot așa 
cum poate sunt altceva decit 
eeca ce le cred eu a ti. Căci 
ortodoxia trăită răstoarnă toa- 
Te cele ce nol. ortodocşi de 
multe ori doar prin botez, 
le-am stabilit ca fiind într-un 
fel sau altul. 

Dar dacă acestea două re- 
prezintă, singure, “ emblemele 
stindardului unificator, de 
unde totuşi atita confuzie, să- 
mînţă de vrajbă orl nestator- 
nicie în tot locul ? Numa! de 
acolo, iubiții mel, că se poartă 
război aprig împotriva  Nea- 
mulul  româneso şi a însăși 
fiinţei sale. Valorile româneşti, 
Istoria, tradiţiile, sunt fie ca- 


FRATELE USCA 
ȘI GILCEAVA SA CU LUMEA 


e ee ei e ai Ea Da i ae 


eludate, fie înlocuite za snro 
gat netrebnic ! Tar coaliția sa- 
tanică (nu-mi vine alt cuvînt) 
ce a deziinţuit acest război o 
alcătuiește presa, partidele 
politice (în majoritate zdrobi- 


toare) şi ereticii (în totalitate), 

Altă dată, însă, despre erezii 
ori presă. Acum să vedem 
care ar putea fi scopul parti- 
delor politice din România. 
Judecind după numărul lor 
mare, o primă motivaţie s-ar 
găsi în aceea de a-i împărți 
pe români în tot atitea tabere 
adversa. Însă cum nici noi nu 
fărimițăm pîinea de amorul 
artei, ci în scopul de a hrâni 
oarece  orătănii, întrebarea 


care credem că se achită de 
misiunea lor. Căci cel ajuns 
la deplin faliment nu mal 
poate pune condiţii celul ce i 
se oferă ca stăpîn. 

Ecologiștii de toate  nuan- 
țele ne apar ca oarecum  în- 
rudiți partidului de guvernă- 
mint. Rolul lor ar părea mai 
mult decorativ dacă univers!- 
tățile „ecologiste“ n-ar căuta 
să desființeze învățămîntul 
românesc, cîtă brumă a mal 
rămas. ȘI dacă mai pot conta- 
mina pe unil la antroposofia 
lui Rudolt Steiner, cu atît mai 
“bine ! Antroposofia e, pe scurt, 
una din nenumăratele doctri- 
ne ucigaşe de suflete ce ml- 


(Cind vom vorbl despre ere- 
ticii moderni vom analiza a- 


ceste mal pe larg), Îmi amin- 
tesc însă cum mai an, în rîv- 
na lor împotriva  Ortodoxiel, 
țărăniştii, conlundind Biserica 
cu unii dintre slujitorii  săl, 
atribuiau satisfăcuţi Patriarhu- 
lui mai multe păcate decit 
are, în speţă făcînd caz de o 
circulară prin care acesta cerea 
clerului şi monahilor să spri- 
jine F.S.N. Patriarhia a expli- 
cat (dar nimeni nu a auzit) ce_ 
era cu acea circulară de care, 
în mod cert, preoţii parohi şi 
monahii nu au aflat vreodată. 
Oricum, monahii noştri în spe- 


loan Sorin Usca 


CHEAGUL 


ŞI 


BRÎNZA 


ce se cuvine să ne-o punem 
este: Ce orătanie ar avea de 
profitat din această mâărunțire 
a noastră ? Iar Legea siguran- 
ței Statului ne sugerează u- 
nele răspunsuri... Căci nu se 
vorbeşte nimic acolo despre 
„antiromânism“. ŞI în jurul 
acestei trădări s-a realizat 
mult rîvnitul consens (anti) 
național. Dar să vedem ce ole- 
ră, nu în vorbe cl în fapt, 
principalele partide politice 
virtualilor alegători. 

U.D.M.R., de la început, lese 
din discuţiile noastre, căci pu- 
neam _aici problema din 
punctul de” vedere al români- 
lor ortodocşi. Uniunea ma- 
ghiară, însă, constituie un mo- 
del de cum poate identitatea 
etnică şi religioasă deveni un 
liant (măcar că ungurii sînt 
împărţiţi în catolici şi calvini). 

Partid primit îniţial ca în- 
credere „deşi mai mult din pru-' 
denţă decit pentru valoarea 
intrinsecă, Frontul na mai 
poate constitui o nădejde pen- 
tru români, căci, o ştia oricine 
doreşte, conducerea sa nu este 
nici românească, nici orto- 
doxă (ne referim la creştinism). 
Chiar dâcă a inclus şi încă 
mai include în rîndurile sale 
numeroși naționaliști  auten- 
tici, aceştia în curind se vor 
convinge (dacă nu au făcut-o 
deja) că na pot hotărî nimle 
în folosul Neamului lor. Parte 
din legile impuse şi adoptate 
pină acum dovedeşte profun- 
dul  antiromânism al acestei 
grupări. Destrămarea vădită a 
Frontului Salvării Naţionale 
nu poate decit să ne bucure. 
Ar ma! fi de observat că de- 
zastrul stirnit pretutindeni nu 
constituie o probă a Incompe- 
tenței mai marilor zile! ci, 


ricaturizate, fie falsificate, We dimpotrivă, a priceperii su 


mează teismul căutînd a des- 
fiinţa pe Dumnezeu Cel perso- 


nal. Sorgintea iudaică a aces- 
tei învățături este un simplu 
amănunt. Desigur, doar parte 
a ecologiştilor susţin această 
fantasmagorie şi o fac în un- 
ghere mai mult decit la ve- 
dere. 

Campionii. -intransigenţei 
anticomuniste, cum le place 
țărăniştilor să se prezinte, 
sînt şi serioşi candidaţi într-ale 
antiromânismulul. Stranie coa- 
liție între greco-catolici şi 
baptiști, şi-au plivit curînd 
conducerea de elemente ro- 
mâneşti  destabilizatoare. Şi 
chiar ecumenismul acestora ne 
apare de neînțeles. Putem uni 
cele. lreconciliabile ? Putem 
propune pacea celor ce nu o 
doresc? Aveau ce discuta 
Sfinţii Părinți cu Arie, cu 
Nestorie sau cu Macedoniu ? 


Episodul: 5 


Avem trebuinţă de arestat, zic ei (un duşman de clasă sau măcar 
o duşmăniţă ceva), te-am lua pe tine dar cum despre declaraţia 
drepturilor porcului n-am auzit încă, e lipsit de productivitate să te 


ridicăm. 


STRUMPFII NINJA - 
DE LA MONOPOL 


clal şi românii îndeobște au 
cam tot atitea motive să sus- 
țină Frontul cite ar avea în a 
susţine P.N.P.-e.d. 


În schimb, liberali! sînt 
mail... liberali. Aicl e la el 
acasă  îndiferentismul rell- 
gios. N-ar fi ceva prea grav, în 
fond sînt partid politie şi nu 
club mistic, atita doar că vor- 
beau oarecînd, în platforma 
program. despre renașterea 
vieţii românești pe principiile 
moralei creştine...  Nobile 
idei ! Ceva ma! tîrziu, o revis- 
tă a lor, „Europa“ (alta decît 
cea condusă de Ilie Neacşu), 
din douăzeci de pagini, dediza 
trel sferturi unor subiecte se 
Indicau mai degrabă gusturi 
masonice decit  creştineşti. 
Oricum, mai nou. glasul lor 
consună cu al țărăniştilor cînd 
e să susțină apriori unia- 
tismul, după cum consană în 
calomnierea naționaliștilor ro- 


— roman realist — 


mâni ce le-au fost colegi de 
închisoare. Mai de preţ e cio- 
lanul ca Adevărul! Mă iertaţi 
că am luat un ton oarecum de 
șagă dar altlel, la gîndul că 
poţi sta ani grei în temniţă 
pentru ca apoi să vădeşti, în 
cel mal bun caz o jalnică laşi- 
tate, m-ar cuprinde prea mare 
amărăciune !... 

De departe însă, apologeţii 
ncînvinşi al cosmopolitismului 
şi ateismului militant (cu „faţă 
umană“, ce-i drept) rămîn cel 
din Alianţa Civică. Minaţi de 
un duh laicizat și laicizant, ne 
oleră ca surogat o Europă ce 
nici nu ne poate înțelege şi 
căreia nici nu-i pasă de  nol. 
Libertatea, după unele voci 
ale lor, ar fi libertatea automu- 
tilării, libertatea de a ne dori 
înfirmi. Sint sigur că Ana 
Blandiana ori Ştefan Augustin 
Doinaş vor realiza curind că 
sînt împinși în faţă ca vitrină 
amăgitoare şi că vor. refuza 
acest rol ce li s-a pregătit cu 
viclenie. 

Despre partidele unor Verdeț 
ori Vadim Tudor şi în general 
despre „stînga“ n-am ca român 
ortodox, ce vorbi. Nici măcar 
de rău căci, despre morţi. nu- 
mai de bine. Atîta doar că nu 
aflu nici cel mai mio bine în 
pseudonaţionalismul . cu la 
neoprotestant al acestora. 

O speranţă ar ma! rămîne 


doar în gruparea P.U.N.R. Nu 


atit prin ceea ce este, cit prin 
ceea ce ar trebui să fie. Căol, 
oricite hibe ar avea, prezintă 
şi o calitate de necontestat: 
romanitatea. Dacă: ar -lepăda 
unele ticuri comuniste şi ap 
căuta sprijin în lumea harulal 
şi nu în demagogia populistă, 
ar putea deveni, în plan poll- 
tic, forţa unificatoare de care 
avem nevoie. Sper ca aceste 
sumare aprecieri să constituie 
o binefăcătoare „momeală“... 

Aşa cum se prezintă astăzi 
lucrurile însă, putem anticipa 


în viitor un uriaș absenteism . 


la urne. Românii sînt exigenţi, 
chiar dacă nu arată, şi fug 


instinctiv de otravă, chiar dacă 


nu pot explica cu precizie de 
ce. Apol, românii aşteaptă ma! 


mult decit comunicate sect în 


presă orl apariţii televizate. El 
aşteaptă o mişcare vie, trans- 
formatoare, capabilă de veti- 
cală. Aceasta se va lvl negre- 
şit dar. ea cît mai repede eu 
alît mai bine! Căci laptele 
amorf rîvneşte după cheagul 
său! 


_ 


j 


Se e Pun RT apă 


PAGINA A 8-A 


Cazi 


O SENZAȚIONALA ŞEDINŢA DE Ş 


Ea Pa | 6 


ISPITA 


Ma! multe motive m-au minat să 
scriu despre splritism. Întfi, ar fi 
nostalgla unul fost medium. Sint 


cam cincisprezece anl de cînd retuz 
să mal practic necromanţia, ceea ce 


nu mă opreşte ca, uneori, să-mi a- 
mintesc de cele mai izbutile şedinţe. 


Am început, ca orlce novice, cu 
„cheia“, apol am avansat la spirito- 


graf. Dar nu €ram mulțumit. Am 
perseverat astfel, ajungind la vede- 
rea față către față. Spiritul vencă 
cuminte, în aparenţa unel corporali- 


tăi, și țăifăsulam liniștiți despre ce 
ne yenea nouă... 


„Altă pricină de a scrie pe acest 
subiect ar consta în aceea că nume- 
roși tineri m-au iscodit, spre a afla 
eft mal multe amănunte. Interesant, 
treceau cu nepăsare peste argumen- 
tele ce le aduceam împotriva acestel 
practici şi Insistaa să afle toate amă- 
nuntele- despre cum pot fi invocaţi 
cei plecaţi dintre noi. Fireşte că nu 
le-am spus | 


Dar, vai, ispita supremă a venit! 
Aflind că pregătesc un material des- 
pre spiritism, colegii de redacţie 
mi-au spus că ei nu cred lotă din 
toate astea, măcar să și vadă cu 


ochii lor. “Tirziu, prea tirziu am în- 
ţeles că era o vicleană cursă ce mi-a 
fost întinsă. Orgolios (orgoliul e un 
păcat), le-am spus: „Bine, după ce 
veţi vedea cu ochii voştri vom mai 
sta. de vorbă 1“ 

Au zîmbit satisfăcuţi, dar eu n-am 
înțeles atunci, orbit de trufia mea, 
ce vrea să spună expresia lor. Şi 
acum pot primi pînă la cinci anl de 
cânon greu |... 


PREGĂTIRI 


Nu aveam nevoie de nimic special, 
decit de o încăpere retrasă.  Con- 
fraţii încercau a face felurite ironii, 
dar îl simţeam nervoși şi temători. 
I-am încurajat : 

*— Nu-l nevoie să faceţi spirite | 
În curind veţi avea alci, pe săturate, 
cîte spirite doriţi... 

S-a lăsat o tăcere grea. I-am mai 
lăsat să fiarbă puţin în sue propriu 
(nici o aluzie la...), după care am 
întrebat, oarecum plictisit : 

— Gum doriţi, cu spectru sau fără? 

— Cu... biigut fratele Gabriel, 
lăsînd Impresia că vrea să izbuc- 
nească în plins. Ovidiu tăcea mile şi 
nădușea abundent. 

Am început invocaţia... Afară, 
fulgere urlașe au pornit, ca din senin, 
să spintece noaptea... 


alte lumi, 


BIBLIA DESPRE SPIRITISM 


Splritismul, sau vorbirea cu morţii, este practicat de pe la 
începuturile omenirii. Fie curiozitatea excesivă, fie Aorul după 
cineva dispărut, au minat pe mulţi să încerce a lua contact eu 


Sfinta Scriptură arată însă că această practică nu ne este de 
trebuință : „ȘI cînd vă vor zice: Intrebaţi pe cel ce eheamă morții 
ŞI ghicitorii care șopteso și bolboroseso, să le răspundeți: Nu se 
cuvine oare poporului să alerge la Domnezeul său? Să întrebe 


ULIANOV 


— Cine m-a chemat ?, întrebă, mal 
mult ursuz, duhul invocat. 

— Eu sunt, Vladimir Ilici, fratele 
Ioan. Am vrut să mai stăm de vorbă. 
Apoi și domnii (aici am arătat pe 
colegii mei) doreau să le cunoască. 

— Of! Credeam că am scăpat de 
tine | Mi-ai promis doar să-mi dai 
pace... 

Părea mihnit sincer. Am avut 
atunci o ezitare, doream să-l conso- 
lez într-un fel. 

— M-am gîndit să mai scapi puţin 
de chinuri, i-am îndrugat, fără prea 
multă convingere. 

— Ştii prea bine că după ce vol 
pleca mă vor chinui înzecit ! De ce 
faci asta ? Numai ca să te grozăvești 
în fața ăstora ? 

M-a atins în punctul sensibil. îmi 
place să mă dau mare dar mă je- 
nează cînd mi se spune în faţă că 
au observat-o și alţii. Am luat un 
ton aspru: 

— Ajunge! Ori vrei să vezi 
semnul ? 

— Nu, nu, te rog! Of! Hal, dă-ţi 
drumul la întrebări. 

— Bine. Spune-ne, există iad ? 

— Dar eu de unde crezi că vin? 


2 ) știi că 
la Luna-Park? Dar $ 
Ea ar voie să vorbim despre așa 


eva ! = 3 
ez Nu vă supăraţi, stimate domn, 


eni fratele sabriel, dar, 
ps vieţii sustincaţi materialis- 
mul. Eraţi cer atunci ? 

— Dragii mei, ateismul, ca şi cele- 
lalte prostii ce le debitam, nu erau 
pentru noi, ci pentru mujici. De alt- 
fel, nici nu există atel sau ateism, E 
doar o amăgire. Cum aș fi putut 
lupta împotriva lul Dumnezeu dacă 
n-aş fi fost convins de existența 
Lui ? Poţi vrăjmăși, oare, ceva ce nu 
există ? De fapt, planul nostru era 
să distrugem Biserica Ortodoxă și, 
cum aţi avut plăcerea să constataţi, 
comunismul s-a suprapus aproape în 
totalitate peste Ortodoxie. Ştiam 
însă că nu va fi de ajuns. Astfel că 
am umplut Biserica cu oamenii noș- 
tri, să o distrugă din înterlor, şi am 
pus în mișcare sectele. Să ştiţi, dragii 
mel, de la ateism îl tragi uşor pe om, 
dar odată intrat la sectă, gata. cu 
mare greutate ma! poate fi salvat... 

— Bine, dar... e monstruos ce 
spuneţi ! 

— Da, probabil... Orlcum, ml s-a 
mal spus... 

Se făcu o oarecare pauză. Fratele 
Ovidiu, mal pragmatic, atacă direct: 

— Şi sunieţi sigur că eforturile 
dumneavoastră au avut efectul dorii? 

Vladimir Ilici medită o clipă: 

— Oarecum... Stiţi, aa fost ucisi 
pe pulin zece milioane de creştini 
numai în Rusia. într-un fel, am în- 
trerupt tradiţia lor nesulerită. Dar 
sabia are două tăișuri. Astfel, am 
populat cerul cu sfinți, ceea ce nu 
era în intenția noastră și, mai! ales, 
ştiţi vorba lui Wertulian: „Singele 
creştinilor e sămînța lor“. 

— V-a lost vreodală milă ? 

— Milă? Nu... nu tocmai. Une- 
ori, parcă, era așa, ca un sentiment 
ciudat, foarte vag de altfel... Dar 
atunci mă gindeam imediat la jură- 
mint. = 

— Ce jurămint ? 

— Ei. un fjurămint. Nu contează. 
Altă Intrebare ? 

— Sunteţi spectru sau aievea?, 


i 


= EI 

trebai î0 resita 
cați de acel rlzlul 
auzit de el. 

— E de- 
amindoi. ajung, 
— Nu se B 
plem spaţiul Să. 
ai Dar pină ya! 

relatez un di; 
ez dialog 
„Cum te cheamă mi 
„Satan“, RE. 
„Există rai 7, 


cesc varii nebunii, 
Dar nu putem obj 
rivnim. ȘI atunci, răc 
gim cu iluzii, Unii 

imprimală în Ţ 
lulă, transmite și. 

de tot binele, din pa 


Dar să reven 


Tar dacă pulem ajăn 
Atunci, nici un 
Biblia ortodoxă 
sute de lel, însă ate 

Cum, însă, ori 
greu de înţeles ai 
obligatorie citirea 


oare pe morţi pentru soarta celor vil ?* (Isaia 8, 19). 


Sau: „ȘI l-a zis Avraam: Dacă na ascultă de “Moise şi de 
prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia elneva dintre morţi“ 
(Luca 16, 31). Li 


întrebă fratele Gabriel, veșnie en 
gusturi metafizice. 

— Cum doriți. Pot să mă şi ma- 
terializez. Mă iertaţi, pot aprinde o 


nu dea 


ărul duh. 


Practicarea spiritismulul nm este necesară şi pentru eă poate 
fi doar o înşelăclune a diavolului. Chiar celor ee ar nega existența 
îngerilor răutăţii, le putem pane întrebarea : Dar de ce să stirnim 
forțe pe care nu le putem înţelege și stăpini ? 

Slintul Apostol Pavel arată că satana se poate preface în înger 
al luminii (I Gor. 11. 14), adică îşi poate lua orice chip pentru a 
înșela. De la toaân (8, 41) ştim că diavolul este pururi mincinos, 
Apoi, același Toan, în întiia sa Epistolă (4,1-3), cere creştinilor să 


In sfirșit. ea să nu existe echivoe, Scriptura interzice practi- 
rea vorbirii cu cel morţi (Lev. 19, 31 ;-20, 274; Deut. 19, 9-14; 
22-23). Astfel, necromantul (vorbitorul) este repudiat de 

t 


ba se cete chiar ucida 
i, unii preați sînt mat clemenți. spunină doar că na, 
esta bine să tulburăm lumea morţilor, monahii se mențin pe ace- 
! sigentă, oprind cu strășnloia, sub. canon Ereu. ase- 
menea practici. în 'cartea să, „Despre credința ortodoxă, Părintele 
Cleopa Ille arată că n ecromânți! sunt vrăjmasi al lui Dumnezeu, 
căci vor să vadă şi să plpăte cele ee se cuvine a fi erezute. încălcînd 
porunelle divine, Slinţia sa demonstrează, în tradiția Stinților 
Grigorie de Nyssa ori Maxim Mărturisitorul, cum ŞI în relatarea 
biblică despre regele israelit Saul, cel ee a mers la o vrăjitoare din 
Endor pentru a afla despre soarta unel bătălii, acesta nu a văzut ne 
proorocul Samuel, după cum socotea, ci un duh amigltor. 


rea acestaia, în cartea Deviticului, 


țigară ? 

— Vă rusăm! 

O vreme, Lenin savură ţigara ofe- 
rită de nol. i 

— Spune-mi, l-am întrerupt, cum 
se face că eşti așa de sincer? 

— Nu fi pervers! Ștli că nu mi-e 
îngăduit să te mint. Apoi, tot nu vă 
va crede nimeni. 

— Chiar nimeni ? 

— EI, oricum, prea puţini. + 

— Atunci, spune şi frăţiilor lor tot 
ce mi-ai dezvăluit ultima dată. 

— Cul folosește ? Oricum, n-o“ să 
puteţi publica niciunde. 

— Publicăm noi, ba încă și sub 
semnătură... 

— Facem pariu pe o mintulre că 
n-aveţi cutaj ? 

Aici m-am supărat foarte tare. și 
l-am arătat semnul de care cred să 
am mal amintit. E vorba de un cra- 
clfix din tnox. Vladimir Iliel a dis- 
părut pe dată, dînd un strigăt urlaș 
ce nu poate fi descris de un om „de 
carne şi de sînge“, 


întunericul sai i 
truns. Deşi ama le 
nu se zărea nlmle: 
colțul odăli este 0 
într-an pahar, 
direcţie și laminat 
dată. Eram încântal Că 
dar a tost sortit si 
în faţa colegilor. 


IRITISM 


iemăm ?, în- „Dat. 
ceau, mar- există un purgator ?*, 
iului, nemai- ij ştiu nimic despre așa ceva“, 
Există iad 2“, 
„Vai, da!“ 
= (Louis Boucard, Le dogme catho- 
jjita nu um- liquc, pag. 115). 
emăm pe ci- Colegii s-au mil dezmorțit. Pu- 
veniți, să vă team continua. 'Pocmai atunci se pro- 
ut la „psiho- duse însă o pană de curent. 
— Ce bine, așa va fi mult mai in- 
teresant !, exclam eu, bucuros de a- 
= ceastă „coincidenţă. Nimeni insă nu 
mi-a răspuns nimic... 


i bolborosit 


BIBLIA 


pcesar a cunoaște despre spirilism săsim cuprins 
, desigur, nu numai despre spirilism. Firile iscodi- 
cauna a afla mai mult decit le este necesar, cam 
| își excită artificial apetitul ori cum alții născo- 
airu a obține satisfactia maximă din sexualitate. 
» din cele trecătoare, acea mulțumire după care 
tim din nebunie în nebunie, conștienți că ne amă- 
sc să iasă din această dramă, alţii-nu. Iar patima, 
ece am căulat să e Inveslim cu valoare abso- 
în veșnicie din sărmanul suilei, golit de har şi 
ia lui voință. 

finia Scriptură. De curînd, un gazelar cu nobile 
lurisii că nu a ciiil din Biblie decit vreo irei cărți, 
rolestantă, Ori asa nu vom ajunge nicăieri, 
cu alcnție, în cit mai mulle cdiţii, de e cu pulință, 
şi la textul grec (ori ebraie) cu alit mal! bine. 
nui ne va mai pulca amăzi. Mal ales acum, cind 
[i găsită cu ușurintă, ce-i drept, la prețul de trei 
u constiluie un impediment serios. 

de cilit Biblia, este eretic, fiind 
Carie. scrisă în cu tolul alt timp şi mediu, este 
ilor Siinţilor Păr şi frecventarea Bisericii. 


de nepă- cu ochii pironiţi la Feodor Mihailo- 
iai invocația,  vici eare şedea ingindurat într-un 
îm insă că în fotoliu. 

e, fixată — Mă lertaţi, clne sunteţi - dum- 
Weam în acea  neavoastră ?, întrebă acesta. 
ra aprins pe — Gazetari, a murmurat Ovidiu. 
ărul mea, — Nu cumva faceţi parte din gasca 
neobservat lui Pruteanu ori Pippidi ? 
| lol  privean — Nuu, ne-a ferit Dumnezeu ! 


E (AIA PRE | € AER | CERE | | IEEE) 
IT REREOCE || AENEREE) | EEE) 


SPIRITIŞTII MODERNI 


Spiritismul modern își are orlginea în localitatea Hydesville 


(S.U.A), incepind cu anul 1848. Intimplător, familia Fox intră în 


legătură cu splritul unui fost locatar al casei în care trăia, asasinat 


cu ani în urmă şi ascuns de ucigași în beci, 

Ulterior, americanul A. I. Davis și francezul Allan Kardec se 

ocupă îndeaproape de aceste manifestări. Ultimul” este şi iniția- 
torul unel doctrine spiritiste, care a generat aproape o sectă, nu- 
mită a „splritiştilor“, 
E Se caută, firesc, ustensile tot mai perfecţionate pentru a con- 
tacta mesagerii lumii de dincolo. Apar astfel; „psihograful“, un 
soi de masă mobilă, „spiritoscopul“, folosind un ac arătător şi o 
hirtie pe care era scris alfabetul, precum şi alte asemenea găsel- 
nițe. 

Cel mai mult se folosesc însă mijlocitorii sau „mediumuri“, 
persoane ce pot percepe mesajele transmise de spirite. Percepția 
poate fi vizuală sau auditivă (ori amindouă). Desigur, se găsesc 
şi numeroși şarlatani, 

„Știința s-a preocupat de aceste manifestări cuțioase, cu cel 
mai mare zel în Anglia: În România, astfel de cercetări s-au făcut 
doar în mare secret, A ființat și pe faţă, pînă la venirea comunis- 
mului, o „Societate spirituală din România“, fondată în 1931 la 
Bucureşti. 

Cum am spus, spiritiștii şi-au dezvoltat o doctrină şi, pe alocuri, 
chiar un cult propriu. La noi, aflăm în judeţul Arad, în special, 
o stranie simbioză între spiritism și Ortodoxie. Doctrina lor este 
compusă dintr-un amalgam de idei creștine şi brahmanice. Pe de-o 
parte sînt teiști, adică mărturisesc credința în existența lui Dum- 
nezeu, pe de altă parte susțin reîncarnarea sufletelor, căutind a o 
susține cu texte biblice, desigur fără a puţea fi credibili 

Astăzi, nu există în România o mişcare spiritistă legalizată. 
N-ar fi, însă, exclus cn ecologiștii să înființeze vreo universitate 
spiritistă ... 

In romanul „Fraţii Karamazov“, starețul Zosima arată lămurit 
că singurul mod cuviincios de a comunica cu alte lumi este rugă- 
ciunea pentru cei morţi. Aceste rugăciuni sînt dispreţuite de sec- 
tarii neoprotestanţi, ei înlocuind legea creştină a iubirii cu trulia 
egocentrică. 


Feodor Mihailovici privi mai atent ge nevinovat şi, iubiții mei, să știți 
că nimic nu este mai scump în faţa 
— Aa, fratele Ioan, ce surpriză! lui Dumnezeu ca o inlmă de român! 

— Și asta o spuneţi dumneavoastră, 
un rus ?, întrebă Gabriel uluit. 

— Păi, dacă așa estel Şi apoi 
Mi-ai lipsit în toți acești ani. Dar ce, noi nu sintem tot ortodocşi ? Ve- 
deţi, dragii mei, panslavismul 

— Ei las” că-l fact tu! Oricum,  panortodoximul noi așa le-am cuge- 
îmi pare bine să mal stăm de vorbă. tat. ca din iubirea noastră să dă- 
Doream şi-aşa să-ți comunic ceva,  ruim tuturor. La bolşevici însă, aces- 
tea au devenit dorinţă de dominare... 

— Dar putem spera acum că am 


şi mă observă într-un tirziu: 


Ce mai faci, iubitule ? Nu te-am re- 
cunoscut așa, fără barbă. 
— Mulţumesc, bine, îrate Teodor. 


ce crezi, voi lua canon greu ? 


într-un vis, 
— Anume ? 
— Uite, vezi? Nu-l bine ce se în- scăpat de comunism ? 

timplă ! Eu am avertizat, în „Demo- 


„Partidul roşiitor”, Şi totuşi,,.. partidele democratice, un 
— Lasă, frate, s-avem încredere în întreg 1... 


Dumnezeu ! — Și cind ne vom izbăvi ? 


— Wocmai asta-i. Dumnezeu e 


— De comunism, da. Însă vin pri- 
nii“, despre ce vor socialiștii. Cam  mejdii și mai mari. Sectele (eu am 
tot pe atunci, la voi, Eminescu scria spus-o, în „Idiotul“), cosmopolitismul, 


peste măsură supărat. Căci vede cum 
mulţi din păstorii voştri L-au trădat 
și v-au trădat, cum politicienii vă 
mint, cum presa vă otrăveşte... 
Neamul românesc este astăzi mai sin- 
gur ca oricînd ! Va curge iarăşi sîn- 


voastră, 


— Hm... Stă în puterile voastre. 
Dar şi la vol văd multă nedreptate, 
multă invide, multă necredinţă, mult 
egoism, multe pofte,,. Acestea de le 
veţi birui, nimeni n-o să vă poată 
dicta ori distruge ! 

— Dar vrea cineva să ne distrugă? 


ÎNCHEIERE 


PAGINA A 9-A 


Feodor Mihailovici zimbi abla 
perceptibil : 

— Ba bine că nu!... Dar, eu am 
arătat, în „Fraţil Karamazov“, că 
munca fără prezet şi disciplina sunt 
armele nebiruita ale creştinismului 
naţionalist. 

— Dar mulți acuză naționalismul... 

— Ştiu, ştiu, dar vedeţi. nol nr 
urîm pe nimeni. căci Îl avem pe 
Hristos Dumnezeu şi nimie nu ne 


mai lipsește! Dimpotrivă, naţiona- 
lismul ortodox e rîvnitor a împărți 
tuturor din preaplinul fericirii sale. 
EI este gata ma! degrabă să şulere 
decit să ned-eptăţească. Iar cel ce 
fornăie că-l pătriot ori mai ştiu eu 
ce, fignind însă pe ceilalţi, plin de 
vrăjmăşie, nu are nimica face cu 
religia lubizii!. Mă fertați acuma 
însă, trebuie să-plec. Vă rog dar, 
fraţilor, mu lăsaţi pe români să se” 
piardă. Nu-l lăsaţi să rătăcească la 
secte ! Nu-l! lăsaţi în patimi! Nici 
nu ştiţi cît sunt el de curaţi, dar 
nu e nici un glas să le arate Calea, 
nici un glas 1.3 


a, 


Această ultimă discuţie ne-a înseninat pe toţi. Ba chiar 
într-atita încît putem, pentru a nu sminti pe nimeni, să mărturisim 
că senzaţionala ședință de spiritism „nici nu a avut loc, ci am 
născocit-o noi pentru Dumneavoasiră. Și credem că cele scrise nu 
vor părea a Îi tocmai ficţiune pură. Cu nădejdea că se va [i găsit 


în ele și ceva [olositor, vă doreşte tuturor bucurie robul Dumnea- 


$ 


IOAN SORIN USCA 


Casta der post 


O SENZAȚIONALA ŞEDINŢA DE SPIRITISM |. 


TE IN 705 II LE IE 0 ME AF IE IE UE E E EU 


ISPITA 


Mal multe motive m-au minat să 
scriu despre splelilem: Întii, ar_fi 
nostalgia unul: fost medium. Sint 
e ani de cînd retuz 

omanția, ceea ce 


cam cincispre 
să mal practic n 
te ca, uneori, să-mi a- 
mal izbutite ședințe 


na mă opri 
mintese de ce 


Am început, ca orlct novice, cu 
„cheia“, apol am avansat la spirito- 
grat. Dar nu ram mulțumit. Am 
perseverat asitel, ajungind la vede- 
rea față călre faţă. Spiritul venea 
cuminte, în apărența unel corporall- 
tâți, şi tăifăsulam linistiti despre ce 
ne,yenca nouă... 

ANA pricină de a scrie pe acest 
subiect ar consta În aceea că nume- 
rosi tineri m-aa Iscodit, spre a afla 
«it mal multe amănunte. Interesant, 
treceau cu nepăsare peste argumen- 
tele ce le aduceam împotriva acestel 
practici şi inststau să afle toate amă 
nuntele despre cum pot (1 invocaţi 
cel plecați dintre nol. Fireşte că nu 
le-am spus | 

Dar, val, isplia supremă a venit! 
Alind că pregăteso un material des- 
pre splritism, colegii de redacţie 
mi-au spus că el nu cred lotă din 
toate astea, măcar să și vadă cu 


ochii ler. Tirzlu, prea tirziu am în- 
țeles că era o vicleană cursă ce mi-a 
fost întinsă, Orgolios (orgollul e un 
păcat), le-am spus: „Bine, după ce 
veţi vedea cu ochii voştri vom mal 
sta de vorbă 1* 

Au 1. ar eu n-am 
înțeles atunci, orbit de trufia mea, 
ce vrea să spună expresia lor. ŞI 
acum pot primi pînă la cinel ani de 
cânon greu | 


PREGĂTIRI 


Nu aveam nevole de nimle spectal 
decit de o incâpere retrasă. Con: 
fraţii incercau a face felurite ironii, 
dar îl simţeam nervoși şi temâtori. 
T-am încurajat : 

— Nu-l nevole să faceţi spirite! 
In curind veţi avea aici, pe săturate, 
cite spirite doriţi 

S-a lăsat o tăcere grea. I-am mai 
lăsat să fiarbă puţin în sue proprin 
(nlel o aluzie la ), după care am 
intrebat, oarecum plictisit 

— Gum doriţi, cu spectru sau fără? 

— Cu... bilgui fratele Gabriel, 
lăsînd Impresia că vrea să Izbuc- 
nească în plins. Ovidiu tăcea mile 
nădușea abundent 


Am început invocaţia... Afară, 
fulgere urlașe nu pornit, că din senin, 
să splintece noaptea ... 


Eplritismul, sau vorbirea 


alte lumi, 


și ghicitori care șoptese 


ŞI L-a zis Avraam 


11), , 


răutățil, 1 
torţe pe care nu le pute! 
Sfintul Apastal P; 


lași Toân, în 
nu dă crezate o 


duh. 
!, ca să nu exist 
ril cu cel r 


[i 


să vadă ş 

dlvina 
e de N 
biblică despre re; 


sn ori Maxim 


BIBLIA DESPRE SPIRITISM 


Inceputurile omeniri. Fle curiozitatea excesivă, fie dorul după 
cineva dispărut, au minat pe mulți să încerce a lua contact su 


Sfinta Scriptură arată însă că această practică no ne es 
trebuință » „ȘI cînd vă vor zice : întrebaţi ră cel ee Pnl fzăzăli 
bolborosese, să le răspondeți: Nu s 
alerge la Damnezeul său 7 Sâ întrebe 
soarta celor vii ?* (Isala 8, 19) 

: Dacă na 
nu vor erede nlei dacă ar învia elneva dintre morţi“ 


mulul nw este necesară și pentru că ponte 
a diavolului. Chiar eelor ee ar nega existența 
putem pane intrebarea : Dar de ce să stirnim 


iminii (1 Gor. 31. 11), adică iși poate lua orice chip pentra a 
intela. De la loan (8. 41) ştim că d 


nilia sa Epistolă (4,1-3), cere ereştinilor 


neeromantal (vort 


e romanții su 


să plpăte cete ee se cuvine a fl erezule, încălcind 
finția «a dq 


le israelit Saul, cal ce n mers IA o vrăjltonre din 
Endor pentru a afla despre soarta unel bătălii acesta nu a văzut rea 
proorocul Bamriel, după cum socotea, ci un duh amagitor, 


ULIANOV 


— Cine m-a chemat ?, întrebă, mal 
mult ursuz, duhul invocat 

— Eu sunt, Vladimir Ilici, fratele 
n. Am vrul să mai stăm de varh 
Apoi și domnii falci am arătat | 
colegii mel) doreau să te ască, 

— 01| Credeam că am scăpat de 
tine | Mi-al promis doar să-mi dal 
pace 

Părea mihnit sincer. Am avut 
atunci o ezitare, doream să-l conso- 
lez într-un fel. 

— M-am gîndit să 


i scapi puţin 
prea 


multă convingere. 

— ŞI prea bine că după ce vol 
pleca mă vor chinul inzecit ! De ce 
taci asta ? Numai ca să te grazăveşti 
în faţa ăstora ? 

M-a atins în punctul sensibil, Imi 
place să mă dau mare dar mă je- 
nează cînd mi se spune în faţă că 
au observat-e și alţiL. Am luat un 
ton aspru: 

— Ajunge! Ori vrei să vezi 
semnul? 

— Nu, nu, te rog! Of! Hal, dă-ţi 
drumul la întrebări. 

— Bine. Spune-ne, există iad ? 

— Dar cu de unde crezi că vin? 


cu morţii, este pra 


at de pe la 


altă de Moise şi de 


în 2 
poate preface In înger 


I este pururi mincinos. 


voa, Scriptura interzice practi- 
19, 31; 20, 274 Dout. 10, 0-144 
rul) esta repudiat de 
a în e a Beviticului. 


panină doar că nu 


e mențin pe are 
ab. canion greu, ase 
ţa orţodoxă*. Părintele 


ași a! Iul Dumnezeu, 


i, în tradiția Stințilar 
ul, ctm și în relatarea 


De la Luna-Park? Dar stil că 
n-avem vole să vorbim despre Așa 
ceva! 

— Nu vă supă 
interveni fratele 
mpul vieţii. susțincaţi 
mul. Eraţi sincer atunci ? 

— Dragii mel, atelsmul 
Jalte prostii ce le debitam, nu erau 
pentru noi, ci pentru mujici. De alt- 
fel, nic! nu există atel sau atelsm. E 
doar o amăgire. Cum aș fi putut 
lupta împotriva lul Dumnezeu dacă 
n-aș [i fost convins de existența 
Lui ? Poţi vrăjmăși, oare, ceva ce nu 
există ? De fapt, planul nostru era 
să distrugem Biserlea Ortodoxă «i 
cum aţi avut plăcerea să constataţi 
comunismul s-a suprapus aproape în 
totalitate peste Ortodoxie. Ştiam 
însă că nu va fi de ajuns. Astfel că 
am umplut Biserica cu oamenii noș- 
tri, să o distrugă din interior, și am 
pus în mișcare sertele. Să ştiţi, dragii 
mel, de la atelsm 1] tragi usor pe om. 
dar odată Intrat la sectă, pata. cu 
mare greutate mat poate [i salvat 

— Bine, Fa... m monstruos ce 
spuneţi ! 

— Da, probabil 
mal spus... 

Se făcu o oarecare pauză, Fratele 
Ovidiu, mat pragmatle, atacă direct : 

— Şi sunteţi sigur că ctorturile 
dumneavoastră au avut efectul dorit? 

Vladimir ici medită o clipă: 

— Oarecum .., ȘtIțI, an fost net:i 
pe puțin zece miloane de crestini 
numai în Rusta, într-un el, am în- 
trerupt tradiția lor nesuterită. Dar 
sabla are două tăișuri. Asilel, am 
populat cerul cu sfinți, cea ce nu 
era în intenția noastră și, mai ales, 
ştiţi vorba lui Tertullan: „Singele 
creştinilor e săminţa lor”, 

— V-a fost vreod ia 

— Mil? Nu... nu tocmai. Une- 
ori, parcă, cra asa, ca on sentiment 
cludat, foarte vag de altfel Dar 
atunci mă gindeam imediat la Jură- 
mint, 

— Ce jurămint? 

— EL. un jurgmint. Nu contează 
ALA Intrebare ? 

— Sunteţi spectru sau alevea 7, 
întrebă fratele Gabriel, veşnla ea 
gusturi metafizice. 

— Gum doriți. Pot să mă și ma- 
terializez. Mă iertați, pot aprinde o 
ligară ? 

— Vă rugăm! 

O vreme, Lenin savură ţigara ole- 
rită de not 

— Spune-mi, l-am întrerupt, cum 
se face că eșii așa de sincer? 

— Nu fi pervers! SUI că nu mi-e 
îngăduit să te mint, Apoi, tot nu vă 
va crede nimeni. 

— Chiar nimeni 7 

— EI, oricum, prea puțini, «+ 

— Atanci, spune și frăţiilor lor tot 
ce mi-al dezvăluit ultima dată. 

— Cul foloseșta 7 Orteum, n-o sa 
oteți publica nletande, 

— Publicăm noi, ba 
semnătură 

— Facem paria pe o mintulre ea 
n-aveti ctiraj ? 

Ale) m-am supărat foarte tare. și 
l-am arătat semnul de care cred să 

m mal amintit. E vorba de an eru- 
cilix din înox, Vladimte TIlol a dis- 
părut pe dată, dind un strigat urlaș 
ce nu poate fl descris de nn om „de 
carne și de singe 


, stimate domn, 
dar, în 
naterialis- 


ca și cele- 


Oricum, ml s-a 


că și sub 


GAZETA pg VEST 


vă prezintă: 


7 CE A ORA PE | (ERE | (ERE | E 


. PAGINA A 9-A 


SPIRITIȘTII MODERNI 


Spiritismul modern își are originea în localitatea IIydesville 
A), incepind cu anul 1648. Intimplător, familia Fox intră in 
legătură cu splritul unul fost locatar al casei In care trăia, asasinat 


ani în urmă şi ascuns de ucigași în beci 
Ulterior, americanul A. 1. Davis și francezul Allan E 


ardee se 


e aceste manifestări, Ultimul” este și Iniția- 


îndeaproape 


e câută, firesc, ustensile tot mal perfecționate peniru a con- 


tacta mesagerii lumii de dincolo. Apnr astfel: „p ful*, un 


INTERMEZZO retea 


— EI. pe cine mal ehemâm ?. în- 
trebal pe conlrații ee tăceat 
câți de acel oriet al jadului 
auzit de el, 

— E de-ajuns,» au boltorosit 
amindol. 

— Nu se poate, cu atita nu um 
plem spaţiul Să mal chemăm pe c 
neva. Dar pină vă reveniţi, să vă 
relatez un dialog obținut la „p* 
graf“: 

„Cum te cheamă 7* 

„Satan“, 

Există ral 7, 


“BIBLIA 


naște despre spiritism găsim cuprins 
numai despre spirilism. Firile iscod! 

toare, însă, caută întotdeauna a afla mal mull decit le este necesar, can 

irmanzii își excită artificial apetitul ori cu 
cese varii nebunii pentru a obține satisfacția maximă din sexualitate. 
Dar nu putem obține, din cele trec 


Cam tot ce este necesar a 
în Sfinta Scriptură, Și, desizur, n 


tot asa cum 


rîvnim. ȘI atunci, rătăcim din 
gim cu iluzii. Unii reuşesc să 


imprimată în trup deoarece am căulat 
lută, transmite şi roade in vesnicie din sărmanul suflet 


de tot binele, din propria 


Dar să revenim Ia Sf 
idei creștine, mi-a mări 


şi acelea dinir-o ediție protestantă. O; 
Biblia trebuie studiată cu atenție, în cit mai multe ediţii, de e cu pulinţi 
Tar dacă pulem ajunge şi la textul grec (ari ebraic) cu 


Atunci, nici un seclar nu n 


Biblia ortodoxă poale [i găsilă cu usu PE. 
sute de Iei, însă acesta nu constituie un impediment serios 

Cum, însă, orkce om cînd termin 
greu de înțeles această Carte. scrisă în cu totul alt timp şi mediu, este 
obligatorie citirea licurilor Sfinţilor Părinţi și frecventarea Bisericii, 
Numai astiel ne vom pulea feri de cursele vr 


FEODOR MIHAILOVICI 


za 


întunericul era, tul, de nepă- 
truns, Deşi am terminat invocaţia 
na se zărea nimle, ŞUâm insă că în 
colțul odali este o luminare, fixată 
Intr-un pahar. Ama sălât eam în acea 
direcție și laminarea: 8-a aprins pe 
dată. Eram înctntat de Numărul men, 
dar a fost sortit să tracă neobservat 
în faţa colegilor, Amhdei priveau 


sol de masă mobilă, „spiritoscopul”, folosind un ae arâtător și o 
birtie pe care era scris alfabetul, precum și alte asemenea găsel- 
niţe. 

1 mal mult se folose 
persoane ce pot 


poate. fi vizua 


percepe m 


au audiţivă. (o 


Șuinţa s-a preocupat de aceste manifi 
mai mare zel în Anglia. În România, a 
A ființat și pe faţă. ; 


pirituală din România 


doar in mare sec 
mului, o „So 
Bucuresti 
Cum am spus, spiritistii şi rvoltat o doctrl 
chiar un cult propriu. La noi, aflăm în judeţul 


Dat, 

xistă un purzalor 7, 
nimic despre așa ce: 
d? 


Există i 


„Vai, da o stranie simbloză între spiritism și Ortodoxie. 
(Louis Boucard, Le dogme catho compusă dintr-un amalaam de idel crestine si bral 
lique, pag. 115). parte sint telşti, adică mărturises tinta în ex 


Colegii nu mul dezmorţit Pu 
team continua. Tocrnai atunci-se pro 
duse însă o pană de curent 
— Ce bine, asa va fi mult mal in- 
teresant |, exelam eu, bucuros de n N-ar fi, Insă, exclus en ecolâgistii să Infiinţeze vreo unive 
ceastă: coincidență. Nimeni însă nu spiritistă 
mi-a răspuns nimic In romanul «F 
i singurul mod cuviinelos de a comunica cu alte lumi este 


nezeu. pe d 


putea (cre P. oi — 


Astăzi, pu există în România o miscare splr 


raţii Karamazov”, starețul Zosima arată lămurit 
păi 
pentru cel morți. Aceste rugăciuni sint disprețuite de sec- 
eștină a fubirii cu trufia 


ciu 


tarii neoprotestanți, el inlocuind legea 


tu Feodor Mihallovici zimbi abia 

că nimie nu este mal scump În fa perceptibil 
lui Dumnezeu ca o-Inlmă de român! - — pa bine că nul... Dar, eu am 
— Și asta o spuneţi dumneavoastră, arătat, în „Fraţii Karamazov”, că 
un rus 7, întrebă Gabriel uluit munca fără prezet și diciplina sunt 
— Pal, dacă așa este! ŞI npol armele nebiruite ale creștinismului 


ge nevinovat și, lubiţii mel, si 


Feodor Mihailovici privi mal atent 
şi mă observă într-un tirziu : 
— Aa, fratele Ioan, ce surpriză | 


oare, acea multumire după care | Ce mai faci, lubltule? Nu te-am re- 
n nebunie, conștienți că ne amă- 
Mţiinu. Iar patima, 


alţii născo- 


cunoscut așa, fără barbă 
— Mulţumesc, bin 


te Teodor, 


a investim cu valoare abso- 


- i | Mi-ai lipsit în toți acești ani. Dar *- naţionalist. 
zolit de har și 2 
ce crezi, voi lua canon greu ? ieţi, dragii mel, p ti — Dar mulți acuză naționalismul 
De curind; un gazetar cu nobile — EI las că-l faci tu! Oricum,  panortodoximul nol așa le-a 3 — Ştiu, ştia, dar” vedeţi! nel intr 
: Im! pare bine să mal stăm de vorbă, tat. ca din iubirea nonstră să dă- e ntre AN avi 
asa nu vom ajunge nicăleri. Doream şl-așa să-ți comunic ceva, ruim tuturor. La viel în - - Urtstos Dum a şi nimie nu ne: 
intr-un via tea au € dorință de dominare mal Mpe Dimpotrivă, naţiena- | 
va mai pulea ai eh E pitoeee — Anume ? — Dar putem spera acum că am jjsmuj ortisios e rivnitor a împărți | 
drept. la prețul de trei — Uite, vezi? Nu-l bi în. Ido comunism ? uturor peaplinul fericirii 
timplă ! Eu am av o- — De comunism, da. Însă vi EI este gata mat degrabă să şuli 
it Biblia, este cretic, fiind | nii=, despre ce vor socialiștii Cam  mejdii și mal mart Sectele (eo am decit să r pățească. Tar cel. ce | 
tot pe atunel, la vol, Eminescu scria a, în „Idiotul”), cosmopolilismul, - farnăle că-l patriot cel mai ştiu eu | 
nșulul 1 „Partidul roşiitor“, Şi totuşi, partidele democratice, un băț e, fianind însă pe cellalți, plin de 
— Lasă, frate, s-avem încredere în întreg! vrăjmâşiă_-na are nimle a face ca 
Dumnezeu ! = ŞI aând ne Rom babă € retiala tubi tertați  actimma 
— YTocmal asta-L Dumi ue — Um Stă în puterile voast insă, trebule să-plee VA rog dar, 
peste măsură supărat. Căci vede cum Dar și la vol văd multă nedreptate. ilor, mu Lisăţi pe români să se 


ră. Nui1 Tasaţi să rătăcească Ja 
1 NU lăsaţi în patimi! Nici 
nu ştiţi cit sunt el de curați, dar 
nu e nlel un ghâs să le arate Calea, 


multă invide, maltă necredință, mult 
egoism, multe polite Acestea de le 
veţi birul, nimeni n-o să vă poată 
dieta ori distruge! 

— Dar vrea cineva să ne distrugă? 


mulţi din păstorii voştri L-au trădat 
șI v-au trădat, cum. politielenii vă 
mint, cum presa vă otrâveşte.. 
Neuimul românese este astăzi n “i 
gur ca oricind ! Va curge Iarăşi sin- 


nică un glas se 


ÎNCHEIERE 


Această ultimă discuţie ne-a inseninat pe toți. Ba chiar 


într-atita încit putem, pentru a nu sminti pe nimeni, să mărturisim 


că senzaţionala ședință de spiritism nici nu a avut loc, ci am 


născocit-o noi pentru Dumneavoastră, Și credem că cele scrise nu 


vor părea a [i tocmai ficţiune pură. Cu nădejdea că se va [i gă 


asit 


MW la Feodor Xihallo- 
ndurat - într-an 


cu ochii pire 
viei eare şedea ing 
fatol 
— Na lertați, cine sunteți  dum= 
neavoas întrebă acesta. 
— Gazetari, a murmurat Ovidiu 
— Nu cumva faceți parte din garcea 
lu! Pruteanu ori Pippldi? 
— Nuu, ne-a ferit Dumnezeu? 


în ele si ceva [olositor, vă doreşte luluror bucurie robul Dumnea= 


voastră, 


IOAN SORIN USCA 


pn: 


ZA 


- 


om pa 


„„niez, însă, cum ai recunoscut şi d-ta, că 


“dar 


miterea în judecată pentru asasinat, N. 


asasinat, Doru Belimace şi 1. -Caranica, 
„Pentru complot C.Z. Codreanu, general 
Cantacuzino-Grănicerul, ing. Virgil Io- 
nescu. Gh. Clime, 1. Hodoș, V. Silaghi 
şi I. Dumitrescu, pentru asociație la 
complot Mihail Stelescu, Ion Z. Co- 
dreanu, Ton Moţa, Traian Cotigă, Ilie 
Gârneaţă. Nichifor Crainic şa. — Au 
fost scoși din cauză Nae Ionescu, direc- 
tor al ziarului „Cuvintul“, ş.a: 8 


Henri Prost : op. cit. 


eşti la 19 Martie, 
martori ai apărării Vaida Voevod, Ma- 
niu, Argentoianu, Averescu. Aceşti mar- 
tori nu merg până într'acolo încât să-l 
scoată nevinovaţi 

: dar dezaprobă la 
Gărzij de Fier. Maniu şi Vaida uită că 
ei înșiși au dizolvat Garda prima oară 
în vara lui 1930, Argetoianu a 
oară în Martie 1932. 


închisoare” pe viaţă ; în ceea ce îi prl- 


veşte pe complici, aceștia sânt toți a- 
chitaţi, iei 7) 


Euvernului renunțând la orice acuzație 


GAZETA DE VEST, PAGINA A 


Cazul DUCA 


(Urmare din pag. 14) 


săși persoana atentalorului era cunos- 
cută. Organele subalterne au fost însă 
lipsite de vigilenţă în ziua atentatului. 


Armand Călinescu: op. cit. 


La 6 Ianuarie (1994), mă chiamă la te- 
leton noul prim ministru, Tătărescu, şi 
mă roagă să-l vizitez la președinție, a- 
vând a-mi da un mesaj pentru Mihala- 
che, care e la Dobrești. Chestia, spune 
el, este foarte urgentă. 

Intru la Tătărescu, care-mi spune că 
dorește o destindere între partide: 
„Sântem ultima ţară în care lumea po- 
litică se mănâncă astfel. Din această 
cauză au crescut curentele anarhiste. 
Am dorit de mult raporturi normale. 
Poate acum, după moartea lui Duca, să 
se realizeze aceasta în interesul ţării. 
Lăsaţi-mă să guvernez cel puțin până 
la toamnă, căci astăzi nu se mai poate 
dura ca altădată. 

Dacă sânt obligat să plec peste trei 
luni, atunci în orice caz nu veniţi voi, 
deci aveţi interes şi voi la o destindere. 
Recunosc că ar fi o piedică : unele ex- 
cese întâmplate în alegeri. Sânt gata să 
dau satisfacție, invalidând unele alegeri 
ale Senatului. Desigur, nici voi nu veţi 
cere prea mult; nici eu nu voi oferl 
prea puţin. Să aducem harta politică pe 
masă.“ (...) 

„Trebuie jugulată această mişcare. 
Cum ai văzut, l-am arestat pe Nae Io- 
nescu. Am mână liberă dela rege. I-am 
spus : „Sire, eu sânt în măsură să cu- 
nosc mai bine - mediul în care trăesc. 
Dacă Majestatea Voastră nu are încre- 
dere în mine, eu las locul pe care nu 
l-am rivnit“, Regele mi-a spus ; „Ai toa- 
tă încrederea mea“. 

răspund lui Tătărescu : „Am ascul- 
tat cu atenție propunerea ce mi-a! fă- 
cut. Voi transmite-o mâine d-lui Miha- 
lache cât de fidel posibil, atât în textul 
cât și în spiritul ei. (...) Să mi se dea 
voe să spun — cu titlu personal — ur- 
mătorul lucru : eu cred că ar fi existat 
o stare de spirit prielnică unei destin- 
deri, fiindcă unii din noi am fost de 
părere că Aupă național-țărănişti să vi- 
nă liberalii la guvern. Trebuie să subli- 


cumi stau făcut alegerile a creat o 
de-spirit cu totul specială la noi 


E sui 
> pliu asi să-ţi relev un fapt. D-ta 
ât am regretat noi pe Duca. Ei 
, totuşi, — în țară, la sate — ţă- 
i spun: va fi fost un om bun, Duca, 
față de bătăile și schingiuirile ce 
am pătimit noi, moartea capului libera- 
lilor a fost o pedeapsă a lui Dumnezeu. 


v aceasta ca să vedeţi ecoul alege- 
rilor. * 


Ziarul „Argus“, 26 Martie 1924. 


Acuzarea. a fost susținută de genera- 
lul O.  Petrovicescu, asistat de loco- 
tenent-colonel Romulus Hotineanu, co- 
misar regal al Consiliului de război. În 
ordonanța definitivă se prevedea :' tri- 


Constantinescu, pentru complicitate la 


In procesul care sta deschis la Bucu- 
s'au prezentat ca 


pe asasinii lui Duca, 
unison dizolvarea 


doua 


Cei trei asasini sânt condamnaţi la 


Codreanu, comisarul 


triva lor, 


EP 20 SE RI a a 


să a! și mai mult. în timp ce „opţiu- 


10-A 


Este posibil să ne referim la o 
chestiune de interes public, care de- 
păşeşte limitele unei provincii şi a- 
fectează zone limitrofe întinse, în 
care trăiesc românii dincolo de limi- 
tele convenţionale ale Banatului, de 
sute de mii și de milioane ascultă- 
tori ai postului de radio Wimişoara. 

Recent, factorii  decizionali au 
avertizat pe timişoreni, pe bănăţeni, 
că i se va amputa de la 1 septem- 
brie a.c., raza de acțiune a undelor 
hertziene, de la frecvența de 630 
kHz la 909 kHz, reducindu-se forța 
de emisie de la 400 KW la 50 KW, 
radio Timișoara devenind un fel de 
staţie de radioficare puţin mal întă- 
rită. De ce să fl căzut radio-televi- 
ziunea din Timişoara în dizgrație, 
nu putem şti? Știm cu preciziune 
matematică numai lucruri bune și 
foarte bune, despre acest post, care 
face cinste naţiunii prin emisiunile 
de înaltă calitate pe care le face și 
prin care a izbutit să-și atragă tot 
mai mulţi simpatizanți și ascultă- 
tori, lucru de care radio t.v.r., are 
nevoie pentru supravieţuire. În po- 
fida impasulu! financiar în care se 


află, se desființează aproape în to- - 


talitate, unul dintre cele mai agrea- 
te posturi de emisiune din ţară ? Să 
nu existe o explicaţie? Protestele 
apărute în ziarele din Timişoara și 
din Banat au dat la iveală mai mul- 
te explicaţii. Se presupune că Timi- 
şoara ca oraş martir și erou, este 
oaia bălțată a României şi că ar 
trebul din cauza provocării REVO- 
LUȚIEI dată pe mîna lupului ? Prin 
urmare, cine are interes în această 
țară să agite spiritele şi să amenin- 
țe stabilitatea şi coeziunea morală a 
naţiunii? Credem că nimeni. De 
aceea, avertismentul dat de Bucu- 
reşti Timişoarei și Banatului, apare 
ca o virtuală eroare, ce ar putea să 
aibă consecințe pentru țară şi toţi 
românii iubitori de bine, de cultură 
şi civilizaţie. A lua şi acest puţin 
românilor din sud-vestul ţării, ni 
_se pare o agresiune asupra splri- 
tualității românești. Să ne gindim 
că sînt sate, oraşe, fabrici, îndepăr- 
tate de Timişoara. în care ziarele, 
revistele nici nu s-au văzut, o ade- 
vărată zonă minată, în care jumătate 
de veac cultura n-a pătruns, iar tot 
ce a fost rural, țărănesc, a fost de- 
vastat și confiscat de putere Cazul 
apare ncolișnuit, dacă ne zindim.se 
a făcut socialismul «w radio-teievi- 

De ne-am'afla sub ocupaţie străl- 
nă şi tot ar trebui să avem puţină 
compasiune faţă de acest neam ne- 
fericit,  încit să nu-i disprețuim 
dreptul de a aspira la informaţii în 
limba maternă. Pînă la REVOLUȚIE 
de fapt în cea mai mare parte a 
țării, limba română nu mai era ne- 
cesară, se ascultau alte posturi străi- 
ne, se vizionau alte posturi de tva 
rusești,  bulgăreşti, sirbeşti, ungu- 
reşti. În Banât mulţi români au în- 
vățat sirbește și ungureşte de la: 
radio și televizor, limba română că- 
dea încet în desuetitudine prin nefo- 
losire, în cultură și informaţie, “ Să 
ne pară rău, de acele vremi din 
„epoca de aur“ îi să le reedităm 
fără remușcare ? Să nu fim în stare 
să ne menţinem ceea ce avem, dacă 


“na putem pretinde mai mult ? Pen- 


tru că în lumea civilizată există un 
principiu, dacă ai mult, se impune 


nea socialistă“ este un principiu pa- 
radoxal opus: „dacă ai puţin, să al 
şi mai puţin“, fiindcă ne-am „omo- 
genizat“ în sărăcia cu duhul şi ne 
mulțumim cu orice fărimătură. 
Considerăm că atuncl cînd se lia o 
măsură greșită împotriva unui su- 
biect de drept, este una, şi alta este 
să afectezi o comunitate În această 
ipoteză, responsabilitatea este gravă 
și după toate cutumele, codurile in- 
ternaționale, ea devine imprescripti- 
bilă, deci nu va fi iertată nici de 
Dumnezeu, nici de neamul românesc 
Gurile rele au găsit şi o altă expli- 
caţie, a căderii Timișoarei în dizgra- 
ţie (idem a Banatului) pentru că aici 
audiența „puterii“ ar fi foarte limi- 
tată, întrucit Banatul a fost întot- 
deauna poarta deschisă spre Europa, 
spre democratizare şi civilizație. Cu 
cît mergi spre răsărit cultura și civi- 
lizaţia este afectată de îndoctrina- 
rea bolșevică. de aceea în acea ju- 
mătate a țării se aflăm majoritatea 
lagărelor de muncă ale sistemului 
penitenciar, care ne-a distrus elitele, 
inteligența creatoare a naţiunii. Ob- 
servația aceasta o poate face ori- 
cine, aruncînd o privire în curtea și 
holdele celor din Vechiul Regat (fi- 
rește cu excepţii), dar alta este situa- 
ţia în gîndirea şi în agricultura din 
Banat ? În timpul dictaturii „bicefa- 
le“, Timişoara era orașul occidental, 
oaza fascinantă a civilizaţiei, spre 
care veneau tinerii din marginile de 


A 


popor fără cultură, este condamnat 
la înapoiere și moarte. Mai mult, ar 
(i afectată cultura minorităţilor noas- 


tre naţionale. N-o să ne balcanizăm 
și noi tratamentul minorităţilor, care 
a dus la explozia vulcanului din ţara 
vecină ? Nu putem pretinde de lă 
alţii, să se poarte mai civilizat cu 
frații noştri din afara frontierelor, 
dacă noi dăm un exemplu rău. 

Se mai ridică încă o problemă : a 
emisiunilor care bat tocmai în acele 
zone limitrofe din sudul Dunării, în 
care circulația cărţii, presei, a unui 
abecedar, a unei Biblii în limba ro- 
mână, este interzisă și imposibilă de 
găsit. E vorba de românii timoceni 
şi aromâni. Radio Timişoara se aude 
pină în Oltenia și dincolo de Dună- 
re, în faţa Banatului la românii din- 
tre Morava-Timoc, care se socot afli 
cca. 2 milioane (după liderii lor po- 
litici actuali) iar între Timoa şi VA- 
din, valea Dunării încă cea. 400.900 
români. Oare să li se fure ultima 
rază de lumină românească ? Cine 
are acest interes ? Nu sîntem siguri 
dacă radio Timişoara cuprinde în 
raza sa de acţiune pe cei peste un 
milion de aromâni din Macedonia 
(iugoslavă, bulgară, greacă şi alba- 
neză), iar dacă nu-i cuprinde, ar tre- 
bui să o facă, pentru că niel el nu 
sînt recunoscuţi drept minoritate, 
încă nu constituie subiect de drept 
şi pe cale de consecinţă, nici nu ma! 
apar în statistici .Fireşte politicienii 


RADIO TIMIȘOARA — 
0 NOUĂ VICTIMĂ A REGIMULUI 


răsărit ale ţării să-şi cumpere blug!, 
adidaşi, dar ş! carne, salam de „soia“, 
care se mai găsea doar în această 
urbe, ce devenise un Eldorado în 
infernul - degenerării și imposturii, 
impusă prin forță şi arbitrariul bol- 
şevic. 

După ce s-a scumpit hiîrtia în mod 
deliberat, ca să nu mal putem avea 
acces la informare prin presă, la 
cartea aducătoare de lumină, se vine 
cu o decizie derutantă, prin care să 
fim striviţi cu desăvirşire, să ne în- 
toarcem la comuna primitivă. Dom- 
nul preşedinte Răzvan Theodorescu. 
un distins cărturar „se plinge că ju- 
mătate dintre cei care vizionează 
tiv. şi ascultă radio, nu plătesc taxele 
legale ! Dar nu desfiinţind aceste 
instituţii, nu mutilîndu-le se pot în- 
văța minte răii platnici să-şi onore- 
ze. obligaţiile, Poporul nostru a fost 
minţit, ” înșelat, torturat, su- 
pus unor inchiziţii fără precedent 
în istorie, i s-a luat cu japca pă- 
mîntul, casele. munca. A fost plătit 
cu cca. 50 mărci pe lună, iar acum 
are și mai puțin, sumă pe care un 
zilier o poate încasa în Occident 
prin muncă necalificată dintr-o zi 
Nici poporul nu poate fi cinstit, cind 
guvernanţii îl înşeală | 

In loc ca la t.v. şi radio, să se or- 
ganizeze conferințe, mese rotunde, 
prin care oamenii de cultură să-l 
lumineze pe cei dezorientaţi, să le 
dea o minimă educaţie și instrucție, 
pe care şcoala nu o poate îndestula, 
se recurge la procedee, cu totul ostl- 
le, lipsite de orice eficiență educati- 
vă. Este o mare eroare pentru gu- 
vernanţii noştri să nu dca două pa- 
rale pe cultură, să nu supună pe 
masa parlamentului o lege a spon- 
sorizării, care să vină în ajutorul 
instituţiilor culturale, de radio, t.v. 
ete., suplinind vechile subvenţii, 
care în prezent sînt cu totul absente. 
Ceea ce s-a făcut este picătura de 


speranță „aruncată-n mare. 'Trebu- 
iesc conjugate forțele, în vederea sal- 
vării culturii noastre. Nu putem. fi 
fără inimă, să stingem ultima can- 
delă care mai strălucește în această 
zonă de interferență, unde se con- 
Iruntă mai multe culturi, cu mult 
mai bine organizate, stipendiate, de- 
cît a noastră : maghiară, sîrbo-croată, 
bulgară, gerimană etc. Am fi de mirul 
lumii, dacă nici acest lucru na l-am 
întui în al doisprezecelea ceas. Un 


noștri iluștrii, diplomaţi din fotoliile 
confortabile, cel puţin pînă acum, 
nu am auzit să ridice cu demnitate 
şi curaj vocea, cedind leşirea lor din 
anonimat şi identificarea lor prin 
acordarea vechiului statut juridic de 
„regiuni autonome“, așa cum au fost 
recunoscuţi sub păgînii otomani. 

Mai sînt dezavantajați românii din 
Banatul de vest (cca. 80.000, după 
statistica oficială ultimă cca. 38.000), 
apol românii din Ungaria (cca. 
250.000 la finele celui de al doilea 
război). 

Radio-televiziunea română,  apar- 
ține întregii naţiuni, poporul să 
simtă acest lucru, ea trebuie să fie 
neutră, să se comporte față de toţi 
românii la fel, dincolo de rivalită- 
țile politice inerente în orice ţară, ca 
o mumă bună, ca un „Pater patriae*. 
Ea nu poate fi „pentru unii mumă, 
pentru alții ciumă“. Să ne gîndim 
numai cîţi țărani, cîţi muncitori, câţi 
oameni de cultură, ciţi români din 
afara frontierelor (sau din țară, care 
pledează pentru drepturile lor) an 
fost invitați la radio sau la televi- 
ziunea din Bucureşti ? Cite mese ro- 
tunde s-au organizat, pentru aeeste 
milioane de fraţi uitaţi şi tăinuiţi de 
guvernanţii de pină ieri (ca şi cel 
din prezent deocamdată), 

Trebuie să vă gîndiți domnilor. că 
reprezentaţi cultural o naţiune de 
23 milioane, că aveţi datorii morale 
faţă de ceilalţi 9 milioane, de dinafa- 
ră de hotare. iar față de cei 5 mi- 
lioane din aria de emisiune a ra- 
dioului Timișcara la fel, le-aţi lua o 
piatră de pe suflet, lăsindu-le să le 
intre în casă lumina lui Dumnezeu. 

Este timpul să ne solidarizăm, să 
dăm mîna, să ne trezim din somno- 
lența inerţiei dogmatice, dacă vrem 
să supravieţuim, să ne afirmăm vir- 
tuţile pentru cultură şi eivilizaţie. 

O eroare comună poate statornice! 
dreptul la greşeli fatale, în viitor. 

- »Errare humanum est perseverare 
diabolicum“. 

ASOCIAȚIA „ASTRA ROMANA“ 

TIMIȘOARA 

Preşedinte de onoare, Nicolae — 
Mitropolitul Banatului; preşedinte : 
prof. univ. dr. Eugen Todoran ; vice= 
preşedinţi, prof. univ. dr. ing. Păun 
Oliman, prot univ. dr. ing. Radu 
Vlădea, prof. univ. dr. Mihai Drago- 
mirescu, dr. ing. Decebal Anastases- 
cu, Ioan Muloi; secretar general, 
Cristea Sandu Timoc. S 


» 


ză 


„pe ca 
ct 


e INTERVIU 


PAGINA A 11-A, GAZETA DE VEST 


— Iubile Părinte, marea noastră du- 
rere aceasta este, că vedem cum inte- 
lectualitaica română, ce o doream că- 
lăuză Neamului nostru, a trădat Orto- 
doxia şi românismul, propunind in loc 
un amalgam inconsistent intre cosmo- 
politism şi laxism religios. 


— Da, este o durere pe care o incer- 
căm şi care are rădăcini mai vechi. Pină 
în secolul XVIII, deci pină în epoca [a- 
narlotă, era & unilate sfintă la noi care 
ne păstra puritatea Neamului, căci ro- 
mânii de pretutindeni erau ortodocşi şi 
români, într-o unitate desăvirşită. Ast- 
fel, Dimitrie Cantemir nu cunoştea; în 
„Descriptio Moldoviae“, altă credință 
decit cea ortodoxă. Ori, în secolul XVIII 
s-au produs două mari dureri. 


În 1700 întii, prin ruptura produsă 
Ardeal, cind o parte din Dați ah 
au fost determinaţi să părăsească Orto- 
doxia, pentru privilegii, căci suferinţele 
erau ioarte mari. O parte, așadar, dintre 
români, au trecut la unire cu Roma. Nu 
vreau să judee pe nimeni căci nu am 
calitatea. Dumnezeu ne judecă pe toţi 
dar durerea a rămas durere și ruptura 
a rămas ruptură, Pentru că au suferit 
pe urmă frații ortodocși. Se ştie că, în 
răscoala lui Horea, preoţii Ortodoxiei au 
luptat alături de Forea, cum a arătat 
clar Lucian Blaga. Ceilalţi au rămas 
deoparte, străini de ortodocşi. A fost o 
ruptură dureroasă, şi pentru ce ? Pen- 
tru privilegii, „privilegiorum“, aşa le 
numeau ei. Că, altfel, au rămas cu cre- 
dința aceeași, Liturghia aceeaşi. Dacă 
era vorba de o conştiinţă curată a cre- 
dinţei, vezi, Doamne, că credința apu- 
seană ar reprezenta pentru dinșii ade- 
vărul, sau adevărul mai adincit, atuncea 
ar [i trebuit să renunţe la Liturghia şi 
Legea răsăriteană. Dar e limpede, noi 
ştim ce înseamnă sfinta Ortodoxie. Ea 
a păstrat neştirbită dreapta credință, 
de la început şi pină astăzi. Deci, a- 
tunci s-a produs această ruptură, pen- 
tru” privilegii şi pentru putere, căci po- 
palitatea reprezenta atunci o. putere 
pentru bieţii valahi care erau subjugaţi. 


Al doilea moment dureros, dureros, a 
fost stăpînirea fanariotă care a îndepăr- 


„at pe unii boieri şi  intelectualitatea 


secolului al XIX-lea de Ortodoxie, sub 
îniluenţa Revoluţiei franceze și a lumii 
apusene. Fireşte, însă, că adevărații in- 
telectuali au rămas cu conștiință orto- 
doxă. Mă refer, dintre ei, în secolul 


XIX, la Eminescu, la Caragiale, care a . 


lăsat pagini deosebit de substanţiale și 
frumoase pentru Ortodoxie, iar în se- 
colul XX, de asemenea, între cele două 
războaie, marii noştri ginditori, Nae Io- 
mescu, Mircea Vulcănescu, Nichifor 
Crainic, care au mărturisit sfinta Or- 
todoxie, cu o conştiinţă românească. 


Aceste situaţii istorice însă, s-au a- 
dincit pină astăzi. Cea mai mare du- 
rere pentru. noi este că intelectualii noş- 
tri nu cunosc Ortodoxia. Dacă ar cu- 
noaște-o, aturici-ar înțelege-o, ar iubi-o, 
ar, înțelege că ea reprezintă, deodată, 


„ „creștinismul cel mai pur și mai profund 


şi. de asemenea, religia insăşi. Sorin 
Dumitrescu a numit foarte bine Orto- 
doxia ca flind „religia mondială“: 


Ortodoxia trebuie doar să fie cu- 
noscută şi iubită ! 


— Dar cum se pot numi intelectuali 
aria ce s-au rupt de Sfinţii Părinţi ? 
Ce mai rămine din cultura curopeană 


„fără de cultura patristică ? 


— Această întrebare, iarăși, este -de 
aceeaşi valoare. “ 


“Te rupi de rădăcini ! S-a spus că cel 
care își rupe lanțurile, se eliberează, dar 


cel care îşi taie rădăcinile, moare sufle-. 


teste | Avem însă în vedere şi alt fapt: 
că Sfinţii Părinţi, odată cu Dumnezeias- 
ca Evanghelie, care esle Revelația su- 
premă, trăiesc-în subconştientul nostru 
colectiv şi personal, ca să folosesc ex- 
presii ale lui Jung: Grecia antică, - în- 
treaga tradiţie-filozotică şi, dacă “vreți, 
religia. arhaică, conştiinţa umanității 
deci, Sfinţii Părinţi le-au sublimat, îm- 
bogăţit şi înduhovnicit. Deci - valoarea 
Sfinţilor Părinţi constă în- aceea „că a- 
flăm prin ei, în întregime, bogăţia cul- 
turii şi spiritualităţii umane; 


E un fapt semnificativ că, de vreo sută 
şi cincizeci de ani încoace, Apusul se 
îndreaptă către. Sfinţii Părinţi. Să a- 
mintim bogata colecție Migne sau, de 
1a 1940 încoace, „Sources Chretiennes”. 


Şi la noi în ţară, începînd ca 
938, cu seria „Izvoarela - Ortodoxiei“, 
s-au publicat lucrări ale Sfinţilor Pă- 


anul 


SFINTA ORTODOX 
ȘI 
CONŞTIINŢA ROMÂNEA 


, Interviu cu Părintele 


CONSTANTIN GALERIU 


rinţi. Din cauza greutăților financiare 
însă, s-au tipărit puţine volume. Dar 
acum, Patriarhia română a început e- 
ditarea operelor Părinților şi scriitori- 
lor bisericeşti, din care au apărut deja 
24 de volume. Apoi, Părintele Stăniloae, 
cu ofranda vieţii sale, ne-a dăruit cea 
mai bună ediţie a Filocaliei din întreaga 
creştinătate. Cea mai bună! S-au pu- 
blicat 11 volume şi este în perspectivă 
acuma cel de-al doisprezecelea volum, 
la Editura noastră, „Harisma“, Avem 
deci această bucurie, ca noi să posedăm 
cea mai bună ediţie a Filocaliei din în- 
treaga lume creştină şi poate cea mai 
profundă—operă de specialitate a uma- 
nităţii. 

Filocalia este iubire de frumuseţe spi- 
rituală, cea mai sfintă pentru credinţa 
şi conştiinţa unor oameni. Şi e dure- 
ros cînd oameni de spiritualitate şi de 
cultură din Apus iau de la noi pildă 
de modul de a gindi și de a medita pe 


ogie din București. 


Institutul Teologic Bucureşti. 


noastre. 


— Mai poale însă, Părinte, rămine 
român acela ce privește spre Roma său 
aiurea ? 


— Vedeţi, astăzi comuniunea  tre- 
buie privită autentic, nu printr-un soi 
de aservire sau trădare a identităţii tale, 
ci prin păstrarea talantului dat fiecă- 
ruia, cu care să contribui, prin propria 
ta originalitatr, la opera comună. Alt- 
fel, dacă te identilici cu specificul al- 
tua devii inutil. Nu mai ai un aport 
al tău personal. Noi preţuim toate va- 
lorile Apusului şi tocmai aşa îi respec- 
tăm, cerindu-le reciprocitate, cu conşti- 
ința că avem și noi ce,oleri Apusului. 


Să dau un singur exemplu. Poate aţi 
auzit că, în Franţa, o mulțime de ca- 
tolici trec la Islam. Rămîn uluit! Cum 
e cu putință asta? Noi am stat cinci 
sute de ani sub ocupaţie turcească. 
Grecii, la fel. Și am trecut noi la Is- 
lam ? Sau dincolo, în Uniunea Sovieti- 


Părintele Constantin Galeriu s-a născul în Răcătău, jude- 
țul Bacău, la 21 noiembrie, în anul 1918. Urmează Seminarul 
Teologic „Sfintul Gheorghe“ din Roman şi Facultatea de Teo- 


După 30 de ani de pastoraţie in Ploiești, mărturisește Orta- 
doxia românească prin trei ani de detenţie pentru predică. Ul- 
terior, va lua doctoratul în teologie, cu teza „Jertlă și. răscum- 
părare“ (publicată anul acesta de Editura „Harisma“). Din anul 
1973 este numit profesor titular de Omiletică şi Catehetică la 
Totodată, este paroh la biserica 
„Slintul Silvestru“ din centrul Capitalei. 

În curtea acestei sfinte biserici, Părintele Galeriu, sosit doar 
de un ceas dintr-o călătorie, a binevoit să răspundă întrebărilor 


această operă de spiritualitate, iar. în 
țară aceasta nu este cunoscută. Gindi- 
tori și teologi din alte ţări apreciază 
"teologia noastră iar scriitorii noştri nu 1 


"— Ba chiar sunt voci, în ziua de as- 
tăzi, ce înfierează „gîndirismul“, de-pil- 
dă... , 


mătoatea analiză:  intelectualitatea 
noastră, cu rare excepţii „din secolele 
“XVIII și XIX, s-a îndepărtat de Orto- 


doxie, dar între cele două războaie au 


apărut capete luminate şi tocmai dato- 
rită „gîndirismului“. Pentru că Nichi- 
for Crainic, după ce a preluat con- 
ducerea „Gândirii“ şi a adus-o de la 
Cluj la Bucureşti, în 1923, scriind, pro- 
gramatic, „lisus în Țara mea“, a adu- 
nat în jurul „Gândirii“ cele mai bune 
condeie ale culturii româneşti. Atunci 
s-a creat un curent de gindire prolund 


românesc şi ortodox. Poate va avea bunu- 


Dumnezeu ca să ne deie acuma un alt 
suflet românese de înaltă. conştiinţă, 


- de orientare pur ortodoxă şi de conşti- 


ință românească și 'să reînvie spiritua- 
Jitatea noastră, spiritualitatea, gindi- 
ți-vă, a Mioriţei și a Meşterului  Ma- 
role care ne marchează nouă autentici- 
tatea şi identitatea noastră. Substanta 
acestor balade vine din duhul Ortodo- 
iei răsăritene, Pentru” că, spun _ unii, 
vezi Doamne, noi am fi cei care am fi 
aparținut oarecind de Roma. Roma, se 
ştie, este centrul Bisericii apusene -și 


- reprezintă spiritualitatea apuseană, ape 
ar . 


care noi o cinstim și o respectăm, 


spiritualitătea noastră este cea orto- 


_doxă. 


— Vai! B cu putinţă? Făceam ur- 


că, sunt republici întregi musulmane. 
Au trecut rușii la Islamism? Atunci ? 
Ei nu şi-au lăsat credința lor ortodoxă. 


Pentru că ortodocșii au conştiinţa pro-” 


[undă a identităţii “lor. Şi atuncea, să 
trecem noi la Catolicism pentru ca, 
prin acesta, să ajungem la Islam? E 
cu putință ?.... F i i 


— Credeţi că Neamul românesc va 
“rezista tuturor  vrăjmâșilor și ideilor 
“dizolvanite ? 


— Eu- am nădejde că poporul - nos- 
tru drepteredincios, ţăranul nostru, va 
rămine statornic în identitatea sa. "Mă 
gîndesc în clipa asta la bieţii basara- 
beni. Cit au suferit !.,, Dar şi-au păs- 
trat identitatea românească şi ortodo- 
xă, chiar și între Nistru şi Bug ! Mai cu 
seamă la sate. Tirgoveţii, sărmanii, s-au 
mai pierdut... 


Ei, avem deci nevoie de satul nos- 
tru, deşi. supus unei tragice evoluţii. 
Apoi „de mănăstirile noastre, de credin- 
cioșii noştri autentici, - păstoriţi- de 
conștiințe înalte. Credincioşii trebuie, 
mai ales, să cunoască sfinta noastră Or- 

„ todoxie. Să n-o trădeze! Să rămînă în 
dragostea lui Hristos! E 


Avem atitea-pilde! Cit s-au luptat, 
săracii, românii din Transilvania |! Să 
spun doar de Tlie Iorest ori Sava Bran- 
covici. Sau în Moldova, îi avem pe Var- 
laam, Dosoftei, Dimitrie Cantemir... În 
Muntenia, -de asemenea, Antim Ivirea- 
nul, Udrişte Năsturel, Brincoveanu, Ma- 
tei Basarab.,, A fost secolul de nur, 
înțelegeți ? Așa că nu se poale spune că 
pe noi, vezi Doamne, „ne-au luminat 


Şcoala ardeleană și urmașii lor, fâră 
de care am [i rămas niște Inapoiaţi ! Ce 
a Insemnat secolul de aur, secolul 
XVII? 


Printre altele, vă dau acest amă- 
nunt ; Constantin Brâncoveanu, afară că 
şi-a păstrat sfinta Ortodoxie, a primit 
martiriul și pentru că sultanul dorea să 
se declare urmaș al bazileilor bizantini 
și avea nevoie de recunoaștere din par- 
tea principilor ortodocși. Și n-au vrut! 
Cu preţul sacrificiului suprem ! Deci la 
ce nivel erau socotiți atunci principii 
ortodocşi din ţările române ! Nu eram, 
așa..., miște provinciali neştiuţi de ni- 
meni !... 


Alfel cum a ujuns Dimitrie Cantemir 
să fie numit membru al Academiei din 
Berlin ? Ori cum de Petru Movilă a în- 
temeiat, la Kiev, prima școală superioa- 
ră din Rusia ? Eram noi aşa de înapo- 
iaţi că fără greco-catolici sau Şcoala ar- 
deleană n-ar fi ştiut nimeni de noi şi 
n-am [i Llăcut nimic pe lumea asta ? 


Noi îi preţuim pentru că s-a: trezit 
în “ei conștiința românească, dar s-au 
rupt de fraţii lor şi asta este o-durere ! 
Şi i-au lăsat să sufere pe fraţi, i-au lă- 
sat să sulere-! 


Sfinta Ortodoxie. este adevărul cel 
mai adinc şi cel mai luminos, cel mai 
deplin ! Ea este Maica sufletului româ- 
nesc ! Gindiţi-vă, şi în ziua de astăzi, 
cu puritatea ei. cu blindeţea ei, ea este 
unitatea Neamului românesc, 


Noi n-am cunoscut războaie intercon- 
fesionale. Vedeţi, în Irlanda, pină astăzi 
se ucid între ei catolicii şi protestanții. 
Nu s-a pomenit la noi aşa ceva. Am 
primit mai degrabă noi să pătimim! 


— Dar cine vrea să vadă martiriul 


Bisericii noasire ?... 


— Noi nu facem , publicitate de tot 
martiriul Bisericii noastre... Şiiu un 
preot la Hârlău, Părintele Bejan, sărma- 
nul ; aproape 48 de ani a stat sub de- 
tenţie !- Aproape jumătate de veac! Și 


nu ştie nimeni de el, nimeni nu face 


caz, o tip 


- „= Noi 'nu ne plingem. Nu putem noi - 
să ne-alişăm Astea Dumnezeu le știe, 
cele 'serise în cartea vieţii. Dar m-a du- 
rut “să văd scris „Biserică trădătoare“ ! 
Noi sintem Biserică trădătoare? Am 
trădat noi poporul ? Cînd-noi tocmai în- 
aceşti 40 de ani am publicat cea mai 


bogată, cea mai importantă operă din- 


istoria Bisericii noastre: În oricâre” do- 
meniu : și în cel dogmatic, şi în cel mo- 
ral, şi în cel liturgic, apoi istorie, zeci: . 
de-teze de doctorat, toate de adiricime. 
de-analiză, toate acum, în timpurile as- 
tea Cu iertiele noastre și cu riscurile 
noastre. Pe lîngă faptul că au circulat 
în.popor. o mulţime de cărţi de spiritua= 
litate, de taina rugăciunii, de isihie, tai- 
na unirii cu. Dumnezeu prin Rugăciu- 
nea lui Iisus. Dar toate astea fără pu- 
blicitate. Zgomotul - face puţin bine şi 
Binele face puţin zgomot. 


Noi nu vrem să criticăm pe nimeni. 
ori să spunem că sint mai mult sau mai 
puţin în Adevăr, său, ferească' Dumne- 
zeu, să spunem despre ei că sînt trădă- 
tori ! Dar e durere şi înaintea lui Dum- 
nezeu este. osindă să rostească aseme- 
nea cuvinle-la adresa unor frați | Mai 
adine decit toâte trebuie să cunoaștem 


Adevărul. iubirea şi smerenia. Aceştia 


sint stilpil. 


= Uniţii mai susțin că nu sînt pri- 
cini doctrinare care să ne despartă. Dar 
ce chip ar mai avea Iristos de-ar fi să-l 
primim numai pe „filioque“ ? 


— Dar cum să nu! Întii, cum să spui 
că Papa este infailibil ? Doamne păzeş- 
te, un om fără păcat? Da? Şi să -spui 
că Mintutorul a întemeiat Biserica Sa 
pe Petru ? Păi, a întemeiat-o odată pe 
Adam, pe un om, şi a căzut. Cum pu- 
tea 'să o întemeieze a doua oară tot pe 
un am ? Doar și Fericitul Augustin aşa 
a mărturisit, că a întemeiat-o pe Hristos 
Care e Piatra. Si. Petru tot aşa spune 
despre Hristos, Și Mintuilorul se referă 
la Psalmist care spune: „Piatra cea 
din capul unghiului“. Să susţii, deci, în- 
temeierea Bisericii pe Petru, este o gre- 
şeală capitală. = S 


Sau acest absulutism apusean. -. Noi 
respectăm pe Papă ca întiistătorul Bi- 


ui Interviu realizal de 
a) TOAN SORIN USCA 


(Continuare în pag. 12) 


GAZETA DE VEST, PAGINA A 12-A (] PROFIL [.] 


MIRCEA ELIADE 


D-la nu cunoşti încă voluplalea de a-ţi crea viața așa cum o creează | 

o operă, De a plă cu brațe tari pasta rezislenlă și înfiorală. de a 
imbrățișa blocul înform ca pe un rup, de a-i schița linia cu divine miş- 
cări, de a-l privi înfrigural cum se luminează și crește, și creşte... Tolul 
iți stă în pulere, De ce preferi (reculul dumitale treculului adevărat, vast 
şi profund ca un cer, trecutului cu eroi și cu nebunii, cu sfinți și cu asa- 
cu femei şi cu nave, cu spinzurălori și cu epopei ?... Acela îți poale 
fi îndemu“, 


SFINTA 
ORTODOXIE... 


(Urmare din pag. 11) 


sericil apusene şi, în primul mileniu, el 

era un „primus inter pares“, primul În- 

tre egali. Nu  alltel, nu jurisdicțional 

sau absolutist dar, atunci cînd papii au 

lorit şi o putere lumească, pentru care 

N au intrat în conflict cu principii, ideea 
Ă +bsolutismului i-a cucerit. Cînd episco- 
pii Romei luptau și îmbrăcau zale, pur- 

tind arma în mînă, cum era oare? lu- 
lian Cezariu, cel care a condus delega- 
tia Romei la Sinodul de la Ferrara — 


MIRCEA ELIADE — Scrisori călre un provincial 


Mitul răului 


FlOrecza, a Oaie IE Up 00 7 6 e Iată, Mircea Eliade în „Buna Vestire“, din tualului împricinat „de a deschide un subiect 
Ser tualitate. şi credinţă creştină în 17 decembrie 1937 i „Astăzi, întreaga lume se tabu, Desi jinilu ce în stare să reziste calificati- 
felul acesta. Mintuitorul S-a sacrificat află sub semnul revoluţiei, dar în timp ce po- vului de „legionar“ pe care dușmanii în ale ac- 
El nusa Saclijca: Bealții speaiză £I poarele trăiesc această revoluţie în numele lup- tivităţilor sale nu vor întîrzia să i-l confere. E 
Cind i-a s elru : „Iată două să Ş za Puii PA + Pi Ş pie Via pu Pi “ca . căți Bis 
Ia di eaapiaree pe pată ee: tei de clasă și al primatului economic (comuale ce ru că Slea e Juloraţila superficiale, de 
nu-i vorba de săbil! de acestea.“ În creş- mul) sau al statului (fascismul) sau al rasei (hi- sentințe e imec iate ale opiniei publice, deter- 
tinism, lupta este numai duhovicească, tlerismul), Mișcarea Legionară. s-a născut sub mină pe orice om „cu scaun la cap“ să se abțină 
sa ştiţi, nu cu arma ! Cu Slolezita DN semnul Arhanghelului Mihail și va învinge prin de la „propagandă“. Putem vorbi deci despre un 
AR an pi goăia, bn Mars Te... prația aivină. De aceea, în timp ce tone revolu, _. oarecăre le de dictatură a opinie publice ntre 
pentru salvarea sufletului cuiva poți ţiile contemporane sînt politice, revoluţia legio- ținută prin reaua voinţă ori prin interţia ma- 
să-l şi sileşti, prin violenţă. nară e spirituală și creștină. În timp ce toate re- nipulatorilor de mentalități stereotipe, necesare 
Dar, dacă Adam Cel pa aiRus Erie) voluţiile contemporane au drept scop cucerirea de altfel în campaniile electorale. 
dai aa caise ba da implicat Ei E puterii din partea unei plase sociale sau din Pare i Revenind acum la Eliade, simpla existenţă 
bărbatul violent care, de la Cain încoa- tea unui om, revoluţia legionară are ca scop su- a judecăților, simţămintelor sale privind legio- 
ce, poartă în el sîngele aiolențai: afnil prem mîntuirea neamului, reconcilierea aa narismul, ne obligă nu să recvaluăm ori să re- 
întregul comportament al Noului Testa- lui românesc cu Dumnezeu, cum a spus Căpita- judecăm sentimentele stereotipe cu care fost 
ent este duhovnicesc. Nu ştiu dacă A Mi i 4 ist pasi a iile = DE „Cl Care. 801-103 
E aia eta, stu A le rile Si Eee nul. De aceea Mişcarea ate se Şisiloge (5 obișnuiți, ci doar să ne apropiem fără patimă și 
numai duhovniceste, nu cu arma. Fe- | tot ce s-a făcut pină azi în istorie, și victo să cercetăm acest fenomen unic în spiritualita- 
rească Dumnezeu ! 3 gionară va aduce cu sine nu numai restaurarea tea neamului românesc ,care a avut și părți mai 
„_— Dar dacă Neamul românesc se află virtuţilor neamului nostru, o Românie activă, puţin bune, dar şi momente de înaltă ţinută. Este 
Puia be alia me e OEine „|. demnă puleraică 6 fetei o pot feri. vorba de torta neamul cost, și dată pe rea, 
22 Aceasta seste 0 altă — problemă. Punzi iza x pai Ai ezitare e a pectăm, trebuie să învăţăm a ne cunoaște altfel 
Sfintul Vasile cel Mare admite, într-un nou nu s-a născ ă A PE decit în lozinci idioate. 
anumit fel, apărarea. Dar, să zeveniea litică a a nsede ceia La a bule . 
Dumneavoastră aţi spus de „filioque“. spirituală, dintr-o mare schimbare interioară. , - / A 
„Filioque” jeată tot o sora de subordo- * e Mircea Eliade în „Buna Vestire“ (ziarul cen- GABRIEL TIMOGEANU 
nare, e o dramă cu „filioque“, pe care ir aeț Fi par 
oamânii na'o înțeleg în profunzimea el. tral al Mișcării Legionare al cărui redactor şef 
Nu e vorba numai de faptul invocat a fost într-o anume perioadă şi C. Noica). i 
atunci, în-secolul VI, împotriva arieni- Următorul raționament are loc în ceața ce- i 
E a = A Di iricmnsiate deosebită rebrală și sufletească a cititorului întîimplător i 
e implicat în purcederea i = : > e fct, 
Dutu Sine gin? "caabeg îeeta | mAutorul acestui articol are ceva de împărțit cu men 
Papa Leon al III-lea, în timpul lul Ca- Mircea Eliade și în consecinţă îi caută nod în 
rol cel Mare, a pus să se scrie, la Bl- papură încercînd să-l asimileze doctrinei legio- 
serica catedrată din Roma, ai ar- ri pată actuale 
ticole ale Simbolului credinţe ră „a- Piz > Do a i in- 
daosul „filioque“. Şi spune acolo: „A- Să încer Ca LOSUaL Să vedea dincolo, e e ă 
cestea eu, Leon, le-am scris, din iubire apatele stereotipe i ni s-au inocu E i tt 
pentru credința ortodoxă“. e ani şi care, iată, acum au incă eos ă . 
Dar, pe urmă, s-a Seara s-a [ea priză la publicul inert. = NICOLAE IORGA, 
în paralel cu absolutismul papa! Fe 5 e, = e Z 
sensul doctrinei absolutiste după care Să încercăm să pi cădea piei în oala = > = x 
Papa se consideră vicarul Fiului lui cealaltă, adică în tendința de a face o propagan- 0 ameni ( all a f i a 
Dumnezeu pe pămint şi, atunci, așa dă ieftină şi gratuită avînd drept scut cuvintele rr U 0S 
prea IiDufafiSfiate precede: aplice ala _unui Eliade, ale unui Noica, ale unui Iorga sau 
așa Biserica este subordonată Papel ela cere Ea Aa Aa româneşti DOI BĂIEŢI VITEJI : 
Observaţi ?... Ș s - i 
— În Iacelese, ca Sfat aveti Dum- Ceea ce ei au seris rămîne bun scris și orice MOȚA ŞI MARIN 
neavoastră a da credincioşilor ce-ar voi luțiza în mod idiot cele scrise E 
să pună început vieţii în Hristos? . Incercare E a absolute cu meschinărie în orice Luptind pentru credinţa lor creştină şi pentru cin- 
-— Să aibă conştiinţa aceasta funda- e ei peniru a gat I stea poporului lor, pentru ce este etern, scump și curat 
mentală, așa cum spune la Faptele A- fel de polemică la adevărata cultură a celui ce în latinitatea nebolşevizată, do! tineri Români, dol bă- |. 
postolilor 2,42, că cei dintii cr eetirii stă- şi-ar asuma o atare întreprindere. Deci, reve- cui tei iroța şi Marin, au căzut înaintea Madridului 
ruiau în învățătura Apostolilor, în co- i iade a scris în „Buna Vestire& apărat de Roşii.“ 
muniune sau legătură frăţească, în frin- | RINA, Ceea ce Fliede a serie în mura esec Când, în zilele din urmă, indepârtam ştirea de o 
gerea plinii şi în rugăciune. Am putea nu dovedeşte nimănui nimic: > monotonie desăvirşită, în ciuda măcelului zilnte, cu 
stabili ordinea în felul acesta: Să iu- Eliade a simţit, a gîndit şi a exprimat la un mo- privire la ce se petrece, în miez de larnă, acolo, în ne- 
bească E ma. să prea Sepreus ment dat toate acestea relativ la momentul spi- poocita Spanie no 2a gândeam că între aceia cari 
ra şi pe Sfin ărinţi, să iubească Sfin- i i î i a. şi-au dat viața luptând pentru cauza cea bună erau şi 
ta Liturghie şi să iubească comuniu- pă Sieg? Smullge del care ie ul Proacihua d na aceşti doi fil al țării noastre. i 
nea, unitatea Neamului nostru, unitate EL eee ta partea iri Ii Prinşi de un entusiasm care se cere condus şi au 
în sfinta Ortodoxie ! Eu aș zice legătura astăzi, după o revoluţie împotriva unei mentali- înăbușit, pentrucă altfel rămîne celalt entusiasm, con- 
divină cu lumea. Aicea nu este o legă- țăţi la urma urmei, observăm că a şi se alătura tra căruia Statul nu poate lupta îndeajuns și mai ales 
tură obișnuită, ca la Eminescu: „Ea te într-o polemică sau o discuţie în genere, titula- singur, încălziți de o idee căreia i se închinaseră în- 
priveam cu ochi păgini şi plini de su- tura de legionar, constituie un efect sigur de a tregi, ei şi-au zis că e preferabil, decit să facă în Ro- 
ferinţi...“, Una este să te priveso eu ra de legionar, ai A mânia însăşi o agitaţie care nu-i aduce totdeauna bine, 
ochi păgini și alta este să te privese eu compromite orice personalitate, orice acţiune. să meargă acolo unde nu sunt discursuri şi demonstra- 
nt paie cu Asau sarii SE Deea, lei Observăm cum intelectualii de înaltă ținută se ţu de stradă, ci omul stă în fiecare clipă în fața mor- 
ere divină, priveşti eu iubire xu ifi i alți pentru ce crede el că e sfânt şi . Și — au căzut. 
divină. Aceasta este legătura între se- „improaşcă reciproo cete iei arsi ră Sa Cine ştie ca va ieşi din etiiplită. Se caca s'a 
ment | ză drept legionari, respectiv „pui de legionari”, abătut asupra depărtatului pământ latin unde se varsă 
Ortodocşii noştri să-și cunoască această „hidră legionară“ ete. Toate acestea ar fi expli- sânge din tgate rănile unul nobil neam! Dar, dacă 
unitate sfintă In sînul Bisericii şi să cu- cabile dacă ar fi vorba de omul de rînd care nu . vreodată vom vedea Spania cum a fost, cum trebuie 
tipul a.adevărul sfint al Ortodoxiei ci- | are timp să caute, să cerceteze. Da nivelul peli- să fle, se va putea spune la noi, cu înduioșată mândrie, 
laice e Srita anti paper tei“ însă, elita care are rolul de a deschide ochii 2 penica cz aa curs câteva plcături din sângele 
în „una, sfint, sobornicească și aposto- | „poporului, aceste manifestări se explică doav Fă ESL int atra 
iserii in reala ignoranță a acesteia şi prin lipsa de 19 Ianuar 1937 
Asa să ne ajute Dumnezeu și ierarhii pr ; cun. 3 
şi preoții, nol toţi, să ne facem datoria interes în a cunoaște şi a face cunoscută istoria INSD 3 3 = 
să-i slujim | i aşa cum a fost, nu cum au scris-o cel puternici. i Pundația: nr e ae pt pa icue 
zel mr Părinte, şi Dumnezeu | O altă explicaţie ar putea consta în frica inteleo- II, Bv. Lascar Catargi nr, 39, 1926. iz 


> 3 [i 


PAGINA A 13-A, GAZETA DE VEST 


VĂ PUNE LA DISPOZIŢIE 


TAINELE CARE DOR ALE ISTORIEI 


NECUGETAREA 
ȘI BUNUL SIMŢ 


În România, anul 1989 a re- 
prezentat etapa finală a maşina- 
țiunilor de culise, întocmite de 
conspirații autohtone și străine, 
în scopul lichidării regimului 
stalinist. EL a culminat printr-o 
apoteoză, crezută și trăită de ro- 
mâni asemenea unui fenomen 
„spontan. Mai apoi, anul 1990 s-a 
concretizaț prin efortul uzurpa- 

“torilor de reinstaurare a pirghii- 
lor. politico-represive şi a apa- 
ratului propagandistic de impact 
asupra opiniei publice. Pe rui- 
nele vechiului sistem tocmai de 
ei nimicit (cu aportul frenetic şi 
inocent al populaţiei de bună 
credință) acest an le-a fost de 
ajuns proaspăt instauraţilor stă- 
pini în întreprinderea lor de 
consolidare a noii orînduiri cu 
alură  deinocratică.' Decembrie 
'90 — pentru noi toţi un eşec pe 
linie — a venit ca o certificare a 
capacităţii de control şi condu- 
cere pe care noul regim instalat 
în București o manifestă. 

Tată deci că, siguri pe ci, noii 
șefi intră plini de speranțe în ia- 
nuarie '91. Cu un fast rar întil- 
nit chiar și pe vremea odiosului, 
în sala defunctelor congrese, 
transmisă în direct, comemora- 
rea unor imaginare victime de la 
abator marchează începuturile 
asaltului propagandistic în con- 
tra neamului românesc, a cre- 
dinței sale creştine și ortodoxe. 
Capetele de afiş: cîteva triste 
figuri ale nomenclaturii comu- 
niste în frunte cu Alex, Bârlă- 
deanu și eminența sa cenuşie, dl. 
Moses Rosen. Campania minci- 
noasă, nu de puţine ori chiar in- 
jurioasă la adresa neamului și 
istoriei sale, va culmina în a- 
ceastă prin acţiuni și mani- 
festări provocatoare, chiar inso- 
lente + 

— jocul de-a „uite popa, nu 
e popa“ cu legea siguranţei na- 
ționale 

— introducerea termenului de 
„holocaust& în. istoria României 
(o flagelare de care nici măcar 
bolșevicii nu au fost capabili) 

— înlocuirea monumentelor 
comuniste cu altele cel puţin la 


fel de „apropiate“ sufletului ro- 
mânese * 

— alimentarea  artilicială a 
unui aşa zis curent antisemit în 
rîndurile opiniei publice româ- 
nesști, 

Într-atit de îndrăzneață (ca să 
nu spunem obraznică) a fost şar- 
ja celor cîteva minţi venetice și 
înceţoşate de duhul răului, încît 
nu mult timp a trebuit să treacă 
pentru ca personalităţile-de sea- 
mă ale evreimii, cît şi reprezen- 
tanţi pe diverse planuri ai statu- 
lui Israel să se vadă nevoiţi a lua 
poziţie în contra aberaţiilor de- 


RABINUL ȘAFRAN 
FACE PUBLICĂ 
ÎNTREVEDEREA SA 
CU CĂPITANUL 


Rabinul Șafran a fost condu- 
cătorul comunităţilor  evreeşti 
din România, apoi în Elveţia și 
la New York. Numai aceste date 
și ele sînt mai mult decit sufi- 
ciente pentru a creiona caracte- 
rul viguros al personalităţii sale 
pe ceșichierul lumii evreești. 

îi bine, acest om a publicat 
în anul 1979, la Ierusalim, o car- 


„Nu ştiu dacă am procedat bine redind această con- 
vorbire cu Corneliu Zelea Codreanu. Am vrut ca să se 
vadă ideile unui conducător politic care a plătit cu viaţa 
pentru- convingerile sale, trăgînd după el mase nevino- 
vate, însetate şi ele după o bucăţică de dreptate.“ 


RABIN ȘAFRAN 


„Am avut mare plăcere de întilnirea noastră.“ 
CORNELIU ZELEA CODREANU 


bitate în special de dl. Rosen. 
Domn care se întimplă să fie și 
rabin-șef al cultului mozaic din 
România. Funcție de marcă, 
moștenită de pe vremea Ceau- 
şescului — cel ce vindea evrei 
pe dolari. 

Acestea fiind spuse, a sosit 
momentul să clarilicăm cui tre- 
buie să mulţumim („din inimă“) 
pentru starea — artificial crea- 
tă — de antisemitism din Româ- 
nia. În primul rînd dlui. Rosen 
şi alor săi parteneri în ale pro- 
vocării și învrăjbirii interetnice. 
În nici un caz linia constitutivă 
spiritual-creştină a neamului 
românesc nu poate fi acuzată de 
ură de rasă, antisemitism sau 
şovinism. Istoria'ne stă mărturie 
cum că neamul nostru s-a năs- 
cut sub stăpinirile și prigoanele 
celor veniţi aici să cucerească și 
să exploateze, că neamul astfel 
şi-a trăit mileniul, iar scurtele și 
răzleţele luminișuri ale biruin- 
ței n-au  stirnit pe români la 
răzbunări sîngeroase şi gratuite 
în contra dușmanilor lor. Atit 
supus, cit și biruitor, neamul ro- 
mânesc a dovedit întotdeauna o 
exemplară linie de bun simţ. 

Tar pentru că am avansat a- 
ceastă afirmaţie cu reală sericzi- 
tate, o vom argumenta prin cele 
ce urmează. 


te. Titlul ci i „aril Marx anti- 
semi“, Aici este inserat un frag- 
ment referitor la întrevederea 
avută de autor cu Căpitanul Le- 
giunii, Corneliu Zelea Codreanu. 
Cele ce vor fi citate mai jos s-au 
rostit la 11 februarie 1937, a- 
tunci cînd fenomenul legionar 
cuprinsese întregul tineret al ţă- 
rii, puţin înainte de alegerile 
foarte strinse din decembrie '37, 
cînd Partidul Totul pentru Țară 
ieşise al treilea pe liste. Biruin- 
ţa legionară plutea în atmosferă. 
Lovitura de stat carlistă din '38 
de abia reuşind să o întirzie cu 
numai doi ani. Încă un lucru 
demn de notat: pe atunci, în Ro- 
mânia trăiau peste un milion de 
evrei în vreme ce Europă întrea- 
gă asista la ascensiunea nazis- 
mului antisemit în Germania lui 
Hitler. 

„Intrasem la Casa Verde la 
ora 1 și 20 — spune rabinul $a- 
fran, Vorbeam de acum de peste 
două ceasuri, Eram decis să mai 
rămin, pentru a pleca limpezit. 
Nu cra o discuţie de cabinet, ci 
s-au amestecat aici durerile lu- 
mii. Ştiam că l-am pus într-o 
situaţie delicată. De afară răzbă- 
teau vaci care ne împiedicau să 
ne concentrăm. Adevărurile lui 
şi ale mele, ardeau, chinuiau 
gind și suflet, cerșindu-și răs- 


DISCUȚIA EMINENȚEI SALE, 
RABINUL ŞAFRAN, CU CĂPITANUL 
LEGIUNII, CORNELIU ZELEA CODREANU 


punsuri, argumente, pentru a ne 
despărți ca prieteni. Venisem la 
el cu sinceritate, 

Îl văd cum se ridică, îmi în- 
tinde mina și-mi spune : 

— „Am avut mare plăcere de 
întilnirea noastră. Nu știu dacă 
am rezolvat probleme dar am în- 
vățat fărime din taina inlinită a 
credinţei. 

+ Eu n-am venit să provoc ură 
sau răzbulnire. Mi-e  sulletul 
curat. Nu știu dacă toţi legiona- 
rii gindesc ca mine. Dacă un e- 
vreu a lost lovit sau rănit ori 
jignit pe plan moral, iartă-i pe 
răufăcători. Ei nu-s decit oa- 
meni, poate chiar buni creștini. 
Nu pe omul superior încercăm 
noi să-l șleluim, ci pe omul-om.& 

Am plecat. Am cintărit mult 
ultimul său răspuns. Am văzut 
în trăirea lui un început de lo- 
gică. 

Apoi a venit tăvălugul: Co- 
dreanu a fost ucis din ordinul 
lui Carol al II-lea, în 1938. 

Nu știu dacă am procedat bi- 
ne, redind această convorbire cu 
Căpitanul. Am vrut ca să se va- 
dă ideile unui conducător politie, 
care a plătit cu viaţa pentru con- 
vingerile sale, trăgind după el 
mase nevinovate, inselate și ele 
după o bucăţică de dreptate“, 

Concluzia ? Iat-o : 


— la Nuirnberg, Tribunalul 
Militar pentru judecarea vino-= 
vaţilor războiului mondial  ab- 
solvă Mişcarea Legionară - de 
orice acuză ; “Tribunalul de la 
Niurnberg — instanța supremă 
in acest resort 

— rabinul Şatfran, o somitate 
de necontestat în lumea evre- 
cască, s-a văzut mai sus ce a- 
firmă relativ fa Corneliu Co- 
dreanu, pe care la cunoscut 
personal, și la Mișcarea lui 

— evidențe de aceeaşi natură, 
mai mici sau mai mari, puteţi 
întilni la tot pasul; noi aici am 
abordat numai una. 7 

Astlel că ar fi nimerit ca toţi 
cei ce stirnosc campanii de ură 
şi antisemitism. (improprii po- 
porului român) să considere că, 
făcînd aceasta, se plasează pe o 
poziţie de dușmănie faţă de nea- 
mul românesc. Iar dacă românul 
creştin-ortodox. știe a ierta pe 
cel nevinovat, nesăbuit sau bez- 
metic, nu înseamnă că va lăsa 
nepedepsit: pe dușmanul care 
conştient se pune în calea desti- 
nului său. 


OVIDIU GULEȘ 


GAZETA DE VEST, PAGINA A 14-A 


e ISTORIA PE VIU e 


CAZUL 


DU 


Monitorul Oficial, 3 Decembrie 1903. 


Consiliul de Miniștri, în şedinţa din 
8 Decembrie 1933, luînd în deliberare 
referatul d-lor miniştri de justiție şi 
interne, avînd în vedere că în ţară 
funcţionează e grupare politică, denu- 
mită [a început „Legiunea Arhanghelul 
Mihail“, iar azi „Garda de Fier”. 

Considerind că prin programul şi 
acţiunea sa din ultimul timp această 
grupare urmăreşte, pe de o parte, 
schimbarea  ardinei legale în stat şi, 
pe de altă parte, întronarea unui regim 
social şi politio contrar celui statorni- 
cit prin Constituţie, cit şi prin trata- 
tele de pace; 

Avind în vedere că, după cum se 
constată din teferatele d-lor miniştri 
de justiție şi interne, mijloacele de 
acţiune ale acestei grupări sint teroarea 
şi violenţa ; 

Considerind că, în acelaşi timp, exe- 
cutarea lor se face prin formațiuni de 
luptă înarmate, a căror activitate con- 
slituie un izvor permanent de dezor- 
dine, dind lao la acte de rebeliune îm- 
potriva autorităţilor statului şi contri- 
buind, prin aceasta, la crearea unei 
stări de natură a aduce anarhie ; - 
_ Considerând aşadar că funcționarea 
acestei. grupări constituie - o primejdie 
pentru. liniştea publică şi pentru exis- 
tența statului. ZA 

În virtutea art. 107, ultim aliniat, din 
Constituţie şi art. 2 al legii din 23 De- 
cembrie 1995, hatărăște: 

Art. L — Gruparea „Arhanghelului 
Mihail“, astăzi „Garda de Fier“, este şi 
rămâne dizolvată. 

Art. 2. — Pocalurile de întrunire ale 
membrilor. acestor grupări var fl în- 
chise, arhivele şi orice corespondenţă 
vor fi ridicate de autorităţile  respec- 
tive, oriunde sar găsi. 

Art. 3. — Sunt interzise: 

a) Întrebuinţarea de semne. distincti- 
ve, purtarea de uniforme, steaguri şi 
orice alte simboluri sau forme  exte- 
rloare, prin care s'ar căuta să se exte- 
riorizeze: participarea persoanelor la ac- 
tivitatea zisei grupări ; 

b) inerea oricăror adunări, inclustv 

unăr! Timitate, formarea de cortegii, 


- precum şi orice acțiune politică saa de 


propagandă individuală sau în grup, 
publică saw clandestină a memtrilor a- 
cestor grupări sau altor persoane care 
vor urmări ile grupării dizolvate ; 
0) Adunarea. de fonduri sau a orică- 
ror alte mijloace materiale în vederea 
alegerilor legislative care încep la 20 
Decembrie 1933, în numele şi cu sem- 
nul grupării „Garda de Fier“, sunt nule 
bă Dai i tri d 
miniștri de interne şi justiţie 
sunt însărcinaţi cu aducerea la îndepli- 
nire a acestul jurnal. + 


Constantin Argetoianu : 
Însemnări zilnice, 
(1933—1997y 


(9 Decembrie: 1933). Cu privire la di- 
zolvarea Gărzii am aflat lucruri inte- 


STRUMPFIU 
NINJA DE LA 


CA 


resante. Cel care a pus la cale toată 
procedura aceasta a fost Titulescu. El l-a 
învârtit pe rege şi l-a convins că Garda 
de Fier e în serviciul hitlerismului şi că 
succesul ei ar fi egal cu implantarea in- 
Fluenței germane în România. Cu Zelea 
Codreanu tare și mare, România ar în- 
cepe să graviteze- în jurul Berlinului și 
am pierde astfel preţioasele noastre 
alianțe de azi. Gardismul e sinonim cu 
aventura și trebuie distrus cât e timp. 

Date fiind complicitările lui Vaida 
ew Garda, Titulescu a fost hotăritor 
pentru procedura de dizolvare a Gărzii. 
Duca a. hotărit să se decreteze dizolva- 
rea prin Jurnal al Consiliului de Mi- 
niştri aşa cum se făcuse mai înainte, 
căci Garda de Fier mai fusese dizolvată 
încă odată, de Mihalache. 


Constantin Argetoianu : op. cit. 


Azi alegeri la Cameră. Vreme poso- 
morîtă. Zăpada enormă căzută în toată 
țara, de trei zile, şi viscolul care mai 
suflă şi astăzi, fac circulația imposibi- 
lă şi vin în ajutorul guvernului. Nu nu- 
mai că alegătorii nu var putea merge 
să voteze la distanțe mai mari,- vor 
vota. agenții guvernului cu cărţile lor — 
dar nici măcar» delegații opoziţiei, nu 
vor putea ajunge: la multe secţii de vot, 
lăsînd astfel guvernului calea deschisă 
pentru toate matrapazlăcurile electora- 
le. i 


Neari Prost : op. celt. 


Se fac alegeri la 20 Decembrie. Libe- 
ralii au 50,99% din voturi şi obțin 300 
de locuri de deputaţi ; național-țărăniş- 
tii cu 13,92% -ohţin 29 de locuri 

Codreanu n'a putut participa Ia cam- 
pania electorală. Un decret din 8 De- 
cembrie a dizolvat din nou Garda de 
Fier, pentru a treia oară. Dar guvernul 
nu sa mulțumit ea atât. A arestat în 
masă pe gardişti, a închis localurile lor 
de întrunire şi le-a confiscat arhivele. 
Au fost ucişi gardiști ; după anumite in- 
formaţii, au fost 10 victime, după alte- 
le 30. 


Ziarul „Dimineaţa“ 
din 22 Decembrie 1933. 


Organele de siguranță şi jandarmeria 
au. operat numeroase arestări la Cluj şi 
Chişinău ; La Braşov a fost arestat Ion 
Codreanu, tatăl şefului Gărzii de Fier 
şa. 


Amedew Bădescu : 

Scurt istoric al Partidului Naţional- 
Liberal Român 

(1928—1934) 


In ziua de 29 Decembrie 1933, 1. Gh. 
Duca, cu întregul dosar al alegerilor, 
pleca cu un tren. special, plin de parti- 
zani politici, spre Sinaia, pentru ca tri- 
umfal să prezinte regelui rezultatele a- 
cestar alegeri În gara Sinaia va fi asa- 
sinat de trei legionari, strecuraţi, lucru 
curios, chiar în trenul său special. Ni- 
meni, nici un funcționar al ordinei pu- 
blice și :nici o autoritate nu şi-a pus 
problema acestei tragedii naţionale. În 
mulţimea aceea, pestriță de pe peronul 
gării Sinaia, victima pășea, gânditoare, 
făcându-şi cu greu drum prin mulțime, 
iar asasinii armărindu-l pas cu pas. cu 
revalverele în: mână. 


In jurul  primului-ministru, nici un 


: MONOPOL 


oa — roman realist — 


om al ordinei publice, decât doar, la o 
distanță de aproape o sută de metri, 
un “agent de poliție beat şi înconşti- 
ent. ,.. Pe peronul gării Sinaia, cu trei 
gloanţe asasine, s'a schimbat traiectoria 


Episodul 6 istorică a poporului ramân şi, poate, în- 
tr-a măsură şi a celorlalte popoare” din 
= Plus sau minus, votează |sud-estur european. 
ț pă odată nu te mai holba aşa că berea 
zica tot nu ţi-o dăm. Plus zic eu. Bravo. | Menri Prost: ap. cit: 


. [4 ; zic ei, doamna sforăie? Nu e 
Ă 3 doamnă, e Gherghina şi dacă vă: 
4 descoperă o să măture cu voi stra- 
i da pînă la sediul vostru a! Mono- 
Le ta st să a banalizaţi i 


În seara de 29 Decembrie, pe peronul 
gării Sinaia, Duca, după o andiență la 
rege, ci trebuia să ia trenul pentra 
Bucureşti, este împuşcat eu revolverul 
de către trei gardişti. 

Circumstanţele acestul asasinat au 
dat. loe la controverse + Esta 


cert că Duca avusese mâna cam prea 
grea sau că poliția poate depășise în- 
struețiile lui. Dar cine luase iniţiativa 
dizolvării Gărzii de Fier? Duca, după 
cum am văzut, avea de gând acest lu- 
eru încă dimainte de venirea lui la pu- 
tere. Pe de altă parte, Titulescu impu- 
sese această măsură ca a condiţie sine 
qiuu non a colaborării lui în guvernul 
liberal, spunînd că agitația naționalistă 
stânjenea în mod grav politica lui 


Constantin Argetoianu : op. cit 


Ce nu se știe, e cât de urât s'a purtat 
regele față de mort şi de familia lui. 
Indată după asasinat s'a telefonat Ia 
Foișor şi s'au cerut instrucțiuni. Regele 
ar fi vrut ca, cadavrul să fie imediat 
expediat la București ; însă explicându- 
i-se că erau anumite pregătiri de făcut, 
a admis să fie aşezat într'o sală de jos 
a castelului Peleș, lângă camerele servi- 
torilor,, unde corpul neînsufleţit al pri- 
mului său sfetnic a stat până a doua zi. 
Nici nu s'a dus să-l vadă, nici n'a tri- 
mis o floare. 

Grigore Duca, fratele victimei, juca 
bridge la Henry Catargi, unde au venit 
să-l vestească. A luat pe soră-sa Gabric- 
la, şi au plecat la Sinaia, unde au ajuns 
la orele 2 noaptea. Nadia, disperată, n'a 
fost lăsată să plece decât a doua zi di- 
mineaţa şi a sosit la Sinaia la amiază. 
Nici unuia din trei, regele n'a catadixit 
să-i facă condoleanţe personale. De ce 
n'o fi vrut să dea ochi.cu apropiații 
mortului ? E-o fi mustrat conştiinţa şi 
a fi simţit partea de răspundere pe care 
a avea în acest omor ? Alţii spun că n'a 
vrut să-i vadă, pentru că prea s'a bucu- 
rat de mourtea lui Duca şi n'a vrut ca 
familia mortului să-i citească bucuria 
pe față. 


Constantin Argetoianu : op. cit. 


uneraliile lul- Duca sam desfășurat 

-o atmasferă de dramă. Uciderea lui 
aruncase spaima în guvern, la Palat şi 
în camarilă. Fiecare se credea osândit, 
socolea că  doborirea lui Duca fusese 
numai un început şi tremura pentru 
pielea lui. În ziua înmormântării, ml- 
niștrii s'au dus la Ateneu ea şi cum ar 
fi ieşit din tranșee, la ataci Regele a a- 


nunțat că vine, apoi că nu vine, în fine 
iar că vine. Taţi erau convinşi că o 
bombă îi va curăța pe taţi. Până şi lo 
cul unde urma să se desfășoare ceremo- 
nia nu a fost fixat decât în ultimul mo- 
ment, și abia a putut să se Botărască 
guvernul între Ateneu şi biserica SE. 
Gheorghe ! Am aflat cu taţi şi cu un 
supliment de întristare că Majestatea 
Sa era gripată și că regreta din suflet 
că nu putea aduce un ultim salut cre- 
dinciosului său sfetnic 


Henri Prost: op, cit 


Nu este hazardată presupunerea că 
această chestiune a fost o mașinaţie a 
Palatului, cu complicitatea  ministru= 
lul de interne, Inculeţ, şi a prefectului 
poliţiei, Gabriel Marinescu, Regele şi 
metresa lui îl detestau pe Duca, care, 
în Iunie 1990, se promanțase împotriva 
restauraţiei şi chiar și mai violent îm- 
potriva întoarcerii în țară a favoritei. 
Pe de altă parte: Elena Lupescu nu 
putea, pe bună dreptate, să nutrească 
simpatie față de antisemitism, iar Ca- 
rol era îngrijorat de amploarea pe care 
o lua mișcarea lui Codreanu. Lichidând 
cu brutalitate Garda de Fier prin Duca 
şi lăsînd să cadă responsabilitatea aces- 
tei acţiuni asupra acestuia, regele şi an- 
turajul său ştiau că îl fac pe Duca o- 
biect al răzbunării Căpitanului;  îm- 
pușcau astfel doi iepuri dintro lovitu- 
ră. Cum mai putea fi pus sub semnul 
îndoielii faptul că poliţia lui Inculep 
a permis ca Duca să fie asasinat? Cei 
trei asasini au stat în sala de așteptare 
a gării Sinaia de la ora 11 dimineața 
pină la ora 8 seara, fără ea nimeni să 
le fi remarcat prezenţa neobişnuită ; os, 
opt poliţişti erau însărcinaţi cu asigu- 
rarea securităţii preşedintelui consiliu- 
lui și trebuiau să-l însoțească peste tot 

Dintr'o. eiudată neglijență, peroanele 
gării fuseseră lăsate în semi întunerie. 


Armand Călinescu : Memorii. 

Văd pe Cristescu (Şelu! Siguranţeiy 
care îmi spune că Siguranţa cunoștea 
intenţiile Gărzil de Fier de a-l asasina 
pe Duca, şi acesta fusese prevenit. În» 


(Continuare. în pag. 10) 


Să e 


y Au să vocitereze, 


1. FAPTE, DATE, 
ARGUMENIE 


In „Expres Magazin“, nr. 
81/91, 7-13 august, la pag. 12, 
dl. ing. Teodor Wexler scrie: 

„Comentinăd Garda de Fier 
care, împreună cu gen. Anto- 
mescu a preluat puterea la 6 
Sept. 1910, Emil Cioran spune: 

de fier, din care de 
„alticdl :nu am făcut parte, a fost 
un icnomcn ciudat. Conducăto- 
rul ci — Codreanu — cra un 
slav autentic, mai mult (ipul 
unui hatman morzinoan.  Ucă- 
gașii gardişti 'erau. în marea 
lor majoritate, macedoneni 
dezrădăcinați. De fapt prin ci 
se exprima mahalaua  Româ- 
nici... aşa era şi Garda de 
fier, un complex de mişcări 
şi mai degrabă o sectă demen- 
tă decit un partid, Se vorbea 
în cadrul ci mai puţin de deş- 
teptarea națională şi mai mult 
de splendoarea morţii“. 

Vreau din nou să subliniez: 
caracterizarea citată nu apar- 
ţine unui evreu, ci celui mai 
mare intelectual contemporan 
român în viaţă, de religie 
creștin-ortodoză, Emil Cioran. 
După asasinarea lui Virgil , 
Madrcaru și a lui Nicolae 
“Iorga, are loc masacrul de la 
Jilava. O bună parte a elitei 
intelectuale şi politice a Ro- 
mâniei este impușcată (apropos 
de decenzurarea istorici. câți 
din nogi Reza despre această 
crimă ori E i 

Apropos de „elita“ — spune 
dinsul — intelectuală și poli- 
tică a României, apropos de 
„ciîţi din tineri știu despre a- 
ceastă crimă oribilă ?*. Dar 
dvs, stimate domn Wexler, 
ştiţi oare cit de „oribilă* - a 
fost crima comisă: pe- data de. 
+25 Decembrie 1989 la 'Jirgo- 
vişte „căreia i-au căzut, victi-: 
me „geniul Carpaţilor“, „etito- 
rul "României noi“ 
împreună “cu a sd soţie de 
„elită cu renume mondial“ ?-£i 
bine, cam la Tel stau. lucrarile 


cu „elita“ ucisă la Jilava pe. 


26/27 nov. 1940 (inainte şi riici- 


" decum după asasinatele Mad- 


gearu — Iorga, așa cum -greșit 
afirmaţi «lys).-Și anume (conf. 
doc. „Asasinatele de la Jila- 
va... Snagov -și -Strejnicul. 
26-21 Noemwrie 1940“, “ap.-sunb 
egida Comandamentului Mili- 
tar -al Capitalei, edit de Mo- 


„ nitorul Oficial şi Imprimeriile 


Statului, Imprimeria Centrală, 
Bucureşti, 1941): 

— Moruzov Mihail, fost di- 
„rector al Serviciului Secret de 
Informaţii, instrument al lui 
"Carol al II-lea (tiran depravat 
sub a cărui domnie an fost 
nciși fără fudecată: fără nici 


„un temei juridic, cca. 400 de 


tineri legionari). 

— Gherovici Ştefan, colonel 

— Iamandi Victor, fost ml- 
nisttu de fustiţie, cităm din, 
„Memoriul“ său, pe data de 8 
Dec. '33: „L G. Duca mi-a. 
“spus: „Aseară, după ce s-a ri- 
“dicat ședința de la mine, am 
fost chemat de Yitulescu, care 
se întorsese «lin străinătate în 
aceeaşi seară. Fireşte m-am 
dus. Cînd a auzit că s-a hotă- 
rit nedizolvarea Gărzii a înce- 
ameninţind 
dacă nu se dizolvă această 
„organizație, nu numai, că el 
pleacă din “guvern, dar vom 


„avea si complicaţii externe, 


+ Me-am „dus “înapoi 'la Palat 


şa.md... 


9 MORT SAU VIU e 


PAGINA A 15-A, GAZETA DE VEST 


Deşi duşmâăniţi şi uriți cu încrincenare, 
noi ne urmăm Dumnezeul pe linia 


şi, după discuţii violente pur- 
tale pină lirziu s-a hotărit, sub 
presiunea amenințărilor lui "Ti- 
tulescu, dizolvarea Gărzii de 
Fier.“ ; în plus, se mai cuvine 
adăugat : „Iamandi îmi vor- 
beşte de greutăţile ce au de 
îmvins. Crede că în ceea co 
priveşte Garda de Fior, ea este 
la pămint, dar curentul de 
gîndire şi ideologie a rămas 
neatins. 'Ccă închiși în lagărele 
de concentrare sînt mai dirji 
ca oricind.“ (Victor Slăvescu, 
Note şi însemnări zilnice); 
mai mult: „Examinind pro- 
blema loviturii de stat, sa- 
Vem compus din comitet de 
patronaj (foşii prim-miniștri), 
ca palriarhul președinte, apoi 
r cu la interne, Micescu 
general Antonescu, Victor Ia- 
mandi, Cancicov, Savu, Cămă- 
răşescu, Voicu, Niţescu, Andrei, 
Rădulescu, general Floresou. 
(Armand Călinescu, Memorii); 
biată victimă inocentă, nu-i 
aşa, dle. Wexler? elită, ce 
mai 1... 
— VE. Damian Frederic, maior 
— “Ciughiţă "Traian, subloco- 
tenent 


mintuirii 


asasinarea lui C. Codreanu, co- 
participant la crima contra 
Căpitanului, a Nicadorilor şi â 
Decemvirilor 

— Popescu Alexadru, maior 

— Macoveanu Aristide, rna- 
ior, a comandat — alături de 
mr. Dinulescu — echipa de 
jandarmi ce a asasinat pe Că- 
pitan, pe Nicadori şi pe De- 
cemviri 

— Argezeanu (Ghe, general, 
fost prim ministru 

— Panaitescu Anibal, colonel 

— Dinulescu Iosif, maior, 
(vezi Macoveanu), coautor al 
asasinatului colectiv anțilegio- 
nar lin pădurea Tâncăbeşti, pe 
29/30 Nov. "38 

— Bengliu Ion, general, fost 
inspector general al Jandar- 
meriei „prin funcţia sa răspun- 
zător implicit pentru crimele 
carliste în contra tineretului 
român “(ordinele de asasinare el 
le-a «dat) 

— Stănciuc Ion, Sârbu Con- 
stanfin, Taşcă Vasile, Zăilescu 
Nicolae, Niţu Ştefan, Moisescu 
Vasile, Bularda Nicolae, Nicu- 
lescu Ghe., Popescu C-tin Jan- 
darmul, Dancea Ghe., Crăciun 


neamului 


noastră „elită“, condusă de 
Stefan Andrei, Lina Ciobanu, 
Suzy Gâdea et comp. — şi ei 
[osti re iniștri. 

Ti bine, lincrii români de 
astăzi asta trebuie să ştie: 

— cepexul și capii securită- 
ţii ceaușiste merită închisoare 
şi pedepse penlru că, la vre- 
mea lor, au ucis, au reprămat 
și au batjocorit neamul româ- 
nesc, în mod perfect 
se punca chestiunea cu așa zisa 
„elită“ jandarmeristă închisă 
(pe merit) la Jilava în 1910. 

Apropos de Cioran, um ax 
Tilosofal al românismului şi în 
același timp un orgolios hu- 
dian : nu tot ce spune postul 
Mircea Dinescu, de pildă, are 
valoare axiomatică în politică 
sau în istorie, Cît despre sla- 
vismul lui Codreanu, fie ca 
Dumnezeu să ne hărăzească cu 
cît mai mulţi „slavi“ «lin aceş- 
tia. Cunoașteţi, sper, maxima 
lui Nae Ionescu privitoare la 
diferența dintre „a fi bun ro- 
mân“ şi „a fi român“. 

În fine, dubla crimă Iorga — 
Madgearu a fost comisă de 


— Marinescu 
Gavrilă), general, fost Prefect 
al: Poliţiei Capitalei, un alt 


Gabriel - (zis 


„copilaş“ „nevingvat; „Se fac 
din nou remanicri în cadrul 
guvernului  Wătărescu. Se 
schimbă din nou titularii por- 
totoliilor Ja interne și la justi- 
ție. Pentru “a imprima 6 notă 
în plus de vigoare reprimării 
“manevrelor. legionarilor, se 
creează un Minister al Ordinci 
Publice, pe care: Carol îl atri- 
„ buic preiectului Poliţici, Gavri- 
Tă Marinescu, care va cumula 
“cdle două funcţii“ (Henri Prost, 
Destin de la, Roumanie (1918- 
1954), Ed. Berger-Levrault, Pa- 
ris, 1951) ; „Lungă întrevedere 
cu Gavrilă Marinescu, la mine 
acasă. Tătărescu a avut iniţia- 
fiva numirii lui în guvern. Nu 
a acceptat decit după ce Rex 
(Carol, n.n.) l-a convins şi cl, 
Gavrilă îi făcuse un raport de 
Vineri. Cind s-a înlors Rex 
în Bucureşti, duminică, l-a che- 
-măt de dimineaţă și i-a spus 
că s-a convins de primejdia 
Gărzii de Flior şi de necesitatea 
represiunii (curată democrație, 
nu ? n.n). Găbridl îi-a spus lui 
Tătărescu «că primește numai 
cu condiţia de a-i aproba pla- 
nul de lucru. El nu e la 
Parlament, nu merge nic: la 
Canşilii, dacit spre a i se da 
aprobarea. Apoi să lie lăsat să 
„uereze liber. S-a primit pro- 
punerea. Are de gind să 
SUPRIME PE CODREANU ȘI 
VREO - 30 DE GARDIȘTI 
PRINCIPALI Şi-a format e- 
chipe din 200. de pușcăriaşi 
(iată de unde s-a insplrat 
Ceauşescu), cu care va da l0- 
vitura într-o noapte.“ (Armand 
Călinescu, Memorii). 

— Zecla Vasile, colonel, fost 
prim procoror al Dribunalului 
Militar al Capitalei, partiei- 
pant direct în cadrul mascara- 

„de proces înscenat pentru 


Neacşu, Gheorghiu Petre, (foşti 

“ jandarmi); - Gavrilă Ichim, 
Zugravu Eugeniu, Coman: Pa- 
rasehiv, Balinţ Ion, 
Stanciu, Cenuşă Ghe., Miărcu- 
leț Olimpiu, Radu Mihai, Pâr- 
vulescu Nicolae, Boghici Ghe. 
Marin D-tru, (foști agenţi de 
poliţie); — foşti. jandarmi şi 
agenţi de poliție care au ucis 
cu mina lor tineri legionari 
în timpul prigoanelor carliste 
(Sîrbu C-tin, cu mina lui, l-a 
asasinat prin strangulare pe 
Căpitan) 

— Ştefănescu Niki, „fost sub- 
director al Serviciului Secret 
de Informaţii 

— Blebea Alexandri, maior 

— Panova Ion (fost: chestor 
“de poliţie),  Bonea Niculescu, 
Reiner 'Otto, Constantinescu 
Laurenţiu,  Malenschi Petre, 
Găman Nicolae, Iordache Ton 
Iordănescu,  Horwath uliu, 
Horwath Victor “(foști ngenţi 
de poliţie), Vârfureanu -Mihai 
(fost comandant legionar), Di- 
culescu Virgil (fost student), 
Bouleţ C-tin, Patriciu Pavel, 
Lescenco Nicolae, Marius Boţu, 
Miron Tudor, Bileca D-tru, 
Bileca Nicolae, Bobocea Nico- 
lae, Georgescu Marin, Culețcu 
C-tin, Dumitrescu Spiru, Bă- 
lănuță Nicolae (foști agenți de 
poliţie), Petre Tudor (fost jân- 
âarm) ă 

— Radu Pascu, fost prim- 
preș. al Trib. Milit. Cluj 

Iar acum, stimate dle. Wex- 
ler, vă invit să-mi explicați ce 
înţelegeți dvs. prin “termenul 
„elită“, intelectuală și politică 
pe deasupra. Probabil elita la 
tir, tras cu arcul sau cu pisto- 
lul, Aproape în exclusivitate, 
defuncţii de la Jilava au fost 
jandarmi, ofițeri de jandarmi, 
informatori, agenți de poliţie, 
șefi de servicii secrete, 'ml- 
niştri-masoni şi cam atît. Mai 


puţin şi revenim la noua 


Lelescu , 


nişte indivizi care, oricit ar fi 
xrut să pară, numai legionari 
adevărați n-au fost. - Însăşi 
Miscarea repudiază acest act. 
Și încă ceva, termenul de „ho- 
locaustul de la Bucureşti — re- 
beliunea legionară" (cum poţi 
face rebeliune. dacă te afli la 
putere, asta n-o mai ştiu), pen- 
tru mine echivalează cu acela 
de „marea insurecție naţională 
şi armată antifascistă şi anti- 
imperialistă de la 23 august 
bla, bla...*. În fapt, puciul 
aranjat în ianuarie 41 de An- 
tonescu alături de-nemţi îm- 
potriva legionarilor-sza întors 
asupra Mareşălului prin puctul 
aranjat în august "44 de Mihai 
alăturea -de ruși şi aliați. 


SS 


2. PRECIZĂRI 


La punctul 1. tocmai înche- 
iat mai sus, am făcut uz da o 
prea mică parte din arsenalal 
darumentar-istoric aflat la dis- 
poziţie. Apoi, eu nu sint decit 
un umil posesor de documente 
istorice. În arhiva încă secretă, 
cenzurată cu stricteţe chiar și 
„astăzi, se găseşte întregul fond 
legionar. (mărturii, cărţi, re- 
viste, “depoziţii, fapte, totul, 


absolut totul). Dacă cei ce de-- 


ţin cheia acestui fond nu l-au 
ars încă, se pare că, o dată şi 
o dată, teama îi va determina 
să o fâcă. Am" spus teamă. 
Într-adevăr, altfel nu văd ra- 
țiunea pentru care, în statul 
nostru democratic, fondul 16- 
gionar mai zace încă la scarat 
(ca pe timpul bolşevismului). 

Pe lingă toate acestea, se eu- 
ine să precizez - um lucru: 
pare-se că eu, ca ramân orto- 
dox, şi dl, Wexler (al cărui 


identic - 


unchi, ne spune dinsul, a fost 
ucis în ianuarie '41), vorbim 
limbi cu tolul diferite, Nu cred 
să ajungem vreodată a ne în- 
țelege în privinţa vinovaţilor 
pentru sinpele vărsat în trecut 
de ambele părți. Tatăl meu a 
luptat în contra iudeo-bolşe- 
vismullui, unchi de-al mei au 
căzut sub gloanțe în munţi 
sau au putrezit în inchisorile 
horthyste ori comuniste. Pen- 
tru aceasta, cu nu îi urăsc nici 
pe unguri, nici pe ruși și nici 
pe evrei. Nu-i urăsc, fiindcă 
un creștin nu are acest dar — 
de a urî pe cineva. Prefer să 
mă rezum, istoriceşte vorbind, 
doar la efortul de a afla ade- 
vărul curat asupra realităţii 
vremurilor trecute, iar- acolo 
unde survin patimile, dispare 
adevărul. 


—————— 


3. CONSIDERAȚII 


A ————————— 


Lăsînd la o parte cazul par- 
ticular atacat mai sus, este 
bine să desprindem acum şi ci- 
teva consideraţii generâle pe 
marginea acestuia. Merită oare 
sau nu un astfel de caz oste- 
neâla de a trece la generali- 
tati? Eu cred că da, cu Priso- 
sinţă! chiar. Căci astfel de 'as- 
pecte sint departe de a [i izo- 
late, insignifiante ori extreme. 
Numericește, ele au devenit 
un loc comun, Prin delicatețea 
problemelor ce Je ridică, aces- 
te cazuri, analizate si apoi sin- 
tetizate, conduc la ceea ce, 
terminologic, se poate numi fe- 
nomen. Un fenomen antiromâ- 
nesc. Din nou, puterea, tele- 
viziunea, marea presă, parti- 
dele şi alte formaţiuni con- 
certează o campanie de. re- 


scriere .a istoriei neamului ro- 


mânesc. Cea mistificată de co- 


munişti a intrat în desuetudi- 
ne jar locul, pare-se, a rămas 
vacânt. Noile informaţii pe 
care publicul le primeşte as- 
tăzi prezintă, mai toate, un 
numitor comun : şi anume site 
rele au făcutinaintaşii noştri, 
cîte metehne “stau pe capul 
nostru, cît de răi, barbari și 
criminali au fost românii în 
trezut, în această ţară au fost 

zice-se — decimate grăma- 
Sa, fel şi fel de neamuri ve- 
nite de pe aiurea, numai unul 
singur (cel românesc) n-a jert- 
fit mare lucru, din contră, a 


_ jertfit pe alţii... 


-Xată de ce atita vreme cît în 
şcoli nu se învață care a fost 
jertfa martirilor români pen- 
tru Dumnezeu și pentru neam, 
cum au murit românii sub 
jugul (fie el militar sau ipo- 
crit, economic) străin, ei bine, 
tot atîta timp trebuie să înţe- 
legem cu toții că stăpînirea 
duşmană nu a încetat. Ea exis- 
tă, se menţine, chiar prosperă. 
De biruit, o vom birui. Nu cu 
ură însă. Ura este apanajul 
lor —.al dușmanilor, al intru- 
şilor ce, subliminal, conştien- 
tizează nefirescul pretențiilor 
ce le ridică. ta 

Biruința noastră stă în dra- 
faţă de Dumnezeu 

față de neamul ce nea - 

mislit, în credinţa că — neîn- 

cetînd a ne pbrifica sufletele 


prin jerită și umilințe — vome 


primi „mintuirea asupra româ- 
nismuluii, iar ca neam nepri- 
hănit şi mîntuit întru Hristos 
ris a noastră va A 


% 
. 


IN 


i 
| 
| 
| 
| 
| 


GAZETA DE VEST, PAGINA A 16-A 


STRUMPEIL NINJA 
DE LA MONOPOL 


— roman realist — 


Episodul 7 


Aţi făcut la seral, nu, zic eu, ca să avem conver- 
saţie. Ce să facem ? Ba geniu am făcut, el n-a făcut că 
are plattus. Uh, zic eu, lasă, măcar ai dinţi buni, nu ? 
N-am, zice el, că era criză de calciu, l-au halit pe tot 
exploatatorii. 


COCKTAIL 


MOLOTOV 


XENOFOBIE. Procesul de trecere la 
economia de plață a fost întirziat în 
România cu vreo cinci secole din prici- 
na pornirilor şovin-extremiste ale unul 
carecare volevod Ștefan al Moldovel. A- 
cesta, contrar spiritului de toleranță al 
românilor, mînat de porniri islamofo- 
be, a împiedicat în repetate rînduri pă- 


trunderea drahmei turcești în țara noas- 
tră atit de avidă după valută forte. S-a 


întîrziat asttel în mod nepermis des- 
chiderea de bragagerii şi fabric! de 


rahat. Acestea nu șint fabulaţii ci con- 
cluzlile logice desprinse din articolele 
unor lerarhi români. e 


LEGEA SIGURANŢEI STATULUI. 
Allăm că s-ar fi Aepus recent o plinge- 
re către conducerea S.R.I. împotriva ta- 
lentatului gazetar George Pruteanu, A- 
cesta, în zi de 15 nissan, a fost văzut 
mincînd sarmale umplute cu carne de 
pora şi  înscate în smintină, vădinâ 
astfel an virulent antisemitism. 

URMAŞII ROMEI. Atît Papa Ioan 
Paul al II-lea, cit şi ierarhi răsăriteni, 
susțin mai nou că Miîntultorul ar fi fost 
arestat, condamnat şi ucls de către ad- 
ministraţia romană din Ierusalim, Slu- 
gile arhiereilor din Ghetsimani au fost 
deci romani, arhierei! Ana şi Caiafa ro- 
mani, iar cei ce strigan: „Singele Lul 

- asupra noastră şi asupra eoplilor noş- 
tri !* romani deghizați. Astfel romă- 
nii, ca urmaşi ai Romei, se fao vinovaţi 
de deicid | 

EXTREMISM, Numa! in  Vimişoara, 
au fost de curînd profanate morminte 
românești în citeva clmitire (Cosminu- 

„Iul, Cal. Şagului, Cal. Lipovei ş.a.) An- 
tiromânismul şi extremismul de stînga 
cunosc oare o nouă recrudeseenţă ? 

MIRACOL. în numeroase parohii or- 
todoxe sînt săvirşite sfinte slujbe înso- 
țite de miracole. Miracolul constă în a- 
ceea că românii, deşi îmbiaţi aproape 
să treacă la alte confesiuni de. către 
propriii lor păstori, se încăpăținează a 
rămine statornici în credința strămo- 
şească, socotind că nu se pot lepăda de 
Sfinţii Părinţi şi sfintele dogme din 
pricina unor slujitori nevrednici | 

SEMAFOR. Cornelia Vadim Tudor 
este rău. Vraversează pe roşu! Alţii 
sint buni şi traversează, reglementar, pe 
verde. Andrei Pippidi nu ştim cum e. 
Sint an! şi anl de cînd domnia sa aș- 
teaptă euloarea albastră 1... 

SIMPOZION. Interesante dezbateri au 
avut loe în eapitală pe tema: „Româ- 
nia, economia de piaţă şi materialismul 
metafizic“. Printre participanţi: Dan 
Pavel, Horaţiu Pepine, George Prutea- 
nu, Ully Vălureanu, Andrei Pippidi, Ga- 
briel Andreescu şi Liviu Antonesei. La 
concurență, s-a desfăşurat un alt sim- 
pozion ; „Economia și materialismul 
ea atare“. Participanți :. Eugen Barbu şi 
Ilie Neacşu, 


r 


Pentru nn publicist, 
începutul zilel este ex- 
trem de important, con- 


form  blnecunoscutului 
proverb: „Spune-mi ce 
dejunezi, ca- să-ți spun 
ce vel scrie“. 

Bă vedem deci în ce 
constă masa de  diml- 
neață a cîtorva dintre 
cel mai marcanți 'gaze- 


tari români : 


e ILIE NEACȘU, fără 
a fi habotnic, serveşte la 
dejun exclusiv Verdeţuri. 


e ULLY VĂLUREANU 
se mulțumește ca o fe- 
le de carne fiartă sau 


fciptă, provenind de la 
un animal ce ramegă şi 
are copita despicată, 


e OVIDIU GULEŞ ra- 
reori se trezeşte la o oră 
adecyată pentru a raai 
dejuna. În cazuri de ex- 
cepţie, savurează o por- 
ție de Gulaş urmată de 
un cocktail „Gulag”, 


e DAN CIACHIR, în 


“zilele de post, gustă pa- 


țină ştevie alături de o 
cână cu suc de ceapă, lar 
în zilele de frupt, ştevie 
cu ulei de rapiţă şi, îm- 
potriva miîndriei, o fărt- 
mă de brinză dulce. 


e CORNELIU VADIM 
TUDOR serveşte un mic 


hun asortat cu gogonele. 


e GEORGE PRUTEA- 
NU ia un dejun variat» 
o tablă de Matzes, mai 
eu scamă primăvara, afî- 
tava smochine din Tara 
Sfintă și un pahar ca 
vin Carmel. În lipsă da 
gogonele, savurează go- 
gomănii și gogoriţe. 


e HARALD ZIMMER- 
MAN optează pentru sa- 
latele de fructe. În spe- 
cial peniru renumita sa- 
Iată Goidenberzer.  U- 
neori serveşte, ca supli- 
ment, o publicatie, două. 


PUBLICITATE GRATUITĂ 
PENTRU MASOCHIȘTI ȘI SINUCIGAȘI 


Deşi semeni de-ai noştri, atit masochiştii cit şi sinucigașii au lost 
pină acum, pe nedrept, neglijați. Este o vină a noastră colectivă. 

Cu atit mai lăudabilă apare înițiațiva unor -înimoși întreprinzători 
de a deschide Plăcintăria „Bolero“ (Staţia Cluj) care vine în intimpina- 
rea dorințelor acestor nefericiţi. Căci, trebuie să o recunoaștem. oricît 
de dulce ar fi autoflacelarea, nu poate echivala cu voluptatea ăcelor 
chinuri ce provin din exterior. 

Asttel, iubitorii de suferință se pot delecta aici cu înzerări de diverse 
patcuri ori cafele cit şi cu o deservire adecvată. Orgasmul survine în- 


stantaneu ! 


e ANDREI PIPPIDI își 
începe ziua direct cu lu- 
crul la romanul autoblo- 
grafia „Fala Istoriogra- 
fiei româneşti”, timp 
în care consumă o cutia 
cu rahat. 


e MARIANA CEENI- 
COVA-BUCĂ nu vă pu- 
tem spune co că 
la micul dejun. A scris 
oarecînd despre acest 
subiect poetul Dan Emi- 
lian Roşca şi doamna 
Cernicova s-a supărat .-. 


documentare şi realizare) 
IOAN SORIN USGA 


. ot aici la cele mai accesibile prețuri din oraş (cca. 10 lei) vă pu- 
tei sinucide cu pizza Bolero. Eşecul este exclus! Se pot organiza şi 


sinucideri colective, 


“Nu uitaţi: PLACINTARIA „BOLERO“ ! - (Staţia Cluj). 


„ greta ! 


Nu veţi re- 


STRUMPEIL NINJA 
DE LA MONOPOL 


— roman realist — 


Episodul 8 


Uh |'zic eu, lasă nu-i nimic, o să mori de tînăr, apropo, ce 
etate prezinți? Am 45 domnule că ultimil doi nu s-a hotărît 
încă dacă se consideră. 


În numărul viitor, Deşteptarea Gher- 


THE END 


Ghinei-Karate roman. 
BALZAK TERENTE