Cuvantul Legionar nr. 65, decembrie 2008

= “Dacă var lăcea acejtia, /atetrele var sinpa. * 


[A & raragplbele după se 72 47 


+ CUVÂNTUL 
LEGIORAAR 


Periodic al Românilor naţționalişti creştini 
- în duhul NATIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea Codreanu = 


+ Anul V, Nr. 65, DECEMBRIE 2008 Apare DUPĂ jumătatea lunii 2 RON (20.000 lei vechi) 


Director: NICADOR,_ ZELEA CODREANU Redactor şef: Nicoleta Codrin 


“RELAȚII CU PUBLICUL: 
ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15- 19, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Buc; tel.: (021) 2425471 sau 0745074493 
e-mail: cuvantul-legionarQzelea-codreanu.com; site: www. zelea-codreanu.com 


CUPRINS: 











Efron 


Pe scurt 


Vrualitate 


Ce-aţi pierdut din vedere (X) 


Naşterea Mântuitorului — Tradiţii 5 Î 
B 4 CUVÂNTAN a 


Chix-Mas A LEGIONAR da 
Tâncăbeşti 2008 a 
Despre neruşinarea cui? 


Document 

"Pământul Strămoşesc” 
Spanilie Ze carte 

"Țara, Legiunea, Căpitanul” 
uintualitate 

Biserica, în fața masoneriei (||) 


Carte 
Cal troian intra muros (VIII) 


Zp-rap pin Basaralia 


Chişinău (IV) 


Direrte 
Un anticomunist sui-generis 


Coracupi 


ze aaa SI EN ata aa 
CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2008 P29:' = & 


La volumul mare de discuții, de sugestii, de 
păreri, sfaturi, declarații de competență şi de 
îndreptățire, am simțit nevoia să punem capăt 
unei  „vorbării” care dăunează Mişcării 
Legionare: față de interlocutorul nostru ca persoană 
socială, sau față de grupuri de persoane reunite sub 
umbrela unui gen oarecare de organizare. i 

De bună seamă că la ora actuală activitatea 
desfăşurată de singura  asociaţie-organizație 
declarată şi acceptată de duşmanii Legiunii, dar şi de 
alte organizații  hibrid-legionare, de „Acţiunea 
Română”, urmaşă necontestată şi incontestabilă a 
Mişcării Legionare, coborând direct, nemijlocit şi 
neabătut din ideile şi exigenţele lui Corneliu Zelea- 
Codreanu, se confruntă cu probleme de principiu şi 
cu probleme de existență şi dezvoltare, legate de 
împrejurările specifice anului 2008 şi ale celor ce 
urmează. ” 

Activitatea noastră se concentrează pe: 

1) Păstrarea identității politice şi spirituale 
moştenite de la întemeietori, fără nici un fel de 
alterare a obiectivelor, dar şi a mijloacelor, 
modificări care ar putea să ne transforme în unul din 
actualele partide care se deosebesc doar prin firmă 
şi prin măsura în care sunt obediente complexului 
suprastatal de putere; 


2) Stăvilirea, în măsura posibilităților, a valului 
de minciună şi ură pe care îl revarsă asupra 
Mişcării duşmanii ei de moarte, forțele iudaice 
prezente direct sau prin interpuşi în toate structurile 
de putere naționale şi internaţionale; 


3) Aducerea la conştiinţa opiniei publice — 
iarăşi, repet, în măsura posibilităților - ap 
manevrelor puse la cale şi puse în practică) 
de forțele anti-româneşti şi anti-creştine 
având ca scop defăimarea României şi a 
românilor, sădirea în sufletele oamenilor a 
îndoielilor legate de credința creştină, 
prezentarea. evreilor trecuţi, prezenţi. şi viitori.pe 
teritoriul României ca pe un lucru acceptat de 
bunăvoie de români, cu dreptul de a deveni 
cetățeni cu drepturi mai egale decât populația 
autohtonă, arbitri,  îndrumători, legiuitori, 
conducători de orice; 


4) Reorganizarea structurilor specifice în E 
toată țara în vederea intrării oficiale în viața politică 
prin intermediul unui partid naționalist, capabil să 
reprezinte interesele vitale ale poporului român și 
— atenție - de apărare a drepturilor majoritarilor din 
ce în ce mai ciuntite de pretențiile absurde ale unor 
minoritari încurajați de forțele iudaice internaționale, 
folosiți de acestea drept vâri de lance asasin 
împotriva românilor. 


Să revenim însă mai pe larg la primul punct 
expus aici: din ce în ce mai multe idei dinăuntru şi 
din afară încearcă să găsească soluția revigorării 
activităţii Mişcării Legionare la nivel național, de fapt 
soluţiile capabile să schimbe ritmul de refacere a 
Mişcării comparând evoluţia actuală cu cea inițială, 
din perioada interbelică. Desigur comparația este de 
natură să descurajeze pe unii care nu ţin cont de 
comportarea, pozitivă sau negativă, a elementului 
uman din perioada interbelică şi până în prezent. 

Există diferențe capitale, dar şi asemănări deloc 
Surprinzătoare între starea de spirit:a populaţiei 
României, dar cu referință specială la tineret, în 
special cel universitar, după cele două evenimente 
majore care au definit istoric şi comportamental 
evoluția mentalităţii politice; primul război mondial 
aducând după sine reîntregirea României cu 
provinciile istorice ocupate de ruşi şi unguri, din 

1918, şi revolta populară confiscată şi transformată 
în lovitură de stat în 1989 creând premisele ieşiri 
noastre din iadul comunist. 

Printre alte asemănări ar fi revărsarea de 
entuziasm neingrădit al maselor de români, provocat 
de reintregire şi acum de gonirea comuniştilor de la 
cârma țării (în măsura în care s-a făcut acest lucru). 

Marea deosebire - aş zice capitală şi cu urmări 
catastrofale - a fost calitatea umană pe care s-a 

grefat bucuria şi entuziasmul în cele două 






Craniul 
PE SCURT 


situații, oferind țării minunata generaţie de la 1922, 
naționalistă, creştină şi idealistă, sau bucuria stearpă 
semănată pe un ogor distrus de 45 de ani de 
educaţie iudeo-comunistă! De ce stearpă? Pentru că 
nu a produs schimbarea mentalităţii individului 
multiplicat cu milioanele la nivel naţional, alterată, 
cum spuneam, până la distrugere în momentul în 
care se pun probleme care depăşesc aria copii, 
nepoți, socri, naşi şi fini 

ludeo-comunismul a reuşit să imprime în 
fundul conştiinţei fiecăruia ideea că bunăstarea 
coleclivităților, apoi la nivel naţional, nu are nici o 
legătură cu individul, şi că trebuie să existe nişte 
persoane, nişte grupuri suprapuse societății 
obişnuite, care să-i hotărască soarta, în frunte cu 
un tătuc: Stalin, Ceauşescu, Iliescu sau Băsescu, 
care te fac mai mulțumit sau mai nefericit sau te 
distrug într-un ritm oarecare, în funcţie de scularea 
de dimineaţă a personajului. 

Acesta este intr-o proporție covârşitoare 
materialul uman pus la dispoziţia reconstrucției 
legionare de către societatea românească la 
acest început de mileniu. 

Pentru acest motiv sarcina pe care ne-o asumăm 
prin definiție, este deosebit de grea și de aceea 
evoluția noastră nu e pe măsura eforturilor noastre; 
se creează în anumite cercuri sau chiar la nivel de 
individ impresia că ar trebui schimbate, că ar trebui 
să acceptăm nişte procedee mai relaxate în 
comparație cu exigenţele unei ideologii naționaliste 
având baza în dogma creştină şt sprijinul logistic în 
disciplina liber consimțită 

Ce ar deveni Mişcarea Legionară, abdicând de 




















la marile şi generoasele ei comandamente? 

Istoria existenței ei ne-a dovedit unde se 
poate ajunge când nu sunt respectate principiile 
de bază sau chiar şi amănuntele aparent 
nesemnificative. 

Ni se reproşează de către persoane care se 
declară parteneri de idealuri că am respins oferta 
simistă de unificare a Mişcării Legionare; fals: nu a 
existat nici o ofertă din partea lor, dar au fost 
întreprinse de noi demersuri serioase şi sincere 
pentru a depăşi acfuala stare de lucruri, noi 
nutrind speranța deşartă că vom salva de la pieire şi 
impostură nişte naivi care au suferit zeci de ani în 
închisorile comuniste în timp ce şeful lor adorat 
semăna în ogorul unui camarad credul, la mii de 
kilometri de locul datoriei şi suferinței. 

Cea mai nouă surpriză, dar probabil nu uttima, ne 
vine din partea unui personaj bine cunoscut pentru 
lupta domniei sale împotriva antiromânismului 
promovat în special de propaganda cercurilor 
iudaice, personaj de asemenea cunoscut pentru 
eforturile deosebite pentru salvarea imaginii lui 
Ceauşescu, şi care ne pune într-o reală dificultate de 
comunicare având în vedere nivelul subteran şi 
Subiilitatea devastatoare la propriu a sugestiilor 
domniei sale. Ca duşmani ai comunismului, nu ştim 
pe ce poziţie să ne situăm, având în vedere că avem 
duşmani comuni cu ai personajului respectiv. Totuşi 
nu am specificat că marea noastră vină este că nu 
am vrut să abdicăm de la principiile fondatoare ale 
Mişcării acceptând rolul pozitiv a! comunismului 
ceauşist, pe care deocamdată nu trebuie să 1 
descriu atâta timp căt mai există supraviețuitori ai 
dezastrului comunist. 


PE SCURT, poziția noastră prezentă Şi viitoare 
nu îngăduie nici un fel de compromis care să 


aibă ca motivație aportul mai facil de aderenţi 
înşelarea vigilenței oficialităților în legătură cu 
„cine suntem şi care sunt punctele noastre de 
vedere”, nu tăgăduim nici poziția noastră de 
defensivă fără îngăduință, cu drept de contra. 
ofensivă la adresa oricui, minoritar sau nu, ny 
acceptăm nici un fel de drepturi speciale nimănui, 
evreilor care se prevalează de suferințele suportate 
în cei cinci ani de război mondial, căci una peste alta 
suferințe mai mari ca românii în ultimi 50 de ani nu 
vrem să recunoaştem nimănui! 

Poziția noastră este şi va fi de totală 
neingăduință față de orice manifestare anti- 
românească şi anti-creştină, orice compromis 
fiind exclus la orice nivel. 

Pentru noi rămâne lege de bază jurământul 
gradelor legionare pe trupurile lui Moţa şi Marin la 
12 febr. 1937 la catafalcul de la biserica Sfântul a 
Gorgani; la punctul cinci: „să apărăm Mişcarea 
Legionară cu toată puterea noastră împotriva a 
tot ce ar putea să o ducă pe căi de compromisuri 
şi compromitere; sau împotriva a tot ce ar putea 
să-i scadă măcar înalta linie morală” (citat 
încheiat). 

Adoptând această poziție absolut intransigentă, 
vom primi replica următoare 

„A|i adoptat o poziție rigidă care nu vă va aduce 
nici noi membri, nici o acceplare, o privire mai 
binevoitoare din partea românilor în general, care vă 
vor privi ca pe nişte închistaţi în nişte principii de 
nediscutat!” 

Chiar aşa şi este; poate că timpul nostru nu a 
venit încă, el va veni când oamenii vor înțelege 
că politica nu este arta compromisului, 
cum se declară peste tot, când oamenii vor 
înțelege că toate aceste compromisuri se 
fac pe carnea şi pe sângele lor, în 
beneficiul unor grupuri de oameni care nu 


un fel de sentimente naționale, nu au 
principii, şi tot ce fac este în beneficiul lor 
IN şi al micii lor familii. 

Oamenii se vor sătura de acest tip de 
politică şi vor opta pentru alternativă, dar 
nu pentru surogaturi gen „România Mare” 
sau altele deja dispărute de pe scena 
politică a ţării, care dealtfel şi-au făcut 
treaba fiind „făcături” ale neocomuniştilor, 
menite să acopere o arie liberă a eşicherului 
politic. 

Vi se pare că „vă trimitem la plimbare” sau „Ja 
sfântul aşteaptă”? 

V-aţi hotărât să vă implicaţi în lupta pentru 
supraviețuire a poporului român, în apărarea 
pozițiilor majoritarilor din această țară, ciuntite 
de duşmanii interni şi externi, favorizate de 
lâncezeala noastră ruşinoasă? Legile țării şi în 
special Constituția vă dau aceste drepturi, chiar 
şi micşorate de „hotărâri guvernamentale de 
urgență”: aveți dreptul să vă organizați, să vă 
expuneți punctul de vedere, să aveți orice fel de 
publicații de exprimare politică. 

Nu vă lăsaţi intimidați de propaganda iudeo- 
comunistă, de cei ce se vor iarăşi stăpâni ai voştri, 8i 
noştri, stăpâni ai tuturor lucrurilor, stăpâni ai tuturor 
bunurilor materiale şi spirituale, care, ca şi în timpul 
comuniştilor, vor „să ne bage pumnul în gură! 
hotărând ce avem voie să vorbim, să gândim şi să 
facem, dacă să ne închinăm lui Hristos sau nu! 

„PE SCURT”: totul depinde de noi, de 
demnitatea pe care ne-o atribuim fiecare! 

Ce vor face hienele şi şacalii: vor înființa din nou 
„reeducarea” la Pitești, puşcăriile morţii la Aiud. 
Gherla, Ocnele Mari etc., etc. Aula dispoziție un nou 
canal de exterminare: începe canalul Dunăre- 


Bucureşti! Ne vor „utiliza” acolo? 
Nu cred! 


„PE SCURT”: soarta acestei țări i 
E E şi în speci 
majoritarilor este în mâna a dintre noi! 


Nea Fota Codheani 


Pe? CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2008 





Arualitate 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE (X) 
- ŞTIRI LUNA DECEMBRIE - 


x 


Atenţie: nu întotdeauna e-mail-urile pe care le 
primiți sunt într-adevăr trimise de pe adresa pe 
care o vedeți! De exemplu, puteţi primi un mail de 
pe adresa lui George Bush, lără ca acest mesaj să 
fie trimis de el sau măcar de pe adresa lui (adresele 
de internet se pot falsifica). Detaliile tehnice sunt 
complicate şi greu de expus. Răuvoitorii folosesc 
această metodă pentru a vă fumiza viruşi, informaţii 
eronate sau reclame la produsele lor. 

Luna trecută am primit şi noi, prin poşta 
electronică, o scrisoare de la un colaborator al 
revistei noastre, dar care era, de fapt, trimisă de 
altcineva, pe un cont falsificat 


„e “ 


Printre personalitățile pe care le-a dat naţiunii 
române familia Zelea-Codreanu, în frunte cu 
Corneliu Zelea-Codreanu şi cu tatăl său, prof. lon 
Zelea-Codreanu, se numără şi lleana Zelea- 
Codreanu (cumnata Căpitanului, soția celui mai mic 
frate, Cătălin Zelea Codreanu), fiind recunoscută ca 
valoare artistică de cei mai buni experți în pictură 
pe care îi are Bucureştiul. 

Ileana Zelea-Codreanu s-a născut în 1914 şi a 
murit anul acesta. A fost eleva lui Camil Ressu, 
celebrul pictor ce şi-a pus definitiv amprenta asupra 
operelor ei 

Unul dintre numeroasele tablouri ale Ilenei Zelea 
Codreanu, intitulat „La țară” (în imaginea alăturată), 
a fost evaluat la cea mai cunoscută Casă de Licitaţii 
din România 
la suma de 
aprox. 1000 $ 
(pret de 

pornire), 

i dovadă a 

recunoaşterii 

unanime a 

talentului 

i pictoriţei de 

i] către experţii 

Ss i de artă, uni 

dintre ei angajaţi şi ai Muzeului Naţional de Artă al 

României, (Tabloul d-nei Zelea Codreanu este 

evaluat la nivelul cunoscuţilor pictori Al. Satmari, Al 

Țipoia, Cecilia Cuţescu-Storck, M. Teişanu, Const 
Piliuţă, Gh. Zamphiropol-Dall etc.) 

-.. 





La sfârşitul anilor '90 s-a creat de către puterea 
politică de atunci, Grupul Operativ Central, 
compus din indivizi ce activau în principalele 
servicii secrete și în Ministerul de Interne, precum 
şi din procurori. Scopul declarat al acestui Grup era 
„combalerea actelor de corupție, prevenirea 
comportamentului deviant, ridicarea standardelor de 
integritate”. 

Ce promițător! Să le analizăm puţin, pe rând 

„Combaterea actelor de corupție”. Cine să le 
combată, tot nişte corupți? Un "băieţel" care lucrează 
în M.AI., mare “şmecher” prin acest minister, 
povestea într-un cerc de prieteni: “Când oamenii 
sunt în uniformă şi se întâmplă ceva rău, au ordin să 
întoarcă privirea în altă parte. Când oamenii sunt în 
civil, în afara serviciului, au ordin să nu vadă nimic. 
De ce? Pentru că, din experiența acumulată, 
niciodată nu vei şti exact cine se află deasupra ta 
spre văriul piramidei ierarhice şi niciodată nu vei 
şti exact cu cine are respectivul de deasupra ta 

conexiuni şi legături din mafia statului. Efectiv îţi 
rişti viaţa, şi pentru cine?" 

Într-adevăr, pentru cine... Pentru di. fost 
ambasador al Americii la Bucureşti, Nicholas 
Taubman? Poate pentru el. O să întrebaţi ce 
legătură are?! Păi cum, dânsul venea la acest 
minister periodic pentru a da indicaţii prețioase - 
cazul brățărilor dacice, când nişte “colecționari” din 
SUA au stors de la bugetul nostru de stat mulţi euroi, 
fix cu ajutorul bătrânului negustor de maşini, 


Nicholas Taubman. Ei, cum să nu-ţi dai viața pentru 
unul ca ăsta şi să nu-i spui lui la ureche ce ai 
descoperit, pentru ca a doua zi să te trezeşti că ai 
gât dar nu mai ai jugulară 

„Prevenirea comportamentului deviant”. 

Câţi homosexuali ați văzut dvs, că au fost 
vreodată traşi de mânecă de către cineva din acest 
Grup, atunci când homo ies pe stradă ca să ne 
anunțe şi pe noi de devierea şi viciul lor? Câte 
prostituate de pe Centura Bucureştiului, sau câte 
lesbiene? Ne gândim totuşi că Grupul Operativ 
Central a considerat deviant un individ care neagă 
holocaustul sau care - vorba d-lui Nicador Zelea- 
Codreanu - nu stă capră alunci când i se spune: 
Deci dacă nu stai capră, ai comportament deviant; 
dacă mergi pe stradă țipând că eşti homalău, atunci 
eşti european. 

„Ridicarea standardelor de integritate”. 

Măi... Păi citiți-l şi voi pe Corneliu Zelea- 
Codreanu care spunea că standardele astea de 
integritate nu se pot atinge decât prin Dumnezeu, 
prin conştientizarea faptului că vrei să schimbi 
ceva întâi la tine şi după aceea la alții. Materialul 
uman trebuie prelucrat precum o bucată de lut ce o 
treci prin foc, prin apă, dai cu ea de pământ că nu ţi- 
a plăcut cum a ieşit, şi iar o modelezi cu foc şi apă, 
în spiritul lui Hristos, la viteză şi mai mare. Practica 
ne omoară 

Ca să nu o mai lungim, ce credeți că s-a 
întâmplat cu acest Grup? 

A folosit mijloace tehnice din dotarea UM 0962 
(fosta "Doi şi-un sfert”), din dotarea SRI şi din 
dotarea SIE, care la ora aceea erau mult sub nivelul 
tehnic al aparaturii primite de la prietenii noştri 
americani în acel timp, pentru a supraveghea 
“elementele duşmănoase”. Sub această mirifică 
poleială de combatere a corupției s-a pus la cale 
ascultarea fără mandat a telefoanelor populației, 
s-au încălcat drepturile cetăţeneşti cu care ne tot 
prostesc prietenii democrației că le-am avea (ce 
uşor e să dai din gură şi să reciți ce ai învățat la 
şcoala de partid) şi s-au făcut înregistrări audio şi 
video. Toate datele trebuiau centralizate la Curtea 
Supremă de Justiție - Grupul Operativ Central, în 
vederea evaluării lor. Şi nu s-a întâmplat nimic 
pentru că s-a lucrat în stilul descris de amicul din 
M.A.I. Adică: "A; strâns datele? "Da, să trăiţi!” „Dă- 
le incoace şi nu mai spune la nimeni, că avem 
probleme după aceea. Lasă-i pe mafioţii ăştia, că 
ei fac să meargă economia țării. Populaţia ai 
ascultat-o, naționalişti, legionari, elemente din astea, 
periculoase pentru (ară? "Da, să trăiţi!” "Dă 
încoace înregistrările, să le dăm mai departe, că 
lucrăm la plan, altfel nu ne mai primim salariile. 
Gata, bravo, liberi Şi ŞŞŞT” 

+ 


Să vedem cum se gândesc nişte retardați din 
Danemarca că se pol face mari 

Pentru a demonstra că au ajuns la maturitate, 
sute de tineri din Danemarca pornesc un adevărat 
holocaust - dacă ne este permis să uţilizăm termenul 
Şi nu este marcă înregistrată - impotriva delfinilor 
care se apropie de țărm din curiozitatea de a vedea 
nişte cretini care le dau în cap. Acest masacru se 
petrece an de an în Insulele Feroe care aparțin 
regatului Danemarcei. 

O gaşcă de handicapaţi frustrați că nu au fost 
destul de virili cu prietena lor - care are, de regulă, 
barbă, Danemarca fiind recunoscută ca patria 
homosexualilor - vin “să rupă capul” delfinului, un 
animal extrem de inteligent, care se apropie de 
oameni din prietenie, fără să ştie că de fapt se 
apropie de nişte hominizi întărziați mintal. . 

“Fetițele” astea spelbe şi urâte vor să 
demonstreze că au devenit adulţi, bărbați, dar nu 
reuşesc să arate decăt că au devenit idioţi de-a 
dreptul. "Hăăă, eu vreau să mă fac adult şi, ca să 
mă fac adult, trebuie să omor peştele ăsta mai mare. 















Am omorât trei, 
acum sunt mare, 
m-am  maturizal, 
nu?... Hăăă...” 
Danemarca a ÎN 
ajuns ruşinea 
Europei pentru a 
doua oară, prima 
oară fiind atunci 
când au ironizat 
într-un mod josnic 


pe profetul 
Mohamed, 
stârnind o 
adevărată revoltă printre adepții islamului. 
„ra 
Institutul pentru Politici Publice, un institut 


parazitar care ne mănâncă banii de pomană, a făcut 
o plângere către CNA cu privire la emisiunea „În 
gura presei” din 15 octombrie, pentru că realizatorul 
acestei emisiuni, Mircea Badea, a spus: "Aţi văzut 
atentalele de la 11 septembrie, există o carte despre 
atentate” (n. n.: există mai multe, dar probabil! Mircea 
Badea se referă la cartea lui Thierry Meyssan — "71 
septembrie 2001, Cumplita minciună”). "Versiunea 
oficială: doi țigani cu două catere au dal jos turnurile 
care s-au prăbuşit pentru că s-a topit structura de 
metal. Deci ceva penibil. Varianta oficială e penibilă, 
dar există”. 

Odată ajunsă plângerea la CNA, a fost supusă 
dezbaterii pentru a se vedea ce sancţiune i se cuvine 
emisiunii "În gura presei”. Printre cei ce dezbătură 
fuse şi minoritarul Attila Szasz care s-a exprimat aşa: 

„Nu mi se pare normal. De ce a zis <<doi țigani>> 
şi nu a zis <<doi nemţi>>?" 

Vedeţi, asta era! În opinia lui Attila Szasz era 
normal dacă se spunea „doi nemți” şi nu „doi 
tigani”. 

O să-i răspundem noi la întrebare domnului 
minoritar: Mircea Badea nu putea spune „doi nemți” 
pentru că şi un copil de grădiniță vede şi ştie că 
nemții sunt albi la piele, iar țiganii sunt au pielea 
cafe-au-lait spre ciocolată amăruie. lar cei ce ni s-au 
prezentat nouă la ştiri de către televiziunile de 
propagandă, ca fiind autorii atentatului, în frunte cu 
Mohamad Atta, nu păreau deloc a fi blonzi. 

Întrebarea care apare firesc la reacția domnului 
minoritar Attila Szasz este: De ce nu s-ar fi simțit 
arabii jigniţi că au fost făcuţi <<țigani>>? 

Şi tot în legătură cu minoritarii țigani; Curtea de 
Casaţie din Italia a decis că o femeie de etnie 
țigănească (întrucât cunoaştem limba română, 
refuzăm  cacealmaua şi termenul de laborator, 
"rrom”), femeie care cerşea în stradă împreună cu 
doi plozi nu poate fi condamnată pentru 
exploatare, întrucât "'o asemenea conduită face 
parte din tradiția acestui popor”!! 

Care popor, că avem doar o populatie de țigani?! 

Să vedem DEX-ul: "Popor = Formă istorică de 
comunitate umană, ai cărei membri locuiesc pe. 
acelaşi teritoriu, vorbesc aceeaşi limbă şi au aceeaşi 
tradiție culturală”, "Totalitatea locuitorilor unei țări” . 

Când au format țiganii totalitatea locuitorilor unei 
țări? Niciodată! Nu avem statul țigănesc format 
vreodată în lumea asta mare, nu avem nici un 
popor, ci doar o populație de țigani! 

A, că există planul “Înțelepților” care au inventat 
termenul de “rrom”, plan care prevede depopularea 
României de români şi creşterea populației de țigani 
până la suprasaturație, pentru a înlocui poporul 
român cu ea şi a-l transforma în poporul rrom, asta 
este o poveste care este în curs de desfăşurare, dar 
nu s-a realizat încă. 

Noi am înțeles că "cerşitul face parte din tradiția 
culturală” a țiganilor... Ce n-am înțeles este: De ce 
di. Szasz s-a sesizat că Mircea Badea a spus "doi 
țigani”, şi nu s-a sesizat de sentința Curţii de Casaţie ' 
italiene care spune că țiganii au ca tradiție - - 
culturală, nota bene! - cerşitul? 


fpentia de ştiri Sanda de Fier 
CUVANTUL LEGIONAR Decembrie 2008 P23 = 


S/acnertare 


NAŞTEREA MÂNTUITORULUI 


Colindele, de origine țărănească şi de 
inspirație bisericească, ne mişcă până 
astăzi. În esență, Colindatul este vestirea 
Naşterii lui Hristos, aşadar o Bună Vestire. 
Aşa cum Apostolii au fost trimişi în lumea 
întreagă să vestească venirea Fiului lui 
Dumnezeu întrupat în lume, aşa fac şi 
colindătorii, în fiecare an, în localitatea lor. 
Colindătorii sunt purtători de Dumnezeu, în 
sensul cel mai propriu al cuvântului, pentru 
că Dumnezeu este cu ei, în mijlocul lor, 
colindă împreună cu ei (cum spune explicit 
un colind din Muntenia). Aşa erau priviți şi 
aşa erau primiţi. Bucovinenii cred că 
Dumnezeu a lăsat colindele ca să-i scape 
de păcate, prin pomenirea în fiecare an a 
numelui sfânt al Domnului D 

În mod obişnuit se colindă în seara de 
Ajun; de altfel, există nu numai Moş 
Crăciun, dar şi Moş Ajun, prieten bun cu cel dintâi 
"Moş Crăciun şi Moş Ajun / Cu barba de ibrişim, / Cu 
mustățile de fân / Stau, într-o mănăstire cu pereți de 
alămăie / Şi cu uşa de tămâie” (cum spune un colind 
din Moldova). În unele sate din Transilvania, cu o 
seară înainte, copiii colindători rămân în şcoală şi 
dorm acolo. La miezul nopții se scoală, se urcă pe 
dealul cel mai înalt care străjuieşte satul şi aprind un 
foc mare care se vede până departe, în satele de 
jos, din câmpie, iar de acolo, de pe deal, incep să-şi 
strige, peste sat, repertoriul de colinde. În multe sate 
diferitele grupuri de colindători (cu Irozii, cei cu 
Steaua, dubaşii etc.) pleacă de la biserică, având 
binecuvântarea preotului, luând fiecare o altă direcție 
în sat. În alte sate se porneşte cu colindatul de la 
casa în care s-a repetat pe parcursul postului (se 
pleacă în ordinea inversă vârstei: cei mai mici mai 
întâi, după-amiaza până pe înserate, cei mai în 
vârstă mai tărziu, mai în puterea nopții, sau chiar 
"moaptea pe la cântători”). In multe locuri -se 
colindă la biserică, după liturghie. 

Era o pregătire pentru colindat, dar şi o pregătire 
pentru a primi colindători. Primirea colindătorilor 
era-echivalentă cu primirea lui Hristos: de aceea 
porţile sunt ținute deschise, iar înainte de Ajunul 
Naşterii Domnului se face curățenie generală 

Cum o spun multe colinde, seara de Ajun este o 
seară mare, tocmai pentru că se face acum o Bună 
Vestire a bucuriei -Naşterii lui Hristos - Mesia, 
Mântuitorul lumii, Răscumpărătorul nostru, 
confirmare a Bunei Vestiri făcute de Arhanghel cu 
nouă luni în urmă. Hristos este acum oaspetele lumii, 
vestit de oaspeții colindători 

Noaplea de Ajun este noapte de insomnie cu 
bucurie, aşa cum apropierea naşterii oricărui copil pe 

lume este, în mod normal, întâmpinată cu 
emoționată veghe; şi atunci, cum să nu ceară 
colindătorii imperios: "sculați, sculați boieri mari!”, 
"nu-i vremea de dormit, / da-i vremea de-mpodobit”, 
"aprindeți făcliile” etc. (colind din Ardeal)? Venirea 
lui Hristos face din toți cei care-L primesc boieri 
mari, iar curțile lor devin curți împărăteşti, numai 


bune de bună-petrecere: "masa să vă-ncărcaţi” (de 


asemenea, colind din Ardeal) 
Noi suntem obişnuiţi să vedem astrul solar ieşind 
„parcă din pământ sau din mare şi apunând în acelaşi 
fel, dar cât de inedită şi de covârşitoare este această 
imagine a unui răsări! de sus, pentru că Hristos este 
Soarele dreptăţii, odată cu Hristos răsare în lume 
lumina cunoştinței. Ceea ce ignoră destul de mulți 
creştini este faptul că venirea pe lume a Fiului lui 
Dumnezeu întrupat este un eveniment care are 
implicații excepționale în ceea ce priveşte 
cunoaşterea. Prin Hristos Revelația atinge punctul 
ei maxim, este împlinită desăvârşit. Hristos, 
asumând firea omenească, S-a coborât la putinţa de 
sesizare a omului, a simţurilor sale şi a raționalității 
sale. Foloasele spirituale ale omenirii sunt maxime. 
Calitatea convorbiri omului cu Dumnezeu capătă 
valențe noi, puteri noi, comunicarea devine 


- TRADIȚII ROMÂNEŞTI - 
























mesianică; de abia acum, sub adierea apropiată a 
Duhului Sfânt, comunicarea şi cunoaşterea devin 
cu adevărat posibile 


Maica Lui este atât de săracă, încât n-are 
scutece de înfăşat, nici hăinuțe de-mbrăcat. Dar 
Pruncul este învăluit cu flori de crin şi asemeni unui 
"soare-n raze luminat” 

Chiar sub acest chip, accesibil oamenilor, El are 
în vedere înfăptuirea misiunii pentru care a venit 
"Cu chip de om a venitu / şi pe noi ne-a mântuitu” 
(colind din Ardeal). 

Dacă apariția unui copil obişnuit schimbă complet 
viața unei familii (în ceea ce priveşte spațiul, timpul, 
relațiile etc.), venirea Pruncului lisus schimbă viața 
întregii omeniri. Pruncul venit acum pe lume este 
numai aparent, după chipul smerit pe care l-a luat, 
un copil ca toți copiii; în fond, este un copil cum n-a 
mai fost altul pe lume, este chiar Dumnezeu, este 
Fiul Sfânt, lucru pe care colindele îl afirmă cum nu se 
poate-mar-direct şi mai ctar. este Fiul cerului şi 
Domnul pământului, un Domn preabun, un Domn 
frumos, născut din Duhul Sfânt, "la Care 
Dumnezeu râde” (colind din Moldova). El este chiar 
Mântuitorul îndelung aşteptat, "Mesia, chip luminos” 
(colind din Muntenia). 

În unele colinde Pruncul plânge. Nu pentru că nu 
ar avea cu ce să se joace - Maica Lui, ca să! 


ostoiască, îi promite "două mere argintele” sau "două 
mere aurele” (colind din Dobrogea şi din Ardeal - El 
plânge cu gândul la Patimile Sale de mai tărziu: "Nu 
plâng, maică, de aceea, / Ci uită-te, maicăn jos, / 





Acolo'n josu, mai din jos, / De vezi fauri 
făurind / Mie piroane făcând" (colind din 


Prin venirea lui Hristos, pământul este 
acum primenit, înnoit, înfrumusețat: "De 
când Domnul s'a născutu / Şi pământul s'a 
făcutu, / Şi cerul s'a ridicatu / Pe patru stâlpi 
d'argintu / Mai frumos impodobitu" (colind 
din Dobrogea şi Ardeal). Naşterea lui 
Hristos este ca o nouă facere a lumii 
(colind din Ardeal) 

O cântare în Biserică, luată din 
Evanghelia lui Luca (2,14), spune: "Slavă 
întru cei de sus lui Dumnezeu, pe pământ 
pace, . între oameni bunăvoire". Este o 
cântare îngerească, şi chiar aşa şi vede 
țăranul român lucrurile. E veselie pe 
pământ, dar e veselie parcă şi mai mare în 
Cer, unde în capul mesei stă Dumnezeu cu 
Fiul Său, înconjurați de ceata sfinților (colind din 
Banat) 

O seamă de colinde nu sunt lipsite de un umor 
sănătos, în ton cu sărbătoarea. Astfel, intr-unul din 
ele îl vedem pe Crăciun bătrân, cum vine el mereu, 
deşi are "un cal ciumpăvitu”, care ar trebui potcovit 
cu "potcoave de cola: prinse cu "cuie de cârnatu”, 
bătute cu "baros de caltaboş”, iar apoi adăpat cu o 
"vadră de vinarsu”. În alt colind se cere gazdei un 
colăcuţ, pentru că mama colindătorului nu avusese 
mai întâi sita rară pentru făină, iar "când o căpătat 
sita, s-o crăpat covata” (numai bun motiv de "l-o 
sfădit mama pe tata”), şi "când o fost lipită covata, s- 
a urnit cuptorul”, iar când a fost reparat şi acesta, era 
prea târziu: Anul Nou deja venise. 

La sfârşitul colindării se urează gazdelor să 
rămână sănătoase şi voioase şi "ca trandafirii 
frumoşi”. Gazdele îi răsplătesc pe colindători cu 
colaci, covrigi, nuci, mere. poarhe, dar nu lipsesc nic 
gologanii; la sfârşit, împărțeala darurilor se face cu 
dreptate. 

Dar misiunea copiilor nu se termină odată cu 
colindatul din zilele de Ajun şi de Crăciun: urmează 
Steaua, Sorcova, Pluguşorul şi câte altele, până 
după Sfântul Vasile. (Crengutele puse în apa la 
Sfântul Andrei pentru sorcove au dat deja în floare - 
"florile dalbe, flori de măr”) 

În Bucureşti, pentru un timp, mahalalele au 
păstrat vechile rânduieli de colindat; astăzi, însă 
aproape că nu mai afli colindat în duh autentic 
Asta nu înseamnă că nu răzbate din toate părțile 
sunet de colinde. Dar caracterul lor este în parte 
deviat, implicarea existențială este redusă, 
trăirea împuţinată. Cuvintele vestirii ajung la noi 
tot mai palide, mai mult formale. 











În zilele noastre, dacă vorbim de Dumnezeu, 
aproape nimeni nu are vreo problemă cu noi; 
dacă vorbim de Moş Crăciun şi de cadourile lui, 
oamenii nu vor fi ofensați; dacă vorbim de evrei 
şi de sărbătoarea lor din această perioadă a 
anului, Chanukah, oamenii ne vor complimenta 
pentru modul în care suntem deschişi faţă de alte 
religii; când vorbim însă de Domnul lisus, mai 
ales când vorbim de El ca fiind într-adevăr 
Domnul şi Mântuitorul nostru, mulți oameni nu 
suportă: parcă se simt otensați sau amenințați de 
lisus Christos. Sf. Apostol Matei ne arată că 
această atitudine au avut-o şi oamenii de acum 
2000 de ani: citind relatarea biblică a Naşterii lui 
lisus, vedem că aceasta aduce două mari reacții 
ale oamenilor: ori este privită ca o amenințare, ca 
un motiv de frică, un motiv care îi face să se simtă 
incomod; ori este un motiv de adorare, ceva care îi 
face să iîngenuncheze în fața Lui şi să | se 
închine cu tot ce au. 


Bibliografie. 


Tudor Pamfe — "Sărbătonie la români” -Ed. Saeculum, 
Buc, 1997; 


site-ul crestinortadox.ro - "Buna Vestire a colindelor” 


Nicolae Badea 


Pe94 CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2008 





Totul a fost, este şi va fi minunat. Aşa cum, fără 
doar şi poate, veți fi auzit din reclame, „Sărbătorile” 
au inceput deja de ceva vreme şi continuă, într-o 
veselie. Da, ne mai ducem din când în când şi pe la 
muncă, dar asta nu pare o diferenţă prea importantă, 
nu-i aşa? Ne prefacem că muncim şi se prefac că ne 
plătesc, precum în zicala comunistă (încă actuală, ca 
şi multe alte aspecte din epoca de tristă amintire) 
Oricum, se apropie Marile Chiolhanuri. Apoi, când se 
va termina cu ele, o să le plănuim pe următoarele, că 
doar pentru asta trăim. Aşteptarea beției este, în 
fond, tot o beție, dar care nu trece. 


Mi-am închipuit, de pildă, ce grozav va fi 
Crăciunul: mahmureala mânându-mă iarăşi inainte şi 
înapoi pe brazda dintre pat şi toaletă, burta stând să- 
mi plesnească de... bucurie (după ce am înfulecat 
iarăşi cât un hipopotam), 

Am făcut varice stând la cozi, cât nu m-a pus 
toată birocrația să stau într-un an întreg, ca să pot 
trăi din plin bucuria Naşterii Domnului 

Când e „sărbătoare“, fălcile ţin loc de inimă 
închis - deschis, închis - deschis, fără încetare, vai 
de tine şi de sărbătorile tale dacă te opreşti! Doar de 
asta se poate ține telecomanda cu o singură mână 
cu cealaltă să poți apuca sarmaua, să nu te 
cretinizezi pe burta goală.. 

Trece ziua de Naştere a lui Hristos, mă trezesc 
voios pentru încă o rundă de carrefour-eală, mai 
dihai decât cea mai cruntă zi de lucru: trebuie, că de 
cu seară am ras tot, şi smalțul de pe blide, şi 
tencuiala de pe pereți 

Şi de Revelion sper să mă fac cui, dacă se poate 
să mă bage în spital, ca să fie cât se poate de clar 
că m-am distrat mai tare decât toți! A 

Ah, dar cât de miştova fi la anul! Înălțându-mă cu 
sufletul către Domnul, bucuros îmi voi bea iarăşi 
minţile ... de dragul Lui! 

Păcat că mai trebuie să trăiesc şi până atunci, 
îndeletnicindu-mă cu chestii mult mâi cenuşii... 

Arunc cât colo cadavrul de „o.“brad frumos“, 
despuiat de beteală şi ace (ăstea-s în covor), 

Un strat proaspăt de praf va poposi cu drag peste 
noul maldăr de obiecte inutile şi repede uilate pe 
care le-am dat şi primit în „dar'... este firesc, nu? 
Altfel cum aş mai putea să mă vaiet că n-am bani să 
plătesc energia termică? M-aş pulea oare milogi 
convingător după vreo subvenție?! 

Deja nostalgic, închid cu greu programul TV, de a 
cărui imbecilitate redevin încetul cu încetul conştient, 
arunc la gunoi o movilă de sticle goale şi îmi fac 
apariţia entuziastă la locul de muncă, Pauza s-a 
terminat, băgați capul... 

Nu ştiu dacă vă recunoaşteți într-un 
asemenea scenariu, dar el a fost scris deja 
pentru voi. 

Mă tem că, dacă aţi deschis acest „periodic al 
românilor naţionalişti creştini“, vă aşteptaţi acum 
la o morală rigidă, poate chiar să vă trimit cu 
genunchii pe coji de nuci, la pocăință 

NU. În primul rând, binevolesc să văd bârna din 
ochiul meu înainte de paiul din al vostru. Dar, tocmai 
de aceea, ştiu ce spun, că. "gura păcătosului 
adevăr grăieşte”. lar un sfânt nu ar face niciodată 
asemenea glume, ar privi doar cu un ochi întristat 
(către lume) și cu celălalt râzând (la Dumnezeu) 

In al doilea rând, în Crăciun nu este vorba de 
moarte, ci de naştere, aşa că e vreme să vă 
bucurați. Cum poate fiecare. 

Sărbătorile iernii înseamnă destul de mult pentru 
miliarde de oameni, fie că sunt creştini, fie creştini 
doar cu numele, fie crescuţi în alte credințe sau atei. 
Aces! „destul de mult“ are, totuşi, o mare varietate de 
semnificaţii: în sfârşi, o săptămână-două de 
concediu după un an de tras la jug, poate o scurtă 
excitație după o lungă plictiseală, Momentul în care 
se stă cu familia la televizor şi se mai spune câte o 
minciună frumoasă. Momentul ideal pentru a simula, 
prin risipă, bogăția. Şi pentru a viziona una după alta 
comedii de trei la un cent, în care se petrec poveşti 

siropoase de dragoste, părând că ne-am îndrăgosti 
noi înşine. 
Toate astea la un loc, precum 
fuieratul stăpânului care ne-a dresat i 
facem aşa (din nesfârşită bunăvoință, căci 


Rr; /; . 


CHIX-MAS 





el ştie că în robia lui ne vom alla, în sfârşit, 
„fericirea”) 

Făcând abstracție de sensul pur, creştin al 
Crăciunului, de care nu sunt vrednic să scriu, cel mai 
sfânt se bucură copiii, care se bat cu zăpadă 
„Părtieeee!", şi se reped cu săniile la vale, crezându- 
se eschimoşi din secolul vitezei. Este, totuşi, ceva 
special în copilărie, care nu a apucat să fie otrăvit, 
dar „se pierde“ - ca să nu folosesc vreo expresie 
macabră - când ajungem la „maturitate”, bătrânețea 
asta prematură. Şi apoi, „pârtieeee!", ne aruncăm şi 
noi pe porc, pe ţuică şi pe cumpărat, loviți de 
streche! Sau, mai original, pe LSD, „trei, doi, unu, 
zero!", creierul în cosmos, pentru că, oricât de brutal 
ar suna, cam totuna este, 

Nu vreau să reproşez aimănui modul în care se 
bucură, nici porția de plăcere, oricum ar fi ea, pe 
care şi-o mai poate oferi. RE-FU-LA-RE. Asta este. 
Nu cum ne pierdem vacanţele, ci cum ne ratăm 
viețile, de trebuie să sărim uneori calul ca să nu 
ne-o mințile la vale — acolo e buba! 

Suntem săraci, aşa că nimie nu-i mai plăcut decât 
cea mai exagerată risipă; suntem chiar mai săraci 
de atât, încât asta, risipa, Se traduce în mâncare. 

Dacă nu pulem ocoli realitatea iremediabil 
nasoală, punem mâna pe telecomandă şi... nani- 
nani. Despre băut nu mai comentez, că pe asta 
poate am moştenit-o de la străbunii daci, cei viteji şi 
nemuritori, slăvită fie-le memoria! 

Şi ştiţi un lucru? Nu s-ar cuveni să vă facă 
„morală" cineva, ci meritaţi să fiți, măcar când şi 
când, mângăiați. 

Am spus că meritați o mângâiere, numai că 
operația în curs de desfăşurare nu prea se 
încadrează în această categorie. Se apropie, 
promițătoare, o mână de capul „pacientului“; acesta 
se relaxează, toarce increzător... cu delicateţe 
mâna deşurubează calota craniană pentru a 
lustrui, grijulie, circumvoluțiune cu 
circumvoluțiune, până ce totul străluceşte 
înăuntru de tâmpenia cea mai crasă! Nu mai este 
nici o problemă, toți neuronii sunt ca scoşi din 
cutie, fiecare pregătit să absoarbă 
„înțelepciunea“, 

Mâna cea plină de “afecțiune” se continuă cu 
gâtul subțire, incheiat grațios cu un chip de înger cu 
perciuni cărlionțaţi. Chip de înger al întunericului! El 
ştie ce să pună în loc, cu ce să umple neantul 
proaspăt creat, tot de el, ca să vă „lumineze“, 

Gata cu datul din coadă, este dreptul vostru să 
mârâiți, să zgăriaţi! Nu este mângălere, nici 
îngrijire, nici spre binele vostru, nici măcar un 
rău neintenționat, este lobotomie! 


Unii, dintr-o dispoziție poetică, i-au asemănat pe 
eroii din decembrie 1989 cu colindătorii. Ne gândim 
la cei autentici, nu la ăla pare strigau pe noul post 
Televiziunea Română Liberă „am învins" (le simţi, d- 
le Dinescu?), Poate că aceia care au murit sfidând 
secera şi ciocanul zâmbeau, bucurându-se că se 
apropie Ajunul Crăciunului... 

Ce ar mai trebui ca toată țara să se revolte din 
nou, ca atunci? 

Simplu ca degradarea neîncetată la care 
suntem supuşi să ajungă perceptibilă miopiei 
tuturor. 

Dar... ghinion! Cu miopla a început totul, atunci 
când, cu vreo patru-cinci generaţii în urmă, românii 


CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2008  P20: 





nu vedeau bine nişte purici recent aciulați. Erau 
destul de supărători, dar se conlundau uşor cu 
neplăcerile obişnuite ale epocii (abia ne scuturasem, 
cu chiu, cu vai, de gângăniile fanariole)... Acum 
dioptriile se amplifică incredibil, de ne calcă ditamai 
dinozaurii în picioare şi tot nu vedem clar. 

Ce ne lipseşte, mai multă obrăznicie evreiască, 
să vadă tot bivolul că ei nu sunt victime nevinovate, 
-şi nici nevinovate, nici victime? 

Cândva mă temeam că îşi vor plânui 
ascensiunea cu diabolică subtilitate şi discreție, dar 
ei lovesc mărlăneşte în ce avem mai scump. Pe față! 

Dacă cineva ar aduce un taraf manelist la ziua 
mea, i-aş da pe toți ăia cu șuturi pe uşă afară, Acum 
însă masoneria ne ţine tot circul ăsta dezgustător de 
Ziua lui Hristos, iar noi nici măcar nu împuşcăm 
televizorul! 

Nu numai asta, ci tot ce face astăzi evreimea 
mondială, cu unealta lor masonică, duhneşte ca o 
turmă de țapi, sare în ochi la lumina zilei. 

Acum o sută de ani, cu asemenea strategii de doi 
bani nu ar fi putut înşela decât un ospiciu de 
handicapaţi mintali, dar în zilele noastre, îi tot dau 
zor în prostie 

De ce? 

Pentru că nu mai au răbdare, pentru că diavolul 
nu mal are răbdare, îi struneşte. Şi pentru că evreul 
mediu nu se compară cu românul mediu (deşi, din 
păcate, americanul mediu este şi mai prejos). 
Tocmai pentru asta a îndrăznit niciodată regretatul 
Silviu Brucan să ne facă „stupid people”, cu 
pronunția lui de chiulangiu la orele de engleză (ce-i 
drept, nici cu limba română nu păcălea pe nimeni). 
Trusturile de presă iudaică au investit şi investesc 
masiv în mass media locală care nu e nici o afacere, 
merge tot în pierdere, doar-doar ne-o mai scădea 
puțin coeficientul de inteligență, că nu mai reuşesc 
odată să ne alinieze cu cimpanzeii de peste 
Atlantic... 

„„hmmm, stop! Acum, să nu ne umilăm în pene. 
Nu pot „Cancan“, „Click“, „Unica“, „Libertatea“ 
sau „Neuronii voştri morți pe bombeele noastre 
proaspăt lustruite“ să ne tembelizeze chiar în 
ritmul dorit, dar treaba tot merge înainte, 

Dacă aţi vedea de Crăciun hypermarket-uri 
pustii cu grămada, ar fi un semn bun. 

Să urmărim cum campaniile publicitare se succed 
din ce în ce mai frenetic, tot în zadar, tratale cu sictir 
de românii imunizaţi, pe care nimic nu-i mai poate 
adormi... dă, Doamne! Dacă ProTV-ul ăsta “rupt din 
rai”, în loc de „ştirile de la ora cinci” ar ajunge să 
difuzeze „filmul porno de la orice oră, non stop”, şi 
aşa tot ignorat cu plictiseală, ar fi şi mai evident că e 
strâns cu uşa în ultimul hal. Oricum, ma! tot omul, 
când îi pronunță numele, o face ca şi cum ar 
scuipa, dar, cu toată scârba, încă urmăreşte 
mizeria aia, de ce? Popor care ai inventat 
avionul, de ce faci asta?! 

lar în ceea ce priveşte consumismul nostru de 
zi cu zi, este foarte uşor de explicat şi infernal de 
greu de combătut în actuala situație. 

De unde vine? 

Simplu de răspuns: de Ja cartelele ceauşiste, de 
la orele de sta! la cozi pentru ca până la urmă să nu 
te alegi cu un pachet de unt; de la renunțarea 

generalizată pe care secretarul general al partidului 

comunist, cu capul plesnind de studii peste studii 

făcute de politruci, ar Îi vrut să o impună poporului 

român (nu însă şi augustei sale persoane), 

confundănd-o cu stilul spartan. 

După ce au răbdat lipsurile materiale, toţi îşi 

îndeasă acum în maje orice prind - toţi care pol, că 

sunt alţii cu duiumul care încă rabdă de foame, iar în 
ei se tensionează dureros resortul care, eliberat, îl va 
împinge să se destrăbăleze i 
Esenţialmente, asta este educaţia care ni se dă: 
redea bit pinch aia e 
n si 

În realitate, cu =pţia celor care literalmente 
mor de foame fără adăpost, pentru fiecare nivel 
există un lux inaccesibil 
tânjesc, acriți de frustrare. 


Fifa 


















Să 


- 





TÂNCĂBEŞTI 2008: PREZENT! 
_ din cuvântarea d-lui Nicador Zelea Codreanu la Tâncăbeşti - 


Domnilor şi doamnelor, simpatizanți, camarazi 


] 


Voi respecta şi de această dată tradiția 


căteva din gândurile şi simțămintele pe care mi le|i 
trezeşte prezența în această zi la locul unde în 
urmă cu 70 de ani au fost martirizaţi de câtre 
slugile. iudaismului mondial, cei mai buni fii ai 


poporului român, produşi ai generaţiei naţionaliste la: 


Şi creştine de la 1922, în frunte cu Corneliu Zelea-[ 
Codreanu. 

Dacă sunteți aici, este de la sine înțeles că 
sunteți în cunoştinţă de cauză asupra vieţii. şi 
morţii martirilor neamului românesc, deci vă voi! 
expune câteva probleme în legătură cu timpul 
care a trecut de când din nefericire nu ne-am 
văzut. 

Sunt impresionat de numărul mare de 
participanţi, având în vedere ploaia care a gonit 
totuşi pe unii dintre obișnuiți participanţi 
eveniment. 

În scurta privire de recunoaştere am remarcat în 
primul rând prezența neobosiţilor! şi credincioşilor 
noştri camarazi care au venit toată noaptea cu trenul 
din multe colțuri de țară, tineri hotărâți, dar şi 
vârstnici trecuți prin ani grei de puşcării de 
exterminare şi doamne care au suferit acelaşi 
tratament criminal în timpul regimului iudeo- 
comunist. 

De aici nu a fost decât un pas să mă gândesc la 
nişte ziarişti care îşi făcuseră anunțată prezența. Nu 
aş vrea să dau lecţii tinerilor slujitori ai mass-mediei, 
dar ştiu că voi citi într-un ziar de mâine: „Câteva zeci 
de bătrâni nostalgici au venit la Tâncăbeşti ...”. Că 
vor prezenta toată manifestarea noastră la alte 
dimensiuni decât cele reale nu ne deranjează; noi 
nu facem acest lucru pentru publicitate; este 
neprofesionist totuşi şi te întrebi ce îi determină 
să fie duşmănoşi față de Mişcarea Legionară 
despre care nu ştiu aproape nimic, prin grija 
iudeo-comunismului. 

Mi-aş permite să le aduc aminte că „nostalgic” 
nu este un cuvânt peiorativ, cum îşi închipuie 
domniile lor, venind din greacă: „nosta” = 
"amintire" şi „algos” = "durere”. Noi chiar avem 
amintiri dureroase legate de acest loc, dar 
amintirile de acest gen nu sunt legate nici de 
vârstă, nici de apartenența politică. Ne-am 
obişnuit cu acest sentiment legat de trecut, dar 





la 


adunărilor noastre, încercând să vă transmit [i 






















pentru prezent şi viitor dorim ca sacrificiul 
înaintaşilor noştri să rodească, spre biruința 
creştinismului şi a naţiunii române. 


Sunt oameni care au inceput să o ia razna 
socotind că sunt îndreptățiți să ne interzică până şi 
manifestările religioase - apropos de „Federația 
Comunităţilor Evreieşti din România” care ne-a făcut 
denunț la poliția criminală din Bucureşti că facem 
parastasul acesta la Tâncăbeşti !! 

Aşteptăm cu încredere să ne închidă bisericile, să 
ne bage în puşcărie, preoții declarând interzicerea 
practicării creştinismului! 

Nu cunosc decât vag ritualurile religiei mozaice, 
dar aş fi foarte curios să văd cum ar reacţiona dacă 
cineva le-ar contesta dreptul de a-şi practica religia 
după datinile lor; ar țipa, de întreg mapamondul ar 
trebui să-şi protejeze timpanele! 

Acest comportament mă face să constat că 
suntem trataţi ca nişte toleraţi în propria noastră țară, 
in propria noastră casă, de-către. nişte. tovarăşi pe 
care, repet, nu i-a chemat nimeni, nu i-a dorit nimeni, 
şi care se înscăunează pe zi ce trece ca stăpâni ai 
acestui popor. Noi îi poftim să zică bogdaproste că 
trăiesc pe sfântul nostru pământ strămoşesc şi să nu 
ne mai facă nouă reguli, de nici un fel! „E clară?” 

Din acest motiv şi din altele, apelul nostru către 
români este să iasă din somnolența în care au 
fost dresați să se complacă, şi să nu îşi cedeze 
nătâng drepturile de stăpâni ai acestor locuri, 


kk 


27] apărat cu milioane de sacrificii pe câmpurile 
37| de luptă de mii de ani. Trebuie să lăsați plugul 
"Işi coasa, ca şi strămoşii noştri, atunci când 
clopotele bisericilor „bat în dungă", 
chemându-vă la luptă impotriva cotropitorilor. 
î] Aţi fost învățați de peste 60 de ani că 

singurul vostru drept politic este să votaţi o 
dată la patru ani: este mult prea puțin, mai 
ales când trebuie să alegeți între rău sau mai 
rău! 

La locul supliciului martirilor noştri trebuie 
să luaţi hotărârea de a ieşi din indiferență, 
lâncezeală şi frică, trebuie să înțelegeți că 
trebuie să ne reorganizăm activitatea politică la 
nivel naţional şi în limitele legale, pentru a putea 
într-un viitor apropiat să ne promovăm idealurile 
şi convingerile noastre pe scena politică 
românească, să vă pot spune cu orice ocazie pe 
cine trebuie să votăm ! 





Fac un apel pe care Mişcarea Legionară l-a 
făcut de-a lungul 


timpului la membrii şi 
simpatizanții ei; trăind totdeauna „pe banii 
noştri”, pe mica voastră contribuție, 


ne,„sponsorizați” niciodată, de nimeni, care ar fi 
putut avea pretenții mai tărziu. 

Ne vine din ce în ce mai greu să susţinem 
cheltuielile legate în primul rând de editarea revistei, 
care reprezintă totuşi legătura cea mai importantă cu 
românii din toată țara. Simplul abonament ne bucură 
dar este categoric insuficient, căci reprezintă per 
total 4% din cheltuieli. Societatea de distribuţie, în 
semifaliment, nu ne-a rambursat de aproape doi ani 
sumele cuvenite. Cei care îşi pot permite ar trebui să 
ajute mai substanțial editura. Facem acest apel fără 
să socotim că ne înjosim, căci îl facem la 
prietenii şi frații noştri ! 

Voi încheia spunând că apreciem sacrificiul 
tuturor celor care, trecând peste sute de kilometri 
peste multele zeci de ani pe care îi poartă cu 
demnitate, peste lăsarea pe plan secund a 
problemelor de existență care îi presează şi ne 
presează, peste ploaia rece care a încercat să ne 
gonească, au venit să fim împreună şi să închinăm 
un moment din viața noastră celor care şi-au dăruit 
toată viața lor pentru noi! 


DESPRE NERUŞINAREA CUI? 


Aproape că nu îţi vine să crezi că în luna 
decembrie a anului 2008 mai există bandiți de 
naţionalişti, antisemiţi şi criminali care să acuze 
Israelul de tortură ! 

Dacă nu au fost încă stârpiți de pe faţa 
pământului, vor fi: sunt toți trecuţi pe lista neagră a 
jupânilor şi îi aşteaptă judecata unui Stăpân în Cer şi 
pedeapsa fără nici o judecată, la liberul arbitru, pe 
pământ, 

Ziarul „Ziua' de vineri 
cunoscut cititorilor următoarele; 

„Expertul O.N.U. privind drepturile omului în 
teritoriile palestiniene, Richard Falk, a apreciat 
marți că politica Israelului față de populaţia 
acestor teritorii <<este  asimilabilă crimei 
împotriva umanităţii>>. 

Într-un comunicat publicat la Geneva, Richard 
Falk a cerut O.NU. <<să aplice norma 
recunoscută privind responsabilitatea de a 
proteja populația civilă, care este supusă unei 
pedepse colective de politici, care este 
asimilabilă crimei impotriva umanității>>. 

Falk a denunțat <<asediul sălbatic al Israelului 
împotriva Gazei>>, unde accesul hranei şi 
carburanţilor este insuficient, evitându-se doar 

=<foametea şi imbolnăvirea în masă>>". 
Acum să stăm strâmb şi să judecăm 
drept: Falk ăsta, ce neam o fi el, cumo fi 


Pag. 6 


12 decembrie face 





ajuns într-o organizaţie controlată în bună parte de 
evrei? Este lipsa tovarăşilor, ar trebui sancţionați cu 
diminuarea salariului cu 10% pe trei luni. 


CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2008 


Că al doilea mandat nu îl mai pupă neam de 
neamul lui la O.N.U, asta este altceva! 

Deocamdată nu va avea nici un „accident de 
circulație” mortal, că bate la ochi. Nu va fi găsit nici 
„sinucis” de cine trebuie! Până va fi pedepsit 
„banditul ăsta antisemit”, vom uita de el, şi peste 
un timp oarecare va fi „strâns şurubul” suficient 
pentru ca să nu mai apară „aşa nişte minciuni” în 
presă. 

Riscând să „stâmească murdăria”, s-ar putea ca 
o lichea de român să comenteze faptul, 
demonstrând, ca un profesor universitar prezent 
deseori la emisiunea d-lui Gădea, că suferințele 
poporului evreu din timpul celui de-al doilea război 
mondial îi îndreptățesc să ia orice măsuri, împotriva 
tuturor, şi de orice dimensiune, în mod preventiv. 
Domnia sa, di. profesor universitar, declară 
indirect că este de acord cu crimele împotriva 
umanității constatate de nenorocitul de Falk, 
dacă sunt comise de statul evreu. Norocul 
fabricilor de hârtie igienică este că deocamdată nu s- 
a ajuns să se gândească în felul acesta la nivel de 
mase, că ar da faliment, ag. 9) 


Primara 
Caheanu 


(contin: 





DIN PRESA LEGIONARĂ INTERBELICĂ: 
"PĂMÂNTUL STRĂMOŞESC” (1927 — 1941) 


Dacă se va scrie vreodată o istorie a presei 
legionare, şi sper să se realizeze acest deziderat, 
care să cuprindă cele peste 100 de publicații apărute 
în țară cât şi în exil, cu certitudine că pe prima 
pagină a viitoarei lucrări va figura numele ziarului 
“PĂMÂNTUL STRĂMOŞESC”. Este firesc să fie aşa 
întrucât acest ziar a fost primul care a văzut 
lumina tiparului la numai câteva luni de la 
înființarea Legiunii Arhanghelului Mihail (care a 
luat ființă Ia laşi în iunie 1927), fiind, deci , piatra de 
temelie a presei legionare. 


Primul număr poartă data de 1 august 1927, 
sub titlul “PĂMÂNTUL STRĂMOŞESC" specificându- 
se că redacția este compusă de cei cinci ctitori 
care au înființat organizația: Corneliu Zelea 
Codreanu, lie Gârneaţă, lon |. Moța, Corneliu 
Georgescu şi Radu Mironovici. 

Ziarul era bilunar, sediul lui era la Căminul 
Cultural Creştin din laşi 

Pe pagina întâi era fotografia Arhanghelului Mihai 
şi alături scurtul text “Spre inimile cele necurate care 
vin întru preacurata casă a lui Dumnezeu, fără milă 
întind sabia mea” specificându-se că aceste cuvinte 
se află icoana Sf Arhanghel Mihail din Biserica 
Încoronării de la Alba Iulia 

Tot pe pagina întâi, dar în partea stângă se aflau 
versurile “Din zei de-am fi scoborători / C-o 
moarte toți suntem datori. / Totuna e dac-ai murit / 
Flăcău sau moş ingârbovit, / Dar nu-i totuna leu să 
mori / Sau câine-nlănţuit!” din poezia “Decebal 
către popor” a poetului Gh. Coşbuc 

Pagina pe care am descris-o o vom întâlni la 
marea majoritate a numerelor următoare. 

Articolul de fond semnat de cei cinci întemeietori 
ai Legiunii punctează cele 12 idei naționaliste, ultima 
specificând “Cu faţa la duşman este deviza 
noastră izvorâtă dintr-o necesitate de a tine pe loc 
pe duşman” 

Alături de articolul de fond o chemare : ” E ceasul 
vostru ! Veniţi la Corneliu Zelea Codreanu! Curăţenia 
e simplă: nu dai afară pe nimeni , ci, în mod cinstit , 
alegi pe cei demni care au rămas drepți în picioare 
Cei hotărâți, cei cinstiți şi cei tineri (la suflet) să vină! 
E ceasul lor!” 

Pagina a treia are toată chenar negru şi este 
dedicată morţii regelui Ferdinand. 

CORNELIU GEORGESCU semnează articolul 
"Nădejdii sfărâmate”, iar RADU MIRONOVICI, "Către 
un frate de la sat. Semnează şi ing GH. CLIME 
articolul “Visuri — nădejdi - realitate”, iar alături se 
află un alt articol interesant, dar nesemnat, care are 
titlul “Neinţelegerile dintre frați, bucuria duşmanului” 

ION MOȚA este prezent cu articolul "La Icoană”. 
Citez din el un paragraf: "În sistemul societăților 
omeneşti, forța nu se captează decât prin 
organizare. Aşadar sistemul nostru trebule să aibă o 

organizație, şi o are. Organizaţia insă nu se poate 
naşte şi dezvolta sănătos fără rânduială, ierarhie şi, 
mai ales, fără un conducător. De aceea organizaţia 
noastră are un şef, neales de nimeni, ci consimțit de 
cei ce, atraşi de o forță tainică, au vrut să constituie, 
sub conducerea unui şel, celule ordonate şi 
disciplinate ale organizaţiei. Acest şef al nostru este 

Corneliu Zelea Codreanu”. Cele mai multe şi mai 
interesante articole din "Pământul Strămoşesc” îl au 
ca autor pe ION |. MOȚA. În intervalul 1927 — 1932 
el a scris 13 articole pe care le-a adunat şi apoi le-a 
tipărit în cartea sa, "CRANII DE LEMN. Le enumăr: 
“La Icoană”- 1 aug. 1927, “Avram lancu la Parchet — 
15 ian, 1928, “Da, sunt nelămurit - 15 sept. 1928, 
"O vorbă ardelenească peniru lordul Rothermere" - 1 
sept. 1928, “Sf. Arhanghel Mihaif- 1 oct. 1928, 
"Răspuns unor întâmpinări” - 15 sept. 1928, “Acesta 
nu e sufletul nostru” - 25 dec. 1928, “Autrul zur 
Treue' - 15 nov. 1928, “Care Ardeal?" - 15 dec. 
1928, "Răspuns D-lui Profesor Bogdan Duică” - 1 

„ian. 1928, “Prea te pripeşii, D-le Tătărescu” - 15 aug 
1928, "Stăpânirea lurtunii - nov. 1932 . 


Din NR. 2 al "PĂMÂNTULUI STRĂMOŞESC:, 
apărut la 15 aug. 1927, semnalez un 


CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2008  P29:7 


Pocumanl. 


„Mal n 15 mare Bă 


Pământul Strămoşesc 


ORGAN AL LEGIUNII „BRHANGHELUL MIHAIL” 
PENTRU APĂRAREA PĂMÂNTULUI STRĂMOȘESC 


„a că tran A uter 
arta ut sata dai, 
Te mi 1 til eri 
Făca ei ea plini, 
e muta în ul azi 
dea ar 


mea 


„Spre inimile cele 
necurate care via 

ra preacarata casă 
îi Demtdee, — tări 
milă intind sabia mas! 











articol semnat de cei cinci redactori întemeietori 
ai publicației, intitulat “Legiunea Arhanghelului 
Mihail”, în care se arată schema de funcţionare a 
acesteia. Secţia 1 se intitulează “Tinerimea”, cu 
subsecția “Frățiile de Cruce" (rezervate celor care nu 
au împlinit 19 ani), Secţia 2 este destinată "Protecţiei 
Legiunii, Secţia 3 - “Ajutor, Secţia 4 - 
“Internaţională”, Secţia 5 - conducerea Legiunii, 
Consiliul şi Senatul, pentru raporturile cu Liga 
Apărării Naționa! Creştme care se dezbina, în scopul 
de a salva mişcarea naționalistă de la înfrângere 

CORNELIU GEORGESCU semnează articolul 
“Aprindeţi făclia credinței”, lon Blănaru-Flamură 
“Speranțe” şi prof. Cătuneanu "Veste Bună". 
CORNELIU ZELEA CODREANU îşi intitulează 
articolul “Duşmanul atacă, deci faţa la duşman!” iar 
poetul lustin lies scrie poezia “Înălțarea”. 


Să răsfoim NR. 3 din 1 sept. 1927 care are 
articolele “Către feciorii codrilor de RADU 
MIRONOVICI şi reportajul "Nunta lui Moța”. (Aceasta 
a avut loc la 18 aug. 1927 la Mănăstirea Neamţ, în 
mijlocul munților şi pădurilor. Aleasa sa a fost 
lridenta Zelea Codreanu, slujba cununiei a fost 
dumnezeiască, oficiată de Prea Sfinţitul Episcop 
Nicodim, viitor patriarh. Au luat masa într-un cadru 
intim 30 de persoane, într-un pronunțat spirit 
creştinesc şi naţionalist, iar ciobanii Tulan şi Ursaki 
au cântat din fluier, acompaniaţi de un scripcar), , 

Poşta redacției răspunde la 10 cititori 


În NR, 4 alte semnături cu greutate: MILE 
LEFTER - "După marea îngrijorare, marea bucurie”, 
ION BANEA . “La luptă” şi CORNELIU 
GEORGESCU - “În zbuciumul zilei de astăzi”. 

Două pagini din ziar sunt rezervate sondajului 
"Cum e primită revista noastră şi cu ea Legiunea 
Arhanghelului “Mihail?” Sunt publicate părerile 
cititorilor din Roman, Turda, Piatra Neamţ, Focşani, 
Tr. Severin, Sibiu, din toată Bucovina, având acelaşi 
numitor: favorabil! 


Ajungem şi la NR. 8 din 1 nov. 1927. 

CORNELIU ZELEA CODREANU scrie. articolul 
"După procesul Schwarbanc, din care citez un mie 
fragment: "Petliura, fostul hatman a! Ucrainei între 
1919-1920, a fost ucis de către Schwarband la Paris. 
EI a luptat impotriva bolşevismului şi Cekistilor 
organizaţie în care predominau evreii. Ruşine: 
asasinul a fost achitat, nici măcar nu era în legitimă 
apărare. Ultimele cuvinte ale celui ucis au fost: 
<<De-ajuns, Doamne, de-ajunsi>>".  » 

Semnalez un alt articol, nesemnat: "Săcuşorul cu 
țărână, talismanul tegionarului”. 





În NR. 12, o altă nuntă a unei personalități 
legionare, Corneliu “Georgescu. Corneliu Zelea 
Codreanu i-a dat în dar o lanternă, spunându-i: 
“pentru ca să-ţi lumineze calea de câte ori o vei găsi 
întunecată şi să-ți aduci aminte că lumina vine de la 
Legiune. Tu nu trebuie să trăieşti pentru soția ta, ci 
soția ta trebuie să trăiască pentru tine. Tu trebuie să 
trăieşti pentru țara ta!" Naşi au fost Ilie Gârneaţă şi dr 
Elvira lonescu (care ulterior i-a devenit soție). 


NR. 15 apare la 1 aug. 1928, iar articolele sunt 
dedicate aniversării împlinirii unui an de la crearea 
Legiunii Arhanghelului Mihail. Titluri referitoare la 
acest eveniment : "Un an de existență” de 
CORNELIU ZELEA CODREANU și “A trecut un an” 
de ION BANEA. 


... 


De la NR. 24, Crăciun 1928, ziarul nu mai 
apare decât la 1 martie 1930, deci după un an şi 
jumătate. 

Are acum un format mare, dar are numai două 
pagini. redacția funcționând tot la vechea adresă. 


Ziarul continuă aibă o apariție neregulată: 
bunăoară, NR. 2 la 18 martie 1930, NR. 6 la 10 
sept. 1930, NR. 7 la 26 oct. 1930. 

Câteva titluri din aceste numere: “Scrisori către 
Legiune” de CORNELIU ZELEA CODREANU, 
“Scrisoare deschisă către ziarul Curentul de ing. 
Blănaru-Flamură şi o fotografie inedită a Căpitanului, 
cu mustață, în costum național. 


În NR. 8 din 1 ian. 1931 se distinge poezia 
“Tăticule, când vii?” (întrebarea pe care băiatul de 6 
ani al preotului DUMITRESCU-BORŞA, închis la 
Sighet, o pune tatălui său). 

Alte titluri: “Domnul şi patronul de CORNELIU 
ZELEA CODREANU şi "Moartea celui mai bătrân 
legionar, lon Tarnoski . (lon Tarnoski a luptat în 1877 
şi 1916 , a intrat în 1923 în L.A.N.C. a lui A.C. Cuza, 
apoi între Ligă şi Legiune a ales pe cea de-a doua, la 
4 ian. 1929 a prestat jurământul legionar şi a primit 
săcuşorul cu ţărână). S-a constituit şi Senatul 
Legionăr din care făceau parte, printre alții, prof. 
universitar Traian Brăileanu, lon Zelea Codreanu 
(tatăl Căpitanului, mare luptător naționalist, inclusiv 
pe front pentru reîntregirea României, şi mare 
orator), Hristache Solomon (mare proprietar) şi Zollu 
Tasula (macedonean). Senatul Legionar, format din 
oameni de peste 50 de ani, este cea mai înaltă 
autoritate morală a organizației, dar are numai un rol 
consultativ. 


Dă 


lar se produce o sincopă în apariția ziarului, 
de lungă durată, doi ani, următorul număr — nr. 1 
din al cincilea an de la apariție - datând de la 1 
ian. 1933. 

Are ca subtillu acum “Foaie de educație 
legionară, organizare şi informare”. 

Din nou are formatul mic, la mijlocul primei pagini 
este Sf Arhanghel Mihail, şi, pentru prima oară, titlul 
ziarului are culoarea verde. 

Articolele cele mai reprezentative sunt: 
“Descendenţa terestră a lui Isus Hristos” de prof. 
universitar POLIHRONIADE, “An legionar 1932 de 
ION BANEA, “Pluguşorul legionarilor pe anul 1933 
de A. Gruia, “Pluguşorul legionarilor bucovineni de 
Valeriu Drăgan-Rădăuţi şi poezia “/nchinare” de 
Viorica Lăzărescu. 


În NR. 2 din 1933 găsim articolul “Moartea lui 
Constantin Ilinoiu, socrul Căpitanului” iar în NR. 3, 
ultimul din anul 1933, atrage atenția "Desființarea 
organizaţiei legionare din Mehedinţi” deoarece şetul 
ei, farmacistul Torjescu, se plângea că intelectualii |- 
au părăsit din cauza prigoanei dezlânțuite de prof, 
Danciu. Se arată că organizația Garda de Fier este 


făcută nu pentru muieri bocitoare, ci ia 








"TARA, LEGIUNEA, 


- culegere de interviuri luate sup 
de Mariana Conovici, Silvia Iliescu şi O 


La Târgul de Carte din această toamnă a fost lansat un volum deosel 
tipăriturilor în legătură cu Mişcarea Legionară intitulat "ȚARA, LEGIUNEA, CĂPITANUI 


în documente de istorie orală”. 


Cartea, pe care v-o recomandăm ca lectură deosebit de atractivă, se găseşte la librăriile Humanitas din; 


Sfoaritie de carte 


- Bucureşti (librăria Kretzulescu; Auchan - librăria Humanitas); 


- Ploieşti (librăria Humanitas); 
- Piteşti (Auchan — librăria Humanitas) 
- laşi (Carrefour Felicia, librăria Humanitas); 


- Țimişoara . (librăria Emil Cioran, librăria Joc Secund); 


- Alba lulia (librăria Humanitas); 

- Oradea (librăria Mircea Eliade); 

- Rm. Vâlcea (librăria Virgil Ierunca); 
- Piatra Neamţ (librăria Humanitas); 
- Sibiu (librăria Const. Noica) 


Marea majoritate a persoanelor intervievate 
sunt foarte puțin reprezentative pentru Mişcare, 
necunoscute: simpli legionari sau doar membri 
ai Mişcării, frați de Cruce şi simpatizanți; dintre 
personalitățile din Mişcare, intervievate, putem cita 
doar căteva; comandant legionar Dumitru Groza 
(şeful Corpului Muncitoresc Legionar în 1940-1941), 
instructor legionar şi avocat Nae Tudorică (şetul 
organizaţiei din Roman în 1935-1940), dr. Şerban 
Milcoveanu (şeful studenţimii române pe țară în 
1937-1940), avocat Filon Lauric (şeful Centrului 
Studenţesc Cernăuţi în 1937-1940), lon Gavrilă- 
Ogoranu (frate de Cruce, renumit supravieţuitor al 
rezistenței din munţi) etc 

Au fost omise multe personalități legionare 
contemporane cu noi, care erau încă active în 
cadrul Mişcării la vremea luării interviurilor: de 
exemplu, ultimul comandant legionar făcut de 
Căpitan, dr. lonel Zeana, din Bucureşti (întemnițat 16 
ani în timpul regimului comunist, cel care a reînființat 
Senatul Legionar în 2000, autorul a două volume de 
poezii de închisoare); econ. instructor legionar Viorel 
Tănase din Sibiu, cel mai bătrân legionar din lume, 
care este încă în viață, perfect lucid (i-am sărbătorit 
centenarul anul acesta, în mai); dr. ing. Duiliu 
Sfințescu (o somitate ştiinţifică pe plan mândial, 
responsabilul: cu condica de grade a Căpitanului, 
membru al  secretarialului  Căpitanului şi 
responsabilul cu relaţiile cu străinii); dr. Valer 
Neagoe din Simeriă (şeful Centrului Studenţesc 
Bucureşti în 1940); Cătălin Zelea Codreanu (ultimul 
frate al Căpitanului, un martor important), avocat 
instructor legionar Nelu Rusu din București (şelul 
Senatului Legionar după moartea lui lonel Zeana), 
Dumitru Banea (fratele şefului Ardealului Legionar, 
lon Banea, el însuşi comandant legionar, autorul 
cărții "Acuzat, martor şi apărător în procesul vieții 
mele”, apărută la Sibiu în 1994), ş.a 

În schimb, volumul conţine şi declarațiile unor 
adversari al Mişcării (ofițerul SSI! Traian Borcescu, 
ofițerul de jandarmi Mihail Baron, fiul industriaşului 
N. Malaxa etc,), iar faptul că nu se precizează 
calitatea persoanei Intervievate (când a intrat în 
Mişcare, ce poziţie a deținut în cadrul acesteia, și, 
mai ales, dacă este legionar sau adversar) 
contribuie la contuzionarea cititorilor. 

Cu toate acestea, cartea este într-adevăr 
pasionantă, o lectură pe care oricine, de orice 
convingere politică, o parcurge cu mare interes. Este 
adresată atât cercetătorului istoric, cât şi "omului 
de pe stradă”, profesorului universitar și 
muncitorului, deopotrivă. 

Interviurile sunt dispuse cronologic, pornind de la 
Frăția de Cruce (creată de Căpitan înaintea Legiunii 
Arhanghelul Mihail), conturând evoluția şi ideologia 
Legiunii, marile prigoane (carlistă și antonesciană) şi 
vibulaţiile ulterioare (aventura simistă şi sinistră cu 
"guvernul de la Viena” etc), şi ajung până la 
arestarea masivă a legionarilor de câtre regimul 
comunist (1948), încercând să relacă etapele de 
dezvoltare şi organizare a Legiunii şi evenimentele 
majore, creionând o frescă a epocii. 


Ceea ce distonează flagrant cu 
„conținutul cărţii este prefața d-lui dr. Mihai 


Paa.& CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2008 


Chioveanu despre care am crezut iniţial că este 
doctor în medicină, eventual veterinar, nicidecum în 
istorie (cum am aflat ulterior) 

Poate că unii dintre dvs. au auzit de istoricii 
comunişti Fătu şi Spălățelu care au scris cartea 
"Garda de Fier, organizație teroristă de tip fascist”, 
rămasă ca model de lipsă de profesionalism şi rea 
credință dusă la extrem, o colecție de aberaţii 
nefundamentate documentar, fără nici cea mai vagă 
legătură cu realitatea istorică - o pseudo-istorie 
Prefaţa d-lui M. Chioveanu aduce aminte în mod 
frapant de scrierea lui Fătu şi  Spălățelu 
Exemplificăm 

- "Mircea Eliade se va încăpăţâna să vadă în 
legionarism o revoluție creştină, spirituală, a 
generației sale” (pg. 10) 

Păi dacă o personalitate culturală de talia lui 
Eliade, care numai de îngustime de spirit nu poate fi 
acuzat, se "incăpățânează” să vadă cu totul altfel 
decât di. Chioveanu legionarismul, înseamnă că într- 
adevăr e "ceva de capul legionarismului”, cum spune 
românul... Noi să avem incredere în părerea lui 
Eliade, sau a lui Chioveanu?! 

- "Singurul mare absent din cupnnsul volumului 
(..) evitat din răsputeri de majoritatea subiecților, 
este antisemitismul Mişcării Legionare” (pg. 13) 

Păi, stimate domn, dacă legionarii se întâmplă să 
nu fie cum vreţi dvs. să-i descrieţi, ce să facă? Să 


» inventeze, ca să intre în tiparul croit de dvs. şi de alții 


ca dvs.? Poale că n-ar fi fost rău să daţi definiția 
termenului de “antisemit”. 

- "În ian. 1941, în centrul şi în mahalalele 
Bucureştiului, şi nu în munţi, legionarii vor alaca 
viesparele jidăneşti,.." (pg. 20) 

Şi cum se explică atunci faptul că nici un legionar 
nu a fost condamnat pentru "atacarea viesparelor 
jidăneşti” = nu numai în timpul regimului 
antonescian, când mii de legionari au înfundat 
puşcăriile fie şi doar pentru că vreun şef de post 
zelos găsise la percheziie o carte legionară 
(prohibită), dar, nici în timpul regimului comunist în 
care evreii deţineau funcțiile de conducere şi 
represiune? Mister! DI. Chioveanu se bazează 
exclusiv pe propriile afirmaţii, nu pe documente. Şi 
cu atât mai puţin pe logică: doar nu e profesor de 
matematică sau de logică! E istoric. Cum scrie 
istoria, este altă poveste. 

- "(..) imaginea unui Bucureşti aruncal în anarhie 
şi violență de către Garda de Fier, sprijinită de SS, 
nu însă de populație şi armată” (pg. 20) 

Halal probitate profesională! În primul rând, în 
România nu existau trupe SS; apoi, având în vedere 
că arhivele germane şi cele româneşti sunt deschise, 
de ce nu spuneți concret in ce-a constat sprijinul ss 
acordat legionarilor?? În al doilea rând, legionari! nu 
au făcut aliceva decăt să rămână în instituţiile pe 
care le dețineau conform legii, până la venirea unui 
ordin scris din partea Conducătorului Statului (ordin 
care nu a venit), deci nu el au aruncat Bucureştiul în 
anarhie şi violență: nu ei au dat ordin armatei să lasă 
pe străzi! Pe oine a sprijinit Hiller, pe legionari, sau 
pe Antonescu?! 


bit de atractiv, unicat în rândul fi 
IL” — "Mişcarea Legionară 


CĂPITANUL” 


raviețuitorilor Mişcării, în 1994 — 2001 - 
ctavian Silivestru 


MARIANA CONICA ră 7 
EM ȚARA, 


” LEGIUNEA, 
CĂPITANUL 


MUCARUA LUGIONARĂ 
IN DOCUMENTE 
UL ISTORIE ORALA 


ultime | 
zvâcniri  aleţ 
Gărzii de Fier, | 
redusă la cei 
ce aub 
supraviețuit = 
rebeliunii, au lugit în Germania..." (pg. 21) 

Chiar aşa să fie? Dar de miile de legionari din 
închisorile antonesciene n-o fi auzit di. prefațator? 
Nici 'de rezistența în munţi, produsă odată cu 
instalarea regimului comunist, fenomen unic în 
Europa de Est, rezistență condusă şi formată în 
majoritate din legionari?! 

De altfel, toate aceste falsificări le explică di 
Chioveanu spre finalul mirobolantei sale prefețe: 

"un volum precum cel de faţă nu ar fi putut 
apărea cu două şi chiar cu un deceniu în urmă 
(adică în 1998, după 8 ani de trâmbițată 
democrație! — n. n.), fără să fi atras priviri pline 
de suspiciune asupra autorilor şi a editurii. 

(..) imediat după 1989 legionarismul ar fi 
putut avea şansa de a deveni ceva mai mult 
decât o modă culturală (...)” 

Deci, eterna marotă a tuturor guvernelor, fie 
ele "democrătice” sau comuniste: să nu renască 
leglonarismul! Să vină potopul, dar să dispară” şi 
ultimul picior de legionari Şi asta în ciuda faptului 
că di. Chioveanu vorbeşte despre "veterani 
nostalgici, câţiva tineri epigoni ai vechiului 
legionarism şi câteva minuscule grupări 
neofasciste, câte o conferință sau câte o 
comemorare"!! Păi dacă e vorba de câțiva 
veterani nostalgici şi câţiva tineri epigoni, de ce 
s-or fi speriat aşa toți, că până şi editurile — 
independente, vezi Doamne - au refuzat să 
publice o carte de interviuri cu supraviețuitori ai 
Mişcării?! O întrebare de bun simţ, pe care am 
mai pus-o, şi la care aşteptăm în continuare 
răspuns! 

Lista aberaţiilor din prefața d-lui Chioveanu s-ar 
putea continua (de exemplu,  românizarea 
întreprinderilor a făcut-o Antonescu, nu legionarii, 
legionarii nu au fost "pioni şi spioni ai Germaniei”, 
dovadă fiind tocmai sângeroasele evenimente din 
ian. 1941 şi faptul că legionarii refugiaţi în Germania 
au fost închişi în lagăre până la sfârşitul războiului 
etc.), dar i-am acordat deja prea mult spaţiu. Noroc 
că marele public de obicei nu prea citeşte prefața 
cărții, ci intră direct în subiect 





În încheierea, pentru completarea prezentării cărții, 
punctăm căteva idei din discuțiile de pe marginea 
cărții, purtate de noi cu autorii şi cu redactorul 
Ed. Humanitas, în sala Condurachi a Facultăţii de 
Istorie, în data de 12 dec. 2008. 

Editorul, torpilând cartea de care s-a ocupat, şi-a 
manifesta! îndoiala în legătură cu fidelitatea 
memoriei umane, în general, subliniind că nu are 
încredere în “inocența” acestela care deformează, 
transfigurează, hiperbolizează etc. 

La replica noastră că faimosul holocaust, 
predat în şcoli, în toată lumea, ca materie 
obligatorie alături de limba maternă şi de 
matematică, se bazează exclusiv pe 
memorie, pe mărturii ale 


supraviețuitorilor, a tăcut, apoi imediat a 

schimbat vorba. Atăt autorii — cărora le 

mulțumim pentru realizarea acestei 

cărți, cu adevărat valoroase - cât şi 
editorul, erau vizibil tensionați şi încercau să se 
delimiteze cât mai clar de cuprinsul acesteia, ca de 
un pericol: parcă se scuzau față de nişte urechi 
nevăzute pentru îndrăzneala de a tipări asemenea 
carte. Asta însă nu i-a împiedicat să ne asigure că n- 
au întâmpinat nici cea mai mică opoziție în a realiza 
interviurile: li s-a decontat orice deplasare în acest 
scop, chiar şi afara granițelor (interviul cu Traian 
Popescu, de exemplu), facturi telefonice kilometrice 
(chiar şi în SUA) etc., şi că trăim într-o societate 
democratică model şi nu există nici o cenzură. Dar, 
atunci, cum rămâne cu alirmația d-lui Chioveanu de 
mai sus, că volumul n-ar fi putut apare în urmă cu un 
deceniu, adică în 1998? Nu era aceeaşi societate 
"democratică" de azi? Cu aceiaşi liden politici şi cu 
aceiaşi formatori de opinie! Începem să credem că 
noi şi autorii trăim în țări diferite: noi în România 
anilor 2000, în care există delict de opinie pedepsit 
prin închisoare, în care înființarea unui partid 
legionar e interzisă, în care telefoanele sunt 
ascultate în mod oficial, în care corespondența e 
violată, în care discutarea holocaustului (atenție, 
discutarea, nu negarea) e interzisă, etc., iar domniile 
lor trăiesc în altă lume, onirică 


PETE 


CHIX-MAS. (continuar 


Aşa că fiecare porc se crede-un şobolan şi 
incă mai trebuie să se îngraşe, după cum fiecare 
şobolan este de fapt un porc mai mic. 

Nimeni, dacă este prins de acest joc, nu va fi 
vreodată mulțumit cu ce are şi nici nu va putea 
să se dăruiască vreunul ideal mai inalt. 

Cum scăpăm de robia mizerabila? 

Cu siguranță, nu redevenind săraci lipiţi. 

Da, şi Legiunea doreşte o viață sobră, dar fâră 
copii subalimentaţi sau apartamente neincălzite 
iama. ŞI tot Legiunea mai ştie şi că stilul spartan nu 
se acceplă cu de-a sila, că adevăratul mod de a trăi 
cumpătat este o chestiune de discernămâni. Ga să 
refuzi luxul, trebuie să ţi-l poţi permite 


Şi de ce trebuie discutate lucruri atât de 
întristătoare tocmai de Sărbători? 

Pentru că asemenea lucruri ating, tocmai cu 
această ocazie, un şi mai intristător apogeu. 

Nu toți pe care îi vedeţi strânşi la cozi prin mall- 
uri, ca troleibuzele supraaglomerate, sunt obsedați 
de lăcomie [iarăşi cozi, bântuie un blestem pe aceste 
meleaguri!). Ba chiar majoritatea nu sunt. Dar îi 
mână, cu mult peste îndrăzneala de a se opune, o 
irezistibilă presiune socială. Am putea să-i 
spunem „snobism”, dar nu ați mai lua-o în serios; 
cuvântul sună neînsemnat, pe când realitatea pe 
care ar trebui să o descrie a câştigat deja o 
dare, neverosimilă 

mi amintesc de primele relatări directe de la 
cunoscuți care trecuseră prin Statele Unite; cât de 
comic mi s-a părut, copil fiind, cum gândeau oamenii 
aia! Dacă un american işi cumpără o maşină nouă, 
iar apoi vecinul său nu face la fel, inseamnă că 


DESPRE NERUŞINAREA CUI? 


Pe ziaristul de la “Ziua”, care semnează, din 
prudență, M.., noi, „Cuvântul Legionar”, îl vom 
declara „ziaristul anului” pentru curajul manifestat, 
acela de a face publică ştirea | 

Tot MI. ne pune la'curent şi cu măsurile luate de 
„nculpaţi” în data de 16.12.2008 
__ „Raportorului O.N.U. pentru drepturile omului 
în teritoriile palestiniene, Richard Falk, care s-a 
remarcat prin critici faţă de Israel, i s-a refuzat 
Intrarea pe teritoriul statului evreu, relatează 
Reuters. 


Ministrul de externe israelian a confirmat şi 
justificat această măsură, acuzându-l pe Falk 
intr-un comunicat „că legitimează terorismul 

şi face comparații neruşinate între 
ust, genocidul nazist şi  oprimarea 
palestinienilor sub ocupaţie israeliană. 


CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2008 739 





“La întrebarea de ce n-au i ORE EROII 
supraviețuitoare notorii - pe RUA nu nt 
cunoască, din moment ce au avut cunoși 
simpli membri sau doar simpatizanți gale mea noi 
nu-i cunoşteam - ne-au răspuns că i-au interesat în 
mod special declaraţiile unor persoane obişnuite din 
cadrul Mişcării, care nu au avut funcţii şi grade, cei 
din marea masă legionară, dorind să afle alte păreri 
decât cele "oficiale", ale şefilor. 

Au avut însă surpriza să conslate că mărturiile 
acestor “soldaţi” concordă perfect între ele şi 
concordă cu declarațiile comandanților, 
demonstrând, astfel, încă o dată, că Mişcarea nu a 
fost nici subversivă, nici demagogică, că totul se 
făcea la lumina zilei, că principiile erau aplicate cu 
strictețe nota bene - în vremea Căpitanului. Abaterile 
ulterioare, din vremea conducerii lui Sima, sunt 
explicabile prin afluxul mare de membri neverificaţi 
şi, mai ales, care nu au avut când să se educe în 
spirit legionar. Multe persoane intervievate sunt 
simişti (adepții greşelilor şi abaterilor lui Horia Sima 
de la doctrina legionară), mai numeroase decât cele 
din vechea Gardă a, Căpitanului, codreniştii, 
explicabil prin faptul că simişiii au un procent mai 
mare de supraviețuitori, fiind biologic mai tineri decât 
codreniştii, cu vreo zece ani. Simişti sunt în special 
frații de Cruce formați în clandestinitate, după 1941, 
neavând posibilitatea unei educați temeinice în spirit 









acestuia nu-i merge bine, nu mai lacem afaceri cu el. 
Dacă o firmă îşi construieşte un sediu care iese în 
evidență, toți concurenții ei direcţi sunt obligați de 
legi nescrise să facă la fel, indiferent dacă au sau nu 
nevoie şi indiferent de calitatea produselor pe care le 
oferă pe piaţă, că altfel s-a zis. cu prestigiul, iar cu 
prestigiul se duc şi vânzările. Nu vă amintiți de o 
vreme când mentalitatea asta trecea drept: culmea 
ridicolului? Dar astăzi nu mai râde nimeni. Stilul 
„american" flutură triumfător peste economia 
noastră... (a "noastră”?) 

Bun, am ajuns drept în miezul problemei: Ce 
Jegătură este intre această nenorocilă mentalitate, 
acum adoplată pretutindeni, şi frumoasele noastre 
sărbători, pe care vi le dorim fericite, dar cu inima cât 
un purice, la gândul că s-ar putea pierde? 

Ei bine, o putere „de sus” a decretat pentru toți că 
acest X-mas-files reprezintă sezonul de vări al 
consumismului, al celor mai deșănțate campanii de 
spălare a creierelor. Putea fi oricând, dacă tot trebuia 
să fie, dar lor le convine acum! lar dacă cineva nu 
vrea să intre în spectacol, să poftească afară, dar nu 
se mai întoarce 

Poate aveți ghinionul să nu puteți evita reclamele 
alea nesuferite de pe micul dar perversul ecran — nu 
puteţi opri sonorul, că se supără toată familid — şi 
trebuie să le suportați, escaladând un munte al 
dezgustului. Toţi se întrec în promoții peste promoții 
de reduceri pentru Sărbători (şi ei le iubesc, că au 
ajuns şi Sărbătorile lor), dar nu au de ales. Vă puteţi 
imagina ce s-ar întâmpla cu gigantul Coca Cola, 
dacă ar încăpea, fie şi pentru un singur sezon, pe 
mâna unei conduceri căreia să | se facă lehamite de 
acest carnaval scârbos, renunțând la orice gest 


Decizia israeliană (de „condamnare” a lui Richard 
Falk — n. n.) vine la scurt limp-după decizia de 
eliberare a 277 de prizonieri palestinieni” - închei 
comunicatul de presă din „Ziua” 

Să fim cinstiţi şi să fim de acord că „pr: ful în 
ochi” cu cei 277 de palestinieni eliberaţi intr-o 
„închisoare mică” în una mult mai mare (Fâşia 
Gaza), „ne face praf”, că noi suntem proști şi cei mai 
mulţi, chiar la nivel! de profesori universitari - sau în 
special - slugi prea plecate jupănilor. 

Aşa cum vă arătam mai sus, orice critică la 
adresa Israelului este o „neruşinare”! 

Mi-am propus întotdeauna să nu rnă bag în 
„Politica externă”, mulțumindu-m: să protestez, 
atâta cât pot, impotriva transformării românilor în 
slugi, ca „maree popor francez”, englez, 








oricine poate asculta 

însă, tot Pot spusele 

cerere, lar această cerere... se aprobă 
funcţie de ce anume? Cum rămâne cu 
asculta”, "arhive deschise”? 

Cele mai multe întrebări, evident, au fost 

de afirmaţiile din prefață care au tangei 
conţinutul cărții tot atât cât are Cai e a 
dar autorii şi-au declinat competența, invocându-l pe - 
dr. Chioveanu, “specialist în fascismele europene”, 
(dar absent). 
Din păcate, după cum se prezintă situația, istoria 
va continua să fie scrisă cu aceeaşi deformare a 
adevărului. De aceea vă recomandăm cu căldură 
ceea ce spunea Nae lonescu: "Mergeţi la izvoare!” 

Citiţi cartea aceasta, citiți cărțile legionare 
doctrinare, citiți memoriile legionare, cițiţi 
documentele de epocă, şi nu vă lăsaţi influențați de 
diverşi istorici, chiar dacă sunt "doctori", pentru că, 
aşa cum spunea Căpitanul, o mie de diplome nu ne 
vor folosi dacă nu vom avea caracter... 


MWoolta Codin 


„special“ de Crăciun, încercând să-şi ducă strategia 
obişnuită de peste an? Faliment! Vorbesc câ! se 
poale de serios, câ doar ei <-ar Opri, concurența 
Pepsi l-ar da înainte cu fanfara dementă, 
îngropându-i. Această industrie a otrăvii care dizolvă 
orice, de mai bine vă apucați de fumat, care vă 
cântă, vă umple ochii cu scrisul ăla de tocilar pe 
atâtea panouri şi fațade de clădiri, s-ar putea prăbuşi 
dacă s-ar abține să vă distrugă un singur Crăciun. 
Inutil de comentat că monstrul de care vorbim 
depăşeşte ca  proporiii intreaga -economie a 
României, sau chiar a cine ştie cărui stat puternic 
industrializat. Acest stat fictiv, care produce numai şi 
numai o băutură nocivă, este populat de oameni că 
Şi noi, pe care un faliment prea brusc îi va arunca în 
mizerie. Nu-i cunoaşteţi, sau poate printre ei sunt 
prieteni de-ai dumneavoastră, dar, după cum 
vedeti, destinele le sunt mânate, fără vină, către 
un conflict ireconciliabil cu destinele noastre. În 
fine, de fapt şi păpuşa purtată de sfori poartă o 
anumită parte din vină, dacă o putem bănui de 
posibilitatea să se opună impulsurilor venite „de sus” 
Tot ii dau inainte cu „de sus“ ăsta, dar ințelegeli că 
este un sarcasm, ştiţi foarte bine unde-şi are sediul 
satana 

Aşa că nu se poate Crăciun fără tocat creiere. 

Ştiţi cât de mult timp mi-a trebuit până să 
pricep de ce-i zic americanii „X-mas"? Îmi 
puneam această problemă chiar şi înainte de a fi 
cunoscut pronunția limbii engleze, neştiind că „X- 
mas“ seamănă cu un „Christmas" („Crăciun”) 
foarte mormăilt. 

Oricum, pe atunci n-aş fi înțeles de ce era 
mormăit, dar acum înțeleg... 





american - şi lista rămâne deschisă, la dispoziția 
dvs. 

Dar tocmai de aceea mă gândeam că 
declaratul „holocaust” din România, este atât 
„de la sine înțeles" printr-o simplă afirmaţie, încât 
nu era nevoie nici de o „apreciere” a unui 
reprezentant al unei organizaţii mondiale de 
prestigiu. Acuzaţiile care se aduc României în acest 
caz, nu numai că sunt suficiente, dar sunt şi 
inconțestabile. Ba chiar indiscutabile. Vă propunem 
un concurs cu premii: Pe unde s-ar putea „0 
fâşie Gaza” pe teritoriul 

Premiile le vor da domniile lor, pentru că vor 
rezolva nord ge viitor a „spațiului 


conceni neorganizat şi 
neeconomic i perioada represiunii  iudeo- 
comuniste postbelice din 1944 în 1964. 








Sritualitate 


BISERICA ROMÂNĂ, ÎN FAȚA MASONERIEI (II) 


- Studiu asupra francmasoneriei întocmit de Î.P.S. Mitropolit dr. Nicolae al Ardealului 
şi votat de Sfântul Sinod în şedinţa din 11 martie 1937 - 






















B Să lămurim acum atitudinea în 
chestiune religioasă a masoneriei, 

Mai întâi câte ceva din 
„Constiluţia şi Regulamentul” Marii 
Loji Naţionale Române. 
Observăm însă că în această 
Constituţie şi în Regulament nu 
sunt fixate decât chestiuni 
formale de procedură, idealurile 
organizaţiei, principiile ei; cuprinsul 
discuţiilor din ateliere nu este 
făcut cunoscut. (...) Constituţia şi 
Regulamentul Marii Loji Naţionale 
nu e document pe baza căruia să 
se poată spune ceva definitiv 
referitor la scopurile şi acţiunea ei, 






cu atât mai mult cu cât acest 
document însuşi vorbeşte de 
secretele masonice a” căror 


divulgare este socotită între 
infracțiunile cele mai grave. Ba 
într-un loc spune acest document: 
„În loji se primesc cunoştinlele care 
nu se publică nicăieri şi pe care nu 
le putem învăța decât în lojă”. Dar 
chiar şi din puţinele expresii ale 
acestui document se poate trage o 
concluzie care arată suficient conflictul masoneriei 
cu doctrina Bisericii. 

E adevărat că în art. 3 al Constituţiei, Statutelor 
etc. se prevede că „nimeni nu poate fi primit în 
francmasonerie dacă nu crede în Dumnezeu şi în 
nemurirea sufletului”. Legămintele şi jurămintele 
masonilor față de Ordin sunt contractate pe Sf. 
Scriptură (p. 4). Dar în altă parte se spune: „Oricare 
ar fi religia sau cultul cuiva, el nu poate fi exclus 
din Ordin, dacă crede în Marele Arhitect al 
Universului şi practică învățăturile sfinte ale 
moralei”. 

Până aici n-ar fi nimic grav. S-ar putea spune: 
sunt atâtea alte Societăți în care nu se cere nici 
acest minim de credinţă religioasă. 

Numai că celelalte Societăți au altfel de 
obiective economice, culturale, câtă vreme 
francmasoneria se socoteşte dacă nu un 
adversar al Bisericii, în orice caz un concurent al 
ei, cu o credință proprie a ei. Căci iată ce se spune 
în pasajul citat puţin mai la vale; „masonii, cele mai 
virluoase elemente ale tuturor credințelor... caulă 
să demonstreze superioritatea credinței pe care 
o profesează”. Aşadar un francmason evreu, fără a- 
şi însuşi, prin intrarea în francmasonerie, credința 
creştină, e socotit şi de francmasonii creştini ca 
având o credință superioară aceleia pe care a 
revelat-o Însuşi Fiul lui Dumnezeu cel întrupat. În 
mândria francmasonilor de a se socoti deasupra 
creştinismului, se află implicată negarea Divinității 
creştinismului, cea mai gravă dintre erezii. 

Aceeaşi concluzie se deduce şi din alte datorii 
impuse masonului. După ce se spune la p. 74 că 

„printre noi sunt frați de toate religiile şi rasele”, 
la p. 75 se cere; „trebuie să preferi pe un 
Francmason oricărui alt om, când solicită, în 
condiții egale, aceeaşi situație”. Purtarea aceasta 
trebuie s-o albă un mason nu numai față de alt 
mason din țară, ci şi față de cei din străinătate, 
căci art. 5 al Constituţiei, Statutelor etc. p. 4, spune: 
„Oricărul rit i-ar aparține un mason, el este frate 
cu toți masonii de pe glob”. Prin urmare 
masoneria formează o confraternitate mai presus 
de religie, de neam şi de familile. Un mason 
consideră ma! apropiat sleşi pe un evreu mason 
decât pe un român creştin, Prin aceasta se rupe 
legătura bisericească dintre cei care formează, după 
Apostolul Pavel, Trupul tainic al Domnului. 
Se poate spune_că masonul iese din Biserică, 
precum iese din comunitatea naţională. „Familia, 
prietenii” — se spune mai departe la p. 75 — “sau 





vecinii să nu afle chestiuni în 


legătură cu aclivitatea 
francmasonică, atât 
personală, cât şi cea 
colectivă”. 


Putem pune de pe acum întrebarea: Ce rost mai 
are jurământul pe Sf. Scriptură când îl rosteşte şi un 
evreu care nu crede în ea, sau când se respinge 
originea divină a ei? (...) 

Se afirmă principiul care pune mai presus de 
legăturile bisericeşti şi naționale pe cele masonice. 

În realitate, "Masoneria Naţională Română” 
cuprinde mulţi străini şi nu există nici o piedică 
pentru a cuprinde” şi Tnai--mulţi. E adevărat că 
Supremul Consiliu gr. 33 nu admite în sânul său ca 
membri activi decât o pătrime de membri 
neortodocşi. Dar numărul membrilor ar fi al 
Supremului Consiliu care se limitează între 9-33 
Destul este dacă o pătrime din ei pot fi neortodocşi. 
Dar Supremul Consiliu are şi membri emeriţi. Între 
aceştia numărul străinilor nu este limitat. Dar ceea 
ce-i mai important e că grosul "Masoneriei 
Naţionale” îl formează membrii din celelalte 
grade, de la 1-32, şi mai ales cei din primele 3 
grade. Între aceştia numărul străinilor iarăşi nu e 
limitat? 

Faţă de toți aceşti străini masonul român e 
obligat să le dea sprijin în toate împrejurările 
când se cere - în anumite cazuri cu riscul vieții. 
Refuzul sprijinului cerut aduce una din cele mai 
mari pedepse. 

Dar acum să luminăm şi ma! bine atitudinea 
față de creştinism a  masoneriei române, 
confruntând-o cu câteva citate din amintita 
Blaubuch a Masoneriei Austriece, care este în 
legătură şi cu cea din Anglia şi cu cea română, 

Francmasonul vienez dr. Oscar Trebitsch 
spune în articolul Freimaurerei u. Radikalismus: 
„Caracteristica permanentă a  masoneriei este 
accentuarea necesar imanentă a caracterului 
autonom al eticei sale şi prin aceasta în mod 
necesar şi negarea oricărei posibilități a vreunei 
etici, heteronome, fie ea crescută metafizic pe 
terenul speculajiei filosofice, fie pe cel al speculației 
teologice” (p. 65) 

n această carte franemasonul Dr. Kurt Reichi 
scrie; „Francmasoneria este în ființa ei adânc 
pătrunsă de ideea că, pe terenul credinței, nu 
poate fi dogmatizată o anumită convingere 
privitor la ceva imposibil de cunoscul. Ea slă pe 
punctul de vedere cel cu adevărat tolerat, că fiecare 
are să-şi facă socoteala cu infinitul după 
trebuințele sale religioase. Felul credinței, de 
semnul ce-l dă fiecare noțiunii sale despre 
Dumnezeu, nu e pentru lrancmasonerie nimic, 
pentru ea lotul este conducerea elică a vieții care 
rezultă din concepția despre lume a respectivului ins” 
(p.31), 













(continuare din numărul trecut) 


Întâlnim aşadar acelaşi indiferentism 
față de revelaţia creştină, pusă în rând 
cu oricare altă credință, Nici o grijă 
pentru unificarea sufletelor în aceeaşi 
redință creştină, ci insul e justificat în 
tendința de a avea o atitudine cu totul 
individuală în chestiunea religioasă 

Nu susține nici Biserica impunerea 
cu sila a credinței creştine, dar 
propovăduieşte sus şi tare că această 
7 credință e revelată de Dumnezeu, deci 
singura adevărată în plenitudinea ei; 
Biserica dezaprobă fărâmițarea 
societății omeneşti în tot atâtea 
credințe câți indivizi sunt. 

Francmasoneria afirmă că n-are 
nici o dogmă. Dar are şi ea pe cea a 
individualismului, socoteşte ca 
valoare supremă judecata 
individuală. Cel puţin pentru ochii 
lumii. Căci în__realitate impune 
adeptilor_ei destule convingeri _şi 
secrete de al căror rost şi sens nu au să se 
întrebe masonii gradelor inferioare. 











După ce am arătat că şi masoneria zisă 
"naţională” face parte din organizația mondială a 
masoneriei, fiind angajată în urmărirea scopurilor 
comune ale masoneriei, şi după ce am arătat că 
masoneria întreagă e cel puțin liber-cugetătoare 
pe teren religios, să mai revenim puțin asupra 
scopului  masoneriei în care e încadrată 
masoneria "națională”. 

Am mai spus că scopul masoneriei nu e 
cercetarea filosofică a adevărului şi nici 
filantropia, Acestea n-ar trebui ținute într-un 
secret atât de sever. 

Scopul ei este unul politic, şi este unul şi 
acelaşi pentru toată masone De aceea se 
străduieşte să formeze un front cât mai strâns, 
cum am văzut din paginile anterioare. Că scopul 
ei este unul politic, nu de politică de partid, ci de 
concepție, ceea ce-i şi mai grav, ne-o mărturiseşte 
masonul Dr. K. Reich! în opera amintită, p. 35. (...) 

Astfel nu e de mirare dacă francmasoneria 
declară acum (n. n.: în 1937) că stă în război din 
Spania, cu totul în ajutorul Frontului Popular (n. 
n.: comuniştii, adică). În ziarul ABC din Madrid, din 
20.X.1936, foaie redactată, ca toate foile de pe 
teritoriul Spaniei comuniste, de  sovietele 
muncitoreşti, găsim următoarea declaraţie din partea 
masoneriei: „Situaţia actuală este aşa de 
extraordinară şi de tragică, încât suntem nevoiţi să 
rupem tăcerea noastră obişnuită. Masoneria 
spaniolă este deplin, total şi absolut de partea 
Frontului Popular (n. n.: adică a comuniştilor), de 
partea guvemului legal, şi împotriva fascismului (n. 
n.: adică impotriva naționalismului şi creştinismului)”. 
În ziarul E/ Dia Grafico din 15.X.1936 din Barcelona 
se spune: „Mulțumită înțeleptei prevederi a 
masonilor, o mare parte din comanda în Guardia 
civil şi Guardia de asalt (trupe poliţieneşti create 
în mod special de republica spaniolă comunistă) 
era încă înainte de 18 august 1936 în mâna 

republicanilor de încredere. Masonii au fost aceia 
care au făcul ca cea mai mare parte din flota de 
război să se pună în serviciul Frontului Popular şi 
ofițerii răsculați să fie închişi. Masonii au fost aviatori 
care s-au aşezat în fruntea folei noastre aviatice. 
Comandanții celor mal multe din secţiunile armatei 
noastre sunt masoni. Masonii sunt în majoritate 
aceia care, în presă, pe tribune, la microfon au 
susținut focul în sufete. Masoni sunt şi aceia care 
pregătesc victoria în etape. Masoni, în sfârşit, aceia 


care lucrează în străinătate ca neulralilatea să fie 
părăsită”. 








Astfel, având în vedere ceea ce am 


dezvoltat în toate capitolele acestui referat, 
putem formula următoarele: 


Pe. 1 CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2008 




























CONCLUZII: 


Francmasoneria este o 
organizație mondială, secretă, în 
care evreii au un însemnat rol, 

având un rit quasi-religios, luptând 

împotriva concepției religios-morale a 

creştinismului, împotriva principiului 

național, pentru a realiza o republică 
internațională laică (tendința din urmă a se 

vedea în Blaubuch der Freimaurerei, Wien, 1933, p. 

82, în art. Paneuropa als Minoritatenfrage - se 

recunoaşte că „Masoneria urmăreşte planul unei 

Europe unite”). 

Francmasoneria este un  ferment 
stricăciune morală, de dezordine socială, 

Biserica osândeşte francmasoneria ca 
doctrină, ca organizație şi ca metodă de 
lucru ocultă,i în special pentru următoarele 
motive: 


de 


1. Francmasoneria învață pe adepții ei să 
renunțe la orice credință şi adevăr revelat de 
Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai 
ceea ce descoperă rațiunea lor. 

Ea propagă astfel necredința şi lupta 
împotriva creştinismului ale cărui învățături 
sunt revelate de Dumnezeu 

Vânând pe cât mai mulți intelectuali ca să şi-i 
facă membri, şi obişnuindu-i pe aceştia să 
renunțe la credința creştină, francmasoneria îi 
rupe de la Biserică, şi având în vedere 
influența însemnată ce o au intelectualii 


asupra poporului, e de aşteptat ca 
necredința să se întindă asupra unor cercuri 
tot mai largi. 


În fața propagandei anticreştine a acestei 
organizaţii, Biserica trebuie să răspundă cu o 
contrapropagandă 


2. Francmasoneria propagă o concepție 
despre lume panteist-naturalistă, reprobând 
ideea unui Dumnezeu personal deosebit de 
lume şi ideea omului ca persoană deosebită, 
destinat nemuririi. 


3. Din raționalismul şi naturalismul său, 
francmasoneria deduce în mod consecvent 
o morală pur laică, un învățământ laic, 
reprobând orice principiu moral 
„heteronom” şi orice educație ce rezultă din 
credința religioasă şi din destinația omului la 
o viaţă spirituală eternă. 

Materialismul şi oportunismul cel mai 
cras în toate acţiunile omului, este concluzia 
necesară din premisele francmasoneriei. 


4. În lojile francmasoneriei se adună la un 
loc evreii şi creştinii şi francmasoneria 
susține că numai cei ce se adună în lojile ei 


seek 


cunosc adevărul şi 
celorlalți oameni. 

Aceasta însemnează că creştinismul nu dă 
nici un avantaj în ce priveşte cunoaşterea 
adevărului şi dobândirea mântuirii membrilor 
săi 

Biserica nu poate privi impasibilă ca tocmai 
duşmanii de moarte ai lui Hristos să fie 
considerați într-o situație superioară creştinilor 
din punct de vedere al cunoaşterii adevărurilor 
celor mai înalte şi al mântuirii 


5. Francmasoneria practică un cult 
asemănător celui al misterelor precreştine. 

Chiar dacă unii adepți ai ei nu dau nici o 
însemnătate acestui cult, se vor găsi multe 
spirite mai naive asupra cărora acest cult să 
exercite o oarecare forță quasi-religioasă. 

În orice caz, prin acest cult 
francmasoneria vrea să se substituie 
oricărei alte religii, deci şi creştinismului. 


se înalță deasupra 


6. Francmasoneria este un ferment de 
continuă şi subversivă subminare a ordinii 


de ei, având să lupte pentru idei şi scopuri 
politice ce nu le cunosc, . 

E_o luptă nesinceră, pe la spate, 
niciodată nu există o siguranță în viața 
statului şi ordinea stabilită. E o luptă ce ia în 
sprijinul ei minciuna şi întunericul. 

Împotriva jurământului creştinesc pe care 
acei funcționari l-au prestat Statului, ei dau un 
jurământ păgânesc. 


7. Francmasoneria luptă împotriva legii 
naturale,__voită de Dumnezeu, conform 
căreia omenirea e compusă din națiyni. 
Biserica Ortodoxă, care a cultivat 
totdeauna specificul spiritual al națiunilor, şi 
le-a ajutat să-şi dobândească libertatea şi 
să-şi menţină ființa primejduită de asupritori, 
nu admite această luptă pentru exterminarea 
varietății spirituale din sânul omenirii. 


... 


MĂSURILE cele mai eficace ce are să le ia 
Biserica împotriva acestui dușman al lui Dumnezeu, 
al ordinii social-morale şi al națiunii, sunt 
următoarele: 

1. O acţiune persistentă publicistică şi orală 
de demascare a scopurilor şi a activității nefaste 
a acestei organizații. 

2. Îndemnarea intelectualilor români care se 
dovedesc a face parte din loji, să le părăsească 

În caz contrar, Frăția Ortodoxă Română, extinsă 
pe toată țara, va fi îndemnată să izoleze pe cei ce 
preferă să rămână în loji. Biserica le va refuza la 
moarte slujba înmormântării, în caz că până atunci 
nu se căiesc 

De asemenea, le va reluza prezența ca membri 
în corporaliile bisericeşti. 

3. Preoţimea va învăța poporul ce scopuri 
urmăreşte acela care e francmason şi-l va sfătui 
să se ferească şi să nu dea votul candidaților ce 
aparţin lojilor. 

4. Sfântul Sinod, acompaniat de toate 
corporaţiunile bisericeşti şi asociațiile religioase, se 
va strădui să convingă guvemul şi corpurile 
legiuitoare să aducă o lege pentru desființarea 
acestei organizaţii oculte În caz că guvernul nu o va 
face, Sfântul Sinod se va îngriji să fie adusă o astfel 
de lege din inițiativă parlamentară 


... 


St. Sinod însuşindu-şi concluziile din referal, 
întreg referatul împreună cu concluziile, se va tipări 
în broşură prin Consiliul Central Bisericesc şi se va 
întrebuința ca mijloc de propagandă împotriva 
francmasoneriei 


Pagină realicată de Nooleta Codrin 


DIN PRESA LEGIONARĂ INTERBELICĂ: "PĂMÂNTUL STRĂMOŞESC” 


Tate 23 „AOL 
(continuare din pag. 7). 
Două pagini din NR. 2 din 1933 analizează 


activitatea organizaţiilor legionare din județele Sibiu 
şi laşi, un articol arată eforturile făcute în regiunile 


Bucovina, Oltenia şi Dunărea de Jos, pentru 
colectarea de bani necesari achiziţionării unei 
camionete 


Alte titluri: “Scrisoare către maramureşeni de 
preot DUMITRESCU-BORŞA şi “Frățille de Cruce şi 
Celăţuile Legiunii. În ultimul se arată că s-au înființat 
cuiburi, peste 200 ca număr, in Poiana Stampei 
(Vatra Dornei), Pechea (Galaţi), Beius, Tecuci și 
altele, în unele chiar 2-3 cuiburi. Şefa Cetăţuilor a 
fost numită camarada Nicoleta Nicolescu, lată 
căteva denumiri de Celăţui din ţară: "Ecaterina 
Teodoroiu” - în Bucureşti, "Doamna Oltea” — Galaţi, 
"Despina Doamna” - Cluj, "Victoria" - Focşani, 


CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2008 


"Mama" - Dărăbani, "Majestatea Sa Elena” şi 
"Biruința” - ambele din Brăila, "Comelia, mama 
Grachilor” - Ploieşti, "Elena Cuza” — Fântânele, “SI 
Treime” - veşti, "Carmen Sylva” - Mănăstirea Pulna, 
"Dora Distria” Tecuci, "Doina Noastră” 
Câmpulung Moldovenesc, "Doamna Chiajna” 
Craiova, "Domnița Bălaşa” - Vidra Putna etc 


... 


După 7 ani, anul XIII, "PĂMÂNTUL 
STRĂMOŞESC" reapare la 8 nov. 1940, la 
Bucureşti de data aceasta 

Are acelaşi lormat şi aceeaşi pagină întâi, ca în 
urmă cu 13 ani 

Se reproduc câteva articole din primul număr şi 
“Săcuşorul de pământ” de MILE LEFTER. 


.. 


Evenimentele sângeroase din 
au dus la suprimarea definitivă a 
STRĂMOȘESC". 

... 

Dar, ca pasărea Pheonix, publicaţia va apărea 
în 1974, la Buenos Aires, în îndepărtata 
Argentina, sub patronajul comandantului Bunei 
Vestiri avocat Ile Gârneaţă, unul dintre fondatorii 
Legiunii, şi conducerea eruditului profesor D. 
Găzdarul 

Într-un viitor apropiat voi prezenta această 
valoroasă publicaţie în cadrul unui scurt serial care 
va trata presa legionară a exilului, 


21-23 lan. 1941 
“PĂMÂNTULUI 


Pag. 11 





"CAL TROIAN INTRA MUROS” - de preot comandant al Bunei Vestiri, 
secretarul Partidului Totul Pentru Ţară, ION DUMITRESCU-BORŞA (VIII) 


"Erau toți cu mintea întunecată şi nu vedeau 
ceea ce se petrecea. Poate că şi eu, dacă eram 
într-o funcţie înaltă, să fi orbit. Dar neavând una din 
aceste ocupații, toți cei ce mă cunoşteau, şi erau 
mulți, veneau să-mi aducă mie la cunoştinţă toate 
urâțeniile săvărşite de legionari, de Legiunea nouă, 
care era alta, după cum îmi spusese SIMA. „Ce 
ştii dumneata, părinte. Nu ştii nimic. E_o altă 
Legiune, nu cea pe care o cunoşteai. Am să 
desființez toate gradele legionare şi voi face 
altele noi, ca să nu mai am discuții şi neplăceri.. 

(N. n.: Şi chiar asta s-a întâmplat, dar 12 ani mai 
târziu, în exil, când Sima a înființat noi grade — a se 
vedea Horia Sima — "Circulări şi manifeste”.) 

"Mă apucau amețeli de toate câte se petrecuseră 
după moartea Căpitanului:" (pg. 330) 


"Exact la ora 6 am intrat în Râmnicu-Vâlcea şi 
m-a cuprins mirarea când am văzut că nu erau 
legionarii adunaţi şi nici şeful de judet, la locul 
fixat pentru întâlnire. 

Oraşul părea să fie pustiu. Rar vedeai câte un 
pieton. Nu puteam să înțeleg de ce nu am fost 
aşteptat, când totul era aranjat şi sosisem punctual, 
la ora stabilită. 

Ne-am dus la Prefectură şi l-am găsit pe Victor 
Bărbulescu care, la întrebările mele, îmi dădea nişte 
răspunsuri cam. încurcate, din care nu am putut 
înțelege mai nimic. Ba că am întârziat şi şeful de 
județ (Orendovici, dacă-mi mai amintesc bine 
numele, care era un tânăr cu studiile încă 
neterminate, fiul unui negustor de fierărie din Rm 
Vâlcea) a dat drumul legionarilor, nemaivrând să 
aştepte. Ba că să mai aştept vreo oră şi ceva, că va 
comunica şefului să adune în grabă pe legionari, ca 
să pol vorbi cu ei. Observasem că nici el nu ştia ce 
să facă şi părea încurcat. Văzând că sunt însoțit de 
un episcop şi de un pensionar profesor universitar, 
din politețe, a găsit de cuviință să ne trateze cu o 
mică guslare şi cafele. A telefonat după şetul 
județului ca măcar cu el să vorbesc, dar nu l-a găsit - 
sau nu a vrul să răspundă. 

Trebuind a doua zi dimineaţa să fiu la Piteşti, şi 
cum în programul făcut de mine aveam să trec pe 
la Bălceşti să-mi văd părinții, apoi la Cuca, la 
socrii mei, unde rămâneam peste noapte, am 
găsi! de cuviință să-mi continuu drumul. 

Cât am stat la Bălceşti, am fost chemat la 
oficiul poştal - era în apropiere, vecin cu locuința 
mea - pentru o convorbire telefonică cu 
prefectura _de Argeş. Mă chemase Mişu 
Georgescu, prefectul 

- Te-am căutat cu telefonul peste tot ca să te 
găsesc. Nu mai sta nici o clipă la Bălceşti şi vino 
imedial la Piteşti. E ceva urgen! şi noi te aşteptăm. 

- Dar bine, eu am un program şi mă țin de el. Voi 
fi la tine mâine dimineaţă. Peste noapte rămân la 
socrul meu. Aşa că nu pol să vin acum. 

- Te rog, lasă Cuca şi vino imediat aici. Nu pot 
să-ţi vorbesc mai mult la telefon. 

- Ce-o mai fi vrând şi ăsta? mă întrebam eu 

După ce am stat de vorbă cu ai mei, nici nu m- 
am gândit să o apuc spre Piteşti, ci la Cuca, unde 
socrul meu ne aştepta cu masa şi unde aveam să 
rămânem peste noapte, căci avea destule camere 
şi un confort țărănesc acceptabil. Am mânca! şi ne- 
am culcat. 

Să fi fost ora trei din noapte când un zgomol de 
automobile ne-a trezit din somn. 

După căteva minute a apărut socrul meu să ne 
anunțe că au intrat în curte trei maşini cu 
legionari. Fuseseră conduşi de şetul postului de 
jandarmi din Bălceşti, ca să le arate unde pot fi găsit, 
şi unul, care pare a fi şeful lor, vrea să-mi vorbească. 

- Să poftească înăuntru, am spus socrului, 

Un tip masiv, statură potrivită, cu o înfăţişare nu 
prea plăcută, s-a prezentat cu o voce cam 
poruncitoare şi fără să întindă mâna; 








în 
limbajul legionăresc), sunt Maimuca de la Siguranța 


- Comandante (expresie neintrebuințată 
Statului. Am “fost trimis să vă aduc grabnic la 
Bucureşti, că sunteţi, aşteplat la un consiliu. de 
miniştri (...). 

- .„. După câte mi-a spus socrul, sunteți mulți. 
Trei automobile pline. Mă miră faptul că ați plecat 
aşa de mulți ca să mă invitați la un aşa-zis 
consiliu ministerial. Fiţi corecţi şi spuneți pentru 
ce ați venit. a 

Nu mi-a răspuns şi a ieşit afară ca să discute cu 
cei cu care venise : 

Soacra mea s-a dus la bucătărie să aprindă focul 
O rugasem să facă nişte cafele, mai ales că şi 
prietenii mei, treziți, auzind şi discuţii, s-au îmbrăcat 
în grabă şi au venit în camera mea. Maimuca nu-i 
văzuse. Credea că sunt singur. 

În timp ce soacra mea lucra prin bucătărie care 
era separată de case, lar socrul meu lângă o 
magazie, în întuneric, nefiind văzut, au auzit în curte 
o discuţie între el. Maimuca era cu doi cărora se 
adresa. 

- Ave|i pistoalele încărcate? 

- Da 

- Ați controlat dacă lanternele luncţionează? 

- Da, 

- În regulă. Eu am să intru în casă, iar voi după 
mine. Am să sting lampa. Voi aprindeţi lanternele, 
ochiți-l bine şi descărcaţi toate gloanțele în el. 
Vedeţi să nu dați greş. 

Atât soacra, cât şi socrul auziseră discuţia. Au 
pus mâna - soacra pe satârul de la bucătărie, iar 
socrul pe o bardă - şi au pătruns în casă imediat în 
urma lor. 

În momentul când Maimuca a pus mâna să facă 
lumina lămpii mai mică ca apoi să sufle în ea, soacra 
a pus mâna pe umărul lul Maimuca, înlăturându-, şi 
cu satârul ridicat deasupra capului lui, iar socrul cu 
barda în spatele lui, a țipat la el: 

- Lasă lampa! Îți crăp capul cu satărul! Pentru ce 
vreţi să omorăţi pe popa? Ce, credeţi că eu nu am 
auzit ce aţi vorbit afară? 

Surprins, Maimuca s-a dat înapoi, A mai văzut şi 
pe cei doi în cameră şi l-a încurcat gestul arhiereului 
Galaction care, trecând în fața mea, i s-a adresat: 


(continuare din numărul trecut) 


- Am crezut că legionarii care cred în Biserică şi 
în Dumnezeu şi, după cum ştiu, au construit şi 
biserici, purtând crucea lui Hristos la gât, nu vor fi 
ucigaşi de preoți. Dacă aţi pornit pe calea aceasta, 
atunci să mă împuşcaţi întâi pe mine. Eu sunt 
arhiereul, episcopul Galaction Gordun. Stau în fața 
lui. Sunt părintele lui spiritual şi am datoria să-l apăr. 
Aşa că dacă aţi pomit cu crimele contra Bisericii, 
trageţi, trageţi în amândoi 

Gestul acesta i-a intimidai total atât pe Maimuca, 
cât şi pe cei doi. Au ieşit afară, dar între timp socrul 
meu alarmase vecinii, care se adunau cu topoare şi 
securi în măini. Mi-am dat seama, auzind focuri de 
pistoale îndreptate către cei ce veneau, glasuri şi 
înjurături 

- Plecaţi de aici, că tragem drept în voi, vă 
împuşcăm 

- Ce, mă, mama voastră de bandiți, atacați casele 
oamenilor noaptea, ca să-i jefuiți? Vă tocăm în 
bucățele cu securile! Ce credeți voi, că ne e frică de 
pistoalele voastre? Vor cădea 2-3 dintre noi, dar voi 
nu mai scăpați cu viață nici unul 

(...) Am ieşit pe sală, am chemat pe socrul meu şi 
i-am spus să calmeze vecinii şi să le spună să plece 
la casele lor. (...) 

Maimuca a venit din nou, stăruind acum pe cale 
amiabilă, ca să urc într-o maşină de-a lor ca să 
ajungem mai repede la Bucureşti. (...) Am refuzat 

- Nu plecăm de aici decât la ziuă şi nu mă urc 
decât in maşina mea 

(...) Acum îmi explicam de ce nu mi-au ieşit 
legionarii din Rm. Vâlcea în întâmpinare şi de ce- 
mi telefonase Mişu Georgescu să mă duc imediat 
la Piteşti. Prietenul la nevoie se cunoaşte. Vrea 
să mă scape şi să mă ascundă la el până se va 
potoli furia, căci observase că sunt porniţi pe omor 

Se întâmplase ceva urât la sediul legionar, 
când profesorul Codreanu se dusese acolo, şi 
acum găsiseră motivul să arunce totul în 
spinarea mea, că eu aş fi pus la cale şi aş fi 
întocmit planul de asediere şi atacul de cucerire 
al sediului, cu proclamarea profesorului ca şef 
suprem. (Auzi, ce înscenare tâmpită!) 

Găsiseră momentul ca să mă omoare. (...) 

Nu se luminase încă bine de ziuă când am plecat 
Cu toate insistențele de a mă urca în maşinile lor, 
am preferat maşina mea. (...) Eram supravegheați de 
3 maşini, una în faţă şi două în urma noastră. [...) 

Cum am trecut de Morăreşti, intrând în pădurea 
Cotmeana, pădure seculară de stejar, ce avea o 
lățime de 14 km, am fost somat ca să cobor din 
maşină şi să mă urc în una de-a lor. Opriseră 
Maimuca se sfătuia cu cei doi ce intraseră şi în casă, 
la marginea pădurii, gesticulând. Găsiseră locul şi 
momentul. Puteam fi împuşcat, căci aşa primiseră 
ordin, şi lăsat la marginea pădurii 

- Nu-i dau drumul din maşina asta, a strigat 
Galaction şi m-a cuprins cu brațele 

Au vru! să forțeze uşile. Nu au putut deschide. Au 
cerut cheia şi Dan le-a spus că este la mine 

Văzând atâta îndărjire şi răspuns negativ, au 
chibzuit”că este bine să mergem mai departe, ca să 
încerce în alt loc. Am coborât în Valea Cotmenei, ca 
să urcăm tot prin pădure, partea a doua, numită 
Pravăț. Era o pădure mai deasă. Circulaţie nu era 
încă pe drum şi sperau că acolo mă vor putea scoate 
din maşină. Mi-au pus o maşină în față, una în 
spate şi a treia în stânga, blocând circulația. De 
data aceasta erau. hotărâți să spargă uşile, 
amenințând cu sculele ce aveau în maşini. La refuzul 
meu categoric, au începul să lovească, dar omul, 
când mai are un pic de noroc, scapă. Aşa şi eu. 

Începuse să se lumineze de ziuă şi dinspre 
Piteşti a apărut o camionetă de pasageri. Era a 
lui Florea Hogea, rudă ceva cu mine, după soție. 
Făcea curse regulate cu pasageri între Lăune, 
comuna vecină, cu Cuca şi Pileşti. (...) A tras 
maşina în fața noastră.” (pg. 334 - 338) 

(continuare în numărul viitor) 


Pagină ealisată de-an Buzescu, student. Sani 
Pe912 CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2008 





Zz- za IVI Basaralia | 


CHIŞINĂU - BĂLȚI - OTACI - SOROCA - CAHUL. (IV) 


(continuare din numărul trecut) 


CHIŞINĂU 

Din Piaţa Centrală ajung imediat la Km. 0 
a] Chişinăului, pe care l-am mai descris, cu 
emblema oraşului: statuia lui Ştefan cel Mare 
şi Sfânt, creată în 1928 de sculptorul 
Plămădeală. Aici se află Primăria, o clădire 
modestă în vremurile de astăzi, construită în 
1902, având pe un perete o placă în care se 
precizează că e atestată ca monument de 
arhitectură de valoare națională. Cel care a 
conceput-o este arhitectul Bemardazzi, al 
cărui cavou impunător l-am întâlnit în Cimitirul | 
din str. Armenească j 

Alături o altă clădire de patrimoniu: fosta 
Bancă Naţională. străjuită la intrare de doi lei 
din piatră, acum având o destinație cu totul de 
altă natură: este rezervată concertelor de 
orgă 

Lângă acest frumos edificiu se află Teatrul 
Naţional Mihai Eminescu. 

La cei cca. 900.000 de locuitori ai săi, 
Chişinăul are un număr însemnat de teatre, 
căci în alara celui amintit mai sus, mai 
funcționează teatrele: „Ginta Latină”, „Teatrul 
Naţional de Operă şi Bale!, Teatrul Dramatic 
Rus "A.P. Cehov”, Teatrul de Păpuşi „Licurici 
şi un altul care se cheamă „Guguţă”, apoi 
Luceafărul” şi „Alexandru Mateevici”, precum 
şi o Filarmonica „Serghei Lunchevici”. Multe, 
dar perfect justificate, fiind ştiut că artiştii de 
operă şi de teatru şi dansatorii (în special cei 
care fac parte din ansamblul „Codreanca”) au 
dus şi duc faima Republicii Moldova în toate 
cojurile Europei, în desele turnee 
internaționale pe care le fac 

După atătea ore de mers, de dimineaţă şi 
până după amiază, pe itinerariul Gară — Sobor, 
precum şi pe străzile principale adiacente, simt 
nevoia unui popas mai prelungit, de „încărcare 
a bateriilor”, aşa că intru într-o mică grădiniță, 
lao pizza şi o bere rece „Chişinău”. Privesc de 
la o masă spectacolul străzii: zona centrală 
este, fireşte, foarte animată. Gândurile mă 
copleşesc, iar dau roată timpului, înapoi cu 66 
de ani, şi revăd centrul oraşului prin ochii 
Copilului din clasa | primară 

CHIŞINĂUL INTERBELIC 

Chişinăul a spart bariera orizontului meu 
limitat care nu depăşea distanța de un km de 
la casa mea, adică porţiunea din Şos. Ştefan 
cel Mare, unde se găsea Fabrica de Pâine 
Otlo Gage! şi Moara Comercială, permanent 
Mancate de căruțe cu cai, pline cu saci def 
cereale care urmau să fie măcinate, clădirea 
impozantă a Jandarmeriei şi Parcul „Velodrom” - 
unde juca echipa de fotbal „Viforul Dacia”. Pe [i ş r îi frumosul oraş moldovean 
partea cealaltă a porțiunii Şos. Ştefan cel Mare P> : Z CHIŞINĂUL ACTUAL a 
se găseau case modeste, dar şi multe cârciumi [mainii Chiginăur interne] Pe o stradă paralelă cu Bd. Ştefan cel 
Şi magazine alimentare; parcă le revăd firmele 5 Mare şi Sfânt, anume str, 31 aug. 1989 
cu titluri haioase: „Stoleru“, „Piciu”, „Lambriu” - . a (31 aug. 1989, ziua limbii române), am 
“Cioc” care avea şi o mică sală de biliard, iar avut plăcerea să vâd alte vechi edificii 
grătarele instalate direct pe trotuar, ca să vadă care au scăpat ca prin minune ororilor 
lumea, erau cu foc continuu. Mai era şi războiului. Printre acestea o clădire 
laurgeria „Anton, unde iaurtul, din lapte de mare, într-un stil apare, lrumoasă 
Cale, se cântărea, fiind luat cu lingura din vase cândva dar acum complet neîngrijilă, 
Mari de ceramică, apol frizeria "lonel”, care adăposteşte Muzeul Naţional de 
Srogheria „Chițchilică” şi magazinul de Artă al Moldovei. Clădirea a fost până în 
delicatese „Armeanu”. Din acest mic perimetru 1944, timp de cca. 6-7 decenii, a Liceului 
hu am evadat niciodată şi este explicabil de fete 'Dadiani”, numele fiind al unei 
ambii părinți erau originari din Bucureşti şi, ca prințese - se pare, de origine gruzină 
âlare, în provincie nu aveam nici o rudă pe care a construit pe banii ei acest 

Care să o vizitez în timpul anului interesant edificiu. Era liceul de fete 

Chișinăul mi-a dat prilejul să călătoresc etalon al oraşului, cu profesori exigenți şi 

Pentru prima dată cu trenul, să cunosc alți renumiți ' 
Dameni și să am posibilitatea de a hoinări într- Vis a vis, tot într-o clădire frumoasă 
un spaţiu mult mai mare. În gară eram însoțit dar ceva mai mică, se afla Liceu/ de fete 
de noii mei prieteni, Igor şi Vladimir, mai mari Regina Maria”. Şi acesta era renumit 
ca mine, ambii umblând în picioarele goale, prin educaţia pe care o primeau elevele, 
îl erau de săraci, şi care în fiecare dar mai ales prin capela proprie. 
mineață veneau la restaurant, unde bunicul 
meu le dădea din mâncarea care nu se =, A Za 
vânduse cu o zi mai înainte Liceul Regina Maria sa cu cupolă albastră 


Cu bunicul parcurgeam zilnic 


CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2008 P%:15 


distanțe mari întrucât mă lua la 
cumpărături, în piață, sau la bancă, sau 
„ în alte locuri unde avea treabă. 

La Chişinău am văzut pentru prima 
dată o paradă militară, de fapt chiar 
două, în luna iulie a anilor 42 şi 43, când 
s-au organizat festivități cu ocazia 
împlinirii a unui an şi, respectiv, doi ani, 
de la eliberarea Basarabiei. 

De la gară până în centru, în grădina 
Sobor, erau  arborate steagurile 
României şi Germaniei (ale Italiei şi 
Japoniei erau în număr mai mic), adică 
steagurile țărilor care formau Axa. Pe 
toate zidurile caselor, pe străzile în ruină 
şi pe diferite locuri publice se puteau 
vedea afişe şi pancarde: „Trăiască 
Armata Română şi germană!”, „Trăiască 
regele Mihai şi cancelarul Hitler!”, 
„Trăiască România şi Germania!” 
Îi „Jurăm să nu ne mai despărțim de mama 
noastră, România!, „Dumnezeu să aibă 
România în paza şi grija sa!”, „Jos Rusia 
Sovietică!” „Jos comuniştii şi armata 
bolşevică”, etc. În centru se amenajaseră 
două tribune în care se aflau mareşalul 
lon Antonescu şi ofițeri superiori români 
şi germani care priveau defilarea armalei, 
Î aclamată şi „bombardată” cu flori de o 
mare mulțime de oameni. Aceiaşi oameni 
care, cu un an mai înainte, iulie 1941, au 
primit armata română în genunchi, cu 
lacrimi de bucurie şi cu tradiționala pâine 
cu sare, ca o eliberare după un an de 
cumplită prigoană şi teroare 
Cel mai mult mi-a plăcut defilarea 
cavaleriei şi a tancurilor - de fapt 
tanchete, căci erau de dimensiuni mai 
mici față de armamentul greu aflat în 
dotarea nemților. 

Tot la Chişinău am văzut primul 
spectacol de teatru din viața mea, pe 
marele comic Constatin Tănase, în piesa 
„Eu şi Stalin”, în care apărea cu mustăţi 
mari şi pleoştite, cu rubaşcă şi cizme 
roşii, ținând în mână un cnut (bici rusesc 
cu mai multe fâşii din piele. fiecare având 
la capăt câte o mică bilă din plumb). În 
Bucureşti, orizontul spectacolului se 
limita la filmele rulate la cinematografele 
Dacia” şi „Volga” pe care le frecventam 
aproape săptămânal, însoțit de părinţii 
mei, mari amatori 

Gata cu amintirile, gata cu pizza şi cu 
berea, să-mi continui incursiunea în 






























































15) 











 Dinerte 


UN ANTICOMUNIST SUI-GENERIS 


Luptătorul anticomunist Vasile Paraschiv a 
refuzat să primească Steaua României, grad de 
cavaler, de la preşedintele îmbătrânit în ale 
Securităţii treburi, Traian Băsescu. 

Bravo lui, mare om, mare caracter! 

Să ne înțelegem de la început: di. Paraschiv 
mierita cu prisosință această medalie, datorită 
hăituielilor sălbatice, bătăilor şi torturilor la care 
a fost supus de către Securitatea şi Miliția 
comunistă. Ce trist ar fi fost însă să primească 
această decorație din mâna rezidentului de rețea de 
la Anvers! 

Dl. Vasile Paraschiv este o figură absolut atipică 
a disidenței anticomuniste româneşti, deoarece a 
fost membru al Partidului Comunist încă din 1946, 
fiind gata să devină un soldat fanatic al acestuia, 
pregătit oricând să servească partidul. 

Povestea lui se deapână cam aşa: di. Paraschiv 
primeşte lovitură după lovitură chiar din partea celui 
pentru care se sacrifică (renunţă la femeia iubită 
pentru că partidul nu o iubeşte şi el) şi este gata să- 
şi sacrifice în continuare fericirea şi confortul în timp 
ce partidul comunist îi oferă doar şuturi şi minciună. 
Nimic nu îl clinteşte la primele lovituri şi găseşte 
circumstanțe atenuante întotdeauna: oamenii 
greşesc, partidul niciodată! 

Există, după părerea noastră, destul de puţini 
oameni precum Vasile Paraschiv, născuţi cu o 
moştenire genetică fabuloasă şi cu un simţ al 
dreptăţii şi echităţii pe care puţini reuşesc să-l 
înțeleagă. Vasile Paraschiv nu joacă teatru, nu 
mimează simţul dreptății, ci, pur şi simplu, născându- 
se cu el, îl are în fiecare coltişor al ființei sale. 

EI îşi dă seama ce înseamnă comunismul, îşi dă 
seama de ipocrizia cruntă, de forma fără fond, de 
minciună, de criminalitatea lui, de natura abjectă a 
oamenilor ce formează acest partid. Un partid 
satanic, fără Dumnezeu. Şi acolo unde nu există 
Dumnezeu, există doar dezastru. Vasile Paraschiv 
este uluit de discrepanța imensă dintre ceea ce 
'spune partidul şi ceea ce face de fapt! 

Băiat de prăvălie fără şcoală, deşi caută asiduu 
să se şcolească, fără cultură politică, este prins în 
minciuna propagandei de partid şi devine membru al 
acestuia, 

Excepţională şi temeinic educativă este 
experiența d-lui Paraschiv care ne arată că nici un 
om indus în eroare de cancerul comunist, nici un 
individ care a continuat să aibă ceva creier, să-şi 
pună întrebări, să arunce la gunoi lenea de a gândi 
(pentru care nu există nici o scuză, în nici un fel de 
regim), nici un tovarăş, deci, nu a avut scuza de a 
nu vedea monstrul comunist şi, mai ales, 
deosebirea dintre a spune ceva şi a pune în fapt 
acel ceva. 

Cam aceleaşi lucruri se întâmplă acum, în 
democraţie, unde activişti de partid au fost înlocuiți 
cu deontologii cu dosar sănătos, cu istoricii cu 
pedigree securist şi execuții globaliste pe sârmă (a 
se citi "execuții comuniste”, deoarece SCOPUL este 
acelaşi, doar mijloacele diferă), practic activişti 
înlocuiţi cu buni mânuitori ai unor cuvinte fără fond, 
mestecate în gol cum se mestecă guma pentru 
curățat dinţii. 

A devenit anticomunist în mod natural, la fel 
cum devenise comunist în tinerețe. 

Probabil vă întrebaţi cum a devenit di. Paraschiv 
comunist. 

Omul Vasile Paraschiv s-a născut cu ceva ce 
puțini din înaintaşii noştri au avut, iar asta am spus 
mai sus. Când a luat contact cu partidul comunist, 
dintr-o întâmplare, Paraschiv a constatat, la nivel 
FORMAL, că statutul PCR este identic cu concepția 
lui despre oameni, despre viață. Deci nu e singur. o 
mulțime de indivizi sunt gala să lacă ceea ce ar lace 
el pentru binele comunității, al țării. 

_Aici o fost marea prosteală. Nimic mai fals! 
Nimeni, de fapt, în comunism, nu vroia decât să se 
căpăluiască sau să obțină puterea, înlocuind o 
pătură de imbogăţiți dintr-un sistem politic, cu altă 

pătură de privilegiați, dintr-un alt sistem politic — 


criminal, de data asta, Aici a intervenit drama, 
dezamăgirea, disperarea şi scârba 

EI îşi dă demisia din partid în 1968, apoi dă în 
judecată partidul, procuratura şi... medicii psihiatri 
care l-au diagnosticat ca paranoic 

După ani de zile Securitatea fi dă un paşaport ca 
să plece, crezând că au scăpat definitiv de "nebun". 

Numai că Vasile Paraschiv face ceva mirobolant, 
cosmic: se întoarce în România, unde avea de 
pus la punct lucrurile. 

Şi se întoarce cu un certificat psihiatric 
stabilit de către 12 medici francezi care ii atestă 
psihicul perfect. 

Se întoarce după ce a ținut o conferință 
despre minciuna din România comunistă, se 
întoarce după ce a simțit gustul libertății, se 
întoarce la securistul care îl aştepta la ora 6 
dimineața în fața blocului ca să îl ducă până la 
poarta fabricii şi să-l petreacă înapoi acasă, 
seara. Se întoarce la colonelul de Securitate care 
făcea plajă lângă el şi soția sa atunci când era în 
concediu. Se întoarce la telefoanele ascultate. Se 
întoarce la bătăile Securității, la torturi, la 
schingiuiri, la suferință, la spectrul morţii. Se 
întoarce la înscenări, la atacuri în plină stradă, la 
şicane, la izolare, la umilinţă, la iradiere. 

Şi toate astea, pentru ce? 

Doar pentru a demonstra că partidul greşeşte, că 
partidul minte, că partidul este monumentul ipocriziei 
supreme! Din acest punct de vedere dl. Paraschiv 
este absolut aparte în peisajul disidenței 
româneşti. Nimeni nu ştia cât va dura noaptea 
comunistă. Dar acest lucru este doar un amănunt 
pentru Vasile Paraschiv, care duce un război ce-l 
vrea câştigat, căci dreptatea este de partea lui: el 
contra întregului aparat represiv comunist. 

Se întoarce la scrisoarea sa pe care vrea să o 
înmâneze personal tov. N. Ceauşescu, cu o 
tenacitate distrugătoare de spărgător de gheață. 

Fiecare lovitură de pumnal înfiptă în spatele său 
de către partid, îl face să-fie-din ce in ce mai acerb în 
ceea ce întreprinde. 

Securitatea, bulversată, uluită, nu vrea inițial să-l 
mai primească în țară, dar face asta obligată de 
insistențele Occidentului 

Despre toate aceste lucruri a scris Paraschiv în 
cartea sa, intitulată “Aşa nu se mai poate, 
tovarăşe Nicolae Ceauşescul!”, pe care v-o 
recomand, pentru a vedea - din interior, de dala 
aceasta - înşelarea şi trezirea la realitate a acestul 
om, şi demascarea partidului criminal. 

Cartea cuprinde pasaje cutremurătoare, unele 
pline de umor negru, cuprinde o viaţă de om strigată 
către un individ care se afla la conducerea statului 
român şi la care nu se putea ajunge din cauza 
zecilor de trepăduşi-gunoaie ce activau în oroarea 
numită PCR. 

Scrisoarea-carte adresată lui Nicolae Ceauşescu 
păstrează intactă forma în care a fost scrisă între anii 
1982-1984 şi cuprinde elemente bine conturate 

Realismul şi curajul: “Mai ştiu că dacă voi fi dus în 
pădurea Păuleşii, (n. n.: unde fusese torturat de 
către ofițerii de Securitate) nu voi mai veni niciodată 
la spital şi nici acasă, ci voi rămâne acolo, acoperit 
cu frunze. Şi mai ştiu încă ceva, că acei călăi care 
mă vor duce şi mă vor omori, oriunde în altă parte, 
vor acționa numai pe baza aprobării şi a indicaţiilor 
conducerii partidului, ale dvs. personal, tovarâşe 
Nicolae Ceauşescu." 

Umorul negru: “Într-o zi m-am dus la spitalul 
judeţean din Ploieşti să fac un control radiologic la 
stomac. Colonelul de Securitate care mă aştepta la 
uşa blocului m-a condus până la spital. (...) când m- 
au invitat în cabinetul doctorului, a intrat şi colonelul 

de Securitate după mine. 

Până atunci, Securitatea reuşise să ale din 
discuţiile cu mine şi din declarațiile mele scrise tot ce 
aveam eu în cap, dar nu ştia ce am şi în stomac. Cu 
ocazia acestui examen de radioscopie, Securitatea a 
aflat şi ce am în stomac. 

Aşadar, Securitatea trebuie să ştie tot ce au 
oamenii, nu numai în capetele lor, dar şi în 


stomacurile lor, | 
dar noi, poporul PS 
român, nu 
trebuie să ştim 
despre ce face 
sau gândeşte 
Securitatea, noi 
trebuie să ştim 
doar ce ne 
spune partidul.” 

2 am 
cunoscut o fală 
de care m-am 
îndrăgostit,“ dar 
ghinionul meu a 
fost că tatăl ei E 
fusese ofițer în armata veche a lui Antonescu şi 
murise pe front în Uniunea Sovietică. Din cauza 
originii sociale nesânătoase a fetei, partidul nu mi-a 
permis să mă căsătoresc, cerându-mi imedial să 
întrerup orice legătură cu ea. Ce m-am gândit eu 
atunci: fete ca ea mai găsesc eu în Romănia, dar 
partid ca partidul nostru nu mai găsesc, şi am 
inceput să-mi caut o altă prietenă, care să aibă 
origine sănătoasă şi cu care să fie şi panlidul de 
acord să mă căsătoresc. De data aceasla am căutal 
să fiu mai vigilent. 

Tentaţia: *... aşa am crezut eu la inceput în 
naivitatea mea de copil fără experiență politică că 
sunt toți comuniştii şi în primul rând conducătorii lor” 

Trezirea la realitate: "Atunci am înțeles pentru 
prima dată, limpede şi clar, că abuzurile 
organelor locale de stat şi de partid, nesocotirea 
spiritului de dreptate şi a normelor şi principiilor 
statutare, juridice, morale, de etică şi echitate 
socialistă, nu sunt greşeli izolate ale unor 
activişti de partid şi de stat care, ajungând în 
funcţii înalte de conducere, au uitat de unde au 
plecat şi de cauza pentru care au luptat, aşa cum 
am crezut eu în naivitatea mea. Ci ele fac parte 
integrantă din politica şi strategia partidului, din 
conceptiile, ideologiile şi stilul său de lucru 
revoluționar” 

Demascarea: “.. eu nu vreau decât să spun 
adevărul, să demasc şi să condamn astfel de faple şi 
practici ale PCR, ca ele să fie cunoscute şi apreciale 
de toată lumea şi să nu se mai întâmple în viitor, iar 
cei vinovați de ceea ce s-a întâmplat până acum să 
dea socoleală în fața justiției. Şi dacă pentru acest 
lucru voi fi pedepsit din nou, calomnial, defăimat, şi 
calificat din nou drept un nebun, aruncat iar într-un 
spilal de psihiatrie unde voi fi înnebunit cu adevărat 
prin tratamentul medical special făcut in acest scop, 
drept măsură de represiune pentru că am spus 
adevărul, sau poate voi fi chiar asasinal, după cum 
m-a avertizat chiar di. dr. Moruzzi, atunci sunt gata 
să suport orice, inclusiv moartea, dar vreau să se 
şlie acest lucru şi să se cunoască practicile şi 
metodele de represiune ale guvernului şi partidului 
comunist român. 

Şi dacă voi fi asasinat, după cum mi-au promis 
ofițerii de securitale terorişti care m-au anchetat, 
torturat, maltratat în mod bestial şi apoi m-au iradial, 
indiferent unde şi cum voi fi asasinat, pe stradă, în 
pădure, sau într-un spital de psihiatne, alunci 
aceasta va fi considerată de familia mea, de rudele 
şi de prietenii mei, de întreaga opinie publică din țara 
noastră şi din străinătate, ÎNCĂ O CRIMĂ A 
PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN, executală de 
Secuntate din ordinul Ministerului de Inteme şi al 
şelului statului şi al partidului, Nicolae Ceauşescu.” 

Toate acestea lucruri expuse în cartea- 
scrisoare au o încheiere minunată odată cu 
venirea anului 2008, odată cu refuzul de a primi. 
vreo distincţie de la Traian Băsescu: "Refuz să 
primesc această decorație de la un comunist ca 
toți cei care ne-au condus de 18 ani încoace! 

Superb! Cum să nu-ţi meargă la inimă şi să nu te 
ungă la suflet una ca asta, la fel ca toată viața d-lui 


Vasile Paraschiv!? 
nul Moraru 


P20-14 CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2008 























ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE 
ROMÂNEŞTI 
- premii în cărți - 


- Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris 
adresa sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii 


următoare apariției revistei. 
Premiile se vor ridica de la redacție. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII NOIEMBRIE: "Ce cărți de istorie a 


Mişcării Legionare cunoaşteţi?” 


a fost dat de Cosmin Peneiu, 34 de ani, din Alexandria, care a câştigat cartea "Poeme 


de război! - Radu Gyr. 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


S-au scris multe cărți de istone in legătură cu 
Mişcarea Legionară, atât în țară, cât şi în străinătate, 
dar puține merită a purta numele de “istorie”: în 
străinătate pentru că sursele documentare erau greu 
de găsit, iar în țară din cauza aservinii istoricilor 
regimului comunist (a nu se uita că cel mai aprig 
duşman al comunismului a fost Mişcarea Legionară) 

Abia după 1990 cititorul român a putut găsi cărţi 
de istorie care să-şi merite numele. S-au tradus şi s- 
au publicat cărțile scrise de istorici străini, dar au 
apărut şi volume având ca autori istorici români. 

Printre cele câteva cărți reprezentative care 
prezintă istoria Mişcării Legionare, se remarcă de la 
distanță voluminosul şi documentatul studiu de 
arox. 700 de pagini al istoricului german Armin 
Heinen, "Legiunea Arhanghelul Mihail” — scrisă în 
1987, tradusă în româneşte în 1999 şi publicată la 
Ed. Humanitas, Buc., care porneşte de la explicarea 
necesităţii apariției Mişcării Legionare analizând 
societatea românească din punct de vedere social, 
economic şi cultural, ca şi contextul internațional, 
încă de la Principatele Române, sec. al XIX-lea 
“Siuația izvoarelor şi formularea problemei”, "Primul 
război mondial şi consecințele sale”, "Antisemitism 
studențesc”, "Curentele intelectuale ale perioadei 
interbelice”, "Legiunea Arhanghelul Mihail — drumul 
către mase”, "Ascensiunea prin repliere tactică”, 
“Începuturile regionale”, "Străpungerea”, 
"Propagandă, presă, publicistică, publicitate”, "Mitul 







coloanei a cincea”, "Bani şi politică”, "Transformarea 
structurii Gărzii după 1938" — iată doar câteva dintre 
titlurile celor mai interesante capitole. 

O altă carte, remarcabilă prin onestitate, prin 
obiectivitate, este cea a istoricului american de 
origine română Eugen Weber, intitulată "Dreapta 
românească” — scrisă în anii 70, tradusă în 
româneşte în 1999 şi publicată în Ed. Dacia din Cluj 
Napoca. Deşi sursele de informare au fost extrem de 
sărace la vremea când a fost scrisă, observațiile şi 
comentariile sunt extrem de pertinente, reuşind să 
rezume realitatea epocii. 

"Radiografia dreptei româneşti 1927 - 1941" — 
Gh. Buzatu — Ed. FF Press, Buc., 1996, este prima 
carte obiectivă despre Mişcarea Legionară scrisă de 
un istoric român, care a adus în atenția nu numai a 
publicului larg, dar şi a cercetătorilor, documente 
inedite sau prea puțin cunoscute: interviuri cu 
legionari supraviețuitori, pagini  memorialistice, 
portrete şi eseuri, citate din cărţi legionare şi un 
"Who's who” al Mişcării (nu exhaustiv, cu mici 
inexactităţi, dar suficient pentru a.contura o imagine) 

Următoarea carte — şi ultimă pe care o putem cita 
— scrisă de un istoric român este "Mişcarea 
Legionară — Mitul izbăvirii Şi realitatea dezastrului” 
de Grigore Traian Pop - Ed. lon Cristoiu, Buc,, 
1999, care, deşi mai amplă şi cu material bibliografic 
mai bogat decăt cartea d-lui Buzatu, păcătuieşte prin 
subiectivismul şi pornirea autorului de a interpreta 


ÎNTREBAREA LUNII DECEMBRIE: Ce cărți de memorii legionare cunoaşteţi? 


PREMIU: "Ultimele poeme" — Radu Gyr. 


-. 


ZIG-ZAG PRIN BASARABIA: CHIŞINĂU 


Cred că era unicul liceu din România Mare care 
avea acest mic lăcaş de rugăciune. De fapt am 
pulea să numim capela o mică bisericuță, splendidă 
ca realizare datorită originalității ei şi a cupolei 
albastre. A fost construită în 1895 de tot arhitectul 
Bemmardazzi (1831-1907). Capela era rezervată 
elevelor de la liceele de fete Dadiani şi Regina 
Maria, iar în perioada comunistă, 1948-1990, a fost 
transformată într-un mic muzeu ateist, alături de alte 
biserici, printre care şi Soborul. A fost renovată fidel, 
numindu-se acum “Sf. Teodora”, şi este frecventată 
Numai de localnici întrucât cele două licee renumite 
odinioară nu mai există. 

Lângă fostul Liceu Dadiani, un scuar bine îngrijit 
are în centrul său un monument măreț dedicat lui 
Onisifor Ghibu şi fiului său, Octavian Ghibu, ambii 
ardeleni, mari prieteni ai fraților basarabeni încă 
inainte de unirea provinciei cu Patria Mamă la 28 
Martie 1918. 

Tot în zonă, pe str. Pușkin, se aă clădirea 
modemă a Casei Presei, unde se află redacţiile celor 
Mai cunoscute ziare, iar mai departe întâlnim o altă 
Clădire veche şi impozantă, care adăposteşte Muzeul 
de Arheologie şi Istorie a Moldovei. 

Tot o clădire veche, cu etaj, adăposteşte acum 
Biblioteca Municipală „B.P. Haşdeu”. Am intrat în 
incinta ei, atras de un afiş de la intrare care înştiința 


pe trecător că în hol era o expoziție de carte. Din hol 
o scară monumentală ducea la etaj, şi, curios fiind, 
am întrebat pe vânzătoarea de la standul de cărţi ce 
era în această mare clădire înainte de existența 
bibliotecii. Răspunsul a venit scurt: „Hotelul Suisse” 
Am căzut astfel iarăși în sfera amintirilor: „Suisse” 
era cel mai faimos hotel din oraş, cu un restaurant 
de notă maximă, care nu era accesibil, prin prestanța 
şi luxul său, oricui. Aşa cum am mai spus, 
restaurantul  „Berbec” din vecinătatea gării, 
aparținând bunicului meu, era închis în ziua de 
duminică. Într-una din aceste zile, împreună cu 
bunicii mei şi câțiva invitaţi ai acestora am luat masa 
în acest local-etalon. Obişnuit cu restaurantele din 
Şos. Ştefan cel Mare, unde se servea invariabil 
„grătar” şi ciorbă de burtă, iar orchestra avea în în 
componenţă obligatoriu un acordeonist, un violonist 
şi un țambalagiu, trecând pragul luxosului restaurant 
„Suisse”, mă aflam parcă într-o altă lume: fețe albe 
acopereau mesele, ospătarii erau în costume negre 
şi purtau mănuşi, şi, cel mai teribil lucru, mâncarea 
era adusă la mese caldă, cu un cărucior, şi era 
acoperită cu capace mari de inox. Cei mai mulți 
consumatori erau ofițeri români şi germani, iar 
membrii orchestrei erau toți îmbrăcați la fel. La 
plecare, bunicul meu a comandat o birjă. Era lună 
plină şi, poate din cauza vinului consumat, a simţit 


totul tendențios şi sentenţios; totuşi, este o carte 
bună, de recomandat, care se poate integra în lista 
cărților de istorie despre Mişcarea Legionară, având 
în vedere prezentarea corectă a evenimentelor şi 
desele trimiteri la izvoare - dar făcând, neapărat - 
abstracţie de părerile şi pornirile autorului. 

Celelalte cărţi de istorie despre Mişcare, având 
ca autori tineri istorici dornici de afirmare în contextul 
unei societăți prea puțin democratice, tributare încă 
mentalități comuniste şi, mai ales, formulei 
Occidentului "politically corect”, care nu vede cu ochi 
bun naționalismul şi nici măcar creştinismul ortodox, 
par să reediteze în forme noi cărțile scrise de 
predecesorii lor comunişti, deşi nu au măcar scuza 
acestora, că nu au acces la izvoare şi la documente 

În încheiere, considerăm că trebuie amintite 
volumele intitulate "Ideologie şi formaţiuni de 
dreapta în România” (în număr de patru: 1919 — 
1927, 1927 — 1931, 1931 — 1934 şi 1934 — 1938), 
editate de Institutul pentru Studiul totalitarismului 
în anii 2000, care, deşi nu constituie propriu-zis o 
carte de istorie în accepţia clasică a termenului — sau 
poate tocmai de aceea! — reprezintă o sursă de 
informare de primă mărime, fiind o colecţie de 
documente de epocă, fără aportul unor comentarii 
ale unor istorici (care pot fi mai mult sau mai puțin 
subiectivi, din motivele arătate mai sus), 





nevoia unei plimbări nocturne. Birjarul a luat-o nu pe 
drumul cel mai scurt, ci numai pe străzile laterale, 
toate numai dărâmături de-o parte şi de alta 
Caldarămul şi trotuarele erau însă intacte deoarece 
Chişinăul nu a fost bombardat, ci incendiat casă cu 
casă în timpul retragerii armatei roşii 

Am o carte în bibliotecă, apărută acum 12 ani în 
capitala Republicii Moldova, intitulată „Chişinău în 
1941", unde, în câteva zeci de fotografii sunt 
reproduse rânile adânci ale oraşului, printre care 
Prefectura, Catedrala, Banca  "Basarabia”, 
Depozitele CAM, Uzina Electrică, Piaţa, Liceul "Alex. 
Donici”, Liceul Militar, Cazarma "Cuza Vodă”, Banca 
Naţională, Facultatea de Teologie, Palatul Eparhial şi 
sute de clădiri particulare 

Dar să revin la călătoria cu birja printre ruine în 
noaptea cu clar de lună, Era ceva straniu să nu vezi 
pe aceste străzi nici un câine, nici o mişcare; ruinele 
de diferite forme parcă erau decorurile dintr-o 
peliculă expresionistă a marelui regizor, germanul 
Murau, din perioada filmelor mute, celebra 
„Nosferatu — simfonia groazei”, realizată în 1922, 
unde climatul spaimei este redat prin iluminarea 
obiectelor şi insolitul încadrării. 

(continuare în numărul viitor) 


CUVÂNTUL LEGIONAR Decembrie 2008 Fa: 15 


















Revista se difuzează la chioşcurile RODIPET din 
BUCUREŞTI, şi din toate reședințele de judeţ ale ţării 
| (precum şi în alte localități). 
















ABONAMENTE 


Prețul unui abonament este de: 





lon Albu — Bucureşti Elogiaţi în cuvinte 
frumoase pe marii patrioți basarabeni care au 
ealizat unirea provinciei dintre Prut şi Nistru cu Patria 
mă în frunte cu Pan Halipa care drept “răsplată” 
bdigioasa sa activitate şi-a sfârşit zilele în închisoarea 
het. Este eronată această afirmaţie, el a murit acasă, 
în 1983, când împlinise venerabila vârstă de 100 de ani Eu am fost la 
înmormântarea lui în cimitirul Cernica. Arestat şi închis în 1950, a fost preluat de 
autoritătile sovietice care l-au condamnat la 25 de ani închisoare. Fiul său, Radu 
Halipa, inginer, a fondat în 1990 asociaţia “Pro Basarabia”. La Sighet au murit 
fruntaşii basarabeni Daniel Ciugureanu, ministru al Basarabiei (1918-1919), 
ministru şi parlamentar în perioada interbelică, şi lon Pelivan, delegatul României 
la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920) şi Geneva (1922), ministru de 
Externe şi de Justiţie al Basarabiei. 

Olga Droc — Bucureşti : Sunteţi plăcut surprinsă că am scris în numărul 
trecut câteva rânduri despre Mihai Antonescu, ministru de Externe între anii 
1941-1944, total ignorat de istoricii de astăzi. Nu văd de ce sunteți surprinsă: 
legionarii sunt documentaţi şi oneşti, recunoscând meritele adversarului. Ne 
înştiințați că la arhivele ministerului de resort există memoriile acestuia, care, din 
păcate, întârzie să vadă lumina tiparului. Ei, noroc că au apărut în schimb în 
vitrine cărţile unor memorialişti care ne dau frisoane şi greață, cum ar fi Alex 
Bârlădeanu, Sorin Toma > =. 
(redactor şef al Scânteii), = 
Niculescu-Mizil, Eduard 
Mezincescu sau Leonte Răutu, 
oameni fără verticalitate, fără 
personalitate şi, mai ales, fără 
curaj şi inițiativă. Întrucât vă 
ilustrați afirmațiile cu un alt 
fragment dintr-o discuţie între [i 
Mihai Antonescu şi ambasadorul 
Germaniei Von Killinger în ian 
1943, îl reproducem, 
considerându-l interesant: “Actul 
de la Viena este un act de 
război şi nu un act de pace. Aţi 
avut nevoie să pătrundeţi în 
Balcani. V-a fost teamă de 
invazia rusă în Europa şi vreți să 
aveți o stavilă sigură în Carpaţi 
ŞI, în sfârşit, aţi avut neapărat 
nevoie şi de petrolul românesc. 


fapt”. 
Dima Petrache - Focşani : 


noastră. Articolul pe care l-ați 
trimis este interesant, dar foarte 


PENTRU ANUL 2009: 
= 50 RON pentru țară (Bucureşti şi provincie): 
70 RON pentru Europa; 

--- 130 RON pentru Canada, SUA, Australia. 
NOTĂ SPECIALĂ: Rugăm abonaţii să ne semnaleze dacă nu primesc revista (chiar din lung 
rmătoare celei în care nu au primit-o), întrucât au existat anul acesta câteva cazuri în care revista n 
ajuns la destinatar (exclusiv din vina Poştei). 











ABONAMENTE PE ADRESA: 
NICADOR CODREANU 

STR. BANUL DUMITRACHE NR. 35 
SECT. 2, BUCUREŞTI, Tel.: (021) 2425474 


lung; extrag din el doar rândurile care se referă la efemeritatea presei: "Este de 
natura scrisului gazetăresc ca el să fie efemer. Talentele excepționale pot 
smulge o bună parte din articolele lor din prăpastia uitării, dar imensa majoritate 
a gazetarilor sunt supuşi aceleiaşi soarte. Gazetarii, ca şi oratorii, sunt glorii de 
scurtă durată. Articolele de ziar se ofilesc- repede: ceea ce fusese ecoul vibrant 
al unor evenimente sau al unui moment de intensă încordare a spiritului public, 
nu mai reprezintă nici un interes, aşa cum rămân, noaptea, vitrinele după ce s-au 
stins luminile”. Personal nu sunt de acord cu acest afirmații ale marelui gazetar. 
Sunt unele articole care au rămas celebre şi astăzi în ciuda trecerii anilor. 
Bunăoară “Acuz” al lui Emil Zola, scris acum peste 100 de ani, sau "lată-l” (de 
Romulus Seişanu, în ziarul Universul din toamna anului 1940), sau cel scris de 
Emil Cioran tot în acel an, referitor la personalitatea lui Corneliu Zelea Codreanu. 
Mă opresc doar la aceste trei exemple, lista ar putea fi mult mai lungă. 

Virgil Moisescu - Bucureşti: Despre nava -germană “Wilhelm Gustlaff”, 
scufundată la 16 aprilie 1945, când au pierit în valuri intre 8.000 şi 10.000 de 
civili, am mai scris (tot în această rubrică). Până astăzi, acest naufragiu este 
considerat cel mai mare din istoria marină. Pe locul doi nu se situează 
"Titanicul", pierit în valurile reci ale Oceanului Atlantic în 1912 împreună cu cca 
3.000 de pasageri, ci o altă navă germană, "Cap Ancona”, bombardată şi 
mitraliată la 3 mai 1945 de către Royal Air Force în Golful Lubeck din Marea 
Baltică, unde şi-au pierdut viața - pe navă sau în valuri - 7300 de persoane, 
supraviețuind 350 de pasageri şi 
490 membri ai infanteriei marine, 
membrii SS ai echipajului 
Tragedia este încă ignorată de 
publicul larg şi cenzurală de 
britanici. Arhivele Royal Ar 
Force privind această catastrofă 
nu vor fi accesibile decât în anul 
2045... Nava "Cap Ancona” era 
deosebit de luxoasă, făcând 
curse regulate spre America de 
Sud, până la 25 aug. 1939. A 
Hfost lansată la apă la 14 mai 
1927, la Hamburg, era lungă de 
206 m, cu un deplasament de 
27.500 tone şi avea trei coşuri 
elegante, vopsite în roşu şi alb 
"Cap Ancona” *era nava amiral al 
[i flotei transatlantice. Păcat de ea, 
soarta războiului era cunoscută 
= deja, când britanicii au 


B+, | scufundat-o: 5 zile mai târziu, pe 
Po 3 9 mai 1945, Germania a 
SU capitulat 


4 PR Ema He 





































DORIM TUTUROR LEGIONARILOR, SIMPATIZANȚILOR ŞI CITITORILOR NOŞTRI 
"LA MULȚI ŞI RODNICI ANI!” 










Redactor şef: Nicoleta Codrin 


Colegiul de redacţie: 


Relaţii 
cu publicul: 


Periodic editat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ” 


Emilian Ghika, Ştefan Buzescu, Corneliu Mihai, Ștefan Hâncu 
Nicolae Badea - secretar de redacție 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - 
(zona Circului — inters. cu Ştefan ce! Mare, col! cu str. V.Lascăr) 


Tel.: (021) 2425471 





ISSN 158 





-931 


3, 









In fiecare Vineri, orele 15-19 


sau 0745 074493