Cuvantul Legionar nr. 92, martie 2011

Po vor lăcea Acela, "50% pa pa 
(7 Evanghelie dpi Za 79 47 


CUVÂNTUL 
LEGIONAIL 


Periodic al Românilor naționalişti creştini 
- în duhul NAȚIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 


Anul VII, Nr. 92, MARTIE 2011 


Director: NICADOR ZELEA-CODREANU 


Apare DUPĂ data de 20 a lunii 


2,5 lei 
Redactor şef: Nicoleta Codrin 


RELAŢII CU PUBLICUL: 
ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-17, Str, Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Buc.; tel.: (021) 2425471 sau 0745074493 


e-mail: cuvantul-legionar 


RCrural/(tate Ce-aţi pierdut din vedere 
II A corina (DC) 
A///udini Toleranţă degradantă - 


Manipularea la cote monstruoase 


Carte degioaară "Cum am compus cântecele 
ÎN ce a a a 


legionare —|. Mânzatu 


E aie 


Editorial: 


Încet, dar sigur, ne întoarcem de unde 
am plecat! Mult clamata iudeo-democraţie 
se dovedeşte din ce în ce mai mult ca fiind 
"aceeaşi Mărie cu altă pălărie”! 

Unii, miraţi în inconştienţa lor, se vor gândi 
că dramatizez sau că exagerez lansând 
avertismentul de mai sus; 

Se încearcă prin toate mijloacele să se 
salveze aparențele, dar din ce în ce mai 
mult această preocupare trece pe planul 
secund, paralel cu câştigarea unor poziții 
de forță în viața social politică a țării. 

Să vedem care gt constatările pe care le 
putem face; 

1. Există o AP megată cu 
vehemență (sub pretextul că noi aştia am 
suferi de un complex), de care orice fel de 
guvernare, orice fel de organizare 
economică, mai mică sau mai mare trebuie 
să ţină cont; începând de la gesturile de 
obediență față de interesele evreieşti, 
continuând cu slugărnicia - sau, dacă vi se 
pare exagerat acest cuvânt, cu frica endemică 
de a nu se situa pe o poziție trădând 
preocuparea pentru interesul național taxat de 
“naționalism”, totul ne aminteşte de un trecut 
destul de apropiat. 

Timp de 50 de ani ochiul vigilent al unei 
Moscove total iudaizate reprezenta pentru aşa- 
zisul național-comunism, reperul final al binelui 
sau al răului. Totuşi, din acest punct de 
vedere, obediența față de interesele iudaice 
era mai puţin evidentă pe vremea precedentei 
dictaturi care nu ar fi acceptat, din vanitate, să 

recunoască prin "gesturi majore” nici 
un fel de subordonare. Oricum, 
Ceaşcă nu avea nevoie să sărute 


zelea-codreanu.com; site: www.zelea-codreanu.com 


CUPRINS: 
utualitale Martirii temnițelor comuniste 
Diverse Obligaţi să ne hrănim cu otăvuri 


Covejpondență Părerile 9-lui Ciutacu (II) 


Nu ne mai este teamă! 
Cum cumperi o țară 
"Aiud însângerat'—Gr. Caraza 


 Corocurd, < Pyle Pedachiei 


INI RAȚIUNE ŞI ARIE CIIE 


i papucul vreunui Paşă din 4 în 4 ani, lucru care. 


la contribuit, nu ştim cât de esențial; la 
"scoaterea lui din peisaj”. 

Pentru actualii politicieni, sistemul 
democratic a stabilit că este obligatoriu să-şi 
demonstreze loialitatea față de iudaism la 
| intervale scurte de timp şi să existe 
| întotdeauna unul sau unii dispuşi să 
| supraliciteze, vânzând ceea ce de fapt nu 
| poate fi al lor: bogăţiile țării de orice fel şi viața 
| românilor pe care au reuşit să o transforme 
| într-un coşmar. 

i 2. Mai sunt încă milioane de oameni care 
au trăit celălalt coşmar, cel comunist, şi nu pot 
să uite că una din condițiile de bază a 
promovării individului în sens profesional şi 
social era apartenenţa la partidul conducător. 

Astăzi se pune la fel problema: trebuie 

să faci parte din partidul la guvernare care 
îți asigură promovarea sau măcar locul de 
muncă. 
„Ca şi în trecutul pe care îl evoc, mare 
nenorocire era şi este că nu are nici o 
importanță competența individului, lucru care 
duce la dezastrul economic în care ne aflăm. 

3. lată a treia “problemă” care începe să 
| devină o problemă fără ghilimele la nivel 
național şi nu numai: întotdeauna 
"guvernările nedreptății naționale” au avut 
nevoie de o victimă pe care să o prezinte 
fiind cauza "tutulo!” relelor, 


200004 LD tară 


Nadar Delea- 


Caearnu 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2011 Pag. 1 


INTRE RAȚIUNE ŞI ABJECȚIE. (continuăre din pag. 1) 


având în mod real o singură componentă de 
neacceplat pentru interesele iudaice: _intoleranța 
atunci când era şi este vorba de supraviețuirea 
neamului românesc. d 

Este obligatoriu să precizez două lucruri pentru a 
nu "pluti” în presupuneri: primul ar fi că "guvernările 
nedreptății naționale” încep să se contureze mai 
precis în perioada interbelică, continuând până în 
anul de graţie 2011. 

"Calul de bătaie” din tot timpul existenței sale a 
fost Mişcarea Legionară, întinată din nefericire de 
participarea la "guvernarea Antonescu” timp de patru 
luni a impostorului criminal Horia Sima. 

3 Cuvintele Mântuitorului că "adevărul va ieşi 
întotdeauna la suprafață, ca untdelemnul în apă”, se 
probează şi se vor, proba la infinit. 

4. Spre disperarea forţelor anti-naționale şi anti- 
creştine care au reuşit să elimine din discuția şi 
percepția publică orice fel de informaţie pozitivă 
despre Mişcarea Legionară, s-a creat o breşă, o 
fisură în giulgiul cu care se învelise defuncta presă 
slujind interesul naţional, ruptură prin care s-au 
demonstrat două lucruri: 

- că ocultarea adevărurilor istorice "are picioare 
scurte”; 

e că prin crearea acestei breşe se dovedeşte că 
infailibilitatea autodeclarată a forțelor iudaice 
este un mit care poate fi oricând infirmat. 

Aceasta ar fi de fapt tema pe care vreau să o 
prezint, referindu-mă la scurtul interval cuprins între 
emisiunea d-nei Eugenia Vodă, în care maestrul lon 
Cristoiu îşi exprimă liber, necenzurat, renunțând la 
autocenzură, rezultatul unor studii care au durat ani 
de zile, care confirmă înaltele calități sufleteşti, dar şi 
de om politic intransigent, incoruptibil şi, adaug eu, 
cel care avea soluții pentru ieşirea României din 
situația disperată în care era şi a rămas - am numit 
pe Corneliu Zelea-Codreanu. 

Despre problemele ridicate cu "cazul" lon Cristoiu 
nu voi mai insista, nici nu voi mai aminti din nou 
numele participanţilor la corul de javre, sărite atunci 
în încercarea de a astupa breşa, de a reveni la 
situația de dinaintea incidentului. 

Surpriza momentului a trecut, dara survenit altă 
întâmplare similară care a fost tratată ca şi prima. 
Voi explica în continuare: 

Eu am atras atenţia cu deosebită satisfacție 
asupra faptului că "înţelepţii Sionului” dovedesc a 
nu fi chiar atât de înţelepţi (eufemistic vorbind) şi că 
obişnuitul obicei de a striga "ca din gură de şarpe” 
oricând "le vine pe chelie” în încercarea de a-şi 
dovedi drepturile de judecători. nepoftiți, de arbitri ai 
adevărului (personal), de proprietari ai dreptăţii, este 
o sabie cu două tăişuri şi că se poate oricând 
întoarce împotriva lor. 

Tot aşa, am constatat cu satisfacţie că lipsa de 
măsură în sensul bunului simţ şi urlatul în coruri 
asurzitoare nu pot fi o soluție decât pe termen scurt: 
ele vor trezi inițial curiozitatea celor acuzați şi 
“vinovaţi” şi, pe termen mediu şi lung, nemulțumirea, 
scârba şi revolta vor scoate din "letargie” chiar şi un 
popor mai indolent. 

În al treilea rând, am constatat cu şi mai mare 
bucurie, că lipsa de bun simţ şi de decență utilizată 
împotriva numitului "fundamentalism ortodox”, 
împotriva Bisericii Ortodoxe ca instituţie, cu toate 
tarele manifestate de unii slujitori, cu toată prezența 
unor "iluminaţi” îm posturi de decizie, nu face decât 
să trezească spiritul de frondă al mioriticului popor 
român care identifică cu multă uşurinţă şi precizie pe 
atacatorii credinței ca pe duşmani şi, pe drept sau 
nu, pnetru mine contează mai puțin, ca fiind 
responsabili de toate neajunsurile vieţii noastre. 

Tot ce am spus până acum se poate condensa 
în câteva cuvinte biblice: ”pieirea ta prin tine, 
Sioane!”. 

lată că a apărut un alt motiv de dezlănțuire a 
neobositei fiare: ”cazul” arhimandrintului IUSTIN 
PÂRVU, supranumit şi receptat de creştinii 
ortodocşi ca "duhovnicul poporului român”. 

Condamnat ca legionar la 25 de ani de 
închisoare din care a făcut 17, de către autoritățile 
iudeo-comuniste la puţin timp după transformarea 
României într-o victimă a răzbunării iudaice, bunul şi 

blândul părinte a reuşit după 1989 să 


Pag. 2 


- imberbi” 


înființeze unul dintre lăcaşurile de cult de mare 
prestigiu din România şi chiar din Europa - am numit 
Mănăstirea PETRU VODĂ din jud. Neamț. 

Părintele lustin Pârvu, ajuns la venerabila vârstă 
de 92 de ani, nu a ascuns şi nu a negat niciodată 
apartenența sa la Mişcarea Legionară. 

Utilizând cuvântul "apartenență", nu exprimăm 
decât rece şi formal faptul că aceşti oameni şi-au 
închinat de fapt viața lor Mişcării Legionare. Credinţa 
imposibil de măsurat, să zicem nemărginită în rolul şi 
scopurile Mişcării, i-a însoțit pe legionari până la 
moarte, chiar dacă aderaseră la Mişcare în fragedă 
tinerețe, chiar dacă această credinţă i-a transformat 
în martiri ai neamului românesc. 

Oare erau mulţi tineri 
idealurile Mişcării Legionare? 

După afirmaţiile unei deşănțate propagande 
antinaţionale, la Mişcare aderaseră câțiva "rătăciți”. 
lată însă ce declară într-un interviu o importantă 
personalitate politică post-decembristă, martor trăitor 
al acelor timpuri - l-am numit pe MIRCEA IONESCU- 
QUINTUS, fost preşedinte PNL şi preşedinte al 
Senatului (1996 - 2000), în ADEVĂRUL” de vineri 
11 martie 2011: 

"În vremea aceea, tineretul şi mai ales tineretul 
universitar - nu cred că exagerez - în proporție de 
peste de 80% se apropiase sau chiar se 
înscrisese în Mişcarea Legionară”. 

Cine face această afirmaţie? Un liberal din tată-n 
fiu, care se declară chiar în respectivul interviu ca 
duşman al Mişcării Legionare! 

Și, revenind la părintele IUSTIN PÂRVU: "furtuna 
într-un pahar cu apă” a fost "opera" unor "jurnalişti 
care au declanşat o adevărată "isterie 
mediatică” (după Sabin Orcan, editorial, "Adevărul", 
marți 1 martie 2011). 

Ce se întâmplase de fapt: câteva măicuțe îi 
cântaseră de ziua de naştere părintelui Pârvu, 
unul dintre imnurile Mişcării Legionare, 
“binecunoscutul” "Sfântă Tinerețe Legionară”, într- 
un spațiu privat, în mica sa chilie; acest lucru a 
fost filmat şi fotografiat şi publicat pe internet. 

Explicabil comportamentul unor tineri jurnalişti 


care  îmbrățişaseră 


-care-au- înţeles că -a-tovi-în-Mişearea-legionară, 


transformând nevinovata manifestare ce a avut loc - 
repet, într-un spațiu privăt - într-o bombă mediatică, 
le-ar aduce notorietate şi poate “protecţia” stăpânilor 
internaţionali ai presei. Repet: explicabil, dar în nici 
un caz acceptabil; 


Maximul de stridență a fost obținut însă de o 
veche ziareistă de la “ROMÂNIA LIBERĂ”, d-na 
SABINA FATI, redactor şef adjunct. 

Într-un editorial din 24 februarie, domnia sa ne 
aruncă în coşmar! Ca în "bunele tradiții” ale unei 
prese coborâte parcă din  tenebrele 
"Sărindarului” perioadei interbelice, d-na 
SABINA FATI îşi dezvăluie ura funciară împotriva 
creştinismului - de unde ne simțim obligați să 
facem constatarea că domnia sa practică o altă 
religie: Practicarea unei alte religii nu te înreptățeşte 
însă să nu respecţi credințele altora, în spiritul 
"toleranței” de care se face atâta caz. 


Începe prin a face o serie de afirmaţii cu iz de 
generalizare, neputând să dea exemple concrete, pe 
care nu ştiu cum să le caracterizez: “mincinoase” ar 
fi prea puţin, iar “fanteziste” ar fi un termen prea 
blând. Să le numim "minciuni ordinare"? Poate ar fi 
mai apropiat de realitate. 

Oricum, denotă dispreț prentru adevăr şi o lipsă 
totală de cultură istorică şi de logică. 

Nu mă pot împiedica să citez nişte perle ale 
domniei sale: - 

"Sfântul Sinod dădea declarații antiseminite şi de 
susținere a Legiunii”. Absolut fals, niciodată Biserica 
Ortodoxă ca instituție nu a făcut declarații 
"antisemite şi de susținere a Legiunii”, nici înainte de 
1933 , nici după 1933, cum susține domnia sa. Mă 
aşteptam ca, în buna tradiție anticreştină, autoarea 
articolului să acuze biserica de "faşism”! Domnia sa 
face un talmeş-balmeş între atitudinea Bisericii ca 
instituție şi ortodoxie”. Ortodoxia creştină este una 
şi aceeaşi în decursul secolelor, iar atitudinea 
instituției față de diversele situații şi împrejurări 
este cu totul altceva, fiind la îndemâna unor 
ierarhi. Citez: "Sfântă tinerele” legionară, odă 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2014 


închinată Gărzii de Fier şi Căpitanului, se : 
cântă uneori şi la sfintirea unor biserici”. Minci 
ordinară! Pur şi simplu revoltător! Acest lucru rută ă 
întâmplat nici măcar în timpul perioadei de înflori a 
dezvoltare maximă a Legiunii de până la asasin şi 
lui Corneliu Zelea-Codreanu! Respectul legionari 
pentru ortodoxie şi. pentru slujitorii ei. nu ie 00 
permis acest lucru. că atunci când au ridicat bisaaiă 
şi catedrale în perioada interbelică, muncind e 
entuziasm dar neplătiți şi de multe ori ori hăj 
autorități, cântau "cântece legionare”, asta nu 
nici o legătură cu momentul solemn al sfințirii unoe 
biserici. 

Şi când situează d-na Fati aceste întâmplări? În 
zilele noastre! 4 

Lipsa de cea mai elementară ruşine la debitar 
unor minciuni nu mai miră decât pe nişte idealişti ca 
mine; acest comportament este caracteristic unor 
tovarăşi - foşti, prezenți şi viitori. 

Următorul citat a fost de natură să producă 
maximul de indignare în rândul creştinilor, Citaţ 
denegăsit nici în perioada celor mai crunte teroi 
iodeo-bolşevice: "Biserica Ortodoxă Română... 
ascunzându-se sub patrafire aurite, dar soioase,.» 
să se fi băgat d-na Sabina Fati "sub patrafire aurițe” 
pentru a constata că sunt "soioase'? 

Chiar şi în această situație nu poate domnia sa 
să generalizeze; cel puţin, nu ne putem închipui! 

Să o lăsăm însă pe d-na Sabina cu sabinele şisă 
vedem cum au evoluat lucrurile. 3 

Consemnam mai sus cu satisfacţie faptul aparent 
fără explicaţie că *de la lon Cristoiu” mai departe 
presa din România (nu am îndrăznit să spun 
"românească”) prin diverse ”glasuri” a început să 
abordeze "problema legionară” ceva mai co 
poate numai faptul că se fac tot felul de trimiteri şi 
comparații la perioada respectivă, comentându-se în 
context rolul Mişcării Legionare; faptul că problema 
se abordează renunțându-se la şabloanele iudeo- 
comuniste şi iudeo-democratice, demonstrează 
"mâna lungă” a cenzurii iudaice nu mai poate ş 
"sugruma” adevărul. a 

Voi da exemplu de "pierdere a controlului” 
într-o revistă binecunoscută ca fiind-exponentăa 
unor poziţii evreieşti pe care unii intelectuali, sa 
poate chiar unii politicieni trebuie "să le pape” la 
micul dejun pentru a se menţine în grațiile golemului 
iudaic - am numit "REVISTA 22”. i 

Dintr-un articol din 7 martie intitulat "Câteva note 
despre  fundamentalismul ortodox”, MIREL. 
BĂNICĂ face afirmaţii pline de rațiune şi substanță, 
lăsându-te să vezi rolurile pozitive ale 
fundamentalismului ortodox, hotărâtor în menținerea 
identităţii naţionale şi să înţelegi din context relația. 
dintre "extrema dreaptă românească şi 
fundamenialismul ortodox. Surprinzător este că 
pentru cei mai mult sau mai puţin avizaţi faptul puțin. 
obişnuit, ca respectiva publicație să accepte Un 
astfel de material. Ș 

Cu tot riscul de a lungi articolul poate mai puțin 
obişnuit, ne simțim obligați de a prezenta câteva 
citate care să înlăture ideea că am fi tras Nişte 
concluzii subiective: 4 | 

"Istoria  fundamentalismului militant arată că 
politica uitării nu functionează întotdeauna; 
comentariul nostru: "politica uitării”, expresie uitizală 
aici, este un eufemism care ascunde, de fapl, 
"politica ocultării” - cu referire, vom vedea imediat, la 
Mişcarea Legionară. 

Continuăm citatul: "Un fenomen nu dispare de 
sine, doar pentru că societatea îl ignoră. Ne referim 
la încâlcita poveste a legăturilor care au existat între 
Biserica Ortodoxă şi Mişcarea Legionară în ani “i 
misterul lor fiind încă prezent”. 

Comentariul nostru: devine clar şi 
cineva acceptat la "Revista 22” că manevrele $ 4 
opresiunea iudeo-comunistă şi după 89 
iudeo-democratică, au infirmat, au dat un rezul F 
negativ la eforturile iudaismului de a distru% 
Mişcarea Legionară. . a 

Cât despre "încâlcita poveste”, eforturile de j 
discredita Biserica Ortodoxă Română, 3] 
respectivii tovarăşi, ar fi mai facile asociind-0 
Mişcarea Legionară. (0! E 


E 
% 
E 


pentru 


(rulate 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE - ŞTIRI LUNA MARTIE - 


ki 


Mesajul sionist de la Jocurile Olimplice 

In fotografia alăturată vedeți sigla oficială a 
Jocurilor Olimpice 7 
de la Londra, care 
vor fi organizate în 
anul 2012. 

Desenul a fost 
făcut public încă din | 
2007, dar autorii 
acestor rânduri nu [e 
l-au văzut până 5 
acum. 

Citite pe 
orizontală, semnele | 
seamănă cu cifrele [5 
2-0-1-2, ceea ce Ş 
reprezintă semnifi icaţia lor legitimă. Totuşi, citite pe 
verticală (stânga sus, stânga jos, dreapta sus, 
dreapta jos), descoperim că ele mai seamănă şi cu 
Z-I-O-N. În limba cea mai vorbită pe Pământ, 
engleza, înseamnă Sion”, numele destinaţiei 
mitologice a evreilor. 

După cum ştiţi, mişcarea sionistă a reuşit să 
ocupe o parte importantă din teritoriul pe care evreii 
antici îl locuiseră sporadic, alături de alte popoare. 

Istoria lui losua (urmaşul lui Moise la conducerea 
evreilor plecați din Egipt) ne arată limpede cât de 
sângeroşi şi de rasişti au putut fi strămoşii evreilor de 
astăzi în timpul cuceririi "pământului făgăduinței”. 

"Nazismul" reinventat de contemporanii noştri, pe 
bază de mărturii care se bat cap în cap, pare inspirat 
de-a dreptul din această istorie, plină de ucideri în 
masă - bărbaţi, femei, bătrâni şi copii, până la unul - 
barbarii egalate numai de hoardele mongole 
conduse de Gingis Han şi urmaşii săi. 

După al doilea război mondial evreii au recucerit 
o parte din respectivul teritoriu (nu discutăm acum 
prin ce Iti caca cu această ocazie s-au dovedit la 

5 fel de cruzi 

imul nu şi-a atins toate obiectivele odată. cu 
întemeierea statului Israel. Altfel, israelienii şi-ar fi 
văzut de treabă, cultivând citrice şi folosindu-se în 
tihnă de sclavia celui mai oropsit popor semit de pe 
fața Pământului - palestinienii creştin-ortodocşi. Nu 
ar fi avut nevoie să fabrice bombe nucleare şi să 
plănuiască exterminarea perşilor din vecinătate, 
numai pentru că aceştia nu recunosc holocauştul. 

Dacă tot am adus vorba de perşi, a căror 
masacrare (75.000 de morţi, un număr uriaş 
pentru o răfuială “petrecută înainte de Hristos) 
este aniversată de evreii zilelor noastre în 
sărbătoarea Purimului, iată că perşii au dat glas 
"suspiciunii" enunțate mai sus, în mod oficial. 

Poate că nu a'ajuns până acum la urechile dvs., 
dar ageîţia Mediafax, pricipalul furnizor de ştiri din 
România, a citat surse de la Teheran, după agenția 
ILNA. Potrivit acestei agenţii, Iranul a protestat tefă 
de Comitetul Internaţional Olimpic (CIO), 
legătură cu caracterul rasist al small 
Jocurilor Olimpice din 2012: 

"Utilizarea cuvântului Zion pentru elaborarea 
logoului JO-2012 este un act revoltător. Din 
nefericire, vedem că viitoare ediţie a JO se confruntă 
cu o gravă provocare din cauza spiritului. rasist al 
unora [...] Dacă CIO nu ia măsuri pentru rezolvarea 
| acestei probleme, aceasta ar putea afecta 
participarea la JO a mai multor țări, între care şi 
| Iranul, care insistă pe un anumit număr de principii şi 

valori”, afirmă preşedintele Comitetului Olimpic 
Iranian, Mohammad Aliabadi, într-o scrisoare către 
preşedintele CIO, Jacques Rogge. 

Acuzaţia oficială din partea Iranului a fost 
catalogată drept “surprinzătoare”, dar mai :priviţi o 
dată desenul. Scrie "Zion”, sau nu?! 

Suntem îngrijorați de gravitatea pregătirilor 
militare care se fac pentru ocuparea Iranului de către 
americani, slugile evreilor sionişti, la care participă şi 
aşa-zisul stat român dirjiat de slugile sAgRor € evreilor 
sionişti. 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2011 


Avem baze americane, avem americani care, 
când beau prea mult, ucid români fără a fi traşi la 
răspundere - încă o dată amintim de basistul de la 
"Compact", Teo Peter. 

Avem trupe israeliene care efectuează 
exerciții militare pe teritoriul României, după cum 
am mai scris cu ocazia accidentului aviatic din 26 
iulie 2010, petrecut lângă Fundata, în jud. Braşov. 
Mai mult, cu ocazia respectivului accident, s-a dat de 
înțeles că se fac exerciţii în munţii noştri deoarece 
condiţiile ar fi asemănătoare cu cele din Iran! 

Aşadar, statul lran, una dintre ultimele insule 
libere de iudaism de pe planetă, s-ar putea să nu 
mai reziste mult. Cum să mai participi la Jocurile 
Olimpice, sau cum să le boicotezi, dacă nu mai 
exişti?! În schimb, provocaţi de ofensa băsesciană a 
instalării scuturilor americane anti-racheță, cu un 
ultim efort, urmaşii lui Darius ar putea să ne dea o 
lovitură de care respectivele scuturi (experimentale!) 
nu ne vor apăra. Dar, până atunci, diplomația 
persană mai găseşte timp să spună lucrurilor pe 
nume, în timp ce turma mondială tace cu capul 
plecat adânc la pământ. 


ki 


"Democraţia" rusă ajunge din urmă SUA 

Cum de am putut să nu fim cu ochii pe "poporul 
frate sovietic"!? Cum ne-a putut trece prin cap că 
Statele Unite şi Uniunea Europeană sunt 
bastioane deja ocupate de iudaismul mondial, în 
timp ce Rusia a fost “uitată”? 

Nu ştim dacă alinierea urmaşilor URSS la 
standardele "moderne" s-a petrecut în paşi mici sau 
dintr-o lovitură, dar îi vedem acum pe ruşi 
apropiindu-se de stadiul penultim al Apocalipsei (*): 

(*) Am spus -"stadiul penultim al Apocalipsei” 
deoarece, într-un larg curent de opinie la care 
subscriem, stadiul ultim se consideră a fi 
generalizarea implantului cu cip în mână sau în 
frunte. Cardul universal reprezintă, fără îndoială, 
doar o etapă premergătoare: 


Conform unui comunicat al agenţiei Rador din 28 
februarie ac., citat şi de site-ul 
www .svobodanews.ru, preşedintele Rusiei a 
dispus introducerea în Rusia, începând cu 2012, 
a cardului electronic universal al cetățeanului. 
Bomba a fost aruncată de Dmitri Medvedev în cadrul 
unei şedinţe a Comisiei pentru Modernizare şi 
Dezvoltare Tehnologică. Numele comisiei sună la fel 
de promiţător şi inofensiv ca şi "Technology, 
Entertainment and Design”, conferința din oct. 2010 
la care miliardarul evreu Bill Gates şi-a dezvăluit cu 
nonşalanţă participarea la planurile de reducere a 
populației planetei. 

Cardul universal al robului rus va deveni practic 
singurul act, folosit nu doar la cumpărături, plata 
taxelor, a impozitelor etc., ci şi ca permis de 
conducere şi poliţă de asigurare. 

Carte de credit, card de sănătate, buletin, 
paşaport, toate într-unul singur ciob de plastic... 
Oare Sf. loan o fi auzit limba rusă în timpul viziunii 
sale? 

Nu vrem să insinuăm “că, împotriva aceluiaşi 
obiectiv malefic, protestele din România ar fi avut 
până în prezent vreun efect real. Departe de noi 
asemenea gând! În ultimă instanță, nici măcar grecii 
(sugrumați acum de FMI), sau sârbii, care încă nu au 
terminat de reconstruit după bombardamentele lui 
Bill Clinton, nu au, pe termen lung, o şansă reală de 
a evita semnul apocaliptic. l-am numit pe aceştia, 
pentru că în Grecia. şi Serbia s-a manifestat o 
opoziție cu adevărat vehementă, nu bombănit pe la 
colțuri, cum a fost cazul în țara noastră. Dar, pe 
lângă ruşi,-credem că România sau alte state de la 
periferia UE, aşa îngenuncheate cum sunt, constituie 
adevărate modele de spirit civic! 

În fond, cireada din Rusia a fost principalul ciocan 
cu care iudaismul a vrut să strivească întreaga 
omenire, aruncând-o în bezna comunismului! 

Ca să aveți o comparație între americani şi ruşi: 
la americani măsurile dictatoriale se iau sub flamura 
"luptei împotriva terorismului", în timp ce la ruşi în 


numele "modernizării şi dezvoltării tehnologice”.. 
Lămuriţi-ne dvs.: care sunt mai tâmpiţi? (Apropos de 
uneltele de comunizare a lumii în al doilea război 
mondial, nici cu americanii nu ne este ruşine!) 

Nu credem să urmeze mişcări semnificative de 
protest în țara de unde au pornit cu succes Lenin şi 
Stalin (alias Ulianov şi Djugaşvili). De asemenea, cel 
mai probabil, implementarea deciziei nu va 
întâmpina nici dificultăți “birocratice” sau "de criză”. 
Pentru înrobirea oamenilor se vor găsi totdeauna 
bani suficienţi. Pe scurt, avem aproape certitudinea 
că, din 2012, câteva sute de milioane de oameni de 
la răsărit vor purta actul electronic unic. 

Cu mai puţin de un secol în urmă, Rusia continua 
să fie ultima orânduire creştină de pe Pământ, dar... 
timpul trece! 


ki 


Argentina condamnă oficial FMI 

Am tot răguşit criticând monstruoasa cămătărie 
practicată de Fondul Monetar Internaţional asupra 
pensionarilor şi amărâţilor din România. Oare de 
câte ori l-am denunțat pe Jeffrey Franks ca asasin 
economic şi gropar al României? lată că acum, când 
acesta şi-a îndeplinit misiunea cu succes, 
pregătindu-ne încă cincizeci de ani de "epocă de 
aur", avem satisfacția amară de a ni se recunoaşte 
punctul de vedere ca fiind purul adevăr, în 
"Cotidianul" de miercuri, 2 martie 2011. 

Fiţi pe pace: "Cotidianul" nu scrie nimic de tipul 
“iată cine a ştiut de la început: redactorii de la 
Cuvântul Legionar au avut dreptate”. Oricum, nu ne 
arogăm meritul de a fi fost singurii sau primii care au 
spus lucrurile în față, mai erau şi alţii care strigau 
alături de noi - tot în pustiu. Cazul "Cotidianul" este, 
însă, unul special. Această publicație, care încă mai 
supravieţuieşte decimării presei din 2010, are un 
nume cât se poate de sonor în țara noastră şi un 
cuvânt cu greutate asupra opiniei publice. Faptul că 
sarcina de a lovi fățiş în maşinaţiunile sinistre ale 
FMI este preluată şi de presa “mare” este 
simptomatic: situația este atât de gravă, încât nu 
mai poate fi ascunsă. 

Articolul “Asasinul economic Jeffrey Franks a 
ucis şi economia Argentinei” se leagă de un 
eveniment de maximă importanţă în actuala situație. 

Demnitarii argentinieni, observând recentele 
manevre ale Fondului cu Grecia, au ieşit la tribună şi 
au denunţat repetarea aceloraşi măsuri de 
austeritate şi subjugare care duseseră Argentina la 
un pas de moarte. Se menţionează cât se poate de 
clar că actuala revenire a economiei argentiniene 
a fost reuşită numai dupa totala respingere a 
planului FMI. 

"Reteta FMI pe Grecia este aceeaşi ca 
pentru Argentina înaintea prăbuşirii din 2001: 
scăderea salariilor şi creşterea impozitelor”, 
afirmă Jorge Remes Lenicov, ministrul argentinian al 
Economiei în 2002, în timpul celei mai grave crize 
economice din istoria țării. 

Un alt fost ministru al Economiei, Roberto 
Lavagna (2003-2005), cu o importantă contribuţie în 
stabilizarea economiei argentiniene, declară: "FM/ 
nu a tras nici un învățământ din criza argentiniană, 
nu a învățat nimic şi emite pentru Grecia aceleaşi 
recomandări ca pentru Argentina în 2002, cele pe 
care noi le-am respins abia în 2003, iar după ce nu 
le-am mai aplicat şi am căutat soluţii bune, altele 
decât cele impuse de FMI, a urmat redresarea”. 
Ambele cuvântări au fost ţinute în februarie a.c. 

Nu credem că, în anul de graţie 2003, figura 
porcină a d-lui Franks a părăsit Argentina cu un 
zâmbet în colțul gurii; dimpotrivă, expresia acestuia 
trebuie să fi fost un rictus oribil. De frustrare, că şi-a 
ratat misiunea (de îngenunchere definitivă a statului 
sud-american) şi de durere fizică, dacă i-or fi dat şi 
un picior un fund! 

Dar de învâţat, atât FMI, cât şi Franks însuşi, au 
învățat din plin: acum îşi ştiu mult mai bine eta 
dovadă că în România lucruril 


enţia de stii Pda Li 


Pag. 3 


Zez- 407 AIP, Aomulul Pucovinet 


CERNĂUȚI - HOTIN - STOROJINEȚ - HERȚA (IX) 


(continuare din numărul trecu) 


Ea datează din 1783 şi a fost înălțată iniţial ș să 
Cernăuţi, dar construcţia din lemn a fost desfăcuă 
şi apoi transportată în Căliceanca în 1876, Stâng 
mărturie peste timp despre trăinicia meşterilor 
lemnari moldoveni. 

Aşezată pe un soclu de piatră, bisericuța 
conservă vechiul tip de plan moldovenesc 
fiind alcătuită din pronaos, naos şi altar. Bârnele 
din lemn ale pereţilor sunt îmbinate la capete în 
„coadă de rândunică”. Acoperişul este înalț 


„Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea 
de la târg” spune un vechi proverb românesc. 

După cinci zile în care am vizitat în lung şi-n lat 
cele mai importante localități şi monumente 
istorice sau culturale din Nordul Bucovinei, am 
considerat încheiat raidul turistic şi eram pregătiți 
să ne întoarcem la Bucureşti, nu înainte de a ne 
lua rămas bun şi de a mulțumi pentru informaţiile 
şi îndrumările date, colegilor din cele două redacţii 
ale ziarelor româneşti amintite. : 

Ei şi-au exprimat însă regretul că nu am văzut 
şi câteva biserici seculare româneşti, mai greu 


optimă a pereților de apele provenite din 
precipitații. 


asigurând. prin pantele sale repezi o Protejare 


însă de vizitat întrucât nu se află amplasate pe 
drumurile principale din regiunea Cernăuțiului şi, 
mai ales, pentru că nu posedam o hartă turistică 
care să ne indrume spre aceste locuri. 

F Un ziarist s-a oferit să facă pe ghidul şi să ne 
călăuzească spre aceste obiective, nominalizând 
câteva printre care. şi pe cea mai frumoasă 
biserică, anume aceea din Crişciatic. 

„(Reîntors la Bucureşti am avut şansa ca un 
prieten să-mi împrumute o carte excepțională, 
scrisă de Laurențiu Dragomir şi intitulată: 
„Monumente istorice şi de arhitectură din 
ținutul Cernăuţilor”, apărută în urmă cu 11 ani la 
Ed. "Eminescu", bogat ilustrată, şi care mi-a fost 
de mare folos în precizarea etapelor istorice în 
cadrul articolului.) 


Biserica din Crişciatic 

Şi iată-ne pornind la drum spre nordul ținutului 
Cernăuţilor, pe un drum internațional, bine 
întreținut, care duce la Nistru. 

Trecem de oraşul Cozmeni (acum se cheamă 
Kiţmani) şi ajungem în comuna Zveniacin, unde, 
din “centrul ei, un drum nemodernizat, greu 
accesibil, urcă dealul, ajungând până în dreptul 
staţiei de relee TV. De aici se merge per pedes, pe o 
potecă îngustă care duce pe o coastă stâncoasă şi 
înaltă de 200 m, pe malul Nistrului, unde se găseşte 
schitul” şi “biseriuța din Crişciatic. Priveliştea este 
impresionantă: se vede Nistrul cu meandrele sale şi 
casele oamenilor de pe malul opus. 

Cocoţată pe stânca înaltă, biserica este acoperită 
de un „tunel” format din crengile fagilor seculari. 

Un preot tânăr ne dă câteva explicații în limba 
ucraineană pe care ni le traduce ziaristul din 
Cernăuţi, şi astfel aflăm că în 1991 a fost 
redeschisă, oficiindu-se din nou slujbe regulate 
după o pauză de mai bine de o jumătate de secol. 

Istoricul acestui superb lăcaş de închinăciune îl 
aflăm din cartea lui Laurenţiu Dragomir, întrucât nu |- 
am putut găsi, aşa cum era normal, afişat lângă 
intrare. y 

În a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, în 1766, un 
negustor român, Teodor Preda Hagiul, a ridicat pe 
acest loc o biserică din piatră brută, fapt consemnat 
de uricul domnului Moldovei, Grigore loan 
Callimachi (1767-1769). Alt uric, tot din anul 1768, îi 
aminteşte pe proprietarii pământului: Mihai şi 
Constantin Talpă, Grigore Botez, lon Cozma, fost 
căpitan la laşi, postelnicul George Talpă, toți 
locuitori ai comunei învecinate, pe nume 
Repujineţ. În această comună mai dăinuia o 
şcoală moldovenească, desfiinţată la începutul 
sec. al XIX-lea de austrieci. 

În prezent, comuna este locuită în întregime 
de ucrainieni, astfel că numai_bisericuța_din 


Crişciatic stă mărturie peste timp, dovedind că în 
momentul ocupării Bucovinei de către austrieci 
existau __aşezări curat _româneşti pe malul 
Nistrului, la granita de Nord a Moldovei. 
Bisericuța schitului Crişciatic, înălțată în anul 
1766, poartă hramul Sf. loan Teologul. Are un plan 
dreptunghiular de mici dimensiuni, un turn clopotniță 
cu pridvor la parter - formă larg răspândită în 
arhitectura bisericească moldovenească din sec. 
al XVII-lea. Uşile metalice ferecate de la intrarea 
principală a lăcaşului şi de la clopotniță au fost 
executate şi montate de Hagi Tudor, fiul ctitorului 
bisericii. Pe aceste uşi sunt inscripționate 
următoarele: „Hagi Teodore sin Preda ctitor” şi „Anul 
Domnului 1766". 


0-4 CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2044 


În perioada interbelică biserica a suferit 
lucrări de restaurare, cheltuielile fiind suportate 
de fondul bisericesc ortodox român din 


Bucovina. Astfel, în, anul. 1924 s-au efectuat „lucrări. 


de reparaţii la pereții din zidărie ai lăcaşului, iar în 
1936 s-a restaurat interiorul bisericii precum şi 
iconostasul, a cărui pictură, deşi refăcută în anul 
1832 de către boierul Dimitrie Macronski, era 
înnegrită de fum şi praf. De asemenea, s-au înălțat 
lângă izvorul schitului un platou de piatră şi o cruce 
pentru sfinţirea apei (slujbă care, din cauza locului 
strâmt din biserică, se oficia sub cerul liber). 

Făcând acest succint istoric al bisericii din 
Crişciatic, plin de românism, este explicabil de 
ce autoritățile ucrainene ocolesc, în mod voit, 
trecutul secular al acestui sfânt lăcaş de 
închinăciune, ignorat şi supus degradării datorită 
închiderii lui în perioada 1944-1991. 


Biserica din Vasilău 

Nu departe de Crişciatic, tot pe malul Nistrului, 
am vizitat cea de-a doua biserică, cea din Vasilău. 

Monumentul este construit din zidărie lucrată cu 
piatră de râu aleasă din stâncile de pe malul înalt al 
Nistrului, fiind înălțat de românul Enache Tabără, în 
anul 1835, ale cărui embleme şi inițiale, „E.T, se 
mai pot zări şi astăzi pe frontispiciul fațadei lăcaşului. 

Satul Vasilău era în trecut o veche aşezare de 
răzeşi moldoveni, de el amintind documente din 
anii 1633 şi 1759. 

Biserica din Vasilău a fost sfințită în ziua de 8 
sept. 1837, având un Liturghier tipărit la laşi în 1859 
şi un Irmolghion cu note muzicale occidentale, tipărit 
la Lvov în 1709. 

În jurul bisericii, pietrele de mormânt şi crucile 
amintesc de slujitorii români ai lăcaşului din acele 
timpuri. 

Astăzi comuna Vasilău este locuită de ucraineni, 
numai ctitoria lui Enache Tabără şi crucile cu 
inscripţii româneşti din cimitir amintind, peste secole, 
de existența populaţiei româneşti pe aceste 
meleaguri, din cele mai vechi timpuri. 


Biserica din Căliceanca 

Înapoi spre Cernăuţi şi ne oprim în apropierea lui, 
la Căliceanca, pentru a vizita cel de-al treilea 
obiectiv, biserica „Adormirea Maicii Domnului”, 


Biserica din Roşa 
Tot de la Cernăuţi am plecat în altă direcție 
spre comuna Roşa. i 


în anul 1768, mai mulți ctitori: 


Constantin lonaş, Constantin şi Lazăr Grecu 
Stanislav Grigoraş, lon şi Vasile Zamca au 
înălțat o biserică din lemn. 

În perioada 1930-1931 şi această bisericuţă, 
ca şi cea din Căliceanca, a fost strămutată (dar 
aceasta tot în cadrul aceleiaşi comune, Roşa), în 
locul numit „la Holm”, şi repusă în funcțiunile sale 


Dar în Rosa există şi o biserică măreaţă din 
piatră şi cărămidă, ridicată în 1900, purtând 
hramul Sf. Arhangheli Mihai şi Gavril. Ea are 
fațadele exterioare frumos ornamentate cu fâşii 
alternative ce imită cărămida aparentă şi zone 


Aia 


= CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE (continuare din pag. 3) 


i Atâta numai că respectivii argentinieni încă 
mai invocă presupusele bune intenţii ale bancherilor 
internaționali, prin urmare ei nu înțeleg ce înseamnă 
succesul în viziunea FMIL.În realitate, redresarea 
Argentinei a fost pentru aceşti nemernici un 
eşec, iar prăbuşirea României este o reuşită. 
Asasinul reuşeşte când victima moare, nu când 
se vindecă! 

Totuşi, crezându-i sau nu de bună credință pe 
cei din delegaţia condusă de tânărul şi 
promiţătorul Jeffrey Franks, argentinienii le-au 
respins “soluțiile”. Au luat propriile măsuri, care 
au dat roade (nu fără o grea suferință: ai lui Franks 
făcuseră şi acolo, înainte de a fi trimişi la plimbare, 
un râu imens). Şi nici aşa, Argentina nu a scâpat de 
belele: au avut parte de o instabilitate politică şi 
monetară de pomină, cu o inflaţie-gigant. După cea 
plecat Franks, trântind uşa, în locul lui a sosit 
Organizația Mondială a Sănătăţii, ca să sterilizeze 
femeile argentiniene prin odioasa campanie de 
vaccinare din 2006, despre care am mai scris. 

De asemenea, tot din anii crizei argentiniene 
datează şi începutul cultivării extensive de soia şi 
porumb modificate genetic “în această țară. Se 
spune că acest derapaj grav al agriculturii a 
ajutat la depăşirea  blocajului economic, 
Argentina fiind astăzi un exportator important pe 


plan mondial. Cu alte cuvinte, şi-a scos gâtul din. 


ghilotina FMI şi a nimerit cu el în jugul 
Monsanto... 

Tot în articolul despre asasinul economic, 
"Cotidianul" menţionează şi legătura lui Franks cu o 
societate secretă temută: "The Order of Saint 
Anthony”, patronată de Sf. Anton din Egipt, înfrățită 
cu celebra "Skull and Bones”. Un singur comentariu 
dorim să facem: Sf. Anton din Egipt (251-356), 
cunoscut mai ales ca Sf. Antonie cel Mare, nu poate 
fi protectorul acestor blestemaţi. Numele pe care şi |- 
au ales.este o impostură incalificabilă şi nu cinsteşte, 
ci ofensează nemăsurat numele celui socotit 
părintele monahismului creştin. 

Dacă cei mai mulți preşedinti ai SUA au făcut 
parte din "Skull & Bones”, despre marii economişti ai 
planetei se spune că au aparținut Ordinului St. 
Anthony. “Skull ”& Bones” şi Ordinul St. Anthony 


kk 


INTRE RAȚIUNE ŞI ABJECȚIE (co 


"Din păcate” se pare că rezultatul este invers şi 
clamata relație dintre BOR şi Mişcare este o 
încercare de diversiune; relațiile tocmai de aceea 
sunt declarate încâlcite, că nu se precizează 
adevărul; relaţia a fost mult mai mult decât poate 
exprima acest cuvânt, dar în sensul spiritual, şi o 
relație cu slujitorii Bisericii, nu cu ierarhii sau cu 
conducătorii. Şi aceasta din cauză că şi atunci, ca şi 
acum, oficialitățile laice erau pe post de opresor față 
de Mişcare. 

Mii sau poate zeci de mii de preoți simpli au 
sprijinit Mişcarea Legionară, întrezărind în ea singura 
cale de izbăvire al poporului român. Participarea 
unor înalți ierarhi. la înmormântarea eroilor din 
Spania, lonel Moţa şi Vasile Marin, de exemplu, a 
fost făcută cu aprobarea patriarhului, care, probabil, 
şi-a dat seama că ar fi fost împotriva mersului istoriei 
adoptarea altei poziții la momentul respectiv. 

Citez în continuare: "Un lucru este clar: acea 
perioade tulbure din istoria noastră națională a arătat 
foarte clar că orice tentativă de a suprima violenta 
prin violență (a se vedea politica păguboasă şi 
represaliile sângeroase ale regelui Carol al II-lea 
împotriva Mişcării Legionare) nu duc la altceva decât 
la o  radicalizare încă şi mai mare a 
fundamentalismelor”. 

Această frază lungă referindu-se la "terorismul" 
Mişcării Legionare poate fi la aprecierea oricui un 
prim pas spre recunoaşterea şi consemnarea tristei 
realități şi anume că, de fapt, Mişcarea a fost o 
victimă a terorii de stat instituite de rege la 
lamentările "lacrimogene” ale amantei regale - am 
numit-o aici pe Elena Wolf-Lupescu, fără doar şi 
poate reprezentanta, executanta într-un anumit sens, 
a intereselor evreieşti ale timpului. 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2011 


activează sub oblăduirea Illuminati şi se pregătesc 
să conducă noua ordine mondială. 

Toate aceste lucruri apar, în publicaţia mai sus 
pomenită, cu un caracter prezumtiv, pline de "se 
spune că", "s-ar părea că" şi altele de acest fel. Însă 
până mai alaltăieri nimeni nu ar fi îndrăznit nici să 
murmure despre aşa ceva: orice aluzie făcea 
automat parte din "teoria conspirației”, fiind 
întâmpinată peste tot cu batjocură, în timp ce, 
acum, personalități tot mai cunoscute şi ziare 
serioase încep să spună că "s-ar putea să”. 

Totuşi, chiar dacă ne găsim într-un climat în care 
tot mai multe adevăruri scapă la lumină, când 
disperarea multora devine libertatea de pe urmă, 
ne facem griji pentru soarta "Cotidianului". O altă 
revistă, care înainte se scotea în tiraje mari şi se 
găsea oriunde, a ales în cele din urmă să scrie 
despre lucruri "tabu", iar acum nu mai primeşte nici o 
subvenție şi abia de mai apare - ia-o de unde nu-i! 
(Am numit aici publicația "Lumea", pe care noi o 
citim şi o respectăm.) 

Aşadar, marele "economist" Franks, uns cu 
toate alifiile de către ordinul lui scârbos de 
"iluminați”, şi-a luat catrafusele din Argentina, ca 
să poposească în Ecuador, şi apoi în Paraguay. 

lar, înainte de a deveni conducătorul efectiv al 
României, s-a mai ocupat şi de Ucraina, adus 
acolo tot de nişte "portocalii", din aceia de care îi 
plac evreului George Soros. 

Pe unde a trecut, a lăsat o dâră groasă de 
ruină şi sărăcie. 

Ex-miniştrii din Argentina nici nu au vorbit de 
România, ci doar de Grecia, pentru că la greci sunt 
valuri masive de proteste peste proteste, în timp 
ce în România se tace mâlc! Prin urmare, 
suferințele românilor nu sunt de notorietate 
internaţională, acoperirea lor mediatică este o 
bagatelă. Însă noi suntem aproape de greci şi ştim 
mai bine ce raport este între situația Greciei şi cea a 
României. Criza şi "austeritatea” pe care le-suportă 
grecii, cu intense mişcări de revoltă, nu sunt aproape 
nimic față de GENOCIDUL din România! 

Cât despre banii de la FMI, aceştia oricum nu au 
ajuns să cârpească nici, una dintre fracturile grave 
ale economiei româneşti, ci au trecut direct la 


Și acum o frază scurtă de un interes excepțional 
pentru infirmarea afirmațiilor în legătură cu geneza 
Legiunii: "Orice mişcare fundamenaalistă este o 
reactie la problemele lumii în care trăim”; a se 
sublinia!! lată, pentru prima oară de când am 
început "să deschid ochii' asupra tot ce a 
reprezentat şi reprezintă Mişcarea Legionară, văd 
formulată în câteva cuvinte justificarea apariţiei 
legionarismului ca "o reacție la problemele lumii în 
care trăim”, deci o chestiune absolut firească, de 
neînlăturat. 3 

Și o primă concluzie: Mişcarea Legionară 
trebuie să apară din nou "ca o reacţie la 
problemele lumii în care trăim”!! 

Ar fi o mişcare la fel de firească acum ca şi 
atunci! 

Să mizăm pe firesc? 

Și cităm în continuare: "Ortodoxia românească 
contribuie în acest moment la procesul de 
menținere a identităţii naţionale!. 

Ce denotă această afirmație: în primul rând faptul 
că există forțe care încearcă să distrugă "identitatea 
națională”, forțe cu care "ortodoxia românească” 
luptă, faptul nespecificat aici este că lupta se dă între 
creştinism ca ideologie şi duşmanii creştinismului, şi 
bineînțeles, nu se face relația cu ideologia legionară 
care are la bază preceptele creştine. 

Cităm; "Atenţie însă, o privire asupra anilor 30 
arată că orice mişcare fundamentalistă întemeiată 
religios şi politic are tendința de a pregăti, ca pe 
un as în mânecă, o contraelită capabilă să-şi 
asume poziţii importante în politică, 
administraţie, media, arte, etc.” 

Acest avertisment care sună ca un fapt negativ, 
ca un semnal de alarmă, ar trebui să îngrijoreze pe 
cine? Pe o clasă politică bolnavă de hoție, 


2) 


băncile-mamă din Occident, prin mâna şi pe 
spezele “statului” român. Străinul a dat, 
străinul a luat, românul plăteşte, românul 
plăteşte şi dobândă, românul plăteşte şi dobândă 
la dobândă... Prin urmare, sectorul bancar, 100% 
filiale de bănci străine, a răsuflat uşurat, trimițând 
chiar şi bani înapoi în Occident, iar acum se mai 
trezeşte şi câte un insolent din Franţa să ne felicite 
că la noi "nu este criză”! 

Cu ocazia decorării mega-masonului Mugur 
Isărescu cu Ordinul Legiunii de Onoare, pe 2 martie 
a.c., ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henry Paul, |- 
a felicitat pe acesta în felul următor: “/nstituţia dvs. a 
exercitat şi exercită un control vigilent asupra 
sectorului bancar, gestionând în mod funcţional 
rezervele minime obligatorii ale băncilor, atât în 
cantitate, cât şi în calitate, ceea ce a permis 
menținerea, în cursul crizei, a lichidităţii pieţei 
interbancare. Mulțumită acestei politici inspirate, 
România nu a cunoscut criza financiară, spre 
deosebire de alte ţări.” (1112?) (www.bursa.ro, 7 


„martie 2011). Nu mai are rost să insultăm 


inteligenţa d-lui ambasador, a făcut-o el însuşi. 

Ne cerem scuze, era cât pe ce să uităm că un 
rest semnificativ din fondurile pe care le-am garantat 
cu capul a ajuns, totuşi, în buzunare "româneşti": 
este vorba de conturile clientelei politice a actualei 
puteri... deşi nu credem să fie prea mulți etnici 
români printre ei, nici că aceştia şi-ar ţine banii în 
România. Prin urmare, pe plaiul nostru mioritic a 
rămas doar praful de pe tobe. 

Actualmente, vecinii noştri din Ungaria doresc 
să  nesocotească  "povețele înțelepte” ale 
bancherilor evrei. Aţi văzut şi dvs. ce scandal 
internaţional planează asupra acestei țări. De ce 
credeți că se întâmplă una ca asta? 

Îi interesează pe babuinii de la Bruxelles 
extremismul maghiar, în sensul manifestării 
agresive a iredentismului anti-românesc? 

NU. De ce le-ar păsa? 

În schimb, îi sperie "extremismul” maghiar al 
emancipării economice, pe care noi îl 
considerăm legitim şi chiar bine-venit, ca model 
pentru propria noastră țară. 


corupție, politicianism şi lipsa celui mai elementar 
interes pentru soarta țării şi a poporului român! 

Şi acest lucru este prezentat ca un potenţial 
pericol, când el este de fapt un deziderat 
naţional? 

Și ultimul citat: "Dar este evident că trecutul şi 
memoria Mişcării Legionare a devenit, mai nou, 
un "trecut utilizabil”; totul este ca el să nu devină 
un model şi o bază pe care să se poată construi 
iarăşi "salvarea" României, din mâinile unui inamic 
invizibil”. Închei citatul şi comentez două lucruri: 
ghilimelele de la "trecut utilizabil” încearcă să explice 
contradicţia în idei creată mai departe de "totul este 
să nu devină un model”, mai clar: ar fi utilizabil, dar 
cu "schimbări pe ici pe colo, prin părțile 
esențiale!” 

Mai este de comentat afirmația "din mâinile unui 
duşman invizibil”: normal că trebuie să te declari 
"chior” pentru că altfel ar trebui să numeşti 
duşmanul şi "ţi-ai dat foc la valiză”. Duşmanul 
este din ce în ce mai vizibil, mai direct, mai 
radical în pretenții. 


În încheiere, mă declar în continuare nedumerit: 
publicarea acestui articol în "Revista 22" va rămâne 
pentru mine - şi poate şi pentru alții - un mister; 
bineînțeles că nu vom suspecta în veci “redacţia” de 
bune intenții la adresa Mişcării Legionare! Oricum, 
având în vedere "buna noastră creştere”, le 
mulțumim şi îi asigurăm că vom redeveni cititori ai 
revistei, chiar cu riscul de a ne umple de venin de 
cele mai multe ori. 


Pag. 5 


TOLERANȚĂ DEGRADANTĂ 


lşi poate cineva închipui că evreii, în numele 
“reconcilierii”, ar ajunge vreodată să ridice o statuie 
lui Hitler?! 

Poate crede cineva, oricât de beat ar fi, că nemții 
ar permite ridicarea unui monument în onoarea celor 
care i-au bombardat? (Amintesc faptul că, în urmă 
cu câţiva ani, la inaugurarea Catedralei restaurate 
"Frauenkirche" din Dresda, a participat şi regina 
Angliei, ca simbol al "reconcilierii dintre combatanți”; 
a întâmpinat-o însă o masă uriaşă şi compactă de 
oameni — peste o sută de mii - care au stat tot timpul 
ceremoniei complet nemişcaţi, într-o tăcere absolută, 
înfricoşătoare, purtând pancarte mari pe care se 
putea citi: "Nu uităm şi nu iertăm”!) 

Ei, bine, în Bucureşti, în parcurile Cişmigiu şi 
Kiseleff autorităţile române au ridicat două 
monumente în onoarea aviatorilor americani care au 
murit în aprilie 1944 în timp ce bombardau capitala! 

lar la Arad există "Statuia Libertăţii” în Parcul 
Reconecilierii, care îi reprezintă pe cei 13 generali 
unguri responsabili de campania de exterminare în 
masă a românilor. Cei 13 generali au fost executaţi 
pentru trădare, la Arad, în 1849, în urma deciziei 
Curţii Marţiale austriece. Dar patruzeci de ani mai 
târziu, în vremea Ungariei Mari, li s-a înălțat o 
statuie care să-i preamărească, A fost demontată la 
inițiativa guvernului lon Brătianu, în 1924 (pentru că 
era locul de adunare al secuilor care manifestau 
împotriva  reîntregirii României, cerând trecerea 
Transilvaniei la Ungaria). 

Monumentul a fost însă reinstalat de Adrian 
Năstase în 2004 - asta după ce, pe vremea când era 
în opoziție,  protestase vehement împotriva 
reinstalării ei, argumentând foarte documentat. 

Nimeni şi nimic nu a obligat - şi nu putea să 
oblige statul român - să reinstaleze monumentul” 
unor generali care au masacrat 40.000 de moți. 

Dar şi mai revoltător e faptul că în timp ce în 
Ungaria se comemorează cei 13 generali — numiţi 
"martirii țării”, aceştia sunt omagiaţi şi la Arad, cu 


„participarea. oficialităților românel-De-ce?.Pentru.că 


absolut toate partidele care au fost la guvernare 
până acum nu s-au putut susține la conducere prin 
forțe proprii şi au apelat la UDMR, astfel încât 
România - post-decembristă i-a avut mereu pe 
maghiari la cârmă, pornind de la guvernarea PSD şi 
ajungând până cea PDL-istă de azi. Maghiarii şi-au 
impus astfel punctele de vedere, profitând de 
tăcerea laşă şi interesată a politicienilor români. 
Unde duce asemenea atitudine servilă? 


Să dăm doar patru exemple, dintre cele mai ! 


recente: 

1. "Paşaportul, vă rog!" 

Anul trecut, în iulie, Traian Băsescu a fost 
întâmpinat la descinderea sa în oraşul Tuşnad Băi 
pentru întâlnirea cu premierul Ungariei, de către un 
individ îmbrăcat într-un tricou imprimat cu harta 
României fără Transilvania şi Banat, având o 
pancartă pe care scria extrem de citeţ: “D-le 
Băsescu, paşaportul, vă rog!” 

Individul nu era 
nimeni altcineva 
decât Csibi 
Barna, funcționar 
la Direcţia | 
Finanţelor Publice 
Harghita şi, în 
timpul liber, şef al 
organizației “ 
paramilitare 
"Plutonul secuiesc” 
din 


PPR e 


Maghiară. 

întâlni jumătate aszpariu / 

de an mai târziu, pi / / 
Di (1 


spânzurându-l 
simbolic pe Avram lancu în centrul oraşului 
Miercurea Ciuc. - 
Comentariul presei? Derizoriu! lată-l: "Spre 
norocul său (al individului în cauză — n.n.), zidul 
gărzilor de corp care-i croiau drum prin mulțime l-a 
împiedicat pe Traian Băsescu să observe parncarta 
şi pe purtătorul ei pe care, de altfel, câţiva sepepişti îl 
țineau, discret, la distanță. Aşa că şeful 

statului s-a delectat doar cu câteva 


Pag. 6 


e 


aplauze răzlețe şi fluierături aşijderea...". (ziarul 


"Gândul", 25 iulie 2010). A 

Dar de ce Procuratura nu s-a autosesizat? 
Conform art. 30, alin. 7 din Constitutia Romaniei: 
"Sunt interzise de lege defăimarea țării şi a națiunii, 
îndemnul la război de agresiune, la ură națională, 
rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la 
discriminare, la separatism teritorial”. Ori, ce 
altceva a făcut Csibi Barna, purtând harta 
ciuntită a României şi invitația sfidătoare, decât 
incitare la separatism teritorial? 


2. Şi pentru că românii sunt toleranţi, pentru că 
autorităţile sunt mai mult decât indiferente — atunci 
când nu de-a dreptul trădătoare, pe 15 ian. 2011 di. 
Barna a încercat să 
organizeze o 
“manifestare” 
(culturală, vezi bine) în 
care să-l ”judece” pe 
Eminescu pentru 
atitudine antimaghiară, în 
scopul de a-şi susţine 
schimbarea denumirii | 
străzii din Miercurea Ciuc 
care poartă numele 
geniului nostru național. 

Deşi a primit aviz 
nefavorabil din partea] 
Comisiei de avizare a] 
manifestărilor publice din - 
cadrul Primăriei, Csibi Barna a sfidat acel aviz (şi îl 
vedeţi în fotografia alăturată). A primit doar o biată 
amendă, când ar fi trebuit să fie cercetat penal 
pentru defăimarea simbolurilor româneşti (căci ce 
altceva reprezintă  Eminescu?)! (De altfel, nici 
Patapievici, care mai este şi director al Institutului 
cultural Român n-a avut nici cea mai mică neplăcere 
din cauza defăimării nu numai a lui Eminescu, ci a 
însuşi poporului român...) 

3. La sfârşitul.anului trecut, de 1 Decembrie, 
un scandal de proporții a izbucnit in Ungaria după 
ce oficialii români din această țară au obținut 
a directorului Teatrului Naţional din 


A 

L > ÎS EI 

Budapesta pentru a să 

României, politicienii maghiari considerând “o 
provocare” gestul românilor pentu că 1 
Decembrie coincide cu pierderea, de către Ungaria, 
a Transilvaniei. (Asta deşi, la 1 decembrie 1918, 
Adunarea Naţională de la Alba lulia a adoptat o 
Rezoluţie care consfințea unirea Transilvaniei cu 
România...) Ca atare, autorizația dată pentru 
sărbătorirea. zilei de 1 Decembrie în acest spaţiu a 
fost retrasă! lar oficialitățile române s-au resemnat 
imediat, fără un scâncet: s-au încruntat ungurii. Şi 
cum să-şi permită să-i supere ei pe fraţii maghiari 
care îi ajută la jecmănirea ţării? 

4. Spânzurarea unei păpuşi reprezentând pe 
Avram lancu, erou național al românilor, simbolul 
îndrăgit al Ardealului. In centrul oraşului Miercurea 
Ciuc. Cu ocazia aniversării zilei naţionale a Ungariei, 
pe 15 martie a.c. Spânzurarea -— fie ea “simbolică” şi 
făcută de o persoană oarecare — a unui erou naţional 
îndrăgit, al unui luptător pentru libertate, nu poate 
decât să reamintească atrocitățile comise de unguri 
ori de câte ori au avut ocazia, ca şi lipsa de reacţie a 
autorităţilor române. 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2011 


Şi dacă ungurii s-au simțit lezaţi pentru as. 
aniversăm un fapt istoric cât se poate de reaj că, 
concret, recunoscut de întreaga Europă, şiăi 
protestat la nivel oficial, ce atitudine ar trebuj al 
aipă românii — tot la nivel oficial! — pen SĂ : 
batjocorirea simbolurilor naţionale? ui 

Comentariile de pe net dau o imagine dd ă 
de clară despre cum privesc românii lucrurile: 

"Trebuie să înțelegem ca ROMÂNIA este fG0Ă 
de ROMÂNI, nu de unguri, maghiari, saşi, țigani sa 
alte naționalități. 

Dacă locuiesc aici, sunt cetățeni ROMÂNI. +; 
trebuie OBLIGATORIU să vorbească, să înveţe şi să. 
trăiască ROMÂNEŞTE.” E 

"să o spânzur eu pe moaşă-ta că ţi-o tăiat buricul 
în loc să-ţi taie capul, ghibole! Te iubesc... cu flexu” 

"Pe cei din guvem şi parlament ar trebui sa. 
spânzure ungurii, să ne scape de ei"! 

"Băi, da tare le-a mai tras-o lancu, de nu-l uj 
ăştia nici după sute de ani!” : 

"Ce nu puteaţi face atunci ați reuşit acum, după E: 
zeci de decenii, spânzurând o păpuşă din Cârpe. Vă 
cam plac cârpele...” j 

"Credeţi că ei sunt de vină? Nu, domnilor, toți 
suntem de vină: ştiţi voi că în Harghita nu poți să te 
angajezi dacă nu ştii limba maghiară? E ZĂ 

Ştiţi că statul român, ca să te angajeze în 
Harghita, te obligă să ştii limba maghiară? 

Cine ar putea aplica legile statului Român dacă 
persoanele investite cu exercitarea acestor legi sunț 
vorbitoare de limba maghiară?...” 

"Eu propun să-l spânzurăm pe Horthy. A 

Sunt curios ce reacţie ar avea atunci UDMR, 
PDL, PSD, PNL, R.M. etc." A 

"Românii nu mai au sânge să-şi ceară drepturile 
şi să îşi apere cultura şi neamul..." : 

"Mai grav e altceva: de ce este tolerată 
activitatea Gărzii Secuieşti (sau maghiare) în 
România, când până şi în Ungaria această. 
'organizaţie este interzisă? De ati 

"Autorităţile române dorm în cizme, când din zi în 
zi tot mai clar ies în evidență manifestări iredentiste, 3 
Când se vor trezi, când vor începe să comită 
atentate?! Sau, poate, nici atunci..." i 


za 


Întrebat. ce părere are despre manifestarea . 
conaţionalului, Laszlo Borbely, ministru al guvernului. 
român, s-a abținut, mulțumindu-se să transmită 
felicitări tuturor maghiarilor — deci  felicitându-l, « 
indirect, şi pe Barna! i 

Din toate cele de mai sus se desprinde clar faptul. 
că acțiunile lui Barna nu sunt ale unui nebun. 
izolat, ci reflectă atitudinea oficialilor unguri față 
de români! lar scârboasa mascaradă recentă arată 
ce fel de istorie predau ungurii —: care sunt, totuşi, 
cetățeni români! - elevilor la şcoală, şi, nota bene: la 
şcoala din România! = SĂ 

Asta înseamnă să nu controlezi manualele de 
istorie şi să accepţi să se predea istoria în limba 
maghiară...: . 

“Felicitări” ungurilor 
performanțe, ruşine românilor 
această situaţie!” 


pentru . Y 
că acceptă 
În final, un mic amănunt: pe data de 6 aprile 
2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita & 
început urmărirea penală împotriva aceluiaşi CS! 
Barna, pentru manifestare antisemită! De ce? Penlu 
că a pus un panou în fața unui supermarket dU] $ 
Miercurea Ciuc, inscripționat în limba maghilă 
„Ruşine să-ți fie, iar ai cumpărat de la evrei!" 
Reiese extrem de clar faptul că auto 
române nu sunt dispuse să apere 
interesele evreieşti în România. e 
Orice manifestare naționalistă românească 
taxată ca un atentat grav la valorile democră A 
europene, în timp ce orice gest extremist unguresc ; 
tratat cu maximă îngăduință. Dovadă e faplu 
măsurile împotriva  recidivistului Barna (oriou 
foarte blânde, la nivel de şicană, nu de pede? 
conform legilor în vigoare) au fost luate abia după 
a explodat opinia publică românească. 


Moolita Cod 


ritățile 
decâi 


Lt 


MANIPULAREA LA COTE MONSTRUOASE 


Ne-am săturat până în gât să vedem tineri 
alienați care nu mai ies din casă pentru că "stau cu 
prietenii pe internet", vorbesc pe chat sau îşi omoară 
zile, săptâmâni şi ani cu jocuri în rețea. Toate aceste 
mizerii înlocuiesc până şi relaţiile umane cele mai 
elementare, mascând, sub aparențe de comunicare, 
traumele celei mai însingurate generaţii din istoria 
umanității. 

Vedem şi noi, desigur, că "a trăi în prezent" 
înseamnă a face alegerile prezentului. Dacă alegi 
altceva, "trăieşti în imaginar", iar asta nu este "cool". 

Autorul acestor rânduri îşi poate permite oricând, 
cu anumite sacrificii, libertatea de a aleage "altceva" 
şi de a privi cu nepăsare mirarea celor din jur că "Nu 
ai cont Facebook? Cum, nu ai nici telefon mobil?! 
Ceee?? Nu te uiţi la televizor?!" Dar când vine vorba 
de copii, se înţelege că ei nu se bucură deo 
asemenea libertate. Un fapt indiferent pentru un 
adult: excluderea din anumite cercuri pentru motive 
atât de frivole, poate deveni un handicap serios 
pentru un copil. Individualitatea şi mersul 
împotriva curentului nu sunt uşor de explicat 
unui puşti, care ia tot ce vede în jur drept 
"normal". 

Aşa că dilema pe care o au de înfruntat părinţii 
este înfiorătoare (ne referim aici la cei lucizi, care nu 
înghit pe nemestecate orice le oferă "viața”): lăsăm 
copilul să îşi distrugă mintea în fața televizorului, 
sau îl marginalizăm, obligându-l şă fie singurul 
de la şcoală care nu ştie ce se întâmplă în vreun 
serial idiot? Lăsăm copilul să se intoxice cu toate 
chimicalele de pe piață, sau ceilalţi îl vor arăta cu 
degetul că este mai sărac decât ei? 

Lista ar fi interminabilă, pentru că, iertaţi-ne dacă 
repetăm lucruri la mintea cocoşului, aproape tot ce 
are de oferit "minunata lurhe nouă" care se încheagă 
sub ochii noştri, este nociv într-un fel sau altul. În 
general, a fi în pas cu moda seamănă din ce în ce 
mai mult cu a te sinucide! 
__ Deci sărim numeroasele porcării.de care se poate 
lovi un copil care a avut cruda soartă de a se naşte 
tocmai în această epocă, pentru a ne referi la cea 
mai recent apărută. Spunem "cea mai recentă", nu şi 
"ultima". De unde atâta "optimism"? Mai urmează, 
Doamne păzeşte! = 


Înşelăciunea site-urilor de "socializare" 

Rețelele de socializare, acele site-uri unde 
incredibil de mulţi oameni îşi închipuie că stau la 
taifas cu prietenii, în timp ce de fapt îşi strică ochii 
într-un monitor, s-au îmbogăţit cu încă un exemplar. 
Noua găselniță, destinată copiilor de la 6 la 10 
ani, se numeşte "Togetherville”. În engleză, 
together” înseamnă ”împreună”, iar “ville” face 
aluzie la un sătuc idilic. 

Ideea unui cartier (sătuc, dacă doriți) liniştit ca 
un cimitir, în care toți copiii stau în blocuri, în 
camerele lor, “împreună” pe internet, ne dă un 
fior macabru. Ş 

Ghicitoare din popor: cum se numeşte cea mai 
mare rețea de spionaj din lume? Răspuns: 
“Facebook”. 

Ei bine, ”Togetherville” este varianta pentru 
copii a monstruosului "Facebook". 

Înființat în 2010, site-ul a fost de curând 
cumpărat de liderul mondial în spălarea pe creier a 
copiilor, compania Walt Disney. 

În ultimii ani brand-ul Disney a depăşit cu totul 
sfera iniţială a producţiei de desene animate, cu care 
se ocupa masonul fondator. Compania are acum 
posturi de televiziune, reviste, jocuri pe 
calculator etc. lar, mai nou, are şi "Togetherville”, 
site-ul care va avea grijă ca până şi copiii cu stomac 
rezistent la surogatele alimentare McDonald's să 
devină obezi, prin sedentarism. 

Prestigiul, absolut nemeritat, de care încă se 
bucură Walt Disney, chiar şi după ce au fost 
demascate mesajele subliminale din toate 
producţiile lor cinematografice, va face ca mulți 
părinți să îşi lase copiii să se înscrie în 

- "Togetherville”. "Dacă Disney se ocupă cu aşa ceva, 
atunci nu poate să fie rău, nu-i aşa?” 

Mai mult, site-ul promite părinților un control 

infailibil al aşa-ziselor legături pe care şi 
le fac copiii în rețea, prin mijlocire şi 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2011 


aprobare pas cu pas, menținând relațiile online 
numai în sfera grupului de copii şi adulți cunoscuți şi 
în viața reală (colegi, vecini şi părinții lor). Inscrierile 
se fac numai cu numele propriu, utilizatorii 
neputându-se ascunde sub un nume oarecare ales, 
cum se procedează pe alte site-uri. 

În plus, se oferă “garanţia” că pe "Togetherville” 
nu există publicitate pentru copii. Acea publicitate 
care ne umple de greață pe posturi TV pentru copii, 
cum ar fi Jetix - proprietatea ghici cui? ... a 
companiei Walt Disney! 

Bine, pe site nu apare aşa ceva, dar de aici şi 
până la a crede că nu există alte forme de control 
mental ar fi un drum foarte lung. Şi să nu uităm că 
acest fenomen este mult mai grav în cazul copiilor 
mici: în ciuda aparentei lor îndărătnicii, sunt cei mai 
deschişi la orice tip de manipulare. 

În cele ce urmează, vă oferim mostre din 
prezentarea pe care administratorii Togetherville o 
fac propriei lor creaţii. Nu vom pune peste tot 
ghilimele, dar ceea ce citiți nu este o calomnie: pur 
şi simplu, ei cred că se laudă cu nişte lucruri 
care în realitate sunt absolut sinistre. La urma 
urmei, de aceea vă dăm sursele de informare, ca să 
vă uitaţi şi dvs.; ziare.com, 28 febr. 2011 şi site-ul 
Togetherville) 


Copii "în siguranță" pe internet 

Aşadar, "Togetherville” este un tip nou de 
comunitate online, special gândită pentru copiii de la 
6 la 10 ani (se pot înscrie şi până la 13 ani, dacă 
vor). 

Se mimează experiența unui site de socializare 
pentru adulţi, doar că este potrivit vârstei, şi 
monitorizat de părinți. "Vreţi să ştiţi cea mai bună 
cale de a menține siguranţa online a copilului dvs? 
Implicaţi-vă în ea." 

Până aici, am citit deja mai multe tâmpenii decît 
propoziţii! 

Nu există "comunitate online”: o grămadă de 
“autişti care au în comun acelaşi viciu nu reprezintă, 
de fapt, o comunitate. Veţi fi de acord că pe bieţii 
copii nu-i uneşte absolut deloc timpul pierdut în fața 
calculatorului, ci îi separă (de viața reală). Tot prin 
aceeaşi greşeală semantică, grupul clienţilor 
Vodafone era numit într-o reclamă mai veche "cea 
mai mare comunitate mobilă” - o alăturare de cuvinte 
absolut nepotrivite. Nişte oameni inteligenți, dar 
perfizi,: compun slogane retine şi mai ales 
cretinizante. 

Apoi, când auzim de "un tip nou”, de fapt ne 
gândim la "experimental". 

Vreți să se facă un experiment mental pe 
copiii voştri? Şi de către cine, tocmai de cei care au 
umplut "Lion King” de imagini sexuale ascunse! 

"Experienţa" unui site de socializare este un 
nonsens: reprezintă exact timp omorât, în care se 
barează calea către orice experiență umană, acest 
lucru fiind perfect valabil şi pentru adulți. 

"Monitorizarea de către părinţi”... Hai să fim 
serioşi, nu are nici o valoare: suntem convinşi că 
Disney angajează psihologi competenți care nu 
au probleme în a înşela vigiliența unor părinți 
obişnuiţi - dacă presupunem că aceştia chiar îşi 
bat capul să urmărească zi de zi aşa-zisa 
activitate online a copiilor. lar asta, de cele mai 
multe ori, nici nu se întâmplă, pentru că este un lucru 
inimaginabil de plictisitor. 

Părinţii acceptă pur şi simplu asigurarea că 
totul va fi bine, "că doar e Disney, firmă serioasă”, 
şi îşi văd de treaba lor. Are societatea asta 
neosclavagistă grijă să-i țină pe toți atât de 
ocupați, încât să nu mai aibă timp să se 
„gândească la nimic, nicidecum la copiii lor! 

Pe de altă parte, chiar şi fireasca necesitate ca 
părinţii să-şi supravegheze copiii devine în acest caz 
odioasă, un fel de "big brother". 7 

În viața reală părinții îşi cunosc copiii, le înțeleg 
fiecare gest, pentru că există o comunicare reală, nu 
au nevoie să îi spioneze cu camere de luat vederi. 
Dar în "viața online" toate acestea dispar, cu 
excepția camerei de luat vederi care devine 
principiu universal. Nimeni nu mai cunoaşte cu 
adevărat pe nimeni! 


Relaţii online... între părinți şi copii! 

Mai departe. "Togetherville face relaţiile online 
între părinţi şi copii uşoare, amuzante şi sigure”. 
Tâmpită propoziţie, poate credeți că ne-am 
îmbolnăvit cu capul! Ca să nu vă închipuiţi una ca 
asta, reproducem varianta originală, în engleză: 
"Togetherville makes parenting online easy, fun 
and safe." 

Interesant concept, acest relaţii online între 
părinţi şi copii! Este un fel de spovedanie prin 
corespondență, sau ca şi cum cineva ar mirosi o 
floare printr-o mască de gaze... De ce nu puteți fi 
părinți pur şi simplu, de ce tocmai "părinţi online"? 
Locuiţi cumva în România, iar copiii dvs. se duc 
la o şcoală din Australia? 

Explicaţia este simplă: se ia de bună ideea că 
"viața online" este un fapt inevitabil, ba chiar firesc şi 
bun. 

Prin urmare, dacă puştii tot stau cu orele pe 
internet, de ce nu i-am încuraja să frecventeze un loc 
unde îi putem spiona mai bine? 

Greşit, total greşit. Viaţa online nu este un dat, 
ci o opțiune. 

Cineva cât se poate de rău intenţionat face un 
experiment nenorocit, de care puteţi şi aveţi şi 
obligaţia să vă scutiţi copiii, dacă nu şi pe dvs. 
înşivă. 

Accesul rapid la informaţie este un lucru în 
general benefic, însă mutarea relațiilor umane pe 
internet este alt lucru, inevitabil distrugător. 


Cetăţenii digitali 

Altceva: "Togetherville” este conceput să 
acopere trei domenii-cheie: exprimare (artă, 
muzică, desene, cadouri, mesaje), distracție (filme, 
videoclipuri, jocuri) şi educaţie (citit, matematică, 
aplicaţii instructive). Se adaugă aproape zilnic 
posibilități noi pentru a menţine interesul copiilor. 
"Oferim. copiilor tot ce se găseşte mai bun pe 
internet, în timp ce le încurajăm comportamentul 


“pozitiv online, ajutându-i pe părinţi să 'crească o 


generaţie de buni cetățeni digitali." Din nou — 
atenţie! - nu am tradus prost: în engleză sună exact 
aşa: "a generation of good digital citizens"! 

Ar fi multe de comentat, dar esențţialul este 
următorul: acest site se foloseşte de însăşi teama 
părinţilor de efectul navigării libere pe internet asupra 
copiilor, de aceea se pune de atâtea ori accentul pe 
“siguranță”, "conţinutul cel mai bun" şi monitorizarea 
atentă. 

Conţinut bun... adică nu explicit pornografic, fără 
scene sângeroase, fără morţi şi răniţi. În rest, sub 
masca inocentă a  maşinuţelor, animalelor şi 
floricelelor drăgălaşe, se poate ascunde orice! 
"Togetherville” vrea să preia cât mai mult din 
viața copiilor, bazându-se pe credulitatea sau 
nepăsarea părinților. Cei mai mulţi dintre aceştia 
nici nu au fost educați să fie părinți, aşa că îşi 
cedează bucuroşi atribuţiile, ca să-şi poată "trăi 
viața”, în sensul denaturat în care se tot face 
reclamă acestei expresii. Este ca şi cum li s-ar 
spune: 'De ce nu ne lăsaţi pe noi să vă creştem 
copiii, iar voi să vă vedeți de grijile voastre? Ia uitaţi 
ce orfelinat online de toată frumusețea: veselie, 
jocuri, comunicare...” 

Cât despre "cetățenii digital”, avem două 
întrebări. aia 

Prima: Cetăţenii cui, ai cărei ţări? 

România va avea cetăţeni digitali? UE? Sau noua 
ordine mondială... 

Ori, poate, internetul are nevoie de cetățeni? 

Se poate merge la Ambasada Internet, pentru a 
obține dublă cetățenie, interneto-română? 

Ne-am putea muta definitiv pe internet, cu o 
infirmieră care să ne hrănească corpul imobilizat la 
pat, printr-un tub de perfuzie... 

A doua întrebare ne preocupă, culmea, şi mai 
mult pe noi, cei care l-am mai citit şi pe Sf. loan 
Teologul: Cetăţenii digitali vor avea cip pe frunte, 
sau pe mâna dreaptă? 


4/Mn Dncu 


Pag. 7 


Gate “pionantă 


"CUM AM COMPUS CÂNTECELE LEGI 


NELU MÂNZATU - . 
- TEXT INEDIT ÎN ROMANIA - 


Aştern aceste rânduri la o vârstă înaintată, 
către apusul vieţii. lată dece le atribui un caracter 
oarecum testamentar. Cum e şi natural, la vârsta 
mea se priveşte în viitor cu ochii trecutului. Evocările 
scrise simplu, lapidar, îmi dau şi astăzi fiorul 
evenimentelor deosebite. 

Actualmente sunt un ieşit din rânduri, un 
independent. Dar nu voi renega nicicând că în 
tinerețe am fost cuprins de vraja Mişcării Legionare. 

Nu am comis delicte sau infracţiuni la legile 
onoarei, nici atunci când în fruntea Societăţii de 
Radio, controlam întreaga viață muzicală şi o bună 
parte din politica ţării. 

Eram atât de penetrat de necesitatea 
sacrificiului spre binele poporului, încât am 
început reformele cu mine însumi. Ca director 
general aveam cea mai mare leafă din România, - 
pe lună 200.000 lei, în timp ce ministrul Propagandei 
care tutela Radiodifuziunea, societate privată, 
primea doar 34.000 lei lunar. Toţi predecesorii mei 
se bălăciseră în fondurile publice. Din spirit de 
echitate mi-am redus salariul la 30.000 lei lunar, deci 
sub acela al ministrului Propagandei. Am chemat pe 
Nichifor Crainic, care era preşedintele Societăţii de 
Radio şi primea 90.000 lei lunar pentru o activitate 
redusă la zero, cât şi pe ceilalți membrii ai consiliului 
de administraţie, şi le-am redus la toți veniturile 
proporțional, echivalându-le cu noua mea leafă. Au 
acceptat, dupăce le-am explicat că este imoral ca să 
speculăm o instituție de domeniu public. In acelaşi 
spirit anti-social, directorul general avea şi cea mai 
mare. gratificație la sfârşit de an. Am suprimat-o 
definitiv, dând premii- doar. portarului.-şi modeştilor 
impiegați, pornind de la cei mici. 

Când am plecat în misiune cu subdirectorul 
general inginer Ştefan lacobescu în Germania şi 
ltalia, consiliul ne-a votat o impresionantă sumă, 
spre a face față împrejurărilor. Dar pretutindeni am 
fost invitații guvernelor respective, încât înapoiați în 
România, am depus intactă în casa Societăţii de 
Radio, suma ce ne fusese destinată şi care ne 
aparţinea de drept. Consiliul de administraţie reunit 
în şedinţă extraordinară mi-a exprimat elogii, 
menționând că decând e Țara Românească nu se 
mai întâmplase un fapt similar. Am răspuns că noi 
legionarii milităm în numele unei alte mentalități şi că 
ceeace făceam eu în sectorul ce conduceam, 
practicau şi alţii în sfera lor de activitate, spre a da 
exemplul unei noui vieţi naţionale, sub semnul cinstei 
şi răspunderii personale. 


In țara cu mănoase lanuri 
Restrişti căzură şi blestem. 
Plâng triste pasările-n ramuri 
Codrii se frâng şi ape gem, 
Că-n temniţa cu ziduri grele, 
Stă Căpitanul ferecat; 

In ocna lui, printre zăbrele, 
Nici cer, nici stele nu străbat. 


REFREN: 

Căpitane, Căpitane, 
Neamul plânge cu amar; 
Căpitane, Căpitane, 
Țara mi te cheamă iar. 


Dar de ce-mi zace-n suferință 
Şi-n ger viteazul Căpitan? 

E pentru sfânta lui credință 
Şi pentru sfântul lui alean. 
L-au azvârlit în închisoare 


Pag. 8 


(IV) 


Am interzis să se cânte de orchestre sau discuri, 
orice muzică compusă de mine, în afară de 
cântecele legionare. (Toate orchestrele lăutăreşti se 
înghesuiau să-mi interpreteze muzica, spre a-mi 
câştiga simpatia). Am redus apoi personalul 
instituţiei la strictul necesar. Societatea de Radio cu 
peste o mie de impiegaţi, devenise un fel de casă de 
toleranță în timpul fostelor administrații. Dacă vreo 
personalitate din viața publică, - miniştri, deputați, 
senatori, etc. - avea o amantă frumoasă, 0 gratifica 
numind-o întro sinecură la Radio. Evident, erau şi 
mulţi funcționari responsabili, ce munceau din greu. 

Când în 1940 la Berlin am descins la Hotelul 
Kaiserhof, unde mi se rezervase un apartament de 
către guvernul german, au început des-de-dimineață 
să sosească ofertele, deoarece voiam să cumpăr un 
nou post naţional de emisiume. Mai toate fabricile de 
specialitate îmi ofereau un comision important, spre 
a le acorda preferința. Neobişnuit cu şperțul, am 
respins categoric propunerile, decizând a cumpara 
aparatele postului naţional în Italia, la întreprinderea 
Marelli din Milano, unde m'am mulțumit a primi în dar 
o mică agendă şi un creion. 

Poate că cetitorului i se vor părea lipsite de 
modestie cele afirmate, însă rog a fi crezut că totul 
s'a întâmplat aşa precum scriu, din via dorință de a 
schimba ceva în mentalitatea coruptă a țării. Dacă ar 
fi trăit Codreanu, gândul meu fusese acela de a-i 
cere să mă numească primar în cel mai năpăstuit 
cătun din Maramureş, spre a-1 transforma în sat 
model, precum făcuseră lon Mihalache cu 
Topolovenii sau generalul lon Manolescu cu Breaza. 


„Nuvisasem portofolii ministeriale. sau-mari posturi de 


comanda. 

Adeziunea mea la Mişcarea Legionară poate fi 
explicată din mai multe puncte de vedere. 

Deşi născut la Bucureşti, eram fiu de 
transilvăneni. Părinţii mei, foşti cetățeni austro- 
ungari, fugiseră în Vechiul Regat de urgia stăpânirei 
maghiare, trecând pe jos granița în munţii Branului 
pe la Juvala. Tatăl meu dobândise prin parlament 
cetățenia română. Văzusem cu ochii mei în 
copilărie teroarea exercitată de autoritățile 
ungureşti asupra elementului românesc. Eram 
deci receptiv la lupta contra opresiunei şi îmbibat 
de setea de libertate. 

Apoi, toată copilăria noastră se desfăşurase 
în spirit naționalist. |n clasele primare se 
instaurase organizația para-militară Micii. dorobanţi, 
în care ni se inculca iubirea de patrie. Armata era 


Pgină realieată de Calul “Veatitonii : 


CÂNTECUL CĂPITANULUI 


ONARE” - 


(continuare din numărul trecut) |- 


ION MÂNZATU 


Cum am compus cântece] 
: e 
Cgionâre 


venerată, demnă 
urmaşă a eroilor 
din Răsboiul 


Independenței. Mai 
târziu, în 1916 ca 
cercetaş de răsboi, 
luasem parte 
activă la drama 
frontului de luptă, fiind trimis în Moldova la un Spital 
de campanie, cu calitatea de instrumentar la sala de 
operaţie. Aş putea spune că nu am avut copilărie 
trecând direct la adolescenţă, deoarece frontul de 
luptă spulberase privilegiile copilăriei. Recucerirea 
Ardealului ne insuflase tuturor un spirit d 
naționalism  exaltat. Patria şi Libertatea erau 
supremele aspirații. 

Crescut în asemenea atmosferă, saltul la 
Legiune nu a fost lung. întâlnisem acolo oameni 
decişi a lupta, un tineret necorupt, dornic de a se 
sacrifica spre binele țării. Desigur că astăzi toate 
aceste elemente apar anachronice ori absurde. Azi 
se tinde la federaţii de State sau Continente. Dispare 
amorul de patrie. 


RE 


Colecția EUROPA Miinchen 


Am întâlnit în Legiune figuri de legendă, fără 


egal. 


Au năvălit apoi şi uscături după victoria din 


1940. 
Furtuna i-a împrăştiat pe toţi, ucigând pe cei mai 
buni. i 


Cu ei în minte, am compus imnurile sau 


marşurile. Cântece de luptă, simple, spre a putea 


fi uşor reținute de massa țărănească sau 
muncitoare, evitând alteraţiile. tuturor cântecelor 


de massă. 
Cu aceste melodii pe buze au pierit secerate de 
pistoale şi mitraliere superbele figuri ale Mişcării... 
Cu aceste melodii pe buze au intrat dincolo de 
lume, mărşăluind spre *marea apoteoză: "Sfântă 


tinereţe legionară / Cu piept călit de. fier şi A 


sufletul de crin ...” = 

Este  apăsător a supraviețui  trecutelor 
glorioase întâmplări. Mă simt străin şi voi muri între 
străini. “In zbor trec peste mine anii, Departe-ntre 


străini mă frâng...” Un cântec ce azi sună ca un 


adio... 
- sfârşit - 


Ca să mi-l frângă chinul greu; 
C-a vrut din neam să facă soare, 
Din țară, verde curcubeu. 


Ard ochii lui în bezna rece 

Ca doi luceferi mari, verzui; . 
Prin gândul lui un viscol trece, 
Ca Oltul fierbe gândul lui... 
Spărgând robii şi închisoare, 
Peste furtunile de-acum, 

Sub pas de fulger şi vâlvoare 
Să calci năpâreile din drum. 


Ascultă plânsul, Căpitane, 

Te cheamă dragii legionari. 

Din pumnul greu tu fă ciocane 
a Şi sfarmă zidurile tari: 

Cătuşa sparge-o, lanțul frânge 

Şi mergi pe veac biruitor ... 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2011 


unlualilale 


MARTIRII DIN TEMNIȚELE COMUNISTE 


Nu poți vorbi de martiri fără să fi atins o umbră de 
impostură Cauza stă în uriaşa distanță care separă 
stilul nostru de viață de pragul de suferință pe care îl 
cere sfârşitul martiric. Teoretic vorbind, fiecare din 
noi poate spune ceva ingenios, ba chiar ceva cu 
dichis retoric, pe marginea temei martirajului; de 

dă, putem face distincţii subtile sau putem isca fine 
nuanţe teologice, dar pe dinăuntru, în intimitatea 
noastră, nu cred că vreunul din noi se pricepe cu 
adevărat la martiri. Eu, unul, mărturisesc din capul 
jocului că nu am stofă de martir. . 

Cu alte cuvinte, e uşor să defineşti martirul, 
mai greu e să intri în pielea lui, caz în care orice 
discuție trebuie să plece de la recunoaşterea unui 
handicap: că există o incompatibilitate de fond între 
treapta pe care noi suntem şi rangul de atrocitate 
cerut de condiția de martir. 

Mai mult, contrastul dintre psihologia unui martir 
şi mentalitatea lumii actuale e atât de mare, încât 
tema pare a fi vetustă şi de-a dreptul calpă. Nu 
suntem în ton cu epoca, de vreme ce ne-am adunat 
| ca să vorbim despre martiri. Mai potrivit ar fi fost să 
vorbim despre vedete sau despre politicieni. 

Se înțelege că exagerez, tocmai din nevoia de a 
sublinia importanţa temei. : 

De fapt, moralul unei nații se măsoară după 
felul cum ştie să cultive memoria martirilor şi 
eroilor ei. 

Mai mult, de amintirea lor atârnă gradul de 
întreţinere a curajului la scară colectivă. 

Ce spun acum pare scos dintr-un manual de 
ditirambi gratuiți, dar ține de mizeria epocii acesteia 
ca lucrurile serioase să pară a fi iremediabil atinse 
de o indelebilă tentă emfatică, 

Ne bălăcim zilnic într-un derizoriu atât de 
molipsitor, încât, prin contrast, abordarea unei teme 
sobre lasă impresia unui act patetic şi găunos. 

Cunosc intelectuali cărora li s-a inoculat atât de 
bine convingerea că a vorbi despre martiri e pierdere 
de vreme, încât, dacă ar trebui să deschidă gura 
despre Bl, s-ar simți stânjeniți: Pipe 

Mai mult chiar, s-ar simţi inhibaţi, ba chiar 
strâmtorați, şi asta fiindcă ştiu că există un 
panoptic european a cărui menire este să 
supravegheze pe cei care nu acceptă să 
gândească la comandă. 

Şi fiindcă ştiu că sunt supravegheați, prin 
glasul acelor intelectuali se manifestă 
autocenzura de tip temător. 

Irlandezul C.S. Lewis spune în autobiografia sa, 
"Surprins de bucurie” ("Surprised by joy. The shape 
of my early life”), că „acolo unde lipseşte curajul, 
nici o altă virtute nu poate supravieţui”. 

Mizeria ideologică a epocii în care trăim este că 
s-a ajuns ca, pentru a vorbi de martiri, să fie nevoie 
de curaj. lar când e vorba de martirii români care au 
murit în închisorile comuniste, nu-ţi mai trebuie doar 
curaj, ci de-a dreptul un dram de sminteală. Şi dacă 
e aşa, să vorbim atunci cu precădere de martirii 
| români din timpul comunismului. 
| Spuneam că e uşor să defineşti martirul: cel care 
| ptimeşte moartea în numele unei credințe, asta 
„ însemnândcă esența martirului e religioasă. 
| Un laic democrat nu are înțelegere pentru 

martiraj, în concepția lui, martirul fiind o victimă 
idioată care se chinuie degeaba, cu ochii ațintiţi la o 
himeră. De altminteri, opinia curentă pe care o 
întreține actualul panoptic este că martirii au fost 


„nişte bieţi nenorociţi care au crăpat fără nici un rost, . 


şi de aceea îi putem lesne da uitării. Cu alte cuvinte, 
nu poggalr nimic dacă tăcem în privința martirilor. 

n realitate, dacă îi uităm pe ei, ne uităm 
fundamentul pe care stăm, ne uităm rădăcinile. 

Dar religioasă fiind, esența unui martir nu se 
poate manifesta decât în interiorul unui tipar etnic. 

Creştineşte vorbind, şi se pare că acesta e 
orizontul spiritual al acestei mese rotunde, orizontul 
religiei lui Hristos, etnia nu este mântuitoare, dar e 
obligatorie în_apariția unui martir. Din acest 
motiv nu există martiri universali, tot aşa cum nu 
există religii universale. Fiecare comunitate îşi 
pomeneşte propriii săi martiri şi ar fi absurd să-i ceri 


Or să se bată cu noi şi morţi; iar noi o să fim alături de voi, 
ca să ne upăraţi. Și morţi vom izbândi! 
Părintele Gheorghe Calciu 


MĂRTURISITORII 


Minuni. Mărturii. Repere 


COLECTIA 
MĂRTURIE ai ORTODOXĂ 


unui om de altă naţiune să se apropie de ai tăi cu 
aceeaşi grijă cu care o faci tu. Căci a vorbi despre 
martiri e un fel de a te întoarce la rădăcina cea mai 
bună a etniei tale. 

Etimologic vorbind, cine se sprijină pe 
rădăcinile etniei sale e radical (din latinescul 
"radix” = “rădăcină”, care a dat şi vocabula 
„radical"), adică are o bază pe care stă. 

(N n.: Deci, a fi “radical” "nu înseamnă a fi 
"extremist”, nu are sens peiorativ aşa cum se 
încearcă azi să ni se inculce ideea!) 

Şi nu numai cine stă pe o bază are o identitate 
radicală pe care şi-o recunoaşte spontan. Când ştii 
că înaintea ta a fost un Mircea Vulcănescu, un 
Costache Oprişan sau un Vasile Motrescu, pupila cu 
care îţi priveşti identitatea e mult mai tonică şi mult 
mai îndrăzneață. În fond, atâta onoare avem în noi, 
câtă amintire a martirilor şi eroilor întreţinem. Se 
înțelege, e vorba de o onoare suprapersonală, dar 
ea nu este cu nimic mai prejos de cealaltă onoare, 
cea individuală, ce atârnă exclusiv de persoana mea. 

Revenind, nu se poate închipui un martir fără 
Dumnezeu şi fără naţia sa. 

Paradoxul creştinismului este că, deşi bătaia sa 
mântuitoare e universală, punctul lui de plecare e 
etnia sau nația. 

E ca şi cum, privind la bolta cerească, n-o poți 
face decât stând cu picioarele pe-o matrice 
genetică. . 

Din acest motiv nu există martiri pentru cauza 
planetară, un soi de victime la altarul amintirii, 
cărora să se închine toată umanitatea. Nu există 
martiri universal recunoscuţi de toată suflarea 
Pământului. În schimb, există martiri naționali, a 
căror putere simbolică se mărgineşte la granițele 
unei țări. De aceea idealul convieţuirii europene este 
ca fiecare naţiune să respecte martirii celorlalți, în 
virtutea unei politeţi de sobră ţinută curtenitoare. 
Ține de o elementară politețe să respect partea 
râdicală a ființei celuilalt, adică rădăcinile lui. Din 
nefericire, idealul acesta nu va fi atins nicicând, 
drama ivindu-se în clipa în care ce-i martiric pentru 
mine devine duşman pentru altul, situație în care 
resentimentele şi discordiile sunt inevitabile. Mai 
mult, astăzi asistăm la o competiție martirică, un 
fel de concurență în materie de simboluri ale 
suferinței omeneşti. Sub acest unghi miza e 
ridicolă: fiecare vrea să eclipseze suferința altora, 
când ar fi destul ca fiecare s-o recunoască pe a 
celuilalt. 


Mai mult, azi ne izbim de nişte obtuze instanțe 
constrângătoare, un fel de cenzori ideologici cu 
alură intransigentă, care ne interzic, grație unei 
arogante pedepsitoare, să vorbim de propriii 
martiri în propria ţară. Aceşti cenzori ne împiedică 
să vorbim despre rădăcini în propria ţară, 
supraveghindu-ne şi explicându-ne că radicalismul e 
un păcat. lar ce se întâmplă în România se întâmplă 
în fiecare țară din Europa. 

Sunt fundaţii şi ONG-uri anume plătite pentru a 
preîntâmpina ca valoarea naţională adunată în 
pielea unui martir să fie celebrată în mod oficial. 

În România fenomenul e curent în privința 
deţinuţilor politici pe care cenzorii îi repudiază pe 
motiv că au fost fascişti, legionari şi nedemocrați. 
Despre ei nu avem voie să vorbim decât 
condamnându-i, de parcă martirajul are legătură cu 
ideologia. 3 

Să ne amintim că, în actele de întemeiere a UE, 
creştinismul nu este recunoscut ca religie 
fondatoare, să ne amintim apoi de campaniile de 
denigrare a feţelor bisericeşti din Germania, Anglia 
sau Franţa, pentru a ne da seama că lucrurile se 
leagă: aceleaşi eminenţe care privesc cu ostilitate 
creştinismul se opun comemorării martirilor naţionali 
în cadrul unor ceremonii cu tentă oficială. 

Şi atunci merită să mă înțreb: Ce supără atât de 
mult la fenomenul martiric, de a ajuns să fie 
obiectul unei cenzuri? 

Cred că sunt TREI MOTIVE care fac din figura 
martirilor o prezenţă nedorită. 

PE PRIMUL l-am spus deja: apartenența 
politică a unora dintre martiri. (n. n.: legionari!) 

Foarte bine, numai că în conceptul de martir nu 
intră nota culorii sale politice. Este perfect indiferent 
cărui partid a aparţinut martirul, de vreme ce statutul 
cu pricina e dat de trei atribute; cauza religioasă, 
pecetea etnică şi îndurarea morii. 

AL DOILEA MOTIV ţine de nedelicateţea crudă 
pe care o presupune ideea sacrificiului. Să vorbeşti 
despre spirit de sacrificiu în epoca consumului 
este un detaliu indecent, aproape o dovadă de 
proastă creştere. În tot cazul, e un semn de lipsă de 
abilitate strategică să faci apologia martiriului în 
astfel de vremuri. 

Cum -să spui că, în situații-limită, martirul 
poate fi un model de conduită, reabilitând ideea 
că isprăvile durabile nu se pot face decât prin 
jertfă? Ar însemna să faci apologia ascezei şi 
eroismului într-o epocă a valorilor hedoniste, 
atitudine nu doar inabilă, dar mai ales nerentabilă. 

AL TREILEA MOTIV- este că moralul unei 
comunități creşte pe spinarea martirilor: altfel 
calci pe stradă când ştii că te tragi din oameni ca 
Vasile Motrescu sau Costache Oprişan. Pur şi 
simplu, îţi creşte buna părere despre tine ca subiect 
aparținător al unei țări. 

În schimb, părerea mea despre mine sărăceşte 
nespus câtă vreme nu ştiu că asemenea oameni au 
existat. 

Vasile Motrescu a fost un partizan din munții 
Bucovinei, care a lăsat cel mai tulburător jurnal 
despre ce înseamnă viața în munți, în condiţii de 
hărțuire permanentă. A fost executat în 1958, dar din 
detaliile jurnalului reiese foarte bine stofa lui de 
martir creştin, nu doar de erou, şi acesta este 
motivul pentru care vorbesc despre el în cadrul temei 
martirilor. 

Costache Oprişan (n. n.: legionar) a fost cel mai 
chinuit deținut politic din închisorile comuniste, 
victima  predilectă a lui Eugen Țurcanu la 
penitenciarul din Piteşti. A murit la Jilava în 1958, în 
condiţii înfiorătoare, dar a murit mărturisindu-şi 
credința în Hristos. E cazul cel mai impresionant 
de. intelectual care a trecut de la filosofie la 
Hristos în urma chinurilor îndurate. 

(co! 


- SORIN LAVRIC - "Nevoia de 
martiri” — din cartea "Mărturisitorii” - 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2011 


Pag. 9 


Pineda 


OBLIGAȚI SĂ NE HRĂNIM CU OTRĂVURI 


Când aţi citit despre revolta din 2006 a unor 
provincii din India împotriva otrăvirii cu Coca 
Cola şi Pepsi Cola, pe care le-au interzis pentru un 
scurt timp, ce ați simţit? Că indienii sunt bravi Şi 
puternici? Probabil. Dar dacă o țară cu peste un 
miliard de locuitori poate fi manipulată şi readusă la 
"calea cea bună" cu atâta uşurinţă, mai degrabă 
ne-am îndoi. 

Sau credeți că aşa ceva nu s-ar putea 
întâmpla în Europa? 

Greşit. 

Într-adevăr, nu se întâmplă în Europa, însă numai 
pentru simplul motiv că nici un stat european nu 
îndrăzneşte să facă ce au făcut indienii, nici 
măcar la nivel declarativ. Nu iese nici un oficial 
important la tribună, să spună verde în față că el 
militează pentru scoaterea otrăvurilor ăstora în afara 
legii! Nici măcar vreun fel de Silviu Prigoană care să 
propună măcar schimbarea denumirii oficiale din 
"răcoritoare" în "sucuri cu pesticide” sau "băuturi cu 
compoziție necunoscută"... Nimeni! 

Pentru cei care vor să mai savureze o dată 
dovezile de libertate” şi "autodeterminare 
națională”, articolul "SUA a amenințat India după 
ce aceasta a interzis comercializarea Coca Cola 
si Pepsi Cola", de Mihai Vasilescu, republicat de 
curând şi de noi, se mai poate găsi pe internet. 
Deocamdată. 

Dar, dacă vorbim despre un lucru care "nu s-ar 
putea întâmpla în -Europa”, iată ceva foarte 
asemănător, care poate să se întâmple, ba chiar 
pare inevitabil. 

Nu Coca Cola este, de data aceasta, 
derbedeul pus la colţul de ruşine, care amenință 
că "o să se întoarcă el cu gaşca lui [Guvernul 
SUA] şi atunci o să vedeți voi”, ci MONSANTO. 

De fapt, acest nume, de care ne-am săturat şi am 
dori să nu-l mai auzim niciodată, este doar 
principalul exponent al producătorilor de plante 
modificate genetic. Cu viitoarea ocazie vom da o 
listă cuprinzătoare, cu-mărcile-mai importante, ca să 
vă puteţi feri şi de produsele lor. 

Cu toate asigurările date de slugoiul Valeriu 
Tabără, "Monsanto" a devenit o înjurătură în urechile 
multora, aşa că acest nume nu va apărea niciodată 
pe ambalajul vreunui produs. Dimpotrivă, marele 
câştig al acestui colos comercial este că, prin 


adoptarea "Codex Alimentarius", toate produsele de 


acest tip se pot vinde fără a mai scrie "modificat 
genetic” pe ambalaj, nicidecum "Monsanto"... 

Aşadar, când fumaţi, când beţi o Cola, mâncaţi 
un parizer sau vă bateţi un cui în cap, măcar ştiţi că 
v-o faceţi cu mâna dvs. Dar când faceţi o mămăligă 
din porumb auto-insecticid Monsanto, vă puteți 
îmbolnăvi prosteşte, fără să ştiţi nimic. 


Războiul buruienilor 

Pentru că nu toate ţările europene au miniştri 
chiar atât de corupți şi de iresponsabili cum 
avem noi, în România, lucrurile s-au precipitat, 
ajungându-se la amenințări incredibile. 

La sfârşitul lui 2007, francezii au îndrăznit să-i 
supere pe americani, interzicând pe teritoriul lor 
porumbul modificat genetic de la Monsanto. 
Sursa pe care o folosim este cotidianul britanic "The 
Guardian”, cu articolul din 3 ian. 2011, "WikiLeaks: 
US targets EU over GM crops" (site-ul Wikileaks 
denunţă că SUA a luat în vizor UE pentru refuzul 
culturilor modificate genetic). 

Ambasadorul SUA la Paris, Craig Stapleton, 
recomandă țării sale să pună la cale o ripostă 
economică împotriva statelor care se opun 
dezvoltării biotehnologiilor: 

"Echipa din Paris recomandă să pregătim o 
ripostă țintită, care să provoace neplăceri în Uniunea 
Europeană, de vreme ce este o responsabilitate 
colectivă, dar de asemenea focalizată parțial asupra 
principalilor vinovaţi. Lista acestora trebuie să fie 
bine determinată şi sustenabilă pe termen lung, 
pentru că nu ne aşteptăm la o victorie rapidă. 

Riposta noastră va face cunoscut că actualul 
drum ales îi va costa foarte mult pe europeni şi ar 


Pag. 10 


trebui să întărească vocile pro-biotehnologie din 
UE." 

Ce vrea să spună acest prieten şi partener de 
afaceri al lui George Bush Junior, torţionarul 
aşteptat cu mandat de arestare oriunde în afara 
SUA? (a se vedea articolul nostru din luna trecută) 

Vrea să spună că Statele Unite pregătesc un 
război economic prin care să preseze economiile 
europene "vinovate" de neacceptarea buruienilor 
lor modificate genetic. Redacţia a tradus cuvântul 
"vinovaţi" cu cea mai mare atenţie (în original 
"culprits" = acuzați, inculpaţi, vinovaţi), deoarece la 
început nu ne-a venit să credem că aceșta este 
sensul corect. Absurditatea exprimării se apropie 
de domeniul cretinismului! Cum poate fi un stat 
acuzat, inculpat sau vinovat că refuză să importe 
un produs?! De ce nu are Franța dreptul să 
interzică porumbul Monsanto, şi, la urma urmei, de 
ce nu avea şi India dreptul să interzică Coca Cola şi 
Pepsi Cola? Care lege internaţională, în afară de cea 
a junglei, condamnă aşa ceva? i 

Cu aceasta, credem că se lămureşte definitiv şi 
inepția preşedintelui Federaţiei Naţionale a 
Producătorilor Agricoli din România,Viorel Matei, pe 
care l-am mai citat acum două luni, cu referire la 
cultivarea OMG în țara noastră: "[...] pentru că 
suntem într-o Uniune Europeană în care toate 
statele au aceleaşi drepturi, s-a transmis că decizia 
aparţine fiecărui stat în parte. Deci totul depinde de 
noi." Adică, dacă totul depinde de noi şi “decizia” 
noastră se întâmplă să fie un şut puternic în fundul 
producătorilor de buruieni toxice, o să se zburlească 
şi la noi bau-bau din America. Noroc că Statele Unite 
nu ne pot împinge în prăpastie: suntem deja acolo. 

Interesant este, adăugăm noi, că americanii 
nu şi-ar putea permite îndeplinirea unor 
asemenea amenințări fără un sprijin masiv (zeci 
şi sute de miliarde de dolari) din partea 
bancherilor evrei care i-au spoliat crunt în ultimul 
secol şi cel mai mult cu ocazia actualei crize. 

SUA continuă să âlbă cea mai mare economie de 
pe planetă, dar şi (probabil) cea mai bolnavă, 
menținută în viață prin artificii bancare. 

Departe de noi să credem că americanul de rând, 
care nu mai are voie să cultive o brazdă de ceapă în 
propria curte, de dragul supravieţuirii Monsanto, ar 
dori să susțină şi un război econâmic în acelaşi 
scop! S 

Nicidecum, nici nu ar fi în interesul lor, tot aşa 
cum americanii nu au avut nici un interes să atace 
Japonia şi Germania în al doilea război mondial. A 
fost atunci, ca şi acum, un interes pur evreiesc. 
(Cum credeţi că îi cheamă pe primii 50 de acţionari 
de la Monsanto, Popescu!?). 

America joacă după cum i se cântă, şi cine 
greşeşte fie şi un singur pas, o pățeşte ca Nixon sau 
Kennedy. 

Dacă, prin absurd, vreun preşedinte de-al lor s-ar 
preocupa cât de cât de binele poporului american, 
încercând vreo mişcare independentă de marea 
finanţă "internaţională", în ziua următoare s-a zis cu 
el! Ca să nu mai spunem că falimentul SUA ar putea 
fi declarat oricând, cu surle şi trâmbiţe. 

Pe scurt: da, americanii vor "obţine" acest sprijin, 
de fapt vor fi chiar forţaţi să-l primească. 

Întotdeauna de o promptitudine exemplară la 
îndeplinirea ordinelor evreieşti, vor lovi 
economia statelor din Europa care refuză OMG 
de la Monsanto. : 

lar pe bătrânul continent se aud deja "voci" 
foarte puternice în favoarea acestui flagel... 


Presiuni asupra Bisericii Catolice 

Oare Papa Benedict ar putea deveni el însuşi o 
asemea "voce"? i 

Acelaşi articol din "The Guardian" menţionează şi 
o dezamăgire amuzantă a americanilor în relaţiile lor 
cu Biserica Catolică. A 

Marele hibrid creştino-masonic pluteşte în derivă, 
într-un echilibru deosebit de fragil, dar încă mai are 
un cuvânt important de spus celor aproximativ un 
miliard de catolici existenţi. Acestea sunt motivele 
pentru care firme ca Monsanto acordă o 


deosebită importanță lobby-ului pe lângă diverşi 
onsilieri ai suveranului pontif. ci | 
f În mod curent Vaticanul are o atitudine mai 
degrabă defavorabilă proliferării OMG, însă cum 
“flexibilitatea” opiniilor ultimilor papi este de 
notorietate... | - 2 i 

În exemplul de față, diplomații americani au 
apelat la un important om de legătură al lor, 


cardinalul Renato Martino, şeful Consiliului 
Pontifical pentru Justiție şi Pace, reprezentantul 
Papei la ONU. 


lată o declarație a unui ambasador american, 
citată de "Guardian” şi de "Wikileaks”: 

"Un delegat al lui Martino ne-a spus recent că 
acest cardinal cooperase în ultimii doi ani cu 
Ambasada de la Vatican în chestiunea 
biotehnologiei, în scopul de a compensa criticile 
fățişe la adresa războiului din Irak şi a urmărilor 
acestuia, pentru a menţine relaţii bune cu 
Guvernul Statelor Unite. (ee 

Potrivit sursei noastre, Martino nu mai consideră 
necesar să mențină această abordare." dr 

Mare este perversitatea în diplomaţie, inclusiv în 
cea catolică! “Suntem împotriva măgăriilor pe 
care le faceți în Irak, domnilor americani, şi 
suntem, de asemenea, împotriva răspândirii 
plantelor voastre otrăvitoare. Dar, ca să nu vă 
supăraţi prea mult pe noi, uite, vă înjurăm pe 
chestia cu Irakul, iar cu cealaltă o lăsăm mai 
moale, ok?” E 3 

Ar mai putea cineva să creadă că Papa, liderul 
acestei organizaţii de nedescris, reprezintă un sol 
infailibil al lui Dumnezeu pe pământ!? Aşa 
“negociază” Dumnezeu cu un păcătos? "Te văd că 
eşti beţivan şi curvar; uite cum facem: te las să le 
mai frecventezi din când în când pe distinsele 
doamne, dar, dacă te mai prind beat pe acolo, să ştii 
că ne supărăm!" ?! 

Motivul acestor manevre este, la nivelul 
declarativ, statutul de export strategic al SUA pe 
care îl au culturile “modificate genetic. Cu alte 
cuvinte, ei s-ar manifesta fără scrupule, însă cel 
puţin într-un scop pur economic. Dar, după cum am 
mai arătat, nu randamentul crescut al acestor 
culturi este principalul beneficiu urmărit, cât mai 
degrabă potenţialul lor patogen, cu care sinistra 
elită mondială încearcă să mai “despovăreze" 
puțin planeta de creaturile bipede aflate în exces. 


Ca să vedeţi că Monsanto calcă, într-adevăr, cu 
multă vrednicie, pe urmele frăţiorului mai mare, Coca 
Cola, vă vom arăta şi cum demonstrează această 
companie că produsele ei sunt sigure pentru 
consumatori. Sursa este o publicaţie online de 
prestigiu din SUA, "Huffington Post", cu articolul 
"Monsanto's GMO corn linked to organ failure, study 
reveals” ("Porumbul GMO de la Monsanto asociat 
cu disfuncţiile unor organe, după cum arată 
studiile”), din 12 ian. 2010. 

"Huffington Post" preia date publicate în 
"International. Journal. of Biological Sciences", cu 
referire la trei varietăţi de porumb Monsanto, "Mon 
863, insecticide-producing Mon 810, and Roundup? 
herbicide-absorbing NK 603", care au fost deja 
aprobate pentru consum. 

Aţi înțeles în ce constau modificările genetice; în 
producerea de către planta însăşi a substanţelor 
insecticide şi ierbicide! % 

"Dragii. noştri, v-aţi descurcat, atâția ani, 
Surprinzător de bine cu DDT-ul - acum suntem 
CunIoşi cum o să vă meargă cu noile noastre grăunțe 
ale morții, cu pesticid. inclus, la superofertă. Poftă 
bună!" Gluma este glumă, dar cercetătorii de care 
vorbeam arată cât se poate de clar că şobolanii 
testați cu sortimentele respective de "porumb" s- 
au îmbolnăvit în masă, în special de ficat şi 
rinichi: 

Monsanto a replicat prompt că respectivul studiu 
foloseşte "metode şi raționamente defectuoase" şi că 
nu se poate pune astfel la 
respectivelor produse. c 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2011 


O 


Covejpondendiă 


PĂRERILE D-LUI CIUTACU (II) 


implinirea visului de secole al românilor nu s-a 
făcut cu uşurinţă, iar 1 decembrie 1918, la Alba lulia, 
a fost doar începutul. 

A urmat Consiliul Dirigent, Campania din Ungaria 
| învingerea mişcării bolşevice a lui Bela Kuhn 
odată cu “plantarea opincii “în piața imperială din 
Budapesta. 

Urcuşul a continuat cu pregătirea şi semnarea 
tratatului de pace de la Trianon (4 iunie 1920) şi 
încoronarea de la 15-18-oct.e 1922, tot la Alba lulia. 

Din nefericire, noul stat România Mare, abia 
înființat, era pândit de numeroase pericole. 

Ungurii complotau în Transilvania şi la 
Budapesta, bulgarii. vroiau îndărăt Cadrilaterul şi 
chiar mai mult, iar la Răsărit otrava bolşevică ataca 
în permanență atât militar (Tatar Bunar) cât şi 
doctrinar, cum a fost cazul la laşi (Nicolina) şi 
Paşcani. 

Mai mult în licee şi universități proporţia imensă 
de etnii străine a condus la limitarea acestora (prin 
numerus clausius). 

Tocmai din necesitatea acută, disperată chiar, de 
a combate aceste pericole externe şi interne s-a 
născut Mişcarea Legionară, un curent naţional- 
creştin menit a încerca să salveze de la dispariţie 
atât statul român nou creat, cât mai ales, esenţa, 
curăţenia sa morală şi cinstea chinuitului nostru 
popor. 

De-a lungul întregii perioade interbelice, Mişcarea 
Legionară a concentrat cea mai mare parte din 
elitele româneşti, aşa cum rezultă din exemplele ce 
urmează. 

Astfel, Mircea Eliade şi Emil Cioran au fost 
legionari; asupra importanţei acestor nume nu mai 
este cazul să insist, nici pe urmările şi persecuțiile 
care i-au însoțit în viață, până la bătrânețe. 

Nicolae Paulescu a fost simpatizant legionar şi 
membru al Senatului Legionar, fapt care l-a costat 
atribuirea oficială a unui Premiu Nobel pentru 


"medicină (descoperirea insulinei). 


Petre Ţuţea (profesorul, filosoful şi scriitorul) a 
fost legionar, calitate ce i-a permis să se 
mândrească şi pe patul morții. 

Radu (Demetrescu) Gyr, poetul rezistenței 
creştine din închisorile comuniste, a fost chiar 
comandant legionar, şeful regiunii Oltenia. Poezii 
scrise de el, ca “ Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane” 
sau "Aseară lisus mi-a intrat în celulă“, rămân pentru 
totdeauna modele de îndemn şi mobilizare naţional- 
creştină. În paranteză amintim şi faptul că evreii îi 
datorează lui Radu Gyr înființarea Teatrului 
Baraşeum din Bucureşti (1940, pe vremea când Gyr 
era directorul Teatrelor). 

Niculae Steinhardt, un model de ecumenism şi 
convingeri naţionale, a devenit legionar în 
închisoare. : 

Aviatorul Agarici a fost legionar de asemeni. 
Cântecul care i-a fost dedicat: “A plecat, a plecat la 
vânătoare Agarici, / Să vâneze, să vâneze bolşevici", 
alături de “La Crimeea, peste mare" au fost cele mai 
îndrăgite cântece din perioada războiului sfânt 
împotriva bolşevismului. . 

Un nepot de- al său, pe care l-am avut coleg mulţi 
ani la institutul de cercetări unde am lucrat, mi-a 
povestit următoarea întâmplare: 

După campania din Crimeea şi căderea celor 
două porturi (Simferopol şi Sevastopol), mareşalul 
Antonescu a venit pe front să decoreze mai mulți 
militari români care s-au evidențiat în timpul luptelor. 
Printre aceştia s-a aflat şi un grup de opt aviatori, 
inclusiv ofițerul pilot de vânătoare Agarici care avea 
deja la activ peste 20 de avioane sovietice doborâte. 

Când Antonescu a ajuns în dreptul său, Agarici 
şi-a desfăcut fermoarul de la bluzonul de piele pe 
care îl purta, arătând pe dedesubt cămaşa verde cu 
centură şi diagonală, după care ar fi zis: 

- D-le Mareşal, vă rog să-mi puneţi decorația pe 
această cămaşă! Ş 

Inciudat, mareşalul Antonescu a dat decorația 
unui aghiotant, zicând: 

- Pune-i tu decorația unde vrea. 


Asemenea exemple ar mai putea fi date cu 
zecile, dar ele nu ar avea forța de convingere pe 
care au dovedit-o cei peste 32.000 de preoți şi 
învățători de la sale care au aderat la Mişcarea 
Legionară. Aceasta este, fără îndoială, una dintre 
explicaţiile succesului înregistrat de legionari în 
1937 când, dintr-un număr total de votanţi de 9,4 
milioane, cca. 1,6 milioane au votat oficial cu 
legionarii, alte 880.000 de voturi fiindu-le furate 
acestora, aşa cum s-a dovedit ulterior. 

In această periodă, ca şi acum, curentul afacerist, 
veros, plin de jafuri din avutul obştesc, măcina 
România, ca şi în zilele noastre. 

S-a furat în afacerea Skoda, s-a furat când 
armata a fost înzestrată cu bocanci.cu talpă de 
carton, s-a furat când Carol II-lea şi colaboratorul 
său de la Externe (Titulescu) au cedat comuniştilor 


spanioli zeci de avioane de luptă (70) şi sute de, 


tunuri (120) din comanda coplexă pe care România 
o făcuse la francezi. 

Furtul cu grămada a fost una din cauzele care, în 
prag de război mondial, au determinat proasta şi 
insuficienta dotare a armatei române . 

In această situație deputatul Corneliu Zelea 
Codreanu a cerut, în Parlament, pedeapsa cu 
moartea pentru cei care vor fi dovediți că au furat din 
avutul obştesc mai mult de un million de lei. 

Această propunere a avut, la vremea respectivă, 
un efect cumplit (aşa cum, probabil, ar avea şi azi 
dacă cineva ar avea curajul să o facă). Mediul de 
afaceri a protestat, iar marea finanță mondială a 
început pregătirea răspunsului, adică lichidarea fizică 
a Căpitanului. ; 

S-a început, în 1938, cu un proces de calomnie, 
la care s-au adăugat alte şi alte acuzații false. 

Drept rezultat, Codreanu şi 19 comandanți 
legionari (printre care ing. Gh. Clime, şeful Partidului 
Totul Pentru Țară, prof. Vasile Cristescu, 
vicepreşedintele Partidului, ec. Gh. Istrate, şeful 
Frățiilor de Cruce, dr. av. lon Bânea, şeful Ardealului 
Legionar, prințul dr. av. Alecu Cantacuzino, şeful 
Corpului Moţa-Marin, dr. Şerban Milcoveanu, şeful 
studenţimii pe țară etc.) au fost condamnaţi la zece 
ani închisoare, iar câteva sute de fruntaşi legionari 
au fost închişi în lagăre, fără nici o condamnare. 

Detenţia Căpitanului (la Râmnicu Sărat) a durat 
până în dimineaţa zilei de 28 noembrie 1938, când 
un ordin venit de sus a cerut ca Nicadorii şi 
Decemvirii împreună cu Codreanu să fie aduşi sub 
escortă la Bucureşti. 

Deţinuţii au fost urcați în camioane, legaţi de 
mâini, de picioare şi de băncile pe care erau aşezaţi. 
In spatele fiecăruia era postat câte un jandarm, care, 
pe lângă armamentul propriu, mai era dotat şi cu un 
Şbilț (adică un laț sau juvăţ) din funie groasă .In 
dreptul pădurii de la Tâncăbeşti convoiul s-a oprit şi, 
la ordinul ofiţerilor, jandarmii i-au sugrumat pe cei 14 
legionari, până la expierea acestora. 

Ulterior, trupurile au fost duse la Jilava şi 
împuşcate în spate, pentru a se argumenta o 
urmărire pentru fugă de sub escortă. 

Această oroare şi eroare politică a fost posibilă 
după ce Carol al II-lea a dat ordin primului ministru 
(“Chioru“, Armand Călinescu) care, la rândul său, a 
transmis ordinul la Ministerul de Interne ş.a.m.d. 

Regele, Carol al II-lea, cu primul ministru 
alături, cu ministrul de interne în acord, cu 
jandarmeria română complice, au sugrumat 14 
deținuți politici!! 

Aşa s-a născut în țara noastră TERORISMUL 
DE STAT - continuat ulterior, după invazia 
bolşevică, prin alte sute de mii de cazuri. 

După dispariția Şefului ei şi, un an mai târziu, 
a marii părți a elitei create de el, Mişcarea 
Legionară şi-a pierdut busola, devenind o biată 
corabie în deriva furtunilor politice care ne amenițau 
din nou hotarele sub atenta supraveghere a 
Gestapo-ului, a NKVD-ului, a Inteligence Service- 
ului britanic şi, mai ales, a Serviciilor Secrete ale lui 
Moruzov. Soarta Mişcării Legionare se va 
suprapune, în curând, peste soarta întregii țări. 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2011 


(continuare din numărul trecut) 


Per ansamblu, Mişcării Legionare i se atribuie un 
număr de 68 de omucideri, în care se includ, evident, 
şi morţii de la Jilava. Pe de altă parte, Mişcarea 
Legionară a jerfit cauzei naţionale peste 220.000 de 
membri ai săi, atât la persecuțiile din 1933, din1938, 
din 1939, din 1941, în timpul războiului (la unitățile 
de sacrificiu), în prizonierat, la partizanii din munţi şi, 
mai târziu, în temmniţele comuniste. Un calcul sumar 
conduce la numărul de 3.235 legionari morţi 
raportat la 1 nelegionar (am evitat termenul 
"nelegiuit”). Nu ştiu dacă d-lui CIUTACU acest 
raport i se pare convenabil, sau poate ar fi trebuit 
să fie mai mare: să zicem 4.000 la 1, sau, poate, 
chiar 4.200 la 17?! ; 

Să ne întoarcem acum la zilele noastre, adică 
la sfârşitul anului 2010, când doi ziarişti de 
excepție, adică d-nii VICTOR CIUTACU şi 
MIRCEA BADEA au inițiat un meeting de protest 
în Piața Constituției din Bucureşti, chiar în fața 
sediului “mult iubitei şi stimatei” instituții. 

Au participat peste 1000 de bucureşteni, inclusiv 
subsemnatul cu soția sa. 

Mărturisesc sincer că nu mi-a fost uşor să ajung 
din Pantelimon până acolo şi nici să mă întorc înapoi 
în cartier, dar am ținut morţiş să particip şi să 
dezaprob activitatea necorespunzătoare a CNA şi 
să mă împotrivesc cenzurii totale pe care o aplică 
în audiovizualul românesc tot felul de Narcise, 
Brânduşe, ochiul boului şi alte diferite vegetale 
trecute de acum prin apă fiartă. 

V-am auzit vorbind acolo, d-le CIUTACU, v-am 
aprobat şi v-am aplaudat cu toată convingerea. 

Nu aveam de unde să ştiu atunci că, peste 
puţin timp, vă veţi schimba total poziția şi veți 
aproba CNA-ul atunci când acesta a condamnat 
emisiunea d-nei Eugenia Vodă (”Profesioniştii”) 
făcută cu dl. lon Cristoiu şi în care, la una din 
teme, Corneliu Zelea-Codreanu NU a fost 
“înfierat cu mânie proletară“, ci tratat într-un mod 
normal, corect şi proporționat. Mai mult, d-na 
Eugenia Vodă a fost chiar amendată pentru 
emisiunea respectivă. 

Cu acest prilej mi-am pus întrebarea firească 
dacă nu cumva dvs. purtați o mască de rutină, 
care, în cazul Codreanu, v-a căzut - din motive 
interioare - de pe figură? . : 


Pentru mine este foarte clar astăzi, după tot 
ce am văzut şi am păţit în viață, că duşmanii din 
anii '30 ai lui Codreanu sunt aceiaşi cu duşmanii 
noştri din 1943, aceia care ne-au vândut la” 
Teheran sovieticilor pentru 50 de ani, odată cu 
toată jumătatea răsăriteană a Europei. 

Tot ei sunt, de asemeni, şi cei care, la Malta, pe 6 
decembrie 1989, au finalizat cu Gorbaciov contractul 


sus menționat şi ne-au trântit o revoluţie portocalie 


“experimentală” cu mult sânge rece. 

Merg mai departe şi vă spun că aceiaşi 
dusmani ai lui Codreanu, mult mai bogați, mai 
influenți şi... mai bine înarmați, astăzi urmăresc 
cu multă meticulozitate acelaşi plan Cremieux- 
Peixotto, destinat a ne reduce definitiv la tăcere 
(sau la dispariție). 

Industria de la Reşiţa (Combinatul Siderurgic), de 
la Craiova (Electroputere), de la "Electroaparataj", 
"Vulcan” sau "Republica" au dispărut împreună cu 
alte zeci de asemenea întreprinderi. Agricultura a 
devenit o glumă, un simplu pretext pentru importuri 
de alimente. Serele, fermele, irigaţiile sunt istorie. 
Silvicultura a fost “tranşată “nu doar pentru 
profiturile uriaşe de pe urma masei lemnoase 
prăduite, ci ca toți munții şi dealurile golaşe să 
permită viituri  năpraznice şi inundații 
catastrofale. Sistemul sanitar e în comă, 


învățământul a devenit ridicol, poliția nu mai sperie 
pe nimeni, iar justiția “munceşte” ca un şurub fără 
sfârşit. Datorii externe uriaşe (90 sau 100 miliarde 
de euro, cine mai ştie azi cu adevărat?) ne 


Pag. 11 


TA PU e 0 tai a lit preia fe e pia 0 e LR epilat iai pp 0 ca 


Sa 


NE-AM SĂT 


Lepădătură ordinară, ai făcut astfel încât să ne 
temem de tot şi de toate... 

Ne este teamă de omul de lângă noi, dar şi de 
umbra noastră, întrucât nu suntem tocmai siguri 
dacă-i a noastră sau nu... 

Ne este teamă de cuvintele blânde de care 
suntem în stare pentru că, am văzut, blândeţea ne 
ingroapă şi mai mult. 

Ne este teamă de ziua de mâine, aflată, dintr-o 

gravă şi nefericită întâmplare istorică, în poftele 
demente ale minții tale bolnave... 
__Ne este teamă să îmbătrânim, deşi ne-ai 
împovărat viața mult peste anii pe care-i purtăm, 
pentru că ne-ai ucis speranţa într-un apus liniştit... 
Ne este teamă ca nu cumva să ne atingă vreo boală, 
pentru că ne-ai decimat puterea să ine opunem... 

Ne este teamă să trecem strada, pentru că. în 
jocul netrebnic al minții tale demente lumina verde 
nu este decât masca luminii roşii... 

Ne este teamă de vecinul de dincolo de gard, cu 
care ne ştim de-o viață, deoarece l-ai convins că 
fiecare dintre noi îi este duşman de temut... 

i Ne este teamă să trăim cultivând apropierea şi 
iubirea: mintea ta bolnavă a declarat înțelegerea 
dintre oameni infracţiune de risc maxim... 

Ne este teamă să ne bucurăm de ivirea 
primăverii: renaşterea de orice fel dezlănţuie în tine 
ura descrerierată a pierzaniei... Ne este teamă de 
ajungerea dimineţii; ne vrei de-a pururea în brațele 
unei nopți care să nu se mai termine... 


Carejpondlen fă 


- Derbedeului suprem - 


- 
AM TRAIT 
BINE! 


Ne este teamă să trăim sigur şi d 


“doar supraviețuind dintr-un ceas într-altul, cu mâinile 


întinse spre-a cere sau împreunate a diperare şi 
rugă... 


kk 


URAT: NU NE MAI ESTE TEAMĂ! 


Ne este teamă să murim: nu ştim dacă rămaşii au 
puterea să ne ducă spre groapă, după cum ne este 
teamă ca nu cumva fantoma spiritului tău malefic să 
nu ne dea pace nici Dincolo... 

Ne este teamă de bucuriile cele mai fireşti 
deoarece vezi în ele un pericol mortal la adresa 
supravieţuirii noastre condiţionate; 

Ne este teamă să spunem cuiva că suntem 
doctori, ofițeri, profesori, muncitori, ingineri, artişti... 
ne este teamă că nu putem fi hoți, derbedei, 
trădători, impostori... Canalie, doar pe aceştia 
contezi, doar în ei ai încredere, ei sunt uneltele cu 
care ne-ai decimat libertatea, demnitatea, liniştea şi 
speranța... ra Eăzr antăigla 

Ne este teamă să ne lăsăm iubirea în implinirea 
unui copil: mercenarii tăi întru decimarea ființării 
noastre naţionale îi pândesc respiraţia, somnul şi 
lumina spre a i le reteza la ordinul tău... 2: : 

De toate astea şi de multe altele ne-ai făcut să 
ne temem... z 

Este ceva, însă, bestie mutantă, de care NU ne 
este teamă: de tine, lepădătură netrebnică, de 
tine nu ne este teamă! 

la în seamă această evidență! 


Cotinel Petatte 


CUM CUMPERI O ȚARĂ ÎN 20 DE ANI 


Îmi amintesc, copil fiind, la şcoală ne învățau să 
fim mândri că al nostru drag popor nu a fost un 
popor de cotropitori. Atunci mă chinuia o mândrie 
copilărească, specifică . . fiinţei —inocente uşor 
influențabile. i 

Acum, la maturitate, nu pot spune că situaţia este 
la fel: nu mai am acea mândrie din copilărie, ci un 
necaz chinuitor; asta pentru că am observat un lucru: 
cotropitori (acei de ieri, care deţineau 80% din 
comerțul românesc, 70% din industrie etc., adică 
evreii) sunt invadatorii economici de azi, asupriții 
sunt aceiaşi, adică noi - cu acelaşi trai amărât, iar din 
când în când mai primim o ciosvârtă să ne 
astâmpărăm o posibilă sete de revoltă! 

Cred că e în natura biologică a oamenilor să fie 
împărțiți precum celelalte viețuitoare, în prădători şi 
rumegători. Nu-mi place să constat faptul că, într- 
adevăr, avem comportamentul  rumegătoarelor: 
speriaţi şi dezbinați. 

Urăsc şcoala pentru faptul că m-a învăţat să fiu 
mândru de statutul meu de necotropitor, urăsc 
şcoala pentru că mi-a impus statutul de rumegător, 
dându-mi drept exemplu înțelepciunea ciobanului 
mioritic; sincer, “omul ăsta, ciobanul mioritic, 
trebuie dat ca exemplu negativ în şcoli: cum e 
posibil să ştii că unii vin să te omoare pentru a te 
tâlhări, iar tu să te apuci să faci „ordine în 
gospodărie, ca după episodul morţii gospodăria să 
fie ordonată? Să aibă ăia ce să fure mai bine? 
Preferam să ştiu că ciobanul mioritic le-a luat-o 
ălora înainte trimițându-i el pe ei in mormânt 
(parcă unul din proverbele româneşti spune că 
"Paza bună trece primejdia rea”). 

Au apărut susținători ai teoriilor conspiraţioniste 
care susțineau că împotriva României există un plan 
diabolic. Mulţi am râs, alții am spus răspicat: "Hai, 
domile, că n-are cum să se întâmple aşa ceva!" 
(românul, în blândețea lui, nu concepe că omul este 
predispus răului). 

lată că după douăzeci de ani, invadatorii nu se 
mai ascund, unii dintre ei îşi recunosc isprava pe 
față: pe 10 oct. 2007, la trei luni dupa ce a devenit 
preşedinte al statului Israel, Shimon Peres 
producea o afirmație năucitoare la Hotelul Hilton 
din Tel-Aviv, în fața a sute de reprezentanți ai 

cercurilor diplomatice evreieşti: ”/srael 
cumpără România!" 


Pag. 12 


Vor spune unii: "Ei, şi ce dacă ne-au cumpărat?” 
Numai că nu ne-au cumpărat spre binele nostru, 
ci spre al lor. 

Avuţia noastră au cumpărat-o pe nimic: câteva 
zeci de miliarde de dolari a obținut România pe o 
economie - fără a fi luate în calcul resursele solului şi 
subsolului - echivalată în 1990 la 800 de miliarde de 
dolari! e 

Dar faptul că ne-am vândut totul pe nimic nu este 
singura tristețe, pentru că cei care ne-au cumpărat 
ne-au şi îndatorat - adică suntem şi cu gospodăria 
vândută şi cu bani îndatoraţi! 

Ruşine pentru că nu am reacţionat de fel şi nu 
am apărat dreptul pe care l-am primit prin faptul 
că ne-am născut pe aceste meleaguri: acela de a 
fi stăpâni pe bogăţia pământului natal şi pe 
frumusețea acestuia. 

Potenţialii bogaţi — noi - sunt acum percepuți ca 
cerşetori ai Europei (jignirea a fost difuzată pe toate 
canalele TV, când un distins francez a prezentat 
salutul românesc: o mână întinsă în semn de 
cerşeală - asta în timp ce românul într-adevăr se 
zbate în sărăcie, sărăcie cauzată de faptul că şi 
francezii sunt unii dintre cei care storc România de 
bogăţie). Asta da batjocură: după ce ne sărăcesc, 
mai şi râd de noi! 

Datori nu suntem numai noi, ci şi generaţiile care 
ne vor urma: copiilor noştri le-am pregătit un 
viitor de sclavi! 

Stimabilii guvernanți, aceşti şacali aleşi drept 
păstori ai turmei, primind frâiele deciziei economice 
şi politice: lon lliescu, Petre Roman, Emil 
Constantinescu, Adrian Năstase, Mircea Geoană, 
Mugur Isărescu, Călin Popescu Tăriceanu, Traian 
Băsescu, Emil Boc ş.a., au mizat pe lobby-ul 
evreiesc pentru a accede şi a se mentine la 
putere. Puterea a însemnat în schimb vânzarea 
bogatei grădini româneşti, cea care ne hrănea. 

Principalii cumpărători ai României sunt cu 
adevărat afacerişti israelieni şi tot ei sunt în 
spatele instituțiilor financiare care ne-au 
împovărat cu datorii. Prim-ministrul Israelului a 
raportat în Kneset (Parlamentul israelian) că 
misiunea de a cumpăra România a fost 
îndeplinită. 

După ce politicienii israelieni recunosc faptul că 
oamenii de afaceri israelieni au cumpărat România, 


aflăm şi scopul final al acestei acţiuni: actuala locaţie 
a statului israelian este una nesigură pentru evrei, 
fiind înconjurați de state neprietenoase şi greu de 
stăpânit economic; sunt o enclavă într-o lume 
islamică. Prin cumpărarea României, israelienii 
pregătesc un teritoriu de rezervă pentru ei. 

Vă miră acest aspect? Gândiţi-vă la faptul că 
dintotdeauna aceste meleaguri au fost râvnite de toți! 

Să nu vă închipuiţi că băieții ăştia sunt nişte 
neştiutori şi vor da buluc pe meleagurile româneşti, 
nu, se vor feri să întâmpine opoziţie din partea 
populației. Ei vin ca oameni de afaceri, apoi ca 
angajaţi, adică încet şi cu răbdare. Pentru a pregăti 
terenul propice mutării populației israeliene pe 
teritoriul României se acţionează astfel: 

- gonirea românilor din propria țară prin politici 
care descurajează instituţia familială, concomitent 
cu scăderea ratei natalității; 

„” Crearea la nivel naţional a unei stări precare de 
sănătate a populației prin otrăvirea hranei din 
comerț cu substanțe nocive corpului uman şi 
Slăbirea.până la declin a sistemului de sănătate 
publică - creşterea ratei mortalității; 

-  îndobitocirea populației prin slăbirea 
sistemului național de educație, trecerea în umbră 
a valorilor umane şi mediatizarea unor nonvalori ca 
modele de viață pentru toate segmentele de vârstă; 

- distrugerea coeziunii între români prin 
cultivarea disprețului față de tot ceea ce e românesc; 

- disoluția instituțională a statului prin reforme 
care au bulversat şi distrug în continuare esența a 
ceea ce înseamnă protecția unei naţiuni: sistem 
judiciar, medicină, educaţie, administrare teritorială, 
artă etc.; toate aceste instituţii au fost distruse prin 
aceleaşi politici” de proastă finanțare şi 
Ssubsalarizarea personalului, fapt ce a cauzat 
plecarea celor competenţi şi angajarea unor 
persoane nepregătite în domeniu şi predispuse la 
corupție; rezultatul s-a văzut! 

Toate aceste acţiuni se desfăşoară sub 
directa îndrumare a cumpărătorilor acestei țări şi 
sunt săvârşite de ai noştri aleşi, o Şleahtă de 
pungaşi puşi pe jaf şi distrugere, că, deh, popor, 
conducătorii cinstiți se pare că nu îi plac şi-ţi tai 
Singur crenguța de sub picioare! 


IL Ag. Biden, Ma 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2011 


Aduaniul stra ete aici d ae dice aa 


SI. pi 
e ea 2 


a 


REA 


ri PNI 


, 
PR ip 


ZIG-ZAG PRIN NORDUL BUCOVINEI 


piserica din Pilipăuţi 

Oaltă deplasare scurtă am efectuat la Pilipăuţi, la 
Ricrica din lemn, monument de arhitectură ridicată 
1 anul 1767, purtând hramul Naşterii Maicii 


Domnului. ae: ans 0 : : 
Nici această biserică nu are un singur ctitor, ci la 


înălțarea ei au contribuit locuitorii satului vechi, 
fizașii moldovenii: 3, CE a it ta 

piserica din Pilipăuți este identică din punct 
de vedere arhitectonic cu celelalte biserici de 
lemn din Moldova şi Bucovina, dovadă că 

iunea în care a fost înălțată se înscrie în aria 
culturală şi religioasă românească. 

Din păcate, lucrările de restaurare au fost 
nefericite, acoperişul iniţial din şindrilă a fost înlocuit 
cu tablă, iar bârnele din lemn orizontale au fost 
acoperite prin aceasta, „monumentul pierzându-și 
originalitatea. Mă bucur însă că pot consemna că 
aici slujbele religioase se desfățşoară în limba 
română. 

Biserica din Cernauca 

Am ajuns şi la Cernauca pentru a trece pragul 
bisericii din zid ridicată la sfârşitul veacului al XVIII 
lea, în 1770, pe una din proprietăţile marelui 
paharnic Matei Hurmuzachi, pârcălab din 
Cernăuţi. Fiul său, Eudoxiu Hurmuzachi, a 
rămas pentru totdeauna legat de istoria 
zbuciumată a Bucovinei, casa lui fiind un 
adevărat focar de cultură românească, 
întotdeauna deschisă pentru toţi românii de 
pretutindeni aflați în trecere în Bucovina. 

În curtea bisericii, în anul 1934, s-a 
ridicat o troiță de lemn care consemnează: | 
"Ajci se odihneşte Eudoxiu Hurmuzachi, 
liberatorul Bucovinei şi marele. istoric 
Român, născut în 1818, mort în 1874.” 


Biserica din Lujeni 

La 15 km de Cernăuţi, în comuna Lujeni, 
se află biserica Inălțarea Domnului. Este 
construită din piatră brută şi cărămidă, 
având grosimea zidurilor de 1,10 m, de plan fi 
dreptunghiular, “ fiind _compartimentată “în 
naos şi pronaos., iar edificiul este pardosit 
cu lespezi de piatră. Pictura, în curat stil 
bizantin, este executată în frescă. Un cavaler cu 
barbă încărunţită, îmbrăcat în zale, ținând un scut 
decorat cu o -cruce albă în dreptul pieptului, îl 
reprezintă pe ctitorul bisericii, dovada fiind inscripția 


kk 


DI IT 2 e A ZII 8 PIE, LPT 

(Gontinuărgtăliii păd..4) 
din stânga picturii: „Eu, Domnul Teodor, numit 
Votold, robul lui Dumnezeu şi ctitorul acestei sfinte 
biserici.” 

Din păcate, anul ridicării bisericii nu se poate 
descifra, zidul fiind deteriorat. Dar un document din 
1452 aminteşte de biserica din Lujeni. 

În anul 1770 biserica a fost restaurată de Maria, 
soția stolnicului Iordache Luca. În 1816, bisericii i 
s-a adăugat o tindă de lemn pentru a mări spațiul 
destinat credincioşilor. Supusă, de asemeni, 
restaurării în perioada interbelică, pe vremea când 
Bucovina era parte integrantă a României, biserica 
din Lujeni a fost închisă după 1944. 

Un punct istoric al comunei Lujeni ce merită a fi 
consemnat este locul numit „Mahala”, unde se 
află o movilă mare sub care odihnesc ostaşii 
armatei polone căzuți în urma luptei ce a avut loc 
lângă Sipeniț, la 29 oct. 1497, cu oastea 
moldovenească condusă de vornicul Boldur. 


Biserica din Toporăuți 

De la Cernăuţi am luat din nou drumul Hotinului şi 
am oprit după 18 km, la Toporăuți. 
> Biserica, având hramul Sf. Ilie, este un monument 
istoric remarcabil, fiind ctitorită de domnitorul 
Moldovei, Miron Barnovski, fiind înălțată înainte de 


1626. Este o biserică fortificată, cu ziduri groase din 
piatră brută, groase de 1,50 m, stil ce mai poate fi 
întâlnit atât la biserica Sf. loan Botezătorul din laşi, 
cât şi la Biserica Sf. Sava, fiind caracteristic epocii lui 
Miron Barnovschi. 


e a OT 


În biserică se află înmormântat domnitorul (1626- 
1629 şi 1633) mazilit de turci la Constantinopol la 22 
iunie 1633. 

A fost ultima biserică pe care am vizitat-o fiind 
conduşi de ziaristul din Cernăuţi. l-am mulțumit 
pentru amabilitatea pe care ne-a acordat-o, întrucât, 
repet, nu ştiam nimic de existența acestor repere din 
istoria Moldovei. Ne-a recomandat ca, în drum spre 
Siret, în imediata apropiere a graniţei, să vizităm şi 
biserica din Valea Cosminului, ceea ce am şi făcut. 


Biserica din Valea Cosminului 

A fost ridicată în perioada anilor 1930-1938, 
fiind o construcţie de zid, de proporţii reduse, cu 
fațadele exterioare tencuite, având decoraţii simple 
ce dau monumentului o altă interpretare a 
frumosului. A fost restaurată în 1991, fiind redată 
oficierii slujbelor religioase pentru românii din Valea 
"Cosminului. 

Pe poarta de lemn de la intrarea în curtea bisericii 
se află, prin cioplire, motivul solar, frecvent întâlnit în 
arhitectura bucovineană, despre care se spune că 
apără lăcaşul şi credincioşii de forțele ascunse ale 
răului. 

Din scurtă înfăţişare a monumentelor de 
arhitectură religioasă din ţinutul Cernăuţilor 
se poate observa cu uşurinţă un adevăr 
care nu poate fi ignorat: ctitoriile, pietrele 
de mormânt şi crucile din cimitire cu 
inscripții româneşti, alături de 
documentele vremii, ne dovedesc că 
peste tot pe teritoriul Nordului 
Bucovinei, populaţia românească a fost 
majoritară în toate timpurile, până după 
ocuparea acestui ținut de către Imperiul 
austro-ungar. În acel moment populaţia 
slavă şi evreiască a început să se 
infiltreze masiv în aceste regiuni, venind 
în mare număr din Galiţia, cu sprijinul 
larg al autorităţilor austriece. 

Eu consider că datoria oricărui român 
este de a cunoaşte şi aceste vechi lăcaşuri 
ale Domnului, adevărate monumente 
istorice, mai ales pentru că au fost ignorate 
şi uitate atât amar de vreme, şi să repună în 
vechile lor drepturi pe aceia ai căror îaintaşi zac sub 
pământul lui Ştefan cel Mare! 


- SFÂRŞIT - 


Dar astăzi, în epoca înlesnirilor tehnice, a vorbi 
despre martiri capătă o tentă dizgrațioasă şi 
deplasată. Nici un om cu scaun la cap nu-şi va dori 
vreodată să fie martir, şi atunci ce atâta tevatură pe 
seama lui Costache Oprişan? Sau a lui Vasile 
Motrescu? Răspunsul e simplu: fiindcă ei sunt un 
model de conduită în situații-limită. 

Nu ştii niciodată ce se ascunde într-un om până 
nu-l pui într-o împrejurare catastrofală. . 

Ce înseamnă asta? Că nimeni nu devine martir 
prin proprie voință, ci pentru că aşa i-a fost dat. 
Oprişan ar fi fost un spilcuit profesor de filosofie în 
Bucureşti, cultivându-şi, în timpul liber, veleitățile de 
poet, iar Motrescu ar fi fost un înstărit țăran în Vicovu 
de Jos, jud.. Suceava, crescându-şi copiii şi 
îngrijindu-şi hectarele de pământ. Dar amândoi, fără 
Yola lor, au intrat în pielea unor personaje 
inspăimântător de vii şi de dureroase. 


Wiek 


PĂRERILE D-LUI CIUTACU 


Un maxim al nebuniei terminatoare îl constituie 
Catastrofa de la Turda. In nici o țară cu un sistem 
administrativ în funcțiune nu se putea petrece o 
asemenea debandadă peste ruinele fabricei de 
Cloro-sodice Ia care, în anii '50, am lucrat şi eu. Nu 
mai trebuie multe asemenea “dovezi* ca să tragem 

Concluzia că nu prea mai existăm, adică 
lucrarea “terminatoare “ se apropie de final. 


CUVÂNTUL LE 


Vorbind despre ei, simt că îmi creşte pofta de a fi 
român, simt că mă respect pe mine însumi ceva mai 
mult ca înainte. Şi asta deoarece ei mă legitimează. 

Mai mult, prezenţa lor în trecutul apropiat ne 
măreşte pragul de demnitate colectivă. 

Fără ei, demnitatea unei etnii se risipeşte. 

Ei sunt focarele de coagulare a conştiinţei 
naționale, ei sunt sursa nobleței noastre. 

Ei surit valori totemice, adică valori sufleteşti care 
leagă organic o comunitate. 

lar menirea cenzorilor este să discrediteze 
orice valoare totemică cu rol de liant organic. 

Î.P.S. Pimen, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, 
spunea la Mănăstirea Putna, în urmă cu două luni, la 
colocviul dedicat Maicii  Benedicta, că, spre 
deosebire de vremea comunismului, _când 
creştinii aveau de luptat cu Răul cu majusculă, 
astăzi, în vremuri de democrație, noi_ avem de 
luptat cu _Vicleanul, dar tot cu majusculă. Din 


Duşmanii lui Codreanu de atunci sunt aceiaşi 
cu duşmanii noştri de azi! 

Mai vreți o dovadă? Iat-o: 

Cu puţin timp în urmă, Primăria "Oraşului- 
Lumină” a hotărât ca, într-un parc central din 
Paris, să fie inaugurat un bust al lui Nicolae 
Paulescu, celebrul descoperitor al insulinei! 


GIONAR MARTIE 2011 


acest motiv lupta este mult mai subtilă şi cere mai 
multă inteligență, ba chiar mai multă putere de 
discernământ. 


In fond, democraţia este un joc al aparentelor, 
în_spatele cărora se ascund nişte spirite foarte 
viclene, iar aceste spirite ne împiedică să ne 
celebrăm oficial martirii şi să ne recunoaştem, tot 
oficial, eroii. 

În fond, noi ne-am întâlnit azi ca să vorbim pe 
seama acestor martiri despre care suntem 
împiedicaţi să vorbim la televizor sau la radio. S- 
o facem, aşadar, cu seninătate, cu afecţiune, dar 
fără pic de naivitate. Să nu ne închipuim că prea 
curând Costache Oprişan sau Vasile Motrescu 
vor fi recunoscuți ca martiri de Biserică sau de 
instituțiile statului. Dar într-o zi se va întâmpla şi 
asta, şi poate că întâlnirea noastră va grăbi cu o 
secundă clipa aceea. 


Soclul, inscripţia, bustul, pânza care acoperea, 
toate acestea erau gata în dimineața când trebuia 
făcută inaugurarea. Doar că... evenimentul nu s-a 
produs, iar “materialele“ au fost ridicate din parc. 
Motivul? 

Cineva pusese o “vorbă” pe contra, cum că 
savantul fusese un extremist, legionar, 
antisemit etc. ... 


Pag. 13 


CARTEA LUI GRIGORE CARAZA, "AIUD ÎNSÂNGERAT”, 


Crepondență 


LA EDIȚIA A IV-A 


Ajungem la laşi în dimineața zilei de 23 febr. 
2011, după o călătorie de 10 ore cu trenul. 

Întâlnirea cu vechea Capitală Moldavă ne alungă 
oboseala, astfel că ne abatem doar pe la hotel, cât 
să ne lăsăm bagajele, apoi o pornim pe jos, spre 
Copou. Până la prezentarea de carte e destul timp, 
iar noi suntem nerăbdători să revedem laşul, după 
câteva decenii. Suntem încântați de vechile şi 
atrăgătoarele construcţii, majoritatea rămase 
neschimbate şi mai ales de silueta maiestuoasă, 
monumentală a Universităţii „ Al. |. Cuza ”, al cărei 
student a fost, în urmă cu aproape un secol, şi 
Corneliu Zelea-Codreanu. Universitatea va adăposti 
şi prezentarea de carte. Este vorba de lucrarea lui 
Grigore Caraza, „Aiud însângerat”, ajunsă acum la 
cea de-a patra ediţie, având o prefață semnată de dl. 
Adrian Alui Gheorghe şi postfața prof. univ.dr. Petru 
Ursache (de fapt nu o simplă postfață, ci un valoros 
studiu, de o mare profunzime, apărut la aceeaşi 
editură, Conta, şi purtând titlul „Istorie, genocid, 
etnocid”). 

Am pătruns cu sfială în clădirea Universităţii, ca 
nişte tineri studenți, în această citadelă a ştiinţei şi 
culturii autentice româneşti şi am intrat printre primii 
într-una din nenumăratele săli ale Universităţii, unde 
urma să aibă loc mult aşteptatul eveniment. 

În câteva minute sala a devenit neîncăpătoare, 
fiind asaltată deopotrivă de studenți ca şi de dascăli 
ai acestora, de cunoscuţi, apropiaţi şi admiratori ai 
autorului cărţii. La apariţia lui şi a persoanelor care-l 
însoțeau, sala a izbucnit în aplauze şi urări de bun- 
venit. L-am întâmpinat şi îmbrăţişat în pragul uşii pe 
fratele Grigore, preşedintele de Onoare al asociației 
noastre, Mişcarea Naţională de Rezistență, şi nu ne- 
am ascuns bucuria revederii. A fost invitat să ia loc la 
prezidiu, flancat de di. Gavriluţă Nicolae, decanul 
Facultăţii de Litere şi Filologie şi gazdă a 
evenimentului, dl. prof. Petru Ursache, părintele prof. 
|. Teşu şi moderatorul, di. Adrian _Alui Gheorghe, 
redactorul cărţii şi organizatorul manifestării. 

DI. decan a rostit un cuvânt de salut către 
participanţi şi le-a făcut cunoscut faptul că, în cadrul 
facultăţii pe care o conduce s-a constituit un grup de 
studiu care elaborează şi prezintă lucrări ce se referă 
la universul concentraţionar românesc, deci în 
strânsă legătură cu subiectul cărții. 

Au vorbit apoi cei care se aflau în stânga şi în 
dreapta autorului. Mai întâi dl. profesor Petru 
Ursache, care, folosind un limbaj nepretenţios, direct 
şi expresiv, a adus lămuriri necesare pentru aceia 
care nu citiseră cartea încă. Cu modestia ce pare a-i 
fi caracteristică, a făcut referire la studiul său dedicat 
lucrării lui Grigore Caraza, doar ca la o completare 
firească a unei impresionante descrieri a universului 
concentraţionar comunist de la Aiud. 

A urmat alocuţiunea părintelui Teşu care a făcut o 
prezentare bine structurată, exhaustivă a cărţii, 
reiterând şi rolul Bisericii în susținerea morală a 
victimelor prigoanei comuniste printre care s-au 
numărat şi numeroşi slujitori ai Domnului, de la preoți 
la episcopi şi chiar mitropoliți. Apoi l-a prezentat pe 
autorul cărţii drept unul dintre eroii rezistenţei 
anticomuniste, a cărui experienţă tragică trăită în 
temnițele comuniste trebuie să constituie un exemplu 
de  rectitudine morală pentru întreaga noastră 
societate -care nu prea mai cunoaşte şi recunoaşte 
sacrificiul eroilor noştri martiri, sau încă trăitori, atâţia 
câți or mai fi. A 


GRIGORE CARAZA, învăţător în Neamţ, arestat la vârsta de 
doar 19 ani pentru că încercase să pună bazele unei organizații de [i 
luptă anticomunistă, a stat după gratii 15 ani, între 1949 şi 1964, | 
trecând prin penitenciarele de la Piatra-Neamţ, Bacâu, Galata- 
laşi, Vâcăreşti, Jilava, Tg. Ocna şi Aiud. Aici a avut profesori de 
care 
camarazi de suferință: Petre Ţuţea, Istrate Micescu, Nichifor |ă 


excepție, elita intelectualității româneşti, 


Crainic, Radu Gyr, D. Stâniloaie. 


La eliberarea sa din 1964, pe biletul trimis de penitenciarul Aiud 
Securităţii din Piatra Neamţ, scria: „Se eliberează Grigore Caraza, 


nereeducat si ireducabil'. 


Având o memorie cu adevărat uluitoare, a memorat 


Pag. 14 


CUVÂNTUL LEGIONAR 


Moderatorul, care acordase cuvântul vorbitorilor 
şi intervenise după fiecare, a ținut să facă cunoscut 
aportul pe care cartea lui Grigore Caraza şi-l aduce 
la cunoaşterea adevăratei istorii naţionale, scoțând 
în evidență învățămintele pe care trebuie să le 
tragem cu toţii, dar mai ales generaţia tânără, astfel 
ca experienţele tragice trăite în perioada comunistă 
să nu se mai repete. 

A dat apoi cuvântul unor participanţi din sală, 
printre care un scriitor din laşi şi un critic literar din 
Universitate, care au apreciat valoarea lucrării şi au 
adus elogii autorului. 

Un participant l-a întrebat pe Grigore Caraza 
ce ne poate spune despre doctrina legionară pe 
care a îmbrățişat-o şi pentru care a fost arestat la 
vârsta de 20 de ani, şi cum crede că ar trebui 
procedat în prezent pentru lămurirea 
fenomenului legionar, întrucât istoria scrisă în 
perioada comunistă ne-a ascuns adevărul, iar cea 
recentă refuză să o facă în mod deschis. 

Moderatorul a răspuns, la prima parte a 
întrebării, că nu este locul potrivit şi nici timpul 
necesar pentru a discuta o astfel de temă, iar la 
cea de-a doua va răspunde autorul, poate cu 
prilejul unei noi întâlniri! 

La un asemenea răspuns s-a produs rumoare 
în sală, ca semn al nemulțumirii față de lipsa de 
deschidere pentru un dialog deschis cu autorul. 
Noi gândeam că reacția sălii a fost justificată, cu atât 
mai mult cu cât coridoarele prestigioasei Universităţi 
îi purtaseră paşii şi întemeietorului Mişcării 
Legionare; student la Drept în anii 20 ai secolului 
trecut, Corneliu Zelea Codreanu. 

Pentru a potoli rumoarea creată, dl. Alui 
Gheorghe a anunţat că timpul alocat este depăşit şi 
ca urmare, înainte de a-l ruga pe Grigore Caraza să 
se adreseze asistenței, va mai da posibilitatea doar 
la unul sau doi participanţi să vorbească, dar cât mai 
scurt posibil. = A 

Trebuie să precizez că, înainte de a începe 
întrunirea, di. Alui Gheorghe m-a întrebat dacă am 
vrea să spunem câteva cuvinte despre carte şi autor. 
La răspunsul afirmativ ne-a rugat să nu facem vreo 
referire la Mişcarea Naţională de Rezistență şi cu 
atât mai puțin la faptul că Grigore Caraza este 


„ preşedintele de onoare al acesteia. Am rămas 


stupefiaţi la auzul acestor vorbe şi am întrebat pentru 
care motiv se impun astfel de restricţii. Ne-a răspuns 
că nu ar fi de dorit să-i producem neplăceri autorului! 


Când mi s-a permis să vorbesc, fiind prezentat ca 
ofițer din CADA (organizaţie militară din anii 90, 
înființată pentru debolşevizarea armatei), m-am 
simțit dator să explic participanţilor şi în special 
tinerilor studenţi ce a însemnat Mişcarea noastră din 
Armată (de fapt, o stare de spirit), şi ce scopuri îşi 
propusese. l-am rugat să țină cont de învățămintele 
ce se desprind din suferințele autorului „Aiudului 
însângerat” şi ale camarazilor săi, fiindcă altfel riscă 
să se repete acel calvar. 

„Să dea Dumnezeu ca situația tragică spre care 
ne îndreptăm astăzi să nu însemne pentru voi 
aceeaşi tinerețe pierdută şi viața sfărâmată de care a 
avut parte Grigore Caraza; acest OM şi ROMÂN n-a 
cedat încercărilor diavoleşti la care a fost supus în 
cei 21 de ani de detenție, a continuat lupta şi după 
ieşirea din iad, inclusiv pe pământ străin lui, 
principala armă nefiind încăpățânarea de a trăi, ci 
CUVÂNTUL biciuitor şi acuzator. 


IDR 
azi e aa 


i-au fost] 53| inchisoare). 


Grigore Caraza 


FANI UD) 


Suntem acum pe 
cale să ajungem, câ 
şi Grigore  Caraza 
care, când urma să 
fie pus în libertate, 
spre surprinderea 
torționarilor a refuzat 
să iasă de-acolo. 

Am înțeles de ce. 


N-a vrut să 
părăsească  temniţa [ă 
care-i furase 


tinerețea şi cu care 
se obişnuise, ca să . 
intre în închisoarea mai 

unistă! : 
a din înțeles, frate Grigore, pentru că atât 
generația mea cât şi aceşti tineri ne-am născut şi 
trăim în aceeaşi închisoare, perpetuă. 0 Tia 

Aceşti tineri nu văd altă cale de a ieşi din răul 
care ne stăpâneşte decât luând drumul bejeniei. şi 
poate că pentru ei e mai bine aşa, decât să-şi vadă 
Tara pustiită, pentru ca alţii să ne ia locul; iar acei 
„alţii” sunt aceiaşi împotriva cărora luptai când ai fost 
ridicat de Securitate. 

Istoria se repetă nemilos pentru un popor care, 
odată cu credinţa, îşi pierde şi speranța! a 

Dar, spre disperarea celor care ne „Vor căzuţi şi 
reduşi la tăcere, noi suntem hotărâți să ducem mai 
departe lupta lui Grigore Caraza şi a camarazilor săi, 
iar tinerii ni se vor alătura, pentru a-şi putea hotări şi 
făuri viitorul pe care acum nu-l mai întrezăresc. 

Cu forțele noastre unite şi cu ajutorul lui 
Dumnezeu, VOM IZBÂNDI! 


După ce mi-a aruncat o privire în care am citit 
reproşul, moderatorul l-a rugat pe autor să răspundă 
întrebărilor puse, nu înainte de a recita câteva 
versuri din Radu Gyr. 

Atât versurile marelui poet al închisorilor cât şi 
interpretarea lor au impresionat pe toți cei prezenți şi 
le-a oprit respiraţia atunci când poate, pentru prima 
dată de când recita din cele peste 10.000 de versuri 
învăţate şi reţinute de el în închisoare, Grigore 
Caraza s-a oprit în mijlocul unei strofe. l-am înţeles 
ezitarea: era mai emoționat decât în alte ocazii. Apoi 
GRIGORE CARAZA a continuat, adresând cuvinte 
pătrunzătoare asistenţei şi în special tinerilor: 

„De la tineri aştept un nou început de viață, nu 
ca cel de până acum. 

Când am vizitat Nazaretul n-am văzut nicăieri 
afişate reviste degradante, sau vorbindu-se de 
droguri şi alte ispite. Dar nouă ni le aduc pe toate, ni 
le bagă pe gât. Tineretul trebuie să înțeleagă toate 
astea, să lase în urmă tot ce-i rău şi ne poate 
distruge, să meargă pe drumul pe care a mers lisus, 
să servească interesele Neamului românesc şi să-l 
apere! 

Suntem în situaţia de a dispărea ca Neam şi ca 
Țară. Dacă nu vom lupta împotriva elementului 
evreiesc, vom dispare ca Naţie. 

Ce părere aveți, dragi tineri? 

Găsiţi-vă calea cea bună, calea către 
Dumnezeu, către Neamul nostru, altfel suntem în 
pericol de a dispare!” 


Lana Ze Dare Iocan, 
Lagoa 


A ORI, | 
numită România 


mare 


peste 10. 000 de versuri compuse în închisoare, fără hirtie şi 
stilou, pe care le-a adus în libertate prin viu grai; o parte dintre 
ele au fost publicate pe pământ american de Zahu Pană în volumul 
— intitulat „Poezii din închisoare". Lui Grigore Caraza îi datorăm, de 
fapt, toată "poezia orală” 


a lui Radu Gyr (cea compusă în 


i In 1970 a fost din nou arestat şi condamnat pentru propagandă 

impotriva orânduirii comuniste, făcând alți 7 ani de închisoare. 
După 1990 a susținut conferințe tematice, a aşezat plăci 

comemorative, a făcut troițe în cimitire din Basarabia, a 

sprijinit ridicarea Mausoleului de la Aiud, a scris cartea- 

mărturie „Aiud însângerat", a ajutat familii nevoiaşe. 


MARTIE 2011 


Cncurd 
ISTORIA CENZURATĂ 
- Premii în cărţi - 
Gondiţii de participare: vârsta max. 35 ani; ră 


sediului, sau se pot da personal, la sediu, pân 
revistei. Premiile se vor ridica de la redacție. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII FEBRUARIE: ” Î 
A trebuie să le dea un legionar om E ara AA Care este sunt cele trei probe pe 
“ a fost dat de Andrei Miclăuş din Oradea, 25 de ani, c 


spunsurile se vor trimite în scris pe adresa 
ă la data de 10 a lunii următoare apariției («$ 


are a câştigat cartea despre sfinţii (legionari) 


din închisorile comuniste: "Mărturisitorii”. 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


Aşa cum scrie Fondatorul şi FORMATORUL 
Mişcării Legionare, Corneliu Zelea-Codreanu. în 
normele organizatorice ale Legiunii ("Cărticica 
şefului de cuib”), 

"Viaţa legionară este frumoasă. Dar nu este 
frumoasă prin bogăție, prin viață de petreceri şi lux, 
ci este frumoasă prin mulțimea primejdiilor pe care le 
oferă legionarului, frumoasă prin nobila 
camaraderie care leagă pe toți legionarii din 
întreaga țară într-o sfântă frăţie de luptă; înălțător 
de frumoasă prin bărbăteasca atitudine în faţa 
suferinței. Ă 

Atunci când cineva intră în organizaţia legionară 
trebuie să cunoască mai dinainte viața care-l 
aşteaptă, drumul pe care-l va străbate. Drumul 


acesta va trece prin muntele suferinței, apoi prin 
pâdurea__cu fiare__sălbatice şi prin_mlaştina 
deznădeidii. 

1. Muntele suferinței 

După ce un om s-a înrolat legionar, cu dorul de 
patrie în inima sa, nu-l aşteaptă masa întinsă, ci el 
trebuie să primească pe umerii sâi jugul 
Mântuitorului nostru lisus Hristos: "Luaţi jugul Meu 
asupra voastră”. 

Şi cârarea legionară începe să urce un munte pe 
care lumea l-a numit "muntele suferinţei”. 

La început pare uşor de urcat, Ceva mai târziu 
urcuşul devine mai greu, suferința mai mare. Cele 
dintâi broboane de sudoare încep să picure de 
pe fruntea legionarilor. 

Atunci, un duh necurat, strecurat printre legionarii 
care urcă, aruncă pentru prima dată întrebarea: 
"Oare n-ar fi mai bine să ne întoarcem înapoi? 
Cărarea legionară pe care am apucat începe să fie 
grea şi muntele e lung şi înalt de nu-i mai vedem 
sfârşitul.” Dar legionarul nu ascultă, merge înainte şi 
urcă cu greu. 

De la un timp, urcând mereu pe muntele 
nesfârşit, începe să obosească, pare câ puterile 
încep să-l pârăseascâ. 

Norocul lui câ întâlneşte un izvor, limpede ca 
inima unui prieten. Se râcoreşte, se spală pe ochi şi 
apoi o ia în sus din nou pe muntele suferinței. 

Trece de jumătate şi de acolo începe muntele 
fâră apă, fără iarbă, fâră umbră, numai din piatră şi 
din stâncă. Duhul cel râu în zvârle întrebarea: 
"Oare n-ar fi mai bine să te întorci? Lasă-ţi încolo 


dorul tâu de patrie. Nu vezi ce trebuie să tragi dacâ-ţi 
iubesti patria, Neamul şi pământul? Şi apoi, ce 
câştigi de aici? Nu-i mai bine să stai liniştit acasă?" 

Pare că rămâne pe gânduri. Dar deodată aude 
un glas strigând din adâncul miilor de veacuri: 
“Inainte, copii! Nu vă lăsați!” 

Un ultim. efort. Şi fruntea de viteaz ajunge sus la 
creasta învingătoare, pe vârful muntelui suferinței, cu 
sufletul creştin. şi românesc, plin de fericire şi 
bucurie. 

CU ALTE CUVINTE: 

"Muntele suferinței” e examenul 
capacității de efort şi de sacrificare a 
comodității. Reprezintă greutăţile pe care un 
legionar le va avea de întâmpinat din cauza 
opțiunii lui, aderenţa la Mişcarea Legionară. lar 
aceste greutăţi vor fi totdeauna însoţite de 
tentațiile oferite viitorilor legionari pentru a 
renunța la hotărârea luată. 


2. Pădurea cu fiare sălbatice 

Să nu-şi închipuie însă cel ce doreşte sâ devină 
legionar, câ încercările s-au sfârşit aici, în vârful 
muntelui suferinței. 

A doua încercare: nu trece mult şi cârarea 
legionară intră într-o pădure câreia lumea i-a zis 
"pădurea cu fiare sâlbatice": 

De la marginea pădurii se aud urletele acestor 
fiare sălbatice care de abia aşteaptă să intre cineva 
acolo pentr a-l sfâşia. 

Cine este fricos rămâne acolo, la marginea 
pâdurii. 

Cine are inimă de viteaz, intră înâuntru, se luptă 
cu vitejie şi înfruntă mii de primejdii despre care s-ar 
putea scrie şi se va scrie mai târziu o carte întreagă. 


-In această luptă legionarul nu fuge de pericol, nu se 


ascunde după copaci. Din contră, el apare acolo 
unde primejdia este mai mare. 

CU ALTE CUVINTE, când opţiunea lui se 
dovedeşte de neclintit, apar atacurile directe 
ale duşmanilor Mişcării asupra legionarului, 
personal. Dar ceea ce caracterizează un 
legionar e capacitatea de a-şi asuma orice 
risc. "Pădurea cu fiare sălbatice” înseamnă 
examenul curajului şi demnităţii. 


ÎNTREBAREA LUNII MARTIE: In ce constau avantajele cuibului legionar? 
PREMIU: "Un an lângă Căpitan” — llie Tudor. 


După ce a străbătut pâdurea şi au ieşit cu bine, o 
nouă încercare îl aşteaptă: 

3. Mlaştina deznădejdii 

Cărarea se pierde şi el trebuie să treacă printr-o 
mlaştină. Aceasta se cheamă "mlaştina deznâdejdii”, 
pentru că pe acel ce intră într-însa, până să ajungă 
la capătul celălalt, îl apucă deznădejdea. 

Unii nu mai au curajul sâ intre, încep să se 
îndoiască de victorie, că este prea departe, că nu 
vor mai ajunge până la biruinţă. Aşa că mulţi dintre 
cei care au străbătut prin pâdurea cu fiare şi au urcat 
muntele suferinței, se îneacă în această mlaştină a 
deznădejdii. Alţii intră şi se întorc, iar alţii se îneacă 
acolo.-Dar legionarii, adevărați nu pierd nădejdea, 
ei strâbat şi această ultimă încercare şi ajung la mal 
acoperiţi de glorie. 

CU ALTE CUVINTE: 

"Mlaştina deznădejdii” e momentul în care 
primele două încercări, deşi trecute cu bine, 
încep să-şi facă simțit efectul asupra tăriei de 
caracter a  legionarului, e momentul de 
verificare al credinţei şi statorniciei sale, al 
stabilităţii psihice atunci când victoria i se pare 
prea îndepărtată. 

DAR ABIA ACOLO, LA SFÂRŞITUL DRUMULUI 
GREU AL CELOR TREI ÎNCERCĂRI, ÎNCEPE 
MUNCA CEA DULCE, MUNCA CEA 
BINECUVÂNTATĂ PENTRU ÎNĂLȚAREA DIN 
TEMELIE A ROMÂNIEI CELEI NOI. 


Numai acela care a trecut cele trei examene, 
adică peste muntele suferinței, prin pâdurea cu fiare 
sălbatice şi prin mlaştina deznâdejdii, şi a reuşit, 
este legionar adevărat. 

Cine n-a trecut prin toate acestea nu se poate 
numi legionar, deşi este înscris în organizație, are 
insignă şi plâteşte cotizaţia. 

Cine _a avut abilitatea ca sâ le ocolească 
totdeauna si în 3-4 ani de viaţă legionară n-a 
cunoscut si n-a dat nici examenul durerii, nici 
examenul bărbăţiei şi nici examenul credinței, poate 
fi un om abil, dar nu poate fi un legionar. 

Şeful Legiunii, când apreciază persoana unui 
legionar, nu se ia nici după vârstă, nici după 
popularitate, adică după câți oameni are în jurul lui, 
nici după abilitate, ci după aceste trei examene: 


OBLIGAȚI SĂ NE HRĂNIM CU OTRĂVURI.. (continiiare din păr 


i În prealabil, compania americană făcuse propriile 
ei studii, la care legea, cel puţin formal, o obligă, 
dar... Şi indienii testaseră produsele Coca Cola în 
2006, la mai multe laboratoare; le-au găsit ca toți 
dracii de toxice, dar Coca Cola şi-a impus, până 
la urmă, propriile teste, al căror rezultat concret 
Nu l-a aflat nimeni vreodată. 

La fel se întâmplă şi acum: cei de la Monsanto 
fesping fără probleme testele de la "International 
Journal of Biological Sciences", amenințând orice 
Stat care refuză să le importe mizeriile cu mari 
Presiuni economice. 


Încheiem cu un "detaliu" care apropie până la 
identificare soarta celor două mari întreprinderi ale 
morții. 

Coca Cola are scăderi importante ale cifrei de 
afaceri pe zona americană; în 2006 le mergea cu 
adevărat prost, iar când indienii au sărit în sus cu 
testele şi interdicțiile lor, administratorii Coca 
Cola au fost la doi paşi de a cânta prohodul. 
Bineînţeles, un asemenea gigant nu dă faliment de 
la o lună la alta, însă declinul de atunci i-ar fi putut 
duce la catastrofă. 

Acum, după ce India a fost pusă cu botul pe 
labe, sinistra otravă înregistrează cote record de 
vânzări în Asia, în special India şi China, care 
compensează cu brio pierderile din America. 


CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2011 


Ei bine, Monsanto este, de aproape un 
deceniu, pe butuci. În fiecare an înregistrează 
scăderi de afaceri, pierderi şi un frig tăios li se lasă 
încet-încet pe finanţe - ceea ce este şi normal, am 
spune noi, având în vedere că promovează un brand 
al crimei biologice! 

lar statul american, "marele apărător al 
democraţiei şi libertăţii pe toată planeta” (poate 
pe planeta Marte, că pe Terra se pare că nu...), 
caută să folosească din nou mijloacele care au 
mers atât de bine pentru Coca Cola: caută nişte 
fraieri cărora să le bage cu de-a sila pe gât 
porcăriile toxice, pentru a le asigura o piaţă şi 
neisprăviţilor de la Monsanto. Şi au găsit Europa, în 
care, ghinion, suntem şi noi. 


Pag. 15 


| | gta edaclizi NICADOR 
BUCUREŞTI 
Tel 


Ştefan Pândaru - Tg.[ 
Jiu: Societatea "Arboroasa” 
a fost un mijloc de 
rezistență a românilor 
bucovineni în timpul 
stăpânirii habsburgice. ,. 
doream ca, la nou înființata 
universitate, studenții 
români să se închege într-a 
societale mare, ca să-şi 
dezvolte sentimentele 
naționale, limba |& 
strămoşească şi să devie un 
factor cultural în viaţa 
publică. Principiul ce m-a 
călăuzit la alcătuirea 
Statutelor şi la formarea 
Societăţii a fost ca tinerii 


studenți să fie feri a 
aluneca pe calea  altoriă 
societăți străine care 
transplantau în Bucovina fă 
obiceiurile societăților 
germane din Viena, 
Gottingen, Jena etc., 


obiceiuri care, la dânşii, se 
bazau pe tradiţiuni de sute 


scrie tânărul magistrat din Cernăuţi, Teodor Stefanelli, preocupat încă din anii 
studenției la Viena, de viitorul sâu în Bucovina ocupată. Iniţiativa lui a avut loc la 
scurtă vreme după inaugurarea Universităţii din Cernâuţi, când studenţii de la 
toate facultățile se aflau în plină efervescenţă organizatorică. Societatea 
academică a studenților români a primit numele "Arboroasa” care provenea din 
traducerea cuvântului nemţesc „Buchenland” ("Țara fagilor”), cum au numit 
austriecii partea de nord a Moldovei (după ocuparea ei în 1775). Stefanelli a 


adaptat noii-societâţi studenţeşti din Cernăuţi statutul şi regulamentul. „Româiiei-— 


-June” din Viena, chiar şi deviza „Arboroasei”, constituită din versurile lui 
E Alecsandri: „uniţi să fim în cugete, uniți în Dumnezeu”, o amintea pe cea a 
studenților români din capitala Imperiului: „Uniţi-vâ în cuget, uniți-vâ-n simțiri” 
(versuri aparţinând lui Andrei Mureşanu). După obținerea aprobărilor imperiale, 
conform legislației vremii, Societatea "Arboroasa” şi-a început existența în 
decembrie 1875, când s-a desfâşurat şedinţa de constituire, având la conducere 
pe Gherasim Buliga, student la Filosofie, |. Topalla, student la Teologie, Gh. 
Popescu, student la Drept, Zaharie Voronca, student la Teologie şi Ilarie Onciul, 
student la Drept. Teodor Stefanelli era membru extraordinar. Ciprian 
Porumbescu, student la Teologie în Cernăuţi, a fost membru al "Arboroasei” şi a 
făcut parte chiar din conducerea acesteia, în 1877. 

Gabi Neacşu — Sebeş: Cuvântul "iredentism” a apărut în Italia, din expresia 
“Italia irredenta” (în română „Italia nerăscumpărată”) şi se referea la stăpânirea 
Austro-Ungariei asupra. teritoriilor locuite în majoritate sau parţial de italieni 
(Trento, Trieste, Istria și Dalmația, în sec. XIX și XX). De aici porinind, termenul 
desemna "o mișcare politică de eliberare națională a unor teritorii aflate sub 
ocupație străină” (conf. DEX). Ocuparea Austriei de către Germania nazistă și 
anexarea teritoriului sudeț din Cehoslovacia în 1938, precum şi anexarea Sileziei 
de către Polonia în aceeași perioadă sunt exemple ale acestei idei. Ca 
paranteză, un mod comun tuturor țărilor de a exprima o revendicare a teritoriilor 
adiacente pe motiv de asociere istorică sau etnică este de a folosi epitetul „mare” 
la sfârșitul numelui țării, transmițând astfel imaginea extinderii maxime 
concepute. În zilele noastre termenul are semnificaţia, conform DEX, de "mișcare 
politică șovină ai cărei adepţi urmăresc anexarea la o ţară a unor teritorii în care 
conaționalii sunt în_minoritate” (de exemplu, secuii care urmăresc anexarea 
Transilvaniei la Ungaria). 

Tiberiu Gherasim -— Ploieşti: Să vă explic foarte pe scurt: masoneria vrea să 
construiască un stat mondial, global, unic, condus de ea. Pentru a realiza acest 
lucru, masonii s-au folosit de conjuncturile timpului şi au încercat să le 


Redactor şef: Nicoleta Codrin 


Colegiul de redacție: 


Relaţii 
cu publicul; 


ABONAMENTE PE ADRESA 
BANUL DUMITRACHE NR 


(021) 2425471; 0745 074493 


Preţul unui abonament pt. anul 2011 

- 50 RON pentru țară (Bucureşti şi provincie); 

- 70 RON pentru Europa; - 130 RON pentru 
Canada, SUA, Australia, 


Periodic editat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ” 


Emilian Ghika, Ştefan Buzescu, lonuț Moraru, Corneliu Mihai, Ştefan Hâncu 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti . Vinerea, orele 15-17 
(zona Gircului = inters, cu Ştefan cel Mare, colț cu str. V.Lascăr) 


Tel.: (021) 2425471 
e-mail: cuvantul-le 


Pa9-195 CUVÂNTUL LEGIONAR MARTIE 2011 


ZELEA-CODREANU, STR 
35, SECT, 2, 


exploateze în favoarea lor: dacă 
era la modă înființarea statelor 
naţionale, atunci ei se alăturau 
mişcării,  erijându-se chiar în 
conducători; dacă acum e la 
modă “ecologismul”, ei 
inventează “amprenta de CO2" şi 
pun taxe şi impozite care să 
ajungă la ei. Era normal ca un 
mason italian — de exemplu - să 
vrea distrugerea Imperiului 
Habsburgic pentru a redobândi 
teritoriile italiene “ aflate sub 
ocupaţia acestuia, precum şi a 
altor teritorii: de ce să le 
exploateze Habsburgii, când 
puteau fi exploatate de masoni? 
Haideţi să vedem şi cum gândesc 
53 masonii bancheri: împăratul X îşi 
pune tot aurul în băncile lor, deci 
nu ar fi avantajos ca împăratul să 
dispară şi să nu mai trebuiască 
vreodată să îi restituie aurul? Dar 
dacă bancherul ar deveni şi 
773! proprietarul teritoriilor împăratului, 
i] putând să le exploateze în voie? 
il] De aceea bancherii le-au luat 
$. LB Ta 205 a e II AN i5eed aurul naivilor de Romanovi, după 
care au finanțat cu acest aur revoluţia bolşevică şi instalarea lui Lenin la 
conducerea Rusiei. Dvs. chiar credeţi că un neica-nimeni ca Lenin avea bani să 
susțină un război contra Țarului? De unde avea el bani ca să dea soldaților 
haine, arme, mâncare? Păi de la bancheri - care aveau banii chiar de la 
Romanovi. Ştiţi cumva, sau puteţi ghici, de ce etnie erau bancherii? 

Bogdan Soare — Alba lulia: De ce universitatea din Cluj se numeşte "Babeş- 
Bolyai"? Din cauza comuniştilor! (nu e o glumă). lar după 1989, din cauza 
indiferenţei şi toleranței românilor, care au lăsat denumirea neschimbată. Ar fi 


trebuit. să se. numească "Regele. Ferdinand”: pentru că abia după. înfăptuirea. 


Unirii (sub domnia lui Ferdinand) universitatea a devenit românească. Pentru 
argumentare să relatez pe scurt istoricul acesteia. În contextul revoluțiilor de la 
1848 s-a pus explicit problema universităţii în limba națională. În mod firesc, 
românii, populația majoritară a Transilvaniei, au cerut universitate în limba 
română, dar autorităţile au înființat Universitatea din Cluj (în 1872) exclusiv în 
limba maghiară. Abia la finalul primului război mondial, după unirea Transilvaniei 
cu patria-mamă universitatea clujeană a devenit o instituție românească. Vasile 
Pârvan a inaugurat cursurile în 1919, cu prelegerea "Datoria vieţii noastre”. În 
1940, ca rezultat al pierderii Transilvaniei, Universitatea a fost mutată la Sibiu, în 
timp ce Universitatea maghiară a fost adusă de la Szeged la Cluj. După cel de-al 
doilea război mondial, odată cu recucerirea teritoriului pierdut, universitatea 
românească a revenit la Cluj şi a primit numele "Babeş". În acelaşi an însă 
(1945) autorităţile comuniste au înființat în Cluj Universitatea Maghiară "Bolyai", 
iar 15 ani mai târziu (în 1959) cele două universităţi au fost reunite sub numele 
de "Babeş-Bolyai”. Singura legătură cu Clujul a lui Bolyai e că s-a născut aici în 
vremea Imperiului Habsburgic, în 1802 (a trăit în diverse oraşe şi murit la Tg. 
Mureş). Jânos Bolyai a fost un matematician ungur care a lucrat ca inginer cu 
grad de ofițer în Armata Austro-Ungară. 

Alex Derevlean — Câmpulung Moldovenesc: 666 este, de fapt, simbolul 
puterii evreieşti! Ei au pus bir neamurilor pe care le-au supus în diferite războaie. 
lar impozitul anual era de fix 666 talanţi de aur, conf. Vechiului Testament 


"Greutatea aurului care i se adusese lui Solomon într-un an era de şase sute. 


şaizeci şi şase de talanți de aur.” (III Regi 10: 14). Acest număr are pentru'ei o 
însemnătate deosebită: le aminteşte de vremurile bune şi este în conformitate cu 
năzuinţa lor de a stăpâni lumea (din nefericire pentru noi, acest lucru se întâmplă 
deja). Roosevelt spunea că „în politică nu se petrece nimic întâmplător! Când se 


„petrece ceva, putem fi siguri că a fost plănuit“ 


Nola Codin 


ISSN 1583-9311 


ii 


20053 


sau 0745 074493 
cionar(GOzelea-codreanu.com 


IL 


5