Cuvantul Legionar nr. 64, noembrie 2008

î “Dacă vor lăcea aceia, /atelrele por Itrpa = 
(PD Srangthelie “mare 72 4 


CUVÂNTUL 
LEGIDNAR 


Periodic al Românilor naționalişti creştini 

- în duhul NAȚIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea Codreanu - 
Anul V, Nr. 64, NOIEMBRIE 2008 Apare DUPĂ jumătatea lunii 2 RON (20.000 lei vechi) 
Director: NICADOR ZELEA CODREANU Redactor _şef: Nicoleta Codrin 


RELAȚII CU PUBLICUL: 
ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-19, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Buc.; tel.: 
e- „mail: cuvantul legionar€ Gzelea-codreanu.com; 












(021) 2425471 sau 0745074493 
site: www.zelea-codreanu.com 





CUPRINS: 
Blitz Falsă dilemă Carte Apionarăă Cal troian intra muros (VII) 
lualitate Ce-aţi pierdut din vedere (1X) unitualitate Biserica, în fața masoneriei (|) 


Altă păpuşă, aceiaşi păpuşări * Document Presă legionară interbelică 
Zip-ag prin Basaralia (II) Deneri e Tehnici de manipulare 
Debra Cine-a mai rămas în România 


Comeari, Phyta Redactie 
Dreptul de a uri 


Tinere, la toate colțurile de stradă te aşteaptă duşmanul cu îmbietoare cărți şi reviste, ca să te otrăvească. 
Fii tare. Respinge otrava. 


Cumpără numai literatura şi foile naţionaliste şi creştine. Soarbe fiecare cuvânt din apa vie a scrisului românesc naţionalist 
legionar.” 


(Comeliu Zelea Codreanu — "Circulări şi manifeste”) 
> 




















SE ÎMPLINESC 70 DE ANI DE|: 
LA ASASINAREA LIDERULUI 
NAȚIONALIŞTILOR ROMÂNI, 
CORNELIU | ZELEA 
CODREANU. 


VENIȚI ALĂTURI DE NOI SĂ îl 
CINSTIM MEMORIA, SĂ 
APRINDEM O LUMÂNARE. 
PARTICIPÂND LA 

PARASTASUL TRADIȚIONAL 
DE LA TÂNCĂBEŞTI - KM 30 
DN1 (BUCUREŞTI — PLOIEŞTI), Pa 
SÂMBĂTĂ, 29 NOV. 2008, | 
ORA 13. N 

AUTOBUZELE PLEACĂ DIN 
FAȚA HOTELULUI  "Bis”k 
(FOST "NORD”), LA ORA 12, 


Ul CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2008  P20:1 = 


Ca oricând avem alegeri şi în special cele 
pentru Senat şi Cameră, mulți „alegători” vor să 
le transmitem un „semna!”, menit să le clarifice 
poziția Mişcării Legionare şi, eventual, în funcţie 
de poziția lor mai apropiată sau mai depărtată de 
noi, să îşi însuşească punctul nostru de vedere 

De ce „alegători” în ghilimele; este prima idee 
pe care vrem să o dezvoltăm: nu vrem să prezentăm 
cele ce urmează ca pe o descoperire plină de 
înțelepciune sau o noutate. Faptul că suntem 
alegători nu este decât o închipuire a -noastră, 
bineînțeles pentru cei care cred că au această 
calitate şi acest drept. si 

De unde vreți să începem? Să ne limităm la o 
privire retrospectivă din perioada interbelică? Bine, 
să începem, să zicem, din anii 30. 

Care erau „datele” specifice, din punct de vedere 
al existenței şi înscrierii partidelor politice în 
competiția electorală; fără multe precizări, condiţiile 
de înscriere nu reprezentau un obstacol, fiind absolut 
lesnicioase, neexistând o legislaţie controlată strict 
de voința şi interesele iudaice - ca astăzi, în 
România. 

Al doilea element de luat în discuţie ar fi 
compoziția demografică a României, având în 
proporție de 75% populație rurală în acei ani 

Regula era simplă: în cele mai multe cazuri, cine 
organiza alegerile, adică cei ce guvernau, având 
la dispoziție organele de represiune (jandarmii şi 
poliția, eventual şi armata), aceia câştigau 
alegerile; aş da exemplu guvernele liberale din 
timpul domniei lui Carol al II-lea. 

Aveau la îndemână două  „argumente” 
hotărâtoare: intimidarea alegătorilor prin teroare, 



























motiv pentru care precizam că 75% 
din populație locuia în mediul rural, 
unde şeful de post de jandarmi 
deținea controlul indiscutabil asupra alegătorilor; 
la oraş era mai greu de exercitat acest gen de 
control şi presiune; al doilea mijloc era furtul de 
voturi la numărătoare, care se făcea tot de 
guvernanți. 

În naivitatea noastră, am afat după 1944 
mărturisirea cinică a lui Stalin, fără discuţie călăul 
cel mai sângeros al tuturor timpurilor „acreditat” cu 
comandarea asasinării a o sută de milioane de 
oameni (pe lângă care Hitler - cu riscul de a-mi sări 
în cap jupânii - era un biet amator), că „nu contează 
cine votează, contează cine numără voturile”. 

Aş da exemplu pentru acea perioadă (domnia lui 
Carol al II-lea) mărturisirea lui Eugen Cristescu, 
şeful Serviciului Secret de Informații, la aşa-zisul 
„proces al marii trădări naționale” hotărât şi 
instrumentat după pierderea celui de al doilea război 
de către români şi câştigarea lui de câtre 
Internaționala ludaică sub comanda Anei Pauker la 
noi, mărturisirea, ziceam, că la alegerile din 
decembrie 1937 se furaseră patru sute de mii de 
voturi de la legionari, voturi care ar fi făcutemai 

succesul Mişcării Legionare. 

Dacă veţi face remarca plină de logică şi bun simţ 
că: „față de tabloul prezentat mai sus, cum se 

„explică totuşi că Mişcarea a obținut un asemenea 

„Vă voi răspunde că prin eroism dus până 

la sacrificiu şi prin con rolului şi 
răspunderii ce îi revenea legionanului faţă de țară, 

de înțelesul şi semnificația cuvântului 

„alegeri”, ce opţiuni avea milionul de legionari 


Eitorial 


FALSĂ DILEMĂ 


şi simpatizanți declaraţi, când devenise un obicei de 
a ilegaliza expresiile politice ale Mişcării (Garda de 
Fier, Gruparea Corneliu Zelea-Codreanu, Totul 
Pentru Țară) cu puţin timp înaintea alegerilor, de 
frica accederii la putere a Mişcării ă 

Ca şi astăzi, nu puteau alege decât pe cel mai 
puțin rău, care atunci nu ştiu dacă exista, dar care 
astăzi este o iluzie pentru proşti. L 2 

Dar revenind în timp, după 1944 apar două lucruri 
noi: unanimitățile, voturile de 99,99% pe care se 
pretindea că populația entuziasmată de regimul 
hipocaloric alimentar şi de permanenta teroare 
exercitată de partidul unic prin „organe” şi „servicii” şi 
obligativitatea de a-ţi exercita „dreptul de a alege şi 
de a fi ales”. 

lată motive suficiente de a scrie cuvântul 
"alegător” în ghilimele. 

Bine, şi după „revoluția” (iar în ghilimele) din 
1989, cine te-a mai ținut de râu cu cine votezi şi 
dacă votezi sau nu? 

Păi să vedem care ar fi diferențele de după 
1989 față de timpul regimului comunist: libertățile de 
alegere sunt absolut iluzorii, ochiul neatent sau 
poate „adormit” cumva, nu sesizează lucrul esențial 

Nu mai ai un partid unic; ai câteva partide 
importante şi care pot fi luate în calcul; indiferent de 
firmă - care reprezintă de fapt singura diferență 
între ele - toate au acelaşi scop şi aceleaşi 
mijloace: scopul este îmbogățirea membrilor din 
gaşca lor (iar mijloacele sunt jecmănirea prostului de 
alegător care crede că opțiunea lui, chiar dacă 
multiplicată, poate schimba regulile jocului) şi 
spolierea bogățiilor naţionale care au incetat de 
câtăva vreme de a mai fi naționale, aşa cum bine 
ştiţi! i - 

Să vă explic mai simplu: după evenimentele 
din 1989, o bandă mare de hoți şi de criminali şi 
urmaşii acestora din prima şi a doua generație s- 
au adunat la propriu sau la figurat la o mare 
adunare pe un teritoriu de peste 
două-sute de-mii. de- kilometri 
pătrați, .“_ să zicem, numit 
România, şi s-au 
sfătuit cum să- 

şi 
perpetueze 


pozițiile sociale 
şi economice privilegiate pe care le 
deținuseră până atunci. Nu puteau 
să „lucreze” ca anonimi şi atunci s-au 
gândit să-şi facă firme. 

Firmele, ca să aibă credit şi credibilitate, 
trebuiau să aibă vechime, deci tradiție; au furat 
cu ajutorul unor impostori sau cozi de topor 
numele partidelor numite tot de ei "istorice" şi 
le-au împărțit cum işi împart hoţii prada, în 
funcție de rolurile deținute în „lovitură”. 

Unii şi-au zis ţărănişti şi au încercat să învețe 
despre istoria țărâniştilor, despre Maniu şi 
Mihalache - şi hop, au ajuns la Armand Călinescu! |- 
au făcut o străduță de o sută de metri în buricul 
Bucureştiului şi au aflat că acest mare criminal era 
securea oarbă cu care regele dezertor şi criminal 
omora legionari. Atunci au constatat că şi ei sunt mai 
ţărănişti ca țărăniştii fiindcă ei, ai lor, omorăseră de 
mii de ori mai mulţi legionari 

Alţi şi-au luat firma de social-democraţi, 
pretinzând că doctrina comunistă este foarte 
bună, dar că a fost prost aplicată — eventual, pentru 
că nu fusese bine înțeleasă. n 

La această mare adunare de împărțire a prăzii, 
masoneria, masonii, care se zice că erau în 
adormire - de fapt în nemişcare, căci animalul de 
pradă îşi pândeşte victima în nemişcare - au optat 
pentru Partidul Liberal, însuşindu-şi, convinşi de 
prostia noastră, gloria Brătienilor. 


Trebuia şi un partid care să pară că umple 
golul vizibil creat prin diabolizarea termenului de 
naționalist, pentru a da un os de cauciuc unei mari 
părți a populației României, un os figurat, care-ţi dă 
senzația falsă a unei activități de fapt fără nici o 
finalitate. Aşa a apărut şi „România Mare”. 


Ne lipsea ceva din ecuație şi acest ceva era 
stăpânul căruia să îi închinăm țara şi la care să 
ne închinăm, căci ne obişnuisem de sute de anj 
cu această practică. 

A fost şi a rămas o acceptare tacită, căci până la 
apariția Regatului României ne striveau marie 
imperii, iar după aceea, prin tratatele „de pace” din 
1878 de la Berlin după războiul de neatârnare din 
1877şi tratatul din 1919 de la Versailles, când ni s-a 
impus colonizarea a un milion de evrei pe teritoriul 
nostru, am fost striviți din interior de către acești 
colonizatori fără. scrupule, care au acaparat toate 
poziţiile strategice în economie, dictând de fapt 
politica internă şi externă a României 

În momentul de față aceste „partide” care vă 
solicită acum confirmarea prin vot nu au în 
vedere decât două obiective: primul - şi cel mai 
important - să ajungă la putere de unde să-şi 
poată rotunji conturile, fără să-i intereseze 
absolut deloc interesele nationale, nivelul de trai 
al populației, sau faptul că acceptă orice fel de 
amputaţie - deocamdată a drepturilor populației 
majoritare, a suveranității naționale şi, mai tărziu, 
dar curând - în termeni istorici - a amputației 
teritoriale a României; al doilea obiectiv: să fie în 
grațiile permanente ale „li&uriciului” 

Cine şi ce este acest „licurici” şi de ce se 
utilizează numele acestei delicate insecte vom 
vedea. Licuriciul emite o luminiță ce poate fi văzută 
noaptea; termen utilizat curent în comentanile 
politice din presa de orice fel, şi semnifică semnale, 
de fapt „indicaţii prețioase”, neoficiale de cele 
mai multe ori, dar şi oficiale, prin ambasadori ai 
Statelor Unite (ca un exemplu), care în România 
trebuie să fie ori evrei, ori homosexuali 

Guvernanții noştri trebuie să aibă un ochi atent la 
orice „gest” al "licuriciului”, altfel riscă să dispară din 
viața politică 

Aceşti guvernanti fac pe tâmpiţii (scuze pentru 
termen, dar, cu orice risc, nu mă pot abține!) 
încercând să ne facă să credem că ei nu au habar 
că acest „Jicurici” nu este decăt aparent guvemul 
Statelor Unite sau Uniunea Europeană sau N.A.T.0, 
despre care declară că ne dinjjează politica intemă şi 

extemă. 7 

Întrebarea este 
Toate aceste entități 
statale sau organisme 
internaționale, ele de 
cine ascultă, care este, 
de fapt, "licuriciul”? 
Toată lumea o ştie, 
de la un nivel mediu 
de educație şi 
cunoaştere, şi până la 
Tab Paleti cel mai înalt nivel, că de 
ciul” este o putere ocultă şi superioară 
guvernelor şi uniunilor de state, dar toată lumea 
ră şi mais cu degetul preşedintele SUA sau 
iiira ae sila de primă mărime. Păi să 
Hussein ea Oban în (pgsaiilnteta. Ar 
atita aa Ci = ama. Lipsit de importanţă vârsta. 
Gâm e pe tea intelectuală, opțiunile politice 
contradictorii die Ari geti Pb eg 
nici un fel de se ao săptămână la alta, că nu ai 
de exemplu deci e NE ee fauna în i 
ăi ete E ind la interval de doar câteva 2 
niciodată căsat elena „de e Mala Sera 
bere: în ale între homosexuali şi avortunile 
se declară azi săletăruaă, din „creştin practicant, 
„pentru căsătorie între homosexuali ŞI 


pentru avorturi în orice i 2) 
Neador Zelea Eivdreani 


Pa92 CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2008 


rulate 





CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE  (1X) 
- ŞTIRI LUNA NOIEMBRIE - 


-.. 


În timp ce evreul-ungur Benedek Levente expune 
fără ruşine tot ce îi zămisleşite imaginația sa 


mizerabilă şi debusolată, cu acordul instituțiilor 
române dar fără nici o limită impusă de vreo normă 
de orice fel, cam în acelaşi timp o expoziţie cu 








Arsenie Boca şi Sandu Tudor, iar în rândul următor, 
Arsenie Papacioc 


martiri ai temnițelor 
satanist-comuniste 
(martiri ce fuseseră 


propuşi spre 
canonizare de 
însăşi ”” Biserica 


Ortodoxă Română), 
a fost interzisă la 


muzeul Mihail 
Kogălniceanu din 
laşi. "Expoziţia 


Destine de martiri 
| ) este închisă în 
urma unor denunțuri 
realizate prin presă 
în stilul “Scânteii” anilor '50. Folosind aceleaşi 
argumente ca şi anchetatorii şi securiştii regimului 
bolşevic, noii acuzatori ai memoriei martirilor 
anticomunişti au speriat organizatorii expoziţiei că 
“fac imagine unor legionari. Şi dacă fac imagine unor 
legionari, care este problema sau acuzația, atâta 
timp cât tocmai legionarii au reprezentat tot ce a avut 
țara asta mai bun în secolul XX, nefiind condamnați 
ca Mişcare niciodală, de către nimeni!?? Explicaţi-ne 
şi nouă, cu documentele istorice în faţă! 

Mişcarea Legionară nu a fost condamnată la 
procesul de la Nurnberg. 

În cadrul expoziţiei erau prezentate destinele a 
şase  militanți anticomunişti propuşi spre 
canonizare, destine consemnate inclusiv în 
documentul discursului prezidenţial de condamnare 
a comunismului din România. Şi anume: loan 
lanolide (frate de Cruce), cu 21 de ani de temniţă şi 
o viață mulilată; Valeriu Gafencu, “Sfântul 
Închisorilor” (de asemenea frate de Cruce, şetul 
Frăţiilor de Cruce din Iaşi), mort în penitenciarul de la 
Târgu Ocna, după ce îşi donase doza de 
streptomicină oferită de un prieten, pentru salvarea 
evreului Richard Wurmbrand; Gheorghe Calciu (a 
cărui poză lipseşte aici, din motive obiective pe.care 
nu le vom comenta, deocamdată); cu 21 de ahi de 
temniţă; părintele Danii! (Sandu Tudor), iniţiator al 
Rugului Aprins, fără vreo legătură cu legionarii, mort 


CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2008 












la Aiud după ce purtase patru ani lanţuri la picioare; 
părintele Arsenie Boca, supranumit încă din timpul 
vieţii “Sfântul de la Sâmbăta”, mare predicator, 
închis, umilit, caterisit, marginalizat până la sfârşitul 
vieții, al cărui mormânt este vizitat şi acum de mii de 
ortodocşi, şi, nu în ultimul rând, părintele Arsenie 
Papacioc, unul dintre cei mai mari duhovnici ai 
ortodoxiei, care a implinit recent 94 de ani şi este un 
stâlp al Bisericii Ortodoxe Române la Mănăstirea 
Sfânta Maria din Techirghiol. 

Decizia de interzicere a expoziţiei privind viața şi 
suferința unor autentici anticomunişti, fonstituie o 
premieră în România post-decembristă, mai ales 
după ce însuşi preşedintele țării, Traian Băsescu, a 
condamnat comunismul (chiar dacă a făcut-o de 
ochii lumii, într-un  simulacru de proces) 
Organizatorii principali ai expoziției afirmă că s- 
au făcut presiuni dintr-o zonă politică asupra 
CNSAS pentru a se retrage din proiectul 
expoziției, cu toate cele 120 de fotografii pe care 
le-a furnizat! "Fără contribuția CNSAS expoziția nu 
mai poate să continue în celelalte oraşe din țară” (n 
n.: că doar CNSAS este un instrument fără minte, 
curaj şi în ultimul timp şi fără rost, al noului 
comunism numit globalism, creat de aceiaşi 
nemernici care au exportat revoluțiile în Europa) 
"Surse din Palatul Patriarhal au informat că acțiunea 
denunțătorilor a fost considerată la Patriarhie drept o 
a doua condamnare a martirilor ortodocşi 
anticomunişti de către membri ai unei noi Securităţi.” 
(reproducere după art. -,Sfinţii închisorilor interzişi la 
laşi”, ziarul “Ziua”, 26 aug. 2008), 

Cine sunt idioții utili ai acestei campanii furibunde 
pornită împotriva martirilor anticomunişti ai țării? Un 
Dorin Dobrincu - administrator al unor documente de 
stat, cercetătorul Alexandru Florian (n. n.: vai de 
măicuța lui de cercetător!) şi un oarecare Virgil 
Țărău. Adică NIMENI 

Evident că în spatele lor se află lobby-urile 
evreieşti din structurile statului român şi nu numai, 
însă structura umană a celor trei este în putrefacție 
totală 


x 


În acelaşi timp. în Rusia se cere de către 
comunişti canonizarea celui mai mare criminal al 
planetei care a existat vreodată: Iosif 
Visarionovici Stalin. 

Canonizaţi-l pe Satana, mai bine! 

Lui Stalin, duşman declarat al Bisericii din rândul 
căreia a făcut milioane de victime, mutilând alte 
milioane de vieţi, i s-au tipărit 10.000 de icoane. "Ar 
trebui să aibă icoane, până la sfârşitul sec. XXI, în 
toate bisericile ortodoxe din țară” a spus liderul 
comuniştilor ruşi 

Oarba după tine, măi nea "lumina popoarelor”! Să 
dea Dumnezeu să te bântuie toți morţii produşi de 
“sfânta” ta "icoană”, până când dai în bengă! 

Animalul ăsta pe care îl proslăviți voi este 
principalul autor al victimelor anticomuniste ce 
tocmai fuseră interzise în expoziţia de la laşi! 

Du-te, măi nea, şi inchină-te tu la mumia putrezită 
a lui Lenin, şi pupă-i picioarele alea cu miros de hoit 
până când ţi se strepezesc dinţii şi îţi cad, ca să nu 
mai poți vorbi tâmpenii niciodată. 

Ce obrăznicături spurcate sunt comuniştii, foşti şi 
actuali! 


- 


Vreţi să vedeţi în ce hal a ajuns omenirea în care 
trăim? Vreţi să vedeţi un bărbat „sexy şi irezistibil"? 
lată-l în poza alăturată, în dreapta: Allen Stewart 
Konigsberg, cunoscut publicului larg sub numele 
de Woody Allen, deși mai potrivi! ar fi Woody Wood 
Pecker. El a fost “votat” pe locul 89 în topul 100 a 
celor mai sexy staruri din istoria filmului, top 
făcut de revista cinematografică “Empire” în 199511 

O, Doamne!... O, Doamnel!. 

Ne aducem aminte cum un camarad ne povestea 
că, aflându-se într-o țară din Occident, căuta cartea 


proaspăt lansată a lui Jimmy Carter, care inflamase 
spiritele evreieşti deoarece descria politica Şi zidul de 
apartheid pe care Israelul le-a construit cu migală 
împotriva palestinienilor. 

Cartea avusese un ecou atât de mare încât la 
vremea respectivă Israelul amenințase SUA chiar cu 
eventuale “consecințe diplomatice”. 

Intrând în cea mai bine aprovizionată librărie, 
găseşte cartea lui Jimmy Carter undeva pe un raft, 
jos de tot, în numai trei exemplare, iar retina îi este 
spartă de imaginea lui Woody Allen care lansase o 
carte cu sfaturi sexuale. Peste tot Woody Allen! 

Atunci când eşti ca porcul de gras nu te apuci să 
scrii cărţi nutriționiste, iar atunci când arăţi ca Woody 
Allen ar trebui să stai în banca ta 

Aiurea! Omul care şi-a părăsit nevasta pentru a 
se căsători cu propria fiică înfiată, chinezoaică, 
umplea toată librăria respectivă cu “opera” sa 

l-a trebuit o oră. întreagă camaradului nostru 
pentru a lua toate cărțile sex-simbolului şi a le dosi, 
punând la suprafață, peste câteva din ele, cartea lui 
Carter. 

Un alt episod memorabil s-a petrecut într-o 
emisiune americană (după al cărei format au copiat 
şi românii emisiunea "Dansez pentru tine”), în care 
un alt evreu “talentat şi Irumos”, Jermy Springer, 
participa ca “dansator”. Individul era lemn, bătă, 
parcă era ințepenit, şi cu toate acestea a fost împins 
până în semifinale de juriu - nu vă mai spunem din 
cine era format juriul - până când publicul furios a 
început să-l huiduie. Aşa a ieşit din concurs Jerny 
Springer, în huiduieli, după ce descalificase echipe 
întregi de dansatori profesionişti care nu înțelegeau 
ce li se intâmplă. Emisiunea cu pricina a fost o 
adevărată insultă la adresa bunului simţ. 

Am cunoscut un evreu, român după mamă, evreu 
după tată, care se arăta mirat că noi, românii, nu am 
luat decât un premiu Nobel. “Nu ați avut pe nimeni 
care să vă susțină acolo unde se dau premiile şi se 
fac propunerile, aşa cum avem noi, evreii. Păcat, că 
de meritat aţi fi menitat.” Vorbele lui ne-au rămas 
încrustate în memorie. Cătă dreptate a avut! 

Ne aducem, de asemenea, aminle de aşa-zişii 
creştini evanghelişti care ne îndeamnă la obedienţă 
față de poporul “ales”, vorbindu-ne_de_inteli: 
acestora, de calităţile lor 
nemăsurate şi deosebite față 
de oricare alt popor al lumii. 

Toate cele de mai sus, 
puse -cap la cap, ne dau 
explicația exactă la 
întrebarea: “De ce a ajuns 
ființa din imagine să fie 
considerată o persoană 
sexy, şi de ce evreii sunt 
aşa de deştepţi şi 
talentaţi?!” 

Treziţi-vă, că e dimineaţă! 
Pentru că ei deţin banii 
popoarelor şi fac ce vor cu 





















ei, printre altele dându-şi premii unii altora. 


-.. 


Preşedintele UDMR, Marko Bela, a declarat că 
învățarea limbii maghiare în Transilvania ar 
trebui să devină obligatorie, un proiect de lege în 
acest sens urmând să fie elaborat şi prezentat de 
reprezentanţii partidului constituit ilegat şi contrar 
Constituţiei României în vigoare - am numit aici 
UDMR-ul. 

Prietene, de ce nu te muţi tu cu toată familia ta 
în Ungaria, unde poţi să vorbeşti singur în 
intersecție câtă maghiară vrei tu? 

Răspunsul este simplu: pentru că acolo eşti 
nimeni şi pentru că acolo nu mai poi lura ca aici, în 
grădina Maicii Domnului. 

“În acest moment şi introducerea limbii maghiare 
ca opțional ar fi un pas important. 


Veratia de stiri Sanda de Par | 


Pag. 3 


Zip- vaz 


( 7 
2 para CSI 7AP4 
(/ a AA Sidi 


7 
/. 


AA IA 


CHIŞINĂU - BĂLȚI — OTACI - SOROCA — CAHUL (II) 


CHIŞINĂU . 

Am vput neapărat să vizitez şi eu cimitirul şi am 
ajuns la el în jurul orelor 13, după terminarea slujbei 
de pomenire. 

CIMITIRUL din str. Armenească este ceea ce 
este Cimitirul Bellu pentru bucureşteni. Este o carte 
de istorie unde întâlneşti numele ilustre din toate 
domeniile, din ultimele două secole, ale celebrităților 
basarabene. Zeci de panglici tricolore înconjurau 
busturile din bronz sau din piatră şi crucile de la 
mormintele marilor personalități. Aleile late şi 
străjuite de pomi te duceau lesne la locul de veci al 
acestora. 

Pe aleea principală, înconjurată de flori, nu se 
vedea decât vărul unei cruci, care străjuia 
mormântul marelui patriot Anton Crihan, mort în 
Statele Unite la venerabila vârsta de 100 de ani 
Dorinţa lui, lăsată prin testament, de a fi înmormântat 
în pământul natal, i-a fost îndeplinită în anul 2000, el 
fiind înhumat aici. Se ştie că; tot prin testament, a 
donat statului suma de 300.000 de dolari pentru ca 
în satul său natal, Sângerei, să se construiască o 
gară ce urma să fie racordată la calea ferată 
principală, aflată la mică distanță. Această dorință 
însă nu s-a materializat dar, în schimb, sutele de mii 
de dolari s-au volatilizat. 

“Îngropată” în flori era şi crucea care 
străjuia somnul de veci al poetului 
basarabean AI. Mateevici, autor al 
superbei poezii “Limba noastră”. Pe 
crucea de marmură neagră stă scris; 
"Căinari - Tighina 1888 - Chişinău 13 
aug. 1917”. 

Flori şi panglică tricoloră au ornat.ca 
un pios omagiu şi mormintele lui lon 
Aldea şi Doina Teodorovici, morți într-un 
cumplit accident lângă Urziceni, şi PRE 
îngropați aici în 1992. - 

Lângă aceşti doi mari interpreți se află 
şi cripta artistei poporului Tamara Ceban, 
care a trăit între anii 1914-1990, şi un 
monument care glorifică moartea a 70 de 
soldați moldoveni în luptele din 
Transnistria la începutul anilor '90 

Mi-a reținut în mod deosebit atenția (şi 
l-am fotografiat), monumental funerar al 
lui Gh. Ghimpu, profesor de matematică, 
membru în Parlamentul moldovenesc. Pe | 
o placă de marmură roşie care aref 
conturul României Mari s-au săpat 


E Fa 


următoarele cuvinte: “Ne vom salva doar revenind la 


romănism şi realizând reintregirea Neamului 
Românesc”. Şi aici multe flori pe mormânt şi panglici 
ore. 


| Pag. 4 


Dintre monumentele funerare vechi, multe ca 
număr şi remarcabile opere de artă, am reținut cele 
50 de morminte aliniate chiar la intrarea în cimitir, pe 
partea dreaptă, unde îşi dorm somnul de veci 50 de 
ofițeri români morţi în timpul primului război mondial 
Parcela cu bravii ostaşi a fost realizată în 1936 de 
către primarul lon Costin, un edil remarcabil care, în 
timpul mandatului său, a contribuit mult la 
înfrumusețarea oraşului şi construirea de edificii 
sociale şi culturale 

Impunător este şi cavoul arhitectului Bernardazzi 
care a reajizat câteva lucrări-embleme ale oraşului, 
pe care le Voi aminti în reportajul meu 

Aşa cum am spus, Cimitirul Central din str 
Armenească este o carte de istorie şi din ea nu 
puteau să lipsească nici numele conducătorilor de 
astăzi ai Republicii Moldovei, cei mai mulți 
antiromâni, bătând monedă cu “independența țării şi 
limba moldovenească”. Fostul premier Lucinski a 
amenajat două cripte pe aleea principală, într-una 
din ele fiind îngropată soția lui, profesoară de limba 
rusă. Grijuliu pentru viața sa de după moarte se 
dovedeşte a fi şi actualul preşedinte al țării, Voronin 
şi el şi-a construit, opulent, două cripte din marmură 
neagră (pentru persoana sa şi pentru soție) 

Străzile Chişinăului sunt toate drepte, largi, şi au 


== 
i 


e 


pomi pe marginea trotuarelor. Un fapt salutar 
aproape toate poartă numele a mari personalități 
române, multe au revenit la vechile denumiri din 
perioada interbelică, aproape deloc nu mai întâlneşti 
nume ruseşti afişate ostentativ şi fără nici o noimă, 
menite însă să sufoce sentimentul național. Am 
reținut nume ca: Sfatul Țării, Constantin Stere, 
Nicolae lorga, Pan Halipa, Mitropolitul Vaarlam, 
Mircea Eliade, George Bacovia, dar Şi numele marii 
cântărețe Maria Ciubotaru, angajată permanent a 
Operei din Viena. 

Pe strada Bucureşti (până în 1990 se numea 
"strada Podoliei”) am vizitat în fugă şi casa-muzeu a 
sculptorului Alexandru Plămădeală, cel care a creat 







statuia lui Ştefan cel Mare- şi Sfânt pe care E 
descris-o mai sus; tot el este creatorul bustului juj 
Alexandru Donici, de la mormântul acestuia El a 
conceput machetele Monumentului Unirii, o Statuie 
ecvestră a Regelui Ferdinand, proiecte ce nu ay 
putut fi realizate din cauza vitregiilor din vara anului 
1940 

Am vrut să ajung la gară, şi de aici, per pedes, să 
străbat oraşul în toată lungimea lui, ajungând din nou 
la “reperul” cel mai cunoscut, statuia lui Ştefan ce| 
Mare şi Sfânt 
Am luat un maxi-taxi spunân 































d şoferului să mă 








Numai că 
acesta, în loc de gară m-a dus la auto-gară, 
deoarece trebuia să-i specific că vreau să merg la 
E "gara de trenuri”! 

E Noroc că intre aceste două gări nu 
este o distanță prea mare. În drum am 
văzut câteva firme care m-au făcut să 
zâmbesc: bunăoară, “baie pentru 
maşini” (echivalentul spălătoriei auto), 
şi două farmacii, aflate alăturat, “Pro- 
Sănătatea”, dar şi “Mister” (7!) 

GARA, frumoasă, complet renovată 
Î în urmă cu trei ani, place oricui. Este 
veche, construită în 1871 pentru a face 
legătură cu  Țiraspolul, aşa cum. se 
specifică pe placa de marmură -prinsă 
lângă uşa de la intrare. S-au folosit 
materiale moderne şi de bună calitate 
care îi conferă statutul de obiectiv 
luxos. 

Dar în cea mai mare parte a timpului 
gara este neverosimil de liniştită, cele 
3] 4-5 peroane necunoscând afluenţă de 
3] călători. Şi este explicabil întrucât în 
panoul de plecare şi sosire a trenurilor 
am numărat doar şapte sau opt 

= ilinerare; două spre Romănia (laşi şi 
] Bucureşti), iar restul spre Ucraina şi Rusia 
| (Odessa, Kiev, Sankt Petersburg , Moscova) 
| Caătă deosebire între traficul actual şi cel din 

timpul războiului, din vara anului 1942 şi 1943, 
când zilnic veneam aici pentru a mă juca cu cei de 
varsta mea! Gara era în permanență plină de 
călători, cei mai mulți țărani care veneau în piețele 
Chişinăului pentru a vinde produse alimentare de 
tot felul, precum şi de soldați români şi nemți pe 
care ii vedeai pretutindeni. Trenurile care plecau 
aveau destinații scurte, Tighina şi Odessa, altele la 
Cetatea Albă şi Bălţi, dar cele mai multe erau 
trenuri militare, lungi din cauza numărului mare de 
vagoane, unele pline cu soldați care mergeau 
direct pe front, altele platforme care transportau 
armament greu, tancuri şi tunuri sau maşini. În 
Vara anului 1943 însă aspectul gării s-a schimbat 
pe două linii, înainte ca trenurile să gareze, s-a 
amenajat un spital format numai din vagoane ce 
aveau pe acoperiş vopsit semnul crucii roşii. Erau 
pline cu râniţi, pe care îi vedeam stând Ia ferestre, 
bandajaţi. Erau îngrijiţi de doctori şi infirmiere. Mull 
locuitori din oraş mergeau zilnic săi ajute, oferindu- 
le fructe, covrigi, țigări. Bunicul meu, care avea un 
restaurant mare, la cea. 200 m de gară, îl ajuta cel 
mai mult, oferindu-le mâncare caldă sau rece, 9090; 


Şi uneori vin. 








CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2008 


4 


"Vom unelti alegerea de preşedinţi care au în 
trecutul lor o pată ascunsă, vreo 'panama 
oarecare. Teama de descoperire, dorința proprie 
fiecărui om ajuns la putere de a-şi menține 
pnvilegiile,  foloasele şi onorurile legale de 
congițiunea for, vor face din ei servitorii credincioşi 
ai poruncilor noastre.” — cap. IX din "Protocoalele 
Înțelepților Sionului”. 

Recentul preşedinte al primului stat masonic 
din lume, Barack Obama, în vârstă de 47 de ani, un 
necunoscut în viața publică americană, ales în urmă 
cu patru ani senator de Illinois, este un fost 
consumator de marijuana, alcool şi cocaină 
(după propriile-i declarații). Comentariile în legătură 
cu consumatorii de droguri sunt de prisos, ca şi cele 
în legătură cu cortegiul de fapte şi implicaţii în urma 
acestui consum 

Campania senatorului de Illinois a fost 
susținută masiv de grupul de holding cu 
proprietari evrei Goldman Sachs, care a donat 
aproape $ milioane de dolari. Trusturile financiare şi 
imobiliare, inclusiv falimentarele Fannie Mae şi 
Freddie Mac, au dăruit lui Obama aproape 200 de 
milioane de dolari, prin donaţii “individuale” ale 
angajaților. În plină criză financiară, campania 
electorală a lui Barack Obama a bătut toate 
recordurile: peste 600 de milioane de dolari cheltuiţi. 
Şi. ca o paranteză: în plină criză financiară 
americană, dolarul creşte, în loc să scadă! 

"Nimic nu va putea fi adus la cunoştinţa lumii fără 
supravegherea noastră. Acest rezultat e deja atins 
din zilele noastre, prin faptul că toate ştirile şi 
noutățile sunt primite de către mai multe agenții care 
le adună din toate părțile lumii. Aceste agenții vor fi 
fără deosebire numai ale noastre şi nu vor da în 
vileag decât ceea ce le vom îngădui noi. (..) Sub 
numele de birou central al presei, vom pune la cale 
şedinţe in care agenţii noştri vor da cuvântul de 
ordine şi diferite semnale, fără ca cineva să bage 
"de seamă.” — cap. XI! din aceleaşi "Protocoale" 

"Europa are nevoie de Obama” "Obama a 
reinviat America”, "Obama — semizeu etc. — aşa se 
intitulează articolele din diverse ziare care, toate, se 
întrec în a-l aclama pe cel de al 44-lea preşedinte al 
Statelor Unite. Ca la un semnal de baghetă 
magică, toată presa noastră se bucură de reuşita 
lui Obama, iar ziaristul Mark Levin remarcă în 
National Review, articolul "Tentaţia Obama”: "Mass- 
media sunt deschise şi agresive în încercările lor 
de a influența rezultatul acestor alegeri. (..) Deci, 
alât de puternic îl sprijină pe Obama incât de luni de 
zile publică ştiri şi articole de opinie care insistă 
asupra ideii că dacă Obama nu este ales ca 
preşedinte, aceasta se va datora rasismului alb.” 

Ei, bine, americanii au dovedit lumii că nu au nici 
un fel de complexe, fie ele rasiste (de cele xenofobe 
nici nu putea fi vorba), fie de vreo altă natură. Cei 
care în ultimele două decenii au apelat la tot soiul de 
credite, înregistrând, în medie, un consum de 99% 

din bugetul familial, au dovedit lumii că nu contează 
nici măcar faptul că viitorul lor preşedinte nu ştie câte 
state intră în componența SUA, declarând că în 
timpul campaniei a vizitat "toate cele 57 de state” - 
deşi sunt doar 50 şi un district federal, Nu contează 


i 


ŞTIRI LUNA NOIEMBRIE 


Dar eu totuşi, în perspectivă, mă gândesc la 
obligativitate. Şi această obligativitate ar fi un avaniaj 
pentru copii”, a spus Bela. 

Pentru care copii, pentru ăia pe care îi reprezinți 
tu şi care atunci când ajung în Bucureşti vorbesc ca 
surdo-muţii, fiind obligați să se întoarcă în Harghita, 
sau mai nou, să plece în Ungaria, pentru că nu au 
cum să se descurce cu limba română pe care au 
refuzat să o înveţe, după ce statul român a investit 
bani în ei, prin învățământul obligatoriu? 

Eşti în România, măi Bela (era să zic Belea), în 
caz că al visat că țara noastră a ajuns colonie 
ungurească! 


CUVÂNTUL LEGIONAR Naie 


masonică, pe bancnota de 1$ 
Novus Ordo Seclorum 





nici că-şi schimbă 
"hotărârile" 
promisiunile de la o 
săptămână la alta, după 
cum "bate vântul” (am fă 
văzul mai sus despre ce 
fel de “vânt 
vorba), ba afirmând că 
va milita pentru | 
interzicerea 
homosexualității şi a C a 
avorturilor, ba că le va = 
încuraja. Orice-ar face noul preşedinte, va fi OK, 
conform promisiunilor sale care cuprind absolut toate 
posibilităţile, pentru orice subiect, atât pro, cât şi 
contra. Un consilier al lui Obama a explicat deja — 
evident, după câştigarea alegerilor - că primele 
săptămâni, de tranziţie, sunt critice, în aşa fel încât 
"să nu avem pare de o trecere rapidă de la 
enluziasm la disperare”. Obama însuşi a făcut, de 
curând, căteva declarații referindu-se la "primele zile” 
(primele o mie!) ale preşedinţiei Sale. “Probabil 
primele o mie de zile (din mandatul său — n. n ) vor 
face o diferenţă” a spus el, 

Singura consecvență in campania electorală a 
lui Obama a reprezentat-o amenințarea la adresa 
Iranului, prin declaraţii repetate că Iranul este un 
pericol pentru toată lumea. Analistul politic Daniel 


Dap 





Voi nu învăţaţi de zeci de ani limba pământului 
care vă ține şi nu se crapă sub voi, iar noi, românii, 
să învăţăm la noi în țară păsăreasca voastră! 

Zici că înceț-incet locuitorii României vor 
considera că toată lumea trebuie să cunoască limba 
engleză Şi se vor bucura dacă vor fi obligați capii lor 
să învețe această limbă. Noi, de exemplu, nu ne 
bucurăm. Ba din contră, ne întristăm că există 
indivizi care gândesc ca tine în fruntea statului 
nostru, Noi ne vom bucura dacă toată lumea va fi 
obligată în România să învețe limba română, tot aşa 
cum ne vom bucura dacă toală lumea va fi obligată 


să înveţe limba franceză în Franța şi li 
aa n ţa şi limba engleză 














ALTĂ PĂPUŞĂ, ACEIAŞI PĂPUŞARI - 


Pipes şi-a exprimat deja lipsa de dubiu asupra 
atacării Iranului de către SUA în cazul unei victorii a 
lui Obama, mai ales că anul trecut, cu ocazia vizitei 
în Israel, Obama s-a angajat să ia “măsuri drastice şi 
sancțiuni” dacă Iranul continuă cu programul său 
nuclear şi cu propaganda... anti-lsrael. 

Obama a promis că sub preşedinţia sa SUA se 
va retrage din Irak şi americanii sunt fericiți: nu s-au 
gândit că ar începe un nou război, pentru simplul 
fapt că asta Obama a omis să le spună. 


Obama are toate părerile posibile şi 
imposibile (mai ales!) despre toate şi nimic, are 
mamă baptistă, tată musulman şi tată adoptiv ateu şi 
cu vederi de extremă stânga, iar o reuniune a familiei 
lui de Thanksgiving e ca o mică adunare a Naţiunilor 
lată, în sfârşit, păpuşa perfectă pentru 
instaurarea Noii Ordini Mondiale, manevrată abil 
de vechi păpuşari... 

"În jurul lui Obama există o atmosferă 
asemănătoare unui cult religios... Complexul Mesia. 
Persoane care leşină în public la adunările 
electorale. Flamuri speciale pentru Obama şi un 
sigiliu prezidențial Obama. Un desen care are peel 
globul pământesc şi numele lui Obama, care 
impodobeşte totul, de la avionul lui Obama până la 
pliantele ce se distribuie pe stradă. Copii. mici de 
şcoală care cântă cântece în care îl laudă pe 
Obama. Adolescenți purtând echipament de camuliaj 
şi care mărşăluiesc în ordine militară cântând 
numele lui Obama şi profesiunile pe care acesta le 
va deschide pentru ei. Un tur prin lume al lui Obama, 
ce a culminat intr-un discurs la Berlin unde Obama a 
proclamat că suntem cu toții cetățeni ai lumii. Toate 
acestea sunt lucruri prevestitoare de rele“ 
comentează Mark Levin în National Review, articolul 
"Tentaţia Obama”. 

Reprezentanţii partidelor politice româneşti s-au 
grăbit şi ei să salute victoria lui Barack Obama în 
cursa pentru preşedinţia Statelor Unite: “big brother”, 
"licuriciul” care emite semnale trebuie întâmpinat cât 
mai bine. Ar face chiar orice pentru a se pune bine 
cu el. (Si pe aceştia ar trebui să-i alegem să ne 
reprezinte?!) 

Chiar şi armenii, o minoritate pozitivă şi cu mult _ 
bun simț, au jubilat, sperând ca "exemplul 
american să fie urmat şi de alte state”! Deputatul 
Varujan Pambuccian, reprezentantul armenilor, a 
afirmat textual: "Americanii sunt foarte pragmatici, ei 
dau tonul în domeniul utilitar. Eu cred că trăim într-o 
lumea oamenilor deschisă şi normală la cap, în care 
românii au învățat să fie mult mai practici. Nu ar 
trebui să ne surprindă că avem o persoană de 
culoare la Casa Albă sau că noi am putea să avem i 
un preşedinte de altă etnie sau minoritate.” Şi 
Mădălin Voicu, reprezentantul rromilor, îi 
împărtăşeşte cu entuziasm părerea. De ce n-ar fi un 
chinez, de exemplu (că avem destui la ora actuală în 
țară), preşedintele României?! Sau un ungur... Şi, 
dacă tot trăim "intr-o lume deschisă şi normală la 
cap”, ce-ar fi că un palestinian să fie preşedintele 


sraelului „A 7 4 


De unde ştii tu ce va considera toată lumea? Te- 
ai teleportat în timp ca Traian Băsescu, care la 1 
ianuarie 2007 a spus, cu ocazia integrării noastre în 
UE: „De aici încolo va începe mai binele!" Ştia el, 
vedea el în viitor, ca şi tine! (Halal "vizionar”!) 

"Nu ne vom impolrivi, ci ne vom bucura” — ne spui 
tu, părinteşte. Sună a limbaj de tovarăş, a bucurie 
faţă de "poporul sovietic eliberator”. 

"De ce n-ar fi la fel de firesc ca în zone ca Târgu- 
Mureş, Miercurea Ciuc, Târgu-Secuiesc, Satu Mare, 
în localități unde există o populație mixtă, copiii să 
înveţe reciproc limba celeilalte comunități? Care ar fi 
dauna, dezavantajul pierderea?” Marko Bela, fă-ne 
un bine tuturor şi scuteşte-ne de a-ţi mai da 
explicaţie - pe care, oricum, nu o vei înțeli 


mbrie 2008  Pa95 





CINE A MAI RĂMAS ÎN ROMÂNIA... 


Cine a mai rămas în România?... 


Zugravul necalificat ce practică meseria asta în 
timpul lui liber, când nu este body-guard. - 

EI este fostul țăran urbanizat, venit la București 
cu bascheți şi pantaloni de stofă. 

Are o țigară în colțul gurii şi chel de muncă în 
colțul îndepărtat al vieții. Tricoul rupt de pe el nu îţi 
dă nici o idee despre onorariul pe care i-l va cere la 
capătul unei săptămâni în care te-ai rugat de el să 
vină zi de zi la muncă şi în care a spoit totul în lene, 
pe un perete care nu se poate opune, fugi, sau care 
nu îi poate scuipa o cărămidă în gură atunci când el, 
zugravul, dă să bea sticla de vin înainte să 
pocească peretele respectiv. 

Nevoile zugravului sunt cele naturale şi în unele 
dintre ele apare un copac, ca în cazul câinilor, iar în 
altele, multe, multe femei, indiferent de cum arată 
ele, femele să fie, tot ca în cazul câinilor. Viaţa lui 
presărată de alcool şi platitudini este o adevărată 
reclamă la o societate democratică modernă care 
a reuşit să elimine selecția naturală, motiv pentru 
care el se află încă în viață. Acum 30 de mii de ani 
zugravul ar fi fost ucis pe loc, după primul cerb 
desenat strâmb în peşteră, la Lascaux 


Baba urbană 

Spre deosebire de sora ei de la sat, baba urbană 
a văzut multe şi ştie tot. 

Îşi urăşte, în ordine, nora, vecina, vecinul, 
administratorul (în cazul în care nu este chiar ea 
administrator), cartierul, oraşul 

Paradoxal, îşi iubeşte însă țara, chiar dacă nu-i 
poate găsi acesteia decăt calitățile pe care a învățat 
din cartea de română ediția 1950,*că le are 
Republica Socialistă România 

Baba urbană este suspicioasă. Bănuieşte că totul 
în jurul ei este făcut să o fure: administrația blocului, 
compania de gaze, co-locatarul care a intrat în holul 
blocului şi se uită suspect la cutiile de scrisori fără 
uşiță. Din nou paradoxal, se pare că nu este departe 
de adevăr. Asta nui face în nici un fel viața mai 
bună. 

Destinul babei este să moară, iar ea acceptă asta 
Şi nu se ocupă cu absolut nimic în afară de bără, 
- Dacă ar fi fost elefant (cu siguranţă nu este, deşi 
uneori arată ca un pachiderm), atunci poate că s-ar fi 
retras la cimitirul elefanților înainte să moară, 

Ghinion însă 
Cine ar mai 
Ș fi strigal “Iliescu 
apare, soarele 
răsare”, sau 
cine s-ar mai fi 
isterizat la 
APACA cu doar 


















câleva luni 
înainte de 
ieşirea la 

pensie, 
încercând să-i 
sară de găt lui 
Petre Roman 
atunci când 


acesta trecea în 
| vizită de lucru, 
— i fără să 
realizeze ea, baba urbană, în vrein fel, în euforia 
momentului, că gâtul este un organ inexistent la 
Petrică Neulander?! 
La noi lipsesc cu desăvârşire babele din Europa 
occidentală, pe care nu le-a interesat niciodată ce 
face vecinul, pentru că nu au avut niciodată timp de 
„aşa ceva și pentru că nu le-a folosit la nimic în viață 
chestia asta. Lipsesc babele care se duc la ONG-uri, 
sau cele care merg la mitinguri (în Franța) atunci 
eh alaneel îi ră de stânga, cât şi babele din 
care merg ri şi int-uri cu buzele 
nl pub-uri şi trag joii 


Babele noastre doar votează aproape invariabil 
cu PSD-ul, mănâncă mult şi prost, aturisesc pe toată 


lumea și circulă gratis şi degeaba cu maşinile RATB. 


„Şoferul manelist 
i Este rapid pentru că nu poate fi nimic 







neavând decât meseria de negustor de droguri şi 
combinator de combinaţii. Cel mai bun lucru din viața 
lui este motorul, făcut de un neam cu mult mai 
deştept şi cu mult mai alb decât el, insă şoferul 
manelist nu pare să sesizeze ironia sorții 

[i place să împartă pumni, înjurături, muzică 
infectată şi opinii de retardat cu buba la cap fără 
şansă de vindecare. 

Ştie despre tine 
că ești prost. Ştie 
despre el că este 
deştept, iar viața lui 
devine în felul 
acesta foarte 
simplă 
De aceea șoferul 
manelist (fie e! şi 
conducător al unei 
Dacii 1310 cu boxe 
mai scumpe decât 
maşina), este cel 

mai relaxat dintre 
românii care au 

rămas în țară. Pe el nu-l doare nimic deoarece 
prostia nu doare. 

El este cel mai periculos specimen deoarece are 
creierul odihnit tot timpul 

Când te întrebi de ce au fost plantați palmieri la 
Constanţa şi Bucureşti, răspunsul îl găseşti limpede 
pe şosea, în trafic: pentru că aici este plin de giboni 
care nici măcar nu au duşmani naturali 




















Inginerul 

A lucrat cândva în cercetare. Revoluţia l-a prins la 
planşetă, desenând clădiri comuniste urâte, la fel de 
urâte ca şi clădirile globaliste, monştri din oțel şi 
sticlă, hidoşi şi fără vreun gust estetic, pe care 
visează că ar putea într-o zi să le proiecteze chiar el. 

Inainte de 1989 spera ca cineva să descopere că 
este genial, acum nu ma! speră decât să nu fie 
disponibilizat de la figpa de detergenți unde 
lucrează. 

Cel ce mai lucrează încă în domeniu, continuă să 
fie el însuşi, cu un program clar de computer NASA 
dimineața pe la ora Pr 
10 la serviciu, la 
ora 12,30 acasă, 
somn de voie, iar 
seara la ora 20 
culcarea din nou 
după un pahar 
mare de vodcă cu 
cola şi neapărat 
după ce a 
consumat ultima 
țigară din cel de-al 
doilea pachet de 
țigări. Otravă, dar 
ce contează, doar 
e inginer, nu 
medic. 

Înăuntrul inginerului sunt o mulțime de bagaje 
nedesfăcute şi lăsate aşa, fără o destinaţie precisă 
după 1989, chiar mai multe bagaje decăt troacele 
care slau inşirate fără rost şi scop prin casa sa 
Înăuntrul său există literatură SF, poeți, romane 
celebre, vreo două iubiri consumate la Costineşti, cu 
Radiovacanța undeva în surdină, şi o privire blândă 
de cățel docil. + 

Se mişcă greu printre amintiri şi de aceea este 
deprimat, 

Speră să vină vremuri mai bune care să-l ia de 
mână până în Germania unde sigur cineva ştie de 
lucrarea lui de diplomă, o adevărată revoluție la 
vremea ei. 























Bogatul 
În ciuda previziunilor optimiste ale telenovelelor, 
bogaţi nu plâng. Nu au de ce, nu au când, nu le-a 
adus aminte secretara. E nu au timp decât să facă 
bani. De aceea trăiesc, pentru a face bani 
Nu contează că odrasla lor va cheltui aceşti bani 
»pe droguri şi fiţe, el ştie că până trece pe lumea 
allaltă - în care nici nu crede că ar exista - trebuie să 
facă bani, chiar dacă îi calcă pe alţii în picioare 
pentru asta. 






















Cei mai 
mulți nici 
măcar nu ştiu 
că sunt 
bogați, de 
aceea vor să 
facă  "lovele” 


în continuare, 
pentru că ei 
nu se 
măsoară în 
raport cu tine, 
ci în raport cu 
alți bogați 
Lucrul acesta 
aduce cu 
sine o situație 
pe care nici 
psihologul 
plătit 
respectivul 
fraier cu 250 
de euro pe oră nu o mai poate descurca: sunt bogați 
cu Mercedes care suferă că nu au Bugatti, sunt 
bogați cu vile care suleră că nu au palate. 

Bogatul român are şi o altă problemă: nu e boga! 
decât aici. Când iese din țară este doar ostentativ şi 
mârlan. De aceea nu o să-l vedeți niciodată pe vreun 
papițoi de la noi făcut „vedetă” de presa de scandal 
pe care o finanţează din plin pentru asta, că se va 
muta în America sau Germania. Pentru că acolo ei 
nu mai pot fura şi pentru că acolo ei sunt nimeni 


Băiatul de club 
El este în general loaza celui de mai sus. 


de 





Ziua lui de muncă este noaptea, spaima lui cea 
mare este moartea de plictiseală 


Exemplarele cele mai robuste rezistă fără 
mâncare o săptămână, şi până la două zile fără 
paparazzi 

Ideile lui sunt simple: "Moşule, du-te tu la şcoală 
dacă nu ai bani de distracţie!” 

Zilele lui sunt numărate. Le numără presa 
colorată a evreilor şi poporul îndobitocit, odată cu ea, 
atunci când el, poporul, scoate din frigider brânza 
puturoasă, salamul de plastic cu usturoi şi salata de 
roşii cu gust de castraveți, în timp ce se uită seara 
din fotoliu la Magda lu' Tolea, la tuta lu' Boschet sau 
pițipoanca lu' Poponeţ 

Polițistul 

E! este fratele geamân, dar pe deasupra şi 
corupt, al milițianului 

Principala lui calitate de Organ este tupeul şi 
caschela ce-i lasă şansa formării unei unice 
circumvoluțiuni pe creier. 

De multe ori îl găsim ziua la un Internet-cafe în 
timpul serviciului său numit bombastic-superfantastic 
„Siguranţă şi încredere”. Aici „se joacă Hercules” sau, 
dacă are gradul mai mare, „WarCraft”. 

Noaptea se relaxează în incinta unei şcoli, unde 
bea vreo 6 beri alături de portarul de serviciu şi râde 
de mama focului dându-şi cascheta pe spate atunci 
când înțelege ceva din glumele personajului Garcea 
interpretat de Mugur Mihăescu 

Din când în când mai primeşte câte un apel prin 
stație la care răspunde „jmecher” şi arogant: „E cu 
mortăciune sau nu accidentul?" 

Când deschide gura trebuie să-ți pui ochelari de 
sudor ca să nu-ţi intre în ochi aşchiile ce sar din 


Pe9€ CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2008 


Di i ie 


Aa, A ai ia 


limba lui de lemn. Timpanul ți se crapă. În 
sistemul tău de logică se produce o 
adevărată explozie nucleară 
Mentalitatea de milițian este o boală de 
tipul virusului HIV. Ea s-a revelat tuturor în 
toată splendoarea ei odată cu organizarea Summit- 
ului NATO la Bucureşti, atunci când am văzut cum 
poate funcționa un stat polițienesc pereci. Bâta 
democratică a acoperit cuvântul de protest şi a spart 
țeste ca pe vremea când minerii erau aduşi în 
Bucureşti. Toale serviciile secrete au avut la 
Summitul NATO: mentalitate de milițian, ca şi cum ar 
fi făcut dragoste între ele (serviciile secrete) şi s-ar fi 
contaminat unul de la altul. Atunci am fost dresați, 
reeducaţi, controlați, monitorizați, disciplinați, 
pentru a putea deveni cu succes nişte servitori 
umili ai Ocultei mondiale, datori să asculte 
orbeşte tot ce li se spune. Atunci a reapărut frica, 
atunci a reapărul tipul lingăului pervers ce-l tămăia şi 
pupa în dos pe Nicolae Ceaușescu. Exemplul 
suprem a fost Puiu Haşotti (care merita să-i rupă 
gâtul cineva, ca la Puiu - de găină): “Mai bine să se 
facă o nedreptate decât să vadă cineva că suntem 
impotriva Summit-ului şi să-l compromilem” - a 


ei 


FALSĂ DILEMĂ (Gontin 


Să recapitulăm şi să vedem care este legătura 
între alegerile noastre şi alegerile din Statele 
Unite; cine se află de fapt în spatele celor doi 
candidați la preşedinţie: în spatele lui McCain, 
dirijor, coordonator, finanţator etc., evreul Henry 
Kissinger şi în spatele lui Obama, evreul George 
Soros. Păi ştiţi vorba aceea: „cine comandă, 
plăteşte, şi cine plăteşte, comandă 

Să revenim la alegerile din mica şi amărâta 
noastră Românie: vă dă prin cap că dacă alegerile 
americane sunt controlate şi dirijate de Intemaţionala 
ludaică, „fascinanta Românie”, pe cale de a redeveni 
colonie evreiască, „mişcă în front”? 

Deci ideea care se desprinde: o ciondăneală între 
căţei pentru nişte ciolane, monitorizată de dulăul şef, 
mare, gras, agresiv, care, din când în când, are 
treabă-n-are treabă, la ora trecută fix, slobozeşte un 
mărit de avertizare şi îşi expune o parte a danturii 
tratată cu „orbit” 


Vom reveni la subiectul alegerilor, dar în context 
trebuie să amintim de vandalizarea cimitirului 
evreiesc de rit sefard (spaniol) din Bucureşti. Acolo 
s-a petrecut un lucru incalificabil, pe care nici un om 
normal nu poate decăt să îl condamne. 

Desigur, ar fi fost o ocazie minunată pentru 
„pretinii” noştri să ne arunce în cap oala cu murdărie. 
Se pare că le-a scăpat ocazia: legionarii nu se ocupă 
cu aşa ceva. Respectul pentru credința fiecăruia ne- 
a caracterizat, dar şi cultul morţilor. Faptul că am 
intrat într-un conflict declarat cu organizațiile iudaice 
nu a fost niciodată credința lor, ci faptul că ne luau 
pâinea de la gură. 

Devastarea de morminte de la cimitirul evreiesc 
are, ca inlotdeauna, un substrat mai adânc, să te 
mulțumeşti tu, parte lezată, cu concluzia unei 
anchete făcute de cele mai competente organe de 
cercetare criminalistică din România care declară că 
o ceată de câţiva copii au reuşi! în câteva ore să 
dărâme peste o sută de monumente lunerare, este 
total necaracteristic pretențiilor comportamentului şi 
puterii actuale de decizie a organizațiilor evreieşti din 
România 

Poate am devenit noi prea suspicioși, dar faptul 
că se acceptă concluzia acestei anchete, în mod 
evident inacceptabilă şi ilogică, ne face să ne 
gândim la scenarii imposibile în care se poate 
face orice, chiar şi aşa ceva, pentru culpabilizarea 
României şi a românilor, pentru a stâmi un val 
mondial de proteste şi de condamnări ale poporului 
român! 

Ce vor să demonstreze tovarăşii: „Priviţi, * ce 
educajie şi ce mentalitate au românii, că până şi 
copiii sunt anlisemiț?! Este o manipulare 
grosolană, dar, ca întotdeauna, nu românii vor fi cei 
crezul! monumentele vor fi reparate, mai mult ca 
sigur, pe banii statului român, morții sunt cu morii şi 
pata rămâne pe obrazul nostru. 

Suspiciunile mele şi ale noastre apropos de cine 
se află în spatele întregii acţiuni, aşteaptă 
dezmințrile obligatorii. Altfel, să ne ierte Dumnezeu! 

Şi vom fi iarăşi întrebaţi ce legătură are 
devastarea aceasta cu alegerile; nu ştim 


CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2008 P20:7 : 


debitat el din adâncul 
sufletului său descompus, 
referindu-se la necesitatea 
bătei democratice. Omul 
ăsta este o ruşine chiar şi 


pentru Rwanda triburilor 
Hutu şi Tutsi 
Politicianul 
Politicianul este Puiu 
Haşotti. 


Țara asta este plină de 
Pui Hoşolttişti 

Nu rămâne nimic de 
comenta! aici 


Toate lighioanele astea au rămas în țară. 

Mai sunt şi alții, dar mi-e lehamite să mai 
descriu ceea ce vedem cu toții. 

Restul au plecat de nevoie şi nu în concediu, 
ci mulţi tocmai din cauza lighioanelor. 


Dacă ai nişte standarde spirituale, nu 
renunța la ele. 





decât 


exact că deocamdată are menirea să 
culpabilizeze pe români exact în preajma alegerilor şi 
să viclimizeze pe evrei. Voi zice şi eu ca Dan Puric: 
„Da, noi suferim de scenanilă, dar voi de ce suferiţi?” 

Vorbeam deunăzi cu un legionar bătrân, medic, 
fost deținut politic şi care la nouăzeci şi şase de ani a 
venit la sediu cu tramvaiul, călcând cu greu, cu două 
bastoane; vroia, printre altele, să se întâlnească cu 
alți camarazi la o discuţie; dar şi să ne întrebe cu 
cine să voteze. La răspunsul meu că nu avem cu 
cine vota, că toți sunt o bandă de profitori şi de hoți, 
replica a fost: "Bine, dar atunci inseamnă că 
automat absenţa de la vot va fi în favoarea”... şi 
aici a rămas pe gânduri, şi-a dat încă o dată 
seama că nu avem de „salvat” poziția nimănui. A 
tăcut şi toţi cei de față au renunțat la discuții pe 
temă. 

Unii camarazi sau simpalizanți mi-au reproşat în 
diverse discuții legate de subiectul alegerilor că noi, 
cei ostracizați din ordinul Sionului, nu avem decât 
această ocazie şi posibilitate de a ne manifesta 
opțiunile politice. 

Este cazul şi momentul să lămurim o dată 
pentru totdeauna această problemă: dacă la 
această manifestare politică se rezumă dorinţa ta 
de luptă pentru schimbare, pune-ţi sabia în cui, 
declară-te bătrân sau mulțumit cu ce ai şi cu ce 
vezi că se întâmplă în fiecare moment în jurul 
tău, închide ochii de câte ori eşti jignit sau 
nedreptăţit direct sau indirect, când vezi că fratele 
tău codrul este jefuit de străini sau înstrăinaţi, 
bogăţiile țării îmbogăţesc pe alții, oameni străini de 
neamul tău îți pun călcâiul pe grumaz, nu te mai jeli 
ca o. babă fricoasă. Aici a vrut să te aducă 
duşmanul, să votezi o dată la câțiva ani convins 
că prin aceasta i-ai făcut datoria de român: mai 
ai timp foarte puţin să te hotărăşti, timpul curge în 
favoarea duşmanilor. Pentru noi curge fără nici un fel 
de folos şi pentru ei înseamnă consolidarea poziţiilor 
economice şi social-politice 

Vorbeam adineauri de „babă fricoasă” 

Ai auzit de „Tudora Vrâncioaia” care işi 
trimitea cei şapte feciori la luptă lângă Ştefan cel 
Mare și Sfânt, învins de turci într-o bătălie, dar 
care trebuia să câştige războiul cu turcii? 

Cine mai ştie astăzi de mama lui Miti 
Dumitrescu, singur copil la părinţi, student în Drept 
în 1939, şetul echipei de „răzbunăton” ai asasinării 
lui Comeliu Zelea-Codreanu, care î impuşcă pe 
criminalul Armand Călinescu? De ce rămâne în 
istonie apriga ploieşteancă: în fața unei adunări îi 
spune propriului copil: „Dacă nu-l răzbuni pe 
Căpitan, mă voi duce eu să-l omor pe criminal"! 

Cine mai ştie astăzi de vestita Tiţa Pavelescu, 
proprietar şi director al ziarului „Santinela 
Română” de la Focşani, ziar naţionalist, pentru 
care a plăti! în.1947, la peste şaptezeci de ani, cu 
viața, linşată în plin centru al oraşului de evreii ajunşi 
la putere! 

Bărbaţi ai țării, 


voi unde s i? i 
„falnici” iai fă d 


şi resemnaţi la coadă la centrul de 










Când eşti tentat să cedezi, 
repetă-ţi întruna: "Nu eu şi cei puțini 
ca mine suntem altfel, restul lumii este 
altfel.” Şi nu neapărat altfel decât mine, 
decât tine, decât noi, legionarii, ci altfel decât 
cum era, altfel decât cum a crescut de la 
stropitoarea Creatorului, altfel decât cum a fost 
creată de Dumnezeu. 





Înainte de a acuza Mişcarea Legionară că 
nu face şi nu drege, uitați-vă la cei care vă 
înconjoară şi închipuiți-vă că din marfa asta 
noi trebuie să refacem o națiune. 

Apoi, din națiunea asta, noi trebuie să 
descoperim cele mai curate suflete, o elită 
spirituală şi profesională care să ne ducă 
steagul mai departe. De aici se aleg viitorii 
legionari. 

Vi se pare lucru uşor? 


Gândiţi-vă la asta, 
forul Moraru 








vot, intrând în jocul murdar al slugilor fără 
caracter? Răsul lumii sau plânsul lumii? 

Ce fel de alegători vi se pare că sunteți 
atât timp căt există partide interzise prin legi 
strâmbe şi care nu respectă nici simulacrul 
de democraţie cu care vi se aruncă praf în 
ochi? 

Nu se poate să nu ştiţi că în toate ţările 
europene există partide naţionaliste care îşi 
pot spune punctele de vedere prin prezenta 
lor în Parlament. 


Vreţi să vă manifestați opţiunile politice 
ca naţionalişti? 

Ei bine, nu veți reuşi să vă faceți glasul 
auzit de unul singur, iar surogatul de partid 
naționalist care vi se oferă nu are nici o 
legătură cu idealurile naționale, la nivelul la 
care se prezintă, cu un limbaj suburban şi cu 
slalomul ca sport principal. 


Să ne mai întrebăm de ce a apărut diversiunea 
cu vandalizarea cimitirului de rit sefard? Păi acum 
sunt actualizate declaratele agresiuni impotriva 
minorității evreieşti. şi in această conjunctură te mai 
gândeşti tu, stat român, şi aşa obedient până la 
slugărnicie, să accepli că şi naționaliștii au drepturi 
egale pe scena polilică, interzisă încă prin legi care 
desfid Constituţia? 


Teme de gândit; dar dacă veţi mai sta 
mult pe gânduri veţi deveni relicve istorice 
ca „gânditorul de la Hamangia”. 








Mai avem la un colț şi facem 20 de ani de 
democraţie „originală“. 

Cum vine asta, „democraţie originală"? 

Păi, una care face „gesturi“ originale, gesturi 
cărora autorul sau autorii sau regimul respectiv se 
simte obligat să le găsească o justificare, alta decât 
cea reală şi absolut evidentă, dându-i un loc 
înghesuit în marea panoplie pe care, la nevoie, o poţi 
întinde ca pe o peltea, numită democraţie. 

Adicătelea cum, pe panoplia democrației îşi 
poate găsi loc orice? 

Cred că da, având în vedere faptul că există mai 
multe feluri de democrație. 

Pănă la al doilea război mondial, noi, românii, 
am avut „democraţia interbelică“, declarată şi 
acceptată, din motive absolut bizare, ca un fel de 
model, uitându-se desele „stări de asediu“ 
decretate, „curbele de sacrificiu”, cenzura, dictatura 
mai mult sau mai puţin făţişă a regelui dezertor şi 
criminal, miile de asasinate împotriva tineretului 
naţionalist, în numele democraţiei, acceptarea 
dezmembrării teritoriului naţional fără nici o 
împotrivire etc., etc. 

După război ne-am pricopsit cu mult 
trămbițata „democrație populară“, care ştiţi bine 
că a fost o dictatură sălbatică şi sângeroasă, 
exercitată timp de 20 de ani, de minoritari, a căror 
ură împotriva românilor a fost exploatată fără limită şi 
fără nici un fel de discreție, transformând România în 
unul din marile spaţii de experimentare şi aplicare a 
marii răzbunări iudaice, însumând nu mai puţin de 
500.000 de victime-- şi încercarea, în parte reuşită, 
de distrugere a sufletului românesc. 

După lovitura de stat din 1989, favorizată de 
revolta populară concomitentă, am fost 
blagosloviți de Dumnezeu cu democrația 
cripto-comuniştilor şi a urmaşilor acestora, 
care, din oportunism — sau, mai repede, din 
slugărnicie, criminali dezinteresați de soarta 
românilor şi a României, au dat toate părghiile 
puterii în mâinile străinilor - care dispun încă o 
dată de soarta noastră, 








































Care este legea de bază care 
reglementează relațiile dintre stat şi cetățean, 
dintre un cetățean şi altul, dintre stat şi alte 
slale, şi aşa mai departe? 

Constituţia! 

Păi o Constituţie a existat şi pe vremea 
comuniştilor; există o legătură între cea de 
atunci şi cea de acum? 

Da, şi în aceea exista dreptul la liberă 
asociere ca şi astăzi, numai că şi atunci şi 
acum, în parte, este literă moartă. Şi atunci 
existau „drepturi ale omului“: la muncă, de a 
alege şi de a fi ales, la libera exprimare a 
ideilor şi a convingerilor - şi altele, însă 


numai pe hârtie. 
Toată 





bună ziua auzim de „Curtea 
Constituţională”, solicitată să valideze sau 
să invalideze tot felul de legi ale 
Parlamentului sau ordonanțe ale Guvernului, 
şi ce constatăm: că în originala noastră 
democraţie legile de bază ale Constituției 
sunt de multe ori ignorate. 

Cele mai flagrante încălcări ale Constituţiei, 
din punctul nostru de vedere, suni: interdicţia 
legală de a înființa un partid politic, expresie a 
Mişcării Legionare, şi interdicţia de a pune la! 
îndoială, sau mai precis de a nega clamatull, 
„holocaust“ din România anilor de război 
anlibolşevic. 

Prima desfide dreptul neingrădit la asociere 
şi a doua dreptul la exprimarea liberă al 
convingerilor şi a ideilor. 
Ce constatăm privindu-le în ansamblu: 
ambele sunt comandate de acelaşi stăpân, mai 
mult sau mai puţin declarat ca atare. 


Dar să revenim la Constituţie: ea prevede 
egalitatea de drepturi între majoritari şi 
minoritari; şi de asemenea, este în spiritul 

ţ i, în spiritul european şi al 
itarismului, ca sentimentele manifestate, 




























DREPTUL DE A URI 


repet, măcar cele manifestate, să fie sau măcar să 
mimeze cordialitatea 


Ca să privim problema din punctul de vedere 
al românilor la ora actuală, trebuie să facem o 
incursiune în trecutul apropiat. 

Revenind la perioada antebelică: am mai amintit 
în editorial de tratatele de pace de la Berlin din 1878, 
când acceptarea Declaraţiei de Independenţă a 
României, recunoaşterea Regatului România sub 
domnia regelui Carol |, a fost condiționată de către 
marile puteri europene de acceptarea împământenirii 
a cca. 500.000 de evrei în România 

De ce trebuia recurs la un şantaj pentru a 
scăpa de evreii din centrul: Europei, să ne fie 
nouă „băgați pe gât“? 

De ce trebuia prinsă România „la cotitură” şi 
obligată, şantajată să colonizeze cu acea ocazie, şi 
apoi, după prima conflagrație mondială, prin art. 7 
din Tratatul de la Versailes, un milion de evrei? 

Aceşti oameni au ajuns în România fără 
acordul nostru, drept „pedeapsă"' că am 
schimbat soarta a două războaie europene prin 
imensele sacrificii umane şi materiale! 

Nu are nici un sens! 

Exact ca după invadarea țării de către iudeo- 
comunişti în 1944; ştiţi ce am pățit eu atunci (printre 
multe altele)? 

Stăteam şase oameni în trei camere şi ni s-a luat 
cea mai mare cameră - cu balcon - şi baia, fără nici o 
explicaţie, pentru a caza acolo pe tov. Bufnaru lon, 
secretar de partid la fabrica „Cauciucul Quadrat"! 
Înțelegeţi unde bat? Cel puţin nu mi-a pretins 
nimeni să-l iubesc pe mitocan! Nu ştiu dacă el ne 
ura de moarte sau nu, ştiu numai că ne disprețuia 








din adâncul sufletului său de comunist. 

Revenind la invazia evreilor în România de 
după 1878: au venit săraci, cu o traistă în băț, 
stârnind mila românului care nu ştia că în câțiva 
ani va deveni slugă la nemilosul stăpân! 

Cel puțin, tov. Bufnaru lon nu a vrut să ne facă 
slugile lui decât indirect, prin efectele regimului. Nu 
îşi manifesta ura prin toate mijloacele disponibile; dar 
asta nu este nimic: nu a aşteptat de la noi declaraţii 
de admiraţie şi iubire! 


Invazia suportată de România: ne-a adus în 
case şi în viață peste un milion de „Bufnari“ care 
la prima ocazie, când au avut posibilitatea să ne 
plătească ospitalitatea, la cedarea Basarabiei în 
iunie 1940, au atacat Armata Română cantonată 
acolo, masacrând 42.000 de ostaşi, sute de ofițeri 
şi subofițeri. Atenţie, nu sunt vorbe goale, sunt 
calcule matematice făcute în trei ani de studii în 
„Arhivele Kremlinului“, studii întreprinse de 
istoricul Gh. Buzatu şi date publicităţii în 
România. O demonstrație de ură impotriva 
noastră, a românilor, care, până la acest 
eveniment, nu ridicaserăm mâna în acest sens 
împotriva evreilor niciodată! d 

Comparaţi comportamentul altor naţiuni 
împotriva evreilor, cu pogromuri, cu ghetouri, cu 
tot felul de restricţii de care au fost feriţi pe 
teritoriul României, până la cedarea Basarabiei şi 
a Ardealului în 1940. 

Nu există nici motivație şi nici explicație pentru 
această ură oarbă! 





A venit 1944, aţi primit puteri discreționare de la 
bolşevici asupra României şi a românilor, nu aţi 
pierdut ocazia! S-a abătut asupra noastră o furtună a 
urii şi a morţii: genocidul de care vorbeam mai 
devreme 


Nu există să vă scape ocazia să ne acuzaţi de 
orice, să vă bateți joc de credința noastră, ca la 
„Salonul 35“ din str. Şelari, unde prezentați 
lucruri imposibil de descris pe hârtie la adresa lui 
lisus Hristos şi a României! 

Revărsarea de ură este atât de groasă şi de 
ilogică încât, oricât aş căuta, nu găsesc explicaţii 
pentru acest comportament. 

Care este, după mine, culmea nebuniei 
care vă bântuie comportamentul: sunteți ferm 
convinşi că aveți toate drepturile la acest fel de 
a gândi şi de a proceda 





Ce mi-a trezit această revoltă: o picătură 
care a umplut paharul - mi-a căzut în mână un 
număr al revistei de limbă română 
„Minimum', care apare în Israel, şi m-a 
îngrozit revărsarea de ură, dezvăluirea 
adevăratelor sentimente față de noi, lucru 
care mi-a evocat mecanismul de gândire care 
a marcat şi „Săptămâna Roşie” a retragerii din 
Basarabia, abandonată de Carol al II-lea ruşilor 
la consilierea femeii iubite! 


Ț Aceasta încă nu este tot; ca într-o victone 

Sltotală a absurdului, mai apar încă două 
elemente inexplicabile laşitatea unor români, 
perversilatea  nemărginită dusă până L 
masochism. Dispuşi pentru un blid de linte, sau 
poate pentru mult mai mult, să accepte chiar cu 
bucurie şi plăcere măsurile antinaţionale ŞI 
anticreştine care ne împănează viața de fiecare 
“San, lună, zisau oră! 


A doua victorie a absurdului, dar care le 
face să te întrebi cine dracu a înnebunit foarte 
mulţi evrei, dar în special organizații şi 
oficialități, au convingerea că la acest 
comportament ar trebui să răspundem Cu 
un val de iubire, eventual, căci cel care au 
răspuns cu tăcere sau cu oarecare înțelegere 
nu au fost agreați! a 
Dictonul „cine nu e cu noi, e împotrivă 
noastră“ nu este, categoric, o invenție 
comunistă decât în măsura în Care 
comunismul şi iudaismul se suprapun. 
Categoric, nu te poți gândi decât la € 
defecțiune de sistem nervos. Infatuarea Ş 
„„_ Buloincrederea au luat-o. înaintea oricănu! 
sistem de rațiune. 


Am zis-o şi o voi zice mereu: „Piairea ta prin line: 
Sioaner 


Nu puteţi monopoliza şi dreptul de a uri! 


Nadar Fota Codeani 


Pa9-8 CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2008 


Carte (pionară 





"CAL TROIAN INTRA MUROS” - de preot comandant al Bunei Vestiri, 
secretarul Partidului Totul Pentru Țară, ION DUMITRESCU-BORŞA (VII) 


"Cu capul în sus, cu mâinile la spate, mândru de 
înălțimea la care a ajuns, căutând să imite din 
gesturile şi mişcările Căpitanului, SIMA mi-a răspuns 
scurt: 

- Dumneata, părinte, ai să rămâi între noi. 
Deocamdată vei face parte din Forul superior de 


conducere, care a luat ființă, format din 
comandanții Bunei  Vestiri şi comandanții 
legionari. 


Se ține şedinţa o dată pe săptămână, în casele 
colonelului Zăvoianu pe: care l-am numit prefectul 
poliției Capitalei. 

Acest for va lua hotărâri în şedinţă de tot ceea 
ce trebuie să facem. El va dicta. (...) 

De la prima şedinţă mi-am dat seama că este 

un for de conducere numai aşa, de formă, şi 
toate aveau să fie la fel. Ne-am găsit la Zâvoianu 
câțiva din vechii legionari ce avuseseră comenzi în 
trecut, iar acum trecuți pe plan mort sau cu 
însărcinări fără importanță. Ne-am văzut, am-băut 
cafele, discuţie fără nici o hotărâre sau decizie 
scrisă 
- Mergeam pe la Sediu. Acolo lucrau, în afară de 
Pătraşcu şi Boldeanu - secretari generali - Tănase 
Rădulescu, licențiat în Teologie, cunoscut de mine 
ca un bun legionar, şi Fănică Anastasescu. Titi 
Cristescu devenise casier general. Omul nostru de la 
Obor, cu patru clase primare, afacerist, pusese 
mâna cu Fănică Anastasescu pe toate acțiunile 
ziarului „Cuvântul”, cu clădirile şi tipografia din 
Sărindar, şi mai fuseseră numiţi şi cenzori la Banca 
Naţională.” (pg. 309) 


"Se. mai făcuseră arestări de poliție, între care 
Gh. Tătărăscu, Argetoianu şi gen Argeşeanu. 
(...)Auzind de aceste arestări - Sima s-a dus la 
Prefectura Poliţiei unde erau reţinuţi şi a eliberat pe 
Tătărăscu şi Argetoiănu, care nu aveau vreo vină de 
a fi arestaţi, având în trecut o comportare bună. (...) 

S-au mai efectuat două arestări foarte curioase 
Biriş personal, însoțit de Alecu Ghica, au arestat 
pe Moruzov (n. n.: şeful Serviciului Secret de 
Informaţii) şi pe legionarul Vârfureanu, complicete 
lui SIMA în acţiunile lui. 

Aceste arestări îşi aveau tâlcul lor. În ce 
priveşte pe Moruzov, lui SIMA îi era teamă că 
acesta ar divulga tot trecutul cu treptele de 
ascensiune în care fusese îndrumat şi ajutat, iar 
Vărfureanu, care începuse să regrete ce a făcut, 
ascultând de ordinele lui SIMA, vroia să se 
dezvinovățească în fața vechilor legionari. Se 
aştepta la arestare, ba poate şi la mai rău, căci şi-a 
făcut un testament, în care arăta tot ce făptuise şi 
motivele ce-l iîndemnaseră la aceste acte. 
Testamentul, lăsat tatălui său, preot in comuna 
Vârluri, jud, Dâmboviţa, mai târziu a fost adus la 
cunoştinţa legionarilor. 

Cat priveşte pe Moruzov, acestuia i s-a spus că 
este numai o formalitate de moment, cerută de unii 
legionari, până se vor mai dispersa asperitățile dintre 
unele grupuri. | s-a dat un regim special Ia Jilava, 
lăsându-l să poarte la el un revolver ca să se apere 
În cazul că ar îndrăzni cineva să-l atace, având voie 
Şi libertatea de a lua contact cu deţinuţii politici şi 
convins că nu i se va întâmpla nimic rău, el a fost 
adus aici numai ca să fie împăcate pretențiile unora, 
dar în curând vor fi siliţi să-l pună în libertate: 

De arestarea lui Moruzov aflase imediat şi 
Berlinul. Canaris, şelul spionajului german, a 
intervenit şi a cerul în dese rânduri ca Moruzov să-i 
He predat lui, trimițând chiar agenți intervenționişti, 
ca să-i ceară lui SIMA trimiterea lui Moruzov la 
Berlin. Acesta avea însă motivele lui ca să-l 
reţină, ca apoi să dispară definitiv (canalia tot 
Canalie)." (pg. 318 - 319) 


"La 6 octombrie - o lună, cum spuneau ei, de la 
Victoria legionară, au organizat o mare sărbătorire, 
1) După cuvântările ţinute au urmat defitările 





legionare, Capitala şi organizaţiile pe judeţe în fața 
Universității, lângă statuia lui Mihai Viteazul. Şi aici o 
tribună neincăpătoare, în care au luat loc gen. 
Antonescu, Sima şi Fabricius, ministrul Germaniei la 
Bucureşti. Demnitarii şi fruntaşii, tot în picioare, în 
fața tribunei. Aşa am primit defilarea, care mie mi s-a 
părut o mascaradă față de ceea ce văzusem la 
Berlin. Defilarea era lipsită de ordine, cu nişte 
stegulețe atârnate la repezeală, Două fanfare cu un 
număr mic de instrumentiști, făcând cu rândul, 
intonau marşuri legionare, dar aşa de fals şi de 
distonant, că făceau impresia unor melodii sinistre. 
Nu avuseseră timp să exerseze marșurile, sau era 
ceva organizat? (...) SIMA luase poziția unui zeu. Cu 
capul dat pe spate, zâmbitor, imitând pe Corneliu 
Zelea Codreanu în unele mişcări, părea că pluteşte 
în sfere înalte şi căuta să pară cât mai maiestuos și 
mai impunător. După terminare, toate căpeteniile au 
condus cu automobilele pe gen. Antonescu la vila lui 
din Predeal unde se retrăgea pentru câteva zile. Aici 
soția lui, dna Măria, cu aere de regină, ne-a servit cu 
gustări şi şampanie. La înapoiere am vorbit cu 
Papanace despre multe probleme, luând loc în 
maşina lui. Papanace era cu capul în nori.” (pg 
314) 


- Dragă SIMA, am început eu să-i vorbesc, între 
cele ce ne-ai comunicat, ai pomenit şi de personal 
legionar cu răspundere. Am aici un tabel cu 58 
vechi legionari care până acuma nu au fost luaţi 
în seamă, pentru care eu garantez că-şi vor face 
datoria conştiincios, în posturi de la prefect în sus. 
Te rog să te serveşti de ei, căci vor face ordine în 
tot ceea ce se întâmplă neplăcut şi aici Antonescu 
nu va avea nimic de zis, căci sunt persoane 
binecunoscute şi de tine. 

A primit tabelul, dânduj lui Pătraşcu să i-l țină la 
dispoziţie, E 

Discutasem în câteva rânduri cu SIMA despre 
izolarea profesorului Codreanu şi m-am bucurat 
când mi-a adus la cunoştinţă cu invitația: „Peste 
două zile, părinte, te rog să facem împreună o 
vizită tatălui Căpitanului la Huşi. Va fi o călătorie 
incognito. Eu, dta şi dna Lilica Codreanu. Atât. Eu nu 
iau cu mine decăt pe Borobaru”. „Bine, le însoțesc 
cu mare plăcere." 

Numai spre seară am sosit la Huşi. (...) Domnea 
în toată casa o atmosferă caldă de bună primire 
prietenească. (...) După masă, SIMA a cerut să 
discute cu profesorul între patru ochi, în dormitorul 
acestuia. Convorbire lungă până către ziuă. Nimeni 
nu ştia ce au vorbit 

Costache Onu, vechi prieten al meu, a ținut într- 
un moment, când eram singuri în grădină, să-mi 
spună: "Dragă părinte, ştii ce mi-au spus Belgea şi 
Păsu-Antoniu când eram cu ei în lagărul de la 
Vaslui?" Voia să spună că fuseseră trădați de 
SIMA, ca să fie arestați. 

- Ştiu tot, mai bine decă! tine. Nu e nevoie să-mi 
spui. (...) 

Când am plecat dimineața numai atunci am 
înțeles în concluzie la ce rezultat duseseră discuțiile 
dintre cei doi. SIMA spunea prot. Codreanu: 

- Va să zică, d-le profesor, ne vedem la laşi, unde 
sărbătorim la 8 noiembne ziua Legiunii. Dvs. veţi 
vorbi la această întrunire. 

După sărbătorire, veniți la Bucureşti, aşa cum 
ne-am înțeles şi vom lucra impreună în biroul 
Căpitanului, dvs. în calitate de şef spiritual, iar eu 
organizatoric. 

Mă bucuram că au ajuns la o înțelegere şi în 
drum aduceam pe față laude lui SIMA, pentru bunele 
lui intenții, care vor fi privite de legionari cu mare 
satisfacţie 

Purtarea mea cred căi nemulțumea pe 
comandant. Prea dădeau pe faţă, cu drept cuvânt, 
rea ce le aduceam, dar justificate şi cu intenţii 

ne. 


Pagină realizată de Jun Basescu, student. rani 
CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2008 


(continuare din numărul trecut) 


Într-o dimineaţă m- 
am dus la locuința lui. 
(...) Aveam ceva de 
comunicat. (...) În hol 
lua micul dejun 
familia Chirnoagă. Mă 
priveau cam ciudat 
când urcam scările la 
SIMA. L-am găsit ta 
masă în sufrageria 
lui, cam posomorăt şi 
legat la gât. (...) S-a 
ridicat ca să se” 
îmbrace, lăsându-mă singur, timp în care soția lui a 
apărut ca să-mi comunice ceva, dar n-a apucat să 
spună decât: „Părinte, Horia zice că dumneata...”, 
că a apărut SIMA şi am coborât scara împreună cu 
el 

A doua zi, având ceva treburi la Inteme (...) şi pe 
culoar întâlnind pe gen. Petrovicescu, am fost invitat 
în cabinetul lui ministerial, ca să-mi spună că ce am 
eu cu Horia SIMA că-l suspectez şi că uneltesc 
împotriva lui. Va să zică asta era şi ce vrea sația lui 
să-mi spună. 

Am căutat să-l conving pe ministru că nu am 
nimic cu «el, că-i doresc şi lucrez numai spre binele 
lui şi al organizației, iar de uneltit ceva, este prima 
oară când aud aceasta şi nu mi-au trecut prin cap 
asemenea mărşăvii de care nu sunt capabil. (...) 

In ziua de 8 noiembrie, la laşi - Sfinții 
Arhangheli Mihail şi Gavril, patronul Legiunii - s-a 
desfăşurat nu numai sărbătorirea Mişcării Legionare, 
dar şi ziua onomastică a regelui Mihai, care a venit 
să participe impreună cu regina-mamă la această 
festivitate. În dimineața acestei zile am ţinut să 
vizitez, până la inceperea festivităților, Căminul 
Cultura! Creştin, prima construcție făcută de 
legionari. În capela Căminului am găsit pe 
profesor (n. n. Zelea Codreanu, tatăl Căpitanului) 
cu SIMA. M-a rugat să fac o rugăciune. S-a închinat 
pe la toate icoanele şi au terminat discuția începută 
între ei 

- D-le profesor, să ne grăbim ca să mergem la 
adunare, ca să nu fim noi aşteptaţi de rege. Rămâne 
stabilit că mâine sau poimăine noi vă aşteptăm la 
Bucureşti, aşa cum am hotărât amândoi. 

- Poate am să mai întârzii vreo două zile, spunea 
profesorul, căci sâmbăta vreau să fac un parastas 
pentru fiul meu, lon. 

lon, fiul profesorului, era unul din copiii cei mai 
buni şi fusese împuşcat tocmai pe treptele bisericii, 
în care credea că va scăpa de furia pornită după 
omorărea lui Călinescu. 

- Bine, veniţi după aceea, căci noi vă 
aşteptăm, a repetat SIMA.” (pg. 320 - 323) 


N. n.: Dar la sediu, profesorul a fost arestat, 
pretextându-se că... ar fi vrut să dea o lovitură!! 
Preotul lon Dumitrescu-Borşa, nefiind în Bucureşti la 
acea dat, nu relatează şi despre acest episod. 

















"Dacă am avut unele ieşiri față de Sima, erau 
pornite de un suflet curat. Îi mărturisisem că 
niciodată nu fusesem cuprins de fumurile măririi. 
Duceam o viață destul de modestă. Nu aspiram la 
posturi de conducere sau şetii. Eram invitat să ascult 
şi să execul ordine. Dusesem o parte din tinerețea 
mea şi o irosisem în lupte grele, făcându-mi 
idealuri, pentru neam şi țară. Credeam că noi 
eram chemați să înlăturăm sărăcia şi mizeria, ca 
să aducem mângâiere neamului nostru obidit. Nu 
doream nimic decăt să văd pe unde mă duc că 


“românul este mulțumit. Idealuri spulberate, sărăcie 


lucie, foamete, războiul bătea la poartă şi SIMA 
nu era capabil să ia măsuri care să producă ceva 
bucurii. Numai ambiţii, certuri, Pătraşcu 
acaparator, pe sub ascuns, de bunuri. În afara lor, 


dezastru” (pg. 330) 
(continuare în numărul viitor) 





Pag.9 


BISERICA ROMÂNĂ, ÎN FAȚA MASONERIEI (1) 


- Studiu asupra francmasoneriei întocmit de Î.P.S. Mitropolit dr. Nicolae al Ardealului 
şi votat de Sfântul Sinod în şedinţa din 11 martie 1937 - 


CE ESTE FRANCMASONERIA? 

Francmasoneria este o societate secrelă, 
răspândită azi în lumea întreagă, pretinzând a avea 
un scop filosofic şi umanitarist. 

Nu vom începe prin a da o definiţie completă a 
francmasoneriei, ci vom arăta pe rând originile, 
organizaţia şi diferitele ei aspecte, rezumându-le la 
sfârşit într-o definiţie. 


1. INCEPUTURILE FRANCMASONERIEI 

Începuturile francmasoneriei formează un 
subiect de interminabile discuții. 

În forma de astăzi ea există din 1717, când patru 
loji engleze s-au intrunit la Londra si au format 
Marea Lojă a Angliei. La 1723 Andersen întocmi 
Constituţiunile acestei organizaţii pe baza 
Constituţiei mai vechi a "lojilor de zidari” din Anglia. 
(Acestea erau numai cu numele de zidari, în ele 
intrau orice fel de oameni.) Constituţiunile lui 
Andersen sunt legea fundamentală a 
francmasoneriei 


2. ORGANIZAREA FRANCMASONERIEI 

Membrii Francmasoneriei sunt împărţiţi în grade 
oculte. Membrii dintr-un grad nu ştiu nici cine 
face parte dintr-un grad superior, nici cine face 
parte din acelaşi grad cu ei, ştiu numai»cine face 
parte din gradele inferioare. 

Din punct de vedere al numărului gradelor, 


precum şi al altor caracteristici rituale, 
francmasoneria se împarte în diferite rituri. 
Astfel exista francmasonerie  ioanilă (sau 


albasiră). Membrii acesteia sunt împărțiți numai în 
trei grade: ucenic, calfă şi maestru. Apoi este ritul 
scoțian (sau roşu) care cuprinde aşa-zisele grade 
înalte, 30 la număr, iar şi mai sus de acestea sunt 
gradele invizibile. De obicei însă francmasoneria 
ioanită nu există decât ca treaptă inferioară, supusă 
celei scoțiene. Gradele înalte şi invizibile sunt cele 
care conduc din umbră toată vasta organizaţie a 
francmasoneriei, în mod unitar, pe .tot globul 
pământesc. În vărtul piramidei stă Patriarhul, sau 
Împăratul neincoronal al lumii. 

Ridicarea într-un grad nu se face prin alegerea de 
jos, ci prin selecţie de sus: cei din gradele superioare 
ridică pe cine vor, dintr-un grad inferior la un grad 
superior. 

Intrarea în orice grad se face printr-un jurământ şi 
printr-o inițiere. Cel ce intră în gradul nou se obligă 
să păstreze secretul faţă de tot ce va vedea şi va 
cunoaşte în acest grad. Prin iniţiere i se comunică 
taine din învăţătura şi misiunea francmasoneriei, 
necunoscută de gradele inferioare. Secretele 
comunicate gradelor inferioare sunt anodine, dar 
cele comunicate gradelor superioare sunt grozave. 

Alături de această organizaţie, ocultă chiar pentru 
membri, există una administrativă, secretă pentru 
prolani. 

În fruntea fiecărei loji se ană un venerabil cu rol 

de preşedinte, ajutat de mai mulți demnitari, Toţi sunt 
aleşi pe un an de către membrii lojei. 


3. FRANCMASONERIA ŞI EVREII 
Evreii au un rol preponderent, chiar dominant 
în francmasonerie. Toate gradele înalte şi 
invizibile au fost create şi sunt ocupate de ei. 
Bauer, Piret, Caillard, lacome, Morin, Francken, 
Moise Cohen, Isaac long* întemeietorii 
francmasoneriei gradelor superioare din Franţa 
şi America, au fost toți evrei, În Ungaria 
majorilatea  francmasonilor erau evrei, iar 
conducerea era aproape exclusiv în mâna lor. 
„Biserica israelită e aliatul nostru firesc, ea ne 
sprijină şi o mulţime de iudei sunt în rândurile 
„ Se spunea în revista francmasonilor din 
Acăcia, 1908, nr. 62. În Germania lojile 
dependente de Marea Lojă din Hamburg erau de 
asemeni ocupate în majoritate de evrei, În Turcia 
conducătorii iei erau evrei În Italia 


şelul francmasoneriei era faimosul evreu Ernesto - 


Nathan, care a ajuns primar al Romei. 
3 f Francmasoneria franceză a fost condusă 
în trecut de evreii Cremieux şi Gambetia. 


"991 CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 












4. Masoneria nu este 
numai o simplă reuniune 
filantropică sau şcoală filosofică, ci alcătuieşte un 
sistem mistagogic care reaminteşte de vechile religii 
sau culte misteriaco-păgâne din care îşi trage 
obărşia, alcătuind o urmare şi o reînviere a lor. 
Astlel francmasoneria, în chip clar, este o religie 
misteriacă cu totul diferita, separată şi străină de 
religia creştină... Masoneria are slujbe religioase 
proprii, ca ceremonia învierii în chip de lup, sau 
botezul masonic, ceremonia recunoaşterii căsătoriei 
sau căsătoria francmasonă, parastasul 
francmasonic, inaugurarea templului masonic etc 


5. FRANCMASONERIA ŞI CREŞTINISMUL 

Francmasoneria se prezintă, aşadar, ca o quasi- 
religie, cu zeul ei propriu: Hiram. În realitate ea nu 
admite o ființă personală la conducerea lumii, 
precum nu admite un principiu personal în oameni. 
Ea preconizează un panteism naturalist: Hiram 
simbolizează forța universală care îşi ia temporal 
măşti individuale, prezentându-se sub formă de 
persoane trecătoare. 

„Un actor misterios deține rolul personalității 
noastre. Cine este artistul care nu se arată în scenă, 
ci rămâne travestit şi mascat?.. E o energie 
consacrată Marei Opere, forța indestructibilă ca orice 
altă forță. Această energie este independentă de 
instrumentul prin care se manifestă printre noi. Ea se 
transforma fără a se stinge... Cine lucrează deci în 
noi, dacă nu forța care anima pe predecesorii noştri? 
Hiram, care învie, esle o realitate. Să ştim să 
medităm şi să înțelegem. Că indivizii dispar, puţin 
importa, dacă energia care lucra în ei subzistă, Să 
ne dezinteresăm deci de o nemurire pe care ne-am 
reprezental-o ca individuală.” 

„Individul este produsul tranzitorii şi repetat al 
unei cauze permanent constructive. În ce priveşte pe 
Marele Arhitect al Universului, trebuie să notăm că 
aceaslă expresie nu intenționează să impună o 
credință. Să ne păzim deci a ceda acelei leni a 
spiritului care confundă pe Marele Arhitect al 
iniţierilor cu Dumnezeul credincioşilor”. 

Francmasoneria este raționalistă. Ea îndeamnă 
pe membrii săi să supună totul cugetării 
raţionale ca filtru suprem pentru tot ce au să 
admită, lată ce zice un alt francmason: „Idealul 
francmasoneriei consta în a construi pe 
nesimţite o republică universală şi democrată a 
cărei regină va fi rațiunea, iar Consiliul Suprem, 
Adunarea Înțelepților. În virtutea principiului care a 
prezidat la naşterea francmasoneriei, ea va putea, 
bazându-se nu pe voia unui Dumnezeu 
inaccesibil, ci pe imperativele Raţiunii, să dea o 
viaţă moralei creştine”. 

Din acestea rezulta şi raportul francmasoneriei 
față de creştinism. Mai putem aducg câteva citate 
pentru a arăta atitudinea direcia a francmasoneriei 
faţă de creştinism. Tot autorul din care am citat mai 
sus declară: „Mai vedeți mântuirea oamenilor într- 
o renaştere religioasă? O! visul imposibil! Bolțile 

sanctuarelor ale căror ruine voii să le reparați, nu 
vor mai vedea niciodată decâ! un ecou slab al 
rugăciunilor de odinioară. Nu mai există Dumnezeu 
pentru a mai învia morţii şi Acela (Hristos) ale 
cărui accente magice deschideau mormintele, nu 
mai poate spera ca un miracol asemănător va 


opri coborârea lui lentă în groapa uitării. Mai mult 
ca totdeauna o credință laică se substituie unei 
credințe supranaturale”. Francmasonul Osw. Wirth 
în lucrarea citată compara pe Hiram cu Hristos, 
ambele nume exprimând doar acelaşi simbol al 
trecerii energiei cosmjce dintr-o persoană ce dispare 
definitiv în alta ce apare (moartea şi învierea lui 
Hiram). 

Francmasoneria e prin excelență dinamică. Ceea 
ce cere mai mult adepților e acţiunea, reclădirea 
lumii conform principiilor ei. Astfel francmasoneria 
lupta cu îndârjire sa elimine din omenire concepția 
opusă ei, creştinismul, şi instituția care-l susține, 
Biserica. Devizele ei sunt: Separarea Bisericii de 
Stat, şcoala laică, căsătoria civilă, difuzarea 
principiilor anticreştine în masele largi. În unele 
state cum sunt Franța, Spania, Rusia, devizele 
acestea au fost realizate. În alte țări se merge cu 
paşi repezi spre această stare. Biserica stă în fața 
ofensivei puternice a unui duşman necruţător 


6. SCOPUL FRANCMASONERIEI 

Francmasoneria îşi ține ultimele ei scopuri în 
secret. Dar fără voia ei se strevăd adeseori 
aceste scopuri, din mărturisiri masonice mai 
mult sau mai puțin învăluite. 

Regulal, francmasoneria spune că scopul ei este 
cercetarea adevărului şi acţiunea carilativă. Dar de o 
acțiune  caritativă  francmasonică nu s-a 
împiedicat nimeni până acum. Şi apoi, de ce ar fi 
lipsă de o asociaţie clandestină şi de secrete, 
pentru desfăşurarea unei acţiuni caritative? 

În realitate, când masonii explică mai larg sensul 
acţiunii lor caritalive, vezi că e vorba de o fericire a 
lumii prin scăparea de ideile ei de acum, prin 
aşezarea ei pe temeliile principiilor raţionaliste 
masone. „Binefacerea pentru mason nu se confundă 
cu ceea ce s-a conveni! să se numească caritate 
Cedarea câtorva bucăţi de pâine, din prisos, nu-l 
achită de datoria sfântă ce o contractează inițiatul 
față de umanitate. A face bine comportă un întreg 
program de viață”. Într-o formă eufemistă 
francmasonul Osw. Wirth arată, aşadar, că nu 
caritatea este scopul francmasoneriei. 

lar cercetarea adevărului de care vorbeşte 

francmasoneria trebuie înțeleasă ca o lansare a 
tuturor ideilor de destrămare a Statului şi a 
Societății. Toate ideile de extrema stângă ale 
comunismului au fost pregătite în loji şi aplicate 
de francmasoni. La fel, toate ideile anticreştine, 
de totală emancipare a instinctelor omeneşti 
inferioare de sub prestigiul virtuților creştine. De la 
Marx până la Lenin şi Trotzki, toți şelii mai de seamă 
ai comunismului au os! evrei Şi Irancmasoni, sau cel 
puțin francmasoni. Ziarul francmason latomia scne 
(iulie 1849, p. 237): „Nu putem decăt să salutăm 
socialismul ca pe un excelent aliat al 
francmasoneriei în munca de înnobilarea 
omenirii, în străduința de a promova binele 
omenirii. Socialismul şi masoneria împreună cu 
comunismul au țăşnit din acelaşi izvor”. 
Ş Scopul francmasoneriei stă în legătură cu soarta 
întregii omeniri. Francmasoneria luptă pentru o 
anumită direcționare, pentru o anumită țintă a 
întregii vieți omeneşti colective şi individuale. 

Care este acest scop? 

Dintr-o mulțime de mărturisiri masonice şi din 
descifrarea sensului ce se desprinde din toată 
activitatea de până acum a francmasoneriei, 
rezultă că acest scop este întemeierea unei 
republici mondiale, condusă de francmasoni, 
adică de evrei. o republică cu desăvârşire laică, 
cu o omenire îndobitocită de mizerie şi de 
patimile inferioare dezlănțuite. 

lată ce spune acelaşi francmason Osw. Wirth, în 
"Manualul Maestrului”: „Să avem curajul să ne zicem 
religioşi şi să ne afirmăm apostoli ai unei religiuni 
mai Sfinle decât toate celelalle. Să propagăm 
Religia Republicii, care va forma inima 
Cetăţenilor şi va cultiva A 
Tema întemeierii republicii mondiale sat 
Stăpânirea francmasoneriei a format 


2008 


DR 





obiectul Congresului mondial al 
francmasoneriei din 1900, ținut la Paris. 
Când vorbesc metaforic, 


francmasonii se prezintă ca zidarii 
care au să rezidească, sub conducerea lui Hiram, 
templul lui Solomon din Ierusalim, Aceasta 


înseamnă, fără metafore, restabilirea dominaţiei 
lui Israel asupra lumii întregi. 

Numai din tendința lrancmasoneriei, după 
republica laică, internațională şi extrem de 
democratică se explică de ce toate revoluțiile de la 
cea din 1789 încoace, toate loviturile date 
creştinismului, principiului monarhic şi naţional, 
principiului autorităţii, sunt opera francmasonilor. Din 
aceste motive, toate statele care recunosc valoarea 
principiului naţional şi a factorului creştin au 
desființat francmasoneria. Aşa a făcut şi Italia prin 
Mussolini în 1925, şi Germania prin Hitler. În Ungaria 
a fost desființată după prăbuşirea comunismului lui 
Bela Kuhn, dovedindu-se că acest comunism a fost 
creaţia lojilor. 


7. FRANCMASONERIA IN ROMANIA 

Nu vom face un istoric al francmasoneriei în 
România. Până la primul război nu s-a bucurat de 
dezvoltare remarcabilă, Abia de la război încoace 
şi mai ales în ultimii vreo 10 ani a luat un avânt ce 
dă de gândit. 

Din cele şase grupe francmasonice române, una 
e pur evreiască: B'nai Brith, alta, Federajia Lojilor 
Simbolice de Rit loanit din România, e evreo- 
ungurească (în Ardeal) şi în 1933 s-a unit cu Marea 
Lojă Naţională Română, lar o a treia e evreo- 
nemjească; Marea Lojă Germană din România 

Românii se găsesc numai în celelalte trei: Marea 
Lojă Americană din România (afiliată la Marea Lojă 
Americană din New York), Marele Orient din 
România (afiliat la Marele Orient din Franța), şi care 
cuprinde 90% evrei şi, în sfârşit, Marea Lojă 
Naţională din România, care afişează tricolorul, 
afectează lupta contra celeilalte francmasonerii, 
pe moliv că e jidovită, dar aceasta e numai o 
mască cu scopul de a vâna cat mai mulți ofițeri şi 
alți buni români. 

Marea Lojă Naţională, condusă până în 1933 de 
di. Pangal, în acel an s-a rupt în două, o parte lojile 
&i — cele provinciale şi cinci din cele zece 
bucureştene — constituindu-se separat, în frunte cu 
di. MIHAIL SADOVEANU. 

Dar pe di. Sadoveanu l-au urmat numai masonii 
din primele trei grade, cei din gradele superioare au 
rămas cu di. Pangal 2 

Şi cum masonii primelor trei grade sunt 
conduşi de cei din gradele superioare, se pare că 
schisma din Marea Lojă Naţională e tot numai o 
cursă pentru românii naivi pe care prestigiul unui 
Sadoveanu îi atrage mai mult decât di, |. Pangal, 
De altfel, gruparea d-lui Sadoveanu s-a aliat cu 
Marele Orient 

Foarte sistematic zeflemiseşte di. M. Sadoveanu 
credința creştină ortodoxă pe care o socoleşte o 
credință pentru naivi, mult inferioară ştiinţei 
„egiptene” a „Magului” superior în romanul „Creanga 
de aur”. 

Numărul masonilor din România era încă în 
1932 întristător de urcat. Astăzi (n. n: 1937) se 
pare că sunt şi mai mulți. În 1932 aveam 3300 
masoni. Cehoslovacia avea 60, Iugoslavia 900, 
Polonia 450, Bulgaria 500. Se va recunoaşte că 
România față de aceste țări vecine are enorm de 
mulți. Influența masonilor în viața mai nouă a 
Statului nostru se resimte dureros, dictând din toate 
locurile de conducere. De altfel, şi în Marea Lojă 
Naţională se află evrei. 


8. AŞA-ZISA MASONERIE NAȚIONALA 
ROMÂN, 

Dar asupra Masoneriei Naţionale Române trebuie 
să insistăm ceva mai mult. 

Despre ateismul Marelui Orient din România 
şi al Marii Loji Naţionale a d-lui Sadoveanu nu 
poate fi nici o îndolală, odată ce el este în strânsă 
comuniune cu Marele Orient din Franța, despre 
care însăşi întâmpinarea Masoneriei Naţionale 
Române câtre Sfântul Sinod spune: „Prima mare 
organizaţie dizidentă a lost aşa-numitul Mare Orient 
din Franţa, care încă din secolul al VIli-lea s-a 
îndepărtat încetul cu încetul de masoneria 
tradiţională, suprimând. obligativitatea credinţei 
în Dumnezeu şi în nemurirea sufletului, precum 





CUVÂNTUL LEGIONAR 





şi aceea a contractării jurământului pe SI. 
Scriptură, dintr-un aşa-zis spirit de liberă 
cugetare, şi ajungând în anul 1878, la însăşi 
primirea ateilor în Ordin, Aceasta a provocat, după 
cum era şi firesc, o imediată ruptură a relațiilor între 
marile loji masonice regulate cu Marele Orient din 
Franța, şi de atunci încoace atât Marele Orient din 
Franța cât şi toate organizaţiile afiliate lui, din lumea 
întreagă, sunt socotite ca schismalice, eretice şi 
orice relaţii sunt interzise între masonii regulaţi şi 
membrii acestor organizaţii”. 

Noi vom arăta, în primul rând, că există relații 
între organizațiile masonice cu care este afiliată 
Masoneria Naţională Română şi între cele ce stau 
în legătură cu Marele Orient din Franța, iar în al 
doilea rând vom pune în adevărata lumină 
atitudinea față de religie a masoneriei, ce se 
pretinde adversara Marelui Orient din Franţa. 


A) Marele Orient din Franța şi Marea Lojă din 
Franța stau în aşa strânse legături, încât în fiecare 
an se adună delegaţii lor într-un convent comun 

Marea Lojă din Franța însă face parte din 
Asociația Masonică Internațională (A. M..) cu 
sediul în Geneva, împreună cu Marile Loji din Belgia, 
Bulgaria, Grecia, Luxemburg, Norvegia, Polonia, 
Portugalia, Elveţia, Cehoslovacia, Spania, Viena şi 
Iugoslavia, dintre care multe au” legături cu 
Masoneria Naţională Română (vezi întâmpinarea 
amintită mai sus.) De altfel AMI. luptă pentru ca 
„într-un viitor mai apropiat sau mai depărtal, lanțul 
mondial să se încheie în sensul ca diferitele dialecte 
masonice ale umanilății să se unească Într-o limbă 
comună”, Deci şi acum sunt numai deosebiri 
dialectale. 

Cu Marele Orient din Franţa are legături Marea 
Lojă din Viena. Ori Marea Lojă din Viena stă în relaţii 
oficiale cu Marea Lojă din Anglia şi deci şi cu 
Masoneria Naţională Română, î 

Cu drept cuvânt observa  francmasonul 
Hasselbacher în opera sa monumentală, Entlanite 
Freimaurerei 1936, vol, |, p.71: „Orice şcolar care 
cunoaşte regulile elementare de matematică ştie câ: 
două mărimi egale cu o a treia, sunt egale şi între 
ele. Dacă a = b şi b = c, atunci şi a = c. Dacă 
Masoneria Naţională Română are legături cu cea din 
Austria, iar aceasta cu Marele Orient din Franţa, 
evident că prin masoneria austriacă există legături şi 
între Masoneria Naţională Romănă şi Marele Orient 
Francez. 

Ce înseamnă că două organizații masonice au 
legătură, şi ce înseamnă că legăturile acestea sunt 
suspendate? 








Când două organizaţii masonice stau în legături 


atunci ele comunică oficial prin organele lor 
conducătoare.  Asifel, în „Regulamentul de 
organizare şi lunclionare al Marii Loji Naţionale 
Române", art. 45, li!. i, se spune despre Consiliul 
Marii Loji Naţionale, care este puterea ei execulivă, 
că „reprezintă impreună cu Marele Maestru, Marea 
Lojă Naţională din România pe lângă conducerea 
supremă a fiecărui rit de pe lângă marile puteri 
masonice străine" Î 

Legăturile acestea primesc un caracter şi mai 
permanent şi mai concret prin aceea că cele două 
organizaţii masonice în legătură îşi desemnează 
câte un delegat, care e numil membru regulat cu un 
rang superior în Marea Lojă prietenă 

lată ce spune citatul Regulament în această 
privință, la art. 6: „Marele Maestru poale să 
numească pe orice irale ca să-l reprezinte înlr-o 
Mare Lojă soră din străinălale, de asemenea el! 
poale numi ca membru al Marii Loji Naţionale din 


Pagină realicată de Nooleta Codrin |] 
Noiembrie 2008 





Marelui Maestru al unei Mari Loji soră din 
străinătale”. În felul acesta în fiecare 
organizație francmasonică sunt prezente 
organizațiile străine masonice. 

În afară de aceste legături, membrii din lojile unei 
organizaţii pol vizita oricând lojile de grad egal sau 
inferior ale unei organizaţii străine, iau parle la 
festivitățile lor şi pot fi numiţi membri de onoare ai 
acelei organizaţii străine. 

Francmasonul Hasselbacher dovedeşte în opera 
citată, pe baza unui vast material 'din arhivele lojilor 
germane desființate, că suspendarea legăturilor 
între două organizații masonice lasă mai departe 
putinţa membrilor din lojile unei organizaţii de a 
vizita lojile celeilalte organizații, numai că aceste 
vizite n-au un caracter oficial, ci numai unul oficios. 
Masonii individuali sunt frați pe tot globul 
pământesc, oricărei organizații ar aparține. 
Oricărui rit ar aparţine un mason, el este frate cu toți 
masonii de pe glob. 

De altfel, aceste suspendari de relații sunt 
accidentale, ele nu sfărămă unitatea şi simpatia 
fundamentală care leagă întreaga francmasonerie 
universală. Şi se depun totdeauna cele mai mari 
străduințe ca aceste suspendări să înceteze cât mai 
repede, şi unitatea să devină tot mai strânsă. Ba mai 
mult, aceste suspendări de relații au loc numai între 
organizaţiile masoneriei ioanite, a primelor trei grade. 
Masoneria gradelor superioare e un front unitar. 
Ori masoneria primelor trei grade e numai un stadiu 
de trecere spre cea superioară şi e condusă de 
aceea. Deci supărările între organizațiile masonice 
subalterne sunt numai nişte iluzii, nişle concesii 
făcute spiritului neprogresa! în masonere al 
membrilor inferiori, cărora le place să creadă că 
sunt în ceartă cu masoneriile străine. 

Dăm câteva citate în acest sens din cartea 
masonilor vienezi, Das Blaubuch der Freimaurerei 
(Viena, 1933); 

„Organizarea ritului scoţian este foarte potrivită 
pentru urmărirea şi ajungerea scopului său depărtal. 

Existenla lactică a unui lant mondial francmason, 
cel puţin în cadrele ritului, este în opoziție cu 
organizațiile, din nefericire încă aşa de neinchegale, 
ale francmasoneriei ioanite, care se luptă între ele 
din molive dogmatice. 

Ritul scolian cu ale sale 36 de Supreme Consilii 
constituie pentru toate tenitonile francmasone cu o 
aceeaşi doctrină, un acelaşi mod de a lucra, aşadar 
unul şi acelaşi front unitar francmasonic. Ritul 
scoțian este afară de aceea un paşaport către toate 
atelierele corespunzătoare ale masonenei şi oferă 
aşadar raza cea mai mare de acţiune” 

Să observăm ca Marea Lojă Naţională Română, 
care are sub administrația sa gradele 1-3, este sub 
autoritatea Supremului Consiliu de grad 33 al Ritului 
Scoțian Antic şi Acceptat. 

Între cele 36 supreme Consilii numile în cartea 
citată, se află şi cel din România şi cel din Franța, 
autoritatea supremă a masoneriei franceze. 

Pentru întărirea unității între organizaţiile gradelor 
inferioare lucrează, afară de amintita Asocialion 
Magonique Intemationale cu sediul la Geneva, care 
întruneşte Marile Loji Simbolice (ale primelor. trei 
grade), Die Allgemeine Freimaurerei Liga (Ateme) cu 
sediul în Basel, care întruneşte pe masoni individuali 
pentru a realiza lanțul mondial al masoneriei. Aceste 
organizaţii țin des congrese în diferite cenire 
europene. * 

În cartea francmasonului Hasselbacher, în vol. |, 
p. 53-80 se găsesc multe citate de ale 
francmasonilor- ca masoneria este una. Marele 
Maestru al Marei Loji din Bayreuth, prol. Blunschli 
care a scris în Freimaurerei Zeitung din 11.IV.1874; 
„De câteva zeci de ani lojile se adună şi iau un 
caracter tot mai național, deşi misiunea lor este 
internațională. De ce aceasta? Ce sens are? Căci 
dacă francmasoneria nu are nimic cu patria, de 
ce se îmbracă în forme naţionale? Sămburele cel 
bun al acestei mişcări este trebuința după o mai 
mare consolidare, pentru a valorifica mai bine 
puterea confederației masonice. p 
Însemnătatea internaţională a masoneriei nu e 
slăbită prin aceasta, dimpotrivă, puterea ei de 
acțiune, eficacitatea ei devine şi mai urcată”. 
(continuare în numărul viitor) 





Pag. 11 





Doeumenl 


DIN PRESA LEGIONARĂ INTERBELICĂ 
ZIARUL "OMUL NOU” - BRAILA 


La sfârşitul anului trecut şi începutul 
acestui an v-am prezentat ziare şi reviste 
legionare, care au apărut în țară în perioada 
1927-1938. 

Întrucât la Biblioteca Academiei Române 
nu există încă un fişier care să grupeze presa 
legionară, depistarea acestor publicații total 
necunoscute publicului larg şi chiar 
istoricilor cere, fireşte, timp, şi mai ales 
răbdare,  deoărece este sinonimă cu 
“căutarea acului în carul cu fân”. 

Recent am "descoperit" ziarul "Omul Nou” 
care a apărut în Brăila lip de doi ani, în intervalul 
10 febr. 1936 - 2 febr. 1938 (când a fost 
suspendat odată cu instaurarea dictaturii 
personale a lui Carol al II-lea). 

A avut o periodicitate bilunară şi apărea sub 
conducerea unui comitet, sediul redacției fiind 
inițial pe str. Mihai Bravu nr. 228, apoi mutăndu- 

i se în str. Rahovei nr. 76. 

“Motorul” acestui ziar a fost avocalul Stere 
Mihalexe, directorul ziarului, prezent număr de 
număr cu articole, unele fiind, prin temele dezbătute, 
remarcabile. 


În NR. 4, bunăoară, apare sub iscălitura lui Stere 
Mihalexe articolul “Rălăcirea. prietenilor noştri 
nelegionari. 

Alături se află un nume care a intrat în istoria 
Mişcării Legionare: este vorba de colonelul Ştefan 
Zăvoianu care semnează articolul “Minunea 
taberelor de muncă”. 

Tot în acest număr găsim un apel legionar lansat 
de Comeliu Zelea Codreanu, şi articolul “Ce crede 
un Legionar”. 


În NR. URMĂTOR, 5, colonelul Ștefan Zăvoianu 
este din nau prezent, cu articolul “/nvierea”, alături 
de acesta fiind foto-reportajul “Şantierul de la Lacul 
Dulce, unde muncesc legionarii brăilen. 

O pagină din ziar cuprinde “Revisla presei 
legionare din |ară” în care se prezintă, pe scurt, 
revistele "Vestitoni” (din Bucureşti), "Iconar (din 
Cemăuţi) şi “Revista mea” (din Cluj). 


NR. 6 al "Omului Nou” are un conținut variat; iată 
sumarul bogat şi atractiv al acestui număr: “Sirigoi? 
(pe marginea congresului studențesc ținut la Târgu 
Mureş), “În drum spre Zenit” - semnat de Dumitru 
Popa, “Conferinţa Gen. Cantacuzino-Grânicerul la 
Brăila", "Un alt şantier legionar în pădurea 
Comorolca” şi "Parastas la Mănăstirea Neam| pentru 
marini legionari, unde au participat 3000 de 
oameni”. 


ÎN LOC DE BRAȚE 


În loc de braţe fără vlagă, 

păduri înalte-aş vrea să am; 

pe crengi să leagăn lumea-ntreagă 
şi s-o cuprind cu orice ram. 


În loc de paşi fără putere, 

paşi mari de vânt aş vrea să-ncalţ; 
cu-o talpă-n mări, cu alta-n sfere, 
sus, printre taine, să mă-nall. 


În loc de ochi ce nu ştiu toate, 
aş vrea adâncuri fără fund, 
“să sorb văzduhuri instelate 

a “şi-n mine zarea s- sculund. 


Şi-n loc de putrede cuvinte, 

aş vrea miresme sau lumini, 
s-adun minunea ta fierbinte, 

o, cântec, care-n piept suspini... 


10; 
denţirali ros 
Dr. 


doi după 1 






2 te! exemplarul 


LEGIONARI, 








eu pe vel mal buni ropii al Neamului acestula. 


Titlul ziarului este tipărit în culoare verde. 


NR. 8 are, de asemenea, articole care se referă 
la cele mai diverse probleme. 

Se remarcă atăt prin titlu, cât şi prin conținut, 
materialul iscălit de Dumitru Pană şi intitulat "3 — 2 = 
1+ ceva. 


NR. 10 are şi el un conţinut dens, ancorat în 
actualitatea vremii 

Se distinge recenzia “Cartea Căpitanului de 
Frunză Simion şi-materialul “Generaţia nouă”, autor 
fiind G. Pârlea 


În NR. 13 Sp. Luis Gheorghiu este prezent cu 
articolul “Creştinism şi comunism”, iar din NR. 14 şi 
15 se reliefează titlurile “Strigoii” de Stere Mihalexe, 
directorul ziarului, "DI. profesor lon Zelea Codreanu 
în vizită în judetul Covârlui”, “Cine este împotriva 
Mişcării Legionare” - semnat de lonel Rădulescu. şi 
"Generaţia nouă şi palilicaeche” (nesemnat). 


NR. 18, datat 27 febr. 1937, are şi el semnături 
foarte cunoscute: Vasile Băncilă - cu “Întoarcerea 
Argonauților” şi Emest Bernea - cu "O mare biruință 
legionară”. Un alt articol interesant, “Legionarismul şi 
muncitorii”, este redactat de către Constantin Mani 

Întrucât acest număr a apărut în preajma zilei de 
1 marie, reproduc un pasaj interesant despre 
mărțişorul legionar; “Cel mai frumos mărțişor al 
anului este mărțişorul legionar, care cinsteşte pe 
Moța şi Marin, căzuți la Majadahonda: crucea este 
verde, cu o cunună de frunze de stejar. Ea se va 
pune în vânzare numai prin organizațiile şi debitele 
legionare”. 





kk 


RADU GYR 
POARTA 


, Totameletor al mulyeării leylonare, preşedinte de omoare al mta- 


E MARIN, comandat lsglonar, şetal organizației Capitalei, amân- 
ul «je ehiuari, lovituri și lacliri, Iodurate peotra ervdința în neaziul 
românesc, au adormit penira totdeauna pe fruuiui dela Mahadabonda, intra apararea 
Mântoitorolui lisus, Cristos. 
Vestea sfâșletoare a câzut ea un trăznei peste nol, Fa va cutremara pr ori- 
ee român. Am dat lui Dawi 

Generala Caniaăvaloo, pleacă mâine ca să readecă în (ară Iraparile ler. 


Se sintetizează organizarea funeraliilor pentru 

“E Moța şi Marin, care au avut loc la Bucureşti, prin 
“panică la Ocultă, panică în Parlament, panică la 
duşmani; lumina, vitejia şi elanul legionar ka 
orbit. Noi cântăm cu bucurie”. 

Se reproduce scrisoarea adresată de 
Patriarhul României, Miron Cristea, părintelui 
Moţa, tată! eroului lon Moţa, din care reproduc 
un mic fragment: “EI n-a întrebat ce biserică e? 

Ce Cruce e? Ce supremă conceplie creştină!”. 


Redau câteva titluri din NR. 26 apărut la 10 
aug. 1937: "Ancheta de vară” - de Vasile 
Băncilă, “Țărânimea legionară românească” - de 
George Stanciu, "Moarte de legionar” - de prof. 
Sp. Luis Gheorghiu şi “Pentru tine, camarade” 


NR. 29, din 26 oct. 1937, este închinat morţii 
gen. Cantacuzino-Grănicerul, şefului partidului 
“Totul pentru Țară” (epresia politică a Mişcării 
Legionare). 

Fotografiile îl prezintă pe Căpitan decorându-l pe 
General, ca şi pe gen. Berthelot când îl decorează, 
de asemeni, pe faimosul General, pe front, în 1917. 

Legate de aces! trist eveniment sunt articolele: 
“Cu moartea spre moare” - de Stere Mihalexe 
“Plecarea generalului”, “Din viața generalului” şi 
câteva fotografii realizate la înmormântarea şefului 
partidului “Totul pentru Ţară”. 

Un ferpar anunță în acest număr că pro!. 
universitar ieşean Corneliu Şumuleanu a murit 


NR. 32 cuprinde, printre altele: “Arhanghelii în 
istoria românească” - de Vasile Băncilă şi 
“Conferințele lui Mircea Eliade şi Nae Ionescu” ținute 
în Sala Teatrului la 30 ianuarie şi, respectiv, la 13 
febr. 


ULTIMUL NR., 33 apare la 2 febr. 1938 

Se publică o circulară a Căpitanului intitulată 
"Omul şi pogonur fin care se desființează calomnia 
lansală la adresa Mişcării), articolul “Legiunea 
pedepseşte pe hoți şi mincinoş? , şi o amplă relatare 
de la Sala Teatrului, care gemea de lume venită să-l 
audieze pe poetul Radu Gyr. 


“Pot spune că ziarul brăilean a fost unul din cele 
mai bune publicații legionare din provincie 
Exemplele pe care le-am dat sunt argumentele care 


susțin această afirmaţie. 


Sunt ca o poartă maramureşeană, 
cioplit din paltin sau din carpen greu... 
Sub streaşină de şiță pădureană, 
mă-nchid şi mă deschid în raiul meu. 


Un stâlp de foc în dreapta-mi stă credința, 
e stâlp negru-n stânga deznădejdea-mi ştiu, 

şi între ei mi-am răstignit fiinţa, 

sculptată poartă, prag înalt să fiu... 


Şi astfel, ca-ntre-un înger de lumină 
şi-un diavol încrustat în stâlpul dur, 
împărătească, poarta mea suspină 
şi sângeră-ntre beznă şi azur. 


ULTIMELE POEME) 


Pa9:12 CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2008 


ZIG ZAG PRIN BASARABIA: 


CHIŞINĂU - BĂLȚI — OTACI — SOROCA — CAHUL . (III) 


În apropierea gării comerțul ambulant este acum 
în floare. Pe trotuare oameni săraci îşi “etalau” 
mărfurile pe ziare: fel de fel de antichități care nu mai 
folosesc astăzi la nimic, cum ar fi plăci pentru pick- 
up, magnetofon de 20 kg, marca "Kastan” sau T.V 
alb-negru portabil, cu ecranul mare cât o carte. Multe 
lucruri de îmbrăcăminte şi încălțăminte, cărți, 
ligheane de aramă şi samovare din timpul țarului, 
biblii, saci de iută, pendule, sfeşnice din alamă şi 
becuri. Nimic care să suscite interesul. Privitori sunt 
mulți, însă cumpărători prea puţini, deşi prețurile sunt 
simbolice. Nimeni nu-şi lăuda marfa, nu făcea elogiul 
chilipirului, tăcerea acoperea deznădejdea 
vânzătorilor, cei mai mulţi dintre aceştia fiind oameni 
în vârstă 

La ieşirea din gară sunt câteva mici unități de 
alimentaţie publică, cu terase curate care au doar 3- 
4 mese. Am luat şi eu loc la una dintre acestea unde 
am consultat lista de meniu ce avea trecută pe ea 
câteva produse. Ciorba de pasăre se numea “zamă”, 
şnițelul era cunoscut sub numele de “bătută”, iar 
colțunaşii cu smântână aveau un nume pur rusesc 
pe care însă nu-l mai rețin. În timp ce mâncam m-a 
frapat o voce plăcută de la de combina muzicală: era 
vocea lui lon Raiburg care interpreta nişte 
melodii superbe, autentice. Am cumpărat 
ulterior CD-ul cu acest interpret la mare vogă 
în Chişinău, din păcate total necunoscut la noi, 
unde piața muzicală este dominată de 
cântăreți care fac zgomot 

În fața gării, parcul, bine întreținut, cu 
fântâni arteziene, cu bănci, are în mijlocul lui o 
inscripție: “Aici va fi înălțat un monument 
închinat victimelor represiunilor staliniste”. O 
reparație care se impunea de multă vreme, 
ştiut fiind că din gara Chişinăului au plecat 
spre Siberia, în lagăre sau în"mine, sute dejă 
vagoane pline cu basarabeni, pentru vina căli 
au fost buni români, din toate straturile sociale: | 
preoți, funcţionari, medici, cei mai mulți fiindii 
țărani înstăriți, cu gospodării  model,fă 
consideraţi “culaci” deşi işi munceau pământul 
numai cu familia, neapelând la zilieri 

“Vidul” creat prin eliminarea elementului 
autohton a fost repede remediat prin aducerea 
în teritoriul dintre Prut şi Nistru a câtorva sute 
de mii de ruşi de pe meleaguri îndepărtate, 
necunoscători ai limbii române, promovați imediat în 
posturi cheie din economie şi cultură 

Dar asistăm la un paradox: la mică distanţă de 


Viitorul monument dedicat victimelor represiunilor 



























Slaliniste se află două monstruoase 
monumente, create în urmă cu şase decenii, 
anacronice. în fața hotelului “Chişinău”, pe un 
inalt fundament de granit, cocoțat: cu 
kalaşnicovul în mână, se afla soldatul sovietic 
tare, aşa cum scrie pe placa de marmură de 
pe soclu, “a eliberat Moldova (!) în lupta cu 
armata germano-nazistă” (mai trebuia adăugat 
ŞI hiteristă!); ceva mai încolo, în apropierea 
hotelului "Naţional", o altă statuie hidoasă, atât 
la propriu cât şi la figurat, care îl reprezintă, 
Călare, pe “generalul” Kotovski (1881-1925), 
Cine a fost acesta: un hoț specializat în 
furturile de vite şi oi de pe pământurile 
basarabene, anul 1917 găsindu-l în închisoare 
peniru faptele sale; eliberat de către Armata 
Roşie, a luptat în războiul civil, unde s-a 
femarcat" prin actele de banditism şi cruzime 
ŞI mai ales prin vandalism, care au „constituit 
reptele care l-au urcat în cel mai mare grad 
din armată, în ciuda analfabetismului său. A 
avut parte de o moarte pe măsură: a fost 
mpuşcat de soțul amantei sale 

Poate aceste două monumenie staliniste într-un 
Viitor apropia! vor fi strămutate, întrucât nu prezintă 
fii cel mai mic interes astăzi pentru locuitorii 
Praşului. Nimeni nu depune, la soclul lor, vreun mic 
buchei de flori. 

Am ajuns şi în locul unde se afla în anii războiului 
feslaurantul “Berbec”, patronat de bunicul meu, 
Sriginar din Ploieşti, unde ce! mai cunoscut şi elegant 

local purta acest nume (există şi astăzi), 
pe care e! l-a copiat 






Acum însă restaurantul, ca şi casele şi 
magazinele mici care îl învecinau, nu mai există: în 
locul lor s-a amenajat o zonă verde cu pomi şi 
straturi de flori. Restaurantul, pe care îl văd prin ochii 
copilăriei, avea trei săli mari şi o bucătărie cu “foc 
continuu” unde munceau 5-6 femei, toate voinice 
trase parcă la indigo! Seara cânta o orchestră axată 
pe muzică populară, dar şi unele cântece create de 
momentul războiului; parcă le aud: “A plecat la 
vânătoare / Agarici, Agarici / Să vâneze bolşevici”, 
sau: “Te recunosc şi pe întuneric, Bucureşti 
Localul era în permanență plin, o lume pestriță apela 
la serviciile lui, dar şi mulți soldați români şi nemți 
Duminica era “relache”, personalul stătea acasă sau 
mergea la biserica din apropiere. Şi eu am fost de 
câteva ori la biserică duminica dimineaţă, însoțit de 
bunica mea, foarte religioasă, adeptă a postului de 
miercuri şi vineri. Parcă mă văd încălțat cu şosete 
albe şi pantofi de lac şi purtând, fudul, pantalonii 
“bavarezi” din piele, scurți şi cu bretele, confecționați 
în Germania 


Am redescoperit biserica, căreia nu-i reținusem 
numele, Sf. Treime. Renovată după anii '90, după o 
decenii, 


inactivitate _de câteva atrage _ atenţia 











































trecătorului 


prin cupolele sale aurite şi 
exteriori vopsiți într-un albastru deschis, plăcut. La 
intrare pe o placă stă scris laconic că biserica este 
monument istoric şi estefocrotită de stat 


pereții 


Am pornit spre centru, 





trecând prin scurtul 


bulevard luri Gagarin care are, pe una din laturile 
sale, statula cosmonaulului. O pantă mică mă duce 
lar la amintiri: în timpul vacanței, în copilăria mea, 
pentru a mă duce în centru am apelat la tramvai; 
acesta era liliput: un singur vagon cu două bânci din 
lemn, paralele, pe care puteau stea maximum 15-20 
de persoane. Stațiile nu aveau nume, oraşul era tot 
în ruină, lângă vatman era la vedere o placă din 
lemn pe care scria Gară - Sobor (catedrală) şi Sobor 
- Gară. Tramvaiele mergeau ca melcul, făceau un 


zgomot strident şi, când se opinteau să urce panta 
de care am amintit, mai-mai să o ia la vale... 

Am ajuns în continuare şi la bulevardul Ştefan cel 
Mare şi Sfânt, axul oraşului. Curat, cu o bogată 
vegetaţie, are pe laturile sale multe clădiri sobre, 
mari ca dimensiuni, cenuşii, cu o arhitectură 
asemănătoare Casei Scânteii de la noi. 

Atrage atenția prin dimensiunile sale Palatul 
Academiei de Ştiinţe, dar şi hotelurile din 
împrejurimi, concepute în acelaşi stil (prețurile 
camerelor încep de la 50 de euro / noapte, fără micul 
dejun) şi un cazinou având numele cel mai 
răspândit: desigur, “Las Vegas”. 

Două turle aurite ce străluceau puternic în lumina 
soarelui, mi-au atras atenţia şi, luând-o pe o stradă 
perpendiculară pe marele bulevard, am ajuns la o 
superbă biserică, Teodor Tiron. Lângă poarta din fier 
forjat se precizează.că lăcaşul aparţine Patriarhiei 
Moscovei, Mitropoliei Chişinăului şi a întregii 
Moldove. Şi încă o precizare, anume că biserica 
aparține Ministerului de Interne! Încurcate sunt căile 
Domnului Interiorul bisericii stămeşte admirația 
icoane mari aurite acoperă pereţii, scenele religioase 
i sfinții au fost realizate de mâna unui talentat artist 
Am fost martor la o cununie între doi tineri 
slujba se făcea în limba română, 
acompaniată de un cor fără cusur 

Am intrat şi în câteva mari magazine. 
Produse de calitate îndoielnică la prețuri 
destul de piperate. Cele electronice erau 
produse de firme total necunoscute, cele 
mai multe din China, îmbrăcămintea şi 
încălțămintea nu erau „elegante. Lume 
multă, fireşte, în magazinele alimentare, 
pline cu fel de fel de produse. Peşiele se 
afia la loc de frunte, proaspăt sau afumat 
n peste 30 de feluri de conserve, importat 
din Rusia. La fel şi vinul, în mare sortiment, 
exclusiv din podgoriile Basarabiei, 
renumite în toată lumea pentru calitatea şi 
savoarea lor. Dar la unele prețurile erau 
prohibitive: o sticlă de 750 ml, cu un 
ambalaj modest, pe care se specilica 
numele podgoriei, “Purcari”, costa în bani 
| romăneşti 60 lei. Cine ştie, poate în sticlă 
se afla elixirul vieții, şi de-aici şi prețul 

Am ajuns iar la intersecția cu strada Armenească, 
la capătul căreia se afla cimitirul pe care l-am descris 
la începutul articolului. Pe această stradă se afă şi 
Piaţa Centrală, pe care am vrut să o vizitez, întrucât 
şi despre aceasta am amintiri din copilărie: la 2-3 zile 
bunicul meu făcea aprovizionarea pentru 
restaurantul său, de aici. Deşi era război, 
piața era extraordinar de bine 
aprovizionată, găseai tot ce doreai la prețuri 
mici. Fructele se vindeau cu "desealca” 
adică în număr de 10, sau grămadă: nu se 
folosea cântarul. Putini de brânză, păsări 
de tot felul, legume, fructe, peşte, vinuri în 
butoaie man, stăteau la dispoziția 
cumpărătorilor. Belşug, nu glumă, în 
comparație cu Bucureştiul, unde cartela 
pentru alimente era indispensabilă traiului, 
cu mult sub nivelul perioadei interbelice. 
Bunicul meu închiria o căruță în care 
punea, de fiecare dată, 15-20 de păsări, 
legume "şi multe altele necesare pregătini 
mâncăni 
Piața nu mai are tarabe sub cerul liber: 
în locul acestora s-au construit peste 100 
de mici magazine, unde, în cele mai multe, 
nu ai loc să te intorci. Aglomerație mare, 
mulți negustori îşi vând marfa afară, pe 
unde apucă, în special fructe. Unii negustori 
scriseseră pe bucăţi de carton precizări care m-au 
făcut să zâmbesc şi pe care le-am notat: "Proaspete 
dulce banana din Sud Africa”, “Lămâi coarje subțire, 
miroase din Egipet”, “Roşii şi chipere dulce”, "Dulce 
perjii moldoveneşti”, “Zămoşi dulce uzbece , cu 
coarje subțire”. În ton cu aceste anunţuri, în piață am 
văzut şi alte firme de alimentație publică ca 
"Bucătărie Culinară” şi “Bufetul Iniţiativa” ! 

fcontinuare în numărul viitor) 


CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2008 P29-13 





Diverse 


TEHNICI DE MANIPULARE 


Am câteodată un soi ciudat de halucinație, un vis 
atăt de frumos încât, visându-l, ştiu că nu poate fi 
real, şi atunci devine coşmar. Pe un fundal 
transparent, luminos, auzindu-se o muzică... fără 
accentul unor naţionalităţi conlocuitoare, în care nu 
s-au inventat încă „merţanu” şi „duşmanu”, mă simt 
eu însumi, atât de întreg la minte şi de român cum 
aievea nu aş putea fi, iar în această armonie 
desăvârşită... mă uit la televizor. Nimeresc pe ProTV 
taman la ora cinci şi începe o emisiune culturală, 
apoi, pe Discovery, prind un reportaj despre 
recuperarea şi îngrijirea copiilor străzii. Ştiu că sună 
delirant, în realitate este mereu vorba doar de 
recuperărea şi îngrijirea animalelor fără stăpân, copiii 
sunt măturați cu delicateţe, cu şuturi în fund, înainte 
să înceapă filmarea, de asta, v-o repet, nici nu pot 
uita că este un vis. Mut pe alt canal, forțând, ce-i 
drept, nota, chiar la MTV Music Awards — gata, îmi 
zic, lucrurile vor intra pe făgaşul normalităţii... În timp 
ce răsufu uşurat, urmăresc cu stupoare crescândă 
cum. câştigătorul, înconjurat de o scenografie fără 
aluzii la prostituție, susţine un recital plin de 
sensibilitate... mă trezesc urlând, sar în sus şi dau cu 
pumnii de pereți!!! O, Doamne, ce vedenie, pesemne 
că am băut prea pulin? 

Mă mai liniştesc: nici nu am televizor şi nici ce 
vedea la el, dar în ce hal m-am speriat! 

Năucit de himere ca asta, m-am gândit la ce v-aş 
mai putea scrie dacă nu ar mai încerca nimeni să mă 
spele pe creier, să mă deznaţionalizeze ori să mă 
culpabilizeze pentru ce n-am făcut neam de neamul 
meu... 

Vreau să aştern câteva rânduri ca şi cum noi, 
români plini de haz cum suntem, ne-am putea 
permite câteodată o pagină veselă. Printre atâtea 
supărări şi alarme, de ajung unii să ne creadă 
nebuni, ei bine, am să vă povestesc ce mi-ar fi plăcut 
mie, mai demult, copil fiind, să fac „când voi fi mare”. 
Adică acum, când, vedeţi bine, nu pot să fac ce 
visam atunci. Să zbor în cosmos. De ce voiam să-mi 
fac bagajul şi... 3, 2, 1, 0, că doar nu fugeam de 
nimeni, totul părea în regulă, ce ştia un copil? "- Ce-i 
mama ta?” *- Medic.” ”- Dar tăticul?” ”- Inginer.” "- 
Dar tovarăşul Nicolae Ceauşescu?” ”-  lubit 
conducător”. Totul părea OK. La Revoluţie n-am 
înțeles nimic, abia mă făcuseră pionier. Ce lux 
incredibil că am fost copil în mijlocul dezastrului, 
când toată lumea credea că schimbă ceva 
fundamental, dar schimba doar forma, aparențele! 
Ce noroc pe mine că nu mi s-a impovărat atunci 

conştiinţa, că n-am ştiut că România retrăieşte 
masacrul din noaptea de 21/22 sept. 1939! Ce noroc 
că nu am votat cu FSN, ca berbecul! Să fi avut de 
ales, nu mi-aş fi permis să-mi trăiesc copilăria, aş fi 
lăsat-o pentru vremuri mai bune. În fine, pomirile 
mele de cosmonaut nu-şi au originea în nimic din 
toate astea. Dar, simțindu-mă atunci inepuizabil, 
credeam că pol să plec şi, concomitent, să rămân, 
să fiu pretutindeni, într-o perpetuă explorare, fără dor 
de casă, pentru că aş fi fost acasă lot timpul... 
Căutaţi un număr din „Cutezătorii”, lăsaţi la o parte 
tot ce şiiţi deja din maturitatea voastră oprimată de 
comunism, priviţi cu ochi de copil aşa cum încerc şi 
eu acum, şi poate că o să înțelegeţi. 

Realitatea nu ajunge niciodată din urmă iluzia, şi 
astiel apare fenomenul invers, deziluzia, probabil cel 
mai răspândit sentiment de pe lumea asta, 
dintotdeauna. Când, de exemplu, numai am bănuit 
că steagul american de pe Lună cam fâlfâie, deşi 
acolo nu ar fi trebuit să sufle nici o adiere, eu, cu 
capul plin de Imperii Galactice, Dune şi Star Wars, 
am fost înspăimânia!. Posibilitatea ca, de fapt, să nu 
fi călcat nici un Armstrong pe satelitul nostru 
singuratic îmi părea atunci cea mai cumplită trădare, 
destrămarea unei legende cu o puternică încărcătură 
afectivă. De atunci, înşelăciunea la care suntem 
supuşi zilnic s-a banalizat, ca fumul pe care îl tot 
respiri fără să mai tuşeşti, Desigur, aşa a fost de 
când noi nu ne născusem, dar pentru fiecare vine 
un moment când deschide ochii şi... mie unul 
chiar mi s-a făcut rău şi am trecut printr-o lungă 
deznădejde. După care nu m-am mai putut abţine 
să-i holbez cât cepele, cu atât mai mult cu cât 

| devenea mai dureros, prezentul şi trecutul 
încăpând în ei în toată „splendoarea”, 






Copilul „clasic“, mediatizat în continuu de groapa 
de gunoi Hollywood, trece inevitabil printr-o criză a 
tuturor  certitudinilor fundamentale atunci când 
descoperă că Moş Crăciun nu există (bietul puşti 
trece din faza inocentă în cea rebelă). Compania 
Coca-Cola şi-a creat cândva, prin anii '30, o mascotă 
sezonieră cu haine roşii, barbă albă, obezitate, 
veselie morbidă, iar caricatura asta s-a grefat în mod 
sinistru pe tradiţia creştină deja confuză din America 
interbelică; apoi, cum Europa nu purta prezervativ, 
am luat-o şi ea. Mă gândesc că pentru ei, americanii 
ăia mici, Hristos, fiind supranatural, trebuie să vină 
din „Dosarele X” şi de aceea sărbătoresc „Xmas"-ul 
exact când sărbătorim şi noi Crăciunul. 

Mi-a căzut inima în burtă când am înțeles că 
extratereştrii de la Roswell, chiar atunci, în 1947, 
puteau fi trucaţi — bineînțeles că nu era nevoie de 
efecte video speciale, şi bunica pulea să croşeleze 
maimujoi ca ăia! Nava lor avusese, chipurile, un 
accident — într-o carte SF ar fi fost un scenariu 
demult răsufiat, dar în „realitate” s-a înveşmântat în 
cel mai pur dramatism... Contextul era foarte potrivit 
pentru a se lansa un nou mit: „Războiul lumilor” al lui 
H. G. Wells împlinise o jumătate de secol, lumea 
aştepta să vadă odată şi odată nişte „marţieni” în 
carne şi oase. li dorea. Am crezut doar pentru că am 
vrut, din tot sufletul, să cred — eu, printre atâția alţii. 

Cum aş putea să vă explic dorința asta puternică 
de a găsi un „altundeva”? Şi în creştinism există, dar 
modul în care ne imaginăm alteritatea poate lua o 
mulțime de forme, dintre care probabil cea mai 
atractivă este cea a unei planete fizice, depărtate cu 
mult dincolo de „peste mări şi țări”. Ceea ce însă un 
copil nu află niciodată — o află, însă nemaifiind copil 
— este că atunci când cresc, majoritatea semenilor 
noştri de fapt scad, până când părnaia de zi cu zi 
ajunge să le fie confortabilă, n-o mai conştientizează. 
Cred că din acest motiv tânjeam înainte după un 
oraş-planetă, iar astăzi Bucureştiul mi se pare prea 
mare. 

Pentwu cei care nu sunteți familiarizați cu 
literatura science-fiction, vă voi da succint câteva idei 
generale, prin care se poate defini „moda: literară a 
generaţiei mele (puteţi să ne felicitaţi, am fost ultima 
generație dotată cu aşa ceva). Noi citeam orice era 
SF, prost sau excepțional; înțelegerea şi 
discernământul au venit mai târziu. Aşadar, în 
general, în science-fiction: 

1. Oamenii depăşesc (nu contează cum) viteza 
luminii, altfel nu s-ar putea coloniza alte sisteme 
solare sau întâlni alte civilizații. Cea mai apropiată 
stea este Alpha Centauri, la vreo 4,5 ani-lumină de 
Soare, poate că peste vreo 2000 de ani ajunge şi 
amărătul de Voyager pe acolo. Fiind mai demult un 
optimist, îmi imaginam că pe coclaurile alea trebuie 
neapărat să existe un alt Pământ, cu nişte 
extatereştri simpatici, poate verzi, primindu-ne 
cosmonauţii cu prietenie, când am binevoi sa-i 
trimitem. Şi ajungem la... Y 

2. Umanitatea conviețuieşte cu extratereşirii,, în 
pace sau război, însă calegonc în relații 
asemănătoare cu cele dintre naţiunile umane. Ideea 
asta duce direct la mondializare: umanitatea sub o 
conducere unică, faţă în față cu omuleții verzi care 
trag cu lasere roşii. Este o porcărie, vedeam asta şi 
atunci, numai că pentru un copil părea foarte drăguţ 
să fie toți oamenii într-o barcă mere, văslind cu 
înflăcărare spre un viitor mărel... 

Păcat că ajungem la ceva şi mai dubios... 

3. Toţi oamenii vorbesc dialecte ale unei limbi 
unice, la care s-a convers într-un punct cheie al 
istoriei, de obicei cu puţin anterior colonizării 
spațiului. Pur şi simplu, majoritatea scriitorilor SF au 
vrut un punct de pornire mai simplu pentru istoria lor 
imaginară, prezentul sau trecutul apropiat fiind un 
subiect foarte greu de dezvollat (sau unii, mai porci, 
încercau să facă reclamă struțo-cămilei 
esperanto...). 

lar după colonizarea altor lumi... 

4. Pământul este părăsit, din motive... tehnice. 

Existenţa altor planete locuibile, cu sau fără noi 
pe ele, ar putea fi o consolare destul de bună pentru 
conşliința noastră din ce în ce mai apăsată de 
aşteptarea sfârşitului. În multe romane SF coexistă 
astiel amenințarea distrugerii Pământului (să zicem 


„moralizatoare“, cu indulgență), prin poluare 
industrială sau război nuclear, cu optimismul 
veşnicei perpeluări a speciei homo-sapiens-sapiens- 
pe-naiba. Etcelera. 

Ce am vrut acum, să dau cu pietre în cărţile pe 
care le-am iubit mai demult? Acum le văd, într- 
adevăr, cu alţi ochi, mai puțin zâmbitori, pentru 
că prea ne-au obişnuit ele cu toate mizeriile ce ni 
se pregătesc, prea frumos împachetează moneda 
unică, limba unică, statul terestru, solar, galactic 
şi aşa mai departe. Prea multă noblețe găseşte 
Asimov în ideea ca un grup restrâns de inițiați să 
tragă toate sforile din umbră — exact asta este 
„Fundaţia“, o masonerie science-fiction. 

Genul SF a ajuns să fie considerat de unii o 
unealtă excelentă pentru depopularizarea religiei 
şi trebuie să admit, eu, un fan al acestei literaturi, 
că uneori aşa este. Exemplific doar cu volumul de 
povestiri scurte „Nici un zeu în cosmos”, apărul la 
Editura Politică, spre sfârşitul epocii de... aur (l-am 
cumpărat de la o tarabă, cu 5 lei, cât o bere), cu o 
prefață foarte clară în acest sens de Alexandru 
Mironov. Prefaţa este desigur odioasă, ca şi 
alăturarea unor capodopere cu nişte nulităţi, doar 
pentru că par să aibă aceeaşi temă, ridiculizarea 
credinței. De ce să căutaţi aşa ceva? DI. Mironov nu 
ar fi trebuit să ne prezinte „Zona crepusculară”, nici 
„Star Trek”, ci „Jurasic Park“. Ca unul de-al casei. Se 
poate face o analogie perfectă, în ciuda diferenței de 
stil, între naivitatea cu care se făcea pe vremuri 
literatura pentru „luminarea maselor” şi perfidia 
diabolică a cinematografiei de astăzi. Aceasta pare 
făcută de proşti pentru proşti, în realitate este subtilă, 
impecabil elaborată pentru a ne trimite minţile în 
letargie 

Noi, „pionierii” din comunism, am fost crescuți cu 
idei trase de păr. Dar puteți să vă imaginați astăzi un 
grup de puşti de liceu, sau chiar mai mici, adunându- 
se în pauze ca să discute despre cărți? Noi, care 
făceam aşa ceva, nu eram o insulă, un grup de 
tocilari, şi nici nu am învățat la şcoala de genii; eram 
o generație 

Hmmm, oare idealizez lucrurile, deja? Că „pe 
vremea mea...”, că „tineretul de azi..”, cum mai 
răbufneşte câte un bătrân prin tramvai (cu sau fără 
dreptate)... oricum, nu pot fi obiectiv. 

Când văd cât de dur sunt atacate minţile copiilor 
de acum, prin câte lunete se uită mass-media asta 
mizerabilă la neuronii lor lipsiţi de apărare, îmi pol 
închipui că n-o să mai ştie cum îi cheamă nici cu 
buletinul în mână. 

Dacă noi am greşit îndrăgind o anumită 
concepție, nu datorită justeții ei, cât prin talentul 
scriitorilor care au promovat-o, iată ce frumos creşte 
acum o generație cu Coca Cola în biberoane — uitaţi- 
i cum învaţă butoanele de la telecomandă, înainte să 
deprindă vorbirea articulată şi mersul biped! 

O dată ce s-a dus visarea adolescenței 
noastre, pe unde a trecut SF-ul a rămas doar 
materialismul. lar spiritualitatea înfloreşte mai 
greu în sufletul unor astfel de tineri, în timp ce se 
agită să se vândă mai degrabă ca sclavi pentru o 
garsonieră cu chirie. Aştia suntem noi! 

Dar peste vreo 10 ani, nou! contingent de 
tineri flămânzi, proaspăt treziți, tot de banalul 
imperativ material, dar nu din SF, ci din 
„Surprize, surprize“? Luaţi cu japca de pe chat, 
unde nu au spus sau auzit niciodată nimic 
important sau adevărat, ei vor face şi mai 
„trumos"... 

Nu ştiu ce anume îi mobilizează pe mulți dintre 
cititorii noştri. Cel mai probabil este vorba de oameni 
ale căror idei rezonează într-o oarecare măsură cu 
ceea ce oleră această publicație. Dar am un îndemn 
general valabil; Citiţi doctrina comunistă, citiţi-o şi pe 
cea legionară, şi fascism, şi democrație, citiți cărți 
bisericeşti, precum şi romane de propagandă ateistă, 
citiiA pe Karl Marx, şi apoi pe Adolf Hiller. Citiţi cu 
adevărat, nu parcurgeți mecanic rândurile. 
Folosiţi-vă discernământul. Închideți-vă dracului 


fân âncu 





Pe9-14 CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2008 


ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE 
ROMANEŞTI 
- premii în cărți - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe 
adresa sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare 
apariției revistei. Premiile se vor ridica de la redacție. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA 


legionare de talie naţională cunoaşteţi? Dar de talie mondială?" 
a fost dat de Cosmin Alexandrescu din Ploieşti, 33 de ani, care a câştigat cartea "Memoni: 


1929 — 1989" — Şerban Milcoveanu. 
RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


Personalități legionare de talie națională: 

- Gh. Cantacuzino "Grănicerul” — general al 
Armatei Române, conducătorul trupelor de grăniceri, 
erou decora! în primul război mondial cu Legiunea 
Franceză şi cu Ordinul Mihai Viteazul, Şetul 
Partidului "Totul Pentru Țară” (expresia politică a 
Mişcării Legionare) 

- Radu Gyr — poet renumit (autor al volumelor 
"Cerbul de lumină”, "Linişti de schituri”, "Corabia cu 
twfânici”, "Poeme de război”, "Balade", "Sângele 
temniței”, "Poezii din închisoare” etc.). Comandant 
legionar, şeful regiunii Oltenia 

- Traian Brăileanu — unul dintre cei mai mari 
sociologi români, profesor universitar, autor al 
numeroase studii de specialitate: "Istoria teoriilor 
sociologice”, "Sociologie generală”, "Cultura. și 
politica”, "Statul şi comunitatea morală”, "Teoria 
comunității omeneşti”, "Originile  metafizicii”, 
"Sociologia şi arta guvernării” etc., directorul revistei 
“Însemnări sociologice”. Membru al Senatului 
Legionar şi parlamentar pe listele Partidului Totul 
Pentru Țară 

„= Vasile Cristescu — arheolog, doctor în Istorie, 
membru al Şcolii Române de la Roma, autorul 
volumelor "istoria militară a Daciei” şi "Viaţa 
economică şi socială a Daciei romane”. Comandant 
legionar, şeful jud. Vlaşca, vicepreşedintele 
Partidului "Totul Pentru Țară” 

- Lucian Blaga — filosof renumit (opera filosofică 
"Trilogia culturii”, "Trilogia cunoaşterii” "Trilogia 
valorilor”, Aforisme”), poet, dramaturg, academician. 

Membru al Asociaţiei "Prietenii Legiunii” 

- Constantin Noica — filosof renumit. Membru al 
Mişcării Legionare 

- Vasile Militaru — poet renumit (autorul volumelor 
“Stropi de rou “Icoane scumpe”, "Cântare 
neamului”, "Fabule", "Vorbe cu tâlc”, "Chiot către 
neamul meu”, "Temelie de veac nou”, "Curcubeu 
peste veac” etc). Simpalizant declarat şi 
parlamentar pe listele Partidului Totul Pentru Țară la 
alegerile din 1937, când legionarii au obținut locul III 
pe țară şi locul II pe Bucureşti (alegeri anulate de 
Carol al II-lea pentru a-şi institui dictatura personală) 

! - lon Găvânescu - doctor în Filosofie, renumit 
pedagog, profesor universitar de psihologie şi 





Pe data B sept. 2008 a încetat din viață la Spitalul 
Universităţii din Montreal, Canada, ing. legionar 
GH. STANCIU, în vârstă de 93 de ani, pe numele 
său adevărat STERE SEMERGIU sau Semi, așa 
Cum îi spuneau prietenii, cei care-i cunoșteau 
adevărala identitate 


| 

| De origine armân macedonean din Macedonia 
| bulgărească, ajunge în România cu familia în 1928, 
j inta Îşi face studiile până la nivel universitar, 
| acultatea de Construcţii. 

Preia conducerea Corpului Muncitoresc 
| V; ionar după instaurarea regimului comunist. 
| "mărit de Securitate, reuşeşte să-şi facă pierdute 

Wmele, Ivându-și altă identitate - pe care o va păstra 
până la sfârşit, pentru a evita complicaţii 
pentru el însuşi şi pentru familia lui. 


Caneuri 


LUNII OCTOMBRIE: "Ce personalități 


estelică, fondatorul Seminarului Pedagogic, 
preşedintele Asociaţiei Profesorilor Universitari din 
România. Membru al Senatului Legionar 

- Dimitrie Gerota — medic, academician, creatorul 
Institutului Român de Chirurgie care îi poartă 
numele. Simpatizant declara! şi parlamentar pe 
listele Partidului Totul Pentru Țară 

- Simion Mehedinţi — renumit geograf, renumit 
pedagog şi conferențiar recunoscut, profesor 
universitar al primei catedre de geografie din 
România, autor al numeroase studii de specialitate 
Membru al Senatului Legionar 

- lon Barbu — poet, eseist, publicist, doctor în 
Matematică, profesor universitar de matematici 
superioare, membru al Societăţii Române de Ştiinţe 
Legionar 

- Petre Ţuţea - filosof creştin, doctor în Economie 
şi Drept, publicist. Simpatizant declarat 

- George Manu = unul dintre cei mai mari fizicieni 
atomişti români, doctor în fizică nucleară la Paris, 
refuzând o catedră oferită de Marie Curie la 
Sorbona. Membru al Mişcării Legionare 


Personalități legionare de talie mondială: 

- Nae lonescu - filosof renumit, gazetar şi orator 
renumit, profesor universitar, directorul prestigiosului 
ziar "Cuvântul", aflat printre puținele personalități din 
România care figurau în Larousse în acea vreme 
Simpatizant declarat. membru al Senatului Legionar 

= Nicolae C. Paulescu — medic, inventatorul 
insulinei. Apărător al Căpitanului în procesul cu 
prefectul de poliție Const. Manciu, simpatizant 
declarat al Mişcării, membru al Senatului Legionar 


- Mircea Eliade -— scriitor, celebru istoric al 
religiilor, autor de studii, articole şi cărți de 
specialitate, precum şi de romane şi nuvele, 


însumând peste 1.500 de lucrări, fiindu-i dedicate 


500 de lucrări omagiale privind opera şi 
personalitatea sa, doctor Honoris Causa al multor 
universităţi (din Franța, SUA, Anglia, Belgia, 


Argentina). Membru al Mişcării Legionare 

- Duiliu Sfințescu — doctor inginer, o somitate pe 
plan mondial în domeniul construcțiilor metalice, 
inovator în stabilitatea elementelor de construcţie, 
doctor Honoris Causa al Universităţilor din Aachen şi 


ÎNTREBAREA LUNII NOIEMBRIE: Ce cărți de istorie a Mişcării Legionare cunoaşteţi? 
PREMIU: "Poeme de război” - Radu Gyr. 


... 


CAMARAZI PIERDUȚI... 













În sept 
Iugoslavia; arestat alci, este irimis sa lucreze la o 
mină, de unde evadează 

“La frontiera Greciei este aresta! şi din nou trimis 
la lucru 


1948 reuşeşte să se refugieze în 


CUVÂNTUL LEGIONAR Noiembrie 2008 1% = 





Bucureşti, decorat cu Legiunea Franceză, autor al 
zeci de lucrări de specialitate. Legionar, membru al 
şecretariatului lui Corneliu Zelea Codreanu 

- Sextil Puşcariu — unul dintre cei mai mari filologi 
români, academician, autor a cca. 400 de lucrări de 
specialitate, membru al Comitetului Internațional de 
lingvistică. Membru al Senatului Legionar 

- George Coandă — savant cu renume mondial, 
care a revoluționat aviația de vânătoare. Membru al 
Asociaţiei "Prietenii Legiunii” 


Alte personalități ale epocii - care însă nu pol fi 
numite “de talie națională sau mondială”: 

- prințul Nicolae de Hohenzollem, membru al 
Consiliului de Regenţă, fiul Reginei Mara -— 
simpatizant declarat, a donat legionarilor un teren pe 
Rarău, unde aceştia au construit o cabană, Nelu 
Mânzatu - compozitor renumit de romanțe în 
perioada interbelică (şi autor al muzicii multor 
cântece legionare) - legionar, Haig Acterian — actor 
şi regizor, membru al Mişcării Legionare; Dragoş 
Protopopescu — ziarist, critic literar, scriitor, poet, 
doctor în Litere la Sorbona - legionar, Vasile Bâncilă 
— publicist renumit, eseist, filosof - a fost, de 
asemeni, legionar; Const. lotzu — renumit arhitect, 
prof. universitar, care a realizat împreună cu celebrul 
lon Mincu numeroase podoabe arhitectonice: Casa 
Corpului Didactic din Bucureşti, Biserica Sf. Elefterie 
din Bucureşti, Tipografia Ramuri din Craiova, 
Biblioteca Centrală din laşi, Casa Armatei din 
Braşov, Hotel Excelsior din Sinaia etc, a fost 
simpatizant legionar declarat şi, totodată, arhitectul 
Casei Verzi; Gurie Grosu, mitropolitul Basarabiei - 
simpatizant declarat; generali ai Armatei Române. 
Nicolae Dona (membru al Senatului Legionar); 
Nicolae Macridescu (membru al Senatului Legionar); 
lon Tamoschi (membru al Senatului Legionar); 
Const. Petrovicescu (simpatizani declarat devenit 
apoi membmu al Senatului); Dumitu Coroamă 
(simpatizant declarat); scriitoni Const. Gane (autorul 
cunoscutei cărți “Trecule vieți de doamne şi 
domnițe”) - simpatizant declara! şi Gib Mihăescu 
(autorul cărților “Rusoaica”, "Brațul Andromedei”, 
“Donna Alba”) — de asemenea simpatizant declarat, 

şi mulți alții. 





Reuşeşte să ajungă în Franţa şi de acolo în 
Canada, unde se stabileşte definitiv şi îşi întemeiază 
o frumoasă familie 

In cadrul exilului românesc se remarcă prin 
marele ajutor material şi moral dezinleresa! pe care 
îl dă preotului Petre Popescu la realizarea celei mai 
mari şi mai frumoase Biserici Româneşti pe sol 
american, Biserica Buna Vestire, fiind, în acelaşi 
timp, şi preşedintele Consiliului Bisericesc. 

Dumnezeu să-l aibă în pază bună! 

In fotografie se află Stere Semergiu (în dreapta), alături 
de bunul său camarad, chemat la Domnul mai devreme, 
Costa Scoca 


din toate reşedintele de judet ale țari 





ABONAMENTE PENTRU 


Prețul unui abonament: 

— 50 RON pentru țară (Bucureşti și 
provincie); 

— 70 RON pentru Europa; Ş 

— 130 RON pt. Canada, SUA, Australia. 


Veniamin Cristian — Bucureşti: Ne reproşați 
că nu am scris niciodată de marii sportivi din 
perioada interbelică care au aderat la Mişcarea 
Legionară. Nu am făcut-o din motive întemeiate: 
nici un mare sportiv cu renume, bunăoară 
campionii europeni de box profesionist Lucian 
Popescu sau Toma Aurel, nu au purtat cămașa 
verde. Dar au fost echipe de fotbal cunoscute care 
au simpatizat cu Mişcarea. La Braşov, în Divizia 
Naţională B, acționa cu succes echipa LA.R 
(Industria Aviatică Română). Preotul Tohăneanu, 
şeful legionar al regiunii, o susținea moral şi 
material. În Bucureşti, în anii '30, Corneliu Zelea 
Codreanu îndemna membrii Mişcării să susțină 
echipa bucureşteană Colțea, care activa tot în 
divizia secundă a ţării. La echipa Sportul 
Studențesc, jucătorul Duce Coe, tatăl 
internaționalului rapidist Dan Coe, era un susţinător 
fervent al Mişcării. Echipa oboreana Unirea Tricolor 
a fost campioana ţării între anii 1940-1941. Şi ea 
era o echipă legionară, în toamna anului 1940 
jucătorii apăreau pe teren cu banderola verde pe 
tricou şi salutau publicul cu braţul ridicat. Jucătorii 
talentați ca Anghelache sau Boteanu erau înscrişi 
în Mişcarea Legionară, ca şi toți sponsorii, cei mai 
mulți cârciumari din cartier. Eugen Cristescu, 
directorul general al Serviciului Special de 
Informaţii, spunea, mai în glumă, mai în serios: “l-a 
pus dracul să- imbrace de 3 ori cămaşa verde şi au î 
avut destul de pătimit”. Antrenorul echipei oborene 
Fane Cărjan a fost cel care a plătit cel mai scump 
opțiunea sa. A fost trimis să lupte in Crimeea pentru 
“reabilitare” şi şi-a salvat, într-un fel, pielea, şi 
datorită priceperii sale între ale fotbalului, echipa din 
Odessa, cu el la timonă, câştigând campionatul 
local. A scăpat viu din război dar mu şi de 
represiunea comunistă, întrucât în anii '50 a fost 
arestat şi închis 6 ani pentru apartenența sa la 
Mişcarea Legionară 

Nicolae Brânduş — Bucureşti: Aveţi dreptate 
când afirmați că despre ministrul de Externe între 
1941-1944, Mihai Antonescu, nu s-a scris aproape 
nimic deşi a dat dovadă de luciditate şi patriotism în 
acțiunea politicii externe a României. Este cazul 
istoricilor de astăzi să astupe acest gol, întrucât 
Mihail Antonescu a fost mâna dreaptă a 
conducătorului statului, mareşalul lon Antonescu. În 
sept. 1941, în plină expansiune germană, el declara 
caduc Dictatul de la Viena. Acelaşi Mihai Antonescu 
a întreprins şi alte acțiuni, în intervalul 1941-1944 pe 
linia sublinierii în mediile diplomatice internaţionale a 
faptului că România nu considera drept Dictatul de la 
Viena, că având în vedere acest fapt protestul față 
de consecințele Dictatului îl vede ca normal, cu atât 
mai mult cu cât comportamentul ocupantului maghiar 
faţă de românii din Transilvania de Nord-Est era 
sălbatic, încălcând angajamentele Ungariei luate la 

Viena şi că aspirația României spre reunificarea 
teritoriului este o aspirație normală, care nu va înceta 













Periodic editat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ 
Nicoleta Codrin 

Emilian Ghika, Ştefan Buzescu, Corneliu Mihai, Ştefan Hâncu 
Niooiae Badea - secretar de redacție 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - 
(zona Circului — inters. cu Ştefan ce! Mare, colţ cu str. V Lascăr) 


n 






= 





ABONAMENTE PE ADRESA: 


NICADOR CODREANU  —/lotza 
STR. BANUL DUMITRACHE NR. 35 
SECT. 2, BUCUREŞTI, Tel.: (021) 2425471 


ANUL 2009: 


Rugăm abonaţii să ne semnaleze dacă nu existat anul acesta câteva cazuri în care 


primesc revista (chiar din luna următoare 
celei în care nu au primit-o), întrucât au 
























































= i Sa a b 
niciodată. În toate aceste acţiuni ale sale Mihai 
Antonescu a avut girul lui lon Antonescu. Mihai 
Antonescu a folosit toate căile posibile pentru a-i 
influența pe germani în favoarea României în disputa 
ei cu Ungaria. În vara lui 1941, a avut mai multe 
întâlniri cu Von Killinger, noul ministru al Berlinului la 
Bucureşti; permanent a ridicat problema românilor 
din Transilvania de nord-est şi problema 
apartenenței de drept a acestui teritoriu la România 
La 9 august, el declara reprezeritantului Germaniei 
“În arcul Carpaților ne-am născut şi aici vom muri, 
luptând pentru restabilirea drepturilor noastre alături 
de oricine sau împotriva oricui.” La fel s-a întâmplat 
şi în convorbirile avute cu reprezentantul Reichului la 
30 aug. şi 15 sept. 1941. Ca ministru al propagandei, 
Mihai Antonescu, a înființat în 1941 ziarul “Ardealul”, 
"Organ liber de lupte şi afirmare românească al 
refugiaților şi expulzaţilor din Ardeal”, având director 
pe Anton lonel Mureşan. Articolul apărut în nr. 30 din 
7 sept.1941, în acest ziar, se intitula "Un an” şi, deşi 
nesemnat, a supărat Legatia Germaniei prin 
următorul pasaj. "România unită ne-a dat o 
concepție națională eroică - aceasta nu trebuie să 
uite tovarăşii noşiri de luptă, germanii şi italienii, şi 
noi ştim că tot numai această conceplie de eroism 
intransigent ne va repune în drepturile noastre 
încălcate de nedreptul şi apoliticul Verdict al Vienei”. 
Dar protestul împotriva răpirii Transilvaniei de nord- 
est răzbate în fiecare număr al ziarului "Ardealul", 








n fiecare Vineri, orele 15-19 


revista nu a ajuns la destinatar (exclusiv din 
vina Poştei Române). 


ceea ce l-a determinat pe Von Kiliinger să 
adreseze un protest conducătorului țării în 10 oct 
1941 

În răspunsul său, într-o lungă scrisoare, Mihai 
Antonescu afirmă cu mai mult curaj: “Mareşalul 
Antonescu n-a negociat şi n-a tăgăduit drepturile 
româneşti inainte de a se angaja loial în prietenie 
şi în luptă. Nici mie nu-mi trece prin gând să 
târguiesc azi drepturi. Luptând impotniva Rusiei 
pentru drepturile noastre sfinte, noi luptând, 
domnule ministru, în realitate, şi pentru 
recâştigarea drepturilor asupra Transilvanier. La 
întrevederea din 26 nov. 1941 cu Ribbentrop, 
Mihai Antonescu a spus; "Declarația de caducitate 
pe care am făcut-o n-a fost decât o consecință a 
| unei realităţi politice, că acest act nu va putea să 
rămână niciodată în picioare, pentru că Poporul 
Român il va călca în picioare”. O asemenea 
poziție este de admirat; obiectivitatea ne obligă 
însă să reliefăm şi faptul că Mihai Antonescu a fost 
bun prieten şi colaborator cu Eugen Cristescu 
şetul Serviciilor Secrete, care a contribuit din plin 
la eliminarea Mişcării de pe scena politică 

Carageani lon - Constanţa: Ne scrieți că ați 
apreciat modul original de caracterizare a lui lon 
Antonescu de către dr. Milcoveanu în interviul din 
II nr. trecut al revistei noastre, şi veniți cu câteva 
i completări care se adaugă “faimei” că era un 
personaj incomod şi  inflexibil.  Mareşalul 
2 Antonescu s-a implicat şi în cele mai mici detalii 
ale vieții politice, sociale, economice şi militare ale 
țării: un exemplu în acest sens este şi Ordinul 
General nr. 74 din 16 sept. 1943, în care specifica 
“ofițerii şi subofițerii armatei noastre sunt în general 
mai graşi decăt ai celorlalte armate şi aceasta 
denotă o lipsă de mişcare şi o hrănire exagerată sau 
neigienică”. În acest sens lon Antonescu a cerut 
luarea de măsuri pentru a se stăvili tendința generală 
de îngrăşare a ofițerilor, precum şi readucerea celor 
ce depăşiseră limitele, la proporțiile normale. El a 
preconizat trei metode pentru aprecierea valorii fizice 
a tuturor cadrelor militare: a) formula “Braca” - limita 
de obezitate de la 10 kg greutate peste cifra 
centimetrilor înălțimii (ex.: înălțime 1,65 m, greutate 
75 kg = limita inferioară a obezității) b) formula 
“Bauchard” - 5,5 kg greutate peste cifra cm înălțimii 
pentru cei a căror înălțime este peste 1,70 m: c) 
formula “Pignet” - limita de obezitate de la 4,5 kg 
greutate peste cifra cm înălțimii pentru cei cu 
înălțimea peste 1,75 m. "Se alcătuiesc pentru 
constatarea obezității trei categorii: normali, 
discutabili şi obezi. Vor fi propuşi şi scoşi din armată 
cei care depăşesc limitele la toate probele.” Până la 
1 febr. 1944 trebuiau să fie păsuiți cei discutabili 
pentru a-şi lua măsuri de slăbire Mersul nefavorabil 
al războiului a făcut ca acest lucru să nu fie aplicat 












ISSN 1583