Cuvantul Legionar nr. 58, mai 2008

"Dacă vor făcea acestia, pietrele vor Irpa îsi 


(SP Erangtede după Luca 72 27 
m 


CUVYANI UL 
LEGIONAR 





Periodic al Românilor naţionalişti creştini 
- în duhul NAȚIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea Codreanu - 


Anul IV, Nr. 58, MAI 2008 


Apare DUPĂ jumătatea lunii 2 RON (20.000 lei vechi) 


Ca 
OR_ZELEA CODREANU 


„Director: NICAD 





RELAȚII CU PUBLICUL: 


ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-19, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Buc. 





deologie Soluţia comerțului legionar 


nori Paştele în Cadrilater 


R/tualitate Ce-aţi pierdut din vedere. (IV) 
 RGitudini Elie Wiesel versus Dostoievschi 


CUPRINS: 


Faedit Românii la Odessa (III) 


Gate fpionară Cal troian intra muros (|) 


Corejpondenlăă S-a mers prea departe (IV) 
Concuri, Vogta Hedactiei 


Mutos a atat! 
SCRISOARE DESCHISĂ 


D-lui Preşedinte al Uniunii Federaţiilor Evreieşti din România, Aurel Vainer 


Domnule Preşedinte, 

Mai zilele trecute am primit o invitație de la 
Poliție, biroul "Cercetări Criminale” şi, după cum 
veţi binevoi să vă închipuiţi, am fost cel puţin mirat - 
dar şi curios - să văd ce infracțiune am comis, care 
să justifice convocarea mea. 

Să continui ca în poveşti: "Şi nu mică îi fu mirarea 
lui Harap Alb când văzu...”. Nu, d-le preşedinte, nu 
am fost deloc mirat că onorabila instituție pe care 
o conduceţi s-a hotărât în sfârşit să deschidă 
"cutia Pandorei” şi să declanşeze o dezbatere 
publică despre un conflict între un grup de 
cetățeni români care îşi manifestă îngrijorarea 
faţă de anumite stări de lucruri pe care, cu mai 
multă sau mai puţină dreptate, le consideră 
alarmante şi în dauna acestei țări, şi un alt grup de 
cetățeni români, marea lor majoritate, 95%, aterizati 
la noi acasă după 1989. 

Vom consemna de la început că noi, cei fără 
drepturi de exprimare, îngrădiţi cu nişte legi pe 
care le poți afla doar dacă eşti abonat la 
"Monitorul Oficial”, dar care sunt în contradicție 
evidentă şi flagrantă cu Constituția României (era 
să zic R.P.R.) şi cu legile "Uniunii Europene”, ne 
numim legionari, şi că aşteptăm "pe baricade” să 
daţi ordinele cuvenite simbriaşilor dvs. să .ne 

aresteze - şi tot ce urmează. 

Ca şi în perioada imediat postbelică, în care "aţi 
tăiat şi aţi spânzurat” orice mişcare nu vă convenea, 
atunci sub protecţia miilor de tancuri ruseşti şi sub 
pretextul "luptei de clasă”, “bag sama” că iar vă 
aa sacii n căruță”, deci în situaţia de a 

ui o nou; nă îm i 
gi, prigoai potriva Mişcării 
Părerea mea - şi părerea noastră - este 

că mişcarea (în sensul de şah) pe care ați 


CUVÂNTUL LEGIONAR Mai 2008 





































făcut-o este o greşeală, comisă din vanitate sau 
ură, şi ştiţi şi dvs. că ura nu este cel mai bun 
sfătuitor; ori nu i-aţi dat nici o atenție, ori ați 
considerat că o plesnitură de bici a dresorului care 
vă socotiți a fi, ne va determina să facem "Sluj” în 
fața dvs.! 

Greşit: nu suntem căţeii nimănui, nu suntem 
pe pământul nimănui, ci pe al nostru, legile ne 
permit "libera exprimare a opiniilor pe orice 
cale” - cu condiția pe care ne-o impunem noi, 
nu legile, de a ne exprima în limitele bunei 
cuviințe şi adevărului! 

Vreţi să ne reduceți la tăcere? 

Păi, până să ne puneţi juvățul de gât, o să 
strigăm atât de tare, că o să sculăm şi morții din 
mormânt! 

Să mă iertați că devin patetic, dar sper că nu în 
măsura în care dvs. puteți deveni ridicoli! 

Ce veţi face, veți reinființa lagărele şi 
închisorile pentru delicte politice? 

La fiecare nou gest de amenințare, vom face 
totul public prin presă, prin demonstrații - 
autorizate sau nu - sau prin gesturi extreme. Vă 
trebuie? 

Dar să revenim la o presupusă discuție: ştiţi 
cum este românul, "Ghiţă contra”: cu cât i se va 
părea că vreţi să “ne băgați pumnul în gură”, va 
face invers decât credeți, va afla de noi şi va 


veni alături de noi! 
Nioador Deta 
Coeanu 


Pag. 1 


SCRISOARE DESCHISĂ [BGREAUIaFE di Bg. precedentă) 


. Pi ' 


Nu vreau să vă fac 
complimente, d-le preşedinte, 
dar avem un camarad care a 
lucrat mai demult în preajma 
dvs. şi care vă caracterizează 
ca pe un om inteligent şi în 
special un companion plăcut 
şi cu simțul umorului. 

Gestul acesta al dvs. însă 
nu denotă nici inteligență şi 
nici simțul umorului, şi 
subalternul dvs, care a avut 
această nefericită idee ar |) 
trebui să fie privit mai cu 
atenție: nu cumva este "o | 
cârtiță"? | | 

Ştiu că nu aveți nici cea 
mai vagă intenţie să discutați 
nişte probleme şi că la dvs. 
totul se judecă prin prisma 
unor tipare, şi numai faptul că mă 
adresez direct vă scoate din sărite, dar 
profit de această ocazie să văl 
reamintesc câteva lucruri pe care în 
avântul pe care l-ați luat, refuzați să le 
luați în considerație: 

- Noi, aceştia pe care vreţi "să ne 
chemați la ordine” nu ne asumăm nici un 
fel de răspundere pentru faptele 
săvârşite de nişte presupuşi legionari 
după asasinarea lui Corneliu Zelea- 
Codreanu; nu ne puteți pune în sarcină 
nici un fel de acțiune criminală făcută din [N 
comanda sau cu asentimentul lui Horia 
Sima [e 

Ştiu că este total neconvenabil pentru | 
dvs., dar există o mărturie 
incontestabilă, şi anume o discuție cu 
marele rabin al Genevei de mai târziu, 
David Şafran, din care se poate trage 
concluzia, la îndemâna oricui, că 
“relațiile” dintre Mişcarea Legionară 

„şi evrei, chiar dacă erau "tensionate", 
nu puteau fi caracterizate drept "criminale" - aşa 
cum declarați acum oricui vrea să vă audă - şi mai 
ales oricui nu vrea să vă audă 

Perseverența cu care încercați să atribuiți 
Mişcării Legionare măsurile luate de guvernanți 
împotriva populaţiei evreieşti din România, 
precum deportări în Transnistria, "trenuri ale 
morții”, şi altele legate de starea de război, este 
demnă de o cauză mai bună! 

Ceea ce mai rămăsese şi ceea ce mai devenise 
Mişcarea Legionară după asasinarea lui Corneliu 
Zelea Codreanu, a fost părtaşă la guvernare doar 
patru luni, dar alături de lon Antonescu, conducător 
absolut şi indiscutabil al statului român, şi care a 
reprimat, după cele patru luni amintite, orice 
manifestare de existență a Mişcării şi chiar a 
persoanelor, 

V-aţi gândit vreodată că ar fi normal să faceţi o 
comparaţie, chiar şi cu patima pe care o manifestaţi 
permanent, între ce ar fi putut să facă "legionarii" în 
cele patru luni de co-guvernare, şi răzbunarea 
împotriva lor timp de 20 de ani? 

Dacă atunci Corneliu Zelea-Codreanu a avut tăria 
sufletească de a declara că regretă comportamentul 
unor legionari (nici vorbă de asasinarea unui singur 
evreu) care nu reuşiseră să îşi însuşească 
adevăratul spirit creştin al Legiunii, astăzi, când 
avem încă proaspăt în memorie genocidul 
antiromânesc şi în cea mai mare proporție 
antilegionar dintre 1944 şi 1964, soldat cu sute de 
mii de morţi şi milioane de familii şi de vieţi distruse, 
vă puteţi aştepta să tratăm cu înțelegere şi încredere 

revenirea- evident "în forță” - a evreilor în România? 

Vreți să ne interziceţi să ne exprimăm 
îngrijorarea sau dezacordul cu ceea ce vedem că 
se petrece şi considerăm a fi o repetare sub altă 
formă a interzicerilor din timpul comunismului? 

Apropos de comunism, o să spuneţi că genocidul 
împotriva românilor creştini din cei 20 de ani amintiţi 

mai sus a fost făcut de comunişti, dar sunt convins 

că nu aţi putut să uitaţi cine erau acei comunişti, 

începând de la Ana Pauker şi Theohari Georgescu şi 

terminând cu cel mai mic post de conducere în 
partid, sindicat şi în administraţie! 

ŞI acum ce vreţi să ne spuneţi: "Dragilor, 

staţi Iiniştiţi, nu aveţi motive de îngrijorare, noi 

Pag. 2 
























mine; convingerea mea 
este că nu l-ați cilit (mi se pare 
normal), 

Faceţi acest efort şi veţi 
vedea că toate afirmaţiile sunt 
în limitele unei ziaristici 
civilizate, că are părți chiar 
amuzante, in care încerc să 


utilizez ironia pentru a 
combate nişte — afirmații 
absolut aberante. Desigur, 


atunci când vorbesc de crime, 
indiferent de autor, nu pot să 
utilizez decât un ton serios Şi să 
î] le condamn fără nici un fel de 
rezerve şi de părtinire 

D-le preşedinte, îmi închipui 
că nu citiți modesta noastră 
publicație, - din motive pe care 






























suntem îngeraşul cel bun care vă păzeşte şi somnul, 
numai să nu călcați greşi! şi să vă rupeți glezna; fiți 
atenți, că vă puteți rupe şigâtull" 

Aţi reuşit în câțiva ani să ne impuneți nişte 
legi care nu au absolut nici o legătură cu 
trâmbițata democrație! 

Peste 10 ani ce va fi, va trebui să umblăm cu 
capul descoperit în semn de respect în fața unora 
sau a altora? 


- Dacă excludem diferențele de naționalitate şi 
religie dintre noi şi voi, aşa cum declarați că 
doriți, şi că aceasta ar fi democrația, ce rămâne: 
faţă în față: două grupări — sau, dacă vreți, grupuri 
de interese - pentru care ați cerut întotdeauna, cu 
tonuri tragice, drepturi egale - şi acum _le 
contestaţii 

D-le preşedinte, dvs. aveţi dreptul să ne 
acuzați de orice, iar noi trebuie să acceptăm fără 
nici un fel de reacţie? 

Dvs. trebuie să menţineţi vii în amintirea 
întregii lumi marile dvs. dureri, şi dacă socotim şi 
noi că avem aceleaşi drepturi, devenim 
"criminali"? 

Ne dați un singur argument logic în sprijinul 
acestui comportament, sau trăim aievea într-un 
univers kafkian?! 

Din motive mal mult sau mai puţin discutabile, 
când vă manifestaţi în legătură cu noi, adică cu 
Mişcarea Legionară, fără să apreciem în această 
frază dacă pe bună dreptate sau nu, ura vă țâşneşte 
prin fiecare por, vedem clar acest lucru şi în miez de 
noapte şi chiar cu ochii închişi, dar se pune 
întrebarea capitală, căci bunul simț câteodată e 
"pasăre rară": La ce vă puteți aştepta de la noi, la 
"calde sentimente de lubire"?! Şi cum înțelegeţi să 
trataţi dezacordul, ca nişte satrapi, tăind capete? + 

Aţi acuzat de sute de ani - sau poate de mii de 
ani - comportamentul tuturor faţă de dvs.; acum, ce 
vreţi să înțelegem; că umanitarismul are sens 
numai dinspre ceilalți către dvs.? 


D-le preşedinte, ca exemplu incriminator a 
fost trimis la procuratură un articol din revista 
noastră, intitulat ” Apocalipsa de la Teşu citire” 
şi semnat de 






fără discuție, le înțelegem, dar 
n publicații de limba română din Israel 
bănuiesc că da; dacă nu, puneţi pe cineva 
Asă o facă şi veți lua cunoştinţă de 
termenii insultători, de "informațiile 
| gratuite” la adresa românilor, făcându- 
ne “albie de porci”. 


Vă pun două întrebări simple: 

- Pe ce se bazează mentalitatea dvs. 
„„|că aveţi toate drepturile la exprimare, 
„iar noi, românii, nu avem acest drept? 

A Relaţiile dintre dvs. şi români au vreun 
semn de egalitate, sau sunt relații între 


"stăpâni" şi... "slugi"? 
- Având în vedere că vom monitoriza 
publicaţiile respective, i ă 


















A doua dovadă de "încălcare a 
legilor” asupra căreia am fost obligat să 
fac referire în declaraţia de la Poliţie, a , 
fost un anunț din "România Liberă”, 
îi prin care aduceam la cunoştinţă publică 
comemorarea, având ca element principal slujba 
religioasă şi pomana rituală de la pădurea 
Tâncăbeşti, în amintirea celor asasinați acolo în 
nov. 1938 în frunte cu Corneliu Zelea-Codreanu. 

Chiar vi se pare că se poate o greşeală 
(eufemistic vorbind) de tactică mai mare decât 
aceasta? Adică umblăm într-o veselie şi la 
practicile religiei creştin-ortodoxe? 

Dacă ne-ar trece prin cap să contestăm 
drepturile dvs. de practicare după canoane şi 
datini a religiei mozaice, cum ați reacţiona? Inutil 
să încercăm să ne imaginăm! 





Vă mai supun atenției o chestiune pe care nu 
cred că veţi putea să o ignorați, problema legilor: 

- Toate legile apropos de libertatea de 
practicare a religiei sau a cultelor religioase, 
libertățile de exprimare sub orice formă, au avut 
ca țintă inițială interzicerea îngrădirilor pentru 
minoritari; ne trezim acum cu "inversarea 
valorilor": majoritarii, adică românii creştini, sunt 
excluşi de Ia drepturi prin contestațiile ulterioare! 
Poate fi real sau visăm urât? 

- Deja este de domeniul semidoctismului 
trimiterea la Mişcarea Legionară prin folosirea 
cuvântului "fascist", împământenit după 1944, în 
special, şi folosit sub forma de "faşist" sau alte 
pronunţări improprii 


D-le preşedinte, mi-am permis să sper că aşa de 
lungă Şi aşa de Slângace scrisoare a mea vă va trezi 
interesul în măsura în care să o citiți până la capăt 
Scopul ei nu este de a tulbura apele. Dorim doar să 
vă facem cunoscut că, indiferent ce măsuri se 
vor lua împotriva noastră, apropos de activitatea 
şi comportamentul nostru, le vom considera 
abuzive şi ne vom apăra demnitatea cât timp nu 
ni se va "umple gura de pământ“! 

P.S. Pentru a avea datele problemei la 
îndemână, vom republica în continuare (în pag: 
8-9) articolul incriminat de dvs. şi articolul 
publicat în presa română în iulie 1940, referindu- 
se la comportamentul minoritarilor evrei cu 


ocazia "cedării” Basarabiei, le 
Nicolae Iorga. asarai iei, scris de "fasci 


CUVÂNTUL LEGIONAR Mai 2008 





Sholopie 





SOLUȚIA COMERȚULUI LEGIONAR 


De 15-20 de ani, mâine-poimâine tot 
românul nevoiaş, în frunte cu subsemnatul, 
aşteptăm cu nerăbdare efectele | 
miraculoase ale “economiei de piață” 
aşteptăm de “ne-a ieşit părul prin căciulă 
efectele pozitive ale împământenirii legii cererii 
şi ofertei. Ce ne precizează această lege: 
prețurile variază, să zicem, de la un sezon la 
altul şi de la un magazin la altul, în funcție de L 
cerere: cerere mare - volum mare de desfacere 
- prețul scade; cerere mică - vânzare puțină 
prețul creşte. 

Să nu uităm şi corelaţia cu oferta În situația 
mărfurilor de sezon, să nu uităm să specificăm 
mărfurile de care vorbim: acelea pe care 
românul îşi cheltuieşte toți banii care îi mai 
rămân după ce plăteşte cele mai scumpe 
gaze din Europa, cel mai scump curent 
electric, nenumăratele impozite şi accize 
hipertrofiate, menite să facă față unui 
aparat administrativ supradimensionat şi 
total dezinteresat de condițiile de existență 
a 80% din populația țării! 

Pe ce dă românul cei mai mulți din chinuiţii bani 
pe care îi câştigă: pe mâncare! 

De când se petrece acest lucru? Păi, de când mă 
ştiu eu, de când se ştiu părinții şi bunicii mei. Păi, de 
la 1907, când țăranii de pe “Fischer-Lana”, “țara”. 
din nordul Moldovei care era stăpânită, după 
cum se poate vedea, de jupânul Fischer, arendaş 
al unor moşii însumând 230.000 de hectare, au 
aprins focul 'răscoalei - de unde credeți: din 
localitatea “Flămânzi”, de tradiție muritori de 
foame! 

Ştiu că mulţi dintre cititori cunosc toate aceste 
lucruri, cei mai tineri mai puțin, dar îmi trebuia un 
punct de plecare, căci apelul făcut la istorie nu este 
un scop în sine, ci doreşte să evidențieze faptul că 
preocuparea românului pentru hrana zilei de mâine 
îşi are rădăcini adânci în istoria şi conştiinţa noastră 
şi puțini sunt aceia ce şi-au propus şi au şi pus în 
practică în mod eficient şi cu sentimente de 
incontestabilă dragoste creştinească soluțiile cele 
mai potrivite. 

Nu vă lăsaţi înşelați de banalitatea începutului de 
articol; există soluții pe care vrem să le punem in 
evidență, soluții verificate, dar nu putem ajunge la 
expunerea lor fără explicaţii mai ample şi fără a 
demonstra că situația actuală este pentru mult prea 
mulți o continuare sub altă formă a subnutriției 
endemice prezentă pe pământul binecuvântat al 
acestei țări 


Dar să revenim la prezent; ce se poate constata 
în legătură cu rezolvarea acestei probleme: există 
două valori în ecuație; într-o parte prețurile, în 
cealaltă veniturile. Care este corelația dintre ele, la 
ce se pol face intervenții şi la ce s-au făcut: la salarii 
şi la pensii. Nu comentăm că discrepanța dintre 
salariile mari şi cele mici este scandaloasă, că foştii 
activişti de partid şi securişti, torționari recunoscuţi 
public, au pensii înzecit mai mari decât intelectuali 
titraţi, cu zeci de ani de activitate în serviciul public 

S-a aplicat soluția măririi pensiilor, de mare 
importanță într-o țară cu mai mulți pensionari decât 
cetățeni activi, iar, declarativ, “salariul minim pe 
economie” creşte la anumite intervale de timp; dar 
salariul minim are o valoare mai mult statistică, fiind 
pe de o parte foarte mic şi pe de altă parte 
contracarat cu munca “la negru”, 

Nici nu se aplicase bine mărirea aceasla a 
veniturilor, că prețurile au explodat în toate 
domeniile, dar în special la utilități şi la alimente, 
înghițind măririle de pensii şi salarii, 


ae nu i fi controlată infaţia, de ce 
urile nu se reglează prin mecanisi 
libere, ca în țările occidentala DMA 

Foane simplu: la nol concurența nu există, 
rămâne un simplu țermen economic, fiind"inlăturată 
de creşterea necontrolată, nejustificată, dar, cel mai 
important, creşterea generală a prețurilor! 


- CUVANTUL LEGIONAR Mai 2008 











Ir 


parul 
€ | Sa 


A plouat, a fost secetă, 
dolarul creşte, dolarul scade 
(sau euro), criza din Irak, tot 
ce poate deveni pretext; dar şi 
fără nici unul, prețurile cresc, 
pur şi simplu, la trecerea 


timpului! 

Pentru omul de rând, acest 
comportament al 
comercianților este 
devastator; ideea că vei găsi 
un magazin care să practice 
preţuri  concurențiale este 
luzorie. 


În țările apusene pe unde am fost (bineințeles, 
după 1989), averile, cel puţin în comerţ, se fac în 
două sau mal multe generaţii. Un câştig raportat la 
investiție, de 10-15%, este, normal, un succes; la noi 
se practică încă filosofia “tunurilor”: toți vor să se 
îmbogăţească în câțiva ani! 

O să replicați că marile lanțuri de magazine nu 
sunt româneşti şi că sunt conduse, dacă nu-de 
directori străini, cel puţin după o strategie bine 
verificată în practică apuseană; aşa este, dar 
preţurile practicate nu au ca puncte de reper decât în 
parte posibilităţile financiare ale românilor! 

Marile lanţuri internaţionale de magazine nu au 
venit în România să facă acte de caritate şi au 
capacitatea de a calcula preţurie nu la limita 
Inferioară a suportabilului, ci la cea superioară, atât 
cât să nu gonească clienţii. 

Ca şi în perioada interbelică, dar cu totul sub 

, negustorul român dispare spre a fi 
înlocuit de marile corporaţii transnaționale, 
anonime, dar având acelaşi efect: sul 
clase! mijlocii, coloana vertebrală a oricărul stat 
modern. 


— infiltrarea transformată apoi în invazie a evreilor 


% 


De când se poate lua în 
consideraţie ideea unei agresiuni 
asupra comerțului şi, prin 
consecință, a comerciantului român? 

Fără a putea stabili o dată 
exactă, ne vom gândi la primul 
invadator economic al Țărilor 
Ș Române, grecul fanariot, adică 
provenit dintr-un cartier al 
Istanbulului, capitala Imperiului 
Otoman, din Fanar; mari negustori, 
aceştia ocupă poziţii din ce în ce mai 
importante în economia imperiului; 
câștigând încrederea sultanilor de la 
Istanbul, ei ajung să cumpere 
domnia celor două Țări Româneşti 
timp de 100 de ani, de la 1711 până 
la 1821, anul Revoluţiei lui Tudor 
Vladimirescu, Odată cu domnii 
fanarioți, au venit şi negustori greci 
care se ocupau în special cu 
comerțul cu ridicata (en gross). 

Pe la 1850 aproximativ, incepe 











































în România, care aveau ca ocupație principală 
comerţul şi care ajung prin practici neortodoxe, ca 
să nu zicem necinstite, să ocupe poziții importante în 
economia românească, ducând în final la dispariţia 
negustorului român şi instaurarea unui gen de 
monopol al prețurilor care are drept urmare 
pauperizarea în primul rând a țărănimii şi apoi a 
populației cu venituri mici din mediul urban. 

Fără discuţie că au fost şi alte motive care au 
concurat la deteriorarea situației economice a 
anumitor pături sociale din România, dar, aşa cum 
am mai precizat, atacul direct la subzistența 
românului a avut consecințe grave din punct de 
vedere social, producând pe de o parte mari 
nemulțumiri, creând o stare de dependenţă față de 
negustorul evreu (generic vorbind) şi provocând în 
acelaşi timp apariția unor boli endemice 
specifice  subalimentației cronice, de genul 
tuberculozei, pelagrei sau al bolilor cauzate de 
mizerie. 

















Comerţul cu băuturi “spirtoase”, de fapt nişte 
adevărate otrăvuri fabricate de cârciumanii evrei 
în mediul rural, a fost atât de devastator pentru 
sănătatea țăranilor români, încât Statul, cu tot 
dezinteresul manifestat față de cetățeni, a fost 
obligat să-l interzică prin lege. 

Desigur că voi fi acuzat, şi în parte pe bună 
dreptate, că fac ce fac şi ajung ca un nenorocit 
de naționalist şi “antisemit” să arunc toată vina 
(apropos, de exemplu, de starea dezastruoasă 
de subnutriție din perioada interbelică de care 
suferea 75% din populația țării), pe negustorii 
evrei şi pe evrei în general! Voi încerca “să 
dreg borşul” declarând că au mai fost şi alte 
cauze independente de prezența evreilor în viața 
economică şi politică a țării; şi aparent iar am câlcat 
strâmb: Adică cum în viața politică, ce, erau 
guvernani evrei care dinjau România ca un Disraeli 
în Anglia sau mai târziu un Leon Blum în Franța? 
Nici vorbă, avem români neaoşi mai vinovați 
decât oricare alţii! Români care s-au lăsat 
cumpăraţi, care, din vanitate, din dorința măririi, 
a puterii, au fost dispuşi să devină uneltele 
planurilor iudaismului mondial, dispuşi să se 
comporte ca nişte javre, ca nişte gropari şi ciocli 
al neamului românesc, ignorând cu bună ştiinţă 
nevoile şi suferințele poporului român! 

Ce au făcut aceste hiene: au executat ordinul de 
exterminare a tineretului român care devenise 
conştient de existența marelui complot, tineret 
universitar, preuniversitar, postuniversitar, şi mai 
târziu al celei mai importante şi mai curate pâni a 
intelectualităţii şi chiar a muncitorimii, membri şi 
simpatizanți ai Mişcării Leglonare! 


lcântinuate iii păa-6) 
Noadmw Zotta Codreanu 


Pag.3 








PAŞTELE ÎN FOSTUL CADRILATER ROM 


Se ştie că de ani buni pe frumosul litoral (SS 
bulgăresc îşi petrec anual concediile şi pe 
week-endurile circa 300.000 de turişti IN 
români. 

"Magnetul" 
varietatea şi lungimea plajelor - cele mal a 
multe mărginite şi de păduri - și nu 
„obturate” privirilor de brâurile lungi de Rica 
stabilopozi - ci, mal cu seamă, prețurile net 5 
inferioare care se practică aici în 
comparație cu cele de la noi din țară, 
grefate pe o cazare fără cusur, pe servicii 
pline de solicitudine din partea angajaților 
Şi, mai ales, pe existența restaurantelor cu 
clasa „al!” la marea majoritate a acestora 
Cu 75 euro, aprox, 270 lei, am apelat şi eu 
la serviciile hotelului „Ralitsa” din Albena, 
unde am petrecut Sfintele Sărbători ale 
Paştilor, în condiţii mai mult decât 
agreabile. 

De la Călăraşi, -am trecut cu bacul 
Dunărea, poposind, pentru un foarte scurt 
timp, la Vama din Silistra. De aici 
începea fostul CADRILATER românesc, 
component al foste! Românii Mari, după 
cel de-al doilea război balcanic din 
1913. El avea două județe mari, 
eminamente agricole. DUROSTOR, de 3220 kmp, 
cu reşedinţa la Silistra, şi CALIACRA, de 4500 
kmp, cu reşedinţa la Bazargic. 

Silistra este acum un oraş nou, cu blocuri cenuşii 
specifice arhitecturii comuniste, la parterul cărora se 
află magazine mici care prezintă un sortiment 
sărăcăcios de mărturi. Nimic din ce am văzut nu 
merită a fi consemnat 

După o jumătate de oră de mers cu maşina am 
ajuns la Dobrici, noua denumire a oraşului 
Bazargic. Acesta este mai mare, dar alcătuit tot din 
blocuri de tip socialist; nu-am văzut o casă veche 
care să se intercaleze între ele, Un aspect pozitiv 
însă: multă vegetație, remarcabil îngrijită, şi o 
curățenie stradală de invidiat, pe care nu am găsit-o, 
din păcate, în nici un oraş din țară. 


ALBENA 


Albena nu este oraş, ci stațiune, 
aidoma Mamaiei sau Eforiei. 

Golfurile care sparg monotonia liniară 
a litoralului, pădurile de un verde crud şi 
cu păsări cântătoare in ele contribule 
plenar la o plimbare relaxantă 

Am găsit o „Luna Park” care, prin 
atracțiile ei felurite, era o chezăşie că poți ÎN 
petrece alc! clipe plăcute, Plaja curață și 
bine întreținută era însă pustie, vremea 
rece (temperatura de 10-12 grade 
nepermițând Intrarea în mare nici măcar a 
temerarilor). Hotelurile elegante, fiecare 
având propria personalitate, cu piscine 
mari, înconjurate de tot felul de fiori, erau 
pregătite, până În cele mai mici detalii, de 
a primi oaspeți (în exclusivitate străini) 
De . altfel, toate restaurantele aveau 
afişate meniurile şi In limba română, nu 
numai în limbile de largă circulație. Peste tot Pi 
erau numai români, de credea! că te afli pe! 
litoralul nostru, | 

Prânzul este în sistem suedez "mănânci şi! 
bei cât poți” şi putea satisface, cu certitudine, şi | 
pofta celui mai mare gurmand. Sala mare a| 
restaurantului era zilnic transformată într-o mare 
şi diversificată expoziţie de artă culinară: supe şi 
ciorbe, 10-15 feluri de salate şi garnituri, tot 
atâtea mâncăruri, cârnăciori picanţi, peşte şi 
fripturi (pregătite, în faţa turiştilor, pe plite), 15 
feluri de prăjituri, fructe din Import, compoturi şi 
dulceţuri, sucuri şi cafele, bere ŞI vin la discreție 
şi, la loc de frunte, laurtul bulgăresc, gustos şi 
sănătos, un adevărat medicament stomacal ce 
eclipsează laurturile fade Danone din rafturile 
magazinelor bucureştene. 






Pag. 4 


nu îl constituie numai ÎI 


NOAPTEA INVIERII 


Seara am mers pentru serbarea Învierii la 
biserica din oraşul Balcic, aflat la doar 8 km 
distanță de Albena, Biserica se află în centrul 
localității, iar ultimul ei preot român, până în 
sept. 1940, când a fost cedat Bulgariei 
Cadrilaterul, a fost Ilie Imbrescu, membru 
marcant al Mişcării Legionare, mort 9 ani mai 
târziu în închisorile comuniste, 

Străzile în pantă din jurul bisericii erau pline 
de maşini cu inițialele tuturor județelor din 
România: aproape 1000 de români aşteptau 
miezul nopţii ca să ia lumină. Biserica era plină 
până la refuz de-eredincioşi, lar cei alai afară nu au 
putut auzi slujba religioasă. întrucât lipsea stația de 




















































amplificare (la noi, în oraşe, dar şi 
în unele comune, există în toate 
bisericile). La miezul nopții preotul 
bulgar a ieșit în fața bisericii, dar 
vocea lui nu s-a făcut auzită: nu 
depăşea intensitatea 
şoapte! 

La terminarea slujbei s-au 
auzit sute de voci cântând 
româneşte: "Hristos a înviat din 
morți / cu moartea pe moane 
călcând / şi celor din morminte 


unei 








/ viață dăruindu-le...”. Se auzea 
„Hristos a înv ŞI răspunsul 
imediat: "Adev inviat 

La hotel, gazd 







şi noi, ne 
șampanie 
iepuraşi de cioc: 


doua zi a avut 





mâncăruri de Paşti: borşul de 
miel, stufatul, friptura, drobul 
pasca 
A doua zi am făcut o excursie 
la Balcic şi capul Caliacra 
Primul popas l-am făcut la biserica unde 
serbasem doar cu câteva ore mai înainte Învierea 


Exteriorul ei arăta destul de ră. 
altfel). Pe pereții albi, văruiți 


u (ca şi interiorul, de 
u era pictat nici un 












sfânt, iconostasul din lemn precum mobilierul 
vechi accentuau parcă senzația de sără 

Din fața bisericii, pomind de la şoseaua națională, 
un drum îngust şi sinuos, asfaltat, coboară către 


plajă. Se numea înainte Bd. Regina Maria 

Fosta primărie, o emblemă a oraşului, construită 
în jurul anului 1930, este acum un muzeu, iar visa 
vis, lângă fântânile armate cu ceramică albastră, cu 
inscripţii turceşti, într-o nişă largă de la marginea 
interioară a trotuarului, unde înainte era bustul 
reginei Maria, se află tot un bust, dar al unui artist 


bulgar, pe nume Constantin 
Kişinot 
In perioada interbelică 


Balcicul a avut un primar hamic și 
plin de iniţiative, pe nume Octavian 
Moşescu. El a încurajat construirea 
de vile particulare pe malul mării 
printre beneficiari numărându-se şi 
Nae lonescu, lon Pilat, Cecilia 
Cuţescu-Stork, şi a contribuit 
plenar la apariția unui ziar, în 
1929, intitulat sugestiv „Coasta 
de argint. Balcicul era cunoscut 
înainte ca oraşul pictorilor şi 
Visătorilor, cei mai mari maeştri al 
penelului: Dărăscu, Tonitza, Iser, 
Lucian Grigorescu, Ştefan 
Dumitrescu şi alții veneau În 
fiecare vară să imortalizeze pe 
pânză aspecte diferite din viața 
cotidiană a localității 

Dintre vilele vechi mi-a atras 
atenția una care avea la intrare, 
deasupra uşii versurile eminesciene 
"Vânturile, valurile..." A cui o fi fost, 
oare? 

CASTELUL REGINEI MARIA 

Dar am venit special la Balcic să 
Vizitez obiectivul major al orașului. 
emblema lui, castelul Reginei Maria â 
României. Parcarea aflată la intrare era 
Supraaglomerată, cca. 100 de maşini - 
numai din România; nici una 
bulgărească sau dintr-o țară europeană 
Cu greu am parcat maşina într-o curte 
îngustă şi am plătit 9 leva (18 lei) pentru 
3 ore de staționare! 


CUVÂNTUL LEGIONAR Mai 2008 


1I= enualirate 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE (IV) 


Se pare că ZIDUL PLÂNGERII a începu! să se 
nărule (France Presse), speriat probabil de 
habotnicia fariseică ce zace (sau a zăcut) în multe 
din tigvele ce s-au bălăngânit sute de ani în fața sa. 

O adevărată conspirație antisemită a lui 
Dumnezeu, sau "pieirea ta prin tine, Israele"? 


_ 


ALIANȚA D.A. (identificată cu numele "Diversiune 
şi Alcool”), marea reformatoare morală a clasei 
noastre politice, a desemnat ca nou ministru de 
Exteme: un fost (actual) diplomat de carieră 
ceauşist: Lazăr Comănescu. 

Şelul ambasadelor române este un fost (actual) 
securist care a intrat în Ministerul de Externe în 
1972, slujindu-l pe Ceauşescu. 

Bravo, Băsescu, marele luptător pentru 
democrație, ilustrul anticomunist, minunatul om de 
curaj ce se luptă cu mafia securisto-comunistă, 
bravo, mult iubitule şi stimatule de către proşti, 
bravo! 


an. 


Au apărut din ce în ce mai mulți EVREI care, 
născuți fiind în jurul anului 1945, sau după acest an, 
se bat cu pumnul în piept că au supraviețuit 
holocaustului. 

Păi e normal că ați supraviețuit, că doar v-aţi 
născut după moartea lui Hitler! Ințelegeți unde este 
poanta: toți sunt supraviețuitori, inclusiv cei născuţi 
în 1960 sau în 1980. 

Nu mai există evrei pe lume, ci doar 
supraviețuitori. Ar trebui inventat şi termenul de 
"antisupraviețuitor” ca să fie tot tacâmul complet. 

Ştiţi ce a spus la un post tv "supraviețuitorul” Miki, 
care este mai tânăr decât di. Nicador Zelea- 
Codreanu cu vreo 25 de ani? EI, supraviețuitorul 
gripei aviare, al dizenteriei, al oreionului făcut când 
era mic, şi al curentului care l-a tras când stătea la 
fereastră? "Trebuia să fi pus noi (n. n.: evreii) primii 
mâna pe ame şi nu s-ar mai fi întâmplat 
holocaustul/'. De aceea atacați acum Afganistanul, 
Irakul şi în viitor Iranul, Venezuela, Siria, prin colonia 
voastră numită America, şi produceţi VOI holocaust? 
"Ca să nu se mai intâmple holocaustul?” Păi care 
mai e diferența dintre voi şi Hitler, cu care, fie vorba 
între noi, eraţi buni prieteni (ca sionişti)? 


- 


FONDUL MONETAR INTERNAȚIONAL vrea să 
ne țină înfometați în continuare, Ş 

Nu mai vorbim despre + politica Guvernului 
României, pentru că aşa ceva nu mai există demult. 
Există doar nişte plecăciuni şi sluj în fața FMI şi 
Băncii Mondiale şi a tot ceea ce comandă aceştia că 
trebuie implementat şi experimentat în România. 

Deunăzi, acest Fond ce foloseşte doar politici 
economice de şantaj ("vă dau bani dacă închideți 
fabrica aia”, „vă dau imprumut doar dacă privatizați 
uzina aia şi ne-o dați nouă”, sau "dacă nu mai 
creşteți salaniile bugetarilor sau pensiile bătrânilor, 
sau, sau...), acest fond, spuneam, a „sfătuit“ 
papagalii din Guvernul României să nu reducă TVA- 
ul pentru alimentele de bază şi să nu aprobe nici o 
creştere a pensiilor în anul 2008, 

„Experţii” FMI ne arată cum această reducere de 
TVA pentru alimente de la 19% la 5% - repelăm, la 
alimentele de bază - ar putea avea ca efect un cost 
fiscal de până la 0,5% din PIB, iar creşterea pensiilor 
un cost fiscal de 1,5% din PIB. 

Vă daţi seama ce tragedie, ce crimă să le iei lor 
banii de la gură ca să îi dai unor amărăţi? Cum de o 
asemenea sumă să fie detumată de la afacerile şi 
învărtelile lor naţionale şi transnaţionale, care sug 
toate de la PIB-ul României, şi să fie dată unor 
bătrâni care şi aşa nu mai folosesc nimănui, şi pe 
care statul [i aşteaptă să crape mai repede pentru a 
nu le mai da înapoi banii lor, adică sumele virate de 

ei la Fondul de Pensii timp o viaţă? Vai de mine, se 
pir: ral ceva! 
i incă un lucru: Există vreo țară, o singură 
care să fi fost salvată economic pe termene lumi a 


CUVÂNTUL LEGIONA 


împrumuturile FMI sau Băncii Mondiale? Există vreo 
țară: Tanzania, Burkina Faso, Guineea, Mali, 
România, Argentina, Italia, Austria - sau care vreți 
dvs, să o numiţi! - care să fi fost scoasă din colaps şi 
nu băgată în colaps prin datorii insuportabile, de cele 
două faimoase instituţii financiare pline de „experţi” 
geniali? Numiţi-o! Aud? 


. 


„De ce mă strângi aşa de tare? / Copil frumos, tu 
nu ştii oare / Că-s mic şi eu, şi că mă doare? / De ce 
mă strângi aşa de tare?” / Așa plângea un gândăcel / 
În pumnul ce-l strângea să-l rupă. / Dar l-a deschis 
copilul după / Ce n-a mai fost nimic de el!" 

Tovarăşul Stelian Tănase, el este gândăcelul. 

Un mic gândăcel elitist, din origine sănătgasă 
(tăticul său a fost secretar al regiunii Bucureşti a 
UTM, absolvent de "Ştefan Gheorghiu”, 
vicepreşedinte al Consiliului Popular al jud. Ialomiţa - 
şi câte şi mai câte altele, transformat apoi în 
"propetar” de firmă luxoasă, capitalist de nădejde şi 
de conjunctură), 

Dar ce avem noi cu bietul Stelică, când asemeni 
lui sunt sute de mii jigodii în ziua de azi? 

Păi dacă nu i-am vedea emisiunea de la 
Realitatea TV, in care vorbeşte singur, ca televizorul, 
monologând întruna - şi numai tâmpenii - poate nu 
ne-am mai aduce aminte că el a scris o carte despre 
“lotul Pillat”, lot condamnat de comuniştii pe care 
taică-său tocmai îi slujea cu sârg şi devotament. Şi 
nu ne-am mai fi adus aminte că s-a plimbat prin 
America, chipurile pentru a se documenta pentru 
carte, şi că a avut următoarea discuţie intimă cu 
urmaşul unuia dintre cei condamnaţi în acest lot: 
"Măi Stelică, mai negociați, mă, şi voi, cifra aia de 
350.000 de morţi în holocaustul din România, că e 
strigător la cer. Mai spuneți şi voi să se mai taie nişte 
zerouri, că ne facem de râs dacă acceptăm fantezia 
asta”. lar Stelică, un brav fiu de luptător comunist, a 
răspuns răspicat, uimind toată asistența: „Terminaţi 
cu prosliile astea! Un „Singur-Bvreu dacă a fost 
omorât de către români, nenorociţii ăştia rasişti 
trebuie să plătească. Eu am două fete de întreținut la 
facultate pe coasta de vest a Americii, e clar? " 

Clar Stelică, da', acu', fără supărare, am spus şi 
noi despre tine, ca să vază lumea ce pramatie eşti! 
Că doar te duceai să te documentezi cu fapte reale, 
nu cu basme, nu? lar „faptele vorbeşte” clar. 
350.000 de cadavre, ca monedă de schimb! 


ih. 


Renunțaţi să mai plătiţi taxa pe prostie numită 
LOTERIA ROMÂNĂ. 

Toate bilele folosite la extragerile numerelor din 
urmă au nişte cipuri încorporate, iar uma este 
conectață la sistemul de internet controlat de grecul 
Socrate Kokkalis care, în cârdăşie cu anumite 
oficialități române, nu lasă să iasă o combinaţie 
câştigătoare decât după ce s-a strâns o sumă 
fabuloasă, din care 60% revine organelor fiscale 
române care patronează acest jaf naţional, plus 25% 
din diferența de 40%, rămasă tot lor. 

Vă daţi seama ce sume imense sunt în joc şi ce 
interese au organele fiscale şi tâlhari noştri 
autohtoni patronați din afara țării? 

Guguştiucii ăia din comisia pe care o vedeţi că 
verifică bilele, ar trebui să aibă temeinice cunoştinţe 
de operare calculator, soft, sisteme electronice şi 
comunicaţii, ca să poată observa ceva. Oricum sunt 
trimişi doar oameni verificați şi recomandați „înainte.* 
Totul este sub control. 

Uma, fabricată în Franța, a fost special 
concepută ca să poată extrage bilele aleatoriu sau 
Programat, după cum vrea utilizatorul Până se dă 
verde pentru extragerea aleatorie (o dată la 6-7 luni), 
toate celelalte extrageri anterioare sunt programate 
în aşa fel încât să nu iasă vreo combinație jucată, 

Un scanner citeşte cipul bilelor care nu au fost 
jucate, astfel încât atunci când vreuna dintre aceste 
bile ajunge în partea superioară a umei, ea este 
reținută. Casele de vânzare a biletelor loto se închid 


- 


enzia de ştiri Sanda de Far 
RR Mai 2008 = 





la ora 14, iar extragerea este la ora 18,45, interval de 
timp în care se procesează dalele cu toale 
combinațiile de bilete jucala şi se programează să 
iasă o combinaţie care nu s-a jucat. Apoi dijma: 60% 
plus 25% din restul de 40% - şi tot aşa timp de 6 luni, 
"Băieţii fac bani, proştii plătesc. 


În ante țări extragerile se fac la 15 minute 
vânzarea ultimului bilet loto. Vă aduceţi aminte că pe 
vremea lui Ceauşescu la extragerile Prono Expres 
ieşeau câştigători aproape săptămânal? Şi că acele 
extrageri se făceau cu o urnă care era învârtită 
manual? Această urmă a fost reintrodusă în multe țări 
în care au fost scandaluri legate de acest subiect, 
tocmai pentru a înlătura suspiciunile. 

În concluzie: 1) renunțați a mai juca vreun bilet la 
sistemul 6/49. Şi 2) dacă totuşi sunteți infectați 
iremediabil cu microbul jocului de noroc, apelați la 
agențiile de pariuri, unde puteţi paria pe ce numere 
vor ieşi în aproape orice țară doriți. Practic nu jucaţi 
numerele, ci faceţi un pariu că acele numere vor ieşi. 
Se câştigă şi cu 2 numere, iar şansele sunt însutit 
mai mari, deoarece numerele alese de dvs. nefiind 
jucate, ci pariate, nu se află în computerul loteriei din 
țara respectivă, deci nu riscați să vi se întâmple 
acelaşi lucru ca.la Loteria Română. 

În rest, la muncă, nu la întins mâna! 

O altă măgărie uriaşă pe care o face Loteria 
Română în acest moment este că a dat preaviz unor 
angajați de-ai săi, oferindu-le cinci salarii în avans 
dacă pleacă singuri. Unii dintre ei au şi făcut-o, 
numai că păcălicii ce conduc instituția „Escrocheria” 
Română au şi angajat alți oameni, de-ai lor, exact pe 
aceleaşi posturi! Sesizăm DNA-ul, Parchetul sau 
orice instituţie care mai funcționează în România. 


Dă 


Bătrânelul grav bolnav de diabet, ce cândva 
figura pe statele de plată ale CIA, fostul partener de 
afaceri al familiei Bush, numitul OSAMA BIN LADEN, 
este mort demult. 

Atenţie: acest lucru a fost spus în public şi de 
Benazid Bhutto, fosta doamnă prim ministru 
pakistanez, asasinată de curând - în principal din 
acest motiv. 

Atenţie: Benazid Bhutto a dat, tot public, numele 
ucigaşului lui Osama bin Laden, dar, ca prin minune, 
nici o agenţie de ştiri, televiziune, cotidian, reporter, 
ziarist,“ organizaţie civică sau vânător de 
recompense, nu a preluat senzaționala informaţie 
care ar fi trebuit să ducă la plata unei sume uriaşe ce 
se pusese pe capul său, căci bătrânelul era căutat 
„dead or alive” (“viu sau mort”)! 

Ştiţi de ce? Pentru că Osama trebuie ținut în 
viață, impăiat, mai mult decât mumia lui Lenin de la 
Kremlin. 

Spenietoarea Osama produce bani, se fac 
războaie, se fac afaceri cu arme, se implementează 
Noua Ordine Mondială. 

Chiar credeţi că cineva, vreodată, va prelua vreo 
ştire care să anunțe moartea lui Osama bin Laden, 
ştire care ar dărăma tot circul asta ieftin cu teroriştii, 
la care asistăm acum? 

Bin Laden este nemuritor! El nu va muri timp de 
10-15 ani de acum înainte, până se va confecționa 
cu migală un alt Osama. 









Aţi auzit de vreun deputat, oricând a existat 
această funcţie, care să se prezinte în plenul 
Camerei cu păinea cea de toate zilele adusă din 
Țara Moților şi din județul Neamţ, pe care a oferit- 
o membrilor Guvernului pentru a-i convinge ce! 
fel de pâine este obligat să 
român? 
Corneliu Zelea-Codreanu a fost persoana 
unică, deputatul care era într-adevăr preocupat 
de această problemă; a dovedit-o până la capătul 
scurtei sale existențe, asasinat din ordinul 
Internaționalei ludaice, la numai 39 de ani! 
Să nu pierdeţi din vedere niciodată, apropos de 
“înclinațiile” mele xenofobe şi apropos de perioada 
de care aminteam, că 10 din cei 20 de ani interbelici 
țara a fost la cheremul regelui criminal Carol al II-lea, 
care de fapt era condus cu o mână de oțel de 
amanta lui, Elena Wolf-Lupescu, care era exponenta 
intereselor evreieşti în România 


Mă veţi intreba care este relația între 
nemulțumirile noastre de astăzi referitoare la 
prețuri şi la evoluția lor şi Corneliu Zelea- 
Codreanu, făuritorul Mişcării Legionare, mort|, 
acum 70 de ani. Nu numai că a fost preocupat de | 
această problemă, socotind-o de importanță 
capitală pentru sănătatea şi liniştea poporului 
român, dar a şi găsit rezolvarea, şi tot in aces! 
context, după cum veţi vedea, a avut loc şi 
asasinarea lui. 















Nicolae lorga, mare personalitate ştiinţifică, dar 
un pigmeu în politică, inițial mare naţionalist la laşi 
împreună cu pro. lon Zelea-Codreanu, tatăl viitorului 
Căpitan al Mişcării Legionare, care trece apoi cu 
arme şi bagaje in tabăra iudaismului internaţional din 
molive bănuite doar, în una din cuvântările sale din 
Parlament, invită pe legionari să nu mai “bruscheze” 
pe evrei, şi, dacă sunt capabili, să facă față 
concurenței prin activităţi constructive. 

Căpitanul înțelege să dea curs provocării şi, în 
24 sept. 1935, dă o circulară (sistemul de 
comunicare a ordinelor în Mişcarea Legionară) 
prin care declara înființarea “Comerţului 
“Legionar”. S 

Ce spune printre altele Căpitanul în această 
circulară: “Comertul legionar reprezintă o fază 
nouă in istoria comerțului, pângărit de spiritul 
iudaic. El se numeşte comerțul creştin, bazat pe 
iubirea de oameni, nu pe furarea lui, comerțul 
bazat pe onoare”. Şi citez în continuare: “Tot ce 
se face nu se face nici din interese, nici din 
ordin, nici din datorie, ci numai din dragoste” - 
închei citatul. 


Comerţul legionar nu avea ca scop îndepărtarea 
evreilor din comerţ, lucru oricum imposibil în 
condiţiile politico-economice ale anilor '30, ci 
demonstrarea faptului că, în condiții normale, 
românul este comerciant cel puţin la fel de bun 
ca evreul, că prețurile practicate în comerțul 
alimentar sunt umflate artificial, în ciuda sărăciei 
şi nevoilor generale, şi, nu în ultimul rând, să ofere o 
alternativă, lucru absolut obligatoriu în orice fel de 
comerț liber. 


Limitându-se inițial la cooperative de consum şi 
restaurante legionare, deservite de cele mai multe 
ori de legionari şi legionare, au cunoscut de la 
început un succes deosebit prin prețurile scăzute, nu 
în mod artificial, ci reducând adaosul comercial la 
minimum posibil pentru acoperirea! cheltuielilor. şi 
totuşi aportând un profit care trebuia să contribuie la 
cheltuielile Legiunii. 

Oamenii au venit mai întâl din curiozitate, şi mai 
târziu prețurile, calitatea mărfurilor şi serviciilor au 
transformat inițiativa într-o afacere de succes, 
ajutând . indirect familiile nevoiaşe, dar şi 
satisfăcând nivelul oricăror exigente. 

Trebuie subliniat faptul că nu era vorba de 
"economate” pentru anumite categorii sociale şi cu 
un sortiment redus la alimentele de bază, și nici 
Viitoarea “gospodărie de partid” (comunistă) pentru 
activişti, nici "magazinele speciale” pentru securiști si 
alți privilegiați: aveau porțile deschise pentru toţi 


E 


.] 
p 











mănânce țăranul d 


= SOLUȚIA COMERȚULUI LEGIONAR (continuare din pag. 3) 


OT 









Aspect dintr-o cantină legionară din perioada interbelică 


şi sortimente pentru orice buzunar. Restaurantele 
legionare serveau mese începând de la meniu fix de 
câţiva lei şi chiar mese gratuite în anumite condiții. 


Succesul acestei inițiative a fost rapid, puternic şi 
de mare răsunet şi a reuşit să bage în sperieți pe 
jupânii care işi vedeau viitorul amenințat; mai 
apăreau aici două probleme care. deranjau pe 
duşmanii Legiunii: se mai dezvăluia o latură pozitivă 
a Mişcării Legionare, sau mai precis se confirma 
altruismul spiritului legionar, şi apăreau fonduri - 
puţine, ce-i drept, dar mană cerească pentru o 
mişcare politică duşmănită de acei care ar fi putut 
eventual să o subvenționeze 

Nu se ştie exact în ce împrejurări s-a tras mai 
întâi alarma, dar acelaşi Nicolae lorga se face 
purtătorul de cuvânt al cercurilor de interese 
antinaționale şi antilegionare şi cere, în calitate de 
consilier regal, închiderea, interzicerea comerțului 
legionar, motivând că acolo sunt locurile unde se 
pun la cale comploturile antistatale, afirmaţie - sau, 
dacă vreţi, acuzație - absolut gratuită, în sprijinul 
căreia nu se aduce nici un fel de argument 
Exasperat de această hotărâre, Comeliu Zelea- 
Codreanu ii trimite o scrisoare deschisă în care îl 
acuză că este "necinstit sufleteşte”, Iorga fiind acela 
care il sfătuise public de a răspunde prin Taple, pnin 
concurență, comerțului evreiesc. 

lorga prevăzuse această reacție din partea 
Căpitanului, îl dă în judecată pentru “insultă adusă 
autorității”. Căpitanul este condamnat la şase luni 
închisoare pentru ca să nu se poată apăra în al 
doilea proces care i se intentează, acela de "trădare 
şi uneltire împotriva intereselor statului”. 

Nu mai intru in amănuntele oribilei înscenări; un 
tribuna! militar total obedient îl condamnă la 10 ani 
de muncă silnică pentru ca după mai puțin de un an 
să fie asasinat ritual, prin strangulare, pretextându- 
se încercarea de fugă de sub escortă; de aici trebuie 
să înțelegeţi că cel mai uşor procedeu de a-l prinde 
pe unul care fuge de rupe pământul este să îl 
spânzuri! 

Oare acesta trebuie să fie un exemplu de 
învăţătură de minte că cine se: bagă în negustoria 
unora, nu are şanse de supraviețuire? Bineinţeles că 
"negustorie” are un înțeles generic şi figurat. 





Dar să revenim la anul de grație 2008 şi la 
"negustoriile” care ni coc de vom ajunge 
"slugă la dârloagă”! Aşa veți ajunge, dragii mei 
cel cotropiți de somnul rațiunii. 

Să mai explicăm rațiunea  ghilimelelor? 
"Negustoriile” sunt, aşa cum bine aţi înțeles, 
manevrele anticreştine şi antiromâneşti, “sluga 
la dârloagă” înseamnă sluga in condiții 








normale, eventual în propria ta casă, îi 
“somnul rațiunii”, după titlul unui tablou celebru al lui 
Francesco Goya, “naște monştri”. Cine sun 
monştrii, hotărâți dvs.: duşmanii, sau slugile 
lor? 


Revenind însă la problema actualei stări de 
lucruri privind stăvilirea creşterii prețurilor, 
luând în considerație, să zicem, iniţial, produsele 
alimentare, MIŞCAREA LEGIONARĂ ARE ÎN 
VEDERE URMATOARELE SOLUȚII: crearea unei 
alternative puternice şi eficiente la actualul 
tablou al pieței comerciale, “cooperația națională 
de consum” care să aibă în principal două sarcini 
obligatorii 




















1) Stimularea prin contracte anticipate şi 
avantajoase a producţiei interne de legume şi 
fructe, având în principal ca țintă producătorul 
mic şi mijlociu, dar şi micul crescător de 
animale care, atenție, nu este obligat de 
împrejurări să utilizeze “stimulatori” sau 
hormoni care au devenit la ora actuală adevărate 
bombe de subminare a sănătăţii 

La cele de mai sus veți aduce contraargumentul 
că ne intoarcem la economia socialistă 

Nici vorbă! Pentru cei ce nu ştiu, cooperația nu a 
fost inventată de comunişti. A fost doar adoptată. 
sub o anumită formă din care lipsea, insă, față de o 
stare normală, dreptul la propnelale şi la liberă 
inițiativă. 

O să mai replicați că acest sistem se apropie de 
subvenţionarea mascată oferită de stat şi interzisă 
într-o economie de tip capitalist 

Răspunsul este: Nu se aplică în toate ţările 
Uniunii Europene acordarea de mari subvenții pentru 
agricultură, inclusiv la noi acum? 

De ce să îi dau bani de motorină sau de 
îngrăşăminte chimice sau pentru altele, mai bine îi 
plătesc bine produsele, îi asigur desfacerea, ceea ce 
îl va stimula pe cultivator să îşi ducă munca la bun 
sfârşit 

Preţurile la producător sunt nestimulatoare, de 
multe ori neacoperitoare, descurajează pe țăran 
lucru care favorizează apariția de mari suprafețe de 
pământ neutilizate, pauperizarea locuitorilor din 
mediul rural, provocând mutații sociale contrare 
interesului naţional, contrare tradiţiei care localizează 
izvorul românismului la sate 

Şi mai este o problemă: valoarea terenului 
agricol în scădere favorizează cumpărarea de către 
diversi cetățeni din țările cu deşerturi intinse, cum ar 
fi arabii şi evreii, a mari suprafețe de pământ! 

Ei şi ce? vor zice unele voci „de bine”; dar să nu 
uitaţi că statul Israel a fost cumpărat bucăţică cu 
bucăţică de la palestinieni, şi când aceştia s-au 
trezit la realitate au ajuns, deocamdată, în Fâşia 
Gaza! 





2) Desfacerea la prețuri convenabile, care să 
elimine din circuit intermediarii inutili şi care să 
nu aibă ca scop spolierea populației de multe 
miliarde de euro anual 


Desigur că într-un articol de ziar nu se pot 
dezvolta ideile amânunții, dar Mişcarea Legionară 
are soluții pentru toate problemele actuale; 
soluțiile ei sunt însă de natură a periclita „balul 
hoților”, de a stăvili nesfărşita sarabandă a 
corupției, de a opri subjugarea țării de către cei 
care nu au pierdut niciodată ocazia de a-şi arăta 
ura şi disprețul față de români şi de creştinismul 
nostru ortodox! 

Din acest motiv, în disprețul Constituţiei, ni se 
interzice drepiul la existența politică. Noi avem 
convingerea că, prin forța împrejurărilor, legi 
circumstanțiale şi, cum ziceam, neconstituționale, 
vor trebui abrogate într-o societate care face caz de 
„libertăţile democratice”. 

Până atunci, vom încerca să vă facem 
cunoscute pozițiile noastre față de anumite 
probleme, sperând că prin aceasta vă veți putea 
face încet dar sigur şi clar o părere despre cine 
suntem şi ce vrem! 


CUVÂNTUL LEGIONAR Mai 2008 





ELIE WIESEL VERSUS DOSTOIEVSCHI 


Elie Wiesel: "Ca evreu, rolul meu este acela de a apăra Israelul, de a-i apăra chiar şi greşelile. Simt că, în calitate de evreu care locuieşte în afara Israelului 


trebuie să mă identific cu tot ceea ce face Israelul, chiar şi cu erorile sale” a i . 
E, Dostoievski: ”. Uacă cineva mi-ar dovedi că Hristos" este in afara adevărului, că adevărul L-ar exclude pe Hristos, aş alege mai degrabă să rămân lângă Hristos 


decât în adevăr. Există numai o singură dovadă a frumuseții absolute. lisus.” 


Îl iubesc pe Khalid Amayreh. Aşa simt eu, iar 
sentimentele le trăieşti, le experimentezi, nu le 
comanzi, Îţi vin din străfundul sufletului şi din adâncul 
înimii. Îl iubesc pe palestinianul Khalid Amayreh. 

La fel cum îl iubesc pe evreul Norman 
Finkelstein, autorul cărții „Industria holocaustului”, pe 
evreul Rpger Garaudy, pe evreul creştin Israel Adam 
Shamir, pe norvegianul Jostein Gaarder, pe românul 
Mircea Badea. 

Există români, evrei, arabi, francezi, 
norvegieni, germani, canadieni, belgieni, 
ucrainieni, spanioli pe care îi iubesc. Chiar şi 
americani. 

Îi iubesc pentru că aceşti câțiva au curajul să 
spună ceea ce gândesc, ceea ce văd, ceea ce 
simt, ceea ce ştiu, unii dintre ei chiar cu riscul 
vieţii, într-o lume în care ni se comandă ce să 
gândim, ce să vedem, ce să simţim, iar informaţia 
denaturată ni se vâră pe gât cu forța. 

Nu ştiu dacă trăirile mele sunt pe linia Mişcării 
Legionare sau nu. Ştiu doar atât: că Mişcarea 
Legionară NU ESTE antisemită şi de aceea îi pot 
iubi pe aceşti evrei fără limită şi fără teamă. Când 
aceşti oameni incep să vadă şi să spună adevărul 
fără frică, atunci aceştia menită toată dragostea 
noastră, indiferent de ce etnie sunt. Pentru evrei, să 
facă acest lucru este de două ori mai greu decât 
pentru noi ceilalţi, pentru că ei sunt primele victime 
ale îndobitocirii şi îndoctrinării furibunde 

Am dat şi nişte nume „grele”, interzise pronunțţiei, 
iar acesta este momentul în care voi fi catalogat ca 
fiind “antisemit”. Sioniştii au acuzaţiile acestea 
stupide şi de-a gata' pregătite pentru oricine nu 
gândeşte la fel ca Elie Wiesel şi cei asemenea lui. 
Nu contează, poti să fi şi evreu, că tot “antisemit” 
eşti! Am mai discutat şi analizat greşeala 
impardonabilă de etimologie a acestui cuvânt. 

Dar oare sioniştii care l-au inventat să fie alât de 
inculţi, şi să nu cunoască ei că semiţi .sunt şi 
etiopienii şi arabii?! Oare să nu vadă ceea ce |] se 
arată, să nu înțeleagă ceea ce li se explică de alâta 
timp?? 

Se poate ajunge la concluzia că acest termen 
se vrea a fi "antievreu” sau „antiiudaic”, dar 
această concluzie este falsă! Este falsă pentru că 
atunci când un evreu ridică vocea împotriva 
ororilor înfăptuite de statul Israel, acest evreu 
este imediat catalogat ca antisemit, la fel cum ar 
fi catalogată oricare ființă vie de pe Terra (şi nu 
numai) care ar face acest lucru. În_acest caz 


Rătăceam boemi prin constelații 
dornici de un cântec solitar 

să cioplească-n versuri, lapidar, 
tragedia-atător generații 


Căutam în stele noi destine 
rupte din înaltu) zodiac; 

cum, din adâncimile de veac, 
mari istorii răsăreau senine. 


Dar ne-a strâns din rătăciri stelare 
—pentru suflete să coacem rod — 
comul unui tânăr voievod: 
—"Să-nălțăm din temelii, altare”. 


În castele de cleştar, domnițe 
şi-au lăsat condurii de sidef 
şi mătăsurile pe gherghel, 

să lucreze bunde cu altițe. 


Şi-au țesut, în mândrele războaie, 
lacrimi şi postav de abanos, 


CUVÂNTUL 


antievreu”, căci acuzatul este chiar evreu, nu 
poate_însemna „antiiudeu”, căci individul este 
iudeu. 

„Antisemit”_nu_poate_însemna_nici măcar 
antisemit”, pentru că respectivul ostracizat este 





tunci, ce Doamne iartă-mă, înseamnă? 

Ciupercuţă-ntr-un picior, ghici. ciupercă, ce-i? 

Mai citiți! o dată pe Bl Wiesel la începutul 
articolului, înlocuiți sintagma „erorile sale” cu „ororile 
sale”, şi veţi avea mai clar răspunsul la întrebarea 
„De ce orice cetățean al planetei, indiferent de etnie 
- român, german, american, arab, chinez şi chiar 
evreul - este catalogat ca fiind antisemit atunci când 
nu este de acord cu politica, ororile sau crimele 
statului Israel?" 

PENTRU CĂ ANTISEMIT. NU 
ALTCEVA DECFÂT ANTISIONIST! Bingo! 

Cum mă poate acuza pe mine un sionist 
obraznic, suprematist şi rasist până la Dumnezeu, că 
eu sunt antisemit, când eu am acasă pe perete 
icoana Maicii Domnului care a fost evreică! Eu, ca şi 
toți ceilalţi ortodocşi, ca şi catolici, ne închinăm la o 


ÎNSEMNĂ 


.. 


FRAȚILOR DE CÂNTEC 


evreică. Unii dintre noi au viziuni cu această evreică. 
Ne rugăm la această evreică, o visăm pe această 
evreică! 

Eu, ca şi toți ceilalți ortodocşi, catolici - şi ca 
absolut toți creştinii, am acasă, pe perele, icoana lui 
lisus. Cred în lisus, mă rog la lisus, mă închin la 
lisus, vorbesc cu lisus, îl visez pe lisus; nădăjduiesc 
în lisus şi îl iubesc pe lisus cu fiecare celulă a mea, 
din străfundul inimii, chiar dacă sunt o persoană 
imperlectă şi supusă greşelilor. Dar sioniştii nu 
cred în lisus. Ei cred că lisus a fost un impostor, 
un om, cel mult un învățător al timpurilor sale. 
Deci ei cred că a fost un simplu evreu. Asta ar 
însemna, deci — pentru ei - că ei admit că noi ne 
închinăm, nădăjduim, iubim, venerăm un evreu şi 
pe mama sa evreică. 

' Deci dacă noi ne închinăm, visăm, proslăvim, 
adorăm_doi_evrei, doi _semiţi - DUPĂ LOGICA 
SIONISTĂ, nu a noastră, de tini - atunci cum 
se face că aceşti suprematişti obraznici şi rasişti 

Răspunsul sper că acum apare pentru 
totdeauna limpede şi mai clar ca niciodată, în 
vecii vecilor, amin: PEMTRU CĂ ANTISEMIT NU 
ÎNSEAMNĂ  ANTIIUDEU,  ANTIEVREU, ci 
ANȚISIONIST. Sau, mai bine zis, "oricine 
comentează politica de apertheid a Israelului, în alţi 
termeni decât elogioşi, acesta este catalogat ca 
ANTISEMIT = ANTISIONIST. 

De aceea îi iubesc pe cei enumerați şi pe foarte 
mulți alții, de aceea îl iubesc pe Khalid Amayreh Nu 
pentru că este (probabil) catalogat ca antisionist, 
căci nu mă mai interesează „bulishit"-urile învechite 
şi ultrauzitate de urmaşii vameşilor — care, din acest 
motiv, nici nu mai sperie pe nimeni. Ci pentru că are 
curajul de a fi o conştiinţă, de a spune adevărul, cu 
orice risc. 

Există în lumea asta mare indivizi fără coloană 
vertebrală, care aplaudă şi aprobă instantaneu 
absolut orice face Israelul, indiferent de consecințele 
dramatice şi de "erorile sale”. 

Şi există în lumea asta mare indivizi a căror 
conştiinţă şi dorință de justiție. şi de adevăr rupe 
toate lanțurile draconicei cenzuri şi autocenzuri 
actuale. De aceea îl iubesc pe palestinianul Khalid 
Amayreh, cât şi pe evreii care îşi fac auzite strigătele 
de protest. Pentru curajul lor. 


ZAHU PANĂ 


pentru frați, iubiţi, şi Făt Frumos, 
să le ție la furtuni şi ploaie. 


Ne-aşteptau în verzile desişuri grele 
armuri şi cântece de joc, 

munți, păduri şi mlaştine de foc 

să urcăm pe aspre povămişuni 


Potentaţi, cu mințile obtuze, 
ne-au zvâriit din Țara, vrulă rai, 
în Jilavele de mucegai, 

să ne ningă vremile ursuze. 


Numai cerul ne-a urmat chemarea 
pas cu pas, pe drum de curcubeu, 
când in suflete creşteau mereu: 
Bărăganele, Carpaţii, Marea. 

Şi ajunşi târziu la poarta vieții 

peste moarte şi blesteme şi vânzări, 

celei mai iubite dintre țări 


i-am jertfit toți anii tinereții. 


LEGIONAR Mai 2008 


Pag. 7 





În sfărșit, cu ajutorul unor persoane "de bine”, 
vălul necunoaşteri istoriei neamului românesc este 
înlăturat şi lumina adevărului dezvăluie lucruri care 
ne umplu sufletele de mândrie şi recunoştinţă. 

Suntem informați de neobositul şi veşnicul 
„informator”, di. - fost tovarăş - Teşu (folosesc 
doar prenumele, bănuind, sperând, că este unic în 
Romănia şi, desigur, ultracunoscut), că târgul sau 
oraşul DOROHOI a împlinit 600 de ani, vezi bine 
de la atestarea documentară, lucru de altfel 
neprecizat în text. 


O să fiu acuzat că am făcut "un fix” şi tot mai des 
ctivitatea publicistică a domniei sale 
există exprimarea "tovărăşiei_sale”). 
țelegeţi, aş fi fost bucuros să nu fi avut 
ocazia, dar domnia sa este prezent în media 
românească cu tot felul de "lucruri drăguțe” care 
chiar dacă nu au legătură cu istoria decât în 
măsura în care muzica lăutărească are legătură 
cu muzica simfonică, intoxică prin denaturarea 
adevărului opinia publică şi mă obligă să îl 
contrazic. Faptul că lupta dintre noi este total 
disproporționată, domnia sa având la dispoziție o 
mitralieră care trage zeci de mii de gloanțe pe zi 
(“Ziua”), iar eu îi răspund cu un pistol "cu apă” (nici 
măcar "apă tare”), nu mă descurajează, şi nimic nu 
mă poate opri — decăt, ştiţi bine, să zicem o maşină 
"scăpată de sub control”. 






DI. TEŞU vrea să ne convingă - pentru cine 
are urechi de auzit - că acum 600 de ani nişte 
gospodari-ostaşi, MOLDOVENI, şi nişte 
gospodari-ostaşi, EVREI, s-au întâlnit în vatra 
viitorului sat-târg-oraş: unii veneau dinspre N-V 
şi alții dinspre 
S-E. 

S-au oprit la 
"linia de 
demarcaţie” care 
conținea în 
interiorul ei 
spaţiul neutru; 
acolo şi-au lăsat 
săbiile şi, păşind 
în teritoriul 
destinat 
tratativelor, s-au 
privit pentru 
prima dată în 
față. 

Şi unii şi alţii erau conştienţi de drepturile asupra 
locurilor ce îi înconjurau, şi unii şi alți au înțeles că 
dacă vroiau să facă aşa un Dorohoi, trebuiau să lase 
deoparte lucrurile care îi despărțeau şi să pună în 
valoare lucrurile care i apropiau. 

Un val de sentimente pozitive ca un fel de 
dragoste i-a cuprins pe cei prezenți, s-au îmbrățişat 
mea hotărât să se pună pe treabă. Deci cam pe la 


Nu trecuse mult timp de când Bogdan |, primul 
domn de sine stătător al Moldovei murise (1365) şi 
bătrâni din sânul comunității evreieşti işi mai 
aminteau cu nostalgie de acele vremuri glorioase, 
când, în plină tinerețe nestăvilită, alături de volevod 
goniseră din Moldova pe voievodul Balc, vasal al 
regelui Ungariei, Ludovic | De Anjou. 


"Cete” de evrei luptaseră şi mai târziu sub domnia 
lui Petru |, primul din familia Muşatinilor, lar acum, de 
vreo şaple ani, aceleaşi formații de luptă care se 
evidențiau prin vitejia lor apărând pământul 
"strămoşesc”, îl slujeau pe Alexandru Cel Bun, într-o 
veche tradiție transmisă din generaţie în generaţie 
de la legiunea romană de palestinieni, cazată în 
Oltenia pe la 101 după Hristos. 


Timpul a trecut, dar tradiţia s-a transmis, fără să 


exagerâm, până în ziua de astăzi! (istoria 
alternativă?) 


Dar să ne întoarcem la vajnicii întemelietori ai 
Dorohoiului; şi-au făcut ei un plan de acţiune: 


vesa să detrişeze întâi codrii ce le acopereau 
locul, 


ŞI unde mi s-au pus, măre, la tăiat pădurile, umăr 
la umăr (obicei transmis până în ziua de astăzi), 
şi îţi era mal mare dragul să vezi cum se 

| întreceau tinerii evrei şi tinerii moldoveni în 


Pag.8 


APOCALIPSA DE LA TEŞU CITIRE 


concursuri cronometrate; vădindu-şi puterea şi 
îndemânarea. 

La vremea respectivă singura sculă utilizată era 
toporul. Problema era că Je trebuiau şi "cozi de 
topor”; nu ne îndoim că de atunci au căutat printre 
români persoane cu acest supranume. istoria nu 
scrie nimic în acest sens. 

În prezent poate constata oricine că "meseria" 
aceasta este practicată de foarte mulți români, 
este bine plătită şi nu îţi trebuie decât un "obraz" 
de porc şi o conştiinţă de hienă, te faci repede 
observat de cine trebuie declarând, ca în cazul 
de față, că "la întemeierea şi înflorirea acestui 
târg au contribuit din plin şi evreii" şi aştepţi 
liniştit "contribuțiile” financiare din care să-ţi 
rotunjeşti contul; încerci să acreditezi ideea că 
"holocaustul" ar fi început la Dorohoi, dar onorabilul 
Teşu Îţi atrage atenţia prin titlul articolului domniei 
sale că aici ai zbârcit-o, nu ai nimerit pe “tiparul” 
potrivit din timp de urmaşii coloniştilor evrei de la 
Dorohoi din 1407! Orişicum, despre "teribila şi 
sângeroasa răfuială” din 1940 evocată de autor, vom 
mai vorbi. 


să ne întoarcem acum la nistoriile” cu 
întemeierea Dorohoiului: au defrişat impreună 
pădurile cele două comunități, făcând loc viitorului 
oraş şi terenurilor pentru culturile agricole. 

Primăvara, la 
sărbătorile aratului . avea 
loc o întrecere a hărn 
şi cele două comunități îşi 
desemnau cel mai bun 
gospodar, înhămau la plug 
câte şase perechi de boi, 














românul spunea "Doamne | 
ajută!”, evreul zicea ceva 
care nu se înțelegea, fiind 
în altă limbă, deci 
"cronicarul" a omis să 
prezinte traducerea, şi arau fiecare ogorul lui! 
Semănatul se făcea fără "tam-tam", dar la cules 
întotdeauna apăreau divergențe; erau unii care la 
un moment dat se obişnuiseră să culeagă de 
unde nu au semănat, lucru care a rămas în 
tradiția unora şi îl practică şi în ziua de azi fără 
ruşine. 


Pomeneam mai adineauri de "gospodari-ostaşi” 
Moldova timpului avea o renumită armată de oameni 
liberi, de țărani proprietari ai pământului pe care îl 
munceau şi crescători de vite; când țara era în 
primejdie, clopotele bisericilor băteau "in dungă”, ca 
la mort sau ca la foc, iar toţi cei capabili de a ţine o 
sabie în mână, sau un arc, sau un topor, sau o suliță, 
călări sau pedestru se adunau şi formau armata țării 


Dintr-o modestie greu de înţeles, până acum 
nu s-a dat în vileag faptul că la toate marile 
bătălii dinaintea şi de după apariția Doroholului, 
împotriva turcilor, tătarilor, polonilor, ungurilor, 
şi câți or mai fi fost, evreii de la Dorohoi, ca şi 
mulți alții de care vom afla în curând, au luptat şi 
au întemeiat cetatea Sucevei, cetatea Neamţului, 
cetatea Albă, cetatea Multicoloră! Astfel, să 
explicăm unor naționalişti ranchiunoşi că 
pretenţiile actuale de a ne învăța limba română, 
de a ne impune tot ce vor şi ce le convine sunt 
absolut îndreptăţite prin contribuția de jertfe 
eroice la propăşirea neamului românesc. 


Vitejia s-ă transmis până în zilele noastre şi avem 
exemplul ostaşului din Dorohoi care - după cum ne 
comunică di, Teşu în acelaşi articol - s-a aşezat cu 
pieptul gol în faţa ofițerului român, să îl salveze de 




















































gloanțele unei patrule 
| bolşevice la cedarea 
Basarabiei şi Bucovinei în 
1940 
Cine se  îndoieşte de 
afirmațiile d-lui Teşu 


î| greşeşte grav: înseamnă că 
nu cunoaşte altă epopee 
eroică din timpul retragerii 
din Basarabia cedată în anul 
respectiv, când populația 
evreiască din Basarabia şi 
Bucovina de nord a apăra! 
cu arma în mână soldaţii şi 
| ofițerii români 

Aţi auzit de o carte 
documentară scrisă de un 
basarabean prezent la 
retragerea armatei române 
din Basarabia cedată la 
1940 de criminalul Carol al 


ea? Unul, cică PAUL 
GOMA? 
L i Păi ăsta, cică, martor la 
= 3 dezastru, şi mulți alții, 


vorbesc de ostaşii evrei în armata română care 
au dezertat în noaptea cedării, cu armamentul şi 
muniția din dotare, au format grupuri cu care au 
atacat trupele în retragere şi populația civilă 
creştină. 


Mai susține unul, cică istoric, unul, BUZATU, 
care a studiat faptele timp de trei ani în arhivele 
armatei române: "contabilizând” din rapoartele 
oficiale, ajunge la cifra de 42 000 de ostaşi şi 
sute de ofițeri şi subofițeri care nu au mai ajuns 
prezenți pe nicăieri, decăt poate în rai! Populația 
civilă, estimată la căteva sute de mii, nu a fost 
niciodată "contabilizată”! 


Noi nu îi vom crede niciodată pe a!'de Goma, 
Buzatu şi alții! Noi îl credem pe jupân Teşu; el 
este obiectivi! Ne va spune în curând că titlul lui 
Goma ăla, "Săptămâna Roşie”, era roşie de sângele 
ostaşilor români-evrei care se aşezau în fala 
ostaşilor români-români, cu pieptul gol, pentru a! 
apăra de ostaşi! sovietici care, zic unii, au respectat 


în acest sens înțelegerea, neatacând armata 
română. 


Că, mai tărziu, după "Săptămâna Roşie”, ruşii au 
asasinat sate întregi, după ce îi puneau să îşi sape 
singuri gropile comune, asla este altceva! 


__Să revenim însă în istoria Moldovei, la viteji! evrei 
din Dorohoi, care au participa! cu “cetele” lor de 
ostaşi la marile lupte de supraviețuire a formaţiei 
statale a Moldovei, părtaşă la stăvilirea invaziei 
otomane spre apusul Europei creştine 


= CUVÂNTUL LEGIONAR Mai 2008 


Vom afla nu peste mult timp de 
participarea “cetelor” de ostaşi evrei de la 
Dorohoi la 1475 la "Podul Înalt” în care s- 
au evidenția! prin devotamentul lor până la 
sacrificiu, aducându-și o contribuție 
hotărâtoare la învingerea otomanilor. 





Chiar dacă noi ne vom opri aici cu evocarea 
istorică a faptelor, socotind că prezentul este mult 
mai presant, aş vrea să văd cine mă poale 


contrazice: dacă di. Teşu este liber să _îşi 
desfăşoare fanteziile fără nici un fel de_ reacție 
gin partea celor care cunosc adevărul, se poate 
trage concluzia că la ora actuală, dacă eşti evreu 
în țara românească, poți să faci orice afirmaţie 


care să încrimineze pe români! Nu numai că nu vei 
fi tras la răspundere, dar în mod evident nimeni nu 


va reacționa în nici un fel 


Păi să vedem aici despre ce este vorba: di. Teşu, 
ticluieşte o poveste uimitoare care transformă 
înmormântarea unui evreu soldat în Armata 
Română a anului 1940, într-un măcel împotriva 
tuturor evreilor din Dorohoi, care ar fi durat 24 de 
ore, eventual cu aprobarea autorităților! Vorbeşte 
de asasinarea la cimitir a 53 de participanţi la 
ceremonie, de jaturile care au urmat etc. etc. 


Să facem rectificările de rigoare: 

- la înmormântarea evreului soldat în armata 
română nu au participat decât 10 persoane, 
participare strict obligatorie, prin ritual; civili, nu 
militari (cum scrie dl. Teşu), deci afirmația că au 
fost ucise 53 de persoane este o minciună; putea 
să spună şi 530, că tot nu îl contraziceă nimeni. 


Continuă dorinia sa cu alte minciuni; "după 
înmormântare a continuat vânătoarea de evre? şi 
bagă şopărla de doi bani: "oare să fi existat acest 
ordin de la Bucureşti?” 

Păi când spui asemenea prostie, cine mai poate 
crede restul afirmațiilor?! 

Cine să dea acest ordin, poate conducătorul 
din umbră al României, amanta regelui, evreica 
Elena Wolf-Lupescu?! 


Domnul Teşu mai face o prostioară amintindu-ne 
că "istoria se scrie pe documente, nu pe vorbe 
auzite” Unde sunt documentele care certifică 
afirmaţiile dvs.? 

Minciunile trebuie şi ele "ticluite” cu cap, altfel 
devin argumente împotriva afirmațiilor cuprinse în 
conţinutul unui singur articol! 


După ce cei 10 asistenți la înmormântare se 
transformă în 53, cifră fixă şi exactă, cum de nu 
pomeniți nimic de numărul celor omorâți în 
"vânătoarea de evrei continuată pe străzile 
Dorohoiului”, "timp de 24 de ore”? 

Păi "masacrul” acesta este inventat de unii şi 
alții; victimele nu au fost îngropate?! În 24 de ore 
de "vânătoare de evrei” trebuie că au fost cel 
puțin sute de victime! Ce faceți, d-le Teşu, le 
treceţi sub lăcere? 

Păi dacă în 21-23 ianuarie 1940 ați numărat 
123 de victime la "rebeliunea” din Bucureşti în 
plin "regim de teroare” al lui Antonescu, de ce 
treceţi sub tăcere sutele de evrei omorâți la 
Dorohoi în 1940, în plin "regim democratic” al lui 












„Se adună şi 
cresc văzând cu 
ochii documentele şi 
materialele, actele 
oficiale şi declaraţiile 
luate sub jurământ. 

Înalţi magistrați şi 
bravi ofițeri care şi- 

riscat viața ca să 
apere cu puterile lor 
retragerea şi exodul 
românilor au văzut 
cu ochii lor 
nenumărate acte de 
sălbăticie, uciderea nevinovaților, loviți cu pietre şi 
huiduiţi. 









Carol, de ce nu a țipat presa evreiască, încă în 
funcţie în Sărindar, de ce auzim tocmai acum de 
"masacrul" de la Dorohoi - unde 24 de ore nişte 
unii au vânat şi jefuit populația evreiască a 
oraşului? 


Ne mai băgaţi o cacialma, prezentând-o ca pe 
"un document care certifică indignarea gen. C-tin 
Sănătescu, comandantul Corpului 8 Armată şi 
măsurile luate pentru încetarea actelor de banditism 
ale unor soldați izolați şi ațâțaţi de ură” (inchei 
citatul), 

Cine erau "soldaţii izolaţi şi aţâțaţi de ură"? Păi 
aveţi la dispoziție un ziar întreg: redați în întregime 
"documentul" ca să ne convingem că soldaţii "ațățați 
de ură” erau creştinii din armată. 


După asasinarea în Basarabia şi Bucovina 
cedată a 42 000 de ostaşi români, sute de ofițeri 
şi a mult mai mulți civili, de către bande de evrei 


înarmați, mulți provenind din rândul soldaților în. 


termen ai armatei române, la ce te poți aştepta? 

La un ordin de intrare în normal a disciplinei 
militare dat de gen. Sănătescu şi la acte de 
răzbunare izolate din partea unor militari ai căror frați 
au căzut asasinați de bandele inarmate de care 
aminteam, victime care nu au avul decât vina de a fi 
creştini la îndemâna răzbunării unor evrei, care 
practic nu puteau avea nimic personal şi care 
omorau din tradiție sau din principiu. 


Să demonstreze di. Teşu - care înțeleg că deține 
actul (ordinul lui Sănătescu) - că era vorba de soldați 
români şi nu tot de cei care se comportaseră ca nişte 
criminali! 

Fără discuţie, incidentul de la Dorohoi din iulie 
1940 a existat şi, indiferent de proporțiile lui, este 
grav şi condamnabil, dar să îl prezinţi exagerat până 
la paroxism, cum fac di. Teşu şi alți conaţionali când 
este vorba de victime “evreieşti, nu face decât să 
semene îndoială şi vrajbă 


Atacurile criminale făcute de evrei împotriva 
Armatei Române şi a civililor, în special preoți, 
învățători, micile notabilități ale satului, dar şi 
împotriva oricărui creştin, la cedarea Basarabiei 
în 1940, nu mai sunt demult un secret pentru 
nimeni! 

DI. Teşu, din proprie iniţiativă sau nu, nu 
contează, vrea să arate tă de fapt au făcut crime şi 
unii şi alții şi vinovăţiile se anulează reciproc. Pentru 
români, crimele din vara lui 1940 şi cele dintre 
anii 1944 - 1964 nu vor fi niciodată uitate! 


Marele dezastru al românilor se prefațează din 
momentul în _care_toate_aguzațiile la adresa 
noastră, oricât ar fi de mincinoase, frizând de 
cele_mai_ multe ori o imaginație _schizofrenică 
rămân fără nici o_reacţie_din_ partea presei, a 
societății civile, a oficialităților. 


Mai mult decât atât, li se dă apă la moară 
acuzatorilor, ca şi când toți ar fi slugile cumpărate 
ale Internaționalei ludaice. 

Javrelor, aşa aţi făcut şi când a apărut pe 
firmament comunismul: pentru un blid de linte v- 
ați vândut soția, copiii, frații, neamurile şi tot 
neamul românesc! Nu ştiați cum să mai intrați în 


"DE CE ATÂTA URĂ?” 


Toate aceste gesturi infame şi criminale au 
fost comise de evreimea furioasă, ale cărei valuri 
de ură s-au dezlănțuit ca sub o comandă 
nevăzută. 

De ce atâta ură? 

Aşa ni se răsplăteşte bunăvoința şi toleranța 
noastră. Am acceptat acapararea şi stăpânirea 
judaică multe decenii şi evreimea se răzbună în 
ceasurile grele pe care le trăim. Şi de nicăieri o 
dezavuare, o rupere vehementă şi publică de 
isprăvile bandelor ucigaşe de sectanţi sanguinari. 
Nebunia organizată Impotriva noastră a cuprins 
târguri şi oraşe şi sate. 

Fraţii noştri îşi părăseau copii bolnavi, părinți 
bătrâni, averi agonisite cu trudă... În nenorocirea 
lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, măcar de o 





voia comuniştilor, cum să faceţi reclamaţii aa 
la Securitate, la partid, peste tot! „i 

Încă la această oră, cel puţin jumătate din 
populaţia țării a trăit mai mult sau mai puţin în && 
comunism; oare actuala lingere a picioarelor 
prezentului stăpân, nu vă face deloc greață? 

Domnule director de ziar, nu ţi se pare că se 
cam suprapun tiparele cu timpul în care erai 
ziarist şi trebuia să abordezi problemele printr-o 
autocenzură drastică? Te declari oare solidar cu 
toate acuzațiile d-lui Teşu la adresa românilor, 
sau ai şi acum "sula în coastă” (vorba unui alt 
bolşevic)? 


Să revenim însă la di. Teşu; dacă printr-a 
întâmplare fericită va ajunge acest articol la atenția 
domniei sale, va face constatarea aparentă că am 
țintit în parte alături şi că primarul din Dorohoi a făcut 
afirmaţia cu evreii întemeietori la 1407, nu domnia 
sa 

Bănuiesc că di. Teşu nu ar fi făcul aşa o 
gogomâănie, dar observăm că rectificările domniei 
sale sunt "selective": dacă se simte obligat să îl 
corecteze pe primar, precizând că "holocaustul nu a 
început la Dorohoi” în 1940 când populaţia evreiască 
din România, încă prosperă sub aripile ocrotitoare 
ale lui Carol şi ale metresei lui, de ce nu îl 
corectează şi la afirmația cu "contribuţia evreilor” la 
întemeierea acestui târg? 


Nu ştiu câți "români-români” au ciţit articolul 
domniei sale (acum "români" sun! toți cei cu un 
paşaport în buzunar, chiar dacă au văzut acum cinci 
luni România pentru prima dată, chiar dacă sunt cu 
dublă sau triplă cetățenie), dar cu perseverenţă şi 
înlăturând orice urmă de jenă speră unii că peste 
10-20 de ani copiii şi nepoții românilor de astăzi 
să răspundă la întrebarea învățătorului sau a 
profesorului: 

"Bulă, care sunt strămoşii noştri, din ce 
neamuri ne tragem?”, 

Bulă va răspunde de data aceasta fără ironia 
bine cunoscută: 

"Strămoşii noştri au fost: dacii, romanii şi 
evreii” 


Noador Zeta Codreanu 


P.s.: 

Pentru confirmarea unora din afirmaţiile mele, 
vom prezenta articolul lui NICOLAE IORGA, 
apărut în presa românească a timpului, 
denunțând atrocitățile săvârşite de evrei cu 
ocazia cedării Basarabiei în iunie-iulie 1940. 


Noi, ca legionari şi ca naționalişti, vom fi 
totdeauna acuzați că extragem sau că prezentăm 
lucrurile denaturat, de aceea vă vom arăta ce credea 
marele savant, apelul său patetic dat publicității. 

NICOLAE IORGA, slavă Domnului, la vremea 
respectivă era departe de a putea fi acuzat de 
legionarism: din naţionalist până pe la 1920, 
încet-încet, din motive neprecizate, devenise 
filosemit şi unul dintre cei mai înverşunaţi 
duşmani ai Mişcării Legionare. 


NICOLAE IORGA 


fărâmă de milă. Spnijin cald şi un cuvânt înțelegălor, 
fie numai sentimental, ar fi fost primit cu 
recunoştinţă. Li s-au servit numai gloanţe, au fost 
sfârtecați cu topoarele, destui dintre ei şi-au dat 
sufletul. 

Li s-au smuls hainele şi li s-au furat ce aveau 
cu dânşii, ca apoi să fie supuşi tratamentului 
hain şi vandalic. Românimea aceasta, de o 
bunătate prostească faţă de musafiri şi 
jecmănitori, merita un tratament ceva mai 
omenesc din partea evreimii care se lăuda până 
ieri că are sentimente calde şi lrățeşti față de neamul 
nostru În nenorocire”. 


("Neamul Românesc”, Buc., 1940) 


Pag.9 


CUVÂNTUL LEGIONAR Mai 2008 = 





Poet 


ROMÂNII LA ODESSA 1941 — 1944. (III) 


Dar să răsfoim mai departe „GAZETA 
ODESSEI” şi să dăm jos pralul aştemut pe NR. 23 
din 23 martie 1943. 

Este un număr festiv: 25 de ani de la alipirea 
Basarabiei la patria mamă: 27 martie 1918 — 27 
marție 1943, ŞI un anunț cu litere mari care 
contrazice minciunile vehiculate despre 
Transnistria în timpul guvernării româneşti, de 
tipul „sărăcie lucie, foamete şi pădure de 
spânzurători”, anunț pe care îl reproduc: 
„Restaurantul Nord oferă clienților în fiecare seară 
frigărui caucaziene «Liulea chebab», cântăreața 
Sveatlanov execută cântece populare în limbile 
română, rusă şi germană, domnişoarele V. ŞI E. 
Volie, de la Teatrul de 
Operă şi Bale, execulă 
dansuri excentrice,  iarj 
dansalorul caucazian A. 
Moihela execută dansul 
«Lezghinca». Restaurantul! 
este deschis de la orele 9 
dimineața la orele 10.30) 
seara; marea orchestră 
este axată pe jazz”. 

































Numerele următoare, 
din lunile aprilie şi mai 
1943, au şi ele o tematica 
variată. 

Ajungem la NR. 
următor, 24, din 4 aprilie 


Titlul primei pagini: „Deta 
„Regele, Mareşalul| 
conducător,  Guvemul şi 


Poporul au sărbătorit 25 de 


ment din discursul ținut 
de lon Antonescu: „Când, 
la 22 iunie 1941, armatele! 
marelui Reich German au 
pomit acțiunea  impolriva 
ruşilor, armata română, neamul întreg, nu puteau 
să rămână cu brațele încrucişate atunci când 4 
milioane de frați aşteptau ceasul izbăvirii. Astfel 
se explică prezența noastră în această încleştare. 
Noi nu putem fi acuzați de agresiune, de 

cotropire, ci de apărare a neamului şi pentru 

îndiguirea primejdiei ce amenință Europa. Ne-am 

prins în lupta pentru apărarea acestui pământ 

românesc, căci el este legea noastră de veacuri. 

Luptăm pentru a îndeplini misiunea de popor de 

margine ce apără ca un credincios modest lumea, 
civilizată”. 

Apoi, după marile solemnităţi de la Chişinău, lon 
Antonescu s-a deplasat la Odessa unde, la catedrala 
oraşului, s-a oficiat un înălțător serviciu divin de către 
mitropolitul Irineu Mihălcescu înconjurat de un mare 
sobor de preoți. La sfârşitul slujbei au luat cuvântul 
cunoscuţi patrioţi basarabeni: prof. Ciobanu, Pelivan, 
Cazacu, precum şi gen. Voiculescu, guvernatorul 
Basarabiei. În continuare, mareșalul lon Antonescu a 
vizitat Spitalul de răniți al Consiliului de Patronaj din 
comuna Slobozia. Seara, în saloanele Consulatului 
German, într-un fastuos ansamblu, au fost acordate 
decoraţiile germane  Ehrenzerhen Deutsche 
Volksptrege d-nei Lucia Pântea, vicepraședinta 
Consiliului de Patronaj, şi d-lui Solcănescu, directorul 
Direcţiei Medico-sanitare a Primăriei. 

Arlicolul „Minciuna, arma bolşevicilor” relatează 
că la destituirea gen. Timoşenco de câtre Stalin, 
acesta i-a spus: „Conduci războiul ca un incapabil, 
ca un lăcătuş” - ceea ce, de fapt, era real: gen. rus 
Timoşenco era lăcătuş de meserie!... 

O fotografie arată cum s-a restaurat vechea 
grădină  Voronțov, aflată lângă Palatul 
Guvernământului, plină de moloz care a fost 
transportat, trasându-se alei străjuite de flori şi bânci. 

Un articol cu titlu şi conţinut „şoc”: „Duşmanii 
poporului rus”. Citez din el: „Pe lângă fiecare 
unitate a armatei roşii, bolşevicii au creat 

așa-zise "trupe de îngrădire”. Scopul lor 


Pag. 10 















“„Graţierea a 


sens naste, slavi Hristea din cere intămpt 
mina va. Casei Dem 


este ca cei din primele linii să nu se retragă: 
altfel se trage, din spate, în ei. Pentru primirea 
candidaţilor în această funcţie se cere o singură 
condiţie: cruzime rece, ură față de soldaţii care vor 
să se retragă, şi de a fi capabili de orice crimă şi 
violență”. Se dau exemple concrete 

Alte informații cu titlu care spune totul: „Palru ani 
de la izgonirea bolşevismului din Spania”, „Botezul 
elevilor de la şcoala primară nr. 3" (directoarea 
Nădejda Socolințki a botezat 11 elevi; se dau numele 
elevilor ruşi, precum şi numele celor doi naşi); 
122 de condamnaţi ruşi de la 
Odessa" cu ocazia 
„Sfințirea . bisericii din 


închisoarea centrală din 
sărbătoririi Sfintei Învieri, 








Preţul 30 pfen. 












Sazota Odosci 


ORGAN SĂPTĂMÂNAL AL MUNICIPIULUI ODESA 


VINERI 25 DECEMBRIE 1942 


ISUS HRISTOS, 


it 
il 


Comisorova, jud. Oceacov' (care a fost renovată 
complet, prin mună şi contribuţia sătenilor, după 
îndemnurile şefului de post, Petcu Marin), „A/ doilea 
magazin de consum al Guvernământulur (aflat pe 
str. Richelieu, colț cu str. Sf. Treime, destinat celor 
2.000 de funcţionari publici), „În reşedinţa Mitropoliei, 
din dorința lui Puiu Visarion, s-a restaurat galena 
tuturor marilor ierarhi care au condus eparhia din 
Herson, începând cu mitropolitul Gavril Bănulescu şi 
terminând cu mitropolitul Anatolie” 

Din reportajul „Ziua aviației italiene” redau un mic 
fragment: „Pe aerodromul italian (!), o frumoasă 
serbare cu ocazia impliniri a 20 de ani de la 
înființarea aviaţiei italiene, la care au participat 1000 
de ostaşi italieni, români şi germani. Fanlara militară 
a intonat cele 3 imnuri, serbarea fiind deschisă de 
Gh. Pâslaru (n. n. directorul ziarului „Gazeta 
Odessei') care a vorbit în limba italiană. Apoi solista 
operei române Idolle Pâslaru a cântat melodii 
itelieneşti, iar fanlara militară a executat uvertura 
„alianca în Alger” de Rossini şi „Yerdiano” de Verdi. 
Alți 3 cântăreți: Traian Petrul, Silviu Georgescu şi 
Valeria Brânduş au execulal cântece de jazz, iar 
corul italian, melodii napolitane, răsplătite cu ovațir. 

Gazeta conține şi pagini de mică publicitate, 
multe dintre anunţuri fiind în olerte din partea 
doctorilor, toți ruşi. 

Pe stadionul „Victoria”, din str. Sf. Pantelimon nr. 
3 se desfăşura un patrulater de fotbal pe care jucau 
echipele “Moldova”, “Transnistria”, "Victoria Odessa” 
şi echipa unității militare germane 

Al reportaj de o pagină, ilustrat cu fotografii, 
poartă titlul „10 Mai Ja Odessa”, şi relatează 
deschiderea marii manifestații de către populaţie, 
care aclama defilarea trupelor române. De la 
Catedrală până în Piaţa Libertăţii, pe distanţă de 1 
km, o imensă îmbrăcată în costume 
naționale, cu placarde pe care scria „Trăiască 
mareşalul dezrobitor lon Antonescu şi 


su. ret a | Transnistriei 


ln „Gazete Odesei“ 
UREAZĂ CITITORILGA SAL 
sănătate 


(continuare din numărul trecut) 


„Trăiască Armata Română!” a participat cu un 
entuziasm de nedescris la sărbătorirea Zilei de 10 
Mai, Ziua Monarhiei Române. În coloane se aflau 
cavalerişti, marinari, unități motorizate, dar şi câteva 
batalioane de soldați germani. Seara, la Operă, a 
avut loc un spectacol de gală, „Nunta din Carpaţi” 
Reportajul poartă semnătura lui Horaţiu lonescu 

Un alt reportaj, cu un conținul zguduitor, are ca 
titlu: „Jertfele NKVD-ului din Odessa” - un fost agent 
al acestei cumplite inchiziții moderne, NKVD, a 
arătat autorităților române un imens mormânt 
comun, în care, la începutul lui oct. 1941, 
fuseseră îngropați peste 6.000 de români 
evacuați din Basarabia şi Bucovina şi asasinați 
doar pentru că erau români şi aveau 
spirit antibolşevic!! 

Legat de acest aspect se impune o 
subliniere: până la luarea în administrare a 
de câtre trupele române. 
anumite elemente ale trupelor SS au avut 
totală ostilitate față de religie, identică cu 





mita v 14 | cea sovietică. Când administrația română s- 


a instalat deplin în această zonă, problema 
da dispărut, religia putându-şi intra în 






Şi Ajungem şila NR. 32 din 30 mai 1943: 
SS este un număr închinat aniversării zilei de 
naştere a primarului general, Gherman 
Pântea: "Născut În 1894, în satul Zoicani 
din jud. Bălţi, el fusese mai inainte, timp de 
3 ani, primar al Chişinăului şi preşedinte ai 
Camerei de Comer. A luat în primire 








plin de dărâmături. A făcut minuni: apă, 
brutării, lumină electrică, tramvai, nici o 


economică nu au fost neglijate” 

Ale titluri din acest număr „Ziua mamei 
la Odessa”, „Repararea Catedrale! Sfântului 
Prooroc lie”, „Asociaţia Pictorilor din 
Odessa a organizat expoziția de primăvară 
de tablouri şi sculptură”, „Vizita Oberfuhrer- 
ului Hofimeir în Transnistria”, „Solemna 
sfințire a Institutului de Cercetări şi Propagandă 
Anticomunistă” (cu 3 secţiuni: 1) Din istoricul 
sălbăticiilor bolşevice; 2) Critica concepțiilor 
ateiste marxist-leniniste; 3) Amintiri de pe 
vremea regimului bolşevic) 

Două pagini din acest număr sunt rezervate 
reorganizării Primăriei din Odessa: în sediul central, 
aflat pe Bd. Nicolae nr 9 (numele ultimului tar 
asasinat de bolşevici împreună cu întreaga familie. 
cu servitorii apropiați şi cu animalele de casă, în stil 
pur talmudic, în iunie 1917), funcţiona acum Consiliul 
de Patronaj, Direcţia Culturii, Direcţia Contenciosului 
şi Notariatul Public; pe str. Puşchin, la nr. 3, se afla 
acum Direcţia Financiară şi a Aprovizionănii, pe str 
Sadova nr. 3 - Electricitate, Apa şi Canal, pe str 
Derbaş 6 - Starea Civilă, pe str. Longeron 24 - Secţia 
Tehnică, pe str. Puşchin 44 - Secţia imobilelor, tot pe 
aceeaşi stradă, dar la nr. 37 - Secţia vilelor, 
parcurilor şi grădinilor, pe str. Vodaprovodnia nr. 1 - 
Secţia Veterinară, pe str. Greciascaia 19 — Direcţia 
Medico-Sanitară, pe str. Mussolini 11 - inventatorii şi 
Transportul în comun. 


NR. 33 din 6 iunie 1943 este consacrat, cu 
fotografii, „Zilei Eroilor”. Se arată cum la cimitirele 
de la Dalnic şi Acânani, unde au fost înmormântați 
mii de soldaţi români, au fost depuse coroane de flori 
de câtre Gh. Alexianu, guvernatorul Transnistriei, de 
către colonelul Mezing, reprezentantul armatei 
germane, şi de câtre Capini, consulul italian. 
Serviciul religios a fost asigurat de mitropolitul Puiu 
Visarion. * 

Un alt titlu atrage atenția: „Un plutonier român 
face pe rusul şi salvează un batalion întreg de la 
încercuire” şi un articol cu un conţinul cutremurător. 
intitulat „Un monument trist. arată cum în satul 
Capievca, afla! la 8 km. de reşedinţa jud. Tulcin, au 
fost găsite gropi mari cuprinzând trupurile a 
căteva sute de țărani ruşi care fuseseră 
aduşi la „interogare” de câtre bolşevici, 


CUVÂNTUL LEGIONAR Mai 2008 


şi asasinați (rudele care se interesaseră 
de soarta lor primiseră obişnuitul răspuns 
mincinos, tipic comunist: „deportat în Sibena 
pentu 10 ani, fără drept de a face 
)I 
Un alt titlu: „România este obiectul a sute de 
articole în presa italiană”. „|! soldato”, ediție italiană a 
publicației române „Soldatul”, publică o pagină 
întreagă cu lista ce cuprinde câteva sute de articole 
despre țara noastră, începând cu ziarul de mare tiraj 
„II popalo d'italia” până la cele mai modeste foi din 
provincie. 
Alt articol „Înşelăciunea lui Stalin”, arată că nici 
vorbă nu este de desființarea Cominternului, ci de 
întărirea, mascată, a Intemaționalei a III-a. 


NR. 36 din duminica de 27 iunie 1943 are pe 
prima pagină un mare titlu: „22'junie 1941 - 21 iunie 
1943, doi ani de la declanşarea Războiului Slânf', iar 
în articolul „Dezvoltarea comerțului din Odessa” se 
subliniază că în luna iunie s-au eliberat nu mai puțin 
de 408 autorizații de practicare a comerțului 
particular 


Ajungem şi la NR. 40 din 25 iulie 1943, care are 
un titlu care a făcut la acea vreme mare senzație 
în toată Europa: „Uciderea în masă a zeci de mii 
de polonezi, în pădurea de la Katyn” (prizonierii 
polonezi luaţi de ruşi au fost masacrați de către 
aceştia, deşi erau sub scutul legilor lumii 
civilizate şi al bunului simț uman)! 

Reportajul „Prin Piaţa Privoz” evidenţiază faptul 
că la toate magazinele se găseau alimente şi 
came din belşug, populația neducând lipsă de 
strictul necesar. Preţurile produselor erau conform 
ordonanțelor, fără a fi deci exagerate, cel mai sărac 
consumator putând cumpăra orice. 


La 1 aug. 1943 apărea NR. 43, consacrat 
împlinirii a doi ani de la eliberarea Basarabiei de 
trupele Române 

Un alt reportaj cutremurător „Grozăviile bolşevice 
de la Viniţa, un Katyn în miniatură”. Recent, în zilele 
de 16 şi 17 iulie, fuseseră dezgropate 2600 cadavre, 
la eveniment participând şi mitropolitul Puiu Visarion 
şi ziarişti din Finlanda şi Bulgaria. 

Un citat dintr-un discurs al lui lon Antonescu 
„Fiecare popor are drepturile şi îndatoririle sale. Noi 


respeclăm pe străinii rămaşi în interiorul granițelor . 


noastre. Mai puţin decât atâta nu ni se poale 
pretinde, şi mai mut decât atât nu putem da”. 

La Operă, di. Mihail Arnăutu, prim bariton al 
Operei bucureştene a fost formidabil în rolul lui 
Amonarso din "Aida". 

Alte materiale care te obligă să le citeşti: 
"Bolşevicii în retragere îşi omoară proprii răniți”, 
"Cum înțelege Rusia Sovietică să lupte pentru 
libertatea popoarelor” şi „Modemizarea Fabricii de 
mezeluri Berlin, condusă de Schmit Bucurescu”. 

Sunt şi trei poezii semnate de George Voevidca, 
anume; “Deportații”, "Sunetul eroilor” şi "De prin 
beznele Siberiei”. 


În NR. 44 din 22 aug. 1943 articolul de fond din 
prima pagină este intitulat: "Omul cu voință titanică: 
Gh. Alexianu, guvernatorul Transnistrier. Doi ani de 
activitate rodnică a celui ce a fost desemnat, la 19 
aug. 1941, la Tighina, de către lon Antonescu, să se 
ocupe de reclădirea ținutului dintre Nistru şi Bug. O 
fotografie reprezintă biserica din comuna Vizirca, 
unde s-a aprins lumina credinței stinsă de bolşevici 

Şi iarăşi un articol care se referă la crimele în lanț 
ale securităţii sovietice: "La Talarca a inceput 
deshumarea unor gropi imense cu probabil 4000 de 
cadavre; primele, in număr de 22, au arătat că cei 
ucişi erau toţi cu mâinile legate şi au fost împuşcaţi 
cu câte un glonț în ceafă”. Un număr de 200 de 
gropari au început lucrările de dezgropare. 

Apoi sunt consemnate vizitele mitropolitului Puiu 
Visarion în căminele de invalizi nr, 1 şi nr. 2 unde 
erau internaţi 300 de ostaşi, şi al celui cu nr. 3, aflat 
în str. Franceză, apoi faptul că o fabrică de pâine a 
fost complet automatizată, putând da asttel 210 tone 
de pâine zilnic care se vindea în 17 magazine 
alimentare; de asemenea, s-au construit şi trei 
cuptoare pentru fabricarea cornurilor şi a prăjiturilor. 

Legal de acest aspect să lac un al doilea mic 
comentariu personal, Pe strada mea, Ghiocei, la nr. 
26 a locuit un inginer pe nume Dragomir, Toţi vecinii 
iau că sus numitul executase ani grei de puşcărie, 
dar nu aflaseră de ce. După 1989 am afla! de la el 

personal motivul. fusese detaşat să-şi pună 
în evidență  calităție profesionale 


CUVÂNTUL LEGIONAR Mai 2008 


















remarcabile, şi pentru faptul că muncise onest în 
Transnistria, la începutul anilor 50 fusese condamnat 
la 10 ani închisoare, procurorul acuzându-l: "Ce-ai 
căutat acolo, te-ai dus ca să te pricopseşti?” | s-a 
confiscat şi vila frumoasă pe care o moştenise însă 
de la părinții săi, şi i-a fost restituită în 1991, cu puţin 
înainte de a muri. 

Toţi "transnistrenii”, fie că au fost preoți, 
jandarmi, poliţişti sau simpli funcționari, au avut 
o soartă similară cu cea a ing. Dragomir. 


Alte titluri apărute în vara anului 1943; 


Un articol mai amplu are ca titlu „Constructivismul 
românesc în Transnistria - GALATA este un judeţ în 
care administrația românească face minunt. 

Judeţul avea 4 raioane în cărora 
intrau 78 comune şi 220 de sate, iar cantinele Crucii 
Roşii erau „oaze” nu numai pentru soldați, ci şi 
pentru populația nevoiaşă 

Colonelul Isopescu, prefectul județului, se, 
îngrijise de punerea în funcţiune a fabricilor de unt, 
bere, mezeluri, pâine, a abatoarelor şi a 
congelatoarelor. 








E 


În "Viaţa culturală a oraşului Odessa” se arată 
că 14867 elevi frecventau şcolile primare şi 7885 
liceul, sub îndrumarea a 239 de profesori. În şcolile 
tehnice erau înscrişi 1533 elevi asistați de 85 de 
profesori. Existau 13 teatre (1), 5 teatre de vară, o 
orchestră municipală, o secție de turism la care 
apelaseră 2342 iubitori de drumeție, şi o şcoală 
de înot şi canotaj. Teatrul Naţional din Bucureşti a 
prezentat piesa "Pământ în lrei acte şi şapte 
tablouri, de N. Vlădoianu, sub regia lui Soare Z. 
Soare, interpreții principali fiind actorii N. Băltățeanu 
şi Silvia Fulda. La sfârşitul reprezentaţiei publicul 
aplaudase frenetic, fiind necesare 12 ridicări de 
cortină! S-a deschis şi un teatru pentru copii, în limba 
ucraineană, reporterii Traian Herseni şi Gh. Alexe 
subliniind faptul că în România nu exista un teatru 
care să se adreseze în exclusivitate micilor 


spectatori! 
Fanfara militară cânta seară de seară pe estrade 
special amenajate în bd Ni , iar succesul 


Olimpiei Grozavsca de la Opera din Bucureşti, în 
rolul lui Amneris din "Aida”, a fost un regal artistic. 

Catedrala mare din oraşul Tulcin a fost 
redeschisă, pe turiele ei amplasându-se crucile date 
jos de către bolşevici în 1932, sfinţirea impunătorului 
locaş ortodox fiind făcută de mitropolitul Puiu 
Visarion. 

Se publică şi orarul tramvaielor, de la prima 
cursă, din zorii dimineţii, până la ultima, din miezul 
nopții; se anunță deschiderea unei alte fabrici de 
industrializare a legumelor şi fructelor, dotată cu 
utilaj modern. 

În cele 6 raioane ale Odessei se formaseră 
echipe sanitare pentru îngrijirea populației în caz de 
bombardamente ale aviației inamice. În total erau 
pregătite 40 de astfel de echipe, fiecare cu adresa şi 
numărul ei de telefon pentru a fi apelate în caz de 
urgențe. 

Un amplu reportaj de război intitulat "Zile şi nopți 
in Crimeea” este semnat de Virgil Constantinescu. 


Întrerup iar relatarea cronologică a evenimentelor 
din Odessa, pentru a vorbi despre Operă şi 
repertoriul ei: în jurul acesteia, într-un fel, pulsa viața 
oraşului. 

Chiar de la începutul lul nov. 1944 au început 
cursurile la Universitate şi s-a inaugurat şi stagiunea 
Operei și a Teatrului Naţional, ambele cu aceeaşi 
pleiadă de actori. Trecând peste orice sacrificiu, 
pentru a îngriji de partea administrativă a Operei, 
autoritatea românească n-a precupețit nimic pentru a 
menţin continuitatea spectacolelor. Cu toate câ 
oraşul era în ruine, cu toate că viața îşi revenea cu 
greu după nenorocirile cauzate de război, -Opera, 
odată deschisă, a redevenit simbolul oraşului. Nu a 
existat spectacol care să nu fi făcut sălile pline, 
zilnic, la buna funcţionare a Operei contribuind în 
primul rând personalul artistic. 

La începutul anului 1942 profesorii de la 
Conservator precum şi cei de la Academia de Arte 
Frumoase au fost asimilați în grad şi salariu cu 
profesorii universitari, lucruri nemaiintâlnite în 
sistemul de aprecieri al sovieticilor. 


N locuri. 


Opera din Odessa, emblema oraşului 


Un monumental palat a fost renovat, instalăndu- 
se în el administrația românească, la fel ca şi în alte 


45 de clădiri, la fel ca şi spitalul unde erau 9 medici. 


Exista şi un teatru permanent, o trupă de balet cu 
orchestră proprie şi un cinematogra! cu 250 de 


Jud. Galata avea un sol fertil - cernoziom - bogat 

în humus, preponderent agricol. cu o supraf. de 
406.393 ha, unde trăiau, la acea dată, şi 17721 de 
români, pentru ei existând 25 de şcoli româneşti şi 
un gimnaziu unde munceau 80 de învățători. 
In comuna Liubaşovco se dăduse în folosință un 
liceu românesc, iar noua fabrică de unt, remarcabil 
dotată tehnic, producea 2500 kg de unt în numai 4 
ore. 

Meritul bunei gospodăriri revenea prefectului 
Isopescu, condamnat la moarte şi executat în 
1945, de comunişti. 


NR. 50 din 3 oct. 1943 are ca articol de fond 
„Toată Odessa este un vast şantier, semnal de 
Andrei Năstase. Se reliefează munca gigantică de 
separare a digului de la Hadji-Bey, distrus în noaptea 
de 15-16 octombrie de către bolşevicii în retragere 
(fusese aruncat în aer, în 4 locuri, apele limanului 
inundând cartierul Peresopi, unul din cele mai 
populate; lăsând fără adăpost mii de familii 
nevoiaşe). Se curățaseră de moloz toate străzile, se 
astupaseră toate gropile şi se pavaseră toate 
porțiunile distruse. . 

Prizonierii ruşi aflați în lagăre erau mulțumiți 
de tratamentul pe care îl primeau, ei lucrând, cu 
precădere, în atelierele de tâmplărie sau la curățarea 
oraşului, având asigurate trei mese pe zi şi țigări, 
duminica fiind liberi şi putând să meargă la biserică. 
Acelaşi tratament bun îl aveau şi lucrătorii ruşi de la 
fabrica de reparat tractoare; clădirea era curată, 
zugrăvită, şi cu tricolorul românesc în bătaia vântului 
marin, iar curtea era plină de flori 


NR. 52 din 17 oct. 1943 are pe prima pagină 
titlul: 1941-1943, simbol al biruinței noastre, 2 ani de 
la cucerirea Odessei” Sunt şi 4 fotografii 
reprezentând pe regele Mihai, mareşalul lon 
Antonescu, guvernatorul Transnistrie (Gh. Alexianu) 
şi primarul Odessei (Gherman Pântea). 

Octavian Goga a fost sărbătorit, soția sa, Veturia, 
fixând o placă de marmură pe peretele exterior al 
casei unde poetul a locuit în primul război mondial, 
timp de câteva luni. 

Dr. Hidelberdt Boehn a susținut patru conferințe 
în spaţioasa sală a Teatrului Naţional. Tot în această 
sală a avul loc o solemnitate unde directorul Operei, 
lon Maican, a prezentat cei 150 de angajați ai 
Teatrului, printre ei aflându-se nume cunoscute - 
printre care lon Iancovescu şi lonel Ţăranu. 

O altă biserică renovată şi sfințită din Odessa: 
este vorba de SI. Grigore. : 


Ultimul număr, 73, al Gazetei Odessei, apare la 
12 martie 1944. 

Are numai ştiri mărunte, nici o semnătură care să 
reflecte viața culturală şi economică a orașului. 
Tunurile se făceau din ce în ce mai putemic auzite, 
astfel că evacuarea din oraş a trupelor române şi a 
funcţionarilor detaşaţi era iminentă. 


Nu voi pune punct aici în descrierea vieții 
transnistrene în timpul administrației române: voi 
prezenta alte probe menite să alunge 
„intunericul” descris de cei care nu au nimic cu 
făptura noastră națională, 

(continuare în numărul viitor) 










Garlz 





. w 


"GAL TROIAN INTRA MUROS” - 
ION DUMITRESCU-BORŞA (1) 


Intrat în Legiune încă de la începuturile ei, preotul 
lon Dumitrescu-Borşa şi-a închinat toată tinerețea 
acesteia: a fost unul dintre membrii echipei morții 
(echipa de propagandă, echipa de sacnificiu care a 

* înfruntat abuzurile şi ilegalitățile autorităților, dispusă 

să primească moartea pentru crezul legionar), a fost 
secretarul Partidului Totul Pentru. Țară (expresia 
politică a Mişcării), inspector, al taberelor 
legionare, a luptat ca voluntar pe frontul 
antibolşevic din Spania, în linia întâi, alături de 
lon Moţa şi Vasile Marin, fiind decorat de gen. 
Francisco Franco, a fost nominalizat de Căpitan ca 
parlamentar pe listele Partidului Totul Pentru 
Țară (în 1937, deputat de Olt şi de Storojineţ - 
Bucovina). Autor al renumitei cărți, "Cea mai mare 
jertfă legionară”, mare orator, a fost unul dintre 
colaboratorii apropiați ai Căpitanului care şi-a 
dovedit aprecierea acordându-i cel mai înalt grad 
legionar, acela de comandant al Bunei Vestiri. 


Firesc, după arestarea Căpitanului lon 
Dumitrescu-Borşa a făcut parte din 
Comandamentul Legionar provizoriu (înființat 


după arestarea Căpitanului: 1938 — 1940). 


"HORIA SIMA Sima era şeful județului Severin 
şi profesor la liceul din Lugoj. Răspândise un 
manifest cam instigator la revoluție, făcuse şi un 
plan de atac, care fusese descoperit, lucruri pe 
care Căpitanul nu le-a admis, comunicându-i că 
pentru aceste fapte va fi pedepsit. Prins, fusese 
închis de. vreo două săptămâni şi acum urma 
procesul. Am sosit la timp, şi în instanță ne-a admis 
ca martori. După audierea lui şi a noastră ca martori, 
arătând că totul nu a fost decât o glumă şi că 
revoluțiile nu se pun la cale cu copilării şi 
neseriozităţi, Sima a fost achitat şi eliberat imediat. 
Mă gândeam totuşi în sinea mea cum de Sima 
„porneşte la asemenea trăsnăi nebunatice, sau dacă 
nu urmăreşte cumva prin asemenea acte să scadă 
din prestigiul lui Corneliu Codreanu. Fapta lui nu era 
ceva serios, dar era primejdioasă. ÎI cunoscusem pe 
Sima care venea impreună cu Nicolae Pătraşcu — ce 
era profesor la Sibiu — pe la sediu. Erau linguşitori, 
şireţi şi cu ascunzişuri, cărora eu nu le dădeam nici o 
atenţie.” (pg. 79-80) 

.. 


"La Lugoj, Horia Sima, care era şeful judeţului 
Caraș, dăduse drumul unor circulare, care erau cam 
dubioase. A fost chemat la Centru, primind observații 
de la Şef. A încercat o justificare şi a plecat cu 
dojana şi prevenirea să nu i se întâmple ceva mai 
rău, A tăcut, cumințindu-se, probabil sfătuit şi de 
cineva." (pg. 143) 

. 


Învinuit, pe baza unul document trucat, 
Căpitanul a primit o condamnare de 10 ani 
muncă silnică pentru vina, cum am spus, de 
înaltă trădare. ( 

Doamna Codreanu îşi putea vizita regulat 
soţul, care era izolat. Paza era făcută de militari, 
dar, din spusele d-nei, ofițerul însărcinat cu paza era 
binevoitor şi o lăsa singură cu el. Cum afară se 
făceau continue arestări, şi lagărele gemeau, lar cei 
ce ne mai aflam încă - să zicem - liberi, aveam 
convingerea că Şeful va fi omorât, m-am interesat, 
dacă i-ar putea parveni o scrisoare din partea mea, 
fără urmări. Dându-mi-se asigurări, l-am scris, pe 
scurt: 

„Căpitane, afară se ştie precis că dumneata vei [i 
omorăt. Toţi sunt îndureraţi. Unii vor să organizeze 
un atac asupra Închisorii, să te răpească, având 
posibilităţi de trecere imediat peste graniță. Eu nu 
Dx atâta ale ia, găsindu-i, să-i împiedic, Voi 

, ce i un ră: din partea 
încarcă, ) primi ispuns din parte: 





Apoi ne-am mai gândit că nu ai lăsat nimic scris 
pentru noi de cine vom asculta în viitor. 

În nădejdea câ D-zeu Îţi va ajuta, al dumitale cu 
toată durerea..." 


Pag. 12 


_ Tocmai pentru crezul şi lupta sa, a fost târât prin 
închisorile "democrației" interbelice, a fost fugar, a 
ajuns să fie arestat de Poliţia Legionară a fostului 
său camarad, Horia Sima, în timpul statului 
naţional-legionar, cu ordin de lichidare (pentru că 
era un martor incomod al trădării lul Sima), apoi 
a "petrecut" în închisorile comuniste timp de 16 
ani! 

Printr-o întâmplare fericită memoriile preotului 
cu cel mai înalt grad în Legiune au ajuns să fie 
publicate: la câţiva ani de la eliberarea din 
închisoare, doborât la pat timp de câteva luni şi 
simțindu-şi sfârşitul aproape, lon Dumitrescu-Borşa 
s-a apucat să-şi aştearnă povestea vieţii pe hârtie, 
nu numai pentru a fi înțeles de fiii săi, Gicu şi 
Emilian, care nu avuseseră tată decât din când în 
când, căci viața sa tragică în slujba Neamului 
românesc îl ținuse departe de ei, ci şi din dorința 
firească de "spovedanie", de a-şi povesti trecutul, 
gândurile şi trăirile, faptele, pentru a nu fi considerat 
chiar şi de fiii săi "un bandit odios” (cum îi numeau 
comuniştii pe legionari). Manuscrisul-testament, 
ascuns bine, urma să fie găsit printre lucrurile sale 


Mi s-a adus răspuns: „Nu vă mai ţineţi de 
nebunii şi nu-mi purtaţi de grijă. lar în cazul că eu 
nu voi mai fi, ceea ce nu cred, atunci să vă 
gândiţi mai întâi la Văcăreşteni, iar după aceea în 
ordinea în care eu v-am dat grade şi v-am 
încredinţat funcțiuni, C.Z.C." 

Spre a evita unele acte catastrofale, am făcut tot 
posibilul ca cele comunicate să fie aduse la 
cunoştinţă celor liberi, iar răspunsul l-am păstrat ca 
document. (...) 

Era cam pe la sfârşitul lunii mai, când a venit 
Stănicel să mă conducă la o şedinţă a 
comandanților legionari ce scăpaseră nearestați. 
Era cam riscantă situația. Aşa că am plecat cu 
Stanicei în strada Oltarului nr. 12. Era o casă 
boierească cu toată mobila, nelocuită. Proprietarul, 
socrul marelui industriaş în pielărie, Grigore 
Alexandrescu, locuia la vila lui din Sinaia. Erau 
acolo comandanții legionari: Andrei lonescu, care 
făcuse convocarea, lon Belgea, Alexandru Constant, 
Ion Victor Vajen, Papanace, Păsu, Antoniu, Nicoleta 
Nicolescu, Stănicel, Viorel Trifa şi, spre mirarea 
mea, am dat cu ochii de HORIA SIMA şi de 
Nicolae Pătraşcu. Îi credeam în provincie şi nu 
auzisem că ar fi fost arestați. l-am întrebat cum de 
sunt în Bucureşti, răspunzându-mi că au fugit ca să 
nu fie arestaţi. Aici se simt mai în siguranţă, că nu 
sunt cunoscuţi de organele poliţieneşti. S-a luat în 
discuţie, la propunerea lui Andrei lonescu, cine să se 
ocupe de Mişcarea Legionară, care trebuia totuşi să 
se reorganizeze în ilegalitate. 

Dar ce ne facem cu ordinele date de Căpitan, ca 
nimeni să nu mai activeze, am pus eu problema... 
Motive contra erau: pentru a tempera pe unii de a 
nu face nebunii, pentru a ajuta pe cei din lagăre 
şi închisori, precum şi pe familiile lor rămase fără 
ajutor, trebuie să întreprindem o acţiune, şi 
neorganizaţi nu se poate. Spiritul legionar nu trebuie 
să dispară. S-a ajuns, în concluzie, ca să ia 
comanda Legiunii lon Belgea cu Constantin 
Papanace, ajutaţi de Păsu Antoniu ce avea legături 
cu studențimea, fiind toți de acord. (...) 

S-au apropiat de mine SIMA cu Pătraşcu să-mi 
spună: „Noi ne-am stabilit acum în Bucureşti şi 
nu suntem cunoscuți. Putem fi întrebuințaţi şi 
vrem să stăm la dispoziția lui Belgea. Cum e! nu 
ra cunoaşte aşa bine, te rugăm să ne recomanzi 

ul + 

Fără a mă gândi la urmări, ştiind că leglonarul e 
cinstit, demn, corect şi de bună-credinţă, i-am 
prezentat lul Belgea; „Sunt şi ei comandanți 
legionari: Sima, şef al regiunii Banat, şi Pătraşcu, cel 
cu editura noastră de la Sibiu, Ei nu sunt urmăriți de 
poliţie. Te poți folosi de ei” (...) 





după 
trecerea în 
veşnicie. A 
fost însă 
descoperit 
câtre soția 
fiului 
mare, Gicu, care a alertat Securitatea; evident, 
manuscrisul a fost confiscat! După aproape zece ani 
de la revoluția din dec. 1989, perseverența fiului său 
cel mic, Emilian, a izbutit să obţină memoriile 
părintelui din arhiva Securităţii, şi să le publice (Ed 
Lucman, Buc., 2001) 

Memoriile, scrise într-un stil lejer, exclusiv 
pentru familie, sunt o sursă de informație extrem 
de prețioasă despre evenimentele din istoria 
Mişcării, confirmând faptul că o mişcare nu 
moare niciodată din cauza duşmanilor din afară, 
ci din cauza celor dinăuntru, a toxinelor, aşa cum 
avertizase încă de la început Căpitanul. 


mai | 


NOTĂ: Sublinierile din text ne aparțin 


Nu aveam nici o cunoştinţă că Sima cu 
Pătraşcu, pe lângă Biriş, ce se afla la mine, mai 
aduseseră cu ei pe Octavian Roşu, Borobaru, 
Boian, Smultea şi alții de prin Banat, oameni fără 
nici un Dumnezeu, specimene inferioare.” (pg 
236-238) 


Se petrecuseră unele lucruri ce rn-au tulburat. 
Căzuseră Belgea şi cu Antoniu în mâinile poliției şi 
au fost arestați. Printr-un noroc orb scăpase 
Papanace, nefiind pus pe lista unor poliţişti ce 
făceau arestări. Erau la mijloc acte de trădare. 

Într-o seară m-am pomenit cu Sima, d-na 
Codreanu şi Papanace care au căutat să mă 
liniştească că nu avea să afle nimeni de întâlnirile 
noastre, că e necesar să ne vedem din când în când 
spre a ne sfătui. SIMA îmi spunea că a doua zi se 
va duce d-na Codreanu să-l vadă pe Căpitan la 
Rm. Sărat şi mă ruga să-i scriu acestuia câteva 
rânduri, cum că el este în Bucureşti, necunoscut 
de nimeni şi să-i încredințez lui a se ocupa de 
Legiune. „Ştii, a adăugat el, că Vasile Cristescu şi 
cu Alecu Cantacuzino, în timp ce erau transportați cu 
trenul de la Tismana la Miercurea-Ciuc, au reuşi, 
prin apropierea Braşovului, să evadeze, sărind din 
tren, şi acum stau ascunşi prin munţi. Vom pleca în 
căutarea lor. Pe Vasile Cristescu îl voi aduce la 
dumneata. El va fi şetul. Împreună vom forma un 
comandament legionar, aici, la dumneata.” 

M-a pus dracu' să-i scriu Căpitanului: „Se află 
în Bucureşti Horia Sima; nu e cunoscut de 
poliţie. El ar putea să se ocupe cu colectarea de 
ajutoare, pentu arestaţi şi familiile lor. Cer 
încuviințarea”. 

“Numai aşa pot să scriu, dragă Sima, doar ştii că 
el s-a autodizolvat” 

"E bine şi aşa. Ştii că împreună cu Titi am 
cumpărat o mică tipografie pe care am instalat-o intr- 
un beci la ferma lui Gh. Cristescu din Colentina. Vom 
putea tipări manifeste. Pătraşcu s-a şi instalat acolo.” 

Toate acestea îmi prevesteau ceva râu 

D-na Codreanu s-a înapoiat cu un răspuns. 
Neavând hârtie la dispoziție, scrisese pe o margine 
de ziar: „Bine, părinte, să se ocupe Horia Sima, 
dar numai aşa cum ai spus dumneata, şi să fie 
ajutat de Papanace.” Nu avea incredere când era 
vorba de mânuirea fondurilor. 

Ni a ajuns la Sima şi nu credeam că 

să o folosească ca testament din partea 
Şetului, lăsându-l pe el ca urmaş. Cu daruri şi 
atenţia căştigase de partea lui pe coana Lilica, care 
avea să lanseze aceasta în toate cercurile. Urmărea 
prin aceasta ca să comande, să dea ordine şi să 

fie executate.” (pg. 240-241) 
(continuare în numărul viitor) 





Pagină realizată de Nicoleta Codrin 


CUVANTUL LEGIONAR Mai 2008 









îl 


Străduța care duce la poarta castelului 
era rezervată comercianților vorbeau 
aproape toți româneşte; moneda 
românească era preferată celei bulgărești 
(leva), bişnițarii care roiau în mulțime 
solicitau şi ei moneda noastră, oferind un 
curs mai avantajos decât la casele de 
schimb; castelul reginei Maria se găsea 
pe toate kitschurile de pe tarabe: pe 
cadranele ceasurilor, pe farfurii 
ornamentale, pe cuiere din lemn, pe 
prosoape de plajă şi pe tot soiul de alte 
nimicuri, Am zâmbit când am văzut, la 
intrarea într-un restaurant, reclama (scrisă 
în limba română): "Aici se mănâncă ca la 
mama acasă”, iar alături: "Aici se bea vin 
ca Ja crama lui tata”! 

La intrarea în curtea castelului, coadă; 
10 leva biletul - sau 20 de lei (moneda 
bulgărească e "mai tare” ca moneda 
noastră!) Piperat, nu? (de altfel, toate produsele sunt 
mai scumpe decât la noi, inclusiv benzina) Dar 
nimeni nu renunță la vizitarea castelului. Observ cu 
stupoare că pe biletul de intrare scrie: "Grădina 
botanică din Balcic“! Oamenii vin pentru a vizita 
castelul şi superba LUI grădină, care-l 
înconjoară, dar se evită cu ostentație numele 
castelului şi al celei care l-a ctitorit, regina 
României, 

Castelul este amplasat parcă Într-o lume ireală. [e] 
cascadă cu un şuvol puternic cade într-un mic bazin 
acoperit cu nuferi, două podeţe traversează pârâul 
canalizat care se varsă în mare. Grădina are 
personalitate. Se întinde şi pe verticală, având trepte 
săpate în stâncă, străjuite de balustradă, te invită la 
cățărat şi să mângăâi zeci şi zeci de flori, de toate 
culorile 

Într-un colț, pe o placă de marmură, stau săpate, 
în llmba franceză, mulțumirile reginei Maria câtre 
grădinarul ei - care, probabil, s-a inspirat din 
grădinile suspendate ale Semiramidel, una din cele 7 
minuni ale lumii antice, 

Castelul frapează prin modestie dar, în acelaşi 
timp, te impresionează prin originalitate - mă refer 
la minaretul care-l străjuieşte, la terasele lui şi la 
"mobilierul" din calcar care decorează aleile 

Holul de la intrare este pavoazat cu zeci de 
fotografi alb-negru care-o reprezintă pe regina 
Maria în multe ipostaze, inclusiv în uniforma de 
Infirmieră în timpul primului război mondial. A 
fost o femeie foarte frumoasă, inteligentă şi, în ciuda 
originii sale engleze, o mare patrioată, calitate 
probată în timpul primului război mondial, 
precum şi la Conferința de Pace de la Paris din 
1920; a fost o piatră de temelie pentru  făurirea 
României Mari şi apoi pentru modernizarea ei 

Bala din marmură, mobilierul original, lustrele, 
dau veridicitate 

La ieşirea din castel - să specific că el nu are mal 
mult de 8-10 camere, şi cred că mai nimerită ar fi 
denumirea de "Vilă cu minaret! - într-un stand 
special se vând ilustrate, broşuri, pliante şi cârți de 
poveşti pentru copii, scrise de castelană, Dar, 
atenție, nici una nu era scrisă în limba română, ci 
în bulgară, engleză şi rusă, deşi, aşa cum am mai 
ificat, majoritatea zdrobitoare a vizitatorilor 


CUVÂNTUL LEGIONAR Mai 2008 


Vedere din imen 





"Povestea vieţii mele“ 
volume), "Note zilnice“ 


(în 


o librărie centrală din capitală 


regina s-a exprimat simplu, 


adevăr a el, cuibul, adăpostul, 
retragerea." 
Dar superba grădină nu 


ba grădină a « lului 


reginei, ci şi altele, al căror nume se găseşte în 
pliantul ilustrat cu fotografii: vila “Suita”, cu cerdac, 
unde locuiau invitații amfitriganei, vila "Gutman”, 
vila “izbânda”, vila "Magnolia", vila "Mioara", 
precum şi grădinile interioare "Grădina lui Allah”, 
"Principesa Ileana”. 

Către marginea grădinii se află o altă grădină 
lilliput, din calcar, renumită deşi are o singură 
cameră pictată în interior: este CAPELA, "Stella 
Maris“, concepută în stil pur bizantin, care timp! 
de doi ani (1938-1940) a adăpostit, într-o casetă 
de argint, inima reginei Maria (a fost apoi dusă 
la castelul Bran, de unde a fost scoasă de către 
comunişti, în 1948; actualmente se află într-un 
seif de la subsolul Muzeului de Istorie de pe 
Calea Victoriei. Jenant!) 

În capelă fiecare turist aprinde câte o 
lumânare cumpărată de la intrare. 

La mică depărtare, 10-15 m, un tânăr cântă la 
xilofon îndrăgita "Ciocârlie"; efortul lui este răsplătit, 
desigur, în lei 

Într-o cameră din una dintre dependințele 
castelului se fac degustări de vinuri din podgoriile din 
zonă. Prezentate în sticle elegante, au prețuri pe 
măsură: "Regina" - 30 lei (nu “Țarina”, ştiut fiind că 
bulgarii au avut țari, nu regi, deci numele de "Regina" 
vine de la regina Maria), ŞI "Missy? - 40 lei - iar se 
evită numele "Maria" dar se foloseşte numele "Missy" 
(aşa era Regina numită de prieteni apropiați) 

De pe urma vizitări! castelului din Balcic statul 
bulgar încasează sume Imense; în plus, tot 
comerțul central este legat de acest obiectiv 
Aderarea României şi a Bulgariei la Uniunea 
Europeană a impus ambelor țări, printre altele, şi 
retrocedarea bunurilor în natură, urmaşilor acelora 
cărora statul comunist le-a confiscat averile. Văd că 
noi, fie că ne place, fie că nu, aplicăm această 
lege: plătim zeci de milioane de dolari fostului rege 
Mihai pentru Castelul Peleş, ÎI retrocedăm şi muntele 
Azuga, prințului Sturdza din Elveţia îi retumăm 
moşiile din Moldova, nepoților industriaşilor evrei 
le oferim compensaţii mari bâneşti şi cas şcoli, 
spitale sau policlinici; la fel procedăm şi cu 
urmaşii grofilor unguri sau cu reprezentanții 
bisericilor greco-catolice şi romano-catolice, Dar 
guvernul român nu pretinde nimic de la vecinii 


este formată de români! ŞI încă 
ceva: de ce nu se oferă la vânzare 
cărțile scrise de regina Maria: 
trei 
(în şase 
volume), "Poveşti pentru copii" etc., 
apărute la Bucureşti? Sunt sigur că 
vânzarea acestor titluri în castelul de 
la Balcic ar fi mai mare decât cea de la 


Referindu-se la casa ei din Balcic, 
dar 
profund; "Visul vieţii oricăre! femei e să 
aibă o casă a el. N-are a face cât e de 
mică şi de smerită, numai să fie într- 


adăposteşte numai locuința estivală a 

























































noştri, nici măcar schimbarea denumirii actuale a 
obiectivului major turistic, din "Grădina 
botanică“, în "Castelul reginei Maria a 
României”! Nu-mi amintesc să fi citit în vreun ziar 
că vreun parlamentar - cu atât mai mult preşedintele 
țării, prim-ministrul, ministrul Culturii sau ministrul de 
Externe - să fi vizitat castelul care reprezintă o 
fărâmă din istoria Țării noastre! Sau biserica şi 
mausoleul din Plevna, ridicate aici încă de acum 
peste 100 de ani. 

Noi am schimbat numele a două mari bulevarde 
din Bucureşti, din „Ferdinand” în "Gh. Dimitrov” (!) şi 
din "Domniței" în "Hristo Botev” (!); dacă se foloseşte 
la maxim "brandul" regina Maria, de ce nu se redă 
bulevardului “ce coboară din centru la micul pori. 
numele ei? Doar ne lăudăm cu frăția seculară a celor 
două popoare despărțite doar de Dunăre! 

CAPUL CA 

Din nou la drum, spre capul Callacra, aflat la 40 
km depărtare. Am trecut prin câteva comune şi am 
ajuns la fâşia de pământ ce înaintează în mare mai 
mult de un kilometru, Caliacra. Numele vine din 
limba greacă şi se traduce prin “stâncă bună” 
deoarece pe timp de furtună corăbiile se adăposteau 











în golful din dreapta stâncii 

ŞI alci o taxă de intrare, tot cam piperată, 20 lei 
de maşină, dar peisajul este de neuitat Stânca nu 
depăşeşte lățimea de 50 m, este înaltă, şi la capătul 
ei se vede toată panorama țărmului. Într-o peşteră se 
află un restaurant, iar alături un mic muzeu. O placă 
de marmură atrage atenția: la 31 iulie 1791 amiralul 
rus Uşakov a învins în aceste locuri fota otomană, 
motiv pentru care în 2002 Biserica Ortodoxă Rusă |- 
a canonizat. Chiar la capătul peninsulei se afă o 
sculptură românească În piatră ce datează din 
1964: renumitul sculptor Boris Caragea a expus 
aici un celebru arcaş încordat pe spate, țintind 
abisul mării. Valurile Mării Negre se lovesc 
zgomotos la câțiva zeci de metri, de stâncile roşii 
Spectacolul este fascinant, nu-ţi vine să părăseşti 
locul. Se spune că până la începutul celui de-al 
doilea război mondial aici ar fi existat şi o colonie de 
foci. 


Am încheiat excursia vizitând o localitate unde nu 
opreşte nici un turist care merge la Vama: se 
numeşte Kranevo, dar până în 1940 avea un nume 
turcesc — Ecrene; aici se întindea frontiera de sud a 
României Mari. 

Aici am făcut ultima fotografie, nu pe plajă, ci în 
faţa indicatorului de la şosea în care te anunţă că ai 
intrat în Kranevo. 


Pag. 13 


Core pondentiă 


S-A MERS PREA DEPARTE. (IV) 


"Cetăţeanul de rând este dispus oricând să se! 
lase În grija sistemului administrativ computerizat, 
încredințându-i prosteşte siguranța şi controlul 
nelimitat asupra lui. Cetăţeanul, deci, se bizuie 
întru totul pe individul care va controla 
sistemul, Aşa că lot ce se întâmplă într-un stal, 
iar cu timpul şi în lume, va depinde în întregime 
de trăsăturile individuale de caracter ale cuiva! 
proțăplt în vărtul piramidei. Sistemul global de 
control absolut, al tuturor cetățenilor, se află deja 
în curs de formare." (A. Turcinov, preşedintele 
Comitetului pentru probleme bugetare de pe 
lângă Rada Supremă a Ucrainei, "Din subteranele 
finanţării Apocalipsei”, 2001) i 

lată şi opinia unui specialist în domeniul 
exploatării aparaturii electronice de calcul, a 
programării şi comunicaţiilor: "Puzderia de celule 
duble, conţinute de cip-uri, alcătuiesc un depozit 
informațional pregătit anume pentru implantarea 
unor seturi de programe diriguitoare, cât şi de date 
ce vor fi "pompate” - înscrise în memoria câmpurilor 
respective ale  microschemei, concomitent cu 
asigurarea conexiunilor logico-informaţionale ale cip- 
ului, cu creierul uman. Aceste programe vor putea 
fi folosite în scopul dirijării comportamentului 
individual al fiecărui om". 

O altă armă organizatorică ultramodernă o 
reprezintă magia social-politică, adică modelarea 
unul curent de opinie socială "corespunzătoare", 
aşa zisa "spălare a creierelor” prin intermediul 
mass-mediei, 

Direcţia centrală de informaţii a SUA a realizat 
până în 2003 patru programe de dirijare a conştiinţei 
umane cu ajutorul hipnozei şi a tehnicilor 
psihotronice. 

Capii mondialismulul agresiv, cei care conduc în 
secre! masoneria mondială, se află în posesia celor 
mai sofisticate procedee de magie folosite cu succes 
la "perestroicile” şi "revoluțiile portocalii" de azi. 

n Biblie se spune clar că primii prigoniţi vor 
creştinii. Ce ne mai mirăm atunci că legionarii, cu 
doctrina lor profund hristică, arhanghelică, au fost 
hăltulți, arestați, torturați, asasinați, reeducaţi, 
denigrați de către toate regimurile politice din 
România? 

"Vremurile vor fi tot mal grele, creştinismul ca 
duh, se îndepărtează de mediul uman, fără ca gloata 
agitată şi aservită lumii deşertăclunii să observe, 
lăsându-se pradă propriei decăderi," (Sf, Ignatie 
Brancianinov). 

Să vedem care este situația țării noastre în 
acest uriaş mecanism. 

În oct. 2005 reprezentanții U.E. au plecat din 
România tunând şi fulgerând pentru că programul de 
microcipare a cailor nu a fost realizat. Aceste 
microcipuri folosite pentru cai şi câini au durata de 
valabilitate de 100 de ani. Există vreun cal sau vreun 
câne care poate trăi atât? Evident că nul Numai că 
dacă ne gândim că microcipul este fabricat cu 
scopul ascuns de fi folosit pe oameni, atunci 


găsim cu uşurinţă şi răspunsul la această 
întrebare. 


Intrarea Românlei în UE din 2007 pune în pericol 
existența națiunii române ca stăpână pe destinul ei 
Istorie. Orice poliţie a țărilor membre poate 
supraveghea după bunul ei plac, fără înştiințarea 


m 


NOTE REDACȚIONALE 


Luna aceasta am întrerupt serialul "Zig-zag 
prin țară” întrucât reportajul despre fostul Cadrilater 
românesc a ocupat ambele pagini color din interiorul 
revistei; îl vom continua însă luna viitoare. 


- 


Ne cerem scuze pentru erorile de dactilo 
strecurate în numărul de luna trecută, 


Pag. 14 











































autorităților locale, pe un teritoriu național, orice 
cetățean, deci şi pe români, 

România, țară ortodoxă, riscă să-şi piardă 
credința. Curentul catolic manifestat de ţările 
comunitare europene va impune anumite date de 
sărbătoare, total diferite de cele tradiţionale: 
România, împreună cu celelalte țări ortodoxe, riscă 
să fie dezmembrată religios, izolată spiritual, 
desființată ca națiune, U.E. insistând asupra unei 
uniformităţi impuse de standardele acesteia. De ce? 
Pentru că Biserica catolică a fost pregălită pentru a 
prelua temporar rolul de religie unică în Europa. La 
întrebarea adresată de reprezentantul Greciei în 
Parlamentul European, referitoare la data serbării 
Paştelui, i s-a răspuns că a fost deja fixată de către 
țările membre catolice. 

Biblia ne spune că se vor înmulții apostaziații 
care vor lupta împotriva creştinilor (prin ordonanțe, 
legi penale) recurgând la forţele autorităţii de stat. Se 
vor face denunțuri şi prigoane, represalii şi presiuni. 

Semne, semne, semne... La sfârşitul lunii aug. 
2005, uraganul Katrina a lovit violent coasta de sud- 
est a Americii, devastând oraşul New Orleans 
Oamenii de ştiinţă spun că uraganul s-a comportat 
anormal de violent, iar supraviețuitorii se întrebau cu 
ce sunt vinovaţi, de o asemenea calamitate a căzut 
pe capul lor. "Coincidenţa” face că la ora actuală în 
SUA sunt peste 30 de milioane de oameni însemnați 
cu 666, Statul Georgia a votat legea inmatriculării cu 


- 


În numărul trecut al reviste! (nr. 57 din apriile 
2008) au apărut două greşeli în Interviul acordat 
de dr. Şerban Milcoveanu, în care acesta evocă 
figura ing. comandant legionar Virgi! Ionescu, şelul 
Dobrogei: 





(continuare din numărul trecut) 


666, în febr. 1997. In New Orleans nr. 666 se grava 
pe mână, folosindu-se lichid siliconic ce se injecta 
sub straturile pielii, putând fi citit cu un scanner 
special. A doua zi după ce New Orleans-ul a lost 
spulbera! de ape ar fi trebuit ca în acest oraş să se 
desfăşoare cel mai mare marş al homosexualilor din 
întreaga lume: “Festival of decadence" (Festivalul 
decadenței). Nu au mai apucat nici un marș bietele 
"fetițe". “Fățarnicilor, fața cerului. ştiţi să o 
judecaţi, însă semnele vremii nu le puteți?” 
(Matei cap. 13,3) 

Ce este de făcut? Avem nevoie de înțelepciune 
şi minte luminată, pentru a sesiza semnele şi 
mesajul de la Dumnezeu 
Trebuie mărturisită prin fapte şi vorbe, credința în 
Hristos, apărătorul neamurilor şi națiunilor, Dacă 
aveţi dubii asupra celor spuse, luați Biblia şi citiți-o. 

Pe cei care doresc mai întâi demonstrația 
ştiinţifică a existenţei lui Dumnezeu, îi sfătuiesc să-şi 
ia telefonul celular şi să-şi măsoare inteligența cu el 
Nu reuşesc? Nici ştiinţa nu reuşeşte demonstrația 
existenței divinității, pentnu simplul motiv că nu a fost 
creată pentru așa ceva! Ştiinţa exclude miracolul, 
pentru că ştiinţa cu miracole nu mai este știință. 


BIBLIOGRAFIE: cea menţionată pe parcursul 
întregului articol şi "666 sau semnul fiarei”, studiu de 
Eugenia Bănica 


Am scris acest articol din două molive principale 

Primul: ” lar dacă tu îl vei înştiința pre cel rău şi el 
nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea sa 
cea rea, acela va pieri de păcatul său, iar tu îţi vei 
mântui sufletul tău” (lezechiel, cap.3,19) 

Al doilea; ÎInvingătorii fac lucrurile să se 
întâmple, pierzătorii lasă lucrurile să se întâmple. 

Tu din care categorie faci parte? 

Dar înainte de a răspunde, ar trebui să ştii că 
"ceea ce nu este cu putință cu oamenii, este cu 
putință cu Dumnezeu” (Luca, cap. 18, 27). Dacă ţi-e 
frică să alegi să-ți bagi capul în pământ ca un 
struț, va fi vai de fundul tău rămas afară. Dacă vei 
tăcea ca un mieluşel, tot vel fi tăiat de Paşti. Dacă 
vei sta cuminte ca o vacă, ca pe-o vacă o să te 
mulgă, până nu o să mai dai lapte. Dacă nu-ți vei 
pune mintea şi judecata la contribuție şi te vor 
considera bou, ca pe-un bou înjugat o să te 
muncească. Dacă te vei ascunde ca un şobolan, ca 
pe şobolani te vor vâna 

Comportă-te ca o ființă umană, impune 
minimum de respect, spune ce ai de spus, cere 
ce ai de cerut, învață ce este onoarea, ce este 
demnitatea şi curajul, treci peste canoanele 
"corect politice” şi trăieşte-ți viața după 
învățătura "corect politică” a lui Dumnezeu! 

Dacă simți aceeaşi lehamite față de tot ceea ce 
se petrece în jurul tău, față de ce a ajuns ființa 
umană de jos în sus şi de sus în jos, dacă ai 
curiozitatea de a afla direct de la sursă ce este 
Mişcarea Legionară, şi nu din povestirile celor care 
îţi controlează viața, atuncl fă-o! Vino, şi împreună 
vom fi mai puternici! Aici te aşteaptă o surpriză 


Decetal Caz, Jagi 


- în loc de „Asociaţia admiratorilor şi spnijinitorilor 
scriltorului Cezar Petrescu” se va citi „Asociația 
admiratorilor şi sprijinitorilor seriitorului “CAMIL 
Petrescu”, 

- în locul de „căpitanul Chirculescu a năvălit în 
dormitorul nostru", se va citi „colonelul Brătescu, 
şelul Legiunii de jandarmi Braşov”. 


CUVANTUL LEGIONAR Mai 2008 


Concuri 
ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE 
ROMANEŞTI 
- premii în cărți - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe 
adresa sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare 
apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la redacție. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA 


naționalismul ca pe o chestiune anacronică şi condamnabilă?” 


LUNII APRILIE: "De ce (şi cine) prezintă 





a fost dat de Stelian Tomescu din Urziceni, 30 de ani, care a câştigat volumul "Pământ strămoşesc' - seria nouă, Buenos Aires — volumul jubiliar 
1977, sărbătorind semicentenarul Mişcării Legionare (revista Mişcării Legionare din exil, al cărei directori au fost comandantul legionar al Bunei Vestiri avocat 
je Gârneaţă, unul dintre fondatorii Mişcării, şi comandant legionar prof. dr. Dumitru Găzdaru), 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL 


Voi începe caracterizând naționalismul şi 
definindu-l aşa cum apare el iniţial în viaţă, 
subliniind semnificația lui originală - înainte de a 
fi transformat, înainte ca înțelesul lui să fie 
deformat de cei veşnic blestemați să nu aibă o 
țară a lor. 

Trebuie să remarcăm de la început că viziunile 
politice ca şi cele economice, ale oamenilor, În 
general, diferă în funcţie de împrejurări şi de 
educaţie; este normal ca acestea să fie diverse şi 
această diversitate să fie privită ca rod al civilizaţiei 
şi culturii; exprimarea liberă a opțiunilor (şi ca urmare 
apărarea şi promovarea lor) este rodul unei anumite 
organizări sociale declarate „cu surle şi trâmbiţe”, 
democraţie. 

Dar, revenind, care este esența naţionalismului - 
după o definiţie absolut obiectivă, din care lipsesc 
elemente introduse ulterior cu o vehemenţă pe care 
o voi situa între două stări psihologice: irațional şi 
isterie! 

Naționalismul este opțiunea absolut normală, 
logică, raţională, în care o parte din populaţia unei 
țări afirmă primatul de interese al naţiunii înaintea 
intereselor individuale sau de grup sau de clasă. 

Cu alte cuvinte, naționaliștii sunt nişte oameni 
care prin educaţie şi prin observaţie au ajuns la 
concluzia că pentru a supraviețui ei şi urmaşii lor, 
şi aceasta la scară națională, trebuie să îşi apere 
pământul țării, drepturile şi tradițiile, în fața 
oricărul duşman, din afară sau din interior. 

În decursul secolelor, pe teritoriul acestei țări pe 
care am apărat-o cu sacrificli foarte mari, socotind că 
orice bucată de pământ conţine oasele celor ce şi-au 
dat viața pentru ea, au năvălit tot felul de neamuri, 
unii colonizați de stăpâni vremelnici, cu gânduri 
paşnice, alţii în trecere doar, jeluitori la timpul 
strângerii recoltelor, alții hotărâți să ne transforme în 
Slugi la noi acasă! 

Dacă ne-am opus tuturor acelora care au vrut să 
ne schimbe statutul nostru milenar pe acest pământ 
în decursul istoriei - până acum mai puţin de un 


ÎNTREBAREA LUNII MAI: Actul de la 23 aug. 1 


secol, - am fost priviți ca nişte eroi care cu 
îndreptățire îşi apără dreptul la existență. 

În ultimul secol aproximativ, cu răbdare şi 
perseverență, termenul de „naționalist” a fost 
transformat aproape într-o insultă 
("naţionalistule!”), la ora actuală definind în gura 
celeilalte tabere, a celuilalt sistem de gândire, o 
subințeleasă acuzație de xenofobie la general şi 
antisemitism în particular! 

Care este celălalt sistem de gândire: „Eu nu 
am nici o țară, eu trăiesc în toate țările lumii şi 
faptul că tu, «băştinaş», vrei să te declari stăpân 
peste plaiurile în care te-ai născut, pe mine mă 
scoate din sărite! Băştinaşule, pretențiile tale stau 
în calea planurilor mele! Dacă mai gândeşti şi le 
exprimi în consecinţă, în primul rând te voi declara 
«criminal» şi, în al doilea rând, îmi rezerv dreptul la 
măsuri coercitive, mă «băştinaşule», că legile după 
care eşti condus, eu le-am impus! Dacă te mai miri 
cu glas tare de ceva ce nu iți convine, te aşteaptă în 
cazul cel mai bun «de la şase luni la trei ani». Ai 
înțeles?" 

Să vă dăm un exemplu similar: cine a desființat 
„dreptul la proprietate"? L 

Comuniştii. 

De ce? 

Râvneau la ceea ce nu putuseră să aibă prin 
mijloace normale. 


Ce a devenit proprietarul în regimul 
comunist? 
Un “bandit” sub diferite denumiri: „burghez”, 





capitalist, chiabur, moşier, fabricant, industriaş 
etc. 

Dacă eu doresc să mă înstăpânesc în țara ta, ce 
fac? Declar sus şi tare că pretenţia ta de stăpân şi 
proprietar este o crimă! O crimă contra umanității! 

Vedeţi că inventatorii comunismului, cea mai 
distrugătoare plagă ce s-a abătut asupra umanității, 
nu îşi pierd timpul cu subtilități Dreptul de 
proprietate -asupra spațiului naţional este combătut 
cu aceeaşi ferocitate astăzi, ca şi aceeaşi tovarăşi 
ieri! 


Culmea care este? Că trebuie să alegem între 
două alternative apropos de comportamentul 
tovarășilor. ori li se pare că procedează subtil şi 
atunci ne gândim că suntem tratați de retardaţi, ori 
ne socotesc deja în „lanţuri şi cu căluşul în gură! 

lată câteva citate: marele ideolog al Mişcării 
Legionare, Vasile Marin, mort pe câmpul de luptă 
împotriva încercării de bolşevizare a Spaniei 
creştine, declara în cartea sa, „Crez de generalie” 
(pag. 174), citez: aționalismul nostru are un 
conţinut social. Nu împarte pe profitori în români 
şi neromâni. Nu-i tolerează pe cei dintâi ca şi pe 
cei de-al doilea; uneori este chiar mai de temut 
adversar al celor dintâi, care, subjugai de interesele 
lor, făcând deservicii intereselor patriei, comit un act 
de înaltă trădare”. Am exemplificat apropos de 
acuzațiile de xenofobie adresate naționalismului 
legionar. 

Voi mai da două citate, pe care le socotesc 
absolut obligatorii pentru definirea mai pe larg: 

ton |. Moţa,serou al aceluiaşi front spaniol 
antibolşevic, în cartea „Cranii de lemn” (pag. 128); 
"Naționalismul românilor nu este un simplu produs, 
mai mult sau mai. „puțin. durabil, al unei. activități 
filosofice a gânditorilor, al unei propagande abile a 
publiciştilor... Este în primul rând o supremă 
înțelepciune... Scump plătită cu suferințele noastre 
proprii. Naționalismul nostru este o datină, o 
atitudine sufletească tradiţională... Aşa cum ale 
noastre sunt cojocul şi opinca, fluierul şi ila înflorată, 
doina şi privirea blândă dar veşnic prudentă a 
plugarului şi ciobanului”; 

Corneliu Zelea Codreanu în „Pentru legionar” 
(pag. 65): „Individul în cadrul şi în slujba 
neamului său. Neamul în cadrul şi în slujba lui 
Dumnezeu şi a legilor Dumnezeirii. Cine va 
înțelege aceste lucruri, va învinge chiar de va fi 
singur. Cine nu va înțelege, va cădea învins”. 





închei cu următoarea atenţionare: priviți cu 
atenție şi cu neîncredere pe duşmanii 
naționalismului; ei nu apără nişte principii în care 
cred, ei vor numai să te anihileze! 


944 a reprezentat un eroism sau o trădare a intereselor României? Argumentați. 


PREMIU: "Dot la — Să rămână doar cenuşa" — Pamfil Şeicaru (ziarist, directorul prestigiosului ziar interbelic "Universul”). 


UN ALBUM RAR DONAT BIBLIOTECII NOASTRE 


D-na profesoară Margareta Pintilescu ne trimite o 
scrisoare din care extragem rândurile următoare: 

„Am citit în numărul trecut amplul reportaj care se 
referea la taberele de muncă legionare. 

Sunt de mulţi ani pensionară şi în biblioteca mea 
am albumul de care vorbiți, intitulat "Tabăra de 
muncă”, editat sub conducerea comandantului 
legionar Mihail Polihroniade, apărut în 1936. Cartea 
provine de la tată! meu care în tinereţe a fost 

r. Originar din Râmnicu Vâlcea, el a lucrat la 
drumul săpat în munte care leagă acum Mănăstirea 
Bistriţa de Manastirea Arnota. 


Zeci de ani această carte care constituia un «corp 
delict» pentru autoritățile comuniste, a stat ascunsă. 
O donez cu căldură colectivului redacțional al 
Cuvântului Legionar căruia îi apreciez eforturile 
de a scoate un ziar care se citeşte în întregime!” 

Mulţumim d-nei Margareta Pintilescu prin 
aceste rânduri şi reproducem coperta albumului 
dăruit. 


Redactia 










Revista se difuzează la chioşcurile RODIPET din 
BUCUREŞTI, şi din toate reşedințele de județ ale țării 
(precum şi în alte localități). 


George Lucaci — Bistriţa: Incepând cu anul 1840 în toate 
Principatele Române s-a născut ideea unui imn naţional. Cu 
prilejul încoronării regelui Carol |, Vasile Alecsandri a scris 
textul "Imnului regal român” - care a devenit imnul naţional 
până după al doilea război mondial, adică până la instaurarea 
comunismului. "Deşteaptă-te, Române!" a fost adoptat ca imn 
naţional în dec. 1989, imediat după căderea regimului 
comunist. Conform Constituţiei, imnul naţional este format din 
versurile strofelor 1, 2 ,4 şi 11 ale poeziei "Un răsunet” de 
Andrei Mureşanu, pe muzica lui Anton Pann, şi iată de ce, care 
este istoria actualului nostru imn: în 1848 poetul Andrei 
Mureşanu a rugat pe cântărețul Gh. Ucenescu de la biserica Sf. 
Nicolae din Scheii Braşovului să-i potrivească” o melodie pe 
versurile revoluţionarei sale poezii, intitulată "Un răsunet"; Gh 
Ucenescu a adaptat melodia cântecului compus de Anton 
Pann, "Din sânul maicii mele”, la strofele 1, 2 şi 4 din poezia 
“Un răsunet" şi i-a dat cântecului astfel creat titlul primului vers 
("Deşteaptă-te, Românel”); prima oară a fost intonat în 1848, 
de către studenţii revoluționari. 

Alexandru Mercaş - Baia Mare: Am primit cu plăcere volumul dvs. de 
poezii, "Holocaustul celor singuri” (ciudat titlu!), care se remarcă prin marea 
varietate a temelor abordate (elogiul valorilor tradiţionale româneşti, critica acidă 
a societăţii, poezii de dragoste, pasteluri 
e!c.), prin profunda religiozitate, prin 
metafore originale şi multitudine de imagini 
sugestive. Felicitări! 

Daniela Horga - Deva, Ilie Hanganu - 
Sibiu: Ne bucură ecoul stârnit de reportajul 
din revista noastră de luna trecută despre 
Valea Plopului, cele 28 de biserici de aici şi 
realizările deosebite ale parohului, Nicolae 
Tânase. lată şi detaliile solicitate: părintele a 
terminat Institutul Teologic în 1979 şi a fost 
numit în Valea Plopului, un sat prahovean 
aflat la 16 km de Vălenii de Munte, care, 
însă, nu avea biserică, întrucât cutremurul 
din 1977 o pusese la pământ. Părintele a 
mobilizat oamenii pentru construirea unei 
biserici, «Sfinţii Arhangheli», ceea ce nu era 
deloc pe placul autorităţilor: deşi comunismul ja 
din România nu părea a fi unul dur, cu reguli 
radicale, deşi credința în Dumnezeu părea 
tolerată ca o slăbiciune de care oamenii nu Să 
se dezbăraseră, chiar să ajungi să construieşti o biserică era un act temerar în 
acei ani! Dar cum nimeni nu putea declanşa scandalul pe această temă 
sensibilă, întrucât oficial nu era interzisă religia, tânărul preot nu a stat pe 
gânduri, s-a sfătuit cu oamenii şi au hotărât să construiască biserica... noaptea 
La adăpostul întunericului, sătenii, cu mic, cu mare, au muncit la ridicarea ei, 
însufiețiți de preot. Unii lucrau în timp ce alţii stăteau de pază: când Miliția 
apărea, toată lumea dispărea. Au venit diferiţi inspectori şi fără prea multă vlagă 
au încercat totuşi să afle ce se întâmplă acolo, dar la lumina zilei nimeni nu se 
vedea a fi răspunzător. De teama scandalului, activiştii de partid au lăsat lucrurile 
“să curgă”. Aşa s-a construit prima biserică din cele 28 din Valea Plapului. 
Părintele a editat şi a difuzat cărți religioase, tot în acei ani - ceea ce era, de 
asemenea, interzis! A fost adus în fața instanței şi s-a hotărât că nu va mai primi 
nici salariu şi nici chiar alocaţia copiilor. Ani de-a rândul, singurul venit al familiei 
Tănase a fost salariul soţiei care lucra ca educatoare. 

Liviu Dâmboiu - Călăraşi: Talmudul este de fapt legea cea mai importantă 
pentru iudaism, conține legile şi ordinele rabinice care normează foarte strict 
toate aspectele vieții iudaice, până în cele mai mici amănunte (de exemplu, ce 
fel de came au voie să mănânce, ce fel de pantofi să poarte în diferite ocazii 
etc.). "Mişna” (noțiune echivalentă cu "studiu prin repetare”) este compilația 
ordinelor şi legilor rabinice privind relaţiile dintre oameni, funcționarea 
tribunalelor religioase, riturile şi sacrificiile rituale în sinagogă, agricultura, viața 
de cuplu elc. şi împreună cu "Ghemara” (comentariile rabinilor la textele din 
"Mişna”) compune Talmudul. Tora constă din cele cinci cărți atribuite lui Moise 






































































Tel.: (021) 322 3832 sau 0745 074493 


CUVÂNTUL ILFGIONAR Mai 2008 











ABONAMENTE PE ADRESA 
NICOLAE BADEA (secretar redacție) 

STR: VLAICU VODĂ NR. 23, BL. V39, AP. 37 
SECT. 3, BUCUREŞTI, Tel.: (021) 322 3832 






(denumite în greceşte Pentateuh), cuprinzând perioada de 
la facerea lumii la moartea lui Moise, şi dintr-o carte atribuită 
lui Solomon: Facerea (Geneza) - întâia carte a lui Moise, 
leşirea (Exodul) - a doua carte a lui Moise, Leviticul - a treia 
carte a lui Moise, Numeri - a patra carte a lui Moise, 
Deuteronomul - a cincea carte a lui Moise, şi din Ecleziast - 
una din cărţile Vechiului Testament, atribuită lui Solomon 

Cornel Martincu — Câmpulung: Motivul pentru care 
Ştefan cel Mare este reprezentat pe un cal cu un picior în 
aer, este următorul: conform heraldicii, monumentul 
ecvestru oferă date despre moartea eroului respectiv: Astfel, 
dacă picioarele din faţă ale calului sunt în aer, înseamnă că 
eroul (călărețul) a murit în luptă; dacă primul picior al calului 
este în aer, înseamnă că eroul a murit datorită rănilor primite 
în război (cazul lui Ştefan cel Mare), în sfârşit, dacă 
personajul aflat pe cal nu a murit în război sau din cauza 
rănilor primite în luptă, artistul sculptează calul având toate 
* patru picioarele pe sol 

Virgil Secară — Curtea de Argeş: Ideea realizării unui mormânt al Ostaşului 
Necunoscut preocupa aproape toate statele participante la primul război 
mondial, conturându-se în 1919. Societatea Română numită "Mormintele eroilor 


căzuţi în război”, creată în 1919, a avut ca scop descoperirea locurilor unde 


iN existau morminte ale celor căzuți pentru țară 
şi îngrijirea mormintelor lor. Ministerul de 
Război a hotărât în anul 1923, ca de Ziua 
| Eroilor (aleasă pentru totdeauna în ziua de 
Înălțare), să fie înhumate în Bucureşti, în 
Parcul Carol, cu mare ceremonie, osemintele 
unui ostaş necunoscut român, care să 
reprezinte sacrificiul tuturor celor căzuți 
pentru țară. Pentru desemnarea Ostașului 
Necunoscut s-a luat decizia de a se dezgropa 
de pe tot cuprinsul țării 10 ostaşi necunoscuţi 
| de pe câmpurile de luptă: Mărăşeşti, Mărăşti, 
Oituz, Târgu-Ocna, Jiu (Raşoviţa), Prahova 
(Muntele  Sorica), Bucureşti  (Bălăria), 
Dobrogea (Topraisar), Transilvania (Clucea) 
Basarabia. Deshumarea s-a făcut cu 
onoruri militare, iar osemintele celor 10 eroi 
ecunoscuți au fost depuse în sicrie de stejar 
căptuşite cu tablă de zinc şi învelite în mătase 
roşie, identice, care au fost transportate la 
Mărăşeşti în vagoane speciale, cu gardă 
militară, şi depuse la biserica din localitate, iar a doua zi a avut loc ceremonialul 
desemnării Ostaşului Necunoscut. Prin hotărârea ministrului de Război, 
desemnarea acestuia s-a făcut de către un orfan de război, elev al unui liceu 
militar în anul |, cu cea mai mare medie la învățătură şi purtare. Celelalte 9 sicrie 
au fost transportate la Cimitirul Eroilor din Mărăşeşti şi reînhumate, iar un tren 
special cu osemintele Ostaşului Necunoscut, ales de elev, a fost adus în 
Capitală şi depus la Biserica Mihai Vodă, unde s-a oficia! slujba religioasă; apoi 
a fost depus pe un afet de tun şi, având un impunător cortegiu, a pomit spre 
locul înhumării - Parcul Carol. Ostaşul Necunoscut a fost decorat cu medaliile 
țării şi ale stătelor aliate din primul război mondial, iar elogiul său a fost făcut de 
regele Ferdinand şi de primul ministru, lon |. C. Brătianu. (Notă Sub comanda 
lui Ferdinand s-a reîntregit România; pentru loialitatea sa față de poporul român 
al cărui rege devenise şi pentru temeritatea de a apăra interesele României, 
luptând chiar şi împotriva patriei natale, Germania, a fost dezmoşteni! şi şters din 
arborele genealogic al familiei sale regale.) Deasupra mormântului Ostaşului 
Necunoscut a fost pusă o lespede albă de marmură omamentată în stii 
brâncovenesc, pe care au fost înscrise cuvintele: "Aici doarme fericit întru 
Domnul, Ostaşul Necunoscut săvârşit din viaţă în jertfă pentru unitatea Neamului 
Românesc: pe oasele lui odihneşte pământul României Întregite; 1916-1919. 

După instaurarea regimului comunist, Mormântul Ostaşului Necunscul a fost 

strămutat la Mărăşeşti, şi abia în 1991 a avut loc reînhumarea în Parcul Carol! 


Nolte Codrin 












Periodic editat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ” ISSN 1583-9311 =- 
Redactor şef: Nicoleta Codrin —— 
Colegiul de redadie: Emilian Ghika, Ştetan Buzescu, Comeliu Mihai, Adrian Tănase, Ştefan Hâncu =: 
Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - În fiecare Vineri, orele 15-19 —— 
fzana Circului — inters. cu Ştefan ce! Mare, col cu str. V.Lascăr) ==: 

—.