Cuvantul Legionar nr. 93, aprilie 2011

Dacă vom licea aceia, ppdebrele Var Iuga, 
(4 Pranghelie după Lica 19 47 
A 


CUYANII UL 
LEGIONAR 


Periodic al Românilor naționalişti creştini 
- în duhul NAȚIONAL CRESTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 
Anul VII, Nr. 93, APRILIE 2011 Apare DUPĂ data de 20 a lunii 2,5 lei 


Director: NICADOR ZELEA-CODREANU Redactor şef: Nicoleta Codrin 


RELAȚII CU PUBLICUL: 
ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-17, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Buc.; tel.: (021) 2425471 sau 0745074493 
e-mail: cuvantul-legionar(Qzelea-codreanu.com; site: www.zelea-codreanu.com 


| CUPRINS: 
rulate Ce-aţi pierdut din vedere Corespondenţă Cititorii se implică 
Guin Cu bâta în baltă; Comunicat untul tale Martiraj şi teroare ideologică 


Aa Șoligiainu Ana moarta Dirarte. Dvancronică la un viitor film 
Concluzii la "Zig-zag prin Bucovina” 


Caite pini Prin poarta cea strâmtă Întrebări care revin 
D . „Poveste legionară - Ana Marin Cup AZI 2 7 


2  reppondenfă Un aprilie însângerat 
> Editorial; DIMENSIUNEA GENOCIDULUI 


Din ce în ce mai mult și mai acut se pune 
întrebarea: până unde își vor permite forțele 
anti-naționale,  anti-creștine să promoveze 
măsuri social-economice, având ca țintă 
absolut evidentă la ora actuală, distrugerea 
fizică — sau, dacă vreți, dispariția fizică a unei 
părți a populației României. k: 

La prima vedere afirmația pare o exagerare fi 
fără temei; ar fi bine să fie așa, dar realitatea, 
exprimând punctul nostru de vedere, 
argumentele de care ne vom folosi, sunt la 
îndemâna oricui dispus să pună "cap la cap” 
măsurile criminale ale guvernărilor post- 
decembriste. 

Am mai explicat în alte ocazii sistemul de 
punere în practică a unor măsuri eventual 
suportabile, dar care cumulate şi aparent 
aşezate într-o anumită ordine scot la Iveală 
un plan uşor de înțeles. 

Marea majoritate a românilor, înglodați în 
lipsuri, au mai puțină diponibilitate să observe 
faptul că permanent |i se reduc resursele de 
existență, că viața le este controlată din ce în 
ce mal drastic, că există o forță bine 
coordonată și implacabilă care administrează 
cu răbdare, picătură cu picătură, poporului 
român o otravă având dublu efect: în primă fază 
anihilează discernământul şi voința de 
reacție a românilor, lar în faza a doua 
sfârşeşte prin a ucide pături întregi ale 
populației, aparent fără a fi nimeni tras la 
răspundere, după cum vom explica. i 

Vi se pare cunoscut acest tratament? Nouă 
ne amintește Imediat de genocidul practicat de 


Mead Zodia | | 
regimul ludeo-comunist în perloada Z | 
postbelică, mal cu seamă între 1944- arearu, = 


CUVÂNTUL TAR APRILIE 2011 Baga! 


1964, când victime predilecte au fost legionarii, 
dar în toată perioada victimă a fost întregul 
“] popor român, 
| În numele unei anumite ideologii — sau, dacă 
vreţi, în numele unor principii politico- 
economice - comunismul, prin vârfurile sale de 
lance, populația evreiască în principal, dar și 
alți alogeni și nelipsitele cozi de topor 
românești, au reușit să asasineze o jumătate de 
milion de români, iar pe restul să îi transforme 
într-o masă inertă, ușor de stăpânit prin metoda 
înfometării și a nesiguranței zile! de mâine. 
3 Am mai pus această întrebare mai sus: vi se 
pare cunoscut acest tratament? 
| Se aplică, este în curs de desfășurare, 
arborându-se alte drapele; cele roșii au fost 
trecute înapol în depozitul de decoruri și acum 
"] fâlfâle victorioase drapelele ludeo-democrației, 
„|care, de fapt, sunt fluturate de aceleași 
persoane care ne asasinau în anii 50, 60 și 
acum o fac la scară și mai mare, tot în spatele 
unor  principli social-economice, dar având 
impresia că sunt "bine acoperiți” și vor scăpa 
larăși de Judecată și pedeapsă. 

Este vizibilă ţinta actuală a atacului 
| ucigaș? Categoric: el vizează în prima parte 
persoanele trecute de 50 de ani; "mă! să fie, 
il ăsta lar a luat-o razna!” Eu nu "am luat-o 
“] razna”, el au depășit suportablilui! Vol explica în 
câteva cuvinte: | 


N 
TINU ABIA; 


DIMENSIUNEA GENOCIDULUI (continuare din pag. 1) 


- la 50 de ani te dă afară din servici şi nu te mai mondială este ca oricare altă proprietate particulară ace 


angajează nimeni și nici dreptul la pensie nu îl ai; 

- al reușit să ieși la pensie, bravo, dar îţi tai 
pensia aia de supraviețuire, o mai recalculez, o mal 
ajustez până să te fac să nu ai alt gând și altă 
preocupare decât pâinea de mâine și încălzirea de la 
arnă. 

Ce se întâmplă cu ceilalți salariați: li se reduce 
salariul, legea îl pune la dispoziția patronului, în 
multe cazuri neromân sau la dispoziția antreprizelor 
trans-naționale în spatele cărora se ascunde marea 
finanță, de obicei evreiască, putând fi dat afară 
oricând, obligat să muncească mai multe ore, în 
orice condiții, fără contract de muncă ce ar putea să- 
i apere drepturile, fără sindicat sau cu unul 
cumpărat, corupt. 

Dacă vreţi, o diversiune mai eficientă nici că 
se poate: problemele care depăşesc lupta pentru 
supraviețuire sunt un lux pe care românul nu şi-l 
poate permite. 

Revenind la analiză: industria a fost distrusă sub 
pretextul ineficienței economice — sau, altfel spus, nu 
putea să supraviețuiască fără a fi subvenționată de 
la bugetul de stat. 

Te întrebi, însă, de ce distrusă şi nu 
modernizată?! În nici o țară cu aceeaşi situație cu 
noi până în 1989, problema nu s-a pus în acest fel. 
Cum să fi distrus cehii uzinele Skoda? Sau, de ce 
uzina de automobile Dacia nu a avut aceeași soartă 
cu IMGB, 23 august, Autobuzul, Semănătoarea, 
Combinatul metalurgic Călărași etc.? Pentru că au 
existat interese străine, în speță franceze, ca uzina 
să-și continue producția. 

De ce Căile Ferate Române cu tot ansamblul 
sunt în faliment?! Vedem că alte țări foste “socialiste” 
își păstrează sau chiar își modernizează 
transporturile de acest gen. 

De ce s-a făcut tot posibilul să rămânem fără flota 
comercială care funcționează în continuare sub 
pavilioane străine? 

De ce, sub diferite pretexte, agricultura a fost 
redusă în aşa fel încât să importăm 70% din 
alimentele pe care le consumăm?! 

De exemplu, anul trecut am avut o'recoltă-bună 
de cereale și spații de depozitare suficiente; ce fel de 
politică economică s-a practicat în cazul de față: la 
puțin timp după recoltare şi depozitare 75% din 
producţie a fost vândută. Ce facem acum până la 
noua recoltă? Cumpărăm la preț dublu pentru 
panificație, eventual chiar grâul nostrul! Românii 
chiar s-au prostit de tot? Nici vorbă: preţurile mari de 
producţie şi în special prețul combustibilului i-au 
făcut pe producătorii agricoli datori vânduți la bănci, 
cu scadențe scurte, fiind obligați să vândă când nu 
trebuie. 

Cum am ajuns să avem cel mai mare preț la 
combustibil din Europa, când acoperim 40% din 
necesități din producția internă?! = 

Cum s-au vândut petrolul și gazele, la un pret 
care nu acoperă nici valoarea onstalațiilor și a 


utilajelor? 
Dacă pui toate acestea cap la ca ungi la 
concluzia _că__aparentul__hao: ] aren 


nepricepere sunt bine dirijate acum prin sistemul 


bancar, dar iniţial prin_legi care se angrenează 
într-un sistem. : 

Pot băncile, printr-o coordonare a măsurilor, să 
distrugă o economie? 

Răspunsul este absolut pozitiv: acordarea laxă de 
credite persoanelor juridice, dar și fizice, invită la 
cheltuieli neperformante în ideea că te repari cu alte 
împrumuturi. 

După aceasta, politica băncilor se schimbă mai 
mult sau mai puţin brusc, provocând falimente care, 
la rândul lor, produc șomaj. 

Asociați șomajul cu reducerea salariilor și a 
pensiilor și se va declanșa înăsprirea sistemului 
fiscal; într-un stat subordonat intereselor străine, în 
care singura soluție este creșterea birurilor . și 
sărăcirea unor pături largi ale populației, chiar dacă 
vom fi acuzaţi de naționalism nu putem să nu facem 
legătura între un FMI care a ajuns să dicteze politica 
economică a României și proprietarii băncii, care 
sunt, bineînțeles, aceeași oligarhie mondială a 

țelor controlată total de evrei. Această bancă 


Pag. 2 


și, drept consecință, slujește interesele proprietarilor. 

După atâta experienţă tragică, după atâta istorie 
pe care refuzăm să o trecem cu vederea, cine este 
nebunul care să se gândească că măcar de data 
aceasta planurile iudaice de a subjuga România mai 
mult decât alte țări ale lumii, va fi abandonat; cine își 
poate închipui că, având create asemenea 
oportunități, se va acționa cu mai puţină ură și 
cruzime? 

Avem exemple multiple care să ne atragă 
atenția că, atunci când le stă în putere, nu ezită 
de a distruge, de a trece prin "foc şi sabie” pe cel 
care nu sunt ca el sau care nu le sărută tălpile. 

Vom uita noi vreodată genocidul asupra 
populafei românești din Basarabia anilor 40, 
continuat sub alte forme până în zilele noastre? 

Vom uita oare vreodată genocidul împotriva a 
ceea ce au avut mai valoros românii, pus în practică 
atunci când au avut puterea în mână, aproape 20 de 
ani după 1944? 

Dacă le avem încă vii în memorie şi rănile 
noastre încă nu s-au vindecat, de ce am putea să 
ne închipuim_ că ar nutri alte sentimente fată de 
noi? 

Revenind iarăși la banca intitulată neutru şi 
anonim "Fondul Monetar Internațional”; în mod 


absolut evident, care este za 
rolul ei în ultimii - să zicem - 50 de ani: să 


distrugă economia unor țări care sunt mai puțin 
dispuse_să_ accepte călcâiul iudaic pe _grumaz. 


Este vorba de țări prin excelență creștine și în care 
curentul naționalist se păstrează la o cotă ridicată, 
Să luăm doar exemplul celor care au reclamat 
opiniei publice mondiale rolul malefic al FMI în 
distrugerea economiilor naționale. Argentina - și 
Grecia, printre altele, au fost aduse aproape de 
starea de faliment prin manevrele FMI. 

Grecia, mai aproape de noi în timp și spaţiu, a 
reacţionat drastic la nivelul maselor de salariați 
şi a fost evident pentru "înțelepții Sionului” că nu 
a sosit timpul pentru ei; că fructul nu s-a copt şi 
nu pot ajunge încă la el. 

Argentina s-a salvat datorită resurselor nu atât 
naturale, cât a resurselor umane de o calitate 
deosebită. 

Noi am vândut pe nimic ceea ce ne-a dăruit 
Dumnezeu ca bogății - după cum arătam și știe 
orice român; ceea ce _ refuză să înțeleagă omul 

işnuit este că tot ce se întâmplă are la bază u 
scenariu bine ticluit, vechi de peste un secol, care 
are ca scop final transformarea României într-o 
colonie evreiască, cu consecințele de riguare. 

Marea noastră vină este uşurinţa cu care 
ultăm că în veci nu va exista o bunăstare și o 
siguranță generală atât timp cât nu suntem 
preocupaţi decât de buna stare şi siguranţa 
personală. 

Îmi amintesc de o afirmație a lui Dan Puric: "bine, 
noi suferim de scenarită, dar vol de ce suferiți?" Alci 
actorul s-a oprit, neîndrăznind să personalizeze pe 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2014 


pretinzând să promovăm prețuri în domenii de. 


unei populații din ce în ce mai sărăcite; să învinuim 
Și în acest caz forțele anti-naționale? 


constatăm că primii și principalii vinovați pentru 
catastrofa economică prin care trece țara, nu trebuie 
să-i căutăm prea departe. În condiții similare, țări 
cu un potențial apropiat sau chiar mai mic 
reuşesc să-şi promoveze interesele naționale. o) 
Polonie, o Ungarie - şi chiar Bulgaria la care n8 
place "să ne uităm de sus” - sunt într-o situaţie 
mult mai 
perspectivă; guvernanţii noștri nu au visat niciodată 
mai departe de mandatul "câștigat. Atunci se pune 
problema: cum am ajuns să ne pricopsim cu as 

de conducători? Răspunsul este simplu pentru cei ce 
au "ochi de văzut și urechi de auzit”: 
a fost controlată 


anumitor 


evreieşti, promovându-se în acelaşi timp idee: 
orice deviere de la statutul nostru 


|"vol” și să răspundă la întrebarea "voi de 
ce suferiți?” 

"Voi" suferiți de egoism feroce, lăcomie, Cruzim, j 
în sensul cel mai rău al manifestărilor umane, voj Să 
ridicat minciuna la rang de virtute, interesul persorul 4 
și naţional la un nivel de la care disprețul pentr, 
existența și viața celor ce nu sunt ca "yoj Sunț 

amănunte fără importanță. 

Că tot am ajuns Ia citate, îl voi cita pe Paul Gow 
a cărui afirmaţie - sau negație, după veţi aprecia. 
mă definește total: "Nu sunt german, nici francez, nici ă 
ungur, să tremur de fiecare dată când un evreu sg j 
încruntă la mine." 

Cât despre problema cu  "scenarita”, eş 
acceptabilă pentru românii care trăiesc cu capuj în 
nori, care au auzit de istorie ca și despre "teoria 
relativității”, sau pentru care, așa cum spuneam 
orizontul preocupărilor se reduce Ia ei și la familia lor 

Să o iau larăși de la capăt cu pacea de la Berjp 
din 1878, cu tratatul de pace de la Versailles din 
1920, cu ofensiva iudaică neîntreruptă și din ce în ce 
mai agresivă și, din păcate, mai eficientă, din Ultimul 
secol? > 

Pentru mine şi pentru noi, tot ce se întâmplă de 
un an sau doi, toate măsurile prin care se atentează 
direct, absolut vizibil şi nejustificat, la viața a milioane 
de români, reprezintă schimbarea absolut evidenţă 
a tacticii de luptă împotriva ființei naționale. 

A trecut vremea în care guvernanţii mai mimau o 
doză de interes față de viața românilor; pofta 
nemărginită de înavuţire și de putere a ajuns la 
asemenea cote încât a orbit și a prostit pe ceice 
dirijează destinele României. . 

Se pune o întrebare simplă: cum vor Supraviețul 
milioanele de pensionari cu pensii sub 500 de lei? 
Referindu-ne la altă categorie socială: ce vor face ce] 
peste un milion de șomeri și familiile lor ca să d 
supraviețuiască? (ajutorul de șomaj -este limitat în 
timp și oricum nu are nici cea mai vagă legătură cu 
acoperirea necesităților elementare) AI 

Mă veți întreba sau vă veți întreba care este 
legătura între guvernanţii care, prin rotație, ajung să. 
conducă România în ultimii 20 de ani, și ofensiva — 
iudaică de care tot vorbesc; să--enumerăm niște 
lucruri absolut cunoscute: a 

În primul rând, politica mondială - și prin recul, și 
politica națională - este monitorizată și "la dispoziția”. 
Statelor Unite ale Americii: aceasta, după cum-este 
evident pentru oricine, parcă nu ar avea-altă menire 
pe lumea aceasta decât să promoveze interesele 
evreiești, chiar și atunci când trebuie să-și sacrifice 
tineretul în războaie de "apărare preventivă” a 
Israelului. ş 

"Uniunea Eoropeană" nu este nici ea departe de . 
"poziția" Statelor Unite; în legătură cu legile pe care 
ni le impune, se preface a nu observa decalajul de 
potențial economic cu care noi am intrat în "famille'; 


i 
| 
4 
ă 
4 
4 
| 
4 
ă 
ş 
: 


interes vital, în totală neconcordanță cu posibilitățile “ 


Până la o analiză mal profundă și mai vastă, 


bună şi au dus o politică de 


a i 


itica intern 

a fel încât prin 
rin__"favoriză 

ara _să__fie__cond 
romovării__interi 


i_dirijată în 
legi 
ersoane 

ermanent__în direcţia 


romovarea __unor 
r 
a că 
de stă 
ve. 


DO Lead cuc Ma 


Ruelle 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE - ŞTIRI LUNA APRILIE - 


eee 


Căpitanul are admiratori şi în Chile 

Un cercetător din CHILE, di. Rafael Vega, a 
ținut să-l cunoască pe şetul organizației noastre, 
Nicador Zelea-Codreanu. 

Pe data de 7 aprilie s-a prezentat la sediul nostru, 
vizibil emoționat, însoțit de şoferul Ambasadei şi de 
un translator, spunându-ne că este admirator al lui 
Corneliu Zelea-Codreanu încă din vremea studenției 
— anii 70 (în Argentina, țară vecină cu Chile, a existat 
o puternică garnizoană legionară datorită faptului că 
Juan Peron, i-au invitat pe legionarii fugiți din țară să 
se stabilească acolo). 

Chilianul Vega, fascinat de personalitatea 
Căpitanului - ca şi milanezul Stefano, ca şi 
sicilianul Giliotti (care l-au invitat în Italia pe şeful 
organizației noastre şi despre care am publicat 
reportaje în oct. 2006 şi oct. 2010) — a vrut să 
cunoască personal un Zelea-Codreanu, motivând 
că "sângele apă nu se face”. Si nici spaniolii şi nici 
italienii nu sunt rasişti (nici măcar fasciștii n-au fost)! 

*kk 


Înapoi la poştalion! 

Două organizații străine se prăpădesc de grija 
"prosperității" țării noastre şi îşi fac reciproc 
promisiuni legate de modul în care ne vor aduce mai 
repede raiul pe pământ. 

„Una este o bancă particulară, deşi se pretinde 
instituție internațională - aici am numit FMI, care 
nu mai necesită nici o lămurire. 

Cealaltă este o filială a babiloniei de la 
Bruxelles, deşi se pretinde Guvernul României. 

De astăzi înainte, autorii acestor rânduri vor 
considera trădarea, ostilitatea deschisă a acestor 
organizații față de poporul român, a cărui cârmuire o 
împart, ca subinţelese. De aceea renunțăm la orice 
acuzații de incompetență sau prostie, la care ne- 
am fi gândit dacă le-am fi atribuit chiar şi cele 
mai vagi intenții pozitive. 

Ştirile pe care urmează să le dăm, descriu, pur 
şi _simplu,__activitatea_unor_duşmani_ai_ţării, 
loviturile prin care aceştia ne apropie, pas cu pas, de 

"moarte. 

Aşadar, "guvernul" României a promis 
Fondului Monetar. “Internațional” să desființeze 
aprox. 20% din liniile ferate de pe teritoriul țării 
noastre (4.000 din aprox. 20.000 de km). 

Nu mai era de ajuns circul infect al construirii 
melceşti de autostrăzi - lucrurile mergeau, pesemne, 
prea bine pentru economia românească, aşa că s-au 
gândit aceşti domni să dea la fier vechi nişte şine de 
tren. 

În fond, nu ne-ar fi surprins mai mult nici dacă şi- 
ar fi propus să astupe Canalul Dunăre - Marea 
Neagră! 

Ministrul Transporturilor şi (distrugerii) 
infrastructurii, Anca Boagiu, anunţă că se va 
organiza o licitație în urma căreia se vor găsi 
investitori pentru întreținerea respectivelor linii. La 
aceasta ar putea participa şi operatori locali, dacă se 
vor găsi... dacă nu, la casare! 

Se vor găsi? Cel mai probabil, nu. S-ar putea 
găsi, totuşi, vreo firmă-fantomă care să mai spele 
nişte bani printr-o asemenea afacere, dar dacă 
Ministerul Transporturilor NU VREA să mai 
administreze liniile respective, nici nu mai contează 
dacă acestea rămân pe teren sau sunt date la gunoi. 

Oricum, casarea a fost deja promisă, iar 
politicienii noştri dovedesc o sârguință ieşită din 
comun atunci când vine vorba să onoreze 
promisiunile făcute celor ce i-au adus la putere... ce 
păcat că nu este vorba de poporul român! 

Ca să nuanțăm ce înseamnă a NU administra un 
bun, în speţă 4.000 de km de şine de tren, există 
patru situații posibile: 

(1) Şinele se avariază prin neîntreţinere. 

Asta s-a întâmplat în ultimii ani, în care 
conducerea țării noastre a mizat excesiv pe 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2011 


transportul rutier, lăsând uriaşul patrimoniu feroviar 
în paragină. 

(2) Şinele sunt date la casare, iar materialele se 
reciclează, se vând etc. - "marea soluție" care se 
propune acum. 

(3) Şinele se închiriază sau concesionează, 
eventual cu clauze care să impună concesionarului 
să le asigure întreținerea. 

Această situație este luată în considerare 
tangențial, evaziv, cu un problematic "dacă": dacă se 
vor găsi investitori, operatori locali sau străini. Adică 
străini, ce să ne mai ascundem după deget! Câţi 
români au un vagon şi o locomotivă în spatele casei, 
iar acum s-ar bucura să-şi cumpere şi nişte kilometri 
de şine, ca să se plimbe pe ele? 

(4) Şinele sunt vândute ca atare. 

Aşa ceva s-a petrecut în SUA, în 2009, după cum 
relatează articolul din România liberă, 28 martie a.c., 
intitulat "A început tăierea căii ferate. In zece ani, 
nu va mai rămâne nimic". 

Miliardarul Warren Buffett a cumpărat 50.000 de 
km _de cale ferată, în jur de o cincime din rețeaua 
totală a Statelor Unite, pentru care firma Berkshire 
Hathaway a plătit 44 de miliarde de dolari. Buffett 
priveşte cu foarte mult optimism rezultatele pe 
termen lung ale investiţiei şi avem toate motivele să 
credem că ştie bine ce face. 

Din acest ultim exemplu nu trebuie să înțelegeți 
că recomandăm statului român să vândă, ca şi SUA, 
o cincime din căile ferate: pur şi simplu este 
demonstraţia clară a faptului că aceste linii ferate 
sunt o comoară, iar pentru a o arunca la coş nu 
poate exista suficientă prostie pe lumea asta. Nu 
este decât rea voință: aceşti oameni nu sunt decât 
agenții unei puteri străine. 

O clasă politică realmente românească ar 
respinge cu dezgust oricare din variantele 
enumerate mai sus, optând pentru administrarea 
acestei comori pentru care nu trebuie să se bată 
cu nimeni, având-o în posesie, aici şi acum. 
Eventual, soluţia concesionării ar putea avea un 
anumit potenţial de decenţă, însă în nici un caz 
acum, când românii sunt, statistic vorbind, cu un 
picior în groapă, iar expresia "investitor local” 
aparține exclusiv umorului negru. 

Dintre cei 4.000 de km care urmează să fie 
casați, conform promisiunii către FMI, pentru 1.474 
km există deja un proiect de hotărâre de închidere, 
dezmembrare şi valorificare a infrastructurii feroviare 
excedentare. 

Gata cu "investitorii", gata cu "operatorii locali” şi 
toate minciunile. Se demontează, se ridică, se 
vinde fierul, se vinde lemnul, betonul, se 
cheltuiesc banii, în mod corect sau mai degrabă 
în alt mod - ştim noi cu cine avem de-a face! Se 
distribuie pe mari şpăgi terenurile, tot unor 
străini... 

Încasările obținute de pe urma dezafectării (mii 
de tone de oțel, milioane de traverse etc.) vor fi, 
chipurile, alocate pentru "dezvoltarea şi 
modernizarea liniilor pe care se desfăşoară cea mai 
mare parte a traficului”. Ce înțeleg aceşti trădători 
prin ”dezvoltare”? Acest cuvânt nu poate să 
însemne, pentru nişte oameni întregi la minte, 
decât construirea de linii noi, ori ei nu se referă 
la acest lucru, ci doar la casarea celor existente. 

Dar prin 'modernizare” ce se înțelege? Linii 
speciale pentru trenuri cu suspensie magnetică, care 
pot atinge viteze de 300 km/oră? Nu, nici o şansă, 
bună dimineața! Spre deosebire de alte cazuri, în 
care modernizarea înseamnă un blestem (inginerie 
genetică, acte cu cip, telefoane mobile ascultate şi 
când sunt închise etc.), în acest caz modernizarea 
nu înseamnă decât o vorbă goală. 

Şi totuşi, iată pretextul sub care se face această 
manevră incredibilă: există tronsoane care nu mai 
aduc venituri, a căror întreținere costă, provocând 
astfel pagube. Linii de călători pe care circulă 
trenurile prea goale, sau pe care prea multă lume 
merge cu "naşul”, ori linii care aprovizionau 


întreprinderi astăzi dispărute - şine ruginite, năpădite 
de mărăcini... 

De fapt, ştiţi cu ce seamănă acest argument? Cu 
vorba nefericitei Elena Udrea: "să vindem tot"! Atâta 
numai că nici măcar ea nu a spus "să demolăm”, ci 
doar să vindem. În viziunea ei, turismul (pentru că ea 
se ocupă de turism) trebuie lăsat să funcționeze, 
atâta timp cât aduce cât mai multe venituri 
companiilor străine, iar românilor le rămâne numai 
bacşişul umil al cameristelor... Dar acum, în cazul 
transportului feroviar, nul 

Noul proiect nu lasă nici o speranţă, nici măcar o 
intenţie serioasă de privatizare, care, oricum, ar fi 
sunat tot atât de "udresc”, dar nu chiar atât de 
nimicitor. 

Udrea "privatizează”, adică înstrăinează turismul, 
Băsescu vinde vapoare la un dolar bucata, dar 
acum, gata, nu mai vindem nimic, aruncăm în aer! 
Ne strângem jucăriile şi plecăm - unde, în Africa? 
Vine Africa peste noi? Vom fi o nouă Palestina? 

Am mai spus-o şi o repetăm, căci repetiţia este 
mama învățăturii: orice bun poate fi administrat în 
mod profitabil. Cu atât mai mult cu cât nu vorbim de 
un vapor cu fundul găurit şi plin de rugină sau vreo 
linie de producție total depăşită tehnologic, ci de 
infrastructura feroviară a României. 

Căile ferate reprezintă o resursă strategică, a 
cărei uzură morală nu se întrevede nici în viitorul 
cel mai îndepărtat. Abandonarea transportului 
feroviar în favoarea celui rutier a fost deja o greşeală 
uriaşă (sau, dacă vorbim despre duşmani, un sabotaj 
economic strălucit). Costul de întreținere pe 
termen lung al autostrăzilor este mult mai mare 
decât cel al şinelor de tren, transportul rutier este 
mai puțin sigur, mai poluant, mai oricum vreți. 

Dar, pe termen scurt, este mai simplu să obţii 
venituri aruncând şinele la fier vechi. Atenţie: când 
am spus "este mai simplu să obţii venituri”, ne-am 
pus automat în perspectiva celor care vor spăla bani 
prin această afacere, care vor vinde oţelul ca şi cum 
ar fi al lor sau vor încasa comisioane şi şpăgi 
ameţitoare. 

Altminteri, din punct de vedere național, măsura 
nu are nici un sens: nu poți sprijini o ramură a 
economiei pe aruncarea la gunoi a alteia. Lucrurile 
se termină repede de aruncat la gunoi, apoi nu mai 
ai nimic şi începi să cauţi altceva de dat la gunoi, 
altfel se duce de râpă şi ramura astfel finanțată. 

Vedeţi cât de greu se construiesc autostrăzile? Ei 
bine, iată că veţi vedea şi ceva care merge uşor în 
România: casarea liniilor ferate. Asta facem sau, mai 
bine zis, asta se face în numele nostru, peste capul 
nostru: se vinde, se risipeşte, se distruge, ca să 
nu mai avem cu ce economie să răscumpărăm 
datoria externă care s-a făcut cât toți munții. 

Este ca şi cum o familie îşi vinde casa, iar apoi, 
ieşită în stradă, se dedă la o săptămână de chefuri 
deşănțate, după care... se mută în canalizare. 


kk 


Tramvaiul spion 

Nu este o nouă piesă a formaţiei Iris, ci o ştire de 
la Mediafax, 

RATB a anunţat că va retrage din circulație 
biletele de hârtie, începând cu LUNA MAI a acestui 
an, într-un comunicat remis agenţiei pe 7 aprilie. 

Modalitatea principală de achitare a 
serviciului de transport o vor constitui cardurile, 
dar se preconizează şi alte variante, destul de 
“futuriste”, cum ar fi plata prin telefonul mobil. Nu 
vă îngrijoraţi, că vine şi cipul... 

Adrian Criţ, directorul general al Regiei Autonome 
de Transport Bucureşti, a declarat următoarele: 

Este momentul ca RATB să-şi uniformizeze 
sistemul de. colectare a contravalorii titlurilor de 
transport, ţinând cont de investițiile făcute în 
sistemul automat de taxare. Doar în acest mod 
putem avea o imagine completă a utilizării 
mijloacelor de transport în comun şi a cererii de 
transport.” 


(continuare 


bpentia de gti Sanda de Par 


Pag. 3 


ÎN TABĂRA DE MUNCĂ ŞI EDUCA 


"VĂ. INVITĂM 


ȚIE LEGIONARĂ 


LA MĂNĂSTIRE - ÎNTR-O PĂDURE MONTANĂ DIN BUCOVINA - 


LA ÎNCEPUTUL LUNII 


Detalii la tel. 0745 074493 


IUNIE 


j Cu delicatețea bine cunoscută şi la un nivel 
intelectual caracteristic, revista "MAXIMUM" de la 
TEL AVIV se simte obligată să-şi exprime 
aversiunea față de revista noastră. 

Nu ne permitem să apreciem mai drastic 
sentimentele domniilor lor. Dacă am spune că ne 
urăsc de moarte, ar trebui să acceptăm că, pentru a 
păstra un echilibru prin reciprocitate, nutrim aceleaşi 
sentimente - ceea ce nu este cazul, având în vedere 
că noi suntem creştini. 

La creştini sentimentul dominant este „Iubirea 
aproapelui”, dar, având în vedere că Tel Aviv-ul este 
departe, probabil ne va ierta Dumnezeu. 

Suntem dezolaţi că ne dezvăluie existența numai 
câteva rânduri, căci conţinutul este ca un bumerang 
care se întoarce lovind în autor şi „prestigiul” revistei 
din Tel Aviv; de asemenea, dezvăluie sentimente şi 
mentalități care sunt departe de a fi în ton cu 
pretenţiile domniilor lor şi cu minima cerință a unui 
ziarism civilizat. 

Cităm: „Nu ne place că, din nou, la Bucureşti, 
ca şi în toată țara, chioşcurile de vânzare a 
ziarelor expun gunoiul supranumit "Cuvântul 
Legionar - periodic al românilor naţionalişti creştini 
în duhul naţional creştin al lui Corneliu Zelea 
Codreanu”. 

Prima frază, prima greşeală: ziarul nostru nu este 
un gunoi pentru că, la cea-mai-simplă-logică, dacă 
era, nu trezea interesul domniilor voastre; dacă 
spuneați că vă stă „ca un gunoi în ochi” era mai 
aproape de adevăr şi ne făceaţi şi nouă un 
compliment. 

Citez în continuare: „Editorialul, semnat de o 
fantomă (Nicador Zelea Codreanu), este intitulat 

ca în „vremurile bune”: „Între iudeo-democraţie. şi 
legionarism”- închei citatul. 

Faptul că mă socotiți o fantomă nu mă 
surprinde şi nu mă deranjează şi o să vă explic de 


Mişcarea Legionară 
Redacţia "Cuvântul Legionar” 
Acţiunea Română (O.N.G.) 


În urma telegramei adresate de „CENTRUL 
PENTRU MONITORIZAREA ŞI COMBATEREA 
ANTISEMITISMULUI”, „în atenția patriarhului B.O.R., 
prea. fericitul părinte dr. Daniel Ciobotea”, avem 
obligația să  dezvăluim opiniei publice că 
respectivul „comunicat”, adresat cu un ton 
acuzator şi imperativ BISERICII ORTODOXE 
ROMÂNE, este lovit de nulitate prin afirmațiile 
fanteziste pe care le face. 

Suntem convinşi că opinia publică creştină nu 
poate să constate decât cu îngrijorare şi cu o 
profundă  dezaprobare folosirea unor afirmații 
mincinoase în relațiile dintre oficialitățile 
evreleşti din România” şi instituții care ne 
reprezintă ca identitate. 

Cităm: „promovarea unor cântece legionare. în 
sfintele lăcaşe ale B.O.R. de către mălcuțe şi preoți. 

Atenţie: evenimentul descris s-a produs în chilia, 
locul unde vieţuieşte un călugăr; extinderea noțiunii 
de lăcaş de cult în „acuzația” diversionistă 
C.M.C.A. ar putea să cuprindă şi bucătăria sau chiar 
baia lăcaşului - care sunt, în mod evident, doar 

anexe. 


Pag. 4 


LL 


CU BÂTA ÎN BALTĂ 


ce: mi se pare absolut normal să fiți mirați de 
faptul că mai există cineva din familie: v-am 
scăpat dintr-o neglijență pe care o să vl-o reproşați, 
căci domniile voastre mă trecuserăți la „probleme 
rezolvate"! Ceasul rău, ce să-i faci!? 

Ce „fantomă” vă bântule insomniile? 

Nu exageraţi, domnilor, om fi noi duşmani, dar să 
ştiţi că îmi păstrez onestitatea şi refuz să îmi consum 
energia fâlfâind costumat în cearşafuri albe în spațiul 
gândurilor dvs. 

Mai pomeniţi de „vremurile bune”: un neadevăr 
care vă pune într-o situație jenantă, încercând să 
insinuați că legionarii ar fi avut vreodată „vremuri 
bune”. Aţi avut grijă şi putere să îi măcelăriți tot 
timpul, şi înainte de 1944 şi după, mai ales. 

nțeleg că făcând această ultimă afirmație vă 


produc o plăcere şi un compliment: va trebui totuşi. 


să recunoaşteți cândva că sunt un tip generos cu 
cine o merită. 

Vă stau la dispoziție oricând pentru o confruntare 
publică în care să pot arăta că articolul pe care îl 
incriminaţi nu conține nici o afirmaţie pe care să nu o 
pot demonstra, nici un limbaj care prin el însuşi să 
poată jigni pe cineva. i 

Citez: „Sunt puse în circulație vorbele şi 
îndemnurile comandanților legionari şi laude pentru 
Adolf Hitler şi Mussolini (îl cheamă şi Benito, notaţi- 
vă pentru agenda personală), dictatorii care au creat 
regimuri autoritare salutare”. S 

Eu nu am pomenit nici un nume, dar dacă aşa 
socotiți domniile voastre despre cei doi, o să-mi 
permit o „licență poetică”: tu zici! 

Cât despre vorbele şi îndemnurile comandanților 
legionari, vă invit „cu tot respectul” să le mai citiți şi 
să le citați şi veți băga de seamă că nu vă bagă în 
seamă, scuzaţi jocul de cuvinte. 

Îndemnurile vă deranjează fiind paşnice, logice, 
educative, creştineşti; este  deranjantă pentru 


kk 


COMUNICAT 


Mai departe telegrama face referiri la 
MIŞCAREA LEGIONARĂ. 

Respectivii domni ar trebui să se obişnuiască cu 
ideea că nu suntem în anii 50-60 când „tăiau şi 
spânzurau” în Țara Românească şi că orice 
abordare mincinoasă la adresa Mişcării va primi 
replica cuvenită. 

Cităm: 

„Mişcarea  Legionară este vinovată de 
masacrarea a mii de cetățeni români, care au avut 
singura vină de a fi fost născuţi evrei”; 

„promovarea acestor imagini pe canale video 
online contravine normelor legale în vigoare şi este 
un afront adus memoriei victimelor pogromurilor 
legionare” 2 

Lipsa oricărui sentiment de jenă în promovarea 
publică a unor minciuni este absolut inacceptabilă. 

Fără să mai comentăm problema cu „normele” 
care - din fericire sau nefericire nu există - norme 
care în mod evident în alt sens nu sunt respectate în 
primul rând de autorii protestului, ajungem la 
„pogromurile legionare”, acuzație care vrea să 
creeze confuzie între măsurile luate de mareşalul 
Antonescu în contextul războiului anti-bolşevic 
şi Mişcarea Legionară care din ianuarie 1941 
dispare din poziția de participant la guvernare, 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2014 


domniile voastre tocmai perfecțiunea şi puritatea lo 
de cristal. 

Aş fi vrut să mă opresc aici cu citatele, din 
profundul respect pe care vi-l port, dar am trecu 
peste sentimentele personale în favoarea informației] 

Citez: „Demenţii ăştia nici nu-şi ascund 
identitatea, îşi dau adrese, numărul de telefon, e. 
mail-ul, relaţii cu publicul în fiecare vineri între orele 
15-17" - închei citatul. E 

Îmi cer iertare că trebuie să vă pun şi eu o 
întrebare: În ce timpuri ați rămas cantonaţi? Când 
vă duceați şi reclamați pe Gheorghe că este 
legionar, şi Gheorghe dispărea imediat, dus cu 
„duba neagră”? Dar bietul (Gheorghe nu era 
legionar! Dar te drăcuise acum trei ani! 

Faptul că „Îşi dau adresa şi numărul de telefon" 
vă deranjează? Ştiu, aţi fi preferat să umblăm cu 
bărbi şi mustăți false ca să-ne puteți acuza că 
„complotăm împotriva ordinei statale?” 

Citez: „n-au nici o temere, procuratura română nu 
le citeşte publicația care se lăfăle pe toate tarabele 
româneşti”. 

Vă faceți vise, domnilor! Ne citeşte cine trebuie 
să monitorizeze presa, şi nu numai ei; ne citesc mii 
de români! 

Faceţi lobby în „Statele Unite”, poate s-o îndura 
vreun congresman sau senator să ordone slugilor de 
la Bucureşti să „ne suprime”; staţi, nu vă gândiţi la ce 
m-am gândit eu: să ne suprime publicația, nu pe noi” 

Aţi vrea.şi pe noi? Şi care ar fi noutatea? La 
sutele de mii de victime, încă una, două, trei? 0 
picătură într-un ocean, vorba aceea: „Unde merge 
mia, merge şi suta”! 

Deocamdată, „pofta în cul”! : 

Nu vă pierdeţi speranța: dacă nu vă ajută 
Dumnezeu, se va găsi cineva să vă ajute! 


Mioadir Pola Caderi 


De asemenea, „se merge” în continuare pe 
promovarea ideii false că aşa-zisa guvernare 
legionară care a durat patru luni, ar fi o continuare a 
principiilor Mişcării în relaţia cu minoritatea evreiască 
din România. 

Acuzaţi B.O.R. că „promovează în lăcaşurile de 
spiritualitate ortodoxă. ideologia extremei. drepte... 
încălcând valorile şi normele creştinismului. şi & 
respectului față de oameni”. 

De când ați devenit paznicii grijulii ai valorilor 
creştine? Când timp de 20 de ani ați ucis În 
închisorile iudeo-comuniste zeci de mii de 
slujitori ai Bisericii şi sute de mii de oameni care 
nu aveau altă "vină” decât că erau naționaliști 
creştini, nu ați încercat să distrugeți „valorile $ 
normele creştinismului”? h 

Aveţi îndrăzneala să vorbiţi de respectul față * 
de oameni? : 

n general, ideea care se desprinde din 
comunicatul C.N.C.A. este că domniile lor pot $ 
„iragă de urechi" orice autoritate din Țară 
Românească, folosind. argumente care nu pot $i 
aducă prejudicii decât imaginii autorilor. 

Vă stăm oricând la dispoziție pentru a 
dovedi punctele de vedere. 


Noadar Fota Codeanu 


ne 


Aerul 


ATTILA CONDAMNĂ LA MOARTE 


Când actualul ministru "român" al Sănătăţii, Attila 
ungurul, ne vorbeşte de modernizare şi standarde 
europene, noi începem să ne gândim la strămoşul 
său barbar, Attila hunul. 
= Vi se pare nepotrivită asocierea? Nouă nu. Ce se 
întâmplă în țară cu desființarea spitalelor este o 
barbarie, în urma căreia mor şi vor mai muri români. 

lar dacă se supără cineva că folosim în mod 
repetat cuvântul "Attila" cu un sens peiorativ, 
amintind de o ruşine a istoriei, atunci să ni se 
interzică acest cuvânt - nu ar fi primul caz. Să ni se 
impună să-i zicem "Gingis"! 

Spre onoarea numitului Cseke Attila, dacă se mai 
poate concepe aşa ceva, vom spune că nu îl 
considerăm un trădător al României, ci doar un 
inamic infiltrat. Nici o clipă nu ne-a trecut prin minte 
să-l considerăm de-al nostru. 


Vindecați mai puţini pacienți, sedați mai 
mulți bătrâni! 

Conform standardelor europene mai sus 
pomenite, în România sunt prea multe spitale. De 
aceea stau bolnavii în săli supraaglomerate de 
paturi, deservite de insuficienți medici şi 
asistenţi, pentru că spitalele sunt prea multe! 
Aritmetica ne joacă uneori feste destul de urâte, dar 
trebuie să-i credem pe "europeni" pe cuvânt... pentru 
că, şi dacă nu-i credem, tot ei hotărăsc pentru noi. 

Rărind spitalele, ne zic ei în continuare, veți 
putea, măi românilor, să faceţi din cele rămase 
adevărate bijuterii. Altfel spus - iertaţi-ne cinismul — 
"dați-i dracului pe o parte din pacienți (că şi ei sunt 
cam mulți, zău aşa), ca să vă puteţi ocupa măcar de 
ceilalți cum trebuie!” 

Concret, la propunerea Ministerului Sănătății şi a 
Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, 
Guvernul a aprobat pe 9 marție dezvoltarea unei 
rețele de cămine pentru bătrâni, atenţie, prin 
convertirea în acest sens a 67 de spitale din țară. 
Autorităţile locale au primit un ultimatum: 
ca până la 31 martie să accepte în scris 
renunțarea la spitalele vizate. 

Conform www.realitatea.net, pe 29 
martie ministrul Sănătăţii, Cseke Attila, 
declara: 


înregistrate şapte solicitări. Eu cred că Dă 
până la 31 martie vor mai fi depuse astfel 
de cereri; altfel, după 1 aprilie aceste PR 
unități propuse spre reprofilare nu “vor 

putea primi bani de la Ministerul Muncii”. 

7 din 67 pe care căzuse măgăreaţa, şi 
mai erau două zile. Este clar că nu vroia 
nimeni să se lase desființat! 

În cazul în care primăriile nu au cerut, |. 
chiar ele, cu gurița lor, intrarea în acest 
program, li s-a întrerupt finanțarea de la 
stat, fiind lăsate să-şi întrețină singure 
spitalele. 

lar după aceea a început balamucul cu morți în 
fața spitalelor închise, naşteri în ambulanțe care 
goneau aiurea de la un spital la altul şi alte tragedii 
de acest fel. 

Stop. 

De unde ne-a trăsnit prin cap ideea cu bătrânii 
sedați? 

Păi, din "Evenimentul zilei”, care a publicat anul 
trecut articolul "Mi-au sedat soțul la azil până nu s-a 
mai mişcat' (2 iulie 2010). Este o poveste 
înfiorătoare, plină de neglijenţe, hoţie, pe alocuri şi 
cu câte o bătaie, care culminează cu faptul că 
respectivul bătrân zăcea ca o legumă în azil. Nu mai 
mişca, nu mai vorbea şi nu mai mânca. Fusese 
îndopat cu sedative, ca să nu mai fie nevoie să 
fie îngrijit. De acolo ne-a venit această idee. 

Sincer, credem că acesta este motivul pentru 
care se agită acest ministru al Morţii (expresia nu 
ne aparţine), ca să se mai curețe din bătrânii ăştia, 
să nu mai trebuiască plătite atâtea pensii. 

Pentru uciderea lor va fi foarte utilă noua rețea de 
azile. . 

Dar să revenim la nefericitele spitale... 


Dacă se găsesc, totuşi, 


alternative de finanțare? 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2011 


Când lăsa să se înțeleagă că primăriile au dreptul 
să-şi păstreze spitalele luate la ochi de Ministerul 
Sănătăţii, cu condiţia de a găsi modalităţi de a le 
finanța fără aportul ministerului, Attila MINȚEA. 

Conform ediţiei din 31 martie din "Adevărul”, dl. 
Ghiorghi Burlacu, primarul oraşului DARABANI 
(jud. BOTOŞANI), chiar este dispus să finanțeze 
spitalul pe care nu vrea să-l cedeze, ca să nu lase 
să moară 30 de pacienţi netransportabili şi alții în 
stare gravă: 

"Mâine spitalul trebuie să fie închis. Topi bolnavii 
trebuie să fie transferați la Dorohoi şi personalul să 
plece acasă pentru că aşa vrea Ministerul Sânâtăpii. 
La ora asta nu ştiu cum vor fi transferați cei 30 de 
bolnavi pentru câ numeni nu ne-a spus absolut 
nimic. Probabil voi suna la 112 să chem mai multe 
ambulanțe să-i ducă la Dorohoi. La Darabani vom 
rămâne ca un trib în mijlocul junglei, fără spital şi 
poate şi fâră alte instituţii care urmează să fie 
desființate.[...] Am vorbit cu toţi cei din primărie, cu 
consilierii locali şi cu conducerea spitalului şi am 
calculat că ne-ar trebui 3 milioane de lei pe an pentru 
a finanța spitalul. Problema este că Ministerul 
Sănătăţii nu ne dă aviz de funcţionare, chiar dacă 
noi am suporta toate cheltuielile”. 

Dreptul de a alege era pur formal! 

După cum gândeau cei din Guvern, totul ar fi 
trebuit să treacă prin stomac şi, văzându-se fără 
fonduri, medicii şi primarii să cadă toți în genuchi, 
“optând” pentru ceea ce, de fapt, era un ordin fără 
tocmeală. 

Nu de pomană medicii au fost umiliţi timp de 
două decenii, pentru ca astăzi nimeni să nu se mai 
uite la tine într-un spital, dacă nu "deschizi uşa cu 
capul"! 

Ceea ce vedeți la Darabani, într-unul din 
județele cele mai sărace ale țării, este spiritul de 
sacrificiu, care întotdeauna a dat peste cap 
socotelile unor iudaizați. 


Prin dispoziţia de a renunța la aproape orice 
altceva, numai la spital nu, aceşti oameni au 
compromis aparențele, obligând ministerul să le urle 
în față: "închideţi odată, când am zis!" 

Nu putem omite nici situația din CODLEA, 
unde întâlnim o performanță uluitoare: dintr-un 
spirit civic excepțional - sau, pur şi simplu din 
disperare - locuitorii amenințau că vor bloca DN 1, 
acesta fiind al nouălea protest stradal împotriva 
desființării spitalului. 

Chiar vă închipuiţi că ies în stradă doar şomerii, 
care nu au altceva de făcut, şi vagabonzii care, 
vrând-nevrând, sunt deja acolo? 

Oamenii au destule de făcut cu timpul lor, nu se 
duc la mitinguri din plictiseală. Chiar şi faptul de a 
organiza nouă proteste reprezintă un mare sacrificiu, 
nu un moft! : 

Cu una dintre ocaziile anterioare, bolnavii au 
venit în fața spitalului cu sicriu, cruce, coroane şi 
lumânări. Acest tip de protest devine tot mai 
răspândit în țara noastră şi, sincer vorbind, nu găsim 
nimic exagerat în asemenea manifestări. Bucată cu 
bucată, țara moare, pe bune! 

Primăria din Codlea doreşte şi ea, cu orice preț, 
să-şi păstreze spitalul - în care s-au investit, în ultimii 
doi ani, peste 2 milioane de lei. 


Nici un spital desființat în 
secuiesc" 

Mai sunt şi alte "standarde europene" care ni se 
aplică... 

Dacă UE este gândită ca un suprastat, iar țările 
membre ca nişte județe, atunci nu ar trebui să bată 
la ochi când un administrator din judeţul Ungaria 
este detaşat în județul România. Avem până şi 
"europarlamentari români” unguri, care se duc la 
Bruxelles şi cer, cum s-ar zice, în numele nostru, 
împărțirea României. Nici ei nu bat la ochi. 

Un ungur, evreu, țigan sau o corcitură de 
naţionalităţi va lua orice măsuri antiromâneşti mult 
mai uşor decât un român (cu toate că se găsesc şi 
dintre aceştia!). lată de ce prostituția odioasă a 
UDMR care, în aceşti 20 de ani, s-a aliat cu 
oricine numai să fie la putere, să aibă câte un 
ministru-doi, este mereu pe placul apatrizilor de 
la Bruxelles. 

Cum dovedim că Attila ungurul nu ia măsuri 
antiomeneşti pur şi simplu, ci antiromâneşti cu 
dedicație? 

La mintea cocoşului: dintre toate spitalele care se 
desființează în România, ghiciţi câte sunt în aşa- 
numitul "ținut secuiesc"? ZERO! A se vedea articolul 
lista spitalelor desființate: nici măcar unul... Poate că 
ungurii nu au nevoie de azile în care să-şi drogheze 
bunicii? 

Cu prima ocazie se va spune din nou - pentru 
a câta oară? - că respectiva regiune a țării s-ar 
putea guverna mai bine în regim de autonomie. 
"Ia uitaţi-vă la ei, măi românilor, cum ştie poporul 
frate maghiar să se gestioneze!” Banii_pentru 
spitalele lor care nu se desființează provin însă 
de la bugetul "statului român”, foarte grijuliu ca 
numai românii să rămână de căruță. 

Dacă eşti român din județul Botoşani şi 
renunți la orice numai să nu ţi se ia spitalul, tot ţi 
se ia. 


"ținutul 


Dacă eşti ungur din Harghita, “stai 
liniştit, uite spitalul, uite şi fondurile, 
ba chiar poftim de te plânge şi că nu ţi 
se dau drepturi!” 


„„.Dar Boc nu mai spune nimic? 

Ba da, cum să nu, ba chiar comite o 
"Wlironie macabră, în direct. la Pro TV: 
“|"Această restructurare a sistemului 
spitalicesc nu urmăreşte în primul rând 
economii» la bugetul de stat, scopul 
principal este calitatea actului medical". 

Oare nu a vrut, de fapt, să spună 
"calitatea serviciului funerar"? 

Primul ministru a înnebunit!? Acest 
spectacol diștrugător de vieți nici 
măcar nu se pretinde a face parte din 
nesfârşita strângere de curea pe care 
ne-o impune, în cârdăşie cu FMI?! 
(Culmea, ăştia chiar nu au nici un amestec...) 

Boc continuă: "Cu desființarea celor 67 de 
spitale desființate nu se finalizează reforma în 
sănătate. Această reformă trebuia făcută de zece 
ani, dar n-a avut nimeni tăria”. 4 

Adică "a trebuit să găsim un ungur cu sânge rece 
şi plin de ură pe voi, ca să-l lase cățeaua de inimă să 
vă "reformeze" până vă sună clopotul. Ăsta are 
"tăria" care' ne trebuie, mai ales că reforma va 
continua, chiar şi în carne vie.” 

Premierul a mai arătat şi că foarte puţine spitale 
din țara noastră pot acorda o asistență medicală 
completă. În viziunea sa, cele desființate zilele 
trecute nu asigurau decât un fel de triere, adică te 
prezentai acolo doar ca să fii trimis în altă parte. 
Acum înțelegem ce aştepta bărbatul care a murit în 
fața spitalului din Bălceşti: ştia şi el că trebuie să 
meargă "în altă parte", dar, porțile fiind închise, nu a 
mai avut cine să-l trimită. Monstruos! 

Este acelaşi premier care şi-a continuat 
netulburat vorbăria în Parlament când Adrian Sobaru 
s-a aruncat în cap în timpul unei şedinţe. 


(continuare în pag. 7) 


Dâ/an Mincu 


Pag. 5 


Nu ne declarăm simpatizanți ai regimului 
Muammar Kadhafi. Într-o anumită măsură, nu o 
facem pentru că informaţiile credibile despre situaţia 
actuală din Libia sunt prea puține. În acelaşi timp, nu 
putem fi nici ostili unui regim despre care nu auzim 
decât propaganda făcută de duşmanii săi 

Datorită  intensei  mediatizări a  aşa-zisei 
bombardări a propriilor cetățeni şi a altor reprimări 
sângeroase, aparatul de stat în frunte cu "Colonelul" 
Kadhafi a ajuns să fie declarat una din 
monstruozităţile — istoriei contemporane. În acest 
context, la 18 martie a.c,, printr-o rezoluție a ONU, s- 
au autorizat "orice măsuri necesare" pentru 
protejarea civililor libieni de atacurile militare ale 
propriului guvern. 

Din păcate, atunci când nişte străini intervin. în 
treburile interne ale unei naţiuni, mai ales când este 
vorba şi de americani, cu "democraţia" lor putredă pe 
care tot vor să o exporte pretutindeni, noi ne gândim 
la Irak, pe care aceiaşi americani l-au "eliberat". 

Păstorul Saddam Hussein se purta, şi el, mai 
mult sau mai puțin urât cu turma sa, poporul 
irakian, dar a trebuit să vină lupul să apere turma 
de păstor. 

E Şi i-au "apărat" pe irakieni atât de bine, că i-au 
făcut una cu pământul, ceea ce, probabil, era 
inclus în categoria "orice măsuri necesare”. 

Nici acum nu pleacă de acolo: cine ştie ce 
primejdie ascunsă îi mai paşte pe bieții irakieni? 
Poate că, de disperare, vor să se sinucidă în masă, 
iar americanii trebuie să-i împiedice: "la mâna de pe 
ştreang, că trag! 


Kadhafi, un fel de Ceauşescu? 

Lăsând chestiunea irakiană la o parte, ca şi pe 
cea afgană (întru totul asemănătoare), noile 
evenimente ne amintesc şi de "ajutoarele" externe, 
în special trupe de comando, care au răsturnat 
regimul Ceauşescu din România. 

Nu ne vom hazarda să punem semnul "egal" între 
Kadhafi şi Ceauşescu, nefiind foarte clar ce 
similitudini există între România de atunci şi Libia de 
acum. 

Totuşi, ştim că Kadhafi, ca şi Ceauşescu, la 
vremea lui: 

(1) Este un lider foarte longeviv.:2011 este al 42- 
lea an al mandatului său. Poate că nu a rezistat 
atâţia ani chiar din dragostea poporului - nici cu nea 
Nicu nu fusese cazul; cel mai probabil vorbim 
despre un regim opresiv, dar şi de o guvernare 
consecventă. 

(2) Deţine resurse pe care puterile străine vor să 
pună mâna: în Libia există cel puţin mari cantități de 
petrol; România avea industrie. Să trecem peste 
poveştile de adormit copiii care circulau prin anii 90, 


cu industria "ceauşistă" bună de dat la fier vechi; 


repetăm; România avea industrie. 

Totuşi, în ambele situaţii, nu goana după resurse 
a provocat conflictul, mai ales că Kadhafi, ca şi 
Ceauşescu, la vremea lui... 

(3) Sfidează Noua Ordine Mondială. Aici se 
cuvine să detaliem, ca să nu sune ca o "teorie a 
conspirației” aruncată în vânt. 

Cum sfida Ceaşcă noua porcărie mondială? 
Simplu: lichidase datoriile externe şi dăduse o lege 
prin care interzicea contractarea altora. 

Cum face Libia acest lucru? Şi mai simplu: nu 
este cel mai bun prieten (a se citi "slujitor”) al 
Israelului. 

De fapt, în afară de Emiratele Arabe Unite, Egipt 
(cel puţin până la înlăturarea lui Hosni Mubarak) şi 
Irak (teritoriu sub ocupație americană), Israelul nu 
prea are prieteni în jur. 

lar, dacă tot veni vorba de datorii externe, Libia 
nu are aşa ceva. De fapt, înainte de agresiune, 
afacerile libiene mergeau bine datorită exportului de 
petrol. Nu este nici un secret că libienii aveau un 
nivel de trai destul de ridicat, nicidecum “african” 
- o diferență notabilă față de "epoca de aur" a 


RSR. 


Martie 2011, un fel de decembrie 1989! 
Trecând peste asemenea chestiuni elementare, 
similitudinile dintre cele două  dictaturi 


Pag. 6 


Lerului 


LIBIA, ÎN CONCASOR 


merg până la un fapt mult mai delicat: sfârşitul lor. 

Hai să presupunem că libienii îl urăsc pe Kadhafi. 

Mult? Să zicem că enorm - cam cât îl urau şi 
românii pe Ceaşcă în ultimul deceniu de foame 
sălbatică. 

Au venit străinii, ce-i drept, mult mai discret 
decât vine acum NATO în Libia, şi l-au dat jos pe 
Ceaşcă, pe fondul unui vacarm de mulțimi ieşite 
în stradă. Ne-au eliberat de ne-au spart! De a doua 
zi s-au legalizat dreptul la a fi şomer, dreptul de a 
face avort şi dreptul economiei româneşti de a fi 
subjugată prin cămătăria internațională. Toate 
aceste schimbări, suspect de. necreştineşti, „s-au 
petrecut exact după "abolirea" comunismului 
anticreştin... : 

Teroarea  securistă din 
“guvernamentală” din 2011! 


Acum, în 2011, CE AR FI DACĂ: 


(1) Kadhafi ar fi un fel de Ceauşescu? 
După cum am arătat, asemănarea este plauzibilă. 


(2) Liderii rebelilor libieni, Mustafa Abdul Jalil şi 
Abdul Hafiz Ghoga, ar fi un fel de Ion Iliescu şi 
Petre Roman? 

Nu ştim mai nimic despre ei, decât că urmează 
“scenariul clasic”: primesc sprijin extern (recunscut 
de Barack Obama în mod oficial) pentru răsturnarea 
actualei puteri care, mai mult ca sigur, nu le oferise 
poziţii privilegiate. 

Ne aşteptăm să ajungă la putere şi, în timp ce 
savurează deliciile noii poziţii, să facă temenele până 
la pământ “binefăcătorilor” străini, cărora le vor 
supune, de fapt, țara. Aceştia se vor deda la tâlhării 
pe față, ori, dacă fineţea diplomatică o va cere, vor 
recurge la "privatizări" şi investiții cu un dolar bucata. 


1989; teroarea 


(3) Aşa cum lunetiştii de peste graniță secerau 
românii de pe străzi (numai în cap şi în piept) după 
fuga lui Ceauşescu, forțele NATO ar bombarda şi 
ucide civili în Libia, pentru ca, după căderea 
regimului să se spună că forțele lui Kadhafi ar fi 
făcut-o? 


Surse din armata rusă dezmint 
bombardarea oraşelor Benghazi şi Tripoli 

Anul trecut, postul de televiziune "Russia Today” 
era declarat inamic al Washingtonului de către 
conducerea Consiliului de Audiovizual al SUA. 
Acum, s-ar părea că. au avut şi de ce, pentru că... 

Potrivit "Russia Today”, citat în țara noastră 
de Ziare.com, armata rusă a contrazis ştirile 
despre forțele pro-Kadhafi bombardând rebelii. 

Ruşii, şi, desigur, nu numai ei, au urmărit cu 
ajutorul unui satelit evenimentele din Libia, de la 
începutul rebeliunii. 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2011 


i hotărâri a Naţiunilor Unite. 


independente, Muammar Kadhafi avea dreptul să 


Al Jazeera şi BBC au transmis, pe 21 februarie 
că forţele guvernamentale libieni au bombarda! 
Benghazi şi Tripoli, însă armata rusă spune că nu a î 
existat asemenea atacuri. 

lar acest fapt schimbă radical lucrurile, nu- 
aşa? 3 i 
Repetăm, nu vrem să-l declarăm pe dictatori R 
libian un îngeraş - în fond, l-am comparat cu Nicofaaăă 
Ceauşescu, nu cu Constantin Brâncoveanu. E 
Nu putem spune că nu a comis acte de E, 
violență, de vreme ce o parte din refugiații libieni şi- 
au părăsit țara înainte de agresiunea forțelor NATO 
Dar nu este deloc acelaşi lucru cu bombardarea X 
țării proprii. x 
"Fără acele bombardamente fictive, nimeni nu ap 
fi putut invada Libia, sub pretextul aplicării unei 


de conducător al 


în calitate unei. ţări 
reprime o rebeliune împotriva ordinii în stat, iar 
despre cât de dur sau de blând a făcut acest lucru, 
nu avem nici o informaţie neutră. 


Dar, orice ar fi făcut, nu şi-a bombardat cetățenii, 


Schimb de tură: Franța, polițist mondial 
Francez-evreu-ungurul Nicholas Sarkozy (de fapt, 
nu chiar atât de francez) s-a remarcat drept cel mai 
temerar "apărător" al civililor libieni. 
Ce i-o fi zis african-americanul Obama? "Măi 
Sarcozică, uite, noi, americanii, încă ne mai lingem 
pe degete de prăzile din Afghanistan şi Irak. Dacă 
mai devastez încă o țară, o să zică lumea că suntem 
chiar nesimțiţi. Nu vrei să ţi-o pasez ție pe asta? 
Petrol, război pentru pace, drepturile omului, tot 
tacâmul! Poate şi o colonie africană, că de multă 
vreme cocoşul galic nu a mai pus pliscul pe aşa'o 
delicatesă... E pentru tine. O să te vadă şi francezii 
ăia ai tăi ce mândrețe de bărbat te-ai făcut, poate o 
să te voteze în 2012." 
Acţiunile Statelor Unite au ajus, într-adevăr, să 
bată la ochi prea mult, iar propaganda "luptei contra 5; 
terorismului”, începută de Buşulică, acum vânat de. 
justiția internaţională, nu mai păcăleşte decât 
subdezvoltaţii mintali. S-or fi gândit şi lluminaţii a 
să o lase mai moale cu SUA, trecând nişte forte 
proaspete la înaintare... Să 
Din acelaşi motiv stă cuminte şi Israelul, a cărui 
listă de obrăznicii sfruntate (a se citi "atrocități 
bestiale”) nu mai are nevoie de încă una pentua 
aprinde fitilul Orientului Apropiat. Şi apoi, ei îşi 
economisesc forțele şi fac exerciţii militare, inclusiv 
prin munții României, ca să înhaţe prada cea mare, 
Iranul. 
: Aşa că, din toate punctele de vedere, Franţa era * 
pionul cel mai potrivit - felicitări pentru alegere! 


România: "Primiţi cu fregata?” 

În tot noianul de tragedii şi crime, manevrele 
pline de "ambiţie geopolitică” ale Imperiului Româno- 
Klingonian par ultima noastră şansă de a mai zâmbi. 

Ar fi, cum se spune, de râs, dacă n-ar fi de plâns! 

Este o cheltuială într-atât de ridicolă, încât 
contribuabilii români se strică de râs la noile zeci 
de bancuri apărute peste noapte, cu Popeye ŞI 
fregata, uitând că toată distracţia este pe banii 
lor. Care bani... pe datoriile lor, asta vroiam 
spunem. 

Regretăm că țara noastră se lasă târâtă înlro 
asemenea murdărie numai pentru că nişte oameni 
din conducerea statului răspund la şantaj ca boul I& 
bici - asta trebuie să fie explicaţia; altfel, ce căutăm 
acolo? 

Totuşi, nu credem că marinarii de pe fregată 
"Regele Ferdinand" vor participa la crimele de 
război ale franco-americanilor. Dacă nu din â 
motiv, atunci măcar pentru că din cei 4,5 milioane 
de euro, cât ne costă operațiunea, ar trebui să Se 
asigure soldele participanţilor şi carburant peniu 
drumul dus-întors (dă, Doamne!). Probabil Că 


muniţia nu a fost inclusă. 4 


Mi Alan Aia in i ui ati Ai sia e ia! ati altă ÎN Oct aci ia tic Adi a iii a d ata Catia a ac 


DIMENSIUNEA GENOCIDULUI (continuare din pag. 2) 


Tot lăcomia și setea de putere îi face arbitri pe 
conducătorii minorității maghiare, participanți 
permanenți la actul de guvernare, fapt care le 
înlesnește un comportament total antiromânesc și 
evident neconstituțional; ca un exemplu recent este 
hotărârea desființării a 67 de spitale de toate 
dimensiunile și specialităţile, hotărâtă de un demn 
urmaș al marelui "năvălitor” Atila și purtând acelaşi 
nume, dar care nu se aplică - Doamne fereşte! - în 
așa-zisul "ținut secuiesc”. Oricum, acest exemplu 
este "o ciupitură de purice” în comparație cu 
comportamentul permanent al partidului etnicilor 
maghiari. . 

Criza economică, picată ca "o pară mălăiață” în 
gura guvernanților noștri și folosită ca pretext pentru 
o serie de măsuri de-a dreptul criminale împotriva 
unor anumite pături sociale, a fost, de fapt, 
declanșată de aceiași posesori și mânuitori ai 
finanțelor mondiale. 

Ideea cu “scenarita” de care suferim - și aici fac 
referire în special la cei care, alarmați de mersul 
lucrurilor, au urmărit ofensiva iudaică din ultimul 
secol - este o consecință nu a unor lecturi sau a unor 
idei preconcepute moștenite sau formate pe parcurs. 

Intotdeauna cei care au provocat marile crahuri 
financiare au făcut-o conștienți că după urma lor vor 
trage foloase, mai mari sau mai mici; totdeauna în 
urma crizelor economice la nivel global au existat 
mari profitori care au scos beneficii imense și care, 
prin manevre de bursă sau datorită climatului creat, 
au făcut achiziții importante la preţuri derizorii, 


devenind stăpâni peste soarta a milioane de 
români. 


xi 


Vă. voi da un exemplu care unora li se va părea 
minor dar care, pentru noi, pentru legionari - și, în 
general, pentru mersul istoriei noastre naționale - a 
fost foarte important; exemplu _de_intervenție_în 
treburile__interne__ale României: marea criză 
financiară la nivel mondial a anilor 1929-1933; 
fruntaşul liberal |. G. DUCA are un singur vis în viața 
lui, să ajungă prim ministru. Eu personal nu știu dacă 
era mason sau nu, și prin intermediul masoneriei ar fi 
ajuns la următoarea înțelegere: finanța mondială 
acorda un împrumut României cu condiția ca 
regele Carol al II-lea să îl numească prim ministru 
pe Duca, iar acesta să distrugă Mişcarea 
Legionară. Înțelegerea directă între DUCA şi 
Finaly, şeful organizațiilor evreieşti 
internaționale, sună a amestec în treburile 
interne:  desființezi Mişcarea  Legionară chiar 
înaintea alegerilor ce urmau, desființare juridică şi 
distrugere fizică a tuturor legionarilor cunoscuți 
serviciilor secrete româneşti. Se dezlănțuie marea 
prigoană de la sfârșitul anilor 1930 împotriva Mișcării 
Legionare, având consecinţe tragice asupra vieții și 
libertății unui mare număr de oameni, cu un rezultat 
imprevizibil pentru |. G. Duca: un grup de 
legionari, din proprie iniţiativă, hotărăsc să pună 
capăt măcelului şi îl omoară pe cel care urma să 
fie investit de rege ca prim ministru. i 

În zilele noastre, dirijarea politicienilor care au 
dus ţara de râpă este permanentă şi drastică, iar 
criza economică, la fel ca şi în exemplul dat, a 
devenit o oportunitate pentru ”păpuşarii”_crizei 


să îşi impună o nouă politică de genocid la nivel 
național, 


având în vizor bătrânii, bolnavii, sporul 
demografic, distrugerea sistemului național de 
învățământ prin micșorarea drastică a numărului 
celor ce vor ajunge în licee și facultăți, care ar putea 
să aibă veleități politice; a creat oportunităţi de 
achiziționare pe bani puţini, de imobile, vaste 
suprafețe de terenuri agricole și păduri, rezerve 
minerale de aur (vezi Roșia Montană) și enormele 
rezerve de petrol descoperite în vestul ţării la 
Jimbolia, uraniu etc. 

Nu știm nici ce urmări ar putea să aibă politica de 
aducere a populaţiei la disperare și nimeni nu poate 
înțelege ce se așteaptă, poate o reacţie populară 
care să justifice introducerea unei “stări de 
necesitate” care să ducă la suspendarea drepturilor 
și libertăţilor constituționale și instaurarea unei 
dictaturi băsesciene, persoana în cauză fiind 
dispusă, după cum s-a văzut şi până acum, să 
execute ordinele “stăpânilor”, indiferent de urmările 
tragice care s-ar produce. 

Problema are mai multe aspecte de luat în seamă 
și nu se știe niciodată cum s-ar putea desfășura 
evenimentele. Vorba înțeleaptă a românilor: "unde 
dai și unde crapă” sau "nu este pentru cine se 
pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte”. să 
sperăm ca înțelepciunea poporului român să nu 
se manifeste numai în vorbe, ci şi în fapte! 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE (continuare din pag. 3) 


"În momentul de față se fac testări pentru 
lansarea în parteneriat cu BCR a unui card dual, 
card ce încorporează aplicația de transport RATB 
(utilizând tehnologie contactless). 

Cardul va fi pus la dispoziția publicului călător 
după finalizarea testelor şi punerea la punct a 
întregului sistem”. 

lată un fapt aparent minor, pentru care nu va 
sări nimeni în sus (nu în România schilodită a anului 
de grație 2011), dar la fel de periculos ca şi cardul 
bancar sau buletinul cu date biometrice. 

Chiar nu avem nici o speranță să mobilizăm un 
protest public împotriva acestui nou abuz, dar vă 
informăm, în virtutea zicalei "un om prevenit face cât 
doi". Poate că veţi merge mai mult per pedes... 

Observaţi cât de lejer pot jongla aceşti oameni 
cu libertatea noastră de a alege: "pus /a 
dispoziție” _se_va_transforma_în "obligatoriu" 
pentru simpla scuză că sistemul a costat un vagon 
de bani! 

Cum s-ar zice: “Ne gândeam să te lăsăm să alegi 
dacă vrei să te cazezi într-un bloc de locuințe sau 
în lagărul pe care tocmai l-am construit. Dar... 


kk 


ATTILA CONDAMNĂ LA 


Cât de "inutile" şi “tranzitorii” erau cele 67 de 
spitale ne spune dr. Silviu Morariu care conduce 
departamentul Sănătate al Partidului Conservator. 

Acesta, la TV Ziare.com, pe 7 aprilie, a acuzat 
Ministerul Sănătăţii că desființează spitale renovate 
şi echipate modern, doar pe criterii politice, în 
localități cu primari din opoziţie. 

“Nu au fost desființate doar spitale slab dotate 
şi în paragină, ci spitale aduse la standarde 
europene, care au fost renovate şi dotate cu 
aparatură medicală. 

Drama este că spitalele au fost dotate cu ajutorul 
unor comunităţi din oraşe înfrățite din alte state. Sunt 
oraşe înfrăţite care au investit foarte mult în dotarea 
cu aparatură şi în renovare”, spune Silviu Morariu. 

Aşadar, Ministerul Sănătăţii _nu_numai_că 

terge de pe hartă spitale după bunul plac, chiar 
dacă se pot finanta independent, dar scoate din 


uz şi investiţii care nu-i aparțin. 


CUVÂNTUL 


având în vedere cât de mare a fost investiția, mai 
bine renunțăm să mai construim şi blocul. Aşa că 
treci în lagăr. Camera 101. Următorul!” 

Mai curat, mai simplu, mai isteț, cum spunea una 
dintre “cele mai enervante” reclame din istoria 
televiziunii. Şi... mai canceros, adăugăm noi, dar 
deja cancerul se găseşte pe toate gardurile. Nu ne 
mai dă un “fior”, ca pe vremuri, când începeam să ne 
dăm seama cât de periculoase sunt antenele GSM 
de pe blocuri. 

Aşadar, cu riscul de a vă plictisi, vă atragem 


atenția asupra acestui fapt banal: tehnologie 
"contactless" = cancer. 
Nu? Ei, cum nu?! Păi să vedem cum 


funcționează: când te urci în tramvai, mica jucărie 
din buzunar trece printr-un câmp de verificare 
asemănător cu cel de la ieşirea dintr-un magazin. 
Taxarea este automată, chipurile ca să nu te 
ispitească necuratul să nu compostezi bilet, dar de 
fapt se mai adaugă încă “un prilej zilnic de a te 
expune la radiații... 

Dar să revenim la chestiunile serioase: actualele 
carduri de circulație RATB nu sunt al n+1-lea mic 


spion electronic pe care va trebui să îl purtați cu 
dvs. "Imaginea completă a utilizării mijloacelor de 
transport în comun” va fi dezgustător de completă, 
deoarece cardul RATB este nominal şi 
netransmisibil. lar noi ne găsiserăm să "râdem" de 
ruşi care vor avea de anul viitor cardul unic al 
cetățeanului... Ce să mai vorbim de ei: în Bucureşti 
vom avea carduri obligatorii de luna viitoare! Sau 
vom merge pe jos... 

In autobuzele mai noi există deja şi camere de 
luat vederi... pentru “siguranța călătorilor", - ca 
dovadă că "acolo sus” cuiva chiar îi pasă atât de 
mult de noi încât nu se mai satură să ne filmeze, 
înregistreze şi urmărească zi de zi! 

Este cât se poate de clar că orice inovaţie de 
acest fel, adoptată sub pretextul "siguranței" sau 
a_furnizării de date statistice, va constitui, la 
momentul__potrivit,_un_instrument_ excelent al 
suprastatului__ polițienesc. Spunem  "suprastat” 
pentru că nu putem garanta că se va mai numi mult 
timp România şi nu Europa sau Terra. 


MOARTE (continuare din pag. 4) 


Cât despre criteriile politice, ele reprezintă deja 
un fapt cât se poate de banal în cocina politicii din 
România. Faţă de colosala impertinență a lui Attila 
de a proteja preferențial spitalele de care beneficiază 
minoritatea maghiară, defavorizarea unui primar 
pesedist oarecare nu mai înseamnă nimic. 


Miniştrii de etnie maghiară, mai bine 
prinşi de fotolii 

În încheiere reproducem de pe site-ul 
www.ziare.com (7 aprilie a.c.) o declarație a 
preşedintelui aceluiaşi Partid Conservator, Daniel 
Constantin. ă 

Nu ne facem iluzii în legătură cu PC - este 
doar un partid ca atâtea altele - şi ei au intrat în 
alianțe absurde, numai pentru a pune mâna pe pâine 
şi cuţit, întocmai ca acuzatul UDMR. Dar ceea ce 
spune preşedintele lor cu această ocazie este 
absolut just: 

"Dacă ministrul Cseke Attila nu era de la UDMR, 
era demis demult. 


LEGIONAR 


APRILIE 2011 


Demersul desființării spitalelor este un atentat 
la siguranța națională. i 


Românii sunt privați de dreptul constituțional 
de a fi trataţi în această țară”. 


Problema nu este, în acest caz, atentatul la 
siguranța națională: toți politicienii din UDMR 
atentează la siguranța națională de dimineață 
până seară, tot aşa cum respiră. Îngrijorător este 
că au mai găsit încă un mod, cam atipic pentru ei, de 
a ne amenința. Ei nu se mai mulțumesc cu 
pretențiile şi insultele iredentiste, trebuie să ne 
facă şi foi de drum către lumea cealaltă! 

Cseke Attila are în spatele lui, pe lângă sistemul 
mafiot al coaliţiei de la putere, şi noua corectitudine 
politică, prin care străinii sunt discriminați pozitiv. 
Este mai greu să demiți un ungur din Guvernul 
României, decât un român. Deşi nu suntem atât de 
siguri că mai există vreun Român pe acolo... 


Pag. 7 


1932 

Aveam 22 de ani, eram în anul cinci de 
Medicină, mă pregăteam la VĂRATEC să-mi 
dau concursul de internat. 

Când toaca bătută pe lată se împleti cu 
clopotul de vecernie, ieşeam pe poarta 
Mănăstirii, cu gândul să o iau pe scurtătură 
spre Bălţăteşti, unde mai fusesem şi de 
dimineaţă să pun o floare pe mormântul 
bunicii mele din cimitirul băilor. N-o 
cunoscusem, murise la "facere", dar îi 
furasem, fără să vreau, ochii; îi datoram ceva 
pentru acest furt? 

_Mă invitase vărul Gheorghiţă la balul 
băilor Şi-mi venea greu să-l refuz. Avea un 
întreg program de distracţii: era lume de 
toate felurile şi vărul nu putea suferi cucoane 
grase care transpirau şi se descălțau. 

In poarta Mănăstirii era o maşină cu trei 


domni: Gheorghiță se aşeză lângă şofer şi 
pe mine în fund între doi tineri, unul slab şi 
unul care ocupa 50 la sută din spațiul 
disponibil. A 

E Ziua se estompase şi se ghicea lumina lunei care 
răsărea. 

Domnul cel slab avea un jerseu de lână proaspăt 
spălat, părea în apele lui, gata să se distreze. 

"Ați auzit vreodată clopotele mănăstirii Neamţ în 
serile cu lună plină?" Le auzeam din copilărie, dar-el 
era pentru prima oară în Moldova şi părea vrăjit de 
misterul locurilor şi oamenilor. 

Când am ajuns la Bălțăteşti găsisem subiecte de 
conversaţie: poezii, Arghezi — "Flori de mucegai”. 

leşind din întunericul maşinii ne-am uitat unii la 
alţii cu oarecare curiozitate şi cu neastâmpărul 
tinereţii. N-am mai făcut grup comun cu ceilalți, spre 
indignarea lor, am dansat, am stat de vorbă. 

EI era nu prea înalt, blond, cu ochi albaştri, 
vioi şi cu un bagaj de cunoştinţe mai bogat decât 
al meu. Da! Aveam în rezervă fiziologia celulei 
renale pe care n-o pusesem încă în joc. 

În zorii zilei ne-am despărţit amical în poarta 
casei maicii Lazu. Nu ştiam cum îl cheamă, nici nu- 
mi cunoştea numele, probabil că nu era să ne mai 
vedem. 

Se apropia sfârşitul 
concediului. 


lunii august: sfârşitul 


Voiam să mai văd AGAPIA înainte de a părăsi 
judeţul Neamţ şi apoi voiam să stau două zile la laşi, 
la bunica. Se organiza o excursie peste munte la 
Agapia prin pădure, mergeam mulţi, ne invitase la 
masă maica stareță lrina Lecca, mătuşa lui 
Gheorghiță. 

Pe la mijlocul drumului apăru, ieşind de pe o 
cărăruie dintre cătini, băiatul de la bal. Totul i se 
părea normal: să stea de vorbă numai cu mine, să 
fie invitat şi el la masă şi apoi să viziteze Mănăstirea 
pictată de Grigorescu, împreună cu noi. 

Din icoane ieşea o lumină care aprindea Biserica 
în apusuri cereşti. Îmbrăcămintea lor de argint era 
făcută de unchiul meu, argintarul ROPALA, care 
făcuse şi racla Sfintei Paraschiva de Ia Trei Ierarhi în 
laşi. 

YI se părea domnul de la bal cam îndrăzneţ; 
Gheorghiţă mă necăjea, aşa că m-am făcut nevăzută 
fără rămas bun. 


A doua zi am plecat la IAŞI. Aveam mătuşi, 
surorile mamei, verişori şi mai ales pe bunicuța, din 
ce în ce mai mică (poate creşteam eu), cu aceiaşi 
ochi care păreau să înțeleagă toată durerea lumii. 

În ziua de 31 august trebuia neapărat să plec. 
Eram externă în Eforie şi aveam de a doua zi loc la 
Colțea, la prof. Nanu-Muscel, cel mai mare internist 
pe vremea aceea. Pe la ora 3 p.m, în gara laşi, 
ajungeam în ultimul moment. O mână, un ajutor, îmi 
arunca bagajul şi pe urmă pe mine în trenul arhiplin. 
Era mâna tânărului de la Văratec, de la Agapia şi 


Pag. 8 


Carte A 


»PRIN POARTA CEA STRÂMTĂ” — ANA MARIA MARIN. (|) 
- POVESTE LEGIONARA - 


iz, îi 


Nicoleta Nicolescu, ANA MARIA MARIN, Vasile Marin şi 
Căpitanul — Predeal, 1935 


acum de la laşi. Curios cum nu mă deranja faptul 
că nu ştiam cum îl cheamă. 

Îmi povestea că avusese treabă la laşi, că se 
întorcea acasă şi că, neexistând loc în tren, era mai 
bine să bem o cafea în vagon-restaurant. 
Conversaţia urmă curgătoare despre "Gog”, 
"Giovanni Papini” - pe care mi-o împrumutase la 
Agapia, pe care am scos-o să i-o dau înapoi, pe care 
vroia să mi-o facă cadou pentru că îmi plăcuse şi 
pentru că şi aşa nu ştiuse că ne vom mai întâlni. 

Aproape de Chitila ne-am despărțit, nu ştiam încă 
numele ce-l purtam fiecare şi, cum părinții mei mă 
aşteptau, desigur, la gară, nu se cădea să mă dau 
jos din vagon-restaurant cu un domn necunoscut 
lângă mine. 


BUCUREŞTI 

Vacanţa era departe! 

Medic secundar la Profesor era dr. Claudian, unul 
din oamenii cei mai deştepţi pe care i-am cunoscut; 
preda studenţilor nu o medicină pe care o găseau şi 
în cărţi, ci noţiuni care le trezeau curiozitatea, care-i 
ajutau să facă legături de idei şi le mărea spiritul de 
observaţie. Fusese membru în comisia de externat şi 
eu candidată, i-a plăcut felul cum gândeam, a atras 
atenţia întregii comisii asupra mea şi am ieşit prima 
la concurs. Ne-am mai întâlnit în decursul vieţii prin 
spitale, nu ştiu dacă sunt cu ceva vinovată că a 
devenit legionar şi aşa am ajuns să ne întâlnim în 
pragul închisorilor şi mai târziu în exil. Am rămas 
prieteni şi dincolo de moarte. 

Cam după vreo lună de la începutul stagiului: m- 
am întâlnit pe coridorul spitalului cu tânărul de la 
bal, cu acelaşi tânăr de la Agapia - în fine, cu 
tânărul din tren. Era vesel că mă găsise, nu ştiu 
cum, mă invită la librărie, unde îmi cumpără poemele 
lui Edgar Poe în englezeşte şi între ele era "Never 
more", superbul poem al corbului. Mă invită pentru 
după masă la cinema, în caz că nu eram prea 
ocupată. 

În ziua aceea am aflat că se numeşte VASILE 
MARIN, că este avocat şi că vroia să ne plimbăm 
din când în când prin toamnele Bucureştiului, 

Internatul, concurs greu, care-mi rezolva 
independența, se dădea în noiembrie. Dis de 
dimineaţă în ziua internatului am primit un buchet de 
tuberoze (oare ştiam ceva despre ele, că ar fi florile 
morţii?) care miroseau splendid şi teza lui de 
doctorat, "FASCISMUL". Era un nume încă nu 
disprețuit, nici urât, dat unei forme de guvernământ. 
Teza nu era un crez, era doar o lucrare ştiinţifică. 
Amândouă cadourile aveau Auguri răi, dar ce ştiam 
despre Auguri? 

Am plecat la examen plină de încredere. 

Dacă reuşeam, mă hotărâsem să mă răsplătese 
cu o plimbare pe munte, poate pe Vârful cu Dor la 25 
noiembrie, ziua muntelui. 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2044 


Părinţii nu m-ar fi lăsat, desigur, Singur 


dea ajutor. 
Am ieşit a doua la internat şi n-am putuţ 
să aleg locul pe care-l doream: 


Ecaterina, spitalul copiilor aruncaţi. 
L-am dus pe VASIA (devenisem prieteni 
şi-l botezasem cu un nume din romanele 


să devenim "oameni tragici şi Sintetici”), în 
vizită la părinţii mei. 

i Vizita n-a fost un succes, deşi VASIA îşi 
îl ascunsese gheruţele într-o politețe şi o bună 
| creştere uimitoare. De altfel, de unde nu Ştiu 
| era politicos şi bine crescut. Imi povestise 
îlcâte ceva din viața lui. Mama era 
| ardeleancă, fată de popă, căruia ungurii îi 
"| scoseseră ochii, venise într-o căruță sub 
paie, peste graniță. Tatăl era oltean, lucra 
într-un mic post în poliție. De mic umblase cu 
picioarele goale în țărână, era cel mai mic 
din patru copii. Pe băieţi mama îi dete la 
învățătură, să ajungă până unde îi vor duce puterile, 
fetele le măritase tinere, fără zestre, cu muncitori. 
Mama era capul familiei, nimeni nu ieşea din 
cuvântul ei, care era şi cuvântul "legii", legea lui 
Dumnezeu. 


Părinţii mei nu erau de acord cu o astfel de 


prietenie, era o pierdere de vreme şi atât: ce 
făcusem cu toţi curtezanii candidaţi la doctorat. 

Am trecut deci în clandestinitate față de părinți. 

La 9 februarie se termina externatul, la 9 martie 
începea internatul, hiatusul între aceste date era 
concediu. 

VASIA începuse să-mi 
preocupările lui: cu ani în urmă fusese secretarul 
ministrului Lugoşanu şi apoi 
național-țărăniştilor.  Făcuse ucenicie în 
guvernarea unei țări, dar părerile lui erau departe 


de a se potrivi cu acţiunile şefilor: îi păreau slabi şi. 


ineficace, probă aducerea regelui Carol al II-lea pe 
tron, şi aveau scăpări spre greşelile liberalilor. Când 
vru să plece din partid îi propuseseră un post în 


diplomaţie: ataşat cultural la Roma. Era tocmai când Ş 
lucra la teza de doctorat, l-ar fi interesat, dar 


acceptarea era o întârziere din drumul pe care şi 


întrezărea: cunoscuse pe CORNELIU 
CODREANU, CĂPITANUL LEGIUNII "Arhanghelul 
Mihail”.  Spiritualitatea, transcendența, cu care 


înțelegeau să conducă, cândva, mult mai târziu, țara, 
| se părea calea împărătească pornită cu aproape 


două mii de ani în urmă, când Traian cucerise Dacia. 
Era calea voievozilor şi calea ciobanului din 
Miorița, dar era şi calea Arhistrategului Cerurilor 
în luptă cu Satana. 

Se înscrisese ca soldat în Legiune, deci nu-şi 


mai aparținea cu totul. Totuşi se încăpățânase în 


bucuria drumului nostru pe munte şi căuta soluții. 
La 16 februarie împlinea 28 de ani şi mă pofti în 
mica odăiță din Cotroceni să-i sărbătorim ziua: 
Afară era zăpadă şi ger, în casă ardea focul. 
Munţi de jăratec se prăbuşeau, săreau scântei; 
zgomotul focului întreținea conversaţia. ue 
Găsise o soluție pentru Vârful cu Dor: trebuia să 
ne căsătorim şi nimeni nu ar fi avut ceva de spus: 
Nu vroiam să mă mărit, n-aveam timp pentu 
asta, nu eram îndrăgostită de nimeni şi nici N 
credeam că dragostea cu dăruire totală exista... 
Atunci scoase dintr-un portmoneu nişte hârtii ŞI 
mi le întinse surăzând. Erau acte pentru căsătoria 


noastră în ziua de 8 februarie, la Primăria 42 


Albastru. Dau detalii pentru că nu este ficțiune; CUB 
s-ar putea crede. | 
li spusesem tot adevărul asupra sentimentelor $ 
planurilor mele, dar nu puteam să nu continui ceă 
ce mi se părea o joacă 
„(contin 


cu el, dar mai era şi frate-meu, gata să ne 4, 


î| neuropsihiatria. Cu ciudă, nu mă dădeam în e 
vânt după copii, am ales Leagănul sș. 


ruseşti în ziua în care îmi spusese că trebuie 


povestească de 


chiar - al-- şefului 


Deca m a e bani cu au il iC a Dude mail ia 


„ chiar de dimineață soarele năpădise 


Carejpondențiă 


UN APRILIE ÎNSÂNGERAT 


Am urmărit cu atenţie şi în acest an 
atitudinea mass-media față de semnificaţia ie 
zilei de 4 aprilie şi am constatat, cul. 
amărăciune, că nici presa scrisă, nici 
osturile de radio şi nici televiziunile nu au 
făcut vreun comentariu faţă de un 
eveniment mult mai sângeros decât cel de 
pe 4 martie 1977 (cutremul de 7.3 grade 
pe scara Richter) despre care, totuşi, s-a 
mai spus ceva. 

După 67 de ani (4 aprilie 1944), o 
aparentă uitare a învăluit memoria 
românilor, deşi, în mod sigur, în spatele 
acestui fenomen natural se ascunde cu 
totul altceva. : 

Înainte de a determina ce a cauzat 
această uitare, să ne întoarcem în timp [3 
şi să prezentăm pe scurt ce s-afă 
întamplat la Bucureşti pe 4 aprilie 1944. | 


Deşi România se afla în război, iarhă 
frontul de la răsărit 
frontierele noastre, în Capitală atmosfera Îă 
era calmă şi plină de preocupări zilnice | 


obişnuite. 
Totul s-a petrecut într-o zi de marţi şi 


străzile, parcurile şi piețele cu razele sale calde. 
Vegetaţia era în plină înverzire, magnolia de pe Bd. 
Dacia înflorise deja, la fel ca florile din Cişmigiu şi 
caişii din grădina Seminarului Teologic de lângă 
Chirigiu. Peste toate, un vânt domol adia cu 
gingăşie. = 

Am avut şansa să discut despre 4 aprilie cu o 
rudă bucureşteană ce avea atunci doar 11 ani, dar 
care acum, cu o memorie perfect echilibrată, nu 
poate uita nici un detaliu din cele petrecute în acea 


În zona Chirigiu (Rahova) unde locuia, nimic nu 
prevestea în zori urgia care avea să vină. 

Cam pe la ora prânzului s-au auzit primele sirene 
de alarmă care vesteau atac aerian, dar lumea nu le- 
a dat prea mare importanță, căci mai fuseseră 
asemenea atenționări, dar fără urmări deosebite. 

La ora 13.00 s-au auzit din nou sirenele, de 
această dată mai intens, mai prelungi şi mai 
amenințătoare, după care mulţi bucureşteni s-au 
îndreptat către adăposturi. 

Nici o jumătate de oră nu a mai trecut şi un 
zumzăit intens, continuu şi din ce în ce mai puternic 
a umplut văzduhul. 

În jurul orei 14.00 mii şi mii de bombe lansate 
de avioanele americane, engleze şi canadiene s- 
au revărsat ca un covor mişcător peste 
Bucureştiul îngrozit de această nouă realitate. 

O bombă de 1000 kg a căzut chiar în centru, la 
intersecţia străzilor Vasile Lascăr şi Batiştei. 

Potopul a continuat peste Gara de Nord, peste 
Gara Basarab, peste triajele de călători şi marfă, 
peste Chitila şi Buftea, şi s-au oprit în bălțile de la 
Periş. 

Bubuitul exploziilor sacadate se auzeau şi în 
zona Panduri-Rahova, unde locuia cu părinții fetița 
care acum, în vârstă fiind, mi-a relatat, cu voce 
Sugrumată, grozăviile acestui bombardament, cu 
maximă concentrare de urgii pe Calea Griviței. 

Infernul a durat aproape 3 ore, după care 
avioanele aducătoare de moarte au plecat. 

Aceste maşini zburătoare erau dotate cu 4 
motoare foarte puternice care le permiteau să se 
ridice la peste 10.000 m altitudine, înălţime la care 
artileria antiaeriană şi avioanele de vânătoare nu 
puteau ajunge. La prezentare ele erau denumite 
'Liberator”, iar piloţii lor deveneau în mod evident, 
diberatori”. Ce ironie amară, dureroasă şi 
însângerată se putea revărsa din aceste etichete! 

E util să menționăm şi ce au reuşit la Bucureşti în 
acea zi de 4 aprilie “liberatorii” noştri! 

Din punct de vedere militar, NIMIC! 

Liniile ferate  contorsionate, dislocate, 
distruse, au fost înlocuite în orele care au urmat, 
Cu altele noi, macazurile şi semafoarele repuse in 


funcțiune, aşa încât în noaptea 5-6 aprilie, trenurile 
au început să circule normal. 

Mai greu a fost însă cu oamenii, căci între Gara 
Basarab şi depoul triaj se aflau călători în timpul 
bombardamentului, 12 trenuri de refugiați din 
Basarabia şi nordul Bucovinei, înghesuiți în 
vagoane şi săli adiacente. Printre aceşti oropsiţi ai 
soartei, prăpădul a fost cumplit, înregistrându-se în 
zona menționată peste 2000 de morți. 

Pe Calea Griviței, în Giuleşti, în Crângaşi, alte 
mii de morţi au completat bilanțul. 

Surse din acele vremuri vorbesc de cifre 
ameţitoare: între 12.000 şi 16.000 de morţi şi cca. 


„20.000 de răniți. 


Tot în ziua de 4 aprilie a încetat din viață şi Vasile 
Vasilache, surprins de o bombă chiar în propria 
casă. În dimineaţa de 5 aprilie, la Radio România nu 
s-a auzit refrenul care vestea “ora veselă” cu 
celebrul cuplu Stroe şi Vasilache: “Alo, alo, aici e 
radio, Stroe şi Vasilache!”. 

Dacă sub aspect strategic rezultatul 
bombardamentului din 4 aprile a fost nul, la capitolul 
pierderi de vieţi omeneşti, “liberatorii” şi-au atins cu 
adevărat scopul, 

Încă de la jumatatea anului 1943 Churchill 
hotărâse pornirea unei campanii speciale împotriva 
populaţiei din țările Axei: “Vom semăna teroarea 
printre locuitorii din țările inamice, aşa încât maşina 
lor de război să-şi piardă din eficacitate”, a proclamat 
prim ministru britanic. Ordinul dat de guvernul englez 
a fost preluat de amiralul Ted Harris (mareşalul 
aerului şi comandantul aviaţiei militate engleze) şi 
pus în aplicare cu aportul entuziast al americanilor şi 
al celorlalți aliaţi. Ce au “reuşit” la Berlin, Hamburg, 
Regensburg, Dresda, a fost treaba nemților, după 
principiul 'cine seamănă vânt, culege furtună”. 

Dar ce au facut “liberatorii” în data de 4 aprilie 
la Bucureşti nu a reprezentat doar teroare, ci şi 
CRIMĂ DE RĂZBOI! În zonele bombardate nu 
erau obiective militare, fortificații sau rafinării de 
petrol. NU! În Giuleşti-Sârbi, jos, spre Dâmboviţa, 
era un islaz pe care păşteau 200 de vaci. Toate 
viețuitoarele au fost facute praf. Halal obiectiv militar! 
Un cimitir din Giuleşti, înființat după bombardament, 
s-a numit mult timp după eveniment "Cimitirul 4 
aprilie”. 

O rudă a doamnei care mi-a povestit tragediile 
bombardamentului locuia lângă Parcul Regina Maria, 
chiar în spatele Cimitirului Sf, Vineri.. S-a refugiat 
înainte de începerea bombardamentului într-un 
adăpost din apropiere, Când a ieşit de acolo şi-a 
găsit casa distrusă aproape complet. Fiind om în 
putere, robust, agil, cu păr negru ca pana 
corbului, a ezitat puţin, apoi a pornit pe jos, pe 
lângă Podul Grant, tocmai sus, la Chirigiu, ca să 
înnopteze la neamurile sale, 


Fotografie de arhivă - Bucureştiul bombardat — 4 aprilie 1944 


A mers cu piciorul, a trecut printre 
4 jcuine, a trecut pe lângă Gara Basarab şi 
“1 Gara de Nord, văzând dezastrul lăsat de 
“liberatori”. 

Când, după ore de mers, a ajuns în 
Rahova, la rudele sale, devenise un om pe 
care sora sa nu l-a mai recunoscut! 
Bărbatul arăta ca un bătrân cocârjat, 
sleit, cu părul înjumătățit şi albit în 
| întregime. 

Nimic nu poate caracteriza mai bine 
evenimentele de la 4 aprilie, decât 
transformarea fiziologică a acestui om. 


Şi acum, după ce am rememorat ce s-a 
i media, atunci când vine în fiecare an 
îi ziua de 4 aprilie. 

Pentru aceasta, trebuie să mergem 
întâi în Cişmigiu şi să ne îndreptăm paşii 
| spre ultima poartă dinspre str. Cobălcescu, 
lângă biserică, şi sub “Cetăţuie”. Intr-un 
mic rond din apropierea acestei porţi vom 


putea examina un monument realizat din 
beton, sub forma unei cărți deschise. Pe 
cele 2 pagini ale acesteia este scris, cu 
litere săpate şi aurite un text: semnificativ: “In 
memoria celor 272 aviatori americani care s-au 
jertfit deasupra teritoriului țării noastre pentru a 
ne aduce democraţia”! 

Acest text reprezintă o minciună totală, pentru 
care lui Pinochio i-ar fi crescut nasul de 1 metru. Nu 
democrația ne-au adus-o  ”liberatorii”, ci 
vânzarea României (şi-a celorlalte țări din răsăritul 
Europei) către URSS, pentru 50 de ani (vezi 
Tratatul de la Teheran din 27 nov.-3 dec. 1943) 

Nu democrație ne-au adus, ci sute de mii de 
victime, teroare şi mizerie. 

Ei, “liberatorii”, erau în misiune de luptă. De 
jertfit, ne-am jertfit noi, românii, care din 1939 şi 
până azi am îndurat tot ce ne-au adus “ liberatorii”. 

Lângă acest monument se află instalată o cabină 
în care, permanent, se găseşte un paznic care are în 
grijă ca nu cumva un gest necugetat să aducă o 
profanare preţioasei cărţi din beton. 

Monumentul din Cişmigiu a fost inaugurat în 
2003, atunci când preşedintele României era lon 
Iliescu, prim-ministru era Adrian Năstase, iar 
primarul Capitalei era Traian Băsescu. 

La inaugurarea monumentului din Cişmigiu: au 
luat parte, printre alţii, Adrian Năstase şi 
ambasadorul SUA în România. 

După ce în iarna lui 2004 Traian Băsescu a 
câştigat alegerile pentru primul mandat de 
preşedinte, a urmat la câteva zile o declaraţie de-a 
dreptul stupefiantă: “Din acest moment România va 
avea ca prioritate în politica sa externă, dezvoltarea 
la maxim a relațiilor pe axa Bucureşti-Londra- 
Washington”. 

Ca şi celelalte instituţii ale statului, mass- 
“media a urmat politica “noii Axe”, iar 
rememorarea lui 4 aprilie a devenit indezirabilă, 
poate chiar dăunătoare. 


Se merge pe căile bătătorite ale evident: 


dispreţului față de jertfele poporului român în cel de- 
al doilea război mondial, dar, şi mai grav, pe linia 
intereselor străine în România, şi pe ocultarea 
istoriei naționale. 

Motivele? Simplu de remarcat: contribuția activă 
a țării noastre la scurtarea războiului, numărată în 
sute de mii de victime, trebuia să ne situeze pe 
poziția de co-beligeranți, putând emite pretenții; 
cu toate acestea, am fost sortiți de Aliaţii de ieri 
(care sunt aceiaşi cu cei de azi) a fi victime ale 
ruşilor. 

Cât priveşte opinia publică românească, 
societatea civică etc., sunt mai ocupate să pupe 
cizma care le (şi ne) striveşte,-decât să-şi mai aducă 
aminte de durerile istoriei recente. 

“Cine uită, merită!” 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2011. 299 


(Dra ae încarpă pi da 


Apel către cititori 


Stimaţi abonaţi ai ziarului "Cuvântul 
Legionar”, Ă 

stimate doamne și domni cititori ai 
acestei deosebite publicații: 


După cum cu uşurinţă puteți observa, în 
societatea noastră, de mai mulţi ani, au apărut 
vechile practici iudeo-comuniste ce au adus în 
trecut enorme suferințe poporului nostru. Pe lângă 
faptul că zeci de mii de români au fost asasinați pe 
diferite căi, după cum bine știți, toți românii care au 
scăpat cu viață au fost supuși decenii întregi la 
nesfârșite tratamente umilitoare, printre care 
anularea desăvârșită a "libertăţii cuvântului scris și 
vorbit”. 

Dar iată că practica suspendării "libertății 
cuvântului” a reapărut. 

Abuzurile la care mă refer sunt mult prea 
vizibile pentru a nu le fi sesizat și 
dumneavoastră. 

Dacă se încearcă a se suspenda ziarul nostru 
favorit, în schimb altora li se permite să încerce a-l 
interzice pe mare nostru poet național Mihai 
Eminescu - ce crimă! - sau să-l spânzure simbolic pe 
Avram lancu - ce oroare! — a sosit momentul să 
spunem NUI!I!, până aici! 


Pag. 10 


i abordata, (boule " ponandulu 
a enpizul otet do, canu Ma a/n: Aer nul pam, 
(ostil “puiu aaa ta [e Mata” 4 dumiheonoola. 
nupeuă Sand. moihuu bunul 
de Melita alba di 4, pnl ha îmenee ad, pati re pe 
morale Moţlau poe male Mu eut nm up Re Ceea - 
bou Aa-d pante Amd oki. Pe Ori Vor = Se teen, 


ad mult 28. piane NU! pot pu! Anul ul 


Copeponadle ZA 


CITITORII SE IMPLICĂ 


Ziarul "nostru'* "Cuvântul - Legionar” este 
unica publicaţie care are curajul și demnitatea de 
a pune în pagină adevărul politic trecut și 
prezent.” 


die „ella Aeni a de Pacită 


Stimaţi cititori, nivelul intelectual al unui popor se 
datorează în primul rând culturii lui, cultură ce are la 
bază știința; știința are la bază adevărul, iar adevărul 
are la bază fenomenul petrecut sau "fapta"! 

De aceea este de datoria fiecărui individ raţional 
să cunoască faptele, să luptăm cu înverșunare 
pentru salvarea culturii poporului nostru care este 
puternic agresată atât în țară, cât şi peste hotare. 
Acesta este motivul pentru care trebuie să acționăm 
de urgență pentru apariţia şi cât mai larga 
răspândire a ziarului "Cuvântul Legionar” care 
singur aduce la cunoştinţă poporului român adevărul 
politic trecut și prezent. 

În acest important scop să luptăm cu toții! Una 
din aceste forme de ”luptă” este aceea ca toți 
abonaţii să facă câte două abonamente anuale; unul 
din ele să îl distribuie unei persoane de preferință 
tânără, inteligentă și instruită; în același timp să se 
ceară cu insistenţă la toate chioșcurile de ziare pe 
lângă care se trece zilnic, ziarul "Cuvântul Legionar”. 

Noi vrem cu adevărat libertatea cuvântului scris 
în țara noastră, libertate ce este reprezentată şi de 
apariția acestui ziar la care nu vom renunța cu nici 
un preţ. 


"Jubiţi guvernanți”, fiţi atenți: este de datoria 
voastră, a tuturor celor prezenţi și viitori să apărați 
acest drept sacru (art. 10 din Convenţia pentru 
Drepturile Omului) al cetățenilor pe care îi guvernați 
și care vă plătesc lună de lună salariile şi primele 
grase! 


Stimaţi cititori ai ziarului *Cuvântul Legionar” 
doresc ca la sfârşitul acestui Apel către 
dumneavoastră să vă încredințez: subsemnatul 
nu _am - în afară de faptul că sunt un simplu 
abonat al acestui ziar - nici un fel de legătură cu 


apariţia, redactarea, editarea, publicarea sau 
difuzarea lui; mai mult, nici nu cunosc personal 


pe nici unul. dintre eminenţii lui redactori. Sunt 
numai mulțumit sufletește că există și că încă îl mai 
pot citi! 


Dan Viştea, Ploieşti 


ce xn anlă la, Toate. 


cfncazecne Ce. e Xeone pe Lângă cane „de, Duce Zinc, Xronut 
„ Cucului Leona" Cha Mu ce adm na A EPA 
cui nltileac ete, Ma LON mata 3, Aaa ce. e 

epoezeutatE „în ot piperul a preeaătia Bear, în bau pane. hui 


Dau Nemianila. „Ca IA 0 ta 


pete ti uvemanute * feti pietii 2570 Xa teatru a 


OA, cu Xutaneu pelo 
aa 


e n Be tene 2 spira? 7 


hept „ao (az, 12 ol e (eee li a Pe Peer te meta) 


Beat at ceri fama a pe cate. îmi Îi cane vă tă 


Sol Zrt alei ta ni 


a Short. Armuau Cale cintat au fe fosta e ate tei gips 
mc. A ma pat li 4 


DAP vi STIE 
2 
fe COrESz; Vo97. 77 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2011 


Trebuie reținut faptul că în timpul 
| unei dictaturi politice, de orice orientare 
ar fi aceasta, nici o instituție a unui stat 
nu-şi poate desfăşura activitatea liber, 
nici măcar o instituție divino-umană cum 
este Biserica. 

Este absurd să i se pretindă Bisericii să 
fi avut o altă soartă decât a celorlalte 
instituţii ale Statului: învățământul, Justiţia, 
poliţia, Armata etc, mai ales că Biserica 
era considerată duşmanul cel mai de | 
temut şi imprevizibil al statului 
comunist. 

lată de ce se cuvine ca societatea 
românească să nu uite acest context şi să 
evalueze la justa valoare evenimentele 
petrecute, iar Sinodul Sfintei Biserici 
Ortodoxe Române să-i canonizeze, în 
sfârşit, pe toți cei care au suferit şi au luptat 
pentru Biserică şi Neam în anii dictaturii 
comuniste. Cred că aceasta este datoria 
morală a Sf. Sinod. 

Astăzi se duce o luptă subtilă, la toate 
nivelurile societăţii civile şi eclesiale, de a fi eliminaţi 
luptătorii jertfitori şi sinceri împotriva răului şi a 
neorânduielii oculte, întrucât, dacă elimini luptătorii 
şi pe cei care gândesc altfel decât sistemul, 
atunci poți face ce doreşti cu un Neam, cu un 
stat, cu o Biserică sau cu o societate. 

sunt tendințe să se înlocuiască 
ecumenicitatea Bisericii cu ecumenismul şi cu 
mondialismul impersonal şi himer, se încearcă 
relativizarea revelaţiei divine şi înlocuirea ei cu un 
sincretism  babilonic. la scară planetară, se 
„organizează” meticulos iluzia fericirii, aproape la 
toate nivelurile (...) 

.. cred că nu prudența, nu compromisurile sau 
exelusiv_tactul pastoral al unora, au_salvat 
Biserica în perioada comunistă, ci însuşi lisus 


Hristos, ca Fiu a lui Dumnezeu şi ca veşnic jertfitor 
ntele altare, a-salvat Biserica, pentru jertfele 
mucenicilor de-a lungul istoriei şi pentru 
sângele, prigoana _şi jertfele _martirilor_ucişi_ în 
temnitele comuniste, precum şi pentru persecuțiile 
de tot felul îndurate în rândul creştinilor şi a 
oamenilor verticali în fața răului, în perioada 
Holocaustului Roşu. 


Raportul teologic şi  bioetic dintre 
Biserică, Națiune şi politică: 

- Cei morţi împreună cu cei vii şi cu cei ce se vor 
naşte alcătuiesc Neamul din care ne tragem şi alături 


de care vom fi chemaţi la judecată. 


- Dumnezeu a sădit fiecărui neam o misiune, ne-a 
hotărât o evoluţie în istorie. 

Fiecare neam este responsabil de trecut şi 
dator să pregătească calea pentru urmaşi. 


- Biserica vorbeşte despre judecata particulară, 
când fiecare va răspunde pentru faptele sale, şi 
despre judecata universală, când vom da 
socoteală şi ca Neam, când vom răspunde pentru 
istoria la care am fost părtaşi în timpul vieții, 
pentru „umărul" pe care l-am pus ca acest neam 
să meargă spre Înviere. 


- Scopul Bisericii este de a transforma națiile în 
poporul lui Dumnezeu: în acest sens este chemat 
creştinul să activeze şi să-şi dezvolte mai departe 
credința, cultura națională şi conştiinţa de sine a unei 
nații. 

- Rolul Bisericii nu este de a se opune politicii, ci 
ea are chemarea de a mărturisi revelația divină şi de 
a sancţiona moral abaterile unei politici abuzive, 
„Spiritualizând" astfel politica şi nu_politizând 
Biserica. 

Prin „a spiritualiza politica” se înțelege că 
Biserica şi slujitorii ei au datoria morală de a arăta 
politicienilor, asumându-şi orice risc, care sunt 
exigenţele şi principiile moralei creştine necesare 
a fi respectate în viaţa şi activitatea politică. Aceasta 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2011 


unlualitale 


adică 


înseamnă a face politica „posibilă”, 


suportabilă. 


- Cei ce scot dreptatea socială şi morala din 
politică, transformă lumea în haos şi iad. Aşa cum 
umanismul a zdrobit chipul adevărat al omului, 
„îndumnezeindu-l în duhul lumii", tot aşa poate 
politica fără legea morală a lui Dumnezeu să sfâşie 
ființa umană, în timp ce ea este convinsă total că o 
slujeşte. = 


- Adevărata comunitate spirituală a creştinului 
este Biserica, nu statul. În acest sens nu există 
alternativă. În afară de Biserică nu există 
comunitate spirituală. De aceea nu se poate vorbi 
de un stat-comunitate spirituală sau de un stat 
teocratic. 


- Biserica Ortodoxă recunoaşte stăpânirii, 
respectiv - politicii  - sau, “mai bine zis „cetăţii 
omeneşti” - pe baza revelaţiei biblice, un statut 


trecător, propriu provizoratului acestei lumi, în raport 
cu permanenţa lui Dumnezeu şi a-Bisericii Sale. 


Dileme şi întrebări actuale 

Cei conştienţi de rolul lor în istorie şi de 
responsabilitatea acestora în cadrul comunității 
eclesiale sau civice au reacţionat şi acționat conform 
convingerilor lor profesionale, morale şi spirituale 
împotriva ideologiei comuniste atee, iar unii se opun 
vehement şi mondializării oculte actuale. 

Mulţi au plătit cu viaţa, alţii au suferit sau suferă 
până astăzi. 

Nu demult puterea politică a simulat un gest pe 
măsura caracterului ei duplicitar şi  nedeplin, 
condamnând formal comunismul. 

Paradoxal este faptul că statul actual a 
„condamnat"” în general crimele comunismului, 
dar nu şi ideologia care le-a făcut posibile. 

Având în vedere că, după unii, comunismul 
rămâne mai departe cel mai mare pericol, şi luând în 
considerare că istoria ține de conținutul credinței 
creştine, Biserica este datoare moral să intervină şi 
să-şi precizeze poziţia față de următoarele dileme 
etice şi constatări morale: 

a) Cum este posibil să se demaşte totalitarismul 
ateu şi să se condamne crimele comunismului, fără 
să se treacă la identificarea responsabilităților şi 
culpabilităţilor celor care le-au comis? 

b) Nu este oare o ipocrizie fără margini să 
condamni crimele comunismului (vezi raportul 
Tismăneanu), fără să fie demascaţi adevărații călăi? 

c) De ce crimele şi ororile comunismului nu. sunt 
considerate genocid sau holocaust şi condamnate ca 
atare, aşa cum au fost declarate cele ale 
nazismului? 

d) De la ce număr de victime în sus este 
considerat valabil un genocid sau un holocaust? 

lată întrebări deloc retorice, care dau măsura 
dilemei etice sau bioetice a prezentului. 


ÎNTRE MARTIRAJ ŞI TEROAREA IDEOLOGICĂ 


Din păcate, atât politicienii din România 
şi Uniunea Europeană, cât şi Biserica, se 
complac duplicitar, de două decenii, în 
această incertitudine şi compromis, prin 
faptul că nu condamnă moral, cu toată 
fermitatea adevărului, comunismul ca 
ideologie care deformează, umileşte şi 
ucide pe om. 

Fără reconsiderarea şi *asumarea 
istoriei, pagina istoriei care urmează nu va fi 
mai bună decât cea anterioară, nici pentru 
Biserică, nici pentru societatea 
românească. 


Eventuale critici în urma tăcerii 
generale 

Este profund creştin să nu ignori 
experiențele generaţiilor trecute, oricât de 
neplăcute sau de stânjenitoare ar fi 
acestea, şi să îndemni la pocăință 
comunitară sau eclesială, oferind astfel 
posterităţii exemple de sancţiune şi de 
reparație morală. 

Este inadmisibil că din partea B.O.R. nu s-a 
început procedura de canonizare a victimelor 
Holocaustului Roşu. 

Soluţia ieşirii din această situație jenantă şi 
condamnabilă este folosirea unei măsuri corecte 
de evaluare şi asumare a istoriei recente, având ca 
punct de pornire valoarea omului ca persoană şi chip 
al lui Dumnezeu sau, cel puţin, raportarea la valorile 
etice sau bioetice ale ființei umane. 

În cazul când Biserica nu va condamna moral 
ororile unei dictaturi atee şi abuzive, înseamnă că ea 
devine colaboraţionistă cu sistemul prin tăcere, 
contribuind prin aceasta la muşamalizarea istoriei, la 
relativizarea ororilor unui sistem ateu, la 
secularizare, şi va fi percepută de credincioşii ei ca 
împreună asupritoare şi nicidecum slujitoare. 


Propuneri şi perspective 

Biserica, spaţiu liturgic mântuitor, ca loc de 
întâlnire dintre memorie şi actualizare, dintre trecut şi 
prezent în perspectiva viitorului, ca loc al împăcării şi 
al iertării, este chemată să amintească omului şi 
generaţiilor că nu putem începe o nouă pagină a 
istoriei fără mărturisirea greşelilor şi a păcatelor în 
mod personal, comunitar şi plenar. 

Biserica este obligată, prin vocaţia ei profetică, să 
amintească fostelor slugi ale regimului totalitar 
comunist că nu e moral să stea fără penitenţă şi 
remuşcări la adăpostul drepturilor omului, pe care 
tocmai ei, mai bine de o jumătate de secol, le-au 
contestat, şi că nu e corect şi drept să se bucure de 
o amnistie generală tacită, fără penitență morală, de 
conştiinţă măcar (...). 


Concluzia generală a Simpozionului 
Internaţional de Martirologie care a avut loc în 11- 
12 oct. 2010 la Bucureşti a fost aceea că Sf. Sinod al 
Bisericii Ortodoxe Române ar trebui să facă un prim 
pas prin recunoaşterea bisericească oficială a 

-sacrificiului martirilor holocaustului românesc. 

„Având în vedere rolul matern al ierarhiei 
bisericeşti în vremuri critice, ierarhie care pentru 
ocrotirea turmei evită mişcările riscante şi grăbite, 
atunci când ierarhia întârzie şi evită să ia hotărâri, se 
întâmplă două lucruri: sau este vorba despre 
înțelepciune, sau despre trădare. A doua varianta 
vreau întotdeauna să o exclud dintr-o ierarhie 
ortodoxă", spune pr. prof. Metallinos. 

„Să ne rugăm ca Biserica Ortodoxă Română să 
depăşească aceste obstacole şi să recunoască 
holocaustul românesc din veacul al XX-lea, hotărând 
- după o amănunțită cercetare a adevăraţilor martiri 
creştini - o anumită zi de pomenire şi de cinstire a 
martirilor frumos-biruitori sub regimul comunist ateu, 
ca mărturisitori,  jertfitori şi eroi ai credinței noastre 
ortodoxe." - pr. prof. Metallinos. 


Preot prof. MIHAI VALICA 
-- fragment din cartea "Mărturisitorii” - 


Pagină realeată de Corneliu Mai 


Pag. 11 


PR pm 


Pirerte 


AVANCRONICĂ LA UN VIITOR FILM 


Nu demult, în seara zilei de 21 
martie, sala de cinematograf de la 
Muzeul Ţăranului Român a fost 
arhiplină: un numeros public a stat în 
picioare și pe scările din mijloc. 

Nu a fost proiectat nici un film, cum fe 
s-ar crede, ci o întâlnire a tânăruluiți 
regizor Florin lepan cu iubitorii celei de- |. 
a şaptea arte, pe care i-a chemat la un 
dialog în care să-și spună punctul de 
vedere despre un film documentar cu un 
subiect ocolit de istoria celui de-al doilea 
război mondial. Tema este incitantă, 
aproape necunoscută pentru marea 
majoritate a populaţiei țării noastre: este 
vorba de masacrul de la Odesa din 


Mama serena ap 


Zi DE GLORIE IN ISTORIA ROMÂNIEI 


UNITĂȚILE ARMATEI A 
CUCERIT ODES 


ESL Bi NITURESOI 
Nut vagathn ein ta adie 
Sa ct aoaiaui 0 VI (ctabie ai bi 
dora a MULS pupi ASULRECA, 
ÎMAENȚA E ele A UI DARA UWE 
al mea eee dm Înta AOU sapreă 


„La ordinul Coman damantului de Gapotenie 
] Nr. 165 din 18 0ct,1941, trupele ArmatalrilV.aurul 
“|lultima poziția de rezistență inamică ce apăra Odesa 


mam me ema 


ziua de 22 oct. 1941 - represaliile 
armatei române la adresa populației 
locale, marea majoritate de origine 
evreiască, în care au fost omorâți în jur 
de 5000 de oameni. 


Pază 


II 


Pentru acest film documentar] EEE 
regizorul Florin lepan a primit o EFES 
finanţare de 252.000 lei de la Centrul| EEE 
Naţional al Cinematografiei, cul. EEE) 
angajamentul ca acest adevăr să o 
ajungă cunoscut populației din = 


| România, întrucât, în opinia domniei] 
sale, "toți responsabilii forurilor istorice |. 
sunt fie dezinteresați, fie depășiți de]. 
situație, ori, mai ales, cu o teamă..." 

Regizorul a mai reliefat, la începutul |. 
seminarului, că a filmat șase ore dej 
material, din care va selecta doar două [i 
ore. În sprijunul acestei afirmaţii el a | 
prezentat celor prezenţi doar 15 minute 
din ducumentar, reprezentând o infimă 
parte din filmările realizate.” 

Dar ce s-a întâmplat la Odesa 
la 22 oct. 1941 și în următoarele 2 
zile? 


Ş Să apelăm la una dintre puţinele surse de 


informare, dar, desigur, cea mai de crezare, şi 
anume „ISTORIA ROMÂNILOR”, editată de 
ACADEMIA ROMÂNĂ, vol IX. 

Luptele pentru curerirea Odesei au durat din 
luna august până la jumătatea lunii octombrie și au 
fost deosebit de sângeroase, în condiții extrem de 
rele. 

Armata sovietică, bine înzestrată și hotărâtă să 
reziste „cu orice preț” într-un teren fortificat care a 
favorizat pe apărători, a fost învinsă, victoria fiind 

| obţinută cu mari eforturi, prin angajarea în luptă a 6 
* corpuri de armată cu 18 divizii și a numeroase alte 
unități, totalizând 340.223 militari (12.049 ofițeri, 
9485 subifițeri și 318.329 trupe), din care s-a pierdut 
90.020 militari (morți, răniţi și dispăruți). Imobilizarea 
unor importante forțe terestre, de aviație și marină 
| sovietice a creat mai posibilități de acţiune forțelor 
germane care au înaintat în acest timp 450 de km 
spre est, până în apropierea Donului. 

După rezistența inamicului la Gnileakovo, Dalnik, 
Tatarka și Suhai Liman, Armata Română a ajuns în 
dimineața zilei de 20 octombrie la periferia orașului 
Odessa, trupele sovietice retrăgându-se precipitat, 
, pe mare, mai ales în noaptea precedentă. 
= Gen. lon Golgojanu, însoţit de 20 de ofiţeri din 

subordine, a intrat în Odessa și a constatat că marile 
edificii fuseseră aruncate în aer prin explozie şi că 
singura clădire în perfectă stare era sediul NKVD, 
clădire ce cuprindea peste 100 de camere. Edificiul 
nu fusese abandonat din întâmplare: dimpotrivă, era 
lăsat drept momeală pentru instalarea aici a 
Comandamentului Militar Român. 

Câteva ore mai târziu, după ce începuseră să fie 
aduse în clădire documente, iar camerelor imobilului 
li se dăduseră fiecăruia o destinație anume, clădirea 
a sărit în aer, pierzându-şi viața un mare număr 
din personalul militar român. ”/storia Românilor”, 
vol. IX, pg. 248, afirmă că și-au pierdut viața 135 

militari (79 morţi, 43 grav răniţi și 13 

dispăruți), din care: 128 români și 7 


Pag. 12 


Reziate nţele din Ode sa sunt in cu rs de lichidara 


ÎNCHINARE OASTEI B IRUITOARE) e tea" certam e at n eee ema 


rin lupte da stradă. 


lemon tele rapida de aaalt ae gâssec incă dela 
rele Sa in portul Odesa, unde eeduc ulii 


rezistența sovietice, 


Populatia primește cu entuziasm trape! 


?lromâno-germane, 


A lor din fata ODESEI: 
(oara dantul forte or. sI ACONIUI 
d reataringmă e imanlede | 


General de Corp de 
ans 38 uni ace mea ca crpăe prta mt 
st sea Anal te pe mmpeă 
a eatia li leit Laur Wii 
ale mesa ma vamala ma 
mei SN aie ala! “muze tat Mu LI 


MA AU arse 3 AA MA A IMUN a CT 


germani. Între cei uciși s-a aflat și gen. lon Golgojanu 
(Comandantul Diviziei 10 Infanterie). 

În concepția regizorului Florin lepan, însă, 
numărul victimelor este însă mult mai mic; și anume 
90 de persoane. 

Chiar în aceeași zi mareșalul lon Antonescu a 
ordonat represalii. : 

Să apelăm iar la documentul cel mai credibil, 
"Istoria Românilor”, vol. IX, unde, la pag. 424, este 
specificat faptul că la 23 oct. 1941, între orele 3 şi 4 
noaptea, și la 11 dimineața, au fost executați, ca 
represalii, 417 evrei: Regimentul 23 — 102 execuţii, 
Regimentul 33 — 85 execuții, Regimentul 38 — 100 
execuții, Regimentul 3 Artilerie - 130 execuții: 
Tragedia cea mai mare a fost însă la Dalnik (3 km N- 
V), unde între 3000 - 5000 de evrei înghesuiți în 
barăci au fost împușcați cu mitralierele prin 
deschiderile făcute în pereţii barăcilor care în final au 
fost incendiate. 

Dr. Şerban Milcoveanu în „Memoriile” sale 


descrie represaliile _antievreieşti de_ la Odessa 


generate de aruncarea în aer a Comandamentului 
Militar Românesc: 


„Evenimentul nu putea să producă decât o 
mare înverşunare în rândurile Armatei Române și 
astfel s-a constituit o stare psihologică de 
acceptare a unei represiuni în chip de răzbunare. 
A fost un exemplu demonstrativ, cum se blochează 
rațiunea şi se declanşează instinctele. 

La procesul din mai 1946  mareşalul 
Antonescu a relatat că ordinul său nu indica vreo 
apartenență etnică a victimelor. Totusi a rămas în 
istorie că s-ar fi ordonat ca represaliile să fie axate 
pe masacrarea evreilor. Acestea au fost îngrozitoare, 
în câteva ore au fost omorâte între 3 şi 5 mii de 
persoane fără o prealabilă identificare. 
“Întrebarea este: unde au putut fi găsite și omorâte 
atâtea victime, în timpul nopți și zorii zilei de 23 
octombrie 1941? 


Evreii locuitori autohtoni ai Odessei erau. 


dispersați în tot orașul, in casele lor sau în alte 


4-A AU 


case de non evrei. Tehnic și operativ 
nu se putea aresta un număr atât de 
mare de victime din masa anonima a 
unei populații de peste 300.000 de 
locuitori. 

O ipoteză este că acele persoane 
puteau fi autorităţile sovietice care 
administraseră Basarabia, Bucovina 
si Transnistria şi care fugeau din fața 
Armatei Române învingătoare. Acele 
câteva mii de persoane se găseau deja 
adunate la Odessa pe cheile portului 
pentru a se evacua cu vapoarele odată 
cu trupele sovietice în retragere. Dar din 
lipsa mijloacelor de transport naval 
acestea au fost abandonate ca refugiaţi 
politici, recte autorităţi civile. 

Cercetarea științifică care este 
necesară și pe care o propun este să se 
caute scheletele din gropile comune 
pentru a identifica prezența sau absenta 
| sexului feminin și pentru a găsi acte de 
legitimare. În vara lui 1943, când au fost 
deshumate victimele poloneze din 
grupurile de la Katin, s-au găsit asupra 
| lor acte de identitate și însemnări. 
Adevărul istoric nu se poate baza 
|pe simple afirmaţii anonime, fără 
cercetare la fața locului. 

Am emis această ipoteză într-o 
emisiune TV din anul 2005 și rezultatul 
a fost că s-a pus capăt colaborării mele 
| /a respectivele emisiuni”. 

Aceste prezentări ale faptelor sunt 
însă în contradicţie cu cifra, mult mai 
mare, vehiculată de dl. Florin lepan: 
peste 22.000 de civili. El afirmă că „este 
“lobsedat de adevăr și că vrea ca 
|| România să recunoască masacrul 
săvârşit la Odessa în 1941”. 

Un adevăr însă care este 
recunoscut încă din ian. 1945, când 
războiul nu se terminase, când instanţele 
judecătoreşti au condamnat la moarte şi executat 
toți prefecţii din fostele județe transnistriene, 
precum şi personalul militar. 

Au fost condamnati la închisoare si oameni 
nevinovati, din aparatul administrativ, veniti să pună 
umărul la refacerea economică a _tinutului_ dintre 
Nistru __si Bug, ca ingineri agronomi_sau de 


comunicații, profesori. doctori, preoti etc. Întrebarea 
pusă acestora a fost stereotipă: „Ce-ai căutat acolo?” 


Pe strada mea, un vecin (Kiriac Dragomir), inginer 
agornom care a pus pe picioare ferma agricolă 
încredințată, a făcut nu mai puţin de 6 ani 
închisoare. 

Discuţiile dintre regizorul Florin lepan și numeroșii 
participanți a stârnit valuri și unele ironii. 

Un „martor ocular” prezent în sală a spus că avea 
7 ani când a venit tatăl său, funcționar, și "își 
amintește că în acea zi tot orașul mirosea a carne 
arsă”. Logic însă; venise cu tatăl său înainte de 
ocparea Odessei de către trupele românel... 

In sală a fost prezet și regizorul Sergiu 
Nicolaescu căruia i s-a reproşat că în filmul său 
favorabil personalităţii mareșalului lon 
Antonescu nu apare cuvântul „evreu” decât o 
singură dată și i s-a amintit că România a omorât 
cei mai mulți evrei după Germania nazistă. 

Regizorul a făcut ochii mari şi a întrebat 
„Unde se zice asta?/' 

Răspunsul a căzut ca un trăznet: "În raportul 
Weisel...”. 

Cine e Wiesel? Un evreu născut în Sighet, 
cetățean american şi israelian, reîntors în țara 
noastră, primit cu multă considerație - casa natală 
findu-i transformată în muzeu,  decernându-i-se 
decorații, tipărindu-i-se cărţi și fiind declarat cetățean 
de onoare al orașului. Toate acestea însă nu l-au 
împiedicat să afirme cu răutate, la adunarea festivă: 
„Aţi ucis, ați ucis, ați ucis!” - palme la adresa tuturor 
locuitorilor acestei țări. „Raportul său” afirmă 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2014 


neprezentând însă nici un documenţ şi 
ignorând în mod voit faptul că mulți dintre 
aceștia au pierit în timpul ocupării 
Transilvaniei, omorâţi de către armata 
ungară în intervalul martie-lunie 1944 - o „precizare” 
ră trebuia făcută în Parlamentul Maghiar, întrucât 
E, soldaţii români l-au ridicat familia de acasă. 
| L-a susținut în proiectul său pe regizorul 

Florin lepan și regizorul Al. Solomon care a 

us ca "In programa de școală să fie introdus şi 

viitorul film documentar". 

În încheiere, regizorul al cărui film va stârni, 
desigur, multe comentarii, a spus: „nu_va fi un 
documentar Istoric, cu imagini din arhivă, ci cu 
multe interviuri despre un eveniment de acum 70 


p anl, care Își propune, printre altele, să-l 
determine pe preşedintele Băsescu să facă o 
vizită la Odessa și să spună acolo, la locul crimei, în 
umele naţiunii române, că ne pare rău pentru ce 
s-a întâmplat în 1941". 
De acord, să meargă preşedintele țării la Odessa 
 dardupă ce şi preşedintele RUS îşi: va cere 
Jertare în fața monumentului de la KATYN (unde a 
fost împușcată floarea Armăâtei Poloneze, peste 
20.000 de ofițeri, în aprilie 1940 - nu au fost 
represalii, ci CRIME, cu nimic justicate) şi la 
monumentul de pe malul Vistulei (unde, în aug 
1944, au murit zeci de mii de polonezi), sau când 
ersonalități marcante engleze şi americane vor 
regreta, în numele proprilor popoare, distrugerea 
în febr. 1945, a orașului DRESDA (unde au fost 
măcelăriți, prin covor de bombe, peste 300.000 de 
CIVILI), a oraşelor HIROSHIMA şi NAGASAKI. De 
asemenea, de ce nu se exprimă regrete la locurile 
fostelor lagăre din Germania, unde, în iarna anului 
4945, au murit zeci de mii de PRIZONIERI nemți, 
neadăpostiți și lăsați pradă gerurilor și intemperiilor 

în plin câmp? 
Adevărul este că, din păcate, nu avem curajul să 
 ripostăm, nu combatem minciunile care dăunează 
imagini țării noastre și românilor, 

Președintele Israelului, Shimon Peres, în vizita 
făcută nu demult la Bucureşti, la conferința de la 
Palatul Cotroceni a spus ceva care a iritat „Centrul 


7] Vi se pare normal 
să ignoraţi istoria şi 
să păstraţi o istorie 
greşită despre 
=== Mişcarea Legionară? 
7 Puneţi-vă câteva 
ze i întrebări pe care noi 
= e lvi le  sugerăm, şi 
==:=:2| când veți reuşi să 
vă răspundeți la ele, 
vălul de minciună cu 
care ați fost 
îmbrobodiţi va 
dispare ca un vis 
rău: 


ascunde faptul că 


- De ce se 
dezmembrarea României din anii 40 este 


consecinţa unei politici externe 
dezastruoase a lui Titulescu şi că numai 
Mişcarea Legionară a militat pentru ceea ce 
s-a dovedit a fi până la urmă calea ce trebuie 
urmată? 


| 

- De ce este prezentată Mişcarea 

Legionară ca o bandă de tineri fără nici un 

Crez, agresivă anarhică, în afara legii? 

„Dacă ar fi fost aşa, de unde au reuşit să 
găsească şi să adune sutele de mii de 
legionari băgați apoi de comunişti în lagăre, 
nchisori, canal, domicilii forțate, după 
Ocuparea României de ruşi? 


i Cine a acuzat Mişcarea Legionară că 
rmăreşte instalarea unei dictaturi în 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2011 


de cercetare a antlsemitismului Simon Wiesenthal" 
de la Ierusalim: 

„Nu vom uita niciodată că, în perioada ce mai 
întunecată a Europei, în perioada nazistă, 
românii au salvat vieţile multor evrei de aici 
(400.000 de evrei), care au venit în Israel şi au 
contribuit la construirea acestula. Ei iubesc 
Israelul, dar au uitat iubirea pentru România, deşi şi- 


au păstrat cultura românească. Multumesc poporului 
român”, 


Comunicatul Centrului  Wiesenthal din 
lerusalim atenționează însă că „eșecul său de a 
condamna crimele oribile ale regimului 
Antonescu impotriva poporului evreu riscă să 
aibă consecințe grele în România, unde se 
înregistrează o minimalizare a acestor fapte”, 


Absurdul autorităților israeliene se vede nu 
numai în domeniul mişcării de a falsifica istoria 
țării noastre prin minimalizări şi exagerări, ci şi în 
domeniul culturii universale. Se știe că 
Filarmonica Israeliană nu introduce în programul 
concertelor sale nici-o lucrare a compozitorului 
Richard Wagner, pe considerentul că a fost 
antisemit. 

În conflict cu responsabilii de la Ierusalim a intrat 
și celebrul pianist și dirijor israelian Barenbaim, 
cărula nu i s-a permis să susțină un concert în Gaza 
— „Muzica poate să deschidă drumuri pe care 
tancurile nu-s în stare să le facă” a declarat furios 
muzicianul, care mai apoi a fost declarat „persona 
non grata”. 

Despre Wilhelm Filderman, fostul preşedinte 
al evreilor din România, decenii de-a rândul până 
în anul 1998, când a părăsit țara, Nicolae Cajal, și el 
fost președinte până în urmă cu 5 ani, spunea: 
„Opera lui Filderman aparține deopotirvă evreilor din 
România, dar și poporului român. Dar numele său 
aparține azi ISTORIEI. El avea vocația omului 
creator de istorie, știa că evenimentele al căror 
martor a fost vor fi cândva studiate și istoricii vor 
căuta documente și mărturii. De aceea a dat atenție 
sporită memoriilor pe care le scria, cu un acut simt 
responsabil." Aceste memorii au ajuns însă în 
arhivele Muzeului Yad Vashem din lerusalim și 


*kk 


România? 

Atenţie: Carol II - un dictator; Antonescu - 
un dictator; comuniştii - care au aplicat cea 
mai criminală dictatură în țara românească! 


. De ce vi se ascunde faptul că 
majoritatea legionarilor erau oameni cu 
studii superioare şi că cele mai mari 
personalităţi produse de poporul. român în 
perioada. interbelică, făceau parte, într-un fel 
sau altul, din Mişcarea Legionară (simpatizanți 
declarați, membri în Senatul Legionar, membri 
în. Mişcare sau legionari)? Exemple: Nae 
lonescu, Eliade, Cioran, Noica, Blaga, Ţuţea, 
Traian Brăileanu, Radu Gyr, lon Barbu etc. 


- De ce se practică o politică de tăcere totală 
la adresa unui partid care a avut 800.000 de 
membri cu rol activ şi important în perioada 
interbelică? 


. De ce se ascunde faptul că peste 70% 
din luptătorii din munți împotriva bolşevizării 
țării erau legionari? 


. Cine sunt aceia care au prezentat şi 
prezintă Mişcarea  Legionară în culori 
sumbre? 

Dacă sunt comuniştii şi cripto-comuniştii, 
de când credeți în propaganda lor? Parcă ne 
înțelesesem împreună că cei mai mari 
criminali percepuți de istorie ocupă şi locul 
unu la minciuni. 


- De ce îi este post-comunismului frică de 
apariția unui partid legionar? 


zac alci înculate, fiind păzite mai ceva 
decât un secret de stat, 

Memoriile, foarte probabil, prezintă 
unele - multe - aspecte care nu convin 
statului israelian. Ele trebuiau să apară mai 
demult,. mai întâi în limba în care au fost scrise, 
adică în românește, și, în nici un caz, să nu fie 
cenzurate, 

Dar cum poporul evreu are în sânge vocația 
suferinței din cele mai vechi timpuri, începând de la 
babilonieni, egipteni, romani, până la expulzarea lor 
masivă din Spania în anul 1492, suferințe în toate 
țările europene: Franţa, Olanda, Italia, continuând 
mai apoi cu Rusia țaristă și Germania nazistă și cel 
de al II-lea război mondial, memoriile lui Filderman 
poate nu reliefează la cote înalte și durerile evreilor 
din România și poate există numeroase exemple 
privind umanismul poporului român, fapte care 
nu sunt însă acceptate de către istoricii 
poporului evreu. 


Filmul realizat de către regizorul Florin lepan va 
avea probabil succes deplin în Israel; nu se ştie dacă 
în egală măsură și în România. 

Filmul documentar trebuie să aibă la bază 
documente originale care să convingă, şi care nu 
pot fi suplinite prin simple mărturisiri ale unor 
martori mai mult sau mai puțin credibili. 


Exemplele date mai înainte demonstrează că 
există actualmente destule pete negre în 
comportamentul multor fruntași politici din Israel care 
ne arată cu degetul de câte ori au ocazia. Poate ar 
trebui să rețină îndemnurile lui Al. Şafran, marele 
rabin din perioada interbelică, care face apel la 
reconciliere și care a transmis mesajul vieții sale: "Să 
urmăm calea eticii, să-l respectăm pe CELĂLALT, 
păstrându-ne independenfa, credința și obiceiurile." 


ÎNTREBĂRI CARE REVIN 


- Ce experienţă de viață îți mai trebuie? 

Chiar trebuie să îți ajungă iar cuțitul la os 
ca să vezi că trăieşti dint-un salariu de 
mizerie, că pensia este o batjocură, că 
jocurile financiare te aruncă pe drumuri, 
când nimeni nu te mai angajează, că ai tăi 
trebuie să se prostitueze moral (şi câteodată 
chiar fizic) pentru a supraviețui? 


- Tu, omule cu care vorbesc din dorința de a 
afla ce ştii şi ce gândeşti, rămâi de multe ori 
cantonat în minciună. i 

Oare nu te simți jenat să acorzi credit la 

„infinit călăilor tăi, după ce istoria îți pune la 
dispoziție adevărul ieşit la iveală prin accesul 
marilor istorici contemporani la arhivele ieri 
zăvorâte? 

Te asigur, speranță a României de pe 
stradă, că aş putea continua cu întrebările, 
dar cred că şi acestea sunt de ajuns. 

Citeşte-le cu atenţie şi încearcă să-ți 
răspunzi! 

„Ce vei constata: că ştii foarte puţin despre 
Mişcarea Legionară, că ai fost tot timpul pe post 
de neinformat sau poate pe post de naiv, că 
inapetența_ta_pentru_ politică este opera 
unora care te vor legumă şi că trebuie să te 
hotărăşti: ori încerci să îţi clădeşti tu singur 
soarta, ori nu te mai văicări, acceptă rolul de 
slugă disprețuită, fără trecut, fără viitori! 


edaclia 


Pag. 13 


CONCLUZII LA 


Vizita timp de o săptămână în nordul Bucovinei, 
în fostele județe din România Mare (Cernăuți, 
Storojineț, Hotin şi ținutul Herţei), mi-a dat 
satisfacţii pentru că am putu să văd importante 
repere din istoria țării - din păcate aproape total 
necunoscute generaţiei formate după război. 

Realitățile frumoase ale perioadei interbelice, pe 
multiple planuri, şi dramele zguduitoare după anii 
cumpliţi 1940 și 1944, sunt puțin cunoscute. În acest 
sens sunt convingătoare povestirile octogenarilor, 
puțini la număr, care au fost obligați să-și 
abandoneze casele părintești la vârste fragede. 

Nordul Bucovinei a dat vieții noastre culturale și 
religioase mari personalități: academicieni, savanți, 
profesori — toți absolvenți ai Universității din 
Cernăuți. 

Înalte fețe bisericești au absolvit Facultatea de 
Teologie, una din cele mai importante facultăți 
teologice din țară şi din spațiul sud-est european. 


În cadrul Societăţii „Pro Bucovina” am avut 
fericita ocazie să cunosc câteva personalități 
bucovinene: academicienii Vladimir Trebici, Radu 
Grigorovici, Radu Economu, Mircea Grigoroviță, 
care, prin marea nostalgie pentru Cernăuţi, mi-au 
sensibilizat și răvășit sufletul. În cadrul societății 
conduse în Bucureşti de inimosul George Galan, la 
întâlnirile comemorative am putut dialoga și cu 
generația mai tânără a Cernăuţilor: Alexandrina 
Cernav, membru de onoare al Academiei Române, 
Vasile Tărâţeanu, regretatul Grigore Bostan (trecut 
în veşnicie în urmă cu un an), Mircea Sutic, Ştefan 
Hostiuc și alți câțiva, care duc, zi de zi, o activitate 
remarcabilă pentru afirmarea entității românești. 


De un imens folos în strângerea materialului 
documentar pentru redactarea serialului "Zig-zag 
prin Nordul Bucovinei” în nouă capitole, mi-au fost 
colegii de la ziarele românești din Cernăuți, pe care 
nu-i cunoșteam, dar. care “s-au dovedit plini de 
solicitudine. Ă 

DI. Simion Gociu, rector-șef al săptămânalului 
„Concordia”, a fost un excelent ghid, parcurgând 
împreună străzile Cernăuţilor și dându-mi explicațiile 
necesare în faţa fiecărui obiectiv. De asemenea, și 
colegul lui de la celălalt săptămânal, „Libertatea 
Cuvântului”, a mers cu noi o zi întreagă, la multe 
biserici româneşti aflate pe drumuri secundare, de a 
căror existență nu aveam habar. 

Spaţiul limitat nu mi-a permis să vorbesc. și 
despre viața românilor aflaţi în acest colț răpit de la 
țata-mamă, despre aspirațiile și mai ales de traiul lor 
actual, Am pus accentul pe descrierea succintă a 
monumentelor istorice, și, cred, că m-am achitat de 
scopul propus. 

Dintre comunele cu populaţia pur românească, 
cel mai mult mi-a plăcut cea cu numele de Boian, 
locul de naştere a marelui cărturar lon Neculce, cel 
mai talentat cronicar al Moldovei, cel dintâi culegător 
de folclor românesc, scriitor și istoric, mare hatman și 


Dinarte 


»ZIG-ZAG PRIN NORDUL BUCOVINEI” 


mare vornic al Țării de Sus, staroste de Cernăuţi. 
Am descris sumar biserica, clopotnița, dar nu am 
amintit nimic de monumentul durabil înălțat în 
amintirea cronicarului. Un monument frumos, 
original, conceput de către sculptorul Dumitru 
Gorscovschi, autorul busturilor lui Mihai Eminescu 
din Făleşti (Basarabia) și din Carpocin (Hliboca) şi al 
lui Ştefan cel Mare din Voloca, precum și al 
basoreliefului lon Neculce de pe clădirea gimnaziului 
din localitate, 

„lubitorii” de români, neprieteni ai Neamului, au 


si de arhitectură 
din tinutul 


lansat „gogoşi” că marele patriot și cărturar lon 
Neculce „nu merită” să aibă un bust în Boian, 
deoarece îi plăcea sexul frumos (pe ce se bazează 
afirmaţiile?), că era cartofor (aceeași întrebare?) și 
că era lacom de pământ străin! Alți „istorici” 


- ucrainieni susțin că Boianul a fost un loc pustiu și că 


aici pământul a fost al rutenilor și polonezilor veniți 
din Galiţia. Dar adevărul nu poate fi ocolit la infinit și 
astăzi în centrul comunei Boian (actualmente făcând 
parte din parte din raionul Noua Suliţă), în fața 
Primăriei, se înalță maiestuos bustul marelui cronicar 
lon Neculce (1672-1745). 

În articolele precedente am mai dat -câteva 
exemple din preocupările autorităților ucrainene de a 
șterge din istoria Bucovinei tot ce aparține 
elementului românesc, cel mai numeros până în 
1940 (şi care astăzi, așa cum am spus, reprezintă 
20% din populaţia regiunii Cernăuţi). Cazul cimitirului 


O REVISTĂ CU TRADIȚIE: "GLASUL BUCOVINEP' 


Am în față o revistă 
înființată în urmă cu 
cca. 120 de ani, apărută 
la CERNĂUȚI, pe al 


cărei frontispiciu stă 

scris: GLASUL 

BUCOVINEI. 

A apărut nentrerupt 

până în 1940, o 

perioadă lungă fiind 
cotidian,  oglindind în paginile sale toate 


evenimentele culturale, economice și adimistrative 
care aveau loc în întreaga Bucovină. 

În urmă cu 18 ani, după o interdicție de 
aproape 4 decenii, revista a reapărut, într-o formă 


Pag. 14 


atractivă, elegantă, bogat ilustrată, cu o apariție 
trimestrială, fiecare număr având cca. 160 de pagini, 
fiind axată pe probleme istorice și de cultură. 

Redacţia se află tot în orașul Cernăuţi și are ca 
redactor şef pe Alexandrina Cernov, membru de 
onoare al Academiei Române. Colegiul de redacție 
este format numai de personalități marcante din 
România şi Nordul Bucovinei, printre ei afându-se 
prof. univ. dr. Mircea Angelescu, Dimitrie 
Vatamaniuc — membru de onoare al Academiei 
Române, profesorii universitari doctori lon Popescu 
Sireteanu (lași) și Adrian Dinu Racheru (Timișoara), 
precum și dr. Constantin Ungureanu și Arcadie 
Suceveanu (Chișinău), Ștefan Hostiuc, prof. univ. dr. 
|lie Suceac și Vasile Tărâţeanu (Cernăuţi). 


din Cernăuţi, unde monumentele funerare de înaltă 
valoare artistică sunt supuse degradării și, ceea ce 
este mai grav, profanării. 

Catredala din centrul oraşului, ridicată în anul 
1844, cu hramul „Sf. Trei Ierarhi”, unde, după 1991, 
parohul bisericii, românul Vasile Acostăchioaiei, 
alături de ceilalți preoți români, a oficiat slujba în 
noastră strămoşească, avea scris pe frontispiciu, 
în limba română, „Unu în trei ipostasuri Dumnezeu”. 
Inscripția a fost ştearsă după „renovarea” 
lăcaşului de cult, iar slujbele sunt ținute numai în 
ucraineană şi rusă. = 

Acelaşi lucru se întâmplă și la biserica „Sf. 
Nicolae”, unde-nu o să mai auzi astăzi nici un 
cuvânt românesc, deși în pisania de pomenire a 
ctitorilor bisericii se spune „s-a zidit şi s-a terminat în 
anul 1939, în vremea domniei regelui Carol al II-lea 
al României”, catapeteasma are pe ea stemele 
provinciilor istorice românești, iar turlele biserici! sunt 
aidoma celor ale Mănăstirii Argeşului. 

Biserica Sf. Nicolae, cea mai veche din oraș, din 
lemn, datând din 1607, fiind înălțată de un boier 
român, reconstruită (întrucât în anul 1993 a ars) nu 
mai amintește de ctitorul ei și aparține în prezent 
cazacilor! 

Când am vorbit în numărul trecut de biserica- 
bijuterie din Crișciatic (cea mai frumoasă ca aşezare 
din Nordul Bucovinei), am omis să fac această 
precizare, care se impunea: biserica „refăcută” nu 
mai păstrează nimic din aspectul iniţial din anul 
1766; turlele fiind aurite (1!) şi specifice stilului 


rusesc. ; = Ș 
Este aplicată cu perseverență, de către 


autoritățile ucrainene, strategia paşilor mărunți, 
acționându-se pe baza unui program conceput 
pe termen lung, al cărui scop final îl reprezintă 
asimilarea elementului românesc. 4 

Autoritățile culturale din România, deşi 
cunosc această stare de fapt, inadmisibilă, care 
tinde să şteargă urmele românismului din Nordul. 
Bucovinei, se complac într-o totală indiferență, 
deşi în Cernăuţi există un Consulat Românesc. 

Pe date de 28 noiembrie, când s-au împlinit 92 
de ani de la Unirea Bucovinei cu România, s-a 
organizat o şedinţă festivă într-una din sălile AGIR, 
care, din păcate, nici de această dată, nu s-a 
bucurat de prezența oficialilor de la Bucureşti, 
nici măcar a unui reprezentant al autorităților. 

Nu a existat un mesaj de felicitate din partea 
acestora, care să dea un semnal de speranță 
bucovinenilor. Nimeni nu a venit de la Parlament, 
de la Președinție sau de la Guvern. 

Nimic din partea acestor instituții, ca şi când 
frumoasa Bucovină, provincie istorică atât de 
cântată de poeți, n-ar fi făcut parte din teritoriul 
României Mari, cu care ne-am mânarit cândva și la 
care tot mai mulți români visează și astăzi. 


Răsfoind cele patru numere ale revistei apărute 
în cursul anului trecut, surprinde plăcut tematica 
abordată, foarte vastă, și, în egală măsură, 
redactarea acestor articole. 

În numerele 2 și 3 ale revistei sunt publicate 
fragmente intitulate „Însemnări din memorie” ale lui 
Vladimir Trebici (1916-1999), în care autorul, un 
mare patriot (fiu al meleagurilor bucovinene), 
prezintă Cernăuţiul într-o viziune plină de nostalgie 

(continuare în pag. următ 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2011 


Czracupi 
ISTORIA CENZURATĂ 
- premii în cărţi - 
Gondiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe 


diului, sau se pot da personal i 
rasa sealUIU ii sea „Personal, la sediu, până | lunii 
irmătoare apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la EG atei 19- 


IT ITI Dora 


CRT (pa "e 
[| ——— 
EI —>—— = 


= = IL 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII MARTIE: 


"În ce constau avantajele cuibului legionar?” 


"Un an lângă Căpitan" — Ilie Tudor. 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


Cubul este ca o mică FAMILIE: oameni de 
eaşi vârstă, aceeaşi putere de înțelegere, 

aceeaşi constituție sufletească. 

Culbul este cald, membrii cuibului sunt prieteni: 
ajută între ei, se sfătuiesc, se distrează împreună. 
Ei ştiu să îşi facă viața frumoasă nu numai la 

suprafaţă, în distracţii trecătoare, ci în profunzime. 


Aceeaşi caldă frățietate există între diferitele 


3 cuiburi, nu numai între membrii unui cuib, toți având 
- aceleaşi valori şi idealuri, toți ghidându-se după 


aceleaşi legi, întrucât cuibul nu se conduce după 
bunul plac al membrilor lui, ci după LEGI care nu se 
schimbă: legea disciplinei, legea muncii, legea 
țăceril, legea educației, legea ajutorului reciproc, 
legea onoarei. : 

. Legea disciplinei: fii disciplinat legionar, căci 
numai aşa vei învinge. Urmează-ți şeful şi la bine, 
şi la greu. = 

- Legea muncii: munceşte. Munceşte în fiecare zi. 
Munceşte cu drag. Răsplata muncii să-ți fie nu 
câştigul, ci mulțumirea că ai pus o cărămidă la 
înălțarea Legiunii şi la înflorirea României. 

-) Legea tăcerii: vorbeşte putin. Vorbeşte CE 
trebuie. Vorbeşte CÂT trebuie. Oratoria ta este 
oratoria faptei. Tu făptuieşie; lasă pe alții să 
vorbească. 

-) Legea educației: trebuie să devii altul. Un erou. 

In cuib fă-ți toată şcoala. Cunoaşte bine 
Legiunea. 

- Legea ajutorului reciproc: ajută-ți fratele căzut 
în nenorocire. Nu-l lăsa. za 

- Legea onoarei: mergi numai pe câile indicate de 
oanoare. Luptă, nu fi niciodată mişel. Lasă pentru 
allii câile infamiei. Decât să învingi printr-o 


fost dat de Viorel Radu din Focşani, 28 de ani, care a câştigat cartea 


infamie, mai bine să cazi luptând pe drumul 
onoarei. 


Cuibul este o ŞCOALĂ DE CARACTERE. 
__ In cuib omul se autoeducă, îşi dezvoltă atât 
spiritul de echipă - camaraderia, cât şi simţul 
răspunderii individuale. 

Fiecare se poate ridica numai prin sacrificiu şi 
muncă, prin propriile calități. 

Nimeni nu este privilegiat. Toată lumea — dar 
absolut toată lumea — munceşte; nimeni nu stă 
degeaba. 


Cuibul dezvoltă PERSONALITATEA, INIȚIATIVA, 
puterea de creație, calitățile de conducător şi 
capacitatea de organizare. 

Noii membri sunt educați cu dragoste, pentru a 
prinde aripi şi a întemeia, la rândul lor cuiburi, 


întrucât cea_mai_apreciată activitate a _unui 
legionar este aceea de a face alți legionari şi de a 


întemeia cuiburi noi. 


- Cuibul este un TONIC MORAL, o cetate ferită de 
efectul distrugător al scepticismului, indiferenţei, 
comodităţii şi materialismului. 

Aici omul îşi reface forța morală de a da piept cu 
problemele vieţii, cu greutăţile şi nedreptăţile zilnice. 

Şedinţa de cuib este o oază de înălțare 
sufletească şi de linişte, care compensează loviturile 
vieţii de zi cu zi. 


Cuibul nu are "balast": noii veniți în cuib ori se 
convertesc la viața legionară, ori sunt îndepărtați, ori 
ajung să se retragă de bună voie - pentru că orice 
corp străin este eliminat dintr-un organism viu, 
sănătos. i 


Într-un mic grup, în asemenea condiţii de 
apropiere, oamenii se cunosc bine; nimeni nu se 
poate preface "Ia infinit”. 


Pentru activitatea unui simplu cuib nu sunt 
necesare nici cine ştie ce fonduri băneşti, nici 
acte (şi nici măcar un sediu, cuibul putându-se 
întruni oriunde). 


Cuibul ca unitate de acţiune are o mare 
flexibilitate, fiind simplu să se mobilizeze câțiva 
oameni, oricând şi oriunde. 


Există o serie de lucruri pe care un om singur 
nu le poate realiza, iar o organizație este prea 
mare pentru a le face. 


Cuibul rămâne VEŞNIC o unitate de luptă, dar şi 
una de educaţie, de formare sufletească, o realitate 
indestructibilă, pentru că nimeni nu va putea opri 
vreodată întâlnirea unor prieteni. 

În timp ce celelalte tipuri de organizații sucombă 
din lipsă de fonduri, din cauza ambițiilor personale, a 
arivismului, a intrigilor ş.a. — care produc dezbinare, 
organizația legionară rămâne stabilă în ciuda 
tentaţiilor şi a greutăților, un nucleu pe care te poți 
baza. șI 

Legionarii se întâlnesc oriunde şi oricând cu 
plăcere - şi nu numai în vederea desfăşurării 
activității legionare, întrucât au aceeaşi constituție 
sufletească, sunt legaţi prin mii de fire invizibile. De 
aceea a rămas renumită solidaritatea legionară. 


Având în vedere duşmanii numeroşi şi 
puternici pe care i-a avut dintotdeauna Legiunea, 
cuibul este cea mai potrivită modalitate de a 
întreține şi cultiva spiritul legionar. 


ÎNTREBAREA LUNII APRILIE: Care este diferența între Legiunea "Arhanghelul Mihail”, Mişcarea Legionară, Garda de Fier şi Partidul 


"Totul Pentru Țară”? 


PREMIU: "Tăifăsuind cu Petre Ţuţea” — Andrei lustin Hossu. 


kk 


O REVISTĂ CU TRADIȚIE 


Autorul prezintă viața de zi cu zi a orașului cu 
oamenii săi educați, cu belșugul magazinelor, cu 
educația severă din școlile primare și licee, cu 
Sărbătorile și tradițiile (atât ale românilor, cât și ale 
tuturor minorităților), precum și locurile pline de 
basm din întregul ţinut. Sunt amintite și piesele şi 
șezătorile de la Teatrul Naţional, nume de artişti sau 
de scriitori mari ca Nicolae Iorga, lon Nistor, Gala 
Galaction, precum și Pan Vizirescu sau istoricul 
lterar Augustin Z. N. Pop (1910-1988), ambii 
profesori de prestigiu la Liceul Militar „Ştefan cel 
Mare”, Nu sunt omiși nici scriitorii bucovineni ca 
Mircea Streinul (1910-1945), Traian Chelariu (1906- 
1968), Barbu Sluşanski și Leon Țopa. Nu este omis 

n evocare nici Traian Brăileanu care i-a fost și 
Profesor la examenul de licenţă și care, pentru faptul 

a fost ministrul Învățământului și Cultelor în 
Șuvernul legionar (sept. 1940 — ian. 1941) a murit la 
nchisoarea de la Aiud, în 1947, iar opera sa 

Sălriica a fost total necunoscută în ultimii 50 
e ani. 


CUVÂNTUL LEGIONAR APRILIE 2011 


Le Sia 


Tot în cele 4 numere ale anului trecut găsim și un 
articol deosebit de actual, referitor la ceea ce se 
întâmplă astăzi în Nordul Bucovinei, redactat de d-na 
Alexandrina Cernov și intitulat „Limba română și 
capcanele politice din Ucraina”. Articolul (care are 
motto-ul „Prutul nu marchează o graniță lingvistică") 
arată cum unitatea limbii este pusă la îndoială de 
către politicienii ucrainieni care bulversează, iarăși și 
iarăşi, conștiința comunității românilor. 

Vasile Tărâţeanu semnează articolul „Scriitorul 
trebuie să vibreze la trecutul, la prezentul și la 
viitorul neamului”, Nina Cianca publică fragmente din 
monografia „Ciprian  Porumbescu';  Adrian-Dinu 
Racheru este autorul materialului „Eminescianismul 
şi eminescologie"; Marin Gherman  răscolește 
arhivele, fapt care îl determină să scrie „Atitudinea 
politicienilor bucovineni față de sistemul politic al 
Imperiului Hasburgic, în cea de a doua jumătate a 
sec. al XIX-lea”. 

Punem punct exemplificărilor edificatoare pentru 
ținuta științifică - a revistei „Gasul Bucovinei”, cu o 
întrebare: „De unde se poate cumpăra această 


publicaţie?”, întrucât nu am găsit-o la nici un centru 
de desfacere a presei — nici în București, nici la 
Cernăuţi. Sunt convins că ar trebui să existe, 
neapărat, două sau trei librării — măcar în zona 
centrală - de unde să se poată achiziționa această 
publicație. 


În încheiere menţionez faptul îmbucurător că şi în 
Chișinău apar trei publicații, total necunoscute și ele 
la noi: „Semn, revistă literară care a împlinit 12 ani 
de la apariție, „Clipe”, revistă de cultură şi creație 
literară a tinerei generații care a împlinit 14 ani, şi 
„Limba Română”, revistă de știință şi cultură. 

Oare când vom găsi aceste patru valoroase 
reviste, unele lângă altele, pe un raft dintr-o librărie 
bucureșteană?! 


Pag. 15 


4 


CAI pie ABONAMENTE PE ADRESA 
e gi pet "|  NIGADOR ZELEA:CODREANU, STR. BANUL 


DUMITRACHE NR, 35, SECT 2, BUCUREŞTI 

Tal; (021) 2425471; 0745 074493 

Prețul unui abonament pt. anul 2011 

- 50 RON pentru țară (București și provincie); 

- 70 RON pentru Europa; 130 RON pentru Canada, 
SUA, Australia. 


1922, după preluarea puterii de şeful acestei 
lu sălgjăe zulza mişcări, Benito Mussolini”. Termenul de "fascism" 
a fost extins şi pentru alte mişcări, partide sau 
organizații cu concepții asemănătoare în ceea ce 
priveşte etica, politica generală şi organizarea, dar 
există în realitate multe criterii de diferențiere: de 
exemplu, atitudinea față de drepturile omului, față 
de religie, atitudinea față de rasism și 
antisemitism, față de celelalte organizații politice 
etc. De asemenea, fascismul, spre deosebire de 
leglonarism, a admis utilizarea violenţei, 
considerând-o ca mijloc normal al acțiunii politice. 
3 Conform acelelaşi surse citate mai sus, "fascismul 
se caracterizează, în esență, prin respingerea 
concepțiilor socialismului şi liberalismului, prin 
voința de a instaura un stat puternic care să 
impună autoritatea, prin structură centralizată şi 
ierarhizată, prin militarism, prin naționalism, prin 
dominația partidului unic, prin cultul muncii, prin 
grija de a promova realizările sociale, prin voința 
de a pregăti şi educa tineretul”. În domeniul 
economic fascismul depăşeşte lupta de clasă prin 
crearea unul regim corporatist în care salariaţii şi 
patronii să se găsească reuniți în cadrul aceleiaşi 
organizații profesionale. Fascismul celebrează 


Cătălin Murgu — Braşov: În lagăre nu au fost [3 
închişi doar prizonieri! de război, ci şi persoanele Î 
ostile regimului - în regimurile totalitare. De aceea fi 
elita legionară a fost închisă la Miercurea Cluc, 
Vaslui, Tismana şi Dragomirna - şi apoi 
masacrată - fără a fi comis vreo Infracțiune, fără a 
avea vreo condamnare: pur şi simplu pentru că 
era ostilă dictaturii lui Carol al II-lea. Căpitanul a 
refuzat să se asocieze dictaturii regale, deşi 
regele îi propusese postul de prim-ministru, 
preferând să fie închis. Ce altă dovadă mai bună 53 
poate fi pentru demonstrarea probității sale 
morale! A trăit în conformitate cu principiile 
enunțate: "Sunt împotriva democrației, aşa cum 
sunt şi împotriva dictaturii”, scria Căpitanul cu un 
an înainte de a fi închis ("Circulări şi manifeste”, 
1937). Regele transformase monarhia 
constituțională în dictatură regală, iar Căpitanul a 
publicat o scrisoare de protest (febr. 1938). 
Legionarii erau ostili politicii interne şi externe 
duse de Carol (corupție în viața publică, apropiere 
de bolşevici). De asemenea, legionarii refugiați în 
Germania după ian. 1941 au fost închişi în lagăre 
(Buckenwald şi Dachau) pentru că erau percepuți | i 
ca ostili regimului Antonescu (se împotriviseră - na 


înlăturării de la guvernare). : pr pf 7 valorile eroismului luptător, disciplina, abnegația, 

Dan Vintilă - Suceava: Celebra lojă masonică A Sa LA > 709 d energia, forța, solidaritatea naţională, a acordat 
ltallană Propaganda Due - P2 - a fost principalul gt // MP foarte mare Importanță tineretului, ca simbol al 
motor al promovării imaginii occidentale a lui 3 bn di energiei creatoare, al renașterii naţionale, 


întreținând un adevărat cult al acestuia prin 
cântec. Fascismul a urmărit nu numai să 
instaureze o nouă ordine politică şi socială, ci să 
e modeleze un nou tip de om. Organizaţia 
x - cz 2 Pta fascistă era un adevărat centru 
marele maestru al Lojii, ajutat de Frank d i Pai RE ip, combatant în interiorul societății civile, în 
Gigliotti, important şef al CIA şi membru A i y ză / serviciul unei ideologii politice.” > 
în P2. Conform istoricului francez Yves Îi Gicu Haralamb - Bistrița: 
Stavrides, autorul lucrării "Francmasonii: Ataşamentul legionarilor pentru Biserica 
Cucerirea răsăritului”, Ceauşescu a fost "Sf. Ilie Gorgani” provine din faptul că se 
inițiat încă din 1966, devenind apoi unul i afla în imediata apropiere a casei gen. 
dintre pionii cei mai importanți aibă Gh. Cantacuzino-Grănicerul, care 
operațiunilor lui P2 pe plan internaţional. devenise din 1933 sediul central al 
De altfel, în urma percheziției efectuate Legiunii. În această biserică au avut loc 
de poliția italiană în 1981 la reşedinţa lui funeraliile gen. Gh.  Cantacuzino- 
Gelli s-au găsit registrele lojii care Grănicerul şi ale comandanților legionari 
număra peste 900 de membri, printre i dr. avocat lon Moţa şi dr. avocat Vasile 
aceştia aflându-se nu numai Ceauşescu, Marin, căzuți în războiul civil din Spania 
ci şi Gorbaciov, Jaruzelski, şi... fostul şef în lupta împotriva comuniştilor. Şi tot aici, 
al "Securităţii Române şi secretarul de ii la 30 nov. 1940, au avut loc funeraliile 
stat al lui Nicolae Ceauşescu. P2 avea se] Căpitanului. Biserica a fost construită în 
membri atât în Occident, cât şi în țările urmă cu 200 de ani, în timpul lui Caragea 
comuniste. Vodă, donatori de seamă fiind însuşi 
Alexandru Mareş - Sf. Gheorghe: 5 volevodul şi breasla  neguțătorilor 
Căpitanul s-a pronunțat pentru alianța cu cojocari. Turla principală în care se află 
Germania - în decembrie 1937 - pentru clopotele a fost reconstruită în anul 1935 
că problema de politică externă a de către legionari pentru că turla veche, . 
României era să obțină angajamentul din lemn, devenise impracticabllă, lar - 
marii puteri de“ atunci a Europei, treptele monumentale, din marmură au 
Germania, înaintea înțelegerii acesteia cu URSS (care vroia Basarabia) şi a fost construite tot de legionari, în ian. 1937, înainte de înmormântarea lui lon 
înțelegerii cu Ungaria (care vroia Transilvania), tocmai pentru a nu se ajunge la  Moţa şi Vasile Marin. 


cele trei pierderi de teritorii din vara lui 1940. Ş a : 
Tralan Plopeanu — Slatina: Fascismul, conform Enciclopediei Universalis din : Volta Caan, 
Paris (1996), este "mişcarea creată în Italia în 1919 şi sistemul politic înfăptuit în 


HRISTOS A ÎNVIAT! 


Ceauşescu. P2 l-a acreditat ca mare personalitate 
politică şi ca mediator în chestiuni internaţionale, 
conferindu-i imaginea externă de lider important. 
Vizita preşedintelui american Nixon la poz? 


Periodic editat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ” ISSN 1583-9311 = 
Redactor şef: Nicoleta Codrin = 
Colegiul de redacție: Emilian Ghika, Ştefan Buzescu, Ionuţ Moraru, Corneliu Mihai, Ştefan Hâncu —— 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - Vinerea, orele 15-17 
(zona Circului — inters. cu Ştefan cel Mare, colț cu str, V.Lascăr) 


Relații 
cu publicul: 


|N