Cuvantul Legionar nr. 96, iulie 2011

Dacă vor lăcea aeegia, pptebrete Car II pa. 
(CZ Paget dpă dica 73 4 


» CUVÂNTUL 
LEG IONAL 


Periodic al Românilor naţionalişti creştini 
- în duhul NAŢIONAL CRESTIN al-lui Corneliu Zelea-Codreanu - 
Anul VII, Nr. 96, IULIE 2011 Apare la sfârşitul lunii 2,5 lei 
Director: NICADOR ZELEA-CODREANU Redactor şef: Nicoleta Codrin 


RELAȚII CU PUBLICUL: 
ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-17, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Buc; tel.: (021) 2425471 sau 0745074493 
e-mail: cuvantul-legionar G zelea- codreanu. com; site: WWW. zelea-codreanu. „com 


CUPRINS: 
Mualitate Ce-aţi pierdut din vedere Covepondlenfă Operația a reuşit 


Noul stil iudaic de luptă Cris : Prin E 
Aziznară poarta cea strâmtă — 
Vitan. Avem un preşedinte. Cum scăpăm? Ana Marin (IV) 
Multă mizerie pentru nimic Xizmue R.S.S. Autonomă Moldova 


Antisemitism - filosemitism 


Co aia Sfuintuallate Problemele vieţii — Sf. loan ((I) 
Corepondență Despre trădare Comcur, Puya edaejiei 
Editorial: IUDA ARE PROGENITURI 


- specific punctele cardinale pentru a marca 
niște diferențe care mi s-au părut 
caracteristice. 

În nordul industrializat și perceput ca fiind 
mai prosper, numita "extremă dreaptă” este 
într-o luptă mai directă și mai activă cu 
extrema stângă care se manifestă prin acțiuni 
directe şi violente; ca un exemplu, un sediu al 
naționaliștilor italieni din centrul Romei, un 
bloc cu patru sau cinci etaje, construit de 
"fasciştii” italieni în perioada interbelică pe str. 
Napoleon al Ill-lea, are intrarea blindată, din 
oțel gros și nu se deschide decât de la primul 
etaj, ca urmare a recunoașterii persoanei, 
fiind supravegheată permanent de cineva cu 
aparatură specială; același lucru l-am putut 
observa și la un bar din oraș, tot cu ușă din 
oțel și unde accesul era selectiv. 

Veţi înțelege pe parcurs de ce fac aceste 
precizări: agresivitatea în relaţiile sociale 
este apanajul extremei stângi, anarhiste, şi 
automat te întrebi de ce la un popor atât de 
"pasional" şi care a fost prezentat de o 
propagandă anti-creștină ca făcând uz de 
violență - în cazul "extremei drepte”, 
agresivitatea are un singur sens, și anume de 
la stânga la dreapta! Te mai întrebi în ce 
măsură acest comportament este justificat și 
în ce constau diferenţele față de doctrina 
fascistă mussoliniană. 


Tot mai mulţi "eoropeni” își descoperă 
afinități de logică și sentimente cu Mișcarea 
Legionară. 

Voiam iniţial să formulez "tot mai mulți 
români”, dar mi-am dat seama că 
restrângând aria la România aș analiza 
lucrurile doar parțial. 

Unii, prieteni, vor citi afirmația de mai sus 
cu un abia ascuns surâs de bunăvoință la 
adresa mea; "imparţial ca tot românul”. 

Alţii,“ dușmanii, vor bombăni niște 
înjurături, dar vor continua să citească 
încercând să vadă până unde voi merge cu 
"exagerările” și ce argumente voi aduce. 

Alţii sunt "rumegătorii” de diversiuni și 
lozinci iudeo-comuniste și iudeo-democratice, 
lipsiţi de orice fel de înclinaţie spre lectură - 
ca să nu exagerăm amintind de “studiu” - în 
mod evident fără acces la informații care au 
devenit pentru domniile lor inutile, ca o 
manifestare a "suficienței”, 

Va trebui să explic diferențiat percepția 
diverselor categorii de "aderenți” privind 
Mişcarea Legionară, fiind obiectul 
preocupărilor noastre permanente şi 
principale, hotărâtoare în evoluția 
fenomenului legionar. 

Voi începe prin a explica afi rmaţia de mai 
sus referitor la "eoropeni”: în puținele ocazii 
în care am ţinut conferinţe în străinătate, 
ca urmare a unor invitații făcute de 
organizații naţionaliste, am putut face 
niște constatări care m-au umplut de 

speranță. 
Să luăm ca exemplu ltalia, 
unde am fost (și în nord, și în sud) 


CUVANTUL LEGIONAR 


(ocitisiriii rs în pitt 
MNicalom Delea- 
Corea 


IULIE 2011 Fag: 


IUDA ARE PROGENITURI (continuare din pag. 1) 


st Aici intervine surpriza, cândva a mea și mai 
târziu a multora: italienii la care fac referire și-au 
însușit în mare măsură ideologia legionară, și cu 
precădere două aspecte care reprezintă cheia de 
boltă a Legiunii: 

: accederea la putere prin mijloace pașnice 
oferite de societatea în care trăiește, ca urmare a 
ridicării nivelului de conștiință naţională și a 
capacității de luptă prin dezvoltarea calităților de 
orice fel ale cetățeanului. 

- însușirea preceptelor creștine în măsura în 
care acestea să devină un mod de viață intrat în 
comportamentul legionarului. 

In cazul de față "Asaltul asupra Rome?" devine 
un sistem depășit și te întrebi cum a fost posibil la 
un popor atât de mândru de trecutul său? 

Realitatea care este: le-au trebuit mulți ani și 
consemnarea unei experiențe dure pentru a 
ajunge la înțelepciunea şi capacitatea de 
prevedere a lui Corneliu Zelea-Codreanu. 

De ce această mare paranteză? 

Pentru că de fapt exemplul are ca scop 
scoaterea în evidenţă a lipsei totale de înțelegere, 
absolut de neexplicat, a unor persoane adunate în 
mod nejustificat sub numele de "legionari” - de 
la care au împrumutat uniforma, sacrificiul 
zecilor de mii de martiri ai neamului și un renume 
pe care l-au călcat în picioare prin practici 
neconforme. 


Italienii din sudul taliei fac apel, la fel de 
neaşteptat - şi în totalitate - la doctrina legionară, 
dar acolo prezența activă în viața publică și politică a 
extremei stângi violente și chiar anarhiste este 
absentă. 

Nevoia de schimbare - renunțându-se la ateismul 
mussolinian în favoarea creștinismului legionar - se 
potrivește perfect firii şi năzuințelor clasei mijlocii 
care "dă tonul” în mod obișnuit. 

Am făcut această incursiune în ltalia tocmai 
pentru a scoate în evidență  stridența 
comportamentului adepților "groparului” HORIA 
SIMA. i = 
Argumentul pe care se bate monedă în mod 
curent ar fi reușita epigonului prin efemera și 
iluzoria (până la urmă) accedere la putere a 
“rămăşițelor” Mişcării Legionare, în_fapt_o 
Miscare care renuntase la tot ce îi era specific. 


Comportamentul lin __de__înțelepciune__al 
naționaliştilor__italieni, pentru care rațiunea și 
evidențele au mai multă "greutate" chiar după peste 
douăzeci de ani de guvernare (1922-1944), aruncă 


în ridicol opțiunile unor pseudo-legionari care în 
mod _ evident se comportă după modelul celui 
care _a _ ignorat comandamentele_esenţiale__şi 
definitorii ale Mişcării Legionare. 

chiar dacă sub 


Patru luni de co-guvernare, 
controlul și cenzura drastică a gen. lon Antonescu, 
au reușit să transforme imaginea Mișcării din ceea ce 
obținuse Căpitanul în zece ani de lupte și sacrificii, 
într-o bandă de criminali, omorând în dreapta și în 
stânga, după un sistem pe care adevărata Legiune îl 
socotise, îl catalogase ca inacceptabil într-un stat ce 
se declara "de drept”. i 

Să  condamni teroarea de stat practicată 
împotriva Legiunii și care "umple cimitirele” cu martiri 
ai neamului timp de zece ani, și să pui tu însuți în 
practică teroarea odată ajuns la oarecare putere, 
reprezintă una din dovezile incontestabile” ale 
adoptării unui comportament total contrar principiilor 
Mișcării Legionare. 

Să ne punem întrebarea până unde ar fi mers 
escaladarea violențelor dacă nu ar fi existat hățurile 
din mâinile energice ale generalului? 

Tot ce a fost curat și înălțător în viața și 
activitatea Mișcării Legionare este călcat în picioare 
de un comportament agresiv, ca să nu spun criminal, 
al cohortelor de oportuniști intrate în Mișcare, datorită 

renunțării la obligația unui stagiu de pregătire și 
cunoaștere al viitorului legionar, care se putea 
înti e trei ani. 
TIE sept. 1940 epigonul deschide larg porțile 
Legiunii, în care - hotărâse el - se putea intra pur și 
simplu pe baza unei adeziuni (pe care în mod 


evident o  scriai în cinci. minute - 
bineînțeles dacă scrisul îți era la 
Pag. 2 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2011 


de trei ani, la cinci Căpitanului în peste 10 ani de "navigaren 
printre aisbergurile dictaturii carliste, și lipsa de gi 
scernământ și autoritate a lui Horia Sima. 
Faceţi comparație între "ieșirea din scenă” 
Corneliu Zelea-Codreanu, și fuga de sopăă 
preocupat numai să-și salveze blana murdar 
lăsând în voia soartei ceea ce mai rămăsese « 


îndemână”). De la o “probă” E 
minute: iată diferenta dintre legionari si simisti; . Pi 
iată că acum "trepădușii” de atunci se cred di 
îndreptățiți să dea lecţii de legionarism! 
Oare acesta este lucrul cel mai grav? > 
Nici vorbă, problema este că dau niște lecții 
"otrăvite” transformând frumoasa imagine a U S i psd 
legionarului - care era după chipul și asemănarea Mişcarea Legionară, a lui Horia Sima! 
Căpitanului - într-o copie fidelă a lui Sima (cu să încerci să faci o comparaţie, o asociere « 
și imagine între cei doi protagoniști, mi se pare 


trimitere, bineînțeles; la comportament O PA 
mentalitate). încercare de reconciliere între un călău și victime 
Trebuie să facem referire la actualele sale. a = ; 
preocupări ale moștenitorilor dezastrului simist. Mergând mai geparie cu comparații, bineînțele 
Pentru niște observatori competenți ai pentru uzul unui "grup" de "mărginiți”, apro 


comportamentului lor ca "moștenire genetică”, lipsa de relațiile “virusului” cu autoritățile: informaj i 


de preocupare față de aproape tot ce se petrece în Germania că Vase: NovoarAig fi inceput tratatiy 
România în ultimii 20 de ani șochează; acești oameni de reconciliere cu Carol al Dana PROBE în 
se preocupă pe prim plan de salvarea imaginii lui ţară, de frică 'să nu o ia altul înainte”: obține 
Sima, de înșelarea opiniei publice privitor la audiență la rege, același călău dintotdeauna 
comportamentul acestuia, încercând din răsputeri Mișcării, şi declară public după aceea că "a fo 
să transfere realizările şi meritele Căpitanului în cucerit de inteligența și comportamentul monarhului 
patrimoniul” idolului lor. Extaziat în fața călăului Mişcării Legionare? Da, dar 
Nu veți observa în presa acestor oameni sau în el fusese "cucerit demult de Carol în slujba Căruia 
discursul lor sau în relațiile (să zicem publice) vreun era de ani buni prin intermediul şefului Serviciuluj 
interes pentru actuala politică practicată de găștile Secret, atotputernicul Mihail Moruzov, 
mai mult sau mai puțin politice, și care spoliază Să facem niște precizări: în 1937 regele Carol] 
ultimele bogății ale țării, care în mod evident oferă lui Corneliu Zelea-Codreanu postul de premier, 
atentează la viața și existența acestui popor (acest cu condiția să fie el numit, de către Căpitan, Şeful 
"atentează” nu este deloc o licență literară, este un Mișcării Legionare; Căpitanul refuză net - aceasta 
fapt real, din ce în ce mai greu de trecut cu vederea). prin comparaţie cu trădătorul Horia Sima care 
Domniile lor au învățat de la javrele comuniste că acceptă un post de două parale, pentru care oferise 
preocupările omului -și în cazul de față lucrurile s-au viața Căpitanului, a Nicadorilor și Decenmvirilor În 
extins la un grup - trebuie să se limiteze la micul cerc 1938 și viaţa întregului Stat Major Legionar în 1939) 
de interese; pe acești oameni nu îi interesează că Săracilor la minte, înțelegeți ceva? 
românii au ajuns la capătul disperării, ei sunt cu un Bineînţeles că la altă scară și cu consecințe doar — 
Seo la actuala putere Enel *e străduiesc dn la nivelul imaginii - Șicula) stire praf - un şefal . 
răsputeri să nu o deranjeze şi cu celăla simiștilor contemporani din nordul țării se declară în 
ea prea e gi cextetența cap tolieisă diniialia ui Băsescu iar altul făcând parte din 
Sia A ea . 1 staful partidului, într-o convorbire cu persoane 
eoelizaulora Mie iis Sg ear sub conducerea lui avizate și absolut responsabile, aminteşte despre o. 
Un partid de buzuriar. care își permite să declare ja elogere js [are seulple Şi [esneciii partid; (a 
acum, în dreapta ȘT în stângă, că în șase luni vor Pee edere sli a Pa = SRE) Pe ie 
' 7 , > acest lucru, dar pentru un candidat care ajunge în 
ajunge la putere, în afară de prostie și fanfaronadă postul suprem de conducere a ţării la o aie sită ă 
dezvăluie o altă fațetă a simismului, suficientă pentru total nesemnificativă de câteva mii de voturi (Și 
a-l poziţiona în afara preceptelor legionare: pe acelea în mod evident măsluite), începi să acoepţi 
domnule, 0 Deal ae pla ca rela Informaţia: un alt runleae al roepe tur Pa de 
e it ; î uzunar vine la sediul nostru cerând cu împrumut un 
dap exlelă o iție Ie lee ala bust mare al Căpitanului sub pretextul formării unei 
E pipe Is = copii, repetând de mai multe ori fraza "7 aducem 
geme ealnenlele uta PlpeRe, așa TA înapoi în câteva zile”: a trecut de atunci mai bine 4 E 
pomeneam, dup ipu asemanarea virusului jumătate de an şi nici vorbă despre retumare! 
distrugător, ochii acestor imitatori sunt ațintiți la o Vorbesc despre o în abana serioasă până atunci, pe 
eventuală participare directă i la Viața politică. care îl vezi la biserică în fiecare duminică împreună 
Moi ela E aicar? Se bea a cu soția și copiii mici! Comportament digi, not Ă 
' allat în și asemănarea "marelui Comandant”, căci 
detenție, după ce dăduse pe mâna autorităților cei domniile voastre: "cum e turcul, și pistolul”! 
câțiva fruntași legionari prin desconspirarea locurilor Mi-am permis să fac şi această pomenire, MU. 
unde se aflau, numai de el știute, primește ca pentru importanța ei materială, ci pentru importanța > 
recompensă de al posturi de subsecretar de ei simbolică: gesturi în aparenţă mici, care întăresc 
sia Asie 0 1e sl Și a a c i impresiile noastre despre niște persoane care ă 
“ grile : pia ial seca je a ler popi cred îndreptățite să se declare legionari! SUR = 
care, NțiI, v comportamente care ne îngrijorează, arun 
"rezolvarea" divergenţelor în acceptarea și însușirea lumină falsă asupra E ale năzuințe. şi „& 
comportamentului criminal al lui Horia Sima ca comportamentului dintotdeauna al Mișcării: pe 2 
făcând parte din isa ul Mișcării Legionare, iunie, în cadrul prezentării de carte a lui Ilie Tu îi 
3 Sărtacă dune COparalie Intre perioada trecut prin iadul închisorilor iudeo-comunieii 
EA Eh usa ere ae aa ormanile respectiv a volumului "De sub tăvălug', un al) 
CRItanIă fapta je ie Je ă i prezentând calvarul detenţiei la Aiud (şi 1 ial 
. , i iaţi ? 
obedient regelui Carol al II-lea, în plină teroare de Le dă CSE ruaa e pa partea SRI 
luni de participare a lui Sima A u e bonete dupăățlieinalreaEpuncie/066pIS i mo 
Bi p guvernare, program, persoane venite din alte localități și în 
încheiată cu a a 64 de persoane deținute evident făcând parte dintr-o organizație legionară, â 
(în custodia statului) la închisoarea Jilava, a lui î ; - d articipanți Sâ.“ 
Iorga şi Virgil Madgea A început să vocifereze, îndemnând pe p E 
Noel ta E da g = Ea a ea ia rezolve” actuala situaţie pe calea armelor”. todele 
ăpi 7 ial ?  Favorizândo astfel de percepție despreme€:,; 
Codreanu, tatăl Căpitanului, și a lui Horia Zelea- «6 luptă ceai ipobel faci decât 'să dă 
Codreanu, fratele Căpitanului, a preotului comandant  «€* ile scări L9alonare NU (26 ni, pe de 
al Bunei Vestiri lon Dumitrescu Borşa, secretar spăla Ioa; vechilop:3l Sel Ole aiei temă 
general al Paridului Totul Pentru Țară, a Parte: și pe de altă parte să fetei ui, 
instructorului legionar Gh. Ciorogaru! sptembriştilor” simiști, care a făcut atât de 
Faceţi o comparație - la îndemâna oricui - între Leglunii. 
înțelepciunea și echilibrul comportamental al 


aa 0 A (Al bell pi pie e 


i 


Rurale 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE - ŞTIRI LUNA IULIE - 


%kă 


Manifestare 
naționalistă la Braşov 


La sfârşitul lunii 
trecute, pe data de 25 
iunie, Mişcarea 


Naţională de Rezistență, 
condusă de Viorel Tocan, 
a organizat la Braşov, în 
sala mare a Centrului 
Cultural  "Reduta” o 
conferință cu 
participarea invitaţilor: 

- lie Tudor (unul dintre 
cei 70 copii din Comerţul 
legionar, autorul cărții "Un 
an lângă Căpitan, deţinut 
politic la Aiud), care a 
prezentat celelalte două scrieri ale sale: "De sub 
tăvălug” (amintiri din închisoare) şi "Întru slava Celui 
ce este” (volum de poezii), încântându-ne cu verva 
sa; 

- Nicador Zelea-Codreanu care a vorbit despre 
actualitatea Mişcării Legionare şi valabilitatea ei în 
contextul iudaizării României ("File de istorie 
cenzurată”), 

- lon Coja ('România, încotro?”), a vorbit, de 
asemenea, despre frumusețea şi valoarea ideilor 
legionare, şi despre necesitatea difuzării aplicării şi 
dezvoltării lor; 

- Cristiana Anghel (curajoasa învățătoare care a 
recurs la greva foamei pentru a trage un semnal de 
alarmă şi a-i trezi pe români). 


Manifestarea de 
la Braşov a încercat 
să ofere soluții 
pentru a-i trezi din 
amortire pe toți cei 
care nu-şi dau 
seama că ne 
îndreptăm spre 
dezastru şi mai cred 
încă în amăgiri. 

S-a încercat insă 
degenerarea manifestării în scandal chiar de către 
cei care au participat la organizare alături de 
Mişcarea Naţională de Rezistență! Este vorba 
despre simişti, recte Asociaţia "lon Gavrilă-Ogoranu” 
("sucursală” a Partidul "Pentru Patrie”)! - 

Precizăm că n-a vorbit nimeni absolut nimic 
despre Sima. Deci nici măcar veşnicul "cui al lui 
Pepelea” nu poate constitui o scuză pentru 
comportamentul neloial al simiştilor. Pur şi simplu, ei 
se comportă după modelul idolului lor! 

S-a dovedit, o dată în plus — dacă mai era 
necesar! — că nu se poate colabora cu simiştii 
nici măcar la o simplă conferință. 

Să încerci să torpilezi o conferință la care eşti 
anunțat, prin afiş, chiar tu printre organizatori, 
frizează absurdul. E de neimaginat! Aşa cum e de 
neimaginat un legionar ca Sima... 


kk 


Familia Zelea-Codreanu, o familie-martir 

LUNA ACEASTA, PE DATA DE 13, S-AU 
ÎMPLINIT 70 DE ANI DE LA ASASINAREA celui de- 
al doilea frate al Căpitanului, HORIA ZELEA- 
CODREANU, tatăl directorului revistei noastre, 
NICADOR Zelea-Codreanu. 


Primul membru al fam. Zelea-Codreanu 
asasinat de autorități a fost CĂPITANUL, 
CORNELIU ZELEA-CODREANU (1938); 

- în anul următor a fost împuşcat chiar pe 
treptele bisericii din Huşi, în masacrul elitei 
legionare (21/22 sept. 1939), ing. agronom ION 
ZELEA-CODREANU, unul dintre frații Căpitanului, 

- iar doi ani mai târziu (1941) a fost împuşcat 
alt frate al Căpitanului, locotenent în Armata 
Română HORIA ZELEA-CODREANU, în fața casei 
sale din Bucureşti, de către Serviciul Secret de 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2011 


Conferința de la Braşov; de la stânga la dreapta: lon Coja, Cristiana Anghel, Ilie Tudor, Nicador Zelea-Codreanu, 


Viorel Tocan 


Informații, lăsând orfani de tată patru copii: printre 
care şi Nicador (care avea să fie dus de comunişti în 
Detaşamentele de Muncă Forţată, la Teleajen.) 

În urmă cu jumătate de an încercaseră şi 
simiştii să-l asasineze pe Horia Zelea-Codreanu: în 


noiembrie 1940 fusese “arestat” de Poliția 
Legionară a lui Horia Sima, urmând a fi împuşcat 
(împreună cu Decebal Zelea-Codreanu şi cu 
preotul comandant al Bunei Vestiri lon Dumitrescu- 
Borşa). Au fost salvați de... gen. lon Antonescu, la 
intervenția d-nei Eliza Zelea-Codreanu, prof. lon 
Zelea-Codreanu fiind şi el "arestat' de simişti, la 
propriul domiciliu. 

(detalii în cartea "Memorii legionare” - "Cal troian 
intra muros”- lon Dumitrescu-Borşa) 


Ceilalți doi frați rămaşi în viață, DECEBAL şi 
CĂTĂLIN Zelea-Codreanu, aveau să facă 16 ani de 
închisoare comunistă (1948 — 1964). 

De asemenea, nici sora Căpitanului, IRIDENTA 
Zelea-Codreanu (căsătorită cu comandantul erou 
legionar dr. av. lon MOȚA), n-a scăpat de 
închisoarea comunistă (Mislea şi Târgşor). Şi nici 
soția Căpitanului nu a fost "scutită", executând 14 
ani de detenție şi având apoi domiciliu forțat în 
Bărăgan. 


kk 


Attila şi căminele lui de bătrâni 

Încep să apară veşti de la fostele spitale care, 
chipurile, solicitaseră să fie transformate în azile de 
bătrâni. Vă mai amintiţi, desigur, ce s-a înțeles prin 
"a solicita”: "depuneţi voi cerere, că altfel vă tăiem de 
la buget, şi faceţi cum ştiţi!” 

Mai mult, un primar (cel al oraşului Darabani din 
jud. Botoşani) chiar avea de gând să-şi păstreze 
spitalul şi să-l finanțeze din surse locale, cu orice 
sacrificii, dar tot nu i s-a permis (conform ziarului 
"Adevărul" din 31 martie), prăbuşindu-se astfel 
mitul libertății de opțiune. 

lar acum, spitalele cu pricina, mai de bună voie, 
mai cu japca, au început să fie transformate, însă 
unele nu chiar în cămine de bătrâni. Avem două 
exemple de spitale care au fost transformate - cel 
puțin provizoriu - în... nimic! 

Cazurile în discuţie sunt în jud. Teleorman, în 
localitățile Cervenia şi Furculeşti. 

În contractele încheiate scria că, de la 1 iulie, 
unităţile vor începe să funcţioneze, dar cei 53, 
respectiv 40 de vârstnici care ar fi trebuit să se mute 
acolo, nu au unde să se mute. Despre aceşti bătrâni 
nu avem nimic de spus, decât că li s-a promis ceva, 
lar acum sunt dezamăgiţi, dacă nu cumva or fi ştiut 
la ce să se aştepte. Dar pacienții care agonizau, 
mureau sau năşteau prin ambulanțe, gonind de 
la un spital desființat Ia altul... ce-o mai fi cu ei? 
Or fi ajuns, ca şi noi, la concluzia înțeleaptă că în 
România este mai bine să fii sănătos? Sau dacă nu, 
măcar ungur să fii, că a avut grijă Attila să nu 
"transforme" nici un spital din aşa-numitul Ținut 
Secuiesc! 

Această stare de lucruri se confirmă; nici un spital 
din regiunea cu majoritate maghiară nu a fost 
desființat (scuzaţi-ne, "transformat"). 


Ori ungurii nu 
îmbătrânesc, aşa că nu le 


este o discriminare 
inadmisibilă, de care se 
face vinovat tocmai un 
ministru ungur... 

Ori, poate că este mai 
bine să nu ţi se desființeze 
spitalele - cum credem şi 
noi! - iar atunci scutirea 
zonelor respective 'de 
"modernizare" reprezintă o 
|| favoare, ca de la ungur la 
ungur, făcută cu nesimţire 


peste capul românilor. 

Transformarea 
spitalelor în azile pare să meargă la fel de bine ca 
şi transformarea câmpului gol în autostrăzi... Or fi 
făcut contract tot cu puturoşii de la Bechtel? 

Ei bine, nu: conform directorilor de spitale-azile- 
nimicuri, operațiunile, deşi finanțate de stat, s-au 
împotmolit în birocrație, dar şi în meandrele 
proiectării. 

La Cervenia încă nu au stricat nimic: doar au 
scos mobila pe holuri. Cu excepția faptului că spitalul 
nu a mai tratat bolnavi - care trăiesc sau mor, după 
cum îi taie capul - totul este ca la început. Şi ar putea 
să rămână aşa, ba chiar să se redeschidă, dacă 
zbirilor lui Attila li s-ar face milă... Exclus! Credem că 
le place mai mult aşa: nici azil, nici spital. Ce să 
facem, nostalgia tranziției nu se vindecă atât de 
uşor... 

În . schimb, la Furculeşti progresele sunt 
remarcabile: mobilierul a fost scos cu totul din 
clădire, nu doar până în hol - muncă, nu glumă! - ba 
chiar muncitorii au spart nişte ziduri. 

Ori a trebuit să se facă asta ca să aibă pe unde 
scoate mobila, ori praful şi molozul fac parte dintr-un 
tratament geriatric de ultimă oră (care, să ne iertați, 
ne depăşeşte cu totul cunoştinţele), ori lucrurile chiar 
s-au pus pe roate. 

Bineînţeles că localul unui spital nu este adecvat 
funcţiunii de azil, astfel încât apare necesitatea 
reîmpărțirii interioare. Acest lucru nu face decât să 
întărească ideea că transformarea nu era fezabilă, 
ci doar o manevră pentru a mai îmbolnăvi şi 
omori nişte români. 

Răspunsul autorităţilor la acește două eşecuri - 
românesc prin delăsare şi ungurese prin cruzime - 
sună foarte simplu: "aveţi două luni păsuire; dar dacă 
la 1 septembrie nu este totul gata, s-a terminat cu 
fondurile”. Pare normal, ce era să le facă, dar... nu 
puteau, pur şi simplu, să lase spitalele cum erau 
şi să nu le mai finanțeze? 

Acum, în câteva locuri din țară, robinetul cu bani 
se va închide asupra unor şantiere care vor 
cădea în paragină, nu asupra unor spitale care ar 
fi putut încă să fie sponsorizate de vreun inimos 
ca la Darabani. Însă nu ne mai miră nimic. Noi, în 
pesimismul nostru, mai degrabă credeam că totul va 
merge şnur, că bătrânii vor fi primiţi la timp şi vor fi 
atât de bine îngrijiţi, încât li se vor scurta zilele. Ca 
să nu mai trebuiască bietul stat să le plătească 
pensii. "Of, a murit, sărăcuțul! De ce nu ne-ai spus 
că era alergic la cianură?" De fapt, acest lucru este 
încă posibil în azilele existente, precum şi în cele 5 
cazuri de conversie - încheiate până acum doar 
la nivel declarativ (din 67 de spitale închise cu 
forța). 

Sau poate că, în cazurile nereuşite, vor demola 
clădirile, făcând vreo ultimă şpagă din vânzarea 
molozului? Cine să vrea moloz? Păi auzisem că 
şinele şi traversele se vând ca pâinea caldă - de 
aceea "statul" român s-a apucat să demonteze peste 
o mie de kilometri de căi ferate şi să scoată bani grei 
din afacerea asta. De ce nu s-ar face la fel şi cu 
spitalele... 

(sursa: Mediafax, 4 iulie 2011 - "Deschiderea 
căminelor de bătrâni în foste spitale, misiune 
imposibilă în termenul legal acordat") 


Bpenţia Le ştii Sanda Le Far 


Pag. 3 


trebuie azile de bătrâni, ori 


NOUL STIL IUDAIC DE LUPTĂ 


De când există lumea Îi 
războaie de diverse dimen 
scop final: cucerirea într- 
sau a unor bunuri. 

: Dintotdeauna a existat - la nivelul corespunzător - 
funcția” spionajului: cunoașterea potenţialului și a 
(o fenți/ organul) erau avantaje de multe ori 

În lupta seculară a poporului român cu forțele din 
ce in ce mai puternice și mai eficiente ale iudaismului 
invadator, cunoașterea și demascarea manevrelor 
pa Satie de învăluire şi anihilare a oricărei 

e apărare di 4 i 
victime, dei Sp ll Por 29/ “Programietalor 

Desigur, nu am descoperit eu "aţa mămăliaii” 
metodele de luptă ale colosului ie a Pta 
din ce în ce mai puțin sofisticate, aparent mai 
inteligente, dar de o forță, o amploare și o 
eficiență atât de mare încât prin însăși rezultatele 
obținute, ele nu au cum să fie decât “publice”. 

Fac o afirmaţie care unora li se va părea expresia 
unei idei fixe care îmi controlează judecata: nimic 
din ce se întâmplă la nivel național, cu efecte 
devastatoare asupra economiei și a vieții sociale, 
prin pârghiile enormelor presiuni externe și ale 
corupției, nu este străin de interesele și planurile 
iudaice de subjugare a României. 


n care trăim, au existat 
Siuni, dar având același 
un fel sau altul a unui spațiu 


Tot ce se petrece are echivalentul în alte epoci 
istorice ale țării noastre, cu diferenfa că 
metodele de luptă anti-românească - și nu numai 
- au “evoluat” pe măsura dezvoltării și a preluării 
controlului financiar și politic în cele mai multe 
țări ale mapamondului. 

Nevoia de a vorbi despre aceste lucruri a revenit 
în actualitate odată cu catastrofa examenului anual 
de bacalaureat. 

Voi comenta întâi despre acest subiect și după 
aceea despre legăturile absolut evidente cu toate 
nenorocirile care s-au abătut asupra “Neamului 
românesc. 


Cu voia dvs., dar absolut obligatoriu, să începem 
cu mişcările studenţeşti de la 1922, precursorul 
luptei pentru salvarea ființei naționale, al Mișcării 
Legionare. 

Pe scurt, lupta fără precedent a studențimii 
române nu a avut ca motor revendicări materiale, 
ci revendicări sociale. 

Cu toată sărăcia proverbială a studentului român, 
tineretul nu ceruse burse sau cantine sau cămine 
sau cursuri gratuite; tineretul studios devenise 
conștient că treburile statului de mâine, pe toată 
scara lerarhică a valorilor, vor fi în mâna unor 
persoane cu o educaţie și o cultură și cu o 
profesie care făcea obligatorie parcurgerea 
învățământului universitar. 

De asemenea, era conștient că o clasă de mijloc 
puternică, practicând "profesiile libere”, nu putea 
să existe decât prin prezența și absolvirea 
cursurilor superioare a unui număr suficient de 
mare de români. 

Dacă un imbecil va pune întrebarea plină de suflu 
democratic: "De ce români?”, răspunsul va fi mereu 
același: "Pentru că trăim în fara românească!” 

După prima conflagrație mondială, soldată cu 
pierderea a sute de mii de tineri pe front, dar cu 
urmări pozitive de o importanță hotărâtoare pentru 
destinele României, tabloul era următorul: 

1) apăruse România întregită în granițele ei 
etnice, lucru care provocase un mare entuziasm și 
mândrie națională în rândurile tineretului; 

2) prin împroprietărirea ţăranului român, acela 
care dusese greul războiului și care dăduse enorma 
parte a jertfelor umane (populația rurală era în 
proporţie de 75%), posibilitățile materiale necesare 
trimiterii copiilor în facultăți au fost la îndemâna unui 


număr mare de familii; 
3) punerea în practică a Art. 7 din Tratatul de 


0 consfințește 

Pace de la  Versaille 192 j 

"impământenirea” a 500.000 de evrei care sunt într-o 
ofensivă neobosită pentru înlocuirea 
elementului autohton în comerț, în 


Pag. 4 


Ara letale 


industrie, în profesiile libere, în ocuparea posturilor în 
administrația de stat la orice nivel. 

Afluxul copiilor de țărani aduce un suflu nou, 
naționalist, la nivel universitar; acești tineri erau 
absolut conștienți de drepturile lor într-o țară pe 
care o făuriseră părinții lor și de la care așteptau 
acum rezolvarea problemelor lor existențiale. 

Ajung plini de speranțe și entuziasm la oraș și 
acolo ce găsesc: "nu mai au loc” în facultăți, în care 
numărul de studenți evrei ocupa între 50 și 80% din 
locuri; aceștia sunt organizați foarte minuţios în 
cadrul unor sisteme de promovare a elementului 
evreiesc, au cămine studențești, spitale pe criterii 
etnice, organizaţii sportive și sprijinul necondiționat 
al autorităților. 

Ca pe niște "năvălitori” care le ocupă locurile și 
care le năruie visele de viitor, studentul român este 
absolut îndreptățit să îi perceapă ca pe niște 
dușmani: nu pentru că au altă religie sau altă 
înfăţişare, si pentru aerul de superioritate și dispreț 
cu care îşi tratează colegii creștini. 

Aici apare întrebarea dacă felul de a-și privi 
colegii creștini nu este un gest reflex de apărare. Se 
dovedește că nul Dacă se poate accepta acest 
comportament și mentalitate în cazul unei poziții = să 
zicem - de nesiguranţă într-o societate percepută de 
evreu ca ostilă, în momentul în care se simte stăpân 
pe situație se presupune că ar trebui să renunțe la 
acest dispreț; ca să nu pomenim de ură. S-a dovedit 
că o poziție privilegiată în societate, oricare ar fi ea, 
amplifică această trăsătură de caracter, care nu ar 
avea ca echivalent decât disprețul ungurului în 
mentalitatea și comportamentul față de români. 


Dar să revenim la amănunte: "stăpânirea” 
iudaică a unei țări, mai specific în cazul României, 
are ca mijloace de înfăptuire, printre altele, 
existența unui număr cât mai mic de absolvenți 
de cursuri superioare, care, absolut normal, au 
alte pretenții de la viață, sunt mai puţin dispuși la 
posturi subalterne; prin cunoaștere, prin culțură 
sunt oricând în situația de a-și conștientiza drepturile. 

Lor le trebuie o populație autohtonă supusă, fără 
pretenții, mulțumindu-se cu supraviețuirea; excepție 
"cozile de topor”, după cum s-a dovedit până acum 
mulți proveniți din căsătorii mixte, dispuşi la orice 
compromis în dauna populației majoritare. 

lată acum ce trebuie să știți: metodele de "luptă” 
împotriva elementului autohton s-au schimbat 
radical: dacă în perioada interbelică românii erau 
"excluşi” din facultăți prin prezența fizică a 
elementului neromânesc, acum metoda nu mai 
poate fi aplicată; evreul nu mai luptă personal și 
direct, are alte metode, cu efecte pe termen mai 
lung, dar domniile lor nu se grăbesc; au răbdare, 
având, oricum, traiul asigurat la un nivel superior; 
cum procedează: îngreunează prin toate 
mijloacele accesul copiilor și tineretului în școli 
și facultăți şi cultivă ideea că într-o societate 
capitalistă de tipul celei în care trăim, învățatul 
este un moft, dând exemplu celebrele de acum 
cazuri în care mari milionari americani și-au început 
carierele vânzând ziare pe stradă, omițând să aducă 
aminte faptul că în final au trecut și prin universități 
de multe ori celebre. 

Care ar fi românul ideal pentru planurile de 
lungă durată ale acestor oameni: absolvent al 
unui curs gimnazial, preocupat în mod efectiv de 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2014 


problema “pâinii” de a doua zi, Intrând ş dă 
cu gândul la iarna care vine, dispus la ra Panioa 
compromisuri pentru un trai ceva mai ce fe] Ă 
cum se exprimă principalul exponu după 
intereselor iudaice: “noi avem nevoie ent cală 
chelneri, tinichigii, mecanici”. acum de. 
Cât privește actuala clasă 
românească, așa cum este ea apropo 
dezinteresul pentru situația dezastruoasă ră de 
suntem împinși, tovarăşul președinte î înde Care. 
public să părăsească țara! amnă i 
y 
Se conturează clar planurile anti-româneşi 
termen lung și scurt: pe termen lung, social e 
românească trebuie să producă un număr ea 
mai mic de absolvenţi de facultăți, cât 
Pe termen scurt "gonim” medicii în ajte +. 
micșorăm numărul spitalelor - ca să ce? Medi E. 
înlocuim cu medici din Israel, pregătiți deja A, 
dublă cetățenie de care voi nu prea ştiţi (peste a ş 
jumătate de milion) și prin acordul "cultural" de că 
am făcut suficient caz, spitalele particulare apărând, 
încet, dar într-un ritm constant! y 
Ce naiba, suntem într-o democrație, Sunteţi şi 
suntem liberi! "A 
Dar această libertate se referă la dreptul de a. 
muri din lipsă de medicamente acordate de 
asigurările sociale în mod normal și obişnuit. E: 


Revenind la problema și problemele 
învățământului: personalul didactic, plătit mizerabij, 
îndepărtează tineretul studios de la această opțiune, 
"obligă” actualii profesori să recurgă la "meditații -. 
pe care apoi le declară ca fiind o expresie a 
mercantilismului bietului dascăl a cărui reputație — 
trebuie. distrusă! De ce? Un profesor trebuie să 
apară în fața elevilor ca unul care face tot felul de 
"matrapazlâcuri”, distrugând statutul și autoritatea 3 
acestuia. 2 

Dacă vei acorda mai mult respect femeii de 
serviciu, că aia, dacă te obrăznicești, îţi dă una a 
"mopul" peste ochi, starea aceasta favorizează 
indisciplina în şcoli, defavorizează procesul de 
învățământ, în destule cazuri profesorul știe de frica 
elevilor, le dă notă de trecere și se ajunge la 
dezastrul consemnat de recentul bacalaureat sau la 
exprimări demne de "cascadorii râsului” la persoane 
publice (care la rândul lor sunt uşor de manipulat sau - 
chiar de șantajat). , 


Depășind "cazul" învățământ-bacalaureat: E: 
- Ştiţi care a fost unul dintre criteriile * 
hotărâtoare pentru alegerea României 
“locaţie” pentru un viitor Israel, mai mult sau mal 
puțin declarat? 43 
Densitatea mică a populației, țară deosebit de “ 
frumoasă, cândva bogată dar cu resurse În 
tentante, cu un popor blând și răbdător. 
Acum li se pare celor care hotărăsc "din um 
soarta României că suntem prea mulți; dintre câle 
60-70% neproductivi, chiar declaraţi o povară pentu. 
actualul stat iudeo-democratic. x 
"Îi _terminăm”! Pensiile tăiate,  asisteni 
medicală minimalizat, TVA maxim, energia Și. 
serviciile, insuportabile! "fără 
Prea se adună toate, prea sunt toate 3 
perdea”! 


odele de 
ân s-a 
de m 


Spuneam la începutul articolului că met 
luptă iudaice împotriva poporului rom 
schimbat radical: nu mai asasinează sute 


catedrei, negustorul rubicond nu mă inele cu 
pragul prăvăliei pe străzile în care mag sf su 


proprietari creştini au dispărut, nu 


F ri cu 
învățământul românesc cu năvala de. profes0 


Raului 


AVEM UN PREŞEDINTE... CUM SCĂPĂM? 


_Băsescu condamnă comunismul. [i 
Băsescu stimează ordinul istoric al lui | 
Antonescu, "Ostaşi, vă ordon: treceti] 
Prutul!" Băsescu condamnă pactul | 
Ribentropp-Molotov. Băsescu e 
steagul tricolor... în inimă. | 

In inimă!? Da, chiar aşa a spus. ]] 
Mare naţionalist, parol, monşer! Mare | 
păcat că nu se dă cetățenie dublă 
israeliano-română, ca omul să poată | 
fi pe față naționalist evreu şi) 
preşedinte al României. Mai du-te să | 
plângi pe la monumentele holocauştului | 
de prin lumea largă şi lasă-ne pe noi cu | 
minciunile de securist vopsit! | 

In cea mai recentă: avalanşă de 
gafe diplomatice, dezgropări de stafii 
şi insulte gratuite, preşedintele nostru || 
de criză ne-a reamintit de ce fusese | 
atât de popular înainte. Pentru că elll 
comite cele mai crunte grosolănii cu | 
nonşalanţă, el place vulgului care se || 
oglindeşte în el. Da. Mulţi români, după | 
succesul relativ al curei de îndobitocire | 
prin care tot trecem de vreo 45 plus 21| 
de ani, au ajuns să considere că acest]! 
fel de om îi reprezintă. Şi poate au şi| 
dreptate, Doamne fereşte! 


| 


| 
De fapt, cele două emisiuni TV în] 
care s-a petrecut totul au constituit un 


ordonat încă o diversiune? Căci, dacă îl 
parafrazăm pe. Eccleziast, "diversiunea diversiunilor, 
toate sunt diversiuni!" A fost un circ menit să abată 
atenţia publicului de la alte probleme, pus la punct 
chiar cu riscul de a scădea şi mai mult popularitatea 
lui Băsescu (care oricum nu mai are ce pierde, în 
acest sens), sau prostie ingenuă? Ce ai avut, 
tovarăşe, cu regele Mihai şi cu Antonescu, ţi i-a dat 
cineva în grijă? Eşti cumva preşedintele unui rege? 
Eşti preşedinte şi peste morţi? 

În legătură cu realizările, eşecurile şi trădările 
regelui Mihai, publicația noastră scrie suficient 
ca să nu ne repetăm acum. 

Oricum, Băsescu ar fi făcut mai bine să se 
gândească înainte de a arunca mănuşa. Putea să le 
spună reporterilor: "Măi băieți, eu sunt preşedinte, 
nu istoric. Prerogativele funcţiei nu mă obligă să 
adopt un punct de vedere oficial în legătură cu 
acest subiect. lar părerile personale se discută la o 
bere, nu în fața camerelor TV. Am fi aflat de 
respectiva emisiune şi l-am fi lăudat în acest articol, 
chiar dacă îi suntem adversari. Dar... nu a fost cazul. 

În legătură cu Antonescu - da, bineînțeles că 
suntem de acord cu alianța încheiată cu Germania! - 
apare aceeaşi problemă, cât se poate de gravă: eşti 
şef de stat şi vorbeşti la televizor; ruşii au şi ei 


-kk 


IUDA ARE PROGENITURI (continuare di 


Ca şi în septembrie 1940, dar evident la altă 
scară, și în alte condiţii istorice, goana după 
adeziunile care să justifice existența juridică a 
partidului  simiştilor, înlătură orice alte 
considerente şi obligații, transformând pe aceștia 
în “membri” cu nimic mai buni decât liberali, 
socialiştii sau "democrații”. 

Multe persoane din afara Mişcării  - 
simpatizanți sau simpli “observatori” - ne 
reproşează actuala stare de lucruri - am numit 
fracționarea Mişcării în câteva grupuri, prezentând 
în fața unui eventual aderent, un tablou al 
"dezbinării”, expresie a unor confuzii doctrinare 
sau al unor vanități veleitare. 

Total greşit! Sunt obligaţii şi reguli de la care 
nu se poate abdica decât în condiţia de a renunța 
la carcteristicile identitare. 

Cu excepţia noastră, a celor care ne-am făcut un 

scop din păstrarea nealterată a liniei de 
expresie și conduită proprie lui Corneliu 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2011 


Desigur, dacă mingea tot era la fileu, s-au mai înfipt nişte 
reîmprospăteze memoria, ca să fie un spectacol complet. Ne referim, în cazul 
de faţă, la directorul Institutului Elie Wiesel, Al. Florian - cel român doar cu 
numele. Acesta a vorbit şi cu acest prilej, adică a mai ciomăgit puţin amintirea 
lui lon Antonescu, aşa, din solidaritate faţă de preşedinte, care dăduse tonul. 
Dar, în fine, la nevoie îşi găseşte şi singur prilejuri destule. 
Arepetat apoi şi acel lucru care ne calcă pe nervi în mod special: 
"Institutul Elie Wiesel este o instituţie publică a statului român şi fac 
această precizare pentru că, de cinci ani, de când funcţionăm, institutul este 
asociat cu Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România sau cu tot felul | 
de alte organisme evreieşti, sugerând că am fi un fel de afacere evreiască. 
Institutul este rezultatul sau reacţia pozitivă a guvernului României, 
care în 2005 a pus în practică una dintre concluziile şi sugestiile 
raportului final al Institutului Elie Wiesel, de a instituționaliza de o manieră 
coerentă activități de cercetare ştiinţifică, programe educaţionale şi strategii 
pentru promovarea memoriei victimelor nevinovate ale Holocaustului în 
societatea românească”. Bla-bla-bla, şi-de la capât. 
Bineînţeles că este o afacere evreiască - şi numai Institutul, ci tot ce este 
în spatele lui. Aţi prins superba mostră de logică din acest citat? lată: 
institutul este rezultatul sau reacția pozitivă a guvernului României, care 
în 2005 a pus în practică una dintre-concluziile şi sugestiile raportului final al 
aceluiaşi institut!! 
Institutul este rezultatul institutului: s-a creat tot aşa 
Muinchhausen a ieşit din baltă trăgându-se singur de păr. 
În fine, poate că domnia sa mai are dificultăți cu limba română, în idiş ar fi 
spus mai corect ce vroia să spună, anume că la sugestia Institutului Elie 
Wiesel, cel din SUA, guvernul României a creat o filială locală a acestuia, cu 
statut de instituție a ţării noastre. Dar... până şi Guvernul României este o | 
afacere evreiască, cu toate că are şi el statut de instituție românească, deci ce 


televizoare, au şi translatori şi trebuie să te gândeşti 
că îi superi absolut gratuit, că tot scandalul ăsta nu 
va face decât rău României. (În Rusia se ţin în 
fiecare an parăzi militare în cinstea "victoriei" lor din 
1945. Vai de victoria lor, i-a nenorocit stalinismul; am 
mai scris despre asta acum două luni.) Şi apoi, 
Băsescu minte: puterea comunistă care l-a 
hrănit, care l-a lansat "la apă”, nu ar fi fost 
posibilă dacă Antonescu nu dădea chix împreună 
cu nemții în URSS. 

Prin urmare, lui Băsescu nu are cum să-i 
placă ordinul “Treceți Prutul!”, emis în limba 
română în anul de grație 1941. Suntem siguri că, în 
schimb,  îndrăgeşte varianta în limba rusă, 
pronunţată în 1944! 

Acum, avem un tămbălău inutil cu Putin şi 
Medvedev, care oricum nu ne aveau la inimă, din 
cauza scuturilor anti-rachetă pe care le vor pune 
americanii pe teritoriul nostru. Deşi, cu ocazia 
semnării acordului respectiv, preşedintele se 
scuzase pe un ton plângăreț față de Moscova, că 
"scuturile nu sunt împotriva Rusiei"... Adică: "Fiţi, 
măi, linştiţi, noi ne băgăm codița doar în viitoarea 
cotropire a Iranului, actualmente o inadmisibilă zonă 
liberă de iudaism! Voi, ruşii, sunteţi "cool"; nici o 
problemă, n-aveţi decât să daţi cu rachete în noi, că 


Zelea-Codreanu, celelalte "formaţii politice” - unele 
uzând de numele întemeietorului, altele uzând de 
numele uzurpatorului - nu au decât o singură soluție: 
intrarea în "matca” Mișcării acceptând în sufletul lor 
și făcând public acest lucru, că până acum au mers 
pe un drum greșit și că a merge înainte pe el este o 
expresie a inconștienței, evitând catalogarea de 
prostie și lipsă de justificare. 

Dacă aparent în momentul de față balanța 
cantităţii se înclină în favoarea epigonilor, acest 
lucru ascunde renunţarea totală la calitate, după 
un model bine cunoscut, şi care a mai dus odată 
Mişcarea Legionară la catastrofă. 

După atâta amar de ani în care am încercat să 
deslușesc care este motivul pentru_care. niște 
oameni absolut obişnuiţi, în deplinătatea facultăților 
mentale, mulţi dintre ei trecuți prin focul - care i-a 
călit - al închisorilor iudeo-comuniste, acceptă până 
la venerație modelul Horia Sima, model criminal 
şi incriminator al Mişcării Legionare, după atâta 


"istorici" să ne. || 


cum baronul 


] uite, nu ne apărăm de ele. Puteţi să ne 
şi trageţi una, de probă, ca să vedeţi că 
noi stăm  smirnă!” Dar degeaba, 
smiorcăiala a rămas fără efect, iar 
ochiul rusesc a rămas încruntat spre 
| noi. Din toate reacţiile ruseşti, atât ale 
oficialilor, cât şi ale presei, cea mai 
multă silă ne-o face remarca din ziarul 
Pravda, despre Europa civilizată, care a 
| făcut de acum înconjurul lumii: "Europa 
civilizată asistă în tăcere la vorbele şi 
lfaptele lui Băsescu'. Ca şi cum 
| România ar fi o țară agresivă, temută, 
| iar preşedintele ei un balaur care nu 
| mai poate fi ţinut în frâu, arătându-şi 
| amenințător colții către Rusia, care 
| dârdiie şi face apel la un comportament 
| civilizat. Şi când te gândeşti că Rusia 
| candidează, de pe o poziţie de frunte, 
| la titlul de cel mai rău lucru care ni s-a 
| întâmplat vreodată în toată istoria! Nici 
| Gingis Han nu a fost mai necivilizat 
| decât Stalin şi armata lui roşie de 
| violatori alcoolici! 


| Şi apoi, culmea josniciei: când s-a 
| trezit Băsescu, când şi-a dat seama 
| ce fiasco a produs, a dat repede fuga 
| sub fustele iudaismului al cărui umil 
| servitor este. Asta reprezintă 
| vorbăria lui că agreează războiul lui 
lAntonescu dar îl acuză "fără 
“ menajamente” de holocauşt. 

"Alo, Tel Aviv? Aici Bucureşti. 

Scuze, avem o urgență, am intrat în rahat până la 
gât cu ruşii, nu vreţi să ne scoateţi voi? 

Uite, noi mai prestăm, în -schimb, nişte barili de 
lacrimi la Zidul Plângerii, vă mai facem vreo 
douăzeci de monumente, instituim Săptămâna 
Holocauştului - nu, nu trei zile, o săptămână 
întreagă! Dar veniţi repede să ne dregeți busuiocul, 
că URSul e supărat, mormăie îngrozitor...” 

Preşedintele avea inima cât un purice de frică, 
dar acuza "fără menajamente" un erou mort. Bravo, 
tovarăşe, a sunat, într-adevăr, foarte bărbăteşte! 

Toate acestea sunt, incredibil dar adevărat, 
urmările nefaste a numai două apariții televizate 
ale preşedintelui, unde a aruncat cu vorbe în 
vânt, pentru că aşa a avut chef. 

Nu s-ar putea da o Ordonanţă de Urgenţă prin 
care să i se interzică să mai apară pe sticlă!? 

Băsescu ne-a adus prin acest eşec diplomatic la 
mâna Israelului, chiar un pic mai mult decât eram 
deja. Pentru că frăţiorul nostru mai mare - şi cam 
terorist, ca să spunem drept - are nevoie de 
loialitatea noastră la ONU, în toamna asta (detalii tot 
în acest număr — art. "Multă mizerie pentru nimic”) 


I4/4n Dâncu 


amar de ani ziceam, am avut o clipă de lumină, și ce 
am constatat: absolut toți, "de la faşă la barbă albă” 
şi "de la opincă la vlădică” sunt, prin educatie, 
copia exactă a ”idolului”_lor; să accepți să ți 
însuşeşii, să te prezinți în fata cui vrea să te asculte 
ca moştenitorul unei "cârtite” criminale care a 
fost infiltrat în Miscare ca să o distrugă, lucru pe 
care l-a şi făcut, călcând peste sute de cadavre și 
distrugând imaginea  Miscării Legionare în faia 
poporului român si nu numai, este absolut 
obligatoriu să ai aceeași structură sufletească cu 
care desigur că nu te naști, dar pe care ţi-o însușești 
zi de zi, așa cum a fost posibil ca alţii să-și 
însușească comunismul criminal. Și ar mai fi ceva: 
modelul Căpitanului i-ar obliga să aspire la 
standarde care evident depăşesc capacitatea lor 
de percepție. 

Drumul pe care ați pornit are ca și "cap de linie” o 
minusculă ladă de gunoi. 


Pag. 5 


MULTĂ MIZERIE PENTRU NIMIC 


ic Hai să [e) pornim de la coadă cu explicaţiile, pentru 
că nimicul din acest context se poate lămuri în două 
vorbe, în timp ce mizeria este într-adevăr multă; nici 
nu avem pretenţia de a o expune în întregime. 

Aşadar, prin "nimic" înțelegem şansele 
poporului palestinian de a-i fi recunoscută 
independenţa de stat la ONU, în toamna aceasta. 

De asemenea, tot prin “nimic” înțelegem. şi 
valoarea politică a eventualei recunoaşteri, în 
Cozul extrem de improbabil în care aceasta ar avea 
oc. 

În primul caz, este "nimic" pentru că SUA au 
drept de veto, iar stăpânul lor este evreimea 
sionistă care, desigur, nu vrea un stat independent 
Palestina. Punct. 

Despre al doilea "nimic", ce să spunem: ONU 
este o instituție de figurație, în care se votează 
rezoluții pe care cei mai puternici membri le 
încalcă fără nici o jenă. 

Nu suntem deloc primii care spun că 
recunoaşterea statului palestinian la ONU nu va 
schimba cu nimic raportul de forțe în Orientul 
Apropiat. 

Reuşita acestui act ipotetic ar echivala cu a le da 
peste nas sioniştilor - un bobârnac, nu un knock-out. 

lar încercarea nereuşită de a face chiar şi acest 
gest de sfidare înseamnă încă un protest de care nu 
s-a ținut cont. 

Nu am exagerat deloc, deci: nu înseamnă chiar 
nimic. 

Câte ceva despre mizerie 

In esenţa ei, ce am numit "mizerie" în titlu se 
referă la aspectele diplomatice ale luptei din jurul 
recunoaşterii Palestinei. 

Mizeria constă în ce spun americanii, ce spun 
parlamentarii UE, inclusiv cei din partea 
României. Şi, nu în ultimul rând, mizeria include 
turneul de vizite prin țări mai mult sau mai puțin 
vasale Israelului, întreprins de prim-ministrul 
Benjamin Netanyahu: 3 

Toate acestea au rolul de a salva aparențele în 
legătură cu ONU, o paiață fragilă, dar încă 
folositoare din punct de vedere mediatic. 

Inconsistența ONU este, totuşi, în mare 
pericol de a fi scoasă în evidență. Acesta ar fi, de 
fapt, singurul efect pozitiv al recunoaşterii Palestinei: 
să vadă toată lumea că la Naţiunile Unite se bat 
câmpii fără nici un efect asupra politicii mondiale. 

Prin urmare, Netanyahu încearcă să convingă 
pe unii şi pe alții să voteze împotrivă, astfel încât 
să nu se ajungă la încă o decizie ONU care apoi 
să nu fie respectată. Bineînţeles, SUA şi-ar putea 
folosi dreptul de veto, dar chiar şi aşa lucrurile vor 
arăta mai prost decât se doreşte. 

De la o vreme se tot repetă prin ziare expresia 
asta stupidă: "minoritate morală”. 

1sraelul nu poate mitui sau şantaja chiar jumătate 
din statele reprezentate la ONU (că aşa încearcă să 
le convingă, nu altfel). Ori poate că are şi Netanyahu 
o limită: cât poate bietul om să hălăduie în jurul lumii, 
într-o vară prăpădită? Nici nu are timp să se ducă să 
dea bună ziua în toate părţile, dar să-i mai şi ia pe 
toți la "periat”... 

Deci ce-i cu "minoritatea morală”? Sunt țările pe 
care Israelul le-a ales pentru a le "peria" până la 
votul din toamnă, care nu-i vor putea asigura un vot 
majoritar împotriva recunoaşterii, însă vor da o 
impresie generală că ar fi mai democratice, mai... 
morale decât cele care se vor pronunța pentru 
Palestina. 


Vorbărie cu iz de mizerie 
Vreo sută de europarlamentari, inclusiv câțiva 
dintre cei trimişi de România, au semnat o 
scrisoare către Înaltul Reprezentant al UE pentru 
Afaceri Externe şi Politică de Securitate, Catherine 
Ashton, în care îi cer să descurajeze 
recunoaşterea Palestinei la ONU. lată o mostră: 
"Tocmai pentru că noi credem în justețea cauzei 
alestiniene_îi îndemnăm să se abțină de la a cere 
recunoaşterea de la ONU a declarării unilaterale a 
unui stat, un pas contraproductiv care_ne temem că 


ar întârzia şansele de pace.” (??! — n.a.) 


Pag. 6 


RL 


"Perspectiva de recunoaştere _ONU_ ridică, de 
asemenea, aşteptări nerealiste în rândul 
palestinienilor, pe care le vor avea în curând, un stat 
suveran. Dar un vot al ONU nu va schimba realitatea 
din teren şi, astfel, palestinienii vor fi dezamăgiti'. 

Epistola (care este mult mai lungă şi plicticoasă) 
conţine şi o idee realistă, ce spuneam şi noi, că dacă 
palestinienii îşi pun mari speranţe în acest act gol de 
orice conţinut, îi aşteaptă mari dezamăgiri. Totuşi, 
per total, scrisoarea este o manifestare de laşitate 
şi ipocrizie, pe care simţim că ne pierdem vremea 
să o mai comentăm: cum să “întârzii” şansele de 

ace, când conflictul durează de când 
europarlamentarii lui peşte abia dacă se 
născuseră? Şi, chiar aşa, care "şanse", când 
armata israeliană omoară civilii palestinieni de parcă 
ar face exerciții de tir? . 

Dintre bolboroselile “adiacente marii scrisori, 
menționăm două mici contribuţii româneşti care dau 
o imagine foarte sugestivă a putrefacţiei politice în 
care ne aflăm. 

Cristian Preda (PDL) a semnat scrisoarea 
pentru că este “pro-Israel”. De aici am putea 
deduce că printre europarlamentarii României se 
înregistrează şi un caz de boală Alzheimer precoce: 
până să dea declaraţia, dl. Preda uitase deja 
conţinutul scrisorii în care se spunea că 
semnatarii cred în justețea cauzei palestiniene. 
Cât de dus cu pluta să fii, ca să semnezi aşa ceva 
tocmai pentru că ţii cu Israelul?! Cauza 
palestiniană este anti-lsrael, iar europarlamentarul 
"nostru” trebuia să ia nişte pastile, dar pesemne că 
uitase de ele. 

Al doilea exemplu este şi mai trist: Cristian 
Buşoi (PNL) a spus că, semnând-o, a ținut cont 
de "linia României”. Care linie, că noi ştim că 
Ştefan cel Mare a mers pe linia României! Nu 
avem pretenția să vedem vreun act de vitejie din 
partea unora ca ei, dar ar putea să se abțină de la 
asemenea înjosiri, măcar atunci când nu sunt 
obligatorii. dă minge 

(sursa: stiri.rol.ro, 14 iulie 2011 - "Peste o sută de 
eurodeputați cer lui Ashton să . descurajeze 
recunoaşterea Palestinei") 


Altă vorbărie, cu iz mai pronunţat de 
mizerie 

SUA se opun, bineînțeles, demersului de 
recunoaştere a statului palestinian. Rămâne de 
văzut doar dacă o vor face prin veto sau prin vot 
simplu, miza acestei alegeri fiind, după cum 
spuneam, păstrarea iluziei că ONU ar mai conta 
cât de cât pe plan mondial. Acesta este faptul brut. 
Dar prin Senatul lor nu ar mai trebui să sforăie 
cineva nişte declaraţii care să sune bine şi să nu 
spună nimic? Ba da, şi chiar s-au apucat de treabă: 
doi senatori au redactat o rezoluţie - un mare 
succes, a trecut în unanimitate! - în care găsim o 
exprimare atât de hilară, încât avem dubii că 
drogurile mai sunt interzise în America. 

Bine, se spune că SUA sunt împotrivă, că dacă 
palestinienii se autoproclamă, nu li se vor mai acorda 
nu-ştiu-ce ajutoare etc. Dar, atenţie: dacă sunteţi 
cuminţi, măi palestinienilor, Statele Unite sunt pentru 
"o soluție a două state, un stat evreu Israel, 
democrat şi viabil, şi un stat palestinian democratic, 
trăind alături în pace, securitate şi recunoştinţă 
reciprocă". 

De ce Israelul trebuie să fie democrat şi viabil, 
iar Palestina doar democrată? 

Fie, or fi avut ei vreun motiv să se exprime tocmai 
aşa - poate că au muncit o noapte întreagă la 
document, iar în zori erau cam obosiţi. 

Dar... “recunoştinţă reciprocă"!!? Înțelegem 
cum stau lucrurile cu limba de lemn, că avem şi în 
România politicieni specializați în aşa ceva, dar, 
serios, ce aţi fumat când soriaţi chestia asta? 

(sursa: NovaNews, 1 iulie 2011 - "SUA nu sunt de 
acord cu recunoaşterea statului Palestina de către 
ONU") 

Boc: Guvernele român şi israelian în 
şedinţă comună în noiembrie 


Acum să trecem la procedeele prin care 
Israelul îşi "periază” vasalii, ca să fie sigur că vor 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2011 


vota cum “trebuie” în chestiunea recunoaşterii 
Palestinei: "programul  Zăhărelul” în cazul 
României. 

Faptul în sine al  anunfatei  sesiunj 
guvernamentale comune ne dă fiori, fiindu-ne 
imposibil să nu-l asociem cu un gest simbolic de 
ocupaţie, ca o îmbrățişare a ursului. 

Dacă ne mai amintim şi discuțiile din ianuarie 
a.c. despre un nucleu de specialişti, inclusiy 
străini, care ar trebui să activeze permanent în 
cadrul Guvernului României, chiar că nu maj 
înțelegem ce rol avem noi, românii, în țara asta, 
Atunci se folosise sintagma "un cap limpede" pentru 
Guvern. lată că, în noiembrie, legislativul din 
România va avea un cap şi mai limpede, numit 
Benjamin Netanyahu! 

Relațiile dintre Israel şi România se pot 
rezuma din ce în ce mai exact la relația stăpân - 
sclav, dar documentele oficiale se încăpățânează 
se vorbească despre colaborare, prietenie şi alte 
naivități. Premierul israelian o spune intenţionat într- 
o manieră inocentă, parcă dorind ca adevărul să se 
înțeleagă bine printre rânduri: "/srael place România, 
este o relație unică pe care vom încerca să o 
extindem". Cu alte cuvinte: slugărnicia conducătorilor 
României este unică în lume, ne place la nebunie şi 
vrem să profităm cât mai mult de ea. 

În general, dusul României cu zăhărelul constă în 
ilustrarea cu vorbe frumoase a unei realități urâte, şi 
anume subjugarea economică. Dar, de data 
aceasta, israelienii s-au decis să livreze şi o 
"bombonică” mică, dar concretă, şi anume 1000 de 
permise de muncă în Israel pentru români (şi acelaşi 
lucru pentru bulgari). Aşa spune Netanyahu că 
"trebuie favorizate statele-prietene"... La acest mic 
act de "generozitate" se referă şi purtătorul de 
cuvânt al partidului Fatah, aflat la putere în 
Palestina, dr. Fayez Abu Eitah. Acesta, desigur, 
foloseşte nişte cuvinte puţin diferite: Israelul 
"extorchează”" România şi Bulgaria, profitând de 
condiţiile economice din cele două state. "A extorca” 
este o nuanță a lui "a şantaja”. Nimic de zis, are 
dreptate. (surse: Mediafax, 12 iulie 2011 - "Cum 
vrea Israelul să convingă România să nu susțină 
la ONU crearea unui stat palestinian"; Ziare.com, 
14 iulie 2011, "Israelul extorchează România în 
cazul recunoaşterii Palestinei”) 


În loc de spălare pe mâini... 

V-am expus acest tămbălău mai mult pentru a 
lua pulsul vremurilor, decât pentru a cere ceva 
abjectei instituții care se autointitulează abuziv 
"statul român”. 

Ne aflăm într-un punct, undeva jos de tot, din 
care se poate merge în trei direcții: 

(1) Să votezi pentru Palestina. 

Nu le va folosi prea mult arabilor creştini aflaţi în 
ghearele terorismului americano-israelian, în schimb 
pentru noi va avea consecințe diplomatice nefaste. 
Prin comparaţie, cearta cu ruşii, cauzată de ultima 
gafă băsesciană, ar fi un fapt fără importanţă. 

(2) Să votezi împotriva Palestinei. 

Este imoral, laş, şi se va solda, culmea, tot cu un 
eşec diplomatic. O să fim şi mai mult arătaţi cu 
degetul ca nişte slugoi, şi pe bună dreptate! 

Apoi, pe termen mediu şi lung, cine ştie când vor 
începe să conteze cu adevărat arabii în lume? 

În ultimii ani am făcut totul pentru a le “câştiga” 
duşmănia... 

(3) Să te abţii de la vot. 

Înseamnă să te arăţi singur cu degetul, 
strigând: "o fac pe prostul, pentru că mor de frică!” 
Ceva de genul: "Ce vezi acolo, puişor: bărbaţi şi 
femei, sau boi şi vaci?" "Păi, ştiţi, nu prea-mi dau 
seama, mă abțin să răspund.” 

Cineva a spus, mai demult: "istoria: un coşmar 
din care nu pot să mă trezesc"... 

Există o singură consolare: nimeni nu vă 
încerca să le impună palestinienilor, ca g 
condiție a recunoaşterii independenței; 
acordarea cetățeniei palestiniene pentru 500.000 
de evrei, aşa cum ni s-a întâmplat nouă în 1877. 


4 facu 


amară - să încercăm să analizăm diverse 
consecințe ale ideii pe care o propune. 
Ce este un ANTISEMIT? 


Un cetățean oarecare având sentimente 
potrivnice evreilor! Simplu. 


__ Şi mai departe: în orice societate civilizată, 
făcând caz de democrație - şi vorbim aici chiar de 
democrația propusă de evrei - orice om are 
dreptul la o opțiune care să nu încalce însă 
drepturile altuia sau ale altora. 

: Dreptul de a avea o opțiune conţine de la sine 
înțeles dreptul de a-şi face opțiunea publică; a 
presupune că dreptul la o optiune se referă la 
dreptul omului de a gândi într-un anumit fel nu poate 
fi pus în discutie: dacă ai fi legat în lanţuri, tot nu 
ar putea să fie gândurile controlate si 
sancţionate. și 
Aminteam mai sus un principiu al democrației și 
în același timp un apanaj al civilizației: totul este 
permis, având ca limită drepturile - să zicem 
“controlul” - concitadinului. 

Acest principiu favorizează anumite componente 
sociale sau etnice ale societăţii? 

Categoric nu, căci atunci ar renunţa la principiul 
de bază, și anume principiul egalității drepturilor. 

"Având în vedere și luând în considerație” legile 
care ne guvernează țara, ce constatăm: în primul 
rând, că anumite legi - cu trimitere la relațiile 
politice și inter-etnice - sunt opresive prin aceea 
că încalcă în mod grosolan regulile democrației; 
mergând mai departe, constatăm că le încalcă în 
favoarea intereselor iudaice - de aici denumirea 
specifică de “iudeo-democrație”, o democratie 
oloagă, cel putin ”chioară” (apropos de "oarbă”), 
"handicapată” - în sensul aberaţiilor de la logică. 
Nu este suficient "apanajul” conţinutului legilor, mai 
intervine comportamentul, găsirea de "portiţe”, 
absolut posibilă într-un enunț mai mult sau mai puţin 
ambiguu, ambiguitate pe care aș pune-o mai repede 
pe seama prostiei, neexcluzând însă posibile 
premeditări. Mai urmează încă două ipostaze 
specifice iudeo-democrației: prima ar fi emiterea 
ulterioară de legi într-o contradicție uneori totală 
cu legile organice, și, pur și simplu, cu sau fără 
explicaţii, ignorarea legilor. 

Se încearcă și se reușește explicarea acestor 
"derapaje"? Da, și una, şi alta: totul ar fi rezultatul 
"bizantinismului” moștenit, poziționând geografic 
România, ca explicaţie, "la porţile Orientului”, 
declarând ca circumstanțe favorizante oportunismul 
și mercantilismul poporului român; şi unul și altul nu 
sunt proprii moștenirii genetice, sunt reflectări ale 
instinctului de supraviețuie într-o țară pe bună 
dreptate supranumită "Grădina Maicii Domnului”, 
situată însă la răscruce de drumuri între est și vest, 
între nord și sud. Promovarea unor amendamente 
sau chiar modificări ale sistemului, propuse de 
Corneliu Zelea-Codreanu în perioada interbelică, 
a produs o adevărată panică în rândul evreimii 
care a conştientizat valoarea, valabilitatea 
"propunerii”, identificând-o ca pe începutul 
sfârșitului eficienței planurilor de acaparare a 
României - în cazul de față luând măsuri de 
exterminare fizică a legionarilor, materializată prin 
teroarea de stat în perioada interbelică. și prin 
genocidul apucat în timpul regimului iudeo-comunist, 
soldată cu asasinarea, prin diverse forme, a 500.000 
de români, chiar dacă nu toți legionari. Amintiţi-vă 
de Vechiul Testament: cei învinşi de iudei erau 
"trecuţi prin sabie”, de la copiii de la sânul 
mamei până la cei mai bătrâni, inclusiv omorârea 
tuturor animalelor!! 


Vorbind despre filosemitism și antisemitism, să 
vedem ce propune fiecare dintre cei doi adepți de 


naţionalitate română, poziția socială și eventual 
economică a fiecăruia, să prezentăm un 
portret sumar în alb şi negru: 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2011 


Arad 


ANTISEMITISM -— FILOSEMITISM 


„__ Se apelează în continuare la un termen vădind 
incultura "inventatorului"; antisemitism! 

Presupunând că acceptăm să folosim termenul 
acordându-i înțelesul - înghițit tot ca o bomboană 


"FILOSEMITUL”, intelectual, de multe ori 
depășind poziția medie în breaslă, descendent dintr- 
o încrucișare de rase sau având părinţi sau bunici 
legionari sau simpatizanți, români sau minoritari sută 
la sută, 

Arivist fără scupule, fost informator al Securității - 
el sau părinții, adoptând un aparent entuziasm; ieri 
comunsimul, astăzi apărător al ideilor iudeo- 
democraţiei, om care “suferă” din greu la 
"nedreptățile” trecute, prezente și viitoare al evreilor. 

Critic nemilos al naţionalismului funciar al 
românului, varsă "lacrimi de crocodil” de mila 
evreilor, total incapabili să observe lipsurile și 
mizeria în care trăiesc milioane de români. Dacă 
astăzi nu are evrei de compătimit, se mulţumeşte 
să îi plângă pe ţigani, arătând cu un deget "murdar" 
spre caracterul "infect” al românului. 

Găseşte totdeauna o scuză, o explicaţie logică în 
sensul aprobării unor comportamente criminale de 
genul masacrelor din Basarabia anilor 1940-1941, 
încearcă să atribuie comunismului enorma dramă a 
poporului român ca și când comunismul ar fi altceva 
decât monstrul ieșit dintr-un ou sută la sută de 
proveniență iudaică, clocit în "laboratoarele” anti- 
creştine. 

Promovează public, de câte ori are ocazia, teza 
vinovăției poporului român în problema numitului 
holocaust ca vină colectivă, făcându-se că uită 
genocidul practicat sub patronaj evreiesc între 1944 
și 1964. 

Uită masacrele - catalogate și de Organizația 
Naţiunilor Unite - ca și crime de război, de la Sabra și 
Safira, tabere de refugiați palestinieni, soldate cu 
asasinarea a zeci de mii de refugiați de toate 
vârstele, găseşte normală existența “rezervației” din 
"fâșia Gaza” și "războaiele glorioase” împotriva unor 
oameni ajunși la disperare, obligați să riposteze cu 
armament uşor sau aruncând cu pietre în tancurile 
de ultimă generaţie folosite de bravii ostași israelieni. 

Filosemitul care a lătrat și mușcat din ființa 
poporului român ajunge în poziţii-cheie din care 
promovează interesele evreiești în dauna 
intereselor naționale, pe care nu le poți nominaliza 
de multe ori "la bucată” dar le constați la un moment 
dat ca justificări ale unei stări generale de lucru. 

Conduc “serviciile” interne și externe, banca 
națională, sunt prezenți în consiliile de administrație 
şi retribuiți "regește” absolut nejustificat, sunt 
academicieni, istorici "angajați" pentru falsificarea 
trecutului, președinți de republică după 1990, 
deputați,  senatrori, șefi de instituții culturale 
naționale, ambasadori, formatori de opinie, politologi, 
consultanţi politici și economici etc. 

Nu vă vine să credeți, dar toți au avut ca "punct 
de plecare”  înfierarea "cu mânie proletară” a 
naționalismului și mai specific a legionarismului. 
Cum ai lătrat în felul ăsta, începi să fii luat în 
consideraţie de cine trebuie și avansat "peste rând”, 
ca o sculă utilă. 

Planurile de subjugare a României au, printre 
altele, ca modalități de justificare, inventarea şi 
promovarea unor mari defecte, apucături urâte, 
înapoiere mintală, lispă de apetit pentru însușirea 
unor noțiuni elementare de cultură și chiar 
compararea românului cu animale cu spirit gregar, 
cu monștri "cu creierul transformat într-un tesut 
apos”, cu fețe de condamnați la spânzurătoare cu 
priviri banditeşti și toate câte i-au mai adus lui 
Patapievici postul de director al "Institutului 
Cultural Român”, instituție de promovare a 
imaginii românului în lume!! 

Nu aș mai vrea să dau exemple concrete , nu aș 
nominaliza persoanele care fac parte din această 
categorie, pentru a nu fi acuzat că am întocmit o 
"listă neagră” care, practic, ar "înghiţi" pagini întregi 
de ziar sau numere întregi și ar fi “exploatată” de 
cine trebuie ca o "ameninţare” specifică - bla, bla, 
bla! Nu mă pot opri însă să nu dau exemple de 
ultimă oră cu niște "tovarăși" care au sărit din mers 
în trenul râvnit, plin de “bucate” în mintea lor, 
făcându-se părtași la explozia de acuzații fără 
acoperire. 


În revista ”22” din 11 iulie 2011, sub 
semnătura Răzvan Brăileanu, te lovești pur și simplu 
de niște afirmaţii, de niște aprecieri absolut 
halucinante; fără nici o logică și, în mod evident, 
având ca sursă de inspiraţie "istoria românilor”, 
volumul IX, editat de cel mai înalt for științific 
naţional, Academia Română: sare de la 2.521 de 
victime, la cifre "între 3.200 şi 14.000”1! 

De ce nu între 3.200 şi 140.000?! 

Păi trebuia să ia în consideraţie, să cânte în 
struna acuzațiilor aberante lansate de "Institutul 
Elie Wiesel” care propunea cifra de 12.500, cifră 
fără nici un fel de acoperire dacă nu facem referire 
la ura împotriva poporului român, probată în ocaziile 
în care etnicii evrei au deţinut puterea - în România 
anilor 50-60 şi în Basarabia anilor "40". 

Numitul Răzvan Brăileanu lansează o cifră 
deocamdată "probabilă”, la care se va face 
trimitere ca sursă de informatie peste câțiva ani! 

Suntem cu toții curioși, vom urmări atât cât ne vor 
permite împrejurările, care vor fi beneficiile numitului 
tovarăș pentru gestul de "trădare a intereselor 
naționale” prin această acuzație. 


Aş mai da un exemplu, tot de dată recentă: 
revista, în cele mai multe cazuri păstrând o oarecare 
decență în expunerea materialelor (am numit 
"Historia" d-lui lon Cristoiu), sub semnătura 
tovarășului Cosmin Turcu prezintă un articol intitulat 
”70 de ani de la pogromul de la laşi”. 

Autorul se bazează pe declarațiile unor 
supraviețuitori și pe aprecierile marelui istoric român 
Adrian Cioflâncă - desigur vă este cunoscută opera 
domniei sale. De la înălțimea prestigiului de care se 
bucură, nu se simte obligat să facă nici un fel de 
precizări asupra surselor istorice pe care se 
bazează. 

Imparţial ca tot românul, se simte obligat să ridice 
și el ștacheta: dacă înainte cu o săptămână 
Răzvan Brăileanu scria în "22”, “între 3.200 şi 
14.000” de victime, istoricul ieșean "bate în cuie” 
cifra cea mai mare! 

Ca un simplu exemplu de lipsa cea mai 
elementară de bun simţ: /storia editată de Academie 
precizează că "evreii adunați” în curtea Chesturii au 
fost duși și îmbarcat; în trenuri de marfă...” 

Vajnicul nostru istoric, cu toată pregătirea care 
îi aureolează numele, nu se întreabă: pe cine au 
mai dus la tren, dacă cei adunați în curtea 
Chesturii de poliție au fost masacrați? 

Să presupunem că în urma cercetărilor au apărut 
dovezi? Dar cine are nevoie de dovezi, când martori 
implicați direct, deci surse incontestabile, probabil 
din cauza emoțiilor create de amintiri, povestesc 
cum în "Transnistria”, în deportare, autoritățile locale 
'tăiau un evreu şi îi strângeau sângele ca să ungă 
osiile la cărufe” sau cum, "din lipsă de sare, zeci de 
familii de deportaţi, se strângeau și plângeau, 
strângând lacrimile pentru a face ciorbă”? Desigur că 
le poți percepe ca pe niște "figuri de stil”. Dar nici 
vorbă: ele au fost prezentate ca fapte concrete! 

De ce scriu toate aceste lucruri? 

Ca să prezint practic diverse categorii de 
'filosemiți” care "răsar ca ciupercile după ploaie. Dar 


“cine riscă să le mănânce, moare otrăvit de minciună 


și trădare! 


Nu am apucat să vorbesc despre "ANTISEMIȚI”. 

Nimic mai simplu: toți care gândesc altfel sau 
care se declară neutri, se încadrează punct cu 
punct în categoria "condamnată”, pentru că cine 
alții decât domniile lor merg mai departe cu 
“pretențiile”, inventând dictonul: "Cine nu este cu noi, 
e împotriva noastră”. 


Pentru cei enumerați și "analizaţi” mai sus, nu am 
decât o singură precizare: arginţii trădării trebuie 
consumați cu  griă; dacă îi utilizați fără 
discernământ, vă pot rămâne în gât. Mare este 
Dumnezeu! 


Moare Pila Codlea 


Pag. 7 


Circulă prin ziare şi pe internet o Ştire care ar 
putea pune o parte a publicului (pe cei cu nervii mai 
slabi) în pericol de moarte. Din cauza râsului! Sau... 
poate că noi, românii, avem nervii prea tari ca să mai 
fim şocaţi de ceva, ca să nu mai pomenim de 
indelungatul exercițiu al hazului de necaz. Umorul 
ne-a fortificat plămânii şi fălcile pentru a fi capabile 
de un râs sănătos chiar şi în cele mai bolnave 
situaţii, de care, trebuie să recunoaştem, demult nu 
am mai dus lipsă. 

. Aşadar, pe 11 iulie 2011, am aflat din "România 
liberă” că, până la urmă, clădirea bucureşteană 
Cathedral Plaza este construită ilegal şi, culmea, 
trebuie şi demolată! "Am aflat" - vorba vine, 
ştiam deja. Măgăoaia de lângă Catedrala Sf. Iosif 
ne stă ca un spin în ochi, la fel ca şi bogăția d-lui 
Andrei Chiliman, fostul primar de la Sectorul (> 
mijlocitorul acestei afaceri sordide. 

Totuşi, vestea bună constă în faptul că avem o 

nouă declaraţie oficială, iar nouă acestea ne plac cel 
mai mult. 
„Există un şir lung de procese, hotărâri 
judecătoreşti, recursuri, contestaţii în anulare şi 
revizuiri, pe care nu vrem să-l reproducem aici, 
pentru că ameninţă să strice singurul aspect plăcut 
al situaţiei, şi anume hazul. Toate se bat cap în cap 
şi obosesc cititorul, ceea ce nu este deloc 
întâmplător: această "oboseală" este un 
mecanism de manipulare descris în Protocoalele 
Ințelepților Sionului. 

Se propune o mizerie. Se protestează. Se dă o 
şpagă, iese o hârtie, o "decizie". lar se protestează, 
dar mai slab, pentru că oamenii sunt incitați mai 
degrabă de lucrurile noi decât de cele vechi. Şi tot 
aşa, până când, în cele din urmă, scandalul este 
înmormântat în obişnuinţă, opinia publică renunță în 
silă să se mai opună la atâta "perseverenţă", iar 
mizeria se produce. 

De la început până la sfârşit, şi din ce în ce mai 
mult, beneficiarul evreu se victimizează, plânge cu 
trei rânduri de lacrimi de cât de nedreptăţit este. În 
legătură cu evreul respectiv, în speță miliardarul Eyal 
Ofer, vom reveni. 

Bucureştiul a ieşit, după tot acest circ, pur şi 
simplu urâţit. Ca porcul. De fapt, chiar nu este cazul 
să jignim această specie de râmători inofensivi, 
pentru că, sincer, niciodată nu am văzut un porc atât 
de urât. 

Să nu ni se reproşeze că sărim tocmai acum, 
când Bucureştiul este deja o cocină plină de 
asemenea "porci": avem un sistem fanariot 
perfecționat în stil iudaic, aşa că abuzurile sunt 
un fapt curent. Aşadar, existența unei liste lungi de 
precedente nu scuză cu nimic situaţia de față. 

Până şi presa "mare" a vuit, au fost campanii de 
proteste, s.au strâns semnături peste semnături. 
Toate acestea sunt exerciții democratice făcute 
în gol, ca vâslitul pe uscat; cuiva de "sus" nu-i pasă. 

Ca să lăsăm deoparte meandrele execrabile ale 
“aplicării” legislaţiei de urbanism în Bucureşti, ne 
limităm la câteva fapte cunoscute de toată lumea: 

Cu mai bine de doi ani în urmă, Curtea de Apel 
Dâmbovița declarase proiectul ilegal, lipsit de 
autorizație de construire. Şantierul (în plină 
desfăşurare) a fost oprit o vreme, apoi viața "a mers 
înainte". S-a dat o decizie favorabilă la Ploieşti şi 
lucrările au fost încheiate. 

În ultima campanie electorală pentru Parlament, 
un candidat PSD promitea pe afişe că, dacă va fi 
votat, va rade proiectul Cathedral Plaza de pe fața 
pământului. Nu era un om deosebit de celebru, aşa 
că nu am aflat dacă, până la urmă, a ajuns sau nu 
parlamentar, dar faptul este complet irelevant. Culi îi 
mai pasă ce se promite înainte de alegeri, că doar 
nu ne-am născut ieri! 

Însă faptul de a atrage electoratul cu promisiunea 
că vei dărâma o clădire ar trebui să dea de gândit: 
atât de simpatic ne este monstrul de lângă Sf. losif, 
încât mai că am fi în stare să alegem pe cineva în 
Parlament numai ca să pună bețe în roate 
proiectului. 

Dar ce este Cathedral Plaza, un fel de Bastilia?! 


Pag. 8 


Pimerte 
DEMOLAREA! 


Practic, în afară de nenorocirea de la Roşia 
Montană şi megamonstruozitatea urbanistică din 
spatele Palatului Culturii din laşi, nici o altă investiție 
străină nu a declanşat atâta indignare printre români. 
Un stat normal ar fi oprit şantierul chiar şi numai din 
acest motiv. 


Alt aspect tipic__iudaic: în sept. 2009, 
reprezentanții “Millennium - Building “Development 
acuzau Arhiepiscopia Romano-Catolică 
Bucureşti că ar fi creat companiei prejudicii de 
20 de milioane de euro. Asta după ce şantierul se 
pusese din nou în mişcare, iar mastodontul era 
aproape gata. Care este spiritul acestei manevre: 
când baţi pe cineva, strigă: "Ajutor, m-a lovit!”. După 
ce ai dat o spargere, fugi afară din magazin şi zbiară 
cât de ţin plămânii: "Săriţi, hoţii"! A încercat cineva 
să te oblige să respecţi legea? Dă-l şi tu în judecată 
pentru daune! În fine, cel puţin, respectivele daune 
nu au fost acordate. 

lar acum, în 2011, Curtea de Apel Suceava 
(pentru că se tot mută cazul dintr-o parte în alta) nu 
face decât să reafirme decizia de la Dâmboviţa, 
anume că autorizaţia de construire a fost şi rămâne 
nulă. Deci nu este nimic nou. 

"Măreţul edificiu” este atât de evident o bubă 
sinistră a oraşului, încât toate  văicărelile 
dezvoltatorului trec de la ridicol la odios. lată cum 
pozează în victimă inocentă un israelian cu o 
avere de vreo zece miliarde de dolari: 

"Cum este posibil sa anulezi o autorizaţie de 
construcție emisă în 2006 pentru că nu respectă 
nişte norme pe care România şi le-a asumat în 2007, 
odată cu intrarea ei în Uniunea Europeană? Avem 
hotărâri nenumărate ale CEDO, care stipulează clar 
că un caz petrecut anterior aderării unui stat la 
Uniunea Europeană nu poate fi judecat prin prisma 
regulamentelor UE, cu alte cuvinte că legea nu poate 
fi aplicată retroactiv", au spus avocaţii companiei 
conduse de Ofer. 

Dar fiţi liniştiţi, că mint fără ruşine: în nici un plan 
de urbanism zonal nu se prevedea o clădire de 
18 etaje lângă Catedrala Sf. losif, nici înainte şi 


nici după aderarea la UE. 


"Nu ştiam că trebuie să luăm autorizația de la 
Vatican, pentru că, dacă am fi ştiut, am fi mers acolo 
şi am fi cerut-o. Noi am cerut autorizaţie de la 
instituţia abilitată în acel moment să ne-o elibereze şi 
nu înțelegem de ce ne aflăm astăzi în acest blocaj", 
a spus Ofer. 


Dar ce glumă proastă mai este şi asta: 
bineînțeles că nu trebuie să vă duceți la Vatican 
pentru autorizație şi nimeni nu a pretins aşa Ceva, - 
V-aţi dus la autoritatea abilitată, numai că ea ce 
ghinion!) consta într-un primar de sector mare 
amator de şpăgi şi tunuri financiare, iar el v-a dat 
autorizația din burtă, nerespectând 
regulamentele în vigoare. De aceea respectiva 
autorizație este considerată nulă, iar dacă nu 
înțelegeți atâta lucru, cum ați ajuns om de - 
afaceri? i A 

Şi, în fine, ca într-un fel de "top ruşinică”, iertaţi- E: 
ne expresia... țineţi-vă bine, urmează locul întâi: L: 

"Nu participăm cu bani pentru a accelera lucrurile. 
Toate aprobările obținute pentru construcţia 
clădirii Cathedral Plaza sunt legale. Nu am daț 
nici un dolar mită, poate de asta s-a ajuns aici». 
Nu zău, nici un dolar, dar câte milioane de euro? 

Să vă explicăm noi de ce aţi dat mită cu vagonul? 

lată de ce: în Talmud scrie foarte clar că un evreu . 
trebuie să facă afaceri cinstite cu ceilalți evrei, dar — 
nimic nu-l împiedică să trişeze oricum şi oricât în 
afacerile cu şi pe seama "goi'-lor, a vitelor. Ori, 
atunci când mituiți primarul, împreună cu el îi înşelaţi 
pe toți contribuabilii din Sectorul 1, care i-au acordat 4 
votul şi încrederea lor, precum şi banii din taxe 
pentru buget, ca el să îi administreze corect. lar 
contribuabilii respectivi sunt "goi", de fapt chiar o 
categorie şi mai rea de "goi", pentru că voi aveți ceva 
în special cu românii, după ce aţi mai încercat o dată 
să colonizați țara asta şi nu aţi reuşit! ; 

O ironie a sorții este că ambele tabere se. 
gândesc la actualul primar al Capitalei, Sorin 
Oprescu, ca la personajul-cheie al afacerii: evreu, 
sprijinit în campania electorală de finanța evreiască, 
"mare ctitor” al monumentului holocauştului din fostul 
parc Brezoianu, acum o sluțenie din beton şi fiare 
ruginite - ce ne-am putea dori mai mult de la el?! 

Dacă se va petrece, totuşi, o minune, şi Oprescu - ai 
se va pronunţa pentru respectarea legii, adică pen ul PE 
demolare; măcar n-o să puteţi-să-l i-vantisemit!, 
eticheta cu care înmuiaţi coloana vertebrală a atâtor 
oameni. 

Investiţia declarată de Millennium Building 
Development a fost de 40 de miloane de euro, pe 
care noi sperăm să o piardă cu totul, împreună cu 
alte milioane, costurile dezmembrării şi ale curățării 
locului. Ne mai gândim şi la amenzi, despăgubiri şi 
poate, pentru câte unii, la nişte anişori pe la mititica. 
La mulţi ani! Însă, cel mai probabil, lucrurile stau 
astfel: pentru că nu s-au obținut veniturile 
aşteptate din acest proiect, nu se pot da mai 
departe şpăgile aşteptate. De aceea scandalul 
revine în actualitate, cu toate că este surprinzător: 


cum, d-le Ofer (avere de 10.000.000.000 de dolari!!), că 
chiar nu mai aveţi nimic de Oferit? Dar istoria vă va 


ține minte ca pe un mare erou al iudaismului pentru 
că aţi pus umărul vânjos la cumpărarea, bucată cu 
bucată, a României! Benjamin Netanyahu s-a 
lăudat deja cu asta, într-un mod cam prea... public, 
după părerea noastră. Contribuţia dvs. este 
aşteptată cu încredere în înaltele foruri israeliene... 

Dar, chiar şi fără vreo Ofertă în bani (dacă omul e 
corect, dacă este singurul?), tot nu credem că 
Primăria Capitalei, cu sau fără Oprescu la . 
conducere, va dovedi atâta curaj, încât să demoleze 
investiția lui Eyal Ofer. 

Chiar şi făcând abstracţie de naționalitatea 
persoanelor implicate, clădirea valorează mult prea 
mulţi bani ca să i mai aplice vreo lege şi, desigur, nu 
este nici pe departe singurul caz. 

Va fi dată jos când o zbura porcul, dacă tot facem 
un leitmotiv al articolului din acest animal. 

Parcă ne şi închipuim noul slogan al 
constructorului Millennium Building Development, cu 
care acesta îşi va câştiga o binemeritată faimă: 

"Pe noi nu ne opreşte nimic. Nici măcar 


Im nui 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2011 


| 


„ Soldat la 


Core pnonde ZA 


DESPRE TRĂDARE ŞI ÎNALTĂ TRĂDARE 


când există, printre formele sale de 
ament a figurat și trădarea: în clan, în 
En familie sau în dragoste. Alături de iubire, 
echip cunoștință, remușcare sau îndârjire, trădarea 
i. ru mereu, în diferite situații și sub diferite 
a 


comport 


fe. în istoria imperiului roman, se cunoaște 
A mentul asasinării împăratului Cezar (Caesar) 
Către un grup de complotiști dornici să preia 
nducerea statului. Printre _conjurați s-a aflat și 
pupilul său, crescut și educat sub atenta sa 
are. Uluit de ce vedea, în momentul în care 


îndrumare ; Ă = 
yţitele ucigașe îl străpungeau, Caesar ar fi 
C clamat: 'Şi tu, Brutus?!" Respectivul Brutus, 


alurându-se conjuraților, a comis, evident un act de 
ădare sub mai multe aspecte: mai întâi și-a trădat 
binefăcătorul, apoi mentorul și, mai apoi, 
conducătorul legal. În plus, Brutus a trădat și 
dructura statală a imperiului. Spre deosebire de 
rimele încadrări, acest ultim aspect intră la cateforia 
de “înaltă trădare”. 

să mai analizăm un exemplu, ceva mai aproape 
de zilele noastre, şi anume un eveniment legat de 
sfârșitul imperiului napoleonian. 

Revenit din insula Elba, unde aliații îl expulzaseră 
mai mulţi ani, Bonaparte își forțează soarta și începe 
asa-zisa "domnie de o sută de zile”. Armata l-a 
acceptat și l-a repus în drepturi, Bourbonii au fugit 
iarăși și lucrurile începuseră să intre în normal. Doar 
că vechii dușmani vegheau. Și Prusia, și Rusia, dar 


"mai ales Anglia, își strâng rândurile și se pregătesc 


să-l răpună definitiv pe aprigul rebel. Prima 
confruntare (va fi și ultima) a avut loc pe teritoriul 


"Belgiei de astăzi, în dealurile de la Waterloo. Trupele 


engleze au rezistat cu îndrârjire atacurilor succesive 
ale francezilor, dar, treptat, presiunea bonapartiștilor 
s-a accentuat, iar britanicii au început să cedeze. A 
fost momentul în care soarta s-a întors definitiv 
împotriva Corsicanului. 

"După schema de acțiune, anterior stabilită, în 
ajutorul lui Napoleon, dinspre vest, trebuia să apară 
și să intre în luptă corpul de armată francez alcătuit 
din cca. 30.000 de militari de elită conduși de 
mareșalul Grouchy. 

Și, după orele amiezii, dinspre vest s-au văzut 


- steaguri și militari ce înaintau încet și foarte ordonat, 
„doar că uniformele lor nu erau albastre (ca ale 


francezilor), ci verzi-cenușii, ca ale trupelor prusace. 
Armata care se apropia nu era cea așteptată, a 
mareșalului Grouchy, ci corpul expediționar prusac al 
gen. Bliicher. 

Prinse între două focuri, trupele franceze au fost 
învinse, Napoleon a fost capturat și, ulterior, expulzat 
pe insula "Sf. Elena”, în mijlocul Oceanului Atlantic, 
unde și-a găsit sfârșitul, uitat de toți. 

Ce s-a întâmplat totuși la Waterloo, ce a 
Produs această inversare decisivă a situației? 

Simplu: mareșalul Grouchy a trădat! El a fost 
momit cu recompense consistente și promisiuni de 
Mari perspective sub Bourboni, așa încât, în loc să 
Meargă cu trupele spre Waterloo, ca să-l ajute pe 

lapoleon, a mers pe o altă direcţie, fără a mai 
ejunge Ia locul încleştării. 

8 SA deplin acord cu întreg complotul, prusacii lui 
de bac, care aveau cale liberă, au apărut pe câmpul 
alle, încercuindu-i pe francezi. : 
ce, dar inutile, au fost ultimele eforturi ale 
Ea iale franceze, condusă de nemuritorul 
Alei Cambronne, cel care a răspuns sec 
1102 or când aceștia i-au cerut predarea: "Garda 
Moare, dar nu se predă”! 

Toată răsturnarea de situație de la Waterloo s-a 


datorat trădării lui Grouchy. Acesta și-a trădat 


Și-a trădat binefăcătorul, ș-a trădat pe 
l-a promovat de la gradul de simplu 
Mareşa| rangul nobiliar de conte și gradul de 

ar i armatei imperiale franceze. 
francez „2UChy a mai trădat ceva, şi anume statul 

2 Structura sa imperială. și, implicit armata 
franceză. În acest ultim caz Grouchy a 
comis o “înaltă trădare”! 


CUVÂNTUL LEGIONAR. IULIE 2011 


Cele două r> 
exemple istorice | 
prezentate mai sus au 
avut menirea să ne 
introducă mai bine în 
sensurile noțiunii de | 
trădare, inclusiv în| 
forma sa radicală, 


de trădare a 
intereselor 
naţionale, înalta 
trădare. 

Revenind la 


situația din ce în ce. 
mai grea a ţării 


noastre, putem spune 
că anul 2004 ne-a 
adus în fruntea țării un personaj bizar, care, pe ce 
a pus mâna, praf şi pulbere a adus. 

Putem ilustra afirmația de mai sus cu situația 
flotei comerciale, a căilor ferate, a sistemului sanitar 
și a celui de învăfământ, a politiei și a fortelor 
armate, a finantelor şi a soselelor din fară. Jale, 
peste tot jale, fără nici o perspectivă apropiată de 
îndreptare a situației. Cu datorii externe de cca. 
100 miliarde euro și rate uriașe de returare (care se 
apropie) generaţiile viitoare pot plânge de pe-acum. 

Pe lângă toate aceste “realizări”, personajul 
nostru calcă și el cu încredere pe urmele lui 
Brutus și ale lui Grouchy, așa cum pot dovedi 
exemplele ce urmează: 

- a făcut parte din guvernul Ciorbea, dar a reușit 
“performanța” de a-l dărâma din interior 

- a fost primit ca membru important în Partidul 
Democrat condus de Petre Roman, dar, în scurt 
timp, a reușit "să-l lucreze” pe "Venerabilul”, să-l dea 
jos și să-i ia locul la conducerea acestei formaţiuni 
politice 

- a moștenit o doctrină social-democrată în cadrul 
Partidului Democrat, mulțumită în principal d-lui ing. 
Sergiu Cunescu, fost aghiotant al lui C-tin Titel 
Petrescu și conducător al PSDR, partid renăscut 
după 1989. Același domn Cunescu a pus sever 
umărul la primirea partidului democrat în 
internaționala socialostă, fapt care, după scurt timp, 
s-a și produs. În această situație doctrinară 
confortabilă, ce credeți că a făcut marele magistru? 
S-a “sucit” și, în câteva zile, a schimbat doctrina 
Partidului Democrat într-un mod cel puţin bizar: P.D. 
a renunţat la doctrina social-democrată și a cerut 
afilierea la Internaționala Partidelor Populare! A fost 
o mișcare ce a uluit și a scârbit întreaga lume politică 
europeană, pentru că așa ceva nu se mai văzuse de 
la război încoace pe bătrânul continent. 

Continuând seria trădărilor; Partidul Democrat (și 
"Popular”) anexează și 'o aripă de la liberali, 
devenind partid democrat-liberal. 

Fost social-democrat, trecut la creștin- 
democrație, virând-o la liberali, marele maestru 
confirmă din plin expresia lui Caragiale: “Trădare 
să fie, dar s-o știm și noi” “ 

Din trădare în trădare, struțo-girafo-cămila PDL- 
ului avansează victorioasă spre noi "succesuri”. 

Aşa cum "foamea vine mâncând” și "cine a băut o 
să mai bea”, tot așa o trădare simplă nu ar avea nici 
un haz și fără o mare trădare, una înaltă cât 
speranța țării noastre de mai bine. Această 
afirmaţie merită, fără îndoială, unele explicații, așa 
încât, în rândurile de mai jos, vor veni și acestea. 

Astfel, la doar 3 săptămâni după ce a preluat 
primul mandat de președinte (ian. 2005), titularul de 
la Cotroceni a transmis țării un mesaj halucinant, 
informând opinia publică despre ”o axă București- 
Londra-Washington” pe care Excelenţa sa începe 
să o promoveze, cu prioritate față de programul 
normal al unei încadrări în mecanismele și instituțiile 
europene.  Retrospectiv privind, România mai 
avusese parte de o "axă" la începutul anilor 40, iar 
rezultatul a fost cum nu se poate mai prost. 

Vorbele președintelui nu au fost doar vorbe în 
vânt, ci ele s-au tradus în realitate prin tot felul de 


măsuri nefolositoare României. Astfel, spațiul 
aerian și naval naţional au trecut sub control 
străin și a trebuit la un antrenament de rutină să 
se prăbușească un elicopter din afara fării pentru 
a afla și noi această realitate. a 

În Dobrogea, în Oltenia și pe unde or mai fi, ne- 
am "pricopsit' cu baze și militari străini — toate, 
bineînţeles, pe banii noștri. /n aceste zone nu 
erau militari NATO, adică francezi, germani, 
olandezi sau spanioli, ci doar americani (şi, ceva 
mai putini, israelieni). j 

Radioul naţional și televiziunea naţională 

transmit, în marea majoritate a timpului, muzică 
americană, reportaje americane, filme americane 
ș.a. 
Finanțele României au trecut și ele sub 
control FMI (adică SUA), la fel ca și multe 
intreprinderi (Combinatul Siderurgic Reșița, ARO 
Câmpulung etc.), aduse ulterior în faza de 
dispariţie. 

Când di. președinte s-a dus, recent, în vizită de 
lucru prin Afghanistan și Kirghistan, în față a mers, 
tot timpul, seful”, adică ambasadorul SUA la 
Bucuresti, Mark Gidenstein. (Era și firesc așa, 
deoarece acesta este, de fapt, guvernatorul 
american _ la București, preşedintelui nostru 
revenindu-i doar rolul de vice-guvernator. ) 

În trecut ţările românești erau "închinate" la turci 
de către domnitorii obedienţi. Acum, cu ocazia 
"Axei", România a fost "închinată” la yankei — adică, 
în final, Marii Finanţe de pe Wall Street. 

Prin vocea d-lui Gidenstein de la "Centru" (adică 
de la Washington) ne vin "sfaturi" despre justiție, 
administrație, corupție etc... sau ordine pentru scutul 
nuclear, militari de trimis în lrak și Afghanistan, 
avioane, "vechituri" de cumpărat la mâna a doua pe 
bani grei ș.a. 

"Închinarea” țării s-a făcut către o putere de 
peste Ocean, de la care nu ne putem aștepta la 
nimic bun. 

La toate problemele folositoare suntem ultimii 
(inclusiv la utilizarea fondurilor repartizate de U.E.), 
în timp ce, în domeniile rele (droguri, mortalitate 
infantilă, trafic de persoane, putere de cumpărare 
ș.a.) suntem campioni. 

Cele mai proaste relații externe le avem acum cu 
Franța, cu Germania (prima putere economică a 
Europei) și cu Federaţia Rusă, mari oportunități de 
investiții au fost pierdute (cu Franța şi Germania în 
principal) din cauza acestei politici externe 
nechibzuite; la fel, în Federația Rusă am fi putut 
exporta produse ceramice, mobilă, confecții ș.a., dar 
contractele nu s-au realizat tocmai din cauzele 
menționate mai devreme. 

Dacă ar fi să caracterizăm printr-o singură frază 
schimbarea de politică externă analizată mai sus, 


“atunci enunţul ar fi “înaltă trădare”: interesele 


naționale, legate de bunele relații cu vecinii 
europeni, au fost trecute pe poziții secundare, 
prin "închinarea” țării către o putere supra- 
militară, de la care ne-am ales doar cu praful de 
tobă. 

Mai putem da și un al doilea exemplu de politică 
dăunătoare față de poporul român, cu referire la 
orientarea fățișă, pro-maghiară, a preşedintelui 
României, mai ales după realegerea sa pentru un 
nou mandat, în decembrie 2011. 

Pentru a rămâne la putere, pentru a menține o 
coaliție fragilă și "anti-natură”, președintele a făcut 
concesii enorme maghiarilor din Transilvania. În 
acest sens s-a făcut înregimentarea lor pe criterii 
etnice, fapt nemaiîntâlnit în Europa și la partidele 
politice ale acesteia, unde toare regrupările se fac 
doar pe criterii doctrinare (creştin-democrate și 
populare, social-democrate, liberale). Au urmat 
concesii pentru educația în limba maternă, în 
administrația publică ș.a. 


Pag. 9 


Copejpande ZĂ 


OPERAȚIA A REUŞIT, PACIENTUL A MURIT 


_ Potop de vorbe și valuri de cerneală s-au vărsat 
în mass-media după examenul de bacalaureat 
2011. 

Nu am pretenți să fac aici o analiză exhaustivă a 
fenomenului căci nu este posibil, dar încerc să atrag 
atenția asupra tarelor care lezează astăzi 
învățământul românesc și prin aceasta însuși 
viitorul țării. 

Ca să fie clar, sunt profesor la un colegiu de 
provincie unde gradul de promovare al elevilor la 
Bac a fost de 96% (nouăzeci și șase) astfel încât ar 
trebui să tac și să-mi văd de ale mele... mulțumit 
fiind. Există însă o - doamnă severă care-mi 
stăpânește creierul și inima, iar aceasta e Doamna 
Conștiință. 

Termenul acesta de "reformă", vehiculat în 
special de cei nepricepuţi sau rău-voitori, este 
complet devalorizat şi lipsit — prin repetarea la 
nesfârșit — de orice sens. Nimeni nu spune, căci 
nimeni nu știe, ce este această REFORMĂ în 
educație. Ce se vrea prin reformă, de unde 
trebuie să plecăm, care este scopul sau care 
sunt scopurile, ce metode folosim, cât si cum 
reformăm și, la urma urmei, de ce este musai 
nevoie de “reformă” într-un sistem care, de bine-de 
rău era funcţional înainte de pseudo-revoluţia din 
'89. Doar că acest sistem trebuia limpezit, curățit de 
balastul ideologic comunist și înzestrat pur și simplu 
cu valorile adevărate, perene, ale culturii și științei 
românești și universale. Simplu de aplicat. 

Ei, nu! Semidocţii care au păstorit la diferite 
nivele învățământul românesc au dorit ceva mai 
prolix, amestecând de-a valma idei preluate fără nici 
un discernământ de prin toate ţările Occidentului — 
acolo unde, o știm, învățământul mediu produce 
armate întregi de analfabeți alienați, mândri în 
prostia lor că pot găsi măcare capitala țării pe hartă 
(a se vedea excepționala lucrare a jurnalistului 
francez Jean Sevilia "Corectitudinea morală. 
Caută cu disperare valori” — apărută la Ed. 
Humanitas în 2009; un studiu ce se constituie într-un 
semnal de alarmă nu doar pentru Franţa, ci pentru 
lumea întreagă). i 

Frustrați, complexați și căpoși, liderii noștri au 
reușit să transforme educaţia într-un fel de bulion în 
care cuvântul de ordine este... experimentul. Un 
experiment ce pare fără sfârșit, aplicat elevilor și 
copiilor noștri transformați în cobai. Aș compara 
ceea ce se întâmplă astăzi în educație cu reforma 
comunistă din 1948, atâta doar că dascălii nu mai 
sunt aruncați în pușcării, ci undeva la marginea 
societății, prin pauperizarea lor continuă și ignorarea 
valorilor tocmai de către cei care, printr-o 
succesiune tragică de accidente ale istoriei, au ajuns 
să ocupe funcţii de conducere, numindu-se cu de la 
ei putere și în mod cu totul radical... decidenți! 

Astăzi şcolile noastre sunt cuprinse de o frenezie 
a lucrurilor și actelor inutile, ca niște bolnavi de 
malarie ce tremură de frig în căldura tropicală. 

Ne ocupăm de toate și de nimic. Efortul 
conștient, responsabil și consecvent de la catedră a 
fost înlocuit cu "activități extracurriculare” — acestea 
fiind cel mai bine cotate atunci când vine vorba de 
vreo gradație de merit sau eventual de o promovare. 
"Decidenţii” noștri, începând de la ministru -— 
indiferent cine este — şi până la -directoarea de 
școală generală, sunt mult mai preocupați și 
interesaţi de activităţile alternative ale elevilor și ale 
dascălilor, nu de calitatea pregătirii școlare sau de 
competența celor care formează mult clamatul 
“parteneriat” profesor - elev. E 

În 21 de ani am experimentat tot ce nu trebuia: 
copierea și maimuţăreala decidentului (așa cum în 
anii '50 maimuţăream bolșevismul cu toată cohorta 
de tragedii prin care am trecut), introducerea 
formelor fără fond, munţi de manuale alternative, 
aproape toate primind aprobarea Ministerului 
Educaţiei (sau cum s-o mai fi numind — căci Onor. 
Min. și-a schimbat ca un cameleon nu doar culoarea 
dar și numele, așa... pentru a-i zăpăci pe cei care nu 

| erau destul de zăpăciți...), cultivarea 

perversă a termenelor de 'libertate” și 


Pag. 10 


"democraţie” — pentru a justifica alienarea unei 
generații întregi. 

Ceea ce se promovează astăzi nu doar în mass- 
media, dar cu totul dureros, întristător și îngrijorător, 
în școlile românești, sunt antivalorile: prostul gust, 
vulgaritatea, mitocănia, violența, exhibiționismul, 
parvenitismul, impostura, frauda, lăcomia, lenea, 
demagogia. Astea sunt "valorile” promovate fără pic 
de rușine, pe față, în văzul tuturor, ca şi îndemnul 
mascat la adulter sau îndemnul pe față la 
neascultarea de părinți, ca şi ideile perverse 
inoculate în minţile fragede prin orele de "educație 
sexuală”, impunerea sodomiei ca normalitate. 

Totul pe fondul unei despiritualizări accelerate. 
Căci dacă o clasă de elevi, oarecare, decide în 
majoritate să nu aibă măcar o icoană pe perete sau 
un crucifix, acest lucru e considerat de "bon ton”, în 
acord cu "libertăţile individuale”, cu "normele". și 
"reglementările" ("recomandările") europene. Dar ia 
să încercăm să vorbim clâr și răspicat, în public, 
împotriva sodomiei. Vom vedea și simţi atunci biciul 
ca o coadă de diavol a Europei Unite și Smintite, 
lovindu-ne pe spinare... Pe spinarea noastră ce s-a 
tot încovoiat de-a lungul vremurilor în fața tuturor 
nemernicilor și nemerniciilor. 

Sigur că aici, în locul unde vă scriu, nu s-a 
întâmplat acest lucru: sfintele noastre mănăstiri ne 
stau de veghe cu veșnica lor dragoste către luarea 
noastră aminte. Dar în cartierele bucureștene? Așa 
încât ne copleșesc - cel puțin numeric - produsele 
artificiale, concepute, născute și crescute în spiritul 
de turmă al barurilor de “fiţe”, al "shopping-ului” și al 
"planning-ului” familial. 

Dacă tot am ajuns aici cu discuţia să mai 
amintim, măcar în treacăt, de patologia limbajului 
care face ravagii prin toate clasele sociale. 

Se vorbește astăzi de “grupul-fintă”: adică, de 
fapt, de grupul de fraieri ce trebuie manipulat, 
supus dezinformării, “diversiunii, _grupul-victimă, 
grupul (masiv) care cândva se va supune mult mai 
ușor decât o fac maturii astăzi, ascultând orbește de 
forțele maligne, malefice, grupul din care orice 
discernământ sau bună credință a dispărut. 

Sau de "resursă umană” - cu varianta “resursele 
umane” - aici ţi se spune că nu ești om cu toate 
drepturile inalienabile dăruite de Dumnezeu, ci o 
simplă resursă, cum ar fi petrolul sau cărbunele. 
Ca să nu mai spun că însuși termenul de "uman" 
este impropriu, folosit în mod abuziv, inadecvat, ca 
să ne imprime în subconștient că noi nu suntem 
oameni, ci cel mult ființe umane, dacă nu de-a 
dreptul... simple resurse! 

Veţi spune că m-am îndepărtat de la subiect. Ei 
bine, aceste aberaţii cu care sunt tratați tinerii noștri 
sunt doar o mică parte din hrana otrăvită intenționat 
destinată elevilor dar și maturilor. Ne mai mirăm de 
amețeala, dezorientarea, degringolada și haosul 
moral care domneșe în educația noastră pretins... 
naţională? 

Am spus "hrană otrăvită intenţionat” şi cred în 
ceea ce spun. Da, intenţionat. Școala românească 
este distrusă în mod deliberat, planificat, cu 
tenacitatea unor carii ce rod mobila de bucătărie. 
Distrugere intenționată. La noi nu se fac greșeli. 

Oricât de puţin inteligenți ar fi cei care pretind că 
ne conduc (și ne conduc într-adevăr, dar la rău... ), ei 
au totuși un suficient |.Q. încât să regizeze și să 
supravegheze declinul treptat, lent dar sigur, al 
educaţiei în România. 

Din acest plan fac parte și marile diversiuni, cele 
care înghit bani europeni: cursuri de reciclare 
pentru profesori, programe și proiecte care nu 
folosesc nimănui. Cursuri plătite cu bani grei, 
ținute de semidocți (în cel mai bun caz) în faţa 
unei mase amorfe și perplexe de profesori dispuși să 
tacă şi să suporte orice... 

Retribuiţi mizerabil, dascălii au o reacție mai 
întotdeauna de apărare, de recunoaștere a păcatelor 
imaginare (știți... ca în temniţele regimului comunist), 
de acceptare a răului, de autoînvinovățire, în 
locul unei reacții demne, rapide, argumentate 


solid și pertinent. Biala noastră coloană 


vertebrală...! 

Apoi, după inflația de consum gen "creație 
literară; păsărică, mută-ţi cuibul...", concursuri 
finalizate cu diplome, pupături, felicitări, aplauze... 
protocol - păpică, băuturică, după acestea, într-un 
târziu, vine, vine... bac-ul...! Să te ţii! Atunci se 
prăbuşesc toate premiile, diplomele și felicitările, iar 
doamnele - ca și domnii - cu ifose își văd elevii 
prăbușindu-se în masă, nici unul dintre cei lăudaţi 
timp de 4 ani nereușind să treacă examenul 
impropriu denumit "de maturitate”. 

Căci munca serioasă și responsabilă de la 
catedră a fost înlocuită cu proiecte gen "Cum 
formăm omul nou” sau "Desene pe asfalt”. Până la 
urmă asfaltul șoselelor va fi locul de muncă și al 
domnișorilor, dar mai ales al domnișoarelor, victimele 
propriilor dascăli - și toți împreună victimele unui 
sistem bestial. : 

Cine are nevoie de un tineret bine educat, bine 
informat, cu discernământ, capabil să se orienteze 
corect, stiind să aleagă între amăgire și realitate? 

Cine are nevoie de un tineret viguros, cultivat, 
inteligent, crescut în valorile adevărate, naționale, 
un tineret pentru care patriotismul (patriotism -— 
termen aproape exclus în mod oficial din discursul și 
din limbajul didactic; cei care îndrăznesc să-l 
folosească pot fi taxați drept retrograzi, ruginiți sau 
chiar... fasciști!) nu e doar o vorbă în vânt, un tineret 
care să stie ce e valoare și ce e non-valoare, un 
tineret care să-și cunoască bine istoria, limba, 
identitatea și traditiile? 

Tot ce face sistemul educațional de astăzi, 
prin programele _de învățământ, lucrează 
împotriva acestor deziderate. 

Acum ne explicăm eșecul masiv al elevilor 
noștri. Prinşi în capcana mass-mediei ce cultivă cu 
asiduitate  VIP-urile, impostura,  parvenitismul, 
superficialitatea, damele de consumațţie ridicate la 
rang de celebrități. copiii noştru merită cel puţin 
prezumția de nevinovăție. Asta până când ei înșiși 
nu devin complici la propriul lor dezastru spiritual, 
educațional și profesional. 

Cei buni vorbesc și scriu în van. Curentul 
distructiv antiomenesc și antinațional își vede mai 
departe de drum, ca un vânt pustiitor. 

lar anul acesta, ceea ce era de așteptat să se 
întâmple, s-a întâmplat: am văzut adevărul verde-n 
fată! Dar nu datorită unui ministru agramat și cu 
sufletul negru, plin de ură și vindicativ. Ci pentru că 
odată și odată trebuia să se întâmple. 

Desigur că vor fi acuzați profesorii, și 
componenta politică în toată această ecuaţie nu e 
deloc de neglijat. Băsescu exultă: "Să mai 
îndrăznească acum dascălii să-şi ceară salariile... 
mărite. Căci eu, vodă Băsescu, prin grija slugii mele 
Funeriu, le voi pune rezultatele de la bac în fală... ca 
să tacă”! 

Uită dl. Băsescu-vodă că fiică-sa aia mică e 
produsul tipic al școlilor de trei parale și al cluburilor 
de fiţe. Dama cu pricina pretinde că reprezintă 
România în Parlamentul European! 

lar un alt domn, aflat — crede el — undeva la vârful 
elitei culturale, di. meschin și ipocrit Liiceanu (poreclit 
Licheianu) stătea la dreapta lui vodă-Băsescu atunci 
când marinarul-prima al României a glăsuit: "Şcoala 
(românească) produce tâmpiti”! Ipocritul a tăcut. 
Probabil că datoriile sale către vodă sunt așa de mari 
încât e nevoit să se facă a nu auzi și a nu vedea. 

Dincolo de realități, dl. Funeriu (poreclit şi el 
Funebriu sau Funerariu) a făcut "pofta” lui "vodă" și a 
demonstrat ceea ce era ușor de demonstrat. Numai 
că ei și alții ca ei poartă răspunderea. Şi ceea ce eu 
pot să sper este că voi apuca ziua în care tot 
adevărul se va deşerta la masa de discuţie a 
acestui popor prea îndelung minţit, manipulat Și, 
deocamdată, letargic. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2011 


Gale Apionară 


"PRIN POARTA CEA STRÂMTĂ” —- ANA MARIA MARIN (IV) 


- POVESTE LEGIONARA - 
ANA MARIA MARIN - medic, soţia eroului comandant legionar dr. avocat VASILE MARIN 


1934 

Pe Lilica (n. n.: soția Căpitanului, Elena Zelea- 
Codreanu) am lăsat-o la urmă: o cunoşteam demult, 
de la Predeal: în iarna 1934 ne-a invitat Căpitanul, 
pen mine şi pe Vasia, la ski, la Predeal. 

Îl cunoscusem pe Căpitan cu un an înainte, la 
sediu. Eram un om tare ocupat şi nu mă duceam la 
sediu, nu făceam politică, deşi înțelesesem de la 
Vasia că în lume politicul primează, deşi unii mai 
cred şi azi că economia dictează. 

Căpitanul s-a purtat frumos cu mine. Dacă 
ar fi fost antisemit, n-ar fi făcut-o, deşi cred că 
oricine mă cunoştea. Dar nu i s-a părut că aş 
fi altceva decât neaoş româncă. (N. n.: Ana 
Maria Marin era evreică creştinată; fratele 
său, Cătălin Ropală, de asemeni creştinat, a 
fost legionar şi a făcut 16 ani de închisoare la 
Aiud, între 1948 şi 1964). 

Eram foarte săraci, n-aveam decât 100 de 
lei, cu care am reuşit să trăim la ski o 
săptămână, datorită Coanei Lilica: adusese o 
oală imensă de sarmale. 

Cred că eram în total vreo opt, mâneam la 
prânz mămăligă cu sarmale şi seara mămăligă. n rece 
cu lapte cald. 

Nu exista teleferic, ne urcam cu piciorul până în 
creasta Cocoşului şi ne dădeam drumul, când pe 
skiuri, când pe fund, cufundaţi în zăpada pufoasă. 

Sus, în creastă, am găsit resturi din tabăra de 
cu vară: oseminte din primul război mondial care 
n-avuseseră înmormântare creştinească, români 
şi unguri, de-a valma, erau îngropați de legionari. 
Atunci am văzut marea deosebire între un craniu de 
român şi unul de ungur: latini... turanici. 

Era şi Nicoleta la ski, şefa fetelor, o fată liniştită 
care avea să aibă o moarte de erou. Dar cine se 
“gândea la moarte pe vremea aceea? 

Ziua era bucuria zăpezii, seara se puneau în 
discuție probleme de actualitate şi felul în care 
fiecare se gândea să le rezolve. Era şi prof. Dobre, 
mare sportiv, profesorul nostru de ski; avea să 
moară pe front; îi îngrijeam pe atunci băiatul. 

Cu Lilica m-am împrietenit, mai ales când ne-a 
făcut o vizită "fetița de la groapa ceia”, nepoțica 
Căpitanului, "fetița tatei”. Avea doi ani şi Căpitanul o 
luase la el cu gândul să o înfieze: Lilica n-a avut 
copii, dar a crescut-o şi a adorat-o pe Cătălina, al 
treilea copil al lui Horia, fratele Căpitanului. 

Lilica avea toate calitățile unei soții: 
gospodină, bună la suflet, necicălitoare. Era în 
umbra Căpitanului, ducând împreună o sărăcie 
decentă, înconjurați de dragostea nemăsurată a 
celor ce-i urmau şi de ura explicabilă a celor 
demascaţi în uneltirile lor. 

Toate femeile care-l întâlneau se îndrăgosteau 
de Căpitan; el nu observa şi ea nu avea motiv de 
suferință: gelozia. În schimb, viața lor era veşnic în 
pericol şi asta a fost frica ei de fiecare moment. 

Am învățat de la ea să renunţ la orice, să n-am 
decât o prioritate pe care să o respect şi să lupt 
pentru ea; lucrurile acestea nu le-am învățat din 
vorbe, ci observând cu atenție viața şi 
comportamentul ei. Avea o putere de muncă imensă, 
muncea în disperare, muncea şi mai mult când era 
disperată. În închisoare (n. n.: peste ani, Elena 
Zelea-Codreanu şi Ana Maria Marin aveau să se 
întâlnească în închisorile comuniste) a muncit mai 
mult decât îi era norma şi asta nu era bine văzut de 
cei care nu o puteau ajunge. Îşi iubea familia, îşi 
iubea bărbatul, a adorat fetița pe care i-a adus-o 
"Căneni" în casă şi a suferit din cauza ei. N-a meritat 
soarta aspră pe care i-a dăruit-o viața, dar cine poate 
şti ce merităm fiecare? 


1936 
Vasia a luat conducerea taberei de la Hotarele 
(Ilfov), unde se fabricau cărămizi pentru biserică. 


CUVÂNTUL 


Într-o duminică am fost să-l văd. 

Oamenii cu care lucra îl iubeau şi am văzut că 
mă privesc cu drag şi pe mine. Învățătoarea din sat, 
preotul, îi ajutau, le aduceau un pic de mâncare 
caldă. Erau foarte puţin pretenţioşi. 

La un moment dat şi moşierul s-a sesizat de 
dăruirea unor tineri pe moşia lui. Era un român de 
viță şi socotind ziua în care i-a sosit soția o zi fericită 
pentru a face cunoştinţă, ne-a invitat pe amândoi la 


conac. Dar Vasia a , mâncat întâi cu oamenii lui şi 
pe urmă, fiind sătul a băut doar un pahar de vin cu 
gazda, vin din viile de şes din Bărăgan. 

l-am povestit soțului meu o întâmplare curioasă. 

Cu trei zile înainte, doctorița Aslan mă trimisese 
să fac o injecție pe strada Uranus. Am fost foarte 
prost primită. O femeie tânără şi frumuşică mi-a ieşit 
înainte şi a început să ţipe şi să mă împingă afară 
din casă: "A venit să ne omoare, au trimis-o să-ți 
injecteze otravă”. Mi s-a părut că făcea o criză de 
nebunie, am plecat, nu fără să citesc numele familiei 
pe uşa de la intrare: Stelescu; am uitat prenumele. 

„ Vasia mi-a explicat că, Stelescu era — sau, mai 
degrabă, fusese - membru al Gărzii de Fier şi că 
ambiția îl făcuse să încerce o situație mai 
promițătoare, alături de camarila regală. 

M-am întors la bolnavii mei cardiaci, convinsă că 
taberele de muncă creau un climat de camaraderie 
între oameni, că egoismul personal nu-şi mai avea 
locul în locurile în care se frământa lutul. 

Peste câteva zile, Stelescu a fost pedepsit în 
spitalul Brâncovenesc de o echipă de legionari 
care, predându-se, a declarat că astfel se 
pedepsesc în Mişcare, trădătorii. 

Vasia a venit 24 de ore la Bucureşti, amărât de 
această acţiune, pe care nu o înțelegea şi nu o 
aproba.  Decemvirii erau nişte tineri care 
înțelegeau să termine cu metodele fanariote 
reactualizate, să termine cu trădarea. 


În Vara lui 36, Vasia a plecat în tabăra de la 
Carmen Sylva, unde Căpitanul şi cu toți prietenii lui 
lucrau la cărămizi... 

Am reuşit să-i fac o vizită în ultimele zile din luna 
lulie. 

Îmi aduc aminte că fratele meu (n. n.: Cătălin 
Ropală, legionar) mi-a cumpărat o rochie albă ca să 
pot înfrunta marea şi ochii oamenilor; ținuta mea 
obişnuită pentru escapade fiind o ţinută alpină. 

Vasia m-a primit cu bucurie. Mi-era puţin frică de 
această iniţiativă intempestivă, dar când am văzut 
zeci de fete muncind în tabără la treburi femeieşti: 
bucătărie, spălatul rufelor, m-am simţit mai degrabă 
jenată de rochia mea cu guler albastru, stil marinar. 

Duminica nu se lucra, dimineaţa era liturghia în 
sat, iar după masă a fost festivitatea ridicării în grad 
a participanților intelectuali la munca manuală. Vasia 
şi toți ziariştii de la "Axa” au devenit comandanți 
legionari, s-au cântat cântece. Se încheia o muncă, 
se despărțeau prieteni care plecau în toată țara să 
înveţe pe români cum se dăruie un naţionalist creştin 
țării lui. 

În august Vasia şi cu mine plecam în 
concediu. Aranjasem cu doi doctori, colegii mei de 


(continuare din numărul trecut) 


spital, mai degrabă şefii mei, să mergem în Retezat. 
Dr. Chiriceanu era legionar, dar dr. Stoicescu era 
mai degrabă contra. Cred că făcea parte din viitorul 
deceniu al tuturor libertăților, un individualist care 
privea mila creştină şi chiâr dragostea creştină cu 
neîncredere. 

Până la Haţeg călătoria se desfăşura cu trenul. 

Nu-mi amintesc cum discuţia a ajuns la cercetăşie. 
O mărturisire care mă costă: şi azi: mi se pare 
cercetăşia un lucru bun: trezeşte în mulţi 
tineri un interes pentru natură şi mijloace 
micro ştiinţifice de a o înțelege. Adevărat că 
uniformele sunt atrăgătoare, că cercetaşii, 
copii până în 16 ani, au servit în primul război 
„] mondial, dar în noaptea de pomină care a 
dus călătoria noastră la schimbări de 
direcţie, am fost cu totul de părerea lui 
Vasia, care a pledat contra cercetăşiei 
Minternaționale, dând ca exemplu o 
î | organizaţie de tineret naţional, “Frăţiile de 
Cruce”. 

Din ce în ce omenirea îşi dă seama că anii 

iul de mare generozitate şi de dăruire totală sunt 
anii copilăriei şi ai adolescenței; canalizate pe 
acelaşi drum cu naţia, sunt un tezaur de care 
mijlocul secolului abia îşi dădea seama. Ruşii au 
creat, poate simultan cu "Hitlerjugend”, "Pionierii", şi 
doi ani mai târziu am asistat la invenţia "Străjeriei”, 
care a fost atât de artificială încât nu a lăsat urme. 

Când Vasia pleda în trenul care se repezea în 
noapte, pentru frăţiori şi frățietate, ştia că marile 
realizări şi creativitatea indivizilor depinde şi 
creşte cu nația. 

Vasia a fost un mare avocat; unul din atuurile lui 
era că pleda cauza dreaptă. 

Când Sergiu Stoicescu s-a întins pe-trei locuri în 
tren, cu faţa la perete, trenul se oprea în gara 
Braşov. Ne-am dat jos, şocați şi oarecum diminuați, 
şi n-am mai fost în Retezat. 

Aşa am ajuns la Djuvala, punctul .cel mai înalt al 
şoselei dintre Bran şi Câmpulung, între Piatra 
Craiului şi versantul nordic al Bucegilor. Am stat în 
locul acesta minunat, între munții mari, toată luna 
august. 

Pentru dr. Sergiu Stoicescu noaptea din tren a 
avut urmări tragice: la 13 lanuarie, când Vasia 
murea pentru ideea creştin națională în lume, dr. 
Stoicescu devenea legionar şi-şi distrugea 
cariera de profesor universitar, într-un viitor 
destul de apropiat, pentru ideea națională. 

Luna august din anul 36 a fost pentru mine, care 
împlinisem 26 de ani, o lună de mare fericire: creasta 
Pietrei Craiului, Valea  Brusturelui, Creasta 
Bucşoiului şi preotul din satul Djuvala, sunt puncte 
culminante în acest parcurs. Martori îmi stau munții 
care nu s-au schimbat de atâta amar de ani; despre 
preot, după credința lui mare, cred că a sfârşit în 
vreo groapă comună, sau în munți, ca "partizan", 
ostaş al lui Hristos. 


M-am întors în vârtejul luptei contra morţii, în 
spitalul de cardiologie. 

În septembrie Vasia avea o iritație a ochilor, o 
"banală conjuctivită”, cum spuneau doctorii, dar care 
îl făcea să sufere şi-l împiedica să citească. De 
câteva luni era ziarist la Cuvântul. 

Nae lonescu scrisese în ziarul lui frumosul şi 
faimosul articol: "Cap, căpetenie, Căpitan”, care 
dovedea logic că un conducător de neam se poate 
naşte din popor, că e cel pe care îl vrea, pe care îl 
alege poporul, dacă nu chiar prin vot democratic, 
printr-un plebiscit. 

(continuare în numărul viitor) 


LEGIONAR 


IULIE 2011 


Pag. 11 


EDT 4 


Nu demult am cumpărat dintr-o librărie harta 
României Mari, așa cum era ea în anul 1938. |- 
am pus două șipculițe la extremități și am 
agățat-o într-un cui; am privit-o cu admiraţie și, 
în același timp, cu nespusă nostalgie, 
comparând-o cu România de acum, mult 
micșorată din cauza vicisitudinilor: din sud au 
dispărut județele Durostor și Caliacra, care 
formau Cadrilaterul; au dispărut şi cele 9 județe 
care alcătuiau Basarabia, mari de tot ca]: 
suprafață, cum ar fi Cetatea Albă, Hotin sau 
Tighina; a dispărut și nordul Bucovinei cu cele 
două județe ale sale, Cernăuţi și Storojineț. 

Şi vecinii sunt mai puțini ca număr; nu mai 


avem hotare, în nord, cu fosta Cehoslovacia și| IUGOSLAVIA .- 


Polonia - în locul lor avem acum granița cu 
Ucraina. 

La est aveam, în urmă cu 73 de ani — 
surpriză - pe malul stâng al Nistrului, o 
frontieră cu Republica Sovietică Socialistă 
Autonomă Moldova - atenţie: a nu se confunda 


cu _RSS Moldova, asa cum a fost denumită 


Basarabia după ocuparea ei în iunie 1940! 


Faţă de așa-zisa "Republică Transnistreană” 
care și-a declarat independența” în 1990, 
rupându-se de Republica Moldova, 
"independență” nerecunoscută de nici o ţară, 
fosta RSS Autonomă Moldova, care s-a volatilizat 
în urmă cu 71 de ani, avea cu totul un alt contur, 
mai mare ca suprafață, mai profund, iar hotarele ei, 
care o delimitau de Ucraina, erau trase, parcă, cu 
rigla, drepte, aidoma celor din. fostele colonii din 
Africa şi zonelor administrative ale Australiei. 

În anul 1924, pe malul stâng al Nistrului, a fost 
înființată R.S.S. Autonomă Moldovenească, pe 
considerente etnice, pe baze reale, întrucât 
majoritatea populației din nou creata republică, 
era de naționalitate română. 

Istoria consemnează că din aceste locuri a 
plecat la Kiev, unde a ajuns hatman al Ucrainei în 
1577, Nicoară Potcoavă, iar domnitorul Moldovei, 
Duca Vodă, între 1681 — 1683, a desăvârșit 
organizarea românească intitulându-se "Domn al 
Moldovei şi al Ucrainei”. 

Rusia, mânată de falsul testament al lui Petru 
cel Mare, de a pune mâna pe Balcani și 
Dardanele, ajunge la Nistru abia în anul 1792, sub 
Ecaterina ||, deci cu numai 20 de ani înainte de 
ocuparea Basarabiei, survenită în 1812. 

Toate argumentele sovietice prin care se caută 
să se dovedească drepturile lor asupra acestui 
teritoriu, nu rezistă nici la cea mai elementară critică. 

Istoricul N. Smochină, eruditul cunoscător al 
problemei transnistrene, a răsturnat teza lor eronată 
şi a demonstrat, în chip neîndoielnic, pe baza 
afirmațiilor istoricilor ruși și polonezi, precum și a 
documentelor, că întreaga viață a românilor de 
dincolo de Nistru s-a desfășurat după 
organizarea şi obiceiurile Moldovei: pârcălabii din 
orașele de frunte: Moghilău, Dubăsari, Balta, Valea 
Moţului, Tiraspol etc., toate întemeiate de- români, 
erau numiți de Divanul din lași; preoții erau hirotoniți 
de la Brăila și, mai târziu, de la Huși; în orașele 
Dubăsari și Moghilău funcţiona câte o tipografie de 
cărți bisericești în limba română, care erau folosite 
de românii din ambele părţi ale Nistrului. 4 

De altfel, trebuie să subliniem că Nistrul, cu toate 
că are așezate pe malul său din dreapta, istoricele 
cetăți Hotin, Soroca, Tighina și Cetatea Albă, a fost 
socotit ca un râu intern românesc: toată viața 
comercială se desfăşura prin toate vadurile lui prin 
intermediul “moldovenilor, stăpâni necontestați ai 
acestor pământuri, după cum ni-i arată vechile 
hrisoave. 

Anul 1812 a adus o nouă ciuntire, iar moldovenii 
din dreapta și stânga Nistrului vor avea de aici 
înainte aceeași soartă. 

Pravoslavnica Rusie, când a văzut că nici după 
100 de ani nu poate justifica această ramură de 
români intrați în conglomeratul ei de națiuni, a 

început, în preajma anului 1914, cu 
îndepărtarea elementului românesc de 


Pag. 12 


Xapuie 
RSS AUTONOMĂ MOLDOVA 


CEMOSLOVACIA POLONIA! “+ pre” A dU RASS 


Cemaut 


UNGARIA Sucoavă 


Iasi e 


Oradea 


o pi 
Cluj : Napoca Tighina 


Bacau 
Alba Iulia 


Sibiu 
“ Brasov $ 


Targoviste 
CI 


Do Drobala 
N/ um Severin 


București 
o 


9 
Craiova 


E a | xp4GRI| urmărit cu o cruzime de neînchipuit. Celor , 


BULGARIA 


Basarabia și Transnistria și colonizarea lui în 
Siberia, Caucaz și alte părţi. Țarismul a căutat să-i 
înstrăineze în chip lent, prin ademenirea lor cu 
pământ și tot felul de avantaje materiale. Paralel, 
cârmuirea țaristă începuse să colonizeze aici 
elemente străine - urcraineni, ruși, germano, 
elveţieni, bulgari - alterând, în parte, caracterul 
românesc al Transnistriei. 

Totuși, atât stăpânirea rusă, cât și colonizările 
străine n-au putut înăbuși conștiința națională a 
românilor transnistreni care și-au păstrat limba, 
obiceiurile și credința, încât chiar Sovietele au fost 
nevoite să organizeze în 1924, R.S.SA. 
Moldovenească (dar care cuprindea numai o 
parte din teritoriul de peste Nistru ocupat de 
români). 

Primul război mondial a trezit și mai mult 
conştiinţa românilor transnistreni, datorită 
frontului româno-rus din Moldova, prin contactul 
direct cu soldații români. A apărut şi gazeta "Cuvânt 
Moldovenesc" din Chișinău, care evidenția unitatea 
românilor dintre Prut şi Nistru: "gazeta naţională 
pentru moldovenii din Basarabia şi de peste Nistru”. 

Când, în 1917, s-a constituit în Basarabia Partidul 
Nafonal Moldovenesc, s-a preconizat dobândirea 
autonomiei - pe seama Basarabiei - a elementului 
românesc de peste Nistru. Prgramul prevedea, la 
punctul 11 al său, următoarele: "Moldovenilor de 
dincolo de Nistru să li se chezășluiască aceleași 
drepturi naționale pe tărâm cultural, bisericesc, 
politic și economic, pe care le vor avea în Basarabia 
locuitorii de alt neam.” 

La Congresul Soldaților Basarabeni, ţinut în 
zilele din 21-28 oct. 1917 la Chişinău, în care s-a 
proclamat autonomia Basarabiei, dar care nu 
prevedea intrarea în componenţa ei a ținutului 
românesc transnistrian, unul din delegaţi, țăranul 
Filimon Marian, a strigat printre lacrimi: 

"Cui ne lăsaţi pe noi, moldovenii, cei ce 
suntem rupți din coasta Basarabiei şi trăim pe 
celălalt mal al Nistrului? Noi rămânem ca şoarecii 
în dinții cotoiului. Fraţilor, nu ne lăsaţi, nu ne uitaţi! 

Și dacă ne veti uita, noi vom săpa malul Nistrului 
și vom îndepărta apa dincolo de pământul nostru. 
Căci mai bine să-şi schimbe râul mersul său, decât 
să rămânem noi, fratii, despărâți unii de altii!” 

La fel a vorbit un alt ţăran transnistrian cu numele 
simbolic de Toma Jalbă: 

"Nu ne lăsat: bocetul nostru de peste Nistru este 
bocetul mamei care şi-a pierdut copilul, doinele care 
plâng văile și munții în tot pământul românesc, toată 
deznădejdea și tânguirea neamului nostru. 

Nu ne lăsați! 

Eu socot că şi pietrele ar auzi, s-ar umple de 
jale.” 

Crearea de ochii lumii a  R.S.SA. 
Molodvenească, pe baza principiilor etnice, era un 
paravan pentru adevăratele intenţii diabolice, o placă 
turnantă care s-a arătat în adevărata ei lumină, prin 
taote metodele posibile, menite să submineze 


“ anexarea Basarabiei la România. 


Dar dacă, așa cum am arătat noi sus, țarismul a 
căutat să înstrăineze în chip lent teritoriul Basarabia 


„SI 
Chisinau Sta 

Cetati) | 
+4] gospodării înfloritoare. 
Cind 


ROMÂNIA a 


și teritorul de pe malul stâng al Nistrului, prin 
ademenirea românilor cu pământ și tot felul de 
| avantaje materiale, în alte ținuturi îndepărtate, 
Iîn schimb Sovietele au aplicat cea mai 
| sălbatică metodă, prin exilări fără nici o vină 
şi aplicări ale pedepsei între 5-25 ani de 
| muncă silnică și deportare în lagăre numai 
pentru motivul că s-au născut moldoveni şi 
“Ică prin muncă şi pricepere și-au făcut 


A 


& Închisoarea din Soloveţk (Marea Albă), 


lagărele din Arhanghelsc și taigaua siberiană, 
| canalul de la Marea Albă și altele au încrustat în 
ele toată durerea și obida românilor basarabeni 


și transnistrieni. 


|  Deznaţionalizarea moldovenilor s-a 


|mai rezistenți care reuşeau să scape cu 
viată după îndeplinirea termenului de 
pedeapsă, li se interzicea a se stabili cu 
domiciliul chiar şi în Ucraina, pentru a nu veni în 
contact cu rudele lor. 


În anul creării R.S.S.A. Moldovenești, 1924, 
lumea românească a fost zguduită de așa-numita 
răscoală” de la Tatar Bunar, acțiune care făcea 
parte dintr-un plan mai larg, adoptat de Comintern, 
care urmărea declanșarea unei revoluții în 
Basarabia. 

În ziua de 12 septembrie un grup de 27 de 
persoane mascate a trecut Nistrul și a ocupat 
localitatea Nicolaevska din jud. Ismail. 

Atacatorii au tăiat liniile telefonice și 
telegrafice, au pătruns în primărie, unde l-au 
împuşcat pe primar, şi au dat foc clădirii, 
omorând și doi jandarmi. Atacatorii, grupul de șoc, au 
reușit să atragă de partea lor mai mulți cetățeni 
aparținând, mai ales, minorităților naţionale, au 
ocupat localitatea  Tatar-Bunar, unde au 
proclamat, la 15  semptembrie, Republica 
Sovietică Moldovenească!!! 

În noaptea de 17 septembrie a intervenit 
armata care a arestat 489 de persoane, dintre 
care doar 9 erau români. 

Răscoala de la Tatar-Bunar a avut un mare ecou 
în Europa. Propaganda sovietică a căutat să 
denatureze adevărul, pozând în victime pe cei care 
au declanșat răscoala, aducând grave acuzații 
guvernului românesc. S-au distribuit în toate 
capitalele europene cărți în limbile de circulație, în 
care se "justifica" acţiunea de comandă. 

S-au organizat, de către Comintern, cu precădere 
la Paris, dezbateri pe marginea răscoalei de la Tatar- 
Bunar, susținute frenetic de ziarul comunist 
"L'humanite”, știut fiind că acesta primea sume 
considerabile de la Moscova pentru promovarea 
doctrinei marxist-leniniste. 

Scriitorul francez Henry Barbusse şi alți membri 
ai Partidului Comunist din Franţa au participat chiar 
la procesul de la București intentat răsculaților! 

Dar să reliefez şi un aspect paradoxal: emigrația 
rusă, formată din foşti mari demnitari, moşieri, ofițeri, 
profesori, preoți, avea o atitudine fireşte ostilă 
guvernului bolşevic pe care îl critica în termeni 
foarte duri pentru fărădelegile lui, dar nu lua nici o 
poziție favorabilă Românilor când era vorba de 
crimele comise de Soviete atât în Basarabia, cât 
și în Transnistria: ea dorea o Rusie 
pravoslavnică, cu ţar, dar care să aibă în 
componența ei atât Basarabia, cât şi tările care 
își recăpătaseră independenta la finele primului 
război mondial (Polonia, Lituania, Letonia, Estonia 
și Finlanda). Aceeaşi Mărie cu... altă pălărie! 
Printre personalitățile marcante care revendicau 
aceste vaste teritorii pentru Rusia viitoare se aflau A. 
F. Kerenski, fostul premier al Rusiei în 1917, precum 
și P. N. Miliucov, profesor universitar și fost ministru 
de Externe. Primul director al revistei "Deni” (“Ziua”) 
lăuda starea înfloritoare a basarabenilor până în 
1918 (11?) și critica viața lor devenită (cică!) mai puțin 
bună odată cu decizia de unire cu România, luată de 
membrii Sfatului Țării pe care îi considera 
trădători. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2011 


Rebeliunea de la Tatar-Bunar a 
grăbit decizia guvernului român de a 
scoate Partidul Comunist în afara legii 
Prin "Legea Mârzescu”, adoptată în 
dec. 1924, activitatea Partidului Comunist 

fost interzisă. 
i alte state au propia ul scoțând partidele 
niste în afara legii: Iugoslavia (1920), Bulgaria 
CT) Finlanda (1923), Italia (1926), Japonia 
Austria (1927), Ungaria (1928), Portugalia 


(1924), 
(22 potrivit directivelor Cominternului, s-a cerut 
artidelor dizolvate să împletească activitatea ilegală 


a legală. 
cu îi ă Tatar-Bunar bolşevicii au renunțat să 


al execute atacuri de mare amploare, dar au 
ntinuat tot timpul să trimită pe teritoriul nostru 
fine înarmate care să țină trupele noastre într-o 
stare de continuă alarmă şi să agite populația 
civilă, din care o parte era contaminată de ideile 
niste. 
e 1918-1941, împotriva . teritoriului nostru 
național au fost întreprinse 46 de atacuri și treceri de 
bande înarmate; 42 de atacuri împotriva patrulelor și 
ichetelor de grăniceri români; au fost 21 de cazuri 
de nesocotire a dreptului internațional și călcarea 
legilor de frontieră; 46 de cazuri: de ațâțare a 
opulaţiei civile de pe teritoriul Basarabiei și 
Bucovinei, 6 cazuri de schimbare a semnelor de 
frontieră în profitul U.R.S.S., 28 de cazuri de violare 
a spațiului aerian; 8 cazuri pm - 
de violare a  apelorigi 
româneşti de către vasele [i 
sovietice și rectificarea liniei 


j. pr A EN 
LE N 


"Avem pretenţii nu numai în privința Basarabiei, 
dar și referitoare la unirea cu proletariatul român, 
pentru lupta împotriva capitalismului. Prin ocupația și 
atitudinea avută față de basarabeni, România a 
demonstrat că minte cu nerușinare, ca şi cum ar 
avea pretenții legitime asupra acestei țări” 

România are cea mai sălbatică monarhie. din 
Europa. Populaţia basarabeană suferă din cauza 
sărăciei, mulți mor, iar cei care sunt bolnavi, sunt 
internaţi în spitale unde Îngrijirea este proastă din 
cauza lipsei de medicamente”. 
ee strile „sara se citeau în fața microfonului erau 
ate de două persoane cunoscute în România 
a mijlocul deceniului trei, ambele de origine 
evreiască, care au cerut să emigreze în R.S.S.A. 
Moldovenească: este vorba de poetul Al. Robot, 
talentat, prezent în mai toate publicaţiile de stânga, 
Şi de actrița, diva de la Teatrul Evreiesc, Sidy Thal. 
Pentru "patriotismul" lor ambii au fost răsplătiți de 
către guvernul comunist român: primului i-au fost 
tipărite poeziile într-un volum, iar cea de-a doua, 
neintoarsă după sfârșitul războiului, a fost distinsă cu 
ordine și medalii. 


Și Dar hai să vedem dacă în Basarabia era 
iadul”, şi dacă în republica de peste Nistru era 
“raiul”! 

"Raiul" din RSS Moldovenească nu l-a descris 
nici un ziarist sau o persoană cu rang înalt din 
România, deoarce o vizită pe aceste meleaguri 


General Government 
ot Poland 


de frontieră prin cucerirea SLOVAKIA 

cu forța a  ostroavelo pe - 
i Dalerul Mic Pra A /, 

Salangic, p E: / 


Dalerul Mare și ocuparea [53 
brațului Stari Stambul înf 
Delta Dunării, 25 de cazuriț 
de proteste oficiale alej.. 
grănicerilor noştri (la care 
Sovietele nu au dat nici un 


răspuns), 31 de soldați 
grăniceri răpiți și aruncați în 
apele Nistrului. 


„Bravii grăniceri au 
înfruntat zi de zi provocările 
mârșave și atacurile lașe ale 
bolșevicilor, fără gând de a 
se retrage, și au murit cu 
fața la inamic. Au tras până 
la ultimul cartuș, angajând 
lupta la baionetă, dând 
dovadă de spirit de sacrificiu iaS 
și de un eroism sublim. 

Din aceste incidente reiese clar atitudinea 
agresivă a bolșevicilor față de Statul Român care a 
avut permanent o atitudine pașnică, încercând a 
avea relații de frontieră normale cu U.R.S.S.. 


CROATIA 


Romania 
1941-1942 
ma 1933 boundary 
sm 1941 boundary Se 
=== 1942 boundary 7 


Propaganda antiromâneasă prin mass-media 
era foarte bine organizată: la Tiraspol, în 1928, s- 
au scos câteva broșuri menite să ajungă, prin 
curieri, în Basarabia; iată câteva titluri: "70 ani de 
ocupație sângeroasă a Basarabiei”, "România în 
făzboiul antisovietic”, "Raptul Basarabiei de oligarhia 
română”, "Basarabia și pacea europeană”, broşuri 
difuzate şi în străinătate, care denigrau și 
insultau România. 

Ziarul ”Krasnaia Basarabia” ("Basarabia 
Roșie”), bilingv franco-rus, avea pe copertă harta 
asarabiei pe un fundal roșu, cu o frontieră de 
(sare neagră, și silueta unei femei cu mâinile 
egale la spate, spre care sunt îndreptate, din 
ul României, un tun și două baionete; sus era 
B inca "Ocupanţi români, jos mâinile de pe 
ra sarablar,, iar în paginile lui, caracterizarea făcută 
Ro clov, prim secretar al Varșoviei, țării pozitiei 

nia , mii 
Capitalsta » Ste” de fapt, veriga slabă a 
= Radio Tiraspol, în limba română, își trimitea în 
ja endințale iredentiste sovietice - care erau, 

„ catalogate ca “mișcare de eliberare 
fi anstă și socială care va salva populația 
aa din Basarabia, torturată şi supusă la tot 

I de abuzuri contra drepturilor omului”: 

Biata Basarabia, aflată sub călcâiul boierilor. și 

torturată de jandarmi! Dar ziua eliberării 
de sub jugul asupritor se apropie” 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2011 


SERBIA | 


(777 


AS 
BULGARIA 
era imposibilă. 

Au fost trimise detașamente speciale de agenți ai 
G.P.U-ului, pentru paza Nistrului; în foarte multe 
locuri fluviul a fost îngrădit cu sârmă ghimpată, 
pe malurile mai înalte au fost instalate mitraliere, 
astfel că era aproape realizabil să intri sau să ieși 
clandestin. 

Cei care au trecut Nistrul pentru a veni în 
România, mai ales în nopțile geroase ale iernii, 
au povestit cu exemple concrete despre viața de 
mizerie în care trăia populația. 

Țăranii fugeau în masă pentru a trece frontiera 
groazei. Fantomele fugare, spectre ale groazei şi 
nebuniei, se strecurau în țăcănitul mitralierelor. Mulţi 
locuitori ai “paradisului” sovietic au plătit cu viața 
această acțiune. Satele înfloritoare rămâneau pustii. 

De mila și înțelegerea autorităților române au 
beneficiat toți cei care nu mai puteau să suporte 
regimul paradisului obligatoriu. Ofițerii și soldații 
români, ca şi populația civilă, au ajutat din plin pe cei 
care au văzut liman și mântuire în România. 

Sute de oameni au reușit să treacă Nistrul, dar 
numărul celor care au plătit cu viaţa încercarea 
lor, a fost mai mare, de ordinul miilor. 

Aici, în România, țară liberă, li se făcea o primire 
mai mult decât frățească, indiferent de naționalitatea 
fugarilor. La Chișinău s-a înființat "Comitetul pentru 
ajutorarea refugiaților moldoveni de dincolo de 
Nistru”. Aici refugiații primeau mâncare, încățăminte 
și îmbrăcăminte, deoarece toată lumea ce fugea din 
U.R.S.S era subnutrită și mizerabil îmbrăcată. 

Spaţiul nu-mi permite să dau numele celor 
scăpați din infern și al celor care cu sângele lor au 
înroșit apele Nistrului. 


revistei 


Voi aminti doar punctele de frontieră: 
Tiraspol, Caragaci, Gherlina, Poiana, 
Gruşca, Vadu Rascov, Volcineţ, Chițcani, 
Tighina, Unghia Boului, Lipnic, Bârda, i 
Soroca, Cerlin, Șerpeni, Praporgescu, Rezina, 
Coşerniţa, Stolniceni - dar să mă opresc aici, întrucât 
ar trebui să mai amintesc tot atât de multe localități. 

În 22 martie 1932, la punctul de frontieră Sculeia, 
au încercat să fugă 60 de persoane, 45 au ajuns, iar 
restul au fost omorâţi de grănicerii roşii. La Purcari, 
jud. Cetatea Albă, au trecut limanul Nistrului, în 
bărci, 45 de persoane și tot atâtea cadavre au fost 
pescuite din apă. 

Pe 23 martle 1932, pichetul de grăniceri a adus la 
Tighina peste 100 de refugiați, dintre aceştia 23 fiind 
grav răniţi, necesitând internarea lor în spital. 

Un mare masacru a avut loc în fața comunei 
Olănești din Basarabia. Aici, la 23 febr. 1932, 
grănicerii sovietici au făcut o adevărată baie de 
sânge a victimelor nevinovate, peste 50, în care se 
aflau multe femei și copii. Pe malul românesc și-au 
făcut apariţia, reușind să scape, 20 de refugiați, cu 
ochii plini de groază, cu hainele rupte. Dintre aceștia, 
8 erau grav răniţi. 

Masacrele de la Olăneşti au fost discutate în 
Parlamentul Român, crimele fiind înfierate de către 
N. lorga, Gh. Brătianu, Vladimir Cristi (ministru al 
Basarabiei) şi de către alţii, arătând că lanţul lung de 
crime nu este de ordine morală, ci istorică. 

Masacrarea populaţiei româneşti din R.S.S.A. 
3 pi Moldovenească de către 
armata roșie a stârnit o vie 
consternare în întreaga 
Europă. Din toate centrele 
Apusului, de la Berlin, Paris, 
Roma, Londra, se îndreptau 
către România 
corespondenții speciali ai 
marilor cotidiene. Atenţia 
lumii era  ațintită spre 
București, de unde li se 
deschidea calea pentru a 
lua contact direct cu 
victimele terorii dirijate de 
statul sovietic. 

Întreprinderea unei 
|anchete la fața locului era, 

însă, peste putință: Uniunea 
5 | Sovietică a închis graniţele 
Ichiar pentru aceia care 
Isimpatizau cu regimul 
comunist. 
| Ziarul comunist rus 
"Izvestia”, cu o obrăznicie 
care depășește orice 
limită, a precizat” că toți reporterii străini sunt 
"bandiți ai condeiului”, care fac jocul “provocărilor 
românești”. 

Masacrele de pe malul Nistrului au fost 
prezentate președintelui Societății Naţiunilor, 
cotidianul "L'Ordre” din Paris publicând în întregime 
Memorandumul semnat de cei 634 refugiaţi din cei 
care au scăpat cu viață din măcel. 

Ce dorea Basarabia în urma ultimatumului de la 
28 iunie 1940 a dus la crearea Basarabiei Mari, prin 
alipirea R.S.S.A. Moldovenești la teritoriul dintre Prut 
și Nistru, Minunea nu a ținut decât o lună: în august, 
doar o fâșie de-a lungul Nistrului a revenit R.S.S. 
Moldova, mai mult de jumătate din teritoriul 
transnistrian locuit de români fiind atribuit Ucrainei. 
Nu numai atât: fostele județe mari: Hotin (în nord), 
Ismail și Cetatea Albă, precum și Delta Brațului 
Chilia (în sud), au fost încorporate tot Ucrainei. Un 
paradox: o unire cu mari pierderi teritoriale! 

Cel mai aprig apărător al drepturilor românilor 
transnistreni a fost N. P. Smochină, director al 
de studii și cercetări transnistrene 
"Moldova Nouă”. Un mare patriot care, din păcate, 
nu este pomenit în monumentala "Istorie a 
Românilor” editată de Academia Română și nici în 
revistele de istorie "Magazin Istoric”, "Historia" și 
altele. Îmi propun ca într-un număr viitor al ziarului 
nostru să schițez viața și personalitatea lui N. P. 
Smochină, aflată într-un con de umbră nemeritat, 


Pag. 13 


SO e pi otite di e opel Rap i im | a pe ie 0 po i lia eat e bo apr i d iii pei, 3 ae op op i II e 


furtualitate 


SF. IOAN GURĂ DE AUR - "PROBLEMELE VIEȚII” (II) 


Dacă vezi că cineva devine bogat fără s-o merite, 
nu-l ferici, nu-l invidia, nu te îndoi de sfânta pronie, 
nu crede că în lumea aceasta se petrece ceva 
întâmplător şi fără scop. 

Adu-ţi aminte de parabola bogatului şi a lui Lazăr. 

Din ce motiv, omule, bogăţia ți se pare lucru 
important? 

Neîndoielnic pentru că îţi plac ospeţele scumpe, 
pentru că simţi mulțumire când alții te admiră şi te 
invidiază, pentru că poţi cu banii tăi să le faci rău 
duşmanilor şi, în fine, pentru că toți se tem de tine 
datorită puterii pe care ţi-o dă bogăţia. 

Da, din aceste patru motive alergi după bani, 
pentru plăcere, desfrâu, răzbunare şi frică. Alt motiv 
nu există. Căci, de obicei, bogăția nu-l face pe om 
nici mai înțelept, nici mai cuminte, nici mai bun sau 
de oameni iubitor. Bogăția nu ne poate sădi în 
suflet nici o virtute. Ci dimpotrivă, dacă află 
acolo unele virtuți, le dezrădăcinează, ca să 
sădească în noi răutățile corespunzătoare. 

Ți se pare, aşadar, că bogăţia este vrednică de 
râvnit şi de dorit deoarece cultivă în sufletele noastre 
cele mai mari slăbiciuni, deoarece preschimbă mânia 
în faptă, deoarece umflă baloanele de săpun ale 
slavei deşarte, deoarece trezeşte în noi mândria? 

Tocmai din aceste motive trebuie să te fereşti 
de ea, neîntorcându-ți nici măcar capul ca s-o 
priveşti. Altfel, va trimite să sălăşluiască în inima ta 
câteva fiare sălbatice şi înfricoşătoare, care vor 
deveni pricină de pierdere a oricărei cinstiri. Şi 
înfățişându-ți necinstirea ca pe cinstire, va reuşi să te 
înşele, precum  desfrânatele urâte, care îşi 
înfrumusețează fața spoindu-se cu rujuri şi vopsele 
şi îi înşeală pe bărbaţi. 

Aşadar, tu, bogatule, nu te amăgi de 
linguşirile şi zâmbetele celorlalți. Ei se poartă aşa 
fie de teamă, fie din interes personal. 

Dacă ai putea să cercetezi adâncurile inimilor 
celor care te linguşesc, ai vedea că înlăuntrul lor te 

"“osândesc, te înjură, te urăsc mai mult chiar şi decât 
cei mai răi duşmani ai tăi. Şi dacă vreodată situaţia 
se va schimba, dacă-ți vei pierde bogăția, atunci 
măştile vor cădea. Atunci se va întâmpla ca şi cu 
desfrânatele, când se demachiază. Atunci vei vedea 
limpede feţele acelora care mai înainte te linguşeau. 
Atunci vei înțelege că simțeau pentru tine nu 
prețuire ci nesocotire, nu admiraţie ci invidie, nu 
iubire ci ură. 

Aşadar, bogăția este un trădător, trădător şi 
fugar şi ucigaş. Atunci când nu te aştepţi îţi scapă 
şi te părăseşte şi te distruge. 

„Unde este bogăția voastră?” i-aş întreba pe cei 
care au avut-o şi au pierdut-o. Şi i-aş întreba nu 
pentru a-i baţjocori — să nu fie! — nici pentru a 
scormoni rănile, ci ca să fac din naufragiul lor liman 
al mântuirii voastre. Pentru a vă da seama că cei 
care astăzi sunt bogaţi, mâine vor ajunge săraci. 

De aceea de multe ori am râs când am citit 
testamente care scriau: „Cutare să aibă stăpânire 
peste ogoare sau peste casă, însă altul să se 
folosească de acestea”. Dar toți avem doar 
foloasele, nimeni nu este stăpân pe ceva. Chiar şi 
dacă am rămâne bogaţi în toată perioada vieții 
noastre, când vom muri, fie că vrem sau nu, vom 
încredința bogăția noastră altora. Goi vom pleca 
în viața de dincolo, după ce pentru câţiva ani am fost 
doar cheltuitori, nu şi stăpâni ai bogățiilor. 


Ştiţi cine sunt cu adevărat stăpâni peste 
bogății? Cei care nesocotesc foloasele lor şi 
batjocoresc desfătările. Cei care-şi risipesc banii 
şi-i împart săracilor, îi cheltuiesc cu înțelepciune şi 
pleacă din lumea aceasta cu adevărat bogaţi, bogați 
în fapte bune şi în iubirea şi harul lui Dumnezeu. 

Își voi dovedi că unul are nevoie de altul, astfel 
încât nici bogatul nu poate trăi fără sărac, nici 
săracul fără bogat. Dumnezeu a iconomisit cu 
înțelepciune această dependență a unuia de altul, ca 
să există iubire şi sprijin reciproc, comuniune socială 
şi bună rânduială. Şi trebuie să subliniez aici că 


Pag. 14 


- BOGĂȚIA ŞI SĂRĂCIA - 


bogaţii au mai mare nevoie de săraci decât 
săracii de bogați. Şi pentru a pricepe asta, îţi voi da 
un exemplu: 

Să presupunem că am construi două cetăţi, şi 
prin lege am stabili ca într-una să locuiască doar 
bogații, iar în cealaltă doar săracii. 

Dacă în cetatea bogațţilor nu există nici un'sărac 
şi în cetatea săracilor nici un bogat, să vedem care 
dintre ele va fi mai bine administrată. 

Aşadar, în cetatea bogaților nu vor exista nici 
meşteri, nici zidari, nici tâmplari, nici cizmari, nici 
brutari, nici agricultori, nici fierari etc. Căci ce 
bogat se va apuca să practice vreuna din aceste 
meserii, de vreme ce şi cei care le practică, după ce 
se îmbogăţesc, le părăsesc? 

Dar, în felul acesta, cum va putea fi întreținută 
cetatea? Nu există altă soluție decât să se 
desființeze legea pe care am stabilit-o la început, şi 
să fie chemați meşterii, pentru a se ocupa de 
nevoile practice. 

Să mergem acum şi în cetatea săracilor. 

Dacă, după cum am stabilit, nu are nici un 
locuitor bogat şi nici o bogăţie, nici aur, nici argint, 
nici pietre preţioase, nici purpură, nici veşminte 
cusute-n fir de aur, ce părere ai: în asemenea 
condiții, va fi grea viața în cetate? 

Deloc.  Deoarece,' dacă trebuie să se 
construiască case sau se să prelucreze fierul sau să 
se țeasă haine, nu e nevoie de aur, argint şi 
mărgăritare, ci de meşteri şi mână de lucru. Şi dacă 
trebuie să săpăm şi să cultivăm pământul, de ce 
avem nevoie, de bogați, ori de săraci? Negreşit, 
de săraci. 

Unde vom avea, deci, nevoie de bogați? Doar 
dacă ne hotărâm să dărâmăm cetatea. 

Bogaţii sunt nefolositori - da, nefolositori! - în 
afară de cei care sunt milostivi şi iubitori de oameni. 
Dar, din păcate, puțini bogaţi, foarte puțini se disting 
prin iubirea lor de oameni. Cei mai. mulţi sunt 
afundați în egoism, în neîndurare, în păcat. 


Tu să te gândeşti la Petru şi la Pavel, să te 
gândeşti la loan şi la lie, să te gândeşti la Insuşi 
Hristos, care n-avea unde să-şi plece capul. 
Urmează sărăcia Aceluia şi a sfinţilor Lui, care erau 
lipsiți de bunuri materiale, dar care aveau o 
negrăită bogăție duhovnicească. 3 

Să-ţi aduci aminte mereu şi de spusele Domnului, 
care ne-a încredințat că e foarte greu ca bogatul să 
se mântuiască: „Cei ce au bogății, cât de greu vor 
intra ei în împărăția lui Dumnezeu! Că mai lesne este 
să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre 
bogatul în împărăţia lui Dumnezeu!” (Luca18, 24-25). 

Spune-mi, dacă împăratul te-ar invita la palat şi 
te-ar pune să stai lângă tronul său şi ţi-ar spune 
cuvinte care îţi fac cinste în fața tuturor curtenilor şi 
te-ar aşeza la masa lui ca să guşti din mâncărurile 
împărăteşti, nu te-ai considera pe tine cel mai 
fericit om? Aşadar, acum, când e vorba să urci la 
împărăţia cerurilor şi să stai alături de Împăratul 
universului şi să străluceşti precum îngerii şi să 
participi la slava dumnezeiască cea nespusă, 
şovăieşti să nesocoteşti banii, pe când ar trebui să 
pluteşti de bucurie, chiar dacă ar trebui să-ți jertfeşti 
şi viața pentru aceasta? 

Pentru a primi un rang public provizoriu, care- 
ți va da prilejul să furi, foloseşti orice mijloace, 
bune şi rele. lar acum, când în fața ta se află 
împărăţia veşnică a cerurilor, pe care nimeni n-o 
va putea distruge, nesocoteşti asta şi stai cu gura 
căscată în faţa banilor? 

Vai, cât de mare este nesimțirea noastră! Ne 
dorim bunătăţi trecătoare şi suntem ataşați de 
lucrurile pământeşti! Nu ne dăm seama de viclenia 
diavolului care ni le dă pe cele mici şi ni le ia pe 
cele mari. Ne oferă noroi şi ne răpeşte cerul. Ne 
târăşte în umbră şi ne depărtează de lumină. Ne 
atrage în amăgire şi ne ascunde adevărul. Ne 
înşeală cu visuri — căci vis este bogăția lumii 
acesteia — şi ne arată, când soseşte ceasul morții 


noastre, mai săraci decât ultimul sărac. Fiindcă 
atunci omul nu ia nimic cu el, în afară de virtuțile 
şi de faptele sale bune. E E. 

Apostolii Petru şi loan mergeau într-o zi împreună 
la templu. Era ora trei după-amiază, „ceasul 
rugăciunii. În fața porții templului, zisă Cea 
Frumoasă, era adus un bărbat olog şi lăsat acolo în 
fiecare zi ca să ceară milostenie. Aşadar, acesta, 
îndată ce i-a văzut pe Petru şi pe loan pregătindu-se 
să intre în templu, le-a cerut milostenie. Petru a zis: 
„Argint şi aur nu am; dar ce am, aceea îți dau: În 
numele lui lisus Hristos Nazarineanul, ridică-te şi 
umblă!” Şi apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat. 
Atunci acela, dintr-o săritură, a stat în picioare şi a 
început să meargă. Apoi a intrat în templu împreună 
cu Apostolii, slăvindu-L. pe Dumnezeu (Fapte, 3, 1- 
8). 
Cel care se consideră pe sine stăpân peste 
lucrurile pe care le are nu este stăpân, de vreme ce 
acestea în cele din urmă nu-i aparțin lui, ci 
tâlharilor şi datornicilor şi moştenitorilor. 

De ce devii neînțelept şi pierzi ceva atât de mare 
pentru câţiva bani, care pier? De ce-L laşi pe 
Dumnezeu şi urmăreşti câştig material? 

De ce te faci că nu-L vezi pe Domnul cel bogat şi 
alergi după omul sărac? Domnul îți va răsplăti 
fiecare binefacere pe care o săvârşeşti, pe când 
omul se supără atunci când îţi înapoiază ceea ce 
i-ai împrumutat. Acesta cu greu îţi dă chiar şi o 
sutime din datorie, pe când Acela te răsplăteşte 
însutit şi pe deasupra îţi dăruieşte şi nemurirea. 

Omul îţi dă fără tragere de inimă ceea ce-ţi 
datorează în viața aceasta, pe când Acela îţi dă cu 
bunăvoință şi în viața de acum, şi în cea de dincolo, 
bunătăți pe care nu ţi le datorează. 

Ce poate fi mai neînțelept, aşadar, decât să nu 
ştii cum să dobândeşti cel mai mare câştig? Căci 
banii trebuie să-i dobândească cineva ca un 
stăpân adevărat, şi nu ca un rob al lor. 

Nimeni nu este mai lipsit de minte decât robul 
banilor. Crede că are putere peste ei, în vreme ce 
ei au putere peste el. Pe când în realitate s-a înrobit 
pe sine, este mulțumit ca şi când ar fi stăpân. 

Să nu crezi că, dobândind multe, vei dobândi şi 
adevărata plăcere. Dacă alergi după bogăție, 
atunci nu vei înceta să te chinui, căci dorința de 
îmbogăţire nu poate fi potolită. Cu cât străbați un 
drum mai lung, cu atât mai mult te îndepărtezi de 
scopul tău final. Cu cât îţi doreşti mai mulți bani, cu 
atât vei fi mai neliniştit. Săracul nu-şi doreşte atât de 
mult cele necesare, pe cât doreşte bogatul pe cele 
de prisos. Săracul nu are atâta îndemânare în 
munca cinstită, cum are bogatul în înşelăciune şi în 
câştigul nelegiuit. Aşadar, de vreme ce şi vrea, şi 
poate face orice vrea, e evident că va cere din ce în 
ce mai mult. 

Dumnezeu te-a îmbogățit ca să-i ajuţi pe cei 
care sunt în nevoi, pentru a-ţi fi iertate păcatele prin 
iubirea ta de oameni. Nu ţi-a dat bani ca să-i 
păstrezi şi să-i cheltuieşti fără rost, ci ca să-i 
împarți şi în felul acesta să te mântuieşti. 

Din această pricină a făcut şi bogăţia nesigură, 
provizorie, nestatornică, ca să micşoreze pofta ta 
nebună pentru bani. 

Nu-l admir atât de mult pe lov pentru că-şi ținea 
casa deschisă celor aflaţi în nevoi, ci pentru faptul că 
a îndurat pierderea bunurilor sale mulțumindu-l şi 
slăvindu-L pe Dumnezeu. Cel care poate, atunci 
când este încercat de necaz, să spună sincer şi fără 
cârteală ceea ce a spus lov, „Domnul a dat, 
Domnul a luat' (lov 1, 21), fie doar din pricina asta 
va fi arătat drept împreună cu lov şi va sta în slavă. 

Chiar lov, datorită atitudinii sale plăcute lui 
Dumnezeu, a primit înapoi îndoit cele pe care le 
pierduse. Tu, însă, nu vei primi îndoit sau întreit, ci 
însutit le vei primi pe toate, dacă rabzi cu vitejie 
duhovnicească nenorocirile care ţi se întâmplă şi, 
mai important, vei moşteni viața veşnică, de care 
doresc să ne bucurăm cu toții, cu harul Domnului. 


Pgină realistă de Nioolta Codin 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2011 


Corecurg 
ISTORIA CENZURATĂ 
- Premii în cărți - 


ţii de participare: vârsta max. 35 ani; r 
sau se pot da personal, la sediu, pă 


? 
ITI Tarata 
II 


5 


MITITI 


| Condi 


0) aspunsurile se vor trimite în scris pe adresa 
sediului: 


nă la data de 10 a lunii următoare apariției 


revistei. Premiile se vor ridica de la redacție. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII IUNIE: 
„au trădat şi au rămas alături de Germania nazistă?” 

a fost dat de Adrian Chendea, Tg. Jiu, 30 de ani, 

care a câştigat cartea "Dot la! Să rămână doar cenuşa” 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


"Ce sancțiuni au suportat țările care 


— Pamfil Seicaru. 


ri 


i ămas alături i OI i 
Tările care au râm uri de Germania nazistă până la sfârşitul războiului — Bulgaria şi Ungaria — nu au suportat nici o sancţiune în plus față de România (care 


intors armele - citeşte: "a trădat)! 
Absolut nici una! : 
Toate trei au fost comunizate, conform planurilor d 


asupra populației nu a cunoscut asemenea amploare ca în România! 


e la Teheran şi Yalta. Dar, lucru demn de menționat, nici în Bulgaria şi nici în Ungaria teroarea şi represiunea 


ÎNTREBAREA LUNII IULIE: Putea România evita cedări itori | i 2 
PREMIU: "Orientări din al doilea exil,1941*— Cai Prag din vara anului 19407 


kk 


NOUL STIL IUDAIC DE LUPTĂ 


nu mai ocupă toate posturile de decizie din 
ministere, institute de cercetări, fabrici şi uzine, 
spitale și federații sportive!! 

Nu, au băgat "la înaintare” de preferință metişi 
care s-au dovedit mai puţin ataşați de interesele 
naţionale și mai uşor de cumpărat, români care se 
prefac a fi convinși de valorile iudeo-democraţiei - 
poate pe bună dreptate pentru ei - și să te ferească 
Dumnezeu de românul convertit: devine foarte 
radical și devotat noilor stăpâni şi din "intransigență” 
își omoară propriul părinte!t 

Am fost surprins de afirmaţia liderului sindical la o 
emisiune televizată - mă refer la Bogdan Hosu: 

"Actualii guvernanți, prin “reformele” pe care le 
fac, distrug totul: salarizare, pensii, sănătate, 
învătământ, siguranță publică, TVA inadmisibil de 
mare, impozite aberante ca valoare și ca număr... 
formularea mea fiind aproximativă și poate 
incompletă” - şi încheie: “Este imposibil să nu te 
întrebi cine organizează acest "masacru” și în ce 
scopuri!” 


Revenind la subiectul "reforma învățământului” 
nu poţi decât să excluzi că domnia sa di. Funeriu 
ar fi iniţiatorul, când este evident că nu are 
capacitatea intelectuală de a lua asemenea 
iniţiative; rămâne să te gândești la tovarăşul Băsescu 
şi, dacă adânceşti cât de cât problema, îţi dai seama 
că preocupările domniei sale au alte direcții; nu 
rămâne decât varianta încadrării într-un "caiet de 
sarcini” pe care s-a angajat să-l pună în practică. 


%hk 


DESPRE TRĂDARE ŞI ÎNALTĂ TRĂDARE. (cor 


Sfidarea "conaţionalilor” a continuat însă cu 
aceeași insolență. 

n nebun nepedepsit spânzură în public o efigie 
a lui Avram lancu, se imprimă și se vând tricouri cu 
harta României ciuntită de "pietenul” lui Horty. 

Același Horty (amiralul pe vas de noapte) este 
comemorat cu mare evlavie de către ungurimea din 
Transilvania, unde și unități paramilitare (Garda 

aghiară) defilează ostentativ în uniforme și fac 
exerciții militare. 

Demnitarii maghiari unguri vin mereu la noi și 
Vorbesc tot timpul despre anularea "nedreptului” 
Tratat de la Trianon (4 iunie 1920) prin care 
Transilvania și Banatul au fost atribuite definitiv 

Regatului României. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2011 


Cine urzește, în fond, la distrugerea poporului 
român? 

Socialiștii, liberalii, democrații? 

Nici vorbă, ei sunt preocupați cu pricopseala - și 
printre ei pot fi și oameni în ale căror preocupări intră 
măcar într-o mică proporție și interesul naţional. 

Cine a mai rămas nepomenit: "agenturili”, vorba 
lui Ceașcă care a simţit ceva, dar nu a fost capabil 
să le identifice, din contră, totul se rezuma la 
"capitaliști”, așa cum la evrei totul se rezumă la 
"fașiști”. : 

Fără nici o capacitate de nuanțare devine din ce 
în ce mai evident că principala direcție de luptă a 
iudaismului în ofensiva mai “specializată” 
vizează nivelul intelectual şi de cunoaştere al 
populației, începând cu desființarea unui mare 
număr de școli, descurajând pe părinți și pe copii prin 
distanțele pe care trebuie să le parcurgă zilnic; mai 
mult decât aceasta, bacalaureatul 2011 prin "saltul 
calitativ” aplicat în ciuda oricăror principii 
pedagogice, oferă pretextul desființării unor licee din 
localități mai mici, oferind alternativa "navetei” sau a 
trimiterii copiilor "în gazdă”. Cine își mai poate 
permite în condițiile economice create tot de forțe 
supra-statale? Din ce în ce mai puțini și cu sacrificii 
foarte mari. 


Pungţi toate aceste manevre într-o ordine şi 
într-o cronologie logică și veţi "descoperi” 
imaginea planurilor de dominație şi acaparare 
despre care vorbeam şi pentru care sunt acuzat 
că sufăr de “scenarită”. 


Un teritoriu ce cuprinde jud. Covasna și Harghita 
a devenit așa-zisul "Ţinut Secuiesc”, deși aici, la 
ultimul referendum, s-au mai înregistrat doar 280 
secui. În același ținut, numele lui Eminescu este 
barat la denumirea unor străzi, la festivități se cântă 
și se arborează doar imnurile și steagurile Ungariei și 
Secuilor, iar un anunț precizează că, dacă 
președintele României vine în această zonă, atunci 
el va trebui să prezinte pașaportul, așa cum face 
oricine când se duce într-o țară străină. 

Fără îndoială că bomboana pe colivă a pus-o 
pseudo-pastorul Tokesz (marele diversionist de la 
Timişoara) când a declarat recent că, pentru el, ziua 
de 1 Decembrie este o zi de doliu! Această 
exprimare a "produs-o” probabil după ce PDL-ul a 
pus umărul alături de întreaga delegație 


Deal] 


continuare din pag 


ji 


Altfel spus, nu tot ce se petrece este anormal; nu, 
anormal a devenit apropos de societatea 
traumatizată şi pervertită în care trăim, orice gest 
care să dea în vileag fondul problemelor (sau, în 
curând, va fi chiar interzis acest lucru). 

De la interzicerea discutării și aprecierilor 
diferite în neconcordanţă cu interesele evreieşti 
în legătură cu numitul "holocaust", până la 
interzicerea, tot prin lege, 'a publicațiilor 
“incomode”, mai este un pas. 

Odată făcut şi acel pas, se va numi că am 
intrat într-o nouă fază de represiune, în care 
relația de filiație între iudeo-comunism și iudeo- 
democrație va fi evidentă și pentru cei care se 
scaldă la ora actuală în balta plină de dejecții a 
indiferenței, prefăcându-se inocenți și neafectați de 
ofensiva iudaică, în ideea că - după celebrele 
versuri: "capul plecat, sabia nu-l taie”, acceptând 
alternativa “dar cu umilință jugu-l încovoaie”. 

"Jugul” acesta are o arie mare de aplicare: de la 
măsurile economice și sociale de astăzi, până la 
"rezervațiile” gen Fâșia Gaza, unde diferenţele se 
rezolvă cu helicoptere de ultimă generație și "rachete 
inteligente” ce au ca "destinatar" școlile și spitalele! 

Nu vă lăsați înșelați: “şalom” nu se referă la 
relațiile inter-etnice!! 


maghiară, la desemnarea lui ca vice-preşedinte al 
Parlamentului European. 

Atât Băsescu cât și partidul său de suflet fac cele 
mai nefericite concesii, în special maghiarilor din 
Transilvania, doar-doar vor putea păstra unitatea 
actualei coaliții (și, implicit, conducerea țării) în 
mâinile lor, chiar dacă această “rezolvare” 
reprezintă, de asemeni, un act de “înaltă trădare” 
față de interesele românești!! 

La întrebarea firească: "De ce nu reacționează în 
nici un fel partidele de opoziție?” adică de ce nu 
au invocat ele acuzaţia de "înaltă trădare” când 
s-a cerut suspendarea preşedintelui Băsescu, 
răspunsul este greu de găsit, dar ușor de bănuit: 
probabil din complicitate! 


Pag. 15 


POE za poe piei pi PERI Șef În pene calit, PA) ID PRE Ai poi pe aipatie gli se pi ditai pei Sete pi ip i ae e pl Pia pr 


SUA, Australia. 


Eugen Bunea - Ploieşti: 
Pamfil Şeicaru (1894, Buzău 
— 1980, Munchen) a fostță 
directorul ziarului "Curentul', 


cel mai combativ cotidian 
românesc în perioada | 
interbelică. Era licențiat în 


Drept şi luptase pe front îin 
primul război mondial. A fost 
deputat în Parlamentul 
României în 1928, 1931 şi în 
1933. Ziarist de mare talent, a 
fost director al ziarului 
"Bucovina" (Cernăuţi) şi a 
participat la editarea revistei R& 
“Gândirea” (a lui Nichifor 
Crainic). În 1928 a înființat 
ziarul "Curentul", pe care l-a 
condus pâna la plecarea sa 
din țară, în 1944. În 1939 afă 
fost singurul ziarist român care | 
a afirmat ca aşa-zisele garanții | 
militare oferite de Marea 
Britanie şi Franța pentru 
integritatea frontierelor 
României nu valorau nimic. 
"Anglia trebuie să se 
pregătească pentru propria 
apărare şi abia după asta să 
garanteze şi frontierele altor țări”. Într-un articol în 1939 a intuit inevitabila 
sacrificare de către marile puteri a țărilor mici şi mijlocii din Europa acelui timp; 
din anii războiului, au rămas celebre polemicile lui cu comentatorul politic britanic 
Wickham Steed de la postul de radio Londra. În aug. 1944 a părăsit țara cu 
ideea de a publica un ziar ce ar fi trebuit să susțină cauza României după 
încetarea războiului. A petrecut 30 de ani în Spania (Madrid), unde a publicat o 
ediţie trimestrială a ziarului “Curentul” şi, pentru câtva timp, publicaţia "Liberty 

stice”. Cartea "Dot la! Să rămână doar cenuşa" descrie ororile petrecute la 
noi după capitularea necondiționată — actul de la 23 aug. 1944, intitulat fals 
“armistițiu” Ultimii ani i-a petit t în- Germania, stabilindu-se la Dachau 
(Bavaria). La moartea sa, primul ministru al Bavariei l-a omagiat, descriindu-l 
drept „un patriot român şi eminent ziarist”. E? 

Dan Căzănaru — Abrud: Corpul Vânătorilor de Munte a fost înființat în timpul 
primului război mondial, întrucât se resimțea lipsa trupelor special instruite 
pentru luptele din zonele muntoase. Botezul focului a avut loc în aug. 1917, în 
timpul luptelor de la Cireşoaia, sub comanda maiorului Virgil Bădulescu. 
Batalioanele vânătorilor de munte erau unităţi de elită, cele mai bune formaţiuni 
de infanterie ale Armatei Române. Iniţiativa la nivel de comandă şi flexibilitatea 
tactică erau superioare diviziilor de infanterie obişnuite; fiecare batalion era dotat 
şi instruit pentru a acţiona relativ independent de celelalte formațiuni. Fiecare 
brigadă -avea la dispoziție două divizioane de artilerie înzestrate cu tunuri de 
munte. Exista şi un grup separat, de trupe de schiori. În timpul celui de-al doilea 
război mondial vânătorii de munte au participat activ la luptele de pe frontul de 
Răsărit şi, după 23 aug. 1944, la cele de pe frontul de Vest. Corpul Vânătorilor 
de Munte a participat la luptele pentru eliberarea nordului Bucovinei, la campania 
din Crimeea, apoi la luptele din nordul Transilvaniei şi la cucerirea oraşului 
Debrețin, aprox. 75000 de vânatori de munte fiind ucişi în luptă, drumul parcurs 
fiind de peste 3000 km, din România pâna la poalele munților Caucaz, apoi din 
Kuban până în Cehoslovacia. 

Bogdan Stănescu — Slatina: Creştinismul a transformat crucea dintr-un 
instrument de tortură, aducător de moarte (romanii preluaseră metoda execuţiei 
pe cruce de la cartaginezi), într-un obiect sfânt, dătător de viață. Cinstirea crucii 
a luat amploare după ce împăratul Constantin a adoptat crucea ca emblemă a 
steagurilor sale (după ce, în anul 312, când îl înfruntase pe rivalul său Maxenţiu, 
semnul crucii i se arătase pe cer, ca făgăduinţă de biruinţă: "In hoc signo vinces” 
- „Intru acest semn vei învinge“). Constantin a ridicat în inima Romei o cruce 
impunătoare, prototipul troițelor de mai târziu. Bisericile creştine tradiţionale sunt 
construite în formă de cruce. Cele mai răspândite forme de cruce: crucea latină, 
cu patru braţe inegale (stâlpul vertical mai lung) - forma cea mai uzuală întrucât 


Redactor şef: Nicoleta Codrin 


Colegiul de redacţie: 


ABONAMENTE PE ADRESA: 
NICADOR  ZELEA-CODREANU, 
DUMITRACHE NR. 35, SECT. 2, BUCUREȘTI 

Tel.; (021) 2425471; 0745 074493 

Prețul unui abonament pt. anul 2011 

= 50 RON pentru țară (Bucureşti şi provincie); 

- 70 RON pentru Europa; 130 RON pentru Canada, 


Periodic editat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ” 


Emilian Ghika, Corneliu Mihai, Ştefan Hâncu, Marius Prichici 


e-mail: cuvantul-le 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2011 


STR.  BANUL 


Mântuitorul a fost răstignit pe 
acest fel de cruce, şi crucea 
greacă, cu patru brațe egale. 
Alte tipuri: crucea slavă (cu 
şase braţe laterale, cele de la 
bază fiind înclinate), crucea 
celtică (având un cerc in 
mijloc), crucea Sf. Andrei (în 
formă de X), crucea trilobată 
(cu extremităţile în formă de 
“Itreflă) ş.a. Zvastica, vechi 
simbol pagan, este un fel de 
cruce (crux gammata). 


Nimic nou sub soare! 
"IDecadenţa creştinismului 
lromânesc era o evidenţă 
“Idureroasă, încă de la 
începutul sec. XIX. Patimile 
care puseseră stăpânire pe 
români îi subjugau intereselor 
străine. Țările Române erau 
locul unde se oploşise toată 
scursura  Fanarului şi a 
Europei, stăpână prin puterea 
banului. Venirea apoi a 
emigranților evrei din Galiţia, 
mari comercianți de alcool şi 
patroni de case de toleranță, a 
înrăutățit, o dată mai mult, starea morală a românilor. Demne de interes, în 
această privință, sunt pastoralele ierarhilor români şi cărțile de „blestem 
împotriva celor ce fac lux”, ca şi cuvântările lui Tudor Vladimirescu către popor, 
mai mult predici moralizatoare decât discursuri incitatoare la revoltă. Această 
stare era generală nu numai în rândul poporului, ci şi în rândul clerului. 

Dragoş Voinea - Bistriţa: Bugeacul este Basarabia istorică, o regiune de 
stepă a fostului voievodat al Moldovei, azi situată la sud de Basarabia (Rep. 


Moldova), între hotarul acestui stat, Dunăre şi Marea Neagră. În-1812,-când. 


Imperiul Rus a anexat partea de răsărit a voievodatului Moldovei, între Prut și 
Nistru, autoritățile imperiale au extins numele de Basarabia la tot teritoriul 
anexat, folosind pentru Basarabia istorică denumirea turcească de "Bugeac”. 
Regatul României a menţinut aceste denumiri între 1918 şi 1940. În 1940 
regiunea a fost preluată de Ucraina, în cadrul URSS, în urma Pactului 
Ribbentrop - Molotov. Teritoriul actualului Bugeac a făcut parte din vechiul regat 
dacic al lui Burebista. În prima parte a sec. al XIV-lea teritoriul a intrat în 
stăpânirea lui Basarab |; ulterior, Moldova a păstrat numele de Basarabia pentru 
această regiune moștenită de la Basarabi. În 1484 Moldova lui Ștefan cel Mare a 
fost nevoită să renunțe la cetăţile de la Marea Neagră și de la Dunăre în 
favoarea Imperiului Otoman care a denumit regiunea "Bugeac (în turcește, "ținut 
de frontieră"). Regiunea a fost cedată rușilor după Pacea de la București din 
1812, împreună cu Moldova de la est de Prut. Autorităţile imperiale rusești au 
alungat populația tătărească și o parte din cea moldoveană spre Dobrogea, 
invitând în schimb bulgari și găgăuzi ortodocși, germani, ruși și ucraineni, să-i ia 
locul. Scurta stăpânire moldovenească, lunga ocupație turcească, apoi 
rusească, precum și procesul de colonizare de după 1812, explică populaţia 
eterogenă a regiunii. Istoria sa este zbuciumată: între 1856 și 1878, o bună parte 
a Bugeacului (jud. Cahul, Bolgrad și Ismail) a intrat sub stăpânirea Moldovei, 
respectiv a României (după 1859); în 1918 teritoriul a trecut în componența 
României, iar în 1940 a fost anexat de URSS - care l-a atribuit RSS Ucrainene; 
între 1941 și 1944 teritoriul a reintrat în componența României, dar în 1944 a fost 
reocupat de trupele sovietice. Tratatul de pace din 1947 a confirmat stăpânirea 
sovietică asupra Basarabiei, inclusiv a Bugeacului; în 1991, după destrămarea 


URSS, Bugeacul a devenit parte a Ucrainei. 
Nolte Codin 


ISSN 1583-9311 


11007 


E Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - Vinerea, orele 15-17 i 
Relații : (zona Gircului — inters. cu Ştefan cel Mare, colț cu str. V.Lascăr) === 
Supusi lCuli Tel.: (021)2425471 său 0745 074493 === 


ionar(Qzelea-codreanu.com 


Nicolae Diaconu — Arad: . 


==,