Cuvantul Legionar nr. 102, ianuarie 2012

Sursa: pagina Internet Archive (sau descarcă fișierul PDF)

Pod Dacă var băcea acejlia, paiete car Irepa, (A Evanghelie după Luca 19 4 CUVÂNTUL LEGIONAI Periodic al Românilor naţionalişti creştini - în duhul NAȚIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - Anul VIII, Nr. 102, IANUARIE 2012 Apare _la_sfârşitul lunii 2,5 lei Director: NICADOR ZELEA-CODREANU Redactor şef: Nicoleta Codrin RELAȚII CU PUBLICUL: ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-17, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Buc.; tel.: (021) 2425471 sau 0745074493 e-mail: cuvantul-legionarQzelea-codreanu.com; site: www.zelea-codreanu.com CUPRINS: nara La revedere, Băsescu! Crudu nationalist Sfinţi nesanctificaţi raliat Ce-aţi pierdut din vedere Gale fzionară "Fără Căpitan” (IV) Gui Scrisoare către tinerii păcăliţi Corejponudlentă Un şut în dos Reflecţii despre suveranitate Dero liuipi. Adevăratul Eminescu Editorial: Mulţumesc lui Dumnezeu! Mi s-a luat o piatră de pe inimă! Credeam ca suntem un popor pierdut, dar, ca întotdeauna când românului i-a ajuns cuțitul la os, a reacționat Poate nu cu suficientă energie, dar suficient cât să trimită un mesaj măcelarilor rituali că mielul! > „mioritic” poate muşca. Hahamul nu se aştepta, iar lupii transformați în păstori ai neamului je? românesc, încă îmbrăcaţi in piei def oaie, au observat că travestiul a plesnit: nu îi mai cuprinde, s-au îngrăşat ca porcii! să ne gândim oare că mielul sacrificiului ritual a turbat? A În 1989, într-o notă obişnuită de Est dispreț la adresa poporului român, cineva a lansat dictonul "mămăliga nu explodează”. Nota de dispreţ nu provine, de fapt, de la „nu explodează”, căci explodase; ci de la "mămăligă", de la disprețuitorul „mămăligari”. = Nu discutăm acum ce am câştigat şi ce am pierdut atunci: "după 20 de ani” muschetarul român constată că a nimerit „din lac în puț”! Nu are rost să reluăm temele atât de întoarse pe toate fețele, dar putem trage concluzia că de la iudeo-comunism am trecut, cu dezinvoltură şi cu un zâmbet tâmp, la iudeo-democrație. Cine vrea să mă contrazică argumentând cu politica criminalului „Ceaşcă” care în CUVÂNTUL LA MULȚI ANI! MIELUL TURBAT Carterul Tineretului privit de mine în veci ca un idiot. Aici, la nivelul stomacului care protestează zgomotos în lipsa "combustibilului", dar care creează, parcă, o ieşire din poziţia îmbuibatului care îşi face digestia satisfăcut, s-a creat o ruptură de mentalitate, greu de combătut cu obişnuitele diversiuni fabricate în laboratoarele Sionului. LEGIONAR IANUARIE 2012 Pirerte Retrocedări "incorecte politic” Pancu, gta decta Staţi puţin: scriu în 16 ianuarie 2011, deci departe de mine speranța (N unui 1989! 4 Metodele de represiune s-au îmbunătățit. Diversiunea cu „ultraşii” ; lăsaţi intenţionat să scape de sub control pare că va da roade, ; compromițând sau numai încercând să compromită protestul şi favorizând luarea de măsuri din ce în ce mai ÎN severe (până Ia criminale). ji De unde până unde acum 3 „Molohul” iudaic se mulțumea cu 57) intervenţiile indirecte la viața fi romanilor, acum, prin intermediul criminalilor care ne conduc, s-a ivit ocazia „să ne rărească” mai rapid. || Ideea de bază, despre care vom mai discuta, este că li se pare „stăpânilor” că suntem prea mulți, prea multe guri de hrănit, care nu produc, îi jecmăneala se împarte la prea mulți. N Dacă vom fi 15 milioane sau 10 milioane, tot atâta se poate scoate din petrolul românesc, din aurul, argintul, uraniul, gazele naturale şi de şist, din pădurile şi ogoarele României. Să revenim însă la ci întâmplă. Pag. 1 din Piața Universităţii, de la Guvern sau de la Cotroceni, scandând paşnic "Jos Băsescu" dar şi mult mai justa formulare "Jos Sistemul', a fost im ul, a fe presionantă. Apreciem şi | larga răspândire a mesajelor "Salvaţi Roşia Montană": poate că nu suntem, totuşi, un popor de inconştienți, poate mai avem o şansă! Dar despre ce s-a mai scandat, vom reveni în cele ce urmează. : În momentul redactării acestui material, nu Ştim cum se vor încheia aceste revolte. Nu facem prognoze, însă trebuie să clarificăm anumite aspecte, mai ales că nu avem nici [e) îndoială asupra modului tendențios în care mass- media "mare" încearcă să le prezinte. Manifestații stadion? > apele Sereras) dar adevărat: acest "pe stadion" a pată pe obrazul nostru. Fenomenul Subuman al huliganismului "de galerie", Feel muult țări, nicidecum doar în România, a EU a rprins de George Orwell în romanul său, 1984. Este vorba de "cele două minute de ură”: o descărcare controlată, fără țintă, a resentimentelor care i s-ar fi cuvenit de drept sistemului. Ei bine, în general, manifestațiile la care am luat parte nu au semănat cu barbaria la care se dedau suporterii unor echipe de fotbal. Toate violențele şi distrugerile care s-au dat la televizor, bineînțeles, cu mult mai multă insistență decât scenele de protest civilizat, sunt opera unor indivizi izolați, care nu au nici o legătură cu protestatarii - fie că este vorba de scandalagii cu "educaţia" făcută chiar în sinistrele galerii, fie chiar de agenţi provocatori care-au acționat cu luciditate, la ordin. Efectul combinat al acestor două categorii, la care se adaugă şi refularea iraţională a altora, chiar dacă veniţi cu intenții paşnice, a dus la vitrinele sparte, pavajele şi chiar băncile dislocate pe care le-aţi văzut, iar şi iar, la toate buletinele de ştiri, de parcă asemenea acte s-ar fi petrecut pretutindeni. În situaţii izolate s-au înregistrat şi jafuri din magazine: este ca şi cum cineva s-ar fi străduit să demonstreze că nu suntem cu nimic mai buni decât imigranții afro-asiatici care au zguduit Marea Britanie în august 2011. Observație: nu numai publicul este susceptibil de huliganisme suportereşti, dar şi... forțele de ordine. Era de aşteptat, "au şi ei un suflet, ca tot omul”, cum să nu le-vină şi lor, în asemenea momente, cheful de paranghelie? Sau credea cineva că jandarmii se recrutează dintre cadrele universitare cu o condiţie fizică mai bună?! Tot menţinând ei "ordinea", într- o euforie a violenţei, le-au mai "ricoşat” pumnii şi picioarele în câte un bătrân sau adolescent... Parcă i-am şi auzi în microfoanele lor ridicole, prinse la cască: "Ai dracului românii ăştia, dom' plutonier, turbulenți la orice vârstă!” Poate că este modul acelor oameni, -cu muşchii mult mai bine dezvoltați decât capul, de a interpreta zicala "dacă-i ordin, cu plăcere"! Pentru că suntem convinşi că au avut şi ne paşnice sau ca pe răspândit şi ordin: când am spus "agenți provocatori”, gândeam la indivizi îmbrăcaţi în civil, amestecați în mulțime, dar nici jandarmii nu sunt excluşi din această categorie. zi Să ţineţi minte că noi am spus-o primii: Jandarmeria Română, scoasă în față ca]! forța represivă favorită a lui Băsescu, s-a | acoperit de o asemenea ruşine, încât, după 4 încheierea revoltelor, noul regim sau chiar acelaşi regim - Doamne fereşte! - va fi obligat bă să desființeze această instituție. Protestele au încălcat legea? Într-o conversație cu unul dintreţ ț Ar putea fi o exagerare, dar pentru câteva zile credem că am trăit ce au trăit şi tinerii din decembrie 1989: prezența miilor de oameni organizatorii mitingurilor din 2009 împotriva | . actelor cu cip, am aflat unele detalii” [i “ dezolante ale legilor în vigoare. Ca să organizezi un protest "egal", trebuie să Pag. 2 nori LA REVEDERE, BĂSESCU! cai Ac depui o cerere de autorizaţie la Primărie, în care sa specifici următoarele: - Câţi oameni vor veni. ii Dacă ai scris în cerere 1.000 şi au fost numărați la miting 1.200, eşti amendat - ceea ce este ridicol, pentru că nimeni nu poate şti dinainte câţi se vor mobiliza; ba mai mult: dacă numărul celor care ţi se alătură este peste aşteptări, nu este decât o dovadă în plus a justeței mesajului. Desigur, poţi să treci în cerere o cifră acoperitoare, dar s-ar putea să nu mai primeşti aprobarea... - Locul şi durata mitingului (sau, pentru acele manifestații care presupun parcurgerea unui traseu, indicarea exactă a acestuia, cu oră de plecare, ora de sosire şi durata şederii în fiecare punct). Formal, putem găsi o justificare în asemenea restricţii: poliția trebuie să anunțe blocarea circulației auto pe anuniite străzi principale din oraş. Totuşi, prezentele manifestații, de cele mai multe ori, nu au blocat nicăieri circulația, ci doar spaţiile pietonale. (La chestiunea blocării circulaţiei vom reveni puţin mai jos.) - Împotriva a ce se protestează. Aici trecem fără probleme de la ridicol la grotesc: în 2009 se protesta anti-cip, iar noi, la o manifestaţie pentru care lipiserăm aproape o mie de afişe, nu am fost primiţi (deşi nu purtam uniformă legionară) din pricina unei pancarte cu un mesaj anti-masonic. Respectivul text era cât se poate de bine țintit, pentru că actele cu cip sunt un proiect masonic, dar dacă organizatorul (acelaşi cu care am stat de vorbă mai recent) ceruse autorizaţie pentru un protest împotriva cipului, fără vreo referire la masoni... Şi acum, iată-ne în ianuarie 2012. Lăsând la o parte platitudinea agramată a primului ministru (*), că "protestele legale sunt legitime”, nu am auzit să se fi obținut vreo autorizaţie pentru demonstrațiile din ultimele săptămâni. Fie vorba între noi, birocraţia ar fi avut de lucru şi peste program dacă ar fi trebuit să tot citească şi să plimbe dintr-o parte în alta. sutele de cereri de autorizare a protestelor care au avut loc zilnic, în orice oraş! De fapt, o manifestaţie a fost autorizată: cea programată pentru 28 ianuarie, ora 11.00, în Piaţa Revoluţiei, cu mesajul "Salvaţi Roşia Montană” (care, în momentul redactării acestui articol, încă nu a avut loc). Dacă tot veni vorba de Piaţa Revoluţiei, adică de un spațiu important în Bucureşti, care, prin numele oficial, cinsteşte Revoluţia din 1989, haideti să facem o scurtă remarcă vis-a-vis de acest eveniment. Mitingul la care s-a aprins scânteia E 5 £: talăĂ? - I, "minerilor, la dat cu parul în Capitală? la Dă anticomunistă în Bucureşti, pe 1d y 1989, fusese programat chiar de CeeCembre deci 100% legal. Dictatorul strânses AUsesou, în număr foarte mare pentru e armeni manifestaţiile "elementelor huliganig (nea, avuseseră loc cu câteva zile mai ră i Timişoara. Acelea fuseseră ne ă ante k deci ilegale, la fel cum sunt toate 9/2 Male, acum. Insă astăzi cinstim toate demo e : de mase din decembrie 1989, legale Sălile. ba chiar şi Băsescu le-a adus un aa nu, ocazia zilei de 22 decembrie 2047, Ni agiu a. normal: fără acea Revoluţie, pe câisă pare atâţia ca el au furat-o, călcând pe Ai el şi cum ar fi ajuns Băsescu mA Transporturilor, „apoi primarul Capitale Str, preşedintele României şi, în fine, duşmanul. a i numărul 1, huiduit în oraşele țării în ianuarie 2017 & (*) Boc a fost mult mai puțin vizat de Proteştat.., decât Băsescu. Era vorba despre el în strigăturg 2 “chiorul, blonda şi piticul”, chiorul. fiind Baseată dintr-un motiv care ne scapă, dar nu a profesia nimeni împotriva lui Boc luat separat, pentru că ză | pur şi simplu un personaj neînsemnat. Până şi Eee | Udrea, desemnată în respectivele strigături i culoarea părului, a primit mai multe dovezi de Ung decât Boc, deşi este numai ministrul (Subminăi Turismului. Dintr-un motiv pe care, de asemenea. nu-l comentăm, pomenirea doamnei ministru a fost frecvent însoţită de aluzii la prostituție, o practică ilegală în țara noastră... d "Dreptul circulaţie" | Povestea "dreptului constituțional, bla-bla-bla" ya rămâne de pomină în folclorul generațiilor ce vor urma. A Punctul de pornire al acestei grandioase expresii este mintea limpede şi odihnită a unui. jandarm căscat - adică purtător de cască, ați înțeles... La dorința manifestanţilor din Piaţa Universităţii de a ocupa şi carosabilul, ca să fie o singură manifestaţie, nu mai multe "bisericuțe", mintosul apărător al ordinii şi, mai ales, al preşedintelui, a invocat mai sus. pomenitul drept pentru automobiliştii întârziați care ar. mai fi vrut să treacă pe acolo. ? Noi nu credem că un eventual blocaj de trafic. rutier la Universitate ar fi fost o problemă. Gândiţi-vă că străzile Bucureştiului nu mai sunt deloc aglomerate la zece noaptea, deci s-ar fi putut ocoli cu uşurinţă. Mai degrabă, ieşirea propriu-zisă în stradă nu a fost permisă din două motive: AR (1) ca manifestația să nu poată deveni cu adevărat impresionantă, cum a fost în 1989, şi ZĂ (2) să se mai poată aduce blindate şi jandarmi, dacă s-ar fi ivit cel mai mic pretext pentru a ciomăgi. mulțimea. - 3 Bine, bine, curat constituţional, coane Traian, dar cu filtrele din gări cum rămâne? ră Când strigam la Universitate "Români din toată. Țara, umpleți Capitala", noi chiar ştiam ce spune Mulţi au vrut să vină la Bucureşti, simțind CA protestele de aici îl zgâlțâie mai bine pe marinar, dar accesul la trenuri le-a fost sever restricţionat: Orice grup era suspect: "Unde mergeţi, MA constituțional la - liberă! PI Eta, 4. stânga-mprejur, până nu vă altoim...” a Nt3Ă n loc să se bucure tov. preşedinle &i măcar momentan, CFR-ul are clienți e duiumul, în loc să suplimenteze garniturile ȘI tren, conform principiului cererii şi dferizi eră “interzis "dreptul constituțional la carei | circulaţie"! Nici nu credem că grupurile CE doreau să vină cu trenul la Bucureşti ar! [lor fără bilet, amenințând "naşul" cu nu es : mare. Dimpotrivă, foarte multă lume a 5 | cât de grav şi iremediabil se face ude | Băsescu dacă este lăsat să devină 299 : unul singur, fără a i se oferi nici un PIel9 > q Ce să mai vorbim de coloana & pi studenți din Regie? Regimului Gfestenli | prezența studenţimii — printre Ec | pentru că nu pot fi confundați cu Nişte huligani - nu se poate spune e CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2042 televizor că studenţii au spart, studenții au făcut şi au dres! Aceştia veneau într- „una din seri pe Splaiul Dâmboviţei înspre | Universitate, purtând şi banderole distinctive, dar i-au oprit jandarmii, obligându-i să se întoarcă. Spre deosebire de jandarmii din Piaţa Universității, cel care au stat de vorbă cu studenţii nu erau, după cum se vede, la fel de bine instruiți în ceea ce priveşte dreptul constituțional la libera circulație... De ce se strigă înjurături şi provocări? La un protest stradal nu se pot ţine prelegeri universitare! Nu ştiaţi? De fapt, în cele mai multe situaţii, nici măcar nu au existat condiţiile tehnice pentru a se ţine un discurs coerent (staţie de amplificare, boxe de mare putere). Tot ce s-a putut aduce au fost pancarte şi portavoci, iar cu acestea din urmă se iniția scandarea câte unei lozinci, pe care un nucleu de protestatari o repeta şi care, apoi, "prindea" sau nu la publicul înconjurător. În asemenea Situaţii acesta este singurul mod de a comunica articulat, la nivel de masă. Lozincile trebuie să fie scurte, cu rimă şi ritm, din nefericire nu şi inteligente sau purtătoare ale unui mesaj corect. A circulat de nenumărate ori sloganul inițiat în 2010 de către poliţişti, la Cotroceni: "/eşi afară, javră ordinară”, împreună cu o serie de variaţiuni, cum ar fi "dacă te mai ţine, baie de mulțime" sau "dacă eşti bărbat, ieşi din Palat. Lăsând la o parte exprimarea nu tocmai academică, acestea au nimerit în plin, pentru că Băsescu este exact tipul cabotinului, avid după aplauze şi popularitate (fără legătură cu cele mai elementare bune intenții față de acest popor). În timpul acestor manifestații care, oricât de ciuntite, tot au apărut la ştiri, preşedintele trebuie să fi fost roşu de furie! Nici măcar chiftelele aruncate printre gratii nu-l vor enerva mai mult... "Băsescu, Băsescu, te-aşteaptă Ceauşescu! Este o aluzie la dictatură, precum şi la plata datoriilor pentru care Ceaşcă ne-a chinuit un deceniu. De acel deceniu de cruntă "austeritate" regimurile recente, în frunte cu al lui Băsescu, şi-au bătut joc, acumulând din nou, în mod inutil, datorii înrobitoare. De asemenea, să ne fie cu iertare, vorba de mai sus cuprinde şi o aluzie la moarte, deşi preşedintele nu va fi nici executat, nici linşat: de ce să-l îmbraci în nimb de martir, când îl poți îmbrăca în pijama vărgată? O categorie aparte de "strigături” au constituit-o provocările, mai mult sau mai puţin directe, la adresa jandarmilor care asigurau... menţinerea ordinii. Să se scandeze "voi aveți bastoane, noi mâinile goale” sau "jandarmeria păzeşte hoția", chiar dacă era adevărul curat, a fost, totuşi, un gest inoportun. În primul rând, jandarmii nu sunt plătiți ca să înțeleagă. Nimic, absolut nimic! Faptele au dovedit-o cu prisosință: ideea de a li se adresa un apel la pe care le-au primit) ni se pare puerilă. Apoi, ne-ar fi plăcut să credem că ei sunt doar nişte salariați carea vin la muncă, la fel ca oricare alţii, deloc nerăbdători să înece demonstranții într-o "baie de sânge”, însă nu sunt chiar aşa. Poate că le-am fi găsită ___circumstanțe atenuante, chiar şi când au lovit "la grămadă", însă incidentele s-au soldat cu zeci de! internaţi în spitale, ba chiar şi în zonele cele mai paşnice parcă îţi era frică să treci pe lângă un jandarm. Şi atunci, revenind la chestiunea provocării, mai ales că zbirul numai atât aşteaptă, cu ghioaga la picior, de ce să-i oferi ce vrea? Însă cea mai nefericită lozincă pe care am auzit-o rămâne, de la distanță, "libertate, egalitate, fraternitate", odioasa minciună cu care iacobinii proto-bolşevici au prostit masele în timpul Revoluției "Franceze". Nu s-a strigat exact aşa, ci întâi "jibertate” (repetat, cât a ţinut suflul mulțimii), apoi, peste un minut sau două, "egalitate" - care în sine este o absurditate, însă ar putea fi scuzată ca referire la egalitatea în fața legii, călcată în picioare de regimul mafiot, şi, la final, peste încă un minut- două, "fraternitate” - cuvânt care nu avea nici un rost decât ca trimitere la sloganul iacobin. În respectivul interval chiar discutam cu cineva: "Să vezi că demenţii o să strige şi <<fraternitate>>!” Totuşi, această lozincă nu a avut succes, nefiind repetată prea mult — doar o dată, iar cel cu portavocea chiar a fost privit chiorâş de mai multă lume. Trecând peste aceste exemple mai puțin reuşite, majoritatea mesajelor care s-au scandat CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2012 au fost corecte şi demne de a ne mândri cu ele (de exemplu: "Vă rugăm să ne scuzați: nu producem cât furaţi!”) Am strigat din toată inima, ore în şir, pentru că demult aşteptam ocazia să le-o spunem de la obraz, şi altfel decât în scris... "Ajutor” din partea "opoziției" Gruparea struțo-cămiloasă numită Uniunea Social-Liberală (PSD şi PNL) a sărit în ajutorul poporului oropsit... Ne-am umplut de lacrimi! lată că am omis, când vorbeam de mitinguri legale, o mare manifestaţie organizată de PNL - autorizată. Crin Antonescu şi-a închipuit, pesemne, că, dacă lui Băsescu i s-a înfundat țeava la "baia de mulțime”, poate el să-şi dea drumul la robinet. Cităm, cu dedicație specială pentru domnia sa, următorul refren favorit, pe care l-am cântat de nenumărate ori: "ole, ole, ole, pe-de-le şi u-se-le, aceeaşi mizerie!" Chiar şi numai atât ar fi fost suficient ca să se înțeleagă mesajul: "Gata, ajunge, nu suntem chiar atât de idioţi, şi nici amnezici!” Oare PNL nu a fost la guvernare cu Băsescu preşedinte? Sinistra lege a urmăririi telefoanelor şi a traficului de pe internet nu s-a dat în timp ce prim ministru era Tăriceanu, liberal de-al vostru? Victor Ponta, ajuns şeful PSD de când Bunicuţa a îmbătrânit (din nefericire, în libertate), a chibzuit mai bine — ca şi Bombonel care s-a dat la fund şi ca Prostănacul care a făcut-o pe prostul până a rămas aşa. "Dacă ne luăm după Antonescu, o să pară că vrem să captăm mişcările populare în folosul nostru. Mai degrabă, hai să afişăm o bunăvoință rezervată, fără mitinguri, că altfel oportunismul nostru ar duhni până la cer...” Până aici, just. Chiar dacă nu a crescut în ochii noştri numai pentru atât, poate că am fi spus: uite, în chestiunea asta, Ponta a gândit bine. Dar, fi-i-ar gânditul de râs să-i fie, ce a făcut în acest timp? S-a dus la Bruxelles, unde s-a plâns că în România democraţia nu mai este "la standarde europene". Aşa că "europenii", imparţiali în maniera lor de a fi la fel de nedrepți cu oricine, s-au apucat să sancționeze România (împreună cu Ungaria) pentru tendințe dictatoriale. Deci, din strădania încununată de succes a liderului PSD, țara noastră s-a ales cu ceva concret: avem o sancţiune de la UE, tradusă prin tăierea unor fonduri europene. Şi, până la urmă, s-au dus şi pesediştii la “protestul” organizat de PNL... Mulţumim, boieri dumneavoastră, se vede că v-a mers la inimă ce strigam noi seară de seară: "dacă (se rațiune (să nu execute ordinele de violență gratuităț 4; p- îți pasă, nu sta în casă"! Dar aţi înțeles total greşit: nu ne trebuiau nici mitingurile organizate de liberali, pe care oricum nu dăm doi bani, şi nici turnătoria pesedistă la UE. Voi doi mai bine stăteaţi acasă! "Ce dacă pică Băsescu, pe cine puneţi în loc?” Mulţi "mari filosofi”, inclusiv dintre cei aflați în- mulțime, au încercat să ne convingă că, nefiind nimeni vrednic, am putea pur şi simplu să-l lăsăm pe Băsescu să-şi vadă de ale lui. Desigur, o discuție complexă pe teme politice nu putea avea loc în mijlocul unei mulţimi care strigă (mai ales că vroiam să strigăm şi noi...), aşa că le răspundem aici: Aşa cum funcţionează sistemul zis "democratic", ni se dă, la fiecare cinci ani, să alegem dintre X, Y şi Z, care sunt toți o apă şi un pământ. Putem să ne ducem sau nu la vot, poate să ne pese sau nu cine câştigă alegerile, că oricum între aceştia nu se află nici o viitoare speranță a României. Ei au fost -dinainte "aleşi" după următorul criteriu: să fie cât mai corupți, nevertebrați, incapabili şi inculţi, deci şantajabili şi slugarnici. "Te-am pus sus, dar, dacă nu faci ce spunem noi, te dăm jos şi îţi divulgăm fraudele în toată presa, ajungi la puşcărie!” In concluzie, "jos Băsescu” este sinonim cu "capul lui Moţoc vrem", din nuvela lui Negruzzi. Desigur, nu-i vrem capul, în înțelesul propriu al expresiei, cu atât mai puţin cu cât codul nostru penal nu prevede pedeapsa cu moartea. Dar, într-un sens mai larg, are rost să vrem "capul lui Moţoc"? DA! ÎI vrem demis şi, mai ales, judecat pentru tot ce a făcut din 1990 până astăzi - ar fi un proces pe cinste! Ce s-a ales din străvechea vorbă "panem et circens"? De unde atâta pâine, numai circ! Păi atunci, circ să fie, dar aşa cum îl vrem noi: cu Băsescu şi camarila lui în boxa acuzaților. Acest lucru ne-ar putea aduce şi un folos practic: următoarele marionete pe care, inevitabil, sistemul ocult ni le va pune în funcții de conducere, măcar se vor teme! Am putea câştiga, să. zicem, măcar un an în care noua conducere să o lase mai uşurel cu abuzurile... "Ce v-a apucat tocmai acum?” Într-adevăr, nu speram să mai prindem aşa ceva. Ne obişnuisem atât de mult cu ideea că românii, încovoiaţi de grija zilei de mâine, nu mai au timp nici să gândească, nici să se revolte, încât acum nu ne lasă în pace o idee fixă: Cine a provocat toate acestea? Se poate ca picătura care a umplut paharul să fi fost ultimele schilodiri ale sistemului sanitar, cu ameninţarea - exagerată - de a se desființa serviciul de urgenţă (SMURD)? (Oricum, dacă lucrurile ar fi mers aşa cum se preconiza de anul trecut, în România s-ar fi murit pe capete, de boli care până acum, cu chiu cu vai, se mai tratau. Raed Arafat, considerat unul din ctitorii SMURD-ului şi care, cel mai probabil, a ieşit în evidență prin corectitudinea sa, de-a dreptul surprinzătoare în acest climat ultra-fanariot, îşi dăduse demisia din poziția de subsecretar de stat la Ministerul Sănătăţii. La manifestații, printre altele, s-a scandat şi numele lui, cu destulă insistență încât să fie repus în funcţie, iar Băsescu să ceară, în silă, renunțarea la noua "reformă" din Sănătate. Raed Arafat însuşi, nedorind să fie privit ca un instigator, ceea ce cu siguranță nu a fost, şi-a exprimat surprinderea față de o asemenea susținere populară.) Şi totuşi, întrebarea rămâne: cine a declanşat manifestaţiile? Dacă avansăm prea mult în analogiile cu decembrie 1989, ni se face părul măciucă! Cum s-ar spune în romanele cu detectivi: cui bono? Beneficiarii eventualei răsturnări nu par să fie politicienii din USL, ale căror peripeții le-am menționat puţin mai devreme. Ei dau impresia de absolută naivitate, de oameni depăşiţi de evenimente. S Cineva, ori din eşalonul doi al actualei clase politice, ori mai din umbră, o fi făcut Ocultei vreo ofertă şi mai convenabilă decât cea băsesciană - trebuie să fie ceva înfiorător, de vreme ce şi cuplul Băsescu-Boc este slugamic până la greață! Nu putem să nu vă reamintim că suferim de "scenarită", un caz foarte grav! Noii noşti eroi, deocamdată martirizați numai prin internări la urgență, au toate şansele să fie pionii unei noi, Revoluții Furate. Spuneam mai devreme că eventualul înlocuitor al lui Băsescu ar putea manifesta, cel puțin pentru o vreme, anumite reţineri în a trăda țara prea pe faţă. Dar o va putea face mai pe ascuns. Şi apoi, să nu uităm că, în 1990, după o'răsturnare şi mai dură decât acum, lon Iliescu nu a avut nici o reţinere. Ca să nu încheiem pe un ton atât de sumbru, vă facem o dedicație muzicală. Preferința noastră numărul 1 din tot ce am auzit la aceste manifestații a fost refrenul celebrei melodii cubaneze "Guantanamera", pe versuri adaptate la actuala situaţie politică: "La puşcărie, / Băsescu la puşcărie, /La puşcărie, / Băsescu la puşcărie!" BIS! 344 Mincu Pag. 3 CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE - ŞTIRI LUNA IANUARIE - *kk lanuarie sub semnul Gărzii de Fier Nici anul acesta nu ne-am dezminţit şi n-am dezminţit tradiţia legionară conform căreia "cei răpuşi de gloanțele duşmane păşesc în rând cu cei ce au rămas". sămbătă, 14 ianuarie, AM COMEMORAT, la Biserica Sf. lie Gorgani, 75 de ani de la jertfa celebrilor comandanţi legionari IONEL MOȚA şi VASILE MARIN, căzuţi pentru apărarea creştinismului pe frontul de luptă antibolşevic din Spania anului 1936. Cu acest prilej am făcut veşnica pomenire. şi pentru alți doi comandanți legionari trecuți în veşnicie în luna ianuarie: - vicepreşedintele Partidului Totul Pentru Țară şi şeful Comandamentului Legionar de prigoană (1938), VASILE CRISTESCU, doctor în Istorie, prof. universitar, autorul cărţilor "Istoria militară a Daciei romane” şi "Viaţa economică a Daciei romane", asasinat la 26 ian. 1939 prin n trădarea lui de către Horia Sima, - IONEL ZEANA, medic, poet şi pictor, deținut politic, cel care a reînființat Senatul Legionar în țară după 1989, primul şef al Senatului Legionar, cel în fața căruia am depus legământul de legionari. lonel Moţa şi Vasile Marin au fost comemoraţi şi în localitatea natală a lui Moţa, ORĂȘTIE, la Catedrala unde se află şi o troiță ridicată în memeria celor doi eroi. Slujba parastasului a fost oficiată de un sobor de şase preoți, iar în ziarul "Ambrosius", oficios săptămânal al bisericilor ortodoxe din Orăştie, s-a scris despre jertfa lui lonel Moţa şi Vasile Marin. Scrisoarea primită la redacţie se încheie astfel: "Rugăm pe bunul Dumnezeu să ne ajute ca sămânța pusă să încolțească în inimile tinerilor din toata țara.” Să dea Dumnezeu! De asemenea, în preziua aniversării a 162 de ani de la naşterea marelui precursor al legionarismului, MIHAIL EMINESCU, am depus la mormântul său o coroană în formă de gardă, din ramuri de brad; ca în fiecare an, îi dedicăm o pagină. O săptămână mai târziu am comemorat 7 ani de la trecerea în veşnicie a îndrăgitului nostru camarad RADU DEMETRESCU, intelectual de marcă şi suflet al petrecerilor, supranumit "Vulturul", om de o rară nobleţe sufletească, jurist şi doctor în ştiinţe economice, legionar, membru al Senatului Legionar şi al colegiului de redacție al Cuvântului Legionar. La înmormântare biserica spațioasă se dovedise a fi ara neîncăpătoare pentru mulțimea celor care veniseră să-şi ia rămas bun - prieteni şi colegi de serviciu - - peste o sută de persoane; după trecerea a şapte ani, doar rudele apropiate şi legionarii s-au adunat la mormântul lui... Pentru că "noi mereu te plângem, frate!” Rua lila Cum se întâmplă şi în cazul de faţă: inălţimea Sa Florin Cioabă Întâiul (şi ultimul, să sperăm) s-a gândit să facă un film documentar despre holocauşt sau, mai probabil, despre porția de care au avut parte conaționalii lui - deci nu se referă decât, să zicem, tangențial la cei 6.000.000,00 evrei, punându-se lumina reflectoarelor numai pe cei - câţi au fost - romi. Câţi spune LEGEA că au fost, că ISTORIA nici nu mai contează! Totuşi, oricât de multe lacrimi ne va stoarce documentarul ciobian despre exodul ţi... romilor, tot evreii au suferit mai mult - din nou, pentru că aşa spune legea! : Conform celor declarate de ocupantul Tronului cu Turnuleţe, filmul despre deportarea conaţionalilor sâi în Transnistria între anii 1942 şi 1945 a captat interesul lui... Mel Gibson! Renumitul actor şi regizor ar putea produce (Doamne fereşte!) un film artistic pe această temă. "Deja noi am avansat pentru că sora mea este deja în America să pună la punct toate problemele [...] Luminiţa lucrează la acel scenariu care după aceea va fi prezentat celor din America, iar dacă dânşii vor fi de acord se va putea începe în regia marelui actor, dânsul va decide detaliile, pentru că eu nu sunt cineaşt', a declarat Florin Cioabă. Stilul oratoric al Majestății Sale ne aminteşte, parcă, de întorsăturile chinuite ale frazelor lui Sorin Oprescu... Şi care "Luminiţa", Luminăţia Ta, mânca- ț-aş - aşa se vorbeşte? Poate Alteța Sa Luminiţa... Dar nu problemele de exprimare ale regelui autoproclamat ne îngrijorează, ci faptul că Mel Gibson chiar s-ar putea simţi dator să presteze un material atât de "corect politic”. Pentru că este unul dintre extrem de puţinii neevrei de la Hollywood, dar mai ales pentru că a tras mai demult o beţie de pomină, cu care ocazie a spus nişte chestii... mai de la obraz, despre poporul "ales", di. Gibson s-ar putea simţi nesigur pe poziția sa. La urma urmei, ce importanţă are - cât de “simpatic a fost în rolul cartoforului Maverick, cum l-a jucat pe luptătorul scoțian Wallace, sau cât ne-au şocat "Patimile lui Hristos” în viziunea sa? Să nu fii evreu, la Hollywood este un lucru foarte grav! Şi atunci, cum poţi să-ţi consolidezi mai bine poziția în cinematografia "americană" decât făcând un film despre holocau$t? (Răspuns: făcând un serial despre holocaușt...). Aflăm şi că o personalitate ilustră, Leo van Doesburg, de care auzim - cu această ocazie - pentru prima dată, şi-a exprimat susținerea pentru proiectul ciobian. Acesta ocupă înalta funcție de “reprezentantul romilor în Europa” - ca să înțelegeţi că ei au chiar şi mai mult decât un rege, un împărat, un țar şi ce mai spuneam: naţiune serioasă, ce să mai vorbim... Oare în Țările de Jos, "van" o fi cumva o particulă nobiliară, aşa cum este "von" în Germania şi Austria?! Ne mirăm atât de mult, pentru că rom nobil nu s-a mai pomenit de când lumea şi pământul! (vă reamintim că nu este vorba despre băuturi alcoolice...) Aşadar, dl. van Doesburg, despre care nu ştim precis dacă este rom, nobil, ambele (!?) sau nici una, a declarat: "E un film foarte impresionant, mai ales că e o parte din istorie care nu trebuie uitată, pentru că războiul mondial al doilea care a ucis milioane de oameni, evrei şi romi, niciodată nu trebuie uitat [a] Important e să fie actori care să transmită mesajul care trebuie să fie acolo". Dacă presupunem că bombăneala agramată şi redundantă pe care tocmai ați citit-o este o traducere „ exactă a celor spuse de acest domn, atunci suntem kk Studiul holocau$tului devine o țigănie Nu ne putem da seama dacă ţig... romii ascultă - de regele Cioabă, de împăratul Iulian ori de cine mai ştie care țar, han sau bulibaşă-şef or mai fi având. În ultimii ani, totuşi, primul pomenit a făcut, cum s-ar spune, mai multe valuri, în sensul că s-a bălăcit în mocirla politicii cu mai mult zel decât concurenții. Din nefericire, făcând astfel, ne-a mai stropit şi pe noi, românii, din când în când... (a se citi "de fiecare dată", pentru că asta înseamnă pentru aceşti domni politica, să se văicărească şi să-i acuze pe români de toate problemele lor!) Pag. 4 lămuriţi: este rom şi nu este nobil nici cât negru sub unghie. Şi încă o dată: câţi oameni au murit în al doilea Război Mondial? Milioane. Ce fel de oameni? Evrei şi romi. Punct. kk Apostat în Iran, "misionar” în Europa De curând, a intrat în atenția noastră povestea unui refugiat politic (şi nu numai): iranianul Habib Bastam, condamnat la moarte după un proces judecat în absenţă, pentru apostazie (!!), a cerut azi] politic autorităților române şi a fost refuzat, CUVÂNTUL LEGIONAR IANU Conform hotărârii din 2009 a Tribunaluly; Teheran, pe care o citează site-ul HotNews.ro. „din 3 iranian condamnat la moarte în Teheran (Un că a trecut la creştinism cere azil autorităţi u române; cererea i-a fost respinsă" - 26.12.2 pi | acuzaţia de apostazie "se fundamentează pg fa 1), că acesta s-a născut din părinţi musulmani fu 3 vârsta maturității a acceptat Islamul, conformân, Și la preceptelor acestuia, pentru ca apoi să i E verbal şi prin fapte renunțarea la Islam, Ocupândy oi totodată de organizarea de. întruniri evanghelie chemând şi pe alţii să îmbrăţişeze Creştinismuj formând o biserică în casă, desfăşurând Ceremoui,. de botez, predicându-şi credința în creştinism în PA - adunării formate. din vecini. de-ai săi. şi negâng E preceptele islamice. [] Hotărârea este emisă şj absenţa acuzatului şi poate fi reanalizată de Curtea Supremă în termen de douăzeci de zile de la data comunicării." = 0 Recunoaştem că situația implică o teribilă ironje a 258 sorții: în cele douăzeci de zile în care putea fi "iertat. condamnatul ar fi trebuit să se prezinte la Teheran, să ceară recurs şi, în cazul unui rezultat nefavorabij să dea bună ziua şi să se întoarcă în România, dap... nici nu i-a trecut prin minte! Nu, glumeam posibilitatea "reanalizării” este cu siguranță doar o formalitate şi, dacă s-ar fi dus, ar fi fost pur şi Simplu arestat şi executat. Conform legilor din Iran, acesţ om este ca şi plantat în pământ şi omorât cu pietre, aj Hai să o spunem pe față, lăsând la o pare | ipocrizia "imparțialității”: o asemenea lege ni se pare inacceptabilă: apostazia, în sine, este cea ma sinistră scuză pentru a ucide un om! 3 Totuşi, acestea fiind spuse, se cuvine să me definim mai exact poziția, întrucât cazul lui Habib, i Bastam nu ne inspiră chiar 100% simpatie. În primul rând, venind în România, refugiatul iranian a frecventat o biserică penticostală din Rădăuţi. Cam atât despre “creştinismul” pe care l-a îmbrăţişat în detrimentul credinței. propriului. popor, adică vax (din punct de vedere creştin)! Când o să vă mai sune la uşă vreo pereche de propovăduitori. sectari care vă vor pisălogi să le credeți prostiile gândiţi-vă că țara noastră ar mai fi putut culege încă unul, în persoana lui Habib Bastam. Chiar nu avem deja destui? “In al doilea- rând, nu este cazul să fin sentimeniali: nu ţara noastră l-a condamnat | moarte, ba mai mult, nici nu îl pune în pericolul de a- fi executată sentința: nu va fi extrădat Iranului (arfi şi culmea, având în vedere duşmănia pe cale politicienii noştri o cultivă față de această țară) Spuneam doar că nu va primi cetățenia română în regimul de urgență presupus de acordarea azilului politic. A Nu are decât să mai aştepte, lipsit esențialmente doar de dreptul de vot, sau să se ducă în Marea Britanie, unde are deja o bună parte” din familie (unul dintre fraţii săi, Assadollah Masoud 3 Bastam, condamnat de asemenea la moarte în Iran, > tot pentru apostazie, a primit mai demult cetățenia britanică, ba chiar participă şi la viața politică a acestei țări). EEE. Conform aceleiaşi surse, o parte din neajunsurile suferite de familia Bastam provin, de asemenea, din. implicarea membrilor ei în campania electorală aMr Hossein Moussavi, un. adversar politic al lui Mahmoud Ahmadinejad. ai n fine, în repetatele rânduri când ne-am exprimat admiraţia pentru civilizația persană reprezentâlă astăzi de Republica Islamică Iran, nu ne refeream lâ 7 faptul că ar avea o tradiţie democratică solidă. În Si ; dată precizăm; nu simpatizăm sistemul democtăf 3 nici măcar în varianta sa idealist-utopică. rca SI Faptul că persecuția pentru disidență poliie Șed religioasă poate ajunge până la pedeapsa capită ia trebui să ne sugereze că regimul lui Ahmmadine este o dictatură barbară. Dar trebuie să insistă j asupra faptului că, în actuala conjunct diplomatică, orice minciuni sau infor! trunchiate (adică tot minciuni) sunt de aştep partea taberei adverse, în scopul de a N€ exact această impresie. Cum ar fi dacă, de exemplu, aceşti condamnaţi care tot fug din țările arabe şi se stabilesc în Europa Şi ARIE 2012 America în calitate de "refugiați politici", ar avea la activ şi delicte de drept comun şi nouă nu ni s-ar spune? Facem doar speculaţii: pentru ce se poate condamna un om la moarte? Poate pentru trădare naţională. Cum este văzut cetățeanul unei țări islamice care face propagandă unei secte derivate din creştinism renegat le, ud oa dr U d şi în politica acestora? Şi repetăm, nu putem fi chiar atât de siguri că respectivul este urmărit doar pentru atât. Să e le hecacă aci tori ipoteza perfect plauzibilă i rorele Rl aD iun iranian trădător, ce anume ţ prin refuzul de a-l naturaliza printre români? Noi am înclina să credem că... nimic. = Cpuieblileali şi despre sectari, putem spune s ători, de orice fel ar fi ei: avem destui! a SA racenii Spolegiatunuiiațat teocratic cu că respectiva duritate ads li a eu au lee alee musulmană arată mult mai l : mămăliga moale în care transformăm noi creştinismul. "Civilizaţia" noastră, in care oricine poate să vină şi să-şi bată joc de cele sfinte după cum are chef, ne stârneşte un nesfârşit dispreţ. Cât despre condamnările severe şi arbitrare despre care tot auzim, cu surle şi trâmbițe, că s-ar petrece în lumea islamică, ele se petrec şi la noi, ba chiar se vor îndesi. Atâta numai. că religia pe care draga noastră nouă ordine mondială o protejează nu se numeşte creştinism, ci acelaşi lucru cu un "anti" în față... Haideţi să ne imaginăm o posibilitate hazlie: aşa cum la noi vine să ceară azil un apostat musulman, tot aşa, un "negaţionist”, de pildă Zundel, s-ar putea duce la Ahmadinejad, ca să ceară azil politic în Iran. Ernst Zundel, desigur, continuă să fie grav persecutat în țara sa (Germania) şi oriunde în lume, chiar şi după ce a ieşit din închisoare, la care fusese condamnat exclusiv pentru opiniile sale în materie de istorie. Să nu faceţi confuzie: când preşedintele iranian spune că în ţara lui libertatea de opinie este reală, nu ca în Europa şi America, noi îl credem. Însă libertatea de opinie nu are nici o legătură cu subminarea Islamului: ai voie să studiezi istoria, poţi să ai orice părere şi chiar să o spui şi în public, dar nu ai voie să batjocoreşti religia unui popor întreg. Şi când îţi baţi joc de credință, îţi baţi joc şi de țară, pentru că la musulmani dictonul masonic "statul şi biserica sunt separate" nu se aplică. Bravo lor: dacă ar fi fost şi în Iran ca în România, ar fi avut şi ei o liotă de masoni infiltrați în conducerea statului, care ar fi dus o politică la fel de nevertebrată ca şi a noastră. Aşadar, atunci când ne cutremurăm la vestea câte unei "orori” din lumea islamică, avem toate şansele să fim ciobul care râde de oala spartă. kk Lovitura de graţie dată învățământului "Întotdeauna se poate şi mai rău” - această vorbă înțeleaptă ar fi un motto foarte potrivit pentru ultimele . trei secole din istoria românilor şi continuă să ne stea deasupra capului, ca un adevăr etern. Ca să vă asigurăm că o asemenea introducere se potriveşte cu ceea ce urmează să citiţi, nu trebuie decât să menţionăm că este implicat şi ministrul Învățământului, Daniel Funeriu, pe care îl poreclisem, mai demult, Funerarariu, Funebriu Şi... Păpuşel. Ca şi atunci când promova păpuşile în scaune cu rotile, ideale pentru băgat spaima în bieții copii, şi de data aceasta suntem convinşi că noua iniţiativă nu este ideea lui, ci pur şi simplu semnează mecanic orice i se pune pe birou. Ministerul Învățământului a iniţiat pe 16 ianuarie “ac., în colaborare cu postul TV "Discovery, proiectul "Şcoala Discovery! difuzarea unei serii de documentare adresate elevilor între 10 şi 18 ani. Atât, nimic altceva. ala Veţi spune că ne alarmăm de pomană, "lasă, că şi aşa copiii stau toată ziua la televizor şi pe internet, unde văd numai. prostii, măcar să fie şi ceva instructiv" şi aşa mai departe. care constă în. Dar nu vă grăbiţi cu asemenea aprecieri: respectivele documentare vor face efectiv parte din programa de învățământ. Cei implicați în proiect, inclusiv nefastul, inevitabilul Funeriu, susțin două minciuni surprinzător de slab ascunse. Oare, fiind atât de ocupați să ne transforme copiii în prostovani agramați, au ajuns să creadă că toată lumea a ajuns deja în stadiul respectiv? Filmul, vă rog: Prima minciună este că "lecţiile TV” sunt adaptate programei de învățământ. Numai că... ele sunt dublate în limba română, aşa cum se dublează şi vocile la filmele de desene animate-pentru analfabeți! Adică sunt realizate cu un scop generic şi apoi traduse în ce țară este nevoie. Dar dacă postul TV produce lecţii, de exemplu, pentru nivelul programei de învăţământ american, atunci în România acestea ar trebui să vizeze preşcolarii! Aţi înțeles ideea: ne aşteptăm ca respectivele . lecţii să fie extrem de slabe. În paranteză fie spus: nu suntem mari admiratori ai postului "Discovery” (cum am putea trece cu vederea coşmarul lecţiilor de istorie marca Discovery, când a ajuns de notorietate “slăbiciunea” lor pentru al doilea război mondial pe care, bineînțeles, îl prezintă în versiunea dorită de evrei, adevărații lui câştigători?) România nu este, de data aceasta, primul cobai supus experimentului: "Şcoala Discovery" face parte din cursul inferior şi mediu de educație în țări din America de Sud, Africa, dar mai ales în Statele Unite ale Americii, unde se folosesc deja sistematic materiale on-line care înlocuiesc unele manuale. Şi ajungem astfel la minciuna nr. 2 - îi dăm cuvântul mult aşteptatului ministru al (Distrugerii) Învățămânului, Daniel Funeriu: "Această diversificare a resurselor este menită să întărească efectul mijloacelor tradiționale ale învățării şi nicidecum să se substituie lor. Vrem ca prin acest program care va fi disponibil în 95% dintre gospodăriile României, cadrele didactice din România să capete reflexul de a se raporta la obiectivul învățării care este stabilit în programă şi nu doar să se bazeze, în ceeace fac la clasă, pe ceea ce de fapt este obiectul învățării care până acum era doar manualul." „.„Nicidecum nu li se substituie? Bine, domnule, dar în SUA li se substituie bine-mersi.: Negaţi că aceasta este direcția în care ne împingeţi?! Ne cerem scuze cititorilor pentru că a trebuit să transcriem şi fraza a doua, foarte greu digerabilă: citiți-o de mai multe ori, ca să vă intre bine în cap ce fel de ministru avem. În fine, să încercăm o descifrare: profesorul trebuie să aibă în minte scopul (educarea şi informarea elevilor), nu doar mijloacele (manualele, sala de clasă, profesorul însuşi şi, mai nou, televizorul şi computerul). În virtutea acestui argument s-ar putea merge, fără probleme, la implinirea visului de aur al lui Băsescu., Vă mai amintiţi că, atunci când tăia din veniturile cadrelor didactice şi le poftea să plece în străinătate dacă România nu le mai convine, a scăpat şi enorma gogoriță că oricine se poate informa de pe internet, deci la ce bun să se mai predea atâtea materii în şcoală? <<Dormiţi toată ziua pe internet şi în fața televizorului, copii, că abia aşteptăm să vă faceți mari şi "deştepți', să avem în sfârşit o generaţie cu adevărat oarbă şi docilă, numai bună ca să o dresăm aşa cum vrem noi!>> "Sistemul înăbuşirii gândirii e deja-în vigoare, în aşa-numitul învățământ - prin. imagini care are menirea de a transforma pe oameni în animale blânde care nu cugetă, ci aşteaptă reprezentarea în imagini a lucrurilor pentru a le înţelege..." Ceea ce tocmai aţi citit face parte din mult îndrăgitele "PROTOCOALELE ÎNȚELEPȚILOR SIONULUI", publicate în 1903 (care, ar spune unii, reprezintă un fals calomnios). Dar nu se ştie prin ce alchimie bizară, acest "fals" profețeşte fără greşeală toate schimbările social-politice, unele petrecute la un secol după publicarea lui... De la isteria rabinilor năsoşi şi perciunaţi care ne pregăteau bolşevismul şi până la ifosele lui Daniel Funeriu, care ne spune că lecţiile vor deveni, prin intermediul. televiziunii şi internetului, mai atractive pentru copii, nu pare să se fi schimbat nimic! Nu vrem să ratăm această ocazie pentru a vă reaminti un fapt recunoscut, dar în mod sistematic trecut cu vederea: vizionarea TV este nocivă pentru oricine, indiferent de vârsta subiectului, numărul de ore pe zi sau calitatea conţinutului. Puteți urmări orice: programe de ştiri, publicitate, pornografie, comedii siropoase, sport, documentare la Discovery sau slujbe religioase la Trinitas TV etc. - efectul de drog al vizionării în sine este acelaşi. Aceasta are însuşiri hipnotice; străpunge bariera conştiinţei şi-a discernământului, inoculându-vă automatisme şi idei pe care în mod normal le-aţi refuza, şi. - mai este nevoie să o spunem? - creează dependență. Mai mult decât atât, pericolul este mult mai mare pentru copii, manipularea subconştientului survenind atunci când încă nu şi-au format mintea, personalitatea. Pentru o înțelegere completă a acestor mecanisme perfide, vă recomandăm volumul "Efectele televiziunii asupra minții umane", de Virgiliu Gheorghe, apărut la editura Evanghelismos: cuprinde dovezi ştiinţifice, rezultatul muncii. a numeroşi cercetători, adăugând lucrurilor îndeobşte cunoscute o serie de informaţii mai greu de obținut doar prin deducție şi bun simț. Efectul acestor procedee, aplicate deja pe o generaţie în România (în Vest sunt deja două generaţii) se vede foarte bine: nu ați vorbit niciodată cu un om care, deşi are serviciu, familie şi un grup de prieteni cu care merge la o bere, să vă lase totuşi impresia inconfundabilă de "spălat pe creier'? Aceasta nu este o calomnie, ci un fapt: există mase întregi de oameni care nu mai reacționează la argumente raționale, oricât de simple ar fi, ci “judecă” după fixaţii mentale implantate pe ascuns, de care nici nu sunt conştienţi. Cei de vârsta a doua au copilărit pe vremea lui Ceaşcă, atunci când, de bine, de rău, programul TV ținea două ore pe zi şi nu interesa pe nimeni. Şi totuşi, chiar dacă au ajuns la maturitate scutiți de acest flagel, ulterior expunerea îndelungată la televizor a avut efect şi asupra lor! Cei născuţi în ultimii douăzeci de ani, însă, au crescut cu . televizorul . funcţionând. non-stop la căpătâi, iar procedeele de control mental s-au perfecţionat, astfel încât, pe lângă ei, vechea generaţie de "căpoşi" va părea o societate de genii. Nu este invenţia minţilor noatre obosite de atâtea veşti proaste, ci un fapt evident: ca mijloc de educație, televizorul este ideea cea mai proastă din întreaga istorie a umanității! Dacă ne gândim la "învățământul prin imagini” menţionat în “Protocoale”, acesta poate cultiva, într- adevăr, o anumită lene a imaginaţiei, cu efecte subtile asupra formării personalităţii. Trebuie să recunoaşteţi, totuşi, că un desen pe o foaie de hârtie nu are efecte hipnotice, în schimb televizorul, da: "întotdeauna se poate şi mai rău”! kk Cardul unic de transport, un nou pas spre statul polițienesc În maxim o jumătate de an se va implementa sistemul unic de tarifare pentru RATB, Metrorex, liniile ferate locale şi toţi transportatorii privați. Inaugurarea este planificată pentru 1 iunie 2012, dată de la care singurul mod de a achita orice serviciu de transport pentru persoane va fi cardul. Folosirea unui card pe care se încarcă echivalentul biletelor sau abonamentului a devenit obligatorie pentru RATB începând cu vara lui 2011, punându-se astfel piatra de temelie pentru ceea ce se va desăvârşi anul acesta în Capitală: absoluta monitorizare a transportului în comun. Adrian Criţ, care ocupă acum funcția de director general al Autorităţii Metropolitane de Transport Bucureşti, doreşte o rețea unică de chioşcuri, la care să se vândă un singur tip de card pe care să se poată încărca orice fel de abonament. În principiu nu am avea nimic împotriva sistemului unic de tarifare, atâta vreme cât nu s-ar baza pe odiosul card, de care în curând nu vom scăpa nici la WC-urile publice! Acesta este, însă, esențial în toate aceste manevre, deşi motivul utilizării lui tot , mai extinse este cu totul altul decât scuza la care 7 aa ic 2 I] se recurge. (CO: ar Pedala RL SCRISOARE CĂTRE TINERII PĂCĂLIȚI Spuneţi că v-aţi înscris în PPP - Partidul "Pentru Patrie” - pentru că aveţi un ideal. Sunt convinsă că este vorba despre un ideal pentru că altfel v-aţi fi înscris la PDL sau PSD unde aveați şanse infinit mai multe să prindeţi un post călduț, să ajungeţi deputat sau măcar consilier pe la vreo primărie. Presupun că este vorba despre idealul legionar, pentru că altfel puteaţi, la fel de bine, să vă înscrieţi la PRM, de exemplu, sau la PNG sau mai ştiu eu unde (sunt şi alte partide care par naționaliste). z Deci să discutăm de pe această poziție: inscrierea în PPP pentru că ar reprezenta linia legionară. 1. Care e linia PPP? Evident, cea a persoanei pe care o pomenesc cel mai des: SIMA - care e amintit chiar şi la comemorarea asasinării Fondatorului Mişcării Legionare, deşi nu el i-a fost şef Căpitanului, ci invers! O celebră zicală spune "Cum e stăpânul, aşa e şi valetul— cu alte cuvinte, vă aşteptaţi ca cei din conducerea PPP să aibă alt comportament decât cel pe care-l pomenesc mereu ca pe un fel de "supercăpitan”?! 2. Şi cum, linia lui Sima e alta decât a Mişcării Legionare? Păi să vedem: a făcut pe intransigentul dar a mers din compromis în compromis (ajungând până la da mâna cu călăul elitei legionare, Carol al II-lea, pentru a fi numit subsecretar de stat, şi până la a cere legionarilor să voteze un comunist la conducerea ţării — lon Iliescu), pretinzând că aceste manevre dezgustătoare ar fi reprezentat "salvarea țării” (21); a predicat lupta şi sacrificiul, dar pentru alții, el a fugit întotdeauna, s-a ascuns — pe scurt, una a spus şi alta a făcut, dând explicaţii-de doi bani. (Nu mă mai lungesc cu exemplificările pentru că am făcut-o pe parcursul anului 2005, în serialul “Sunt simist dar mă tratez”, în care am ANALIZAT punct cu punct spusele şi faptele lui Sima aşa cum le-a prezentat el însuşi în cărţile sale.) Cu asemenea “ideal”, despre ce idei nobile poate fi vorba: - să predici o linie la fel de sinuoasă precum cea a unui şarpe care se zvârcoleşte? - să trimiţi oamenii- să dea lovitură de stat cu petarde şi pistoale ruginite, iar tu, ca şef, să stai ascuns (pardon, să te "conservi')? - să pactizezi cu duşmanul declarat? - să colaborezi cu serviciile secrete? - să participi la guvernare 4 luni? - să fii când împotriva cuiva, când alături de el, apoi iar împotriva lui, lingând persoana pe care tocmai ai scuipat-o, apoi scuipând-o din nou? - să faci un bastard soţiei camaradului care te găzduieşte? - să încalci mereu principiile legionare pretinzând că le respecţi? Care din aceste idei vi se pare "nobilă"? "Suntem cu toții pierduţi atunci când închidem ochii la greşelile legionarilor, pentru că ne sfărâmăm linia noastră de viață legionară în baza căreia existăm în lume”, spunea Fondatorul Mişcării. 3. E vorba de istorie, de trecut... Ba e vorba de PREZENT şi mai ales de VIITOR: - dacă respect un om care răsuceşte cuvintele şi ideile după cum îi convine, cine poate avea încredere în ceea ce spun? - dacă dau de exemplu un om necinstit sufleteşte, cum pot fi eu însumi corect? s - dacă promovez imaginea unui laş, cine crede că-mi voi asuma cu adevărat vreo responsabilitate? - dacă am ca model un sperijur, cine se aşteaptă să-mi țin promisiunile? E extrem de clar; simiştii nu sunt legionari. SIMISM înseamnă şmecherie, intrigă, joc dublu — adică SECĂTURISM poleit cu vorbe mari (despre Neam, țară, luptă etc.). SIMISM înseamnă să stai la adăpost, în spatele celor pe care-i trimiţi la luptă, nu în fruntea lor... Înseamnă să-ţi aperi feroce interesul personal (de a fi lăudat, de a avea putere etc.) pretinzând că lupți pentru binele altora — într-un cuvânt, înseamnă politicianismul cel mai abject şi steril. SIMISMUL maimuţăreşte LEGIONARISMUL, îl caricaturizează. Sima a devenit un ”tipar” extrem de comod de copiat: nu cere nici o virtute de caracter şi nici un efort; trebuie doar să ştii să te prefaci, să minţi abil. Legionarismul a exercitat mereu atracţie pentru tineri, iar azi e "exotic" să te deosebeşti de "turmă”, de anoştii cu creierul spălat, "corecţi politic”. Dar.. e greu. E mai uşor să te crezi decât să fii legionar. E mult mai lesne să spui decât să faci. Cum scapi din dilemă? Simplu: păi, n-a existat unul care n-a fost ceea ce credeau ceilalţi că e, şi pe deasupra a mai fost şi comandant legionar? De aceea Sima a devenit model şi pentru alte formațiuni care par legionare pentru că îl citează pe Căpitan, îi arborează portretul ca pe o emblemă a lor. Toate aceste organizații întreţin mitul trădătorului, de mare legionar, erou, om politic. Aruncarea__conținutului legionar şi păstrarea "ambalajului (aparențelor) constituie lovitura de grație dată Mişcării! Pe care NU duşmanii declaraţi pot s-o aplice! Ci doar aşa-zişii "legionari", simiştii... 4. Sunt chestiuni secundare... Ei, cum aşa?! N-are importanță modelul?! Dar dacă ar fi spus că-l admiră pe Armand Călinescu, de exemplu?! Nu vă daţi seama că este o minciună sinistră şi penibilă să pretinzi că-l ai ca model pe Căpitan şi să susţii în acelaşi timp că impostorul e succesorul lui firesc şi legitim? Oare degeaba însuşi Imnul Legiunii spune că "Avem doar gloanțe pentru trădători” ?! O analogie simplă: Biserica nu-l slăveşte pe luda! PE iai 5. Ce facem cu bătrânii? N-am înțeles întrebarea: trebuie să faceţi ceva? Le duceți flori şi bomboane! Pentru vârstă şi pentru suferințele îndurate acordați-le COMPASIUNE. Dar să ajungeţi până la a-i urma, e prea mult. Pentru că: - ori n-au discernământ nici măcar pentru nişte chestiuni simple şi evidente, şi atunci cum ar putea îndruma ei pe cineva, şi încă pe linie legionară? - ori nu vor să recunoască faptul că au crezut o viață întreagă într-o prostie (mitul "Comandantului”) — şi cine dă orbeşte cu oiştea în gard, la infinit, nu poate fi un "îndreptar”; omeneşte, într-un fel este de înțeles această atitudine, dar dacă au îmbătrânit cu o idee greşită şi nu mai vor sau nu mai au puterea să şi-o revizuiască, cu ce îi ajută cântatul în strună? Şi, mai ales, credeţi că foloseşte cuiva? Cui? Țării, Mişcării, vouă?! Nici măcar lor! De altfel, am cunoscut personal (în Senatul nostru Legionar) foarte mulţi bătrâni, grade legionare ale Căpitanului, cu ani mulţi de închisoare comunistă (lonel Zeana, Nelu Rusu, Nae Tudorică, Viorel Tănase etc., etc.), vechi legionari şi frați de Cruce din vremea Căpitanului care au refuzat să intre în PPP sau au plecat de acolo, dându-şi seama că acesta e un duh rău (simist) care a luat aparenţa unei imagini îndrăgite, Mişcarea Legionară. Problema este însă că nu numai bătrânii se atârnă ca _spânzuratul de frânghie de Sima. ci şi tinerii: Cătălin Maghiar, Florin Dobrescu, de exemplu! După moartea bătrânilor, aceştia vor duce în continuare linia PPP. (simistă). Şi, la vremea respectivă, veți întreba, în mod similar: "Ce facem cu Dobrescu?” 6. Vrem partid legionar Unul dintre principiile legionare de bază este să ai ÎNTÂI O MIŞCARE ȘI ABIA APOI EXPRESIA EI POLITICĂ, PARTIDUL; altfel este ca şi cum ai pune acoperişul fără a avea fundația. Credeţi că de asta au apărut în perioada interbelică legionarii, pe lângă multitudinea de partide care existau (liberal, țărănist, cuzist, gogist, socialist etc.), ca să fie la fel de mediocri şi să 30 practice aceeaşi demagogie, aceleaşi vorbe fără acoperire?! : ; Mişcarea Legionară nu a apărut pentru a se bălăci în aceeaşi mediocritate, ci ca să creeze 9 revoluție morală şi spirituală. Mişcarea Legionară A fost - şi trebuie să fie - reacția Românilor împotriva necinstiţilor, a vânduţilor, a Iaşilor. Or,. politicienii de azi sunt aidoma celor din perioada. interbelică: aceeaşi lipsă de răspundere, aceeaşi corupție, acelaşi lichelism ornat cu vorbe frumoase şi argumente mai mult sau mai puţin abile, aceeaşi nepăsare crasă față de soarta românilor. Ce nevoie este în societatea românească de azi de încă un partid care nu aduce nici un suflu naţionalist, ci doar mimează legionarismul? Vă încântă faptul că există un partid gata constituit? "4 Lăsând la o parte faptul că însăşi denumirea e "nefericită", "Pentru Patrie” fiind numele unei reviste... comuniste (!), de douăzeci de ani acesta se zbate între viață şi moarte (nu sucombă dar nici nu trăieşte”), prezenţa lui în viața țării e nulă. De douăzeci de ani! Colac peste pupăză, la fiecare patru ani trebuie să se milogească pentru a strânge semnăturile care îi dau dreptul să mai existe următorii patru ani. Vreţi să contribuiţi - cu munca voastră, cu timpul vostru - la consolidarea falsului mit al celui care a distrus Mişcarea din interior, mai eficient decât toți duşmanii ei la un loc? Sunt convinsă că nu! "Cei care nu învață nimic din trecut sunt siliţi să-l repete!" spune o vorbă. Deci, eventual, tot ceea ce puteți spera de la PPP (sau de la oricare altă formațiune asemănătoare) este să participe la guvernare vreo patru luni... (aceasta a fost "marea biruință” simistă... şi singura...!) 7. Care e soluţia? Atâta timp cât sunteţi înregimentaţi în PPP (ca şi în oricare altă formaţie politică, de altfel), nu aveţi decât posibilitatea de a urma linia acestui partid, NU ALTA. Nu voi decideţi linia lui, ci cei care-l conduc, şi care-l au ca model pe Sima. Speraţi să puteţi schimba acest partid, din interior? Dar de mii de ani râurile se varsă în Marea Neagră fără a o îndulci, ci, din contră, devenind şi ele sărate; tot aşa şi voi, în cadrul partidului, nu numai că nu-i veţi putea schimba linia, ci vă veți altera personalitatea şi percepțiile (fapt constatat şi de Căpitan); e vorba despre mărul putred care le strică şi pe cele bune aflate în acelaşi coş... , Ce rămâne de făcut? Să vă organizați! Fiecare din voi, la nivel local! După principiile legionare! După "Cărticia şefului de cuib”. Vă repet cuvintele Căpitanului: "CUCERIȚI, E ORGANIZAȚI! Pentru că situația de azi este extrem de asemănătoare celei de acum optzeci de ani, când a luat naştere Mişcarea: vă puteți baza doar pe "omul singur”: un intelectual dezamăgit, un țăran izolat, un muncitor dezrădăcinat; toţi aceştia vor să întâlnească pe alții care SIMT Ia fel. Oferiţi-le prilejul! Există oameni răzleți, răspândiţi prin toată țara, potențiali legionari; căutați-i în zona în care locuiţi! Gândiţi-vă că toţi aceştia sunt asemeni unui pârâu neştiut de nimeni, dar năzdrăvan, a cărui curgere nu poate fi oprită, dar că, totodată, fără aportul fiecăruia dintre voi, pârâul nu se poate transforma în râu şi apoi în fluviu maiestuos! : O organizaţie legionară se face cu oameni hotărâți, perseverenţi, drepți. Nu uitaţi că stâlpul organizației legionare este şeful de cuib, adică 0 persoană capabilă să adune în jurul său un număr de oameni pe care să-i educe şi să-i conducă spre obiectivele legionare. De la “centru” se face doar COORDONAREA a ceva organizat (spre exemplu n- avem cum întemeia din Bucureşti cuiburi în Neamt, cu oamenii din Neamţ). A Dacă vreţi într-adevăr să fiți legionari, brațele noastre vă aşteaptă deschise larg! Cu dragoste camaraderească! Mizoleta Cad Pe9-6 CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2012 Aral REFLECȚII DESPRE SUVERANITATE In zilele de 8-9 decembrie 2011 s-au desfăşurat la Bruxelles lucrările unei conferințe la vârf, cu participarea şefilor de state sau de guverne din țările membre ale Uniunii Europene. Cu acest prilej s-au adoptat hotărâri foarte importante privind viitoarele reglementari ale structurilor financiare, ale fiscalităţilor şi ale limitelor bugetare pentru toate țările din U.E. Măsurile menționate mai SA ia obligații ferme pentru statele U.E. cesta este contextul în car televiziune Antena 3, dl. cra Pesti sula de (realizatorul emisiunii "Punctul de întâlnire") a formulat ideea că, prin acceptarea noilor conditii financiare impuse statelor U.E. la conferința de la Bruxelles (8-9.12.2011) * România şi-a pierdut suveranitatea! La doar câteva zile de la Conferinţa sus menționată, apariția unei asemenea temeri merita o analiza mai atentă şi mai amănunțită sus Țara noastră în structura ei Col ă provinciile istorice Baie a dente INTREGITĂ”, şi-a găsit confirmarea juridică internaţională prin tratatul de la Trianon (4 iunie 1920) şi prin proclamarea la Alba Iulia (15-18 oct 1922), a Regatului României Mari. h Din nefericire, pericolele din exterior, dar şi din interior, au apărut curând după aceste evenimente Amenințările, apărute încă din 1930, odată cu venirea pe tron a regelui Carol al lIl-lea, s-au concretizat în 1940, când Transilvania de Nord Basarabia, Nordul Bucovinei şi Cadrilaterul, au fost rupte din trunchiul patriei-mamă. Războiul care a urmat nu ne-a adus satisfacţii de nici un fel, căci la Teheran anglo-americanii ne-au vândut pentru cincizeci de ani sovieticilor, împreună cu alte țări din Răsăritul şi centrul Europei (27 noiembrie-3 decembrie 1943). După trecerea a 50 de ani de la împărțirea Poloniei (1939), anglo-americanii şi ruşii s-au reîntâlnit la Malta (6 decembrie 1989) pentru a consemna încheierea „contractului” de la Teheran. : Evenimentele din decembrie, cu tot tragismul şi “caracterul lor diversionist, au condus, în cele din urmă, la o Românie revenită (aparent) la un regim democratic şi la o structură de stat suverană. Din acest moment trebuie deci să analizăm dacă afirmaţia d-lui Radu Tudor este valabilă, dacă România, la 10 decembrie 2011, mai era suverană. Aveam o suveranitate de pierdut sau o pierdusem deja înainte? Să ne oprim mai întâi la primul mandat al d-lui lon Iliescu, peridadă în care ni s-a cerut (şi apoi impus) o rezolvare arbitrară a problemei holocaustului evreiesc din România. Pentru început să analizăm puţin sensul acestei moțiuni. În dicţionare universale precum Larousse, Petit Robert sau Duden, prin holocaust se înțelege evenimentul tragic prin care un evreu (sau întreaga sa familie) fac sacrificiul suprem în mod liber acceptat (consimţit), dacă prin acest act de curaj, colectivitatea în care trăiesc este salvată sau iese dintr-o situaţie disperată. Termenul de holocaust nu este corect folosit pentru ceea ce se spune că au suferit evreii în timpul celui de-al doilea război mondial, termenul corect fiind cel de genocid. Revenind la cele petrecute în România între a 940 şi 1945, putem menţiona atât cifra, greu de verificat, de 400.000 de victime, cât şi repartizarea ei geografică subiectivă. Românilor li se impută totul, în timp ce ungurii din Transilvania de Nord şi zona Tisei au fost nişte îngeri! De asemenea, tot românii sunt NOTA REDACŢIEI: Cerem scuze cititorilor pentru cele două greşeli de dactilo din numărul precedent al ziarului, la articolul intitulat “Manevre neocomuniste” şi semnat tot de d!. lon Boiangiu: zi La lupta pentru preşedinţia PSD a participat CRISTIAN Diaconescu, NU Dan Diaconescu (cum am scris, din greşeală), făcuţi vinovaţi şi de cele petrecute între Nistru şi Bug, deşi este cunoscut faptul că toată această regiune a fost controlată militar-administrativ de trupele lui Otto Obsdorf, un sturmfuhrer agreat deosebit de Himmler, care comanda aşa-numita „Einsatz grupe IV” din cadrul trupelor SS. România a acceptat în totalitate pretențiile străine cu privire la victimele evreieşti din România, inclusiv solicitarea de a se ridica un monument pentru comemorarea acestor victime. În cadrul edificiului construit în spatele clădirii C.E.C.- ului Central din Bucureşti nu s-a găsit însă loc şi pentru o construcție comemorativă destinată celor trei milioane de români pieriți în timpul ultimului război mondial (1 milion în Basarabia, 1 milion în război, şi 1 milion în persecuțiile „comuniste). Asta da ”suveranitate”, dragi cititori! Să avansăm puţin şi să trecem în timpul mandatului d-lui Emil Constantinescu. Cam atunci anglo-americanii s-au hotărât să atace Iugoslavia, iar.noi, românii, le-am "ținut de şase”. Am. introdus un embargo sever cu prioritate pe Dunăre, pentru tot felul de materiale de bază, inclusiv produsele petroliere de care sârbii aveau mare nevoie. Mai mult, de pe teritoriul României „Ssuverane'" s-au efectuat şi misiuni de luptă, cum a fost cazul distrugerii podului peste Dunăre de la Novisad. Pilotul avionului american ce trebuia să lanseze racheta decisivă a raportat, mai întâi, turnului de control, că un autobuz plin. cu mulți călători tocmai a intrat pe pod şi că mai amână lansarea. Cu toate acestea, coordonatorul de zbor i- a cerut să atace. Incă de două ori a mai cerut pilotul răgaz şi de fiecare dată i s-a cerut să lanseze racheta decisivă. Când, în final, lansarea a fost efectuată, partea centrală a podului a fost lovită, construcţia metalică s-a prăbuşit în apele Dunării înghițind totodată şi autobuzul cu cei 60 de călători ai săi care au pierit astfel înecaţi. Comanda aceasta nesăbuită a fost dată de pe teritoriul nostru bănățean (Giarmata) ca o dovadă „evidentă" de suveranitate deplină. Dacă trecem de anul 2000, îl avem din nou preşedinte pe dl. lon Iliescu, la conducerea guvernului pe dl. Năstase, iar la primăria Bucureştiului, pe dl. Băsescu. Sub această tripletă, a fost construit în Cişmigiu un monument plin de semnificații. Sub „Cetăţuie” lângă intrarea prin strada Schitul Măgureanu, a apărut o construcţie din beton, care reprezintă o carte deschisă. Pe cele două pagini accesibile ale cărţii, în limbile română şi iar printre cei care fac partide minuscule. pro- Băsescu se numără Miron COSMA, NU Miron Mitrea. aceste MARIONETE sunt, de fapt, "aceeaşi Mărie cu altă pălărie”, şi prea puțin importă dacă se numesc Dan sau Cristian, Mitrea sau Cosma! Peste 10 ani oricum nu va mai şti Pentru tinerii care dactilografiază. articolele, engleză, a fost tăiat cu dalta un text cu un conţinut în felul următor; „În memoria celor 272 de aviatori americani care şi-au jertfit viaţa deasupra teritoriului (ării noastre pentru a ne readuce democrația”. Să citeşti textul şi să-ţi dai palme, nu alta! Noi, românii, prin conducătorii noştri din acea perioadă; am acceptat să facem un monument în cea mai veche şi cea mai frumoasă grădină a Capitalei, pentru a glorifica pe cei care ne-au vândut la Teheran, pentru 50 de ani, pe cei care ne-au bombardat nimicitor în repetate rânduri, pe cei care, la 4 aprilie 1944, au transformat Bucureştiul într-o mică Dresda! Să lingi tălpile cizmelor stăpânului care te-a strivit — iată, aşadar, o nouă dovadă de “suveranitate”. Ar mai fi de. adăugat faptul că, la inaugurarea acestei "cărţi a ruşinii” (cum i se mai spune), au luat parte dl. prin ministru Năstase şi di. ambasador al SUA la Bucureşti. Din acea zi monumentul este păzit în permanență de un paznic care se adăposteşte într-o cabina situată la 10-12 metri de monument. Această măsură s-a luat, probabil, pentru a se feri „minunea” de un eventual turbulent care ar putea scrie cu vopsea peste paginile cărţii, ceva de genul "4 aprilie"! Sau, poate, vreun mesaj mai explicit, care să nu-i deruteze pe cei mai puțin cunoscători... Nu a trecut mult şi țara noastră s-a umplut de baze militare străine, mai ales americane. În Dobrogea, în Deltă, în Carpaţi, spaţiul aerian, apele teritoriale, uscatul, sunt folosite tot timpul de militari străini care ne „ajută” să ne păstrăm ”suveranitatea”. Dacă un elicopter israelian nu s-ar fi prăbuşit (din cauza unor defecţiuni tehnice) în timpul unui Zbor de antrenament, nu am fi ştiut niciodată cine mai foloseşte spaţiul aerian românesc în zona Braşovului. Pe lângă trupele străine „găzduite” în România ni s-a făcut „marea favoare” de a ni se permite să trimitem trupe operative peste hotare. Dacă în Kosovo sau Bosnia (în Balcani, deci) se mai putea accepta intervenția, pentru îndepărtata Asie Centrală (Irak, Afganistan), implicarea noastră devine de-a dreptul aberantă. Carne de tun pentru americani - iată o nouă formă de suveranitate! Documente şi anchete apărute în mai multe țări din Uniunea Europeană atestă faptul că pe teritoriul țării noastre au funcționat (şi poate mai funcţionează încă) închisori CIA. Referirile se fac atât pentru Bucureşti, cât şi pentru Kogălniceanu. Negarea lor de către autorităţile actuale de la Bucureşti nu a convins pe nimeni, nici măcar pe cei care mai credeau într-o „felie" de suveranitate a României. Ca un adevărat colac pentru pupăză ne-a fost oferită, în ultimii ani, "marea favoare" de a participa la scutul anti-rachetă american. Această nouă belea implică atât o bază militară suplimentară (la Deveselu de Dolj), cât şi un nou tratat militar strategic. Implicaţiile acestei acceptări au fost analizate amănunţit, inclusiv în paginile noastre. Acum punem în evidență doar cât de putin credibilă mai este chiar şi ultima fărâmă de suveranitate pe care am mai putea-o pretinde. Incătuşarea este atât de strânsă, încât până la urs. __ re în pag. următoa nimeni măcar că au existat: aceasta este soarta "făcăturilor” politice. Cu această ocazie cerem şi pentru celelalte mici greşeli de dactilo care apar din când în când (de exemplu litere sărite sau inversate între ele), deşi suntem convinşi că - acestea nu vă împiedică să receptaţi conținutul ziarului... CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2012 . Pa9:7 = MIELUL TURBAT (continuare din pag. 1) Toată lumea vorbeşte de „picătura care a umplut paharul”, de legile represive prezentate drept „reforme”; aparent aşa este, dar absolut nimeni nu vrea să privească şi să constate dedesubturile problemei? În cuvinte puţine, ce au însemnat „privatizările”? Pe de o parte, distrugerea unor industrii - este adevărat, neperformante, vânzarea avuţiei naţionale, cunoscute şi necunoscute; şi ce a mai rămas? "Privatizarea" serviciilor publice, a Sănătăţii, a transporturilor publice de călători (tramvaie, troleibuze, autobuze, metrou), a Căilor Ferate Române, aflate încă în proprietatea statului. Care este modalitatea deja supraverificată: într-un. ritm care, aplicându-se o politică economică şi un management dezastruoase, viitoarele „victime” se aduc în stare de faliment, după care sunt oferite spre vânzare la sume ridicole. Cine câştigă de aici? Persoanele din Administrația Statului, ca ofertanți şi beneficiari ai unor sume importante la nivel de individ, sub forma unor comisioane grase, şi cumpărătorul, care, chiar dacă bunul este subevaluat, trebuie sa dispună de sume importante de bani, care sunt în mod normal la îndemâna băncilor. Dacă spun “bănci”, gândesc "finanţe”, dacă spun “finanţe”, gândesc că amărâta de licitație favorizează marea finanță; dacă spun "marea finanță”, mă gândesc la proprietarii ei. Capisci? Sa zicem că raționamentul vi se pare cam subțire şi mai trebuie argumente. Nu trebuie mult căutate, este suficient „să nu stai cu capul în traistă”. Să o luăm cu începutul: 7 iulie 2011 Primul ministru al Israelului vine la nişte tratative la Bucureşti cu tovarăşul Boc. DI. Netanyahu trebuie să se asigure că România este împotriva recunoaşterii statului Palestina la O.N.U. - asta în principal; poate la fel de principal, mai trebuie arătată puţin pisica „şobolanilor” cu care ia contact. Ă Buletinul Oficial (pe care nu l-am mai găsit deunăzi la sursă) consemnează acordul . în amăhunțţime: istoria holocausului în şcoli, elevii cu cârdul la „monumentul respectiv, ca pe vremea Anei Pauker, schimburi comerciale la bătaie de joc: ni se oferă o piață de „brânză proaspătă de vacă”, iar noi le oferim toată piața noastră. Ni se oferă să facem agricultură în Israel ('la mişto”), copiii români să înveţe ivrit şi copiii israelieni să înveţe româneşte; cu alte cuvinte, noi vom „coloniza” Israelul, iar domniile lor "coloniza" România. kk REFLECȚII DESPRE SUVERANITATE. (conti De-a lungul anilor scurşi din 1990, investitorii americani au obținut controlul asupra multor întreprinderi româneşti, ca de pildă: Combinatul Siderurgic Reşiţa, Câmpulung Muscel ş.a.m.d. Ei bine, de toate acestea s-a ales praful, şi-au încetat mai întâi activitatea, iar apoi au dispărut efectiv. În prezent se fac pregătiri pentru preluarea unor exploatări miniere renumite (Roşia Montană, Roşia Poeni) în condiţii financiare deosebit de favorabile pentru S.U.A, ca să nu se spună direct că e pe degeaba. Cantități mari de aur, argint, cupru, uraniu, arseniu, vanadiu etc. vor intra astfel pe mâinile străinilor de peste ocean, în compensare cu nişte redevențe nesemnificative. Vechiul principiu al sovromurilor ruseşti din anii 50: „noi le dăm grâul, ei ne iau petrolul“, revine în actualitate, dar cu alți stăpâni şi cu alte materiale! Să discutăm acum şi un alt domeniu critic, acela al finanțelor. . Dacă în 1990 România nu avea nici o datorie externă, ci chiar un excedent de 3-4 miliarde dolari, în prezent situaţia s-a schimbat în rău, căci datoria noastră a trecut de 100 miliarde euro (aprox. 130 miliarde dolari). Dacă România, până în 1990 un stat, de bine de rău, industrializat, a avut nevoie de un deceniu de Pag. 8 „Vor "Şi deodală, în prag se-arată, o caravană de catâri”: printre altele, se convine ca diplomele de medic să aibă valabilitate în cele două țări, reciproc (deja vapoare cu medici se îndreaptă spre Țara Sfântă) Acesta este primul pas; nimeni nu citeşte, nimeni nu ştie, nimeni nu se alarmează! 24 noiembrie 2011 Tovarăşul Boc, împreună cu alte mazete, se duce să întoarcă vizita. Alte plecăciuni, alte jurăminte de supunere şi credință, alte „contracte” înrobitoare. Nu o iau de la capăt cu „holocaustul”, cu schimburi culturale care de fapt au un singur sens apropos de beneficiu; nu, sărim direct la subiect, restul fiind un „stufat” răsuflat. "Consultări interguvernamentale româno- israeliene. Declaraţie comună (lerusalim, 24 nov. 2011)” Subtitlu: Sănătate Bla, bla... "Cooperare în serviciile de sănătate şi medicale... Această cooperare se va concentra în principal pe asistența medicală de urgență”!! Poftim? A zis cineva ceva? Tu zici: act oficial Miniştrii! Tovarăşul Băsescu reacţionează ca penetrat de un ardei iute: "Comisia Prezidenţială” de japiţe intră în priză directă: în mai puţin de o lună de zile, tovarăşul şi turma de moluşte îşi semnează condamnarea la moarte politică. Repet: nu mă refer strict la demonstrațiile din Piaţa Universității; nu; la viitor: cine îl mai votează vreodată pe Băsescu şi pe ai lui? Nici dracu, sau poate ăsta! Că domniile voastre, cititorii noştri, nu ati făcut nici o legătură între ”turbarea” tovarăşului şi ordinul Tel-Avivului, nu ne miră, căci are cine să vă informeze şi asta este raţiunea pentru care ne citiţi, dar toată ”armata” de comentatori, de observatori, de băgători de seamă care pe salarii grase şi-au făcut o meserie din recepţia ştirilor şi trecerea lor prin „sitele” raţiunii, unde sunt?! Pe domnia sa Tel-Aviv nu îl interesează că serviciul de urgență-nu'mai are nevoie de „ajustări”, nu îl interesează că nu mai putem suporta încă o căpuşă în sistemul medical. În planurile de acaparare a României venise la rând sistemul medical. <<Desființăm spitale de importanţă locală, ca să mărim anticipat numărul de eventuali pacienți la cele rămase. Pe cele rămase le cumpărăm, că i-am băgat pe „ăştia” în criză şi vând pe nimic şi, oricum, banii sunt la noi. pe site-ul Consiliului de pati Sa Soc a tie nr 3 mu "austeritate cruntă" pentru a achita o datorie de mai puţin de 20 miliarde de dolari, faceţi o socoteală: cât vom avea de suferit pentru a scăpa de această datorie? Dar nu vă lăsaţi înşelaţi de regula de trei simplă, rezultatul corect este şi mai mulţi, pentru că se adaugă şi dobânzi la dobânzi... Dacă la plecarea d-lui Tăriceanu de la Palatul Victoria valoarea exactă era de 28 miliarde euro, în numai trei ani am „reuşit'-să prăpădim încă 80 miliarde euro. Principala îndatorare s-a făcut față de FMI, iar reprezentantul acestei instituții pentru România, dl. Jeffrey Franks, a devenit un fel de mentor care ne spune, periodic, ce să facem, cum să facem. Nu este greu de înțeles câtă suveranitate ne-a mai rămas şi în domeniul finanțelor. Am să închei şirul de subordonări la care a ajuns România, prin menţionarea ultimelor intervenții publice, oficiale, făcute la Bucureşti de dl. Mark Gitenstein, ambasadorul S.U.A în România. La sfârşitul anului 2011 Excelenţa Sa ne-a arătat clar cum trebuie menținut la D.N.A dl. Daniel Morar, cum trebuie folosit un împrumut de la F.M.I şi cum trebuie realizată paza aeriană a României cu avioane S.U.A revalorificate după ieşirea lor din serviciul aerian al S.U.A. CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2012 nuare « Împuşcăm doi iepuri dintr-o lovitură: câştigăm bani, căci, vezi bine, nimeni nu bagă capital de dragul îmbunătățirii serviciilor medicale. apoi, tot mai mulţi români sunt la cheremul Nostru; pe unii, care mai pot să ne fie folositori, îi tratăm. Selecţia o face banul. "Drojdia” de pensionari, de handicapați, de bolnavi cronici, de „sărăntoci”, nu ne interesează. Statul, prin zecile de mii de angajați, colectează „asigurările sociale” din care noi primim un anumiţ procent, fără legătură directă cu numărul de cazuri care ajung la noi.>> A Observăm însă că „socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg”. Într-un dispreţ total față de 85% din populaţia țării, tov. Băsescu vrea să bage crocodilul în ograda românului. Crocodilul ce face? "Haleşte” tot ce-i vine-n cale, — Dar, surpriză: "mielul turbat” se opune şi, pe post de leu, goneşte crocodilul. Să vezi şi să nu crezi! Socotelile „Sionului” au fost date peste cap! Şi de cine: de un biet miel românesc pe care mânia l-a transformat în fiară periculoasă. Pentru cei care-nțeleg şi acceptă tâlcul parabolei, trebuie să închei cu prezentarea lui: distanța dintre o rezistență eficientă şi o abdicare ruşinoasă este foarte mică. . Duşmanii noştri tradiţionali, creştini sau nu, ortodocşi sau nu, trebuie să ia aminte: “buturuga mică răstoarnă carul mare”. După toate aparențele va funcționa principiul pieselor de domino. Ungaria deja se pregăteşte să iasă din Uniunea Europeană, copleşită de evrei - citeam în „Revista 22! din 10 ian. 2012: "Străinul, minoritarul, evreii (care domină capitala, Budapesta devenind ludapesta), . țiganii, capitalul străin şi bâncile (au plecat tancurile. sovietice, au venit băncile), fiind prezentaţi drept vinovaţi.” Zilele acestea, zecile de interviuri luate participanților la demonstrațiile din Piaţa Universităţii, converg spre acelaşi punct de vedere: "Toate partidele şi-au dat măsura interesului lor pentru binele României şi a românilor; ne trebuie alte organizaţii politice şi alţi politicieni! Toţi sunt o apă şi-un pământ! Până atunci să ne conducă tehnocraţi care, printre altele, pot fi schimbaţi oricând greşesc sau fură.” Probabil că in câteva luni vom vedea ce ne rezervă viitorul. Deocamdată nu am câştigat decât o singură bătălie: cea cu noi înşine! sa Apt 7 Dai DI. Gitenstein a ieşit astfel din rolul unui ambasador, trecând, aşa cum este şi în realitate, în rolul de guvernator al unei colonii, ocupată şi controlată aproape în întregime. O colonie veritabilă, în care alte personaje “importante, ca di. - Băsescu sau Jimmy Franks, sunt un fel de vice- guvernatori pentru probleme administrative, - respectiv economice. Abia acum, după aceste exemple minimale, ne putem întoarce la ceea ce spunea dl. redactor Radu Tudor în emisiunea de la Antena 3, anume că: prin acceptarea noilor condiţii financiare şi fiscale din 8-9 decembrie 2011, ale U.E (la Bruxelles), România şi- a pierdut suveranitatea! : Chiar aşa? Pe 7 decembrie 2011, mai avea România o suveranitate de pierdut? Este foarte greu să mai răspunzi afirmativ la O asemenea întrebare! Dar, atenție: am_avut şi încă _mai_avem_Ce pierde! Uitaţi-vă la țările africane, la Palestina sau la Coreea de Nord. Aveţi vreun motiv să credeți că sforarii acestei lumi ne iubesc pe noi mai mult, încât să credeți că nu putem ajunge şi noi ca ei? | "Un poet nebun”... Oare?! a! A > Istoria oficială a a dă vieţii lui Mihai Eminescu a 'impus şablonul unei ființe labile, neadaptate, pierdute în lumea sa de poet (care ar fi murit polnav de sifilis). Toţi am învăţat la şcoală despre un poet genial dar cam nebun (şi, în plus, cam reacţionar, antisemit, xenofob, şovin etc.), aflat în perpetuu dezacord cu societatea şi chiar cu prietenii. pe această falsă imagine s-au lăsat păcăliți inclusiv critici de talia lui George Călinescu. CINE i-a confecţionat-o şi, mai ales, DE CE? De ce publicistica lui a fost mereu trecută sub tăcere, interzisă, cenzurată? De ce în memoria românilor Eminescu a fost impus doar ca POET, în timp ce principala sa activitate a fost cea de ZIARIST, cu o deosebită capacitate analitico- sintetică, de veritabil sociolog? , Astăzi ştim că, în realitate, Eminescu a fost un om puternic, de o luciditate excepţională, bine ancorat în realitatea socială şi, mai ales, politică a vremurilor zbuciumate în care a trăit, un militant activ pentru drepturile românilor din Ardeal şi pentru unitatea naţională, un jurnalist de excepție, un vizionar, un reformator. Campania de dezinformare şi de calomniere a lui Eminescu a început din timpul vieții sale, fiind propagată insistent de către masonerie. A fost apoi continuată de iudaism şi de toți duşmanii României. „Tinta“ Eminescu încă preocupă diferite grupuri "elitiste“ — extensii ale unor grupuri de putere care îşi perpetuează misiunea de destructurare a valorilor României. Aşa cum remarca Theodor Codreanu, „Eminescu n-a ajuns să marcheze politica naţională, deşi este întemeietorul doctrinei naţionale moderne. Opera sa a fost cu grijă separată de Structurile de profunzime ale politicii naţionale, opera lui publicistică fiind interzisă total, după al doilea război mondial. Efectele sunt vizibile şi astăzi. Se creează impresia (pe care cei naivi o iau ca atare) că eminescianismul ar fi un element nefast, inamicul public nr. 1 al democrației şi al statului român. În realitate, statul român nu a atins niciodată exigentele lui Eminescu, fiindcă nici nu şi-a propus aceasta vreodată, deşi marii gânditori au pledat statornic pentru asimilarea organică a, eminescianismului ca temei al ființei noastre naţionale.” (*Dubla sacrificare a lui Eminescu”) Eminescu avea o statură publică impresionantă şi era perceput drept un cap al conservatorismului dar şi al luptei pentru unitate națională. In 1882 Eminescu participa la fondarea Societății "Carpaţii" care îşi propunea, conform statutului, -să sprijine orice „întreprindere românească", având în vedere, în principal, situaţia românilor din Imperiul Austro- Ungar. Societatea era un adevărat partid secret de rezervă, cu peste 20.000 de membri, care milita pentru alipirea Ardealului la Țară. Manifestările organizate de aceasta îngrijorau în mod deosebit reprezentanța diplomatică a Austro-Ungariei în România. Considerată subversivă de către serviciile secrete vieneze, Societatea era atent supravegheată: colecţia arhivelor politice vieneze cuprinde numeroase rapoarte şi note informative referitoare la activitatea lui Eminescu, considerat un lider de opinie primejdios care deranja nu doar prin ceea ce scria, ci şi prin ceea ce făcea. Masonerie versus naționalisn Societatea cultural-politică "Junimea" se înființase din iniţiativa câtorva tineri reîntorși de la studiile din străinătate: Titu Maiorescu, P. P. Carp, Vasile Pogor, lacob Negruzzi și Teodor Rosetti, toți masoni notorii (loja "Steaua României”). Evident că au existat tentative ca Eminescu, lansat ca poet la ”Junimea”, să fie înrolat în masonerie. Fără succes, însă! Ba chiar mai mult: Eminescu preconiza crearea unei alte organizaţii independente, aflate în afara controlului masoneriei, de trezire şi promovare a spiritului românesc şi de Domului ADEVĂRATUL EMINESCU refacere a Daciei Mari, numită Societatea "Matei Basarab”, „O organizare între _ români": „Pretutindenea oameni care să ție registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devie bun. Să se simtă că Societalea Matei Basarab reprezintă o putere enormă. Ținta? Unirea tuturor românilor, emanciparea economică şi intelectuală a întregului popor românesc.” Nu renunțase la acest plan nici în ultimii săi ani de viață: Al. Vlahuţă îşi aminteşte că, vizitându-l la sanatoriul dr. Şuţu, Eminescu i-a povestit despre "un plan al lui de reorganizare socială, la care se gândeşte demult, o lucrare colosală”. Eminescu a dus campanii de presă dedicate chestiunii Basarabiei şi Ardealului, era intransigent atât față de politica de opresiune a românilor de către Rusia ţaristă, cât şi față de cea a Imperiului Austro-Ungar. Activitatea sa ca jurnalist îl făcea cu atât mai periculos cu cât avea şi pârghiile necesare pentru a acţiona: ideile sale erau exprimate în mod magistral în ziarul "TIMPUL", pe care îl transformase în cotidian naţional. În acesta demascase corupția politicienilor români, amendase atât liberalii, cât şi conservatorii (pentru politica trădătoare de cedare în interesul marelui capital), luase atitudine privitor la expansiunea catolicismului în România, dar şi împotriva încercării de legiferare a unei invazii evreieşti în Regatul României (aşa cum cereau puterile europene în schimbul recunoaşterii Independenţei). Jurnalul lui Maiorescu din acea perioadă constituie o confirmare a problemei care devenise Eminescu: "Grea epoca Eminescu... Articol al lui în chestiunea evreiască, în contra mea”. Situaţia sa la ziar a devenit critică în 1881, după ce atacase proiectul de program al Partidului Conservator, lansat de MAIORESCU, care sacrifica românii aflaţi sub puterea. Imperiului Austro-Ungar şi prevedea subordonarea intereselor României. "Câtă vreme guvernele de la Budapesta îi oprimă pe români, îngrădind accesul la şcoală şi Biserică, blocând cultivarea limbii materne, apropierea de Imperiu nu este posibilă şi nici recomandabilă”, avertiza jurnalistul. Ca urmare, în noiembrie 1881 Eminescu a fost înlocuit de la conducerea ” Timpului”. "MAI POTOLIȚI-L PE EMINESCU!” - acesta este ordinul pe care masonul P. P. Carp, ambasador la Viena, îl trimitea, la porunca superiorilor din Lojă, parlamentarului mason Titu Maiorescu, printr-o scrisoare devenită celebră. Comanda va fi executată întocmai pe 28 iunie 1883. De Maiorescu. Notă: După asasinarea lui Barbu Catargiu, s-a cam ales praful de conservatori: au început să se înroleze şi ei în masonerie, ca şi liberalii, şi implicit au devenit obedienţi intereselor străine. Eminescu protesta, scârbit, împotriva trecerii conservatorilor în tabăra adversarilor. (liberalii): "Suntem bărbați, sau nişte fameni, nişte eunuci caraghioşi ai marelui Mogul? Ce suntem, comedianți, saltimbanci de uliţă, să ne schimbăm opiniile ca cămăşile, şi partidul ca cizmele?“ Gh. Panu relatează în „Amintiri de la Junimea" despre o convorbire cu Eminescu: „Panule, ştii tu că în lumea asta nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru, trecutul lui... Tot, tot este un şir neîntrerupt de martiri”. Eminescu a fost unul dintre ei. A fost declarat nebun şi internat la psihiatrie într-un moment în care guvernul României urmărea să încheie un tratat umilitor cu Austro- Ungaria prin care renunța la pretenţiile asupra Ardealului; pactul se angaja să îi anihileze pe toți cei catalogaţi drept „naţionalişti”. Reputatul eminescolog prof. N. Georgescu lămureşte în ce context a avut loc internarea forțată a lui Eminescu. „Ce voia acest tratat? În primul rând, ca România să se orienteze politic spre Austro- Ungaria. Cu alte cuvinte, România nu mai putea să-şi revendice Ardealul. (...) loan Slavici este | CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2012 =. a să nevoit să fugă din Bucureşti în 1883. Întemeiază Tribuna în 1884. În jurul ei se organizează primele lupte pentru Ardeal. Condiţia semnării tratatului era, deci, amorțirea vocii pentru Ardeal în Bucureşti. „Directiva de sus" s-a reverberat în diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele." La Bucureşti au avut loc descinderi şi percheziţii simultane la sediile mai multor organizaţii care luptau pentru Ardeal, printre care şi Societatea "Carpaţii. A fost închis ziarul ”L'/nd&pendance Roumaine”, iar directorul acestuia, Emil Galli, expulzat din țară. Intimidați de aceste măsuri, o parte dintre militanţii pentru Ardeal s-au dezis de ideile lor şi şi-au trădat lupta şi idealurile pentru a-şi salva propria piele. Printre ei s-au aflat Simţion şi Chibici, preşedinţii Societăţii "Carpaţi?, Ocăşanu şi Siderescu, membri în conducerea aceleaşi Societăţi, Gr. Ventura, ziarist la "L'Independance Roumaine” şi la "Românul (acelaşi pe care Caragiale îl ridiculizase în personajul Rică Venturiano). Toţi aceştia aveau să se implice în acţiunea de internare forțată a lui Eminescu. Ministrul de Externe D. A. Sturdza şi Petre Grădişteanu au mers la Viena, unde Grădişteanu şi- a cerut personal iertare pentru organizarea sărbătorii de la laşi care avusese loc cu cinci zile în urmă, prilej cu care fusese dezvelită statuia lui Ştefan cel Mare şi fusese citită poezia-manifest a lui Eminescu, "Doină” ("Cine a-ndrăgit străinii, / Mânca-i-ar inima câinii...*). Spre deosebire de ceilalți, Eminescu nu putea fi convins cu nici un chip să renunțe la principii, să facă vreun compromis. Chiar în dimineaţa zile în care avea să fie dus cu forța la balamuc, publicase în "Timpur' un articol intitulat „Pentru libertatea presei şi a jurnalistului", care era un protest la adresa încălcării dreptului la liberă exprimare. (Tratatul cu Tripla Alianţă s-a încheiat, trei luni mai târziu. N-a folosit însă la absolut nimic... lar trei decenii mai târziu România avea să-l anuleze şi să intre în război pentru a-şi recupera Ardealul: Eminescu avusese dreptate!) Masoneria în acţiune Imaginea ilustră a lui Titu Maiorescu, despre care am învăţat cu toţii la şcoală că a fost protectorul şi prietenul lui Eminescu, este, de fapt, un fals abil. lată varianta cea mai des vehiculată despre cele petrecute. pe 28 iunie 1883 (internarea lui Eminescu), povestită pe scurt: Maiorescu notează că ar fi primit, la ora 6 dimineaţa (!) un bileţel de la soția lui Slavici (Ecaterina Szâke Magyarosy), la care Eminescu locuia în gazdă, care îi cerea "s-o scape de nebun”. În loc să meargă acolo pentru a o “salva” de „nebun", se duce cu noaptea în cap, împreună cu Simţion (preşedintele Societăţii "Carpaţi”), la spitalul dr. Al. Şuţu (mason, în aceeeaşi lojă cu Maiorescu) şi aranjează internarea imediată a lui Eminescu, oferind 300 lei/lună! Atenţie: ca şi cum acel bileţel ar fi reprezentat o expertiză medicală autorizată, Maiorescu cere direct internarea, nu examinarea. Întors acasă, se pomeneşte cu Eminescu care avea cu el un exemplar din ziarul "Timpul!" în care tocmai îi apăruse articolul „Pentru libertatea presei. Fără remuşcare, teamă sau compasiune față de cel cu a cărui prietenie avea să se laude până la sfârşitul vieţii, Maiorescu îl trimite la sediul Societății "Carpaţii”, unde îl aştepta complicele la internare, Simţion (conform propriilor însemnări). În acea după-amiază Maiorescu pleca în vacanţă prin Europa, iar Eminescu la casa de nebuni, unde avea să-şi încheie scurta şi chinuita viață! (continuare în pag. 11) Bibliografie: “A doua viață a lui Eminescu” — N. Georgescu, "Dubla sacrificare a lui Eminescu — Th. Codreanu, "Istorie-interzisă.blogspot.com” C/ne Pag. 9 3 De când există țara i „te „românească, . 3] bântuită” de grupări i cu pretenția de a-i apăra și consolida interesele naţionale, nu „a existat o formaţie, un curent de expresie politică, o mișcare civică, un i partid cu statut cunoscut și recunoscut, care să se împletească mai ;] natural și mai organic cu ortodoxismul creștin ca Mişcarea Legionară. La prima vedere, dușmănos se poate gândi: "iată drumul cel mai scurt și mai simplu de a câștiga aderenţa maselor, oricum creștine și oricum ortodoxe”! Dacă acest raționament ar funcţiona, următorul pas ar fi fost nedumerirea față de neutilizarea sau chiar respingerea acestei “oportunități” de către partidele tradiționale, "de dreapta” sau "de stânga”, având ca scop al existenţei lor preluarea puterii administrative în scopul, evident nedeclarat, al spolierii avutului naţional în beneficiul personal și de grup. Răspunsul la această întrebare nu poate fi decât mai complex, dezvăluind o stare de lucruri pe care am putea-o numi dezastruoasă, privind lucrurile în perspectivă. Partidele politice din România, organizaţiile non guvernamentale, “grupurile” de opinie, chiar și simplele exprimări fără rezonanță publică, sunt controlate prin "cenzură”, în fapt o autocenzură, care tinde să blocheze și să altereze orice gândire exprimată, depăşind tiparul oferit de iudeo- democrație. În afară de salvarea aparențelor sau de încercarea transmiterii unui mesaj în fața camerelor de luat vederi unui electorat năucit de loviturile deocamdată economice pe care le primește, în doctrina nici unui partid exceptând "expresia politică a Mișcării Legionare”, referirea directă la respectarea poruncilor creștinismului ortodox, nu există. Nu știu dacă este oportun să adâncesc foarte mult problema, dar este obligatoriu să subliniez relația dintre ortodoxismul românesc și naționalism. Știu că pare cam "răsuflată” utilizarea de citate, cu care am fost intoxicați o jumătate de secol de comunism, dar obligaţia de a mărturisi că există exprimări în literatura politică pe care nu aș vrea să mi le atribui, mă obligă: "Ortodoxia a fost, în epoca formării noastre, pavăza naţionalismului românesc și a existat un nationalism în aceeași măsură în care eram ortodocși.”; "Conștiinta natională se topea în conștiința dreptei credinte.” Studiul citat cuprinde explicaţii absolut verificate istoric, ca de exemplu rusificarea Basarabiei în decurs de un secol datorită faptului că invadatorii practicau aceeași religie, și rezistența românismului în Transilvania, chiar după un mileniu de ocupaţie ungurească: deși creștini și ungurii, practicarea catolicismului și mai târziu a neo-protestantismului a menţinut trează și combatantă rezistenţa naţională. Pe cine am citat? Pe VASILE MARIN. "Născut la 29 ianuarie 1904, fiu al unui oltean din Vâlcea şi al unei ardelence din Târnava Mare, Vasile Marin era un copil al Bucureștilor.” "Într-adevăr, dacă în generația lui a întrupat cineva luciditatea, inteligența, stăpânirea de sine, . voința calmă, ironia muşcătoare, apoi fără îndoială că acela a fost comandantul legionar Vasile Marin.” (M. Polihroniade) "La 19 ani Vasile Marin era un om format. Bazele culturii sale erau, de asemenea, puse. Avea o dragoste pentru doctrinarii naționalismului românesc. Eminescu, Aurel Popovici, lorga, Pag. 10 Clay nada lil SFINȚI NESANCTIFICAȚI A. C. Cuza... iubea frumosul, îi plăcea un vers armonios, o pagină subtilă, o sonată de Bethoven, un peisagiu florentin, o catedrală gotică.” Absolvent al Facultății de Drept, în 1932 devine doctor în Drept, cu teza "Fascismul”. După aceasta "întâlnește, întelege, se integrează Legiunii”; "pentru Legiune a trăit, a gândit, a luptat, a suferit și a murit Vasile Marin.” EI scrie la puţin timp după integrare: "ara Românească are nevoie în vremurile acestea de oameni tragici şi sintetici." "Vasile Marin si-a definit astfel, de la inceput, rolul în Legiune si măreția sfârșitului.” În problema esențială care determină apariția și ascensiunea vertiginoasă a Mișcării Legionare: stăvilirea dominaţiei iudaice în peisajul economic, politic și social al anilor următori primului război mondial, judecata profundă, avizată a lui Vasile Marin, oferă - atunci și posterității -. o "definiţie" care depășește sfera preocupărilor materiale. El pătrunde mai profund cu analiza, motivând esența pericolului: "antisemitismul legionar are o natură cu totul superioară și de altă esență. Noi nu suntem antisemiti prin faptul că locurile noastre sunt ocupate de altii; și pentru aceasta, dar nu este principalul. În corpul viu al unei națiuni unitare se introduce alt corp care vine să falsifice sensul vieții lui, sensul dezvoltării în viața morală și să falsifice sensul culturii în viata spirituală.” Spiritul viu și pătrunzător al lui Vasile Marin formulează în acest fel problema, punând accentul pe componenta spirituală a conflictului; gravele probleme economice pe care le aveam și le avem în vedere, ne determină sensul preocupărilor, deturnându-ne de la normala gândire și acţiune. Această deturnare însă poate să dispară aproape concomitent cu schimbarea termenilor economici; pericolul major însă îl reprezintă amprenta mult mai greu de înlăturat al însușirii unui fel de gândire și, prin consecință, a unui fel de comportament total străin identității noastre ca națiune formată în spirit creștin. ION |. MOȚA, cunoscut ca IONEL MOȚA, s-a născut la 5 iulie 1902 în micul oraș românesc așezat la mică distanță de cetățile Sarmisegetuza și Grădiștea, amintind de eroismul dac și măreția romană. Fiu al protopopului lon Moţa, mare luptător în lupta dezrobirii naţionale a românilor din Transilvania înaintea primului război mondial și prin editarea ziarelor "Libertatea, "Foaie Naţională”. și "Foaia plugarului”. ; Protopopul loan Moţa, după declararea războiului mondial în 1915, trece Carpaţii în țara-mamă unde, împreună cu celălalt mare preot, Vasile Lucaciu, va duce lupta pentru intrarea României în războiul de dezrobire. După încheierea războiului lonel Moţa își termină liceul la "Sf. Sava”. În 1920 face cunoștință cu Corneliu Zelea-Codreanu, viitorul “Căpitan”. În acel an, 1922, într-o atmosferă apăsătoare, creeată de accesul tot mai greu al românilor la cultură, în contrast cu ocuparea locurilor la Facultatea de Medicină în proporție de 75% de către studenți evrei, la Cluj, ca și în celelalte centre universitare importante (lași și București), lonel Moţa devine liderul studențimii clujene, în apărarea. principiului "numerus clausus”. De fapt, semnalul începerii marilor mișcări studențești la Cluj, în anul 1922, a fost declanșat de două revendicări: "numerus clausus”, amintit mai sus, care cerea ca locurile în facultăți să fie proporționale cu numărul minoritarilor în totalitatea populaţiei. Problema care se punea era proporţia inversă a studenților români în facultăți, determinată de lipsa posibilităților financiare şi de dezinteresul total al autorităţilor față de această situaţie; lucrurile lăsate "la dispoziția” posibilităților financiare ale părinţilor produceau anual un număr de "titrați”, în multe cazuri de zece ori mai mare din rândul evreilor și a altor alogeni, pregătind majoritarilor o poziție de inferioritate în viața social-politică și economică a ii i apropiat. i ri ee a determinat însă explozia, de nemulțumire apare la Facultatea de Medicină cu marea majoritate de studenți evrei care refuză să practice "disecția”, obligatorie prin programul de învățământ, pe cadavre de evrei, din motive religioase. Acest fapt indignează studenții creștini, care, într-un acces de furie, îi gonesc pe studenții evrei din sala de disecţie și refuză să mai intre la cursuri pie lonel Moţa, student la Drept și lider al tuturor studenților. clujeni, conduce "greva" studențească; autoritățile iau ca primă măsură excluderea lui Ionel Mota din toate facultățile din țară. Datorită autonomiei universitare această măsură este aplicabilă numai cu acceptul rectorilor fiecărei facultăți. Măsura eșuează, breșa fiind făcută de A. C. Cuza, rectorul Facultăţii de Drept din lași, mare naţionalist al timpului. = 2 Ionel Moţa își poate continua studiile la lași, alături de Corneliu Zelea-Codreanu, împletindu-se de aici înainte lupta celor doi pentru promovarea drepturilor normale ale românilor. Ss lonel Moţa devine alături de Căpitan membru fondator al "Legiunii Arhanghelului Mihail”, la 24 iunie 1927, și până la martiriul său din Spania însângerată de încercarea iudeo-bolșevismului de a-și creea un "cap de pod” în apusul Europei, lupta lor se desfășoară „umăr la umăr”. lonel Moţa, profund religios și profund naţionalist, printre altele având în familie mai mulţi antecesori preoți și naționaliști, având în Mișcarea Legionară cel mai înalt grad, comandant al Bunei Vestiri, percepe, alături de Căpitan, încercarea iudeo-comuniștilor de a prelua puterea în Spania anilor 1936, ca pe un pericol major la adresa civilizației și creștinismului. Mă voi referi strict la împrejurările războiului civil din Spania; ca să prezint mai departe activitatea lui lonel Moţa în cadrul Mișcării Legionare ar trebui să prezint întreaga istorie a Mișcării, căci viața lui a fost, cum spuneam, împletită şi închinată Legiunii și năzuinţelor ei. Dar să revenim la Spania: În 1936 iudaismul mondial, prin intermediul așa-zișilor comuniști, dezlănțuie un război civil în Spania, țară, la vremea respectivă, foarte vulnerabilă la propaganda marxistă datorită sărăciei, reușind să convingă masele de nemulțumiți că soluţia situației ar fi un regim comunist cu accentul pe distrugerea creștinismului, a bisericii, a tuturor formelor de cult creștinesc. Se dezlănțuie un adevărat masacru împotriva preoților, a călugărilor, a călugăriţelor care devin ținta predilectă a bandelor de criminali, violatori, demolatori de biserici și a altor așezăminte creștine. Dar, atenţie, nu se mulțumesc cu atât: orice atac armat era însoțit de atrocități inimaginabile: oameni cărora li se scoteau ochii, li se scoteau maţele, li se tăia limba sau organele genitale, li se tăiau mâinile - și tot ce poate imagina o minte bolnavă. În special preoții, călugării și călugărițele rau ținta predilectă a acestor mii, poate zeci de mii e monștri. Imi este imposibil să nu fac legătura cu masacrele și distrugerile comise de bandele de etnici evrei în Basarabia cedată ruşilor în 1940, cu scenarii „copiate la indigo” parcă după războiul civil din Spania, când armata română „pierde” 42.000 de ostași, subofițeri şi ofițeri. Ura dezlănțuită împotriva autorităților - dar la fel: cu predilecție împotriva bisericilor și a slujitorilor ei, cu masacru încă de contabilizat împotriva unei populații civile lipsită de apărare - se soldează cu multe zeci de mii de victime. Cât despre atrocitățile propriu-zise evidențiind primitivismul și barbaria de neacceptat în secolul XX din partea unor „oameni” cu pretenţii de a fi acceptaţi în societate, în orice societate: atrocitățile de pe „frontul” războiului civil din CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2012 | Spania nu au corespondent decât în comportamentul triburilor „tutu” din Africa, egalați sau întrecuţi de masacrele din taberele de refugiați „lestinieni "ciopârțiți” de. armata israeliană, Fire consternarea unei lumi absolut uluite da. ără reacție. pe a SĂ : Printre şoferii profesioniști sau amatori circula, pe emea lui Ceașcă, o mică povestioară: cică unul la unei „Dacii” circulând pe o șosea, observă volanul une! cum din față vine pe contrasens un camion în plină teză și, în loc „să tragă pe dreapta” ca să evite ezastrul, își zice +9u am dreptate, eu merg înainte, să mă ferească nebunul. Cică nebunul, nu știm de nu l-a ferit, și coliziunea s-a produs, şoferul “Daciei” murind în accident. Cică ultimele cuvinte ale oferului au fost: „Mor că dreptatea este a mea”. Ştiu că devin din ce în ce mai incomod autorităților iudaice și slugilor lor care acum au exponent pe tov. președinte; măcar prin ce scriu, şi cu tot absurdul situației, spun și eu ca „prostul” de fer: „mor cu dreptatea în brate”. să revenim însă la subiect după ce mi-am ermis să scriu "ce îmi trece prin minte”. Situaţia din Spania acelor ani a împărțit lumea timpului în două: cei copleșiți de propaganda iudaică cu caracteristicile cunoscute, care orbi, surzi si tâmpiţi (cu scuzele de rigoare), sunt în tabăra comunistă, și. cei necontaminați, cei care erau conștienți de pericolul instalării unui "cap de pod” iudeo-bolșevic în apusul Europei. Conflictul se internaționalizează, într-un fel: polșevicii trimit armament și muniții "tovarăsilor spanioli”, Germania -național-socialistă răspunde cu aceeași măsură, voluntarii încep să „curgă” în ambele tabere, chiar și din Statele Unite iudaizate. Un voluntar american este Ernest Hemingway, care scrie, după aceea, un roman celebru: „Pentru cine bat clopotele”, în care prezintă aproape idilic Spania însângerată. Am citit cartea în tinerețe, poate nu mai am imaginea exactă a ei, dar oricum pot să garantez că lipsesc scenele de barbarie cutremurătoare având ca protagoniști dușmanii Crucii prezenţi acolo. Mișcarea Legionară socotește că este de datoria ei să participe, chiar dacă modest, la lupta împotriva iudeo-comunismului devenit fiară turbată; trimite o echipă compusă din opt persoane având conducător pe generalul GHEORGHE CANTACUZINO, veteran, erou naţional al primului război mondial; apoi avocat comandant al Bunei Vestiri IONEL MOȚA, avocat comandant legionar ALEXANDRU CANTACUZINO (prinț prin descendență), avocat comandant legionar VASILE MARIN, inginer comandant al Bunei Vestiri GHEORGHE CLIME, economist comandant legionar BĂNICĂ DOBRE, avocat comandant legionar xx pe Le A E preotul comandant al Bunei ESCU-BORŞA li Generalul revine în țară şi echipa este trimisă în „linia întâi Na iată pentru cucerirea Madridului, la legionară la SĂU elis (ei A ap atae ŢI ul EL E de mitralieră pe care îl deserveau, Maţa și a uşman care omoară pe loc pe Ionel ţa ş ile Marin; era 13 ianuarie 1937 „Ca o coincidență poate sau ca o curiozitate, fiul lui Ionel Moţa, Mihai Moţa, moștenitor al calităților părintești, al simțămintelor naţionaliste, un om de o vastă cultură, după 55 de ani, în aceeași fatidică zi de 13 ianuarie, moare răpus fulgerător de o boală care lasă nedesluşite unele aspecte necaracteristice. După pierderea celor doi comandanţi legionari și îmbolnăvirea altor trei membri ai echipei, aceasta este repatriată, după mari probleme și greutăți făcute de oficialitățile franceze având în frunte pe Leon Blum, părtaș sufletesc, alături de coreligionarii lui, la lupta împotriva creștinismului. „Trupurile eroilor martiri ai creștinismului nostru milenar sunt aduse în ţară, prilejuind, odată cu înmormântarea lor la „Casa Verde”, o demonstraţie nemaivăzută până atunci în țara românească: peste tot pe unde a trecut trenul special, cu mic și cu mare, zeci, sute, mii, zeci de mii și, în final, în București, sute de mii de români au ţinut să fie prezenți la înmormântare. La carul mortuar "s-au înhămat' 84 de legionari; pe tot parcursul impresionantei coloane, din centrul capitalei, de la biserica lie Gorgani, până în Bucureștii-Noi, la trecerea martirilor lumea îngenunchea. Slujba a fost oficiată de un sobor de sute de preoți și de zeci de prelați din vâriul ierarhiei creștin-ortodoxe a momentului. Regele Carol al II-lea a privit trecerea coloanei funebre și manifestarea sentimentelor populației, dintr-un apartament la etajul întâi al unui bloc de pe Bd. Brătianu. Se spune că atunci a hotărât asasinarea Căpitanului, dându-și seama că acesta reprezintă un pericol atât de mare pentru sistemul politic pe care îl patrona, încât se impunea o măsură radicală pentru a avea siguranţa și liniştea de a-și pune în continuare în aplicare planurile. După cum aţi observat, nu am insistat asupra unor lucruri în mare parte cunoscute din evocările publicației noastre sau din destul de multa literatură istorică dedicată respectivelor evenimente. Aș vrea să prezint totuși și niște lucruri care se pot desprinde ca niște concluzii sau ca niște învățăminte, fără de care s-ar micșora valoarea sacrificiului celor doi mucenici ai crucii și ai neamului românesc. ADEVĂRATUL EMINESCU. (continuare din pag. 9) Eminescu însă nu se duce la "Carpaţi?, ci la Capşa (care, la acea vreme, nu era doar un local de lux, ci şi sediul Ambasadei S.U.A.), pentru că vroia să semnaleze lui Eugene Schuyler, ministrul rezident la Bucureşti (un mare prieten al României, pe care jumalistul îl cunoştea personal), abuzurile guvernului. Aici însă este abordat de alt complotist mason, ziaristul Gr. Ventura, cu care are o discuţie aprinsă şi care îi propune să meargă la Rege, la Cotroceni, apoi, la întoarcere îl lasă la băile Mitraşewski (era foarte cald şi Eminescu făcea baie aici zilnic), şi alertează Poliţia că un nebun s-a închis în baia publică; totodată, îi cheamă la fața locului pe Simţion, Siderescu şi Ocăşanu de la Societatea "Carpaţi?, aflată în imediata apropiere a băii. Aceştia aduc cu ei o cămaşă de forță, iar când soseşte Poliţia, intră cu toții în baie, îl imobilizează pe Eminescu şi îl duc la stabilimentul Şuţu, în jurul orei 19, unde avea deja rezervat un loc încă de dimineaţă. Poliţia îi sigilează casa, iar Maiorescu îi arestează” manuscrisele. În noiembrie 1883, la insistențele unor prieteni, Eminescu este transferat într-un sanatoriu din Viena, Ober Dobling. Maiorescu, care ştia cel mai bine că Eminescu nu era nebun şi că medicii din Viena îşi vor da uşor seama de aceasta, se opune la Început vehement, dar în cele din urmă cedează, gândindu-se că era mai important să îl ţină pe Eminescu departe de țară. O lună mai târziu medicii austrieci îl declară sănătos. Nimeni CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2012 nu are, însă, interesul să îl readucă în țară, cu atât mai puţin Maiorescu, dar, cum medicul austriac Obersteiner îi cere în repetate rânduri să-l scoată din spital, unde nu-şi avea locul printre bolnavii psihic, Maiorescu aranjează ca Eminescu să plece în Italia sub supravegherea lui Chibici (preşedintele Societăţii "Carpaţii”), chipurile „pentru a se reface”. La întoarcerea în țară Eminescu îi cere în repetate rânduri lui Maiorescu să-i înapoieze manuscrisele, fără de care trebuia să-şi reia toată munca de la zero, dar acesta este de neînduplecat (după ani buni avea să le doneze Academiei, discutabil însă dacă în totalitate sau dacă distrusese ceea ce nu-i convenea), şi face tot posibilul să îl țină departe de Capitală: este trimis, tot cu forța, la ospiciul de pe lângă Mânăstirea Neamţ, şi sechestrat aici din noiembrie 1886 până în aprilie 1887. Gardienii aruncă pe el găleți de apă rece şi îl bat cu funia udă pentru a-l „calma”. Eminescu ştie că este deținut politic şi face eforturi pentru o campanie de presă în favoarea sa. Privit, însă, ca un nebun, nimeni nu i-a acordat dreptul la replică. Într-o scrisoare adresată în ianuarie 1887 lui Gh.. Panu el scrie: „S-a răspândit prin ziare ştirea că aş fi grav bolnav. Toate aceste zvonuri, lipsite de orice fundament, sunt răspândite poate cu rea credință, incât şi dl. C. Mille, într-unul din articolele sale, a găsit motiv de-a vorbi de boala mea pretinsă. Te rog a spune tuturor că se află în deplină eroare şi că afară de suferința Aş începe cu scoaterea în evidență a concordanței dintre vorba și fapta legionarului. Când legionarul „a declarat” că este apărătorul creştinismului, creștinism care a fost liantul eforturilor până la sacrificiu a poporului român în lupta milenară pentru supraviețuirea naţională, a ştiut totdeauna să demonstreze că nu sunt „vorbe goale”. A fost una dintre marile demonstraţii pe care poporul român a înţeles-o, dându-i un nou prilej de apropiere de Mișcare şi de idealurile ei. lonel Moţa declara: „Se trăgea cu mitraliera în obrazul Lui Hristos Se clătina ordinea creştină a lumii! Puteam noi să stăm nepăsători?” Cum a răspuns el la această stare de lucruri: și-a pus la dispoziția creștinismului cel mai preţios lucru pe care îl avea: viața! Bineînţeles că toată echipa a făcut aceeași ofertă, căci nu au fost numiţi pentru a pleca în Spania, a fost alegerea lor. S-au mai oferit și alţi comandanți legionari să facă parte din echipă? Cine? »]! Comandante” de mai târziu, micul infatuat plin de resentimente împotriva tuturor și împotriva Căpitanului? Nici în poveștile fără nici o noimă (ca și opțiunea lor actuală care desfide orice logică și bun simţ!) Cei mai buni legionari, aproape toți victime ale comportamentului iresponsabil a lui Horia Sima, căzuţi în septembrie 1939, au făcut pasul înainte la apelul Căpitanului! Mă gândeam să îi întreb pe ”domnii” crescuti ca un vâsc pe trupul Mișcării, când a fost Sima în fruntea legionarilor la un atac frontal”? Nu îi mai întreb; îmi răcesc gura de pomană. Ştiu și ei, ca și mine, că vajnicul comandant a trimis întotdeauna pe alţii în linia întâi: la zisa rebeliune, la parașutările în România pentru care lua bani de la americani, la zisa revoluție din 3 sept. 1940, la Jilava în 27 nov. 1940 - și mai multe știți și "voi"! AŞ încheia, aşa cum o fac întotdeauna, încercând să raportez disponibilitatea românului anilor 30, la lipsa oricărui gând materializat într-un gest care să facă să renască speranțele mele și ale noastre că toate sacrificiile a zeci, sute, mii de legionari pentru această tară nu au fost zadarnice. pi pes mea de picioare, nu am absolut nimic. Un mic dementi (dezminţire) în organul (ziarul) dumitale n-ar strica”. Încearcă să fugă de mai multe ori şi, în cele din urmă, reuşeşte să obţină o mutare la Botoşani. Dar... sub îngrijirea doctorului evreu Iszac! Acesta este cel care îi va pune un diagnostic abracadabrant, preluat apoi de istorie: „sifilis congenital matern cu paralizie generală progresivă”. Acesta conţinea un mesaj important: Eminescu trebuia să fie paralizat, anihilat, oprit de a mai publica în ziarele vremii. Evident, dr. Iszac, ca evreu, îl “iubea” mult: nu militase Eminescu împotriva încetățenirii evreilor în România, nu le pusese în evidență defectele de caracter şi nu le demascase planurile? Asasinarea socială a lui Eminescu din 1883, executată de avocatul mason Maiorescu cu complicitatea psihiatrului mason Şuţu, va fi completată cu asasinarea fizică lentă de către doctorul evreu Iszac care îi administra doze uriaşe de mercur, de 7 grame, contrar tuturor preceptelor medicale ale vremii, care arătau că mercurul este extrem de toxic. Abia în 1888 Veronica Micle reuşeşte să îl smulgă din mâinile dr. Iszac şi să îl aducă, în sfârşit, la Bucureşti. Aici reîncepe să publice (în "Fântâna Blanduzie?, revistă scoasă de prieteni), dar, în urma unui articol împotriva guvernului, apărut în "România Liberă”, este internat din nou cu forța, tot la dr. Şuţu, unde va muri. . Pag. 11 Cale “ponară "FĂRĂ CĂPITAN” - CONST. PAPANACE. (IV) (continuare din numărul trecut) ÎN COMANDAMENT La Bucureşti am tras la Sterie Duli. Mi-a comunicat că unii camarazi vor să mă vadă cât mai repede. A doua zi mi-a stabilit o întâlnire în parcul de la Şosea. M-am întâlnit cu comandanții legionari Fănică Predescu şi Ghiţă Dragomir-Jilava. S-au bucurat că am scăpat nearestat şi că am venit la Bucureşti, unde se simţea nevoia de mine fiindcă era de lucru. Ghiţă Dragomir mi-a povestit peripețiile lui, cum a fost pus în disponibilitate şi cum a reuşit să scape nearestat. Mi-a spus că BELGEA este însărcinat de CĂPITAN cu conducerea Mişcării şi a Comandamentului după arestarea lui RADU MIRONOVICI. Vrea să mă vadă neapărat şi cât mai curând. Primise dispoziții de la CĂPITAN să facă un Comandament cât mai restrâns pentru a nu fi expus arestărilor. Am stabilit întâlnirea la locuința clandestină a lui ION- ANTONIU PÂSU. intrăm într-o stradă spre Hala Traian, lângă str. Labirint. Acolo am întâlnit, afară de GHIȚĂ DRAGOMIR care m-a condus, pe ION BELGEA, ION ANTONIU, IORDACHE NICOARĂ şi HORIA SIMA. ION BELGEA a făcut un scurt expozeu asupra situației politice şi a dat ultimele informaţii pe care le avea. Apoi a întrebat pe ceilalți ce-au mai făcut în legătură cu însărcinările date anterior. HORIA SIMA a arătat că reuşise să facă unele legături cu judeţele din Banat şi Ardeal, - câteva din Vechiul Regat (în special Dobrogea). Merge greu cu Moldova, Oltenia şi partea de jos a Munteniei. Fiindcă până atunci forma în care funcţionase Comandamentul nu era organizată, s-a păşit la. stabilirea funcțiunilor. La prima şedinţă Comandamentul s-a organizat, formându-se în felul următor: 1. ION BELGEA, şeful Comandamentului 2.-CONSTANTIN PAPANACE, înlocuitorul lui BELGEA şi însărcinat cu informațiile politice şi coordonarea lor 3. HORIA SIMA, legăturile cu organizaţiile din provincie. 4. DRAGOMIR-JILAVA, casieria şi întreţinerea celor din închisori şi a familiilor nevoiaşe ale acelora care fuseseră arestați. Apoi BELGEA m-a rugat pe mine să arăt cum văd eu situaţia politică, fiindcă "noi, ceilalţi” spunea dânsul "ne-am mai schimbat gândurile şi părerile între noi”. În esență am susținut următorul punct de vedere: = 1. Acest Comandament cu însărcinarea să conducă Mişcarea Legionară în această prigoană care se anunţă lungă, trebuie să facă toate eforturile de a dobândi o prismă cât mai obiectivă şi realistă în judecarea situaţiilor, scutindu-se de orice sentimentalism perturbator. 2. Realitatea de bază de la care trebuie să pornim este: CĂPITANUL se găseşte în mâinile lor. De asemenea, marea majoritate a fruntaşilor legionari. Aceasta ne ia mare parte din posibilitățile de acţiune şi inițiativă directă. Viaţa CĂPITANULUI este esențială pentru Mişcare. Şi totul trebuie să conveargă în primul rând spre asigurarea ei. 3. CĂPITANUL s-a fixat pe linia non-rezistenței pentru ca lovitura adversarului, atât de concertată, să dea în gol. Era convins că momentul nu prezintă o conjunctură politică externă favorabilă şi s-a lăsat prins pentru a se retrage pe linia morală. N-are nici un rost să discutăm acum dacă este bine sau nu pentru că acest lucru a fost deja împlinit. Pag. 12 Această tactică, chiar dacă s-ar dovedi greşită, noi acum nu o putem schimba atâta timp cât CĂPITANUL este în mâinile lor. Dacă o schimbăm, nu câştigăm nimic, şi pierdem şi avantajele care rezultă din ea. Aceata în cazul cel mai bun. Sunt sigur însă că, dacă o schimbăm acum, este catastrofal. De aceea trebuie să mergem categoric pe LINIA FIXATĂ DE CĂPITAN: darea la fund, LINIŞTE, RĂBDARE şi EVITAREA ORICĂREI PROVOCĂRI la care guvernul să fie interesat Obiectivul nostru să fie câştigarea de timp. 4. Legăturile cu provincia şi cu elementele din Capitală le găsesc necesare, dar să se facă cu foarte multă discreție, în aşa fel încât să nu tulbure linia tacticii preconizate de CĂPITAN. n Rostul lor nu este acum să avem organizațiile în mână pentru a porni mişcări de mase sau pentru a le educa. SI În aceste momente fiecare legionar trebuie să trăiască din substanța sa proprie > Rostul legăturilor trebuie să fie ca să se evite eventuale acțiuni ale agenților provocatori sau să preîntâmpine ca elemente exaltate din Mişcare să se substituie în conducători şi să facă gesturi necugetate, romantice sau simbolice, ca tentativa de "harachiri” de la Palatul Regal, care l-a supărat atât de mult pe CĂPITAN. Nu este exclus ca liniştea păstrată de legionaqri să nu convină guvernului. Acesta ar putea chiar regreta că a scăpat momentul să-l curețe pe CĂPITAN cu ocazia procesului. 5. În această situaţie, ce acțiuni sunt sau nu sunt posiblie? Mai întâi, aşa cum a spus CĂPITANUL, nu se atacă Regele, cu toate că el este principalul vinovat. Să se lase toată răspunderea asupra lui Armand Călinescu (ministrul de Interne - n. n.) ca responsabil pentru „ încordarea internă - într-un moment când situaţia externă cere linişte şi unitate înternă. Aceasta cu scopul de a anemia solidaritatea dintre Rege şi guvern, bazându-ne şi pe caracterul versatil al Regelui. 6. Grija ca elementele legionare cu suprafață, rămase nearestate, să nu cadă. Ele constituie siguranța CĂPITANULUI: cu cât vor fi mai multe afară, cu atât siguranța CĂPITANULUI va fi mai mare. 7. Pentru ca darea noastră la fund ca organizaţie să nu fie interpretată ca o dispariţie a curentului legionar iar CĂPITANUL să nu fie considerat ca părăsit, va trebui întreținută cât mai mult amenințarea că, dacă i se întâmplă ceva CĂPITANULUI, urmează o reacțiune groaznică. În felul acesta, ei ne şantajează cu CĂPITANUL ca să păstrăm liniştea, noi îi amenințăm cu prăpădul pentru ca ei să păstreze pe CĂPITAN în viață. (NOTĂ: atenție, e vorba doar de amenințare, nu de actele teroriste propriu-zise pe care le-a ordonat omul de legătură în teren, SIMA, în nume propriu dar ca venind din partea Comandamentului) Prin acesta putem câştiga timp, adică ceea ce urmărim deocamdată. Cam în felul acesta vedeam eu situația atunci, ION BELGEA s-a declarat în totul de acord, spunând că, în general, la aceleaşi concluzii a ajuns şi el. A rămas să ne întâlnim tot aici, la ANTONIU, întrucât locuinţa lui, unde era cunoscut de gazdă ca profesor, era foarte discretă ca poziţie. La plecare reflectam asupra celor discutate şi simțeam povara care apăsa pe umerii noştri într- un moment atât de greu pentru Mişcare şi pentru CĂPITAN. Orice greşeală a noastră putea să fie fatală. ” Dintre camarazii care participaseră la această şedinţă a Comandamentului, cunoşteam mai bine pe ION BELGEA şi pe GH. DRAGOMIR-JILAVA. Pe BELGEA l-am cunoscut încă din 1930; era dintre primii legionari din Bucureşti care participa la şedinţele CUIBULUI "AXA, cuib care, sub conducerea CĂPITANULUI şi a lui IONEL MOȚA, era un fel de cerc de stdii al Mişcării. Am avut prilejul să constat cultura lui serioasă, o logică strânmsă şi multă sobrietate în expunere. Era unul din capetele “reci” ale Mişcării. O autocritică exagerată. Impresiona cu modestia-i caracteristică care însă îl împiedica să scrie deşi avea reale posibilităţi. € CĂPITANUL ţinea la el şi îl aprecia. Adesea spunea: "BELGEA este un cap limpede." în actiune era mai. reţinut. Reflecta mult şi, evident, asta îi tăia din avânt. Dar mai avea şi simtul măsurii. Pentru perioada pe care o străbăteam acest stil de acţiune era cel mai potrivit. Poate la aceasta s-a gândit CAITANUL când l-a însărcinat cu conducerea Mişcării. Speram să mă înţeleg cu el. Asta poate datorită şi unor afinități de temperament şi de structură. De asemenea, şi el ţinea la mine fiindcă cunoştea mai de aproape părerile CĂPITANULUI în ceea ce priveşte posibilitățile mele. 3 De asemenea, şi pe GHIȚĂ DRAGOMIR îl cunoşteam demult. Cu prilejul construcţiei Casei Verzi venea des pe la locuința noastră (a mea şi a lui Inacu Caranica) din str. Sf. lon nr. 3 bis, fiindcă îl ajuta pe lancu la casierie. În 1934 am făcut împreună închisoare la Jilava. De atunci şi-a luat şi supranumele. de "Jilava". CAPITANUL ţinea la dânsul şi îl folosea dându-i misiuni pe teren. Pe lângă o mare credință legionară, avea şi energie, şi spirit de organizare. Aceste calităţi le-am apreciat mai bine la răscolirea şi organizarea jud. Ialomița. Pe HORIA SIMA l-am cunoscut atunci pentru prima dată. Prima impresie pe care mi-a făcut-o a fost a unui profesor corect, cu înfăţişarea însă slăbănoagă, vocea oarecum stinsă şi o surzenie evidentă - exprima mai jmult anemie decât energie. Unele crispări ale feţei pe care le-am remarcat când expunea situația reorganizării şi ticul nervos care le însoțea, trădau un zbucium interior nemărturisit. Avea marele avantaj că nu era deloc cunoscut în Bucureşti, nici de Poliţie şi nici de legionarii localnici, iar Poliţia din Timişoara, nearestându-l din primul moment, nu se pusese serios pe urmărirea lui. Despre PĂTRAŞCU auzisem ceva în legătură cu tipărirea cărţii Căpitanului, "Pentru legionari”, la Sibiu. Îl cunoşteam pentru prima dată. El n-a participat la discuţiile avute. Venise, spunea, întâmplător, însoţind pe HORIA SIMA. A stat tot timpul retras într-un colț, pe canapea, stând de vorbă cu pâsu Antoniu. _Işi manifesta, cu ochi umezi, ciuda că a fost prins CĂPITANUL. “El îi spunea când "CORNELIU CODREANU”, când "OMUL ACESTA”, şi învinuia pe "domnii de la “Bucureşti, adică anturajul CĂPITANULUI, care nu-l informase exact. Am simțit însă în aceste tânguiri aluzii veninoase în special la adresa lui CLIME (unul dintre cei mai apreciați legionari de către CĂPITAN, intrat în Mişcare încă de la începuturi, din 1927, şi distins cu cel mai înalt grad, comandant al Bunei Vestiri şi cu funcţia de şef al Partidului "Totul pentru Țară” după moariea gen. Gh. Cantacuzino). Această primă impresie nu am putut-o corecta nici mai târziu; ba, mai mult, s-a adâncit. Am văzut în el un om meschin. Dar faptul nu prezenta o importanță deosebită pentru mine atunci. (continuare în numărul viitor) : uzină realieată de Val Poydapeanu CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2012 pp e 0 DIDI POPE e Pe 7 PPR, ODC DDP NNE IP ——” PP e | | [ vastul. şi criminalul scenariu al demonizării ilor, punctul forte al rechizitoriului împotriva 'onarilor l-a constituit „Pogromul de la ti” şi încununarea sa prin "măcelul de la ' din 21-23 ianuarie 1941. mândouă aceste episoade au fost înscenate, n r-0 diversiune destul de prost regizată, prind niciodată confirmate în justiţie. ne povestea cu cei 120 de evrei ucişi de legionari se iedică în multe neconcordanțe, dar mai ales într- n detaliu de comportament post mortem al... celor ași în viaţă: evreii rude şi prieteni ai celor ucişi, şi erii comunităţii, care nu au făcut nici cel mai mic demeres pentru ca autorităţile să-i identifice pe “sasi. Deşi după „rebeliune” au fost arestaţi, iudecați şi condamnați mii de legionari, nici un legionar, nici unul măcar, nu a fost anchetat sau udecat ori condamnat pentru uciderea vreunuia dintre cei 120 de evrei. Comportamentul este cu totul nefiresc, aberant din toate punctele de vedere, şi cere o explicaţie pe re eu, unul, am solicitat-o în nenumărate rânduri Jusiv de la defunctul Nicolae Cajal. Comunitatea Evreiască din România este datoare, obligată chiar, ca măcar acum, când este tot mai des contestat „Pogromul” de la Bucureşti, să explice faptul ciudat că nici măcar după instalarea la utere a evreilor comunişti nu s-a făcut o anchetă (1) pentru a.se lămuri în ce condiţii au murit cei lid incl "120 de evrei şi (2) pentru a fi pedepsiţi criminalii. De ce nu s-a făcut nici o anchetă judiciară? Tocmai pentru a nu se descoperi adevărul, atât de favorabil legionarilor şi atât de incriminant pentru adversarii lor. Demonizaţi de întreaga mass media, de - nenumărați mercenari ai scrisului, ai cinematografiei, legionarii au ajuns la un moment dat să fie condamnați la ani grei de temniță numai pentru “faptul că au făcut vreodată parte din Mişcarea - Legionară. Nu pentru vreun gest sau vreo faptă, ci numai pentru apartenenţa politică. i lar dacă ţinem seama de faptul „nu există familie de români în care să nu fi fost o rudă măcar legionar”, vom înțelege că acuzațiile atât de grave la adresa legionarilor îi vizează practic pe toți românii! „Un şut în dos doare mai tare decât 120 de evrei "ucişi de legionari”?! Despre acest caz mi-au vorbit, în termeni identici, “două persoane bine cunoscute de publicul românesc: domnii Cornel Dinu şi Cezar Tabarcea. DI. Ştefan Bolintineanu Herişescu — nu ştiu - dacă mai trăieşte - a făcut după 1944 ani grei de puşcărie (vreo 5-6), condamnat pentru faptul că în timpul „rebeliunii” legionare i-a dat un picior în spate unui evreu. După 23 august 1944, evreul molestat l-a reclamat justiției noi, socialiste, pe "torționarul” Ştefan Bolintineanu Herişescu, care a şi fost arestat şi condamnat la câţiva ani buni de temniță. După câte am înțeles, Ştefan Bolintineanu Herişescu şi-a recunoscut fapta, în privința aceasta lucrurile fiind certamente confirmate: şutul a fost tras! n locul amintit!... n copilăria mea, a da şi a primi asemenea lovituri (e drept, cele mai multe m-au avut ca expeditor!) era aproape un obicei. Cred că sub influența filmelor lui Charlie Chaplin, dacă nu mă înşel, a cinematografului mut, unde gestul cu pricina nu lipsea din nici un film american. Aproape că nu înțeleg o sentință de condamnare la ani de temniță grea pentru un asemenea gest Copilăresc, „şmecheresc”! Dar încercând să-mi imaginez cam cum vine să ţi se aplice un asemenea (ratament dincolo de o anumită vârstă, matură, încep să pricep că aşa ceva nu se face şi că într-adevăr un asemenea gest trebuie pedepsit. Chiar şi atunci “nl nu i se poate atribui un avânt anti-semit! Cu a mai mult atunci când! Cum este cazul de faţă, sas i-a aparținut unui legionar, iar fundul unui Deci evreii reclamă un şut în fund şi autorul loviturii se alege cu ani grei de închisoare, la Aiud, la Canal, la stuf! lar pe autorii celor 120 de asasinate nu-i caută nimeni, CUVÂNTUL LEE Covejnondență UN ŞUT ÎN DOS nici in zilele asasinatelor, nici după aceea! Nici macar după 23 aug. 1944, când, cum s-a văzut, Justiția nouă n-a pregetat să pedepsească cu ani grei de temniță un şut în fund, numai pentru că fusese dat unui evreu! (ca gest de anti-semitism doctrinar, probabil, cum ar zice Lya Benjamin!) Nu ştiu dacă în jurisprudența românească şi europeană se mai înregistrează un caz pereche a cazului descris mai sus. Noi însă, azi, trebuie să le fim recunoscători celor care au prilejuit această întâmplare fără pereche. Atât d-lui Ştefan Bolintineanu Herişescu, cât şi victimei sale, şi, mai ales, celor care l-au judecat şi condamnat, căci în felul acesta ne-au oferit motive să ne mirăm ca lumea, cu nesfârşită stupefacție, de faptul că nimeni, după 23 aug. 1944, nu a venit să reclame pe vreunul dintre asasinii celor 120 de evrei ucişi în ianuarie 1941, la fel cum extrem de puţini au fost românii acuzaţi şi condamnaţi pentru evreii ucişi la laşi în iunie 1941, iar mai presus de toate lipsesc sutele de români acuzați şi condamnaţi pentru cei 300.000 de evrei ucişi în Basarabia şi Transnistria! __O- justiţie care condamnă la ani grei de închisoare pentru un şut în fund, oare cât ar fi trebuit să fie de neînduplecată pentru ucidere, pentru uciderea de evrei?! Din păcate, constatăm că atât din partea autorităților, cât mai ales din partea supravieţuitorilor (rude, prieteni, organizaţii reprezentative evreieşti) a lipsit şi lipseşte orice interes pentru a-i identifica pe asasini! Comunitatea evreiască s-a arătat extrem de activă în a acuza la modul general — „românii au ucis 300.000 de evrei” - dar a fost cu totul dezinteresată în a-i identifica în persoană pe asasinii propriu-zişi! Au apărut sute de articole, zeci de cărți despre aceste crime din timpul „progromului din ianuarie 1941”, s-au făcut și filme, documentare și artistice, dar.nu s-a făcut nici o plângere penală! Ici-colo apare la unii comentatori ideea că evreii ar fi renunțat să apeleze la justiţie deoarece ştiau că justiția românească le va ține parte legionarilor. Idee ce nu poate fi luată în seamă, mai întâi pentru că justiția din România, mereu obedientă față de autorităţi, a fost deosebit de aspră şi de nedreaptă cu legionarii - atât pe vremea lui Carol şi Antonescu, cât şi mai târziu, sub comuniştii cominternişti: 1944-1964. Ideea este infirmată însă, spectaculos, de felul cum a fost pedepsit istoricul şut în fund dat de d! Bolintineanu Herişescu unui evreu. Un singur şut, pedepsit cu ani grei de temniţă... Cel mai mult trebuie să ne mirăm de faptul că familiile evreilor asasinați au „înghiţit' această complicitate, a justiţiei şi a comunităţii evreieşti! Vreau să spun complicitate a acestor instituții cu asasinii! Eu sau oricare dintre cititorii acestor rânduri, dacă aş fi fost rudă cu vreunul dintre evreii asasinați în ianuarie 1941, aşa i-aş fi acuzat, de complicitate cu asasinii, atât pe poliţişti şi magistrați, cât şi pe liderii comunităţii evreieşti! Căci aş fi vrut şi aş fi cerut să se afle cu precizie care dintre legionarii arestați mi-a ucis părintele sau fratele! Rămâi cu impresia că toată lumea a fost mulțumită că existau acei 120 de morți şi că ei puteau fi puşi pe seama legionarilor, nu a unor legionari anumiţi, ci a legionarilor în general, ca şi cum ai fi spus că bieții oameni au murit:de o boală, de o molimă, de o ciumă — “ciuma verde”, desigur! Nu mai interesa pe nimeni să se meargă mai departe, căci rezultatul, scopul urmărit, fusese atins: compromiterea Mişcării Legionare ca "adunătură de criminali”! Cele de mai sus sunt o parte din motivele pentru care ajungi să te întrebi dacă nu cumva evreii morţi în ianuarie 1941, cei 120, sunt la fel de adevărați şi de morţi ca şi evreii, cei 300.000, „ucişi mişeleşte” în Basarabia şi Transnistria! Căci, una din două: (1) ori cele 120 de cadavre inventariate în ianuarie 1941 aparţineau într-adevăr unor evrei, victime. ale bestialităţii legionare şi, în acest caz, comunitatea evreiască se face vinovată pentru că nu GIONAR IANUARIE 2012 s-a străduit în nici un fel să afle cine erau criminalii, autorii propriu-zişi ai asasinatelor, şi în felul acesta decad din dreptul de a mai acuza pe cineva de acele crime, ori (2) avem de-a face cu o diversiune pe care o anchetă minuțioasă şi neutră a justiției, pornită pe identificarea criminalilor, ar fi descoperit-o. O diversiune de care, fireşte, ştia şi comunitatea evreiască, prin liderii ei, drept care aceşti lideri au stat cuminţi şi n-au protestat nicicum față de pasivitatea justiției. , S Această din urmă ipoteză, oricât ar fi de vinovată față de amintirea victimelor, față de suferințele acestora, intră în concordanță cu o serie de alte fapte printre care şi declarațiile făcute de rabinul Alexandru Şafran la TVR, în 1995: „a doua zi după rebeliunea legionară, m-am mişcat repede şi până seara, înainte ca autorităţile să intervina, i-am. înmormîntat pe toţi evreii ucişi de legionari!” De ce atâta grabă? De ce rabinul Şafran nu a lăsat ca autorităţile să facă ancheta criminalistă pentru a se afla fiecare evreu de cine anume a fost ucis? £ Un şut în fund dat unui evreu e normal oare să producă mai multe efecte de ordin penal decât asasinarea a 120 de evrei? În ce lume trăim? Toate aceste întrebări şi nedumeriri îşi află răspuns dacă introducem în discuție dovezile că între evreii comunişti şi serviciile secrete româneşti a existat o înțelegere, prin care s-a decis producerea unor acte de terorism şi vandalism sălbatic asupra cartierelor evreieşti, acte care să pară a fi săvârşite de legionari. In înscenarea acestui pogrom. evreii comunişti au apelat la experiența cea mai înaintată: sovietică, cominternistă. Din URSS au venit câteva mii de cămăşi verzi cu care au fost îmbrăcați mii de infractori şi țigani, îndeosebi din cartierul Dudeşti- Cioplea. Una dintre dovezile. privind acest târg criminal se află într-o arhivă americană, de unde documentul a fost scos şi publicat în „România liberă” din 3 sept. 2003 de cunoscutul publicist Vladimir Alexe. Citez: '„Prima convenție de colaborare între comunişti şi regimul Antonescu s-a încheiat pe 11 ianuarie 1941, prin mijlocirea Serviciului Secret de Informaţii — SSI — reprezentat de comisarul Popovici şi de Constantin David care reprezenta Partidul Comunist din România (PCaR). Prin această convenţie Partidul Comunist se angaja să participe la evenimentele din 20-23 ianuarie 1941 prin acțiuni anarhice în cartierele evreieşti, alături de poliţişti, derbedei şi hoți. Comuniştii şi-au respectat angajamentele, aducând, astfel, o importantă contribuţie la consolidarea regimului Antonescu, cu această ocazie. Participarea comuniştilor la devastarea cartierelor evreieşti din 20-23 ianuarie 1941 este, însă, şi astăzi un „tabu” pentru istoria PCR. Şi nu înțelegem de ce.” După câte ştim, nimeni din partea Comunităţii Evreieşti din România nu a contestat sau comentat documentul publicat de d! Vladimir Alexe. Ştim că Lya Benjamin, fost istoric al PCR, reciclată după 1990 ca istoric evreu holocaustizant, |- a căutat pe di Vladimir Alexe şi i-a cerut detalii privind proveniența documentului, le-a primit, probabil că a verificat autenticitatea documentului şi, din tăcerea domniei sale, deducem că s-a confirmat autenticitatea documentului. Numai că Lya Benjamin nu are voie să tacă, ci are obligația morală să răspundă cumplitei incriminări implicite pe care documentul din arhiva americană o face la adresa Comunităţii Evreieşti din România. Legionarii au afirmat mereu, iar în mare măsură au argumentat şi dovedit, că nu sunt ei autorii actelor de terorism săvârşite în zilele rebeliunii. La argumentele legionarilor nici un evreu nu a catadicsit să răspundă punct cu punct, ci au respins „apologia” legionară prin invocarea... mormintelor din cimitirul evreiesc. A Pineda RETROCEDĂRI "INCORECTE POLITIC” La începutul acestui an, urmaşii lui Louis Renault, întemeietorul celei mai cunoscute mărci de automobile franțuzeşti, au pierdut un proces în care contestau naționalizarea companiei în 1945. După moartea fondatorului, petrecută în condiţii nu tocmai obişnuite, tot patrimoniul întreprinderii a fost confiscat de stat, sub regimul provizoriu al generalului Charles de Gaulle. Acest act a fost considerat o sancţiune pentru colaborarea cu forțele armate germane, deşi epoca imediat postbelică a cunoscut o mulțime de naţionalizări. Cazul Renault este, totuşi, singurul în care nu s-a făcut niciodată vreo retrocedare. Reclamanții contestă constituționalitatea actului de naționalizare, în virtutea faptului că nici compania, nici şeful ei nu au fost vreodată condamnați legal. Desigur, în cazul unui viitor recurs la care li s-ar da câştig de cauză, nu s-ar pune problema de a intra în posesia unui pachet majoritar de acțiuni ori a unei sume echivalente, valoarea actuală a firmei depăşind incomparabil nivelul de la sfârşitul războiului. Despăgubirile cuvenite pentru acest caz ipotetic au fost evaluate la peste 100 de milioane de euro, însă moştenitorii lui Louis Renault s-au declarat mai mult interesați să-şi reabiliteze post mortem înaintaşul. Nu ştim dacă aceşti moştenitori sunt bogaţi, dar, fără îndoială, o asemenea sumă ar însemna o schimbare enormă pentru oricine, atâta timp cât respectivul nu s-ar numi Warren Buffett, Bill Gates, George Soros etc. Însă chestiunea reabilitării, care ne interesează şi pe noi în mod deosebit, este cu mult mai spinoasă decât despăgubirea materială în sine. Teoretic, dacă această despăgubire s-ar putea face fără ca vreun glas oficial să fie obligat să spună un cuvânt frumos despre Louis Renault, care a cam "supărat" comunitatea evreiască, credem că respectivii moştenitori ar avea mari şanse să-şi primească banii. Insă, de vreme ce aşa ceva pare imposibil şi cele două aspecte rămân inseparabile, miza este uriaşă: nimeni nu a avut până acum curajul să reabiliteze oficial o personalitate care a colaborat cu Germania național-socialistă. Au şi evreii "dreptatea" lor: dacă s-ar aduce, pe cale oficială, omagii unui singur astfel de înaintaş, ar fi întocmai ca deschiderea cutiei Pandorei: ar trebui să fie - şi până la urmă ar fi - repuse în drepturi o mulțime de nume, iar mitul celui de-al doilea război mondial în versiunea povestită de mass- media iudaică ar fi spulberat... Dă, Doamne, să apucăm ceasul acela! În orice caz, să ne iertaţi, dar nu ne putem închipui ca mult aşteptata şi spectaculoasa premieră să se petreacă tocmai în Franţa - atât de iudeo- masonizată, încât infiltrarea din România ar părea floare la ureche! Amintiţi-vă tot circul care s-a făcut kk Dar nici legionarii nu au. 100% dreptate, căci totuşi, unul dintre ei, mai iute de... picior, numitul Ştefan Bolintineanu Herişescu, a slobozit un şut în... pardonul unui evreu, sancţionat apoi, după ani de zile, de justiția „iudeo-comunistă”, care a făcut astfel o mare, imensă greşeală, căci ne-a oferit dovada că ni se ascunde adevărul despre 20-23 ianuarie: evreii au cerut pedeapsa justiţiei pentru un şut în cur, iar pentru 120 de conaţionali asasinați şi batjocoriți nu au chemat pe nimeni, pe nici un legionar, să dea socoteală. De ce? Pentru că o anchetă judiciară, oricât de superficială, ar fi putut descoperi că asasinatele respective sau nu s-au produs, sau, dacă s-au produs, au avut ca autori pe alții, nu pe legionari. O ultimă perplexitate: “în celebra mistificare intitulată "Istoria RPR”, autorul Mihail Roller, evreu comunist, cât a fost el de mincinos, dar tot nu pomeneşte nimic de „rebeliunea legionară” şi nici de cele 120 de cadavre, adică nu spune că s-ar fi produs un pogrom în ianuarie 1941. Bănuim că nu această omisiune l-a determinat pe bietul cominternist să-şi ia singur zilele... Din Pag. 14 când ar fi trebuit să-l sărbătorească pe marele scriitor Louis-Ferdinand Celine. Aşadar, cu ce i-a supărat Renault pe evrei? Povestea marelui industriaş şi inventator Louis Renault (1877-1944), relatată pe sărite şi cu maxima concizie, ar putea suna astfel În 1898 a câştigat o cursă cu primul automobil de fabricație proprie, numit "Voiturette” (Maşinuţa), primind pe loc 13 comenzi de la spectatori pentru modelul respectiv. Ulterior, împreună cu cei doi fraţi mai mari, a pornit întreprinderea Renault Freres, lansându-se în producţia de serie. În timpul primului război mondial uzinele Renault, care reprezentau deja un factor important în economia Franței, au adus o masivă contribuţie la industria militară; cea mai importantă realizare a fost tancul proiectat chiar de Louis Renault, FT-17, despre care se spune că ar fi înclinat sorții războiului în favoarea Aliaților. Se mai pomeneşte şi de o inovaţie mai puțin încununată de succes: din cauza lipsei unor materiale s-a pus în aplicare ideea lui Renault de a se produce piese de artilerie în uzinele acestuia, la strung, în loc să se mai folosească presa hidraulică. Astfel, procesul de fabricaţie a ţinut pasul cu cerințele cantitative ale războiului, dar 600 de echipaje de artilerie au avut de suferit (inclusiv moartea): din cauza slăbiciunii carcaselor bateriile respective au explodat. Dar pe timp de război multe experimente se fac direct pe front, inclusiv cele nereuşite... În orice caz, Louis Renault a fost decorat cu Legiunea de Onoare pentru efortul depus în slujba Franţei, lucru pe nedrept uitat astăzi, când se vorbeşte cu atâta greutate despre “reabilitarea” sa. Prestigiul companiei, care a repornit producția civilă imediat după câştigarea războiului, a crescut extraordinar, devenind primul nume din domeniu în Franța şi câştigând o mare cotă din piața internaţională. În perioada interbelică Louis Renault şi-a continuat munca inovatoare, fiind autorul unor tehnologii care se folosesc şi în prezent: suspensia hidraulică, frâna cu tambur, sistemul turbo de supraalimentare (şoc) şi taxatorul de taximetrie. Şi iată că ajungem la etapa "colaboraționistă”... În timpul celui mai reuşit "Blitzkrieg" din istorie, Renault a fost trimis în Statele Unite pentru a negocia o livrare urgentă de tancuri către Franţa. (SUA aveau în 1940 statut de țară neutră, dar acest lucru nu a contat: şi pe sovietici i-au ajutat în 1941, înainte de Pearl Harbour...). În orice caz, Renault s-a dus acolo prea târziu, pentru că, la întoarcerea sa, Franţa era deja învinsă. Uzinele Renault au fost, timp de patru ani, la dispoziția regimului de la Vichy, favorabil germanilor, fabricând pentru aceştia 34.232 de vehicule. Bineînţeles, cu acest lucru i-a supărat pe evrei. păcate, ştafeta minciunii a fost preluată de generația următoare de mercenari ai istoriografiei, evrei şi neevrei de-a valma. Cred că trebuie să fiu puțin mai explicit, drept care îi rog pe cititori să facă un mic efort de imaginaţie şi să ne închipuim cum ar fi decurs lucrurile dacă în ancheta judiciară și în procesul care a urmat evenimentelor din ianuarie 1941, procuratura ar fi urmărit și această pistă: cine se face vinovat de asasinatele de la Abator și din pădurea Băneasa și Jilava? Să presupunem că ar fi identificat câțiva legionari suspecți, pe care i-ar fi acuzat de acele omoruri. Inculpații respectivi și-ar fi angajat niște avocați, iar avocaţii ar fi început să pună întrebările cele mai obişnuite. Obișnuite, dar în acest caz extrem de incomode pentru autoritățile statului: 1. Unde este raportul de autopsie și expertiză judiciară? 2. Unde sunt martorii din incinta Abatorului? Acești martori nu puteau să lipsească de vreme ce la Abator s-a lucrat în acea zi. Argumentul patronului, după “eliberarea” Franţei de nemți şi reînhămarea ei la carul iudeo-masonic, a fost acela că refuzul colaborării s-ar fi soldat cu confiscarea echipamentelor şi chiar cu deportarea a mii de muncitori. Şi, de fapt, “colaborarea” lui Renault a fost prea puțin importantă: el a fost lăsat în functie mai mult formal, în timp ce firma era condusă prin. trimişi ai trustului german „Daimler-Benz. Desigur, putem lua în considerare şi ipoteza că ar fi colaborat din convingere. Ne-am exprimat şi în alte rânduri opinia că regimul de la Vichy, condus de mareşalul Philippe Pâtain, a fost unul de regenerare naţională a Franței, în care nemții nu s-au amestecat decât la nivel economic, pentru susținerea efortului militar. Au fost destui francezi care au văzut lucrurile astfel, şi anume câ Franța nu mai fusese de mai bine de un secol atât de liberă ca în perioada 1940-1944! Şi atunci, dacă „am presupune că şi Louis Renault a făcut parte dintre aceştia, evreii s-au supărat şi mai mult pe el... Pe 22 sept. 1944, în prima lună după debarcarea din Normandia, Louis Renault a fost arestat pentru colaborare industrială cu Reichul. A fost trimis la închisoare, apoi mutat prin câteva sanatorii, pentru că era grav bolnav. Pe 9 octombrie a intrat în comă, iar pe 24 octombrie a murit, la vârsta de 67 de ani. Circumstanţele în care şi-a trăit luna de detenție şi cauza decesului nu au fost niciodată complet elucidate; lipsesc fişe medicale, lipseşte un diagnostic clar, nu i s-a făcut nici autopsie. În schimb, există o plângere legată de tratamentul nepotrivit din închisoare. Aşadar, acesta este motivul pentru care patronul Renault nu a fost judecat după război. Dar având în vedere prestigiul de care se bucura şi, mai ales, contribuția la câştigarea primului război mondial, credem că, oricum, ar fi fost un proces dificil. Nu insinuăm că ar fi fost asasinat ori că i s-ar fi grăbit moartea, dar şi aceste variante pot fi luate în considerare. În situaţia "convenabilă" a morții sale înainte de proces, lucrurile au fost uşor de muşamalizat sub aspectul unei naţionalizări- sancțiune. Şi pentru că s-a mers pe ideea că reconstrucția Franţei după război avea nevoie de o industrie naţionalizată, nu s-a mai făcut caz de acest abuz care s-a pierdut printre atâtea altele ale epocii. Acestea fiind spuse, nu credem că moştenitorii marele inventator vor putea face mare lucru pentru cinstirea sa postumă, nici că îl vor "moşteni" prea curând. O să avem în fiecare oraş românesc câte o stradă principală cu numele mareşalului lon Antonescu înainte de a fi reabilitat Louis Renault | 4 Mincu 3. De ce toate cadavrele de la Băneasa și Jilava sunt complet despuiate? Or fi furat țiganii hainele, dar chiar și izmenele? Întrebare justificată și de faptul că de la producerea asasinatelor până la intervenţia autorităților au trecut numai câteva ore! Nu cumva acele cadavre erau complet dezbrăcate pentru că aceasta este „tinuta” obligatorie pentru orice cadavru de la morgă? După 1944, Petre Pandrea declara că aflase chiar la Pătrășcanu în casă, cum fuseseră pregătite din. timp cadavrele care apoi au fost expuse ca victimele rebeliunii! După declaraţia lui Petre Pandrea, chiar și fotografiile fuseseră făcute cu multe săptămâni înainte de „rebeliune”. 4. De ce nu s-au făcut fotografii amănunțite ale fiecărui cadavru, pentru a se face vizibilă cauza morţii? O anchetă judiciară făcută în prezența avocatului apărării risca să duca la concluzii nedorite de autorități. CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2012 Concupd ISTORIA CENZURATĂ - premii în cărţi - Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; resa sediului, sau se pot da personal, rmătoare apariţiei revistei. Premiile se vor ri u sură?” afost dat de Teodor Vintilă din Bucureşti, 30 de ani care a câştigat cartea "Totul pentru țară, nimic pentru no RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: pare că întrebarea în-- sine conţine o cană”: ideea că guvernările de după 1989 ar fi agreat orice fel de activitate anticomunistă este o diversiune, prin care neocomuniştii deghizați în democrați au folosit-o pentru a crea iluzia distanțării de comunism. ae : 4 Dar mai există o diversiune, mai periculoasă: aceea că ar exista vreo diferență între perioada interbelică şi ziua de azi în ceea ce priveşte totala dominație a intereselor evreieşti în România. Cum s-a ajuns totuşi la acceptarea faptului că rezistența armată împotriva regimului comunist a fostun act eroic, logic şi necesar? | Postcomuniştii aveau în primul rând un model | pus de ei în aplicare după câştigarea puterii în 1944 şi anume, oferirea de „onoruri” şi recompense celor | care ei îi numiseră „luptători în ilegalitate”. Ideea exista şi, ca destule lucruri copiate de la vechiul regim, s-au grăbit să o aplice, pe post de diversiune, cum am spus mai înainte. ldeea în sine nu le încurca socotelile; întrucât cei despre care se vorbea erau morţi demult, iar cei câțiva supraviețuitori erau suficient de vârstnici pentru a nu mai putea să concureze la ocuparea unor posturi politice. Rezistenţa armată de care vorbim, cu toate că în mod evident era un gest al naționaliştilor români în componența cărora legionarii erau în proporţie covârşitoare, putea să fie prezentată ocultând - evidențele, ca o mişcare la care nu era obligatorie declararea apartenenţei lor politice. *kăk În primul rând, care este scuza? Să se monitorizeze detaliat numărul de călători care folosesc fiecare linie în parte. Mai mult, directorul AMTB a explicat că sistemele electronice de plată le vor fi impuse şi operatorilor privați, pentru a se asigura "transparenţa totală” a veniturilor şi, deci, corectitudinea fiscală. Această problemă a ajuns, dintr-odată, atât de arzătoare, încât controlul aplicat nu mai este suficient. Facem o mică paranteză: nu suntem siguri că noua măsură vizează deocamdată, ca "operatori privaţi”, şi companiile de taximetrie, având în vedere Că acestea nu se pot asimila transportului "în Comun”. Mai mult ca sigur, însă, alinierea lor forțată la Sistemul unic de tarifare este doar o chestiune de mp: cât de curând se va găsi o autoritate care să ceară şi "transparența totală" a veniturilor din aximetrie, ca să se termine odată cu abuzurile pe netistilor (nu este o noutate pentru nimeni faptul A uit taximetrişti nu pornesc contoarele şi nu dau inele tă, fraudându-şi. astfel patronii prin “mica neireja cu. clienţii). Toate acestea vor fi, Monte es, un pretext ideal pentru instituirea rizării, care se va face în numele corectitudinii şi, mai ales, al siguranței. Şi evident că se va extinde apoi în toate oraşele țării. CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2012 dica de la redacţie. RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII DECEMBRIE: "De ce pazisiepla Afla impotriva comunismului este considerată azi un act de eroism, îi rezistența Împo guvernărilor criminale. din perioada interbelică este tratată cu altă CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE răspunsurile se vor trimite în scris pe a sediu, până la data de 10 a lunii i — Tudor Cucu. Contradicţia în legislaţie şi în folosirea termenilor nu pare a deranja nici pe legiuitori, nici pe legiuiţi; delictul de uneltire împotriva orânduirii statale, socotit ca unul din cele mai grave, chiar dacă nu a putut fi niciodată dovedit ca activitate a Mişcării Legionare, este apreciat în mod cu totul arbitrar, în funcție de interesele de moment ale puterii. „Mişcării Legionare i se poate imputa'un singur act în care gestul disperat de protest a folosit forța armelor. = Restul acuzațiilor de terorism” sau de atentate la siguranța națională sunt minciuni ordinare care de fapt au fost fabricate de „servicii” şi difuzate atât de insistent de o presă în proprietate evreiască în proporție de 80%, cu două scopuri: primul şi cel mai important ar fi justificarea terorii de stat aplicate Mişcării Legionare, încălcându-se toate legile în funcţiune; al doilea ar fi denigrarea activităţii şi scopurilor Mişcării, singura forță politică demonstrând intransigenţă totală în combaterea ofensivei iudaice de înrobire a României, denunţând în acelaşi timp complicitatea criminală a autorităţilor române. Din contră, lucrul care a exasperat guvernările-timpului, a fost tocmai grija permanentă a conducerii Mişcării Legionare, a lui Corneliu Zelea-Codreanu, de a respecta cu strictețe legile. Gestul a trei legionari de a-l asasina pe primul ministru |. Gh. Duca, nu a reuşit să fie pus în seama Mişcării Legionare, trebuind până la urmă să se consemneze faptul, după un proces răsunător al Pentru atingerea unor asemenea deziderate juste, însă grav răstălmăcite, în ultimul deceniu s- au făcut paşi importanţi către instaurarea unui stat polițienesc. Libertatea şi intimitatea noastră au fost călcate în picioare şi nu avem nici o îndoială că acesta este singurul motiv pentru care s-a demarat toată nebunia cu cardurile. Chiar nu mai poate fi nimeni şi nimic corect fără să fim urmăriţi încontinuu!? Chiar nu mai poți parcurge 50 de metri pe un trotuar fără să ţi se dea cu bâta în cap, afară de cazul în care eşti "protejat" de o cameră de luat vederi? Chiar de la fiecare post telefonic s-ar da ordinul unui atac terorist, dacă linia respectivă ar fi omisă de la ascultare pentru un singur minut? Este inutil să mai arătăm cât de mult regretăm caracterul profund necreştin al fiecărui aspect, oricât de neînsemnat, al actualei societăţi româneşti. În acest abominabil "bellum omnium contra omnes", agravat de manifestările de revoltă ale fiecăruia, în mod absurd direcționate împotriva primului ieşit în cale, s-ar părea că "Big Brother! a devenit o necesitate. Din numeroase discuţii private, cu interlocutori de pe o largă varietate de, trepte sociale, am aflat că multă lume agreează toate aceste procedee de urmărire. Sau, în unele cazuri, le acceptă cu unui tribunal militar care primise ordine precise, fără legătură cu „justiţia” (dreptatea), că cei trei acționaseră absolut din proprie inițiativă. Restul acţiunilor în care persoane care se declară legionari, comit acte însoţite de folosirea armelor, se pot consemna după asasinarea lui Corneliu Zelea-Codreanu şi preluarea abuzivă a conducerii Mişcării Legionare de către Horia Sima. E În concluzie: orice a făcut, face şi va face Mişcarea Legionară, contravine flagrant intereselor iudaice foste, prezente şi viitoare, dar corespunde în totalitate interesului național. Atâta timp cât țara este controlată în mod evident şi incontestabil de către forțe şi interese antinaţionale, interpretarea istoriei, atât cât mai ajunge în circuitul naţional „de consum”, va reflecta punctele de vedere ale „stăpânilor” vremelnici. Rămâne la judecata fiecăruia aprecierea adevărului, în funcţie de „informaţiile” pe care le deţine şi la judecata viitorului atunci când lumea va scăpa de oribilul flagel care o devorează. Judecarea aceleiaşi fapte cu măsuri diferite este caracteristică regimurilor opresive, în care sensul opresiunii a trădat şi trădează permanentul control al forțelor iudaice. Acesta a fost în ultimul secol în România generatorul unor situaţii. şi a unor stări de lucruri care au determinat mersul negativ al istoriei noastre. ÎNTREBAREA LUNII IANUARIE: Care a fost scopul creerii Poliţiei Legionare şi ce rol a avut aceasta? PREMIU: "Mărturisiri în duhul adevărului” — avocat instructor legionar Nae Tudorică. resemnare, ca pe un rău necesar. Dar, atenţie, nu resemnarea, ci indiferența este atitudinea pe care am întâlnit-o cel mai frecvent: "Şi, la urma urmei, ce dacă mă ascultă şi mă filmează, ce dacă ştiu unde sunt şi ce fac, atâta vreme cât nu încalc legea? Din cauza asta sunt mai puţin liber să fac ce vreau?" Este un exemplu tipic pentru acel dresaj subconştient căruia atât de multă lume i-a căzut pradă! Nu mai contează că respectivul este măturător sau profesor universitar. Oricum, doza minimă de bun simț, cerută pentru a nu debita o asemenea inepțţie, ar fi trebuit să fie la îndemâna oricui, dar nimeni nu mai recurge la ea, ci la automatismul inoculat. Oboseala pe care o simţim uneori, când facem apel la raţiunea cuiva care, de fapt, se dovedeşte a fi dresat şi, astfel, impermeabil la argumente, este de nedescris. Nu vă pasă că nu mai aveţi intimitate? Foarte bine: mergeţi cu transportul în comun. Cumpăraţi-vă ultimul răcnet în materie de telefoane mobile. Expuneţi-vă întreaga viață pe Facebook, detaliat, cu actualizări zilnice. Faceţi cumpărături numai cu cardul. Plătiţi-vă şi taxele prin debit bancar direct - mai comod şi mai "sigur"... Faceţi-vă acte cu cip biometric. lar când s-o face mai cald, la vară, n-aveţi decât să umblaţi pe stradă în fundul gol! Pag. 15 NICADOR Mulţumim tuturor celor care ne-au felicitat de Crăciun şi Anul Nou! Le adresăm aceleaşi gânduri bune şi calde! Vlad Pascu -— Craiova: Celebra carte "Despre război va rămâne astfel atâta timp cât războiul este o continuare a politicii cu alte mijloace. Carl Philipp Gottlieb von Clausewitz | a participat la conceperea proiectelor de reorganizare a statului prusac şi a armatei, înțelegând complexitatea şi interdependenta problemelor de ordin social, politic şi militar. "Despre război' este cea mai studiată carte din domeniu, iar Clausewitz este personalitatea | centrală a gândirii militare, exemplară prin profunzimea sa. Născut în 1780, în Prusia, ca fiu al unui locotenent, s-a înrolat în armată de la vârsta îş de 12 ani şi a participat la războaiele napoleoniene şi af fost luat prizonier în urma bătăliei de la Jena. Reîntors în Prusia, a absolvit Colegiul de Război din Berlin (unde avea să fie, mai târziu, profesor), s-a căsătorit cu contesa Marie von Bruhl şi s-a integrat în elita intelectuală şi literară din Berlin. A fost avansat la gradul de general-maior şi numit director al Colegiului de Război. Nu a apucat însă să-şi Și finalizeze opera despre filosofia z = = războiului, murind la vârsta de 50 de ani; manuscrisele au fost publicate postum de către văduva lui. Lucrarea este amplă şi fundamentează un sistem ale cărui idei sunt centrate pe: natura mecanismului balanței puterii, relaţia asimetrică dintre atac şi apărare, raportul dintre război şi politică, conceptele de război ideal şi război real, corelaţia dintre forțele materiale şi morale. Prima traducere a cărții în România a fost făcută înaintea primului război mondial. Ştiu că nu v-am satisfăcut curiozitatea în legătură cu Clausewitz şi cu celebrul său tratat militar, dar spaţiul şi mai ales cunoştinţele mele în domeniu mă obligă să mă opresc aici. Nu însă înainte de a cita una dintre maximele sale, care mi-a atras atenţia: "Mulţi oameni consideră că jumătăţile de efort pot fi suficiente: o săritură mică este mai uşor de făcut decât una mare. Însă nimeni care doreşte să sară peste un şanţ lat nu va sări mai întâi peste jumătate din er”! Radu Serafimescu -— Ploieşti: E adevărat: când scapă pe internet un adevăr, apar instantaneu trei-patru informaţii asemănătoare însă suficient de diferite ca să nu mai ştii ce să crezi. Pentru a cântări lucrurile e nevoie de timp. Cu cât mai puțin timp liber, cu atât mai puţină vreme pentru a compara, a verifica, a judeca, a analiza, a trage concluzii. Astfel, sclavul modern — republican! — tras/impins între servici, familie, probleme de ordin gospodăresc şi avalanşa de informaţii, ajunge la concluzia că e mai bine să nu aibă nici o părere... aşa cum au prevăzut, de altfel, "înțelepții” (Sionului). Duşmanul sistemului actual (ca, de altfel, şi al regimului comunist) este persoana care are timp. E adevărat că nu e suficient să ai timp: dacă-l petreci făcând socializare pe net sau căutând filme polițiste sau jocuri, nu încurci pe nimeni; esenţial pentru ei este să nu cauţi site-uri de istorie interzisă şi să nu cumva să gândeşti. Pentru că... este extrem de periculos — de fapt, nu gânditul în sine, cât capacitatea de a face analiză şi sinteză: dacă eşti capabil să tragi propriile concluzii în loc să le preiei pe ale altcuiva, e jale mare - devii duşmanul sistemului. Oricum, va veni şi ziua în care netul se va restricționa drastic. Până atunci însă, transformaţi-l în ceva util. Nu disperaţi: cântăriți credibilitatea surselor, confruntați-le cu alte 'surse, folosiți-vă discernământul şi veţi putea selecta informația corectă. Dan Grigore — Bucureşti: Cum Sima nu poate fi scos din istoria legionară, Relații cu publicul: e-mail: cuvantul ABONAMENTE PE ADRESA ZELEA-CODREANU STR DUMITRACHE NR. 35, SECT. 2, BUCUREŞTI Tel.: (021) 2425471; 0745 074493 Prețul unui abonament pt. anul 2012 50 RON pentru țară (Bucureşti şi provincie); 70 RON pentru Europa; 130 RON pentru Canada, SUA, Australia. (zona Circului = inters. cu Ştefan cel Mare, colț cu str. V.Lascâr) Tel.: (021) 2425471 sau sle BANUL nu se poate nici "aşterne tăcerea” asupra lui. Lozinca (lansată chiar de simişti); "Cultivăm ce ne uneşte şi respingem ce ne dezbină” înseamnă să cultivăm ideologia Căpitanului (punctul de plecare, de referință) şi să-l respingem pe Sima (el a adus dezbinarea, iar rezultatele „] activităţii lui dezbină şi acum). Nu însemnă trecerea sub tăcere a denaturării principiilor legionare, ci tocmai relevarea şi respingerea denaturării! Elena Martin - Tuşnad: Din câte ştiu eu, expresia “avocatul diavolului”, folosită pentru a desemna un critic răutăcios, vine de la “advocatus diaboli”, persoana însărcinată să conteste cererea unui candidat la canonizare în fața conclavului papal (cel ce sprijinea propunerea se numea “advocatus Dei"). Călin Branciu -— Bistriţa: "Quo vadis?” (“Încotro te duci?”) are următoarea semnificație: Apostolul Petru, care fugea de persecuțiile împăratului Nero, îl întâlneşte pe Mântuitor Care se înălțase la Cer de 30 de ani, şi îl - —— - —- si întreabă "Quo vadis, Domine?” lar lisus îi răspunde: „Mă duc la Roma ca să mă răstignesc din nou pentru că mi- ai părăsit poporul”. Petru s-a întors, a fost prins de împărat şi răstignit pe cruce pentru Hristos. Expresia s-a răspândit prin romanul istoric "Quo vadis” al lui H. Sienkiewicz, pentru care i s-a decernat Premiul Nobel; acesta evocă persecuțiile creştinilor în perioada lui Nero, prin intermediul poveştii de dragoste dintre o tânără creştină şi un patrician roman. lonuț Moga — Călăraşi: Din-Senatul Legionar (înființat în 1929) de Căpitan au făcut parte, printre alţii, prof. Nae lonescu, prof. lon Zelea-Codreanu, prof. Traian Brăileanu, gen. Gh. Cantacuzino-Grănicerul, col. Ştefan Zăvoianu, prof. lon Găvănescu, prof. Corneliu Şumuleanu, gen. lon Macridescu, gen: lon Tarnoschi, col. Paul Cambureanu, Mihail Manoilescu ş.a. : Andrei Gurguță — Piatra Neamţ: M-am documentat şi nu aveţi dreptate: recordul în domeniu nu-l deţine Maiorescu (care a fost licenţiat la 20 de ani), ci lorga (la 18 ani). A urmat cursurile anului | din noiembrie 1888 şi până în iunie 1889, iar toamna a dat restul examenelor de anii II şi III, precum şi licenţa. La sfârşitul lui 1889 era licenţiat “magna cum laude”. Avea 18 ani şi 6 luni. lar în legătură cu ilustra personalitate maioresciană, mărturisim că nu suntem deloc entuziaşti! (aveţi motivele chiar în acest număr). Nici şapte diplome puse una peste. alta nu-l transformă pe mârşav în erou naţional. De altfel, nici lorga, nici Maiorescu "n-au dat pe-afară” de caracter... Sorin Luca — Satu Mare: Expresia "acarul Păun” desemnează „țapul ispășitor”, adică persoana asupra căreia se aruncă greșelile altora şi îşi are originea într-un personaj real, acarul (muncitorul feroviar) lon Păun, care a fost considerat singurul vinovat pentru o ciocnire între două trenuri, pe linia Ploieşti — Buzău, în perioada interbelică (un accelerat s-a ciocnit de un marfar staționat, producând peste o sută de victime). Păun a făcut închisoare (o lună de zile); apoi a intentat proces şi a primit despăgubiri... post mortem (după câteva zeci de ani). În acea perioadă au mai avut loc câteva accidente feroviare soldate cu morți şi răniți, în care au fost găsiţi vinovaţi fie cantonierul, fie condiţiile meteo. Wioolta Codrin Periodic editat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ” ISSN 1583-9311 ==: Redactor şef: Nicoleta Godrin = Colegiul de redaație: Emilian Ghika, Corneliu Mihai, Ştefan Hâncu, Marius Priohiei == Str. Mărgăritarelor nr, 6, sector 2, Bucureşti - Vinerea, orele 15-17 | ==: 0745 074493 -codreanu.com