Cuvantul Legionar nr. 103, februarie 2012

“Dacă cor lăcea acejlia, petzlrele vor Sina = 
(DP Bangtede dpră dice 72 47 


CUVÂNTUL 
LEGIORAR 


Periodic al Românilor naţionalişti creştini 
- în duhul NATIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 


Anul VIII, Nr. 103, FEBRUARIE 2012 
_Director: NICADOR_ZELEA-CODREANU 


Apare la sfârşitul lunii 
Redactor şef: Nicoleta Codrin 


2,5 lei 


RELAȚII CU PUBLICUL: 


ÎN FIECARE VINERI, „ORELE 15-17, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect.'2, Buc.; tel,: (021) 2425471 sau 0745074493 


e-mail: Cuvantul: leg jionar G 


Slualilale DCTA 


Ce-aţi pierdut din vedere 
itiedlitec Holocaustul rămâne fără monopol 
Dearilie ae carte "N-am scris vouă, tinerilor! 


__ Prev Muir 


Editorial: 


Ce este un dezertor în 
accepțiunea generală a 
termenului? Un trădător de 
țară! 

Ce face un  dezertor?: 
Primul gest: fuge de la 
confruntarea cu duşmanul; 
după aceea, în funcție de 
împrejurări, se „ascunde” sau 
colaborează cu inamicul! 

În timp de război 
dezertarea se pedepseşte cu 
„execuţia sumară”; în timp de 
pace (de aproape un secol 
vorbim de PAX. IUDAICA), 
este doar privit cu suspiciune 
de unii, recompensat de alții. 

Cine defineşte starea de 
război sau de pace: în 
interiorul unei țări, căci despre 
asta vorbim în cazul de faţă, a 
existat şi există un „război” 
permanent între „putere” şi 
restul populației, determinat 
de gradul de suportabilitate 
a poverilor contribuabilului, 
corelate cu percepția cetățeanului privind 
dreptatea, libertatea şi demnitatea. Nicăieri şi 
niciodată nu s-a ajuns la o situaţie în care proporţia 
dintre mulțumire şi nemulțumire să conducă la o 
pace socială. 

De aproape un secol poporul român trăieşte o 
dramă care nu îşi are egalul decât în cazul unui 
război pierdut după care trebuie să suporte o 
ocupație duşmană, străină, discreţionară, înlosiloare, 

ână. 


CUVÂNTUL LEGIONAR FEBRUARIE 2012 


"Scoală- te tu ca să mă asez eul, 
aa Ploae Băcest şi piatra tombală 


zelea- codreanu. com, site: www. zelea-codreanu. com 


CUPRINS: 


Carte Agianară “Fără Căpitan” V) 


Sfainiualitate Preot şi legionar 
Came 
Pogta Pedaolize 


Gareppordengă Escrocheria OTV-istă 


Proiect pentru redresare 


ORBI? SURZI? DEZERTORI! 


Mişcările de rezistență împotriva ocupaţiei 
iudaice, căci despre aceasta a fost şi va fi vorba, 
au fost totdeauna învinse prin actele de trădare 
ale unor români, aşa-numitele” cozi de topor”, 
dar, mai grav prin numărul foarte mare de dezertori 


trecuţi, cum se zice, „cu arme şi bagaje” în tabăra 
duşmanilor noştri de moarte. 

Prin aportul şi influența lor, semnalul morții 
naționale a fost mereu şi mereu opera acelor 


intelectuali dispuşi la orice compromis. 


Mişcarea Legionară a strâns în 
jurul ei un mare număr de 
intelectuali, personalități de 
valoare națională şi mondială, 


fiind singura mişcare politică 
dispusă şi capabilă, prin 
consecvență şi valoarea ideilor 
generate de doctrină şi exemplul 
] personal, să ofere altă 
perspectivă intelectualităţii 


române. 

Dar să revenim şi să apreciem 
dacă în acest moment suntem în * 
„stare de război” şi de ce: pentru 
| simplul motiv că ne aflăm sub 
ocupație străină. Faptul că toată 
suflarea românească refuză să 
accepte acest fapt sau că nu 
sesizează fondul problemei, nu 
înseamnă - nici pe departe că 
lucrurile ar sta altfel. Înseamnă, 
3 pur şi simplu, că diversiunile puse - 

pe masa românului de trei ori pe 
| zi sau de câte ori este nevoie - şi 
i] aceasta timp de zeci de ani - au 
“ dat roadele scontate. Cu cât 
cetățeanul obişnuit va fi mai puțin informat asupra 
manevrelor oculte ale forțelor iudaice legate de 
planurile de stăpânire totală a ţării şi a poporului 
român, cu atât mai puţin credibile ar părea 
dezvăluirile de față. ) 


Pag. 1 


Că suntem urmăriţi, ascultați, filmaţi... mai era 
cineva care să nu ştie acest lucru? Că anumite site- 
uri sunt cenzurate, sau chiar închise (nu oricare, ci 
doar cele care au ceva de spus împotriva sistemului) 
vă mai surprinde? 

În ultimele săptămâni, o mare parte din vocile 
care au protestat, în stradă sau... la căldurică, pe 
internet, pe lângă "Jos Băsescu!" "Poc-poc-poc, 
Ungureanu după Bocr' şi "Roşia Montană nu e de 
pomană!', au transmis şi mesajul "Stop ACTA”. * 

ACTA, noul tratat împotriva "produselor 
contrafăcute" (Anti-Counterfeiting Trade 
Agreement) este privit ca un instrument ideal pe 
care sistemul îl va folosi pentru anihilarea 
libertății de exprimare pe internet. 

„Putem chiar spune că acest ACTA a trecut pe 
prima poziție în clasamentul motivelor de revoltă ale 
manifestanților, poate din cauză că frigul a subțiat 
rândurile protestatarilor cu şubă, fular şi mănuşi, în 
favoarea celor "virtuali". 

Era şi de aşteptat să se întâmple aşa: pentru 
aceştia din urmă, internetul este subiectul cel mai 
important, este acelaşi lucru cu viața lor. privată. 
Transmiterea de mesaje, fotografii şi filmuleţe -pe 
Facebook se numeşte comunicare, iar un joc de tip 
"World of Warcraft" înseamnă o distracţie în grup de 
toată frumusețea... 


* Pentru cei care au Văzut la manifestații (fie pe 
viu, fie la TV sau într-un ziar), măşti albe cu un rictus 
din sprâncenele negre foarte pronunţate, şi nu ştiu 
de unde vin, menţionăm că este vorba de masca 
"Guy Fawkes". Fawkes a fost autorul unui atentat 
eşuat asupra regelui James | al Angliei, petrecut în 
1605. Nu ştim de ce a fost adoptat ca simbol de 
către asociația internaţională de hackeri 
"Anonymous", dar nu este neapărat un simbol de 
mare cinste. În fine, la protestele din România, de la 
începutul acestui an, masca "Guy  Fawkes" 
înseamnă simpatia față de grupul "Anonymous", 


____„—Sâra-areste interesat de problema Băsescu, ci doar 


de ACTA. Iniţial, crezusem că este pur şi simplu o 
glumă, sau că oamenii evită să fie filmaţi, de teama 
unei riposte a sistemului. 

Să ni se ierte sarcasmul din această întrebare: ce 
ați aşteptat până acum, de vreme ce telefoanele 
sunt urmărite din vremea lui Ceaşcă şi internetul 
de când a apărut (iar legal, numai de... câţiva 
ani)? Nu v-a revoltat suficient de mult legea din 
2009, dată în timpul lui Tăriceanu, ca o traducere a 
unei legi din UE? 

De atunci până acum nu s-a mai schimbat 
nimic important în domeniul monitorizării generale 
a populaţiei, nici măcar ACTA nu schimbă prea 
mult datele problemei. i 

Trebuia să vină nişte activişti de la "Occupy"? Vă 
plac hackerii "Anonymous", dar-ce ştiţi despre ei? De 
exemplu, cine sunt... 

Păi bine, fraţilor, dar este la mintea cocoşului: 
până şi cel mai inapt politician s-ar fi gândit, în atâţia 
ani de tensiuni mocnite, că este nevoie de o 
organizaţie care să capteze, să direcționeze greşit şi 
să obosească fluxul continuu de revoltă şi de 
revoltați... Masoneria şi-a dat, acum mai bine de 
două secole, doctoratul pe tema înființării şi 
manipulării unor astfel de organizaţii! 

“Nu, în nici un caz nu vrem să spunem că grupul 
"Anonymous" sau "Occupy” ar fi rezultatul unei 
iniţiative masonice de captare - Oculta s-a descurcat 
mult mai bine decât atât! Acestea sunt doar două 
crenguţe dintr-o întreagă pădure de organizații aşa- 
zis  revoltate, care de-abia aşteaptă să vă 
"elibereze". > 

Există o listă foarte lungă, pe care nu o vom şti 
niciodată până la capăt, dar care începe cu grupurile 
de presiune ale lui Soros (Grupul pentru Dialog 
Social, Asociaţia Pro Democraţia etc.) şi cu orice 
partid din "opoziţie", care se dă de ceasul morţii că 
lucrurile merg prost numai şi numai pentru că nu 
este el la putere. Şi atunci, bravo! Sus "Anonymous", 
eroii noştri salvatori... 

Pauză! Dacă până aici aţi înțeles că suntem 
pentru adoptarea faimosului tratat, greşiți total. 

Mai bine să o luăm uşurel, de la capăt. 


Pa9-2 CUVÂNTUL LEGIONA 


[lea litale 


ACTA 


Pentru început lăsăm la o parte nise 
internaţionale de tip "Occupy” şi luăm cunoştinţă de 
punctul de vedere al celor care apără acest ACTA 
(cu care ocazie, vom afla şi împotriva a ce 
protestăm). Poate că ei mint, dar nu-i nimic, avem şi 
discernământ... 


lubiți falsurile? Dar pirateria? 


ACTA nu se referă în mod exclusiv la internet. 

Atunci când vine cineva la talcioc şi pune pe 
tarabă nişte imitații de adidaşi care se rup după două 
zile sau o copie după Rembrandt, pretinsă a fi 
originalul, o reglementare ACTA ar trebui să vină şi 
să-l ia la şuturi. Produsul contrafăcut care se vinde la 
tarabă este mai prost decât originalul, păgubiți fiind 
şi fabricantul, ale cărui. produse (cele originale, de 
calitate) rămân nevândute, dar şi cumpărătorul, 
înşelat în aşteptări. : 

Acelaşi lucru se petrece şi pe internet, în special 
în ceea ce priveşte muzica, filmele şi programele 
care ar trebui să aibă un preț, de vreme ce asupra 
lor există un copyright, dar uneori se distribuie gratis, 
în mod abuziv. 

Însă un produs piratat, luat de pe internet, este o 
copie perfectă a originalului, păgubit fiind numai 
producătorul, care nu-şi mai încasează plata la care 
ar fi avut dreptul, pentru munca lui. Din acest motiv, 
pirateria pe internet este mult mai uşor acceptată de 
masele de utilizatori, care obţin astfel produsul de 
calitatea maximă, gratis. De altfel, nici nu s-a 
încetățenit vreodată o morală temeinică vis-a-vis de 
comerțul cu produse "virtuale". Toată lumea ştie că 
este rău să furi un kilogram de brânză, care costă 15 
lei. Dar majoritatea nu-şi fac nici o problemă morală 
din a folosi gratuit o versiune oarecare de Autocad 
(un instrument de desen tehnic, folosit de exemplu în 
proiectarea de construcţii), piratată, care în mod 
normal ar fi costat câteva mii de lei. Şi atunci, 
desigur, intervine necesitatea de a monitoriza 
transferul, pentru a nu da faliment programatorii, ale 
căror încasări sunt grav afectate de piraterie, 
principala formă a furtului intelectual. 

Din păcate, de aici şi până la "dictatura pe 
internet" nu mai este nici un pas, chiar am ajuns 
acolo - asta este! 

Intenția bună, de a se păzi proprietatea 
intelectuală, va fi (este deja) extrem de uşor de 
folosit ca scuză pentru ca noi toți să fim urmăriți 
pe internet ca şobolanii pentru experimente. lar de 
aici - fraudele continuând, desigur, pentru că 
întotdeauna se găseşte o soluţie - se va dori să fim 
tot mai monitorizați, şi nu numai pe internet, ci şi pe 
stradă. Intâi cu camere de luat vederi în dreptul 
magazinelor şi băncilor, apoi peste tot, din 100 în 
100 de metri, apoi din 20 în 20... Am divagat puțin, 
dar cu folos. 

Acesta este scopul urmărit prin aplicarea unor 
asemenea reglementări: să fim cât mai strâns 
controlați, dacă se poate şi cu o telecomandă, 
eventual prevăzută cu buton galben (ai făcut un pas 
greşit? şoc electric!) şi cu buton roşu (încă un pas 
greşit? moartea!). Vezi Doamne, ca să nu mai putem 
încălca legile, ca să fim cât mai "corecţi”... 

În paranteză fie spus: problema furtului 
nepedepsit de pe internet va rămâne veşnic 
nerezolvată, din cauza imposturii producătorilor 
de software. Exemplul cel mai notoriu este 
Microsoft, producătorul de sisteme de operare care 
cad ca muştele, dar ne referim şi la nenumărați 
creatori de programe antivirus, ale căror produse 
devin depăşite, şi deci inutile, de Ia o zi la alta. Dacă 
sistemele lor "ultrasofisticate" ar fi 


trebuie, meseria'de hacker ar fi devenit imposibilă. 


jucând în rețea nu ştiu ce tâmpenie cu împuşcături,.. 


funcţionat cum - 


R FEBRUARIE 2012 


dar nu se vrea acest lucru. Tot aşa cum, dacă | să 
ar fi fost scrise cum trebuie, fără o grăma ge 
ascunzişuri şi chiţibuşuri lăsate acolo intenționat € , 
meseria de politician hoț ar fi fost imposibiă TR 


ŞI 
este nevoie să o spunem? Nici asta nu se Vezi Mai 


O dată pentru totdeauna: ce face Ac 


Discutăm, de acum, numai despre moduj în | 
noul tratat va afecta traficul pe internet, acesta Păi 
singurul motiv pentru care se protestează. ng 

ACTA nu va aduce nici o schimbare în activita 
pe internet a unei largi majorităţi, Până la urmă La 
fi vizate în mod riguros numai site-urile şi be 
urile care deranjează sistemul. g- 

Momentan, asemenea adrese de pe interne 
de la care se difuzează incorectitudini politica” 
informaţii şi comentarii indezirabile pentru Ocujtă zi 4 
pot fi închise prin cenzură făţişă, pentru că îi 
un mare scandal. Insă mai târziu se va "descoperi E 
că ele încalcă nu ştiu ce normă de protecţie a d 
proprietăţii intelectuale (de exemplu, postează 
citate dintr-o carte, şi aceea supărătoare pențr 
sistem). De altfel, tot în acest număr am că 
despre utilizarea cu succes a copyright-ului în 
scopul de a împiedica publicarea unei carni 
(“Mein Kampf"), şi asta fără ca ACTA să fie în 


vigoare. "Proprietatea ___ intelectuală", măslută 
convenabil în cadrul legislativ, va putea fi folosită at 
fel de bine şi ca să fie închise site-urile incomode, ft 
fără grijă! 3 
Dar să revenim la majoritatea “internauţilore. 
Când promotorii ACTA vă promit că nu vi seva. 
schimba cu nimic "viața privată" de pe internet, acest — 
lucru este, în 99% din cazuri, adevărul: n-o săvă 
împiedice nimeni să încărcaţi tone de fotografii pe 
Facebook, nici să pierdeţi ore în şir "socializând" sau 


TA? 


Chiar şi dacă jocul respectiv poate să fie "piratat" (pe. 
un server "oficial" se percepe un abonament lunar, 
dar cunoaştem oameni care joacă pe gratis). 25 

De ce o să fiţi lăsaţi în pace? Simplu: Oculta se 
bucură când folosiţi toate aceste metode, ca şi mul 
altele, pentru a vă dezumaniza, lăsându-vă de bună 
voie spălaţi pe creier! s . 

lată şi o excepţie amuzantă: dacă postați un 
filmuleţ pe Youtube, pe fundalul căruia se aude o 
melodie care face obiectul copyright-ului, se va SĂ 
spune că aţi încălcat drepturile autorului. şi veți fi 
amendat. Da, vor apărea tot felul de situaţii ridicole, 
mai mult sau mai puţin asemănătoare cu acest. 
exemplu. n 

Mai departe: conform unui document de pe site-ul 
accessnow.org, ACTA va obliga furnizorii serviciilor. 
de conectare în rețea să devină un fel de copoi cai 
să vă adulmece orice mişcare pe internet. Numai 
acest lucru este imposibil: ei sunt deja copoii ma 
sus pomeniţi, prin legislația aflată în vigoare În 
UE, cu România cu tot - treziți-vă, că este veche 
de acum! : 

ŞI, în general, ACTA nu prevede “schimbări 
legislative vis-a-vis de ce este şi ce nu este legal pe 
internet. Convenţia nu va face decât să consolideze i 
mijloacele de aplicare a legilor existente, care până 
acum au funcţionat destul de lax. Aceste legi îl 
creat, deja de ani buni, "dictatura pe internet” de > 
care se plâng acum hackerii "Anonymous" - ați fosă 
deja băgaţi în baze de date, se ştie cel 
interesează, cu cine staţi de vorbă etc. : 

Acum însă se apropie momentul în care dictalura 
respectivă se va face cu adevărat simțită. Chiar YO 
incepe să curgă amenzile pentru muzică sau fm? 
descărcate fraudulos **, deşi acestea erau interzis? 
şi până acum. - i 00 

x pi z să ală: 

Aici este o chestiune de opinie person p 
subsemnatul, în calitate de artist, nu simpatizeâ/ 
absolut deloc -ideea de copyright asupra artei; Să 
sensul de a se împiedica pur şi simplu răspândiee 4! 
copiilor gratuite. Acest copyright prost înțeles “e: : 
Posibil fenomenul degradant al artei "comer! 
practic o  corupere a artiştilor: de aici E E! 
merianele” şi opulența ostentativă a manelşilor 5 
depăşeşte enorm justificarea, întru totul rezonable 
e a se asigura mijloacele de subzistență, 
astfel încât artistul să poată crea In 


continuare, fără să fie obligat să-şi ia un 

serviciu cu program de opt ore pe zi. 

Intervin însă alte aspecte, cum ar fi 

utilizarea nepermisă a unei creații de artă în 
scopuri comerciale, cazuri în care autorul trebuie să 
aibă dreptul de a se opune. De exemplu, poţi să 

asculți muzica mea fără să o plăteşti, dar nu să o 
batjocoreşti, introducând-o pe fundalul unei reclame. 
Încheiem aici prezentarea completă - credem noi 

- a justificărilor aduse în favoarea implementării 
ACTA, precum şi a efectelor pe care aceasta le va 
produce. Desigur, ne-am bazat, în acest scop, pe 

informaţiile disponibile, iar dacă există clauze 
secrete, va fi şi mai rău. Acest lucru este foarte 
posibil: noi v-am prevenit, cu mult înainte ca un 
grup de hackeri să o facă, asupra pericolului unei 

dictaturi mondiale. 


Ce este internetul pentru voi, o patrie!? 


În cele ce urmează, trebuie să discutăm despre 
anumite aspecte ale mesajului anti-ACTA care ne- 
au contrariat. Nu ne-au surprins, doar ne-au 
contrariat, pentru că ştiam că lucrurile stau astfel. 
Insă această situaţie absolut odioasă este 
prezentată, pentru prima dată, cu multă înflăcărare, 
drept normală, dezirabilă, un lucru pentru care chiar 
merită să lupi. 

Deşi suntem cu toată convingerea alături de 
protestatari, ne cutremură inepțiile colosale prin care 
unii dintre ei îşi justifică opoziţia: "internetul nostru”. 
ACTA, un tratat anti-internet", "internetul suntem 
noi”, "fiecare aspect al vieţii voastre.pe Internet va fi 
monitorizat"... 

; Ce înseamnă viață pe internet, că parcă ne şi 
imaginăm alienaţii care nu "trăiesc", de dimineaţa 
până seara, decât în fața calculatorului. 

Internetul sunteţi voi? Buletinul la control! Uite că 
aici scrie că sunteţi de naţionalitate română, nu 


interneteză! Şi de ce în poza de pe buletin nu aveți 


ochii ăştia pungiţi, că nu mai semănaţi deloc!?” 

Poate că exagerăm, iar o bună parte din cei care 
au o "viață" pe internet mai "viețuiesc" din când în 
când şi în lumea reală. Dar ne-a cuprins 
exasperarea de la câte tâmpenii de soiul celor de 
mai sus am auzit, parcă ieşite din gura unor răzeşi 
care îşi pregăteau bâtele şi furcile, ca să-şi apere 
satul de o hoardă de tătari. 

Să nu fim înțeleşi greşit. Şi noi prețuim internetul, 
chiar foarte mult, şi iată de ce: pe fondul 
restrângerii tot mai evidente a libertății de 
exprimare, internetul a rămas puțin "în urmă” cu 
reglementările. Astfel, până în momentul de față, 
ultimul loc unde s-au mai putut găsi cărți, filme şi 
articole riguros eliminate din mass-media sau din 
librării este pe internet. 

Dar dacă şi acesta va fi "adus la zi' în privința 
reglementărilor respective, care vă cenzurează deja 
viața (poate fără să vă daţi seama), el nu va mai 
avea nici o valoare! O să rămână din internet 
numai “socializarea”, pornografia şi informațiile 
corecte politic, iar din libertatea de exprimare, un 
mormânt. Virtual... 

Ca o compensație amară, atunci când va 


"cădea" internetul, o să înțeleagă în sfârşit tot 


bizonul că este vorba de o dictatură! Dar va fi 
foarte, foarte târziu. 

În fine, aţi înțeles de ce internetul este, cel puţin 
pe moment, cu adevărat important. Acesta este 
singurul motiv, fără nici o legătură cu execrabilele 
surogate de relații interumane "online", pe care unii 
le numesc "viață personală”. 

Şi totuşi, pentru ce se revoltă hackerii? 

Chiar aşa: să fii hacker a devenit dintr-odată un 
lucru bun? Parcă era vorba de informaticieni 
infractori, care îşi folosesc cunoştinţele pentru a 
obține bani din piraterie... 

Ce-i supără pe hackeri - la mintea cocoşului! - 
este că le va fi mai greu să fure. Nu imposibil, dar 
mai greu, aşa că sunt cu toții împotriva ACTA, ceea 
ce, din păcate, dă o aură de credibilitate manevrelor 
care, pe un cu totul alt plan, chiar netezesc drumul 
către o dictatură mondială. 

Credeţi că puteţi acum să faceți front comun cu 
aceşti "anonimi" împotriva supravegherii stricte a 
internetului?  Greşit! Activitatea lor ilegală a 
constituit, până acum, principalul pretext pentru 
care autoritățile s-au bătut cu pumnii în piept că 
fără supraveghere nu se mai poate! 

PENTRU LEGIONARII care citesc aceste rânduri, 
iată un bun exemplu de HACKER: HORIA SIMA. 

Ce a “piratat” el? Imaginea Mişcării 
Legionare. 


CUVÂNTUL LEGIONAR FEBRUARIE 2012 


că poate transmite prin el ordine dincolo de zidul 
închisorii (acestea ieşeau "virusate" de la SIMA). 


A folosit în scopuri personale, meschine, 
dispoziţia credulă a multor legionari de a executa 
necondiţionat ordinele presupuse a veni de la 
Codreanu. "Aşa ordonă Căpitanul? Mergem şi în foc, 
dacă trebuie!" - aşa s-au pus în mişcare planurile 
trădătoare ale "comandantului". 

Discernământul elitei legionare, ca un 
antivirus (ca să mergem mai departe cu această 
analogie) i-a creat destule dificultăți, dar nu l-a 
oprit. Era destul de viclean, dar mai ales avea în 
spate un întreg serviciu secret, controlat de oameni 
şi mai vicleni... 

Şi atunci, pus în faţa prigoanei antilegionare 
din 1938 sau de mai târziu, puteai să faci front 
comun cu el în contra sistemului, dacă ştiai că 
manevrele lui au oferit principalul pretext pentru 
a se începe prigoana? 


Revenim la cei ce se opun validării ACTA. 

Cine -mai' strigă "Stop ACTA"? Pigmeii- din 
"opoziţie", în special USL. 

Dar din ce motiv, vă spunem noi: până acum, s- 
au descurcat foarte prost în a-şi crea un avantaj, cât 
de mic, din protestele anti-Băsescu începute în 
ianuarie. Au încercat să se "alăture" manifestanților 
printr-un mare miting la Arcul de Triumf, dar cei care 
au fost acolo s-au dus în aceeaşi seară şi în Piaţa 
Universităţii, unde au strigat fără probleme "Pe-De- 
Le şi U-Se-Le, aceeaşi mizerie"! 

Apoi au intrat în aşa-numita lor grevă 
parlamentară, adică au stat acasă, primindu-şi în 
continuare salariile-mamut, care sfidează românii 
căzuți în cea mai neagră sărăcie. Prin această 
"grevă" nu au făcut decât să permită coaliției de 
guvernământ să-şi voteze singură legile, în 
unanimitate - din nou, chix! 

Și atunci rămâne chestiunea ACTA: România, 
alături de alte 21 de state din UE, a semnat pe 26 
ianuarie acest tratat, desigur, fără nici un fel de 
consultare populară. Dar de unde consultare 
populară, că puterea nu ar fi avut la dispoziţie decât 
trei mijloace: 

(1) Referendum. Cum să organizezi un 
referendum , pentru adoptarea ACTA, când toată 
lumea vrea un referendum pentru destituirea lui 
Băsescu? 

(2) Sondaj. Rezultatul unui sondaj poate fi măsluit 
cu mult mai mare uşurinţă - în anii trecuţi v-am şi 
dovedit acest lucru, urmărind două sondaje care se 
băteau cap în cap - dar nu şi în aceste condiţii, când 
țara este împotriva oricărui gest al puterii. 

(3) Miting. Dar ce, au înnebunit? Păi, ce spuneam 
luna trecută: în decembrie 1989, Ceauşescu însuşi a 
convocat un mare miting, la care a fost huiduit 
asurzitor, moment din care Revoluţia nu s-a mai oprit 
până nu l-a dat jos. 

Deci nici PDL, nici Băsescu, nu mai au cum să 
consulte poporul, în. nici o privință - s-a terminat! Au 
semnat, deci, aderarea la ACTA aşa, din burtă, ca şi 
în cazul integrării în UE din 2007. Vă amintiţi că 
atunci se promisese un referendum, care nu a mai 
avut loc? Ce contează "viermii", "ciumpalacii” etc... 

Momentul prielnic, până şi pentru extrem de 
incapabilul Victor Ponta, a venit când s-au pornit 


manifestaţiile internaţionale anti-ACTA. 
Nici el nu s-a putut mişca fără un pretext 
internaţional... Şi zice Ponta: "Când vom 
ajunge la guvernare, mă oblig să suspend 
aplicarea ACTA, până ce nu va avea loc o dezbatere 
publică". Şi nu a spus aceste vorbe oricum, ci le-a 
postat pe Facebook, ca să se vadă cât este el de 
modern, de "internaut”. 

Care este problema, domnule? Sunteţi ditamai 
şeful PSD. Nu vă mai dau televiziunile pe post, de aţi 


ajuns să faceţi declaraţii pe site-urile de: 
"socializare"? 

"Democraţia" în UE, ca lâna de pe 
broască... 


Se mai trezeşte, din când în când, câte un naiv 
să se deziluzioneze brusc de vreo încălcare a 
"principiilor democratice” în politica Uniunii 
Europene. Să ne amuzăm sau să ne întristăm - 
aceeaşi dilemă ca şi în comediile lui Caragiale! 

Cazul pe care vi-l prezentăm, în legătură cu 
subiectul ACTA, este al cetățeanului francez Kader 
Arif, care a demisionat pe 27 ianuarie a.c. din funcția 
de raportor al Parlamentului European, declarând că 
“nu a mai văzut niciodată până acum asemenea 
manevre” precum cele prin care se pregăteşte 
acest tratat. 

Spre deosebire de dl. Arif, noi am mai văzut 
"asemenea manevre”, ba chiar cu duiumul! 
Adoptarea monedei euro, precum şi modul insidios 
în care s-a ajuns de la aceasta la actuala 
“necesitate” a unificării fiscale, eventual şi la 
viitoarea înființare a Statelor Unite ale Europei, 
reprezintă doar manevra cea mai strigătoare la cer... 

Păi cum să vezi, domnule, dacă stai cu ochii 
închişi!?. Dacă vrei să vezi, nimic mai simplu: 
deschide-i şi se rezolvă problema. 

Ei, nu-i nimic, mai bine mai târziu decât niciodată: 
salutăm trezirea d-lui Arif cu un călduros "bună 
dimineața”. 

Dar domnia sa nu s-a trezit chiar dintr-odată, ci 
încet, încet de tot - greu mai este! 

Când şi-a deschis ochii, pesemne vorbind încă în 
somn, trezit numai pe jumătate din visul dulce al 
democraţiei şi drepturilor cetăţeneşti, d. Arif a 
produs acest mesaj înduioşător: 

"Condamn întregul proces care a condus la 
semnarea acestui acord, şi anume lipsa consultării 
societăţii civile, lipsa transparenţei încă de la 
începutul negocierilor, întârzieri repetate ale semnării 
textului fără nici o explicaţie, respingerea 
recomandărilor Parlamentului aşa cum au fost 
formulate într-o serie de rezoluții. Acest acord poate 
avea consecințe majore asupra vieţii cetățenilor. Cu 
toate acestea, se face totul pentru a împiedica PE să 
îşi spună cuvântul. Vreau să lansez un semnal de 
alarmă puternic opiniei publice despre această 
situație inacceptabilă. Nu voi lua parte la această 
mascaradă”. 


Un text plin de "limbă de lemn", prin care fostul: 


funcţionar îşi motivează demisia: câtă nădejde şi-o 
fi pus în toate aceste mecanisme şi instituții care, 
de fapt, sunt născute moarte! Ca şi cum 
procedurile - literă moartă şi ele - ar fi schimbat ceva 
dacă ar fi fost respectate... 

Hai să fim serioşi, chestiunile de formă sunt de o 


importanță secundară. Problema este spiritul 
acestor instituții, mecanisme şi legi: statul 


mondial, controlul populației, controlul gândirii, 
sclavagismul, Anticristul. Şi atât! 

(Surse:  www.dailybusiness.ro  - 9.02.2012, 
"Proteste împotriva ACTA la scară europeană. Câţi 
români ies în stradă?": "Jurnalul Naţional” - 
28.01.2012, "ACTA: raportorul european francez 
demisionează") 


ULTIMA ORĂ: Recenta decizie a Curţii Europene 
de Justiție declară prevederile controversatului act 
ilegale. Totuşi este prematur să ne bucurăm de 
acest succes, atâta vreme cât legislația actuală, 
care prevede deja urmărirea activității pe internet 
şi a convorbirilor telefonice, nu se va schimba în 
profunzime. ACTA, în sine, nu înseamnă nimic, 
aşa cum am subliniat, de altfel. Chiar faptul că 
manifestaţiile par să fi încetat, iar Curtea Europeană 
de Justiţie nu atacă şi legile respective, ne 
sugerează că ar fi vorba mai degrabă de o 
muşamalizare (amânare, schimbare parţială), decât 
de rezolvarea efectivă a problemei. 


Sân Dâncu 


Pag. 3 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE - ŞTIRI LUNA FEBRUARIE - 


kăk 


Control pervers şi inutil 


Hotelurile şi pensiunile vor fi obligate să se 
înscrie în sistemul de evidență electronică a 
turiştilor, prin care se va şti în orice moment cine 
şi unde este cazat, în caz contrar, vor fi amendate 
cu 20.000 de lei. 

Federaţia Hotelierilor a cerut Ministerului să 
renunțe la introducerea sistemului electronic integrat 
de evidență a turiştilor (SIET), pentru că acesta 
încalcă dreptul la intimitate şi la libera şi neîngrădita 
circulaţie a persoanei, transmițând nu numai Poliției 
şi Parchetului, ci şi altor entităţi, informații 
confidențiale (nume, domiciliu, serie act de identitate, 
data exactă când se află într-un anumit loc etc.). În 
mod evident numărul persoanelor care se vor caza 
în unităţile turistice va scădea după implementarea 
acestui sistem, iar veniturile statului provenite din 
turism se nu numai că nu vor creşte, ci se vor 
diminua. 

Ministerul Turismului nu va renunța la proiect, 
susținând că supravegherea electronică va ajuta la 
combaterea evaziunii fiscale, iar persoanele care au 
săvârşit infracțiuni şi sunt urmărite vor putea fi 
reperate mai uşor. 

Dacă, totuşi, credeți că autoritățile ar putea fi 
într-adevăr preocupate de siguranța şi 
bunăstarea ”ciumpalacilor”, a ”viermilor” (după 
cum s-au exprimat TEXTUAL, recent), iată câteva 
întrebări de bun simţ elementar: 

- în privința infractorilor. să fie aceştia atât de 
tembeli încât să se cazeze în locuri supravegheate, 
unde să fie prinşi? nu se vor caza la persoane 
particulare?! deci pretextul cu prinderea infractorilor 
nu rezistă, e "praf în ochi”; i : 

- în privința evaziunii fiscale: dacă se doreşte 
acest lucru, de ce se începe cu hotelierii şi nu cu 
marii evazionişti (de exemplu, ţiganii cu castele, 
cămătarii etc.)? de ce birurile crese constant şi 

justificat, pe lângă multitudinea de taxe, suprataxe 
şi parataxe existente, ajungându-se astfel la 
imposibilitate. de plată? cum se folosesc aceşti bani, 
ce anume s-a realizat, concret (şi benefic) pentru 
populaţie? oricum, pe măsură ce se perfecționează 
polițistul, se perfecţionează şi hoţul... 

În acest context trebuie să amintim două aspecte 
ale vieții publice româneşti, mai puţin cunoscute: 

- Cartea de imobil (evidenţa persoanelor locuind 
într-o clădire) a fost instituită în timpul dictaturii lui 
Carol al Il-lea, pentru facilitarea arestării ilegale a 
legionarilor 

- Eradicarea evaziunii fiscale — exemplară sub 
conducerea lui Antonescu - a mers în paralel cu 
eliminarea corupției, mitei, şantajului, speculei, 
iar banul public a fost manevrat corect şi cheltuit 
responsabil, cu rezultatul că România a avut atunci 
cea mai bună situație economică din istoria ei. În plin 
război mondial! Şi fără supraveghere electronică non 
stop... Atunci aveam sute de vagoane de aur 
(confiscate de ruşi în 1944), astăzi avem datorie 70 
miliarde euro! Degeaba oamenii îşi plătesc dările 
către stat dacă acesta risipeşte şi/sau fură! 


kk 


Statui fără rost 


Pe Insula Trandafirilor din parcul Herăstrău 
tronează un monument dedicat masonilor 
(fondatorii Uniunii Europene), format din. 12 capete 
înalte de 1,5 m care îi reprezintă pe Jean Monet, 
Robert Schuman, Joseph Bech, Mansholt, Spinelli, 
Spaak, Adenauer etc. 

Acum aflăm (sursa: Mediafax, respectiv 
HotNews, ian. 2012), că o statule a lui Deng 
Xiaoping, lider al Partidului Comunist din China, 
unul dintre organizatorii masacrului din Piaţa 
Tiananmen din iunie 1989, va fi ridicată în... Bistriţa! 

Deng, prezentat fals de mass media ca un mare 
reformator, mare economist, comunist cu vederi largi 
etc., de fapt este responsabilul pentru cauzele 
revoltei chineze: agricultura era la pământ, inflaţia 
crescuse, absolvenții de studii superioare nu găseau 

loc de muncă, posturile erau ocupate doar de 
cei aflați în structurile de conducere a 


Pag. 4 


SCrualitale 


Partidului Comunist, promisiunile de îndreptare UI 
fuseseră respectate etc. (într-un „cuvânt, ralu 
comunist pe care l-am cunoscut şi noi, prea bine!) 
Am scăpat de statuia lui Lenin şi ne "pricopsim” 
cu cea a altui criminal străin de Neam, Tearipg 
(cum îi spun românii, pentru facilitarea pronunției)! 
Şi, colac peste pupăză, altă statuie din bronz, a 
prințului Rainier de Monaco, va fi. realizată şi 
amplasată în Capitală, şi îi costă pe bucureşteni 
700.000 de lei (fără TVA). Ta 3 
Primăria nu are bani pentru deszăpezire (după 
două săptămâni de la ultima ninsoare, mormanele 
de zăpadă şi gheață murdară tronează chiar şi în 
centru), nu are bani pentru statuile personalităților 
reprezentative pentru țară (de exemplu regele 
Ferdinand cel Loial, Brâncuşi etc.), dărâmă statuile 
lui Antonescu, dar face statuie lui Rainier! 
Cât de “reprezentativ”, în general, poate. fi 


monarhul unui principat de dimensiunea unui oraş (2. 


kmp)?! Ce importanță au relaţiile României cu 
Monaco e uşor de intuit, ca şi ceea ce-a făcut acesta 
pentru Români: zero barat! 

Dar de ce să-ți aduci aminte, tu, popor român, 
de istoria ta glorioasă, când poţi să te închini la 
străini? Ce, vrei să renaşti? Vrei să-ţi aduci aminte 
de vremea când o oaste din răzeşi biruia mari 
armate, net superioare numeric şi ca dotare? 
Atunci, schimbă-ți conducătorii trădători! 


kk 


De ce nu se publică "Mein Kampf" 

Până la urmă, după 
un circ deplorabil, s-a 
dovedit că aşa este: nu 
se poate. Că la nemți, 
ca în orice ţară 
"civilizată", te poți uita la 
filme cu violență, morţi şi [E 
răniţi cu duiumul, că la 
orice _chioşe poţi găsi 
pornografie pentru toate [ 
gusturile, asta nu mai 
miră pe nimeni. Că doar 
este democraţie, şi 
unde-i democraţie, nu-i 
cenzură! Că poţi, de jităi pe 
asemenea, cumpăra orice material scris vreodată 
despre vrăjitorie, satanism şi cele mai inimaginabile 
ritualuri păgâne, este de la sine înțeles. Toate 
acestea şi multe alte mizerii sunt tolerate (a se citi 
"favorizate”) de orice regim iudeo-democratic, în 
numele libertăţii de exprimare, despre care suntem 
gata să pariem că este garantată în Constituţia 
Germaniei, tot atât de absolut cât şi în cea a 
României. Totuşi, "MEIN KAMPF",. sărmana carte 
scrisă de HITLER, Dumnezeu să-l ierte, nu se poate 
publica, însă nu pentru că ar fi mai rea decât cele 
enumerate mai sus. A 

Poate vă gândiţi la cenzură? În Uniunea 
Europeană, "raiul" “democrației”?! Nici pomeneală: 
nu se poate publica pentru că... acest lucru. ar 
încălca legea... drepturilor de autori! 

În România s-a scos în 1993 prima şi ultima 
ediţie postbelică. Apoi, când a apărut la un târg de 
carte, un slugoi de politician (l-am numit aici pe 
Năstase Șapte Case) s-a burzuluit că aşa ceva este 
inadmisibil, că ofensează memoria bla-bla-bla, şi a 
fost retrasă, redevenind o raritate bibliografică. 

Culmea este că până şi în Israel circulă o ediție 
- însoțită de comentarii defăimătoare şi, probabil, 
scurtată - dar nimeni nu se consideră ofensat. Poate 
că o citesc mai mult palestinienii, aşa "îndrăgostiţi" 
cum sunt de opresorii lor evrei... 

Insă în Germania aşa ceva nu este cu putință. 
Faptul a fost recent pus în evidență prin încercarea 
eşuată a editorului britanic Peter McGee de a 
lansa câteva fragmente pe piața din Germania, 
însoțite de "comentariile unor istorici renumiţi. 

Dincolo de ironia irezistibilă a situației (în 1945, 
britanicii au bombardat Germania cu napalm, astăzi 
vor să o bombardeze cu texte hitleriste), problema 
este că drepturile de autor sunt moştenite de 
Ministerul de Finanțe al Bavariei. Acesta, desigur, 


CUVÂNTUL LEGIONAR FEBRUARIE 2012 


se serveşte de ele exclusiv în scopul de a 
împiedica tipărirea cărții. 

Dar de ce este necesară o justificare atâ 
trasă de păr pentru se a interzice ap, 
fragmentelor din "Mein Kampf"? 

Bineînțeles, vă imaginaţi că la nemți este în 
vigoare nici o lege care să interzică publicarea de 
texte naziste. Aşa ceva există, cum să nu - probabil 
la fel de neconstituțională ca şi cea care interzice 
negarea holocauștului - dar a putut fi ocolită în 2009 
când revista "Zeitungszeuge”, editată de acelaşi 
Peter McGee, nu a putut fi împiedicată să publice 
fragmente de articole din jurnalele epocii naziste. 
Guvernul Bavariei nu a avut nici o soluţie legală de al 
interzice apariția materialelor "subversive", nici 
măcar vreo chiţibuşărie, oricât de ridicolă, cum este 
copyright-ul. Asupra acestei probleme se va reveni 
cu argumente noi (cu siguranță, şi mai absurde 
decât cel din prezent), la 1 ian. 2016: cu ocazia 
împlinirii a 60 de anişori şi încă un pic de la moartea 
Fuhrerului, toate scrierile sale vor intra în domeniul 
public, adică nu vor mai face obiectul nici unui 
drept de autor, lar atunci să te ţii, cum s-or face 
nemții nazişti unul după altul, ca pe bandă rulantă!... 
Pentru vremurile "apocaliptice" care vor urma, o 
serie de jurişti au conceput un fel de marcaj, similar 
cu cel de pe pachetele de țigări: "Cititul dăunează 
grav sănătății mentale" în chenar negru, eventual 
însoțit de un desen cu lagăre pline de evrei gazați... 

Hai să fim nepărtinitori, ca să fie toată lumea 
mulțumită: cărţi precum "Mein Kampf" a lui Hitler sau 
"Capitalul" lui Marx (Mordechai Levy) ar trebui să 
figureze ca lecturi obligatorii în programa de 
învățământ. Şi nu o spunem pentru că nu ne-ar 
dezgusta ideile lui Marx care oricum era un fals ateu, 
fiu de rabin, satanist şi aşa mai departe. Dar vorbim 
de documente care au influențat istoria, iar 
cunoaşterea lor este o chestiune de minimă cultură 
generală. A 

Ar putea un asemenea volum să aibă o putere 
ascunsă, hipnotică, prin “care” să-şi manipuleze 
cititorul, anulându-i discernământul? Dar asta se 
întâmplă numai în fața ecranului TV (chiar este un 
fapt recunoscut, feriți-vă!), o carte este doar o carte. 

Argumentul oferit de Peter MeGee în favoarea 
publicării este următorul: dacă nimeni nu are voie să 
citească o carte, ea va deveni cu atât mai 
incitantă, cu cât este mai inaccesibilă, în timp ce 
dacă ar fi pusă la dispoziţia oricui, pe rafturile 
librăriilor, nu ar impresiona pe nimeni. "Toţi cunosc 
cartea şi toți văd în ea un fel de biblie diabolică 
naționalist-socialistă. Însă nimeni nu a citit-o şi nu a 
putut să constate că este o operă de o calitate slabă 
şi confuză, născută dintr-o gândire tulbure". Desigur, 
se poate foarte bine să fie doar o replică de 
complezență la groaza celor interesați în 
demonizarea veşnică a lui Adolf Hitler. Peter MeGee 
nu şi-a exprimat părerea personală despre materialul 
în discuție decât prin această frază puerilă - vă 
imaginaţi ce ar fi pățit dacă se apuca să spună că, 
de fapt, cartea are şi părţi bune... 

Dacă tot veni vorba, trebuie să vă mărturisim că 
este plină de părți bune. Am citit şi răs-citit "MEIN 
KAMPF' şi nu este nicidecum "o operă de calitate 
slabă şi confuză”. Nu înseamnă că ne închinăm la 
ea - pentru noi, nu este la fel de importantă ca 
"Pentru legionari sau celelalte scrieri doctrinare 
legionare; dar hai să fim serioşi: nu este nici confuză, 
şi nici gândirea lui Hitler nu era tulbure! Şi, am mai 
spus-o, nu este nici pe departe cel mai virulent 
text antievreiesc scris vreodată, ba chiar se 
situează, în general, pe o poziție moderată. 

În scopul de a asigura o difuzare unitară a 
doctrinei NSDAP, profitând şi de un răgaz de ţimp în 
care nu mai era ocupat cu organizarea partidului (în 
1924 - 1925, cât a stat în închisoare), viitorul Fihrer 
a redactat acest material, compus în forma originală 
din două volume. Este o combinație de date. 
autobiografice, istoria Partidului Naţional 
Socialist Muncitoresc German până la momentul 
respectiv şi consideraţii politice generale. 


(continuare în'pag. 


t de 
ariția 


= ORBI? SURZI? DEZERTORI! (continuare din. 


„Nu am descoperit noi - mă refer la Mişcarea 
Legionară de astăzi sau de oricând - pericolul în care 
ne aflăm; noi nu facem decât să monitorizăm, să 
strângem informații şi să punem cap la cap lucruri în 
aparenţă fără legătură, constatând după acest 
exerciţiu că rezultatele dezvăluie stadiul avansat în 
care se află planurile colosului iudaic de subjugare 
totală a României. 

„Dar să începem cu începutul şi cu scuzele de 
rigoare pentru repetarea unor informații; legătura 
între fapte va confirma mai temeinic spusele noastre: 

Tovarăşul Băsescu, prin intermediul unui guvern 
total la discreţia tovărăşiei sale, pune la cale o serie 
de reforme, fiecare mai duşmănoasă şi mai 
distrugătoare la adresa poporului român: “reforma” 
învățământului, „reforma” administrativ- 
teritorială, „reforma” sănătății - de fapt, măsuri 
care, chiar de la prima vedere, dezvăluie 
caracterul lor antinaţional. 

O reformă a învățământului care poate avea ca 
rezultat limitarea accesului la învățământ (şi, cu 
bătaie mai lungă, la învățământul superior) a copiilor 
din mediul rural. 

Vi se pare ceva cunoscut? Nouă, da! Ne 
aminteşte de „ocuparea” facultăților româneşti 
din perioada interbelică în proporție de 50 până 
la 30%. de către studenții evrei, lucru care 
provoacă puternice mişcări sociale culminând cu 
apariția Legiunii „Arhanghelul Mihail”. 

[9) să ziceţi că bat câmpii; după ultimul 
recensământ, 40% din populația României trăieşte în 
mediul rural; viitoarea componență socială, aşa cum 
ne-o coc tovarăşii, nu mai cuprinde prea mulţi țărani: 
agricultura se face cu maşini, nu cu oameni! 

Revenind la învățământ: cine va avea acces la 
învățământ şi cu precădere la cel superior? 

Din ce în ce mai puţini români; planurile de 

„ocupare a principalelor posturi în societate se fac pe 
termen lung. 

Dacă s-ar putea trece peste aparențe şi peste 
anumite conveniențe internaționale, nu ne îndoim că 
s-ar aplica metode mai radicale de depopulare a 
țării. Deocamdată, reducerea salariilor şi a pensiilor 
îşi face treaba de la sine. 


Conform Acordului Guvernamental din 7 iulie 
2011 dintre România şi Israel, diplomele 
universitare au fost admise reciproc, deschizând 
calea liberă „titraților israelieni” să practice în 
România. 

Avalanşa de  acordări a dublei cetăţenii 
alimentează colonizarea României. Se specifică în 
acordul amintit nişte diplome anume? Da, medicii 
sunt specificaţi . 

Atenţie, în problema noastră de care vorbim 
acesta este pasul numărul unu! 

Ce să facă medicii israelieni în România? Să se 
angajeze la Spitalul Colentina? i 

Aiurea! Au depăşit situaţia de angajaţi; atunci ce 
face Băse? „Bagă” legea sănătății, răreşte 
numărul de spitale şi de paturi în cele existente, 
creează artificial o criză care favorizează apariția 
de tot felul de unități medicale private. 

Cine are bani intră în „afaceri”. Cine are bani? 
Ghici ghicitoarea mea! (vorba mai recentă a 
tovarăşului Băsescu). 

Cine trage ponoasele? Ca de obicei, românul 
sărac. Sunt mulţi români săraci? Nu, doar 85-90% 
din populația României. = 

Cine câştigă şi pe deasupra va ajunge să 
controleze problema sănătății? Pun pariu că nu 
ghiciţi! 

Pe 24 noiembrie 2011 convenție bilaterală la 
Tel-Aviv între Boc şi Netaniahu la capitolul 
sănătate; se cade de acord. că facilităţile oferite de 
statul român în convenţia bilaterală cu Israelul se 
referă în special la serviciile medicale de urgență 
(tot ce scriu este din Monitorul Oficial şi de pe site-ul 
Consiliului de Miniştri); ce face servitorul nostru: în 
mai puţin de o lună de zile „trânteşte” o reformă 
a sănătăţii atacând cea mai performantă 
componentă a Serviciului de Urgenţă, „SMURD!. 
Nu se poate spune că gestul denotă inteligență, dar 
"de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere”! 7 S 

Prostia face ca paharul răbdării „prostimii” să 
se reverse şi încep demonstrațiile populare fără 
sfârşit. 3 


CUVÂNTUL LEGIONAR FEBRUARIE 2012 


Am început cu trădătorii şi cu  intelectualitatea 
română: zeci de ore de comentarii de aprecieri la 
televiziuni şi în presă privitor la „reforma sănătății”, 
zeci de mii de oameni în toată țara care ies în stradă 
şi comentează, întorc lucrurile pe toate fețele, şi 
nimeni nu reuşeşte să vadă şi să facă publică 
relația dintre încercarea de desființare a 
serviciului SMURD şi ordinul primit de Băsescu 
de la Tel-Aviv. Pur şi simplu incredibil! 

De asemenea, mult clamata inteligență evreiască 
capotează, neprevăzând că au depăşit orice măsură 
şi reacția publică va mătura guvernul Boc şi 
servitorul Băsescu va deveni din ce în ce mai 
nefolositor. £ 

Atunci se pune în funcție planul B: la acelaşi 
ordin, guvernul Boc este sacrificat, dar în acelaşi 
timp se face pasul următor: se aplică treapta 
următoare a planurilor antinaționale: se numeşte un 
prim ministru evreu!! 

Cât de evreu este prin 
naştere, nu ştiu, fiind 
provenit dintr-o căsătorie 
mixtă; nu contează! 
Evreu însă, prin 
educație şi prin tot 
ce a făcut de când 
viața lui intră în 
vizorul 
publicului. 


să 
vedem cum 
îl 
caracterizează 
Comunităţii Evreieşti din România, care 
spune numai ce nu se poate ascunde: „DI. Mihai 
Ungureanu vorbeşte puțin (9?) ebraica, urmare a 
studiilor făcute la Universitatea din Ierusalim... 
şi-a făcut  doctoratul'“în-“ „Istoria: Evreilor . din 
România”..., a venit în Israel pentru specializare”. 

Din 2004 conduce Centrul de Studii ludaice din 
cadrul Facultății de Istorie (Universitatea Al. |. Cuza 
din laşi); urmează o serie de premii importante ale 
Universităţii Ebraice din Ierusalim, studii legate de 
Istoria evreilor din România, tot felul de lucrări 
publicate, nenumărate, legate de subiect. i 

„Un expert in iudaism şi un prieten al 
Israelului”, sponsorizat de Marc Rich, magnat al 
finanţelor ruseşti şi de către „Fundaţia Soros”, 
membru al „European Association For Jewish 
Studies” din Oxford, „Senior Fellow al Oxford 
Centre For Jewish and Hebrew Studies” din Marea 
Britanie etc. 

Confirmând încă o dată strânsa relație dintre 
iudeo-comunism şi iudeo-democraţie, di. Ungureanu 
îşi începe cariera politică din fragedă tinereţe, ca 
membru supleant al C.C-U.T.C! 


Nu demult "Cotidianul.ro” scria: „Director numit de - 


Traian Băsescu la cârma S.I.E., Mihai Răzvan 
Ungureanu se vede confruntat cu o acuzaţie de 
cea mai mare gravitate, formulată de fostul 
purtător de cuvânt al S.R.I, It. col. Nicolae Ulieru, 
anume că ar fi agent al unei puteri străine." 

Nicolae Ulieru afirmă că actualul director S.L.E, 
M.R. Ungureanu este agent străin - practic, acuzaţie 
de trădare naţională, şi spune că este gata să ofere 
probe în acest sens dacă va fi audiat de Comisiile 
Parlamentare de Resort. Cităm pe Ulieru: „Eu, când 
am auzit numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu 'la 
S..E., am avut o tresărire. Am spus: oare 
preşedintele chiar nu ştie cine este omul acesta, sau 
S.R.I nu l-a informat?”. 

Având în vedere tot ce se ştie despre actualul 
prim ministru, la ce agentură străină te poţi gândi? 
Cuvântul-cheie „Mossad” pluteşte în aer, dar 
nimeni nu riscă să-l pronunţe. 

Din nou rămân uluit: din toată „floarea” ziaristicii 
româneşti nimeni nu relatează aceste lucruri? 

Cu asemenea suspiciuni la adresa acestui 
personaj,  tov. preşedinte, stăpân direct şi 
incontestabil al Serviciilor, îl desemnează totuşi prim 
ministru? 

Care este miza Băsescului? Intrarea în funcție a 
exploatării de la „Roşia Montană”?" 


ACE! 


Situaţia de fapt este următoarea: Băsescu 
este într-un fel pe ducă, vrea să-şi asigure 
viitorul lui şi al familiei pentru totdeauna. Debarcarea 
lui l-ar face neimportant pentru afacerea „Roşia 
Montană”, încearcă să-şi salveze pielea prin demisia 
"Boc”. Bine, dar de ce Ungureanu? 

Lucrurile iau o întorsătură la care nimeni nu 
îndrăzneşte să se gândească sau nu îndrăzneşte să 
o facă publică: Băsescu iese din joc şi Ungureanu nu 
este Boc! Ungureanu are mandat de a prelua 
conducerea! 

Preşedintele devine, aşa cum veţi constata în mai 
puțin de. un an, subalternul lui Ungureanu; 
bineînţeles, nu pe față, ceea ce ar fi imposibil. 

Prima declaraţie a lui Ungureanu, când a ieşit de 
la festivitatea de numire, a fost: „Să vă fie clar, eu 
nu am venit ca să plec”. 

Băsescu va deveni în scurt timp ceea ce trebuia 
să fie de la început. Nu îşi poate închipui decât o 
"minte palidă” că se va putea opune forțelor care 
stau în spatele lui Ungureanu! 

Şi iarăşi te minunezi: chiar nimeni nu vede că 
centrul de putere s-a mutat? Şi, în această 
situație, care va fi soarta României şi a 
românilor? 


Nici „nu a făcut bine ochi” ca premier şi îi face pe 
români „puturoşi”: se duce, vezi Doamne, la locul 
dezastrelor naţionale din județele afectate -de viscol 
şi se miră ca un idiot că babele şi moşii scoşi din 
mormintele de zăpadă nu pun mâna voiniceşte la 
lopată. Oameni bolnavi, nemâncați, cu casele 
distruse, cu animale moarte de foame şi de frig, fără 
nici o speranță, devin în ochii acestui viitor monstru, 
leneşi care îşi merită soarta. 

- Bineînţeles că voi fi taxat de „antisemit”, apropos 
de naționalitatea Ungureanului; putea să fie şi 
chinez, dacă se comporta normal. 

„Ziua bună se cunoaşte de dimineață”! Nu se 
sfieşte să îşi facă publice sentimentele de dispreț 
față de nişte oameni distruşi fizic şi moral. de 
această catastrofă. 5 


În ce categorie să îi pun pe cei care se 
comportă ca nişte ORBI sau surzi? DEZERTORI? 
Trădători? 

Când este absolut evident că toată viaţa şi 
activitatea lui Ungureanu este strâns legată, 
împletită cu iudaismul, cu Israelul, un om acuzat 
de cea mai informată persoană a momentului din 
S.R.I , purtătorul de cuvânt Ulieru, de apartenenţă la 
un „serviciu” străin, se poate ca acest lucru să nu 


trezească nici o suspiciune în rândul ziariştilor şi 


a comentatorilor politici? 

Chiar sunt toţi stăpâniți de frică? 

Păi şi când te duci la război, pe front, cu puşca in 
mână, tot te cuprinde o frică oarecare, dar asta nu te 
îndreptățeşte să dezertezi... 

Slavă Domnului: încă, încă, încă, nu ne împuşcă 
nimeni, şi totuşi trădarea şi dezertarea au pus 
stăpânire pe „gorniştii” vieții publice. 

Țineţi minte ce vă spun: Băsescu a trecut pe 
plan secund, Ungureanu a preluat conducerea 
plutonului. 

Singurul obstacol în calea dezastrului naţional 
este afirmarea voinţei maselor de români, exprimată 
în stradă şi la urne. 

Alegerile anticipate ar fi soluţia ideală. De ce? 
Pentru că trecerea timpului aduce uitarea! 

Ar fi posibil ca în sprijinul numitului Ungureanu, 
pentru consolidarea victoriei câştigate de Israel, să 
se amețească contestatarii cu te miri ce „găleți şi 
sacoşe cu alimente”, asta la figurat; destul de greu 
de crezut având în vedere componența socială a 
acestora. 

Cea mai. mare catastrofă ar fi câştigarea 
alegerilor de către PDL, să fie clar pentru oricine: 
orice_candidat este mai bun decât Ungureanu! 
Acesta va fi un” dictator” bine marcat de suficientă 
aroganță evreiască, având în. spate cea mai mare 
forță economică şi politică mondială. 

Revenind la demiterea lui Boc, este posibil să ne 
facem iluzii că ea ar fi survenit în urma ieşirii 
românilor în stradă. Bineînţeles că nu cad în cealaltă 
extremă gândind că nemulțumirile au fost create 
special pentru a justifica demiterea lui Boc: Băsescu 
s-a despărţit cu greu de el şi ştie perfect că pentu el 
Ungureanu este începutul sfârşitului. 


(continuare în pag.15) 
Pag. 5 


20 ci: 


Mii ag. 


HOLOCAUSTUL RĂMÂNE FĂRĂ MONOPOL 


Tot francezii, pionierii corectitudinii politice vest- 
europene, au făcut şi această boacănă! Aşa cum, în 
1990, în Franţa lui Mitterand s-a interzis pentru prima 
dată în lume negarea faptului că evreii ar fi fost 
victimele unui genocid în timpul celui de-al doilea 
război mondial, acum, în 2012, FRANȚA interzice şi 
negarea genocidului suportat de armeni din 
partea turcilor în primul război mondial. Pe data 
de 23 ianuarie a.c., noua lege a trecut cu succes de 
ultimul vot, iar în acest moment ea este deja în 
vigoare. 

Comisia Juridică a Senatului Francez a numit-o 
"contrară Constituţiei", dar ne. întrebăm şi noi, ca 
omul Simplu din popor: de ce nu este contrară 
Constituţiei (a francezilor, a noastră sau a oricui) şi 
interzicerea  negării  holocauţtului? care este 
diferența? 

Dacă se întâmplă să fiţi cumva de altă părere 
decât că între 1915 şi 1917 trupele otomane au ucis 
un milion şi jumătate de armeni şi aveți ghinionul să 
gândiţi acest lucru cu voce tare în Franţa, "distractia" 
vă costă 45.000 de euro şi un an la mititea. Tag 

Momentan interdicţia se aplică numai pe teritoriul 
francez, dar o viitoare- manevră de generalizare la 
nivelul întregii Uniuni “Europene nu ne-ar surprinde 
prea mult. 

Nu ne facem griji că această lege, ca atare, va 
afecta în vreun fel interesele româneşti, având în 
vedere că între noi şi armeni toate sunt bune şi 
frumoase, dar subiectul readuce. în discuție, la un 
nivel sporit de gravitate, două aspecte 
fundamentale: 

(1) Practic, cui îi convine şi cui îi dăunează 
acest pas, precum şi următorii pe care acesta îi 
pregăteşte? 

(2) Din punct de vedere moral, ce se va alege 
din tot mai ciuntita libertate de exprimare de care 
se bucură, mai mult formal, cetățenii oricărui stat al 
blocului iudaic (SUA, UE, Rusia etc.)? 

De data aceasta lucrurile nu pot fi reduse la un 
simplu "huo, jos masonii şi legile lor”, cu toate că ar fi 
un punct bun de plecare... 

Punctul nostru de vedere nu poate fi decât 
nuanţat, mai ales că nu putem privi lucrurile exclusiv 
prin prisma curată a moralei creştine. Trebuie să fim 
creştini în aspirații, dar dacă jocul pe care încercăm 
să-l înțelegem este de o perversitate drăcească, 
să ne iertaţi, trebuie să mai gândim din când în când 
şi "cu corniţe”. 

Dar, înainte de toate... 


Este acesta adevărul istoric? 

De vreme ce nu ne aflăm în Franța, avem chiar şi 
dreptul legal să ne punem această întrebare - în alte 
circumstanțe, esenţială, dar acum mai degrabă 
secundară. 

Totuşi, deşi faptul în sine nu prea ne priveşte, 
fantasticul privilegiu de a-l putea încă pune în 
discuţie, spre deosebire de mult mai "îndrăgitul” 
holocau$t evreiesc, devenit o dogmă, ne impune să 
facem câteva consideraţii pe marginea subiectului. 

Scena evenimentelor este Imperiul Otoman, în 
ultima fază a agoniei sale multiseculare. 

De la primul asediu al Vienei (sec. XVI), care s-a 
soldat cu un mare eşec, dar pe 'care l-au suporiat de 
pe o poziţie de mare putere continentală, turcii au 
pierdut, în continuu, teren în favoarea statelor din 
Europa de vest, până la a ajunge în sec. XIX o 
jucărie a intereselor britanice. 

Războaiele cu Imperiul Țarist în plină ascensiune 
ar fi spulberat "Înalta Poartă” ca pe o frunză veştedă, 
dacă aceasta nu ar fi primit în mod constant ajutoare 
de la britanici. ppt 

Apoi, la începutul sec. XX, primul (şi ultimul lor) 
război mondial i-a prins pe otomani în tabăra 
Puterilor Centrale, alături de Germania şi Imperiul 
Austro-Ungar (un alt organism politic aflat pe patul 
de moarte), dar nu ca un aliat real, ci mai mult ca a 
şaptea roată la căruță. di iai £ 

Totala degringoladă a Imperiului în destrămare 
face imposibil un calcul exact al victimelor. Câţi 
armeni au murit şi, mai ales, în ce calitate, de 

civili sau combatanți antiotomani? Nu este 
deloc acelaşi lucru: uciderea civililor este un 
fapt mult mai grav decât uciderea soldaților 


Pe9.6 CUVÂNTUL LEGIONAR FEBRUARIE 2012 


inamici. Apoi, cine i-a omorât? Armata ofomajicae 
nu mai avea şi altceva de făcut, pe fondul AT 
război pe care îl pierdea? Civilii turci - Spre, & 
fost ei vreodată capabili de asemenea apucă d 
tipic evreieşti? (A se revedea - V-O repetăm Penuu 
a mia oară - ce au fost în stare să ne facă civili MA 
cu ocazia cedării Basarabiei şi Bucovinei in 1940)). 
Ce mai rămâne: mizeria, bolile şi foametea. În 
timpul oricărui război de lungă durată intervin aceşti 
factori, pe care, ulterior, istoria îi confundă, cu prea 
multă uşurinţă, cu lagărele de exterminare şi 
cfiminalii de război. Să ne iertaţi cinismul, dar ia 
Verdun şi pe Somme s-a murit mult mai "ordonat ! 
Acolo se poate ţine un registru clar al victimelor şi 
pagubelor suferite, dar în Anatolia nu. E 

Apoi intervine şi problema, niciodată rezolvată, a 
faptului că istoria este scrisă de învingători. Cifra 
avansată de turci astăzi este de 500.000 de armeni 
ucişi, adică o treime din cea acceptată în legea 
franceză, dar atunci Imperiul Otoman pierduse 
războiul şi acesta este singurul lucru care conteaza... 

Aşadar, nu vom şti niciodată cu exactitate 
cine şi în ce condiţii a murit în acea tumoră 
malignă a istoriei! şi totuşi, să zicem că la acest 
capitol putem "cădea la pace”, acceptând, mai mult 
cu caraoter orientativ, cifrele şi faptele impuse de 
acum prin legea dată de francezi. Dar, cum spuneam 
mai sus, nu acest aspect ne interesează cel mai 
mult. 


Cui îi foloseşte noua lege? 


Toţi comentatori care s-au referit la noul act 
legislativ promulgat în Franţa au privit chestiunea ca 
pe o problemă între turci şi armeni, în care francezii 
s-au amestecat pur şi simplu pentru a-şi da aere de 
mare putere mondială. 

Reacţiile turcilor - şi armenilor? Simple şi 
previzibile: primii au sărit în sus de indignare, ceilalți 
de fericire şi recunoştinţă. 

FRANȚA, care! în-ultima vreme 'a manifestat o 
dorință evidentă: de a prelua măcar o parte din 
prerogativele neoficiale de “polițai mondial” deţinute 
actualmente de Statele Unite (a se vedea războiul 
din Libia, agitaţiile din Siria etc.), pierde în Turcia un 
aliat preţios pentru urmărirea acestui interes. Din 
punct de vedere economic, militar şi geografic, 
Turcia este o țară mult mai importantă decât 
Armenia. Astfel, ar fi fost mai oportun pentru francezi 
să-i menajeze pe turci, chiar cu riscul de a-i insulta 
pe armeni, decât viceversa - un mare fiasco al 
diplomaţiei franceze. 

Turcia, țară membră NATO,-nu se mai află în 
relaţii cordiale cu Franţa din momentul în care 
Sarkozy s-a opus aderării Turciei la Uniunea 
Europeană. (Părerea noastră despre UE - că este o 
nouă URSS deghizată - nu intră în această discuţie.) 
Acum, în urma acestui nou afront, ei ar putea să 
înceteze complet relațiile 'diplomatice, rechemându-şi 
ambasadorul de la Paris şi frustrând Franţa de 
beneficiile incontestabile. ale unui parteneriat 
strategic. Cele mai grave consecinţe pentru francezi 
vor . fi economice, cum ar fi obstrucționarea 
participării companiei Gaz de France la proiectul 
gazoductului european Nabucco, dar şi militare 
(îngreunarea amestecului în lumea arabă, în speță in 
Siria). 

Pe de altă parte, dacă nu ar fi adoptat respectiva 
lege, Franţa nu ar fi avut nimic de pierdut, nici măcar 
prietenia armenilor, care oricum nu s-ar fi gândit să 
emită o asemenea pretenție. 

Deci manevra nu este absolut deloc în 
interesul Franţei. O conducere de stat care 
urmăreşte altceva decât interesul naţional... 
parcă ne-am simţi ca acasă în Franţa! 

Dar ce putem spune despre TURCIA? 

De la o vreme, turcii sunt "la cuțite" cu Israelul, iar 
acum încep să se încrunte şi la francezi, 

„Turcii se înțeleg foarte bine cu lumea arabă, nu 
numai datorită religiei comune, ci şi din interese 
geopolitice temeinice. Astfel încât această mănuşă 
aruncată gratuit în obraz i-ar putea "ajuta" să se 
desprindă cu mai multă hotărâre din vechiul cerc de 
alianțe (NATO) cu care, oricum, cooperează din ce 
în ce mai crispat, şi să îmbrăţişeze cealaltă tabără 
care se cristalizează (Iran, Rusia, China, țările arabe 


„numitei industrii. 3 


- izolarea diplomatică. 


etc.). „Nu 
putem fi siguri 
dacă acest | 
lucru este bun 


deocamdată 
doar îl 
constatăm. a 
Putem însă observa cu uşurinţă că ARMENI 
avea numai de suferit din pricina unui Vecin pa 
puternic care îi va deveni duşman. Şi aces lu 
pentru ce folos? Nici măcar nu s-a discuţaţ dea 
vreo despăgubire, spre deosebire de holocauăle 
evreilor, care stoarce venituri colosale! În cală E 
milioanelor de morți despre care se strigă Ul 
toate drumurile, fără nici o urmă de pietate ăi 
decență, Israelul se înarmează până în din pi 
timp ce Armenia nu-şi va cumpăra nici măcar n 
singur Kalaşnikov. ă 
Pe scurt: Franța pierde, Armenia pierde e î 
Turcia pierde, să zicem, numai pe plan mă 
Atunci, devine evident că nu discutăm despre e 
problemă între francezi, armeni şi turci: cine = 
trebui să aibă de câştigat... Teva ar 


Câştigă... binele umanităţii!? 3 

Ministrul armean de Externe, Edouard. 
Nalbandian, numeşte noul act politic "o iniţiativă 
istorică ce va contribui la prevenirea altor Crime 
împotriva umanităţii”: "Această zi va fi scrisă cu litere — 
de aur nu doar în istoria prieteniei între popoarele 
armean şi francez, dar şi în analele apără 
drepturilor omului în întreaga lume"... 

Simţiţi izul inconfundabil al autismului politic 
Nu idealism, autism. Oare armenii, dacă sunt d 
religie creştină, chiar nu pot să înțeleagă că istori 
lumii acesteia nu se scrie cu literă creştină? Îi 
imediata lor vecinătate se infectează tot mai mult 
un buboi, cât se poate de concret, iar atunci câni 
acesta va exploda, crimele contra umanității vor 
curge ca un potop, nestăvilite de nici o leg 
nicidecum de făcătura recent votată de francezi. 

În fine, nu ne putem referi la acest gen de afaceri. 
fără să ţinem seama de factorul evreiesc. i 

Hai să vedem în ce parte se înclină ISRAELUL, 
la această subtilă "adiere" în atmosfera. relaţiilor 
internaţionale. ; 

Din punct de vedere moral, evreii pierd, cu 
spuneam şi în titlu, monopolul holocauştului 
Acum câţiva ani chiar apreciam că Israelul şi Turci 
ar fi trebuit să fie țări prietene, la aceasta contribuine 
şi interesul comun în nerecunoaşterea genocidului 
armean (turcii, ca -să nu fie învinuiți, iar evreii, ca să 
rămână singurii victimizaţi). Dar n-a fost aşa... Nu 
nimic, suntem siguri că industria holocauştului va 
merge înainte, surclasând fără probleme mica 
"agitație" armenească. 723 

Totuşi, ruptura tot mai radicală.a Turciei de 
statele vest-europene convine Israelului, inclusiv 
în ceea ce priveşte buna funcţionare a mai Sus 


Car un 


Desigur, neobosita văicăreală a evreilor pentru 06 
au îndurat în mâinile naziştilor ar fi fost cu mult mâlgă 
convingătoare dacă lumea nu ar fi aflat (inclusiv prin 
intermediul diplomației turceşti) că ei înşişi sunt nişte 
torționari' şi. terorişti cel puţin la fel. de pricepuli 
Turcii deschiseseră gura când "nu trebuia» | 
demascând atrocitățile comise de armalăgăi 
israeliană asupra civililor din Fâşia Gaza. APO! 3) 3 
mai fost ucişi şi cei nouă activişti turci care dusă 
palestinienilor ajutoare umanitare, iar. Israelul E 
refuzat să trimită la Ankara chiar şi 00l0 MU 
elementare scuze pentru “incident”. Turcii pe 
început să se manifeste tot mai zgomotos, aSA cu 
li s-a-închis gura cu o vinovăţie seculară şi CU 


că măcal 


Da, Israelul î ă să slăbeasi 
, încearcă astfel începul 
ional 


arie de carte 
"V-AM SCRIS VOUĂ, TINERILOR!” 


preot instructor legionar ILIE IMBRESCU 


In urmă cu şapte ani publicam, în cadrul rubricii "Carte legionară celebră”, selecţiuni din "BISERICA 


ŞI MIŞCAREA LEGIONARĂ”, volum apărut în 1940 şi interzis în ianuarie 1941. 


Pe augur de a anunța REEDITAREA acestuia sub titlul "V-AM SCRIS VOUĂ, TINERILOR!” 
(martir al ta ea completată cu articolele publicate în presa interbelică de preotul legionar 
e aaa i corlupiste de la Aiud), cu fotografii şi documente, iar noul titlu este un îndemn 
Ganea E pentru cunoaşterea “războiului” dintre legionari ("generaţia harică”) şi masoni 

Cartea za ), un război Care, deşi crucial pentru destinul nostru ca naţiune, este ignorat azi. 
ea prezintă şirul de căutări, lupte lăuntrice şi convingeri dobândite de un tânăr teolog în lupta sa 


de slujitor al lui Hristos şi al Neamului. 


Am folosit expresia "războiul dintre generația 
harică şi generația satanică”; termenii îi. aparțin 
teologului naționalist: "În sânul fiecărui popor se 
află întotdeauna două generații în luptă, nu atât ca 
deosebire de vârstă a lor, cât mai ales ca izvor de la 
care îşi iau directivele călăuzitoare ale vietii. 

Unii ascultă de Adevăr, care le-a născut 
conştiinţa harică: aceştia sunt generaţia harică, în 
epoca respectivă. lar cei ce ascultă de minciună 
care le-a născut conştiinţa satanică, aceia sunt 
generaţia satanică a acelui popor. (...) 

_ Aşa cum fiecare creştin în viaţa lui personală este 
hărțuit de diavol cu tot felul de ispite pentru ca să-i 
zădărnicească lupta pentru virtute, la fel şi fiecare 
Neam, în viața lui națională, este prigonit pe 
această cale a mântuirii de către generația 
satanică, în fiecare epocă nouă din istoria lui. (...) 

Căpitanul a vorbit în numele generației harice 
a ţării lui! Generaţia satanică a acestei țări, însă, nu 
numai că a condamnat calomnios, a exilat şi închis 
silnic sute şi mii de legionari, dar a trecut şi la 
masacrarea lor în masă! Fără lege, fără judecată, 
printr-un procedeu unic, acuzatorii au omorât mii de 
acuzați!” 

Cartea este structurată în două părți: 

| - ”Cheia vremii: Crucea” (cu şase capitole: 
"Preot şi student”, "Acuzatorii”, "Acuzaţii”, "De la 
problematic la imperativ”, "Politică şi dogmă”, 
"Condeiul şi catedra”) 

II - “Poarta veşhiciei: Învierea” (cu patru 


- capitole: "Chemarea Neamurilor”, "Nebuni pentru 


Hristos”, "Sinodul ecumenic”, "Schimbarea la Faţă”) 
şi răspunde pas cu pas falselor probleme 


„ridicate de duşmani: 


- Cum, preot legionar? Se poate?! 

DA! Nu numai părintele lie Imbrescu susține 
aceasta, ci sute de preoți din perioada interbelică au 
dovedit nu numai că se poate, dar şi că există o 
legătură organică şi indestructibilă între legionarism 
şi creştinism: "În Legiunea Arhanghelul Mihail se 
întâlnesc şi se contopesc, în una şi aceeaşi chemare 
sfântă, rosturile pe care le au de îndeplinit: preotul, 
în slujba Bisericii, pentru binecuvântarea Neamului, 
şi legionarul în slujba Neamului, cu binecuvântarea 
Bisericii. Orice preot adevărat va fi, aşadar, prin 
firea lucrurilor, şi legionar, aşa cum orice legionar, 
tot prin firea lucrurilor, va. fi cel mai bun fiu al 
Bisericii.” 

- Preot cu crucea şi pistolul? 

Nici gând! Doar cu crucea. Dar luptător în sensul 
de susţinător al luptei Neamului din care face parte, 
pentru țelul final (Învierea). Viaţa este luptă, dar şi 
lupta este viața cea mai înaltă dacă duce spre 
mântuire. În esența ei lupta nu poate fi înlăturată, 
fiindcă este o lege a naturii. 

Lipsa luptei sau protecţia materială străină 
ofileşte virtuțile morale care se tonifică numai in 
luptă. Acolo unde acest sentiment se atrofiază, vine 
dispariţia. Ș 

Esenţa luptei însă în concepția legionară este să 
învingi numai pe căile onoarei. 

- Bine, dar de ce BOR a interzis munca 
(benevolă!) a legionarilor la biserici? Ă 

Explicaţia simplă şi fără menajamente ne-o dă 
preotul mărturisitor: "Că la noi, azi, mulți slujitori ai 
Bisericii sunt cu totul altceva decât ceea ce 
trebuie să fie, este încă dovadă mai mult că 

Mişcarea Legionară a fost rânduită tocmai 
Aa timp ca să fie gata a da din neamul nostru 


şi Bisericii caracterele cele mai tari pe care să fie 
altoit şi darul preoţiei.” 

- Naționalismul nu intră în contradicție cu 
dogmele creştinismului? 

Nicidecum, ci, dimpotrivă, "posibilitatea de 
unificare a indivizilor există numai în cadrul Neamului 
din care face parte fiecare, şi numai prin dragostea 
mântuitoare”. "Naționalismul este veghea ca fiecare 
Neam, în totalitatea membrilor lui şi în deplinătatea 
bogățiilor istoriei sale, să tindă la mântuirea şi 
perfecțiunea sa”. Aceasta o afirmă un teolog profund 
cunoscător al dogmei ortodoxe. 

- Dar preoții nu au voie să fac politică! 

Mişcarea Legionară este 'o şcoală de caractere, 
nu un partid, o organizaţie creştină şi naționalistă; 
piatra unghiulară de la care porneşte este omul, 
căruia îi face educaţie creştină şi eroică în acelaşi 
timp, cultivându-i simţul onoarei, al disciplinei, al 
responsabilităţii. România suferea (atunci ca şi 
acum) nu de lipsă de programe, ci de oameni care 
să aplice aceste programe. 

"Politica este împlinirea regalității omului pe 
pământ. Dogma este. descoperirea şi chemarea 
omului în cucerirea cerului. Politica realizează 
subordonarea realităţii imanente față de regalitatea 
omului... Dogma... înalță. „„pe-: om . la. „realitatea 
transcendentă, prin Hristos, în fața tronului slavei 
veşnice a lui Dumnezeu. Pentru aceasta Fiul lui 
Dumnezeu S-a făcut. Fiul “Omului, ca să fixeze 
momentul Crucii în centrul istoriei. Crucea este cheia 
vremii, prin care se descifrează taina omului în 
crugul istoriei.” (Ilie Imbrescu în capitolul "Politică şi 
dogmă”). "Învierea este poarta veşniciei. Dar la 
această dumnezeiască poartă ajunge omul numai 
prin Sf. Cruce care este cheia vremii.” 

Alegerea sa nu a fost pripită, ci îndelung 
studiată. lar drumul parcurs a durat şase ani. 

Copilăria şi tinerețea părintelui Imbrescu au 
coincis cu primul război mondial şi cu realizarea 
visului naţional al tuturor românilor: Marea Unire. A 
urmat perioada euforiei naţionale, în umbra căreia îşi 
făcea loc o lume dornică de acaparare şi. îmbogăţire 
prin. corupție şi fraudă. În acest context a apărut 
Mişcarea Studenţească de la 1922, pornirea firească 
a. tineretului de a apăra şi consolida ceea ce se 
realizase cu atâtea sacrificii şi jertfe: "România 
românilor", românii. fiind singurii care au apărat şi 
menţinut acest pământ. Evident, tânărul Imbrescu nu 
putea să stea deoparte, aşa că s-a avântat cu tot 
elanul în viața studențească a Centrului Studenţesc: 
"Paralel cu teologia a început să mă preocupe şi 
naționalismul în sens doctrinar şi academic...” A 
făcut cunoştinţă cu naționalismul prof. A. C. Cuza, 
dar, fiind şi un serios student teolog care şi 
aprofundase dogmatica ortodoxă, după ce a stat de 
vorbă cu A. C. Cuza şi-a dat seama de "falsitatea 
doctrinei cuziste”, considerând-o o erezie. A 

Momentul crucial al orientării vieţii sale politice 
fost ziua de 24 ianuarie 1933, ziua Unirii, când, din 
iniţiativa legionarilor s-a făcut o cruce de marmură 
Eroului Necunoscut din Parcul Carol, ocazie cu care 
l-a cunoscut pe Căpitan. A citit apoi "Cărticica şefului 
de cuib“, în legătură cu care spune: "m-am simțit 
mustrat de târzielnica înțelegere a unor lucruri pe 
care eu le căutam unde nu le aflam, şi le aflam 
unde nu le căutam.” 

De altfel, câţiva ani mai târziu, preotul Imbrescu 
avea să-l numească pe Căpitan "cărturar al 
harului divin”, iar "Pentru legionari” avea însă să-l 
impresioneze şi mai mult: "Fiecare român este 


Preot 9lie 9. Imbrescu 


V_am scris vouă, tinerilor! 


- gândurile zi încercările ud, preot mărlurisitor = 


dator să se adape din spiritul ei, pentru că îi 
deschide sufletul către țelul pentru care este rânduit 
românismul, aşa cum fiecare creştin este dator să 
asculte de Duhul Sf. Scripturi care deschide omenirii 
cerurile prin Biserică. (...) Cartea Căpitanului; dar din 
darul lui Dumnezeu, ne învață pe noi, românii, să 
trăim ca Neam, gândind, simțind şi voind româneşte 
în lumina Evangheliei Domnului nostru lisus Hristos.” 

A început să frecventeze Casa Verde din 
Bucureştii Noi (aflată în lucru) pentru a se convinge 
de veridicitatea celor citite, şi să publice în ziarul 
legionar "Axa" condus de avocatul comandant 
legionar M. Polihroniade, iar în noiembrie 1933 a 
aderat la Mişcarea Legionară, pe care nu avea s-o 
mai părăsească până la moarte, şi s-a încadrat într- 
un cuib-din Bucureşti. 

Doctorand la Facultatea de Teologie din 
Bucureşti şi preot în Cadrilater, la Biserica "Sf. 
Gheorghe" din Balcic, părintele a desfăşurat o amplă 
activitate pastorală şi publicistică, iar ideile, trăirile şi 
învățămintele trase în această perioadă — ca preot şi 
ca legionar — aveau să se cristalizeze în cartea 
"Biserica şi Mişcarea Legionară - Apostrofa unui 
teolog, Ilie Imbrescu, ucenic al harului divin” (1940). 

Dar "generația harică” a fost învinsă de cea 
satanică, iar *mormântul generației harice a 
creştinătăţii româneşti este anul 1939 (n. n.: 1939 
este anul în care a fost masacrată cea mai mare 
parte a elitei legionare, în frunte cu Căpitanul). În 
brazdele acestui capitol îngrop durerea gândurilor de 
până acum. Din grăuntele lor, rog pe Bunul 
Dumnezeu să-mi răsară spic de înviere.” 


După rebeliunea din ianuarie 1941 părintele avea 
să se întrebe; "Când şi cum am început să ne 
abatem de la îndreptarul Căpitanului?” 

Solicitat fiind de prof. universitar Găvănescu, 
vechi luptător naţionalist şi mare pedagog, membru 
în Senatul Legionar, să propună soluţii minime. şi 
imediate pentru ieşirea Mişcării din greul impas în 
care se afla după moartea Căpitanului şi a elitei sale 
şi după preluarea şefiei de către impostorul Sima, 
părintele legionar Imbrescu 

"Aşa cum după moartea şi Învierea Domnului 
nostru lisus Hristos pe plan bisericesc au apărut tot 
felul de eretici, apostați şi antihrişti, şi după 
moartea Căpitanului pe plan legionar au apărut şi 
în Mişcarea Legionară tot soiul de eretici, apostaţi şi 
anticăpitani. (...) Aşadar, întâi proces sever cu 
noi înşine. Vinovaţii să tragă consecințele. 
Mişcarea să fie salvată în ființa ei lăuntrică. (...) 

Ceea ce a fost, cea ce se spune că a fost la un 
moment dat Mişcarea Legionară, a fost numai o 
mască a ei şi, ca orice mască, a fost ceva fals. La fel 
şi fostul stat naţional-legionar. (...) Mişcarea 
Legionară să fie lăsată, odată reparate greşelile 
săvârşite, să redevină ceea ce a făcut-o 
Căpitanul: o şcoală şi o oaste, iar nu un partid 
politic, pepiniera din care cresc şi se formează 
oameni adevăraţi, vrednici pentru orice slujbă în 
stat.” 

Pentru ca "din jertfa generației harice să răsară 
sămânța Adevărului!”, cum a dorit fierbinte preotul 
Imbrescu, a fost publicată această carte! De aceea 
coperta este ilustrată cu scena vindecării 
"slăbănogului”: România este bolnavul, iar 
Mişcarea Legionară fratele, prietenul care îl duce 
la Mântuitor, spre însănătoşire! 


Mooleta Codrin 


CUVÂNTUL LEGIONAR FEBRUARIE 2042  P29.7 


"SCOALĂ-TE TU CA SĂ MĂ AŞEZ EU!” 


In primul Parlament al României, 1990-92, 
după un calcul care mi-a fost oferit de un fost 
deputat FSN, etnicii români erau sub 50%. Evreii 
erau aşa de mulți încât, în 1992, când s-a ales al 
doilea Parlament post decembrist, Comunitatea 
Evreiască, ştiind câți erau parlamentarii evrei intrați 
pe listele de partid, s-a jenat să mai ceară un loc şi 
pentru un reprezentant al ei, aşa cum îi permitea 
noua Constituţie: avea deja câteva zeci de 
reprezentanţi, pe puţin!... (un gest de bun simț, pe 
care nu l-a mai repetat în 1996). Acest gest confirma 
că în Parlament era un număr nefiresc de mare de 
evrei. Situaţia nu s-a schimbat... 

În 2003, odată cu impunerea noii Constituţii, s-a 
introdus şi dreptul străinilor de a deveni 
deținători de terenuri în România. Guvernul Adrian 
Năstase s-a pretat la ilegalităţile cele mai flagrante 
pentru a declara Constituţia votată. 

Pe parcursul discuţiilor purtate în societatea 
românească pe marginea legiferării vânzării de 
teren către străini, s-a auzit cuvântul 
"palestinizare', ca un avertisment că. prin 
modificarea Constituţiei se creează cadrul legal 
pentru desfăşurarea scenariului care în 1948 a 
adus Palestina, țară a palestinienilor, în situația 
de a putea fi declarată Israel, stat al evreilor: 
evreii, prin cumpărarea de terenuri în Palestina; au 
devenit la un moment dat proprietari pe cea mai 
întinsă suprafaţă din Palestina - argument decisiv în 
constituirea statului Israel, deşi nul în drept. 

O confirmare că aceste suspiciuni sunt pe deplin 
îndreptăţite ne-o aduce constatarea că în clasa 
politică numărul de evrei este disproporționat de 
mare în raport cu numărul etnicilor evrei din 
România, din structura demografică a României. 

În toată această perioadă de preşedinţie iudeo- 
românească, principalul proces socio-economic. şi 
politic petrecut în România democratică a fost 
schimbarea radicală a regimului proprietății. 

Sub pretextul numit “privatizare” care părea să 
însemne trecerea unor active din proprietatea de stat 
în proprietatea particulară a cetățenilor români, s-a 
produs un jaf colosal, o  înstrăinare a avuţiei 
naţionale, publice, în beneficiul mai ales al străinilor, 
al alogenilor, cu sau fără statut de cetățeni români: 
aşa-zişii investitori străini!... 

Atât cât s-a făcut o investigare juridică sau 
gazetărească a cazurilor de mare corupție, s-a putut 
constata că etnia cea mai implicată în jaful şi 
distrugerile din România este etnia evreiască 
reprezentată prin etnici evrei nu numai din România, 
ci şi din alte țări: Israel, Rusia, SUA, Austria etc, 
Această coincidență, faptul de a întâlni evrei la 
nivelul miniştrilor, al parlamentarilor, dar şi la 
nivelul marilor corupți, profitori de pe urma 
distrugerii şi înstrăinării economiei româneşti, ne 
obligă să tragem o singură concluzie: România este 


azi o tară ocupată, iar majoritatea ocupanților 
sunt evrei! Suntem o țară care şi-a pierdut 
independenţa şi suveranitatea. Aceste atribute mai 
există. numai în Constituţie, ca vorbe goale. 
Suveranitatea şi independența românească sunt 
cuvinte fără nici o acoperire... A spus-o, într-un 
cadru mai intim, şi Shimon Peres: România a fost 
cumpărată de evrei! De la cine au cumpărat-o?! 
Cu ce drept?? 

Conform programului după care a guvernat Petre 
Roman şi următorii prim miniştri, şi împotriva oricărei 
rațiuni - economice, inclusiv împotriva rațiunii 
profitului, industria românească chiar s-a transformat 
într-o grămadă de fier vechi, căci de cele mai multe 
ori noii proprietari au distrus utilajele şi agregatele de 
producție, întreaga uzină sau fabrică a fost 
demontată şi vândută Ia fier vechi, inclusiv utilaje de 
ultima generaţie. A fost astfel redus la jumătate 
potenţialul economic al României, producţia 
industrială şi agrară a României, şi au dispărut 
câteva milioane de locuri de muncă în producție. 

Rezultatul, despre care credem că este şi scopul 
urmărit de această politică economică aberantă: 
câteva milioane de români au luat calea emigrării, au 
plecat să muncească în alte țări, obligaţi s-o facă! 


Pag. 8 


mirare. 


Doru lati 


Mulţi dintre ei nu se vor mai întoarce. lar cei mai 
mulţi dintre ei sunt oameni capabili, cu pregătire 
superioară, buni meseriaşi, a căror eficiență 
profesională creează bunăstare națională pe alte 
meridiane. S-a produs astfel cea mai grava 
depopulare a ţării din toată istoria noastră. 

În mod evident această depopulare a țării prin 
emigrare este provocată de guvernanți prin 
politica economică promovată. La aceasta se 
adaugă declinul demografic provocat de autorități 
prin măsurile care descurajează viața de familie, cu 
copii. ) 

La un loc, pentru tot ce ni s-a întâmplat după 
1990, a apărut termenul, din nefericire întru totul 
exact, de "de-românizare a României”... 

Toate nenorocirile de care avem parte după 
1990, atât de 
absurde în sine, 
capătă imediat 
"| |coerenţă şi logică 
dacă le raportăm 
la rezultat:  de- 

românizarea 
României este un 
proces riguros 
controlat, plănuit 
nicidecum spontan sau 


de multă vreme, 
întâmplător. 

lar acest proces este parte din programul 
transformării României într-un Israel de rezenă! 
Desfăşurarea acestui program ni se ascunde, ceea 
ce, din partea politicienilor trădători de țară, nu e de 


Cuvântul “transparență” nu există în 


vocabularul clasei politice. 

Funcționarea democrației în România, a 
jocului de-a partidele politice, este riguros 
controlată. A fost din vreme pregătită în cele mai 
mici detalii. Nu e greu să-ţi dai seama. 

Din păcate, oamenii de rând sunt împiedicaţi să 
priceapă ceea ce se întâmplă cu ei, cu țara. 

Presa, radioul şi-mai ales televiziunea, cu zeci de 
posturi de emisie, unul mai nociv decât altul, mai 
mincinos, mai destrăbălat, manipulează în chip 
profesionist preocupările şi gândurile alegătorilor, 
oferindu-le zilnic ştiri de senzaţie, de scandal etc., 
care se succed într-un ritm zăpăcitor pentru 
percepţia omului cu o inteligență obişnuită. 

Apar în presă şi la televiziune numai comentatori 
agreaţi de establishmentul instalat după 1990, 
comentatori bine pregătiţi în arta minciunii, a ocolirii 
adevărului şi a problemelor importante, vitale. Din 
păcate, mulți dintre aceştia sunt foarte tineri... Toți 
au o singură preocupare: să nu vorbească nimic 
despre adevăratele probleme ale României, ale 
românilor. 

Cele de mai sus ne obligă să punem o 
întrebare, pe care să n-o lăsăm fără răspuns: 

De ce are nevoie evreimea mondială de un 
„Israel de rezervă"? 

Cititorii acestor pagini să facă un exerciţiu de 
imaginaţie şi să-şi închipuie pentru câteva minute că 
ar trăi în Israel, ba chiar că ar fi un important lider 
sionist, eventual unul dintre cei şapte înţelepţi ai 
Sionului, preocupat profund de soarta evreilor, a 
Israelului. 

Cu minime cunoştinţe despre'viața din Israel, 
îşi dai totuşi seama că acest stat nu are nici pe 
departe un viitor asigurat. 

Acest viitor este dependent aproape în totalitate 
de sprijinul SUA şi, oarecum, al Europei Occidentale. 
Acest sprijin, ca orice lucru omenesc, nu are 
asigurată perenitatea. E mult mai sigură, mai sigur 
„„.perenă, adversitatea plină de resentimente a lumii 
arabe. În confruntările armate de până acum, Israelul 
a ieşit biruitor, ceea ce nu a fost fatal ori catastrofal 
pentru nici un stat arab. Dar ziua când a 7-a sau a 
70-a confruntare militară se va încheia cu 
înfrângerea Israelului de către arabi, va avea 
consecințe, foarte probabil, ireparabile pentru 
Israel... 

Un alt motiv de îngrijorare pentru un voitor de 
bine al Israelului este, se pare, prognoza meteo — 


dacă o putem numi aşa, pe următoarele decenii 
secole chiar. Pare a fi îngrijorătoare pentru toaţă 


planeta. Condiţiile climaterice de trai se vor deteriora 


grav, se vor reduce zonele în care, de bine, de 
găseşti cele necesare vieții. 

În Israel, în ciuda eforturilor, deşertul va câştiga 
bătălia cu inteligența şi abnegaţia oamenilor şi se v 
extinde. . 

Se pare că România, deşi va fi afectată şi ea, va 
rămâne totuşi una din puţinele zone în care se va 
putea trăi în condiţii dintre cele mai bune, privind 
îndestularea cu apă, cu ploi roditoare, 
temperatură prielnică vieți şi confortului etc. 

Prin politica de de-românizare a României 
este evident că se produce un vid demografic de 
care cineva de pe planetă va profita, mai 
devreme sau mai târziu. 3 

Cel mai logic este sa profite de acest vid 
demografic cei care l-au creat... Adică evreii. 

Nu ar fi prima dată când prezența masivă a 
evreilor în România se încearcă a fi explicată ca 
efect firesc al densităţii demografice din România, 
sub media mondială şi europeană... 

S-au produs alți paşi mai departe, în aceeaşi 


rău, 


direcţie şi în mare taină, printre care şi încetățenirea 


a sute de mii de evrei. 


cu 0.8 


Aceştia, sute de mii de evrei, azi nu mai au 3 


nevoie de nici un acord bilateral ca să descindă 
în România, şi nici de cazarea oferită de guvernul 
român. = 

Guvernul român le-a oferit acestor evrei 
posibilitatea să-şi cumpere care un apartament, 


care o vilă, care mai multe; unii, zeci de hectare de” 


teren, alţii sute sau chiar mii de hectare... 

Ei sunt acasă aici, în România, fără ca noi să 
ştim, fără să fim întrebaţi, fără să ni se ceară voie! 
Şi, mai ales, fără să ştim exact câți evrei sunt în 
România! 

În nici o ţară numărul exact al evreilor nu este 
cunoscut. A 

În România interbelică se vorbea de câteva sute 
de mii de evrei, dar se pare că erau două milioane, 
după aprecierea unui evreu, Mihail Sebastian, şi a 
românului cel mai important, Corneliu Zelea- 
Codreanu. 

Din informaţiile - primite neoficial dintr-o sursă 
prezidenţială, într-o primă etapă vor fi un milion de 
evrei încetățeniţi în România şi Moldova. 

Evident — vorba lui Nikita Hruşciov - evreii nu vor 
veni în România ca să muncească în mină sau la 
strung! Am aflat de la un evreu din Canada că evreii 
care acceptă să se întoarcă în România primesc 
câteva sute de mii de euro ca primă de instalare... 
Vor veni cu bani mulți ca să se poată face 
stăpâni! 

Desigur, acelor un milion de evrei le va fi mai 
uşor să controleze şi să domine viaţa din România 


dacă câteva milioane dintre cei mai activi români vor 


fi plecaţi din țară pentru totdeauna, şi dacă clasa 
politică, cumpărată şi şantajată, se va lăsa în 
continuare la remorca intereselor evreieşti - interese 
fals evreieşti, aş zice, cu gândul la eternitatea lumii, 
a neamurilor. Cum fals evreieşti s-au arătat şi 
interesele pentru care s-au comis atâtea nelegiuiri 
sioniste. Căci măsura în care evreii sionişti lucrează 
acum la proiectul România -— stat rezervă pentru 
Israel - este şi măsura în care (se tem sau constată 
că) eşuează proiegtul Israel în Palestina. 

Despre dezbaterile din lumea evreiască pe tema 
diasporismului nu se spune nimic în România, deşi 
ne priveşte în modul cel mai direct. Una peste alta, 
în ultimele. trei-patru decenii lumea evreiască este 
preocupată de câteva întrebări care, la un loc, 
alcătuiesc o singură problemă. , 

Se întreabă evreii ce este de făcut pentru â 
ajunge la un modus vivendi cu palestinienii. Situaţia 
actuală nu poate fi eternizată. 


[continuare în pa 


Sursa: Blogul dan-blog.ro / forum politica - Dumitru 
Buta, vizitator 


pin realizată de Prut “Crono (m 


CUVÂNTUL LEGIONAR FEBRUARIE 2012 


legătură cu 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE (continuare 


Dacă ar trebui să criticăm, totuşi, ceva. la 
ceastă jucrare, este că Hitler a fost un mare orator 
poe ut genial!), dar Nu şi un mare scriitor. Stilul 
Mie lipsit de pretenții literare, dar simplu şi clar. Cât 

spre povestea care circulă în legătură cu 
umeroasele erori de ortografie din textul original, 
ne seta nu poate fi decât o minciună. Ar fi fost 
imposibil: Hitler citea extrem de mult, uneori şi o 
carte pe zi! E ; 

După ce s-a pronunțat interdicţia, Peter MeGee a 
ie daral că va cenzura textul: “În ediția de mâine 

va purta. titlul «Cartea ilizibilă», am acoperit 
a mentele din «Mein Kampfy". 
practic, tot ce a publicat a fost o broşură cu 
comentarii - mai este nevoie să o spunem? - 
Gavaforabile la adresa unui text... inexistent! Un 
rodus complet lipsit de atracție, aşa cum s-au mai 
editat atâtea altele, cu vagoanele, în Germania. 

Un singur lucru mai avem de spus în legătură cu 
această interzicere:  evreimea a avut, ca 
intotdeauna, grijă să simuleze că nu ea este cea 
care pune piciorul în prag. 

poziţia oficială a evreilor a fost anunțată de 
preşedintele Consiliului Central al Evreilor din 
Germania, Dieter Graumann, care nu s-a exprimat 
deloc vehement împotriva publicării "Mein Kampf: 
“Bineințeles, ar fi bine să nu fie publicată, dar, 


“dacă este să fie, trebuie să fie însoțită de 


comentarii ale istoricilor”. 
Adică, din punctul lui de vedere, proiectul ar fi 
putut fi demarat exact aşa cum preconizase editorul. 
Nu este nimic nou în acest scenariu ieftin: 


evreii vorbesc întotdeauna pe mai multe voci, susțin 


xkă 


HOLOCAUSTUL RĂMÂNE FĂRĂ MONOPOL 


După cum se vede, tot evreii sunt singurii 
care au de câştigat din această babilonie. 
Oricum, lucrătura inconfundabil masonică a 
întregii afaceri îi arăta cu degetul, cel puțin pe 


- post de coautori... 


Metoda "ai negat, te-am taxat" se va 


- generaliza? 


Pentru o largă categorie de oameni, orice fapt 
(real sau nu) întărit prin astfel de mijloace îşi pierde, 
de fapt, credibilitatea. Chiar aşa: dacă un eveniment 
istoric s-a petrecut cu adevărat, de ce să fie 


- dogmatizat, când ar putea fi, mult mai simplu, 


dovedit? 

Răspândirea pe scară largă a unor asemenea 
“reglementări” ale libertăţii de opinie, când se va 
produce, va însemna prohodul_ ultimelor iluzii în 
"minunata lume nouă”. lar în 
momentul de față, premizele unei. asemenea 
generalizări nu mai pot fi ascunse. Se face tot mai 


- simțită dorința unor grupuri de a “bate în cuie” în 


acelaşi mod şi alte fapte istorice, cum ar fi genocidul 


- comunist sau actualele suferințe ale palestinienilor. 


kkă 


"SCOALĂ-TE TU CA SĂ 


Se pare că singura alternativă la dispariția statului. 
Israel este retragerea în interiorul graniţelor. din 
1948... şi mulţi evrei o consideră acceptabilă! In 
acest caz, un mare număr de evrei vor trebui să 
părăsească Israelul. Ipoteza diasporistă consideră 
că evreii cei mai apți, mai potriviţi să rămână. în 
Israel, sunt evreii proveniţi din țările arabe, care 
Cunosc mentalitatea arabă şi ştiu să se suporte unii 
pe alții cu arabii! Ceilalţi evrei, veniți cam toți din 
Europa de Est, la loc comanda! Să facă stânga 
imprejur şi să se întoarcă de unde au venit ei sau 
„Părinții lorl... Pe scurt, în lumea evreiască, de 
ceva vreme se discută şi se fac planuri privitoare 
la revenirea evreilor în România, în Ungaria, în 
Polonia etc. Mari bogătaşi precum Estee Lauder îşi 
Pun averea în slujba acestui proiect de „părăsire a 
Israelului. Sau — soluţie inedită, dar deja pusă în 
aplicare - un mare număr de evrei urmează să 
Capete a doua cetăţenie în țările din estul Europei, 

de care să nu se folosească deocamdată 
prea mult. Până la noi ordine... 


CUVÂNTUL LEGIONAR FEBRUARIE 2012 


simultan mai multe puncte de vedere, pentru a stârni 
confuzia. Întotdeauna există şi o "voce" care 
pledează pentru o atitudine deschisă, 
binevoitoare, căreia bineînțeles că până la urmă nu i 
se dă câştig de cauză, dar "face impresie bună”, 
Vă dăm DOUĂ EXEMPLE, devenite deja clasice, în 
acest sens: 

- Respectatul etnolingvist NOAM CHOMSKY, 
evreu din SUA, s-a pronunțat împotriva pedepsirii 
negării holocauştului, pe baza unui argument 
destul' de "moale": un om nu ar putea crede aşa 
ceva, din refuzul, omeneşte justificat, de a-şi imagina 
că asemenea cruzimi ar fi putut avea loc. Ce ne 
supără la acest raționament este că noi înşine 
putem, fără probleme, să ne imaginăm asemenea 
cruzimi, pentru simplul motiv că ele se produc acum 
în Palestina, chiar şi în timp ce citiți acest articol! 

În orice caz, Chomsky a mers până la a-i lua 
apărarea lui Robert Faurisson, renumitul negaţionist 
francez; împotriva lui Chomsky s-a decretat o 
interdicţie de a mai călca în Israel. Şi totuşi, practic, 
acesta nu a avut nimic de suferit: comparați 
această sancţiune derizorie cu persecuția furibundă 
de care nu mai pot scăpa corifeii negaționismului 
David Irving, Ernst Zundel şi Fred Leuchter! Şi, 
desigur, precursorul lor, Faurisson însuşi, care nu a 
scăpat deloc "basma curată”, chiar dacă el se 
pronunțase împotriva  holocau$tului înaintea 
promulgării sinistrei legi din 1990 în Franţa. 

Pe scurt, Chomsky a jucat doar un rol, ştiind 
cu siguranță că aşa-zisul lui punct de vedere nu va 
înclina câtuşi de puţin sorții disputei. 

- Al doilea exemplu provine chiar de pe 
meleagurile noastre dâmboviţene, cu privire la 


Şi noi, românii, am putea dori să se interzică 
negarea atrocităților comise de evrei în Basarabia, în 
"săptămâna roşie" din 1940... 

Este discutabil: vrem aşa ceva? 

Le-am închide gura evreilor cu o asemenea 
"concurență" pe piaţa victimizăriloi bănoase? 

Sau faptul de a lupta pe terenul şi cu armele 
inamicului este periculos? Nu cumva inamicul îşi va 
exploata armele şi terenul proprii mai bine decât tine, 
care doar le împrumuți. lar, în acest caz, înfrângerea 
pe. care o vei suferi va fi totală, inclusiv pe plan 
moral,.pentru că te-ai coborât la nivelul lui şi te-ai 
compromis. Sau "decât să câştigi printr-o mişelie, 
'mai bine cazi pe calea onoarei”. De ce? Pentru că, 
oricum, printr-o mişelie nu poţi să câştigi, ci pierzi, fie 
şi prin faptul că ai devenit, la rândul tău, un mişel. 

Această învățătură morală se aplică la perfecţie 
în situaţia de faţă: ce altceva decât o mişelie este 
să pretinzi că lupți pentru "drepturile omului”, 
îngrădind dreptul la libera exprimare a opiniei? 

S-ar putea ca o asemenea opinie să vă pară 
excesiv de idealistă. Poată vă gândiţi că ar fi cazul 
să ne aliem cu dracul împotriva altui drac. 


MĂ AŞEZ EU!” 


E timpul să conştientizăm acest pericol: evreii 
plecaţi în Israel vor să se întoarcă... 

Liderii evreimii mondiale au declanşat deja acest 
proiect, devenit deja proces în plină desfăşurare. 
Totul se petrece însă cu mare discreţie, propriu-zis 
în secret, cu concursul trădător de țară al 
autorităţilor, al clasei politice în frunte cu preşedinţii 
țării de care am avut parte după 1990. 

Aşa-numitul "holocaust' din România se pare că 
îşi află locul strategic în această acţiune: culpabilizaţi 
pentru crimele părinţilor, românii se vor simţi fericiți 
că evreilor le trece supărarea pe noi şi se întorc!... 

Exportăm români, importăm evrei. Ca mijloace 
folosim sisteme politice şi guverne-marionetă. 

Aşa-zisul guvern al României duce o politică de 
de-românizare bazată pe 3 puncte: 

1. Încurajarea emigrării. românilor în afara țării 
prin măsurile aberante luate, lipsa de verticalitate în 
fața organismelor străine (UE / FMI / NATO), lipsa 


dorinței de a redresa țara cu adevărat şi, nu în - 


ultimul rând, prin tolerarea corupției. 


EI /] 


monumentul holocauştului, proiectat şi 
construit de "marele artist" evreu Peter 
Jacobi, dar plătit de contribuabilii bucureşteni. | 

Referindu-se la polemica destul de timidă în jurul 
aprobării respectivului. proiect, PAUL SCHWARTZ, 
vicepreşedintele Federației Comunităţilor Evreieşti 
din România, se exprima în 2009 cu un dezgust 
nedisimulat: "Nu am ce să negociez, pentru că nu ne 
implicăm în această problemă. [..] Până la urmă, e 
în joc imaginea României în lume. Nu e monumentul 
nostru, e al statului român. Îl fac, bine, nu-l fac, iarăşi 
bine!" 

Cu alte cuvinte, monumentul acela scârbos din 
beton şi fiare ruginite putea să nu ne fie trântit în 
mijlocul oraşului, distrugându-ne şi unul dintre 
puţinele parcuri rămase, iar evreii din România nu s- 
ar fi supărat deloc... 

Ceea ce reprezintă, după cum spuneam, un 
teatru de doi bani, pentru că, de fapt, presiunile 
şi şantajele evreieşti au măturat orice rezistență, 
ca un buldozer. 

Acesta este contextul în care trebuie privită 
"reținerea" evreului Graumann, care se exprimă atât 
de tolerant şi binevoitor. 

(Surse; Mediafax, 26.01.2012 - "Justiția germană 
împiedică publicarea unor fragmente din «Mein 
Kampf") - 


Poate mizați pe faptul că noua serie de 
"negaţionisme" incriminate va crea o contrapondere 
față de interzicerea negării holocauştului, că ar fi mai 
bine ca toată lumea să primească despăgubiri de la 
toată lumea, nu doar evreii de la restul lumii, cum se 
întâmplă astăzi... 

Dar sistemul iudaic va găsi un mod de a face 
aceste sancţiuni inoperante, lăsând totuşi la vedere 


că instaurarea lor a fost dorită, că "nu vă deranjează - 


ideea în sine a despăgubirilor pentru genocid, ci doar 
că nu sunteţi voi cei care pun mâna pe bani"! 

Până la urmă, indiferent dacă armenii, românii 
etc. ar reuşi sau nu să încaseze ceva pentru morții 
lor, rezultatul principal va fi legitimarea ireversibilă 
a metodei. A 

Practic, morala noastră se va infesta cu încă un 
val de apucături iudaice, în detrimentul ultimelor ei 
reminiscenţe creştine. 

Prin urmare, atunci când refuzăm această cale, 
chiar ştim ce spunem. Dorim abrogarea tuturor 
legilor prin care se consfințeşte un "adevăr 
dogmatic” de tip holocauşt, şi nu împânzirea 
codurilor penale cu tot felul de delicte de opinie 
care să se pedepsească cu închisoarea! 


Decât să îndure baţjocură şi foame, oamenii 
pleacă. Că îşi fac rău pe termen lung atât lor, cât şi 
țării, e altceva, dar rezultatul concret este de- 
popularea României de români. 

2. Încurajarea românilor din diaspora să rămână 
acolo unde sunt. 

3. Demararea în trombă a unui program de 
aducere în țară a străinilor. 

Toate sunt îngrijorătoare căci, puse laolaltă, 
dovedesc o agendă de depopulare a României, una 
aplicată prin cele mai insidioase mijloace. 

_Dacă-ar fi vorba numai de absorbirea a 50.000 + 
de străini anual, ce nu au absolut nimic de-a face cu 
neamul, credința, valorile şi tradiţiile noastre, şi încă 
ar fi rău destul. Se pare însă că, prin amploarea 
activităţii, e vorba de ceva cu mult mai grav de atât: 

E deci românul bun numai pentru a-i alege pe 
“conducătorii” ăştia, pentru a trimite bani şi pentru a 
se supune celor ce vor să ne înrobească IARĂŞI? 
Sau mai avem noi un cuvânt de spus în 
țara noastră? A cui e România, pân' la urmă? 


Pag. 9 


Pierde 
BASESCU ŞI PIATRA TOMBALĂ 


La o emisiune TV de sâmbătă, 4 februarie a.c. 
(Antena 3, orele 22,35), dl. llieşiu Sorin, fost până la 
începutul lui februarie membru al “Grupului de 
Dialog Social”, amintea despre un dialog avut cu 
tov. Băsescu la timpul potrivit care “suna” astfel: 

llieşiu: “D-le preşedinte, trebuie să condamnati 
comunismul.” ; tov. preşedinte: “D-le Ilieşiu, nu pot, 
pentru că nu am dovezi”. 

De aici încolo începe promovarea absurdului 
care de fapt nu a reuşit să surprindă decât pe cei 
care înghițiseră deja “găluşca“ diversiunii, devenind 
moluşte umane. 

Să ne ocupăm întâi de dl. Sorin _llieşiu: ce l-a 
determinat să îi propună preşedintelui să condamne 
comunismul în mod oficial? 
= Deja ne îndepărtăm de subiect şi nici nu avem un 
răspuns la întrebare; este posibil ca la acea dată di. 
lieşiu să fi fost un apropiat al tov. Băsescu şi să fi 
gândit că o asemenea declarație ar întări poziţia 
preşedintelui în fața unui popor care a socotit 
totdeauna comunismul ca pe o ideologie total 
neasimilabilă. Tot în afara subiectului, oarecum: d. 
llieşiu a fost dat afară din G.D.s. printr-o scrisoare 
deschisă publicată în “Revista 22” (7-13 febr. 2012), 
semnată de preşedintele G.D.S. Radu Filipescu, tot 
probabil ca o consecință a poziţiei sale din ultima 
perioadă de timp, potrivnică preşedintelui Băsescu. 


Pe 18 decembrie 2011 se împlineau cinci ani de 
când tovarăşul Băsescu prezenta în Parlamentul 
reunit al României, “Raportul Comisiei 
Prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste 
în România”. 

Dacă la timpul potrivit nu am comentat 

evenimentul, avem obligația morală de a aduce în 
atenția opiniei publice mecanismele ascunse ale 
unei oribile diversiuni cu care cel puţin aparent, îl 
acredităm pe preşedinte. 
„ Tovărăşia sa a ocupat şi ocupă postul suprem în 
stat, datorită unor împrejurări nefericite şi a 
dezinformării sistematice a multor români care au 
înghițit găluşca otrăvită, preparată cu grijă în 
“laboratoarele” duşmanilor noştri. 

Să ne întrebăm, pentru început, ale cui interese a 
servit şi serveşte toată această  degradantă 
mascaradă, nu înainte de a o prezenta în linii mari. 

Tov. Băsescu devine conştient că o asemenea 
declaraţie i-ar mări capitalul de simpatie populară, 
dar instinctul îi dă un semnal de alarmă: ştie că 
perioada cea mai criminală a regimului comunist, 
genocidul având la activ 500.000 de victime în 
sensul suprimării fizice, distrugerea clasei politice, a 
intelectualităţii, a armatei, a proprietăţii private, a tot 
ce amintea de normalitate, -a fost perioada patronată 
de evreimea autohtonă sau venită pe tancurile 
armatei bolşevice care ocupă țara din 1944. 

Cum să împace şi capra şi varza: bănuiesc că, 
sfătuit de vreun : consilier, găseşte soluţia: 
însărcinează un evreu, fost şi el activist comunist, cu 
întocmirea unui raport din care să fie eliminate 
referirile la adevărații criminali care au planificat, 
promovat şi pus în execuţie marele genocid anti- 
creştin şi anti-românesc. 

Vladimir Tismeniţki alias Tismăneanu întocmeşte 
un studiu-raport de nu mai puţin de 600 de pagini, în 
decursul cărora nu suflă un cuvânt de comandoul 
evreiesc stăpân aproape 20 de ani asupra 
României: ă 

- Ana Pauker, colonel N.K.V.D, mulți ani “piesa” 
cea mai importanta în viața politică a momentului, 
aparent exponent al intereselor sovietice în 
România, măcinată de ură împotriva românilor şi, în 
general, a creştinilor, dominată până la paroxism de 
o sete de răzbunare specific neamului evreiesc; 
membră a Comitetului Central al Partidului 
Comunist, ministru de externe, cu puteri depline 
asupra soartei românilor prin poziţia decizionară în 
vârful ierarhiei comuniste. Îmi amintesc bine cum 
fotografia regelui fusese scoasă din şcoli. şi înlocuită 
cu portretul” tovarăşei Ana. 

- Luka Laslo, alias Vasile Luca, secui măcinat de 
ură împotriva românilor, controlat de soția evreică 

Elisabeta Birnbau, secretar al C.C-P.C.R. 
_  Burăh  Tescovici, alias  Teohari 
Georgescu, călău de profesie, ministru de 


Interne, pune în practică prin poziţia pe care o 
ocupă, planurile de genocid anti-românesc şi anti- 
creştin. 

- lacob Broitman, adjunct tot la “Interne”, spaima 
deţinuţilor politici, este cureaua de transmisie între 
minister şi sistemul concentraționar, cel care verifică 
permanent aplicarea unor măsuri sălbatice împotriva 
deţinuţilor, dar care, în acelaşi timp, lărgeşte 
permanent aria de aplicare a măsurilor represive. Se 
ajunge în situaţia ca o simplă reclamaţie să fie 
suficientă pentru o trimitere în închisoare, precedată 
de tot ansamblul de interogatorii sălbatice. Am uitat 
să vă spun că lacob Broitman nu este altul decât 
cunoscutul sub numele de Alexandru Nicolschi. 

- Pantelei Pantiuşa Bondarenco, evreu ucrainian, 
încheie lista călăilor, postați în cele mai înalte posturi 
guvernamentale, având suportul necondiționat al 
Partidului Comunist, prin poziţiile ocupate în 
Comitetul Central. . 

O să mă întrebe cineva cum aceşti cinci 
oameni pot să dezlănţuie o teroare atât de mare, 
încât să aibă ca rezultat asasinarea a 500.000 de 
români, cei mai buni dintre ei, precum şi 
îngenuncherea restului populației timp de aprox. 20 
de ani, până la amnistia deținuților politici din 1964? 

Ca trăitor al acelor vremuri sunt martor sub 
jurământ: orice post administrativ sau de conducere 
de oriunde, era ocupat de evrei. In orice 
întreprindere: director, inginer şef, şef contabil, şefi 
de servicii, preşedinţi de sindicat, secretari de partid, 
orice post de o oarecare decizie era în mâna unui 
evreu care se comporta discreționar cu angajații 
şi care "făcea politica” dictată de şefii ierarhici, 
tot evrei, până în vârful piramidei. Tov. Băsescu, 
vezi Doamne, "nu avea dovezi”! Ce dovezi îţi mai 
trebuie când aproape o jumătate de secol, 
comunismul a distrus tot ce avea mai bun această 
țară? Să fii oare atât de mărginit să îţi închipui că 
cineva, oricât de sub-mijlociu, să accepte că “studiul” 
Tismeniţki ar fi+o_ dovadă?! Deci pretextul cu 
“dovada” este prea “subțire”! 

Când te gândeşti ce bucurie pe tovarăşi! Cred că 
l-au pupat pe chelie pe Băse. 

Noi, cei puțini şi drepţi, suntem convinşi că va 
veni şi vremea adevărului şi “poporul ales” să 
plătească şi domniile lor “despăgubiri”, cum au 
pretins de la alţii şi de la noi”: hoţii strigă din rărunchi 
“hoţii”! 

De foarte mulți ani gândesc şi susţin ideea că 
este absolut obligatorie stabilirea responsabilităţilor, 
de fapt vinovăția regimului comunist, printr-un proces 
într-un tribunal “deratizat” de scursurile comuniste 
existente încă prin prezența eşaloanelor secunde 
sau terțe în sensul descendenţei. 

Pe de altă parte, presiunea autocenzurii în 
legătură cu omniprezenta forță iudaică ar face dintr- 
un proces al comunismului o noua mascaradă, după 
“studiul” tov. Tismenițki. : 

Un proces echitabil ar obliga părţile, admițând ca 
parte incriminantă iudeo-comunismul, să producă 
dovezi şi în legătură cu acuzaţia de “holocaust” în 
România, lucru care ar putea da ocazia chiar şi 
organismelor evreieşti să îşi probeze acuzaţiile. 

Există o lege acceptată în justiție demult şi 
oriunde: prezumția de nevinovăție. Este absolut 
abuziv şi nu există nici un argument care să se 
substituie acestei legi, în lipsa unui proces. Până şi 
în împrejurările anormale, create de poziția 
Germaniei de învins şi distrus de după al doilea 
război mondial, tot s-a încercat măcar salvarea 
aparenţelor cu procesul de la Nurnberg. La vremea 
respectivă mapamondul nu era încă copleşit de 
forțele iudaice care, de atunci şi până acum, “au 
cucerit” poziţii care, cred domniile lor, îi îndreptățesc 
să nu mai ţină cont de legile universal valabile. 
Raportul Tismenițki a creat senzaţia că poate 
înlocui procesul comunismului, pentru proşti sau 


"interesați; autorul raportului, dacă măcar ar fi fost 


bănuit de către conaționali că prezintă lucrurile de pe 
o poziţie neutră, ar fi căzut, desigur, în dizgrație. 
Să-şi închipuie cineva că un evreu poate fi altfel 
decât exponent al intereselor iudaice, ar dovedi ori 
prostie, ori partizanat. = 
Raportul de condamnare al comunismului 
este o farsă ordinară care nu are ca scop decât 


absolvirea de acuzaţia de criminali a celor implicaţi, 
încercând să arunce vina în totalitate pe 
comuniştii români. Bineînţeles că şi românii din 
ecuație au fost nişte bestii, şi iată că descendenții 
lor au continuat şi continuă să îşi.manifeste ura şi 
disprețul față de poporul român. 

Vorbind despre continuarea politicilor de 
distrugere a României de către descendenți: 
aparent, care descendenți? leşirea pe fruntea țării a 
tov. Ungureanu, dovedeşte încă o dată că şi după 20 
de ani se continuă aceeaşi politică antinaţională, 
având în vedere că cei care dirijează desfăşurarea 
lucrurilor sunt absolut aceiaşi ca în regimul comunist. 
Sintagma  “iudeo-comunism” devenită  “iudeo- 
democraţie” îşi confirmă din nou şi incontestabil 
consistenţa referitor la “transformare” - de fapt, o 
simplă  cosmetizare. Tov. Ungureanu este 
reprezentantul tipic: dispreţuitor, arogant, suferind de 
suficiență, lipsit de orice legătură cu poporul român. 
Dacă este evreu sau nu, nu are nici o importanță: s-a 
văzut în tot decursul istoriei că un semievreu în orice 
combinaţie se simte obligat să-şi demonstreze 
fidelitatea faţă de una din componente, ceea ce duce 
la un dezechilibru în comportament. - 

Revenind la afirmaţia legată de continuitatea 
prezenței în viața publică şi încă în fruntea ierarhiei 
politice a oribilei combinaţii între comunism şi 
iudaism: tov. Ungureanu îşi asigurase oricum viitorul; 
dacă schimbarea provocată de evenimentele din 
1989 nu ar fi avut loc, actualul prim-ministru ar fi 
urcat pe treptele ierarhiei, căci ca student deja era 
membru supleant al C.C. al U.T.C. După 1989 se 
orientează, poate şi din cauza originii etnice, spre 
“cartea” evident câştigătoare a transformării sale din 
tânăr comunist cu un viitor asigurat, în tânăr absolut 
absorbit şi contopit cu cultura iudaică, cu interesele 
iudaice în general şi în special în România. 

Am mai scris despre activitatea tov. Ungureanu; 
care este relația cu condamnarea comunismului? 

Aminteam, prin titlul acestui articol, de “PIATRA 
TOMBALA”: Băsescu şi în special cei care-l 
manevrează şi-au dorit ca “raportul Tismenitki” să 
aibă rolul şi semnificaţia unei lespezi uriaşe de 
mormânt care să “pecetluiască“, să pună capăt 
subiectului. = 

Perpetuarea la conducerea României a unor 
persoane care pur şi simplu îţi provoacă greața prin 
obedienţa umilitoare față de interesele iudaice în 
România, îşi are continuitatea perfectă în M.R. 
Ungureanu. 

Ce vor constata domnii tovarăşi: că aroganţa şi 
disprețul față de reacţiile posibile ale poporului 
român i-au dus pe un drum greşit, siguri de faptul că 
suntem suficient de umiliţi şi înfometați pentru a 
accepta orice măsură, oricât de absurdă. Au pierdut 
din vedere faptul că disperarea poate face dintr-un 
om obişnuit, un erou! 

Vor mai constata că “raportul Tismăneanu” nu 
poate fi acceptat de poporul român decât ca o nouă 
diversiune, o nouă încercare de a falsifica istoria. 
Când această “piatră de mormânt! încearcă să 
acopere o jumătate de milion de victime ale 
răzbunării iudaice, şansele de reuşită sunt 
minime. Vor mai constata urmaşii torționarilor şi ai 
criminalilor responsabili de distrugerea sub toate 
formele a poporului român, că şi-au făcut socoteli 
greşit: oricum genocidul nu este prescriptibil! 


Absurdul nu va convinge pe români că tu ai făcut 
gestul de a condamna comunismul din motive având 


Pa9-10 CUVÂNTUL LEGIONAR FEBRUARIE 2012 


Gale “zranară 


"FĂRĂ CĂPITAN” - CONST. PAPANACE.. (V) 


ÎN COMANDAMENT 


BELGEA (n. n.: şeful Comandamentului 
Par ZE prigoană), HORIA SIMA. (n. Ada 
0 onsabilul cu legătura dintre Comandament şi 
E ori rămaşi nearestaţi) şi PĂSU ANTONIU ne 
neam des. Veneau în Str. 13 Septembrie la di. 
pate, unde eram găzduit şi eu şi Ghiţă Dragomir. 
pe teren însă se iveau anumite dificultăţi. în 
legătură cu tactica adoptată. Dinamismul legionar nu 
E0 tea acomoda cu tactica ce ne-o fixasem. Ritmul 
organic de activitate se cerea satisfăcut. Stoparea 
09 ă de Căpitan era posibilă ca manevră, numai 
Ia oo onducea el, personal. EI era şi dinam dar şi 
E ute UE frână; acest minunat echilibru dădea 
SE posibilităţi de manevră. In acest sens insistase 
ine ducația făcută asupra eroismului răbdării 
rezentându-l în toate ocaziile ca cel mai important. : 
Neastâmpărul legionar, alimentat de dorinta 
efilor mai periferici de a avea iniţiativă şi 
Sreţinut desigur şi de agenții provocatori, era 
foarte diabolic folosit de guvern. Intra în planul lui, 
se vede, bine pus la punct. 


La început tratamentul în lagăr a fost bun şi cu 
posibilități de manifestare. Moralul era excelent. Se 
țineau conferințe de doctrină şi educație legionară. 
Afară se auzea că lagărele au devenit adevărate 
Academii de înalte studii legionare; aminteau de 
Jilava din 1934. Faţă de presiunea ce se exercita 
afară, urmărit pas cu pas de agenții poliţiei, 
deranjând gazde şi creând obligaţii, parcă era de 
preferat din punct de vedere personal, ca să fii dus 
în lagăr. Se oferea, în definitiv, o nouă perioadă de 
închisoare la activul legionar, astfel că, la început, un 
legionar nu se sinchisea prea mult că ar putea fi 
prins; ca urmare a acestui fapt se întâmpla de 
multe ori ca chiar elemente mai slabe să facă pe 
zeloşii activişti. Aceasta determina o antrenare în 
acest sens. 

Pe de altă parte, şi afară presiunea era 
reglementată într-un mod foarte diabolic calculat. 

Guvernul şi-a dat seama că arestarea fruntaşilor 
legionari, aşa-zisele "vedete" cu nume în Mişcare, n- 
a prins; iar forța combativă a Mişcării Legionare, 
reprezentată de elementele de a doua şi a treia 
mână, de multe ori însă mai fanatice şi mai hotărâte, 
ma scăzut. Avea cunoştinţă, desigur, de sistemul 
legionar al înlocuitorilor succesivi la unităţile de 
comandă nouă la şefia de cuib. Ținta lui era să 
pună mâna pe aceste noi valuri de înlocuitori de 
conducători. De aceea prigoana avea faze 
alternative. Se lăsa o acalmie de aproape credeai că 
nu există prigoană. Legionarii începeau să se mişte 
mai liber, prin întâlnirile lor prin diferite parcuri sau 
colțuri de stradă şi, după ce erau identificaţi, se 
pomea la noi valuri de arestări. Tendința 
Guvernului era deci evidentă, până să înceapă 
prigoana de exterminare, aşa cum o concepuse. 
Desigur, iniţial urmărea (cu timpul ar fi obținut-o, 
poate) să aibă în mână întreaga osatură a Mişcării 
sparonare, adică şi cadrele mai puţin cunoscute de 
poliție. 

Tendința noastră trebuia să fie deci de a 
dejuca cât mai mult această tactică; fiindcă: dacă 
nu putem evita primejdia, cel puţin o mai îndepărtam 
ŞI câştigam timp, ceea ce reprezenta singurul scop 
Pozitiv pe care îl puteam urmări în situaţia în care ne 
găseam. Acest lucru, deşi elementar, totuşi era greu 
de înțeles pentru marea majoritate- a cadrelor 
egionare. Ba chiar elemente din Comandament nu-l 
sesizau în întregime, în primul rând HORIA SIMA 
care era elementul de legătură al Comandamentului: 
€şi i s-a spus să mai rărească contactele, pentru a 
Nu face să cadă elementele bune, de care avem 
absolută nevoie să rămână afară, el totuşi, în fapt, a 
continuat aceste legături, inutile în acel moment. 

n evoluția în care se găsea, Mişcarea a fost 
Surprinsă de această prigoană în plină creştere, aş 
aa spune în epoca pubertății şi avea toate 

acteristicile acestei faze. Era un neajuns pe care 
âpitanul îl observase - ştiu lucrul acesta din 


discuţiile avute cu el - şi pe care el se gândea să-l 
remedieze. 

- Punând în prima fază a Mişcării - aşa cum cereau 
împrejurările - accentul pe luptător, acestuia i s-au 
dezvoltat mai mult aptitudinile executive. Orizontul 
era unilateral proiectat înainte şi nu avea perspective 
de orientare largă. 'Dacă acest lucru era minunat 
pentru unități mici: garnizoană, plasă, județ şi chiar 
regiune, el prezenta serioase neajunsuri când era 
vorba de a se transpune pe plânul conducerii întregii 
Mişcări, unde se pun probleme de ordin tactic şi 
strategic de linii mari şi care nu pot fi înțelese din 
primul moment. 

„In faza în care a fost surprinsă Mişcarea de 
prigoană, el, legionarul, se găsea în punctul cel mai 
critic, şi acest lucru se agrava cu atât mai mult cu cât 
majoritatea cadrelor mai formate se găseau 
arestate. 

Sub justificarea unei atitudini „dinamice şi 
activiste" se va ascunde adeseori un neastâmpăr 
de natură nervoasă sau o lipsă de perspectivă 
care va folosi mult duşmanilor Mişcării în 
realizarea planurilor urmărite de ei. 

Lipsa unei maturizări a cadrelor se va simți tot 
timpul. Dar acest neajuns nu se va putea îndrepta 
uşor. Toate eforturile vor trebui făcute spre 
atenuarea acestui neajuns. 


Grija cea mai mare care ne preocupa pe atunci 
(începutul lunii iulie 1938) erau zvonurile care 
circulau cu  persistență despre o pretinsă 
evadare a CAPITANULUI de la închisoarea 
Doftana. Aveam informaţii şi indicii că - Siguranța 
întreținea aceste zvonuri. Cu ce scop? Probabil se 
urmărea acreditarea acestei eventualități - mai ales 
că se produsese evadarea lui Vasile Cristescu şi 
Alecu Cantacuzino - cu scopul să însceneze vreo 
evadare a CĂPITANULUI spre a-l curăța. 

Am demascat aceste intenţii printr-o difuzare, în 
special. în. cercurile politice, a avertismentului. că, 
dacă i se întâmplă ceva Căpitanului, reacţiunea va fi 
sălbatică. Ne-am gândit chiar să facem un 
comunicat-avertisment din partea Comandamentului. 
Cu redactarea lui am fost însărcinat eu. Nu i-am dat 
însă drumul pentru că prin aceasta am fi rupt linia de 
totală dare la fund şi am fi dat încă o dovadă că 
Mişcarea există organizată în mod subversiv şi că 
deci primejdia ei apare evidentă. Belgea a fost de 
părere să mai aşteptăm puţin. 

Un alt fapt care domina situația de atunci a fost 
evadarea, în condițiuni neobişnuite, a lui VASILE 
CRISTESCU şi ALECU CANTACUZINO, în timpul 
când erau transportaţi de la Ciuc spre Bucureşti 
pentru ca să-i judece. Guvernul era uluit. Două 
elemente de primă mână, active şi cu suprafață, îi 
scăpaseră din mână. Ele puteau oricând să 
polarizeze Mişcarea pentru luptă. 

Prin acest fapt însă se mărea siguranța vieții 
CĂPITANULUI. Lozinca lui: „cât mai mulți 
fruntaşi legionari liberi”, se împlinea substanțial 
prin această evadare. 3 

Activitatea cea mai bună pe care o puteau face în 
acele momente era să se ascundă cât mai bine. 
Această părere a fost împărtăşită şi de BELGEA şi li 
s-a comunicat la Braşov, unde erau ascunşi în 
primele săptămâni de la evadare. 

Legătura cu ei, la început, o făcea lordache 
Nicoară. Pentru acest motiv i s-a recomandat să nu 
frecventeze şedinţele Comandamentului, spre a nu 
se expune. 

Pentru lumea legionară evadarea lui Vasile 
Cristescu şi Alecu Cantacuzino a avut un efect 
reconfortant. De asemenea şi pentru închisori. În 
special CĂPITANUL s-a bucurat foarte mult. 

Dar tocmai aceste aşteptări şi speranţe trezite nu 
vor fi ele un element perturbator calmului necesar 
pentru a nu fi tentaţi la activitatea care să-i expună? 
Vor înțelege ei că marea importanță a lor stă în 
faptul că ei- sunt liberi, şi, în cazul că i se 
întâmplă ceva Căpitanului, ei sunt factori de 
polarizare? Căci o altă posibilitate de activitate în 


(continuare din numărul trecut) 


situația în care se găsea Mişcarea, cu 
CĂPITANUL în mâna călăilor, nu puteau să aibă 
nici ei. Vor putea ei, în absența CĂPITANULUI, să 
se sustragă  psihozei curente legionare, să 
stăpânească acel neastâmpăr pe care unii îl 
consideră dinamism, provenit mai mult din lipsă 
de frână proprie? 

Cu această psihoză a avut de luptat foarte 
mult bietul BELGEA. Adeseori era exasperat de 
iniţiativele şi năzdrăvăniile care erau pe punctul de a 
fi comise de unele elemente exaltate. Devenise 
iritabil. Poate chiar se simțea obosit, şi acest 
permanent efort de înfrânare a curentului îl 
consuma; era foarte greu şi cerea mult curaj să 
recomanzi linişte, răbdare şi stăpânire de sine, ceea 
ce era considerat pasivitate” de elementele 
„activiste” şi care vroiau să manifeste eroism; dar 


“acest „eroism" era lipsit complet de înțelepciune, 


căci punea într-o eminentă primejdie viața 
Căpitanului, şi aşa destul de amenințată. 


BELGEA începuse să se mişte mai liber. Dar 
Siguranța, care. inițial nu-l căuta, aflând că este 
şeful Comandamentului datorită. indiscreţiei unor 
elemente legionare de a face vâlvă că sunt 
informate, l-a pus sub urmărire. 

Într-o zi, pe când venea să se întâlnească cu 
mine pe Str. 13 Septembrie, la Patelli, vede - a 
crezut că întâmplător - un timocean, anume 
Florescu, pe care îl cunoştea de când era student şi 
despre care se ştia că este în slujba Siguranței. EI 
însă îl considera simpatizant legionar şi a avusese 
prilejul să-l cunoască mai bine la Carmen Sylva, 
unde adusese informaţii prețioase pentru Mişcare. 
Avea încredere în el. A coborât din tramvai şi a stat 
de vorbă. Şi-au fixat întâlnire a doua zi la terenul de 
sport Venus, când urma să-i dea informații atât în 
legătură cu situaţia lui personală, cât şi cu aceea a 
Mişcării Legionare. 3, 

Când ne-am întâlnit cu BELGEA eram eu, Horia 
Sima şi Ghiţă Dragomir. 

Ne-a povestit cele întâmplate. 

L-am sfătuit şi am insistat chiar să nu se ducă la 
întâlnire căci se expune să fie arestat. Într-un 
poliţist nu poți avea încredere, mai ales în acela 
care joacă pe două tablouri. Eu nu-l cunoşteam pe 
acest timocean, dar tocmai faptul că într-o 
conjunctură bună a adus unele servicii Mişcării 
Legionare, acuma, când situaţia este foarte rea, va 
căuta să aducă servicii substanţiale Siguranţei 
pentru a-şi justifica legăturile din trecut şi a-şi 
restabili încrederea față de şefii săi, arătându-şi 
abilitatea. ; 

BELGEA însă n-a vrut să ţină seama de aceasta. 
Avea încredere. Nu putea să-şi închipuie ca 
cineva să-şi trădeze în felul acesta un prieten! şi 
apoi, şi-a dat cuvântul că merge! 

M-a uimit această candoare legionară, ieşită 
desigur dintr-o mare puritate sufletească, de a nu 
putea concepe răul - şi mai ales la un cap aşa de 
bine organizat ca al lui. 

A doua zi s-a dus la întâlnire. Am aflat că a fost 
arestat. Un grup de agenţi au împresurat locul 
întâlnirii. 

BELGEA este al doilea conducător al 
Comandamentului, care a căzut, după RADU 
MIRONOVICI, şi aceasta într-un interval de două 
luni. Era ceva defectuos în sistemul de lucru al 
Comandamentului. Faptul că se făcea cunoscut 
legionarilor cine are conducerea avea ca rezultat că 
aceasta ajungea ia cunoştinţa Siguranței. 

JA rămas să se aducă la cunoştinţă 
CĂPITANULUI sau d-lui ing. CLIME cu care se 
putea face mai uşor legătura, fiind ajuns la 
închisoarea Jilava cu ocazia judecării procesului lor, 
spre a desemna pe noul conducător al 
Comandamentului. y 

Unul din avocaţi trebuia să comunice faptul şi să 
aducă rezultatul. 


(continuare în numărul viitor) 


CUVÂNTUL LEGIONAR FEBRUARIE 2012 29:11 


y 


Coreene 


ESCROCHERIA OTV-ISTĂ 
ŞI "PARTIDUL POPORULUI!” 


Alegătorii vor fi aiuriți de partidele cu denumiri 
foarte asemănătoare, de tip "PP”: PPP (Partidul 
Pentru Patrie), PP-LC (Partidul Poporului-Legea 
Cojocaru), PP-DD (Partidul Poporului Dan 
Diaconescu) etc. 

În ultimul an au avut loc mai multe procese în 
instanţele judecătoreşti, ca urmare a faptului că Dan 
Diaconescu a încercat să fure denumirea de 
"Partidul Poporului” şi capitalul politic generat de 
proiectul legii inițiate de doctorul în economie Const. 
Cojocaru. 


In perioada oct.-dec. 2009, pe parcursul a 12 
episoade săptămânale, am prezentat LEGEA 
COJOCARU la postul de televiziune N24. 

Pe la jumătatea lunii ian. 2010 am fost sunat de 
Tudor Barbu care m-a invitat la OTV să prezint 
LEGEA COJOCARU. Au urmat mai multe emisiuni 
la care am fost invitat. 

Am convenit să începem să strângem 
semnături pentru susținerea legii, pentru a le 
depune fie la Preşedinţia României, în vederea 
organizării unui referendum, fie la Parlamentul 
României, pentru susținerea proiectului de lege. 
Formularul de semnături era postat pe site-ul 
www.variantacojocaru.ro cu mai bine de un an în 
urmă. 

În numai o lună numărul de semnături a crescut 
de la câteva sute pe zi la zeci de MII DE 
SEMNĂTURI PE ZI. În ultima săptămână a lunii 
februarie, luni, au fost 20 şi ceva de mii, iar vineri, 46 
de mii de semnături, într-o singură zi. 

În lunea următoare, numărul a scăzut, brusc, la 
câteva mii şi a continuat să scadă, ajungând la 
câteva sute pe zi. 

A devenit clar că, in weekendul de la sfârşitul lunii 


februarie, “echipa” de la OTV a hotărât să 


folosească valul de simpatie populară stârnit de 
LEGEA COJOCARU în cu totul alte scopuri decât 
cele urmărite de autorul proiectului. 

Nu am mai fost invitat la emisiunile lui Tudor 
Barbu. 

Titlul emisiunii din data de 25 martie 2010 a fost 
“CEI CARE SUSŢIN LEGEA COJOCARU VOR SĂ- 
ŞI FACĂ PARTIDUL LOR”. 

LEGEA COJOCARU s-a metamorfozat în LEGEA 
COJOCARU-OTV. Au urmat alte 2-3 săptămâni în 
care Tudor Barbu a vorbit numai de LEGEA OTV- 
COJOCARU, şi, în final a rămas numai LEGEA OTV. 
Intenţia de furt devine tot mai evidentă. 

l-am cerut, de mai multe ori, lui Tudor Barbu, să- 
mi restituie cele un milion de semnături pentru 
susținerea Legii Cojocaru, să le duc acolo unde le 
este locul: la Senatul României, unde se află şi 
LEGEA. 

Mi-a promis, de mai multe ori, că-mi va restitui 
semnăturile, dar nu şi-a respectat promisiunea. 

Cele peste un milion de semnături pentru 
susținerea LEGII COJOCARU sunt sechestrate la 
sediul OTV, în Bucureşti, sect. 6, Bd. Preciziei nr. 3. 

În aceste condiţii am convocat, pe 3 iulie 2010, 
adunarea generală a reprezentanţilor celor un milion 
de români susţinători ai LEGII COJOCARU. 
Adunarea generală a aprobat Actul Constitutiv al 
Partidului Poporului şi m-a. împuternicit să 
îndeplinesc actele şi formalitățile cerute de lege 
pentru înscrierea Partidului Poporului la Tribunalul 
Bucureşti. 

Pe data de 16 aug. 2010, la sediul OTV, la 
cererea mea, a avut loc o întâlnire între mine şi Dan 
Diaconescu, la care au participat, ca martori, Victor 
Velcea, din partea lui Dan Diaconescu şi Ştefan 
Bădără, din partea mea. A fost singura întâlnire 
dintre mine şi Dan Diaconescu, în .afara celor din 
studioul OTV, când am avut calitatea de invitat. În 
cadrul acestei întâlniri i-am cerut lui Dan 
Diaconescu să-mi predea cele un milion de 
semnături pentru Legea Cojocaru, precum şi 
semnăturile pentru susținerea Partidului 
Poporului, primite, până la acea dată, la sediul 

OTV, aşa cum promisese Tudor Barbu, în 
emisiunea din 12 iulie 2010. l-am cerut, de 


Partidul Poporului nu are nici o legătură cu 
“partidul” şi “poporul” lui Dan Diaconescu. : 

lată, în linii mari, uriaşa escrocherie mediatică 
pusă în operă de către Dan Diaconescu şi postul de 
televiziune OTV, pentru a fura capitalul politic 
generat de proiectul denumit Legea Cojocaru, 
pentru a fura Partidul Poporului, partid înființat de 
susținătorii Legii Cojocaru, şi a-l transforma. într-o 
anexă politică a actualilor guvernanți ai României. 

Escrocul a fost şi este sprijinit şi de alte posturi de 
televiziune, care, pe de o parte, îi permit să mintă, 


asemenea, să-şi retragă cererea depusă la OSIM, 
prin care vroia să-şi însuşească denumirea de 
Partidul Poporului. Atât şi nimic altceva. Mai târziu 
va minţi că i-am cerut să treacă pe numele meu mai 
multe apartamente. şi mai multe milioane de euro. A 
cerut 3 zile de gândire, până pe data de 19.08.2010, 
când mă va suna el. Nu a sunat şi nu a mai răspuns 
la telefon 

La data de 27 aug. 2010, la Tribunalul 
Bucureşti a fost depusă cererea de înregistrare a 
Partidului Poporului care îl are ca preşedinte pe 
Diaconescu lulius Mario, fratele lui Dan Diaconescu. 
La aceeaşi cerere este anexat un Program Politic 
care nu are nici o legătură cu LEGEA 
COJOCARU. 

După această dată LEGEA COJOCARU a 
dispărut din discursul realizatorilor postului de 
televiziune OTV. Scopul fusese atins. Fuseseră 
strânse semnăturile, prin înşelarea a mii de 
cetățeni, pentru crearea unui Partid al Poporului, 
care, aşa cum se vede din Programul Politic, depus 
în dosarul nr. 41037/3/2010, nu are nici o legătură cu 
LEGEA COJOCARU. 

La cerere sunt anexate 33.148 de semnături, 
toate destinate susținerii Parţidului Poporului al cărui 
act constitutiv a fost adoptat pe data de 3 iulie 2010. 

Am depus, imediat, contestaţie (recurs) împotriva 
sentinței prin care Tribunalul Bucureşti a aprobat 
înregistrarea Partidului Poporului fraților Diaconescu. 

Au fost mai multe termene. În toată această 
perioadă, Dan Diaconescu şi postul de televiziune 
OTV şi-au minţit telespectatorii, cărora le-au 
spus că Dan Diaconescu şi ai lui se judecă cu 
PSD, PNL, PDL, PC, UNPR, UDMR, cu toate 
partidele politice din România, care, vezi Doamne, 
nu vor să-l lase pe el să înscrie cel mai curat partid 
din lume şi din istorie. În realitate, el se judeca cu 
noi, cei care am înființat Partidul Poporului, 
cărora el ne-a furat semnăturile, cu care a 
încercat să înşele justiția şi să înregistreze un 


partid care să împiedice aplicarea Legii Cojocaru. 


Urmare plângerii penale formulate de mine, la 
data de 7 dec. 2010, împotriva lui Dan Diaconescu, 
a lui Tudor Barbu şi a altor-acoliţi ai lor, implicaţi în 
furtul celor 33.148 de semnături, la Parchetul de pe 
lângă Judecătoria Sect. 6 Bucureşti, s-a constituit 
dosarul penal nr. 17007/2010, aflat în curs de 
cercetare de peste un an. 

La data de 1 aprilie 2011, Curtea de Apel 
Bucureşti a admis contestaţiile formulate de noi şi a 
respins, definitiv şi irevocabil, cererea de înregistrare 
a Partidului Poporului fraţilor Mario şi Dan 
Diaconescu. 

În seara aceleiaşi zile Dan Diaconescu a lansat 
un atac murdar împotriva mea, m-a insultat şi 
calomniat în fel şi chip. A afirmat că i-am cerut să 
treacă pe numele meu mai multe apartamente, că i- 
am cerut două, apoi 3, apoi 50 de milioane de euro. 

Am solicitat, conform legii, drept la replică. Nu mi 
l-a acordat. Am făcut sesizare la Consiliul Naţional al 
Audiovizualului. CNA l-a somat să-mi acorde dreptul 
la replică. A promis la CNA că îmi va acorda dreptul 
la replică. Nu mi l-a acordat. A preferat să fie 
amendat cu suma de un miliard de lei. ) 

Am depus plângere penală pentru insultă şi 
calomnie, în completare la dosarul penal nr. 
17007/2010. 

În numai 2 zile Dan Diaconescu a înființat un 
nou partid, Partidul Poporului Dan Diaconescu. 
În alte 5 zile, el a „strâns” 50.000 de semnături, 


iar, pe de 
altă parte, 
ascund 


adevărul şi 
nu ne acordă 
dreptul la 
replică 
pentru a-l 
demasca pe 
impostor. 


pentru susținerea noului său partid, pe care le-a 
depus la Tribunal, ca să înregistreze acest nou 
partid. Între timp el anunţase că la OTV se 
strânseseră 765.000 de semnături pentru susţinerea 
Partidului Poporului. 

Câte din cele 50.000 de semnături au fost „date” 
pentru Partidul Poporului Dan Diaconescu şi câte 
provin din cele 765.000 date pentru Partidul 
Poporului şi „contrasemnate”, adică falsificate, 
pentru celălalt partid? Aşteptăm ca răspunsul exact 
la această întrebare să fie dat de către procurorul în 
sertarul căruia se află, de peste un an, dosarul penal 
nr. 17007/2010. 

Pe data de 6 iunie 2011, Tribunalul Bucureşti a 
aprobat cererea de înregistrare a Partidului 
Poporului în Registrul Partidelor Politice al 
Tribunalului Bucureşti. 

La aceeaşi dată, Tribunalul Bucureşti - evident, 
prin alt judecător - a respins cererea de înregistrare 
a Partidului Poporului Dan "Diaconescu. Principalul 
motiv invocat de judecătorul care a respins cererea 
de înregistrare a partidului lui Dan Diaconescu, 
susținut de semnături falsificate, a fost acela că 
judecătorul în cauză nu a fost de acord cu 
denumirea partidului a cărui înregistrare se cerea, a 
refuzat să legalizeze apariţia pe harta Europei şi a 
lumii a unui nou popor, poporul dandiaconescu. 

Avocaţii lui Dan Diaconescu au făcut recurs la 
Curtea de Apel Bucureşti, şi împotriva sentinţei prin 
care s-a respins cererea de înregistrare a partidului 
lor, dar şi împotriva sentinței prin care s-a aprobat 
cererea de înscriere a partidului nostru. 

Dosarul partidului lui Dan Diaconescu a ajuns la 
Curtea de Apel pe data de 20 iunie 2011, la 14 zile 
de la pronunțarea sentinței de către Tribunalul 
Bucureşti. 

Dosarul partidului nostru a ajuns la Curtea de 
Apel la'data de 26 septembrie, la 112 zile de la data 
pronunțării sentinței Tribunalului Bucureşti. Prim- 
grefiera Tribunalului Bucureşti şi-a pus în operă toată 
priceperea ei în fabricarea de tertipuri, prin care 
dosarul nostru să ajungă la Curtea de Apel DUPĂ 
judecarea dosarului lor, astfel încât să nu mai poată 
fi înregistrat Partidul Poporului. 

Pe data de 24 oct. 2011 Curtea de Apel Bucureşti 
a respins recursul făcut de avocaţii lui Dan 
Diaconescu împotriva sentinței prin care Tribunalul 
Bucureşti aprobase înregistrarea ' Partidului 
Poporului, sentința. Tribunalului rămânând definitivă 
şi irevocabilă. 

Prim-grefiera Tribunalului Bucureşti a refuzat să 
înscrie Partidul Poporului în Registrul Partidelor 
Politice timp de aproape o lună, pe motiv că nu a 
primit dosarul de la Curtea de Apel. Ne-a spus că 
regulamentele “Tribunalului nu permit înregistrarea 
unui partid decât după ce dosarul se întoarce la 
Tribunal, de la instanţele superioare. : 

A primit dosarul pe data de 21 nov. 2011 şi a 

înscris Partidul Poporului pe data de 22 nov. 2011. 
A După înregistrarea Partidului Poporului, a fost 
inregistrat şi Partidul Poporului Dan Diaconescu, 
deşi dosarul acestuia nu a ajuns la Tribunalul 
Bucureşti nici până în ziua de astăzi (10 feb. 2012). 

Curtea de Apel a trimis dosarul lor la Înalta Curte 
de Casaţie şi Justiţie, pentru a se judeca recursul 
formulat de noi împotriva deciziei prin care Curtea de 


Apel Bucureşti a legalizat naşterea "poporului 
dandiaconescu”, 


Peg.12 CUVÂNTUL LEGIONAR FEBRUARIE 2012 


UN PROIECT PENTRU REDRESAREA ECONOMICĂ 


Preşedintele Traian Băsescu şi primul-ministru 

|| Boc ne-au spus ca trebuie să ni se reducă 
serile şi pensile, că trebuie ca statul român să se 
imprumute zeci de miliarde de euro la FMI, la bănci 
ialte instituții financiare, deoarece nu mai sunt bani 
în buget pentru plata salariilor şi pensiilor. Au mințit. 

trădat: în ultimii 3 ani, veniturile bugetului 
nsolidat al statului român au crescut, în fiecare an 
au fost mult mai mari decât totalul cheltuielilor cu 
salariile, pensiile şi ajutoarele sociale. 
În 2009 veniturile bugetului a fost de 37 miliarde 
euro, în timp ce cheltuielile cu salariile, pensiile şi 
ajutoarele sociale a io de 26 miliarde euro; în 2010 
veniturile bugetului au fost de 40 miliarde de euro, iar 
cheltuielile cu salariile, pensiile şi ajutoarelor sociale 
au fost de 26 miliarde euro; în 2011 veniturile 
bugetului au fost de 42 miliarde euro, iar 
cheltuielile cu salariile, pensiile şi ajutoarele 
sociale au fost de 25 miliarde euro. 

lată, deci, că au avut suficienți 
şalarii şi pensii. 

În ultimii 3 ani statul român ar fi putut funcționa 
foarte bine fără tăierea salariilor şi pensiilor, fără 
creşterea TVA-ului, fără împrumuturi. 

Nu pentru salarii şi pensii s-au împrumutat peste 
30 de miliarde de euro, în ultimii 3 ani. 

S-au împrumutat ca să aibă mulți bani la 
dispoziție pentru achiziții de bunuri şi servicii, pentru 
ca să umple buzunarele şi conturilor firmelor căpuşe 
ale guvernanților, ale „regilor” bordurilor, asfalturilor. 
țelegondolelor etc. În ultimii 3 ani au făcut achiziţii de 
bunuri şi servicii în valoare de 58 miliarde euro. Cea 
mai mare parte a acestor miliarde s-a transformat în 
profituri pentru camarila guvernanților. Pentru asta s- 
au împrumutat: ca să se îmbogăţească ei şi camarila 
" lorde hoți. A 

Pentru asta vor să vândă, pe nimic, aurul şi 
celelalte zăcăminte de la Roşia Montană. 

Pentru asta vor să vândă, pe nimic, contra 
comisioane grase, şi ultimele întreprinderi ridicate cu 
banii poporului român, în timpul regimului comunist. 

j Pentru asta vor să „privatizeze” şi serviciul public 

de sănătate. , 

Pentru asta nu vor să spună poporului adevărul 
despre situația economică a țării. 

Nu vor-să-i spună poporului că. au „privatizat”, 
"adică au vândut pe nimic străinilor capitalul naţional. 
Că, din această cauză, cea mai mare parte a 
avuției pe care o producem pleacă în afara țării, 
sub forma profiturilor încasate de străinii care au 
devenit proprietarii capitalului românesc. 

Din acestă cauză nu mai rămân bani nici pentru 
salarii şi pensii, nici pentru investiţii: pentru că au 
trădat, pentru că au vândut țara, ca să poată fura. 

Trebuie opriți înainte de a ne lăsa fără țară, 
înainte de a ne transforma pe toți în sclavi. 

Avem soluție. Ea se numeşte LEGEA 
COJOCARU privind construcția economiei. 

Legea Cojocaru prevede împroprietărirea tuturor 
cetățenilor majori ai României cu un capital de 
„20.000 de euro, prin redistribuirea a 20% din PIB. 
| În primii 10 ani de aplicare a acestui proiect, în 
„România va fi realizat un program de investiţii de 
peste 600 miliarde de euro, prin care vor fi create 6 
„milioane de locuri de muncă. 
ie. Întregul capital rezultat din aceste investiții va 

intra şi va rămâne în proprietatea privată a majorității 

cetăţenilor României, viitoarea clasă mijlocie 
românească. 


kk 


(29) 


bani pentru 


BĂSESCU ŞI PIATRA TOMBALĂ 


-_ Intelectualii români pe alte poziţii decât în 
regimul comunist, adică pe cât posibil în grațiile 
puterii? 

Ne uităm la televizor: mulţi profesori 
universitari care participă însuflețiți „la „spectacole 
de sunet şi lumini”, se prefac a ignora total tot ce 
se află sub mantia subţire şi totuşi suficient de 
tansparentă a convențiilor impuse de iudeo- 

emocrție; pur şi simplu ignoră cu obstinaţie primul 
Cuvânt al sintagmei. = 

Care sunt elementele care frizează 
absurdul: tu, mare profitor al regimului 
comunist şi care de fapt îţi condamni 


- Legea Cojocaru - 


LEGEA COJOCARU privind construcția 
economiei - PROIECT 

Știind, că, atât în România, cât şi în alte state ale 
lumii, grupuri minoritare s-au organizat în rețele 
politico-financiare, de tip mafiot, care controlează 
capitalurile, precum şi instituțiile statelor şi pe cele 
mediatice, pe care le folosesc pentru a-i înşela şi 
jefui pe cei mulți, cei care, prin munca lor, produc 
avuţia, 

Ştiind că numai economia bazată, concomitent, 
pe proprietatea privată asupra capitalului şi pe 
Principiul fundamental al solidarității dintre 
oameni, poate asigura nu numai realizarea plenară a 
personalității fiecărei ființe umane, dar şi maxima 
valorificare a aptitudinilor tuturor oamenilor, ca şi a 
resurselor economice de care dispunem, 

Ştiind că singura soluţie, prin care noi, poporul 
român, ca şi alte popoare, ne putem câştiga şi păstra 
libertatea, bunăstarea şi demnitatea, prin care 
putem opri mafiile politico-financiare să ne 
deposedeze de avuţia pe care am creat-o şi pe 
care o creăm, este construcția economiei 
democratice, prin împroprietărirea cu capital a tuturor 
cetățenilor, astfel încât majoritatea capitalului să 
rămână, pentru totdeauna, în proprietatea privată 
a majorităţii cetățenilor, această majoritate a 
cetățenilor constituind clasa mijlocie a societății, 
aceea care, deținând puterea economică, va 
controla şi puterea politică, adică statul, cu toate 
componentele sale — legislativă, executivă, juridică, 
financiară, mediatică - şi îşi va impune şi propriile 
sale valori morale: munca, cinstea, competența, 
curajul, spiritul de iniţiativă, de solidaritate socială şi 
națională, dragostea față de Dumnezeu, de familie, 
de neam şi de ţară. Prin voința noastră suverană, 
adoptăm prezenta LEGE: ; 

Art.1. Se constituie Fondul de Investiții al 
Poporului, care se alimentează din următoarele 
surse: a) impozitul progresiv pe avere; b) profiturile 
şi dividendele încasate de stat pentru capitalul aflat 
în proprietatea sa; c) veniturile încasate de stat din 
vânzarea capitalului aflat în proprietatea sa; d) 
impozitele,-amenzile- şi veniturile încasate-de -stat 
prin aplicarea prevederilor legale referitoare la 
controlul averilor; e) alte surse prevăzute de lege. 

Art. 2. Impozitul progresiv pe avere se stabileşte 
astfel încât să se asigure preluarea la Fondul de 
Investiții-al Poporului a echivalentului a 20% din PIB, 
în fiecare an. 

Art. 3. În termen de 60 zile, Guvernul va prezenta 
Parlamentului proiectul legii impozitului progresiv pe 
avere, proiectul legii privind controlul averilor şi 
proiectul legii privind revizuirea Constituţiei. 

Art. 4. Fondul de Investiții al Poporului este 
folosit pentru finanțarea de proiecte de investiții, 
elaborate în conformitate cu prevederile Planului 
Naţional de Dezvoltare şi cu prevederile Programelor 
Operaţionale Sectoriale. 

Art. 5. Proiectele de investiţii sunt elaborate, 
gratuit, de către Agenţia Naţională de Consultanţă 
pentru Investiţii şi sunt selectate, pentru finanţare, 
prin concursuri de proiecte, organizate de către 
autorităţile de management ale Programelor 
Operaționale Sectoriale, în limita disponibilităților 
alocate de la Fondul Naţional de Solidaritate şi 
Dezvoltare. 

Art. 6. În termen de 60 de zile, Guvernul va 
prezenta Parlamentului proiectul legii privind 


comportamentul (căci de convingeri nu putem 
vorbi, fiind un lux prea mare pentru tine), nu faci şi 
pasul următor impus de logică: după discursul 
ținut în Parlament, trebuia să-ți dai demisia şi 
eventual să te "călugăreşti”. 

Al doilea gest de promovarea absurdului, sau, 
mai exact, nu ştiu al câtelea: numirea în fruntea 
guvernului a unui fost membru al C.C. al U.T.C , cel 
care ar fi urmat să promoveze “un regim ilegitim şi 
criminal”. 

Închei cu câteva citate din “raportul” prezentat 
de tov. Băsescu .la şedinţa reunită a 
Parlamentului României, care ar fi argument pentru 


organizarea. şi "funcţionarea Agenţiei Naţionale de 
Consultanţă pentru Investiţii. 

Art. 7. Sunt finanţate cu bani de la Fondul de 
Investiții al Poporului proiectele de investiţii 
prezentate de cetățeni români, ca persoane fizice 
autorizate, sau de persoane juridice române, care au 
ca asociaţi, sau acţionari, numai cetățeni români: 
asociații familiale, societăți cu răspundere limitată, 
societăți pe acţiuni, cooperative, etc. 

Art. 8. Capitalul rezultat din realizarea proiectelor 
de investiţii intră, gratuit, în proprietatea privată a 
celor care au solicitat finanțarea. 

Art. 9. Activele achiziționate cu bani primiți de 
la Fondul de Investiţii al Poporului nu pot fi 
înstrăinate. Ele pot fi lăsate moştenire, conform 
legii. 

9 Art. 10. În primii 10 ani de aplicare a prezentei 
legi, fiecare cetățean major al României este 
îndreptățit să primească, de la Fondul de 
Investiții al Poporului, echivalentul sumei de 
20.000 de euro, pentru finanțarea de proiecte de 
investiții elaborate şi aprobate conform. prezentei 
legi. Acest drept poate fi exercitat timp de 10 ani de 
la data intrării în vigoare a prezentei legi, de către 
persoanele care au împlinit vârsta de 18 ani înainte 
de sau la data intrării în vigoare a legii, respectiv, 
timp de 10 ani de la data când au împlinit vârsta de 
18 ani, de către persoanele care vor împlini vârsta 
de 18 ani după data intrării în vigoare a prezentei 
legi. 

Art 11. Începând cu anul al 11-lea de aplicare 
a prezentei legi, fiecare cetățean, după împlinirea 
vârstei de 18 ani, este îndreptăţit să primească, de 
la Fondul de Investiţii al Poporului, o sumă egală cu 
produsul dintre procentul de 20% şi PIB-ul din 
anul respectiv, împărțit la numărul cetățenilor 
care împlinesc vârsta de 18 ani în anul în cauză, 
sumă care va fi folosită pentru finanţarea de proiecte 
de investiții elaborate şi aprobate conform prezentei 
legi. Acest drept poate fi exercitat de către 
persoanele în cauză timp de 10 ani de la data la care 
au împlinit vârsta de 18 ani. 

Art. 12. Tinerii, în vârstă de până la 35 de ani, 
care nu au şi nu au avut o locuinţă în proprietate, pot 
opta ca jumătate din sumele cuvenite lor, conform 
art. 10 şi art. 11, să fie folosite pentru plata parţială 
sau integrală a prețului primei lor locuințe. 

Art. 13. Pe perioada aplicării prezentei legi: 

a) Masa monetară nu poate creşte într-un ritm 
mai mare decât cel al creşterii Produsului Intern Brut; 

b) Statul român nu poate contracta 
împrumuturi decât dacă țara este în stare de 
mobilizare, de război, de asediu, sau de urgenţă; 

c) Cheltuielile bugetului general consolidat al 
statului român nu pot fi mai mari decât veniturile 
acestui buget, cu excepția cazurilor în care țara 
este în stare de mobilizare, de război, de asediu, sau 
de urgenţă. 23 

d) Persoanele fizice şi juridice române nu pot 
emite valori mobiliare decât contra aporturi în natură 
şi în numerar; 

e) Până la adoptarea monedei euro, persoanele 
fizice şi juridice române nu pot efectua operaţiuni de 
încasări şi plăţi, sau de creditare, decât în moneda 
națională, leul. 5 

Art. 14. Prezenta lege nu poate fi abrogată, 
completată, sau modificată, decât prin referendum, 
prin voința noastră suverană, a poporului român. 


o demisie imediată. Citez: “Să-şi amintească frigul, 
foamea, întunericul şi umilința care puseseră 
stăpânire peste vieţile noastre”. Poftim?!! Şi 
acum cine “a pus stăpânire” pe viețile a 80% 
dintre români? "Un regim ilegitim şi criminal”? 

Citez: "Lecţia trecutului ne dovedeşte că orice 
regim care-şi umileşte cetățenii nu poate dura şi 
nu merită să existe”. Să fie fraza aceasta motivația 
pentru care, dacă ai avea un gram de demnitate, “ţi- 
ai pune coada pe spinare” şi te-ai duce “unde a 
înțărcat mutu iapa"? 


CUVÂNTUL LEGIONAR FEBRUARIE 2012 P29:% 


Scriitorul Sterie Diamandi începe cartea domniei [Pe 


sale, „Fiul lui Dumnezeu - fiul Omului”, cu aceste 
cuvinte: 

„Foarte adeseori se săvârşeşte o mare şi 
regretabilă greşeală; se confundă creştinismul cu 
clericalismul. Se uită că aceste două noțiuni nu 
sunt identice, ci numai concordante. Din această 


confuzie decurge o eroare: foarte mulți, profund | 


impresionați de abaterile şi cusururile clerului, 
sfârşesc prin a contracta o aversiune teribilă 


împotriva creştinismului. Profundă şi regretabilă [îi 


confuzie”. 

A spune că sunt de acord cu aceste afirmaţii ale 
valorosului cărturar Sterie Diamandi ar însemna prea 
puţin. De aceea mărturisesc că regret că un vrednic 

ş fiu mirean al Biserici noastre Ortodoxe mi-a luat-o 
înainte! 

Aş fi fost fericit să fi spus eu, ca preot, acest mare 
adevăr, înaintea oricui. Ca să mă fi învrednicit de 
darul smeritei mărturisiri că nu sunt decât un 
nevrednic „vas de lut” al dumnezeiescului şi 
înfricoşatului sacerdoțiu. Că numai aşa aş fi izbutit 
să pun, cu un ceas mai devreme, început bun 


2 O modă nouă: toată lumea discută despre 
Ortodoxie. Natural, cei mai pasionați exploratori ai 
problemei Ortodoxiei sunt intelectualii. Cei „inculţi” 
nu pot discuta, nu pot diseca nici o problemă, deci 
nici Ortodoxia. In schimb, intelectualii, ce nu pot 
ei?... Aceştia se împart în două categorii: cei pentru, 
şi cei contra Ortodoxiei. i 

Spada lor, în discuţie, este „argumentul”. Un fel 
de: ascuţiş logic, pe care mintea omului poate face 
echilibristică. Mintea nu poate fără logică. Şi 
Ortodoxia, când o discuţi, devine „noţiune”, ca şi 
„Dumnezeu", „adevărul", „infinitul” etc. 

s Logică, intelectual, discuție, Ortodoxie! 
“ Sărmani intelectuali, cum mai confundă logica 

s lui Lucifer cu anumite raze din jurul logicii 
harului divin, când discută Ortodoxia! 

N-a apărut oare şi diavolul cu argumente în fața 
protopărinţilor omenirii? Şi nu le-a făcut un curs de 
logică atunci când a „discreditat" pe Dumnezeu cu 
insinuările lui? Şi premisele lui Lucifer, de care au 


Născut în comuna Dolbaset din judeţul bănățean 
Almaj, în 1909, fiind cel mai mic copil al preotului Ilie 
Imbrescu, se înscrie la Facultatea de Teologie din 
Cernăuţi. 

În 1929 este ales preşedinte al Centrului 
Studenţesc Cernăuţi, iar un an mai târziu, la vârsta 
de 21 de ani, îşi dă licența cu tema "Despre harul 
divin”. 

Ales membru în Comitetul Executiv al Uniunii 

“ Naţionale a Studenților Creştini Români, în 1932, 
participă la depunerea unei cruci de marmură la 


> Mormântul Eroului Necunoscut din Parcul Carol din. 


Bucureşti, la 24 ian. 1933, ocazie cu care este bătut 
groaznic, alături de ceilalţi participanți, de poliţie. şi 
armată; se alege cu o coastă ruptă şi stă în pat trei 
săptămâni. Dar cu această ocazie îl cunoaşte pe 
Corneliu  Zelea-Codreanu. Intră în Mişcarea 
Legionară la sfârşitul anului 1933. 

Un an mai târziu este hirotonit preot pentru 
biserica "Sf. Gheorghe" din Balcic, dar din cauza 
apartenenței la Mişcarea Legionară este eliminat de 
la doctoratul pe care îl urma la Facultatea de 
Teologie din Bucureşti. 


arlual tale 
PREOT ŞI LEGIONAR 


Creştinism şi clericalism 


mistuitoarei lucrări a harului divin, de care ne separă 
primejdios insuficiența prea-omenescului din noi, 
care este marea pricină de nedumerire şi de 
sminteală a atâtor cucernice suflete sincere şi 
pline de caracter ale majorităţii drept-mărturisitorilor 
noştri creştini. Pentru că acest prea-omenesc din 
noi îşi varsă nesățios veninul păcatului şi îşi 


- ARTICOLE ILIE IMBRESCU - 


împroaşcă umbrele negurilor cu care otrăvim şi 


| întunecăm frumusețea negrăită a sfintei preoții. 


Mirenii trebuie să vadă deosebirea şi să-i 
pătrundă. înţelesul, ca să nu le fie furat cugetul 


y spre a defăima pe Stăpânul din pricina „slugii 


celei viclene”. Nici prilejuirea smintelilor acesteia să 
nu umbrească privegherea şi sârgul „slugii celei 
bune şi credincioase”. Că preoția este permanența 
crucii lăuntrice de fiecare zi şi rugul mijlocirii între 
suspinul şi dorul omului după Ziditorul şi între 


| împărtăşirile binecuvântării Tainelor Lui sfinţitoare. 


Creştinismul este însăşi „apa vie” a iubirii pe 
care Izvorul Hristos-Dumnezeu o revarsă asupra 
fiilor Bisericii Lui şi nicidecum nu se confundă 
cu jgheaburile neputințelor „clericalismului”, prin 
care curg undele harului şi ajung până la” toată 
suflarea care laudă pe Domnul! 

Dar nici. aceste jgheaburi nu se cade a fi 
nesocotite, lovite şi surpate numai pentru că 
sunt jgheaburi, ci numai dacă, din nenorocire, nu 
corespunde cumva vreunul pentru lucrarea spre care 
a fost rânduit şi întocmit. 


- articol publicat în ”Slova ortodoxă'- iunie 1942 - 


Duminica 


ascultat, naivi, strămoşii, nu i-au dus la concluzia 
care, de atunci, ne înhaţă pe toți şi se cheamă 
moartea? 

Vedeţi, această logică a lui Lucifer, cu toate 
insinuările ei, vă stăpâneşte pe toți acei 
intelectuali care discutaţi atâta despre Ortodoxie 
dar nu o împliniţi. Ba unii au mers cu zelul mai 
departe şi au lipit cuvântul Ortodoxie de alte celea, 
aşa că vorbesc 'de „economie ortodoxă”, „finanțe 
ortodoxe" etc.! 

Eu, ca un biet preot incult şi deci mai aproape de 
ne-intelectualitatea țăranilor, mă rog totdeauna lui 
Dumnezeu ca să le dea intelectualilor minte întreagă 
şi plină de har. Astfel ar fi călăuziți numai de logica 
divină, care i-ar convinge că nu pot fi pentru 
Ortodoxie (de cei contra nici nu trebuie să” mai 
vorbim!) numai în discuții, oricât de pretenţioase ar 
fi ele, iar în acelaşi timp, în viața de toate zilele, 
să fie, dacă nu monştri, în orice caz... niţel chefilii, 
niţel don-juani, nițel'arghirofili, niţel etc. ... 


Are Ortodoxia nevoie de argumentele lor? 

A, dacă ar şti (mai ales dacă ar recunoaşte şi ar 
împlini!) că în Ortodoxie centrul sunt Sfintele Taine! 
Numai prin împărtăşire cu ele devenind om curat, 
poți înțelege şi trăi dogmele; cu ale căror lumini, 
prin rugăciuni - în casa ta sau împreună cu toată 
lumea, în biserică - poţi da binecuvântată slavă lui 
Dumnezeu, în lisus Hristos, prin Duhul Sfânt! 

Atunci, în loc de a discuta Ortodoxia, 
intelectualul ar şti, ca un adevărat luminător, să 
zidească pe oricine în cunoaşterea orânduirilor 
ortodoxe - în dogme, în cult şi în tot cheagul sfânt al 
Tradiţiei - a căror putere şi lumină sunt negrăite. 
intelectualul ar fi un om plin de virtute şi atunci - 
numai atunci - tara aceasta s-ar schimba ca prin 
minune! Concluzia harului s-ar realiza: ordine şi pace 
aici, fericire şi viață veşnică dincolo... 

O, dar românul, bun la suflet dar slab la fapte 
bune, intelectualul, mai bucuros discută Ortodoxia 
decât să renunţe, pentru ea, la dezmăț, la beții etc... 


- articol publicat în „Porunca vremii” - februarie 1936 - 


BIOGRAFIE ILIE IMBRESCU 


Este distins de 
Căpitan cu gradul de 
instructor legionar şi 
propus deputat pe 
listele Partidului 
"Totul pentru Țară” 
pentru jud. Caliacra, 
în campania 
electorală din 
decembrie 1937. 

În 1938, în timpul 
marii prigoane 
antilegionare, este 
închis în lagărul 
Miercurea Ciuc, apoi 
transferat la schitul 
din Sadaclia, un "lagăr de preoţi legionari” din jud. 
Tighina: (Basarabia), de unde este eliberat în 
decembrie 1938, după asasinarea Căpitanului. 

În 1940 devine inspector în cadrul Ministerului 
Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor. In acelaşi an 
publică, în Editura "Cartea Românească”, volumul 
"Biserica şi Mişcarea Legionară — Apostrofa unui 
teolog”. 


În 1941, imediat după rebeliune, este destituit de 
la Culte, cartea este interzisă, iar în decembrie 
1942, ca urmare a fugii lui Sima din Germania (unde 
avea azil politic condiţionat), în Italia, este internat 
în lagăr la Tg. Jiu alături de alte sute de legionari, 
apoi este transferat la Mănăstirea Tismana, de unde 
este eliberat în aprilie 1943. 

În ianuarie 1948 intră în organizaţia "Salvarea 
Neamului", fiind arestat în martie 1948 şi 
condamnat la 15 ani muncă silnică şi 10 ani 
degradare civică pentru "crimă de organizare şi 
participare la formaţiuni politice de tip fascist. 

Este închis la Aiud; moare în închisoare în 
1949, la vârsta de 40 de ani. : 

Peste jumătate de secol, în 1995, Curtea 
Supremă de Justiţie a pronunțat achitarea lui post 
mortem, ca urmare a demersului inițiat de fiul său. 
Şi tot datorită d-lui ing. Paul Corneliu Imbrescu 
cartea preotului  mărturisitor este redată azi 
românilor. Într-unul din primele numere ale 
ziarului nostru (2004) am publicat un interviu cu 
di. Paul Imbrescu, coleg de liceu cu Nicador Zelea- 
Codreanu, evocând personalitatea preotului legionar. 


= P20.14 CUVÂNTUL LEGIONAR FEBRUARIE 2012 


îi 


0 Aa 


| 
| 


Concurs 


ISTORIA CENZURATĂ 
- Premii în cărți - 


condiții de participare: vârsta max. 35 an 
resa sediului, sau se pot da personal 
îrmătoare apariţiei revistei. Premiile se vor ri 


ASPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAR 
jiei Legionare şi ce rol a avut aceasta?” 
Fe) a fost dat de nimeni, de aceea îl dăm noi 


iar premiul (cartea "Mărturisiri în duhul 


Tudorică) 
RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


sta, 


în concepția Căpitanului n-a existat niciodată 
ijeca de "poliţie legionară”, adică un corp separat 
entru păstrarea ordinii publice, pentru urmărirea 
fuşmanilor Mişcării sau pentru apărarea _|uj 
personală- = Ă 

În schimb, Sima a organizat o Poliție Legionară 
- paralel cu Poliția oficială a statului, deşi 
jegionarii deţineau în noul stat "naţional-legionar”, 
Ministerul de Interne (incluzând Prefectura Poliţiei 
Capitelei i Direcţia Siguranţei şi Poliţiilor din țară). 

Prefectul Poliţiei Capitalei era colonelul Şt. 
zăvoianu. (membru al Senatului Legionar), şeful 
Direcţiei Siguranței şi Poliţiilor din țară era prințul A/, 
Ghika (simpatizant legionar), iar ministru de Interne 
era generalul de armată Const. Petrovicescu (de 
asemenea,  Simpatizant). Toţi aceştia erau 
subordonați direct doar conducătorului cu puteri 
depline al statului, gen. Antonescu. 

De aceea Sima a simțit nevoia să facă un corp 
distinct, separat de Poliția oficială a statului: 
poliția Legionară. : 

SCOPUL lui a fost de a crea o forță armată 
independentă de Poliția Statului, pe care să se 
poată baza, care să-l ajute să se impună, şi care, 
eventual, la un moment dat, să se poată opune 
mecanismelor normale de ordine. : ş 

O poliţie proprie, Poliţia Legionară, era un 


element de siguranţă şi de intimidare necesar pentru 


cineva incorect şi obsedat de lovituri de stat, care 
ajunsese la putere în mod fraudulos. 

Sima niciodată nu a avut încredere în nimeni şi 
se simțea, probabil, ceva mai liniştit având o 
alternativă la formele existente. 

Trădătorului îi este frică tocmai de trădare: el 
cunoştea fenomenul din interior, cum s-ar spune! 


i, răspunsurile se vor trimite în scris pe 
la sediu, până la data de 10 a lunii 
dica de la redacție. 


EA LUNII IANUARIE: "Care a fost scopul creării 


adevă n A 7 
a fost reportat pentru luna acea vărului” — avocat instructor legionar Nae 


DOVADA: a mai înființat un corp SUPLIMENTAR, 
Gărzile încazarmate” - un efectiv de 100 de oameni 
care defilau înarmaţi, ocupându-se cu paza lui 
personală! 100 de oameni înarmaţi erau necesari 
pentru paza "Comandantului"! 
Tânărul Ovidiu Găină (21 de ani), şeful "Gărzilor 
Incazarmate”, ținea cursuri de “lupta de stradă”, 
legile de fier ale spărgătorilor de fronturi” (ce-o mai fi 
fost şi asta, nu se ştie exact, aceste cuvinte nu le-am 
întâlnit în nici o carte legionară). 


E Nenorocirea cea mai mare a fost însă faptul că în 
"Gărzile încazarmate” şi în Poliţia Legionară au fost 
încadrați tineri de 18 ani, inculţi, fără studii, fără 
pregătire, needucaţi, neformaţi, care habar n- 
aveau de doctrina legionară. (Sima deschisese 
larg porţile Mişcării; desființase regulile stricte de 
încadrare în Mişcare fixate de Căpitan). Ei erau 
fascinaţi de uniforma legionară, de portul pistolului şi 
de marea putere conferită peste noapte de a 
controla, de a ameninţa, de a se simţi importanți. 

(Notă: Aşa se face că la uniforma legionară în 
care au murit lon Moja şi Vasile Marin s-a adăugat, 
în 1940, pistolul; aspectul a fost speculat de 
duşmanii Mişcării, unii tineri crezând chiar în zilele 
noastre..că „pistolul. ar. fi, „component _al uniformei 
legionare! Fals!) 

"Poliţiştii" legionari au săvârşit numeroase abuzuri 
şi ilegalităţi: violări de domiciliu, percheziţii, arestări 
şi confiscări ilegale, însuşiri. de. bunuri, creând 
numeroase conflicte: cu populaţia, cu şeful statului, 
şi chiar cu Legaţiile diferitor țări. 

Tocmai  aşa-zişii  ”legionari” care se 
angajaseră oficial să apere ordinea şi legalitatea, 
le încălcau mereu, afectând imaginea Mişcării. 


CCI TTTIITĂI Tae 


—— 


=== 


PUT 


(> 
Ș Ip 


Ba, mai mult, faimoasa Poliţie Legionară a fost 
responsabilă de asasinatele de la Jilava din 
noaptea de 26/27 nov. 1940. Aşa cum s-a 
demonstrat ulterior la proces, garda de serviciu din 
acea noapte, formată din membri ai Poliţiei 
Legionare, a săvârşit masacrul, NU legionarii care 
participau la deshumarea Căpitanului, cum mai 
susţin şi azi simiştii! 

Pentru că Poliţia statului aparținea în mod oficial 
legionarilor, lumea a făcut confuzie (şi face şi azi) 
între cele două poliții: | 

_ cea oficială, a statului (în care erau încadrați 
puțini legionari, fiind alcătuită în majoritate de 
poliţiştii vechi), subordonată ministrului de Interne, 
generalului de armată Petrovicescu (simpatizant 
legionar), care era, la rândul lui, subordonat doar lui 
Antonescu; 

- Poliţia Legionară - formată numai din legionari 
şi aflată sub controlul direct şi exclusiv al şefului 
Mişcării, H. Sima. 

Membrii Poliţiei Legionare se amestecau printre 
poliţiştii din Poliţia oficială a statului, dar şi în 
problemele ei, sub motivul că aceasta n-avea 
destule efective şi că trebuia "ajutată", creând astfel 
o confuzie gteu de lămurit. 


ROLUL Poliţiei Legionare se confundă cu 
SCOPUL, în concepția creatorului ei: menținerea la 
putere, controlul, intimidarea. 

Din nefericire însă pentru Mişcarea Legionară, 
singurul rol pe care l-a avut a fost de 
compromitere a imaginii Mişcării. Şi nici măcar pe 
Sima nu l-a putut ajuta... 


ÎNTREBAREA LUNII FEBRUARIE: De ce a trebuit să apară Mişcarea Legionară, când existau alte grupări naţionaliste? 
PREMIU: "Mărturisiri în duhul adevărului” — avocat instructor legionar Nae Tudorică 


*kă 


ORBI? SURZI? DEZERTORI! 


Se vorbeşte destul de mult despre „independența 
politică” a noului premier, dar nimeni nu merge mai 
departe cu logica şi cu afirmaţiile publice în legătură 
cu factorii de putere care determină această 
independență. 

După cum am mai afirmat, categoric tov. 
Ungureanu, va fi, în cel mai scurt timp „vioara întâi”, 
lov. Băsescu rămâne, deocamdată, la „percuție”, 
adică, altfel spus, va bate toba. Cât timp? Până când 
o ieşi din partitură; atunci dirijorul mai mult sau mai 
Puțin netuns îl va înlocui cu unul din nenumărați 
Solicitanţi la un post în orchestra puterii, solicitanții 
care "fac coadă” la uşa Ateneului Mondial, dispuşi 
să-şi vândă sufletul lui Lucifer. 


Pe 15 februarie un val de panică a străbătut 
Puzderia de angajaţi ai „Palatului Victoria”. 
Toţi, „de la opincă la vlădică”, şi-au ascuns toate 
furnale: creştine, începând cu cruciulițele de aur 
a 5 gât şi terminând cu calendarele creştin- 
sea oxe de prin birouri. Cruci, icoane au dispărut, 
unse sau aruncate. . 
fr anica aşternută pe domnii salariaţi a fost atât de 
e incât a atras atenţia presei şi în final reacţia 


Ungureanului; până şi şoferii care aveau atârnate la 
oglinda retrovizoare cruci, le-au scos în grabă şi le-_ 
au băgat în torpedo. 

Conform sistemului diversionist aplicat în 
relaţia puterii cu „prostimea”, imediat s-a fabricat 
o poveste în care "forțe ostile” românului 
Ungureanu (şi, bineînțeles, creştin pentru imbecili, 
după crucile făcute la depunerea jurământului) ar fi 
vrut să-l discrediteze în faţa a 85% dintre românii 
care sunt creştini şi otodooşi. 

DI. Ungureanu, acreditat cu o inteligenţă ieşită din 
comun, a ţinut să facă prostie după prostie: întâi a 
dat un scurt interviu televizat în care declara că nu a 
dat nici un ordin apropos de icoane. 

Atunci, dacă nu avea „nici în clin, nici în mânecă” 
cu problema, de ce a sărit ca ars? Asta este prostia 
post factum. 

Prima prostie, făcută dintr-un orgoliu nemăsurat 
care i-a învins judecata şi care ne face să ne gândim 
la C.C-U.T.C şi la iubirea reciprocă şi nemărginită 
dintre el şi evrei, nu a fost un ordin oficial - cum 
dezminte, pe bună dreptate: are o discuție cu un 
„consilier oarecare în care spune „o să lichidăm noi 
toate acestea”. 


Consilierul se duce la prietenul lui apropiat şi îi 
spune: „bă, fii atent, nu ai aflat de la mine, gagiul 
vrea să nu mai vadă tot felul de cruci şi icoane 
prin birouri şi oriunde”. 

Noi comentăm că este absolut normal căci 
satana nu suportă astfel de lucruri , ş 

Bineînțeles că persoana avizată are şi ea 
prietenul ei pe care vrea „să-l salveze” de la dizgrație 
etc., etc. 

De aici se trage una din pimele observații asupra 
caracterului şi inteligenţei tovarăşului: nesfătuit de 


„Super-vizori”, impulsiv, orgolios şi de aceea - 


"călcând în străchini”, începe prin a-i face pe 
români „puturoşi” şi trimite indiscret un semnal 
în problema „însemnelor religioase”. 

Măi neică, ai început cu stângul! 

Să ştii, Ungureanule, românii nu degeaba s-au 
obişnuit cu ieşitul în stradă; evreu neevreu, creştin 
sau necreştin, ne aminteşti de Petre Roman, zis 
Petre Românu, care era foarte deştept pentru că 
vorbea mai multe limbi. Am acum o temă de gândire: 
în ce limbă faci tu prostiile? , 


CUVÂNTUL LEGIONAR FEBRUARIE 2012 Fe. !5 


ABONAMENTE PE ADRESA 
ZELEA-CODREANU 


NICADOR 


STR,  BANUL p ă , 


DUMITRACHE NR, 35, SECT. 2, BUCUREŞTI 


Tel.; (021) 2425471; 0745 074493 


Pretul unul abonament pt. anul 2012 A / ? | 
50 RON pentru țară (Bucureşti şi provinele) 70 RON ; 


pentru Europa; 130 RON pentu Canada, SUA, Australia Pui i | 


Victor Gherasim - Bacău: Nicolae 

Malaxa a fost simpatizant al Mişcării 
Legionare şi prieten al filosofului Nae 
lonescu, dar nu din acest motiv în 1941 i- 

a fost naţionalizată uzina care producea 
armament, ci pentru că ţara se afla în 

, război şi firesc era să fie controlată de 
stat, nu de un particular, oricât de 
naționalist ar fi fost acesta. Ceva mai 
târziu, în urma naționalizării întregii 
industrii româneşti de către comunişti 
(1948), i-a fost etatizat şi restul 
proprietăţilor. Uzinele Malaxa au fost 
redenumite „23 August” (după decembrie În 
1989 au devenit "Societatea Faur S.A.”). 
Guvernul comunist l-a menţinut în uzina 
confiscată, în calitate de consultant 
specialist. În 1948 a făcut parte dintr-o 
delegaţie comercială la Viena şi nu s-a 
mai întors în ţară, emigrând apoi în 
Statele Unite. A fost condamnat la fi 
moarte în contumacie pentru "crime de 
război”, întrucât producţia de armament a 
fost considerată în folosul "agresiunii împotriva URSS"! Malaxa intuise corect că, 
după ce comuniştii n-ar mai avut nevoie de el ca specialist, urma să fie 
exterminat, ca "duşman de clasă”, de aceea folosise prilejul vizitei în străinătate 
pentru a părăsi țara ocupată. A fost cel mai important industriaş român: în numai 
12 ani (1928-1939), uzinele Malaxa au evoluat dintr-un atelier de reparat 
material rulant, la un concern industrial de prima mărime în Europa. La sfârşitul 
anilor '30, din concernul Malaxa făceau parte, printre altele, uzinele Faur, Reşiţa, 


- Tohan Zărneşti şi magazinele de fierărie din Galaţi. Având studii superioare 


politehnice în Germania, imediat după primul război mondial Malaxa înființase un 
atelier de reparație a locomotivelor şi vagoanelor de cale ferată, pe un teren aflat 
la periferia Bucureştiului. Puțin mai târziu a construit o uzină lângă Halta Titan şi 
a încheiat un contract cu Societatea Căilor Ferate Române pentru fabricarea 
unor locomotive de concepție românească. Cu ajutorul creditelor la bănci, 
Malaxa a utilat uzina cu maşini-unelte cumpărate din Germania, aceasta 
devenind cea mai performantă fabrică de material rulant din Europa de la acea 
vreme. A angajat cu contract muncitori germani calificaţi, pentru a începe 
lucrările de fabricare a locomotivelor; aceştia aveau şi obligaţia de a-i instrui pe 


= românii care urmau să le ia locul. După mai puţin de un an fabrica a devenit 


operaţională, pe porţile ei ieşind prima locomotivă cu abur care purta numele 
constructorului român. În 1933, în plină criză economică mondială, uzina 


„Malaxa” livra locomotiva cu nr. 100. În 1936 a realizat prototipul primei. 


locomotive Diesel de concepție românească, intrată apoi în fabricație de serie. 
. Locomotivele româneşti erau dintre cele mai puternice din Europa la acea vreme 
şi au avut un succes comercial răsunător la Târgul Internațional de la Milano din 
1940. Datorită uzinelor Reşiţa şi Malaxa, începând din anul 1930 în România nu 
s-a mai importat nici o locomotivă. În paralel, Malaxa a construit fabrica de țevi 
din oțel fără sudură (actuala uzină Republica), aplicând pentru prima dată pe 
continent procedeul american de laminare. A construit şi Fabrica de Muniţii de 
Artilerie şi Armament (în incinta Fabricii de Material Rulant), uzinele Malaxa 
producând, pe baza unui plan general de apărare a țării, muniţie de artilerie, 
armament şi tanchete — evident, tot după o concepție românească. Malaxa s-a 
i îngrijit şi de problemele sociale ale muncitorilor, asigurându-le salarii mai mari 
decât în alte uzine, asistență socială şi medicală şi masă la cantină. A 
subvenţionat timp de mai mulţi ani Societatea Scriitorilor Români şi a sprijinit 
direct editarea „Enciclopediei României”. Nu aceleaşi lucruri bune se pot spune 
şi despre Auschnit, sfătuitorul pe probleme financiare al Elenei Lupescu, care 
înființase o fabrică de cuie şi sârmă şi, în urma asocierii cu o firmă din Londra 
după primul război mondial, devenise mare industriaş şi constituise grupul Titan- 
Nădrag-Călan. Românul Nicolae Malaxa şi evreul Max Auschnit n-au prea avut 
multe în comun şi s-au aflat rar de aceeaşi parte a baricadei; deşi au fost o 
perioadă asociaţi, au fost şi concurenţi. Auschnit a fost condamnat la şase ani de 
închisoare în 1938, fiind acuzat că furase din propria firmă; mai târziu guvernul 
Antonescu i-a transformat închisoarea în muncă în folosul comunității (în propria 


z firmă). Auschnit a încercat să-şi cedeze averea în favoarea statului român pentru 


a emigra într-o țară neutră, dar nu i s-a dat viza deoarece deţinea prea multe 
informaţii legate de industria de armament, pe care le-ar fi putut transmite 


Redactor şef: Nicoleta Codrin 


Colegiul de redacţie: 


Relaţii 
cu publicul: 


britanicilor (Auschnit avea, de asemenea, 
uzină de armament, în colaborare cu 
britanicii), În noiembrie 1944 şi-a | 
recuperat averea prin proces, dar, fiind 
avertizat asupra comunizării României, a | 
emigrat anul următor în Statele Unite. i 
Lucian Răileanu - Braşov: Nicolae | 
Berdiaev este de fapt un filosof umanist | 
gnostic care şi-a găsit inspirația în 
sectele mistice occidentale, nu în | 
Ortodoxie. Faptul că este numit în unele 
cercuri ortodoxe. “filosof ortodox” şi chiar 
“teolog”, este o dovadă a ignoranței 
religioase. Exemplific afirmaţia cu un mic | 
fragment din scrierile sale: "Trăim 
vremurile apariţiei unui nou_creştinism; j 
"“lale unui nou misticism, a cărui adâncime 
va depăşi nivelul pur-religios, şi care 
trebuie să înglobeze în sine toate religiile. 
Faimosul ecumenism masonic! Creştinul 
ortodox are două feluri de duşmani: cei 
care sunt fățiş împotriva ortodoxiei (de 
care se fereşte uşor) şi cei care se 
îmbracă în haina ortodoxiei pentru a-şi propaga opiniile eretice. Berdiaev e din 
cel de-al doilea grup, mai periculos decât duşmanii declaraţi. EI este interesat de 
“Biserica interioară”, de “viziunea spirituală asupra vieții” (care, în cursul sec. 
XVIII, şi-a găsit expresia şi sălaşul în lojile masonice). “Biserica — crede el — se 
află doar într-un stadiu potenţial”, ea fiind “incompletă”; Berdiaev aştepta venirea 
unei “credințe ecumenice" care să reunească nu doar diferitele formaţiuni 
creştine, ci şi “adevărurile parțiale ale tuturor ereziilor” şi “toate activitățile 
umanist-creatoare ale omului modern... ca experienţă religioasă consfinţită în 
Duhul”. Aceste fantezii supra-ecumeniste nu au nimic de-a face cu creştinismul 
ortodox. Dar corespund tendinţelor majore ale gândirii religioase contemporane. 
Berdiaev pare să fi fost un “profet”! Acest curent de "simțire” religioasă nu era 
foarte evident în timpul vieții lui, dar a devenit dominant astăzi. 

Adrian Petcu — Rm. Vâlcea: Nu înțeleg ce n-aţi înțeles! Credinţa legionară 


("Circulări şi manifeste”). lar “sărăcia” în concepţia legionară nu înseamnă lipsa 
celor necesare traiului, mizerie, ci sobrietate,-renunțarea voluntară de a acumula 
averi (şi creştinismul condamnă arghirofilia). De asemenea, noțiunea de “jertfă” 
nu se referă neapărat la jertfirea fizică, la moarte: orice fel de renunțare la 
materie, la egoism, în favoarea unui ideal, reprezintă o jertfă (de exemplu 
sacrificarea din timpul liber pentru a ajuta un semen reprezintă o mică jertfă). A fi 
modest nu înseamnă a fi timid, adică lipsit de vlaga afirmării, ci deplin stăpân pe 
ea; înseamnă să te afirmi prin fapte, când trebuie şi unde trebuie, pentru ca 
afirmarea să nu fie o vanitate; în felul acesta se cuirasează punctul vulnerabil al 
majorităţii oamenilor, punct cu care poate manevra adversarul prin zgândărirea 
ambițiilor. Esenţa legionară este nu atât ideea, ci trăirea acelei idei, concordanța 
între vorbă şi faptă. 

lulian Voinea -— Ploieşti: Scopul Poliţiei Legionare nu a fost "apărarea 
statului național-legionar”, decât dacă-l consideraţi pe Sima a fi fost statul- 
naţiona| legionar în persoană... (Rog cițiți atent răspunsul din pagina 
precedentă). Pentru apărarea statului exista Poliţia oficială! 

Mugur Cernat — Neamţ: Explicaţia e foarte simplă şi cunoscută: supus în 
străinătate unei campanii mediatice ostile şi presiunilor psihologice pentru a-şi 
renega idealurile creştine şi naţionaliste, Emil Cioran a cedat, dezicându-se de 
tot ceea ce admirase odată (fantasmagorică avalanşă de injurii târzii — Claudio | 
Mutti în "Penele Arhanghelului”). Nu a fost legionar, ci doar simpatizant, şi nu 
discutăm defectele lui de caracter. În paranteză amintesc faptul că multe din 
cărțile sale ("Cartea amăgirilor”, "Lacrimi şi sfinți”, "Amurgul gândurilor”) 
prevesteau declinul spiritual al fostului mare român. 

Costin Pop - Cluj: Nu-i credeţi pe cei care şoptesc că, oricum, orice 
speranţă e pierdută. Şi acum, ca şi în trecut, este interesul duşmanilor noştri să 
vă facă să credeţi că nu mai avem altceva de făcut decât să ne resemnăm. 
Pasivitatea este, de fapt, sinucidere. 


5 Miooleta Codin | 


—a 


5, 
E 
[vă 
Eu 
u] 
ei 
o 
= 
loa 
e 
EL | 
>. 
ză 
3 
=ă 
9 
[v] 
= 
» 
=] 
A 
fi 
Pa 
e, 
[o] 
m 
o 
2] 
= 
9 
e. 
0. 
3 
< 
ej 
e] 
= 
= 
[vj 
Aa 
RI 
ag. 
e. 
o 
2) 
< 
3 
Ss 
[u) 
= 

PT CIOT TI, SRI 0 CEE m pt | aa i pai ti il aan ina, ius, Asasinul a a ae 


Periodic editat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ” ISSN 1583-9311 == 
Emilian Ghika, Corneliu Mihai, Ştefan Hâncu, Marius Prichici E 
Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - Vinerea, orele 15-17. == 
(zona Circului — inters. cu Ştefan cel Mare, colț cu sir, V.Lascăr) = 

Tel.: (021) 2425471 sau 0745 074493 == 

e-mail: cuvantul-legionarQzelea-codreanu.com ==