Cuvantul Legionar nr. 106, mai 2012

Dă 


“Dacă cor Dăcea aceia, /atebrele cor Iza 
JA 4 Boangtelie Lup fica 79 47 
Pai 


CUYAN IUL 
LEGIORNAIL 


Periodic al Românilor naționalişti creştini 
- în duhul NAȚIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu = 
Anul VII, Nr. 106, MAI 2012 Apare la SFÂRŞITUL lunii  2,5lei 


RELAȚII CU PUBLICUL: 
ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-17, Str. Mărgăritarelor. nr 6, sect. 2, Buc.; tel.: 0212425471 sau 0745074493 
e-mail: cuvantul-legionarQzelea-codreanu.com; NOUL NOSTRU SITE: www.zelea-codreanu.com 


CUPRINS: 


RL rate Ce-aţi pierdut din vedere o Diverte Legea "Big Brother” se întoarce 
lualitate Babilonia democrației la greci Sărbătorile creştine şi criza 
Slutiadiaă. Nişte negri albi uintualitate Nihiismul (UI) 

Violuri consimţite Marte Înainte de sumerieni 


Care Lidia "Fără Căpitan” (VIII) Goncurd, gta daciei 


n e oma 


Editorial: DL. CIOFLÂNCĂ VERSUS ROMÂNIA 


reproş al intereselor, al punctelor de vedere iudaice 
în contrapartidă cu interesele naţionale. 

O face cu atâta pasiune, cu atâta subiectivism, 
cu atât de evidentă renunțare la raționalitate, 
încât nu poţi să treci peste o întrebare: un 
comportament de genul acesta, în slujba 
unor interese antinaţionale, poate să 

reprezinte soluţionarea optimă a 
necesităților materiale ale d-lui 
Cioflâncă? 

Următoarea întrebare ar fi: cel 
puţin „ireaba'” pe care o face, 
scuipând în dreapta şi în stânga, ca o 
, mâţă prinsă la înghesuială, îşi merită 
” banii? 


Dl. Cioflâncă în luptă cu reacţiunea? Personaj de 
comedie? 

Nici vorbă! Un personaj lovit de regis 
existenţei sale! 

De ce socotesc tragică existența 
domniei sale? 

Explicaţia este relativ simplă: m- 
am gândit la un personaj autentic, 
bineînțeles, altul decât domnia sa, 
pe care soarta l-a lovit cu un 
defect capital, şi care, prin 
comportament, trezeşte la 
tot - pasul nedumerire, 
eufemistic vorbind, 


tragismul 

personajului Eu, în „nemernicia mea”, ca un 
constă în cititor destul de obişnuit al REVISTEI 
perceperea "22", nu am remarcat până acum 


existența pe acest mapamond a 
domniei sale. 


inversă a lucrurilor. 
EI va fi convins în veci 
că toți sunt anormali în 
măsura în care gândesc 
altfel. 

Gândiţi-vă că acest defect 
nu este vizibil atunci când te 
uiţi la domnia sa. Pare ca toți 
oamenii!! Totuşi, când începe 
să îşi dezvăluie, să zicem, 
convingerile, situaţia devine grotescă. Y 

Să ne închipuim că dl. Cioflâncă ajunge EN 
judecător; tragedie vis a vis de optica domniei A 
sale: cine-i intră „în mână” este pierdut. - 

Norocul naţiei române că verdictele domniei : 
sale nu au putere de lege! Norocul naţiunii române ? pentru otrăvire publică - este 
că îşi dezvăluie cele câteva rânduri de dinţi într-o Revenind la vorba de articolul d-lui Cioflâncă, intitulat 
publicație mai puţin şi de mai puțini citită şi care, dl. Cioflâncă, te întrebi, pe bună dreptate, care sunt „Antimemoria holocaustului şi a comunismului” 
pentru opinia publică, este cunoscută ca promovând mecanismele intime care l-au determinat să se (30 aprilie a.c.). (GUTUI EEE) 
interesele sponsorilor. transforme într-un „rege Arthur”, apărătorul fără 


ioan Poti Cpdearui 
CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2012 Padăi 


Recunosc fără 
jenă că -- nu 
reuşesc să citesc 
toate articolele 
publicaţiei: şi că 


fost pescar pasionat, 
să extrag din apele 
tulburi, poluate de un 
exclusivism  anti-național 
ale publicației, micii 
i monştri care sunt expediați 
pentru folosință publică şi 


Director: NICADOR ZELEA-CODREANU____Redactor şef: Nicoleta Codrin __ 


am un instinct de . 


RL/uallale 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE - ŞTIRI LUNA MAI - 


Sk 

Inființarea Parlamentului Evreiesc 
European (EJP) 

Pe data de 14 mai 2012, în clădirea 


Parlamentului European din Bruxelles, a avut loc 
întâlnirea celor 120 de membri ai primului Parlament 


European Evreiesc (European Jewish Parliament - 
EJP). 


Membrii Parlamentului au fost aleşi de evreii din 
Europa, Care şi-au depus votul online prin 
intermediul site-ului www.eju.org.  - conform 
declarației Uniunii Evreilor Europeni  (EJU), 
organizație care a creat acest parlament (ideea 
aparținându-i preşedintelui Israelului, Shimon Peres). 

Pretenţia dintotdeauna a evreilor că ar încerca să 
se integreze în societățile în care-şi desfăşoară 
viața, e infirmată categoric de această ştire. 

Cine vorbea de cetățeanul român de origine 
evreiască, ca de un bun român? Nu contează: să-i 
uităm pe "orbi"! 

EJU. afirmă că aşa-numitul Parlament va 
reprezenta interesele comunităților evreieşti din 
Europa, va propune soluții la problemele existente şi 
va constitui un garant al respectării intereselor 
evreilor, va da glas opiniilor, convingerilor, ideilor şi 
preocupărilor evreilor europeni. 

Devine din ce în ce mai evident faptul că 
interesele iudaice nu coincid cu cele ale țărilor care-i 
găzduiesc de sute ani! - 

În cuvântul de deschidere al întâlnirii inaugurale, 
Antonyia Parvanova, membră a Parlamentului, a 
spus că „pentru prima dată în istorie, poporul 
evreiesc european s-a adunat ca un singur om, sau 
mai bine zis ca un ansamblu care apără aceeaşi 
cauză”. 

De cine o apără, cine o ameninţă? Dar, mai întâi, 
care este "cauza evreilor” din Europa?- 

Joel Rubinfeld, preşedintele EJP, ne lămureşte 
indirect, menţionând faptul că "provocările care 
privesc nici mai mult nici mai puţin decât viitorul a 3 
milioane de evrei europeni răspândiţi în diverse ţări, 
sunt uriaşe”, printre acestea aflându-se promovarea 
valorilor evreieşti, dar şi antisemitismul şi 
”delegitimizarea” Israelului. 

Credeaţi că puteau să discute despre altceva? 
Noi nu! d 

S-a accentuat ideea că "EJP va fi o voce 
puternică care va contribui în mod pozitiv la 
dezvoltarea Europei”. 

Deci fără un Parlament Evreiesc Europa ar 
rămâne... subdezvoltată! 

“Faptul că EJP se întruneşte în aceeaşi clădire 
ca şi Parlamentul European, este mai mult decât 
un simbol", a spus Joel Rubinfeld. 

Evident! Ca şi cum n-ar fi fost suficient faptul că 
evreii sunt cetățeni cu supradrepturi în fiecare stat 
european, ca şi cum nu e destul că dețin pretutindeni 
funcţii-cheie, va exista un for suprem iudaic care 
va acţiona de acum încolo peste autoritățile din 
țările în care trăiesc evrei (adică toate), i 

Întrebare-cheie: Parlamentul respectiv va avea 
putere de lege în țările UE, asupra țărilor, sau asupra 
evreilor trăitori în acele țări? 

Şi într-un caz, şi în celălalt, se creează o situaţie 
care dezvăluie poziţia de facto a evreimii: 

- ori vor să conducă printr-o forță paralelă 
țările - lucru negat de domniile lor şi atribuit 
unor "antisemiți nenorociți”, 


Pag. 2 


- ori "evreii români”, nemți unguri etc., vor 
ignora legile țărilor de unde îşi sug bunăstarea, 
comportându-se ca stat. 3 

S-a creat, practic, o autoritate paralelă la nivel 
european care, chiar dacă nu formal, în fapt se va 
substitui Parlamentului. European. Avem de-a face 
cu o nouă manifestare, un nou tip de masonerie care 
se oficializează, creând noi posibilități de acțiune 
anticreştină, i 

La inaugurarea EJP a participat o delegaţie de 40 
de membrii ai Conferinței Preşedinților Organizațiilor 
Evreieşti Majore din America. Delegaţia a purtat 
discuții cu UE, NATO şi oficialii belgieni, abordând 
problema antisemitismului în Europa, Iran şi Siria. 

În urma acestei precizări credem că s-au lămurit 
chiar şi cei care înțeleg mai greu: evident că acest 
Parlament Evreiesc nu se va ocupa doar de 
"problema" evreilor europeni, nici măcar de cea a 
evreilor din lume, ci de lumea întreagă! 


14.05.2012  -— "Primul 


(Surse: stiriazi.ro, » 
European”, 


Parlament Evreiesc 
WWW .vaineaaurel.jewishfeld.ro) 


arapan 
= Con i tos 


!j 
! 


xi 


Protecția animalelor, dar nu şi a 
evreilor 


Asociația Cuţu-Cuţu, care încearcă să apere 
câinii maidanezi de diversele vitregii cauzate de 
convieţuirea cu oamenii, a emis pe 4 mai a.c. un 
comunicat-protest, cu care a nimerit drept în pom. 

lată titlul buclucaş: "Câinii nu sunt evrei ca să 
fie duşi la Aushwitz. Un adăpost cu 10.000 de 
câini?" 

Până şi noi suntem scandalizați: 
"Auschwitz", cu "sch”, nu cu "sh"... 

Bine, era o glumă, noi nu suntem scandalizați, 
dar "Consiliul Naţional pentru Combaterea 
Discriminării” a sărit imediat cu bâta pe ei! 

Într-adevăr, titlul de mai sus sugerează că evreii, 
spre deosebire de prietenii noştri patrupezi, chiar ar 
trebui să fie duşi la Auschwitz. Ceea ce ar fi absurd, 
pentru că nu mai este nimic interesant de văzut 
acolo: placa pe care scria "Arbeit macht fre" 
("Munca te face liber”) a fost furată, iar o altă placă 
pe care scria că acolo muriseră patru milioane de 
evrei a fost înlocuită cu una pe care scrie de "numai" 
1.400.000. , 

Cât despre câini, chiar nu găsim nici un motiv să 
fie duşi până acolo - ideea era să fie duşi undeva la 
țară, poate are cineva nevoie de ei, sau la vreo 
stână... 

În concluzie, titlul comunicatului este, din toate 
punctele de vedere, cât se poate de nereuşit. lar 
Asociaţia Cuţu-Cuţu este întru totul de acord, prin 
glasul preşedintelui acesteia, Marcela Pislă; care a 
promis şi că titlul va fi:modificat pe site-ul oficial al 
Asociaţiei: ț 

"[...] Titlul n-a fost cel mai inspirat, abia după 
aceea ne-am dat seama ca se poate interpreta şi 
altfel. Dar tocmai pentru că este ambiguu oamenii au 
intrat şi au văzut pozele şi filmele. privind condițiile 
din adăposturi. Toată lumea s-a legat de titlu. Dar 
poate că şi titlul a ajutat ca oamenii să se uite [..]0 
să luăm o poziție față de autosesizarea CNCD". 

Da, cu siguranţă vor lua o poziţie, şi încă una cât 
se poate de specifică domeniului de activitate: în 


se scrie 


“către Iran. 


patru labe, pregătiți pentru făcut sluj, gudurat ş 
unde şi cât trebuie... 

"Ne amintim cu toţii la ce chinuri au fost Sa 
evreii în timpul războiului. Regretăm cum, 
lucru se întâmplă acum cu câinii [...]”. 

Vă gândiţi poate că au şi începuț-g 
plecăciunile umile? cu 

Nu; citatul de mai sus face parte din Comunicai 
original, care, după cum vedeți, are o atitudine dai 
“antisemită”, ci dimpotrivă, 
conformistă, în absurditatea lui. 


Ce glumă bună: “ne amintim cu toții”! Mai aleg 


cei din liceu şi cei de la grădiniță... 


Cât despre ce se întâmplă acum cu maidanezii 


paralelismul cu istoria "corectă politic" a suferințelor Ă 


evreieşti este cel puţin discutabil: sunt puşi la mun 
silnică în folosul industriei militare? Dacă răspunsul 
este "nu', aşa cum ne aşteptăm să fie, atunci 


adăposturile în care se înghesuie câte 10.000 de 3 
câini nu sunt lagăre de exterminare, ci tot ce S-a 


putut obține din donațiile câtorva inimoşi care S-au 
implicat în această iniţiativă. 


Nădăjduim că reportajul Asociaţiei Cuţu-Cuţu > 


încearcă să adune mai mulţi asemenea inimoşi 
(mare atenție:) particulari, sens în care le şi dorim 


mult succes. Pentru că, dacă mai sus numita 


asociaţie militează pentru lăsarea lor pe străzi, ca să 
se adune şi mai departe în haite înfricoşătoare şi să 
mai ucidă din când în când câte un copil, pot să 
renunțe la neinspirata doamnă Pislă şi să o angajeze 
preşedinte pe mult mai celebra Brigitte Bardot. Şi 


aceea iubeşte, cu siguranță, mult mai mult câinii 


decât oamenii... 
Pe de altă parte, dacă ei sunt de acord cu 


adăposturile, dar fac apel la un ajutor în acest sens 


din partea statului, atunci ideea devine pur şi simplu 
criminală. Regimul Băsescu a redus abuziv pensiile, 
de au ajuns să trăiască unii bătrâni, după o viață de 
muncă, doar cu pâine şi alune. lar acum, când statul, 
nu contează din ce motive, nu are bani să restituie 


diferențele cuvenite, ar fi incalificabil să se aloce — 


fonduri de la buget pentru "cazarea" în condiții mai 
bune a câinilor vagabonzi! 


kk 


Boicotarea Iranului, tot mai dureroasă 
pentru economia Europei 


După ce statele europene s-au hotărât, nu fără 
un oftat din toți rărunchii, să nu mai cumpere petrol 
din lran, a început să li se pună tot mai serios 
problema de a renunța şi la excelenta piață de 
desfacere pe care o constituia această țară. 

lată, pe scurt, ştirea: un grup de lobby din 


America (aţi înțeles: "american" get-beget!) face. 


presiuni asupra 
mărcii franceze 
Peugeot să 
sisteze exportul 
de automobile 


De menționat 
faptul că relaţiile 
dintre Peugeot şi 
- urechile mari! - 
a doua sa piaţă 
externă sunt deja 
obstrucționate, 
francezii. fiind 
actualmente constrânşi să nu mai livreze către Iran 
piese de schimb. cei] 

Grupul "United Against a Nuclear Iran” a ai 
aceeaşi. somaţie şi altor producători, cum i 
Renault, Fiat, Volvo, Mitsubishi, Nissan, SUzuN, 
Toyota, Isuzu, Kia, Mazda, Hyundai şi Pi o Sidi 
dintre care numai ultimele două mărci au anunță 
că se vor conforma. iața 

Conform datelor oferite de sursă, PI (n 
automobilelor noi din lran este de aproximativ 
milion pe an, dintre care firma Peugeot îşi reven s 
uluitoarea cifră de 400.000 - adică sunt lideri dela 
pe piața auto din Iran! 4 i 

Ra acum nişte "americani" vor să le impună 
renunțarea la o cotă de piaţă prin care până 
acum s-au menținut pe linia de plutire in 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2012 


U ling. 


plit, Acela! i 


cât se poate de A 


E ş 


E CV 


apele tulburi ale crizei care au înghiţit deja 
întreprinderi cu mult mai mari decât 
concernul Peugeot-Citroen. 
Ă Odată cu vânzările aruncate pe apa 
_Sâmbetei se vor duce şi venituri, şi locuri de 
muncă - încă nişte francezi care îşi vor vedea vieţile 
ducându-se de râpă, poate vor emigra, în timp ce 
țara lor va importa în continuare arabi şi indieni ca să 
facă munca de jos. Şi, ca un efect secundar, să 
improspăteze” fondul genetic tot mai pestriț al 
fostului neam galic... 

N fine, când aţi citit "marca franceză Peugeot" aţi 
fost, nu cu mult, dar semnificativ, induşi în eroare 
Cu 7%: acesta este pachetul de acţiuni ale grupului 
Peugeot-Citroen pe care l-a cumpărat de curând 
colosul industrial american "General Motors”, deci 
Peugeot este o firmă franco-americană. 

lar 7% din cele 400.000 de maşini despre care 
vorbeam devin, indirect, 28.000 de automobile 
vândute anual de americani Iranului, în condiţiile în 
care SUA se află, de ani de zile, în capul listei 
boicotului anti-lran. 

Găsim că acest flux comercial este extrem de 
firav, nesemnificativ din punctul de vedere al 
americanilor, însă generează o ironie a sorții, absolut 
irezistibilă, amintind şi de un precedent istoric 
fabulos. 

Filmul, vă rugăm: - 

Boicotul interbelic asupra Germaniei lui Hitler 
a eşuat lamentabil, deşi în momentul respectiv 
economia mondială se afla pe valul unei reveniri din 
criză. : 

Putem spune, în linii mari, că economia țărilor 
antihitleriste din Europa, ca şi a Statelor Unite, nu au 
avut de suferit de pe urma izolării forțate a 
Germaniei, dar nici pe nemți respectivul embargou 
nu i-a impresionat cu nimic. 

Eşecul s-a datorat faptului că nemții şi-au găsit 
piețe alternative, pe baza cărora economia lor şi-a 
putut asigura o creştere impetuoasă. 

lar printre respectivii cumpărători de rezervă - 
să murim de râs! - un loc de frunte l-au ocupat 
comunitățile evreieşti din Palestina, care se 
pregăteau să pună stăpânire pe acel teritoriu (la 
vremea aceea parte a Imperiului Britanic). Germania 
livra... automobile (!!), iar evreii gică-contrişti (care 
ignorau boicotul pus la cale chiar de coreligionarii 
lor) ofereau în-schimb fructe. 

Schimbul se făcea si 
produs contra produs, fără 
banului, deci  şuntându-se magistral 


intermedierea 
orice 


chițibuşării bancare — dă, Doamne, să mai vedem 


aşa ceva! 

Europa începutului de secol XXI, aflându-se şi ea 
pe un val de revenire... a crizei, nu va avea, însă, un 
asemenea noroc! Ne referim la norocul de a nu 
suferi de pe urma strangulării voluntare a unor fluxuri 
economice, nu la "norocul" pregătirii unei noi 
conflagrații mondiale (am mai atins, în destule 
rânduri, acest aspect). La 

Practic, când economia şi sistemul bancar 
scârțâie din toate încheieturile. în “UE, dar şi la 
americani, a refuza o relație comercială convenabilă 
este un gest cu pronunțat caracter suicidar. 

Dorim să clarificăm marea diferență dintre a 
refuza să cumperi şi a refuza să vinzi: 

Dacă vrei să stânjeneşti dezvoltarea economică a 
unui stat duşman, o măsură plauzibilă este să refuzi 
să-i mai cumperi produsele, adică să-l frustrezi de o 
piață pe care se baza. În economia de piață, cel mai 
mare rău este să te umpli de stocuri pe care nu ai cui 
să le vinzi. 

Dar să nu-ți mai vinzi produsele în respectivul 
stat duşman, este ca şi cum ţi-ai pune ție 
embargou, nu lui - aceasta pentru că este mult mai 
simplu să găseşti alt vânzător decât alt cumpărător. 

Prin urmare, dacă refuzul de a cumpăra petrol 
iranian putea fi considerat ca o palmă pe care tu, 
Franța, i-o dai Iranului peste obraz, refuzul de a 
vinde maşinile pe care Iranul era dispus să le 
cumpere de la tine este o palmă pe care tu, 
Franța, ţi-o dai singură. Să-ţi fie de bine, toanto! 

Pe viitor, când veţi mai auzi la ştiri că "economia 
UE a reintrat în recesiune”, că s-au suplimentat nu 
ştiu ce "fonduri de salvare" himerice sau că baronul 
Mănchhausen se trage de urechi până ce o ieşi din 
mlaştină, puteţi fi siguri că prostovanul s-a aruncat 
singur în ea şi că se afundă, cu bună ştiinţă, tot mai 

adânc. 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2012 


ki 


Ruşii îşi rescriu istoria cum vor ei! 


Până la urmă... "Stalin şi poporul rus / Libertate 
ne-au adus"?! 

Cel puţin, asta vor învăța la şcoală puştii din 
Rusia, pentru că ministerul rus al Educaţiei şi Ştiinţei 
a primit mână liberă să creeze "o imagine pozitivă a 
Rusiei de astăzi în rândul ruşilor şi în lume”... 

Actualul preşedinte al Rusiei, fost prim-ministru şi 
fost-fost preşedinte, Vladimir Putin, a făcut destul de 
multe pentru a-şi revigora țara. Aceasta, în 
momentul prăbuşirii URSS, se trezise o putere de 
rangul şapteşpe, tratată de americani ca o "țară 
bananieră" ceva mai mare. Putem, cu o 
surprinzătoare acuratețe, să-l considerăm pe Putin 
un fel de Ataturk al ruşilor. Mustafa Kemal, posesorul 
acestui supranume, a făcut acelaşi lucru pentru turci, 
după destrămarea Imperiului Otoman printr-o agonie 


întrucâtva similară cu cea de mai târziu a Uniunii 


Sovietice. 

Că "tatăl turcilor" nu a putut face din țara sa o 
putere mondială, din motive pur geopolitice, nu 
creează o diferență esenţială între el şi Putin - 
fiecare lucrează cu ce are. Că şi-a îndrumat poporul 
pe căi... masonice nu face, de asemenea, chiar nici 
o diferenţă: şi Putin (în calitate de preşedinte sau de 
eminență cenuşie a lui Medvedev, locțiitorul său 
docil) tot asta face astăzi, mai ales când se 
pregăteşte să lanseze "cardul unic al cetățeanului”. 

Peste tot acest noian de schimbări în bine, dar şi 
în rău, care caracterizează "domnia" sa plină de elan 


. . heirupist,. preşedintele. rus-are nevoie ca pedala de 
ub forma barterului, adică acteleraţie a propagandei patriotice să fie apăsată 


până în far. p 

Şi ajungem, astfel, la chestiunea rescrierii 
convenabile a istoriei: 

Deoarece, chipurile, ce-şi amintesc ruşii de la 
“bunicii şi străbunicii lor care, în stare de ebrietate, au 
violat femei fără număr în Europa cotropită, le induce 
actualelor generaţii un sentiment de ruşine (chiar ne 
îndoim!), istoria pe care o vor învăţa de acum înainte 

„le va întreține doar mândria... naţională (cât de 
"naţională", veţi vedea imediat). Pe această mânarie 
bate monedă Putin de ani buni (chiar dacă, de fapt, 
nu prea are cu ce se mândri). Pentru asta investeşte 
în parade militare tot mai costisitoare de ziua căderii 
Reichului, sărbătorită de ruşi pe 9 mai. 

Prin ngua "istorie" care: se va preda în şcolile 
ruseşti, se vor "'rectifica* stereotipurile” care 
"minimizează rolul personalităților istorice eminente 
care au constituit gloria şi mândria Rusiei”, conform 
ministerul rus al Educaţiei şi Ştiinţei. 

Dacă este vorba cumva de Ivan cel Groaznic, de 
Petru cel Mare, care ştia paisprezece meserii, sau 
de oricare ţar care a sporit puterea ruşilor, fie şi prin 
cotropiri nedrepte, precum cea a Basarabiei şi 

“Bucovinei, atunci nu avem nici o obiecţie. Aşa cum 
am mai spus-o, putem înțelege pornirile imperialiste 
ale unei țări puternice drept un fapt firesc, dincolo de 
imoralitatea acestei lumi fundamental necreştine. 

Dar dacă este vorba de Lenin, de Troțki, poate şi 
de cei 900 de evrei din 960 de membri ai Sovietului 
Suprem din vremea "Tătucăi Stalin”, ba chiar poate 
şi de zecile de mii de politruci evrei care mânau ca 
pe vite efectivul... dispensabil al Armatei Roşii, atunci 
începem să le plângem ruşilor de milă! Toţi aceştia 
au făcut mai mult rău poporului rus decât celorlalte 
popoare, asuprite prin intermediul ruşilor, iar 
cinstirea care li se aduce echivalează cu o piatră 
aruncată în sus, care cade tot în capul celui ce a 
aruncat-o. Să le fie mândria naţională de tot râsul! 

lar dacă se gândesc să-l reabiliteze chiar şi pe 
losif Visarionovici Stalin, pe numele lui adevărat 
Djugaşvili (“puiul jidoavcei”, în limba gruzină), ar fi 
cazul să li se reamintească faptul că evreul 
respectiv a omorât, pe timp de pace, mai mulți 


cetățeni sovietici decât au murit în 
lupta cu armatele germane. 

Amintim şi milioanele de morţi cu ocazia 
foametei 
programate în 
Ucraina din 1932 
şi 1933 - cuvântul 
"Holodomor' vă 
spune ceva? 

A continuat cu fă 
măcelurile şi Ș 
epurările în timpul 
războiului, pe care b> 
astăzi propaganda 
oficială le numeşte 
"Marele Război 
Patriotic”, precum 
şi după aşa-zisa 
victorie. 

Tendinţa de a-l 
reabilita pe Stalin, recunoscut ca un criminal 
chiar şi de către urmaşii săi la "tronul” sovietic, 
s-a manifestat tot mai puternic în ultimii ani, nu 
spre onoarea, ci spre veşnica ocară a marelui neam 
de la Răsărit, consacrat astfel ca o unealtă perfectă 
a iudeo-masoneriei. 

Dacă tot ne-am referit la "porniri imperialiste", 
atunci trebuie clarificat următorul aspect: atunci când 
puterea iudaică (ocultă, non-teritorială) dobândeşte 
influență într-un stat puternic, ceea ce rezultă este o 
politică subtil diferită a statului respectiv, mânat de 
motivații care nu-i erau specifice. Rusia dominată de 
evrei avea, pe hartă, exact aceleaşi direcţii de 
expansiune teritorială ca şi cea pravoslavnică, însă 
dobândise o manie nouă, absolut străină defunctului 
Imperiu Țarist: înecarea în sânge a creştinismului! 

Repetăm: nici politica externă a vechii Rusii nu 
era creştină, şi nici nu putea fi, pentru că altfel ne-am 
fi aflat deja în Împărăţia lui Hristos; dar în interiorul 
acelei Rusii se trăia, cât de cât, după reguli creştine. 
Până la urmă, sub povara... netrăirii creştineşti, dar 
şi cu aportul incontestabil al infiltrării iudaice (cu 
spiritul ei "revoluționar”), ultima orânduire creştină a 
lumii, Rusia Țaristă, a pierit. 

Ca să revenim la ruşii de azi, care slăvesc 
prosteşte faptele evreilor de acum trei generații, 
expansionismul sovietic poate fi cu uşurinţă asumat 
şi de către actuala Rusie, ehiar dacă am presupune 
că aceasta s-ar fi curățat de orice a fost sovietic, 
comunist sau iudaic în ea. Deşi, fie vorba între noi, 
nu suntem deloc tentaţi să presupunem aşa ceva. 

Noul manual de istorie nu va mai vorbi despre 
ocuparea, de pildă, a țărilor baltice, ci de "eliberarea" 
lor, după care acestea ar fi intrat, de bunăvoie în 
URSS. 

Dar... de cine le-au eliberat? O să spuneţi că de 
"faşişti' (după pronunția oricărui  politruc 
semianalfabet)? 

Manualul "va demasca falsificările istoriei, o armă 
care vizează slăbirea influenței internaţionale a 
Rusiei”... 

Păi este prea târziu, tovarăşi! Influența 
internațională a Rusiei nu mai există. Există doar 
trei lucruri, mari şi late: 

(1) Un teritoriu inexpugnabil, în special datorită 
mărimii - cea mai întinsă țară de pe planetă - în care 
s-au împotmolit Napoleon şi Hitler, dar în s-ar putea 
împotmoli la fel de bine şi o armată din prezent. Asta 
cu atât mai mult cu cât marile progrese ale tehnicii 
militare s-au înregistrat în domeniul distrugerii în 
masă, precum şi al loviturilor de la distanță (cu 
avioane, cu rachete intercontinentale sau cu ajutorul 
sateliților), dar asalturile terestre şi menţinerea 
regimurilor de ocupaţie lasă foarte mult de dorit. 

(2) La pachet cu acest teritoriu vast vin cantități 
uriaşe de resurse de toate felurile (petrol, metale 
etc.), multe încă neexplorate, ideale pentru crearea 
şi menţinerea pe termen nelimitat a autonomiei 
economice. 

(3) Un popor de goim, care a fost deja folosit pe 
post de carne de tun, când peste douăzeci de 
milioane de tineri ruşi au fost împuşcaţi din faţă de 
nemți şi din spate de politrucii evrei. 

După cât de puţine şanse i se dau acestui popor 
să înveţe ceva din istoria adevărată, cel mai probabil 
este că va mai juca acest rol şi în viitor: un norod 
cam nerod, să ne iertați! 


DL. CIOFLÂNCĂ VERSUS ROMÂNIA. [continuare din pag. 1) 


Di. Cioflâncă îşi expune punctele de vedere în 
legătură cu „derapajul” senatorului Dan Şova într-o 
emisiune televizată, minţind în legătură cu conţinutul 
afirmației acestuia, ca şi când nu ar fi fost făcută în 
văzul a sute de mii de telespectatori, înscriindu-se cu 
tot avântul şi energia pe traseul unor minciuni şi 
exagerări specifice abordării „conflictului» interetnic” 
de către autorii evrei. 

Ca să fie clar de la început, domnia sa vorbeşte 

de „scandaluri”. Aceste „scandaluri”, de fapt, sunt 
nişte proteste ale diferitelor „instituţii” plătite din banii 
noştri, din păcate, care veghează cu „Vigilența” 
moştenită de la iudeo-comunişti, să nu-şi exprime 
nimeni nici un punct de vedere ieşit din tiparele 
intereselor iudaice de ieri, de azi şi de mâine. 
i Motivele declanşării acestuia sunt lipsite de 
importanţă: orice prilej este bun pentru tovarăşii evrei 
ca să „bată cu pumnul în masă", ca nu cumva să 
uităm statutul de  „animale” pe care suntem 
poziționaţi de către veşnicii protestatari. 

DI. Cioflâncă face o serie de afirmații despre 
tot ce se întâmplă în România în prezent, făcând 
un soi de trecere-n revistă a poziției românilor 
față de tăvălugul ofensivei iudaice. 

„Nu voi zice "fraza şi prostia”, sau "fraza şi 
minciuna”. Nu-mi permit acest lucru în fața marelui 
Cioflâncă. Eu vă voi prezenta lucrurile „discutabile” 
urmând ca aprecierile să vă aparțină. 

Să începem cu titlul articolului: „Antimemoria 
holocaustului şi a comunismului”. 

Domnia sa ne sugerează că sunt două teme de 
dezbătut în cadrul unui subiect comun, adică: 
Tovarăşi, se încearcă „ascunderea”, pentru noile 
generații, a holocaustului şi a comunismului! 

Deci, în relația cu holocaustul, comunismul 
trebuie păstrat în istorie ca bun, sau ca rău?? 

După toate aparențele şi chiar în mod real, ce 
limitează, ce opreşte deportările în Transnistria, 
acuzate că ar fi „sursa” uciderii evreilor? 

Perspectiva pierderii războiului de către români şi 
în mod explicit urmarea: comunizarea României - 
lucru care desigur că nu mai trebuie dovedit. 

Deci,  comunizarea României = salvarea 
evreilor! Deci: "Tovarăşi, să nu uităm holocaustul şi 
să nu uităm nici pe salvatorii noştri comunişti!” 

Să faci o întreagă tevatură pentru „salvarea 
memoriei holocaustului” poate fi oricând o temă de 
actualitate la nişte români sălbatici şi 
nerecunoscători, dar să sugerezi că românii 
folosesc în egală măsură „antimemoria” şi în 
legătură cu comunismul, pare greu de acceptat. 

Încercarea de a scoate din limbaj şi din 
memorie sintagma iudeo-comunism, încercarea 
de a atribui ororile primului deceniu şi jumătate 
de comunism, voinței minorității autohtone 
componente a factorului de decizie a măsurilor 
criminale, face parte din eforturile de falsificare a 
istoriei. 

Deci, începând cu titlul, e cam „cioflâncită” 
problema! 

În continuare voi prezenta aberațiile d-lui 
Cioflâncă, în ordinea expunerii lor în articolul în 
discuție. 

În legătură cu afirmațiile senatorului Dan Şova 
referitor la tristul incident care provoacă măsurile 
împotriva populaţiei evreieşti din laşi în vara anului 
1941, un masacru care are ca rezultat asasinarea a 
2500 de evrei în laşi şi în trenurile morţii (sursă: 
„Istoria românilor” editată de Academia Română 
după 1989). A 

Nu discutăm problema cifrei la care „cinstitul” 
„Institut naţional pentru studierea holocaustului. din 
România” a mai adăugat cifra „unu”, transformând 
2500 în 12.500, lucru absolut aberant. Probabil că 
aceasta conform tezei că, începând de la un singur 
om, crima este crimă - de acord; dacă aşa stau 
lucrurile, de ce cinstitul institut a mărit numărul 
victimelor cu 10.000? Cifra a devenit absolut 
incredibilă, luând în consideraţie toate împrejurările 
"expuse în istoria” Academiei Române, care nu 
pomeneşte însă nimic de cei 42.000 de ostaşi 
români asasinați de bande de evrei la cedarea 
Basarabiei în 1940 (sursa: „Românii în arhivele 
Kremlinului” - rezultatul unui studiu de trei ani în 
arhivele Kremlinului a lui Gheorghe Buzatu). 


Pag. 4 


Nu ne interesează ce spune Dan Şova, ne 
interesează ce urmează şi ce spune di. Cioflâncă 
în legătură cu Dan Şova: : 

"Şova a trecut Po penitența unui drum ca 
Washington (n. n.: la memorialul holocaustului), ... 
sperând că va fi uitat incidentul. pe zsterd 

Întrebarea se pune: cine a înnebunit, “noi sali 
„el'? Penitenţă la memorial? Dar ce este locu 
respectiv, muntele Golgota? Face parte dintre 
locurile de închinăciune şi reculegere ale 
creştinilor? Şi dl. Şova cel puţin a mers până CT 
pe jos, desculț, bătându-se cu biciul din suta în suta 
de metri? ; 

Vedeţi, aceasta este deosebirea dintre un 
legionar şi un „socialist”: di. Şova s-a lăsat umilit ca 
ultimul nevolnic! O ruşine; în acelaşi timp, O victorie a 
evreimii şi un avertisment, o ameninţare pentru restul 
moluştelor: .Atenţiune! Dominația este intr-o fază 
incipientă: nu peste mult timp, dacă va apărea un 
caz Şova 2, penitența va consta din „spălarea 
closetelor la Comunitate timp de 30 de zile"! Oricum, 
după aceasta, respectivul penitent, cu diplome. în 
buzunar va fi trimis „a munca de jos”, pedeapsă 
inventată în timpul regimului comunist şi de care 'am 
beneficiat” şi eu o viață întreagă. 5 = EA 

DI. Cioflâncă bănuieşte sau poate chiar speră că 
penitența d-lui Şova” nu va fi suficientă pentru a-i fi 
uitat derapajul”.. Apropos de „derapaj”: domnia sa 
foloseşte cauciucurile potrivite - în cazul de față 
exprimându-şi „afecțiunea” pentru cauza evreilor. 
Sigur, totdeauna va fi „Ia munca de sus”. 

AI doilea „lucru grav” semnalat de „eroul” nostru 
este o "tamponare” în lanţ - ca să rămânem în „auto 
- a Consiliului Judeţean Suceava: acesta 
sponsorizează două cărți ale unui centenar, un 
bandit de legionar ce stârneşte explozia de ură a 
tovarăşilor. Un mic volum de versuri pentru copii, 
conceput în închisoare, care are pe copertă o scenă 
în casa autorului şi în context apare o fotografie a lui 
Corneliu Zelea-Codreanu, micuță! Furtuna este: 
paroxistică. Cât l-am detestat eu pe dl. Fluture, acum 
mai că l-aş pupa pe frunte! Trecem mai departe! 

DI. Cioflâncă, ca să îşi întărească poziţia de 
salvator a iudeo-democraţiei, trage nişte semnale de 
alarmă mai ceva ca „eroul” Vasile Roaită la greva 
ceferiştilor de la Griviţa în 1933. Ce pierde din 
vedere domnia sa esţe că eroul comunist amintit, era 
omul Siguranţei şi avea consemn ca, atunci când 
avea să vină momentul oportun, să tragă sirena: 
pentru declanşarea atacului jandarmilor. Face şi 
domnia sa acelaşi lucru? 

Într-un fel şi di. Cioflâncă, explicând temerile şi 
soluțiile domniei sale, ne arată şi nouă şi oricum vrea 
să se citească faptul că „există mai multe medii care 
produc în România de astăzi radicalism alimentat de 
ideologii extremiste”, atât de multe şi de răspândite 
încât, spunem noi, ar trebui reactivată practica 
„şantierelor de exterminare” „La „Cana!” cu bandiții! 
Care Canal? Vezi bine, „Canalul Bucureşti-Dunăre”! 
Se zice că istoria se repetă: "pe ei, că n-are gloanţe”! 
Dacă trimiţi senatori la penitență, aceasta pentru că 
beneficiază de imunitate parlamentară, sunt milioane 
de actuali sau în perspectivă „bandiţi” fără „imunități”! 
Mucles! Listele se fac din timp, liste albe şi liste 
negre! Peste puțin timp, selecțiile! 

Nu trebuie să vă chinuiți să faceţi un cod al 
comportamentului „corect politic”, într-o societate 
iudeo-democratică! z 

Ca un semn al obedienței poporului român, de 
la faşă la barbă albă şi de la opincă la vlădică, ne 
vom strădui să facem noi unul, exprimând, de la A 
la X, toate pretențiile domniilor voastre, şi o să vi-l 
trimitem spre aprobare. După aceea îl vom multiplica 
în mii sau zeci de mii de exemplare. 

DI. __Cioflâncă __enumeră___locurile __unde 
societatea românească începe să se trezească la 
realitate, renunțând la pasivitate, măcar teoretic, 
punând în discuţie numai nivelul de obediență 
obținut prin prezenta teroare a mâinii de fier ascunsă 
în mănuşa de catifea a iudeo-democraţiei. 

Cităm: "Un astfel de mediu îl constituie 
grupările ortodoxiste, antioccidentale şi xenofobe, 
apărute în umbra seminariilor şi facultăților de 
Teologie Ortodoxă: un altul este produs de 
cadrul formativ al instituțiilor de forță (armată, 


„ poliţie, SRI), unde este exersat în continuare cultul 


antieroului _lon Antonescu şi al altor figuri 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2012 


” jurisdicție, cel puţin aparent, şi „beneficiază” de copii 


nedemocratice; figuri intelectuale cu trecuț 
fascist,“ precum Nae Ionescu, furnizează 
continuare o modă influentă”. 
De unde dracu le ştie pe toate personajuj î : 
Are în subordine un serviciu de informaţii? Şi Strup 
are, cine îl plăteşte? Şi dacă nu are, de unde tă 
pune domnia sa degetul pe rană de sare i de 
până în „22? roiuj 
Dar mai departe, te cruceşti: “este Pomeniţ 
asemenea, mediul facultăţilor de istorie...» * de 
Ne oprim o secundă din citat să comentăm; i 
"este pomenit" te trimite obligatoriu cu gândul is SĂ 
raport. un i 
Rapoarte de acest gen nu poate face lu dd 
asemenea complexitate, decât un servi 0 
specializat! Ciu 
De SRI nu poate fi vorba, fiind pe lista nea i 
atunci, chiar serios, există „un_ serviciu” stu 


monitorizează nivelul _de_scârbă a românii al€ Ș 
legătură __cu_legi apărute „pe blat”, cu ma 4 
dictatorială? : aa Ă 

Acest lucru ni-l dezvăluie viteazul "Vasile R, 
al anului de grație 2012”, încercând să stârnească 
asupra României haitele până mai ieri „în adormire? 

Dar să continuăm fraza întreruptă adineauri 
prin puncte-puncte: '... unde înfloresc grupări 
legionaroide (codreniste, simiste) sai 
ultranaționaliste (sincretice, asimilând legionarismuj 
antonescianismul şi ortodoxismul . într-o sinteză 
radicală, construită după modelul naţionalismuluj 
integral, profesat în timpul celui de-al II războj 
mondial..." 

Aici iar o cioflânceşte domnia sa, dovadă că 
atunci când nu citează „din ceva”, o zbârceşte: care 
„legionarism în timpul celui de-al II război mondiar ? 
Deja trebuie să schimb nivelul de adresabilitate: măj, 
nea, Antonescu lichidează total — auzi, bre, nea. 
total Mişcarea Legionară, model preluat după 1944 
de „pretinii” matale! Capisci? E 

Citez: "pentru că nici în şcoală şi nici măcar în. 
facultăţile de istorie nu se prea învață despre 
holocaust...”. 

Comentăm: "bag sama” că ar trebui să se 
înființeze o „facultate de holocaust” în cadrul 
Universității “Bucureşti. Ți-am  suflat-o! (ideea) 
Domnia voastră ar putea să supraliciteze: nişte 
„grădinițe” de holocaust (profesor bărbos de 
holocaust)? Ar suna cam aşa: "Dragi (??) români, 
trebuie să vă intre bine-n cap: sunteți şi suntem un. 
popor de criminali, condamnaţi de marii înţelepţi ai.“ 
Sionului şi de preceptele religioase să fim slugile 
poporului ales!” 

DI. Cioflâncă include în vastul grup de români 
care a început „să mârâie” şi nume contemporane 
cunoscute, cum ar fi: Alex Mihai Stoenescu, Gh. 
Buzatu, Paul Goma, şi, diversiune, Teşu Solomovici. 
Aceştia au scris „cărţi şi articole negaţioniste”. Cumo 
reuşi oare „eroul” nostru să mai doarmă noaptea, să 
mai înfulece friptane şi sarmale, când legea nu este 
aplicată? Negaţionismul este condamnat printr-o 
lege „democratică”! Este absolut democratic „să-ți 
bage pumnul în gură” nişte tovarăşi care, când au 
avut ocazia, ne-au băgat cuțitul în inimă! La puşcărie 
cu Stoenescu şi Buzatu! Goma este sub altă 


evrei, DI. Solomovvici, diversiune evreiască, scrie „un 
roman” întreg despre prezenţa evreilor pe pământul 
României de 2000 de ani! La întrebarea pe care + 
am pus-o direct la un târg de carte, de unde scoale 
cei 2000 de ani, mi-a răspuns tipic evreieşte: "Păi Sf. 
Andrei nu a fost evreu?”, lucru care ar Vrea să 
sugereze drepturile milenare ale acestora asupră 
„grădinii Maicii Domnului”. A 

Ştiu că scriu „editoriale-fluviu”, prea lungi după 
tipicul gazetăresc, dar şi durerile noastre Sun 
„Supradimensionate”. lilor 

Citez iarăşi: ”limitez enumerarea mediilor 
radicale, care altfel ar trebui să fie foarte lungă, 

Îmi vine să vă „pup”, d-le Cioflâncă: sf: 
spuneam eu că majoritatea poporului rorgal dă 
referire la cei cât de cât capabili să disoeară 11, 
bine şi rău, a ajuns la disperare, identificând fa 
major al societăţii de trei parale în care forte 
îngrădit de legi dictatoriale emanate de 
antinaţionale, eram acuzat de antisemi 


(continu 


at DARE READ a 


i) 


Este o vorbă pe care unii răuvoitori o spun 
despre țara noastră, dar i se potriveşte Rusiei ca 
turnată; ce țară minunată, păcat că e locuită! 

Concluzia? De avantajele colosale care 
rezultă din poziţia pe hartă nu beneficiază în nici 
un fel poporului rus. Cu atât mai puţin, acesta nu 
are nici o oportunitate de a exercita o cât de 
mică influență în lume. 

Chiar şi în cazul de față, în ce scop vor ei să 
se servească de presupusa lor "influență"? 


Pentru a proslăvi faptele trecute (grav antiruseşti) 


ale unor evrei. 

Aşadar, puteți dormi liniştiți: doar evreii au 
dreptul să scrie istoria aşa cum vor! Chiar dacă, 
uneori, li se mai dă şi altora voie să se joace cu 
condeiul de cronicar al vremurilor apuse, acest lucru 
este permis doar pentru a li se zgândări respectivilor 
vanitatea, nu pentru a le aduce foloase reale. Toate 
acestea rămân şi pe mai departe rezervate doar 
"poporului ales". 


kk 


Noul El Dorado 


Sub titlurile: “Noul EI Dorado pentru samsarii 
de terenuri şi "Străinii deţin 15% din suprafața 
agricolă a României”, site-ul stiriam publicăpe data 
de 11.05.2012 următoarele informaţii alarmante 
pentru cei care nu se gândesc doar la "ziua de azi” şi 
care nu au ca idol “farfuria”: : 

După procentele de teren deținut de străini, 
România este pe primul loc în Europa!! (şi pe 
locul 10 în lume). : 

Străinii deţin cca. un milion de hectare din 
pământul românesc, adică 15% din suprafața 
cultivată a țării. Suprafața de teren agricol disponibilă 
la vânzare în România este în prezent estimată la 
500.000 de hectare. Potenţialul pieţei este şi mai 
mare dacă ținem cont de faptul că aprox. 3 milioane 
ha teren agricol sunt neutilizate. 

"Străinii văd România mult mai bine decât o 
facem noi. Potrivit publicaţiei franceze „Le 
Monde”, țara noastră a devenit un El Dorado al 
agriculturii europene.” 


tot. restul cedărilor economice, cu acceptarea, în 
orice situaţie, a dominaţiei străine. 

Singura soluţie pentru a opri înstrăinarea țării o 
constituie venirea la pulere a unei forțe care să 
interzică vânzarea pământului către străini şi care să 
revizuiască contractele încheiate anterior, 
suprafețele deja vândute trebuie răscumpărate la 
prețul vânzării 

ki 


Buba neagră 

Ascultam ieri (dată fără importanţă) la televizor 
rezultatul ultimelor sondaje de opinie, efectuate de 
către o instituție de specialitate “credibilă”, pentru 
formaţiuni politice şi oameni politici trecuți prin 
percepția românului. Aceste “sondaje de opinie” - nu 
vă spunem o noutate - încearcă să desluşească “ce 
zace” în mintea celui care duce în spinare toată 
şandramaua unei economii lovite din interior de nişte 
criminali zburdând printre verdicte ale justiției care-i 
protejează şi din exterior, de planurile colonialiste ale 
unei “finanțe mondiale” total controlată de israeliți. 

În acelaşi sens, ascultând la “Europa FM” 
emisiunea lui Moise Guran de la 13,30 (întâmplător 
fiind în maşină, cu radioul deschis - aceasta ca o 
scuză), emisiune care încearcă să “impună” în final 
punctele de vedere ale “profetului”, jumătate dintre 
cei ce-şi exprimau părerea doreau ca “statul 
român sa fie condus de străini"!! Probabil că "vă 
stă mâncarea-n gât” când citiți aşa ceva!! Pare de 
necrezut! 

Ne vine în minte titlul unui film din perioada 
comunistă: “Atunci i-am condamnat pe toţi la 
moarte”. O asemenea mentalitate ne condamnă la 
moarte! Suntem încă trăitori. într-un regim totalitar 
impus cu “glonțul” şi cu foamea, de iudeo- 
comunism? Cu glonţul, încă nu; cu foamea, desigur! 
Oare ce situație sau ce evenimente ar trebui să 
apară ca să ne deşteptăm? 

Dar să revenim la sondaj: Mossad Răzvan 
Ungureanu era acreditat ca persoană, cu o cifră în 
jur de 10%)! 

Aţi turbat?? Este cineva, în afară de gaşca 

de „tăvălugul iudeo- 


Cu toate acestea.preţul pămâr ului g 0 RÂDeSe at eEi Cca ie în. „trecu vălugul. „iud 
este de 3 până la de o Pa nai mie gemat in“ comunist? De la fară, de la oraş, rude mai apropiate 


majoritatea țărilor europene. 

Jurnaliştii francezi prezintă cazul tânărului 
agricultor Maxime Laurent care are în jud. Dolj o 
fermă de 1.400 de hectare. „Să ajungi la o 
asemenea performanță în Franţa, e nevoie de 
două sau chiar trei generații. Mie mi-au fost 
suficienţi trei ani” !! 

"Sunt fericit aici, unde viața este mult mai 
flexibilă!”, spune francezul, care „vorbeşte cu 
admiraţie despre tradiţiile locale. Fe 

Partea cea mai proastă o constituie însă faptul că 
începând din 2014, străinii vor avea posibilitatea de 
a achiziţiona pământ românesc direct, şi nu. prin 
intermediul unor companii înregistrate în România, 
aşa cum se întâmplă acum. 

Spre deosebire de alte ţări foste socialiste care 
au interzis vânzarea pământului către străini, 
guvernanţii României au dus o politică de favorizare 
a intereselor străine. Acest lucru e în concordanță cu 


ki 


DL. CIOFLÂNCĂ VERSUS ROMÂNIA . (continuare din pag. 4) 


Domnia voastră. o spuneţi cu seninătate şi 
ultrainteligenţii, ca să nu spun genialii dvs. sponsori, 
par a nu observa că, generalizând spiritul de frondă 
antievreiască numită aici „negaţionism”, faceți 
publică o stare generală de spirit! 

Ce serviciu faceţi dvs. evreimii, dezvăluind că 
oriunde se gândeşte şi oriunde se învaţă, starea de 
spirit este împotriva manevrelor de transformare a 
românilor într-un popor de „penitenţi” condamnați „să 
spele closetele"?!! 

Ce fac „înțelepții Sionului”, dorm pe ei? Păi 
viteazul Cioflâncă „repară” una şi strică zece? 

Voi încheia cu alt citat care ne convine: "Există 
adevăruri delicate... unele dintre ele arată astfel 
(n. n.: adevărurile!!); comunismul s-a instalat mai 
uşor decât se anticipa, nu doar pentru că s-a folosit 

de tancurile sovietice, de falsificarea alegerilor 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2012 


sau mai depărtate, din toate mediile sociale, din 
toate profesiile, din toate confesiunile, din toate 
mediile politice?! , 

Citind într-o publicaţie bine informată, aflăm 
lucruri pe lângă care nu poţi să treci fără să 
reacţionezi, amintindu-ți de teroarea anilor '50 în 
percepția unui adolescent, înfricoşat de percheziţii în 
toiul nopţii, cu toate rudele prin lagărele de 
exterminare, dezbrăcat, rupt de foame, dar perfect 
conştient de tot ce se întâmplă în jurul lui. lată, am 
ajuns iarăşi la mâna unor odrasle de călăi, care, 
alături de alţii, la vremea respectivă, se îndestulau cu 
sânge de creştin. Petre Roman, Radu loanid, 
Vladimir Tismăneanu, Horia Roman Patapievici, 
Mihai Răzvan Ungureanu, au apărut după '90. Din 
ce în ce'mai prezenţi, din ge în ce mai eficienți, 
împinşi prudent dar constant spre vârful ierarhiei 
politice sau arogându-şi dreptul de a dirija opinia 
publică. 


* 


Ste 2 28 pat 


şi alte măsuri antidemocratice, ci şi pentru că a 
mobilizat părți din societate, creându-le iluzia că 
reprezintă o alternativă la excesele îngrozitoare 
de până atunci, ale dictaturilor succesive." 

Ce face d!. Cioflâncă: confirmă sută la sută teoria 
conform căreia cei care suferiseră până atunci 
„excesele îngrozitoare” sunt responsabili de 
„instalarea mai uşor a comunismului”. Cine sunt 
nominalizați ca + victimele "exceselor 
îngrozitoare”? Evreii! Deci domnia sa confirmă 
cu_„seninătate”_vina_evreilor_ de _promotori_ai 
comunismului, cu tot cortegiul de orori!!! 

La „munca de jos” cu domnia sa, ori la „penitenţă” 
cu muzeul holocaustului sau cu spălatul closetelor! 

Nu voi încheia totuşi fără să mai prezint o ultimă 
„prostioară” a d-lui Cioflâncă: domnia sa împarte 
luptătorii cu arma în mână împotriva flagelului 


Frate 


= CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE. (continuare din pag. 3) 


Toţi cei enumerați mai sus sunt fii de 
agenți ai temutului NKVD şi care acum 
servesc precum părinții lor, în lupta de distrugere 
a poporului român. Îi mână din urmă o ură pe care 
nu şi-o fac publică, la fel cum nu-şi fac publice 
numele adevărate. 

Ce ne-a făcut “să explodăm”; :scriam într-un 
număr trecut de alarma declanşată de Ungureanu, 
prim-ministru, menită să excludă din palatul Victoria 
orice “însemne” care să amintească de creştinismul 
românilor. Gestul a fost confirmat chiar de fostul 
membru al CC-UTC, devenit premier, care se simte 
obligat, când îşi dă seama de tâmpenia făcută, să 
declare că s-a înțeles greşit. 

Nu vrem să comentăm comportamentul d-lui 
Ungureanu, care în două luni şi jumătate îşi 
defineşte poziția de duşman al intereselor naţionale 
cu o dezinvoltură care te trimite cu gândul la un 
proverb românesc: "Prostul nu e prost destul dacă 
nu e şi fudul”! Lipsa oricărui sentiment de modestie - 
ca să nu zicem "oribila aroganță” - a lezat chiar şi pe 
proprii partizani: unii numai îngrijoraţi, alții poate 
jigniţi, “i-au tras-o la gioale”! 

Dar să revenim la “explozie”.: "românul" 
Ungureanu, care pentru proşti - da, pentru proşti! - 
îşi făcea cruci la depunerea jurământului de 
investire, lucru aproape de necrezut, ținea în birou 
(nu ştim dacă asta înseamnă la vedere sau în sertar) 
fotografia Anei Pauker, inițiatorul şi organizatorul 
genocidului care a costat viața a 500. 000 de 
români! (la nevoie vom dezvălui “sursa” informaţiei) 

Acest personaj, după ce “işi dă arama pe faţă” 
(nu ne referim la respectivul portret), mai poate să 
primească adeziunea a zece la sută dintre 
participanţii la respectivul sondaj? “BUBA 
NEAGRĂ”, subiectul unuia dintre ele mai grave 
blesteme la români, a întunecat, a “înnegrit” 
mintea unui număr aşa mare de oameni care să 
acorde încrederea d-lui Ungureanu? 

Orice legionar - şi foarte mulţi simpatizanți 
legionari — în "colţul icoanelor” au şi portretul lui 
Corneliu Zelea-Codreanu, un personaj unic în 
politica românească, care a pus pe primul loc al 
calităților obligatorii unui om politic, adevărul şi 
cinstea în slujba neamului românesc. Presupusul 
şef al Partidului Democrat Liberal se descoperă 
a avea ca ideal de personaj politic pe Ana 
Pauker!! Cine a fost acest odios personaj? 
Conducătorul comandoului evreiesc care stăpâneşte 
țara după 1944, responsabil de asasinarea a 
500.000 de români, cei mai buni români. 

Dacă noile generaţii nu au habar de crimele în 
masă, practicate de guvernările iude-comuniste până 
la amnistia deţinuţilor politici din 1964 (decretată de 
Gh. Gheorghiu Dej , nu de Ceaşcă, cum cântă toți 
proştii), nu ne putem închipui că di. Ungureanu, la 
pretinsul şi mult clamatul domniei sale nivel 
intelectual, nu cunoaşte în amănunţime crimele 
ordonate de Ana Pauker. 

Şi totuşi, reprezentând pentru domnia sa un 
reper, un model de urmat, la ce ne putem aştepta 
dacă ajunge să ne hotărască soarta cândva? La 
“BUBA NEAGRĂ”, hărăzită de 10% dintre români, 
restului de 90%? 


comunist, în două: unii care sunt eroi şi alții care sunt 
bandiți. 

Ca eventual să înțeleagă şi domnia sa „boacăna”, 
îi voi explica mai pe înțelesul domniei sale: o 
epidemie gravă omoară o populaţie; de stăvilirea ei 
se ocupă două categorii de medici: medici buni, eroi 
în ochii posterităţii, şi medici răi care, chiar dacă 
„mor pe baricade”, rămân bandiți, după 
categorisirea bolşevică sau  iudeo-comunistă a 
timpului!! 

Aţi mai cioflâncit domnia voastră de multe ori într- 
o jumătate de pagină de ziar, dar mă opresc. 

Nu ştiu ce mă doare mai tare: mâna, de atâta 
scris, sau capul, de atâtea cioflânceli citite! 


Pag. 5 


BABILONIA DEMOCRAȚIEI LA GRECI 


Aşa cum bine ştiţi (ar fi cazul, s-ar zice 
că avem deja o bogată experienţă în acest 
sens), sistemul democratic este guvernat 
după câteva legi nescrise, a căror 
încălcare nu este "ilegală", dar estel. 
"neliniştitoare”, "periculoasă" - sau cum 
altfel găsesc unii de cuviință să o mai 
numească. 

Vom încerca să le enunțăm, dar înainte 
de aceasta vă avertizăm că marile "valori" 
ale jurnalismului modern, cum ar fil“ 
imparțialitatea şi detaşarea de subiectul 
prezentat, ne sunt cu desăvârşire străine. 

Printre lucrurile de care nu ne putem 
detaşa "profesional" se află şi acest substrat 
care transformă democraţia într-un 
mecanism ideal de manipulare a maselor: x 

(1) Există formaţiuni politice pentru toate [a 
gusturile, se pot şi înscrie în campania 
electorală, dar dacă anumite partide 
"nerecomandate" obțin un procent prea mare, 
este "rău": s-a votat democratic, dar în contra 
"valorilor democraţiei”... 

> (2) Există şi puteri străine care îşi dau cu 
părerea despre ce ar fi bine să iasă de la urne, a 
căror părere nu este deloc "bine" să fie contrazisă de 
rezultatul efectiv al alegerilor "libere" - asta mai ales 
când suveranitatea de stat este atât de subțire, încât 
se vede prin ea, iar respectivele puteri se întâmplă 
să fie şi creditorii externi ai țării. 

(3) Mai există şi o “a patra putere în stat", 
mass-media, pe care din motive evidente o 
considerăm un instrument de control al mai sus 
menționatelor puteri străine, care îşi mai dă şi ea 
cu părerea despre ce e bine şi ce nu vis-a-vis de 
opțiunile electoratului. 

Tot hazul acestei puteri constă în faptul că se 
autointitulează "naţională", având astfel pretenţia 
neruşinată că ar vorbi în numele respectivei națiuni, 
mai exact în numele "opiniei publice". 


În perioadele de relativă acalmie, când sforarii 
acestei lumi manevrează prudent, străduindu-se 
să menajeze iluziile populare de prosperitate şi viitor 
luminos, populația votează cu partide "liniştite", 
de tipul “liberal” sau “social-democrat”, ale căror 
doctrine călduțe (dacă se întâmplă să aibă aşa ceva) 
convin sistemului. Lumea votează cu "cine trebuie” şi 
totul este "bine". 

În schimb, în perioadele de “criză”, când 
aceiaşi sforari consideră că pasul următor spre robia 
mondială este copt şi, ca atare, abandonează 
prudența în favoarea schimbărilor bruşte, lumea 
începe să voteze cu “extremiştii”. 

Şi atunci... nimic nu mai este “bine”! 

De fapt, să fim înţeleşi: sistemul se simte foarte 
bine în asemenea situaţii, în primul rând pentru că 
mass-media are ocazia nepreţuită să se tânguiască, 
să se dea în spectacol (elemente indispensabile 
pentru o manipulare eficace). că 

Şi apoi, de cele mai multe ori, "extremiştii” care 
par să lupte în contra sistemului sunt paiațe dirijate 
tot de acesta: orice curent care nu poate fi suprimat 
direct ajunge să fie infiltrat şi captat de către sistem. 
Că rebelii cu pricina se autointitulează comunişti, 
socialişti, naţionalişti, anti-nu-ştiu-ce sau pro-nu-ştiu- 
ce, prea puțin contează. rc 

Şi totuşi, faptul că sistemul este nevoit să-şi 
bată capul cu asemenea trucuri şi simulacre 


"extremiste" înseamnă că poporul de rând tot a | 


avut o reacție, şi-a manifestat cumva 
nemulțumirea, sau chiar ura față de sistem. 
Sforarii sunt astfel nevoiţi să revină, pentru o vreme, 


la prudență şi paşi mărunți *. 


* În momentul de față nu se întâmplă aşa ceva, | 


deşi ar fi fost cazul, conform cu cele de mai sus. 


Clue 


(drepturi ciuntite de vreo "reformă" sau pentru 
"siguranța naţională") şi vom ieşi "la lumină” cu jugul 
pe gât. Sau cu ştreangul, cei care nu se vor lăsa puşi 
la jug... Ideea că am putea fi lăsaţi, pur şi simplu, să 
ieşim. din "criză", pentru ca apoi totul să fie ca 
înainte, este puerilă! 


Şi iată cum alegerile de pe 6 mai ac. din 
Grecia ne oferă un exemplu de “pericol” democratic 
în contra democraţiei însăşi, de toată frumusețea. Ei 
bine, grecii chiar au făcut-o lată: nu au votat deloc 
cu "cine trebuia"! — 

Cine "trebuia" să fie votat, pentru ca toate vocile 
din UE, care noapte de noapte numai la "binele" 
Greciei visează, să fie mulțumite şi liniştite? 

Păi cei care au condus şi până acum, deşi 
aprobarea planului european de "austeritate" pentru 
Grecia a dus la nenumărate proteste de stradă. 

Poate că mai sunt câte unii rătăciți care cred 


„că FMI are dreptate șI gâlaca totul pentru binele 


victimelor sale, inclusiv Grecia... 

lată cât de bine le face: rata şomajului la greci a 
ajuns la un alarmant 21%! Aşa se iese din criză, cu 
populaţia activă stând pe bară? 

Ce ar trebui să facă respectivii 21%, să mănânce 
măsline cu portocale, să bea ouzo şi să aclame din 
răsputeri "salvarea economiei naţionale" de către UE 
şi FMI? 

N-a fost deloc aşa: scrutinul de la 6 mai a fost 
dominat de un refuz hotărât al acestei “salvări”, 
impuse prin presiuni internaționale. 


Am fost "profund emoţionaţi” de accentele 
melodramatice pe care vechea "nouă democraţie" şi 
pasokiştii greci au încercat să le dea propriei 
prăbuşiri. 

În cităm pe Venizelos, liderul socialiştilor: "Pentru 
noi, în Pasok, ziua, de azi este deosebit de 
dureroasă. Ştiam că prețul va fi greu şi ne-am 
asumat demult că îl vom plăti." 

Curat martiriu, coane Caţavencu! Păi, dacă 
guvernezi cum nu vrea poporul... 

Ce înseamnă democraţie (la nivel declarativ, 
desigur)? j 

Clasa politică primeşte un mandat de la popor, ca 
să conducă în numele acestuia, să-l reprezinte. 

De aceea ieşeau toți în stradă să te huiduie, ca 
să înţelegi că ai luat-o pe arătură şi nu se mai 
simt reprezentaţi de tine! 


Dimpotrivă, se şarjează în continuare pe criză, [ii 


austeritate şi alte scenarii dure, ceea ce înseamnă 
că miza este mult prea mare ca să se renunţe la 
moment. a 
Am mai spus-o şi în urmă cu câțiva ani, la 
începutul primului val de "criză": umanitatea va ieşi 
fundamental,  ireparabil  sărăcită din această 


calamitate - vom pierde mijloace materiale 
personale, dar mai ales naţionale) şi juridice 


Pag. 6 


A 


| pentru a-i ajuta pe greci? Mă îndoiesc. Vom 


Sau altă "cugetare adâncă": "rezultat 
alegerilor pun la îndoială capacitatea E ele 
de a-şi onora angajamentele 6] 
zonei euro”... 


În ciuda protestelor de care a au 
planeta (spre deosebire de leşinul 
din România), o clasă politică s-a an, 
ducă țara pe o cale. Acest angajam 
putut fi împiedicat prin manifestații 


zit toa, 
Colecţi 
gajat să 
ent nu 
a: : - deşi au 
„| fost cu adevărat impresionante - dar 

“lau venit alegerile, poporul a hotărâț sa 


după cum veţi vedea, 
indescriptibilă - cu o singură condiție; 
continue cu asemenea 
Legitimitatea planului european de "ş 
a Greciei” a fost astfel pecetluită: zero! . 


În locul partidelor 
"partenerilor europeni” (mişcarea 
panelenică socialistă  “Pasok” şi "Noua 


Democraţie", zisă "de centru dreapta”), singurii pe 
care se putea conta.că vor mâna Grecia la jugul FM 
fără să crâcnească, din urne au ieşit cu toțuj 
altceva, în special din flancurile extreme: stânga 
radicală (Syriza), cu un spectaculos loc 2 în 
preferințele alegătorilor, comuniştii pe față (KKi ; 
dar şi CHRYSSI AVGHI ("ZORILE DE AUR") 
despre care toată presa urlă că ar fi neonazişti. 
Asupra lor vom reveni la finalul acestui articol. 

Practic, din 300 de locuri în Parlament, 151 au 
revenit partidelor anti-austeritate (stânga 97 şi 
dreapta 54) şi doar 149 celor fidele aşa-zisului plan 
de "salvare a țării”. 


Asta mai zicem şi noi majoritate! Punând la 
socoteală cumplita fragmentare a ambilor poli, nu 


suntem deloc surprinşi că în Grecia nu s-a putut 


defini nici o - coaliție de guvernământ: Antonis . 


Samaras, liderul "Noii Democraţii”, a eşuat deja în 
formarea unui guvern pro-austeritate, iar Alexis 


Tsipras, şeful Syriza, a făcut acelaşi lucru cu un 


guvern anti-austeritate. 


Conform Constituţiei greceşti, aceeaşi posibilitate 
i s-a mai oferit şi “ctitorului” tratatelor în vigoare, 
Evangelos Venizelos, marele pierzător al alegerilor . 
(Pasok a ieşit abia pe locul trei), dar se înțelege că - 


nici acesta nu a reuşit. 


La momentul când scriem acest material, tocmai 
s-a anunțat că vor urma iarăşi alegeri anticipate, pe 
17 iunie, despre care mulți analişti se tem că vor fişi. 
mai favorabile extremiştilor - apoi, la revedere - 


austeritate, la revedere zona euro! 


Indiferent ce urmează, va fi foarte dureros şi 


pentru Grecia, dar şi pentru restul UE, dar, atenție: 


există lucruri dureroase şi necesare, tot aşa cum . 


există lucruri dureroase şi stupide. 
Stupidă, în viziunea noastră, ar fi lungirea acestei 


agonii, care promite, pe termen mediu, ca Grecia să 


fie cumpărată bucată cu bucată de străini, pentru 
într-un final să dispară de pe hartă. 

Pe de altă parte, slăbirea, poate chiar 
anihilarea monedei euro, împreună cu un crah 
bancar de proporții, intră în categoria "dureros, 
dar necesar”. Ar putea fi chiar o soluţie a crizei: 
când ai creat o monstruozitate artificială care nu 
funcţionează, o desfaci şi mergi mai departe fără ea, 
nu toci toate resursele disponibile pentru a o repară 
la nesfârşit! Vorba aceea: boala lungă e moarte 
“sigură... : p 

Bine lucrat, băieţi, le-aţi tras o palmă pe cinste! 
Dar mizeria pe care au făcut-o a rămas. lar se va 
începe cu circul "falimentului", iar se va vorbi dee 
dată limită după care nu vor mai fi bani pentru nimiC: 
O spune vicepremierul Theodoros  Pangalos: 
"Majoritatea oamenilor au votat pentru o construcţie 
mentală foarte ciudată. Vrem să fim în UE şi în Za 
euro, dar nu vrem să plătim nimic pentru trecut [-: 
Sunt sigur că germanii nu vor ca statul grec i 
părăsească zona euro. Ceea ce nu ştiu este cât A 
mult sunt dispuşi să plătească. Depinde de germâi 


, le 
bişnuiţi. i di i să-şi plătească. taxe 
obişnuiţi. Sunt ei dispuşi să-şi pl fi întrun 


faliment. sălbatic, într-un faliment scăpat de SU 


CUVANTUL LEGIONAR MAI 2012 


i ej 
dia cadny ş 


pună pe alţii. Pe oricare - şi de aici a iesi 
o bulibăşeajă Ş: 


no 92 62) NUI 
angajamente». — 


alvarg 3 


devotate - 


control, Statul nu va putea să plătească 
salariile şi pensiile. Mai avem bani până în 
luna iunie." 
E Noi nu suntem în măsură să evaluăm ce a 
făcut poporul grec în ultimele decenii, în care s-a 
strâns, bănuț cu bănuț, norul negru al celei mai 
crunte datorii externe din istoria lor. 

„Poate că au muncit pe brânci, poate au lenevit cu 
toții, poate nu au produs nimic... Ce-i drept, în afară 
de turism şi agricultură exotică, nu am auzit de nimic 
grecesc în ultima vreme (a, era să uităm au avut 
monopolul telefoniei fixe în România pentru câțiva 
ani dezastruoşi). 

Cert este că mult-puţinul pe care I-au făcut le-a 
fost plătit bine. Grecii chiar au avut parte de un 
sistem de salarii, pensii şi asigurări sociale foarte 
favorabil, au "trăit bine" într-un sens cât se poate de 
adevărat, non-băsescian, 

De aici, nu putem fi siguri dacă tirul încrucişat prin 
care trec ei acum este o nedreptate sau doar 
răzbunarea unor creditori realmente păgubiţi de 
bunăstarea nemeritată a grecilor, | 

În orice caz, îi vedem luptând straşnic pentru 
ce este (sau a fost) al lor, dând dovadă deo 
demnitate şi tărie care la noi nu se mai văd. 

În acest context vă prezentăm un punct de 
vedere... inedit - al grupării SYRIZA (stânga 
radicală), care refuză cu orice preț să accepte 
condițiile actualului acord cu UE şi FMI. 

Conform purtătorului de cuvânt al partidului, 
Yannis Bournos, Grecia poate sfida acordul, din 
simplul motiv că UE nu şi-ar putea permite efectul 
de domino care s-ar declanşa la declararea 
falimentului grecesc. Ş . 

"Dacă noi am părăsi zona euro, piețele financiare 
vor ataca Italia. Când datorezi unei bănci 3.000 de 
euro şi nu îi plăteşti, te ucide. Dar când îi datorezi 
zece miliarde de euro, va face totul pentru tine." 

Ne putem oare permite un mic comentariu, cum 
s-ar spune, de la obraz? 

N-e-s-i-m-ţ-i-r-e! 

Dacă vă faceţi iluzii că asemenea pretenții s-ar 
baza, totuşi, pe un calcul politic pertinent (lucru 
posibil în alte situaţii), vă veți lămuri definitiv din 
următoarea propunere a aceluiaşi partid: Grecia 
să găsească "surse alternative de finanțare” în 
China, Rusia sau Orientul Mijlociu! 

lată _de_ ce există o_mare_ diferență între 


naţionalişti, pe de o parte, şi stângişti, comunişti, 
anarhişti etc pe de alta, chiar dacă se opun cu 
toții planului FMI: naționaliştii nu i-ar da cu tifla 
cămătarului de pe strada lor doar ca să meargă 
să se împrumute, în condiţii necunoscute, de la 
cămătarul din cartierul vecin! 


kkk 


lar acum să vă spunem câteva cuvinte 
despre "neonaziştii” de la CHRYSSI AVGHI. 

În primul rând, au la activ vreo treizeci de ani de 
lupte de care noi nu am auzit mai nimic, până când 
au reuşit, de curând, să obţină 21 de locuri în 
Parlamentul Greciei. Numărul acestora ar putea, 
chiar, să mai crească, în urma noilor alegeri de luna 
viitoare. 

Totuşi, dintre organizațiile româneşti, "Noua 
Dreaptă” îi cunoaşte cât de cât, pentru că s-a 
consemnat mai demult încercarea Chryssi Avghi de 
a organiza un festival naţionalist "Eurofest 2005 — 
Nationalist Summer Camp". La acel festival, alături 
germani ("Nationaldemocratische Partei 


Deutschlands” - NPD), italieni (“Forza Nuova”), 
spanioli şi americani, fuseseră invitaţi şi cei de la 
"Noua Dreaptă”, însă în cele din urmă evenimentul a 
fost interzis de guvernul grec. 

Alăturarea de această formaţiune românească nu 
este întâmplătoare, pentru că, din puţinul pe care 


l-am putut afla - filtrând minciunile evidente, 
grosolane, cu care plouă în toată presa - chiar cu 
"Noua Dreaptă” am fi dispuşi să îi asemănăm. Un 
fel de "Nouă Dreaptă" de la noi, cu mai multă 
experienţă, cu părţi bune şi părţi rele. 

Au la activ mai multe manifestații împotriva 
homosexualității, .* mai multe conflicte cu 
"naționalitățile conlocuitoare“, mai multe 
scandaluri legate de meciuri de fotbal sau alte 
nimicuri cu ocazia cărora Grecia a fost în vreun 
fel insultată. (Se spune că, după ce suporterii 
albanezi au ars în tribune un steag grecesc, Chryssi 
Avghi s-au dedat la violenţe de stradă - fapt greu de 
verificat.) 

In nenumărate rânduri au fost şi victime, nu 
numai agresori, pentru că nici cu organizațiile 
"antifa" nu ne este ruşine - în general, poporul 
grec are un temperament mai aprins, după cum s-a 
văzut foarte bine în ultima vreme - sedii distruse, 
chiar şi cu bombe, câțiva morţi şi mai mulți răniţi... 
activitatea de extremist în Grecia nu este lipsită de 
"peripeții"! 

Ca o curiozitate, menționăm şi faptul că, înainte 
de a recunoaşte creştinismul ortodox ca un principal 
stâlp de rezistență al naţiunii, "Zorile de Aur” au 
cochetat şi cu păgânismul Greciei antice. Heil Zeus! 

Organizaţia îşi neagă apartenența la neonazism, 
situându-se pe poziţia unui naționalism grecesc, 
lipsit de elementele distincte ale nazismului, care se 
încadrează, desigur, în specificul german. 

Liderul Chryssi Avghi, Nikos Mihaloliakos, în 
vârstă de 55 de ani, a ajuns să fie poreclit "Fihrerul”, 
dar asta nu înseamnă decât "conducător" în limba 


AALKOZ ZYNAEEMOE 


PYXH AYIH 
germană. > 

De asemenea, simbolul lor, fără a fi o svastică, 
trebuie să recunoaştem că ne aminteşte de una, dar 
svastica nu este un simbol nazist. 

Lăsând la o parte semnificaţiile pe care le-a 
avut cu secole în urmă, la începutul sec. XX 
svastica s-a consacrat ca semn al lupte 
antievreieşti de oriunde, cu mult înainte de a fi 
auzit vreodată cineva de Adolf Hitler şi de 
partidul lui. 


De fapt, simbolul nazist este svastica răsucită la 
45_de grade, nemaiîntâlnită la nici o altă Mişcare 


Membri organizației se Salytă, ca şi fasciştii, ca şi 
atâţia alţii, printre care şi hitleriştii, cu o formă a 
"salutului roman”. 

Mai mult, organizația grecească de dreapta a 
denunțat în repetate rânduri minciunile presei 
mari, care se află, ca oriunde, preponderent în 
mâini evreieşti, aşa că ni s-ar fi părut imposibil să 
nu apară vreun incult care să le aplice eticheta de 
"antisemiţi” şi "neonazişti"! 


Ajunşi în mod surprinzător în Parlament, 
CHRYSSI AVGHI se vor confrunta cu problema 
generală a tuturor organizațiilor care au câştigat 
brusc multe voturi: vor descoperi că nu sunt 
pregătiţi, ca nu au cadre cu care să facă față 
noilor atribuții. : 

Este grav să trimiţi în Parlament pe cine se 
nimereşte, doar pentru că înainte nu sperai că vei 
câştiga locuri. Prin urmare; riscă să se umple de 
oportunişti, care până acum nu-i băgau în seamă, 
un fel de "septembrişti de luna mai" **... 

** Această problemă îi afectează, chiar mult mai 
grav, pe cei de la Syriza, din extrema stângă. ŞI ei 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2012 


sunt tot un partid mic, până de curând 
lipsit de orice perspectivă. Dar, pe cât de 
puţin îi simpatizăm, pe atât de puţin ne 
interesează şi dificultăţile lor. 


Dl. Mihaloliakos a rostit multe vorbe pline de elan 
i încredere: 


ÎR 


"Am sosit [...] V-a sunat ceasul, trădători de 
patrie!” etc. 

A promis că va lupta împotriva cămătarilor 
mondiali şi a sclaviei impuse țării sale de UE şi FMI... 

De luptat, va lupta, nu avem nici o îndoială, dar 
viitorul Greciei ni se pare foarte departe de a 
semăna cu zorile - aurii sau de orice altă culoare. 
lată ceva mult mai apropiat de adevăr, după părerea 
noastră: 


xăkk 


"Poporul grec este anarhic şi greu de îmblânzit. 
Din acest rnotiv trebuie să-i lovim adânc în rădăcinile 
lor culturale: poate că îi putem forța să se 
conformeze. Mă refer, desigur, la a lovi în limba lor, 
în religia lor, în moştenirea culturală şi istorică, 
pentru a le neutraliza abilitatea să se dezvolte, să 
se distingă sau să dăinuie. Şi astfel să-i desființăm 
ca obstacol în calea planurilor noastre. vitale în 
Balcani, la Mediterană şi în zona Orientului Mijlociu, 
tot acest teritoriu care ne dă atâtea bătăi de cap, dar 
de o deosebită importanță strategică pentru noi, 
pentru politica SUA." 2 

Citatul de mai sus face parte dintr-un discurs 
al lui HENRY KISSINGER din 1974, cu ocazia 
invaziei turceşti asupra Ciprului, republicat în 
"Turkish Daily News" în 1997. 

În afară de faptul că era evreu şi că politica SUA 
nu însemna pentru el decât un instrument al 
planurilor sioniste, acest text are astăzi o valoare 
profetică. Grecii sunt cu adevărat un obstacol 
formidabil în calea Noii Ordini Mondiale: în 
capitala lor au ieşit, de mai multe ori, câte o sută de 
mii de oameni cu preoţi şi mitropoliți în frunte, ca să 
protesteze în contra actelor cu cip. 


Şi, ca să vedeţi că vorbim serios, că libertatea şi 
"neîmblânzirea” grecească îi enervează teribil pe 
unii, iată ce a mai declarat şeful Chryssi Avghi, la o 
săptămână după alegeri (sursa: Mediafax, 
16.05.2012 - "Liderul neonazist ales în Parlamentul 
grec neagă existența camerelor de gazare la 
Auschwitz"): 

"Auschwitz, ce Auschwitz? Nu am fost acolo. 
Ce s-a întâmplat acolo? Ați fost acolo? [...] Nu au 
existat nici cuptoare, nici camere de gazare, este o 
minciună". 

El s-a referit la numeroase surse bibliografice 
care pun în discuţie cifra “sacră” de şase milioane - 
le-am citit şi noi. 

Atrăgându-şi furia guvernului în exerciţiu, şi-a 
manifestat şi admirația pentru Adolf Hitler, deşi, la 
urma urmei, suntem miraţi: nu i-a ocupat, totuşi, 
Hitler pe greci în 1941, cu sau fără vina lui 
Mussolini? Ca naţionalist grec, ni se pare ciudat să 


“ai asemenea simpatii. 


Dar, insistăm, asta nu înseamnă că face 
politică neonazistă, ci doar că îl simpatizează, ca 
atâția alţii, pe fostul conducător al Germaniei 
Naţional-Socialiste. 


Şi, culmea culmilor, ştiţi ce va păți dl. 
Mihaloliakos pentru asemenea prestație pe micul 
ecran? 

Puteți să ghiciţi? 

Absolut nimic. In Grecia libertatea de exprimare 
a opiniei este garantată în totalitate, nu ca în țara 
noastră. 

De aici li se trage grecilor suferința, de aceea 
FMI se străduieşti din răsputeri să-i facă una cu 
pământul! : 

ACESTA ESTE MOTIVUL - restul sunt fleacuri. 


4 Dâncu 


Pag. 7 


etualini 


NIŞTE NEGRI ALBI 


- CONTROVERSA ISTORICĂ REFERITOARE LA DACI - 


Un nou val de naționalism zguduie flota de 
invazie iudaică, riscând să aibă soarta flotei 
spaniole, „Invincibila Armada” a sec. XVII-lea pe care 
o învinge furtuna (noi credem că voința divină). 

Un nou val de idioțenie zguduie o parte a opiniei 
publice române, exprimată în acest început de 
dispută de către diverşi ziarişti şi „formatori de 
opinie”, în legătură cu cele mai recente rezultate ale 
unor cercetări istorice, „stârnite” pas cu pas de 
ideea, din ce în ce mai consistentă, că suntem prea 
puțin români. 

Primul lucru care trebuie luat în considerație este 
nu faptul în sine, amestecul cu romanii după anul 
100, care are o importanţă istorică: altceva trezeşte 
mânia colosului iudaic. 

Deodată apar informații despre 
nostru, care infirmă  dezinteresul 
pentru chestiuni de principiu. 

ludeo-comunismul, - şi după 1989 
democraţia - îşi cheltuieşte o parte din resurse 
pentru eliminarea din conştiinţa românilor a legăturii 
cu un trecut istoric care contează mai puţin pentru 
„înțelepții Sionului”. 

Excludem idioțenia că un teritoriu cuprinzând 

o enormă suprafață - vorbim numai despre ce se 
ştie deja: la răsărit până dincolo de Bug, la apus 
incluzând Câmpia Panonică, la nord intrând bine pe 
teritoriul Poloniei de astăzi (până la începutul sec. al 
XX-lea erau încă recunoscute 30 de sate de români 
în Polonia, de unde a fost obârşia Papei Paul al |l- 
lea - Voitila), la sud până dincolo de Balcani (vezi 
Țaratul Româno-Bulgar), ar putea să păstreze cât 
de vag influența unei legiuni romane de 10.000 
de oameni (ludaica), care se retrage odată cu 
armata romană, şi în care, oricum, oamenii erau 
concentrați. 

Conştiința unei apartenenţe la o seminţie care 
stăpâneşte aceste pământuri din negura timpurilor, 


trecutul 
românilor 


care reuşeşte să învingă vicisitudinile a mai multe “ 


milenii, păstrându-şi într-un fel nealterat credința şi 
idealurile, îngrozeşte pe  făuritorii planurilor de 
transformare a României într-o colonie evreiască, 
după modelul experimentat în Palestina. 

Entuziasmul cu care, deocamdată, este 
îmbrățişată de către zeci de mii de români ideea că 
de pe aceste teritorii pleacă în toată Europa, încă 
înainte de apariția statului dac, populații care-şi 
impun amprenta genetică, devine din ce în ce mai 
alarmantă pentru Sion. 

Se recurge iarăşi la vechile clişee, cu acuzații 
de „mentalitate fascistă”. Nu am auzit în contra- 
partidă, pe apărătorii intereselor iudaice, venind cu 
argumente. Când ajung la acuzaţia de fascism, este 
clar că „le ajunge cuțitul la os”. 

De zeci de ani se încearcă scoaterea istoriei 
din conştiinţa românilor, ore de studiu din ce în ce 
mai puține, „manuale alternative” în care se învață 
despre Decebal că „avea buze senzuale”, şi, 
deodată, vine o „bombă” care trezeşte din adormire 
din ce în ce mai mulți români. Acum eforturile 
tovarăşilor din ultimul aproape un secol se duc pe 
apa sâmbetei. 

Ca întotdeauna, ideea unei comunități, a unor 
drepturi care derivă din ea, a unei apartenențe 
care să te facă mai puțin disponibil la postura de 
servitor al unor vremelnici „arendaşi”, trezeşte 
mânia acestora, alertează; pun în funcţie haita de 
trădători care schelălăie - dacă nu urlă ca lupii la 
lună. Deocamdată nu au avut timp să-şi pună la 
punct „apărarea. 

Ascultăm la televizor argumente” 
„subțirime” care depăşeşte orice imaginație. . 

De exemplu, d-na Corina Drăgotescu, pe care 
discuţiile în cauză o depăşesc absolut evident, 
întreabă partea adversă: ; 

„Bine, mie să îmi spuneţi în ce fel această 


de o 


teorie se reflectă în nivelul de trai a 
românului”!?! (aproximativ). 

Acceptarea acestei teorii ar trebui să 
micşoreze în următoarele luni numărul de 


şomeri, deficitul financiar la buget, să aducă o 
creştere substanţială a salariului minim pe 
economie etc., etc.!! Rămâi uluit!! 


Pag. 8 


iudeo- fi 


Un domn scriitor, Florin laru, care intră în luptă 
chiar şi după ce i se aduce argumentul că ocupaţia 
romană a Daciei se întinde pe numai 14% din 
teritoriu, întreabă malițios: 

"Domnilor, cred că veţi accepta că Miron Costin, 
cronicarul trăitor în evul mediu, nu poate fi acuzat 
de apărător al unei poziţii politice actuale. 
(Desigur!). Ştiţi ce spune acesta? Că noi de la Râm 
(Roma) ne tragem!” 

Alt personaj din discuţie, spune total contrariat 
(nu mai ținem minte care): 

„Şi ce să facem, să ne dăm peste cap toate 


convingerile de până-acum?" (aproximativ) "comportamentului românilor în relația 


În disperare de cauză, duşmanii (fără motiv 
aparent) ai teoriei puse în discuţie, caută argumente 
arheologice. 

Apare pe ecran cel mai îndreptățit cercetător, 
să lămurească lucrurile. Mare surpriză: la întrebarea 
dacă săpăturile în cadrul site-ului arheologic de 
lângă Orăştie, confirmă teoria primordialității 
trăitorilor pe acele meleaguri (nu mă pot referi la 
daci care au înainteă lor zeci de generații de acelaşi 
neam), arheologul confirmă, specificând însă că nua 
fost cercetat decât 3% din teritoriul celor şase cetăți 
dacice din Munţii Apuseni, şi că acest 3% confirmă 
teoria. Dar restul de 97%, se poate şti de ce zace în 
uitare? 

Se ştie că în timpul secolelor de ocupaţie 
maghiară în Transilvania, aceştia au încercat - şi în 
parte au reuşit - să distrugă toate dovezile care ar 
fi - confirmat apartenența Transilvaniei la 
România. 


Acum ce ocupaţie suferim, care se comportă - 


similar, dar referitor la tot teritoriul? 

Cine, evreii? 

"Hai să fim serioşi, mai sunt în România câteva 
mii de bătrâni nonagenari, pe cale de dispariție 
biologică! Restul, scenarii antisemite!” 

Atunci cine?? 

"Numai Dumnezeu. ştie!! Noi suntem proşti. şi 
inconştienți.” i 

Persoana care îl declară pe Miron Costin 
„nealterat de influențe politice” face o trimitere 
implicită la grupări sau grupuri care, din motive 
politice, încearcă să minimalizeze_ descoperirile 
şi importanta lor. 

Deodată venim "cu picioarele pe pământ”: în 
mod evident nu avem de-a face cu o dispută 
istorică! 

O DISPUTĂ POLITICĂ? 

Între cine şi cine? 

Între liberali şi democrați? Între socialişti şi 
UDMR? 

Nici vorbă de aşa ceva! 

Adevărul apare gol-goluț că adversarii teoriei 
sunt vremelnicii stăpâni ai României, pentru care 


disputa istorică în sine nu poate avea nici un fe 
importanţă. Atunci ce îi "deranjează”? 

Simplu; disputa stârneşte un val de na 
de care "arendaşii” României nu au nevoie! 

"Adică cum, după ce vă luăm mâncarea de la 
gură, vă lăsăm să crăpați de Irig iarna, vă desfiin ăm 
spitalele şi şcolile, vouă vă mai arde de istorie?" 

Ce nevoie aveau marii stăpâni de sclavi ne, ri 
aduşi din Africa, să afle aceştia despre faptul că 
aveau un trecut? 

Pentru soarta ce ni se hărăzeşte, ce ne mai 
trebuie? Istorie, trecut important pentru dezvoltarea 
culturii şi existenţei viitoare a Europei? 

Ce nevoie au 'arendaşii”, stăpânii de sclavi, ca 
"obiectele" care îi servesc să fie altceva decâţ 
"obiecte"? : 

De ce trebuie să ştie actualii supuşi, viitori "negri 
pe plantațiile iudaice” că strămoşii lor nu se temeau 
de moarte care era socotită ca o onoare când via 
se pierdea în luptă cu duşmanii țării? 

Ce mai poate să le dea prin cap românilor, că 
merită orice sacrificiu pentru a duce mai departe 


| de 


ționalism 


ţa 


tradiţiile de luptă? 


Să sintetizăm; 

Multă lume, în frunte cu noi, a tratat cu 
superficialitate inițiativa d-lui Napoleon Săvescu, 
susținută de un grup bine conturat care încearcă şi 
reuşeşte să pună în lumină nişte adevăruri istorice 
incontestabile care spun adevăratul rol al strămoşilor 
noştri care se dovedesc a fi izvorul şi nucleul 
majorității popoarelor Europei. > 

Rămâneam la fel de indiferenți la toate acestea; 
ce ne-a deşteptat interesul şi ne-a determinat să 
ne schimbăm punctul de vedere: reacția slugilor 
Sionului, care se simt obligate de multe ori să 
anticipeze anumite luări de poziţie. 

În cazul de față, „autorităţile” — sau, dacă vreți, 
autoritatea responsabilă cu monitorizarea 


eresele 
seculare ale evreilor, are un rol mai dificil. 


Oricum priveşti lucrurile, trecutul nostru. istoric, 
mai ales unul:real, neinventat conjunctural, ar trebui 


Singura acuzaţie pe care au reuşit să o arunce, şi 
care pute de la distanţă, este aceea că se utilizează 
o gândire „fascistoidă”. - 

Ştim că vom fi acuzați că gândim şi ne 
manifestăm ca nişte naţionalişti tipici şi că cei care 
au o altă părere despre această, să zicem, dispută 
ştiinţifică, nu de pe poziţia de trădători şi intereselor 
naționale, doar unii binecunoscuţi! 

Realitatea, probată deja, este că deocamdată 
aproape toți cei care s-au manifestat potrivnici teoriei 
respective, nu au studii temeinice despre acea 
perioadă istorică sau chiar acum au auzit de relativ 
noua abordare a unor informaţii istorice, şi chiar 
dacă sunt „cinstiţi, sunt incapabili să facă o legătură 
între fapte. ; 

Majoritatea românilor sunt incapabili să observe 
că se duce o luptă „la lumina zilei” pentru ştergerea 
din memoria noilor generaţii a trecutului nostru 
istoric, un trecut care certifică drepturile noastre de 
stăpâni incontestabili asupra teritoriului pe care 
trăim, 

Aceste drepturi reconfirmate devin piedici în fața 
planului de transformare a României într-o colonie 
evreiască. 

Un popor căruia nu-i mai este "ruşine că este 
român”, care-şi cunoaşte trecutul, are dreptul să 
privească cu încredere în jurul său. * : că 3 

Am auzit, în ultimul an, în cadrul unor emisiuni 
televizate, urmărite de sute de mii de români, 
afirmaţia că „suntem tratați ca o colonie a 
Apusului” în legătură cu impunerea unor legi, a 
unui tratament economic şi politic inacceptabil, 
şi că suntem locul unde se experimentează 
capacitatea de  suportabilitate a unor măsuri 
„ împotriva populaţiei. 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2012 


să rămână o „dispută” de idei între români, eventual, 


E 


= 
E 
“i 


i 


x 


4 


A 
Si 


câ ca NA de me. 


a. 


a 


N 


economice ale 


Liri 


VIOLURI CONSIMȚITE 


- CUM SE ÎNFEUDEAZĂ O ȚARĂ - 


De obicei, mai marile sau mai micile diversiuni 
pornesc precum valurile de smog la Londra, 
„chiorând” pe toată lumea, exagerând până la 
neverosimil, minţind cu neruşinare, renunțând la 
orice logică. 

De data aceasta voi prezenta celălalt aspect, în 
care, peste lucruri făcute totuşi publice, se 
aşterne o tăcere poate mai grăitoare decât plătitele 
minciuni. 

Aminteam în numărul pe februarie despre o 
situaţie pe care nu ştiu cum să o calific: cu câteva 
luni înainte de numirea în funcţia de prim-ministru a 
şefului „Serviciului de Informaţii Externe”, di. M.R. 
Ungureanu, când, într-un fel sau altul, începuse să 
se vehiculeze posibila lui numire, opinia publică este 
avertizată de fostul purtător de cuvânt al S.R.. loc. 
col. Ulieru. 

„Cotidianul.ro” dezvăluie; 

„Director numit “de Traian Băsescu la cârma 
SIE, M. R. Ungureanu se vede confruntat cu o 
acuzație de cea mai mare gravitate, formulată de 
fostul purtător de cuvânt al S.R.I, It. col Nicolae 
Ulieru, anume că ar fi agent al unei puteri străine. 
Practic acuzaţie de trădare naţională, cu efecte 
dezastruoase, având în vedere că era în orice 
moment deţinătorul de informaţii secrete de 
importanță națională.” 

Această ştire trebuia să fie „o bombă de presă”, 
eventual cu explozie întârziată, care să-şi producă 
efectul măcar în ceasul al doisprezecelea, când se 
confirmase numirea d-lui Ungureanu în funcţia de şef 
al Executivului. i i 

Să mai stabilim o dată: N. Ulieru declară că 

- deţine toate dovezile şi că aşteaptă să fie chemat în 
faţa comisiilor de “specialitate ale Parlamentului 
pentru depoziţii - fără cale de întoarcere!!! 

Parlamentul tace „mâlc”, dar restul? 


Trebuiau să. „explodeze', dacă am fi. trăit. într-o. 


ţară neocupată, cel puţin două „instituţii”: presa şi 
procuratura, care trebuia să se sesizeze din oficiu. 

În ce ţară trăim? În ţara "lu peşte prăjit”! 

Colonia Israelului, România, ar fi trebuit să ia 
atitudine şi la nivel de minister de Externe, cerând 
explicaţii. Cui? Metropolei? Să fim serioşi, asta nici 
în visele cuiva! Conflict diplomatic? La nivelul actual 
de subordonare? Vax! 

Culmea culmilor, ni se ordonă — sau, dacă vreţi, 
ni se sugerează - să fie numit prim-ministru. 

Ordinul „de la Centru” se execută! 

Presa? Au început să „le clănţăne dinţii în gură” 
aşa de tare, că nu au putut să articuleze nici un 
cuvânt. 

Am mai scris o dată despre această! 
„odisee”, mai pe scurt, dar acum lucrurile |, 
se leagă cu episodul doi al serialului „violuri pă 
consimţite"! Ș 


"Pe 14 februarie 2012 deputatul P.S.D. 
ION STAN a depus în Cameră două 
declaraţii politice de-a dreptul incendiare, |; 
intocmite pe baza unor informaţii de top, 
accesibile doar serviciilor secrete şi anumitor bă 
factori politici de top. 

——— 


DI. lon Stan este un 


de foarte mulţi ani este în 
Comisia S.R.I., pe care a şi 
Icondus-o, ca preşedinte, 
sau vicepreşedinte - în 
prezent.” 

În consecinfă e cert că 
declarațiile lui Stan sunt opera 
serviciului amintit, deputatul fiind 


doar o portavoce”. 
Prima informaţie ”lon Stan”: 
"Preşedintele (Băse), guvernul (Poc), 
(Isarescovici) şi şeful delegatiei FMI, Jeffrey Franks 


(Pantof Găurit) au_ falsificat _controlat_datele 


BNR 


ării, în frunte cu PIB, care a fost 


Subapreciat cu_20%, pentru _a se justifica 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2012 


contractarea _unor_noi_împrumuturi ....ale căror 
efecte sunt trădarea de fară, în varianta subminării 
economice şi a  ştirbirii suveranităţii şi 
independenţei politice, urmare a aservirii unor 
organizații străine." 

....„Este bine de ştiut că faptele ce urmează pot fi 
cuantificate penal cu detența pe viață sau 
închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor 
drepturi.” 

„Anul 2012, diferența dintre datele reale şi cele 
făcute oficial... au fost subevaluate cu 20%” 

SURSA pe care o cităm (revista „LUMEA”), 
caracterizează participanţii la provocarea acestui 
dezastru naţional drept „comandoul asasinilor 


economici ai României” (toate citatele din 
„Raportul lon Stan'. 
Comentariul nostru se înscrie 100% in 


aprecierile revistei „Lumea”. 


Se mai precizează de către lon Stan: 

„Declaraţiile se bazează pe date foarte 
concrete, care pot fi oricând puse la dispoziția 
factorilor interesaţi de către anumite instituții ale 
statului, cu atribuţii în acest sens..." (vezi SRI). 

Să „îngropi” aceste informaţii, apartenenţa 
unui prim-ministru la o agentură străină şi 
falsificarea __ PIB-ului, în__scopul__absolut__de 
necontestat de a înrobi ţara _unei_ puteri străine 


prin împrumuturi distrugătoare, este incredibil! 
De aici mai departe te întrebi în continuarea 


logică a faptelor, ce s-a făcut cu banii? Zeci de 
miliarde de euro! 

Să nu privim lucrurile catastrofal: dacă nu toţi 
banii, de care statul Român se putea lipsi, dar o 
jumătate, un sfert, câteva miliarde de euro, unde 
sunt? 

Cu toată scârba evoc regimul ceauşist; ţineţi 
„minte, Ştefănescu, falsificatorul de vinuri, acuzat că 
„ar fi furat” o sumă cu care cumperi astăzi o 
garsonieră, a fost condamnat la moarte şi executat; 
actualii  guvernanţi fac  „hocus-pocus” cu 
miliarde de euro şi reacţia presei, atâta cât a fost 
(neluând în consideraţie „Raportul lon Stan”), nu 


trezeşte interesul justiţiei? În ce colonie 
nenorocită trăim? 

Ni se pot întâmpla lucruri mai rele? 

lată că se încearcă. Raportul „lon Stan” 


confirmă: „reforma sănătăţii, un act în beneficiul 
mafiilor transnaţionale”!! 

Am mai scris la timpul potrivit despre Acordul 
România - Israel — sau, pentru mai mult respect, 


TA MA 


(CIP, a 


Israel - România, din 24 nov. 2011, de la Bucureşti, 
care are ca preocupare principală „reforma 
serviciului de urgenţă” care îl pune pe penalul 
Băsescu în situaţia de a „ordona' desfiinţarea 
SMURD a lui Arafat, ca „să intre pe felie” afacerişti 
israelieni. 

Urmările le ştiţi: protestele” care vizează şi 
debarcarea lui „Poc” (de la „nuca în perete”), ca să 
fie adus, într-o oarecare logică a lucrurilor, în vârful 
executivului, al Mosad Răzvan Ungureanu. 

Apropos de „fantezia” mea, România, colonie a 
Israelului: în logica lucrurilor intră încercarea - 


deocamdată - a tovarăşului Băsescu de a vinde 
„pe nimic” Roşia Montană, Roşia Poeni, gazele 
de şist, Hidroelectrica, Transelectrica - şi lista nu 
are sfârşit. Vrea să le vândă unor societăţi 
„transnaţionale"! , 

Aşa transnaţionale? Cine să fie oare în 
spatele lor, noi suntem atât de proşti că nici nu 
bănuim! E bine? 

Dar să revenim la raportul „lon Stan”: se 
precizează că cei interesaţi, „deja” cumpăraseră 
1200 de ambulanţe! Oamenii mergeau „la fix”! 

„Noua tentativă de reformă a asigurărilor de 
sănătate, căci bugetul acestora este miza şi nu 
sănătatea naţiunii... Acelaşi „agent” de influenţă 
ca şi în cazul aurului de la „Roşia Montană” - 
închei citatul (lon Stan) 

Chiar dacă citatele din lon Stan par să „invadeze” 
expunerea, mi se pare foarte potrivit, căci înlătură 
bănuiala de „subiectivism” (care de fapt se găseşte 
prezent în aprecierile mele, ori de câte ori manevrele 
criminal anti-naţionale sunt mai mult sau mai puţin 
ascunse opiniei publice). 

Citez: „se aruncă în spațiul public dezinformarea 
că Traian Băsescu nu ar fi ştiut de bătălia pe 
cadavrul sistemului de sănătate al poporului român 
dintre cartelurile internaționale ale asigurărilor de 
sănătate, iar legea pentru a cărei susținere s-a mai 
compromis politic şi moral încă o dată (dar ce mai 
contează?), urma să fie pretextul legitimării jafului 
bugetului sănătăţii, pentru a nu mai fi atât de 
flagrante abuzurile şi ilegalitățile”. (lon Stan) 


Trebuie să închei cu o 
întrebare, de fapt o 
acuzaţie: 

Unde sunteți voi, 
mari samurai ai presei 
româneşti? 

Săbiile voastre 
tăioase ca un brici, au 
rămas în continuare la 
funcţia de umile cuțite de 
bucătărie, cu care tăiaţi 
zilnic, cu vitejie şi 
profesionalism,  banalul 
cârnat al unei existenţe 
la fel de banale. 


Post Scriptum: 

Atenţie, se confirmă, fără nici o îndoială, că 
„raportul lon Stan”, cu circuit închis, rămânând 
doar la dispoziţia parlamentarilor, îşi face efectul 
propus. 


Aspectele penale grave de care vor putea 
să fie acuzaţi actorii: principali ai 
comploturilor anti-statale, şansa — sau, dacă 
vreţi, neşansa - multor deputaţi şi senatori de „a 
dida cu subsemnatul” ca şi complici, i-a 
determinat pe unii aleşi ai poporului „să 
iasă din combinaţii”, votând pentru 


„moţiunea de cenzură”. 


Se explică, de asemenea, „cedarea”, 
neaşteptat de uşor, a tovarăşului Băsescu. 

Aţi ghicit de ce: intrase în cacao până la gât, 
şantajabil pentru tot ce' „primise”; 'singura 
posibilitate de a refuza în continuare ordinele 
periculoase pentru el (mâihe-poimâine) era să 
piardă parţial puterea. 

Dovada, comportamentul tovarăşului preşedinte, 
total nespecific: putea să îl numească iarăşi prim- 
ministru pe „Poc”, cum a mai făcut-o în mai atâtea 
rânduri. Repet: a fost interesat să se declare în faţa 
complicilor în imposibilitate de a mai executa 
ordinele aberante! 

E „clară”? : 


Mioadlar Pila Ca 


Pag. 9 


"FĂRĂ CĂPITAN” — CONST. PAPANACE 


Am spus lui Victor Dragomirescu să comunice 
lui Alecu Cantacuzino să nu întreprindă nimic 
până când nu am dezlegare de la CĂPITAN, iar 
pe HORIA SIMA căutam să-l țin cât mai mult de 
scurt. 

Aşteptam să vie rândul la vizită D-NEI 
CODREANU, spre a comunica CĂPITANULUI 
aceste lucruri. 

Eu însă vedeam situația tot prin menținerea liniei 
de neprovocare, iar ca posibilitate de acțiune 
vedeam punerea accentului, prin curentul care. îl 
puteam stâmi, pe necesitatea unirii şi destinderii 
interne ca urmare a încordării externe; şi asta cu atât 
mai mult cu cât situația externă evolua în favoarea 
noastră. 

Fiindcă totuşi problema aşa zisei „revoluții” se 
punea multor cadre legionare, ne-am propus să 
examinăm, spre a vedea ce posibilităţi sunt. Pentru 
mine problema era lămurită. Această hotărâre am 
luat-o însă, spre a scoate din capul tuturora 
asemenea idei năstruşnice şi ieşite afară de realități. 

Evident m-am opus cu toată hotărârea, arătând 
pe larg cât de minore şi în afară de realități trebuie 
considerate asemenea acțiuni; însemna că nu se 
iau în considerație resorturile unui stat modern şi 
posibilitățile lui de represiune pe care le are la 
îndemână mai ales că el este polițieneşte bine 
organizat şi pregătit de aproape un an de zile pentru 
a preîntâmpina orice acţiune revoluţionară a Mişcării 
Legionare. Guvernul presupunea o lovitură de 
Stat, cu toate că Mişcarea Legionară n-a 
proiectat-o niciodată. 

Am făcut apoi pronosticuri asupra evoluţiei 
tensiunii ce exista în problema Sudeților. 

A rămas să aşteptăm desfăşurarea 
evenimentelor. Fiecare însă, pe poziția lui. 

Acest fapt era un prilej de fricțiuni pe care le 
aveam mereu cu HORIA SIMA. 

El a încercat să-mi tempereze controlul şi 
vigilența printr-o metodă de satisfacţii formale, care 
însă m-au decepţionat ca legionar şi m-au făcut şi 
mai atent. 

A venit împreună cu PĂTRAŞCU să-mi spună 
că aş fi o personalitate în Legiune, cu mare prestigiu, 
şi că ar trebui să mă rezerv pentru lucruri mari, 
dându-i lui completa libertate de a acţiona şi 
punându-i frâu lui Ghiță Dragomir care-i face atâtea 
dificultății! , 

Cu acest prilej, mi se pare, mi-a arătat şi un 
manifest adresat moţilor, pe care l-am găsit bine 
redactat, şi în aşa fel încât nu părea că emana de la 
Mişcarea Legionară; l-am admis cu condiţia să se 
răspândească fără să se angajeze Mişcarea. 

La ordinea zilei era atunci problema Sudețţi/or, 
încordarea se apropia de deznodământ (n. n.: 
Germania anexase sudul Cehoslovaciei care avea 
populaţie majoritar germană, fapt ce declanşase 
proteste internaţionale). Activitatea diplomatică era 
febrilă, sistemul de alianțe pentru încercuirea 
Germaniei era acum verificat în încheieturile lui. 

Rolul României devenea din ce în ce mai mare 
şi important, prin poziţia pe care o lua Rusia în 
acest conflict. Problema. trecerii armatelor ruseşti 
prin teritoriul românesc, care s-a pus cu câțiva ani în 
urmă de către Titulescu, tindea acum să fie pusă în 
aplicare. Se zvonea că Tătărăscu ar fi fost chiar 
trimis la Moscova de către Rege. 

În acest moment pentru Mişcarea Legionară se 
puneau două probleme: 

1) În legătură cu situaţia internă. 

Mulţi credeau că evoluția situaţiei externe 
constituia o linie mereu ascendentă spre 
îmbunătățirea situaţiei interne pentru Mişcarea 
Legionară. Părerea mea de atunci, pe care am 
exprimat-o în grupul nostru restrâns de comandă, 
era că într-adevăr situația externă evoluează spre 
îmbunătăţirea celei interne, dar evoluţia ei este în 
zig-zag-uri, diagramă care de multe ori atinge 
momente critice foarte primejdioase pentru 
Mişcarea Legionară şi pentru Căpitan. -Dacă 
irezistibila forță germană rupe primul zăgaz de 

încercuire format de Cehoslovacia - cu care 
România se găseşte în alianță - aceasta nu 


Pag. 10 


Capote fpirnară 


înseamnă că politica engleză nu va încerca sa ridice 
alt zăgaz. Este sigur că acest al doilea zăgaz spre 
sud-est va fi România. Acest lucru însă va determina 
şi o măi mare rigoare împotriva Mişcării Legionare 

Această rigoare va înceta dacă Mişcarea 
Legionară ar consimţi să renunțe la punctul său de 
vedere în politica externă, ceea ce era imposibil, atât 
pentru întreg sisternul de polilică legionară, cât şi 
pentru că pentru Statul Român s-ar anula o rezervă 
pe care evenimentele în desfăşurare o reclamau mai 
mult ca oricând = 

2) În legătură cu situația externă: sati 

Se punea întrebarea dacă Mişcarea Legionară, 
care îşi dovedise excelenta organizare prin diferitele 
manifestări de până atunci, poate lăsa să treaca 
acest moment crucial fără să-şi reafirme punctul său 
de vedere în politica externă. Aceasta atât pentru 
motivul ca să nu-şi diminueze poziţia sa externă (şi 
aşa dezavantajele le avea, întrucât se ştia pe ce 
poziţie stă), cât şi pentru a influenţa şi stăvili pe 
politicienii români prin hotărârea că, chiar în situaţia 
de astăzi, ea se va opune cu disperare dacă oştile 
satanice ruseşti vor încerca să treacă peste teritoriul 
Țării. Cu toate că o asemenea atitudine aducea 
oarecare primejdie pentru cei din închisori, totuşi ea 
era dictată de interese fundamentale ale Neamului, 
pentru apărarea cărora Mişcarea a înțeles să rişte 
totul. 

Am hotărât, în acest sens, redactarea unui 
manifest. Aceste puncte de vedere însă trebuiau să 
capete în manifest o-formă care să atenueze cât mai 
mult din riscul care ar privi pe Căpitan şi camarazii 
din închisori. 

Accentul trebuia să cadă tot pe unire, localizând 
evenimentele produse până atunci asupra lui 
Armand Călinescu, relevând totodată şi primejdia 
bolşevică. 

Am redactat un proiect de manifest şi i-am spus 
şi lui HORIA SIMA să facă şi el unul, pentru ca din 
consfătuire să scoatem unul mai bun. În acest sens 
ne-am întâlnit la locuința unde stătea în gazdă - mi 
se pare, la Cosmovici, Acolo, pe lângă Cosmovici, 
HORIA SIMA a adus şi pe VICTOR BIRIŞ. El nu 
făcuse un proiect de manifest, dar însărcinase pe 
aceşti doi să-l facă. Mi s-a părut curios acest 
procedeu. Totuşi, în dorinţa de a ieşi ceva perfect, 
am acceptat să discut şi cu aceştia despre 
manifestul care trebuia lansat. A citit fiecare proiectul 
lui. Pe urmă l-am citit pe al meu, care cuprindea, atât 
ca redactare cât şi ca încadrare realistă în 
evenimentele care se găseau în plină desfăşurare, 
toate aspectele problemei. Horia Sima, care -nu 
făcuse nici un proieci de manifest; a cerut să se facă 
o combinaţie din aceste două. L-am lăsat s-o facă, 
dar nu ieşea nimic, mai bun; dimpotrivă, se 
schimonosea şi ce era bun, Până la urmă, 
introducând unele cuvinte mai tari la sfârşitul textului 
meu, a fost nevoit să se declare de acord. 

Am relevat aceste câteva amănunte spre a 
marca o etapă de evoluție sufletească a acestui 
om (HORIA SIMA). 

După zădărnicirea revoluţiei copilăreşti, acest om 
se  deformase complet sufleteşte. Poate se 
manifesta adevăratul său fond. 

Se plimba agitat prin 
cameră, se uita în oglindă, 
îşi zburlea cu mâna părul — 
de altfel şi aşa nepieptănat 
— şi era obsedat de 
rezonanța numelui său, 
„Horia”. Se considera un 
revoluţionar predestinat. 
Faţă de mine aceste atitudini 
se mai atenuau, dar față de 
alţii se umflau atât de mult, 


încât se făcea ridicol. 

Ceea ce m-a izbit însă cu acest prilej a fost 
altceva, 

Avocatul COSMOVICI, care cunoştea dispoziţiile 
Căpitanului de; linişte şi ordine absolută, evitându-se 
orice provocare, părea că încurajează aceste 
atitudini revoluționare: îl măgulea pe H. Sima cu „d-le 


E 


(VIII) 


(continuare din numărul trecut) 


Comandant" şi îi făcea apropouri la acțiunea 
revoluţionară 

Ştiam că el a vorbit nespus de frumos şi simţit la 
procesul Căpitanului, ceea ce îmi trezea încredere; 
dar faptul că nu a avut nici un fel de neplăceri din 
partea Siguranţei Statului, mai ales că era şi tânăr, în 
plus şi aceste încurajări revoluţionare vizibile, ceea 
ce reprezenta o atitudine contrară celei preconizate 
de Căpitan, îmi trezea unele rezerve. Am reţinut 
faptul, pentru a-l urmări în evoluția lui. 

In timpul când Horia Sima se străduia să facă 
unele corecturi la textul meu, i-am atras atenția lui 
Cosmovici că nu trebuie să încurajeze pe un om 
cu o astfel de psihoză pe asemenea drumuri de 
revoluții ridicole, din care pot ieşi totuşi mari 
nenorociri pentru Mişcare, mai ales că se afla în 
mâinile călăilor Căpitanul. 

Cu mici modificări la sfârşit care prin introducerea 
unor cuvinte „mai tari” i-au stricat ceva din 
sobrietatea pe care o reclama momentul de atunci, 
manifestul a fost răspândit aşa cum l-am redactat eu. 

Căpitanul ne-a trimis vorbă că manifestul a fost 
necesar şi că l-a găsit bun ca redactare. 

Răspândirea manifestului s-a făcut pe o scară 
întinsă. Cuiburile roite în toată Capitala şi în întreg 
cuprinsul ţării, găseau o activitate. Nerăbdarea 
legionară şi setea de activitate era satisfăcută. 
Tehnica răspândirii se desăvârşise. Dimineaţa, când 
se distribuiau ziarele pe la case, echipe deghizate de 
legionari distribuiau manifestele legionare prin toate 
cutiuțele cu scrisori şi curțile oamenilor. Poliţia îşi 
intensificase vigilența. S-au luat măsuri speciale. 

Elementele__valoroase__din__cadrele legionare 


începeau să cadă din cauza acestei activități. 
Eu concepeam necesitatea răspândirii unor 


manifeste nu de frondă verbală, ci pentru 
lămurirea unor situații, spre a nu lăsa lumea 
derutată, urmărind însă mereu necesitatea 
destinderii interne pentru a fi pregătiţi pentru 
evenimentele externe. Alții însă înțelegeau să facă 
un război verbal, imitând vocabularul tăios al 
Căpitanului. 

Câştigul de cauză obținut de Germania prin 
acordul de la Munchen îi mărea considerabil 
prestigiul. Acest lucru începea să dezmeticească pe 
mulți din opinia publică şi să vadă şi dreptatea 
punctului de vedere legionar în politica externă. 
Curentul creştea în acest sens. 

Fel de fel de zvonuri s-au pus în circulație: unele 
poate chiar de Siguranţă, altele ieşite din unele 
dorinţe ale legionarilor. Mai insistent a circulat zvonul 
despre Căpitan, cum că a fost dus la Statul Major în 
vederea găsirii unei soluţii în ceea ce îl privea. Se 
vorbea insistent de revizuirea procesului. 

Incontestabil, această atmosferă ne era 
favorabilă nouă. Ea însă trebuia folosită cu dibăcie, 
fiindcă n-ar fi exclus ca şi Regele să fi fost clătinat în 
optarea lui pentru cartea engleză. 

Această dibăcie o găseam cu atât mai necesară, 
cu cât îmi dădeam seamă că cercurile oculte care 
influențau hotărâtor pe Rege aveau interesul să 
provoace, pentru a se păşi la o curăţire definitivă 
a terenului de legionari. 

De aceea, dacă evenimentele externe începeau 
oarecum să dea dreptate punctului de vedere 
susținut de Căpitan, noi nu trebuie să invocăm 
prematur acest lucru, în sensul de a arăta Regelui că 
a greşit. i 

Duelul de vorbe n-avea nici un rezultat pozitiv. 
Dimpotrivă, el putea să fixeze, în mod definitiv, pe 
Rege pe baricada cealaltă (chiar dacă el structural 
era deja fixat) şi ar fi accelerat intenţiile asasine. 


La 13 oct. 1938 Alecu Cantacuzino a redactat un 
manifest către legionari şi prieteni ai Legiunii. 

Atacul manifestului este violent şi anunța că 
"Mişcarea Legionară este hotărâtă să pună punct 
îndrăznelilor d-lui Călinescu” şi că Mişcarea este 
acum mai puternică decât în trecut, se cerea 
revizuirea procesului Căpitanului pentru că ofițerii 
slugarnici n-au fost drepți cu Corneliu Codreanu, şi 
ca „despoții încrezuţi să-şi aplece urechea înspre 


" tresăltarea şi răspunsul inimilor pe care le 


încalecă." 


CUVÂNTUL LEGIONAR MA! 2012 


politic, care însemna administrare şi stăpânirea 


Textul acestui manifest nu l-am văzut 
înainte de tipărire 
Venise la mine HORIA SIMA (n. n. 
curierul, omul de legătură în teren) cu un 
exemplar abia tipărit şi mi l-a arătat. 
Am rămas încremenit de voluptatea cu care se 
provoca în toate direcțiile. 
Era o explozie de revoltă pe deplin justificată 
sufleteşte. Dar, în definitiv, ce se putea urmări cu 
această izbucnire turnată în manifest? Ea nu 
folosea, se ştie, unei lovituri - să-i spunem "de stat” - 
e care o preconiza Alecu Cantacuzino, cu atât mai 
mult nici unei acţiuni de atenuare a pornirilor contra 
căpitanului. Dimpotrivă! Era o mare ațâțare. 
l-am spus (n. n.: lui HORIA SIMA, curierul) să-l 


"oprim imediat (manifestul). 


Mi-a răspuns însă că nu se mai poate, întrucât de 
la tipografie a şi plecat o parte. 

Atunci i-am imputat că este complet de rea 
credință. 

A căutat să se justifice că nu putea face altfel 
întrucât Alecu Cantacuzino l-a presat şi chiar 


" ameninţat, şi apoi a încheiat că nu o să iasă nimic 


rău din faptul că o să se răspândească acest 
manifest. 

Mergeam pe strada Traian, în apropiere de bd. 
Ferdinand. l-am spus (lui HORIA SIMA): 

„Ne găsim la o grea răspântie: încercăm să-l 
salvăm pe Căpitan. 

Cu o totală lipsă de răspundere, vă jucaţi cu 
capul Căpitanului. Şi de aceasta să nu credeti că 
nu veți răspunde!" ă 

In lumea legionară şi la ceilalţi, manifestul a făcut 
o impresie extraordinară. Termenii tari în care era 
conceput, aduceau o uşurare sufletească. Dar ce 
rost au toate acestea, pentru o conducere care îşi 
are un plan de luptă şi urmăreşte un scop? 


Eram îngrijorat, disperat; vedeam că o "psihoza 
"muschetărească" se întinde până în sferele cele 
mai de sus ale cadrelor legionare. Cum se explica 
acest lucru? 

CĂPITANUL a răscolit un dinamism în legionari 
atât de puternic, încât numai el îi putea stăpâni. 
Mereu s-a făcut educaţia faptei şi a iniţiativei. Orice 
stare pe loc era considerată ca un sacrilegiu pentru 
un legionar. Această tendinţă intrase în sânge la toți. 
„CĂPITANUL. însă avea înnăscut „şi.„simțul, 


acestei tendințe. Altminteri ar fi fost o forță oarbă 
care s-ar fi sfărâmat inutil, mai ales pe drumuri 
întortocheate. 

Acest simț a lipsit la mulți legionari, chiar şi 
unora din cadrele cele mai de sus ale Mişcării. De 
multe ori s-a confundat poziţia de executant cu acea 


de tactician şi strateg, aşa cum o cereau câteodată 


împrejurările, în evoluția luptei. 

Mişcarea a fost surprinsă de prigoană în plină 
pubertate, cu toate turburările care le comportă 
această fază. Nu se educase încă, pe fondul eroic, o 
concepere realistă a stărilor de fapt, cu posibilităţi de 
orientare. Un romantism muschetăresc era respirat 
cu voluptate de lumea legionară. 

Să se reziste acestei tentaţii nu era uşor, mai ales 
când se cultivau aceste predispoziţii. 

Marile calităţi legionare deveneau, în cadrul 
acelei tactici pe care a fixat-o Căpitanul pentru 
perioada de prigoană, adevărate defecte. 

Iniţiativele unor cuiburi erau uneori un prilej de 
activitate necontrolată; prin ele se puteau infiltra şi 


„agenţi provocatori sau legionari înfumurați, căzuți în 


mrejele poliției. 
Din toate punctele de vedere, deci, psihoza era 


 „dinamică", de multe ori chiar indiferent de direcţie. 


la această psihoză venea acum şi 


„temperamentul celor doi evadaţi,: Alecu Cantacuzino 


şi Vasile Cristescu, 

„ALECU CANTACUZINO avea un temperament 
impulsiv, care trebuia el însuşi stăpânit şi temperat 
de alții, şi deci nu putea să reziste unei asemenea 
psihoze generale. 

Congresul de la Tg. Mureş şi mai ales 
comportarea eroică din Spania i-au cultivat la 
maximum aceste predispoziţii şi-l ancoraseră în 
opinia publică cu aceste caracteristici. De aci i s-a 
tras şi faima pentru conducerea Corpului de elită 
„Moţa - Marin”. Această faimă îl ținea strâns legat 
de linia eroică a destinului său. El nu putea cumpăni 
şi face tactici întortocheate, Drumul pe care putea 
merge el era cel drept. Or, cel care stătea acum în 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2012 


față, era câ! se poale de 
complicat, deoarece 
Căpitanul se găsea în 


mâinile călăilor, ca 
ostalio 

La această trăsătură 
fundamentală de 


caracter se adăuga şi o 
mândrie boierească, cu 
profunde  aversiuni față 

55| de „coțcăriile şi feloniile” 
———— ui Carol al II-lea. De 
aceea de multe ori el aducea o pasiune în atac care 
depăşeau liniile tactice pe care totdeauna le avea în 
vedere Căpitanul. 

Adesea m-am întrebat dacă prin structura sa 
Alecu Cantacuzino, în anturajul Căpitanului, nu 
contribuie la deranjarea unui echilibru. Şi Căpitanul 
era o fire impulsivă, cu un maximum de sentiment de 
onoare, mândrie şi demnitate. Dar avea şi o mare 
putere de reținere, care reuşea să ţină în cumpănă 
aceste tendințe puternice. De aceea un 
temperament similar în anturajul lui putea să-i rupă 
echilibrul, _ pe nesimţite,  propunându-i sau 
încurajându-l spre acţiuni spre care el năzuia 
organic. 

Uneori s-au creat situații inexplicabile - judecând 
după tactica Căpitanului. Terorismul verbal de la 
Congresul de la Tg. Mureş, la care Alecu 
Cantacuzino a avut un rol important, ilustra acest 
dezechilibru 

De acest fapt s-au folosit adversarii şi au pus în 
circulație că Mişcarea Legionară s-ar gândi chiar la o 
schimbare a dinastiei. Evident, chestiunea era în 
sine stupidă, dar pentru cancanul aşa-zisei „lumi 
bune" era un subiect asupra căruia se puteau broda 
multe. Toate în detrimentul Mişcării. De aceea 
numele lui Alecu Cantacuzino a ajuns un fel de 
„basma roşie” pentru iritarea tiranului care era Carol 
al II-lea. Procesul lui interminabil pe chestia de 
„lezmajestate" de la Tg. Mureş, a ţinut mereu pe rol 
această iritare, pe care au folosit-o foarte abil 
politicienii şi în special Armand Călinescu. 

Dar acum, iată o nouă situaţie critică care îl 
împingea la activitate. 

Atât el cât şi Vasile Cristescu evadaseră cu 
gândul ca să acţioneze afară. De evadarea lor, 
care făcuse atâtă vâlvă, 's-au-legat mari speranţe. 
Dacă ar sta inactivi, ascunşi undeva, s-ar crede că 
au evadat pentru a-şi salva pielea. Acest „s-ar crede" 
de afară le lua calmul în judecarea situaţiei şi îi făcea 
prizonierii unei opinii iresponsabile de eroism 
inoportun. Nu putea accepta Alecu Cantacuzino să 
audă „Uite, a ieşit şi Alecu, şi tot n-a făcut nimic!” 

VASILE CRISTESCU era tot 
un temperament masiv. 

El a intrat pe linia eroică 
odată cu procesul de la Vlaşca, 
când a ameninţat, în mod violent, 
pe judecătorii  incorecţi şi 
părtinitori. In acele şase luni de 
zile de la Văcăreşti, la care a fost 
condamnat, şi-a făcut faimă 
fiindcă era primul intelectual, din 
noul val intrați în Mişcarea 
Legionară, care rupea cu tradiția timorată a acestei 
categorii de oameni. : 

- Aceste calităţi excepționale se puteau valorifica 


atâta timp cât era liber Căpitanul, care se îngrijea de * 


folosirea şi adaptarea Mişcării în momentele de 
tactică şi strategie. Mai normal era acum ca noi, 
acei care formam grupul de comandă, să facem 
sforțări spre a ne transpune în situația 
conducătorului prevăzător pe toate planurile, 
ieşind din faza luptătorului, de simplu executant. 
Eu am dat o covârşitoare importanță politică 
faptului că Vasile Cristescu şi Alecu Cantacuzino 
evadaseră. Mai târziu s-a adăogat şi Victor Silaghi. 
Aceste evadări anulau o mare parte din 
prevederile tacticii lui Armand Călinescu care 
poate nu vroia să păşească la o lovitură decisivă 
înainte de a avea siguranţa că îi are în mână pe 
toți acei cu suprafață şi autoritate de a putea 
continua imediat activitatea Mişcării Legionare. 
Ei_constituiau supapa _de_siguranță pentru 
viața _Căpitanului, de aceea trebuiau să fie o 
rezervă sigură prin care să putem ține în şah pe 
asupritorii noştri, făcându-i să ezite la păşirea pentru 
punerea în. aplicare a planului lor criminal. Deci, 


adversarul spera încontinuu să-i prindă 
şi să-i omoare, iar noi să câştigăm timp. 

Părerea mea a fost ca ei să stea 
complet daţi la fund şi, pentru ca rezerva să fie 
sigură, să treacă chiar peste graniţă, iar noi, 
cei rămaşi pe teren, să întreţinem zvonul că sunt în 
țară şi că apar pretutindeni. Acest lucru însă n-a fost 
înțeles şi a fost păcat, fiindcă încă se putea da un 
alt curs evenimentelor. 

Ei au perseverat să activeze pe teren, cu ferma 
convingere că numai printr-o lovitură se poate ieşi 
din situaţia în care se găsea Mişcarea Legionară. 
Dar şi în acest caz, mă gândeam ce rost au 
manifestele agresive care atrag atenţia adversarului 
înainte de a te fi pregătit! 


Divergența în ceea ce priveşte tactica de 
urmat era categorică. Eu credeam necesară 
continuarea liniei tactice pe care se fixase 
CĂPITANUL, cu unele modificări, poate, de 
circumstanțe; Alecu Cantacuzino, HORIA SIMA erau 
pentru lovitura de Stat, Vasile Cristescu înclina tot în 
acest sens. 

înainte de a pleca D-NA CODREANU, soția 
Căpitanului, la Râmnicu Sărat (n. n.: unde era 
închis Căpitanul), am avut împreună cu Ghiţă 
Dragomir care îmi făcea legătura cu dânsa, o lungă 
întrevedere, plimbându-ne pe străzile dimprejurul 
Halei Traian şi Labirint. l-am expus situația de afară 
şi divergenţele ce există în Grupul de Comandă în 
ceea ce priveşte linia tactică de urmat şi am cerut 
să precizeze CĂPITANUL din nou linia care este 
de urmat, ţinând seamă şi de situația lor de acolo, 
precum şi de elementele pe care le au ei la 
îndemână. Am cerut să lămurească ce este cu 
zvonurile care au circulat în legătură cu întrevederile 
pe care le-ar fi avut la Statul Major şi dacă se poate 
pune problema unei evadări. La acestea D-NA 
CODREANU era rugată să ne aducă un răspuns. 


Când s-a întors, am întâlnit-o într-o maşină 


condusă de un şofer legionar în care era şi Nicoleta 
Nicolescu, HORIA SIMA şi Ghiţă Dragomir. Mi-a 
spus că tactica rămâne aceeaşi pe care a fixat-o 
la început. L-a supărat jocul de-a revoluția şi-a 
răspuns, în ceea ce îl priveşte pe Alecu care cere 
„dezlegare pentru acţiune": „Nu numai _că_nu-l 


dezleg, dar îl leg!!" 
In ce priveşte problema unei evadări, nici n-a vrut 


“să audă. A refuzat categoric o foarte bună ocazie 


oferită de un ofițer şi a spus că nimeni să nu se 
gândească la asemenea lucruri, căci el nu accepta, 
evadarea sub nici o formă; în felul acesta s-a lămurit 
şi o problemă care frământa atât de mult pe 
credincioasa Nicoleta. 

Cert era însă — mai ales prin formula lapidară 
în ceea ce privea „legarea lui Alecu" — că linia 
tactică era pentru toți lămurită. 

După manifestul lui Alecu Cantacuzino, situaţia s- 
a schimbat. În cercurile protipendadei circula chiar 
zvonul că Alecu Cantacuzino ar vrea, prin actele 
care le face, să se scape de Codreanu şi apoi, în 
frunte cu Mişcarea Legionară, să răstoarne dinastia. 
Se zvonise de un testament al răzbunării, iar Regele 
ar avea izbucniri furioase când aude de numele lui. 

Situaţia devenise încordată şi nu ştiu dacă mai 
puteam pune, cu şanse de reuşită, asemenea 
aserţiuni izvorâte din considerente tactice. 


N-a trecut mult timp şi neastâmpărul lui Alecu 
Cantacuzino l-a făcut să cadă în mâinile Poliţiei, 
pe când avea o întrevedere cu nevasta sa. 

"Din Comandament, legătura cu el o păstra 
HORIA SIMA, iar eu o păstram prin Victor 
Dragomirescu. 

(Notă: Nu "'neastâmpărul” l-a făcut să cadă în 
mâinile Poliţiei, ci trădarea lui HORIA SIMA; astăzi 
ştim că individul era în slujba lui Moruzov. Dar, în 
plus, oricât de 'neastâmpărat” - verbal - era Al. 
Cantacuzino, singurul care îi ştia adresa era 
HORIA SIMA. De altfel, preotul ION DUMITRESCU- 
BORŞA povesteşte în cartea sa de memorii că avea 
două gazde, iar Poliţia l-a căutat doar la adresa 
pe care o ştia HORIA SIMA, norocul părintelui fiind 
că în momentul respectiv se afla la cealaltă adresă. 
Şi pe VASILE CRISTESCU avea să-l omoare Poliţia 
în casa unde se ascundea, ştiută doar de HORIA 
SIMA. Qued!) 

Prin arestarea lui Alecu Cantacuzino s-a 
pierdut o mare parte din siguranța Căpitanului. 


C (continuare în numărul viitor) 


Pag. 11 


Dinante 


LEGEA "BIG BROTHER” SE ÎNTOARCE 


Aşa cum s-a mai întâmplat de curând, de când 
scriem şi până citiți, multe se pot schimba... Azi un 
neica nimeni devine ministru, mâine ne trezim cu el 
la alt minister, în alt partid etc, iar poimâine redevine 
un neica nimeni. 

Astfel încât, de acum înainte, ne vom simţi datori 
să identificăm mai exact persoana la care ne referim 
şi postul pe care îl ocupă la un moment dat. 

Bunăoară, dl. Leonard Orban, etnic maghiar cu 
cetățenie română şi încadrare politică în PNL, aflat la 
data de 7 mai a.c. în poziţia de ministru al Afacerilor 
Exteme, a declarat că este imperios necesar să 
adoptăm legea reţinerii datelor din conversații 
telefonice şi trafic pe internet. 

În cadrul unei proceduri de infringement 
declanşate de Comisia Europeană pentru 
"încălcarea uhor tratate europene”, România ar 
putea fi în curând amendată cu peste 30.000 de euro 
pe zi pentru tărăgănarea - uimitoare, dacă ne 
gândim la obişnuita slugărnicie a politicienilor de 
care avem parte de o generație încoace - a 
promulgării acestei legi sinistre, poreclită şi "Big 
Brother”. 

Ministrul (sau ex-ministrul - cum ne-o fi norocul. .) 
Orban a precizat că, la momentul respectiv, 7 mai, 
se aflau în derulare 47 de proceduri de 
infringement împotriva României, fără să 
precizeze dacă în vreunul din cazuri țara noastră 
plăteşte deja tributul zilnic pe nesupunere. 

Reproducem un scurt fragment din legea cu 
pricina, pe care, de altfel, Comisia juridică a Camerei 
Deputaţilor a admis-o pe 18 aprilie: 

“Furnizorii de telefonie fixă, mobilă şi internet 
sunt obligaţi să stocheze timp de un an toate 
datele legate de convorbirile telefonice şi 
schimbul de e-mail-uri, cu excepția conţinutului 
corespondenței electronice sau al convorbiri 


„telefonice. În cazul rețelelor de telefonie fixă şi 


mobilă trebuie să se rețină numărul celui care 
formează, numărul destinatarului, numărul celui spre 
care a fost redirecționat apelul, precum şi numele 
acestora. În cazul serviciilor de internet, se vor reține 
utilizatorul, serviciul de telefonie folosit, numărul de 


SĂRBĂTORILE CREŞTINE ŞI 


Să vedeţi ce le trece unora prin minte! 

La noi, sărbătoarea  socialisto-masonico- 
vrăjitorească de 1 mai "încurajează turismul”, 
conform spuselor fostului premier Ungureanu, iar la 
portughezi se renunţă la două sărbători creştine 
pentru a creşte performanţele economiei înrobite de 
FMI! 

Guvernul de la Lisabona-a semnat un acord cu 
Vaticanul, pentru ca începând cu 2013 să se mute 
Sărbătoarea Sfântului Sacrament (Corpus Domini), 
ca să pice într-o duminică *, şi să nu se mai ţină 
Sărbătoarea tuturor sfinţilor de la 1 noiembrie. 

* Parcă îi şi auzim pe unii, mai sărăcuţi la minte, 
care susțineau mai demult că ziua României nu pică 
bine pe 1 decembrie, că e prea frig, şi ar trebui 
mutată cândva, în timpul verii... . 

De ce să nu o sărbătorim în loc de altceva, ca de 
exemplu... "întoarcerea armelor” (marea trădare şi 
înşelarea poporului român cu un fals armistițiu, când 
sovieticii au intrat în țară ca în piftie)? la uitaţi cât de 
bine se nimereşte, pe timp frumos, de 23 august... 

Dar să revenim la lucruri serioase, sau care 
măcar se pretind a fi aşa. 

Un comunicat al guvernului portughez a explicat 
că “acest acord are scopul să susțină eforturile 
Portugaliei .şi portughezilor de a învinge criza 
economică şi financiară cu care se confruntă țara şi 
că, după cinci ani, Portugalia şi Vaticanul "vor 
reevalua termenii acestui acord”. 

Desigur, de vreme ce în lumea catolică nu există 
"autocefalia" de care au parte bisericile naţionale 
ortodoxe, toate măsurile  secularist-anticreştine 
trebuie luate cu încuviințarea Sfântului Scaun. 


Pag. 12 


telefon al apelantului şi 
al destinatarului, numele 
şi adresa abonaților, 
identitatea 
echipamentului folosit”. 

Am mai scris despre 
asemenea orori, mult şi 
bine! 

O lege similară, cu 
singura diferență că 
prevedea stocarea 
datelor numai pentru o 
jumătate de an, fusese 
adoptată de Parlament 
în 2008, dar a fost 
contestată de Curtea 
Constituțională în 
2009, deoarece "afecta 
exercițiul drepturilor = 
sau al libertăților fundamentale : dreptul la viață 
intimă, privată şi de familie, dreptul la secretul 
corespondenței şi libertatea de exprimare”. 

Cinste lor, cu toate că, trebuie să recunoaştem, 
cu ocazia aderării la UE s-a creat în Constituția 
României o breşă incredibilă - s-a inserat o 
prevedere potrivit căreia, dacă o lege românească 
(sau un articol din Constituţia însăşi) intră” în 
contradicție cu vreo lege dată în UE, are câştig de 
cauză legea europeană. 

Ținând cont de acest lucru, devine foarte dificil să 
mai negi "constituționalitatea” unei directive, oricât ar 
fi de aberantă, care se aşteaptă să fie pur şi simplu 
transpusă, fără comentarii, în legislaţia locală a 
fiecărei țări membre. 

Punctul nostru de vedere de atunci, ca şi de 
acum, în chestiunea "monitorizării" telefoanelor şi 
internetului: 

(1) Este mizerabil să se adopte aşa ceva, este o 
fosilă o “luptei împotriva terorismului” inițiate 
acum î1 ani de torționarul George W. Bush, 
preşedintele de atunci al“ SUA. Astăzi doar proştii 
incurabili mai cred povestea respectivă, cu atât 


kkk 


4 E za) 3 L! i 
Dar, de vreme ce acolo şade un Benedict al 
şaişpelea, care adoră statul mondial, ca şi multe alte 
deziderate masonice, nu vă faceţi griji - afacerile de 
acest fel nu sunt deloc îngreunate, ci dimpotrivă. * 

Pentru un împrumut de 78 de miliarde de euro, 
acordat de UE şi FMI Portugaliei în 2011, guvernul a 
promis să reformeze Codul Muncii - printre altele, 
"reforma" lor înseamnă suprimarea unor zile libere 
de sărbători religioase, precum şi scăderea 
numărului zilelor de concediu dintr-un an. 

Ca să nu bată la ochi prin măsuri prea fățiş 
anticreştine, guvernul de la Lisabona a propus, de 
asemenea, anularea unor zile libere acordate de 


mai mult cu cât şi Statele Unite au făcut "ciocul 
mic" de la o vreme... 

(2) Chiar dacă din 2009 şi până în prezent 
respectiva măgărie nu a fost în vigoare, ea a fost 
aplicată - am simţit-o pe pielea noastră în fiecare zi. 

Şi, să fim serioşi, neurmărirea conținutului efectiv 
al conversaţiilor etc. este doar o_ glumă proastă. 
Altfel, de exemplu, cum vă explicaţi reclamele atât 
de bine țintite în sfera dvs. de interes pe care le 
găsiţi de fiecare dată când deschideţi căsuţa de e- 
mail? Ele sunt alese în funcţie de site-urile pe care le 
vizitaţi mai frecvent, dar şi de conţinutul mesajelor 
trimise. 

(2 bis) Diferența dintre a se aplica "pe şestache” 
şi a fi efectiv legală urmărirea căreia îi suntem supuşi 
ar putea dobândi consistenţă în cazurile penale. În 
cazul al doilea, o anumită conversație ar putea fi 
invocată ca probă juridică, în timp ce în primul caz 
ea nu ar fi admisă. Dar pentru milioanele de români 
care nu au niciodată de-a face cu un proces, nu este 
nici o diferenţă: pur şi simplu, suntem urmăriți ca 
nişte cobai de experiment! Acest lucru era valabil 
şi pe vremea lui Ceaşcă, în măsura în care tehnica 
rudimentară de atunci o permitea. 

(3) 30.000 de euro pe zi înseamnă aprox. un 
milion de euro pe an, adică ceva de ordinul a cinci 
eurocenți pe an, de căciulă, pentru ca să fim 
scutiți de această monstruozitate juridică. 

Deşi Ştim foarte bine că "exercițiul drepturilor sau 
al libertăţilor fundamentale - dreptul la viață intimă, 
privată şi de familie, dreptul la secretul 
corespondenței şi libertatea de exprimare", toate 
acestea ne sunt oricum încălcate porceşte, noi am 
alege să plătim cei cinci eurocenţi pe an. Măcar ca 
un gest care salvează onoarea, atâta timp cât 
neobolşevicii de la Bruxelles înțeleg să ne trateze 
astfel, şi până când nu vom scăpa de dominaţia lor — 
dă, Doamne! 


(Sursa; Mediafax, 7.59.2012 - "Orban: România 


riscă de la UE amenzi de 30.000 de euro pe zi dacă 


nu adoptă legea «Big Brother") 


CRIZA 


sărbători cu caracter civil, cum ar fi Instaurarea 
Republicii. (5 octombrie), şi Independenţa față de 
Spania (1 decembrie). Pentru acestea, fireşte, nu a 
fost nevoit să ceară voie lui Benedict, dar se pare că 
nici poporului portughez - "reforma" a fost 
întâmpinată cu masive mişcări de protest. . 

Pentru ce ne mai batem capul? Poate că 
asemenea "renunțări” nu sunt decât o palmă la un 
om bătut măr. Poate că răul a fost făcut atunci 
când sărbătorile şi-au pierdut solemnitatea şi 
sfințenia, transformându-se în zile de chiolhan 
sau de stat cu burta la soare. Deşi nu ştim sigur că 
lucrurile ar sta aşa în Portugalia - dacă da, atunci de 
ce s-au mai obosit să le desființeze? Că doar asta se 
vrea: permanenta pendulare a goim-ilor între munca 
de rob şi "sărbătorile" pline de dezmăț şi excese de 
orice fel. Şi, cel mai important lucru: niciodată, sub 
nici un motiv, nimic sfânt! 

Dacă o sărbătoare încurajează consumul - a 
se vedea ce a mai rămas din bietul nostru 
Crăciun, degenerat în munţi de “cadouri” şi cozi 
hiperceauşiste - atunci este bună... 

Dacă aniversează evenimente nefaste (1 mai) 
sau dacă promovează mistificări bănoase ale istoriei, 
sărbătorile convin, de asemenea, de minune 
sistemului. 

Dacă însă o sărbătoare te face să te gândeşti 
la libertate, la independenţa pierdută a țării tale 
sau, şi mai “grav”, dacă te îndeamnă să mergi la 
biserică, atunci este ”rea” şi trebuie suprimată 
pentru “a învinge criza economică şi financiară”! 


(Sursa: Mediafax, 10.5.2012 - "Lisabona şi 
Vaticanul au ajuns la un acord de renunțare 
temporară la două sărbători religioase”). 


4/4 fâneu 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2012 


e alu a 


„be ME re fiu BOA ezită licee sui cate ici tza 


DE 


j 


O STII RE "3 


Calea către Adevăr este una îngustă şi cei mai 

mulţi oameni o pierd, pentru că merg pe drumul cel 

ar9'. Şi totuşi nu există om care să nu caute 

acest Adevăr, pentru că Dumnezeu, Care este 
acest Adevăr, aşa ne-a creat. 

Vom examina multe false absoluturi, mulţi zei 
falşi pe care oamenii i-au inventat și i-au adorat în 
era noastră idolatră, şi vom înțelege că, departe de a 
fi o „nouă revelaţie”, aceşti idoli frapează prin faptul 
că fiecare dintre ei este o deziluzie, o desfigurare, o 

rvertire sau o parodie a Adevărului unic, de Care 
oamenii nu se pot feri, chiar dacă se află pe o cale 
ătăcită, în blasfemie sau în orgoliu. 

Noţiunea de Revelaţie dumnezeiască a fost întru 
totul discreditată de către cei care trebuie să se 
supună „Spiritului veacului”; dar este imposibil să 
stingi acea sete de adevăr pe care Dumnezeu a 
sădit-o în om pentru a-l conduce la EI şi care nu 
poate fi satisfăcută decât prin acceptarea Revelaţiei 
Sale. 

Până şi cei care se declară satisfăcuţi cu 
adevăruri „relative” şi se consideră prea „sofisticaţi” 
„cinstiţi” sau chiar prea „modeşti” pentru a se ocupa 
cu absolutul — până şi ei obosesc, în cele din urmă 
cu această hrană nesatisfăcătoare la care ei înşişi s- 
au limitat de bunăvoie şi tânjesc după o hrană mai 
consistentă. 

În orice caz, împărtăşirea Adevărului creştin este 
posibilă numai prin credință; iar obstacolul 
principal în calea credinței nu este logica, după 
cum consideră în mod simplist gândirea 
modernă, ci o altă credință, opusă. 

Am văzut într-adevăr că logica nu poate nega 
adevărul absolut fără să se nege pe sine; acea 
logică potrivnică  Revelaţiei creştine este mai 
degrabă sclava unei alte revelații, a unui fals 
„adevăr absolut”, şi anume, nihilismul. . 

n paginile următoare vom_ caracteriza ca 
„nihilişti”__oameni__cu__vederi_foarte__diferite: 
umanişti, sceptici,  revoluționari---de --toate 

"nuanțele, artişti şi filosofi din şcoli diferite, care, 
însă, sunt uniți toți într-o misiune comună: fie că 
e vorba de „criticismul” pozitivist al adevărurilor şi 
instituțiilor creştine, de violența. revoluționară 
împotriva Vechii Ordini, de viziunile apocaliptice ale 
distrugerii universale, de instituirea unui paradis 
terestru sau de lucrările ştiinţifice obiective în scopul 

- unei „vieți mai bune” în această lume, ipoteza tocită 
fiind aceea că nu există o altă lume -— finalitatea este 
aceeaşi: eliminarea  Revelaţiei dumnezeieşti şi 
pregătirea unei noi ordini în care să nu mai existe 
nici o urmă a „vechii” concepții despre lucruri şi 
în care omul să fie singurul dumnezeu. 

Mentalitatea _nihilistă, în unitatea scopului ei 
fundamental, este singulară; dar această mentalitate 


se manifestă ea însăşi în fenomene la fel _de 


diverse ca şi oamenii care o împărtăşesc. 
Această cauză nihilistă unică este lansată 


simultan pe mai multe fronturi, iar inamicii ei sunt 
contrariaţi şi induşi în eroare de această tactică 
eficientă. Pentru observatorul atent însă, 
fenomenele nihiliste se reduc la trei sau patru 
"tipuri principale, care pot fi puse în relație unele 
cu altele ca etape ale unui proces care poate fi 
numit dialectica nihilistă. 

Adevărurile parțiale care sunt prezente, după 
cum se ştie, în toate formele de nihilism, nu sunt, în 
cele din urmă, decât tactici de a-i seduce pe oameni 
pentru marele neadevăr care se află la baza lor. 

"Etapele pe care le vom descrie în paginile 
următoare nu trebuie înțelese exclusiv cronologic, 
Chiar dacă în sensul cel mai exact este de fapt o 
cronică _a dezvoltării _mentalității __nihiliste 
începând cu momentul eşecului experimentului 
nihilist la Revoluţia Franceză până la apariția şi 
căderea ultimelor şi celor mai explicite manifestări 
nihiliste din cadrul Revoluţiei sovietice. 

Astfel, perioada de apogeu a influenței liberale 
se încadrează aproximativ între 1830 şi 1870, iar 
J.S. Mill poate fi considerat liberalul tipic; epoca 
realismului ocupă, după toate aparențele, ultima 


ritual ate 
NIHILISMUL — 


SERAFIM ROSE. (III) 


(continuare din numărul trecut) 


jumătate a sec. XIX şi este reprezentată pe de o 
parte de gânditorii socialişti, iar pe de altă parte de 
filosofii şi popularizatorii (pe care ar trebui să-i 
numim mai degrabă  „exploatatorii”) ştiinţei; 
vitalismul, sub diferite forme: simbolismul, ocultismul, 
expresionismul artistic și diferitele filosofii 
evoluționiste şi „mistice”, este cel mai semnificativ 
curent subteran care se întinde pe o jumătate de 
secol, începând cu 1875; nihilismul deconstructivist, 
ale cărui surse sunt înrădăcinate profund în secolul 
anterior, conduce la o concluzie importantă, atât în 
ordinea publică, cât şi în multe sfere private, pe 
parcursul unui secol şi un sfert, cu o focalizare a 
epocii deconstructiviste în perioada 1914-1945. 

Să observăm că aceste perioade se suprapun, 
pentru că nihilismul se _maturizează în măsuri 
diferite la popoare_diferite şi la indivizi diferiţi; 
suprapunerea este mai evidentă decât poate sugera 
schema noastră simplificată, astfel încât 
reprezentanții fiecărei etape se regăsesc în fiecare 
perioadă şi toți ne sunt contemporani. 

Ceea ce este adevărat pentru perioadele istorice 
este adevărat şi pentru indivizi; nu există nihilism 
„Pur” în nici un stadiu, orice experiment predominant 
nihilist fiind o combinaţie de cel puţin două stadii. 

Mai departe, dacă epoca deschisă de Revoluția 
Franceză este prima în care nihilismul a jucat 
rolul central, fiecare din etapele sale este 
reprezentată în secolele anterioare. 

Liberalismul, spre exemplu, derivă direct din 
umanismul Renaşterii; realismul a constituit un 
aspect important al Reformei protestante şi a 
Iluminismului francez; un tip de vitalism a apărut în 
ocultismul Renaşterii şi al Iluminismului şi, ulterior, în 
romantism; iar  nihilismul  deconstructivist, mai 
răspândit ca niciodată în secolul trecut, a existat ca o 
tentație pentru anumiţi gânditori extremişti pe 
parcursul întregii epoci moderne. 

Cu aceste rezerve, schema noastră poate fi totuşi 
acceptată o-aproximare-a-ceea-ce a'reprezentat 
acest proces istoric şi psihologic. 

” Să începem investigarea stadiilor acestui 
proces, dialectica  nihilistă, încercând să le 
evaluăm în lumina Adevărului creştin-ortodox pe 
care — dacă avem dreptate — aceste forme de 
nihilism încearcă să o întunece şi să o nege. 


LIBERALISMUL pe care îl vom descrie în 
paginile următoare — să ne fie îngăduit să specificăm 
de la început — nu este un nihilism fățiş; este mai 
degrabă un nihilism_pasiv sau, mai bine spus, 
baza neutră de dezvoltare a fazelor mai evoluate 
de nihilism. 

Cei care au urmărit discuția noastră anterioară, 
referitoare la imposibilitatea de a fi „neutru” din punct 


de vedere spiritual sau intelectual în această lume, 
vor înțelege imediat de ce am considerat ca nihilist 
un punct de vedere care, deşi nu este direct 
responsabil: de răspândirea fenomenelor nihiliste, a 
constituit o premisă indispensabilă pentru apariția 
acestora. 

Liberalismul a fost reprezentantul incompetent al 
unei moşteniri în care nu a crezut niciodată deplin, 
atitudine care a constituit una din cele mai 
semnificative cauze ale nihilismului fățiş. 

Civilizaţia umanistă liberală care, în Europa de 
Vest, a fost ultima formă a Vechii Ordini distruse în 
cele din- urmă în timpul celui de-al dojlea război 
mondial şi al revoluțiilor din al doilea deceniu al sec. 
XX, şi care continuă să existe — deşi într-o formă mai 
atenuată, „democratică” — în lumea liberă de astăzi, 
poate fi caracterizată în primul rând prin atitudinea ei 
față de adevăr. 

Aceasta nu este o atitudine de ostilitate explicită 
şi nici măcar de indiferență deliberată, pentru că 
apologeții ei sinceri au, fără discuţie, o perspectivă 
genuină asupra a ceea ce ei consideră adevăr; este 
mai degrabă o atitudine în care adevărul, în ciuda 
anumitor aparenţe, nu mai ocupă centrul atenţiei. 

Acest adevăr în care pretinde să creadă 
(exceptând, fireşte, faptul ştiinţific) nu este pentru 


liberalism o|. 
monedă 


spirituală sau 
intelectuală de 
circulație 

curentă, ci un 


capitol singular 
şi neproductiv 
rămas dintr-o 
epocă 


anterioară. 

Liberalul încă vorbeşte, cel puţin la ocazii 
convenţionale, de „adevăruri eterne”, de „credință”, 
de „demnitatea umană”, de „înalta vocaţie” a omului, 
de „spiritul lui nemuritor” sau chiar de „civilizația 
creştină”, dar este foarte clar că aceste cuvinte nu 
mai înseamnă azi ceea ce însemnau altădată. Nici 
un liberal nu le mai ia întru totul în serios; toate astea 
sunt de fapt metafore, ornamente de limbaj care îşi 
propun să trezească mai degrabă un răspuns 
emoțional decât unul intelectual — un răspuns în 
mare tocit de uz, păstrând încă memoria unui timp 
când asemenea cuvinte aveau într-adevăr o 
semnificație pozitivă şi serioasă. 

Nimeni dintre cei ce se mândresc astăzi cu 
„rafinamentul” lor intelectual — adică acei câțiva din 
instituţiile academice, din guvern, din ştiinţă, din 
cercurile intelectuale umaniste, nimeni din cei ce 
pretind sau doresc să fie în pas cu „timpul” lor — nu 
cred sau nu pot crede deplin în adevărul absolut sau, 
mai precis, în Adevărul creştin. 

Cu toate acestea, denumirea de adevăr a fost 
păstrată, ca şi denumirile celorlalte adevăruri pe care 
altădată oamenii le considerau absolute, iar unii 
dintre cei aflați într-o oarecare poziţie de autoritate 
sau influență ezită să le folosească, chiar dacă sunt 
conştienţi că sensurile lor s-au schimbat. 

Într-un cuvânt, Adevărul a fost „reinterpretat”; 
vechile forme s-au golit şi li s-a dat un nou 
conținut, cvasi-nihilist. Acest lucru poate fi cu 
uşurință remarcat la o succintă examinare a 
principalelor zone în care adevărul a fost 
reinterpretat. . 

În ordinea teologică, primul adevăr este, fireşte, 
Dumnezeu. Creatorul atotputernic şi atotprezent a 
toate, revelat credinței în experiența credinciosului 
(şi Care nu contrazice rațiunea celor care nu neagă 
credința), Dumnezeu este capătul suprem al întregii 
creații, iar EI Însuşi, spre deosebire de creația Sa, Îşi 
găseşte finalitatea în El Însuşi; tot ce este creat se 
află în relaţie şi în dependenţă față de El, Care 
singur nu depinde de nimic din afara Lui; El a creat 
lumea ca aceasta să existe împărtăşindu-se din El şi 
totul în lume este orientat către această finalitate, pe 
care totuşi oamenii o pot pierde printr-o greşită 
întrebuințare a libertății. 

Mentalitatea modernă nu poate tolera un 
asemenea Dumnezeu. El e deopotrivă prea familiar 
— prea „personal”, chiar prea „uman” —. şi prea 
absolut, prea intransigent în exigenţele Lui față de 
noi; şi Se face cunoscut doar credinței smerite — un 
fapt menit să alieneze inteligența orgolioasă a omului 
modern. 

Omul modern cere de aceea un „nou dumnezeu”, 
un dumnezeu modelat cât mai fidel după tiparul unui 
asemenea om al timpurilor noi, preocupat de ştiinţă 
şi afaceri. 

De fapt, una din intenţiile primordiale ale gândirii 
moderne a fost aceea de a confecționa un 
asemenea dumnezeu. 

Această idee apare cu claritate deja la Descartes, 
dă roade în deismul iluminist şi se dezvoltă până la 
ultimele consecințe în cadrul idealismului german: 
noul dumnezeu nu este o Fiinţă, ci o idee. 

Acesta este dumnezeul mort al filosofilor care 
nu au nevoie decât de o „cauză primă” pentru a- 
şi desăvârşi sistemele, acesta este dumnezeul 
„gânditorilor pozitivişti” şi al altor sofişti religioşi 
care l-au inventat, pentru că „au avut nevoie” de el, 
ca să-l utilizeze după bunul lor plac. 


(continuare în numărul viitor) 


gină realuală de Conelu Mai 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2012 


Pag. 13 


Astăzi ideea ca leagănul civilizaţiei nu s-ar afla pe 
Tigru şi Eufrat, ci pe Dunăre, încă mai stârneşte 
reacţii virulente, cauzate în special de ignoranță 


DE LA CUCUTENI... 


Cel mai bun exemplu în acest caz este cultura 
CUCUTENI care a fost scoasă din anonimat acum 
câțiva ani şi a luat prin surprindere întreaga 
comunitate arheologică mondială. 

Nu se ştia că o astfel de cultură complexă s-a 
dezvoltat în spațiul carpato-danubian, deşi primele 
artefacte fuseseră găsite în urmă cu mai bine de 100 
de ani. Săpăturile efectuate între anii 1885 şi 1910 în 
comuna Cucuteni din jud. laşi au scos la iveală 
vestigii neolitice datând din anii 4.000 - 3000 î.Hr. 

Cultura Cucuteni era răspândită în Moldova, 
nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei şi 
Basarabia şi atestă faptul că istoria civilizației 
omenirii a început la poalele Munţilor Carpaţi, cu 
mult înaintea civilizației greceşti, a celei romane şi 
chiar a celei chineze. 

Ceramica din cultura Cucuteni, de foarte bună 
calitate, bogat şi 
variat pictată, este 
unică în Europa, 
având asemănări 
cu ceramica dintr-o 
cultură neolitică din 
China, numai că 
aceasta din urmă a 
apărut după cca. 
un mileniu față de 
cea de la Cucuteni. 


Populaţia aparținând 

acestei culturi avea o 
organizare protourbană: 
locuințe mari, cu vetre 
interioare, şi se ocupa cu 
vânătoarea, agricultura şi 
meşteşugurile casnice 
(țesut, olărit, confecționare 
de unelte). 
“Cultura Cucuteni 
împlinea aproape toate 
criteriile de a fi considerată 
prima civilizație adevărată a 
lumii, cu câteva sute de ani 
înainte de Sumer sau Egipt, în afara de unul: lipsa 
unui sistem de scris. 


„+ LA TĂRTĂRIA! 

În anul 1961 arheologul Nicolae Vlassa, aflat în 
comuna TĂRTĂRIA din jud. Alba, pentru săpături, a 
descoperit un mormânt străvechi. După excavarea 


kk 


NIŞTE NEGRI ALBI 


Nimeni însă nu îndrăzneşte să-i nominalizeze 
pe aceşti „torționari”, şi nici nu îndrăzneşte să 
spună scopurile pe care le urmăresc. 

Vorbeam adineauri despre luarea unei poziţii de o 
parte sau de alta a unor persoane mai mult sau mai 
puţin publice care nu au habar de realităţile istorice. 

Imediat ne-am amintit de poziția acestora în 
legătură cu „holocaustul” din România: dacă nu 
avem dreptul democratic de a ne exprima părerea 
despre acesta, nu ne putem opri şi nu putem fi opriţi 
legal de a observa că am fost obligaţi, printr-o lege, 
de a accepta situația, şi că se evită cu obstinație 
tratarea probelor pro şi contra în fața unui tribunal, 
într-un proces care ar trebui să lămurească 
problema. 

În „disputa” prezentată asupra apariției, influenţei 
culturale, a răspândirii geografice a dacilor, ca 
iubitori al logicii şi adevărului, propunem votarea unei 
legi care să interzică pe viitor punerea în discuţie a 
noii abordări şi, eventual, interzicerea istoriei 
românilor! 


Post scriptum: 
Poate vom reveni asupra subiectului, în funcţie 
de evoluţia disputei. 


Pag. 14 


Sare 


ÎNAINTE DE SUMERIENI 


osemintelor a găsit tel tăblițe de lut neobişnuite 
Fără să-şi fi dat seama, tocmai făcuse o descoperire 


epocală 


Tăblitele de la Tărtăria sunt, de fapt, trei obiecte [i 


mici şi străvechi din lut; 
acoperite cu reprezentări stilizate de animale, copaci 
şi diferite obiecte, iar cea de-a treia, cea mai 
interesantă şi importantă, de formă discoidală, 
cuprinde patru grupuri de semne despărțite prin linii - 


modalitate de scris pictografică O bună parte din [ 


semnele conţinute pe aceasta se regăsesc în literele 
de pe inscripţiile arhaice greceşti, dar şi în scrierile 
feniciană, etruscă, italică, iberică 

Vlassa menţiona faptul că tăblițele se asemănau 
foarte mult cu cele ale sumerienilor din punctul 
de vedere al însemnelor folosite. 


De la descoperirea lor până astăzi, tăblițele de la [IE 


Tărtăria constituie încă o sursă de controverse. ; 
Mulţi cercetători străini: David Whipp, Boris 


două dintre ele sunt [i 


FATA e SO DU 


PRNUL MESLI SCS Di 
IRT ORVTAILIL 


Perlov, lovan Todorovici etc. sunt de părere că = 


simbolurile de pe artefactele de la Tărtăria 
reprezintă prima scrierea a lumii. Marija Gimbutas, 
specializată în culturile neolitice europene, este de 
părere că înscrisurile găsite pe tăblițe fac parte din 
ceea ce numea "vechea scriere europeană”. 

In țară însă Nicolae Vlassa a fost denigrat şi 


descoperirea lui a fost trecută cu vederea. Din [e 
această cauză arheologul a ezitat să vorbească | 


despre tăblițe. Unii arheologi români au susținut că 
fuseseră aduse aici în urma unor contacte de natură 
comercială cu sumerienii, iar alţii au mers şi mai 
departe, acuzându-l pe Vlassa că ar fi îngropat cu 
bună ştiinţă nişte falsuri, fiind cu neputinţă (cică!) o 
asemenea descoperire la noi în țară! 

Abia după 1989 acestea au început să fie 
analizate şi de experţi români, ca Gh. Lazarovici sau 
Horea Ciugudean. 

La o cercetare mai atentă s-a dovedit că aceste 
semne s-au dezvoltat independent de celelalte 
culturi preistorice, găsindu-se, de altfel, şi similarități 
între tăblițele de ta-Tărtăria şi hieroglifele egiptene 

Arheologi sârbi şi români au presupus apoi că ele 
nu sunt mai vechi de 2700 î.Hr.; însă se înşelau şi'de 
această dată. 

Tăbliţele în sine nu au putut fi datate cu carbon 
datorită compoziției lor, dar aceasta s-a făcut prin 
asocierea cu osemintele descoperite odată cu 
tăblițele. Astfel s-a stabilit vechimea lor: anul 
5300 î.Hr.!! Or, primele scrieri mesopotamiene 
datează din 3500-3300 î.Hr., deci teoria conform 
căreia tăblițele de la Tărtăria ar fi fost aduse aici în 
urma contactelor comerciale cu sumerienii, se 
dovedeşte falsă. 


Sunt lucruri pe care noi nu avem competența să 
le punem în discuţie - cu referire la anumite 
amănunte - să zicem "tehnice". 

Practic, pe noi nu ne interesează în ce măsură 
procentuală suntem sau nu romani. Nu putem să 
pierdem din vedere că ne numim "legionari" având 
ca model eficiența, spiritul de disciplină, 
profesionalismul şi mentalitatea de învingători ale 
armatelor romane. % 

De asemenea, vrem să mai subliniem o dată că 
faptul în sine — procentul de romanitate — nu 
interesează cenzura strictă şi omniprezentă a 
evreilor: ce contează pentru nişte stăpâni moderni de 
sclavi descendența noastră? 

Şi atunci îți pui întrebarea ce îi deranjează 
(apropos de poziţia d-nei Zoe Petre): 

1, Entuziasmul cu care o parte a populației a 
recepționat noile interpretări ale istoriei, valabile sau 
nu. Am spus "o parte a populației”; care parte? Păi 
tocmai aceea care este capabilă să "intre în luptă”! 

Sunt lucruri în aparenţă mici, cărora, eventual, nu 
li se dă importanță, dar care sunt capabile să 
transforme un simplu bulgăre de zăpadă într-o 
avalanşă. Eventualitatea transformării adepților 
unei ipoteze istorice în luptători conştienţi şi 


Tăblițele de la Târtăria 


Înaintea primelor oraşe ale Mesopotaniei sau a 
templelor de-a lungul Nilului, înaintea glorioasei 
civilizații reprezentate de Grecia şi Roma, au trăit 
oameni care au fost primii în artă, tehnologie şi 
comerţ, strămoşii noştri! 


Cultul Xcorgte Clme * 


activi pentru păstrarea, pentru salvarea. ființei 


„noastre naţionale, îi poate trimite pe aceştia, de 


exemplu (şi absolut logic), în rândurile Mişcării 
Legionare. că 

Noi ştim bine că adepţii acestei noi teorii 
trăiesc cu impresia că este suficientă poziția pe 
care se situează; în parte numai, ei sunt nişte 
oameni care au ales "tabăra” în mod corect. 

Limitarea la această alegere trebuie depăşită şi 
poziția domniilor lor fructificată. 

Ştim că o frică (pe care noi am depăşit-o) îi va 
face să spună: "Noi facem ştiinţă, nu politică” — 
poziție păguboasă pentru țară! 

2. Diversiune sau nu, demonstrațiile de 
romanitate au acaparat în aşa măsură preocupările 
istoricilor, încât te simţi obligat să cauţi o alternativă, 
te simţi obligat să priveşti cu atenţie la ce, eventual, 
se trece pe planul doi, şi anume "întâietatea 
utilizării unui alfabet” cu 1.700 de ani înainte de 
sumerieni. Acest lucru ar putea să  displacă 
Sionului; această întâietate, absolut capitală, 
demonstrată. ştiinţific prin datarea cu carbon 14, 
conferă strămoşilor noştri o nouă calitate în afară de 
aceea de mari luptători, ridicând standardele valorii 
acestora. 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2012. 


AA 


MADRE n i Pa a ui 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII APRILIE: "Ce ştiţi despre românizare?” 


a fost dat de Gabriel Voinea din Mediaş, 32 de ani 
care a câştigat cartea "V-am scris vouă, tinerilor!” — preot instructor legionar Ilie Imbrescu. 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


Conform definiţiei din dicţionar, "românizarea 
este un fenomen complex de transformare 
socială, economică, juridică şi mentală, 
desfăşurat pe teritoriul statului român modern. 


Tot conform dicționarului online, "românizarea a 
însemnat adoptarea, în 1938, de către guvernul lui 
Octavian Goga, a unui NUMERUS CLAUSUS în 
universități şi în anumite profesiuni (n. n.: cum ar 
ficea de medic, profesor, avocat), limitând numărul 
minoritarilor (adesea mai înstăriți şi mai educați 
decât românii) şi rezervând un procent de cel 
puțin 70 până la 80% românilor (până atunci, 
defavorizați)”. 

Statul român a procedat la restrângerea 
drepturilor minorităților, pentru favorizarea 
majoritarilor care deveniseră practic străini în propria 
țară; evident, cu această ocazie au fost restrânse şi 
drepturile minorității evreieşti, dar, atenţie, această 
restrângere nu a avut caracter antisemit întrucât 
s-a aplicat tuturor minorităților, nu doar evreilor. 

Românizarea a fost iniţiată în 1938, când 
legionarii se aflau în lagăre şi închisori, 
promotorul ei fiind Carol al II-lea şi guvernul Goga. 

Mai târziu guvernul gen. Antonescu a promulgat 
(în oct:--1940) Legea - -COMISARILOR-—-de 

“Românizare, având următorul conținut: 

Art. 1: „Ministerul Economiei Naţionale poate 
numi, 'oricândva-—socoti necesar, fără-moltivare, 
comisari de -românizare "pe-—lângă orice 
întreprindere.” 

NOTE: 

1. Numirea comisarilor de românizare era de 
resortul Ministerului Economiei Naţionale care 


Publicația noastră vă cere sprijinul moral, 
încercând un fel de sondaj care să confirme 
ataşamentul cititorilor noştri la cauza naţională. 

n consecință, vă rugăm să trimiteţi o 
scrisoare simplă pe adresa de abonamentul 
“ (str. Banul Dumitrache nr. 35), în care să 
“răspundeţi la ÎNTREBAREA: 

Cum şi-ar dori actualii “năvălitori” 
(expresie consacrată de Nicolae lorga şi 
utilizată în acest număr la editorial) să ne 

comportăm în relațiile - interetnice cu 
“domniile lor? 

„Spre lămurire, câteva exemple - pe cât de 
simple, pe atât de reale: “Ar dori să ne 
transformăm în cetățeni de categorie inferioară, 
domniile lor fiind doar cu mapa, la orice nivel”, 
sau "Le-ar place să ne închinăm la Muzeul 
holocaustului, nu la icoane”, sau "Ar fi bine să 
învăţăm la istorie doar despre ei şi holocaust”, 
sau..., sau... 

Desigur, există răspunsuri mai puțin 
generale, mai la obiect, ţinând cont de 
nenumăratele fețe ale scopurilor, aplicate la 


Corecurd 
ISTORIE NECENZURATĂ 
- premii în cărți - 
Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe 


adresa sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare 
apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 


aparținea liberalilor, nu legionarilor; Mişcarea 
nu a avut nici o răspundere directă. 

2. De asemenea, se vede clar că legea nu se 
referea la întreprinderile evreieşti, ci la "ORICE 
întreprindere”. 

3. Legea a fost dată în contextul în care multe 
firme germane şi reprezentanți ai unor întreprinderi 
particulare — care nu erau trimişi de guvernul de la 
Berlin - încercau să acapareze diferite poziții 
economice importante în România, în diferite ramuri 
ale industriei: societățile petrolifere, întreprinderi care 
să achiziționeze direct de la producători români 
grânele şi apoi să le comercializeze etc. 

În plus, evreii, intraţi în panică de venirea la 
putere a unui regim naționalist, îşi vindeau 
întreprinderile nemților, astfel încât concurența 
germană, foarte serioasă, nu putea fi limitată decât 
prin intermediul acestei legi, prin oprirea vânzărilor. 

Art. 2: „Toate actele de gestiune vor fi supuse 
aprobării prealabile şi nemotivate a comisarului, care 
supraveghează şi actele de administraţie." 

Art. 3: „Acţiunile la purtător se nominalizează şi 
se ştampilează în termen de 30 de zile. Înscrierea 
titlurilor în registrele de acţionari se va face numai cu 
aprobarea comisarului, pe bază de acte de 
proprietate cu dată certă, anterioară datei de 9 aug 
194! e, oC Tatu a Z S 

Art. 4: „Acţiunile la purtător se blochează pe 
durata numirii comisarului, până la nominalizare." 


De reținut că românizarea nu a însemnat 
confiscarea întreprinderilor, aşa cum au făcut, mai 
târziu, “x comuniştii, ci doar supravegherea 
administrării acestora. 


CONCURS INEDIT 
- CONCURSUL LUNII MAI - 


multele aspecte ale vieții: “social”, “politic”, 
“economic”, “cultural”, "religios", “învățământ”, 
etc. 


Dintre cititorii noştri, dintre simpatizanți, dacă 
există persoane care vor să-şi păstreze 
anonimatul, pot semna scrisorile cu un 
pseudonim după care vor fi recunoscuți ulterior, 
în cazul în care se situează în concurs pe 
primele trei locuri. 


PREMIILE sunt la alegere: 

- un abonament pe un an la ziarul nostru 

- sau acceptul nostru de a participa la o 
tabără legionară de muncă. 

Activitatea principală în aceste tabere constă 
din prestarea unei munci fizice, în limite 
absolute acceptabile, de obicei la o mănăstire 
aflată în construcție. 

Alegem totdeauna locuri frumoase, în 
mijlocul naturii (munţi, păduri) deoarece unii 
camarazi “îşi consumă” o parte sau tot 
concediul în acest fel. 


CUVÂNTUL LEGIONAR MAI 2012 


Drama 


(ATIT 


== 3 


"g 
> 
dp > 


DIR 


SI 2 


O lege care, aparent, în ochii opiniei publice, 
emana de la legionari, şi care a afectat imaginea 
Mişcării, a fost, de fapt, instituită de câtre gen. 
Antonescu (care era conducătorul cu puteri depline 
al Statului) şi pusă în practică de ministerul de resort, 
cel al Economiei Naţionale, aflat sub conducerea 
liberalilor (G. Leon succedat de Mircea Cancicov). 

Au existat şi legionari printre comisarii de 
românizare, dar mai ales "septembrişti” (adică 
oportuniştii primiţi în Mişcare de noul şef, fără stagiul 
obligatoriu de trei ani, pentru verificarea calităților 
necesare unui legionar: cinste, corectitudine etc.), 
însă cei mai mulți au fost simpli simpatizanți sau 
chiar oameni care n-aveau nici o legătură cu 
Mişcarea. 

De fapt, Legea Comisarilor de Românizare, deşi 
a blocat pe moment acapararea întreprinderilor 
evreieşti de către nemți, a fost prost făcută. 

Pe lângă faptul că nu se stabiliseră criteriile 
pentru numirea comisarilor, nu existau nici 
pârghiile economice pentru asigurarea primatului 
elementului românesc, deci legea nu şi-a îndeplinit 
efectul scontat. 

După repetate reclamaţii şi plângeri, trei luni mai 
târziu a fost desființată, întrucât, aşa cum afirma 
Cancicov, "Statul trebuie să păşească la organizarea 
unui sistem de conducere şi de control unitar, pentru 
a pregăti viitoarea reformă de reconstrucţie a vieții 
economice”. Acest control s-a făcut însă fără aport 
legionar, întrucât în aceeaşi lună au fost înlăturați de 
la guvernare, unii intrând din nou în închisori, iar alții 
plecând pe front, pentru apărarea ţării... d 


Participanţii la tabără au casa şi masa 
asigurate. 


Prezentarea, în cazul în care veți opta pentru 
o astfel de participare, se face la dată fixă; în 
caz de incompatibilitate se poate părăsi tabăra 
oricând, fără “resentimente”. 


Nu se acceptă decât oameni care nu refuză 
să intre în biserică (se resping ateii şi alții), şi 
oameni mai mult decât cumpătați în relaţia cu 
alcoolul. 

Ne lipsim de certăreți şi de oameni care 
vor să ne învețe “ceva”: în tabără vor trebui 
să înveţe ei “ceva”, în limitele bunului simţ şi ale 
moderației creştine. 


Revenind la scrisorile pe care le aşteptăm: 
ele pot să conţină şi o singură frază (sau 
oricâte), sau numai cuvintele “Suntem alături de 
voi!”. 

Termen: 15 zile de la primirea apelului. 
Aşteptăm să ne bucurăm! 


Pag. 15 


'ş 


ABONAMENTE P! 


NICADOR 


DUMITRACHE NR 


ZELEA-CODREANU STR 


BANUL 


35, SECT BUCURESTI 


Tel.: (021) 2425471 0745 074493 


Pretul unul abonament pentru un an 


50 RON pentru ţară (Bucureşti 


provincie); 70 RON 


pentru Europa; 130 RON pentru Canada, SUA, Australia 


Se pot face abonamente 


Mihai Traşcă — Botoşani: 
Este normal să existe 
conştiinţa apartenenţei la un 
neam, voința de a-ți apăra 
pământul strămoşesc, istoria, 
cultura, religia, tradiţia, limba. 
De unde agresivitatea şi 
suspiciunea față de Îi 
naționalism? Unii spun că fi 
naționalismul ar fi iubirea N 
exagerată a propriului neam. 
Ca şi cum ai putea să 
iubeşti... prudent, "ponderat", 
"rezonabil”:.. Eventual să-i 
iubeşti pe toți la fel, sau chiar 
să iubeşti mai mult alte 
neamuri, străine. Ideea e atât 
de aberantă, încât nu mai 
trebuie comentată. Oare nu 
pentru neamul român, de 
exemplu, sau pentru cel 
german, sau pentru cel 
italian, au murit milioane de 
români, de germani ori de 
italieni? Pe ce alt sentiment e 
clădită întreaga istorie a 
lumii? Nu poți să iubeşti decât 
în exces, şi cine este sincer 
cu sine trebuie să recunoască a 7 
acest lucru. Naționalismul nu a. PSM ad 
implică războirea cu ceilalţi, pentru că a fi naţionalist înseamnă nu numai a-ți iubi 
neamul, ci şi a-l respecta pe cel care, de alt neam fiind, e naţionalist. Echilibrul 
care se creează între aceste forțe, sincere şi puternice, e unul natural. De 
exemplu, nu-i putem condamna pe unguri că țin mai mult la neamul lor decât la 
al nostru. Dar nu înţelegem pretenţia absurdă a unor minoritari de a ne cere să 
tolerăm noi naționalismul lor pe teritoriul țării noastre, în detrimentul nostru. Dacă 
vor înțelege să fie naţionalişti la ei acasă, noi nu putem decât să-i respectămi! 
Politicienii au priceput că nu pot controla această zonă, că iubirea de neam nu 
poate fi măsurată, reglată sau cumpărată decât într-un regim în care valorile sunt 
răsturnate, iar religia omului este banul, de aceea asistăm azi la această 
campanie împotriva naționalismului. 

Petre Ciubotaru - Bacău: Victor Precup, cunoscut pentru tentativa de 
asasinare a lui Carol al II-lea, nu este deloc ceea ce am numi "un personaj 
pozitiv”, chiar dacă aşa pare la prima vedere şi chiar dacă o stradă din oraşul 
dvs. îi poartă numele; biografia sa sinuoasă, cu schimbări de atitudine la 180 de 
grade, a ridicat multe semne de întrebare. Dezertor din armata austro-ungară, 
înrolat în Armata Română cu gradul de căpitan, a fost implicat în readucerea lui 
Carol al Il-lea pe tron, devenind ulterior cap al unui complot ce viza asasinarea 
acestuia, pentru ca după instaurarea regimului comunist să devină general în 
armata RPR. După reîntregirea țării In calitate de şef al Biroului 2 Informații al 
Comandamentului Militar -al Basarabiei, activitatea lui Precup a intrat în vizorul 
Siguranței Statului, menționându- -se că se ocupa cu traficul de persoane 
refugiate din Rusia Sovietică şi că lucra cu rea credință în cercetări, punând în 
libertate comunişti periculoşi; era bănuit de spionaj în favoarea URSS. Nu este 
adevărat că a luat parte la campania militară a României contra trupelor lui Bela 
Khun; dimpotrivă: suspiciunea în legătură cu persoana sa era alimentată de 
faptul că în timpul revoluției comuniste din Ungaria (1919), fusese semnalată 
prezența lui — pe care nu putuse s-o justifice — la Budapesta. Victor Precup, în 
calitate de nepot al țărănistului Ştefan Cicio Pop, a fost mesagerul lui Iuliu Maniu, 
trimițând scrisorile acestuia către Carol (între altele, Maniu condiționa revenirea 
pe tron a lui Carol de renunțarea la relația cu Elena Lupescu). Peste patru ani 
avea însă să organizeze un complot împotriva lui Carol al II-lea. Acesta nu a 
reuşit, deşi complotiştii pregătiseră acțiunea din timp şi-şi procuraseră arme şi 
dinamită. Cei zece ofițeri din Ministerul Apărării, în frunte cu Precup, au fost 
arestați din ordinul lui Moruzov, şeful Serviciului Secret de Informaţii, chiar în 
ziua în care urma să aibă loc asasinatul. Condamnat la închisoare, cu degradare 
militară, Victor Precup a stat şase ani la Doftana; grațiat de Mihai în 1940, în 
1945 este avansat general-locotenent prin decret regal şi este reintegrat în 


Redactor şef: Nicoleta Codrin 


Colegiul de redacţie: 


Relaţii 
cu publicul: 


Periodic editat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ” 


Emilian Ghika, Corneliu Mihai, Ştefan Hâncu, Marius Prichici 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - Vinerea, orele 15-17 
(zona Circului — inters. cu Ştefan cel Mare, colț cu str. V.Lascăr) 


Tel.: (021) 2425471 sau 
e-mail: cuvantul-legionar(Qzelea-codreanu.com 


CUVÂNTUL LEGIONAR 


i pentru jumătate de an 


Armată, fiind numit şef al 
departamentului care se 
“ocupa cu educația politică şi 
propaganda (teoretic era 


, e, Armată deoarece putea 
trimite la. închisoare orice 
ofițer pentru crime politice). 
Departamentul condus de el 
a fost :. responsabil cu 
epurările masive din primii ani 
ai regimului comunist. La 
întrebarea de bun simț care 
ne apare imediat: "de ce 
comuniştii l-au preferat pe 
Precup generalului Valter 
Roman, de exemplu, vechi 
bolşevic, luptător în războiul 
civil din Spania, şi evreu, pe 
53| deasupra?”, un singur 
răspuns (tot de bun simţ) se 
impune: Precup era agent 
îi sovietic, iar complotul din 
1934 pentru asasinarea lui 
viCarol al  ll-lea fusese 
comandat din URSS. 
; Paul Olteanu — Drobeta 
Tr. Severin: Cei 13 legionari 
Fear p 4 paraşutați în 1953 în țara 
ii j îl ocupată de ruşi au fost prinşi 
imediat şi executați. Trădătorul a fost britanicul Philby, agent de legătură cu CIA 
şi FBI, recrutat de NKVD. Studiase istoria la Cambridge şi fusese fascinat de 
profesorul său de economie marxistă, iar după absolvire plecase pe continent, 
frecventând. cercuri evreieşti şi devenind comunist cu carnet de partid şi, 
totodată, spion în favoarea URSS. Reîntors în Anglia, în 1937 Philby a fost trimis 
în Spania pe post de corespondent al ziarului "Times”, pentru a scrie despre 


războiul civil. Decorat de Franco;-a ajuns cu uşurinţă în cercul noii puteri de la 
„Madrid. În timpul războiului a intrat în serviciul de spionaj britanic, fiind apreciat 
pentru inteligența, şarmul şi talentul său de a vorbi limbi străine. A devenit _— 


director al secţiunii care supraveghea activitățile sovieticilor. şi ale partidelor 
comuniste din lumea întreagă. Philby,_ spion-NKVD, a primit sarcina de a lupta 
contra spionilor sovietici! După război a fost numit agent de legătură cu CIA si 
FBI, la Washington. Trădarea a legionarilor paraşutați în țară a avut un 
precedent: trădarea anticomuniştilor albanezi. Englezii şi americanii stabiliseră în 
secret o operație în sudul Albaniei pentru răsturnarea guvernului comunist, şi un 
comando de albanezi anticomunişti, antrenați în clandestinitate, a fost paraşutat 
în zonă. Toţi, inclusiv agenții britanici şi CIA infiltraţi î în Albania, au fost executaţi. 
Era evident că fuseseră trădați de cineva din interior, sus-pus, care cunoştea în 
amănunt rețeaua. De altfel, în autobiografia sa Philby scrie: “Ştiau ce riscă. Eu 
mi-am făcut doar profesia mea”. "Frumoasă" “profesie”: spion şi trădător! Nici 
britanicii şi nici omologii săi americani încă nu-l bănuiau, ba chiar îl apreciau 
pentru eleganţă şi inteligență. Numai că noul ambasador sovietic la Ankara, la 
numirea sa “oferă” numele unor agenți sovietici infiltrați la înalte nivele, printre 
care şi Philby. Ambasadorul Angliei în Turcia a avertizat Londra, dar ruşii au aflat 
şi ambasadorul sovietic a fost chemat în URSS şi ucis. Philby a murit în patul lui, 
prin anii 90, omagiat de agenţia sovietică de ştiri, ca "luptător internaţional 
împotriva fascismului”! 

Tudor Gheorghiu — Rm. Vâlcea: Expresia a "a-şi da arama pe față” datează 
din vremea banilor de aur şi argint. Palsificatorii de monede le făceau din aramă 
şi le acopereau cu un strat foarte subțire de metal preţios; după un timp de 
întrebuințare, pojghița de aur sau argint se eroda şi apărea de dedesubt arama. 
Prin analogie această expresie se aplică persoanelor care, ca şi monedele 
contrafăcute de pe vremuri, îşi dezvăluie deodată năravurile şi intenţiile rele ce 
stăteau până atunci ascunse sub un zâmbet prefăcut sau sub vorbe poleite. 


Meoleta Codria 


ISSN 1583-9311 


0745 074493 


MAI 2012 


—— cas ie