Cuvantul Legionar nr. 97, august 2011

Pac var lăcea acela, /utelrele Var Jipa, 
(A Puangtetie pd ta 79 47 


» CUVÂNTUL 
LEGIODRAR 


Periodic al Românilor naţionalişti creştini 
- în duhul NAȚIONĂL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 


Anul VII, Nr. 97, AUGUST 2011 Apare la sfârşitul lunii 2,5 lei 


Director: NICADOR ZELEA-CODREANU Redactor şef: Nicoleta Codrin 


RELAȚII CU PUBLICUL: 
ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-17, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Buc.; tel.: (021) 2425471 sau 7490744933 
e-mail: cuvantul- legionar azelea- codreanu. com; site: WWW. zelea-codreanu. com 


CUPRINS: 
Sralitale Ce-aţi pierdut din vedere Alate Naţionalistul Nichita Smochină 
Măcelul londonez ej, X un erou uitat 
Studii. Neaşteptata trădare Istoria unui protocol eşuat 


Americanii sunt nişte "paraziţi'? untul tale Problemele vieţii — Sf. loan (1Il) 


Basmul cu terorismul creştin 


Corigent... nota 10 cu felicitări! Coracurd, gta Vedachiei 
Gate Cpeonană Prin poarta cea strâmtă (IV) 


Editorial: PENTRU SIMIŞTI 


După acest titlu, pe i pr = Legiunii. Atenţie: 
cititorii publicației £ i ă dpi e || simismul este în afara 
noastre (care în mod “Î Mişcării Legionare de 57 
evident nu sunt simiști) Ide ani! Nota bene: /a 
se vor gândi că acest "| vremea respectivă nici 


spațiu acordat  susfi N pă 3 pa 2 be 08 j : SE E? nu se cunoștea 
numiților nu îi d % XI i conținutul 
interesează. Conţinutul "| documentelor făcute 


"| publice după 90, din 


însă este de interes | 
general, prezentând 
lucruri unele inedite, 
altele în contexte 
diferite. 

M-am gândit desigur [i 
că acest titlu va incita 
"adrisanţii” să treacă 
peste bariera 
autoimpusă dar 
obligatorie pentru ei, de 
a nu citi nimic scris de 
oricine nu este partizan |. 
de gândire și concepție. 

Domniile lor se 
comportă ca niște 
broaște care refuză să 
folosească balta în care i 
s-au născut, chiar dacă Să 
la doi pași se află un lac 
mare și frumos; bineînțeles că prin această 


arhivele Serviciilor de 
Informații din perioada 
interbelică, care îl 
“prezintă pe Sima în 
slujba plătită a călăilor 
Legiunii. 

A ignora la infinit 
toate aceste lucruri nu 
poate decât să te 
“1 poziționeze într-o 
“Ipostură în care nu ai 
| dori să te afli nici la 90 
îi de ani. 


Primul lucru care 
trebuie precizat este. 
unicitatea ideii teoretice, 
dar puse în practică cu 
succes de către Căpitan 
şi legionari: nu ne este 
mine ideea că ar fi recuperabili, dar măcar pentru un . indiferent cum se ajunge la putere, ba chiar este 


comparație nu am vrut, Doamne fereşte, să-i insult timp să le dau o temă de gândire. obligatoriu să se iispauiai legi! e de bază ale 
eri să-i compar la mod propriu cu simpaticele De asemenea, trebuie clarificat o dată pentru Mișcării.  (6oHiiuare n pag. 
săritoare. a 
i f totdeauna că nu există nici o dispută în interiorul 
Doresc - pentru a câta oară? - să-i fac să | egiunii. Disputa s-a încheiat în 1954 prin hotărârea o Mesialai fa 
înţeleagă niște lucruri simple dar de mare imortanță  juată Ia Erding de către Fondatorii în viață și alte 
și de interes general, păstrând în fundul personalităţi ale Mișcării, când Sima a fost decăzut Cahen 


sufletului un licăr de speranță; departe de — din toate funcțiile, el şi acoliţii fiind scoşi în afara 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2011  fa9:1 


PENTRU SIMIŞTI (continuare din pag. 1) 


Dictonul “politica, arta copromisului” aparţine, 
fără îndoială, practicii și practicării iudeo-democraţiei: 
trebuie precizat de la început acest lucru, pentru că 
tot ce face Sima și transmite ca model urmașilor 
săi este să meargă din compromis în compromis, 
compromitând, într-un final, ideea de 
legionarism, dar încercând în același timp întinarea 
activității Mișcării de până în 1939-40 când începe, 
cu ajutorul și la ordinul Serviciilor Secrete, opera de 
distrugere a Mișcării sub pretextul schimbării 
tacticii tradiționale ca fiind depășită. 


& Enorma rezonanță dăinuind după multe decenii 
în lumea elevată a gândirii politice neiudaizate cu 
privire la legionarism, nu reține sub nici o formă și în 
nici o proporţie numele şi contribuţia personajului 
minuscul, infatuat, pășitor pe scara unei ierarhii 
îndelung _visate, pe suflete de victime ale 
comportamentului său aberant. 


Idea că trimiterea la moarte a sute de legionari - 
și, total neîntâmplător, a Statului Major al Mişcării, 
camarazi consacrați ai conducerii Legiunii în. lipsa 
Căpitanului, obstacole legitime în calea ambițiilor 
nejustificate ale epigonului - ar fi avut ca justificare 
razbunarea lui Corneliu Zelea-Codreanu, este o 
idioțenie. 

Răzbunarea Căpitanului ar fi fost, fără discuţie, 
concretizată prin continuarea politicii în cadrul 
normelor prevăzute de doctrină; abdicarea de la linia 
pură a Mișcării nu poate avea ca justificare co- 


participarea la guvernarea Antonescu limitată la 
4 luni. 


Ce se întâmplă în aceste 4 luni? 

Horia Sima își dezvăluie caracterul infect, dând 
sens unor gesturi anterioare catasrofale pentru 
Mișcare, dând frâu liber instinctelor îndelung 
înăbușite pentru salvarea aparențelor. 

Prin ce se concretizează instinctele criminale ale 
lui Horia Sima? 

Exact prin ce s-a întâmplat: 

în_primul_ rând ”ucide” doctrina și ideologia 
Mişcării Legionare renunțând la principiile ei de 
bază în favoarea. unui comportament apropiat 
(sau, de multe ori identic) cu viitoarea teroare 
comunistă. 

Să vă puneţi întrebarea logică și de bun simţ: ce 
se întâmpla dacă nu existau rigorile dictaturii 
antonesciene, dacă Sima ar fi avut toată puterea 
în stat, sau dacă împrejurările îi dădeau putere mai 
mult decât 4 luni? Gândiţi-vă la ce se pitea întâmpla 
într-o guvernare Horia Sima de câţiva ani! 

În_al doilea rând printr-un comportament pe 
care, dacă nu ești idiot, îl regăsești peste câţiva 
ani practicat de banda de criminali "veniți pe 
tancurile rusești în 1944”. 

Mulțumită Lui Dumnezeu nu are timp să 
desăvârșească eliminarea fizică a adversarilor din 
interiorul și exteriorul Mişcării Legionare. 

Am zis "adversari politici din interiorul Miscării 
Legionare?” 

Uluitor: de ce și pe cine putea avea Sima ca 
adversar în interior? : 

Să ne gândim oare la noi intrați în Legiune după 
6 septembrie? Exclus! 

Deci despre cine este vorba: despre legionari 
consacrați prin confirmarea de către Căpitan; 
recomandați de ce anume? tocmai de devotamentul 
şi sacrificiile personale şi, atenție, de respectarea 
sută la sută a liniei de existentă și conduită a 
doctrinei legionare! 

Când pot deveni aceştia incomozi? 

Atunci când ar remarca și ar atrage atenția 
asupra ”deraierii” de pe drumul de oțel spre 
destinaţia pentru care plătiseră cu viața 
nenumărați eroi ai Legiunii! 

Apoi, asasinarea celor 64 de nedemni demnitari 
şi a executanţilor de diverse “dimensiuni” ale 
crimelor anti-legionare, care așteptau să fie judecați 
în stare de arest la penitenciarul Jilava - din ordinul 
explicit sau nu al lui Sima, dar sub patronajul său. 

Era doar un început. Ce se întâmpla dacă lon 
Antonescu nu lua sub protecţie restul demnitarilor 
aflaţi pe "lista neagră” a lui Sima? 

Ce se întâmpla dacă interventia 

Generalului nu îi scăpa de la moarte pe 


Pag. 2 


tatăl și frații Căpitanului, care, în mintea acestui 
nebun, ar fi reprezentat concurenți politici? 

Ce se întâmpla dacă îi reușeau încercările de 
asasinare a preotului lon Dumitrescu Borșa, secretar 
general al Mișcării Legionare și comandant al Bunei 
Vestiri, și a altor fruntași legionari? 

Atenţie: nu reiau în discuţie contribuția 
hotărâtoare a lui Sima la asasinarea Căpitanului, 
Nicadorilor și Decemvirilor, a Statului Major Legionar 
și a represiunii soldate cu uciderea a alte sute de 
nevinovați după asasinarea lui Armand Călinescu! 
Vorbim acum numai de cele 4 luni ale co-guvernării 
din 1940! 

Nu-mi pot opri repulsia față de "urmașii" acestui 
criminal. Este o blasfemie să-l comemoraţi sau să-i 
continuaţi politica folosind Biserica! 

Folositi Biserica la fel ca un Iliescu sau Roman, 
făcând cruci mincinoase "în lumina reflectoarelor"! 

Culmea nerușinării să ceri celor care nu au 
acceptat această mascaradă criminală 
desfășurată în numele idealurilor legionare, să 
renunţe la curăţenie și demnitate, vezi Doamne 


în favoarea ”unităţii”, "în favoarea intereselor 
Legiunii”! 
Imi voi permite o comparație în termeni 


academici, ca, eventual — subliniez: eventual - să 
înțeleagă și cei vizați: suntem învățați ca, în numele 
intereselor iudaice, să ne mânjim fetele și capetele 
cu noroi saprofelic! Urmarea ar fi (urmând scenariul), 
să ne vadă lumea, de la distanță, murdăriți de 
politica simistă. 

Următoarea întrebare ce se desprinde logic este: 
cui folosește comportamentul simist? 


Fac apel în primul rând la simiști; am pierdut orice 
speranță de a-i aduce pe linia Mişcării, dar se 
presupune că, atunci când stai într-o ” hazna”, dacă 
tu o faci inconștient, ar trebui să te aducă cineva la 
realitate: ieșiți din vâltoarea gândirii gregare si 
întrebaț-vă măcar o. dată, pentru numele lui 
Dumnezeu, de ce- trebuie asociată Miscarea 
Legionară şi imaginea lui Corneliu  Zelea- 
Coderanu cu crimele lui-Sima-pătruns în Miscare 
ca mărul putred?!! 

larăși și iarăși: cui foloseşte? 

Absolut evident, celor care, asociind actele 
criminale ale lui Sima la un comportament 
decurgând din scopurile si mijloacele Mișcarii 
Legionare, creează o imagine Legiunii justificând 
poziția dușmanilor ei de moarte. 


Aveii un partid care activează la limita 
supraviețuirii. și în condiţii discutabile; aveti 
bunul simt și nu mai asociați numele si memoria 
Căpitanului cu activitatea și aspiratiile domniilor 
voastre! 

Nu mai puneţi chezași al trădării intereselor 
Legiunii şi ale țării Biserica! “ 

Dacă a existat de-a lungul anilor vaga speranță 
că, având acces la informații, la îndemâna oricui, în 
legătură cu toată  acivitatea idolului vostru, și aţi 
înțelege rolul lui Sima în interiorul Mișcării, aţi 
proceda in consecință. Dar speranțele au murit. 

Vedem că pe măsura trecerii timpului sunteți din 
ce în ce mai copleșiți de minciună, mai orbi și mai 
puțin dispuși să luați în consideraţie argumentele 
care ar motiva până și rațiunea unui copil de clasa a 
patra. 

Mai mult decat atât, reușiți să îmbrobodiţi oameni 
care se declară "îndrăgostiți de Căpitan. Avem 
cazuri clasice pe care nu vom ezita să le dăm ca 
exemplu: un om pentru care eram dispus să 
garantez (îl voi numi pe di. Obradovici), trece cu 
arme și bagaje în tabăra simistă, crede că ar trebui 
să mă convingă și pe mine și pe noi să facem la fel; 
să ne bălăcim cu totii în “murdărie” - zice 
domnia sa că ar fi în interesul cauzei. Mă opresc 
aici cu nominalizările; oameni de bună credință, care 
au citit suficient, care declară că au înțeles rolul 
distructiv al lui Horia Sima, participă permanent la tot 
felul de manifestări simiste de parcă le-ar fi luat 
Dumnezeu judecata. 

Timpul reconcilierilor a trecut! 

În mintea oricărui om simplu care a urmărit și 
urmărește evoluția lucrurilor, încolțește ideea 
trădării sau a prezenței la frâiele simismului a 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2044 


unor persoane dedicate profesional 
distrugerii imaginii Mişcării,  avâng E 

consecință distrugerea ei. Nu știu dacă exogene? 
dar, nereușind să găsim nici o justificare og 
comportamentului acestor oameni, începem să Ş 
gândim, de exemplu, din ce trăiesc aceştia, de ce ne 
li se "purică” listele cu semnături pentru partid nu 
multe altele. Am fi dezolaţi să fim bănuiţi de invidi 

Un partid care nu iși declară identitatea, dar i 
uzează de prestigiul Mișcării Legionare este posi 
oricând, dar moare în anonimat sau agonizează 
permanent, după cum este și cazul de față, | 


În câteva cuvinte mă simt obligat să scoţ i 
evidenţă un lucru cunoscut pe bucăţi, dar neapreciaj 
în totalitatea manifestării, fiind necesare cunoștințe şi 
o privire de ansamblu. 2 ; 

Pomeneam de curând într-un articol că am fosț 
stupefiați de o afirmaţie făcută de persoane dn. 
conducerea simistă, referitoare la un "acord" între 
simiști și cancelaria prezidențială, de acceplare 
reciprocă, poziționând pe. aceștia la remorca | 
actualului regim. 

După puţin timp însă ne-am dezmeticit: marele, 
strateg, "formatorul”, eroul care nu a fost niciodată 
"pe front”, care și-a precupețit viața și siguranţa la 
maximum dar a disprețuit viețile subordonaţilor săi, a 
fost totdeauna "la remorca” cuiva. Ei, și ce este cu 


asta? 
Păi "la remorca” cuiva în mod evident nu alegi tu 


direcţia; ce fel de "far conducător” mai e și ăsta? 


De unde personalitate, când singurul scop al lui 
si al urmasilor lui a fost pozitionarea în grațiile 


puterii, pentru avantaje sau siguranța personală! 

PĂI SĂ ENUMERAN: 

- Intră în Legiune sub aripa lui Mihail Moruzov, 
“abdică” în fața regelui criminal Carol al II-lea, 
extaziat de calitățile accestuia, primeşte de la rege 
în două rânduri posturi subalterne în cadrul unor 
ministere de mâna a doua. 

Să prezentăm alternativa cu care el și alți idioţi 
încearcă să se compare și să îl compare: Căpitanul 
refuză net oferta regelui pentru postul politic suprem- — 
în stat! 0 0 ei 

- Sima acceptă locul secund în conducerea 
gen. Antonescu, în antiteză cu Căpitanul care, 
încercând să colaboreze cu Antonescu, are 
întrevederi la Predeal, după care declară că nu este 
omul potrivit pentru Mișcarea Legionară. 

- După căderea regimului Antonescu și 
instaurarea regimului comunist, Sima îl trimite pe 
Pătrașcu să reorganizeze Mişcarea; acesta este 


„prins şi, după modelul simist, patentat deja, 


acceptă o "reconciliere” care începe cu predarea . 
unor liste cu numele a 10.000 de legionari, baza 
zecilor de mii de arestări care continuă la 
nesfârşit. 

- Sima intră apoi sub aripa CIA, furnizând carne 
de tun contra cost pentru . diferite _diversiuni, 
parașutând legionari pe teritoriul României ocupat de 
tancuri rusești și condus de comandoul evreiesc în 
frunte cu Ana Pauker de care aminteam mai sus. ta 

Trăiește “ascuns” în Spania perioada arestării Și 
condamnării la moarte a dușmanilor iudaismului 
mondial. Dacă americanii știu de existenţa lui, știu ȘI 
oficialitățile evreiești care, stupoare, nu Cer 
extrădarea lui în România, nu îl răpesc precum pe 
alții socotiți responsabili de asasinarea unor evrei 
(cele 120 de victime atribuite "rebeliunii legionare )) 
De ce?? Poate pentru că a făcut cel mai Mare 
serviciu iudaismului, compromitând Mişcarea pentru. * 
totdeauna în fața românilor, distrugând-o din interior. 

- Vine 1989, schimbarea factorilor. politici, dar 
nicidecum a stăpânilor, și informaţii neconfirmate (ce 
puţin pentru noi), îl plasează pe Sima Ia o întâlnire 
cu Iliescu "în Delta Dunării”. t 

Dacă omul de încredere al lui Sima a înceicâ! 
"să dreagă borşul” cu Ana Pauker, suntem înclinati 
să ne gândim la acest scenariu ca posibil. i 

Urmașii și  continuatorii degradantulu 


comportament simist fac convenții cu Base iA : 


Nu ne miră, mai ales că se confirmă 
interiorul stafului simist. 


Rua lila 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE - ŞTIRI LUNA AUGUST - 


ki 


Noi  insolențe  ungureşti:  plăcuța 
"Kolozsvar" de la Cluj 


Aşa cum am precizat de mai multe ori, deşi 
pentru noi sintagma "extrema dreaptă” nu 
reprezintă un peiorativ, "extrema dreaptă 
maghiară” este o realitate odioasă. 

Tupeul de măgar de care dau dovadă membrii 
Partidului Jobbik, în cârdăşie cu infiltrații UDMR-işti 
de la noi (nu-i putem numi trădători ai României, 
pentru că ne sunt duşmani pe față!) nu se poate 
compara decât cu blândețea de oaie a reacțiilor 
româneşti. 

Circul de luna aceasta a fost declanşat de un 
fapt ridicol, dar jobbicii noştri dragi ştiu să dea 
drumul țânţarului sub lupă, ca să pară armăsar: 
patru cetățeni maghiari au fost reținuți şi audiaţi de 
Poliţie după ce fuseseră surprinşi montând o 
plăcuță cu numele "Kolozsvar” sub indicatorul 
cu numele ”Cluj-Napoca” de la intrarea în oraş. 
Aceştia intenționau să-şi facă fotografii cu plăcuța 
respectivă. Ar trebui să presupunem că o făceau 
numai de dragul distracţiei, ca să aibă un element 
mai picant pentru albumul cu fotografii turistice din 
România? Să fim iertaţi, dar noi nu putem să credera 
aşa ceva. Suntem datori să fim suspicioşi, de vreme 
ce există precedentul Csibi Barna - în fond, pentru 
cetățenii maghiari este mult mai uşor şi lipsit de 
riscuri să facă un asemenea gest. Barna, cel puţin, 
ca funcţionar din România, suportase o sancțiune 
disciplinară pentru tricourile lui cu România 
amputată. Măcar atât, dacă nu chiar ce i s-ar fi 
cuvenit, de exemplu un cazier penal... 

Celor patru li s-a dat drumul în aceeaşi noapte (7 
spre 8 august a.c.), la intervenţia Consulatului 
General al Republicii Ungare, fără a li se face vreo 
neplăcere, cum ar fi fost o binemeritată amendă. 
Poliția şi-a îndeplinit îndatoririle cu o politețe 
ireproşabilă. De unde ştim acest lucru? Simplu: cel 
mai neînsemnat incident, 'dacă s-ar fi întâmplat, ar fi 
fost preluat de Jobbik şi amplificat până la o barbarie 
demnă de filmele horror. 

Totuşi, de vreme ce scene de groază nu s-au 
petrecut, extrema dreaptă din Ungaria, care, cum am 
mai spus, se numără printre inamicii făţişi ai țării 
noastre, a fost nevoită să se manifeste ceva mai 
puţin "extrem" decât ar fi dorit. Un deputat al 
Partidului Jobbik, Szavay Istvan, a dat următoarea 
declaraţie: "Apreciez drept trist şi consternant că, 
în sec. al XXI-lea, cetățeni ungari sunt audiaţi de 
autorităţile române pentru astfel de fapte. (?! —n. 
n.) Este o altă problemă că plăcuta cu_ inscripția 
«Kolozsvar»_de_multă vreme trebuia să existe la 
Cluj" (12? — n. n.) (sursa: Mediafax). Acesta a criticat 
guvernul FIDESZ de la Budapesta, precum şi 
scumpul nostru partid etnic, UDMR. Despre FIDESZ, 
mai treacă-meargă, este la guvernare în țara 
domniei sale şi poate să le zică ce pofteşte (je-a 
reproşat că acordă prioritate relaţiilor de bună 
vecinătate cu România, în detrimentul intereselor 
ungurilor din această țară). Dacă, în loc de FIDESZ, 
ar fi Jobbik la putere, cu siguranță că Ungaria s-ar 
manifesta mult mai belicos, deşi, după părerea 
noastră, nici aşa nu se comportă chiar amical. 

Dar cu UDMR este o altă poveste. Ce a avut cu 
ei: nu au reuşit să reprezinte cum trebuie doleanțele 
concetățenilor noştri de etnie maghiară în chestiunea 
indicatoarelor bilingve. 

Totuşi, un asemenea reproş dovedeşte o 
inabilitate diplomatică de neiertat, chiar şi pentru un 
novice cu caş la gură: UDMR este, măcar formal, un 
partid românesc. Pentru un politician maghiar care 
binevoieşte să țină cont de acest statut, ar fi avut 
sens să reproşeze ceva României în ansamblu, dacă 
era nemulțumit, nu unui prăpădit de partid cu câteva 
procente din electorat. Altfel, el, novicele, demască 
prestaţia duplicitară a respectivului partid, tratându-l 
ca pe o agentură a Ungariei în România. Noi ştim că 
aşa este, dar singurul fir de care se mai agaţă 
dreptul la existență al UDMR, şi aşa controversat, s- 
ar rupe imediat dacă toţi românii ar şti. În concluzie, 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2011 


o asemenea demascare este foarte inoportună din 
punctul de vedere al d-lui Szavay Istvan care se 
dovedeşte priceput numai la scandal, nu şi la 
chestiuni de fineţe diplomatică. Cu siguranță că nu 
de fineţe şi diplomaţie a avut nevoie Partidul Jobbik 
pentru a se ridica în preferințele electoratului 
maghiar. Dar atunci, domnilor urmaşi ai celui mai 
nobil popor de migratori criminali cu care ne-a biciuit 
soarta pe acest pământ, de ce sunteți, dintr-odată, 
atât de sensibili? Ce lucru nedemn de sec. XXI li s- 
a întâmplat celor patru cetăţeni unguri: au fost 
traşi pe roată, cum i-ați tras voi pe Horea şi 
Cloşca? Sau ce-i cu sec. al XXI-lea: scrie pe el 
"voi, muritorilor, plecaţi-vă capetele înaintea 
urmaşilor lui Attila Hunul"?! Localitățile din 
Ungaria au la intrare plăcuţe bilingve, pe care să li se 
specifice şi numele românesc? Nu. Prin urmare, de 
ce ar trebui să aibă cele din România plăcuțe cu 
numele unguresc, scrie undeva că voi sunteți 
deştepţi, iar noi proşti? 

Românii din țara voastră au cumva un partid 
etnic, neconstituţional, care să trimită şi 
europarlamentari aşa-zişi maghiari la Bruxelles, 
de unde să vă pună bețe în roate cu fiecare 
cuvânt rostit? Nu, dar voi aveți în România 
UDMR-ul care găseşte an de an noi metode de a ne 
săpa. Apoi, mai aveți şi alte organizaţii de bozgori - 
nu mai săriţi în sus de nervoşi ce sunteţi, “bozgor” 
înseamnă "fără țară”! Bozgor este şi Csibi Barna, 
cel pe care autorităţile de la noi l-au atins doar cu o 
floare dacă ne gândim la ce ar fi păţit un român 
pentru fapte echivalente în Ungaria! 

Aveţi voi miniştri români în Guvernul de la 
Budapesta, eventual şi vreun criminal care să vă 
facă harcea-parcea sistemul de sănătate, doar-doar 
se curăță mai repede ungurii, de ce boală vor ei, şi 
care să favorizeze etnia română din Ungaria, 
desființând orice spital, în afară de cele care ar 
deservi românii? Nu, dar noi avem aşa ceva în 
guvernul nostru: până de curând s-a numit Cseke 
Attila şi le-a făcut ungurilor din aşa-zisul inut 
Secuiesc, fără nici o jenă, favorul mai sus menţionat. 
lar acum, că individul şi-a recunoscut incompetența 
şi a demisionat, se va numi altfel, şi altfel... dar 
oricum s-ar numi, tot ungur o să fie, dacă nenorocitul 
vostru de partid etnic deţine portofoliul Sănătăţii! 

Se sărbătoreşte în vreun mod oficial, oricât de 
discret, ziua României pe teritoriul vostru? Nu, că sar 
toţi descreierații voştri de "istorici", că "sărbătorirea 
Zilei Naţionale a României la Teatrul Naţional nu 
poate fi interpretată decât ca o provocare", cum 
declarase acel Raffay Erno despre 1 Decembrie 
2010. Pe de altă parte, ziua Ungariei, pierită fie-i şi 
amintirea, se cam sărbătoreşte în România, nu-i 
aşa? Nu cârcoteşte nici un glăscior oficial de la 
Bucureşti, cum că nu ar fi frumos... Şi nu se 
sărbătoreşte oricum, ci cu manifestații agresive de 
iredentism, cu ameninţări, de parcă noi am fi un trib 
de amărâţi din Papua - Noua Guinee, iar voi cine ştie 
ce mare putere mondială! 

Acestea fiind zise, Szavay Istvan, eşti "trist şi 
consternat"? Sictir! 


kk 


Nesimțire + chimicale = McDonald's 

Pare incredibil, dar ultimul scandal al 
companiei McDonald's a apărut, în toată 
splendoarea, la televizor. Având în vedere că a fost 
la o oră de vârf (seara devreme), am putea spune că 
"toată lumea a aflat" despre experiența cu meniul 
McDonald's; acesta, ținut la temperatura camerei 
pentru 6 luni de zile, doar... s-a uscat puțin. 

Echipa de la "Gândul" a refăcut experimentul 
fotografei americane Sally Davies. Astfel, îi sporeşte 
credibilitatea, pentru că nu mai poate fi negat - 
oricine îl poate relua oricând. Acesta este adevărul: 
“alimentele” pe care le cumpără atâta prostime 
de la McDonald's nu sunt biodegradabile. 

Sally Davies cumpărase faimosul meniu "Happy 
Mea!" cu cartofi prăjiți pe data de 10 aprilie 2010, 
făcându-i repetate fotografii timp de 94 de zile. 
Meniul a pierdut puţin din umiditate, nu mai avea 


miros, nu mai era atractiv pentru un căţel de 
apartament. Şi cam atât. Apoi nu ni se spune ce s-a 
mai întâmplat. Poate că meniul este şi astăzi pe 
undeva, bine-sănătos, ori l-o fi mâncat cineva, din 
greşeală... 

Şi cu meniul altui fast-food experimentul ar fi 
decurs, cel mai probabil, similar: suntem convinşi că 
nu doar McDonald's vinde asemenea mizerii. 

Totuşi, noi, ca români, ne bucurăm că a făcut 
această alegere, pentru că avem un resentiment cu 
totul special pentru această firmă. McDonald's a 
reprezintat pentru noi vârful de lance al tendințelor 
alimentare post-ceauşiste; apoi, cu puţin înainte de 
Crăciuniul din 2010, McDonald's a fost printre 
transnaţionalele care au primit abuziv fonduri 
structurale de la UE, fapt atestat de un studiu al 
publicaţiei "Financial Times”. Acest lucru este foarte 
urât, din două motive: (1) Aceste fonduri erau pentru 
IMM-uri, care se prăpădesc ca muştele (cel puţin în 
țara noastră), dar s-au dat transnaţionalelor sub 
pretextul "competitivităţii"; (2) Chiar dacă nu se pot 
interzice produsele în sine (aţi văzut ce au pățit 
indienii, când au încercat să interzică Coca Cola şi 
Pepsi în 2006!), se poate interzice publicitatea lor 
- ar putea avea un statut similar cu al țigărilor 
(deşi nu este exclus ca acestea din urmă să fie mai 
puţin nocive)... Ori, este clar că, de Sărbători, la asta 
le foloseau fondurile UE, ca să-şi sporească efortul 
pentru spălarea publicitară a creierelor noastre. Din 
toate aceste motive am simţi o satisfacție 
extraordinară să vedem cum lanțul McDonald's este 
dat în judecată, cum pierde, cum Ministerul Sănătăţii 
îi retrage autorizaţia de funcţionare şi cum dispar 
toate "Mec-urile” din România. Mai ales că ne-am 
săturat până în gât de mijloacele prin care suntem 
otrăviţi şi sterilizați pe ascuns. Vrem să se spună 
tare că toate mizeriile astea sunt periculoase, iar 
dacă o mai vrea cineva să le consume, de tâmpit ce 
este, n-are decât! Dar gata cu reclamele, cu afişele 
colorate, cu manipularea copiilor! (Până şi în SUA 
sunt în desfăşurare numeroase procese prin care se 
caută interzicerea oferirii de jucării împreună cu 
meniurile, ca mijloc de atragere a copiilor; la noi 
acest lucru se practică fără probleme.) 

Dar să revenim la indestructibilul "Happy Meal”. 
După ce Sally Davies a reuşit să facă publice datele 
(în SUA s-ar putea să fie destul de greu, cu cenzura 
lor, dar este vorba de o artistă destul de cunoscută), 
jurnaliştii au obţinut de la McDonald's un răspuns 
foarte simplu. Intrebat dacă lanțul de fast-food 
vinde mâncare nebiodegradabilă, purtătorul de 
cuvânt Danya Proud a negat cu hotărâre: "Este o 
acuzaţie scandaloasă şi complet neadevărată”. 

Este tipic Coca Cola şi Monsanto: ”Nu ne 
interesează ce experiență aţi făcut voi, produsele 
se testează doar la noi şi sunt în regulă, la 
revedere!” Totuşi, nu este un gest chiar atât de 
nesimțit, prin comparaţie cu ce urmează. După ce 
experimentul a fost repetat în România (începând cu 
14 oct. 2010), a ajuns la TV, în iulie a.c. Reacţia 
reprezentanților din România ai companiei 
McDonald's ridică ideea de nesimţire pe culmi încă 
neatinse! Alexandra Olaru, director de resurse 
umane şi comunicare McDonald's România, a 
declarat pentru "Gândul", ziarul care a încercat să le 
pună ştreangul de gât: "Nu este un fapt excepţional 
acela că alimentele lăsate în condiții normale se vor 
usca. (...) Carnea folosită în preparate este 100% 
carne de vită, fără conservanți şi aditivi alimentari, 
căreia i se adaugă, după finalizarea pregătirii, sare şi 
piper." Apoi d-na Olaru s-a contrazis, spunând că 
preparatele McDonald's, totuşi, "conţin cantități 
minime de conservanţi care contribuie la siguranța 
produselor"! În fine, aţi înțeles? "Alimentele" de la 
McDonald's şi-au probat calitatea ireproşabilă: 
nu se strică, dom'le, nici cu lampa de sudură, 
suntem cei mai tari! Siguranța produselor merge şi 
până la o jumătate de an, sau cine mai ştie cât, 
poate pentru eternitate. Inepţii asemănătoare au 
fost debitate şi la televizor, dar bineînţeles că s-a râs 


de ele. (continuare în p: 
Vedaclia 


Pag. 3 


MĂCELUL LONDONEZ ŞI "CORECTITUDINEA POLITICĂ” 


Unii locuitori ai Londrei au 
credem noi) că luna aceasta 
chipurile săracă în evenimen 
gândit să pună şi ei umărul. 

Cu elanul neprecupețit al unor găşti din cartierul 
Tottenham (un fel de Ferentari al capitalei britanice) 
s-a creat aproape din nimic o aşa-zisă revoltă 
sângeroasă şi incendiară în sensul propriu şi 
astfel "onoarea a fost salvată”. 


considerat (pe nedrept, 
ar fi fost prea liniştită, 
te urâte, aşa că s-au 


Mark Duggan, motiv sau pretext? 


Ca să nu se spună că desconsiderăm memoria 
personajului-emblemă. al evenimentelor, care. prin 
moartea sa nu tocmai de martir (ba chiar deloc) a 
produs scânteia declanşatoare, îi vom acorda 
acestuia momentul său. Mark Duggan, un taximetrist 
(şi nu numai), în vârstă de 29 de ani, a terminat-o cu 
trăitul într-un schimb de focuri cu poliția, pe care l-a 
pierdut... = 

Vis-a-vis de chestiunea legitimei apărări a 
poliţiştilor în exercițiul funcţiunii, care doriseră să 
stea de vorbă mai de aproape cu dl. Duggan, 
părerile sunt împărţite. Noi, însă, ne hazardăm să 
afirmăm că, în acest caz, poliția a avut dreptate. 

Dacă un mafiot gipsy (vedeţi, nu am zis "țigan", 
că nu e frumos...) de pe malul Dâmboviţei ar muri 
într-o scenă "western" cu Poliţia Română, atât faptul 
în sine, cât şi circul rezultat ar fi echivalente cu 
evenimentele de la Londra. 

De ce l-am comparat pe Starrish Mark (numele lui 
de scenă) cu un mafiot? Păi, cam asta se spune că 
ar fi fost: gangster, traficant de droguri, cap de bandă 
şi tată iubitor de familie - măcar atât. 

Şi de ce am făcut o paralelă cu dificila noastră 
"naționalitate conlocuitoare" (vorba altui împuşcat)? 
Pe internet puteți găsi cu uşurinţă două fotografii ale 
decedatului, şi nouă nu ne arată a fi fost englez! De 
altfel, dacă ar fi murit în circumstanțe asemănătoare 
un englez sadea, nu s-ar fi iscat cine ştie ce scandal, 
nicidecum o asemenea răzmeriță. Dar la chestiunile 
interrasiale - şi  ineviţabila corectitudine politică 
ajungem puţin mai încolo. 

Aşadar,: familia decedatului şi încă vreo 300 de 
locuitori din suburbia Tottenham au organizat un 
protest paşnic în fața sediului Poliţiei, în seara zilei 
de 6 august. Apoi, protestul paşnic a început să nu 
mai fie paşnic şi, de fapt, nici protest: a degenerat în 
jaf, bătaie şi vandalism — practic, o furie oarbă 
împotriva a orice s-a nimerit în cale... Şi totuşi, 
săracii din Tottenham nu au neglijat să mai şi fur- 
găsească oarece bunuri lăsate nesupravegheate în 
toiul "bătăliei". Vorba unui comentator de pe forumul 
ziarului "The Guardian”: "Nu e curios cât de multe 
magazine de plasme TV, telefoane mobile şi alte 
bunuri de firmă scumpe au fost ținta acestor 
«protestatari»?" Bineînţeles, când s-a văzut că 
începe paranghelia, iniţiatorilor li s-au adăugat forțe 
proaspete: proporţiile dezastrului depăşesc detaşat 
posibilitățile a 300 de oameni, oricât de înfuriați ar fi 
fost. 


Este sau nu un fenomen rasial? 


Conform mărturiilor care circulă, nu băgăm mâna 
în foc că nici unul dintre răufăcători nu a fost englez. 
Şi nici că absolut toţi care au avut de suferit au fost 
englezi. Un film care poate fi vizionat „pe internet 
prezintă jefuirea unui. student malaezian (Ashraf 
Haziq) care tocmai se accidentase cu bicicleta, de 
către alţi tineri care pretind că îl ajută, dar îi cotrobăie 
în rucsac. Aprecierile rasiale le puteţi face dvs. 

Şi totuşi, majoritatea victimelor „au fost 
proprietari de imobile, magazine, maşini, inclusiv 
statul britanic (şi Poliţia, mai ales că englezii au de 
vreo 150 de ani o lege care spune că despăgubirile 
pentru asemenea situații trebuie suportate de 
Poliţie)... lar majoritatea agresorilor erau tineri săraci 
(să zicem,-deşi nu este obligatoriu să fii sărac ca să 
furi), furioşi şi cu trăsături... nu tocmai europene. 

Am lăsat, ca să spunem aşa, portița deschisă 
pentru interpretări: puteţi vedea problema fie ca 
săraci versus bogaţi, fie ca imigranți versus englezi. 

Noi înclinăm spre varianta a doua, cu atât mai 
mult cu cât nu se pot trece cu vederea asemănările 


Pag. 4 


Rurale 


cu răscoala arabilor din Paris, petrecută în 2005. Şi 
aceia erau săraci - de regulă, toți imigranții sunt aşa. 
Şi aceia aveau capul plin de gărgăuni consumişti şi 
nici un chef de muncă - ceea ce, într-un fel, este vina 
sistemului, care subminează orice licărire de 
spiritualitate, înlocuind-o... cu ce? cu materialism ŞI 
viciu, care duc la ce s-a văzut. Dar, mult mai 
important, şi aceia intimidau Poliţia, care se temea 
că nu prea ar fi corect politic să dea cu bastoanele în 
nişte arabi. Dacă ar fi fost implicaţi atunci francezi 
săraci, respectiv acum englezi, forțele de ordine 
şi-ar fi făcut datoria fără ezitare. Acesta este 
adevărul: prostovanii de englezi, puţini la număr, 
care s-au trezit şi ei să se alăture "revoltei", au fost 
înhățaţi imediat. Poliţia se codea numai când avea 
de-a face cu minoritarii! 

Înainte de a pune punct acestei probleme, trebuie 
să mai dăm glas unei “incorectitudini politice" 
(păcatul de a spune lucrurile verde în față este unul 
de care nu ne putem pocăi). 

Spuneam că principalele victime erau proprietari 
Şi, se subințelege, bogați. lar acum, să le completăm 
portretul cu încă o însuşire: erau englezi. De ce 
această completare? lată cum se leagă toate: 
poliţiştii nu au avut starea de spirit de a opri nişte 
hoarde de infractori, pentru că aceştia făceau parte 
dintr-o minoritate săracă pe care au fost instruiți să o 
discrimineze pozitiv. Bine, dar nu i-ar fi oprit, totuşi, 
dacă bunurile amenințate ar fi fost stăpânite de o altă 
minoritate, de data aceasta bogată, deci cu atât mai 
mult discriminată pozitiv? Ba i-ar fi oprit. Pe tot 
parcursul acestui coşmar, evreii nu au pierdut nimic - 
caz clasat. 


incă o "revoluţie-Twitter"? 

Dar... cum au prins de veste atâţia derbedei, 
"forțele proaspete" (cum îi numeam mai devreme), 
că a început un scandal şi că se cere concursul lor? 

Acest aspect nu a scăpat administratorilor 
blogului britanic "Urban Mashup", care au investigat 
chestiunea: “cheia “problemei. este _mesageria pe 
internet. Şi nu oricare mesagerie, spun ei, ci 
BlackBerry Messenger, un serviciu care oferă un 
grad sporit de confidenţialitate față de obişnuitele 
site-uri de "socializare", cum ar fi Twitter sau 
Facebook. 

Conceptul de revoluție Twitter se pare că a 
fost inaugurat acum doi ani, cu ocazia unor 
revolte din Iran, când participanții şi-au asigurat 
un grad sporit de coordonare prin intermediul 


respectivului site. lar, mai recent, armata egipteană. 


şi-a făcut un cont pe Facebook, pentru a facilita 
contactul cu populația  simpatizantă, în timpul 
conflictului intern care s-a încheiat cu demiterea lui 
Hosni Mubarak. (Un strămoş ceva mai îndepărtat 
poate fi şi Revoluţia din România, din 1989, în a 
cărei manipulare, dacă vă mai amintiţi, un rol 
important l-a jucat televiziunea...). Aşadar, nimic 
nu este nou, în afară de faptul că acum aceste rețele 
sunt riguros monitorizate de Poliţie şi de Serviciile 
Secrete. De aceea o rețea securizată, cum ar fi 
BlackBerry Messenger, oferă un avantaj. 

Nu vă faceți iluzii: nu există nici un serviciu 
absolut securizat, disponibil pentru publicul larg. 

Au şi englezii o lege pentru monitorizarea 
internetului şi a serviciilor telefonice. Şi totuşi, 
sistemul de codare a... incomodat puţin interceptarea 
de către Poliţie, care nu şi-a dat seama din primul 
moment că pe BBM circulă apeluri sistematice la 
violenţă. 

Binînţeles că unii comentatori nu se rezumă la a 
constata că Poliţia nu a reuşit să urmărească în timp 
util mesageria confidențială, ci au şi început să 
turuie după vechea placă: "Trăiască cenzura şi 
monitorizarea"! Se insinuează că aceşti BBM, de 
fapt, poartă o parte din vină şi că pe viitor ar trebui 
să nu li se mai permită discreţia care i-a făcut, până 
acum, favoriţii pieţei. 

Este fals şi prostesc, dar... ispititor să gândeşti 
aşa. Ispititor, pentru că este mai comod să dai vina 
pe traficul internet "insuficient controlat", în loc să 
vezi adevăratele probleme, cum ar fi forțele de 
ordine nepregătite, cu inhibițiile lor ridicole în fața 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2044 


africanilor şi arabilor discriminați pozitiv. lar acea, 
discriminare acreşte zi de zi viața englezilor, E fi A 
cu ocazia violenţelor stradale. Oar 

Este o lege pentru toți, da sau nu? , 

Păi... da, dar să vedeți că "diversitatea Culturaja 
generează o diversitate a interpretărilor eg Ă 
fiecare o înțelege cum vrea! Unii înțeleg că "Statui E 
garantează propritatea privată”, iar alţii că "qu mad | 
este la pământ, porniţi Jihadul!" Fenomenul îi TE 
cum să fie accidental, el este între inuț A 
exploatat - noi, românii, ştim asta de multă vreme. $ ă 


Este vina englezilor? ş 

Mulţi vor fi ispitiți să spună că da, englezii meriță 
ce primesc acum (şi francezii, şi oricine a mai avut 
colonii, iar acum are o țară bogată)... E 

Desigur, istoria colonială şi actualul contrast între Ş 
Europa de Vest şi coclaurile nefericite ale Africii Sunt 
factori care au contribuit la crearea situației. Apoi, în 
țările civilizate autohtonii nu mai vor să presteze ş 
anumite munci "de jos”, aşa că importă afro-asialiei 
să le facă ei - este adevărat. e 

De fapt, englezului de rând toate acestea nu j. 
au adus niciodată vreun folos, ci numai rău: i s-a 
scăzut salariul, în competiție cu asiaticul care 
munceşte mai multe ore pentru o strachină cu 
orez, şi-a pierdut locul de muncă în favoarea 
africanului... Societatea, în ansamblu, s-a înglodat 
într-o dependență de țările sărace, care ar fi putuţ fi 
evitată. 

Dacă vă gândiţi, totuşi, că bogăţia şi civilizația se 
bazează pe jafurile şi cuceririle din secolele trecute... 
greşiţi parţial: bogăţia, da (marile puteri au exploatat 
resursele coloniilor); dar civilizaţia a încercat să 
meargă în sensul celălalt, de la cuceritor căte 
colonii. Din nefericire, formele europene au rămas 
fără fond, pentru că nimic nu poate înlocui milenii de 
istorie. Ceea ce astăzi pare a fi civilizație reprezintă 
doar o pojghiţă subțire peste apucăturile barbare ale 
africanilor. Ş 

Şi, în acest context, ajungem la problema cea. - 
mai gravă: o societate creată de o anumită rasă. 
tinde să se destructureze atunci când în 
alcătuirea ei elementele străine capătă o pondere 
prea mare. Pentru analogie, imaginaţi-vă un costum 
croit pentru un domn subțire, cu care apoi se 
îmbracă un vlăjgan. Acesta se duce să taie lemne în 
pădure, iar costumul, deja rupt în fund pentru că nui 
venea bine, se face complet ferfeniță! c 

Englezii, ca majoritatea neamurilor europene, au 
în spate milenii de istorie civilizată - a nu se face 
confuzie între “civilizată” şi "frumoasă", pentru că 
istoria nu a fost frumoasă nicăieri. 

A fi civilizat înseamnă să faci parte dintr-o 
naţiune, pe temelia căreia să clădeşti mai deparie, 
potrivit cu firea acesteia, care este şi firea ta. Ş 

lar a fi necivilizat înseamnă să aparții de un trib 
prăpădit şi să ştii doar de legea tribului. Tribul se mai 
poate numi şi "gaşcă" sau "bandă" - este acelaşi 
lucru, 

Acum, pe străzile Londrei se agită o mulţime de 
tineri negricioşi, cu o mentalitate inconfundabil 
tribală! Este un adevăr crud. Nu vorbim cu uşurinţă 
despre inferior şi superior - fiecărei rase, 
Dumnezeu i-a dat alte daruri - dar vorbim despre 
diferit şi incompatibil. Acesta este motivul pentru 
care amestecarea accelerată de acum a raselor âl 
putea fi ultima şi cea mai grea lovitură primită de 
umanitate. De aceea Franța şi Marea Britanie sun 
mai grav decât oricând amenințate cu prăbuşirea; ÎN 
contextul africanizării nestăvilite. În nici un caz nu A 
deveni puteri "africane", pentru că alogei 
necivilizaţi care le năpădesc nu vor fi în stare să În 
frâiele; se vor nărui - şi cu asta, basta. re. 

lar. mecanismul complex şi multisecular. ii 
controlează acest fenomen şi multe altele, mai 9' 
de observat, nu este nici francez, nici englez. ca] 
fost pus în mişcare de către... ghici? De către i 
care s-au ferit, pe cât posibil, de efectele +; 
punându-şi la adăpost puritatea rasială. Niciodă 
oalele nu se sparg în capul celui care le aruncă: 


AI 


- 


Azul 


NEAŞTEPTATA TRĂDARE 


Ne-am pomenit  dintr-odată, în diverse 
localități ale țării, cu preoți şi călugări tineri, 
energici, culți, buni vorbitori, cu cunoştinţe în 
domeniul informaticii, absolvenţi de Teologie şi chiar 
şi de Fizică, Drept, Istorie etc., care îl pomenesc la 
Liturghie şi chiar în predici pe Corneliu Zelea- 
Codreanu, care cunosc multe despre legionari şi 
vorbesc frumos despre aceştia. 

Pot fi audiaţi nu numai în amvon, ci şi pe 
YouTube, tipăresc cărți cu tentă legionară şi 
participă la conferințe naţionaliste, antimasonice şi 
antiecumeniste. Par tradiționalişti autentici, necorupți 
şi incoruptibili. Unii dintre ei sunt deja renumiţi. 

Mulți tineri credincioşi vin să-i asculte, se 
entuziasmează, îi iau ca model de viață şi ca 
duhovnici şi le cer sfatul pentru că vor să urmeze 
exemplul legionar. 

Şi atunci intervine surpriza: li se spune să stea 
cuminţi! Foooarte cuminţi. Sub cele mai diverse - şi 
absurde - pretexte: că Mişcarea Legionară nu mai 
poate renaşte (mama Omida ar fi invidioasă să afle 
că o concurează, şi încă fără glob de cristal), că 
tânărul trebuie să-şi desăvârşească mai întâi trăirea 
duhovnicească (până la moarte, probabil, ştiut fiind 
că nici sfinții nu se considerau suficient de 
înduhovniciţi), că "nu e momentul” (am mai auzit asta 
- de la persoane dubioase), că vor face de ruşine 
numele de legionar care e “sfânt” (am avut un 
camarad care nu făcea nimic şi, când îl întrebai ce-a 
făcut el pentru Legiune, îţi răspundea senin că n-a 
făcut nimic... ca să n-o compromită!!), şi alte prostii 
asemenea. În final ajung să le IMPUNĂ tinerilor - ca 
ascultare duhovnicească - să nu facă nimic! 

Pare de necrezut: cum, tu, care le tot spui ce 
înălțătoare e doctrina Căpitanului, să INTERZICI, 
folosindu-ţi autoritatea de duhovnic, să o APLICE?! 
Cum, tu, care ţii mereu predici pe temă, opreşti un 
tânăr să împărtăşească prietenilor săi ideile pe care 
tu însuţi le susţii?! 

Singura rreacţie ar trebui să fie un hohot zdravăn 
de râs şi... stânga-mprejur! "Ori te poartă cum ţi-e 
vorba, ori vorbeşte cum ţi-e portul!” Bieţii puşti însă 
se holbează buimăciţi şi unii, mai slabi de înger, 
fascinaţi de personalitatea sfinției sale, copleşiți de 
autoritatea  sutanei, se supun: dacă până şi 
părintele, care e naţionalist ... (bla, bla, bla şi tra- 
la-la), spune că e mai bine să-mi văd de treabă, ştie 
el ce spune! 

Bineînţeles că ŞTIE! Pentru că face parte din 
SISTEM. A fost recrutat de pe băncile facultăţii, a 
fost şcolit să atragă prin vorbe potenţialii naționalişti 
şi apoi să-i înece în mlaştina deznădejdii că nu se 
mai poate face nimic şi, mai ales, că NU TREBUIE 
să se facă! Şi în special de.către TINERI! 


kk 


[a 
! 


PENTRU SIMIŞTI  (coi 


să ne înţelegem: orice eşec de proporții al unei 
formaţiuni politice creează în percepția publică o 
imagine negativă, în sensul neîncrederii și chiar a 
marginalizării: recent, exemplul PNȚCD. A intra în 
acest sens în lupta politică dezvăluie o altă latură 
a simismului, total repudiată de Căpitan: 
aventurismul politic, trăsătură definitorie a. lui 
Horia Sima, preluată de urmași. 


"Bun si atunci ce să facem, să stăm cu mâinile în 
sân?” 

La această oră lucrul cel mai important de făcut 
este “salvarea” imaginii Mișcării Legionare, 
aducerea la cunoștință a societății românești și 
cu prioritate tineretului, a adevăratei activități și 
misiuni a Mișcării, combaterea diversiunilor prin 
minciună sau omitere de informații, proliferate de 
golemul iudaic și de colaboratorii lor, conștienți sau 
inconştienţi, în slujbă plătită direct sau prin avantaje 
de tot felul. 

Va trebui să închei tot cu o întrebare ca mai multe 
din articol: Ce vreți să oferiti ca imagine - acum și 

entru posteritate - societăţii românești? 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2011 


"Băieţii" "buni" care veghează la soarta omenirii şi 
fac planuri cum să o conducă au constatat că nu e 
deloc productivă metoda de a da în legionari şi 
nici de a te face că nu ştii ceea ce deja ştie o lume 
întreagă. Şi atunci au găsit soluția, conform 
"Protocoalelor. înțelepților Sionului": "îmbrăţişează” 
ideea pentru a o sugruma. 

Aşa se explică de ce ASCOR-ul (Asociaţia 
Studenţilor Creştini Ortodocşi Români) e apoasă şi 
diluată, o biată fantomă (vorba poetului: o vedem, şi 
NU E!), de ce apar multe cărţi despre martirii 
temniţelor comuniste, în care nu se menționează 
măcar în trecăt că aceştia au fost legionari, de ce 
moaştele de la Aiud sunt ignorate la nivel oficial, de 
ce nu sunt trecuţi în rândurile sfinților Valeriu 
Gafencu (frate de Cruce), părintele lie Lăcătuşu 
(comandant legionar) care are MOAŞTE, etc. 

Aservirea unor prelați puterii are ceva tradiție: 

În perioada interbelică poarta Mitropoliei din laşi a 
fost ferecată în lanţuri şi păzită cu jandarmii pentru a 
împiedica studenţii naţionalişti să se roage... 
Patriarhul Miron Cristea, notoriu mason, prim 
ministru în dictatura lui Carol al II-lea (alt mason), l-a 
încurajat public pe acesta în Pastorala din 1938 să-l 
asasineze pe şeful naţionaliştilor români. 

Ceva mai târziu, patriarhul 'roşu”, lustinian 
Marina, a făcut mari servicii comunismului, 
introducând reformele” care ne distrug azi Biserica 
din interior (prea ample pentru a fi abordate aici). Mă 
-mulțumesc cu un citat; “Stalin, conducătorul 
Partidului Comunist, duce la îndeplinire legea istoriei, 
cu alte cuwvinte acționează așa cum dorește 
Dumnezeu, motiv pentru care trebuie să ne 
supunem lui.” 

La rândul lui, Teoctist şi-a manifestat adeziunea 
la reprimarea sângeroasă a revoltei anticomuniste 
de la Timişoara. 

În zilele noastre PF Daniel are schimb de scrisori 
protocolare cu masoneria, transformă mănăstirile în 
hoteluri cu săli de conferințe, impune "săptămâna 
ecumenică” (pe când slujbe cu mozaicii? dar cu 
şamanii?), ş.a.m.d. Ce mai încolo şi încoace, un 
patriarh "modern" (al vremurilor din urmă — ar spune 
unii)! 

Maşina automată de spălat a Patriarhiei se ocupă 
însă de imaginea lor: vor fi transformați în modele. 

Stareţii "indezirabili” au fost înlocuiţi, la fel preoții 
din marile parohii din oraşe: cine nu e pe 'linia 
Daniel”, ci a lui Dumnezeu, e rupt de obşte şi mutat 
unde şi-a înțărcat dracul copiii (unde e bine 
supravegheat ca să nu mai facă "notă discordantă”) 
şi ameninţat că va ajunge pe străzi dacă nu se va 
"potoli". Cunosc personal cazuri în care preoții, 
refuzând să intre în masonerie, au dispărut pur şi 


din pag. 2) 


Din peste 10 ani ati ales 4 luni, în care Sima 
conduce Mişcarea şi participă la guvernare, dirijat 
de această dată de caracterul său infect și de 
instinctele criminale (patronii: direct — Moruzov, și 
indirect  - Carol  al-ll-lea, nemaiexistând), 
prezentându-le_ca_intervalul de_timp_definitoriu 
pentru ___ scopurile __si mijloacele __Miscării 
Legionare? 


Dacă sunteți atât de orbiti de victoria” lui 
Sima, dacă faceti tot posibilul să minimalizaţi, să 
ascundeţi “strălucirea” Căpitanului promovând 
imaginea ciuruită de ambiţii şi instincte primare a 
Comandantului, declarati, cum este normal, că 
pentru voi totul începe cu 6 septembrie 1940, că 
tot ce s-a petrecut până atunci a fost un preludiu 
nereusit al operei lui Sima!! 

Noi nu putem să facem altceva decât să vă 
atragem atenția că prin comportamentul vostru 
întinați memoria sutelor de martiri asasinați pentru 
credința lor legionară și care nici nu auziseră de 
idolul vostru de "gumilastic”. 


PS.: Terminând articolul mi-am adus aminte de 
lucruri ce mi se par semnificative și care trebuie 
amintite: 


simplu din oraşele respective, în care preoți care şi- 
au manifestat public dezacordul față de actele 
biometrice, au fost "îndepărtaţi”, în care măicuţelor li 
se impune CE să citească (ca pe timpurile de “glorie” 


comunistă, când trebuia să mergi la "învățământul de î 


partid”). Şi atunci cum poți crede că respectivii clerici 
care “înfruntă” ierarhia actuală făţiş, criticând 
masoneria şi ecumenismul, ba mai şi elogiindu-i pe 
legionari, fără a fi mutaţi sau chiar caterisiţi, nu o fac 
pentru.că au MISIUNEA să o facă?! 

În perioada rezistenţei în munţi au existat popi 
care se interesau dacă nu ai legături cu fugarii 
(pentru a-i ajuta!), apoi te dădeau pe mâna 
Securităţii. Azi, alți popi, mai stilați şi mai perverşi, îţi 
vorbesc frumos de legionari şi apoi te conving să nu 
te implici în Mişcarea Legionară. Sofistica lor: nu se 
pot ocupa tinerii de soarta Neamului (are cine: 
Cavalerii Kadoş... responsabilii cu execuțiile). 

Şi atunci de ce titlul de "Neaşteptata trădare"? 
Neaşteptată de marea masă a tinerilor neinformaţi şi 
naivi. A 

"Smintelile trebuie să vină, dar vai omului 
aceluia prin care vine sminteala! Mai bine pentru 
el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie 
aruncat în mare”. (Matei) 


Toate acestea nu înseamnă însă că nu mai 
există preoți şi călugări neaserviți puterii. 

Dar, în mod cert, nu sunt acei care vă 
îndeamnă la inactivitate socială, prefăcându-se a 
confunda smerenia cu fatalismul şi iubirea creştină 
cu toleranța tâmpă, şi nici cei care prezintă 
legionarismul ca pe un soi de ordin călugăresc în 
care au acces doar "iniţiaţi", cei care practică 
rugăciunea inimii. 

Cărţi LEGIONARE sunt "Pentru legionari”, "Crez 
de generație”, “Stilul legionar de luptă” ş.a., NU "Imn 
pentru crucea purtată”, “intoarcerea la Hristos” 
(acestea din urmă arată drumul parcurs până la 
înduhovnicire şi chiar sfințenie de nişte tineri 
legionari de excepţie aflați în condiţii de excepţie - 
teroare şi exterminare). 

Celor care pretind că un tânăr trebuie să se roage 
asemeni unui călugăr sau unui pustnic, aşteptând 
să-i pice din cer o soartă mai bună, trebuie să li se 
amintească o  zicală românească plină de 
înțelepciune şi umor: “Dumnezeu te ajută, dar nu-ţi 
bagă şi în traistă!” Sau, poate, conform faimosului 
spirit ecumenist care bântuie prin BOR, ar înțelege 
mai bine maxima unui protestant (Cromwell): 
"Increde-te în Dumnezeu şi ţine-ţi praful de 
puşcă la adăpost de umezeală!”... 


Woolta Codin 


- Aveam 5 ani în 1940, locuiam în cartierul Tei, 
absolut mărginaș pe atunci, și mi-au rămas în 
memorie clipele "de tensiune” provocate în cele 
patru luni de existență a "Poliţiei Legionare” a lui 
Sima, de incursiunile aproape zilnice pe care le 
comandase Sima ca să îl sperie pe tata (Horia 
Zelea-Codreanu, fratele Căpitanului). La noi 
veneau des părintele Borșa, Gheorghe Ciorogaru, un 
Cioroianu, unul din fraţii Noveanu, toți anti-simiști 
declaraţi. Ura lui Sima împotriva a tot ce îi 
amintea de Căpitan, ca rude sau prieteni, nu a 
cunoscut margini, și dacă "urmașii" sunt la fel, 
avem un tablou bine cunoscut. 

- Și altceva: în 1990, când Mihăiaș Moţa a putut 
ieși din țară, a fost contactat de emisari ai lui Horia 
Sima, dus într-un hotel de lux din stațiunea Baden- 
Baden și i s-a propus să fie urmașul lui Sima la 
conducerea Mişcării, preventiv, pentru ca să nu 
apară un Codreanu și să îi strice lui Sima ultimele 
zile. Acesta a refuzat categoric și a murit după un an, 
de un cancer apărut ca din senin. 

Cam atât! 


Pag. 5 


SEP 


AMERICANII SUNT NIŞTE »PARAZIȚI”? 


șI Aflându-se într-un context echivalent cu neaoşa 
baie de mulțime” practicată de preşedintele nostru 
pe când era "pe val”, primul ministru al Rusiei a spus 
despre SUA un lucru care, de multă vreme stătea 
pe limba tuturor. Îndrăzneala nu ne miră - lumea se 
vede cu totul altfel de la tribuna oficială a unui stat de 
necucerit, dotat şi cu vagoane de bombe atomice. 
Important este, totuşi, că Rusia spune un lucru care 
trebuia spus, aşa cum trebuia de spus... ... Sau nu 
nu chiar. 

Mândrul descendent al lui Stalin a omis un "mic" 
detaliu, de fapt esențial, asupra căruia vom reveni. 
Ca să fim cinstiţi, un adevăr parțial este o minciună, 
iar în cazul de care vorbim, chiar o naivitate. Dar 
chiar ŞI aşa, tot ne-am mai descrețit frunțile: filmul, 
vă rog: 

Cu ocazia unei tabere de tineret ținută lângă 
Lacul Seliger, din nordul Moscovei, Vladimir Putin a 
ținut un discurs în care a declarat că Statele 
Unite "trăiesc pe datorie". Națiunea americană 
"nu trăieşte în limitele mijloacelor, transferând 
povara responsabilităţii asupra altor state, într-un 
mod similar paraziţilor”. 

„Apoi, în cuvinte mai puţin memorabile, primul 
ministru rus a îndulcit puțin hapul, recunoscând o 
anumită ameliorare a situaţiei SUA, odată cu acordul 
dintre democrați şi republicani, obținut recent de 
Barack Obama. Desigur, spunea asta ca să se mai 
răcorească, pentru că prea i se încinsese mâna pe 
fierul roşu cu care îşi însemnase fostul rival din 
"războiul rece”. Oricum, mesajul care rămâne în 
mintea tuturor este "huo, paraziţilor!" 

In deschidere la "spectacolul" lui Putin nu a 
cântat, aşa cum ne-am fi aşteptat, formaţia 
românească "Paraziţii", membrii acesteia fiind obosiţi 
după prestaţia similară de la... 


"Istoricul" Acord al lui Obama 

După ce, până de curând, se vehiculase ideea că 
SUA vor intra în incapacitate de plată pe la sfârşitul 
verii (datorii, salarii, asistenţă socială, orice!), Barack 
Obama a anunţat pe 31 iulie a.c. un acord între 
republicanii şi democraţii din Congres, care va 
permite Statelor Unite să evite falimentul. Acordul 
prevede majorarea plafonului de îndatorare, o 
scădere cu 1.000 de miliarde de dolari a cheltuielilor 
şi crearea unei comisii speciale care să identifice noi 
posibilități de reducere a cheltuielilor cu încă 2.000 
miliarde de dolari. Asta pentru că termenul "trilioane" 
nu pare să fie la îndemâna publicului larg... 

Totuşi, chiar şi cele mai drastice planuri de 
austeritate ar lăsa Statele Unite cu datorii de 5.000 
de miliarde de dolari, iar analiştii nu consideră că se 


O SCURTĂ ISTORIE A BANULUI (despre adevăratul parazitism) 


Cum poate fi economia mondială atât de 
bolnavă şi de absurdă? 

Cum s-a ajuns până aici şi de ce? 3 

Deşi nu suntem economişti, vom încerca să 
facem puţină lumină în catacombele întunecoase ale 
sistemului financiar mondial. 

Meritul acestui text constă în ilustrarea simplă a 
unor chestiuni de specialitate, nu în deconspirarea 
vreunui secret. 

În termeni mult mai tehnici, aceste informații sunt 
disponibile în general necenzurate, tocmai pentru că 
sună obscur şi nu impresionează publicul larg. 


(1) TROCUL. i i 

Acesta a fost primul sistem de schimb: "Dă 
cămila, na-ţi sacul de portocale”. Sau, mai recent: 
"Dă portocale, poftim automobile nemţeşti'. Acest 
ultim exemplu se referă la barterul practicat de al III- 
lea Reich cu evreii din Palestina, care se pregăteau 
să-şi înființeze un stat acolo, în acest scop încălcând 
boicotul impus nemților în 1933, tot de către ai lor. 


(2) AURUL, ca echivalent pentru bunuri. j 

Din necesitatea unui etalon al valorii bunurilor, ca 
să nu fii nevoit să mergi la piață cu cămila în 
buzunar, s-au adoptat în acest sens metalele 
Cafe Acest moment a facilitat, din nefericire, 
apariţia celui mai mare păcat al 


Pag. 6 


AG/ulini 


va merge prea dur, deocamdată. În momentul de 
față datoria SUA atinge un record istoric absolut: 
14.300 de miliarde de dolari. : r 

Datele de până aici sunt preluate din articolul 
"Putin îi atacă pe americani: Sunt nişte paraziți!” 
publicat pe 3 august de www.wall-street.ro. 

Din aceeaşi sursă luăm şi informaţia conform 
căreia Statele Unite au reuşit o singură dată in 
istorie să scape complet de datorii, la sfârşitul 
mandatului preşedintelui Andrew Jackson (1829- 
1835). Dar, pentru că aceasta s-a petrecut în plin 
sclavagism, încercările timide ale unor comentatori 
de a-l omagia nu au avut nici o şansă de a fi luate în 
serios, Și 

Imaginaţi-vă ce ironie a sorții: cea mai curată 
balanță economică pe vremea unui preşedinte 
care avea sclavi negri! Ț 

lar cea mai cruntă criză a datoriilor, sub cel mai 
"corect politic” preşedinte, un negru. A 

În fine, puteau să se străduiască mai mult şi să 
găsească un negru homosexual, eventual şi 
"măritat", dar nu-i nimic, nu au intrat zilele în sac... 

În fine, acestea sunt faptele, adică vorbele, că nu 
s-a înfăptuit nimic. Şi atunci... 


De ce crede Putin că s-a dres ceva la 
americani? 


"Ameliorarea" văzută de Putin odată cu 
aprobarea măreţului acord americano-american pare 
scoasă din povestea "Hainele împăratului”. Nouă ne 
este imposibil să o vedem (cum s-ar fi spus în 
poveste, "nu suntem vrednici să o vedem”). 

Să recapitulăm: 

(1) S-a obținut un acord politic intern. 

Vax!  ludeo-democraţia şi unitatea politică: 
elefantul şi trotineta. Accentele tot mai dictatoriale 
ale sistemului american nu îl consolidează câtuşi de 
puţin, ele constând exclusiv în încălcarea tot mai 
fățişă a drepturilor cetăţeneşti. 

(2) S-au redus. cheltuielile cu un. trilion de 
dolari. 

Aşa, dintr-o întorsătură de condei? 

Bine, dar noi, românii, ştim bine cum merg 
lucrurile ăstea - nu este deloc atât de simplu. 

O să-i vedem pe americani în stradă, şi nu ne 
referim la proteste de stradă, ci la oameni aruncaţi în 
stradă, fără un acoperiş deasupra capului! 

Mitul prosperității americanului de rând şi-a dat 
duhul de mulți ani, supraviețuind numai printre iluziile 
celor care trăiesc în trecut. Americanii chiar nu mai 
au de unde să scadă cu uşurinţă nici un dolar din 
cheltuieli, atâta vreme cât nu se scutură de 


economiei, care ne aruncă astăzi în haos: camăta 
(nu se putea pune dobândă pe cămile...). 


(3) BANCNOTA, ca echivalent pentru aur. 

A apărut ca o "notă bancară”, cum îi spune şi 
numele, ceea ce însemna că purtătorul ei avea în 
cuferele unei bănci o anumită cantitate de aur. 

Era un_simplu act. Totuşi, sub acoperirea 
acestui act, bancherii (evrei - iertaţi-ne că o 
spunem. din noul) au început să jongleze cu 
averile date lor în păstrare, dobândind bogăție şi 
putere practic din nimic. 


(4) BANCNOTA cu valoare în sine. 

Cei care îşi depozitau averea (aurul) în bănci 
şi primeau note bancare au fost întâi încurajați, apoi 
obligaţi să le considere avere în sine. 

Astfel a devenit posibil un alt mare păcat al 
economiei: inflația: ai fost plătit pentru munca ta şi 
ai pus banii deoparte, dar banii munciţi anul trecut 
valorează cât munca pe numai zece luni de anul 
ăsta! O parte din valoare a devenit "volatilă”, 
ceea ce ar fi fost imposibil atâta timp cât se 
mergea pe echivalența strictă în aur. O idee 
drăcească, aşa cum numai un evreu putea inventa! 

Tot ce se pierde prin inflație pare să se ducă 
în neant, dar nu este deloc aşa: undeva, în umbră, 
sunt nişte buzunare care colectează aceste 
"firimituri”, clădind munţi. 


ai eee 


adevărații paraziți (cei 'aleşi'), iar asta nu 
putea face fără o convulsie înfiorătoare, mondială a, 
(3) S-a mai înființat o comisie. 3, 
Hai să fim serioşi, au mai multe Comisii g E. 
focoase nucleare. Să le fie într-un ceas bun! ecăţ 
(4) S-a majorat pragul legal de îndatorare : 
De fapt, acesta este singurul fapt concreţ E 
se poate traduce printr-un singur cup 
NEPUTINȚA. ânț 
Legea lor prevedea un plafon maxim ad 
datoriilor, iar acum, că l-au sărit, americanii 
o altă lege care le dă voie să sară şi mai m 
simplu, nu se mai pot opri. 
Ce "detaliu" a omis Putin? SĂ 
Oare ce putea să omită, decât că americ: 
sunt nişte paraziți, ci nişte parazitaţi? U5 
Ce am mai putea spune la acest Capitol, fără « i 
ne re-re-repetăm? A 
Sistemul bancar american este 100% evreies 
aşa-zisa lor bancă Centrală, Federal Resenye 
este de fapt o bancă particulară, normal că ol 
evreiască... Pe bancnotele lor scrie "Federal 
Reserve note", dar pentru un scurt interval de timp. 
pe vremea lui Kennedy (în 1963), începuseră Să se. 
tipărească şi dolari cu "United States note". Ana; 
Kennedy a fost împuşcat, iar firavul lui gesţ de 
"emancipare", suprimat... iasi “A 
Situaţia, aşa cum ne străduim să o descriem . 
cât mai concis mai jos ("O SCURTĂ ISTORIEA 
BANULUI”), nu este specific americană. 
În SUA a început totul, la scară mare, iar acum 
tot ei dețin recordul; situația din Grecia, de 
exemplu, este gravă, dar, pe lângă Statele Unite, 
datoriile greceşti sunt floare la ureche. să 
Acest sistem bolnav prin construcție, intenționat — 
rău alcătuit, funcţionează aproape peste tot în lume, 
nu doar în America. La fel stau lucrurile, de 
exemplu... în Rusia. Aşadar, Putin arată în 
direcţia greşită: se preface sau... chiar nu 
înţelege nimic. Cel mai probabil ar fi să se prefacă, - 
pentru că îl considerăm un politician foarte capabil. 
Dar dacă ar spune ce "nu trebuie”, marea finanţă 
"mondială" l-ar taxa mult mai dur decât l-a taxat el pe 
Băsescu atunci când acesta a deschis gura luna. 
trecută. L-ar călca în picioare! Putin, pe lângă cei. 
câțiva mahări evrei ascunşi, este mai mic decât 
Băsescu pe lângă Putin. Deci dă şi el în americani, - 
adică în oropsiţii din coada căruţei, că asta i se 
permite. Cam atât despre curajul primului ministru. 
rus şi despre falnica putere neosovietică de la. 
Răsărit. 


=, A 
Misibij a. 
Şi-au Aj 
ult, Pur şi. 


anii ny 


(5) BANII-DATORIE. i 

In contextul abstractizării şi fluidizării. circulație 
banului, acesta a fost redefinit. Să 

In loc să mai aibă un echivalent în bunuri, 
banul a început să semnifice o cuantificare â 
datoriilor. 

Nu este deloc acelaşi lucru: bunurile Sun. 
concrete, având o valoare clar determinată în funclie 
de utilitate, precum şi de efortul depus penlru 
obținerea lor. 

De asemenea, munca prestată este o valoare 
fixă: s-a lucrat de la ora la ora, la calitatea cutare, s 
a produs atât, punct. 4 

In schimb, datoria, prin camătă, poate creştă 
nelimitat. E fi 

Şi mai grav este faptul că banii-datorie pot 
CREAŢI de bănci: acestea pot oferi cu împrun € 
strict legal, sume pe care nu le au - bani prag 
imaginari. j ca. 

De aceea există mai mulţi bani decât ar treb 
să cumperi toate bunurile de pe planetă! 


| ai 

__ Şi atunci, în contextul articolului de Si 

înainte, este absolut just să ne întrebăm: ri ar 
1. Faimoasele 14.300 de miliarde de dola 


i ae ul 
putea să depăşească valoarea efectivă, la pre| 


actual, a tuturor bunurilor din SUA? 
2. Dar suma datoriilor. diverselor. state 
putea depăşi valoarea tuturor bunurilor 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2011 


existente şi serviciilor prestabile 
astăzi pe întreaga planetă? 
3. Cu alte cuvinte, 99% (orientativ) din 
„oamenii de pe lume, ar putea să le dea tot 
ce au, până la fundul gol, celorialţi 1%, şi tot să le 
râmână datori? 
Este greu de făcut o estimare, însă presupunerile 
noastre ar fi, în ordinea întrebărilor; da, da şi da. 
(6) BANII VIRTUALI. 
Culmea este că între această fază şi cea 
anterioară vedem mai mult o diferență cantitativă. 
Banii rulează în gol, cumpărând şi vânzând 
alți bani, aducând dobânzi, majorând datorii care 
demult nu mai au nici o acoperire concretă. 


*kk 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE (continuare din pag. 


Mai este nevoie să insistăm asupra faptului că 
declaraţia d-nei Olaru nu poate fi scuzată prin 
ignoranță? Nici o o ființă vorbitoare nu poate avea 
un IQ atât de scăzut, încât să spună aşa ceva cu 
sinceritate! Deşi trebuie să admitem că, în câteva 
fraze, a scăpat şi o greşeală de exprimare. ("din 
această perspectivă, experimentul este de a proba 
calitatea produselor noastre"), poate din nervozitate. 
Nu, nu este o problemă de inteligență scăzută, ci 
de moralitate scăzută, dar rău de tot! Pur şi simplu 
dacă ar fi plătită, dumneaei ar putea să declare cu 
aceeaşi seninătate şi că o halbă de vodka este, 
pentru un preşcolar, cel mai gustos şi înviorător mod 
de a începe ziua. 

Gestul curajos al celor de la "Gândul", care, cu 
siguranţă, înțeleg riscul la care s-au expus sfidând 
atât de fățiş interesele unui colos comercial, ne-a 
încântat fără rezerve. Mult mai puţin ne va “încânta”, 
totuşi, să vedem cum, după stingerea acestui 
incident, fast food-urile vor continua să-şi crească 
vânzările şi să-şi facă reclamă ca şi cum nimic nu s- 
ar fi întâmplat. Vi se pare neverosimil acest lucru? 
Nouă ni se pare tipic. 

kk 


DEX nu va mai ”recomanda” cuvântul 
"jidan” 

Vă mai amintiţi celebra polemică purtată, în 
septembrie 2010, în jurul oficializării denumirii etnice 
de "țigan"? Silviu Prigoană, parlamentar PDL, luase 
atunci năstruşnica iniţiativă de a legaliza folosirea 
termenului în presă, în acte oficiale etc. În fine, tot dl. 
Prigoană se află şi la originea unei alte propuneri, tot 
atât de năstruşnice, dar care i-a stricat orice şansă 
de a ne fi simpatic - legalizarea prostituţiei. Până la 
urmă, după interminabile campanii de vorbărie, care 
au servit, cu siguranţă, la mascarea unor probleme 
mult mai grave, ambele iniţiative au fost "prigonite”, 
adică au dat chix. Ceea ce, în ceea ce priveşte 
tentativa de a-i numi pe ţigani "țigani", regretăm. 

Ce legătură au toate acestea cu DEX-ul şi cu 
"jidanii"? Nu vă speriaţi, dl. Prigoană nu a propus 
oficializarea termenului de "jidan": ar fi fost ultimele 
lui cuvinte ca om politic şi, poate, ca om liber. De 
altfel, articolul nu mai face, din acest moment, 
referire la nici o persoană cu numele "Prigoană". 
Gata. Şi totuşi, este evident că mai sus numiţilor le- 
ar fi dat apă la moară o asemenea inițiativă - atunci 
să vedeţi bocete: ce discriminare, ce antisemitism, 
"dom'le, nu se mai poate trăi cu rasiştii ăştia”! Dar în 
lipsa acesteia, ca întotdeauna, au găsit un înlocuitor. 

Pentru că ei nu pot trăi fără pretexte de a se 
victimiza, au fost nevoiți să se mulțumească cu... 
DEX-ul! ; 

Ce a făcut DEX-ul, nenorocitul, tocmai acum, 
când era cât pe ce să avem o lună fără nici un 
protest evreiesc?! 

Păi, exact în acest moment, nimic. Dar în 2009, 
când s-a scos cea mai recentă ediţie... Ei bine, 
atunci "ticălosul" făcuse cu vârf şi îndesat... : 

Numai că, fiind un volum atât de gros şi scris 
mărunt,  bieţii slujbaşi ai Centrului pentru 
Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului. din 
România abia acum au ajuns cu Monitorizarea la 
litera "J"! : ăia 

Imediat ce au văzut ce scrie la cuvântul "jidan”, 
au şi început combaterea. E ; 

Aşadar, mai sus numiților le-au trebuit 
doi ani ca să-şi dea seama că in 
Dicţionarul Explicativ al Limbii Române 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2011 


Toate acestea se făceau şi cu vechile note 
bancare cu valoare intrinsecă; viciile sistemului 
rămân aceleaşi, însă cardul de credit este un 
catalizator extraordinar,  sporindu-le monstruos 
puterea. Banii electronici sunt mai "volatili", mai 
uşor de creat, de furat, de anulat, dar, mai ales, 
mult mai uşor de urmărit. 

Una din ideile excepționale ale Germaniei 
național-socialiste a fost revenirea la 
fundamentul solid al banului cu acoperire în 
muncă, 

Pentru că nu a vrut să renunțe la acest 
principiu care constituia o dez-iudaizare totală a 
economiei, Hitler nu a putut obține pacea cu 


termenul “jidan” este definit NU ca un peiorativ 
monstruos, nazist şi cu îndemnuri subliminale la 
crime în masă, ci drept apelativ familiar (exact aşa 
scrie: "familiar”). 

În fond, nici nu este o greşeală: acum o sută de 
ani chiar era un termen familiar. Sensul peiorativ a 
venit cu timpul, pe măsură ce românii i-au cunoscut 
mai bine pe mai sus-numiţii. 

Ce importanță poate avea faptul că se foloseşte 
rădăcina germană ('jude”) sau engleză ('jew') în 
locul celeilalte rădăcini engleze ("hebrew')? 

Orice cuvânt am folosi, în cele din urmă el tot 
va însemna ceea ce înseamnă - adică poporul 
respectiv, cu calitățile şi defectele sale. (lar acum 
să ne iertaţi, dar trebuie să o spunem: sus-numitul 
popor prezintă, în viziunea noastră, în primul rând 
defecte şi abia în al doilea rând calităţi. Dacă aşa i-a 
lăsat Dumnezeu...) 

Se supără, oare, mai sus numiții că avem un 
termen peiorativ pentru ei? Domniile lor consideră 
că nu merită aşa ceva? Ar fi un caz similar cu cel din 
basmul "Frumoasa din pădurea adormită": Evreimea, 
cam... hâdă, întreabă oglinda (DEX): "Oglinaă, 
oglinjoară, cine-s cei mai frumoşi din țară? Dar din 
lume? Dar dumnezeul lumii acesteia, cine este? Noi, 
nu?" lar DEX-ul se face mic şi nu mai ştie ce să 
răspundă, de teama Centrului pentru Monitorizarea 
şi Combaterea Antisemitismului din România, care 
se uită tot mai încruntat... 

Sau, ceva mai subtil: mai sus numiții se 
supără că avem pentru ei termeni familiari! 

După cum vedeți, dicționarul în sine atestă faptul 
că românii sunt atât de buni şi indulgenţi, încât s-au 
putut referi cu afecţiune chiar şi la asemenea 
oameni! Pentru că, să fie clar: mai sus numiții au 
venit în Principatele Române - sub mărturia 
marelui ziarist Eminescu - în calitate de sărmani 
surghiuniți din Rusia ţaristă şi Austro-Ungaria (din 
Galiţia), iar apoi, foarte rapid, au devenit spoliatori 
rapace, după un sistem pe care românii nu-l mai 
văzuseră neam de neamul lor, aşa că nu s-au 
apărat cum ar fi trebuit. Prin urmare, întâi cerşetori, 
apoi zbiri şi acaparatori; când să fi fost acea fază din 
convieţuirea lor cu românii în care să le fi părut 
acestora simpatici? Vă răspundem cu convingere: 
niciodată! Şi, cu toate acestea, românii au avut atâta 
bunătate, de se miră şi lorga în faimosul articol 
"De ce atâta ură?” din 1940: "Românimea 
aceasta, de o bunătate prostească față de 
musafiri şi jecmănitori, merita un tratament ceva 
mai omenesc din partea evreimii [...]". Da, românii 
au fost foarte buni cu evreii, chiar nemeritat de buni. 
Bineînțeles că au avut şi cuvinte care să se refere la 
ei în sens familiar, iar acest lucru trebuie ascuns ca 
să se creadă acum că i-au tratat dintotdeauna cu o 
duşmănie oarbă, nejustificată, ca nişte câini turbaţi. 

Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea 
Antisemitismului din România a trimis Academiei 
Române o scrisoare teribil de lungă şi plicticoasă, pe 
care o puteţi lectura pe internet - fie ad integrum 
(pentru cei cu nervii tari), fie citată în diverse articole. 
De exemplu, recomandăm articolul "În viitoarele 
ediții DEX, cuvântul «jidan» poate fi însoțit de 
indicația «nerecomandat»" (Mediafax, 11 aug. a.c.). 
Noi ne vom rezuma la reproducerea următorului 
fragment, asigurându-vă că toată epistola este pe 
acelaşi ton, ceea ce ne umple încă o dată de silă şi 
ne face să-i iubim pe evrei (pe toţi) cu încă un strop 
mai puţin: "Caracterizarea cuvântului «jidan» ca fiind 
un cuvânt «familiar» transformă cea mai abjectă 
expresie a  antisemitismului existentă în limba 


Marea Britanie, după ocuparea Franţei 
deşi era în apogeul puterii sale. 

Şi de ce îi interesa atât de mult pe 
englezi cum îşi defineau nemţii moneda, 
încât să moară pentru asta? 

Pentru că erau controlați de evrei, iar pe evrei 
îi interesa, pentru că sistemul german urma să fie 
preluat şi de alte ţări, făcându-se o disociere 
clară_între_capitalul_productiv_şi cel speculativ 
adică parazit. Pentru că, astfel, nu ar mai fi fost 

osibilă în vecii vecilor o criză financiară, iar ei, 
evreii, ar fi ajuns inutili şi neputincioşi. 


4 inc 


3) 


română într-un sinonim al cuvântului «evreu». 
Cuvântul «jidan» este o expresie a rasismului în cea 
mai. primitivă formă; în cuvântul «jidan» se află 
esența urii faţă de evrei; este cea mai cuprinzătoare 
expresie a antisernitismului. Cuvântul «jidan» este 
ultimul cuvânt pe care sutele de mii de evrei prigoniți 
l-au auzit înainte ca bunurile lor să fie jefuite, arse şi 
distruse, înainte ca patul armelor să le zdrobească 
oasele, înainte ca ei să fie încărcaţi în vagoanele 
trenului morții, înainte ca mulţi dintre ei să fie omorâți 
ca nişte animale numai din cauza faptului că s-au 
născut evrei”. 

„„.Şi atât este, cum s-ar spune, prea destul. 

În acelaşi document se mai spune că termenul 
«jidan», în sine, promovează rasismul, discriminarea 
promovate de fascişti şi nazişti, deci este un cuvânt 
interzis de Legea 107/2006 pentru aprobarea OUG 
31/2002 privind interzicerea organizaţiilor — şi 
simbolurilor cu caracter fascist etc. 

Sincer, aceşti domni de la monitorizarea şi 
combaterea limbricilor marţieni chiar nu ştiu ce spun: 
legea aceea cu nume lung şi sforăitor nu poate 
să interzică nici un cuvânt. 

Cât despre chestiunea cu fasciştii, ea pare să 
definească noi limite până la care poate cobori 
incultura unor evrei plini de ifose! Naziştii, da, aveau 
ceva cu evreii, dar fasciştii, ba! Regimul din Italia - şi 
doar de acolo! - s-a numit fascist de la simbolul 
fasciilor, iar în Italia nimeni nu a zis nimic de evrei, 
nici pe vremea lui Mussolini şi nici mai târziu; 
dacă, pe de altă parte, evreii au fost deranjați că 
Mussolini a instaurat legea în țara lui, a scos bursa 
în ilegalitate şi a acordat independență de stat 
Vaticanului, asta este problema lor. 

Academia Română a răspuns cu umilință, dar, 
culmea, de data aceasta nu le-a dat satisfacţie 
deplină mai sus numiţilor: "Din păcate, în procesul 
de editare a ultimei ediţii a DEX-ului, s-a înlocuit din 
eroare indicaţia «popular şi peiorativ», corectă din 
punct de vedere istoric, cu indicaţia «familiar». [...] În 
edițiile viitoare ale tuturor dicţionarelor elaborate de 
Institutul de Lingvistică, sub egida Academiei, vom 
include indicații care să nu lase loc unor interpretări 
discriminatorii, adoptând formulări de tipul «cu sens 
peiorativ, nerecomandat». În ce priveşte corectarea 
imediată, fără întârziere şi în mod permanent a 
definiției cuvântului «jidan», tot ce putem face este 
să publicăm o notă explicativă în media sau pe 
internet [...]”. 

Următoarea ediţie a DEX-ului este preconizată să 
apară în 2014, conform reprezentanţilor institutului. 

Maximillian Katz a declarat, în numele Centrul 
pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului 
din România, că răspunsul Academiei nu este 
mulțumitor. Decă aceşti mai sus numiţi au sesizat 
ceea ce lor li se pare o problemă, la doi ani de la 
scoaterea ediţiei, iar acum pesemne că vor ca noua 
ediţie să fie publicată instantaneu, de preferinţă ieri, 
numai pentru a modifica explicaţia unui cuvânt. lar 
pentru că acest lucru este fizic imposibil, au mai 
făcut rost de încă un nimic pe care îl vor prezenta 
cu succes ca o jignire grosolană pe care ei au 
suferit-o - cerând şi răscumpărare, bineînțeles. Care 
va să zică, românii, cu sângele victimelor 
holocauţtului încă proaspăt pe mâini, i-au omorât din 
nou, cu un cuvânt, pe cei mai buni şi frumoşi 
reprezentanți ai specie homo sapiens, mai sus 
numiții (deşi pe viitor nu se va mai recomanda) 
jidani. 


Pag. 7 


Ralu 


BASMUL CU TERORISMUL CREŞTIN 


Abia ce publicasem luna trecută articolul "Multă 
mizerie pentru nimic", cu referire la circul de prost 
gust din jurul recunoaşterii la ONU a independenței 
Palestinei, că s-a şi revărsat încă un val de mizerie. 

S-a trezit acel "domn" din Norvegia să omoare 
vreo 90 de tineri membri ai partidului aflat la 
putere, pentru că respectivul partid preconizează 
susținerea cauzei palestiniene. Şi din alte motive, 
după cum veţi vedea. 

Pe 22 iulie în centrul Oslo a explodat o bombă, 
apoi acelaşi atentator s-a dus şi pe insula Utoya, din 
apropiere, unde a deschis focul într-o tabără de 
tineret, ca în filmele cu Rambo. 

Aceasta a fost ştirea, adusă la maxima concizie. 

Numai slugărnicia dusă la extrem a mass-mediei 

"mari" poate explica încăpățânarea de a-l prezenta 
pe Anders Behring Breivik drept "naționalist" şi 
"fundamentalist creştin” (asta dacă, desigur, trecem 
cu vederea modalităţile naive prin care însuşi 
criminalul a căutat să se recomande ca atare): 
Cu câteva ore înainte de cele două atentate, 
omul şi-a postat, conştiincios, pe internet 
"profesiunea de credință", o lucrare amplă şi plină de 
contradicții. Cu tot cu faimosul citat din John Stuart 
Mill, despre superioritatea omului animat de o idee 
față de 100.000 mânaţi de interes... 

Te apucă furia când vezi cât de mult poate fi 
răstălmăcită o maximă înțeleaptă, pentru a servi 
scopurile unor psihopaţi! Mai bine ar fi vorbit de 
superioritatea unui om cu o mitralieră în fața a o sută 
de oameni cu mâinile goale. lar apoi, atitudinea 
"demnă" de la anchetă, în care şi-a recunoscut fapta, 
bineînțeles premeditată, şi s-a străduit să o justifice... 

Probabil nimic din toate acestea nu reprezintă o 
noutate pentru dvs., la aproximativ o lună de la 
eveniment. Dar, în ciuda dovezilor incontestabile, 
se tot merge înainte cu "fundamentalistul 
creştin”! 

Ne aşteptam la asemenea lucruri: de când a 
"murit" Osama bin Laden, aşa-numita luptă contra 
terorismului, principala scuză a “agresivităţii 
americano-israeliene, a cam rămas fără... obiectul 
muncii. 

Şi atunci, ce s-au gândit "băieţii buni"? 

"Ştiţi ceva? Oricum, s-a cam fumat povestea cu 
teroriştii musulmani, ce  ziceţi de un 
fundamentalism creştin atroce? 

Până la urmă, creştinismul este principala piedică 
în contra dominației noastre, de ce să lovim numai în 
Islam? 


CORIGENT... NOTA 10 CU FELICITĂRI! 


Păzea, glumă proastă! 

Nu ce am scris mai sus, ci ce urmează; intrarea 
în Noua Ordine Mondială nu se mai face cu biciul 
pe spinare, ci "de bunăvoie”... şi cu cântec. Se 
dau şi note pentru impresia artistică! Aceste note se 
mai numesc şi "rating-uri”. 

Sună ridicol de  şcolăreşte, dar statele, 
companiile şi băncile din lumea întreagă au 
început să tremure de emoție pentru aceste 
rating-uri ca nişte elevi tocilari pentru notele primite 
în şcoală. 

"Capul ce se pleacă, sabia nu-l taie, 

Dar cu multă graţie de nu se-ncovoaie, 

Vine agenția, rating-ul ţi-l taie, 

La toamnă, tataie!" 

Există trei mari agenții acreditate să dea 
asemenea "verdicte”: Standard & Poor's (S&P), 
Moody's şi Fitch. 

Acestea au misiunea de a evalua, independent 
de orice presiuni financiare sau politice (teoretic...), 
riscul de faliment al unei companii, bănci sau... al 
unui stat - mai exact, riscul la care se expune un 
investitor sau un creditor când face un împrumut 
respectivului stat. 

Se foloseşte o scară de notare de la CCC la AAA, 

în sensul creşterii siguranței, deşi noi am fi 
preferat sistemul de la 1 la 10 (cu 5 ca 


Pag. 8 


Să inoculăm maselor imaginea teroristului 
alb, creştin, ca după aceea să le mai luăm şi 
bisericile la "puricat"... SE: 

Aşa cum "erau" arme de distrugere in masă in 
ograda lui Saddam Husein, de ce să nu "fie" şi prin 
altarul vreunei bisericuțe?" 

L-au cooptat pe dl. Breivik, un exemplar foarte 
arătos, blond, emblematic - ar zice ei - pentru rasa 
nordică, şi i-au cerut să se dea “puţin” în spectacol. 

Apoi: "la uitaţi-vă la ăştia, se trezesc în ei 
năbădăile de vikingi sângeroşi! Trebuie ținuți mai din 
scurt, să punem mai multe camere de luat vederi 
peste tot - mai bine să fiţi filmaţi şi în WC, decât să 
vină bau-bau. Breivik şi să vă arunce în aer... Şi ce 
instigări periculoase publică fundamentaliştii. ăştia 
demenţi pe internet! Aşa nu se mai poate, dom-le, 
dacă nu se cenzurează odată internetul, o să 
degenerăm cu toții în barbarie.” 

Şi a fost gata scenariul. Arma la picior, 3, 2, 1, 
start! lar dobitocul s-a dus, a declanşat o bombă şi a 
tras vreo sută de gloanțe 

Acum, fireşte, masoneria se dezice în mod public 
de el (poate că pe ascuns, l-or fi declarat erou); cui îi 
mai pasă de o unealtă folosită? 

Desigur, este un scenariu prost făcut grămadă. 

Dar chiar şi aşa cum este, tot s-ar putea dovedi 
eficace, având în vedere inegalitatea resurselor 
mediatice puse în joc. Câteva recunoaşteri, cam 
codite, ale presei norvegiene, că Breivik este sionist, 
împreună cu fotografia în țoale de mason din ziarul 
britanic "Daily Mail", reprezintă cam toate ecourile 
"oficiale" ale adevărului. În rest, or mai fi câteva zeci 
de bloguri şi site-uri pe care, la nevoie, orice 
politician le poate califica drept fanteziste, 
iresponsabile etc. Pe de altă parte, aberaţia cu 
teroristul creştin va putea fi promovată oricât de mult, 
sub egida celor mai "serioase" publicaţii... 

Gata cu tâmpeniile: nu_ există naţionalist 
mason! Situaţia de la 1848 a fost o excepție, 
având în vedere coincidența de moment a 
intereselor masonice de a dezmembra marile 
imperii cu interesele popoarelor care doreau să 
se elibereze. Şi cei mai mulţi dintre masonii şcoliți la 
Paris ai generaţiei paşoptiste nici nu au fost 
naționalişti veritabili. 

Lăsând chestiunea istorică la o parte, de ce un 
naţionalist trage în propriul popor? Erau toți tinerii 
respectivi în flagrant delict de trădare a intereselor 
Norvegiei? Nu, dar puseseră o pancartă mare pe 
care scria "boicotaţi Israelul”, ceea ce contravine 
intereselor acestei țări, iar dl. Breivik are simpatii 
sioniste... De fapt, în calitate de neevreu, faptul de a 


Fă 


notă de trecere). Sau, şi mai expresiv, de la bulină 
neagră la bulină roşie, cum ni se dădea la grădiniță... 

Importanța fabuloasă care li se acordă acestor 
agenții la nivel mondial ni se pare chiar şi acum un 
fapt incredibil. 

În cele ce urmează ne vom referi în special la 
state, ca obiect de studiu al agențiilor de rating, dar 
sistemul funcţionează la fel şi în cazul firmelor sau 
instituţiilor financiare. 

Într-un viitor nu foarte îndepărtat, ne aşteptăm să 
se ia în calcul şi rating-uri pentru orice fel de 
persoane juridice (de exemplu partide politice) sau 
chiar persoane fizice. Aşa cum astăzi trebuie să 
prezinţi un "curriculum vitae” ca să fii angajat, atunci 
ți se va lua în considerare şi rating-ul personal, iar 
dacă celor de la Fitch sau Bitch sau mai ştim noi 
cum, nu-i va plăcea de tine, ţi se va arăta uşa... 

Această ciudățenie a lumii financiare a intrat în 
atenţia noastră acum câteva luni, când una dintre 
agenţii ridicase puţin rating-ul României. Cu ocazia 
respectivă, "salvatorii” economiei naţionale, Boc şi 
Băsescu, îşi dădeau nişte aere de parcă țara noastră 
ar fi devenit o mare putere mondială... Nu ni se 
păruse o ştire importantă, deşi poate că, dintr-un 
anumit punct de vedere, era: un rating sporit 
înseamnă undă verde pentru investitorii străini, să 
mai cumpere câte ceva de prin părţile locului. În 


sprijini sionismul constituie, în sine, o trădare 
propriei tale țări, oricare ar fi aceasta, deci să fim 
lăsaţi în pace cu "naţionalistul lui peşte! 

De asemenea, nu există cre tin Mason - eş 
un fals monstruos: cum să te închini lui Hris 
Marelui Arhitect (dracului) în acelaşi timp? p, A 
Daniel Ciobotea... dar, în fine, hai să nu Schimbăm, 
subiectul. 

DI. Breivik s-a declarat membru al filialei 
norvegiene a Cavalerilor Templieri, având nu sţi 
ce rang pompos de Cavaler Justițiar Comandor, Un 
fel de Superman şef (sau cum îşi mai spun ei, când 
intră în criză de idei serioase). Acest Ordin a fosț 
blamat de mai mulţi Papi, pentru _erezii Şi practici 
sataniste, aşa că puteți să o lăsați baltă şi cu 
"fundamentalistul creştin”. 4 

Şi, în fine, cam cât de creştin Poți să fii, ca 
activist pro-homosexualitate? (Deşi, dacă ar fi fost 
doar pro-homo, nu am fi auzit niciodată de el, la câţ 
de mulţi s-au făcut... În orice caz, această ultimă 
calitate a teroristului nostru blond este atestată de 
câteva bloguri norvegiene, nu de o sursă oficială.) 
S-a recunoscut oficial, în schimb, legătura. luj 
Breivik cu EDL (English Defence League), 
organizaţie anti-musulmană şi pro-lsrael. EDL 
arborează steagul israelian inclusiv cu ocazia 
manifestărilor publice, aşa că nu înțelegem nici 
ce fel de ligă "engleză" ar putea fi aceea, şi în 
nici un caz ce fel de naționalism "norvegian" îj 
animă pe unii din membrii ei, cam iuți la mânie, 
bomb-astici şi foc-oşi. E 

În paranteză fie spus, acestor EDL-işti li s-a dat 
acum "materie primă” cu duiumul, odată cu 
violențele de luna aceasta din Londra, pe care unii 
rătăciți s-au gândit să le proclame "Jihad”. 230 

Păziţi-vă şi înțelegeți bine evenimentele care vor 
mai veni: chiar dacă terorismul va fi înscenat în 
scopul de a vi se limita şi mai mult libertatea, 
bombele "înscenate" ucid exact la fel ca şi celelalte. 
Dacă acum sunt vizate țările nordice, în 
încercarea de a se discredita curentele 
naționaliste care câştigă teren, nu înseamnă că 
restul lumii poate să stea pe margine şi să privească 
detaşat. 

Şi nici nu este un motiv ca noi, românii, să 
răsuflăm uşurați că nu suntem vizaţi, pentru că la 
noi naționalismul este în pom, că la noi se stă cu 
capu-ntre urechi şi se rabdă orice. 


Fifân Bin 


orice caz, noi credem că totul a fost, măcar în 
proporție de 90%, vorbărie goală, iar noile întâmplări 
hazlii par să confirme acest lucru. 


Examen de corigență cu pistolul la 
tâmplă... 


Luna aceasta corigentul clasei (SUA) s-a dovedit 
a avea nişte apucături de tocilar, ceva de speriat! 
Atât de tare s-a supărat când unul dintre profesori 
(S&P) nu i-a mai dat nota 10 cu coroniţă, că a plecat 
trântind uşa, amenințând că se va întoarce cu părinții 
(anchetatorii SEC), care "o să-i arate ei" tupeistului 
de profesor... 

Chiar aşa: ce-i cu rating-ul Statelor Unite? Un 
scandal internaţional de asemenea anvergură Nu 
poate să fi pornit chiar de la o glumă. 

Pe piețele bursiere ale lumii, din cauză 
neîncrederii generate de măsurile stupide ale lul 
Obama, dar şi de. revizuirea în scădere a ratingului 
de stat (de la AAA, la AA+), s-a produs un colapS 
uluitor. În 10 zile de la retrogradare (5-15 august); 
scăderile globale au fost evaluate la 6.800 miliarde 


de dolari. i 
(continuare în pag. 11) 


4 nea 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST-2011 


tos şi 


Ştiu 


"PRIN POARTA CE 


Gate “pianară 


A STRÂMTĂ” — ANA MARIA MARIN. (V) 
- POVESTE LEGIONARA - 


(continuare din numărul trecut) 


ANA MARIA MARIN - medic, soţia eroului comandant legionar dr. avocat VASILE MARIN 


1936 

Ziarele regaliste şi naţionaliste. din Franța ne-au 
adus. veşti -din ce în ce mai alarmante despre 
războiul civil spaniol. 

"Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui 
Hristos"... 

Când am citit prima oară aceste cuvinte scrise de 
Ionel Moța am fost adânc impresionată de imaginea 
care o evocau; nu mi-am închipuit însă că vor fi 
sfârşitul vieții lui şi că tragedia spaniolă, care părea 
aşa departe, îmi va întuneca tinereţea şi viaţa. 

Pe teritoriul spaniol se înfruntau ideologii 
opuse: ateism şi creştinism, comunism şi 
nationalism. 

Primo de Rivera fusese ucis; 
comuniştii - care îşj ziceau "republicani" - 
erau ajutați de brigăzile internaţionale 
marxiste. Totul fusese pus la punct ca 
Spania, o țară profund creştină, să cadă | 
în plasa întinsă de Rusia. Marxism de 
ambele părți ale Europei: ţările din 
mijlocul ei aveau să cadă în mâinile 
învingătorilor. Passionaria, grad mare în | 
armata lui Stalin, dirija operaţiile. 

Biserici dărâmate, călugărițe violate, 
altare arse, ură între frați. 

Eroismul naţionaliştilor se dovedeşte 
în lupta pentru cetatea întărită: Alcazarul 
din Toledo. Generalul comandant 
Moscardo aude la telefon cum este 
împuşcat fiul lui pentru că refuzase să 
predea cetatea. 

Toate aceste veşti le ascultam, seară 
de seară, din gura soțului meu. 

Legionarii se hotărăsc să trimită o sabie de 
onoare acestui erou care continua lupta în cetate 
cu tot poporul care se adunase între zidurile ei: 
poporul din Toledo. 

Gen. Cantacuzino, erou din primul război 
mondial, donează sabia lui, vestită în războaiele 
românilor de peste două sute de ani, pentru a fi 
dată eroului asediat în Alcazar.. 

Se formează o echipă care, în frunte cu gen. 
Cantacuzino, va duce sabia peste mări şi ţări. 
Comandantul legionar al echipei este lon Moţa. 
Vasia îl roagă să-l accepte ca al şaptelea cruciat 
şi este acceptat. 

Seara îmi povesteşte emoționat despre marea 
cinste care i se face. 

Vorbele pe care mi le-a spus atunci cădeau ca 
bolovani într-o prăpastie, ecoul lor îmi stăruia în 
tâmple. 

- Sper că înţelegi şi nu-ţi pare rău că nu vom fi 
împreună! 

- De ce tocmai noi? Et 

- Îţi promit că te voi duce să vezi portocalii înfloriţi, 
numai noi doi! 

Îmi vorbea ca unui copil nestrunit; uitase că eram 
jumătatea pe care şi-o găsise în lume, mireasa care-i 
citea gândurile, dorinţele, elanurile. 

După un timp am întrebat în şoaptă: 

- Veţi lupta pe front? 

- Nu s-a pus această chestiune. Suntem tot aşa 
de utili şi aici. 

Zilele până la plecare au trecut repede. S-au 
spovedit şi împărtăşit, au fotografiat sabia şi s-au 
fotografiat. 

Au trebuit să aleagă drumul pe apă, căci Franța 
nu le dădea trecerea (n. n.: Franța era condusă de 
socialişti şi masoni, ostili naționaliştilor şi deci ostili şi 
naţionaliştilor spanioli, şi legionarilor). 

Ziua de 26 noiembrie, Gara de Nord. Lume multă, 
atmosferă de-mare entuziasm. 

N-am plâns! l-am spus doar atât: 

- Te rog să nu te apropii de Madrid. 

l-am spus încet, să nu audă nimeni. 


m Ea mer 


Cine mai auzea vorbele mele? 

Trenul a plecat, fâlfâiau batistele, prietenii m-au 
înconjurat, nu aveam dreptul să fiu tristă! De acum 
începea aşteptarea. 


Primul moment greu de trecut, înalt ca un munte, 
a fost ziua de 13 lanuarie 1937. 

Vasia şi camarazii lui erau în Spania de şase 
săptămâni. 

Din ziua de 10 decembrie se angajaseră în 
"Tercio” ca soldaţi în Legiunea străină. 

Sosiseră scrisori. Ultima era plină de sângele 
lui. 
Ea ştia din gară, de când plecase, că nu se va 


Parti Bai pe 
NE E 
: P m” 


mai întoarce... Se rugase în disperare, trimisese 
unde electro-magnetice de-a lungul frontului. Ştia că 
el le primeşte. (ştiinţific se ştie că tinta gândurilor 
intense îți modifică presiunea arterială), dar nu a 
reuşit să-i facă o armură de nepătruns, căci 
îmbrăcase cămaşa morții. 


În ziua de 13 lanuarie erau la Majadahonda şi 
se aşteptau la un atac iminent dinspre cetatea 
universitară. Erau în prima linie când Totu, bolnav 
de mai multe zile, a început să scuipe sânge şi a fost 
evacuat. 

Cu mai mulți spanioli, lonel (n. n.: lon Moţa) şi 
Vasia '(n. n.: Vasile Marin), la prima mitralieră, 
înfrigurați, aşteptau atacul. 

Trei tancuri ruseşti au tras prima lovitură de 
tun care a spulberat prima mitralieră şi pe toți 
servanții ei (n. n.: adică şi pe lon Moţa şi Vasile 
Marin). Era ora patru şi jumătate după masă... 


La şase şi jumătate, Vera Totu şi cu colonelul 
Zăvoianu, senator legionar, au venit la spitalul 
Filantropia şi au chemat interna de gardă (eu) 

Am venit, i-am văzut, am înțeles. Au încercat 
să-mi spună ceva, mai cu încetul. Nu-i ascultam, 
ştiam mai mult decât ei. 


Începu din nou aşteptarea! Lucram. Nu vorbeam 
cu nimeni, făceam gărzi de noapte, ca să nu văd 
oameni întregi. 

În timpul acesta, cât îmi aşteptam iubitul, primii 
de mai multe ori vizita Căpitanului. Îi deschideam 
uşa, îl lăsam să intre şi, ca o fiară hăituită, mă 
aşezam într-un colț de odaie, privindu-l cu ochi răi. El 
se aşeza în celălalt colț, scotea din buzunar nişte 
cărţi de joc bătrâne şi făcea pasienţe. El era omul 
care-mi luase fericirea, fusese mai tare. Nu părea 
triumfător. Am observat deodată că îi curgeau pe 
obraz lacrimi: plângea pe Ionel, poate că îi plângea 
pe amândoi, dar moartea lui lonel nu putea să o 
accepte, aşa cum n-acceptasem eu moartea 
celuilalt. Încerca să adune două dureri la un loc? Nu 
scotea nici un cuvânt şi, când pasienţa nu "feşea”, 
pleca încet, fără să mă deranjeze. 


lridenta, soţia lui lonel Moţa, a luat măsuri în 
privința mea. M-a invitat să stau la ea, mi-a 
comandat o rochie lungă de doliu şi s-a interesat 
dacă merg la biserică. 


Spaniolii şi-au dat seama că voluntarii din Tercio 
(n. n.: echipa legionară) fuseseră în război în stagiu 
de umilinţă şi ascultare creştină pentru ca Dumnezeu 
să ajute Spaniei naționaliste; în țara lor erau grade 
importante în Mişcarea care semăna atât de mult cu 
"Falanga" lui Primo de Rivera. 

Scoaseră de pe front pe cei patru rămaşi şi se 
hotărâră să trimită în ţara lor, cu onoruri şi 
decorații, pe românii eroi morți pentru o idee. 
Franţa le dădu, morți fiind, viza de 
] trecere. 

La începutul lui februarie soseau în 
țară prin Bucovina, granița de nord. 
| Țara se pregătea să-i primească. M-au 
| luat şi pe mine cu trenul; înfăşurată în 
văluri negre am circulat prin țară 
| împreună cu lridenta şi copiii, oprindu-ne 

în gări, primind flori pe care le depuneam 
peste sicrie. Ascultam slujbe şi bocete de 
femei necunoscute. 

Ceilalţi cinci care scăpaseră de 
moarte, grație faptului că "mulţi sunt 
i chemaţi dar puţini aleşi”, erau atât de 
slabi, trişti, nefericiţi că scăpaseră, 
încât am acceptat să le dau mâna. 

Mai târziu, Totu, Alecu Cantacuzino 
şi părintele Dumitrescu Borşa, dar şi 
| Bănică Dobre, un lungan copilăros, au 
scris cărți în care povestesc tot 
periplul _scurtului dar intensului lor război. 
Fiecare carte cuprinde fiecare detaliu al acestor zile 
cumplit de grele pentru bieţii soldați. Ambianţa, 
armamentul, conducerea, căţeii care i-au însoțit, m- 
au făcut să înțeleg acest război, în care desigur 
Dumnezeu s-a amestecat ca să arate de partea cui 
era dreptatea! 


În drumul prin țară, cei doi eroi şi-au luat 
rămas bun de la țară, şi țara i-a plâns şi s-a 
despărțit de ei. Era măreț, era frumos drumul prin 
țară. 

Am continuat să fac parte din decor: înțelesesem, 
în fine, că omul plecat din lume nu era omul meu, că 
plecase demult departe, pe drumul nemuririi. 

In ziua de 13 Februarie ajungeau la Bucureşti. 

În Biserica Sf. Ilie Gorgani se înălțase un catafalc, 
în jur straje de onoare, priveghi noaptea. 

A doua zi i-au dus la locul pe care toți îl credeau 
de veci (n. n.: 11 ani mai târziu, în 1948, comuniştii 
aveau să le scoată sicriele din pământ şi nici până 
astăzi nu se ştie ce s-a întâmplat cu acestea. au fost 
mutate? unde? au fost distruse?). 

Ningea. Un car, cetină, toată slujba ortodoxă de 
înmormântare, cu opriri, cu plata vămilor, cu sute de 
preoți, cu alte sute de legionari care trăgeau carul 
cu eroii lor morți, care urcau spre cer. Au mers mult 
până la Casa Verde, la care amândoi munciseră cu 
mâinile lor; erau buni la toate: şi la frământat 
cărămizi, şi la înflăcărat oameni prin scris, erau buni 
şi în război, dacă trebuia să-ți aperi ideile cu 
puşca. Se nasc uneori astfel de oameni după care 
trebuie să calci smerit. 

Au fost înmormântați deci la Casa Verde, după 
un drum lung prin zloată. Se făcuse în curte un 
mausoleu unde aveau să se desfacă în țărâna din 
care fuseseră făcuţi. În timpul acesta, în Parlamentul 
țării, un mare avocat (n. n.: Istrate Micescu) cerea ca 
să li se ia cetățenia acestor legionari care luptaseră 
sub steag străin. 

(continuare în numărul viitor) 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2011 


Pag. 9 


ăi 


Wlopuie 


UN MARE ISTORIC ŞI NAȚIONALIST: NICHITA SMOCHINĂ 


Cel care răsfoieşte marile ziare şi reviste din 
perioada interbelică va găsi în mod frecvent 
numele lui NICHITA SMOCHINĂ, articolele sale 
având, invariabil, aceeaşi temă: 
dreapta şi stânga Nistrului, adică BASARABIA şi 
TRANSNISTRIA. 


A condus două publicații ale căror titluri spun | 
totul: "Moldova Nouă” (1935-1941) şi săptămânalul | 


“Transnistria” (1941-1944). 


De atunci şi până în prezent nu am mai găsit | 
numele celui pe care îl evoc în rândurile de față | 


în nici o revistă istorică şi nici în monumentala 


"Istorie a Românilor", unde sunt amintiţi mânuitori ai | 
condeiului din zilele noastre, lipsiţi de talent dar plini |. 


de tupeu, lista acestora fiind destul de lungă. 
Nu am ştiut nimic, deci, de viața acestui ilustru 


patriot. Intuiam că ar fi avut o soartă tragică după 23|. 


aug. 1944, ca şi Pan Halipa, lon Nistor sau D. lov 


(un poet plin de sensibilitate, autorul "Covorului]| 


basarabean" şi fost director al Teatrului Naţional din 
Chişinău). - 

lată că nu demult am avut surpriza plăcută să 
întâlnesc într-o librărie din centrul Capitalei numele 
lui NICHITA SMOCHINĂ pe coperta unui volum 
intitulat “MEMORII”. 

Cartea, apărută la Ed. Academiei Române, cu 
sprijinul Autorităţii Naţionale pentru Cercetare 
Ştiinţifică, este însă de negăsit acum datorită 
tirajului mic în care a apărut, ținuta elegantă a 
volumului impunând cu certitudine costuri mari de 
difuzare. 


În scurta prefață, de patru pagini, a masivuluiL 


volum de 625 de pagini, cel care s-a acupat de 
apariția lui, Vlad Galin-Corini, schițază viața şi 
activitatea remarcabilului gazetar şi istoric. 

Acesta s-a născut la 27 martie 1894 în Mahala 
Dubăsari, în Transnistria, într-o familie de țărani 
înstăriți. Tatăl său a fost staroste (primar) al comunei 
timp de 20 de ani. Autorul scrie: "Nu ştiu dacă într- 
adevăr este astăzi cineva, care să cunoască în 
acelaşi timp sufletul şi suferinţele acelor locuitori, ale 
moldovenilor sau românilor din care mă trag, pe care 
soarta şi vremurile vitrege i-au aşezat acolo pe 
aceste meleaguri." Drept pentru care Nichita 
Smochină a luptat, fie prin articole şi cuvântări, 
fie prin numeroase lucrări ştiinţifice, pentru a 
dovedi apartenența locuitorilor de dincolo de 
Nistru la poporul român. 

După ce a terminat şcoala rusească, a continuat 
liceul în Dubăsariul românesc, apoi a trecut prin 
numeroase aventuri impuse de evenimentele. din 
timpul şi de după primul război mondial, terminând 
mai târziu la laşi facultățile de Drept şi Litere şi 
apoi obţinând un doctorat în Drept la Paris. 

Evenimentele din 1917 l-au prins ca ofițer în 
armata Rusiei, pe frontul din Persia, unde, pentru 
modul în care s-a achitat de misiunile încredințate, a 
fost decorat cu ordinul Sf. Gheorghe şi înnobilat de 
către Ţarul Nicolae al II-lea. 

După înlăturarea Țarului, ca delegat la lucrările 
Congresului Popoarelor din Caucaz, a cerut ca în 
satele locuite de români să fie utilizată limba română 
în şcoală, biserică şi justiţie. 

În 1920, întors acasă, a fost deputat în Rada 
Ucraineană, pentru a reprezenta românii, 
considerați cea mai mare minoritate din Ucraina. 
Acolo a continuat să susțină necesitatea acordării de 
drepturi pentru populația românească. SE 

Ocuparea Ucrainei şi, implicit, a Transnistriei de 
către Armata Roşie, a făcut să fie declarat persona 
non grata de către administraţia sovietică, ceea ce 
presupunea că oricine l-ar fi ucis ar fi fost 
recompensat. A stat ascuns, fiind ajutat de rude şi 
prieteni până în 1922, când a reuşit să treacă 
Nistrul pe gheață în Basarabia. La laşi s-a inscris 
la facultăţile de Drept şi Litere. 

A obținut o audienţă la regele Ferdinand pentru a- 
| informa despre ce se întâmplă cu românii de 
dincolo de Nistru. 

Începe munca ştiinţifică, devine colaborator al 
prof. Nicolae lorga. 

La Paris, în timpul pregătirii tezei de doctorat, a 
publicat o lucrare. ştiinţifică în care a 
prezentat situaţia popoarelor subjugate de 
către URSS, în special a românilor, 


Pag. 10 


românii din]. 


zl 
ai 


a Institutului Balcanic de Studii de la Salonic, unde 
publicase mai multe lucrări. 


Dar să răsfoim împreună masivul volum de 
amintiri al lui Nichita Smochină, care are o 
introducere de jumătate de pagină, în care autorul, 
printre altele, precizează: i ZI 
"Aceste memorii sunt întocmite pentru familia 
mea, ele descriu viaţa şi chinurile mele de om care a 
pătimit mult. i E 
Rog pe copiii mei să caute să le publice după 


“| sfârşitul zilelor mele, să le dea forma definitivă, ele 


fiind testamentul meu. Altă avere nu am de unde să 

le dau." 

Cartea reliefează aspecte din lupta pentru 

susținerea românilor de dincolo de Nistru, pentru a le 

putea dovedi originile şi perenitatea lor din afara țării. 
Printre altele, descrie întâlnirea din 1920 cu 


"banditul Kotovski, condamnat pentru furt la 4 ani de 


închisoare, devenit ulterior "erou", întrucât a luptat 
împotriva moşierilor (!). Numele lui a fost dat unui 
raion din fosta RSS Moldovenească şi el are (încă!?) 
o statuie ecvestră de mari dimensiuni în centrul 
Chişinăului. 

La Odessa, în anii tulburi ai războiului civil, a avut, 
o convorbire cu generalul Dinikin (care a fost primit 


"| mai frumos decât un rege: de la coborârea de pe 


luptând cu armele care i-au stat la îndemână, şi 
anume argumentele ştiinţifice - care i-au adus multe 
necazuri. 

La Liga Naţiunilor, la Geneva, a reuşit să 
introducă formula "minorităţi româneşti de cca. două 
milioane care trăiesc în afara granițelor Românie?”. 
Nicolae Titulescu I-a sfătuit să fie mai prudent şi mai 
reținut, dacă se poate, în cuvântări, dar şi în lucrările 
publicate pe teme considerate antisovietice!! 

Susţinut de către Nicolae lorga, a fost angajat 
profesor la Societe Savante din cadrul Sorbonei, 
unde a predat limba română timp de trei ani. 

În 1933 a declanşat o campanie de presă în 
Germania, Italia, Letonia şi Lituania, împotriva 
atrocităților din Uniunea Sovietică, şi a colaborat 
intens cu Theodor Auber, preşedintele /ntemnaţionalei 
Anticomuniste. 

La apariţia ultimatumului sovietic privind cedarea 
Basarabiei, a fost chemat de C. C. Giurescu, 
ministrul Propagandei, care i-a cerut să insiste pe 
argumentele istorice şi etnice. 

Declararea războiului l-a găsit consilier şi apoi 
director pentru Basarabia şi Transnistria, la 
Guvern. Ca preşedinte al transnistrenilor pregătea 
unirea Transnistriei după război cu țara, pe bază de 
referendum. 

În 1942 a fost ales membru de onoare al 
Academiei Române. 

După lovitura de la 23 aug. 1944, a îngropat toate 
documentele undeva în regiunea Caransebeşului. La 
intrarea Armatei Roşii în țară a fost declarat duşman 
al Sovietelor şi a scăpat fiind ascuns de colegii din 
Academie, trăind sub nume false ca administrator la 
moşia de la Tituleşti, iar după confiscarea averii 
Academiei s-a refugiat în satele de munte din vestul 

ării. 
În 1956 a revenit la Bucureşti şi a fost arestat de 
mai multe ori, însă, relaţiile cu URSS degradându- 
se, nu a mai fost predat acesteia. De altfel, după 
moartea lui Stalin, nici sovieticii nu au mai continuat 
"vânătoarea de vrăjitoare”. 

După 1965 a fost căutat şi invitat la guvernul 
comunist care i-a cerut să continue activitatea 
ştiinţifică de susţinere a dreptului nostru asupra 
teritoriilor româneşti. | s-a făcut o pensie egală cu a 
academicienilor, dar nu i s-a redat titlul, de frica 
ruşilor. 

A predat documentele îngropate, dar din păcate 
multe fuseseră distruse de depozitarea în pământ. 

A murit în noaptea de 13/14 decembrie 1980, 
dimineața poştaşul aducându-i, spre corectare, 
şpaltul ultimei sale lucrări trimise la revista bianuală 


vapor până la hotelul “Londra” a mers numai pe 


covoare aşternute de populaţie, făcând cărare prin 


mijlocul zecilor de mii de oameni). 

Pe problemele acute ale românilor a avut 
convorbiri şi cu Lenin şi apoi, la Paris, cu fostul 
premier Kerenski, aflat în exil, căruia i-a replicat dur 
că "Basarabia este un teritoriu românesc furat de 
Rusia în 1812." 

Este publicată intervenţia pe care a avut-o la 
Societatea Naţiunilor pentru admiterea Comitetului 
Refugiaților Moldoveni din URSS sub autoritatea 
acesteia, în 13 decembrie 1933. O listă cu numele a 
14 persoane care alcătuiau 

Guvernul RSS Autonome Moldoveneşti - care, 
după cum se ştie, avea în componența ei o populaţie 


majoritar românească - cuprindea nume pur 
evreieşti: Baluh, Sepsman, Hodeseacov, 
Solomonovici, Socol Avrum, Avacumov, nume 


ucrainiene şi ruseşti: Babenco, Davidov, Ivanovici şi 
alții, şi un singur nume românesc, Negruţă, din 
județul Ananiev, țăran puţin cunoscut şi fără 
autoritate, ales numai ca să fie şi un moldovean. 

Incepând din 8 februarie 1938 şi până la 2 
decembrie 1943, Nichita Smochină ţine un jurnal 
personal unde sunt consemnate aspecte majore 
necunoscute, care fac parte din istoria țării noastre: 
printre acestea, Congresul Scriitorilor Basarabeni 
ținut la Chişinău la 25 martie 1940, modul cum a fost 
primit în țară ultimatumul sovietic din 28 iulie 1940, 
precum şi ocuparea Basarabiei. Nichita Smochină a 
avut o convorbire cu Carol al II-lea la Palatul Regal, 
timp de 20 de minute, în care şi-a spus părerea: 

"Maiestate, la ultimatumul sovietic noi trebuie 
să răspundem nu cu un răspuns de a duce 
tratative, ci cu un război. Țara face cea mai mare 
greşeală dacă cedează Basarabia fără război. 
Pentru lumea europeană aceasta ar însemna că 
Sovietele au dreptul asupra Basarabiei, nu noi!” 

La aceste cuvinte Carol a răspuns: "Ne ocupă 
Rusia în cazul acesta toată țara" 

Nichita Smochină a replicat: 

"Ne ocupă, este adevărat, dar noi prin acest gest 
şi atitudinea de popor dârz vom grăbi conflictul dintre 
nemți şi ruşi. 

Hitler va duce războiul cu petrolul nostru, căci 
Sovietele, ocupându-ne țara, nu vor da lui Hitler 
petrol. Şi acesta este motivul pentru care trebuie să 
rezistăm." 

Mareşalul lon Antonescu şi premierul Mihai 
Antonescu i-au propus la 19 august 1941 să fie 
guvernatorul ținutului dintre Nistru şi Bug, al 
Transnistriei Mari, ceea ce însă a refuzat, 
propunându-l în această funcție pe prof. Gh. 
Alexianu. La fel, a recomandat pe cei şapte 
subprefecţi din cele şapte noi județe înfiinţate, 
precum şi pe cei nouă pentru ocuparea posturilor din 
fruntea Directoratelor. 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2011 


| 


| 


| 


| 


| 


——.] 


Smochină aminteşte şi de ate 
la 22 octombrie 1941 A Gaeate cai 
a fost aruncat în aer Comandamentul 
Militar Românesc, de locul de cinste unde 
au fost înhumate victimele (parcul 
„Sevcenko” de pe malul Mării Negre). 
Sunt amintite, de asemenea, zeci de localități 
unde s-au redeschis bisericile, s-au înființat şcoli noi 
i licee cu predarea în limba română (bunăoară 
diceul "Duca Vodă din Tiraspol), unde s-au reparat 
drumurile; este amintit botezul a mii de copii, precum 
; recunoştinţa permanentă a populaţiei locale, 
inclusiv rusă şi ucraineană, față de autorităţile şi 
iandarmeria română. Vorbeşte de redeschiderea 
Operei din Odessa, de repertoriul acesteia şi 
calitatea spectacolelor, de colaborarea permanentă 
cu Gherman Pântea, primarul oraşului Odessa, şi cu 
arhimandritul Iuliu Scriban, şeful Misiunii Ortodoxe 
din Transnistria, care, printre multe altele, a sfințit 
măreața Catedrală închisă pentru două decenii. 
Aminteşte şi de marele Congres al Tuturor 
Moldovenilor, ținut la Tiraspol, şi alegerea autorului 
"Memoriilor” ca preşedinte al Consiliului National 
Moldovenesc, la 13 decembrie 1941. 
Câteva pagini descriu pe larg ziua de 27 martie 
1942, când s-au sărbătorit la Chişinău 14 ani de la 
Unirea Basarabiei cu România, Te Deum-ul de la 
Catedrală, participarea la eveniment a basarabenilor 
Pan Halipa, dr. Ciugureanu, Petre Cazacu etc. 


xăk 


Nichita Smochină se dovedeşte în egală măsură 
2 fi ŞI un bun portretist şi reporter, surprinzând 
activitatea cotidiană din piețe, la gară, pe străzi şi în 
magazine. 

Este portretizat (cu multe laturi negative) Mihail 
Sadoveanu - hapsân, mason - care i-a cerut suma 
de 10 milioane de lei ca să scrie un roman despre 
Viaţa nouă a transnistrenilor. (Un deceniu mai târziu, 
acesta va scrie roamnul "Mitrea Cocor”, unde 
vorbeşte. tot despre viața nouă, îmbelşugată, a 
țăranilor sub comunism...) 
| Smochină a avut mai multe întrevederi cu marele 
istoric, prof. Gh. Brătianu, pe front, în Crimeea, la 
Livadia, la palatul fostului țar al Rusiei, Nicolae |; ka 
fel şi cu luliu Maniu şi cu guvernatorul Transnistriei, 
Gh. Alexianu, un om prezent pretutindeni. 

Pline de inedit, unice, sunt paginile care se referă 
la vizitarea lagărelor de. prizonieri unde se aflau 
peste 30.000 de soldaţi şi ofițeri sovietici. Purtarea 
față de aceştia era foarte umană, erau 
corespunzător hrăniţi şi îmbrăcaţi. Toţi îl blestemau 
pe Stalin. 

Paginile din intervalul noiembrie-decembrie 1943 
arată neliniştea transformată în panică a populației, 
din cauza mersului defavorabil al războiului. La 
înlocuirea lui Gh. Alexianu cu gen. Potopeanu, 
acesta era abătut, spunând că el este militar şi 
înțelege să lupte pe front contra barbarilor sovietici, 
nu să fie administratorul provinciei. Şapte pagini din 
"Memorii" sunt rezervate  mareşalului  lon 


Antonescu. Este caracterizat ca un 

mare iubitor de ţară şi un om cinstit. El 

a comandat la Roma guvernului italian 

copia Columnei lui Traian, pe care a 
plătit-o. Mussolini a mutat macheta la Vatican, 
pentru a o feri de bombardamentele americane. 
Copia a fost adusă în ţară ulterior, de regimul 
comunist, relatările presei afirmând că acesta ar 
fi comandat-o şi nu Antonescu. Într-o convorbire 
cu Nichita Smochină, Mareşalul a spus: "Hitler a 
făcut o mare greşeală declarând război la trei forțe 
oculte, invizibile, dar foarte puternice: papalității, 
evreimii şi francmasoneriei." 

Alte lucru mai puţin cunoscute este faptul că a 
vrut să o expulzeze din țară pe Veturia Goga, 
văduva poetului Octavian Goga, care se ocupa cu 
afaceri necinstite în cadrul Consiliului de Patronaj al 
cărei preşedinte era Maria Antonescu. 

Deşi Hitler insista ca România să anexeze 
Banatul sârbesc, conducătorul țării nu a vrut, 
considerând Serbia ca țară prietenă. 


Memoriile lui Nichita Smochină sunt de o 
inestimabilă valoare istorică, prin ineditul lor. 

Numele lui trebuie repus în circulaţie, să i se 
tipărească lucrările, o stradă centrală să-i poarte 
numele. E o ruşine ca un bulevard bucureştean să 
poarte numele unui "neica nimeni”, gen. lon Milea, 
“revoluționar”! Pentru ce merite? 


Crulan eonpetcu 


CORIGENT... NOTA 10 CU FELICITĂRI! (continuare din pag. 8) 


Binințeles, vorbim de sume speculative, doar nu 
vă. închipuiți că imobile, vehicule şi produse în 
valoare de 6,8 trilioane de dolari au fost pur şi simplu 
aruncate în aer! 

Dar pierderile, chiar şi virtuale, se vor resimţi 
dureros: aşa funcționează sistemul acesta mizerabil. 

O ironie colosală: pentru că s-a zvonit că SUA 
nu vor putea rambursa datoria lor de 13.500 
miliarde, fix jumătate din această sumă a... 
dispărut de pe fața pământului! 

"Indignaţi” de retrogradare (de fapt, disperaţi de 
apropierea iminentă a unui faliment de stat cum nu 
s-a mai văzut), oficialii americani au încercat să-i ia 
pe cei de la S&P cu binişorul, apoi cu ameninţări, 
numai să-i facă să se răzgândească. 

După o serie de'discuţii, probabil nu deosebit de 
galante, agenţia a îmbunățățit puţin prognozele pe 
termen lung, dar rating-ul de moment s-a menţinut la 
(şi aşa nemeritatul) AA+. De fapt, în zilele 
următoare, agenţia şi-a reafirmat convingerea că 
raportul între datoriile şi PIB-ul SUA va continua să 
crească în următorii zece ani - adică şi pe termen 
lung, până la urmă, tot rău va fi. 

Aşa că Senatul SUA a hotărât să ancheteze 
agenţia buclucaşă, poate-poate i se va găsi vreo 
fraudă, ca să o discrediteze şi să se scoată pe sine 
cu fața curată. "Organul" anchetator este U.S. 
Securities and Exchange Commission (SEC). 

Comisia încă nu s-a hotărât dacă lucrurile vor lua 
o întorsătură... penală, dar este sigur că S&P (am 
uitat să spunem: 100% proprietatea unor cetățeni 
americani!) a început deja să ducă o viață mai grea. 
Asta cu atât mai mult cu cât Standard & Poor's nu s- 
a limitat doar la “infracţiunea” de a scădea nota SUA: 

O listă lungă de bănci şi companii de asigurări 
americane au coborât de la AAA la AA+ în cotaţiile 
agenției, iar altele se pregătesc a fi coborâte şi mai 
mult. Între acestea din urmă menționăm şi mai 
vechea noastră cunoştinţă, Berkshire Hathaway, 
proprietatea lui Warren Buffett. : 

De ce ne-am amintit atât de subit de simpaticul 
miliardar care acum doi ani ne-a demonstrat cât de 
valoroasă este infrastructura feroviară, cumpărând 
50.000 de km de linii de pe teritoriul SUA? VA! 

Pentru că acest domn deține 13% din acţiunile 
altei agenţii de rating americane, Moody's. Aceasta 
nu are de gând să reducă rating-ul Statelor Unite, cu 
atât mai puţin pe al societăţii Berkshire Hathaway, 
proprietate de seamă a acţionarului său. Ziceam şi 
noi, aşa... 


Agenţiile de rating şi "şobolăneala” 
„ “rat” = (substantiv) "şobolan”; "to rat! = (verb) 
a (se) şobolăni”; "rating" = (substantiv) "acţiunea de 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2011 


a se şobolăni şi rezultatul ei; şobolăneală, 
şobolanism" (sursa: Star Trek, Dicţionarul 
“Klingonian-englez") 

Acum, dacă tot am pornit la drum cu veşnica 
noastră neîncredere şi cum majoritatea cititorilor 
noştri nu au cunoştinţe temeinice despre 
funcționarea unei agenţii de rating, vă oferim un 
indiciu esenţial: Din ce se finanţează o asemenea 
agenție, cum obţine ea venituri? 

O agenţie de rating este, în mod oficial, plătită 
de statul care vrea să fie notat sau de cei 
interesați să investească în acel stat, sub forma 
unei taxe iniţiale şi a -unui abonament de 
"supraveghere". 

În plus, se percepe un comision pe împrumuturile 
obţinute. De ce? 

Pentru că respectivul stat a putut contracta acele 
împrumuturi ca urmare a rating-ului acordat de 
agenţie, prin care aceasta garantează că nu va fi rău 
platnic. 

Agenţiile sunt adesea tentate să le acorde 
beneficiarilor o notă mai bună decât ar merita, pentru 
a nu-i pierde în favoarea concurenţilor. Tot aşa cum 
studenţii ar alege cursul unui profesor sau al altuia, 
în funcţie de cât de uşor se trece la examen. Un 
profesor, dacă banii lui depind de asta, va avea 
tendința să-şi scadă exigenţele, numai să nu se 
trezească cu sala goală... În acest sens reproducem 
mărturia unui fost analist de la Moody's, Mark 
Froeba, care a mai apărut în presa românească. Dl. 
Froeba, audiat de Comisia Senatului American 
pentru anchetarea cauzelor crizei financiare, a 
declarat: "Când am părăsit Moody's (în 2008), cea 
mai mare preocupare a unui analist al acestei agenții 
era să nu facă ceva ce ar putea pune în pericol 
partea de piaţă a Moody's, să nu provoace atingere 
cifrei de -afaceri a agenției, ceea ce ar atrage 
concedierea sa...". Cu alte cuvinte, chiar şi fără 
amenințări dure, precum cele la care recurg 
Statele Unite în momentul de față, activitatea 
unei agenții de rating tot nu este independentă. 
Au rămas de pomină cotaţiile excelente acordate 
unor bănci, cum ar fi "Lehman Brothers” sau "Bear 
Stearns”, ale căror falimente au contribuit catastrofal 
la recenta criză financiară. 

Dar, lăsând la o parte riscul de a primi un rating 
greşit sau chiar mincinos, noi găsim şi mai 
îngrijorătoare următoarele aspecte: 

(1) Rapoartele detaliate, la care nu se poate avea 
acces decât în calitate de abonat, dacă sunt primite 
chiar de statul respectiv, constituie o versiune a 
serviciului de audit; dacă sunt primite, însă, de un alt 
stat, ele sunt un fel de spionaj economic. 

Chiar dacă nu sunt ce pretind a fi, agențiile sunt 
capabile să descopere şi să vândă informații 


concludente asupra unei economii, creeându-i 
acesteia prejudicii. 

Cât despre confidenţialitatea atât de pompos 
proclamată, ea ne face aceeaşi impresie ca şi cea a 
prelucrării datelor cu caracter personal, despre care 
se tot bat câmpii în noul stat polițienesc: ciuciu! 

(2) Dacă o țară practică o politică economică 
neagreată de analiştii agenției, aceştia îi vor 
scădea ratingul, ceea ce echivalează cu o 
invitație la boicot economic. Practic, exprimându- 
ne în termenii actuali, în 1933 Germaniei i-a fost 
scăzut brusc rating-ul de țară. De la AAA, când 
Franţa şi Anglia se îndesau să “investească” în 
Germania, adică să acapareze tot ce se putea, a 
căzut la CCC, adică puternic nerecomandat pentru 
orice relații economice. 

Comparaţia între Germania din 1933 şi SUA din 
2011, cu rating-ul scăzut de la "ultra-hiper-extra" la 
numai "foarte bine", duce la o concluzie inevitabilă. 

- Nemţii au muncit, au dat randament şi calitate, 
impunându-se într-o totală sfidare a iluzionismului 
financiar iudaic. Elanul lor economic nu a mai putut fi 
oprit decât prin război total, când au fost bombardați 
metru cu metru. 

- Americanii, cu economia şi finanțele un imens 
schweizer plutitor, nu au nici o şansă: bagheta 
"iluzionistului" va face din ei ce vrea. Se vor preta (în 
continuare) la orice compromis infect cu creditorii 
(stăpânii) lor, ca să-şi mai cumpere fie şi un an de 
prelungire a agoniei... 


Cine nu se sperie de pliscul acvilei? 


Ca să ne menţinem într-un jargon zoomorf, după 
şobolanul de la rating-uri şi acvila înfuriată de foame, 
ar trebui să urmeze dragonul chinezesc, dar hai să o 
lăsăm baltă şi să-i spunem simplu, China. 

Vederile noastre anti-americane şi interesul 
pentru ascensiunea impetuoasă a marii puteri 
asiatice ar putea crea impresia că ne bucurăm de ea 
necondiționat. Dar mai demult, când Imperiul 
Otoman era în declin, ne-am bucurat de creşterea 
puterii Rusiei, de la care părea să ne vină eliberarea, 
iar această impresie s-a dovedit îngrozitor de greşită. 
Nu vom repeta această greşeală. 

Totuşi, în situaţia de faţă, este foarte interesant 
ce au chinezii de spus, pentru că americanii nu le 
pot pune căluş la gură, aşa cum fac cu propriii 
lor analişti financiari. 

În fine, tot în acest număr am comentat şi 
declarațiile ruseşti pe aceeaşi temă, iar ceea ce spun 
chinezii nu diferă. "Guvernul SUA trebuie să se 
împace cu situaţia dureroasă că vremurile bune când 
putea să se împumute aşa cum dorea, au ajuns, în 
cele din urmă, la sfârşit"; datoria Statelor Unite este 


"o bombă cu ceas”, "SUA este dependentă de 
datorii” etc. (continuare în pag. 14) 
Pag. 11 


Tinereţea 

La început de februarie şi de secol 20 a văzut 
lumina zilei în Deveselul Mehedinţiului (o comună 
situată la sud de oraşul Turnu Severin) un băiat 
zdravăn care a fost botezat ION şi alintat mai târziu, 
IONEL. 

Tatăl său, neica Stoian, era un țăran sărac. 
Muncea din greu cele câteva pogoane de pământ 
ale sale şi lucra în dijmă, pentru alți oameni mai 
înstăriți din comună. Cu toate eforturile, familia se 
“descurca greu, iar tânărul lonel a început şi el să 
muncească atât în bătătură cât şi la câmp, încă din 
fragedă copilărie. Când a venit vremea, a mers la 
şcoala comunală din sat pe care a terminat-o foarte 
bine. După acest ciclu, neica Stoian a făcut un efort 
şi l-a trimis pe lonel la oraş, adică la Turnu Severin 
ca să urmeze şi liceul -şi nu orice liceu, ci faimosul 
liceu “Traian *, o şcoală cu mare tradiţie şi prestigiu 
în toată Oltenia. Impreună cu alţi copii lonel a stat în 
gazdă la un orăşean şi a început să frecventeze cu 
multă conştiinciozitate cursurile Liceului ”Traian”. 
Şi cum să nu fii respectuos față de o asemenea 
şcoală (şi a istoriei pe care o însuma)! În parcul 
Liceului “Traian” se înălțau mândre ruinele încă în 
stare de autosusținere ale turnului impăratului roman 
Sever, doar la 200-300 m mai departe erau 
construcțiile  pierificate şi spălate de trecerea 
secolelor ale castrului roman, iar puţin mai jos, la 
malul Dunării, trona, sfidător față de urgiile timpului, 
piciorul podului lui Traian, construit cu atâta 
pricepere de marele arhitect al antichităţii, Apolodor 
din Damasc. 

IONEL din Devesel, puiul de țăran cu palmele 
deja bătătorite de muncile câmpului, a stârnit multe 
comentarii ironice când a apărut în clasa a l-a a 
Liceului “Traian” în opinci, suman şi straie ţărăneşti. 
A strâns din dinţi, a învăţat cât-a putut de bine şi la 
sfârşitul anului a terminat primul clasa l-a. Zâmbetele 
ironice se transformaseră între. timp. în murmure 
admirative. În anul următor a primit ghete şi uniformă 
şi note la fel de bune. 

Din păcate liceul nu l-a putut termina “dintr-o 
bucată“ căci peste țara noastră s-a abătut primul 
război mondial. Neica Stoian, tatăl lui lonel, a plecat 
la oaste, făcând parte din faimoasa “Divizie de la 
Cerna“. În locul lui a revenit în comună, la muncile 
câmpului (împreună cu cei doi fraţi ai săi) şi elevul 
IONEL, făcând cu greu față, împreună, nevoilor şi 
necazurilor gospodăriei. 

Dar războiul a trecut, IONEL s-a reîntors la 
şcoală şi, cu multă muncă şi cu multă ambiţie, a 
reuşit să termine în bune condiţii Liceul "Traian". 

Puiul de țăran din Devesel nu s-a oprit aici. Ajutat 
de neica Stoian, lonel a plecat la Bucureşti unde a 
dat examen şi a reuşit să devină student la 
Universitate, Facultatea de Matematici şi 
Astronomie. Şi aici a învățat mult şi bine, mai ales 
că, printre alţi profesori, i-a avut la catedră pe 
faimoşii dascăli Şerban Țiţeica şi Traian Lalescu. În 
acestă atmosferă de înaltă ținută ştiinţifică, cel mai 
bun coleg şi prieten al său a fost Grigore Moisil, 
viitorul mare matematician şi academician român. 

Terminarea. faculăţii l-a obligat pe proaspătul 
profesor de matematici să efectueze şi stagiul 
militar. Copilul de altădată, care se scăldase de 
nenumărate. ori în apele Dunării, la Batoţi şi Ada- 
Kaleh, a ales, fără ezitare, Marina şi a urmat, la 
Constanţa, timp 
de doi ani, Şcoala 
de Război a 
| Marinei Militare 
"| Române. A 
terminat cu bine şi 
laici, a devenit 
“| ofițer în rezervă al 
| Marinei de Război 
şi, cu toate 

învăţăturile 
terminate, lonel se 
pregătea să 
păşească în viață, 


Pag. 12 


Coreene ZA 
UN EROU UITAT 


Maturitatea 

Momentul acesta a fost greu de depăşit căci țara 
noastră era din nou lovită din exterior: puşi pentru 
prima dată în situația de a stoarce bani de la alte ţări, 
americanii “au pus de o criză economică”, criză care, 
între anii 1929-1933, a adus multe nenorociri în 
Europa. Țara noastră a fost şi ea afectată, salariile şi 
pensile s-au micşorat, iar şomajul făcea ravagii în 
marile oraşe. Foarte greu a găsit profesorul IONEL 
un post în oraşul BUZAU, la alt liceu de prestigiu 
care astăzi a devenit “Colegiul Naţional B.P. 
HAŞDEU”. 

Au urmat ani de muncă multă. IONEL s-a 
căsătorit în Buzău, a venit pe lume şi un băiețel, iar o 
casă nouă lângă intrarea în Crâng le-a adăpostit 
vieţile. Treburile în țara noastră se mai aşezaseră, 
criza a fost depăşită şi câţiva ani prosperi i-au permis 
lui lonel să-şi conducă familia spre bunăstare. 


Războiul 

Dar, încă odată România a fost atacată. În vara 
anului 1940 bucăţi mari din trupul patriei au fost 
prăduite de vecinii duşmănoşi: o parte din 
Transilvania, Cadrilaterul, Basarabia, Bucovina de 
Nord au trecut sub ocupaţie străină. 

Profesorul IONEL a fost chemat la oaste, 
unde, cu lacrimi în ochi, a văzut cum Basarabia era 
răpită țării-mamă fără ca românii să opună vreo 
rezistență. 

Un grup de 40 de ofiţeri din Marina de Război 
a Regatului României au cerut în mod oficial, prin 
ieşire la raport, ca Armata Română să lupte măcar 
pentru apărarea Basarabiei. Printre ei se găsea şi 
locotenentul IONEL. “ 

Nu au fost aplaudaţi, ci arestaţi, judecaţi şi 
condamnaţi de un tribunal militar creat ad-hoc. 

Condamnarea a fost ulterior suspendată, dar 
protestatarii scoşi din cadrele Marinei Militare. Doar 
pentru foarte scurt timp. însă. In primăvara anului 
1941 au fost toți reîncadrați în efectivele Marinei, 
căci încleştarea cu URSS-ul se apropia. 

In cei trei ani care au urmat locotenentul IONEL a 
devenit căpitan cu propunere de avansare la gradul 
de comandor. A efectuat numeroase misiuni de 
luptă care i-au adus trei citări pe ordinul de zi al 
Marinei de Război şi multe decorații dintre cele mai 
importante, din partea Armatei Române şi chiar a 
nemților. 

Din păcate, cursul războiului nu ne mai era 
favorabil. Ajutaţi enorm de anglo-americani şi cu un 
potențial uman inepuizabil, sovieticii au trecut la 
contra-ofensivă şi treptat s-au apropiat iarăşi de 
hotarele noastre. Presiunea trupelor sovietice pe 
frontal de sud s-a tradus, la începutul anului 1944, 
prin înfrângerea rezistenței Armatei Române. şi 
revenirea ruşilor pe pământurile basarabene. O 
primă oprire a invadatorilor pe linia de front laşi a 
mai întârziat avansul lor, dar a condus şi la actul de 
la 23 aug. 1944, o declaraţie de politică externă a 
României prin care țara noastră părăsea “Axa', adică 
alianța cu Germania şi trecea în tabăra Aliaților, 
adică lângă anglo-americani şi sovietici - o mişcare 
discutabilă, pe care evenimentele ulterioare au pus-o 
şi mai mult în dubiu. 


Încleştarea de la Ismailia 

Primul semn rău pentru români l-a dat 
conducerea de la Moscova care nu a recunoscut 
încetarea ostilităţilor cu România decât la 9 
septembrie. Până la această dată ruşii au continuat 
să atace trupele noastre, să captureze tehnica de 
luptă şi să ia prizonieri militarii români. În asemenea 
situație disperată s-au găsit, după 24 aug. 1944, şi 
Corpurile 3 şi 4 ale Armatei Române, prinse ca 
într-o pungă în sudul Basarabiei, între Prut, 
Dunăre şi limanul Nistrului. 

Pentru a salva. de la prizonierat cca, 35.000 
ostaşi români, Comandamentul Diviziei de Dunăre 
a Marinei de Război a decis trasbordarea acestora 
pe malul dobrogean. 200 de marinari de elită au 
fost strânşi într-un "comando" ad-hoc, iar comanda 
acestei unităţi speciale a fost atribuită 


“căpitanului IONEL. 


Vedete, şalupe, barcaze, şlepuri, remorohere ş.a. 
au fost concentrate în jurul micii localități-port 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2011 


ISMAILIA, iar în dimineața zilei de 25 august a 
început acţiunea de transbordare. Greutățile nu au 
lipsit şi au fost depăşite cu multe eforturi şi inițiative 
singular de auto-apărare. i = S 

Sovieticii au prins de veste şi au început să 
bombardeze şi să mitralieze navele ce transportau 
militari de pe un mal al Dunării pe celălalt; partizanii 
lipoveni au prins şi ei curaj şi, mai ales noaptea, au 
început să atace convoaiele; în plus, militarii care 
aşteptau transbordarea se îmbulzeau şi creau 
dezordini aproape continuu. Cu toate acestea 
comandoul marinarilor şi-a făcut pe deplin datoria, 
iar printre ei căpitanul IONEL, care i-a comandat cu 
o pricepere şi o dârzenie deosebite. : 

Dimineaţa zilei de 27 august a găsit trupele ce 
aparțineau Corpurilor 3 şi 4 ale Armatei „Române 
trecute pe malul dobrogean, scăpate de prizonierat 
şi (câţi dintre ei!) poate de moarte. Prețul plătit însă 
de comandantul marinarilor şi de căpitanul 
IONEL a fost însă imens: au fost luați toți prizonieri 
de avangarda rusească şi prinşi într-un fel de lagăr 
întocmit pe moment. Nu pentru mult timp însă! La 
venirea nopții marinarii au neutralizat “pe tăcute” 
santinelele. sovieticilor, fără a le provoca nici o 
vătămare corporală. Apoi, tot pe tăcute, întreg 
comandoul a pornit în marş forțat spre Prut. 

La ivirea zorilor cei 200 de marinari trecuseră pe 
malul moldovenesc, după care au început să se 
disperseze, plecând fiecare spre meleagurile lui. 
Misiunea căpitanului IONEL se încheiase, după ce 
fusese realizată EROIC şi INTEGRAL 

Au trecut zeci de ani de atunci şi despre 
încleştarea de la Ismailia nu s-a mai pomenit 
nimic. Faptele de eroism se uită, iar popoarele sunt 
nevoite să-şi retrăiască istoria şi evenimentele ei 
nefericite. 


Reintegrarea 

Căpitanul IONEL a ajuns şi el teafăr la Buzău, 
lângă familia şi “lângă” trupele ruseşti care, între 
timp, ocupaseră oraşul. 

Reintegrarea a fost lungă şi grea, mai ales pentru 
un om care “luptase împotriva Uniunii Sovietice“. Au 
urmat tot felul de persecuții, dar, treptat, IONEL a 
redevenit profesor de matematici la Liceul 
"Haşdeu”, de la an la an tot mai bun ca profesor, ca 
dascăl ce ştia să-i facă pe elevi să înțeleagă şi să 
asimileze noțiunile. Avea un dar înnăscut de a-i face, 
chiar pe cei mai slabi de minte, să pătrundă tainele 
ştiinţelor matematice. Spre sfârşitul carierei de 
dascăl, titlul şi ordinul de “profesor emerit” i-a fost 
acordat ca un corolar al meritelor sale didactice. Sub 
îndrumarea prof. IONEL, din zeci de generații 
instruite au apărut ingineri de elită, inventatori, cadre 
de conducere superioară a Statului - oameni formaţi 
cu toții în “şcoala de matematici de la Haşdeu. 

După încetarea sa din viaţă (la mijlocul anilor '80) 
conducerea acestui liceu a hotărât ca o clasă de 
lângă laboratorul de fizică de la etajul | să poarte 
numele său, iar la intrarea în această încăpere un 
panou onorific prezintă fotografiile prof. IONEL, 
date biografice şi caracterizări făcute de alţi profesori 
ai liceului. 


Saltul peste generații 

Şi băiatul prof. IONEL a crescut mare şi, are 
acum, la rândul 
său, un băiat şi 
mai mulţi nepoți. 

Unul din | 
aceşti nepoți se 
numeşte tot 
ION şi este 
alintat tot 


IONEL. 
De curând 
IONEL cel mic a 


devenit şi el elev 
şi a aflat că într- 
un oraş care se 
numeşte Buzău, 
este o şcoală de 
elită în care o 
clasă specială 


OP PI PO 


poartă numele său, nume identic cu al 
străbunicului său. 

IONEL cel mic a cerut să fie dus la 
acea şcoală, să vadă şi el despre ce este 
vorba. 


interior “ reprezentare 
diplomatică: E 

JONEL a păşit cu sfială pe treptele de marmură, 
nând totodată că aici au învățat George Palade, 


singurul premiu Nobel românesc (Medicină - 


Biologie), Vasle Voiculescu (poet al Rezistenței 
Anticomuniste), Pamfil Şeicaru (remarcabil gazetar şi 
pamfletar) ş.a. 

, Ajuns în fața clasei care era şi destinaţia 
călătoriei, tânărul ELEV a citit panoul de onoare 
explicativ şi a izbucnit în plâns; 

“Uite, aici e numele meu! 

Pe străbunul meu îl chema ca pe mine! 

Ce mândru sunt! Ce bucuros sunt! 

Am să învăţ aşa de bine, că am să ajung ca el! 
Vreau să ajung ca el!” 

Când a venit recreaţia şi s-a deschis uşa clasei, 
elevii au rămas miraţi când au văzut lângă panou 


kk 


Corepondențăă 


un bătrân, un matur şi un elev mai 

mic decât ei, toți emoționați şi plini de 

lacrimi. A 
Au înțeles uşor care era motivul vizitei 

celor trei străini şi, mai ales, au priceput că 

au în față O ISTORIE DE APROAPE UN SECOL! 
Ca şi străbunicul său, tânărul elev se numeşte 

IONEL PĂUNEL. 5 
Dumnezeu să-i dea sănătate şi noroc pentru a-şi 

putea îndeplini angajamentul! Doamne, ajută-l!! 


ISTORIA UNUI PROTOCOL EŞUAT 


adresată d-lui Constantin Iulian, preşedintele Federației Române a Foştilor Deținuți Politici şi Luptători 


Scrisoare deschisă 


Anticomunişti 


Domnule Iulian, 

A trecut un an şi ne-am reîntâlnit la Mânăstirea 
sâmbăta de Sus, de această dată mai motivati 
pentru semnarea Protocolului şi mai ales, pentru 
realizarea în fapt a unirii forțelor de dreapta, 
naționaliste. Dar  eşuarea  regretabilă a 
demersurilor întreprinse de Mişcarea Naţională 
de Rezistență ne determină să folosim această 
cale de comunicare, neobişnuită şi la care nu ne- 
am fi aşteptat, având în vedere relaţiile noastre 


"anterioare. 


În primul rând, să ştiţi că MNR nu va renunța. Va 
merge mai departe, va persevera în îndeplinirea 
obiectivelor pentru care a luat ființă. Avem o datorie 
de onoare cel puțin față de două categorii de 
cetățeni ai României de astăzi : 

- Cei care mai cred într-o alternativă la 
guvemnările postdecembriste (care, printr-un efort 
conjugat, au reuşit să ne aducă în sapă de lemn), cei 
care mai cred în coagularea dreptei naţionaliste, în 
revirimentul salvator al acesteia; 

- Generaţia tânără, complet debusolată, fără 
speranță în viitor; ea poate şi trebuie să fie ajutată să 
înțeleagă de ce am ajuns în această situație şi ce 
poate face pentru a-şi lua destinul în propriile mâini. 

Nu cred că mai e nevoie să amintesc de datoria 
sfântă ce ne revine în a cinsti memoria eroilor 
martiri ai prigoanei comuniste (din care mulți v-au 
fost camarazi de temniţă), nu doar prin comemorări, 
ci în primul rând prin a le continua lupta, astfel ca 
sacrificiul lor să nu fi fost în zadar; nu cu arma în 
mână, întrucât altele sunt condiţiile de acum, ci prin 
forța noastră spirituală, prin puterea legilor. 

Din eşecul Protocolului de coagulare a Dreptei 
Naţionaliste, propus de MNR, am tras nişte 
învățăminte care ne vor fi de folos în continuarea 
luptei noastre. Aşa cum spune creştinul convins că 
Dumnezeu îl ajută la nevoie, „tot răul e spre bine”. 

1. Denumirea Mişcării Naţionale de Rezistență, 
scopul şi obiectivele ei, dar mai ales faptul că piatra 
ei de temelie a fost aşezată în casa de la Nucşoara a 
Elisabetei Rizea, că a luat ființă oficial prin voința 
participanţilor la cea de-a patra întrunire a 
Rezistenței Române Anticomuniste (Braşov, 22-23 
sept. 2000), nu a convenit multora din cei care 
proclamă sus şi tare că l-au susținut şi îl susțin pe 
„marele conducător” care "a condamnat cu tărie şi 
curaj comunismul” (721), făcându-se însă a nu vedea 
că în realitate condamnă majoritatea populaţiei la 
moarte lentă, dar sigură, atentând astfel la însăşi 
fiinţa acestui Neam. 

Şi atunci ne întrebăm: oare aceşti oameni o fac 
pentru că nu înțeleg ce ni se întâmplă; o fac oare din 
interes (vezi Legea 221/2009 lăsată fără conţinut, 
deci o nouă țeapă a lui Băsescu îndreptată contra 
devotaţilor lui alegători); ori poate pentru a 
continua să se supună liniei trasate cu decenii în 
urmă de „comandantul” lor? Aşa cum bănuiţi, ne 
referim la o linie foarte sinuoasă şi de neînțeles, 
în contradicție cu linia trasată de Căpitan: 
pactizarea lui Horia Sima cu Carol al II-lea, călăul 
Căpitanului şi al elitei legionare, apoi cu oponentul 

acestuia, lon Antonescu, apoi cu nemții 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2011 


care erau în plină retragere (guvernul de operetă de 
la Viena), apoi cu oponenții acestora, Serviciile 
Secrete anglo-americane, culminând cu susţinerea 
comunistului lon Iliescu! 

Nicolae Pătraşcu, secretarul general al Mişcării în 
vremea lui Sima, la rândul lui, trimis să reorganizeze 
Mişcarea în numele "Comandantului” (care stătea 
ascuns eroic), face pactul cu puterea comunistă, 
„spre binele şi salvarea tuturor legionarilor”. Şi se 
ştie cum au fost salvaţi, prin legătura permanentă cu 
criminalul  Nicolski, ajuns în posesia datelor 
majorităţii legionarilor aflaţi în țară şi a celor care 
vroiau să se repatrieze. 

Ne întrebăm şi vă întrebăm şi pe dvs.: oare ce 
s-ar fi întâmplat dacă toți legionarii ar fi continuat 
lupta? Nu degeaba se temeau comuniştii atât de 
mult de forța, de puterea de luptă şi de sacrificiu a 
Românilor educați şi crescuţi. de Corneliu Zelea 
Codreanu, Şeful Mişcării Legionare! 

Noi, cei care ne străduim să aflăm cât mai multe 
despre istoria scurtă dar zbuciumată a Mişcării 
Legionare, înțelegem acum pentru ce denumirea de 
"Mişcare Naţională de Rezistență” dă încă fiori 
unora şi trezeşte altora amintiri ce produc adânci 
mustrări de conştiinţă pentru compromisurile 
făcute. 

Ştiţi mai bine decât noi, d-le Iulian, că la puţin 
timp după instaurarea puterii neocomuniste în 
decembrie 1989, Horia Sima a transmis legionarilor 
din ţară, aflaţi în plin proces de reorganizare a 
Mişcării, să nu facă nici o acţiune de protest 
împotriva lui Ion Iliescu şi să accepte fără rezerve 
regimul instaurat de acesta sau de cei care-i vor 
urma în funcţia de preşedinte. 

Se explică astfel pentru ce conducerile unor 
organizaţii ale foştilor deținuți politici, ca şi ale 
unor partide ce se revendică de la Mişcarea 
Legionară a lui H. Sima, sunt susținători declarați 
sau din umbră (şi cu atât mai regretabil) ai lui Tr. 
Băsescu. 

Dar nu înțelegem de ce unii din adepții 
înfocați ai lui H. Sima ajung până acolo încât îl 
compară pe acesta cu Căpitanul! Oare nu cunosc 
că, în timp ce H. Sima era arestat şi aştepta să îi fie 
aplicată pedeapsa, a acceptat să fie angajat pe o 
funcţie obscură în SSl-ul condus de M. Moruzov şi 
să întocmească pentru acesta un dosar voluminos 
cu numele legionarilor necunoscuţi încă Poliţiei? Ori 
că a ocupat funcții fără dis le în guvernările 
succesive Tătărescu — Gigurtu? În ce fel se pot 
compara cele de mai sus cu refuzul demn al 
Căpitanului, atunci când Regele i-a propus să 
formeze un nou guvern? £ 

Ca să nu mai vorbim de asasinatele săvârşite în 
27 nov. 1940 la închisoarea Jilava şi de asasinatele 
de Snagov şi Strejnicu (uciderea lui N. Iorga şi a lui 
V. Madgearu), ca şi de încercările nereuşite de 
asasinare a mai multor demnitari aflaţi în arestul 
Prefecturii Poliţiei Capitalei, în timpul guvernării 
legionare. 


În acele zile negre H. Sima a făcut tot ce i-a stat 


în putință pentru a convinge că el era străin de astfel 
de fapte criminale şi că nu-i revine nici o răspundere. 


Desigur că nu a convins cu această „poziție 
condamnabilă. Şi asta pentru că e simplu de înţeles: 
dacă într-adevăr nu ştia nimic despre pregătirea şi 
executarea acelor asasinate, înseamnă că era un 
comandant slab, lipsit de autoritate şi incapabil de a 
conduce vreo formaţiune, cu atât mai puțin una de 
talia Mişcării Legionare care hotăra soarta unei țări. 

Prin aceste încercări nedemne de a ieşi cu fața 
curată, H. Sima s-a descalificat definitiv şi, dacă ar fi 
fost un Om de onoare, trebuia să părăsească 
Mişcarea şi să se pună la dispoziţia autorităților, 
pentru stabilirea vinovaţilor. 

lar dacă analizăm toate aceste fapte potrivit 
credinței creştine aflate la baza ideologiei legionare, 
tragem concluzia că pentru o parte din membrii 
Mişcării intrați în Legiune după asasinarea 
Căpitanului, credința în Dumnezeu era o vorbă lipsită 
de conţinut, de care se amintea doar la rostirea unui 
jurământ formal.. 

Pentru a nu ni se reproşa că suntem subiectivi în 
abordarea unor probleme atât de importante privind 
trecutul dar şi viitorul Mişcării Legionare, vă facem 
cunoscut că aspectele prezentate mai sus reies în 
bună parte din interviul luat de Liviu Vălenaş în 
1999 lui Mircea Dimitriu, succesorul lui H. Sima. 


Domnule lulian, 

Ar mai fi multe altele de comentat, dar timpul nu 
ne este un aliat. De aceea vom aborda două 
aspecte recente, în strânsă legătură cu Protocolul 
rămas doar pe hârtie. 

Două dintre acţiunile mai recente ale MNR au 
fost dedicate unui cunoscut deţinut politic, foarte 
apreciat şi ca scriitor: llie Tudor din Podari, Dolj. Îl 
cunoscusem cu câteva luni în urmă şi-i propusesem 
să-i lansăm cărţile şi la Braşov. l-am luat şi un 
interviu în cursul căruia şi-a dovedit încă o dată 
verva deosebită şi dăruirea cu care împărtăşeşte 
interlocutorilor din bogata sa experienţă de viaţă. 

Cu puţin timp înainte de ziua lansării a două 
dintre cărţi (25 iunie 2011), am fost rugați de 
secretarul Partidului "Pentru Patrie” şi al 
Fundației ”I. Gavrilă-Ogoranu” să-i admitem ca 
coorganizatori ai acțiunii MNR, putând să ne fie de 
folos în promovarea evenimentului. 

În realitate, s-a vrut cu tot dinadinsul ca nenea lie 
să nu ajungă la Braşov, apoi, ratându-se 
diversiunea - de altfel bine concepută - să se 
saboteze lansarea de carte (ceea ce a reuşit doar 
în parte). 


A urmat, după o lună, manifestarea de la 
Mânăstirea Sâmbăta de Jos, la care ne-ați invitat 
pentru ceremonia semnării Protocolului propus 
de MNR şi avizat favorabil de câteva din organizaţiile 
participante la întrunirile noastre lunare. 

De această dată, printre cei 25 de invitați ai MNR 
(din care nici unul nu s-a cazat la Mănăstire) s-au 
aflat atât Ilie Tudor, cât şi Gavril Vatamaniuc din 
Bucovina, ultimul ” supravieţuitor al rezistenţei 
anticomuniste armate din munţi 


el Iocan, Bag 
Pag. 13 


unlualtale 


SF. IOAN GURĂ DE AUR - "PROBLEMELE VIEȚII” (II) 
- PRONIA LUI DUMNEZEU - 


Din ce cauză Dumnezeu nu-l nimiceşte pe 
vrăjmaşul oamenilor, diavolul, care i-a înşelat pe 
Adam şi Eva şi continuă să ne războiască sălbatic 
pe toţi? Este o întrebare şi totodată un reproş al 
multora. 

De vreme ce numai prin conlucrarea noastră îşi 
poate izbuti scopurile, de vreme ce de noi depinde 
dacă facem voia diavolului, atunci de ce vrem să 
piară pricina izbânzii noastre în lupta împotriva lui, 
condiția triumfului şi a încununării noastre? 

De noi depinde biruinţa lui şi stăpânirea pe care o 
are peste noi. Cu voia noastră devenim sclavii lui, nu 
forțat. Asta o dovedesc cei care l-au biruit până 
astăzi. Şi nu sunt puțini. 

Molâul şi nepăsătorul nu este vătămat de 
adversarul lui, ci de trândăvia sa. 

Aşadar de ce să-l nimicească Dumnezeu pe 
diavol, lipsindu-i astfel pe viteji, de dragul celor 
vicioşi, de putinţa de a săvârşi fapte de bărbăție? 


Unii spun că diavolul nu i-ar fi amăgit pe 
primii oameni dacă nu i-ar fi îngăduit-o 
Dumnezeu. 

Ce le vom răspunde? 

Că, dacă nu se întâmpla aceasta, Adam n-ar fi 
aflat nicicând cât de mari erau bunătăţile în care se 
desfăta, nicicând nu s-ar fi izbăvit de 
superficialitatea şi de neştiința lui. Căci cel care se 
consideră pe el atât de important, încât ar putea 
deveni chiar Dumnezeu, spuneți-mi, ce n-ar îndrăzni 
un asemenea om să facă dacă n-ar fi cuminţit în 
vreun fel? 

Să ne închipuim însă că diavolul n-ar fi apărut 
deloc. 

În cazul acesta, oare, ar fi rămas Adam fără de 
păcat? 

Aproape cu neputinţă. 

Cel ce atât de uşor a fost amăgit de o femeie, 
degrabă ar fi căzut singur în păcat, chiar dacă n-ar fi 
existat diavolul. Cel ce atât de lesne a fost înşelat 
de altul, cu siguranță că şi înainte de înşelare era 
neatent şi naiv. 

Diavolul n-ar fi reuşit nimic dacă Adam ar fi 
fost atent şi înțelept. 


Atunci de ce i-a dat Dumnezeu această 
poruncă lui Adam, dacă ştia că o va călca? 

Dar tocmai faptul că i-a dat această poruncă este 
dovada interesului Său pentru om, interes care se 
arată mult mai mare decât dacă n-o dădea. 

să presupunem că Adam n-ar fi primit nici o 
poruncă de la Dumnezeu, ci ar fi rămas în rai trăind 
în desfătare şi bunătăţi nesfârşite. 


CORIGENT... NOTA 10 CU FELICITĂRI! (continuare 


China a anunţat că va lua în considerare alte 
plasamente pentru investițiile sale şi că nu 
intenționează să mai împrumute nimic Statelor 
Unite peste cele 3,2 trilioane de dolari, actuala 
datorie către statul chinez. Cu această sumă, China 
este, cel puțin la nivel oficial, cel mai mare 
creditor al SUA. 

Ceea ce este, totuşi, cu adevărat interesant, este 
ce spune agenţia de rating a chinezilor, pentru că 
au şi ei una: Dagong. 

Este o agenţie mică (dacă o comparăm cu cele 
trei deja menţionate). Are contracte de supraveghere 
în numai 67 de state, în timp ce S&P, Moody's şi 
Fitch au acoperit aproape tot mapamondul. Şi... 
rating-urile emise de Dagong nu sunt încă 
recunoscute de mai sus numita instituție americană 
SEC, dar facem abstracţie de acest lucru. Pe de altă 
parte, agenţia Dagong se pretinde a fi cu adevărat 
independentă - vorbe! Dar, cel puţin, este cu 
adevărat independentă față de Statele Unite... 


Pag. 14 


Oare moliciunea şi trândăvia provenite din 
desfătarea aceasta l-ar fi condus la ceva mai rău sau 
mai bun? 

Este evident pentru oricine, cred, că ar fi ajuns pe 
crestele răutăţii, dacă n-ar fi avut nici o grijă şi nici o 
limită. Căci, deşi nu era încă încredințat de 
nemurirea lui, ajunsese la o asemenea mândrie şi 
necumpătare, încât  nădăjduia să devină 
Dumnezeu, cu toate că nu avea nici o dovadă că 
diavolul, care i-a făgăduit asta, era vrednic de 
crezare. 

Vă dați seama în ce punct de nechibzuinţă ar 
fi ajuns, dacă ar fi fost sigur de nemurirea lui? Ar 
fi existat păcat pe care să nu-l facă? Ar fi ascultat 
vreodată de vreo poruncă a lui Dumnezeu? 

O poruncă a primit de la Domnul şi L-a 
nesocotit atât de mult. Dacă nu i-ar fi dat nici o 
poruncă, ar fi uitat degrabă că este făptura Lui. 

Nici pe Cain Dumnezeu nu l-a pedepsit cu 
moartea imediat după uciderea fratelui său, ci l-a 
lăsat să cutreiere pământul suspinând şi tremurând, 
astfel încât toți cei ce au venit după el, văzând 
urmările faptelor lui, să ia pildă şi să se cumințească. 

Dacă ar fi auzit că un oarecare Cain, care l-a ucis 
pe fratele său, a fost omorât pentru crima lui, n-ar fi 
dat atâta importanţă evenimentului, poate că s-ar fi şi 
îndoit de asta. 

Acum însă, când după atâţia ani îl vedeau viu, 
cum se chinuie jalnic, acum când atât de mulți 
martori au văzut şi au adeverit pedeapsa lui, 
evenimentul a devenit neîndoielnic şi crezut de toți 
oamenii cu bunăvoință, atât din epoca aceea cât şi 
din cele care au urmat. 

De altfel, dacă Dumnezeu l-ar fi omorât, nu i-ar fi 
dat timp şi prilej de pocăință. 

În fine, prin pedeapsa provizorie pe care i-a dat-o 
aici, i-a făcut mai uşoară suferința veşnică care-l 
aşteaptă dincolo; căci necazurile şi pedepsele la 
care suntem supuşi în viața de aici micşorează mult 
chinurile vieţii de dincolo. 

Aşadar de aceea Dumnezeu nu-i pedepseşte de 
obicei pe toți împreună, pe câţi sunt vrednici de 
aceeaşi pedeapsă, ci doar pe puţini dintre ei, încât 
ceilalți, văzând nenorocirile acelora, să se pocăiască 
şi să se îndrepteze. 

Te tulburi şi te necăjeşti pentru că-i vezi pe 
mulți trăind în fericire şi desfătare, deşi sunt 
oameni răi şi păcătoşi? Adică suferi datorită 
îngăduinței şi îndelung-răbdării lui Dumnezeu? 

Spune-mi, câţi fură, câți nedreptățesc, câți ucid? 
Nu cumva pentru aceştia îl osândim pe judecător? 
Nicicând! Îl vom osândi numai dacă, după ce 


vinovaţii sunt prinşi şi duşi în fața lui, acela îi găseşte 
nevinovați. 

Deci cum îi ceri socoteală judecătorului 
înainte ca criminalii să fie judecaţi de el? 

Dar să-ţi spun şi altceva? Gândeşte-te ce ai făcut 
TU în viață, omule! Cercetează-ţi bine conştiinţa. 
Atunci nu numai că nu te vei mândri cu faptele tale, 
dar şi părerea ţi-o vei schimba, şi iubirea de oameni 
a lui Dumnezeu o vei accepta, şi îndelung-răbdarea 
Lui o vei mărturisi, şi de neţinerea Sa de minte a 
răului te vei minuna. Căci dacă ne-ar fi pedepsit pe 
fiecare dintre noi îndată ce păcătuiam, neamul 
omenesc ar dispărut cu mult înaintea noastră. 

să nu ne împuţinăm la suflet, pentru că nu ne 
îngrijim doar noi de mântuirea noastră, ci cu mult mai 
mult Acela care ne-a creat; nu ne pasa doar nouă de 
viata noastră, cât Îi pasă Aceluia Care ne-a dăruit 
viata. Astfel, nici în necazuri nu-i lasă mereu pe 
oameni Dumnezeu, ca să nu se împuţineze la suflet, 
nici în trai bun, ca să nu devină trândavi, ci prin 
alternarea diferitelor stări urmăreşte mereu 
mântuirea lor. 

Dacă o corabie nu poate pluti pe mare fără 
cârmaci, pentru că va naufragia, e cu putință ca 
lumea întreagă să rămână necârmuită din clipa zidirii 
ei? Lasă o corabie pe mare doar pentru o zi fără 
căpitan şi echipaj, şi-o vei vedea scufundându- 
se. 

O zidire atât de mare, atât de complexă şi atât 
de vrednică de admirat cum este universul, cum 
ar fi rămas întreagă şi cum ar fi funcționat mii de 
ani fără pronie? Priveşte nemărginirea cerului cu 
nenumăratele stele, priveşte frumusețea pământului 
cu toate animalele şi plantele lui, şi strigă din inimă: 
„Cât de mărite sunt lucrurile Tale, Doamne, pe toate- 
ntru înțelepciune le-ai făcut” (Psalmi 103, 24). 

Vedem un tăietor de lemne făcându-şi treaba şi 
nu-i cerem socoteală pentru asta. Vedem un doctor 
arzând răni, tăind mădulare, chinuind cu regim 
istovitor vreun bolnav, şi nu-l întrebăm de ce 
face toate acestea. 

Tăietorului de lemne, doctorului şi altor oameni le 
arătăm încredere şi primim tăcut, fără să cercetăm şi 
fără să cârtim, ceea ce fac ei. Insă nemuritorului şi 
preaînțeleptului Dumnezeu nu-l arătăm încredere 
şi vrem să-l punem la îndoială minunatele Sale 
lucrări, de multe ori îndrăznind chiar să-L acuzăm de 
nedreptate! 


Ei bine, cu câteva zile înaintea scandalului 
tragi-comic al retrogradării SUA de către 
Standard & Poor's, cei de la Dagong coborâseră, 
de asemenea, cotația economiei americane, dar, 
atenție: de la A+, la A, cu perspectivă negativă 
(Dagong foloseşte aceeaşi scală). 

(La drept vorbind, nu este chiar ca în Congo: 
când spuneam că a fost ridicat rating-ul României şi 
politicienii ne-au rânjit cu satisfacţie, țara noastră 
ajunsese la BB+, adică mult mai rău decât ce 
cred chinezii despre economia SUA.) 

În orice caz, important este că între Dagong şi 
cele trei agenții "acreditate" este o prăpastie. 

Conducerea Dagong le-a şi acuzat pe acestea că 
lucrează în favoarea americanilor şi că ignoră voit 
aspecte incompatibile cu rating-ul maxim (în special 
ridicarea plafonului de îndatorare). 

Totuşi, când chinezii au anunțat retrogradarea 
făcută de ei, ştirea a fost tratată mai mult ca o 
curiozitate... 


Ș 27P0ATR IEEE 


din pag 


In fond, dincolo de toată această pseudo- 
ştiinţă a evaluărilor lui peşte, un adevăr extrem 
de simplu iese la iveală: dacă nu poți plăti 
datoriile şi tocmai ţi-ai dat singur o lege care îţi 
permite să faci şi mai multe datorii, atunci eşti 
rău platnic şi ar trebui să ai un rating slab. 

Dar adevărurile simple nu par să aibă căutare 
în această epocă pervers de încâlcită. Manevrele 
sforarilor acestei lumi ni se par, uneori, atât de 
trăsnite şi fanteziste, încât ne întrebăm de ce nu se 
publică odată şi volumul al doilea din "Protocoalele 
Înțelepţilor Sionului”, ca să înțelegem şi noi câte 
ceva... 


(surse: HotNews.ro, 3 aug. 2011 - "Agenția 
chineză de rating Dagong a scăzut ratingul SUA şi 
acuză celelalte 3 mari agenţii că fac jocurile Statelor 
Unite" şi "Curentul", 12 aug. 2011 - "Senatul 
american anchetează S&P pentru reducerea 
ratingului 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2011 


în acidă În aie = ae if intaia aa mana iei ie iza iii lase A roata sali ie E —” 


Gane 


ISTORIA CENZURATĂ 
- premii în cărți - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răs 


sediului, sau se pot da personal, la sediu, 
revistei. Premiile se vor ridica de la redactie 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII IULIE: 


A vara a | LA 
a fost dat de Andrei Pop din Constanţa, 35 de ani Ri0/19407 


care a câştigat cartea "Orientări din al doilea exil,1941” 


"putea România evita cedările teritoriale din 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


Răspunsul categoric este DA! 

Cum s-a ajuns însă în această situaţie? 

Răspuns general: datorită politicii externe 
practicate în perioada interbelică, politică în mod 
evident controlată de d forțe antinaţionale, 
concretizată prin prestația masonului Nicolae 
Ţitulescu. 


Iudaismul mondial avea în perioada respectivă 
aceleaşi țeluri cu Uniunea Sovietică (Rusia 
bolşevizată). 

Ce legătură au una cu alta? 

Simplu: comunismul rusesc a fost una dintre 
exprimările iudaismului, ale căror țeluri se 
confundau, posibil prin faptul că toată această 
invenție criminală este operă evreiască, prin Marx şi 
Engels ca teoreticieni şi prin Lenin şi Stalin ca 
punere în operă. Lucru absolut cunoscut în istorie: 
forul suprem de conducere a colosului de la Răsărit, 
Comitetul Central al Partidului Comunist, compus din 
860 de membri număra nu mai puţin de 800 de evrei, 
restul nefiind în mod obligatoriu ruşi, într-o „uniune 
de republici”. 

„Ruşii” duceau o politică de expansiune, ocupând 
Țările Baltice, o parte din Finlanda, dar „pierduseră” 
Basarabia în 1919. 

Forțele şi planurile iudaice de acaparare a 
României nu aveau nevoie de o Românie puternică, 
capabilă eventual să se opună colonizării. 

Nicolae Titulescu, exponent al intereselor iudaice 
militează permanent ca „prieten” al ruşilor. 

Dar revenind la subiect: la un moment dat, după 
ajungerea la putere a lui Adolf Hitler, Germania 
devine puterea militară nr. 1 a Europei şi începe să 
se manifeste ca atare. În 1936 ocupă o parte din 


până la data de 10 a lunii următoare apariţiei 


punsurile se vor trimite în scris pe adresa 


— Const. Papanace. 


Cehoslovacia (şi anume Boemia), sub motivul că 
populația germană ar fi fost majoritară. 

Uniunea Sovietică (Rusia iudaizată-bolşevizată) 
vrea să intervină militar, dar nu are graniță cu 
Cehoslovacia, trebuind să ajungă acolo prin 
România sau Polonia. 

Germania, conştientă de acest fapt, propune un 
tratat prin care noi trebuia să garantăm că nu 
acceptăm cererea ruşilor de a oferi un culoar de 
trecere a armatelor lor spre Cehoslovacia. în 
schimb ne garanta integritatea granițelor țării, 
înarmarea României cu cel mai modern armament al 
timpului şi instruirea armatei cu specialişti germani. 

Care ar fi fost urmarea: România nu pierdea 
teritoriile - Basarabia printr-un tratat ruso-german şi 
o parte din Transilvania prin „dictatul de la Viena” în 
1940. 

Doar atât? NU: România reîntregită în 1919 ar fi 
devenit o forță militară în Europa, capabilă să 
opună o rezistență semnificativă presiunilor ruseşti. 

Oricum nu ar fi intrat în război ciuntită şi 
distrusă moral, aşa cum avea să se întâmple în 
1941! 


Cine să promoveze, însă, 
naţională? 

Un rege criminal (Carol al-ll-lea), controlat total 
de amanta evreică, la rândul ei exponentă a 


o politică pro 


” intereselor iudaice, cu puteri depline în România? 


Propunerea statului german este refuzată şi 
urmează, după puțin timp, dezastrul naţional. 


Orientarea de politică externă a Mişcării 
Legionare, în ciuda părerilor din epocă, şi-a 
dovedit valabilitatea (Corneliu Zelea-Codreanu 
prevedea, în cazul ajungerii acesteia la putere o 


alianță cu Germania); aceasta însă n-a putut fi pusă 
în practică în timp util din cauza asasinării Şefului 
Legiunii şi a elitei sale, din ordinul aceloraşi forțe 
antinaţionale despre care am amintit. 


incontestabilă a 
neacceptarea tratatului cu Germania a fost în 


Dovada faptului că 
conformitate cu interesele generale ale 
iudaismului şi în special ale minorității evreieşti din 
România este evidentă pentru oricine: La data 
respectivă, politica anti-evreiască a lui Hitler nu mai 
era un secret pentru nimeni, ea fiind practicată încă 
din 1933, când acesta preia puterea în Germania: 
avem în 1933 acordul dintre conducerea mondială a 
iudaismului şi prim ministrul |. Gh. Duca, de a primi 
300.000 de refugiați evrei din Germania, oprind 
concomitent repatrierea  macedo-românilor din 
Peninsula Balcanică. 

Dacă cineva va comenta: “săracii evrei, trebuia 
să îi primească cineva, să scape de urgia din 
Germania”, se poate da replica de bun simț: 
„săracii” eram noi, românii, deja acaparați economic 
şi politic de evrei, şi între salvarea acestora şi 
salvarea României de la o nouă invazie în 1933 şi 
dezastrul din 1940 nu se poate pune în discuţie 
opțiunea. 

Şi încă un comentariu în dialog: „ia uite, bă, la 
ăştia, pentru orice, evreii sunt vinovați! Dar vina 
aparține în egală măsură şi românilor! (cu 
referire la cei ce luau decizii în numele poporului 
român), pentru că în justiție, şi cel ce dă „mită” şi 
cel ce primeşte, facilitând distrugerea României, 
ESTE CRIMINAL! 


ÎNTREBAREA LUNII AUGUST: De ce forurile conducătoare evreieşti au considerat Mişcarea Legionară cea mai periculoasă (pentru 


interesele lor), dintre toate mişcările naţionaliste? 
PREMIU: "Muntele mărturisitor”— pr. Const. Hrehor (povestea vieții bucovineanului Gavrilă Vatamaniuc, luptător in munți) 


ISTORIA UNUI PROTOCOL EŞUAT (i 


Aşa cum aţi putut deduce şi din intervenţia mult 
apreciată a lui nenea Gavriluţă, acest erou încă în 
viaţă nu aparţine nici unei formațiuni politice care să-l 
folosească în scopuri propagandistice, de imagine. 
Nu convine faptul că el aparţine națiunii române, 
ca mărturie vie. 

V-am făcut cunoscută dorința lui Ilie Tudor de a-şi 
prezenta cartea „Un an lângă Căpitan” şi a fost mai 
mult decât dezamăgit că şi-o poate doar difuza — şi 
doar la standul PPP! 

N-a existat nici o invitaţie pentru o lansare in 
Aulă, aşa cum poate ar fi meritat aceşti oameni. Din 
acest motiv am amenajat seara, după terminarea 
Programului zilei, prezentarea cărţii lui Ilie Tudor şi a 
lui Gavril Vatamaniuc ("Muntele mărturisitor”). pe 
holul Academiei Mănăstirii. Oricum, ne-am bucurat 
că nu am fost scoşi de-acolo cu jandarmii, aşa 
cum s-a pronunțat di. FI. Dobrescu, secretarul 
PPP: aveam încă imaginea tristă a boicotului pus la 
cale de el pentru lansarea de la Braşov. lar 
Conducerea Mânăstirii fusese înştiințată cu două 
săptămâni înainte despre lansarea de carte şi ni s-a 
transmis că nu sunt probleme în această privinţă. 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2011 


kk 


sait 


În aceeaşi seară, împreună cu invitații noştri am 
tras nişte CONCLUZII din cele întâmplate acolo şi la 
Braşov : 


1. Adepții fără rezerve ai lui H, Sima încearcă 
să mistifice adevărata istorie a Mişcării 
Legionare şi amintesc tot mai puțin că a existat 
un singur conducător al Legiunii, cel care a 
creat-o şi i-a dat din statura sa morală — Corneliu 
Zelea Codreanu. 

A doua zi, în discursul său, FI. Dobrescu a spus: 
»... cel care a ridicat Legiunea pe culmile biruinţei 
a fost conducătorul ei, Horia Sima... !! 


2. Aceiaşi adepţi execută cu sfințenie ordinele 
lui H. Sima de a se supune puterii comuniste şi 
neocomuniste după decembrie 89; s-a ajuns chiar 
la susținerea făţişă a lui T. Băsescu (vezi cele 
declarate de dl. Virgil Totoescu la Siret). 


3. Prin unirea Dreptei naţionaliste MNR vroia să 
susțină cel mai reprezentativ partid de dreapta să 
ajungă în Parlament şi apoi la conducerea Țării. În 
buna noastră credință ni se părea că acest partid ar 
fi PPP; ne-a ajutat însă Dumnezeu să nu săvârşim o 
greşeală pe care nu ne-am fi iertat-o. 


4. În calitatea asumată, de continuatori ai Mişcării 
Naţionale de Rezistență, suntem puternic afectați de 
o altă mistificare a adevărului istoric: acelaşi FI. 
Dobrescu a afirmat că N. Pătraşcu ar fi condus 
Mişcarea de Rezistenţă!! 

Ştiţi însă, ca şi noi, că Pătraşcu, odată ce a fost 
prins de autorităţi, a colaborat cu acestea, strângând 
liste cu nume de legionari necunoscuţi comuniştilor — 
10.000)! — şi predându-le acestora şi încercând 
chiar să convingă legionarii să se supună 
conducerii comuniste, dând şi o faimoasă 
"Circulară” în acest sens. 

Domnule lulian, 

Că vrem sau nu, că ne convine sau nu, 
adevărul trebuie spus şi se va afla, inclusiv 
despre Mişcarea Legionară şi despre cei ce au 
dorit distrugerea ei. Se va alege atunci grâul de 
neghină şi vom deveni cu adevărat liberi, capabili să 
ne hotărâm singuri soarta. 


Să nu fiţi îngrijorat de ce se va întâmpla cu 
Protocolul propus de Mişcarea Naţională de 
Rezistență. El va fi semnat şi pus în aplicare, dar 
numai de cine trebuie. 

Dumnezeu să-i ajute şi să-i apere pe Români 


Pag. 15 


ABONAMENTE PE ADRESA 
NICADOR  ZELEA-CODREANU, STR. 
DUMITRACHE NR. 35, SECT. 2, BUCUREȘTI 


BANUL 


Tel.: (021) 2425471; 0745 074493 


Prețul unui abonament pt. anul 2011 

- 50 RON pentru țară (Bucureşti şi provincie); 

- 70 RON pentru Europa; 130 RON pentru Canada, 
SUA, Australia. 


George Ghebaru - Buşteni: 


CINCI 17 OILE 
Informaţia solicitată - , ARIPA 7] N | 
ascensiunea lui Hitler la putere — PS A MVA LEI! 
are ca bibliografie Enciclopedia [Băi PA ZI suf 
Britanică. La sfârşitul primului Mă d! 
război mondial severitatea lia 


condiţiilor impuse Germaniei de 
către învingători se adăugau la 
dezastrul economic şi haosul 
general, cauzând nemulțumirea 
generală. În 1919 Hitler, 
combatant benevol pe front, rănit 
şi decorat pentru vitejie cu Crucea 
de Fier, a intrat in micul Partid 
German al Muncitorilor din 
Munchen. Un an mai târziu a fost 
însărcinat cu propaganda, iar anul 
următor a devenit şeful partidului. E 
Şi-a continuat propaganda prin 
intermediul intrunirilor publice a | 
căror audienţă a sporit rapid de la 
câţiva participanți la mii de 
oameni. Succesul s-a datorat nu 
numai personalității carismatice a k 
liderului, ci şi stilului său oratoric F 
viguros. A reuşit să atragă în jurul > 
său un nucleu de cadre de conducere devotate: Alfred Rosenberg, Rudolf Hess, 
Hermann Goring si Julius Streicher. În noiembrie 1923, Hitler şi generalul 
Ludendorff au încercat să-i forțeze pe liderii guvernului şi pe comandantul local 
al armatei să proclame o revoluţie naţională: acesta a fost "puciul pornit dintr-o 
berărie din Munchen” despre care mă întrebaţi. Dar nu astfel a ajuns la putere 
Hitler. Poliţia şi armata au tras în coloana de manifestanți, omorând câțiva dintre 
ei. Judecat pentru trădare, Hitler a fost condamnat la cinci ani de închisoare, dar 
a executat doar nouă luni, în castelul Landsberg, folosind acest timp pentru a 
redacta primul volum din "Mein Kampf, o autobiografie politică dar şi un 
compendiu al multelor şi diverselor sale idei. Şi tot cu această ocazie a tras o 
invățătură importantă: că trebuie să ajungă la putere prin mijloace legale. In 
timpul cât Hitler s-a aflat în închisoare Partidul Nazist a stagnat din cauza 
disensiunilor interne; odată cu revenirea sa, deşi i se interzisese să mai ţină 
discursuri, partidul a continuat să crească numeric, devenind al doilea ca mărime 
din țară, ajungând la peste 18% la alegerile din 1930. In 1932 Hitler s-a 
confruntat cu Hindenburg la alegerile prezidenţiale, obținând 37% din voturi, iar 
naziştii au obținut 32% (nov. 1932), preşedintele în exerciţiu al Republicii, 
Hindenburg, oferindu-i postul de cancelar al Germaniei (ian. 1933). La moartea 
lui Hindenburg conducătorii armatei, împreună cu von Papen (vicecancelarul, 
conservator, nu nazist), au acceptat contopirea instituției cancelarului cu cea a 
instituției prezidenţiale, căreia ii revenea comanda supremă a forțelor armate ale 
Reichului. "Legea de împuternicire” prin care Hitler-a devenit conducătorul cu 
puteri depline al Germaniei, îmbinând funcţia de preşedinte cu cea de cancelar, 
prevedea înlăturarea procedurilor şi legislației parlamentare şi transferul puterii 
depline cancelarului şi guvernului său, prin asumarea de prerogative dictatoriale. 
Legea a fost adoptata cu 444 de voturi favorabile şi doar 94 contra. Actul de 
Imputernicire a fost votat de Reichstag prin voturile combinate ale deputaţilor 
nazişti (naţional-socialişti), naţionalişti şi ai Partidului Catolic de Centru. Toate 
partidele şi organizatiile nenaziste, precum şi uniunile sindicale şi-au încetat 
existența. Dispariţia Partidului Catolic de Centru a fost urmată de Concordatul 
Germaniei (prin Hitler) cu Vaticanul. Redresarea economică şi reducerea rapidă 
a şomajului au făcut regimul nazist şi pe Hitler tot mai popular, întrunind 90% din 
voturile electoratului în cadrul unui plebiscit! 

Bogdan Munteanu -— Tulcea: Cred că e exagerat cultul lui Moruzov, 
supranumit "eminența cenuşie a statului în perioada interbelică”; “asul 
spionajului” - da; dar nu al celui românesc. Încă din 1918 s-a vorbit insistent 
despre relațiile "neortodoxe" ale lui Moruzov cu Consulatul Rus de la Galaţi, dar 
şi despre cele cu Serviciile Franceze (în timpul primului război mondial) şi cu 
Abwehr-ul german (în perioada interbelică). Agent cvadruplu (român, rus, 
francez, german)? Enigma va fi însă elucidată după cercetarea arhivelor străine. 
Dădea socoteală doar lui Carol al II-lea (care a urmărit bunul său plac, în 


Redactor şef: Nicoleta Codrin 


Colegiul de redacție: 


Relaţii 
cu publicul: 


Pag. 16 


Periodic editat de ACȚIUNEA ROMÂNĂ” 


Emilian Ghika, Corneliu Mihai, Ştefan Hâncu, Marius Prichiel 


Tel.: (021) 2425471 
e-mail: cuvantul- 


CUVÂNTUL LEGIONAR AUGUST 2011 


TUS detrimentul țării), dar chiar și 
Păi acestuia îi spunea doar ce vroia 
jul el, neputând fi, practic, controlat. 
i Era cazac născut într-un sat din 
Tulcea şi nu avea liceul terminat 
(absolvise doar trei clase). Intrase 
în poliţie ca agent, la vârsta de 20 
ji de ani, iar în timpul primului război 
mondial s-a ocupat de 
ŞI organizarea "Biroului de Siguranță 
a Deltei Dunării”. Temutul SSI 
(Serviciul Secret de Informaţii) 
icare avea angajaţi civili şi era 
paralel cu Seviciul de Informaţii al 
Armatei, a fost înființat la câţiva 
ani de la terminarea războiului. 
îi Dar cariera lui Moruzov a început 
să se contureze după venirea lui 
33 Carol al II-lea pe tronul țării, când 
| a ajuns să deţină postul cel mai 
de încredere din întreaga 
| administraţie civilă şi militară. 
Dispunea de sume nelimitate, 
primind banii direct de la rege şi 
dând socoteală doar acestuia. 
Serviciul era echipat cu cele mai 
performante instrumente ce apăruseră la vremea respectivă: microfoane, 
dispozitive de înregistrare pe discuri, oglinzi transparente, celule fotoelectrice, şi 
avea specialiști în radio-telegrafie, fotografie, filmare, amprentare etc. Datorită 
sumelor fabuloase de care dispunea şi generozităţii cu care-şi plătea 
colaboratorii (că doar nu plătea din buzunarul propriu), Moruzov recrutase în 
rețeaua sa informatori din mediile cele mai diverse: miniștri, ziariști, politicieni. 
Cercetătorii arhivelor au descoperit că printre aceştia se numărau prințesa 
Caragea, Mitiţă Constantinescu (guvernatorul BNR), Victor lamandi (deputat 
liberal, apropiat al Brătienilor, secretar de stat la Ministerul de Interne şi ulterior 
ministru al Justiţiei) ş.a., inclusiv comandantul legionar Horia Sima. Familia lui 
Moruzov. (fraţii şi cumnatele) era încadrată în SSI. Imediat după abdicarea lui 
Carol al II-lea, Moruzov a fost arestat din ordinul gen. Antonescu (care avea 
profunde resentimente față de cel care făcuse și desfăcuse jocurile oculte ale 
Palatului Regal şi care îl hărțuise personal). A fost încarcerat la Jilava, sub pază 
legionară (pentru că aceştia dețineau Internele), unde a fost împuşcat trei luni 
mai târziu de un comando legionar. Horia Sima era interesat de eliminarea lui 
Moruzov şi a vrut să profite de capturarea martorului trădării sale, pentru a nu se 
afla că tocmai el, proaspătul şef al Mişcării, colaborase la asasinarea Şefului şi a 
camarazilor săi (Moruzov tocmai trebuia să intre la Comisia de Anchetă a 
Ministerului Justiţiei, şi putea face dezvăluiri compromițătoare). Socoteala lui 
Sima a fost însă greşită: s-au păstrat până în ziua de azi o parte dintre listele cu 
agenţii lui Moruzov, şi — ghinion! — şi cea pe care figurează el, iar lista a fost 
publicată şi de Antonescu, şi de comunişti, şi după 1989. Justificarea mincinoasă 
oferită posterităţii de Sima că asasinatul ar fi fost comis de legionarii care 
participau la deshumarea Căpitanului, care avea loc tot în acea noapte, şi tot la 
Jilava), revoltați la vederea osemintelor, a fost infirmată încă de atunci: masacrul 
a avut loc la 12 noaptea, iar Căpitanul a fost deshumat abia a doua zi, la ora 10! 
În plus, nimeni dintre cei care participau la deshumare nu a părăsit locul toată 
noaptea (mărturia prof. lon Zelea-Codreanu în "Procesul asasinatelor de la 
Jilava, Snagov şi Strejnicu”). Concluzionând, Moruzov a rămas în istorie ca o 
persoană controversată, mai ales în privința loialității sale față de țară. A vorbi 
despre el ca despre "un patriot”, un "martir” etc., frizează absurdul şi ridicolul: 
Moruzov şi-a slujit doar pasiunea bolnavă pentru intrigă şi propriul interes 
material (avea o avere fabuloasă: 500 de hectare de teren şi zece imobile, iar de 
numerar dispunea discreționar, astfel încât nici nu se ostenea să-şi ridice 
salariul). Cu aportul agenților lui Moruzov au fost otrăviţi celebrul filosof Nae 
lonescu şi poetul naţionalist Octavian Goga, indezirabili lui Carol al II-lea. Credeţi 
că aaceste asasinate au fost utile țării, că dovedesc "patriotismul" lui Moruzov?! 


Veolia Codin 


ISSN 1583-9311 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - Vinerea, orele 15-17 => 
(zona Circului — inters. cu Ştefan cel Mare, colț cu str. V.Lascăr) == 
sau 0745 074493 Ea