Cuvantul Legionar nr. 84, iulie 2010

“Dao var lăcea Celia, pptetrele Lor II ga. 
(A Boangtelie dpnă fica 72 PA 
A 


** LEGIDNAR 


Periodic al Românilor naţionalişti creştini 
- în duhul NAŢIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 


Anul VI, Nr. 84, IULIE 2010 Apare DUPĂ data de 20 a lunii 2,5 lei 


Director: NICADOR ZELEA-CODREANU Redactor şef: Nicoleta Codrin 


RELAȚII CU PUBLICUL: 
ÎN FIECARE VINERI, ORELE 15-17, Str. Mărgăritarelor nr. 6, sect. 2, Buc,; tel.: (021) 2425471 sau 0745074493 
e-mail: cuvantul- legionar onar(Ozelea- codreanu.com; site: www. alea: codreanu. com 


CUPRINS: 


S/lualirale Ce-aţi pierdut din vedere unituali tate Răspunsuri la întrebări (|) 
Piz-rag prin Nordul Bucovinei |) Xrmae Nemuritori, în ciuda trădării (IV) 
Ludi După alegeri, potopul!  Dmerde Farsa încălzirii globale 

FL 6 atacă Corejpondengă Pamilet 

Carte (egia Pe drumul crucilor căzute Coracurd, uyta edaolei 


Editorial: DL. AUREL VAINER DESC uD e: CUTIA PANDOREI 


De ce s-o fi grăbind dl. dr. Aurel Vainer [șes aa 70 e IRI OR î linseamnă libenatea de a lansa 
să ne facă servicii, adică - să zicem cu E | învinovăţiri colective fără acoperire”! 
toată modestia - Mişcării Legionare? „Vorbeşti de funie în casa 
Niciodată nu l-am suspectat că ne iubeşte |- ispânzuratului”!! 
şi acum, într-o pană de inspiraţie, ce face: [= ss : N ji  Aşmairedaincăuncitat melodramatic 
ne reclamă la „Consiliul Naţional pentru |:— i Ă i : Ra care, dacă nu ne-ar trezi amintiri 
Combaterea Discriminării” care, printre |; 3 : , e j dureroase, ne-ar face să zâmbim cu 
altele, se declară „garant al respectării şi : îngăduință: „Aşa precum ştiţi şi dvs., nu 
aplicării principiului nediscriminării”. Ceea numai gloanțele ucid, ucid şi cuvintele de 
ce ne bucură este faptul că acest consiliu ifelul celor propagate de <<Cuvântul 
naţional este echidistant, judecă şi pe evreu ILegionar>>. Dl. Aurel Vainer semnează 
şi pe român cu aceeaşi măsură şi, la cea Icu dezinvoltură ceea ce a pus pe hâriie 
mai elementară logică, ce nu are voie lun scrib oarecare, căci nu ni-l putem 
românul, nu are voie nici evreul. ! iînchipui pe domnia sa făcând literatură de 

Am anticipat, pentu ca salariatul doi bani. 
însărcinat cu monitorizarea presei din | Şi, ca să răspundem punctual, ştim şi 
cadrul „Federaţiei Comunităţilor Evreieşti noi cu prisosință că nu numai gloanţele 
din România” (de acum F.C.E.R.) să | î ucid: ucid închisorile şi reeducările iudeo- 
înțeleagă cu uşurinţă „unde bat”. Ă Icomuniste, gloanţele  plutoanelor de 

Dar să o luăm de la cap la coadă: i] | e jexecuţie, interogatoriile sălbatice, foamea 
sediul redacției ziarului „Cuvântul | [2 frigul din aceleaşi închisori, munca la 
Legionar” ne trezim pe data de 5 iulie cu Canal şi în minele de plumb, ucide frica şi 
o „citaţie” în care publicația este nesiguranța. Pe toate acestea le-am trăit 
convocată imperativ la sediul atât de real şi intens în timpul regimului 
„Consiliului Naţional pentru Combaterea comunist, dar în special în perioada 1944- 
Discriminării”, (de acum C.N.C.D) pentru 1964, când toate posturile de decizie, 
a ne expune „un punct de vedere” în începând de la şef contabil şi director 
legătură cu reclamaţia F.C.E.R. care ne oriunde şi terminând cu tot ce controla 
acuză că „instigă şi propagă constant şi lorice şi oriunde în vârful piramidei, erau 
programatic ura împotriva evreilor ca grup jocupate de -etnici evrei, încât avem în 
etnic”. Igene şi în sânge convingerea că „nu 

Cu ce încearcă să işi dovedească numai gloanțele Moda 
domniile lor acuzaţiile: citând fragmente din | | 
diverse articole din publicația noastră, pe | 
care le caracterizează ca fiind „fără 
acoperire” (în sensul că sunt născocite de 

noi),  „Învinovăţiri colective”, 
„negare a holocaustului. Mai 
citez: „libertatea de exprimare nu 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2010 P20:' 


Faptul că eu trăiesc în anul de 
grație 2010 se datorează unei scăpări 
din vedere a reclamanților de astăzi, |N 
care probabil regretă lipsa de 
prevedere de atunci. 

Să revenim însă la acuzaţiile ce 
ni se aduc, acestea fiindi 
următoarele: 

- Am lansat învinovăţiri inventate | 
de noi - „fără acoperire”: evocarea | 
masacrului armatei române de 
către bande de etnici evrei în 
„săptămâna roşie” (iunie 1940), la 
cedarea Basarabiei, ar fi o invenţie af 
ziarului "Cuvântul Legionar”; 

- Evocarea are ca scop instigarea | 
la ură împotriva etnicilor evrei, înl 
general; 


colective, lucru total interzis în practica judiciară; 
- Negare a „holocaustului”. 


Vom răspunde în mare la aceste acuzații, 
rezervându-ne dreptul de a o face cu documente 
la termenul fixat de C.N.C.D. 


Tot ce am scris are acoperire în literatura de 
specialitate tipărită sau electronică şi invităm 
F.C.E.R. să îi tragă la răspundere pe aceştia până 
să ajungă la noi. Totuşi, aici iese în evidență faptul 
că, la fel ca în timpul teroarei iudeo-comuniste, 
Mişcarea Legionară este vinovată de orice. Acelaşi 
lucru spus de persoane din afara Mişcării nu îi 
deranjează pe domniile lor, chiar şi atunci când se 
foloseşte un limbaj suburban. Aş da exemplu 
publicaţiile „România Mare” şi „Tricolorul” care nu au 
fost,deranjate” niciodată pentru articole putând fi 
puse de F.C.E.R. în aceeaşi categorie. 


Evocarea masacrului armatei române din 
Basarabia anilor 1940 este un fapt consemnat 
istoric şi statistic, exact cu cifrele evocate de 
„Cuvântul Legionar”, iar restul masacrului asupra 
populaţiei civile, a preoţilor şi a oficialităților este 
consemnat de Paul Goma, martor la evenimente, în 
cartea „Săptămâna roşie”. 

Care este problema de bază: F.C.E.R. ne atrage 
atenția astfel de evocări sunt de natură a 
învrăjbi pe etnicii români împotriva etnicilor 
evrei. 

Noi nu vrem să creem o stare de tensiune inter- 
etnică, dar să vedem CINE o creează, prin ce 
mijloace şi în ce măsură. Cei care ne acuza sunt 
aceia care, prin orice mijloace, întreţin starea de 
conflict mocnit prin evocarea permanentă a 
numitului holocaust! 3 

Ce trebuie să înțeleagă prostul de român: tu ai 
voie şi eşti chiar obligat să ne acuzi de genocid 
împotriva populaţiei evreeşti cu orice ocazie, prin 
monumentul din Bucureşti, forțând adoptarea unei 
legi neconstituționale de către căţeii dvs. de salon, 
iar populaţia majoritară trebuie să fie nesimţită, să nu 
fie deranjată de acuzaţii, să nu aibă o reacție de 
acuzat nejudecat. i 

Populaţia României aşteaptă să le amintim noi 
de masacrul din Basarabia, nu le amintiţi voi zi şi 
noapte despre „holocaust"? 

Ura chiar vă face să nu mai judecaţi rațional? 
Chiar vă socotiți a avea calități şi drepturi la care 
noi nu avem drept de reacție? Adică noi vă jignim 
atunci când ne plângem morţii şi voi nu ne jigniţi pe 
noi, nu „otrăviți conştiinţe, nu instigaţi la ură 
împotriva evreilor ca grup” (citat din reclamaţie)? 

„Oare nu vă trece prin minte că prin evocarea 
permanentă a „holocaustului”, la cea mai simplă 
logică, _treziți sentimente negative Ja adresa 
tuturor acelora care promovează această 
acuzaţie? : 

Vorba vecinei mele: "Ce aveţi, maică, v-a luat 
Dumnezeu minţile?” iau 

Voi încheia cu o întrebare retorică: Noi nu avem 
voie să amintim de morţii noştri? Istoria suferă 
modificări în funcţie de interesele domniilor 


voastre? 


- Practicăm, utilizăm  învinuiri Execuţia mareşalului lon Antonescu (dreapta) ruşilor, aceştia - lucru cunoscut în. 


Ne acuzaţi de utilizarea învinuirilor colective: 
învinuirea de „holocaust” nu este adresată 
colectiv poporului român? 

L-aţi împuşcat pe Antonescu, pe Alexianu şi pe 
ceilalţi, declarându-i vinovaţi de genocid; de ce aţi 
tăcut în timpul regimului comunist, pentru că era 
opera domniilor voastre?! Până în 1990 nu ştiați 
de „holocaust”? Ce să înțelegem de aici, că ați 
pierdut controlul asupra României după 1964 şi că 
de acum deţineţi puterea de care aveai nevoie 
pentru a ne incrimina? 

Ne acuzați publicația de negarea 
„holocaustului”. Fals! Noi, indiferent ce gândim 
am ținut întotdeauna cont de lege; poate l-am 
pus la îndoială, dar legea nu interzice textual 
acest lucru. 

De ce lăsaţi lucrurile în „coadă de peşte"? Aveţi 
dreptatea, aveţi puterea, aveţi dovezile că românii au 
asasinat 400.000 de evrei, la tribunal cu „criminalii”! 
Nu uitaţi, totuşi, că şi cel mai mare criminal are 
dreptul la apărare! 

Mă exprimam cândva despre Eli Vizel, că este 
acuzator, judecător şi pluton de execuție; vă însuşiți 
acest comportament? 

Ce ne cereți să acceptăm, ce ne cereți să 
conştientizăm, că lucrurile se pot întoarce la teroarea 
iudeo-stalinistă a anilor 50? Şi, în această situaţie, 
„Cuvântul Legionar” este „mitraliera” ucigaşă, nu 
pretenţiile şi comportamentul domniilor voastre? 

Oare cei care l-au dat pe Einstein şi-au secat 
resursele, nu se găseşte o minte luminată care să 
înțeleagă şi să decidă că toate au o limită, că 
orice acţie stârneşte - mai devreme sau mai 
târziu - o reacţie? 

Ne acuzaţi publicația lansează  „învinuiri 
colective fără acoperire”; domniile voastre fac, de 
fapt, acest lucru şi procedați hoțul care strigă 
„hoţii” - scurt pe doi: "tu ai voie să spui orice despre 
mine şi eu nu am voie să spun orice despre tine”! 

Nu mai spui tu lucruri neprobate, nu mai spun eu 
lucruri neprobate! 

Cealaltă alternativă care este? Probezi tu, 
probez şi eu! Nu vi se pare echitabil, domnilor? 

Eu probez masacrele din Basarabia (că a mai 
fost unul, în 1944, la recucerirea teritoriului de către 
Rusia bolşevică), iar domniile voastre probează 
asasinarea de către români a 400.000 de evrei în 
cadrul numitului „holocaust! 

Mai este o chestiune de principiu pe care ne-o 
imputați, făcând şi o afirmaţie fără nici o acoperire, 
ca să nu spunem o minciună fără nici o acoperire, 
măcar logică. Bineînţeles că acest sistem de acuzații 
nu ne miră absolut deloc, căci ne-am obişnuit în 
ultimii 20 de ani cu toate acestea. Intervine însă ca 
un alt motiv de aruncare în derizoriu a acuzaţiei dvs. 
către  C.N.C.D.: „încercări de justificare ale 
pogromului de la laşi” şi, atenţie, „a execuțiilor. în 


+ masă a evreilor la intrarea trupelor române. în 


Basarabia în iulie 1941". 
La noi, la români, există o zicală foarte potrivită în 
cazul de față: „Dacă tăceai, filosof rămâneai!” 
Domnilor, era să zic, chiar că ne jigniţi, că ne luați 
de proşti în aşa măsură; de fapt, o gogomănie aşa 


Pag. 2 


CUVÂNTUL LEGIONAR 


IULIE 2010 


de mare se poate întoarce împotriva A 
percepției generale aSupra ă 
inteligenţei dvs. Ă 
Documentaţi-vă, mai citiți ea 
“lceva! Care „masă de evrei” 
rămăsese în Basarabia 
recucerirea ei de căre tru pelesă 
române în 1941? 
) În primul rând, perspectiva d 
i] reîntâlnire” cu trupele române . 
exacerba instinctele de Conservare, 
ale etnicilor evrei, deci nu 
nebuni să rămână. Într-adevăr 20 
"1 rămas în multe localități câte doi-trei - 
-* “localnici, ca ajutor al grupelor de . 
sabotaj lăsate de ruşi. Aceştia nu pot 

fi numiţi „masa de evrei”! >: 
În al doilea rând, la retragerea 


= 
Mai 


istorie - luau cu ei tot ce li se părea normal să o facă, 
Orice „aliat” ajuns în teritoriu ocupat de. duşman, 
devenea în ochii N.K.V.D. un potenţial viitor spi 
sau, oricum, persoană nesigură. Vă pot aminti cum 
s-a întâmplat cu prizonierii „Armatei Roşii”. întorşi din 
prizonierat şi exterminați sub diverse forme. E 

V-aţi mai „luat pe cap” o afirmaţie pe care nuo 
veţi putea proba în veci; noi, totuşi, în Spiritul. r 
„aplicării egalităţii de şanse”, vă somăm să dovediți 
şi această acuzație. 2 

Nu voi trece cu vederea altă idee năstruşnică pe 
care încercaţi — bineînțeles, fără nici o şansă -săne-. 
o atribuiţi: „încercări de justificare a pogromului de la 
laşi”. Este o acuzaţie gravă, lansată ca o deducție a 
domniilor voastre, nefondată şi mai mult decât 
jignitoare. Încercaţi o diversiune, bineînțeles la fel de 
puerilă ca toate celelalte, căutând să creaţi o 
confuzie în mințile românilor şi nu numai; | 

Încercaţi să acreditaţi ideea că Mişcarea 
Legionară ar avea cea mai vagă legătură cu orice 
eveniment petrecut după 21-23 ianuarie 1941! Aţi 
reuşit, în bună măsură, să îi păcăliți pe toţi şi vă 
Străduiţi să vă însuşiţi şi domniile voastre aceasă 
minciună. După data sus amintită, legionarii ei 
împuşcaţi ca fiarele sălbatice, erau în închi 
erau trimişi în batalioanele de sacrificiu în „li 
întâi”, erau fugiți în Germania, „cazaţi” în 
lagărele bine cunoscute atunci şi acum. 

Cât despre „justificarea pogromului de la laşi, 
bineînţeles că îl condamnăm! Noi suntem creştini şi 
nu acceptăm decât „războiul” obligatoriu pentu 
supraviețuirea neamului. Pogromul de la laşi a fost 
un act de cruzime fără justificare, care a aruncat 0 
pată greu de şters pe obrazul oficialităților care au 
luat asemenea decizie. A fost un fapt scăpat de sub 
control şi, repet, fără nici o justificare. 
__ Cat despre numărul victimelor pe care îl evocali 
în diverse ocazii ca fiind de 12.500 (faţă de 
consemnările din „Istoria Românilor” editată d 
Academie, de 2500), nu facem comentari. 

Dacă omori un singur om eşti oricum criminal ŞI 
asta este valabil şi pentru români, şi pentru evrei! 
Cred că sunteţi de acord! 3 

În final, voi sintetiza: cei care învrăjbesc relațiile 
dintre români şi evrei sunteţi domniile vasta 
care nu aveţi timp destul la dispoziţie în cele 
de ore ale oricărei zile, de a arunca acuzâți! 
poporului român. E] 

Lozinca dvs. este: „ce se uită se poate roRetăii : 
Nu uitaţi şi nu uită nimeni, este un lucru abs. 
exclus, dar când amintim şi noi de morţii 19%. 
legionarii români din perioada interbelică sub domn 
regelui criminal, Armata română din Basarab î 
populația fără nici o vină, cele 500.000 de viciime &; 
regimului comunist în perioada 1944-1964, A Î 
foc”! Aceştia sunt morţii noştri şi rămâne Sâ rest 
dovediți neimplicarea domniilor voastre în Ga 
cataclism al poporului român, spulberând în â 1 
fel suspiciunile — sau, chiar mai mult, acuzaţi? 
noastre. 

În rest, „Dumnezeu are grijă să dea fiecăru 
după sufletul său”. 


ia. 


La începutul lunii trecute un 
INCENDIU DEVASTATOR a pustiit 
locul în care se făcea redactarea 
ziarului. Psihic, am trecut peste şoc; 
material, însă, nu vom putea să 
revenim la normal într-un viitor 
previzibil, având în vedere proverbiala 
noastră sărăcie. 

AŞTEPTĂM UN SEMN 
SUNTEȚI ALĂTURI DE NOI, 
începând cu un telefon sau o 
scrisoare şi terminând cu o mică 
donaţie care să ne ajute să ne 
cumpărăm măcar o parte din 
inventarul distrus. 

Adresa şi modul de expediere: 
mandat simplu pe adresa scrisă în ziar 
pentru abonamente. 


CĂ 


Vă asigurăm că, oricum, nu vom dezerta 
de la datoria sfântă pe care o avem. 


kk 


MULŢUMIM celor care ne-au 
ajutat: 

-  camaradului senator 
JEAN BUKIU din CHICAGO; 
- d-lui dr. VIANOR RONETT din 
CHICAGO; 
- d-lui 


legionar 


ION BOIANGIU din 


- fam. TOCAN din BRAŞOV; 

- necunoscutului din BUCUREŞTI 
care ne-a adus personal un plic; 

- doamnei din BAIA MARE, d-lui D. 
Idin TECHIRGHIOL, d-lui loan B. din 
| CLUJ, d-lui Caius L. din CARANSEBEŞ, 
d-lui Marius C. din GALAȚI - care 
doresc să-şi păstreze anonimatul. 

Dumnezeu să-i răsplătească însutit! 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE - ŞTIRI LUNA IULIE - 


E ză 


PCR se întoarce 

Oricât de neserios ar părea, acest eveniment, 
tratat cu indiferență de aproape toată lumea, 
reinființarea Partidului Comunist Român nu ar 
trebui întâmpinată chiar cu un cor de râsete. În orice 
caz, vorbim despre un cor destul de firav: prea puțini 
s-au mai gândit în ultimele săptămâni şi la altceva 
decât campionatul mondial de fotbal. 

Dar, totuşi, este o glumă? "REînființarea" - asta 
este-gluma-—Trăim acest moment cu un amestec de 
stupefacție şi milă, complet diferit față de 
sentimentele noastre uzuale pentru fauna politică în 
general. Când, între atâţia dinozauri comunişti care 
"condamnă comunismul”, te trezeşti cu unul care 
face un pas înainte; "eu sunt comunist şi sunt 
mândru de asta”, iar acesta - culmea - nu are habar 
de doctrina comunistă, primul impuls este să-ţi faci o 
cafea foarte tare. Te-ai trezit? Citeşti din nou: nu, nu 
erai mahmur, cu ştirea este ceva în neregulă... 

Pe scurt, în conformitate cu- relatările din 
"România liberă” şi www. ziare.com, Partidul 
"Alianţa Socialistă” şi-a schimbat denumirea în 
"Partidul Comunist Român”, în cadrul unui 
Congres organizat pe 3 iulie anul curent, la Palatul 
Copiilor. 

Principalele partide din țara noastră, toate 
cocoțate pe umerii 
cadavrului PCR, încă 
viermuind de cadre 
din “epoca de aur”, 
s-au văzut  dintr- 
odată jupuite de cel 
mai serios reper de 
identitate, fără ca 
vreunul să poată 
comenta ceva... 

„„„în afară de lon 
Iliescu, marele nostru 
comunist  pur-sânge. 
Acesta, gelos, a negat şansele unui real succes de 
partea noului PCR. În paranteză fie spus, ştie el ce 
ştie: nu se văd tancuri sovietice la orizont, iar fără ele 
nici un partid comunist nu-şi poate face “intrarea” 
cum se cuvine. 

"Primul congres al PCR, anul 10, mileniul al III- 
lea” a sunat destul de bine, cu toate că nu am înțeles 
niciodată de ce comuniştii nu folosec un calendar 
propriu, numărându-şi anii de la Revoluţia lui Lenin, 
sau măcar de la măcelul proto-bolşevic din Franţa. 
Aşadar: "Primul congres al PCR, anul 93 după 
bolşevism”... ce spuneţi, nu vreţi să lăsaţi odată în 

ace calendarul după Hristos? 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2010 


Lucrările Congresului au debutat cu 
"Internaționala comunistă", recitată de public cu 
mâna dreaptă ridicată, cu pumnul strâns fără degetul 
mijlociu ridicat. Câteva sute de participanţi, însoţiţi de 
delegaţii din China, Coreea de Nord şi, bineînţeles, 
de comunişti din Basarabia, de-ai lui Voronin, au 
primit cu aplauze acest act de sinceritate politică. 
"Suntem alături de colegii comunişti din Republica 
Moldova", a spus preşedintele partidului. 

Liderul PCR-ijunior - se va cere o muncă serioasă 
ca să scape de acest "junior": ia uitaţi-vă la Ştefan 
Bănică, de când se tot chinuie să-l facă uitat pe mult 
mai marele său tată! - liderul este Constantin Rotaru. 

Haideţi să vedem de ce am spus că nu 
cunoaşte doctrina comunistă. Dar nu înainte de a 
stabili care este apelativul corect: "tovarăşul” sau 
"domnul" Rotaru. De obicei îi "tovărăşim” pe ceilalți, 
care se simt ofensați, dar mai ales demascaţi de 
această formulă, însă iată ce le propune preşedintele 
PCR-ijunior adepților săi: "Cuvântul tovarăş este 
extraordinar, dar noi nu putem să fim tovarăşi cu 
oricine, să fie foarte clar. Vă rog să nu uzați acest 
cuvînt; când îi spui cuiva, înseamnă că îi porți 
respect”. Ei bine, dacă iniţiativa dvs. nu ne inspiră 
respect (chiar deloc!), şi nici cu "domnule" nu vă 
simțiți grozav, propunem o formulă cu un mai 
pronunțat iz de epocă: "tavariş" (plural, "tavarişci”). 
În acest fel vom pune accentul pe descendența 
sovietică, despre care nu s-a vorbit la întrunire, 
probabil datorită ultimei fărâme de ruşine care le-a 
mai rămas acestor oameni. Concomitent, lon Ilici al 
nostru poate să rămână, simplu, "tovarăşul”, ca să 
nu-i trezim amintiri prea plăcute din perioada şcolirii 
sale moscovite. 

Aşadar, doctrina comunistă, mama ei de 
ciumă! "Trebuie să transformăm globalizarea într-un 
aliat, nu un inamic. Scopul nostru este să creăm un 
model_socialist de dezvoltare durabilă care să 
garanteze cu adevărat pacea socială”. 

Care “pace socială”!? Unde s-a mai auzit de 
comunism fără luptă de clasă? Comunismul a 
fost, pe unde a trecut, o revoluţie continuă, o 
neîncetată stârpire în sânge a "elementelor 
contrarevoluționare”, nici pomeneală de pace - ia 
mai citiţi-l voi pe evreul Marx, dar de data asta cu 
atenţie. 

"Model socialist”... tocmai s-a trecut de la 
"alianță socialistă" la partid comunist, gata. cu 
socialismul. Comuniştii, consolidați la putere, i-au 
persecutat întotdeauna şi pe socialişti, forma lor 
incipientă şi timidă. 

Globalizarea este singurul termen folosit cu sens 
în această frază, însă ne temem că acest sens nu 
este cel corect. lată-i definiţia: globalizarea este 


procesul prin care acțiuni dintr-o parte a 
Pământului tind să fie tot mai mult o urmare a 
unor decizii din altă parte a acestuia! 
Globalizarea, în acest înțeles, nu se referă la 
subordonarea față de Moscova (probabil vizată de 
tavarişul Rotaru), ci la proliferarea  trusturilor 
transnaţionale care transformă economia oricărui 
stat într-un conglomerat de filiale străine. Până şi 
înaintaşii comunişti înfierau, măcar de formă, 
această pacoste, tavarişci! 

Nu înțelegem lozinca "jos burghezia proletară”, 
pe care reporterii cică ar fi auzit-o de mai multe ori 
prin sală. Să vă ținem un mic curs de terminologie 
comunistă clasică, să vedeţi unde este problema. 
Când cineva doreşte instaurarea comunismului 
într-o societate (iniţial) normală, acela unelteşte 
la distrugerea clasei de mijloc, pentru ca apoi să 
impingă extremele rămase într-un conflict 
fratricid. Cei bogaţi sunt "burghezi", cei săraci 
sunt “proletari”, iar fenomenul se cheamă "luptă 
de clasă”, propovăduit ca un fapt firesc, în 
detrimentul defunctei coeziuni naționale. 

In fine, este necesară o mică detaliere: proletarii 
sunt îndeobşte muncitorii, adică  sărăcimea 
dezrădăcinată a oraşelor. Dacă nu eşti dezrădăcinat, 
cum de obicei țăranii nu sunt, nu poți fi proletar; 
comunismul nu poate manevra cu mase de țărani. 

Prin urmare, "burghezia proletară” este un fel de 
caniculă care-ţi îngheaţă şi măduva din oase, genul 
de alăturare a unor termeni care sună cumva, dar se 
bat cap în cap, ca în vorbirea unui papagal (nu dintre 
cei mai deştepţi). 

"Capitalismul spoliator”... da, îl vedem şi noi, chiar 
cu mai multă greață decât voi! Însă este vai şi amar 
de mintea celui care nu vede decât alternativa 
capitalism - comunism. 

Altceva: îi critică pe Iliescu, drept unul care a dus 
de râpă vechiul PCR, şi pe "securistul" Băsescu - 
foarte drăguţ! Dar voi, PCR-juniorilor, nu veţi dori, la 
rândul vostru, să aveţi o Securitate care să spioneze, 
să aresteze şi să ancheteze în voie toți "duşmanii 
poporului"? N-o să aveţi nevoie de lichele, turnători 
şi politruci, ca orice regim comunist care se 
respectă? 

Am mai lămurit acest lucru, dar nu-i nimic, nu 
obosim: să spui că, din destule puncte de vedere, 
lucrurile merg astăzi în România mai prost decât pe 
vremea împuşcatului, asta este o banalitate! 


(i 


CERNĂUȚI — HOTIN — STOROJINEŢ - HERȚA (II) 


Însoțiţi de Piaţa cc, 
mpi e 2 e 
ghidul în Cea mai ntrală 
persoana d-lui este Prii 
Simion Gociu, ba Care;argila mec 
redactorul şef ei un turn cu 


adjunct al ziarului [e ceas, în vârțuj 


căruia se 


"Concordia", am ă 
pornit să _vizităm steagul ucrai 
ze Craine; 
Cernăuţiul, un galben-albasta. 
oraş superb, | culori aşezate 
încărcat de istorie. orizontal. Clădipe 
a-i Pârcaupe i este, atât pri 
ima porțiune a amplasamentul ej. 
fostei străzi cât şi nu A 
principale  lancu originalitate . 
Flondor, trecem emblemă Că 
prin fața unui necontestat dei 
aj 


cinematograf, a 
unui butic elegant Îi 
care expune în Î 
vitrină o 
miniexpoziţie de 


Cernăuțiului. pe 
frontispiciul ei, trei | 
cifre mari 
nichelate, luminate 
şi ele noaptea, 


ee si Ss ai ia | NI | i compun numărul 
olandeze, . şi E [8 p | „pro Aa IRT III ai 602, vrând să 
ă | a a i; p = - * za cmur i 4 N atragă atenția 
capătul arterei ne ; Fei AA - 3 pet d 
oprim a AA A! A NI "| trecătorilor că 
4 ea 23 a atâţia ani au trecut 


minute pentru a E + dl a i ZEI: = f E AA ce la întemeierea 


aula şi Eee Uni arsi ia gi Z oraşului. 
otografia o asa Universitate din Cernăuţi, emblema oraşului În fiecare an la RR 


clădire aristocratică, cu 
trei statui în nişele din 
pereţi, care ies mult mai 
bine în evidență noaptea, 
când sunt luminate. Este 
Banca Centrală, care nu 
şi-a întrerupt niciodată 
activitatea, de la înființare 
şi până în zilele noastre. 
lată-ne ajunşi la km 
zero al oraşului, Piaţa 
Centrală, încadrată pe 
toate marginile ei de 
clădiri impunătoare. Până 
în 1918, ea s-a numit 
Ringsplatz, iar din 1918 
până în 1940 şi în 1941- 
1944, Piaţa Unirii. Aici, 
în vasta piață, la 11 nov. 


8 octombrie, ziua oraşului, 
au loc manifestații 


îi participând şi fostul 
îi premier ucrainean, lulia 
Timoşenko. Dar se caută 
să se estompeze cine a 
5 fost, într-un fel, ctitorul 
3] oraşului Cernăuţi. A fost 
domnul moldovean 


privilegii spre a se 
dezvolta economic noua 
localitate. Dovadă 
i pregnantă că toată 
Bucovina a făcut parte 
din Moldova până. în 
1774, când domnitorul 


1924, în rezenţa i = zi 
familiei rziale şi a Grigore Ghica a plăti cu 

Pipe i capul îndrăzneala de â 
guvernului ţării, s-a se opune turcilor, Care 


au vândut frumoasele 
meleaguri . locuite de 
români Imperiului 
Austriac. Oraşul  â 
cunoscut apoi 9 
dezvoltare vertiginoasă: 
În 1823 în Cernăuţi s-au aflat 
timp de şapte zile doi monarh 
Franz | al Austriei şi Alexandu | 
al Rusiei, întruniţi la Congresul 
Sfintei Alianțe, iar 1851, 1855 ŞI 
1880, împăratul Francisc Iosif al 
Austriei a făcut vizite aici. 

În 1896 s-a aprins primul bee 
electric în Cernăuţi, iar în 189 
J| s-a deschis linia de tramvale: 

După ce a îndurat un război 
crâncen, după ce a fost ocupat şi 
bombardat în mai multe rândui 


instalat Monumentul 
Unirii, o operă de artă 
remarcabilă, sculptor 
fiind Burcă şi arhitect 
Ştefănescu. 

Monumentul a avut o 
viață scurtă, în iunie 1940, după 
16 ani, fiind distrus chiar din 
primele zile ale ocupaţiei 
sovietice. Merită să-l descriu aşa 
cum arăta în toată splendoarea 
lui. EI reprezenta chipul de bronz 
al unui soldat român, ce avea în 
mâna stângă tricolorul 
românesc. În genunchi, o fată în 
costum naţional săruta steagul, 
simbolizând Bucovina 
recunoscătoare. Statuia era 
aşezată pe un postament rotund 


amplasat pe o terasă cu şapte e rasul 
trepte. Pe postamentul încins cu 3] de armatele „ruseşti, flori 
un brâu de broz se vedeau gama a întaeni fi Cată zi 

ipurile lui Gri Ghica Vodă rale, într- 
chipurile lui Grigore Ghica Şi urale Inte a ie i 1918, 
armate! 


şi al regelui Ferdinand, precum 
şi scene din istoria Românilor şi 
din epopeea primului război 


detaşamentele 


române. 2 


mondial. În spatele 2 / 
monumentului se vedea un DD A 
zimbru care strivea sub picioare (GI 
un vultur cu două capete. G 

Dar să încep să eorpeliul 


descriu şi cum arată 
clădirile care străjuiesc 


Pag. 4 CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2010 


Alexandru cel Bun, care 3 
în 1408 a acordat 


culturale, la ultima 


| 


Lira 


DUPĂ ALEGERI, POTOPUL! 


larăşi inundații. Au devenit deja o chestiune de 
rutină, dar nu-i nimic, despădurim mai departe. 
Speculanții care exploatează irațional pădurile 
României se întâmplă să nu-şi aibă locuințele în 
zonele periodic calamitate prin dezechilibrul 
hidrologic provocat chiar de ei. Dar poate că, până la 
urmă, ţara asta va ajunge un deşert, iar atunci când 
ar fi să se mai reverse apele peste însetaţii din 
Săuceşti, Şendreni şi Dorohoi, ei se vor bucura. 

De remarcat faptul că, anul acesta, calamitatea 
"naturală" a fost agravată şi cu un adaos creat de 
mâna omului: s-a înregistrat, la Galaţi, o grindină 
spontană, compusă din mai multe ouă şi o (singură) 
roşie, a cărei victimă a fost primul ministru, Emil Boc. 
Propunem să i se trimită “sinistratului” un costum 
nou, precum şi un obraz mai de Doamne-ajută. 

Totuşi, având în vedere că, în letargia 
democratică în care  aiurează societatea 
românească, nu se pot întreprinde acțiuni eficace pe 
termen mediu şi lung, nu ne mai rămâne decât 
cârpeala. Cârpim costume, cârpim şi case, şi 
localităţi, iar inundaţiile periodice sunt una din datele 
fixe ale problemei. Bine, dar cu digul ce aţi avut!? 

Un dig este, uneori, doar o cârpeală. El 
necesită reparații periodice, mai ales atunci 
când este făcut de ochii prostimii, cu o 
totală nepăsare. De asemenea, un dig 
proiectat pentru un regim hidrologic 
cunoscut poate fi depăşit în condiţiile în 
care acest regim se schimbă, indiferent de 
motive. Tot aşa cum, în cazul nefericitelor 
localităţi aşezate de-a dreptul în albia de PR 
revărsare a câte unui râu, apariția lor 
spontană sau proiectată, nu are importanţă, 
ținuse cont de o situație acum depăşită. 
Degeaba la face morală preşedintele 
locuitorilor năpăstuiţi: "de ce aveţi casele 
tocmai aici?”, pentru că, atunci când s-a 
înființat satul respectiv, nu se gândea[ 
nimeni că Siretul ar putea depăşi debitul 
Dunării. Fără atâtea defrişări în amontele râului, aşa 
ceva nici nu ar fi fost posibil. 

Dar ce contează, atâta vreme cât nici cârpeala nu 
s-a mai făcut? Localitatea băcăuană Săuceşti s-a 
confruntat cu inundaţii masive şi în iulie 2008. La 
vremea respectivă autoritățile promiseseră că vor 
construi un dig. Apoi, cum altfel, pe fir s-au băgat 
nişte "oameni de bine”, licitaţia a fost contestată, iar 
lucrările nu au mai început. Căutat de reporteri 
pentru un interviu de senzaţie, primarul nu a fost de 
găsit, poate pentru că o fi avut şi el vreun amestec în 
toată mizeria şi se vedea linşat de oamenii furioşi? 
Sau... poate că primarul comunei fugise doar aşa, ca 


kkăk 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE . (con 


Da, este şi logic să fie aşa, pentru că de 20 de 
ani_se tot trădează țara în continuu, însă acest 
lucru nu constituie un merit al regimului dinainte. 
n 45 de ani comuniştii ne-au scos un ochi, apoi în 
alţi 20, "democraţii" ni l-au scos şi pe celălalt, iar unii 
dintre români sunt nostalgici după vremurile "bune" 
când erau doar chiori. 

Dar unde este înapoiatul care 'să elogieze 
scoaterea primului ochi? Aceasta ar fi trebuit să fie o 
replică retorică, însă iată că întrebarea a căpătat şi 
un răspuns; nu ştim unde este, dar totuşi ştim unde a 
fost sâmbătă, pe 3 iulie 2010: la Palatul Copiilor. 

Desigur, această metaforă simplifică excesiv 
lucrurile - ar fi trebuit să pomenim de coloana ruptă 
într-un secol şi ceva de fanariotism, leziunile pe 
creier căpătate prin masonizarea paşoptistă şi de 
după Unirea lui Cuza, mâinile şi picioarele 
amputate cu mult zel de către partidele 
interbelice... 

Încheiem cu un apel sincer şi plin de "căldură", ca 
de la cei mai înverşunați adversari istorici ai 
comunismului: Nu mai plagiaţi, tavarişci, încetaţi să 
maimuțăriţi normele de conduită legionară! Vă veți 
face de tot râsul de pe lume sub povara neîndeplinirii 
lor! lată flagrantul delict: entuziasmați de cine ştie ce 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2010 


să-şi menţină condiţia fizică, deşi ţinem să îl 
informăm că înotul este un sport chiar mai 
binefăcător decât jogging-ul, aşa că a pierdut tocmai 
ce era mai bun. 

În orice caz, preşedintele Băsescu, netemându- 
se de a fi linşat, nemaiavând nici griji electorale 
(poate că de aceea alegerile nu se organizează în 
"sezonul ploios"), a fost uşor de găsit în noile Veneții 
ale României, în zilele de 2 şi 3 iulie a.c., unde şi-a 
mai dat şi frâu liber la gură. Spusele băsesciene, 
lipsite de tact, aşa cum au fost, se pot împărți, totuşi, 
în două mari categorii: 

- soluţii greşite, probabil gândite şi de unii 
consilieri prezidenţiali, deşi insuficient, şi 

- răutăți gratuite, debitate la supărare, când pur şi 
simplu îi cădea masca de pe față. "Să trăiţi bine, lua- 
va-ar dracii!” 

În prima categorie intră, cu aplauze, îndemnul ca 
acei săraci care nu vor putea părăsi zona 
periculoasă să-şi asigure locuințele. Se întreabă, 
oare, dl. preşedinte, cum se calculează cuantumul 
primelor de asigurare, adică de câţi bani te uşurează 
lunar societatea care te asigură? Nu, dar îi spunem 


noi; în funcție de risc. În medie, o societate de 
asigurări (care nu funcţionează” deloc în scopuri 
caritabile) trebuie să scoată profit. Ceea ce 
înseamnă că, atunci când riscul se apropie de 
certitudine, contractul fie nu se mai poate face, fie 
banii luați trebuie să acopere daunele estimate şi 
încă ceva pe deasupra. Dacă, să zicem, riscul 
considerat pentru o casă este de o inundație cu 
distrugeri totale la fiecare doi ani, atunci prima lunară 
va trebui să depăşească a 24-a parte din cheltuielile 
necesare pentru remediere. Indiferent dacă statul le 
va oferi acum vreun ajutor consistent pentru 
reparații acesta nu va îmbunătăţi condițiile 


platitudine aruncată de la tribună, dinozaurii din sală 
începuseră să scandeze vechi slogane scoase de la 
naftalină, dar Constantin Rotaru, într-o aureolă de. 
măreție, i-a disciplinat cu fermitate: "Lozincile aparțin 
altor partide. Înainte de 1989 erau şi lozinici, şi urale, 
dar credem că cei cu uralele de atunci sunt la alte 
partide, azi gălăgia trebuie să o înlocuim cu multă 
muncă şi multă responsabilitate". Tavariş insolent, 
citatul corect din Corneliu Zelea-Codreanu sună aşa: 
"Lasă-i pe alţii să vorbească, oratoria ta să fie 
oratoria faptei”. Nimic comunist, absolut nimic 
compatibil cu comunismul nu se găseşte în această 
idee. Comunismul era un dezastru continuu, un 
faliment în permanență răscumpărat de către 
poporul asuprit, care se încerca a fi orbit cu defilări 
bombastice de 23 august şi cu statistici umflate până 
la ridicol, de-ți venea să râzi până te umfla şi pe tine 
turnătorul care se nimerea prin preajmă: care 
responsabilitate? 


kk 


Bucurați-vă, următoarea porcărie nu s-a petrecut 
încă în România (lucru destul de rar!). Comisia 
Americană pentru Protecţia Consumatorului 
(CPSC) a constatat că paharele comercializate de 


înrobitoare în care îşi vor putea asigura 
locuințele, ceea ce înseamnă că, plouă-nu plouă, 
la fiecare doi ani ei vor achita mai mult decât 
echivalentul reparațiilor. 

Despre categoria a doua putem să scriem, să tot 
scriem! Însă nimic nu se va mai putea vreodată 
compara cu legendarul "Termină cu țăţismele" sau 
"Cu ce să le tencuiți? Cu muncă". Şi de ce mai 
discuta despre tencuiala lipsă, de vreme ce în casa 
respectivă te puteai plimba 'cu şalupa? Dacă ar fi 
existat tencuială, oricum ea ar fi fost distrusă. "De ce 
nu erai machiată, fă, înainte să te umplu de pumni în 
ochi? Uită-te şi tu cum arăţi!” ŞI, bineînţeles, cum am 
putea uita vreodată combaterea promptă a 
"mincinoşilor”: cu picioarele în apă: oamenii 
învinuiau în stânga şi în dreapta pentru deturnarea 
fondurilor de dig, despre care am pomenit mai sus. 
"Mincinoşilor”, le spune alesul țării, "nu a furat nimeni 
banii de dig, nici n-au mai fost alocați!” Cu alte 
cuvinte, "nu grangurele local s-au pus în calea 
fericirii voastre amărâte, ci vreunul de-al nostru, de 
sus...” (sursa: "Mediafax”) 

Tocmai de aceea, pentru că de acum înainte 
spiritualul nostru şef de stat nu va mai 
putea vreodată să se autodepăşească, să 
debiteze ceva mai frumos şi mai pur, ştim, 
în sfârşit, fără nici un dubiu, că ne-am 
îi săturat de el. Du-te cu corabia ta pe Marea 
Sargaselor şi să mai vii înapoi când o să ai 
vânt în pânze! g 

Dar inepţia tuturor acestor conversații de 
mahala a fost depăşită detaşat. Oare chiar 
am auzit bine? Ministrul Frumuseţii Blonde, 
doamna care nu mai vrea să administreze 
turismul românesc, ci să-l vândă cât mai 
-] degrabă, a reuşit să... dăruiască unor femei 
din zonele sinistrate pantofi cu toc! (11?) 
Înţelegem intenția bună; să o explicăm şi 
cititorilor care, probabil, nu o înțeleg: o 
femeie este, în general, mai scundă decât 
un bărbat; în cazul unor inundaţii periculoase, a fi 
înalt reprezintă o speranță în plus de a nu muri 
înecat; prin urmare, doamna ministru a vrut să ofere 
şanse egale pentru ambele sexe, aplicând cu o 
deosebită subtilitate legile nediscriminării. Subtil, dar 
greşit, doamnă! Toate sătencele pe care le-aţi 
întâlnit purtau deja, cu siguranţă, pantofi cu toc uriaş, 
altfel aţi fi ajuns numai bine ca să dăruiţi familiilor 
îndoliate colivă cu parfum Christian Dior. 


Jan Tinca 


3) 
lanțul de restaurante McDonald's în cadrul unei 
promoții, prezintă un risc inedit. Este vorba de 
pahare care arată ca personajele din filmul de 
animație "Shrek", a căror vopsea include un metal 
periculos, cadmiul, conform relatării BBC News. 

Cadmiul se poate lua pe mâinile copiilor, pentru 
ca apoi să intre în corp, dacă ei îşi duc mâinile 
nespălate la gură, afectând ficatul, rinichii, 
plămânii, sistemul nervos şi creierul. 

McDonald's a fost obligat să retragă de pe 
piața din SUA 12 milioane de asemenea pahare. 

Ne provoacă un amuzament  macabru 
reproducerea în aceste rânduri a mostrelor de 
excelentă limbă de plastic prin care s-au întreținut 
Bill Whitman, purtătorul de cuvânt al McDonald's 
USA, şi Scott Wolfson, omologul din partea CPSC. 
După ce i s-a provocat o pagubă de mai multe 
milioane de dolari cât ai zice "peşte modificat 
genetic" (McFish), compania McDonald's a 
subliniat că le cere clienţilor să nu mai 
folosească paharele din "foarte multă precauţie"! 

(continu 9) 


Pag. 5 


pei PERI e iai 


—— je 


CITAŢIA CONSILIULUI NATIONAL PENTRU 


COMBATEREA DISCRIMINĂRII 


CONSILIUL NATIONAL 
COMBATEREA DISCRIMINĂRII 

Autoritate de stat autonomă 

Operator de date cu caracter personal 
nr. 11375 

Piaţa Valter Mărăcineanu 1-3, sect. 1, Bucureşti, 
Tel / fax 021-312.65.78/79/85, WwWW.encd.orq.ro 

Nr. dosar: 120/2010 

Nr. petiție: 2.579/06.04.2010 


COLEGIUL DIRECTOR 

CITAȚIE 

Emisă în data 23.06.2010 
Publicaţia „CUVÂNTUL LEGIONAR" 


Adresă: str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2 


Consiliul Naţional pentru Combaterea 
Discriminării, autoritatea de stat în domeniul 
discriminării, autonomă, cu personalitate juridică, 
aflată sub control parlamentar şi totodată garant al 
respectării şi aplicării principiului nediscriminării, cu 


FEDERAȚIA COMUNITĂȚILOR 
EVREIEŞTI DIN ROMANIA 


BUCUREŞTI, 030202, Str. Sf. Vineri nr.9-|. 
11, sect. 3, "Cont BCR Sect |! 
R010RNCB5030000001700001, Telefon: 021- 
313.25.38;  021-315.50.90;  021-315.54.55, 
Fax:021-312.08.69. 


CĂTRE CONSILIUL NATIONAL | iz 
PENTRU COMBATEREA 


DISCRIMINĂRII 
Pţa Valter Mărăcineanu nr. 1-3, sector 1 


Ținând seama că în preocupările instituţiei 
dv., pe lângă cele referitoare la aplicarea 
principiilor egalităţii de şanse intră şi cele 
privind combaterea rasismului şi discriminării 
rasiale (Recomandarea ECRI nr.7 - capitol 5, 
pct. 24 Comisia Europeană împotriva 
Rasismului şi Intoleranței ECRI) , vă aducem 
la cunoştinţă şi cerem sancţionarea, conform 
legii, a publicaţiei lunare „Cuvântul Legionar”, 
pentru instigarea şi propagarea constantă şi 
programatic a urii împotriva evreilor ca grup etnic. în 
acest sens, prezentăm câteva exemple din ultimele 
numere a!e acestei publicaţii. 

- În editorialul „Mărturia lui Eminescu”, din 
nr.78/ian. 2010, semnat de Nicador Zelea Codreanu, 
directorul publicaţiei, găsim, la pag. 1, următoarea 
acuzaţie: „Ştim cu toţii că a fost asasinat la 39 de 
ani, când devenise atât de incomod pentru iudaismul 
naţional şi internaţional, încât au socotit că 
asasinarea lui ar rămâne unica soluţie...” 

O asemenea acuzație nu este însoțită de nici un 
document, afirmaţia categorică, transmisă prin 
cuvântul tipărit şi on-line, poate fi considerată de cei 
mai mulți cititori ca având la bază dovezi indubitabile 
(altfel cum ar fi fost făcută?), otrăveşte conştiinţe, 
instigă la ură împotriva evreilor ca grup etnic. 

- In articolul „Sfârşitul Iluziilor” din nr.79/febr. 
2010, semnat de Nicoleta Codrin, redactorul şef al 
publicaţiei, la pag.7, găsim: „Serge Monaste este 
cunoscut ca autor al unor numeroase articole despre 
Noua Ordine Mondială, ca unul dintre pionerii 
dezvăluirii planurilor şi documentelor secrete ale 
iudaismului din ultimul timp... Serge Monaste a murit 
brusc de atac de cord, fiind perfect sănătos, la scurt 
timp după dezvăluirea Proiectului Blue Beam şi a 
Protocoalelor de la Toronto, iar jurnalistul care. îl 
ajuta în investigaţii a murit şi el tot în urma unui atac 


Pag. 6 


Ol 
/ CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBA] 


cele referitoare la aplicarea principiilor egalităţii de. 
cele privind combaterea rasismului şi diserimi 


aducem la cunoştinţă şi cerem sancţionarea, con 
publicaţiei lunare „Cuvântul Legionar”, pentru instigarea. şi 
propagarea constantă şi programatic a urii împotriva. evreilor ca 
grup etnic. În acest sens, prezentăm câteva exemple. din 
ultimele numere ale acestei 


PENTRU sediul în Bucureşti, Piaţa Valter Mărăcineanu nr. 1-3, 


et. 2, sect. 1, vă informează asupra următoarelor: 

În Dosarul cu nr. 120/2010, referitor la sesizarea 
FEDERAȚIEI COMUNITĂȚILOR EVREIEŞTI DIN 
ROMANIA, înregistrată la C.N.C.D. cu nr. 
2.579/06.04.2010, vă solicităm un punct de vedere 
cu privire la petiția în speță (anexată), în temeiul art. 
26 alin. 3 şi 4 din O.G. nr. 137/2000 privind 
prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de 
discriminare (republicată), cu modificările şi 
completările ulterioare, precum şi în temeiul 
principiului inversării sarcinii probei, conform art. 20 
alin. (6), ”..... persoanei împotriva căreia s-a formulat 
sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu 
constituie discriminare”. 

Având în vedere prevederile art. 20 alin. 4 din 
O.G. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea 
tuturor formelor de discriminare (republicată), cu 
modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora 
soluționarea unei sesizări se realizează cu citarea 
obligatorie a părţilor (prin orice mijloc care asigură 
confirmarea primirii), publicaţia „CUVÂNTUL 
LEGIONAR" prin reprezentant, este citată la sediul 


RECLAMAȚIA FEDERAȚIEI COMUNITĂȚILOR EVREIEŞTI 
IMPOTRIVA "CUVANTULUI LEGIONAR” 


DISCRIMINARII 


apa 


Ţinând seama că în preocupările instituţiei dv. 


(Recomandarea ECRI nr.7 — capitol 5, pet. S Iane cea : 
ă îi i i îsi y az grup, încercări d de 
Europeană;Împatiy a Ralgăoulule și. Intoleigi „ECRI) , vă [la aşi E gal ee Poe TIE la | 


publicații. 
de cord. Protocoalele de la Toronto se referă la 
controlul iudaismului asupra tuturor factorilor de 
natură politică, economică şi socială, iar actorii acelei 
reuniuni secrete din banda anului 1967 erau 
conducătorii primelor 6 bănci din lume, ai primelor 6 
multinaționale energetice şi primii 6 producători 
agroalimentari de pe planetă”. 

Este folosită aceeaşi tehnică - de data aceasta 
sub formă de insinuare transparentă - a acuzațiilor 
de asasinat fără dovezi la care se mai adaugă 
controlul mondial al iudaismului, ajungându-se până 
şi la cifra fatidică 666. Toate laolaltă servesc 
aceluiaşi scop: instigarea la ură împotriva evreilor, ca 
grup etnic. 

- În editorialul „Confruntarea Jefuitorilor” din 
nr.75/oct. 2009, semnat de Nicador Zelea Codreanu 
găsim la pag.3 următoarele: „Cum este posibil ca, la 
cedarea Basarabiei în 1940, să te faci vinovat de 
asasinarea a 42.000 de ostaşi şi ofițeri români, să 
jefuieşti armata şi instituțiile publice, să omori oricum 
peste 100.000 de creştini civili români, într-o 
revărsare de ură nejustificată dar ne mirând pe 
nimeni şi apoi, peste mai puțin de un an, să te miri 
că, atacând armata română în timpul unei defilări în 
laşi, trezeşti în aşa măsură resentimentele populaţiei 
şi autorităților încât acestea reacţionează violent 
împotriva populaţiei evreieşti din oraş. Ce fel de 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2010 


Dem 


form legii, a 


Consiliului Naţional 
pentru Combaterea 
Discriminării, Piaţa 


Valter Mărăcineanu, nr. 
1-3, etaj 2, camera 216, 
în calitate de 
RECLAMAT, în ziua dej 
20.07.2010, orele 09%. 

Menţionăm că în caz 
de neprezentare a 
părţilor, acestea pot trimite note scrise (precum şi 
orice alte acte sau dovezi), în dublu exemplar, 
potrivit prevederilor art. 68 alin. 2 din Procedura 
internă de soluționare a petiţiilor şi sesizărilor, 
publicată în M.Of. nr. 348 din 6 mai 2008 (care 
prevede: „când proba se face prin înscrisurise vor 
alătura la dosar atâtea copii câte părţi sunt"), până la 
data închiderii dezbaterilor, soluționarea  speţei 
urmând a se face în lipsă. % 

Cu respect, 

Haller Istvân, 

Membru Colegiul Director 


democraţie ne oferă iudaismul mondial, prin 
pârghiile Statelor Unite ludaice, a Uniunii 
Europene, a Fondului Monetar Internațional 
sau prin alte organizaţii mondiale, când îţi 
impune să accepţi că în România a avut loc 
un „holocaust” (care de fapt înseamnă „ardere 
de tot”) - ă 

- în care cuptoare nu se ştie, şi nu are nici 
o importanță, îţi interzice să ai altă opinie, sub 
pedeapsa cu închisoarea, când Constituţia îţi 
asigură dreptul la opinie şi la exprimarea ei, 
oral sau în scris sau prin cântece sau 
oricum?" E 

Regăsim în acest citat alte învinovăţiri 
colective de asasinate - de această dată 
asasinate în masă - săvârşite de evrei ca 


intrarea trupelor în Basarabia în iulie 1941 şi 
de negare a Holocaustului, toate laolaltă 
servind aceluiaşi scop: instigarea la ură 
împotriva evreilor ca grup etnic. 

„= In acelaşi număr, la pag. 8, semnată de 
Corneliu Mihai, sub titlul „Masonizarea Bisericii” 
găsim scris şi subliniat: „În 2002, prin Ordonanţa de 
urgență a Guvernului nr.31/2002, România, deşi â 
ieşit nevinovată în procesul de la Nurnberg, şi-a 
recunoscut singură vina de a fi exterminat evrei în 
timpul celui de al doilea război mondial 'şi a fost 
amendată cu 20 de miliarde de Euro". 

Amenzi născocite, cifre aruncate fără acoperire, 
afirmaţii care, la fel cu celelalte din alte articole ale 
publicaţiei încearcă să demonizeze un întreg grup 
Siuigi instigă la ură împotriva populaţiei evreieşti câ 
un tot. 

Aşa precum ştiţi dv., nu numai gloanțele ucid. 
Ucid şi cuvintele de felul celor propagate de 
„Cuvântul Legionar”. E 
„Libertatea de exprimare a opiniei nu înseamnă 
libertatea de a lansa învinovăţiri colective fă 
acoperire. 

Faţă de campania programatică şi constanlă â 
publicaţiei de instigare la ură împotriva evreilor, Vă 
rugăm să supuneţi analizei cele semnalate şi Sâ 
dispuneţi sancţionarea „Cuvântului Legionar”, 
conform legilor în vigoare. 4 

Cu respect şi consideraţie, 

Preşedinte, 

Dr. Aurel Vainer 


PUNCTUL NOSTRU DE VEDERE 


«In editorialul "Mărturia lui Eminescu" din nr. 
78lian. 2010, semnat de Nicador Zelea-Codreanu, 
găsim la pag. 1 următoarea acuzaţie: "Ştim cu toții 
că a fost asasinat la 39 de ani, când devenise atât 
de incomod pentru iudaismul naţional şi 
intemaţional, încât au socotit că asasinarea lui ar 
rămâne unica soluţie”...» 

«O asemenea acuzaţie nu este însoțită de nici un 
document... » 

Să analizăm textul de mai sus, pentru a încerca 
să lămurim pe cei însărcinaţi cu judecarea cazului: 

- "Ştim cu toţii” se referă la un număr restrâns de 
persoane, cititorii publicaţiei, având în vedere tirajul 
"de buzunar” al revistei; 

- utilizarea termenului de "acuzaţie" defineşte 
poziția agresivă  (eufemistic vorbind), şi de 
asemenea cunoscuta armă a autovictimizării, de pe 
care _poziție îşi închipuie că vor avea câştig de 
cauză; 

- fraza citată se referă în mod absolut evident la 
cei care ştiu, şi care cred şi ei acest lucru, deci 
acuzaţia "otrăveşte conştiinţe” îşi pierde consistenţa, 
căci cei care ne citesc ziarul sunt "otrăviţi” demult. i 

Dacă di. dr. Aurel Vainer cere "documente", îi 
vom răspunde că cel puţin o treime din istorie se 
bazează pe deducții logice atunci când intervine o 
"pată albă”. Pentru noi raţionamentul este destul de 
simplu, deci şi pentru domniile lor uşor de înțeles: 
într-o parte a scenei este Eminescu, militant 
convins că invazia iudaică pe teritoriul României 
este o tragedie pentru poporul român; în cealaltă 
parte a scenei, minoritatea evreiască din 
România, bine organizată, exasperată de 
atacurile sau, pentru unii contemporani, de 
dezvăluirile publice (în presă) ale poetului nostru 
naţional. Acesta este suficient de convins de tot ce 
crede şi ce face, încât se exclude posibilitatea de a fi 
"cumpărat"; dar este bolnav. Ideea că ar fi optat 
pentru un medic evreu (Francisc Isak, care îl 
tratează) este exclusă, având în vedere 
"încrederea" pe care o poate avea apropos de un 
tratament "bun"; deci rămâne cealaltă alternativă, 
că i-a fost impus, să zicem, de împrejurări. 

Au rămas pentru posteritate nişte fişe medicale 
(probabil) în care sunt trecute medicamentele 
administrate poetului. Să credem că a stat cineva 
să urmărească administrarea lor strictă? Să 
credem că medicul nu era deranjat de activitatea 
antiiudaică a poetului? După o viață de observare 
a comportamentului unor evrei, subliniez, a unor 
evrei în relația cu românii, îmi este imposibil să 
accept varianta pozitivă. 

Ştim că moartea lui Eminescu a survenit în urma 
unei infecţii cauzate de o rană la cap, fiind atacat de 
un bolnav alături de care, să zicem, trăia, într-un 
ospiciu. Aici încep alte supoziţii: cel ce i-a dat cu 
“cărămida” în cap a fost sau nu instigat? După 
ce este rănit, de ce nu este tratat pentru a-l feri 
de o infecție gravă? Cine trebuia să o facă şi nu a 
făcut-o? Prea multe întrebări fără răspuns, fapt 
care lasă larg deschisă poarta presupunerilor. 


Dacă presupunerea mea şi a noastră nu _leza 


nteresele_ iudaice, mă __mai acuza cineva? 


EXCLUS! 


HORONIO 


NAȚIUNILE UNITE CONTRA 
CREȘTINISMULUI 


SAVATIE BAȘTOVOI 


SERGE MONASTE 
- aarist canadian asasinat + 


Concluzia: ai dreptul să crezi orice şi să îţi 
faci publice credințele, cu o singură condiţie, să 
nu atingi nici cu o floare interesele iudaice! Sunt 
tabu! E clar? 


Al doilea exemplu al di. dr. Vainer: articolul 
"Sfârşitul iluziilor” din nr. 79/febr. 2010: "Serge 
Monaste este cunoscut ca autor al unor numeroase 
articole despre Noua Ordine Mondială. Ca unul 
dintre pionierii dezvăluirii planurilor şi documentelor 
secrete ale iudaismului din ultimul timp [...] Serge 
Monaste a murit brusc de atac de cord, fiind perfect 
sănătos" etc. etc. 

Prezentăm alăturat mai multe dovezi că nu am 
inventat noi aceste informații, fiind plină presa 
electronică de ele. Comentariul nostru este că am 
sugera d-lui dr. Aurel Vainer să înceapă lupta cu 
aceştia, nu cu noi. Bineînţeles, nu ne facem iluzii, 
dar vrem să subliniem încă o dată că domnia sa 
proliferează una _inter-etnică prin încercările de a 
pune botniţă, în cazul de faţă nouă. 

Ne simţim onoraţi de atenţia specială care ni se 
acordă, dar nu poți, pentru "aceeaşi faptă" să îl 
declari pe unul criminal şi pe altul să îl ignori. 
Aceasta ce dovedeşte, că de fapt domnia sa ţine cu 
orice preţ să încrimineze Mişcarea Legionară, faptele 
trecând pe un plan secund şi, prin aceasta, 
pierzându-şi valoarea. 


În continuare, editorialul "Confruntarea 
jefuitorilor” din nr. 75/oct. 2009 - citez: "Cum este 
posibil ca, la cedarea Basarabiei în 1940, să te faci 
vinovat de asasinarea a 42.000 de ostaşi şi ofițeri 
români, să jefuieşti Armata şi instiuțiile publice, să 
omori oricum peste 100.000 de creştini civili români, 
într-o revărsare de ură nejustificată dar nemirând pe 
nimeni (cu excepţia savantului Nicolae lorga - nota 
ulterioară - care scrie celebrul articol "Pentru ce 
atâta ură” - anexat la dosar) şi apoi, peste mai puțin 
de un an, să te miri că, atacând Armata română în 
timpul unei defilări în laşi, trezeşti în aşa măsură 
resentimentele populaţiei. şi autorităților, încât 
reacţionează violent împotriva populaţiei evreieşti din 
laşi.”; "[...] Ce fel de democrație, care îţi impune să 
accepți că în România a avut loc un Holocaust [...]” 

să o luăm pe bucăţi şi după aceea revenim: 
cifrele prezentate mai sus, apropos de 
masacrarea Armatei române, sunt deja intrate în 
istorie, consemnate în urma studierii timp de trei 


kk 


ani a arhivelor confiscate de sovietici şi 
aflate la Moscova; cifra nu are niciun fel de 
aproximație. 

Trebuie să ştiţi că în Armată se ține o evidență 
"bob cu bob" a efectivelor de militari. Dacă un soldat, 
să zicem, lipseşte 24 de ore, comandantul este 
obligat să raporteze în scris forului superior. 

Marele istoric Gh. Buzatu, ce a făcut, printre 
altele: a făcut suma soldaţilor, subofițerilor şi 
ofițerilor, totalizând rapoartele unităţilor militare. 
Numărul este incontestabil, dar şi autorii atacurilor 
asupra Armatei române sunt consemnați în rapoarte. 
De asemenea, rapoartele evidenţiază nenumărate 
persoane civile, cu precădere autorități ale statului 
român, asasinate de către etnici evrei cure sunt 
identificați. 

Dacă o armată "pierde" atâţia oameni, căci totuşi 
este o armată, dezmăţul împotriva civililor nu are 
limite şi nici nu a fost niciodată studiat şi dat 
publicității. 

Tot di. dr. Aurel Vainer ne acuză de "negarea 
Holocaustului”. Îl invităm să citeze fraza exactă şi să 
lase insinuările sau părerile hazardate. Vorbeşte de 
"execuțiile în masă a evreilor la intrarea trupelor 
române în Basarabia”. Jenant să mai crezi că 
rămăseseră "mase de evrei" şi că nu au fost 
evacuate de trupele sovietice în retragere. 

De fapt, toate aceste acuzații la adresa 
Armatei române şi a poporului român nu fac 
decât să "instige la ură împotriva evreilor ca grup 
etnic“. Adică domnia sa ce îşi închipuie, că ne 
face criminali "de dimineața până seara şi de 
seara până dimineața” şi noi chiuim şi tropăim 
de bucurie şi suntem dispuşi şi dornici să ne 
exprimăm sentimentele de iubire pentru cei ce 
conduc destinele minorității evreieşti din 
România? 

Mai pomeneşte de "recunoaşterea vinei de a fi 
exterminat evrei, [...] şi am fost amendaţi cu 20 de 
miliarde de euro”. 

Comentează dl. Vainer: "Amenzi născocite, cifre 
aruncate fără nicio acoperire [...] şi laitmotivul cu 
instigarea la ură”. 

Am ataşat dovezile, o mică parte dintre ele, 
care anulează acuzația de "născocire”. 

Mai aminteşte domnia sa de "născociri fără 


acoperire". Ataşăm la dosar pentru fiecare 
"născocire" în parte sursa care anulează 
caracterizarea. 


Încheiem solicitatul de domniile voastre 
"Punct de vedere” subliniind încă o dată, dacă mai 
era nevoie: acuzațiilor F. C. E. R. prin persoana 
Excelenței sale di. dr. Aurel Vainer că ziarul 
"Cuvântul legionar” "instigă la ură împotriva 
populaţiei evreieşti” le răspundem că cel mai mare 
instigator la ură sunt chiar autorităţile evreieşti, care 
fac hulitele de domniile lor învinovăţiri colective la 
adresa poporului român, având pretenţia ca atunci 
când suntem scuipaţi "să ne prefacem că plouă”. 

Cu respect şi consideraţie, 

Nicador Zelea-Codreanu 


DIN ACUZAȚI, ACUZATORI 


Mişcarea 
S)Legionară 

Redacţia Revistei 
“Cuvântul Legionar” 


"CĂTRE CONSILIUL 

NATIONAL PENTRU 
" COMBATEREA 

DISCRIMINĂRII 


P-ța Valter Mărăcineanu 
nr. 1-3, sect. 1, Buc. 


RECLAMAȚIE 


Ţinând seama de preocupările dvs. 
privind aplicarea principiilor egalității de 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2010 


şansă şi a discriminării populaţiei majoritare din 
România, vă aducem la cunoştinţă şi cerem 
sancţionarea Federației Comunităţilor Evreeşti 
din România, pentru instigare şi „propagarea 
constantă_şi programatică a urii românilor 
împotriva evreilor ca grup etnic”. 

În acest sens, argumentele noastre sunt 
următoarele: 

Permanenta evidenţiere, imputare şi condamnare 
a poporului român pentru acţiunile anti-evreeşti din 
anii 1941-1942-1943, culminând cu deportările în 
Transnistria, specificate de evrei sub denumirea de 
„holocaust, pentru care se încearcă „învinovăţirea 
colectivă de asasinate”, lucru declarat inacceptabil 
chiar de către Federaţia Comunităţilor Evreieşti din 
România, prin glasul şi semnătura excelenței sale di. 
preşedinte dr. Aurel Vainer, într-un document pe 
care îl posedați. 


Această „instigare la ură” împotriva evreilor 
se face în orice ocazie, prin viu grai, prin „cuvinte 
de tot felul”, literatură, presă, monumente in 
memoriam, presiuni pentru adoptarea de legi 
neconstituționale. 

„După cum ştiţi, nu numai gloanţele ucid”, ucid şi 
cuvintele şi acuzaţiile pentru care încă mai aşteptăm 
„acoperire” printr-o hotărâre a justiţiei în urma unui 
proces echitabil în care, în afară de judecător şi 
procuror, să existe şi apărare. 

Ne rezervăm dreptul ca în cazul unei soluţionări 
nemulțumitoare din partea instituţiei dvs. să facem 
demersurile necesare în justiţie. 

Cu respect şi considerație, 

Director, Nicador Zelea-Codreanu 


Pag. 7 


Dp ma ae Phra Sr Tg e TDI er ee A Sa-Se DE Paa 


"PE DRUMUL CRUCILOR CĂZUTE” — VIRGIL IONESCU (XV) 
- TEXT INEDIT ÎN ROMÂNIA - 


Intr-o dimineață, nu mai ştiu cum, dar ca din 
senin s-a răspândit zvonul că peste noapte fusese 
adus CAPITANUL. Cred că unul dintre plutonierii de 
jandarmi, ce-şi zicea "fost legionar”, o şoptise cuiva. 
Ştirea se întinsese ca fulgerul, dar nu ne venea să-i 
dăm crezare; întrebat de 
CLIME (n. n.: comandant 
legionar al Bunei Vestiri, şeful 
Partidului “Totul Pentru Țară”, 
locţiitorul de drept al 
Căpitanului),  plutonierul a 
confirmat-o, precizându-i şi 
unde fusese încarcerat. 
Căpitanul era închis în corpul 
unei clădiri din față, complet]. 
separată de noi. Adeverirea 
veştii despre venirea 
Căpitanului ne-a umplut 
sufletele de bucurie, în afară de a ne da certitudinea 
că era în viaţă, îl ştiam acum lângă noi şi eram siguri 
că, bună sau rea, vom avea de împărţit aceeaşi 
soartă. Să fim alături de el, era pentru noi totul, 
restul fără importanță! 

De stabilirea contactului, într-o formă 
oarecare, cu Căpitanul, pe cât de curând, nu ne 
îndoiam. De altfel, a şi fost stabilit de îndată, prin 
acelaşi plutonier de care am pomenit mai sus. 
Începutul a pornit de la CĂPITAN, care a trimis lui 
CLIME un bileţel de "bun găsit” şi cu încurajări 
pentru toți. Despre el, scria că se simţea slăbit şi 
cam obosit trupeşte. Moraliceşte însă bine! 

Am hotărît să-i răspundem fiecare câteva rânduri, 
pe aceeaşi foaie de hârtie. CLIME a adăugat 
raportul lui asupra procesului şi condamnărilor 
noastre, precum şi veştile aflate de la Cosmovici, 
ca şi altele ce mai putuse culege pe alte căi 
asupra întâmplărilor din Legiune şi Țară. 

De la Căpitan aveam mereu ştiri, prin acelaş 
prețios curier. Nimeni nu reuşise însă, să-l vadă, 
nici de la distanță. 

Intr'o zi, la o oră neobişnuită, când de regulă 
eram lăsaţi liberi, ordin: "toata lumea la celule"! După 
închidere, am aflat de ce. Venea Căpitanul la baie. 
Fiecare, de la vizeta respectivă, ne-am căznit să-l 
zărim. Cei aşezaţi în unghiul bun, cu deschiderea 
spre celulele cu duşuri, l-au văzut. Noi, cei din rândul 
meu şi din cel de jos, nu l-am zărit. Am simțit însă 
intrarea lui în corpul închisoarei şi am strigat în cor:. 
"Trăiască Legiunea şi Căpitanul"! Ne-a răspuns 


glasul drag şi cunoscut: "Bună ziua, băieți!” 
Manifestația noastră n-a fost pe placul 
comandamentului, dar ce era să-i facem? 
Căpitanului îi  dădusem mai mult decât 


dragostea, un ceva mult mai complet, în care 
intra şi dragostea, un ceva care a rezistat şi va 
mai rezista la toate încercările vremurilor! 

După ce el s-a îmbăiat şi a plecat, ni s-au 
redeschis celulele. Cei care nu-l văzusem ne-am 
repezit la cei care-l văzuseră, ca să ne spună cum 
arăta Căpitanul. Slab, palid şi în haine vărgate, a fost 
răspunsul! Chestiunea cu hainele vărgate ne-a 
îndurerat. Un fior de scârbă mi-a trecut prin mine, la 
fel ca atunci când văzusem maldărul de asemenea 
vestminte în vagonul dubă, care ne transportase la 
Râmnicul-Sărat. Noi nu le îmbrăcasem! Atunci, de ce 
tocmai Căpitanului, această jignire? De ce să fie lovit 
şi în mândria lui, atât de cunoscută? 

Scriind aceste rânduri, amintirile bolborosesc 
în mine, alungându-se una pe alta, ca bulele de aer, 
pornite de la fundul apei spre suprafață unde, odată 
ajunse, se sparg ca valurile izbite de mal. Unele mai 
grăbite o iau înaintea celorlalte, ordinea de sosire se 
pierde, dar prezenţa le-a fost retrăire până ce s-au 
spart, prin scris. 

Căpitanul a fost un om cu totul deosebit de 
ceilalți, marea mulţime. Nicăeri nu putea trece 
neobservat. Oricine a venit în contact cu el, 
român sau străin, a simţit magnetismul ce se 
detaşa din personalitatea lui dominantă, cu 

voința întinsă ca un arc spre acțiune, de 
inspirat sau Apostol. Puterea nu-i rezulta 


Pag. 8 


Carte “epionară 


din frumuseţea lui .bărbătească, nici dintr-un port 
mândru al corpului, ci din interior, de acolo de unde 
omul devine mereu om! De altfel, nu e nimic de care 
să ne mirăm! Ă 

Existența unor minţi super-conştiente, filosofic 
demult recunoscută, corespunde acelui super-suflet 
despre care scria Emerson. Asemenea existențe au 
fost recunoscute şi ştiințificeşte în ultima vreme şi din 
ele derivă: inspirația, genialitatea, ca şi toate 
valorile morale care se găseau înmănuncheate la 
Căpitan! Oricine l-a cunoscut, de-i devenea adept 
sau îi rămânea duşman, trebuia totuşi să 
recunoască, şi mulţi au făcut-o, că era o 
personalitate în afară de comun. Cu indiferenţă nu |- 
a privit niciodată nimeni, în nici un caz. 

Dintre  distracțiile curente ca teatru, 
cinematograf, sport (în afară de skiuri - şi 
aceasta mai târziu) nici una nu-l atrăgea. După 
cum amintea la ocazii, nu mai văzuse un film din 
copilărie, iar la teatru şi la fotbal, de-a lungul anilor 
cât am stat în preajma lui, a fost câte o singură dată 
(şi atunci cu mine). 

La Teatrul Naţional se reprezenta "Avram 
lancu”, o piesă nouă reuşită. Numele autorului îmi 
scapă. In decursul ei se făceau unele aluzii clare la 
el, la Căpitanul nostru. De aceea câţiva dintre noi 
nu l-am lăsat până n-a mers să vadă piesa. Ne-am 
dus cu soțiile în două loji: într-una el, Moţa, Mişu 


Polihroniade şi cu mine, în cealaltă soțiile noastre. . 


Piesa ne-a plăcut, nici nu se putea altfel. Lumea 
aplauda la scenă deschisă pasagiile în care se 
făcea aluzie la Căpitan, de aceea curând a şi fost 
scoasă de pe afiş. 

„La fotbal am fost numai noi doi, pe arena Venus. 
Un medic care-l cercetase de curând îl găsise 
surmenat şi-i recomandase oarecare distracții. 
Făcusem greşeala să-l duc prea devreme. Partida 
de deschidere între două echipe minore, anostă, nu 
i-a plăcut. S-a plictisit şi, când a venit timpul să 
înceapă matchul principal, n-a mai vrut să rămână şi 
am plecat! Cu aceasta şi-a încheiat seria 
distracţiilor prescrise de medic. 

Mai târziu s-a pasionat de skiuri, pentru care 
avea mari aptitudini. 


Revenind la închisoare: vizitele continuau să 
vină de două ori pe lună. Toţi vizitantii ne-au 
confirmat că în țară erau _agitații sterile şi fără 
rost, mai ales în Bucovina şi Ardeal, unde 
conducerea lui SIMA găsea mai multă ascultare. 


Colonelul ne-a tratat dispreţuitor şi brutal, ca pe 
nişte borfaşi de rând, ordonând să ni se împartă 
hainele vărgate pe care să le îmbrăcăm imediat, iar 
apoi să-i fim prezentaţi pe rând, în cancelarie. Sadic, 
dorea să guste plăcerea de a ne fi umilit. S-ar fi 
putut ca noua dispoziție să se fi datorat ultimelor 


" întâmplări mai grave, petrecute în țară, de care se 


spunea că Armand Gălinescu era furios (n.n.: 
este vorba despre atentatele comise din ordinul 


lui_SIMA, contrar dispoziţiilor CAPITANULUI şi 
ale Comandamentului Legionar, de linişte). 


Unul după altul, toți camarazii am fost expuşi 
vederii colonelului. Cel din urmă a rămas GH. 
ISTRATE, unul dintre cei mai meritoşi legionari, 
mereu vrednic de amintit şi dat de exemplu. Fiu de 
țărani, numai prin sacrificiile părinţilor şi a rezistenţei 
lui la toate lipsurile, a ajuns să-şi termine studiile 
universitare. Un bun simţ înăscut îi suplinea educaţia 
de care fusese lipsit în copilărie. Recunoscându-i 
meritele, Căpitanul îl numise şeful "Frăţiilor de 
Cruce", înlocuind pe Moţa. 

"Frățiile de Cruce” au fost organizația tineretului 
legionar până la intrarea în universităţi. Cuiburile 
frățiilor erau mai altfel orânduite ca ale noastre. In 
ele se făcea tineretului o educație spartanică şi 
deveniseră pepiniera a mii de legionari, care de care 
mai credincioşi, şi gata de jertfă. Ei rămân făuritorii 
viitorului, căci vor continua să producă elemente din 
acelaş aluat. De altfel, oricând şi oriunde se vor 
găsi legionari în grupuri, sau singuri, vor răpândi 
în jurul lor focul credinței în românism şi vor 


(continuare din numărul trecut) 


ajuta să se menţină în suflete rezisten 


împotriva cotropitorilor țării. De aceea în contra - 


legionarilor şi mai ales a frățiilor de cruce, a 
răbufnit, mai aprig, furia comunistă, dându-şi maj 
bine seama decât politicienii inconştienţi de valoarea 
superioară a acestor elemente de luptă şi rezistență, 

învinuirea că mulţi legionari s-au transformat în 
comunişti e de pură rea credinţă. Dacă s-ar întocmi o 


statistică, s-ar constata că procentul oportuniştilor 
legionari nu suferă comparație cu al foştilor politicieni > 


comunizaţi - şi dintre aceşti "oportunişti legionari” 
cei mai numeroşi au ajuns, în închisori, în Siberia, 


- sau în morminte, tocmai pentru că n-au încetat să fie 


tot legionari, chiar când alții îi credeau comunişti! 
indeosebi fraţii de cruce, la fel croiți, închişi, 
terorizați, schingiuiţi şi omoriți, nu pier în sămânță şi 
nici nu vor pieri. Din ei va creşte România viitoare, 
oricât se va căuta să fie împiedicaţi! 
Îmi amintesc de ziua în care Istrate, sub braț cu 
un voluminos manuscris, împachetat într-un ziar, a 


intrat în biroul Căpitanului, l-a pus pe masă, 


rugându-l să-l citească. Căpitanul, speriat de 
mărimea manuscrisului, cam neîncrezător, poate, 
sau din lipsă de timp, nu ştiu de ce, l-a dat lui Mişu 
Polihroniade, care era de față, să-l studieze. După 
câteva zile, entuziasmat, Polihroniade spune 


Căpitanului că lucrarea era minunată şi de mare. 


valoare educativă, nu numai pentru fraţii de cruce, ci 
şi pentru ceilalți legionari. Atunci a citit-o şi 
Căpitanul, i-a făcut câteva corecturi şi a dat-o la 


tipar. Lucrarea a apărut sub titlul "Îndreptarul să 


Frăţiilor de Cruce". Şi îndreptar a fost! Cartea lui 
Istrate a desăvârşit dezvoltarea tineretului, 
reorganizându-l şi educându-l sub comanda şi 
programul stabilit de el. 


A căzut şi el, răpus de gloanţele ucigaşe, ca un | 
erou. Istoria legionară va mai spune multe despre el. 


După cum am mai spus, nimeni nu reuşise încă 


să vorbească Căpitanului, până la Bănică Dobre 
care a fost primul. Uriaşul cu barba lungă şi 
stufoasă, pentru care nu s-au găsit în depozitele 
armatei generalului Franco, în Spania, încălțăminte 


pe picior, era un suflet mărinimos şi de o naivitate, . 


poate căutată, de copil. i 
O prietenie, care trecuse peste camaraderia 
legionară, mă legase de el. Mi-l amintesc mereu, nu 
cum a fost în viață, ci aşa cum mi l-au înfățişat cei ce 
L-au văzut mort. Trântit pe pământ, încremenit în 
moarte, cu un firicel de sânge pornit din colțul 
buzelor care-şi pătraseră surâsul de copil şi prelins 
în barba-i neagră se închegase perlă roşie. Şi Carol- 
Ucigaşul mai trăia! : 
Nenumăratele morminte, sărăcăcioase, de 
legionari, care au împânzit ţara, vor rămâne 


morminte până va intra în ele plugul timpului să le 


are, tăvălugindu-le una cu huma din jur. Cei ce sunt 
în ele, prea adine, nu vor simți şi înţelege nimic. 
Vremea va trece şi peste ei, şi n-au fost mărimi ale 
pământului să fie păstraţi în racle de piatră, să 
dureze veacuri şi nici nu au epitafuri scobite în relief, 
care să le spună numele. Dar cum timpul nu are 
valoare pentru cei duşi, până la urmă şi piatra se 
macină, se face țărână, întoarsă unde se întorc 
toate, de unde au purces. 

De Bănică Dobre voi mai povesti şi în altă parte; 
deocamdată scriu cum a reuşit să-l vadă şi 5 
vorbească Căpitanului, - 

După ora prânzului se făcea linişte completă În 
temniță, închişi în celule, numai cu zăvoarele trase, 
nimeni nu apărea pe la vizete. Paza interioară eră 
absentă, toți  profiau de timpul siestel 
comandantului, să se odihnească. Cu o vergea, mal 
groasă, de sârmă, Bănică a reuşit să manevreze; 
prin vizetă, zăvorul şi să deschidă uşa. Apoi cu Pâși 
de pisică, neobservat, a parcurs drumul până Ia 
celula Căpitanului şi i-a vorbit. N-a putut rămâne 
prea mult, dar destul ca să-şi potolească dorul. fi 

_Tragicul destin, care a pus capăt vieţi 
Căpitanului, sugrumat prin laţurile călăilor lui Carol: 
Ucigaşul, a curmat-o şi pe a lui. 

Aceasta ne-a fost mereu hărăzirea legionară: 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2010 


Bătuţi de valuri să margem înainte 
biciuiţi de furtuni să nu dăm înapoi, drum 
de pribegi, neînțeleşi, să ne fie viaţa şi 
numai moartea stabilitate. De o va numi 

oricine cum va vrea: cuminţenie şi nebunie, ne va fi 
totuna; întrucât ne-ar interesa? 

şi totuşi, viața nu poate dăinui cât indică tic-tacul 
de ceasornic, ea trebuie să fie ceva mai adânc, mai 
subtil, mai. plin de conținut, uneori mai stabil, fără 
nevoie şide durată, + 

Viaţa nu e formată dintr-un întreg, ci din părţi 
detaşate în timpul infinit, ca să formeze un întreg, 
întreg care nu este numai al tău, ci a mii de influențe 
din jurul tău, unele crescute în tine, fiecare cu 
întelegerea ei deosebită, când o cauţi şi o pricepi. De 
aceea oricare viață are şi frumusețile ei, iar 
interesantă este orişicând. 

să te bucuri de orice vezi şi nu vei mai vedea, de 
tot ce auzi şi nu vei mai auzi şi mai ales de tot ce 
crezi, căci cu aceasta vei rămâne de-a pururi, 
aceasta e viața, restul nimicuri, nici bune de servit la 
masaj, nici de aruncat la gunoi. 


Cosmovici a mai venit odată să-i comunice lui 
Clime că recursul nostru în Casaţie, cum era de 
aşteptat, fusese respins, la fel ca acel. al 
Căpitanului! El i-a povestit lui Clime cele ce se mai 
petrecuseră în țară. Nimic bun sau de ispravă. 


CLIME_i-a_ repetat ordinul dat lui SIMA,_de 
linişte deplină, de a cărui neexecutare Căpitanul 
era supărat: 

Cosmovici a promis că va vorbi din nou lui 
SIMA şi desigur a făcut-o. 

In urmare el nu a mai avut autorizația să ne mai 


viziteze şi n-a mai venit. 

Cam prin acelaşi timp, Budişteanu şi cu mine am 
primit câte un bilețel de la Căpitan, prin care ne 
cerea părererea asupra situației. Se vedea că era 
îngrijorat şi căuta să-şi verifice părerile, aşa- cum 
făcea adesea, fie şi atunci când deciziile lui erau 
deja luate. 


Intr-o zi s-a anunţat inspecția gen. BENGLIU, 
comandantul Corpului de Jandarmi, care se afla 
deja în drumul spre Râmnic. 

Bengliu a venit, dar pe la noi n-a intrat. S-a dus 
direct în celula CĂPITANULUI, pentru care venise. 

După plecarea lui Bengliu, prin curierul către 
CLIME am aflat de rostul vizitei. 

Bengliu se plânsese că în țară erau agitații, 
care nu putuseră fi puse la cale decât din ordinul 
CĂPITANULUI! Acesta i-a răspuns: 


kk 


CE-AȚI PIERDUT DIN VEDERE. [&6i 


Şi dacă tot am vorbit despre Prea Fericitul Daniel, 
acum este rândul să vorbim despre "Prea Precautul” 
Whitman: "Considerăm că paharele Shrek sunt 
sigure pentru consumatori. Dar, pentru a ne asigura 
că clienții noştri primesc produse sigure de la noi, am 
luat decizia de a nu le mai vinde şi de a le retrage de 
pe piață, iricepând imediat aceasta”. : 

"O cantitate foarte mică de cadmiu poate ajunge 

pe suprafața paharului, iar, pentru a fi pe cât de 
protectori posibil cu copiii, CPSC şi McDonald's au 
lucrat împreună la aceasta retragere”. Ştergeți din 
Dex-uri explicaţia ce se află în dreptul cuvintelor 
ipocrizie” şi “cabotinism” şi puneţi pozele lui 
Whitman şi Wolfson, dimpreună cu precizarea: "loc 
pentru vomat în caz de greață”. Scott Wolfson a dat 
asigurări că pe pahare se afla "mult mai puţin 
cadmiu" decât conţineau bijuteriile pentru copii 
fetrase de CPSC tot în acest an. Acest fapt ne 
creează anumite rezerve în ceea ce priveşte ineditul 
pericolului: s-a mai făcut, în America, experimentul 
Cu cadmiu şi (probabil) nu numai cu acesta. De fapt, 
Cine mai poate şti câte capcane de orice fel ne 
fac cu ochiul din, rafturile supermarketurilor, pe 
care "protecția consumatorului”. le tolerează, din 
obedienţă şi/sau prostie? 

Se pot retrage câteva milioane de pahare cu 
Cadmiu, dar s-ar putea oare retrage şi mult mai multe 
Milioane de cutii de bere şi sucuri răcoritoare cu 
aluminiu care provoacă, printre altele, demența 
Alzheimer? 

Stăm şi ne întrebăm de ce oare un element rar 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2010 


— Bine, d-le general, eu închis, sub pază, fără 
posibilități de comunicare cu nimeni, tot eu să fiu 
vinovatul? 

— Desigur, îi răspunse generalul, chiar dacă n-ai 
dat direct ordinul, cum bănuim, tot eşti vinovat prin 
educaţia teroristă pe care ai făcut-o legionarilor! 

In continuare, Bengliu i-a cerut un ordin de 
linişte adresat legionarilor. 

CAPITANUL a scris şi subscris acest ordin şi 
l-a înmănat generalului. 

Ceva mai apoi am aflat că Circulara fusese 
împărțită prin țară de către organele polițieneşti. 

Ajutorul solicitat de călău n-a schimbat soarta 
victimei. Adevereşte cel mult prezumția că, dacă 
liniştea dorită în _tară_ s-ar fi păstrat, viața 
Căpitanului n-ar fi fost periclitată! 

După Carol şi Călinescu, pe lista principalilor 
vinovaţi de execuţia Căpitanului, în afară de gen. 
Marinescu, a fost, desigur, Bengliu, ceva înaintea 
colonelului Gherovici. 

Pe Bengliu l-am întâlnit o singură dată, mai târziu, 
pe când mă aflam în cabinetul lui Budişteanu, numit 
de curând ministru. Intrase să se prezinte, fiind încă 
comandant al jandarmilor. A venit spre mine 
întinzându-mi mâna. Eu, ostentativ, am băgaţ-o în 
buzunar, întorcându-i spatele şi privind prin fereastră 
în stradă, încurcat, el a început să bâlbâie ceva, din 
care am desprins veşnica scuză, a netrebnicilor, 
că nu era vinovat, căci ascultase de un ordin! 
Atunci am ieşit pe uşă fără să-l privesc sau să-i fi 
răspuns ceva! 

Arestat curând, chiar în Comandamentul Corpului 


de Jandarmi în care se ascunsese, cu toate că în: 


acel moment nu mai era comandantul lor, Bengliu a 
fost împuşcat la Jilava, împreună cu alți câţiva dintre 
cei vinovaţi de crimele săvârşite în contra 
legionarilor. (...) 


CĂPITANUL, auzind de prezența Marioarei (n. 
n.: soţia lui Virgil Ionescu), a rugat pe căpitanul 
Iliescu să-i permită s-o vadă. Cum acesta îi devenise 
un devotat, a făcut-o. 

El i-a încredințat Marioarei un ordin scris, prin 
care legionarii din lagăre erau nu numai 
autorizați, dar şi îndemnați să semneze 
declarațiile cerute de autorităţi, spre a se grăbi 
eliberarea lor. CĂPITANUL lucra după acel principiu 
enunțat în diferite rânduri: "mai de folos un legionar 
liber, decât zece închişi!" 

In prezența Lizetei Gheorghiu, Marioara a 
înmânat ordinul soției Căpitanului care, la rândul 
ei, l-a făcut să ajungă la SIMA. Acesta nu numai 


că nu l-a făcut cunoscut legionarilor, 
dar se pare că l-a dosit, lăsând să se 
înțeleagă, prin oamenii lui, că a da declarații 
echivalează cu a "trăda”. De aci confuzia din 
lagăre. 

Cei care auziseră pe căi proprii de existența unui 
asemenea ordin, au dat declarații şi mai toți au fost 
eliberați. 

Ceilalţi, neavând  preciziuni palpabile, sau 
influențați de insinuările lui Stoicănescu, devotat lui 
SIMA, n-au vrut să dea declaraţii şi consecința 
pentru mulți a fost moartea! Nu însă şi pentru 
Stoicănescu! 

Analizând cazul logic, SIMA era _ singurul căruia 
nu-i putea conveni executarea ordinului de a se da 
declaraţii. EI ştia prea bine că eventuala eliberare 
din lagăre a comandanților Bunei-Vestiri, ca şi a 
cel puțin 5-6 comandanți legionari, cu mai multe 
şi 'notorii drepturi de a comanda decât el, l-ar fi 
obligat să renunțe la conducerea, care şi aşa nu-i 
era decât provizorie, iar în urmare ar fi trebuit să se 
încadreze sub directivele altora. 

De aceea, atunci şi mai apoi, de câte ori a putut, 
a torpilat orice încercare a cuiva să se ridice. 


Pe această linie de gândire: cum să facă, ca să 
rămână şef, trebuia să piară Căpitanul şi cât mai 
multe căpetenii legionare, din cele recunoscute, 
iubite_şi ascultate. Planul, cu tot diavolescul 
conţinut, a fost înfăptuit! 

Nevrednicia, incapacitatea ca şi imoralitatea 
insului, au rămas în grija viitorului să le verifice 
şi să le dovedească. 

O minciună neînsemnată, spusă pentru un 
început, nu te preocupă, după ce i-ai dat drumul. De 
ce ai avea remuşcări că ai spus-o, când a fost atât 
de mică? 

Aşa s-ar părea, şi aici există problema - şi mai 
ales un pericol: învățându-te cu minciuni mărunte, 
din obişnuinţă, treci la cele mari. Cum n-ai avut 
remuşcări pentru cele mici, nu vei mai avea nici 
pentru celelalte; învățat cu scalda în minciună, nu le 
mai simţi greutatea şi nici pericolul. 

Procesul _lămuririi_asupra_lui SIMA _a_ durat 
vreme îndelungată, mult prea îndelungată; între 
timp alte mii de legionari au trebuit să 
ispăşească, să sufere şi să cadă din vina 
acestuia. 


(continuare în numărul viitor) 


Pagină realizată de 44 mesei, Student 


ntinuare. 


precum cadmiul care se găseşte în scoarța 
pământului în proporție de 0,2 g/tonă, este 
utilizat atât de des pentru fabricarea unor obiecte 
în componența cărora nu are ce căuta? De unde 
atât generozitate, abundență şi în fond risipă de 
cadmiu? 

Desigur, întrebarea ne-o punem în momentul 
în care mai vrem să găsim şi o explicație corectă 
politic, democratică, alta decât aceea că s-a dat 
startul la depopularea planetei şi la a face bani 
din cadavre. “A face bani din cadavre” se pare că 
are deja marca înregistrată imediat după cel de-al 
doilea război mondial. 

Acţiunea s-a încheiat cu un „happy end” 
caricatural, de tipul "pupat Piaţa Independenţei”. Dar 
câtă sforăială - că McDonald's a "luat decizia” de a-şi 
retrage produsul, nu că i s-ar fi impus... Sau "CPSC 
şi McDonald's au lucrat împreună"... 

Nu ar putea CPSC şi McDonald's să lucreze 
împreună la penalizarea primului, pentru că nu-şi 
face datoria în mod corespunzător, precum şi la 
scoaterea de urgență în afara legii a celui de-al 
doilea, pentru că otrăveşte consumatorii? Evident, 
nu numai cu vopseaua de pe pahare, dar şi cu ceea 
ce conțin ele. 

De fapt, nu credem să existe vreun produs 
McDonald's care să nu provoace cancer, 
tulburări hormonale, boli de inimă sau măcar 
obezitate - pentru Dumnezeu, uitați-vă cum arată 
americanii: nu cei din filme, ci americanii de 
rând! Şi ei nici măcar nu mai calcă prin Me Donald's- 
uri, după ce cu cinci ani în urmă a început o 


campanie de interzicere a grăsimilor trans, pe care le 
găseşti la kilogram în aceste rețele de restaurante 
falimentare în America, înfloritoare în România, la fel 
de. înfloritoare şi direct proporţionale cu prostia 
autohtonă. "Țara te vrea prost: Mc Donaldizează-ţi 
copiii, bunicii şi nepoții şi fă-ţi din asta un mod de 
viață! Când vei ajunge în spital... ne ocupăm noi de 
tine!!”; "Hai cu toții la mixtură de E-uri, plastic şi 
coloranți cancerigeni, serviţi în pahare cancerigene! 
Mac, mac, mac!” 

Întrebarea care se impune cu din ce în ce mai 
multă gravitate este: la câte categorii de produse ale 
lumii "civilizate" ar trebui să renunțăm astăzi în mod 
definitiv, pentru a putea trăi, pur şi simplu? 

Reprezentanţii McDonald's spun că paharele cu 
Shrek scoase de pe piaţă în Statele Unite nu au 
ajuns în România. Asta da, ştire senzaţională! 
"McDonald's Romania nu desfăşoară promoția cu 
paharele Shrek. Paharele nu există sau vor exista în 
România”. Ceea ce, trecând peste greşeala de 
exprimare în limba română, reprezintă o mare veste, 
având în vedere că multe produse nocive (în special 
medicamente) retrase de pe piață în America au 
sfârşit prin a fi vândute fără prea mult tam-tam în 
restul lumii, inclusiv în România. 

În orice caz, fiţi cu ochii pe ei, măcar pe jumătate 
cât sunt ei cu ochii pe noi! Nu se ştie niciodată când 
rățoiul McDonald îşi uită brusc dorința de "a se 
asigura că clienţii primesc produse sigure", 
reamintindu-şi una mult mai „sigură”, aceea de a 
face bani din sănătatea oamenilor. 


Pag. 9 


urluale tale 


— e Cos: 


RĂSPUNSURI LA ÎNTREBĂRI ALE LUMII DE ASTĂZI (|) 
- SF. NICOLAE VELIMIROVICI - 


Cu câţiva ani în urmă, la o conferință în 
Londra, un ateu încerca să dovedească faptul că 
majoritatea savanților nu cred în Dumnezeu. 
Aceasta l-a jignit şi l-a supărat adânc pe 
profesorul şi savantul Tabroom, care a declarat 
îndată că este vorba de o minciună şi calomnie la 
adresa savanților, hotărând să dovedească şi prin 
fapte adevărul spuselor sale. 

Cu hotărârea şi tenacitatea înnăscute rasei 
engleze, el şi-a asumat dificila sarcină de a vedea ce 
cred savanții despre Dumnezeu. în acest scop a 
trimis numeroase scrisori membrilor comunității 
ştiinţifice din Europa şi America, punându-le două 
întrebări simple şi clare: 

1) dacă cred în Dumnezeu şi 

2) dacă ştiu vreun savant care nu crede în 
Dumnezeu. 

Şi au venit răspunsuri din toate țările - 
răspunsuri simple şi limpezi, toate asemănătoare 
între ele: savanții declarau că ei cred în 
Dumnezeu şi că dogmele creştine fundamentale 
nu contrazic descoperirile ştiinţei moderne. 

Din numeroasele scrisori primite Tabroom a făcut 
o carte. 

Un botanist scria: „Cu ajutorul microscopului L- 
am văzut pe Dumnezeu, şi mă minunez şi mă 
bucur de înțelepciunea Creatorului”. 

Alt savant scria: „Puţina ştiinţă îndepărtează de 
Dumnezeu şi multa ştiinţă îl întoarce pe om la 
Dumnezeu”. Această din urmă declaraţie este cu 
atât mai interesantă cu cât este absolut similară unei 
cugetări a Sf. Vasile cel Mare (379). 

Ateii şi oamenii slabi la capitolul gândire fac 
din ştiinţă (din care nici nu cunosc nimic cum 
trebuie) un fel de credință, iar din natură o 
divinitate anonimă. Ei afirmă că totul trebuie pus pe 
seama naturii şi că natura a creat toate. Asta 
înseamnă că natura a creat timpul şi curgerea 
timpului, spațiul, lumina, aerul, apa, mişcarea, 
pământul, stelele, întunericul, plantele, animalele şi 


ŞTIINŢA ŞI ATEII 


Fată 
PR 238 


omul. Bine, dar noi numim toate acestea „natură” 
şi ne întrebăm cine le-a creat! Cum poate natura 
să se creeze singură, sau cum poate fi divizată ideea 
de natură în „natură care a creat" şi „natură creată"? 

Prin natura sa, soarele dă lumină şi căldură. De 
unde are el darul de a lumina aşirii şi oamenii, 
păsările şi celelalte animale, plantele şi aerul? Cine |- 
a învăţat, mai bine zis cine l-a făcut să lumineze? 
Cumva natura? Dacă natura, ajungem la concluzia 
inevitabilă că o natură în care nu era nici soare, nici 
lumină a creat o“ natură în care este şi soare, şi 
lumină - însă lucrul acesta este cu neputinţă. Natura 
în care nu este lumină nu este natură, nici nu a 
existat aşa ceva vreodată. 


Ştiinţa nu are ca obiect să stabilească principiile 
şi argumentarea credinței în Dumnezeu. 

Savanţii se servesc de simţuri, de calcul şi 
rațiune, şi sunt complet limitați la natura vizibilă. De- 
ar exista un milion de savanţi şi de-ar cerceta orice 
vor, nu vor descoperi nici o urmă a împărăției lui 
Dumnezeu. și 

Credința are propria sa ştiinţă. Această ştiinţă a 
fost expusă de Hristos, repetată şi întărită de 
apostoli, şi de mucenici, şi de Părinţii şi Sfinţii 
Bisericii. Ea e în strictă legătură cu Sfintele Taine 
(preoţia, pocăinţa, euharistia ş.a.md.). Ea e în strictă 
legătură şi cu înnoirea duhovnicească, înnoire care 
este un mare har al lui Dumnezeu şi constă în 
păstrarea  curăţiei _trupeşti şi sufleteşti şi în 
practicarea virtuţilor. Cea dintâi virtute este 
smerenia: creştinul trebuie să se socoată un nimic 
viu, să slujească aproapelui cu osârdie şi fără 
fățărnicie, să se smerească, să rabde, să nu se 
mândrească - fiindcă cine se smereşte este înălțat 
de Dumnezeu; cine se învinovăţeşte este îndreptățit 
de Dumnezeu; cine nu crede în sine este înțelepțit 
de Dumnezeu. Precum se vede, aceste gânduri nu 
au mai nimic în comun cu gândurile savanților 
despre credință. 

Ateii ar dori ca spre confirmarea gândirii lor să 
aibă” măcar una dintre realizările sănătoase ale 
muncii omului - adică prin ceva bun şi binecunoscut 
să confirme ceea ce este rău şi fatal, ca prin ştiinţă şi 
prin savanţi să sprijine gândurile lor întunecate. 
Decât să facă apel la rațiune, mai bine ar fi pentru ei 
să-şi întărească „credința” prin „faptele” lor şi să 
spună loruşi şi altora: „Noi nu credem în Dumnezeu, 
şi prin faptele şi gândurile noastre nu ținem seama 
de EI, iar pe cel ce ne pomeneşte acest nume îl 
urâm. Şi îi urâm pe cei ce țin seama de voia lui 
Dumnezeu”. 

Aşadar, între ştiinţă şi ateism depărtarea este 
nemăsurat de mare. 


DESPRE FASTUL BISERICESC 


Nu puteţi înțelege de ce Biserica Ortodoxă admite 
atâta fast interior: în icoanele scumpe, în candelele 
din argint, în potirele din aur, în odăjdiile din brocart 
şi în alte obiecte de preț. 

Vreţi să ştiţi de ce? 

Fiindcă prin toată această slabă strălucire 
vrea să le amintească oamenilor de veşnica 
strălucire din cer; 

să îi rupă fie şi pentru o clipă de necazurile lor 
pământeşti şi să le amintească de lumea cealaltă, 
de patria lor cerească, de împărăția veşnicei fericiri 
şi a veşnicei bucurii; 

să le înfățişeze - pe cât e pământeşte cu putință - 
prin simboluri materiale acea îndestulare şi acea 
bogăţie în care este îmbelşugată lumea 
duhovnicească şi în care trebuie să fie 
îmbelşugat sufletul creştinesc cel închis în trup, 
aşa cum este toată această strălucire închisă între 
zidurile de piatră ale bisericilor. 

La modul general, aşa stau lucrurile. Totuşi, 
fiecare obiect în parte, forma, culoarea, ornamentaţia 
lui, au în Biserica Ortodoxă un înțeles duhovnicesc 
aparte. Aşadar, în general şi în particular, toate 
acestea exprimă în mod simbolic o învăţătură, calea 
spre mântuire, drama mântuitoare a vieții lui Hristos, 
a făgăduințelor lui Hristos sau oarecare taină a 
împărăției cerurilor. 

Credeţi că toate acestea ar 
transformate în pâine şi mâncate. 

Dar după ce vor fi mâncate? Dacă trupul 
mănâncă hrana sufletului, sufletul cu ce se va 
mai hrăni? 


putea fi 


Pag. 10 


Oare n-aţi auzit ceea ce toată lumea a auzit, şi 
anume cum au transformat ateii moscoviți totul în 
pâine şi au mâncat, iar acum flămânzesc - şi încă 
aşa cum nu s-a mai flămânzit în Rusia din vremurile 
lui Askold şi Dir? 

Nu trăieşte omul numai cu pâine trupească, ci şi 
cu cea duhovnicească. lar toate lucrurile şi odoarele 
din sfânta Biserică sunt prin înțelesul lor hrană 
duhovnicească pentru sufletele omeneşti. 

Intraţi mai adânc în ştiinţa creştină, care e 
pentru noi, drumeții pământeşti, mai însemnată 
decât orice altă ştiinţă, şi veți înțelege, iar după ce 
veţi înțelege veţi lepăda gândurile dvs. de acum şi le 
veţi înlocui cu gânduri drepte. 

„Oare Hristos ar tolera atâta fast în biserici?" 

Fără doar şi poate. L-a tolerat atunci, l-ar tolera şi 
acum. Atunci exista în Ierusalim templul, una dintre 
minunile de arhitectură şi lux ale lumii. Templul acela 
avea în interior mai mult aur şi mai multe pietre 
prețioase decât au acum toate bisericile creştine din 
Balcani. Solomon toată casa (templul) a îmbrăcat-o 
cu aur... Şi tot jertfelnicul care este înaintea sfintei 
sfintelor l-a îmbrăcat cu aur... Şi a îmbrăcat heruvimii 
cu aur... Şi pardoseala casei a îmbrăcat-o cu aur pe 
dinlăuntru şi pe dinafară. În acel templu Hristos a 
intrat de multe ori, dar niciodată n-a dat de înțeles că 
toate cele aflătoare în el ar trebui transformate în 
pâine şi mâncate, precum socotiți dvs, că ar fi bine. 
El a prezis ruina acelui templu şi templul a fost 
nimicit, dar nu din pricina aurului din el, ci din 
pricina noroiului din sufletele oamenilor. 


i Mă bucură că vă arătaţi milostiv față de săraci, 
însă m-ar bucura şi mai mult dacă v-aţi arăta 
milostiv cu avutul dvs., iar nu cu cel străin. 

Nu aş vrea nicidecum să vă văd de partea lui 
IUDA. Ştii că luda a vrut să se arate mai milostiv 
decât Hristos? Citiţi capitolul 12 din Evanghelia 
după loan. 

O femeie oarecare a luat un vas cu mir preţios de 
nard şi l-a vărsat pe picioarele lui lisus - iar IUDA, 
care avea să-l vândă mai apoi pe învățătorul său 
pentru bani, s-a supărat şi a strigat: i 

"Pentru ce acest mir nu s-a vândut cu treizeci 
de dinari şi să se fi dat săracilor?” 

- La care DOMNUL Cel bun, Care era pe cale să- 
şi pună şi viața Sa pentru săraci, i-a răspuns: 

"Pe săraci pururea îi aveţi cu voi, iar pe Mine 
nu Mă aveți pururea”. 

Ascultaţi, deci, ce vă voi spune: dacă toți L-am 


avea totdeauna pe Hristos cu noi, nu ar fi săraci 


între noi. 


Cei ce îl au pe Hristos cu sine, aceia au adăugat 
Bisericii ceea ce numiți dvs. „fast". Tot ei sunt cei ce 
dau cel mai mult săracilor. Dragostea faţă de 
Hristosul Cel viu îi împinge la două jertfe: Ia jertfă 
pentru biserica lor şi la jertfă pentru frații lor săraci. 

lar cei ce nu îl au pe Hristos cu ei nu-i au nici 
pe saraci cu ei. Aceştia ar vrea să ia de la 
Biserică şi să dea săracilor doar ca să nu dea de 
la ei şi ca săracii să nu-i supere. Acesta este 
adevăratul imbold care, iată, se plimbă cu atâta 
obrăznicie şi printre noi sub masca binefacerii. 


(continuare în numărul viitor) 


uzină realizată de Conellu Mai 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2010 


Sante 


NEMURITORI, ÎN CIUDA TRĂDĂRII (IV) 


După întrevederea cu Hitler din nov. 
1942, mareşalul Antonescu a declarat: 
"Germania a pierdut războiul. Trebuie acum 
săne concentrăm ca să nu-l pierdem pe al 
nostru.” („În serviciul Mareşalului” - Larry 
Wats) = 

încă de la începutul anului 1943, 
Antonescu â făcut cunoscut guvernului 
german, printr-un memoriu înaintat lui 
Ribbentrop, intențiile sale de a negocia cul 
Aliații, în interesul României. 

în cadrul acestei politici au început 
negocierile de armistițiu la Madrid între 
guvernul român şi ambasadorul Statelor 
Unite, Hayes; la Lisabona, ambasadorul 
român, Victor Cădere, lua contact cu 


ambasadorul Marii Britanii, iar Ia Istanbul, - armistiţiului! (mărturie publicată sub forma unui 
Stockholm, Helsinki, guvernul Antonescu Ion Antonescu (stânga) şi Corneliu Zelea-Codreanu — Predeal, 1937 articol în "Curierul", la scurt timp după 


se străduia să găsească o soluție pentru a 
ieşi din război cu garanții pentru suveranitatea şi 
independența României. 

Fred Nanu, ministrul plenipotenţiar la Stockholm, 
a fost contactat de ruşi prin d-na Kolontay, iar 
discuţiile şi negocierile s-au concretizat prin 
formularea unor condiţii precise de ARMISTIȚIU, 
comunicate părţii române la 13 aprilie 1944. Aceasta 
a făcut contrapropuneri în vederea îmbunătățirii 
acestor condiţii şi s-a ajuns la acordul dat de Molotov 
la 3 iunie 1944. Astfel: 

- ruşii acceptau ca România să dea un ultimatum 
de 15 zile Germaniei pentru a-i părăsi teritoriul 
înainte de a-i declara război; în cazul retragerii 
trupelor germane, România putea rămâne neutră; 

- Transilvania revenea la  patria-mamă în 
totalitate; 

- ruşii se mulțumeau numai cu o linie de 
comunicații în nordul țării, iar guvernul român putea 
să-şi exercite funcțiunile. 

În paralel, la Cairo, prințul Barbu Știrbey, 
reprezentant atât al guvernului, cât şi al opoziței 
(reprezentate de luliu Maniu şi Gh. Brătianu), s-a 
prezentat Aliaților pentru negocieri (17 martie 1944), 
dar aceştia au cerut, nici mai mult, nici mai puţin 
decât... CAPITULAREA NECONDIȚIONATĂ 
(propunerile din 12 aprilie 1944). 

Cum nici Antonescu şi nici opoziţia nu concepeau 
o capitulare necondiționată, negocierile s-au 
prelungit. 

În cartea “Politics: Trials end Errors” lord Hankley 
Critică nu numai clauza capitulării necondiționate 
care a prelungit războiul şi a bolşevizat Europa, dar 
şi constituirea Tribunalului de la Nurnberg, procedura 
şi deciziile lui. Istoricul american Hanson W. Baldwin 
în cartea "Great Mistakes of the War” este tot atât de 
sever, iar criticul militar englez Basil Liddell Hart, 
autoritate necontestată, nota: "Capitularea. fără 
condiții a fost, cu siguranță, cea mai nenorocită 
dintre toate formulele politice din cursul celui de-al 
doilea război mondial. Ea a prelungit războiul, a 
mărit imensele pierderi de oameni şi material din 
ambele tabere şi, ceea ce este cel mai grav, â 
distrus echilibrul de forțe în Europa, dând 
preponderență Uniunii Sovietice pe acest continent." 

_Admiratorii marilor democraţii occidentale trebuie 
să cunoască faptul că acestea, şi nu Hitler, au 
obligat poporul german să lupte şi să moară până la 
unul: din cauza imbecilei clauze de "capitulare 
necondiționată”. 

„_ Al doilea delegat român la Cairo, Vişoianu, a 
incercat să obțină cel puţin aceleaşi condiții de 
armistițiu cu cele oferite de ruşi la Stockholm. Cu 
alte cuvinte, România cerea la Cairo 
consimțământul şi garanția Aliaților anglo- 
americani pentru propunerile de la Stockholm 
inainte ca acestea să fie acceptate şi semnate de 

ntonescu. S 

Opoziția era alături de guvern în căutarea unei 
soluții de a ieşi din Axă şi din război. „Noi nu putem 
se afară pe nemți pe o uşă, ca să lăsăm pe ruşi 

ă intre pe cealaltă”; „Cu toate că opinia publică 
românească este alături de anglo-americani, poporul 
român este gata să-şi apere țara contra 
ruşilor. Dacă numai trupele ruseşti 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2010 


invadează România, poporul este gata să lupte până 
la moarte.” (extrase din telegramele lui Maniu trimise 
la Cairo, la comisia de negociere a armistiţiului). 

Incă din 1943 Antonescu discutase cu Maniu 
şi Brătianu problema ieşirii din război, fiind de 
acord că aceasta nu se putea face decât dacă 
anglo-americanii vor  gira integritatea şi 
suveranitatea României cu un minimum de 
garanții, în cadrul unui armistițiu drept şi echitabil. 
Nici Brătianu, nici Maniu, nici Antonescu nu aveau 
încredere în cuvântul ruşilor, pentru că România 
fusese invadată şi mutilată de aceştia de 12 ori în 
decursul istoriei. 

Maniu şi Brătianu au depus la Legația Elvețiană 
din Bucureşti, în primăvara lui 1944, un document în 
care se angajau să schimbe alianțele României cu 
condiţia debarcării în Balcani a anglo-americanilor. 

Antonescu personal s-a adresat generalului 
comandant englez Wilson la 23 martie 1944, 
cerându-i să-i spună pe ce ajutor poate conta 
România din partea anglo-americanilor şi ce garanții 
ofereau aceştia. : 

Nu s-a primit nici un răspuns, aşa cum nici de la 
Cairo nu venea nici o veste îmbucurătoare. 

După debarcarea din Normandia din 6 iunie 
1944, Antonescu, dându-şi seama că nu va mai 
urma nici o altă debarcare şi în nici un caz una în 
Balcani, s-a adresat la 24 iunie 1944 Legaţiei 
Americane de la Madrid. Evident, fără rezultat. 

România avea încă o armată intactă de un milion 
de soldaţi, de aceea negocierile trebuiau duse de pe 
o poziţie de forță prin care să se obțină calitatea de 
cobeligeranță şi cel puţin condiţiile oferite de Stalin 
lui Antonescu. Cu siguranță că anglo-americanii ar fi 
dat garanţii, dacă România mai rezista ceva timp, 
fiindcă ruşii oferiseră deja condiţii acceptabile de 
armistițiu. Capacitatea ofensivă a armatei române în 
august 1944 a fost demonstrată prin faptul că a mai 
luptat 260 de zile (de data aceasta de partea 
Aliaților) şi prin faptul că a luat parte la 16 bătălii 
mari, a înaintat 1.000 km, până în inima Bohemiei, 
traversând, în plină iarnă, 12 masive muntoase. 

Între timp, un grup de complotişti din Palatul 
regal făceau propriile planuri şi aranjamente cu 
Lucrețiu Pătrăşcanu, şeful partidului comunist din 
România şi cu Emil Bodnăraş (Bodnarenko), ofițer 
sovietic paraşutat în România. Şi, în lipsa lui luliu 
Maniu şi Brătianu, Regele îl arestează pe 
Antonescu şi ordonă încetarea focului de către 
armata română, susținând că se încheiase 
armistițiul, când, de fapt, acesta avea să se 
semneze abia pe 12 sept. 1944 şi era, de fapt, 
CAPITULARE NECONDIȚIONATA! 

Acest act, imposibil de calificat altfel decât 
TRĂDARE (deşi unii mai vorbesc, eufemistic, de "o 
gravă eroare politică”, iar alţii chiar de un "măreț 
act”) a fost un dezastru național: după încelarea 
focului de către armata română ruşii au luat 
prizonieri 130.000 de ostaşi români, au deportat alţi 
20.000 de români, au început jafurile, tâlhăriile, 
asasinatele, teroarea, iar țara şi-a pierdut libertatea, 
fiind practic ocupată şi comunizată cu forța; i s-a 
refuzat statutul — real — de cobeligerantă, dar a fost 
obligată să lupte alături de ruşi împotriva nemților, 
având pierderi imense. Ungaria, care a luptat până la 


(continuare din numărul trecut) 


capăt alături de Germania, a avut o soartă mai 


N îl bună decât România. Întrucât Mareşalul a fost 


|] arestat, iar întreaga armată română a capitulat 
4 la ordinul lui Mihai |, înaintea semnării oricărui 
armistițiu, România a pierdut baza juridică şi 
morală a apărării drepturilor ei şi s-a dezonorat 
îi singură. 

S-a susținut mereu că în audiența de la 
Palat din 23 aug. 1944 Antonescu ar fi refuzat 
il cererea Regelui de a semna armistițiul şi că de 
aceea a fost arestat împreună cu colaboratorii 
lui principali, dar, aşa cum reiese din însăşi 

fi declarația unuia dintre complotişti, gen. Aurel 
y Aldea, care a participat activ la lovitura de stat 
|] din 23 aug. 1944, Mareşalul ceruse el însuşi 


| 


£ 


audiență pentru a anunța semnarea 


eveniment, în 13 oct. 1944): 

"Ziua de 23 august, o zi de salvare pentru țară, 
ne-a găsit nepregătiți din punct de vedere tehnic. 

Lovitura de stat era plănuită pentru 26 august, 
dar în dimineața zilei de 23 august am fost informat 
de Rege că în după-amiaza aceleiaşi zile el va 
acorda o audiență mareşalului Antonescu şi lui Mihai 
Antonescu. 

Audienţa, la care participa şi gen. Sănătescu, a 
fost brusc întreruptă de Rege care, pentru câteva 
minute, a venit să ne comunice nouă, celor ce 
rămăsesem într-o cameră alăturată, DECIZIA DE 
ARMISTIȚIU A MAREŞALULUI. 

După ce ne-am sfătuit puţin, am ajuns la 
concluzia că, fără să mai aşteptăm ziua de 26 
august, şi cu riscul vieții, trebuia să-l arestăm 
imediat pe Mareşal şi pe Mihai Antonescu." 

Orice om normal nu poate să nu se întrebe: De 
ce, dacă Antonescu tocmai vroia să dispună 
întoarcerea armelor, a fost arestat? 

Răspunsul e uluitor şi ni-l oferă Gh. Brătianu în 
Memoriile sale: "Regele a declarat că va face 
singur armistițiul, fiind sătul de tutela lui 
Antonescu." Măcar de-ar fi fost în stare să încheie 
Măria Sa pacea! = 

Fiecare dintre  complotişti (a se citi: 
TRĂDĂTORI), avea motive personale pentru 


participarea la lovitura de stat: regele Mihai îl ura pe * 


Antonescu pentru că era "ținut sub papuc” (conform 
Memoriilor secretarului său particular, Mircea loaniţiu 
şi ale lui Gh. Brătianu), gen. Aurel Aldea îi purta 
ranchiună pentru că fusese trecut în rezervă (întrucât 
comentase ordinele Mareşalului), iar restul făceau 
parte din "camarilă”: gen. Const. Sănătescu era 
şeful Casei Militare Regale, sustrăgându-se frontului, 
baronul lon Mocsony-Stârcea era unul dintre 
consilierii regali principali, col. D. Dămăceanu era 
adjutant al Regelui, Gr.  Niculescu-Buzeşti, 
funcţionar la serviciul cifrului din cadrul Ministerului 
de Interne, încerca să-şi asigure puterea şi platforma 
politică pentru ceea ce urma. (Mai târziu, gen. Aldea, 
dându-şi seama de catastrofala trădare făcută la 23 
august, s-a răzvrătit şi a încercat să participe la 
Mişcarea de Rezistență Anticomunistă; a fost însă 
arestat şi condamnat, murind în închisoare, la Aiud.) 

De menţionat că nici Maniu şi nici Brătianu nu au 
fost consultaţi, nici înainte, nici după arestarea 
Mareşalului. Ei ştiau că acesta ceruse audiență 
Regelui pentru a anunța acceptarea armistițiului şi 
aşteptau veşti de la Palat, considerând că Antonescu 
trebuia lăsat să încheie el armistițiul fiindcă îl 
negociase şi putea să-l impună prin puternica armată 
de un milion de oameni, înainte de a înceta focul. 

E adevărat că actul de la 23 august a scurtat 
războiul cu cinci luni, scutind mii vieţi omeneşti şi 
multe pagube materiale, dar, pe lângă faptul că 
războiul putea fi oricum scurtat, exact cu acelaşi 
timp, dacă Antonescu n-ar fi fost arestat şi ar fi fost 
lăsat să semneze armistițiul (sau dacă Aliaţii ar fi 
oferit măcar aceleaşi condiţii ca sovieticii în loc de 
impunerea capitulării necondiționate), a însemnat, pe 
lângă o nouă pată ruşinoasă de trădare, distrugerea 
morală şi materială a României. 


Wooleta Codin 


Pag. 11 


Pivarte 


FARSA ÎNCĂLZIRII GLOBALE 


În ultima perioadă suntem bombardaţi cu tot felul 
de ştiri cu privire la pericolul reprezentat de dioxidul 
de carbon rezultat în urma activității omului. Plătim 
taxe de poluare pentru maşinile mai vechi, fiecare 
țară are stabilite cote de noxe... 

Dar cât de adevăr există în aceste afirmaţii? 
Dioxidul de carbon produs de oameni pune în pericol 


MITUL NR. 1: Planeta noastră este supusă 
continuu încălzirii globale. 

ADEVĂRUL: Trebuie subliniat faptul că aşa-zisa 
încălzire globală din ultima sută de ani înseamnă 
doar...jumătate de grad Celsius în plus, iar la 
acest rezultat s-a ajuns şi prin erori de măsurare, 
temperaturile luându-se la nivelul oraşelor, unde 
există un “efect urban de încăzire”, căldura fiind mai 
mare decât la nivelul altor teritorii mai puţin populate 
de către oameni. 


MITUL NR. 2: Temperaturile mai ridicate vor fi 
dezastruoase, căci ghețarii se vor topi, iar oamenii 
vor muri. 

ADEVĂRUL: În ceea ce priveşte topirea 
ghețarilor, e adevărat că acest lucru se întâmplă mai 
des, dar este un proces natural în istoria planetei. 
Dar, odată cu topirea ghețarilor, nivelul apei nu va 
creşte atât de mult pe cât s-ar crede (faceți un 
experiment acasă: puneţi nişte apă într-un bol de 
apă, marcați nivelul, apoi puneţi bolul la înghețat, 
dezghețați-l şi apoi veți constata că nivelul apei va fi 
mai mic decât cel inițial). De asemenea, datele din 
ghețarii din zonele arctice şi antarctice au arătat 
faptul că în trecut temperaturile au crescut de 
zece ori mai mult decât actuala creştere, şi nu s-a 
întâmplat nimic dezastruos pentru planetă. 

În plus, contrar rapoartelor publicate de presă, 
apele înghețate ale Oceanului Antarctic continuă să 
crească din punct de vedere al suprafeței. Pentru 
luna nov. 2009, suprafața totală a gheței este mai 
mare față de anul 1979, atunci când au început 
măsurătorile. Mass-media se concentrează pe 
zone mici din Antarctica, pentru a ne speria cu 
privire la faptul că acest continent s-ar topi, pe 
când el, de fapt, câştigă gheaţă. 

Deşi acest lucru se întâmplă lună de lună, există 
un interes (sau o conspirație?) în mass-media de a 
nu preciza acest lucru: se prezintă zone relative mici 
din Peninsula Antarctica Occidentală, unde. într- 
adevăr gheața se topeşte, dar datorită schimbărilor 
din curenții oceanici. 

Apoi, luând de exemplu o țară cu temperaturi 
scăzute, Marea Britanie, se constată că fiecare iarnă 
mai blândă față de obicei salvează cca. 20.000 de 
oameni care ar fi putut muri în urma complicaţiilor 
provocate de răceală. Dacă facem extrapolare la 
nivelul tuturor. țărilor nordice, putem constata şi 
singuri cât de multe vieți omeneşti salvează fiecare 
iarnă mai blândă. 


MITUL NR. 3: Nivelul dioxidului de carbon din 
atmosferă este extrem de mare, cum n-a mai fost 
niciodată în istoria planetei. 

ADEVĂRUL: Nivelul de dioxid de carbon din 
trecutul planetei a fost de 18 ori mai mare decât în 
prezent, atunci când maşinile, fabricile şi centralele 
electrice nu existau. Deci nivelul dioxidului de 
carbon creşte şi coboară fără prezența vreunei 
activități umane. 


MITUL NR. 4: Nivelul dioxidului de carbon a 
crescut în special datorită activității umane. 

ADEVĂRUL: 96,5% din totalul emisiilor de 
dioxid de carbon o constituie sursele naturale, 
omenirea fiind responsabilă doar pentru 3,5% din 
aceste emisii (0,6% provine din emisiile 
maşinilor, iar circa 1% din încălzirea clădirilor). Şi 
atunci, pentru ce mai plătim taxa de poluare pentru 
maşini, de exemplu? 7 

Ciudat e faptul că benzina sau motorina pentru 
autovehicole e suprataxată de 3-4 ori faţă de costul 
ei iniţial, în timp ce combustibilul pentru încălzirea 


Pag. 12 


atât de mult pământul? Produce acesta încălzirea 
globală de care se vorbeşte atât de mult? 

1. Dioxidul de carbon nu este un poluator, ci o 
substanţă care e necesară atmosferei terestre. 

2. Erupţiile vulcanice produc mai mult dioxid de 
carbon decât activităţile umane. 

3. Animalele produc mai mult dioxid de carbon 
decât vulcanii. 


clădirilor e suprataxat foarte puţin, deşi încălzirea 
pentru clădiri produce de 2 ori mai mult dioxid de 
carbon. 


MITUL NR. 5: Creşterea dioxidului de carbon din 
atmosferă cauzează creşterea schimbărilor de 
temperatură pe planetă. 

ADEVĂRUL: S-a constatat că, de fiecare dată 
când temperatura globală şi nivelul dioxidului de 
carbon s-au schimbat, nivelul dioxidului de carbon s- 
a modificat după ce TEMPERATURA s-a schimbat, 
aşa că teoria încălzirii globale datorită activității 
umane a pus efectul înaintea cauzei, ceea ce 
înseamnă că reducerea nivelului de dioxid de carbon 
este un lucru inutil. 

În plus, vaporii de apă şi de metan sunt gaze care 
produc un efect de seră mult mai puternic decât 
dioxidul de carbon. 


MITUL NR. 6: Reducerea folosirii maşinilor va 
reduce nivelul de dioxid de carbon şi va salva 
planeta. 

ADEVĂRUL: Planeta n-are nevoie de nici o 
salvare, iar dacă am îndepărta peste noapte toate 
maşinile de pe stradă, acest lucru n-ar produce nici o 
schimbare în nivelul dioxidului de carbon din 
atmosferă, aşa cum se poate vedea la Mitul nr.4. 

De asemenea, e inutil să încercăm să 
modificăm nivelul dioxidului de carbon, pentru 
că acesta e doar efectul, iar cauza se află în altă 
parte: în schimbarea activității Soarelui care 
determină o anumită creştere a temperaturii pe 
pământ, această creştere de temperatură 
determinând creşterea nivelului de dioxid de carbon 
care se ridică de la nivelul oceanelor. 


MITUL NR. 7: Vijeliile, uraganele şi inundațiile din 
ultima vreme ar fi cauzate de încălzirea globală 
datorată activității umane. 

ADEVĂRUL: Fenomenele extreme ale vremii din 
ultima perioadă se datorează ciclului activității 
solare, şi nu emisiilor de dioxid de carbon sau 
alegerilor politice. Căderile mari de precipitații 
constituie un perfect exemplu care demonstrează 
acest lucru, căci apar atunci când activitatea solară 
atinge maximul ei. lar acest model se repetă la 
fiecare 11 ani. 


MITUL NR. 8: Accizele pe benzină şi motorină, 
taxele de poluare pentru maşini şi alte taxe sunt 
perfect justificabile pentru a opri creşterea nivelului 
de dioxid de carbon. : 


4. Vegetaţia moartă de la nivelul planetei produce 
mai mult dioxid de carbon decât animalele. 

5. Oceanele produc mult mai mult dioxid de 
carbon decât vegetaţia moartă, animalele, vulcanii şi 
activitatea umană. 

În concluzie, care poluare? Care efect de 
seră? Care încălzire globală? il , 

lată cele 10 MITURI privind încălzirea globală: 


ADEVĂRUL: Întrucât emisiile de dioxid de 
carbon de la maşini şi fabrici nu au decât un impact 
extrem de mic — complet neglijabil - asupra climatului 
Terrei (MITUL nr. 4), aceste taxe n-au nici un 
fundament real, şi sunt doar o altă sursă de a 
îmbogăți statele lumii cu taxe nejustificate 
impuse cetățenilor. 


MITUL NR. 9: Oamenii de ştiinţă din Grupul 
Interguvernamental pentru Schimbarea Climatică 
(IPCC — Inter-governmental Panel on Climate 
Change) susțin faptul că această încălzire globală 
este un lucru real şi că omenirea trebuie să facă 
ceva pentru a opri acest lucru. 

ADEVĂRUL: "Se uită” faptul că aceşti oameni 
de ştiinţă (constituiți în grup) sunt numiți de 
către guverne. 

Într-unul din rapoartele IPCC, dr. John Christy, 
şeful acelui raport, a recunoscut faptul că a fost 
adăugat pe ultima sută de metri un scenariu 
alarmant în care temperaturile vor creşte în viitorii 
100 de ani cu circa 6 grade. 

Cine a avut interesul să adauge acest prognostic 
nefondat? Răspunsul e simplu: politicienii le-au spus 
oamenilor de ştiinţă ce să scrie. 


MITUL NR. 10: În lume sunt doar câţiva 
cercetători rebeli care ar nega teoria încălzirii globale 
cauzată de umanitate. 

ADEVĂRUL: Există cca. 18.000 de semnături 
ale oamenilor de ştiinţă din întreaga lume, pe o 
scrisoare denumită “Petiţia Oregon”, în care se 
spune că nu există nici o evidență asupra 
încălzirii globale cauzată de umanitate. 

Mulţi oameni de ştiinţă cred că Acordul de la 
Kyoto (acordul prin care liderii politici ai lumii au luat 
hotărârea reducerii emisiilor de dioxid de carbon) a 
fost o mare pierdere de timp, fiind unul dintre cele 
mai mari înşelătorii politice realizate vreodată în 
istoria omenirii. Aşa cum afirma cineva: “Scopul 
fundamental al strategiilor politice publice este 
acela de a menține populația alarmată, care-şi 
doreşte astfel siguranța, lucru ce poate fi realizat 
prin tot felul de gogoriţe”. 


MOTIVAȚIA acestor mituri: 

Să vedem ce i-ar impinge pe oamenii politici să 
propage acest neadevăr, al încălzirii globale. 

Ceva mai sus am arătat faptul că scopul general 
ar fi acela al ținerii omenirii sub alertă. 

Unii au descoperit motivații mai precise; să 
trecem în revistă câteva din ele: 

„= dorința de a promova o guvernare mondială 
(visul de secole al francmasoneriei); 
Ra dorința ecologiştilor de a preveni dezvoltarea 
industrială din Africa, şi a păstra astfel acest 
continent “virgin”; 

- dorința altor ecologişti de a transfera industria 
poluatoare din țările dezvoltate în țările mai puțin 
dezvoltate (Acordul de la Kyoto care stipulează 
posibilitatea “cumpărării” poluării cu dioxid de carbon 
de către țările bogate); 

- dorința guvernelor de a creşte taxele la benzină, 
motorină şi maşini; 

- dorința unor lideri de a promova energia 
nucleară în detrimentul energiei clasice bazate pe 
petrol, cărbune şi gaze. 

Oricare ar fi motivaţia, această nouă farsă este 
pusă la cale pentru a prosti şi înfricoşa omenirea. 
"Crede şi nu cerceta” e un principiu bun doar în 
domeniul religios, nu şi în banalele (şi verificabilele) 
aspecte ale vieţii. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2010 


stăpânirea 
românească, oraşul s-a 
schimbat foarte mult. S-au 
refăcut casele ruinate şi s-au 
clădit altele noi, au răsărit 
cartiere întregi ca în vechea 
Sturmweise, unde se afla 
cartierul funcţionarilor, 
precum şi cartierele Horecea A 
sau Roşa, iar pavareaj 
oraşului s-a făcut în cea mai 

mare parte după Unire. L 

Despărţită doar de cca. 20 
de metri de. Primărie, se afla hi 
şi se află acum, însă parțial, | 
Casa Română, o splendidă 
construcţie ce are în partea 
superioară pe ziduri picturi ce 
stâmesc admiraţia. Câteva 
decenii, aici s-au întâlnit toate 
firele care legau societățile 
române, unele având sediul 
aici. În acest palat, în Sala 
Armoniei, s-a ținut la 27 oct. 
1918 şedinţa Constituantei 
Românilor  Bucovineni, iar 
Câteva zile mai târziu, la 11 
nov. 1918, a fost salutată 
armatei române în Cernăuţi. 

Casa Românească, aşa cum am spus, nu 
aparţine în întregime comunităţii române, deşi 
aceasta reprezintă 20% din populaţia Regiunii 
Cernăuţi. Numai parterul, întrucât în partea 
Superioară a palatului îşi desfăşoară activitatea 
câteva societăți ucrainiene, deşi de-a lungul timpului 
s-au făcut presiuni ca acestora să li se dea alte 
Spaţii, şi deci să fie evacuate. Aici funcționează 
acum Societatea Mihai Eminescu pentru cultura 
română, precum şi Liga Tineretului Român 
Junimea", ambele cu o fructuoasă activitate. 
Permanent au loc manifestări comemorative, 
Spectacole culturale, lansări de cărți în limba română 
apărute în editurile din Cernăuţi, Herţa sau Hilboca. 
Să dau câteva exemple grăitoare care au avut loc 
aici în ultimele două luni. Aici a avut loc un spectacol 
al Teatrului Popular de amatori din H[...], pe nume 
Mioriţa”, acest mic colectiv fiind unicul din Ucraina 
care pune în scenă piese în limba română. 

Tot în sediu şi-a prezentat cartea octogenarul 
Vasile llica, născut în satul Broscăuţii Noi din raionul 
Storojineț, titlul lucrării spunând totul: "Golgota 
românilor bucovineni”. Apoi, în urmă cu o lună, o altă 


intrarea biruitoare a 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2010 


ZIG-ZAG PRIN 


A 3/ -. 
MOD 
LA U!/ a d | 


4) (Ii AA 
Se Ur Ri 


Pere, 


zii 


0] 
re pl 


carte mai voluminoasă, cu titlul "Bucovina 
abandonată”, cu o temă curajoasă de mărturii 
despre martirii neamului, jertfe ale regimului sovietic 
totalitar. Ambele lucrări au fost evocate cu căldură 
de dl. Vasile Bacu, preşedintele ad-interim al 
Societăţii pentru Cultura Românească "Mihai 
Eminescu" şi de poetul, deputatul şi activistul public 
Vasile Tărâţeanu. 

Tot aici s-au prezentat materiale ale societății 
regionale "Golgota", al cărei preşedinte, Petru G[...], 
a făcut mult pentru a scoate din anonimat numele 
jertfelor regimului totalitar. În cartea sa, "Candela 
memoriei”, care se referă la ostaşii români căzuţi pe 
fronturile celui de-al doilea război mondial, precum şi 
la românii bucovineni împuşcaţi de NKVD-işti în 
primele zile de război, osemintele acestor martiri 
aflându-se pe teritoriul cimitirului evreiesc din 
Cernăuţi. El a subliniat faptul că autorităţile locale şi- 
au dat consimțământul ca în acest loc de cimitir să 
fie ridicat un monument în memoria celor care şi-au 
dat viața în lupta lor contra armatei sovietice, dar nu 
s-a realizat nimic. 

Odată cu prăbuşirea regimului totalitar, a început 
scoaterea la lumină a paginilor necunoscute din 
istoria nu prea îndepărtată, a documentelor ţinute 


BUCOVINEI 


sub şapte lacăte din fondurile 
arhivelor speciale. Şi iată, în acest 
context, în decursul a două 
decenii, Societatea regională 
"Golgota" cercetează materialele 
de arhivă, stabilind numele tuturor 
deportaților. S-a reuşit ca în mai 
toate satele să fie ridicate cruci- 
simbol în memoria localnicilor care 
nu s-au mai întors din infernul 
4 stalinist, ei fiind numiţi şi martiri ai 
Ji neamului. Această istorie a 
i martirajului românilor bucovineni a 
îi avut un moment culminant. La 1 
aprilie 1941, în pădurea de lângă 
satul Fântâna Albă, nu departe de 
frontiera cu România, grănicerii 
sovietici au tras în oamenii paşnici 
care au încercat să fugă de urgia 
regimului totalitar. Acolo au şi fost 
înmormântați, apoi s-a interzis să 
se vorbească despre asemenea 
lucruri. Însă adevărul a răzbătut la 
suprafață şi în locul tragediei a fost 
ridicată o cruce, iar în fiecare an, la 
1 aprilie sau în jurul acestei date, 
Societatea "Golgota" organizează 
acolo un miting de doliu în 
memoria victimelor. 

Mereu prezentă în mijlocul 
3 comunităţii româneşti, distinsa şi 
erudita doamnă Alexandrina 


de 1 
Mafia d 


Cernov, membru de onoare al Academiei Române, a 
ținut, în sala plină, conferințe de un remarcabil nivel - 
amintesc doar câteva: "Formarea personalității lui 
Mihai Eminescu la Blaj” şi "Formarea personalității 
lui Mihai Eminescu prin lecturile viitorului poet la 
Cernăuţi”. 

Închei exemplificările cu desfăşurarea Zilelor 
culturii române, care au avut loc în urmă cu două 
luni, acțiune de înaltă intensitate spirituală care a 
cuprins, în afara regiunii Cernăuţi, şi regiunile 
Odessa şi Transcarpatia, unde locuiesc compact 
etnici români. Momentul culminant al acestei acțiuni 
a fost spectacolul extraordinar "Hoinărind printre 
amintiri” susţinut de Florin Piersic, adorat în mod 
deosebit de public. Actorul a trăit primii ani ai vieții 
sale în Cernăuţi, pe fosta stradă Domenic, aflată în 
vecinătatea reşedinței metropolitane. Sala Palatului 
"Tineretul Bucovinei” arhiplină, însetată de o 
comunicare interactivă cu actorul, l-a întâmpinat cu 
ppieuae furtunoase şi îndelungate, şi cu buchete de 

ori. 
(continuare în numărul viitor) 


Pag. 13 


Coreppondendă 
PAMFLET i 
- EXCELENȚEI SALE, BARONUL TRAIAN MUNCHAUSEN - 


Din anii copilăriei îmi amintesc cu nespusă 
plăcere şi nostalgie lecturile pe care le-am făcut 
după ce am învăţat să citesc. 

Povestirile fraţilor Grimm sau ale Selmei Lagerlof, 
alături de cele ale lui lon Creangă m-au desfătat din 
plin. Un loc special în aceste lecturi l-au avut 
"Povestirile baronului Minchausen”, istorioare 
hazlii, în care adevărul era întotdeauna ocolit, iar 
minciuna reprezenta poanta povestirilor. 

De la acesta din urmă, adică de la baronul 
Munchausen, îmi revin ideile copilăriei, de câte 
ori Vă aud sau Vă şi văd exprimându-Vă în mass- 
media scrisă, audio şi video. Precursorul Dvs., 
Excelenţă, este mândru, bănuiesc, de performanţele 
la care a ajuns urmaşul său. 

lată, de pildă, cazul incendiului de pe Sena. 
Când eraţi comandant de navă şi stăteaţi la ancoră 
lângă un chei comercial al fluviului francez, o 
defecţiune la propriul vas a condus la scurgerea de 
combustibil în apă şi, ulterior, la incendierea altor 
nave, aflate şi ele la ancoră în josul apei. Aţi încropit 
repede o improvizație, care V-a permis să 
convingețţi autorităţile franceze că nu de la nava Dvs. 
a venit necazul. Spre uimirea tuturor, după ani şi ani, 
când eraţi deja preşedintele țării, Aţi apărut la TV şi 
Aţi explicat, cu multe amănunte şi chihoteli, cum i-Aţi 
mințit pe francezi. Proastă idee, căci în zilele 
următoare presa din Hexagon nu V-a cruțat deloc, 
nici pe Dvs. ca persoană, nici țara pe care o 
conduceaţi şi o reprezentați. 

Să mai avansăm în timp şi să ajungem la 
Anvers şi la Reprezentanţa Navrom unde, pe 
vremea lui Ceauşescu, Aţi fost numit director . 

Conform legilor care erau în vigoare atunci, 
acest fapt nu s-ar fi putut produce decât dacă 
făceaţi parte din Departamentul Securităţii 
Statului (DSS) Serviciul |- BENELUX Centrala 
Informații Externe şi aveați, ca ofițer acoperit, cel 
puțin gradul de căpitan . 

Din grupul de patru “specialişti care aţi plecat 
atunci în țările BENELUX (NAVROM, TAROM, X- 
ROM, etc.) ceilalţi trei s-au pensionat la începutul 
anilor 2000, toți cu gradul de colonel. 

Pentru Dvs., care Aţi rămas în funcţie (şi ce 
funcţie!) mai întâi ca Primar General al Capitalei Jării 
şi apoi ca Preşedinte al țării, nu este greu de ghicit 
ce grad Vi s-a acordat pe scara militară. Minciunica 
legată de “Nu ştiu nimic“ sau “Arătaţi-mi dosarul" nu 
stă în picioare în fața legilor aspre ale Serviciilor 
Secrete. 

Încă un pas, încă o povestire tip Minchausen. 

Regretatul inginer Sergiu Cunescu a fost unul 
dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai lui Constantin 
Titel Petrescu, în perioada anilor * 40. Imediat după 
1990, el a reînființat Partidul Social Democrat 
Român (PSDR) pe care la şi înscris în 
Internaționala Socialistă. Ulterior, după apariția 
Partidului Democrat al d-lui Petre Roman, dl. 
Cunescu a pus umărul din plin şi a reuşit ca şi 
Partidul Democrat să fie primit în Internaționala 
Socialistă. În continuare, D-le Baron, după ce l-Aţi 
dat jos de la şefia PD pe Petre Roman şi i-Aţi luat 
locul, Aţi considerat oportun ca PD să trădeze 
doctrina social-democrată şi să treacă la doctrina 
internaţionalei partidelor  creştin—-democrate şi 
populare (denumire adoptată la congresul de la New 
Mexico). O asemenea schimbare din mers a 
doctrinei unui partid nu s-a mai pomenit în țările 
democrate din Europa. Aţi lăsat în urmă dezaprobare 
(chiar şi milă) şi Aţi găsit, la noua comunitate politică, 
multă neîncredere. PDL-ul condus de Dvs., d-le 
Baron, a devenit un partid de tip Jirinovski, un fel de 
struțo-girafo-cămilă, căci nici Minchausen în 
persoană nu ar fi putut născoci un partid politic 
plecat la drum ca social-democrat, trecut apoi în 
barca creştin-democrată şi populară cu un altoi 
important de liberalism. A fi de râsul politicii 
europene tradiționale este puţin zis! 


Pa9.14 CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2010 


In perioada cât Aţi fost ministru la transporturi 
Aţi mai produs şi alte pere, în stilul clasic al 
Baronului Munchausen. 

Astfel, Aţi devenit celebru cu dictonul “Aici sunt 
banii Dvs.“ referitor la realizarea de reparații şi 
drumuri noi. Din păcate, banii noştri, rezultați din 
taxa respectivă, nu erau acolo, ci la clientela politică. 
Acolo au rămas doar gropile şi neasfaltările. 

Altă zicală, la fel de celebră şi de mincinoasă, D- 
le Baron, suna cam aşa: “România nu are nevoie de 
autostrăzi, pentru că nu are încărcare pentru ele. 
Situaţia de astăzi a ţării, care nu are nici o 
autostradă la hotarele din sud, vest sau est, vorbeşte 
singură despre enormitatea pe care Aţi debitat-o 
atunci Excelenţa Voastră. 

Mai ţineţi minte, Excelență, angajamentul pe care 
l-aţi făcut când cei 322 de parlamentari “inamici“ 
vă pregăteau scoaterea din funcţie? "Dacă 
Parlamentul votează suspedarea mea, în cinci 
minute demisionez! “ Incă o minciună gogonată, D-le 
Baron. Nu aţi demisionat nici în cinci ore, nici în cinci 
luni! 

Ne apropiem de prezent şi Vă înregistrăm, 
Excelenţă, cu alte afirmaţii lipsite. total de elementele 
realității. 

Când s-au mărit cu 50% salariile profesorilor, iar. 
di. Tăriceanu s-a opus, l-aţi taxat ca lipsit de voință 
politică. Nici o lună nu a trecut şi i-Aţi dat dreptate. 
Ce folos! 

Când criza economică internațională s-a 
apropiat de hotarele ţării noastre, Aţi afirmat 
sentenţios că “România nu va intra în criză“. Câteva 
săptămâni mai târziu Aţi recunoscut că suntem . în 
plină criză, pentru ca, în preajma alegerilor 
prezidenţiale din 6 dec. 2009, să afirmaţi vesel: “Am 
ieşit din criză". Astăzi, când vă scriu aceste rânduri, 
criza ne cuprinde tot mai mult şi mai grav. 

Ne-Aţi asigurat, D-le Baron, că deficitele bugetare 
nu vor fi acoperite prin reducerea pensiilor. şi 


salariilor pentru bugetari.. După scurt timp ne-Aţi 


anunțat că pensiile vor fi reduse cu 15%, iar salariile 
pentru bugetari cu 25%. Incă puțin şi Aţi schimbat 
foaia, recurgând la mărirea TVA cu 5% pentru ca, 
după 8 iulie a.c. să cereţi revenirea la vechiul TVA şi 
la impozitarea pensiilor, a ajutoarelor de şomaj ş.a. 

D-le Baron, când inundațiile catastrofale s-au 
abătut peste Moldova, Dobrogea, Transilvania şi 
Banat, Aţi stat la Cancelaria de la Cotroceni mai mult 
de 10 zile, explicând că a trebuit, urgent,să citiţi 
codurile de procedură civilă şi penală. Chiar dacă Aţi 
fi studiat şi Codul lui Hamurabi, Codul Roman, Codul 
lui Napoleon şi alte legislații de mare prestigiu, tot nu 
Aţi fi avut ce face atâtea zile.. Când Aţi apărut, totuşi, 
printre sinistraţii cu apa până la brâu şi casele 
distruse, în loc de un ajutor, de o vorbă bună sau o 
idee tehnică salvatoare, Aţi revărsat peste ei un 
potop de insulte  (mincinoşi, leneşi etc.) şi de 
admonestări. 

Ce rânjet sinistru ne-Aţi oferit, D-le Baron, când 
ne-Aţi amenințat viguros cu impozitarea totală a 
pensiilor. Răbufnea din Dvs. o ură profundă -pentru 
acest popor pe care l-Aţi asigurat cândva că “O să 
trăiască bine“, iar în prezent îl şi batjocoriți, tocmai 
fiindcă a ajuns să trăiască rău ! 

Cu puţine zile în urmă, pe aeroportul militar de la 
Tuzla, s-a produs un cumplit accident aviatic, de pe 
urma căruia 12 militari de elită şi-au pierdut viața. 
Nici până la înmormântare ei nu au fost înaintați în 
grad, aşa cum este regula, dar, când familiile lor au 
primit ultima soldă, aceasta era redusă cu 25%. Aţi 
uitat avansarea, D-le Baron Traian Mănchausen, dar 
nu Aţi uitat şi ciuntirea ultimei lor solde! 

“Minciuna stă cu Baronul la masă 

Dar asta-i cam de multişor poveste, 

De când sunt ştabi, de când minciună este, 

Fac împreună cea mai bună casă“ 


PER AA AI PIPPI 3 


Coracupi 


ISTORIA CENZURATĂ 
- premii în cărți - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa 


sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare apariţiei, 
revistei. Premiile se vor ridica de la redactie. 


RĂSPUNSUL COREGII LA ÎNTREBAREA LUNII-IUNIE:2De 09.2 na. (ebule! să.-s8 
păzească un legionar? 


a fost dat de Mihai Troşan din Braşov, 29 de ani, 
care a câştigat cartea "Jurnalul fericirii” — N. Steinhardt. 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


De ce trebuie să se păzească un legionar: 

-să nu se lase ademenit 

Adversarii au două căi de luptă. Prima cale: 
atacul fățiş, pentru a ne strivi. Dacă văd că noi am 
rezistat şi n-am fost striviţi, atunci încearcă a doua 
cale: ademenirea câtorva oameni pentru 
dezbinarea noastră. 

Ce trebuie să facă un legionar când simte atacul 
ademenirii: imediat trebuie să raporteze şefului său 
şi şefului Legiunii şi să spună deschis cuibului din 
care face parte - adică să dea pe față uneltirile 
vrăjmaşe. 

- de lupta cu alți şefi legionari 

Este o mare greşeală ca un legionar, din invidie, 
să înceapă a vorbi de rău în fața oamenilor pe un 
camarad al său. Aceasta duce la dezbinarea în două 
a legionarilor, la lupta dintre dânşii, la victoria 
inamicului. Este aşa de grav acest lucru, încât 
Legiunea consideră asemenea fapte aproape ca o 
trădare. Cum? Pentru ambițiile tale să distrugi 
Legiunea? 

Chiar dacă sunt duşmani personali, când au 
devenit legionari nu se mai ceartă, nu se mai 
vorbesc de rău, luptă fiecare în funcţia pe care o are 
şi slujeşte cu credință cauza legionară şi victoria de 
mâine. 

- de spiritul negativ 

O altă boală de care trebuie să se ferească un 
legionar, boală care este foarte periculoasă pentru 
aduce neînțelegeri în sânul organizaţiei şi mai 


PÂNDĂ 


ales pentru că taie aripile marilor îndemnuri, este 
critica: critica sub formă de veşnică nemulțumire. 

Sunt anumiți oameni care, orice ai spune sau 
orice ai face, ei sunt întotdeauna nemulțumiți şi au 
întotdeauna ceva de zis. Aceştia ţin pe loc orice 
încercare de creaţie, taie avântul oamenilor de faptă. 

Organizaţia noastră nu este-o organizație de 
critică, de negaţie, ci este o organizaţie cu spirit de 
afirmaţie, de combativitate, de ofensivă. 

Lăsăm critica să ne-o facă istoricii, noi acum să 
cucerim şi să înfăptuim cât mai mult şi cât mai bine. 


CELE 10 PORUNCI de care să se țină 
legionarul pentru a nu se rătăci de pe drumul său 
glorios în aceste zile de întuneric, de urgie şi de 
satanică ademenire. Pentru ca să ştie toată lumea 
că noi suntem legionari şi rămânem legionari până în 
veacul veacului. 

1. Nu crede în nici un fel de informații, de 
veşti, de păreri despre Mişcarea Legionară, citite 
în orice foaie ar fi, chiar dacă pare a fi naționalistă, 
sau şoptite la ureche de agenţi, sau chiar de 
oameni de treabă. Legionarul nu crede decât în 
ordinul şi cuvântul şefului său. Dacă acest cuvânt nu 
vine, înseamnă că nimic nu este schimbat şi că 
legionarul îşi merge în linişte drumul său înainte. 

2. Dă-ţi seama bine pe cine ai în față. Şi 
cântăreşte-l cum trebuie şi când este un inamic care 
vrea să te înşele şi când este un prieten prost pe 
care l-a înşelat mai înainte un inamic. 


ÎNTREBAREA LUNII IULIE: Cine nu poate deveni legionar? 
PREMIU: "Agonia României” — N. Baciu. 


METANIE 


RADU GYR 


3. Păzeşte-te ca de o mare nenorocire de omul 
străin care te îndeamnă să faci ceva. El are un 
interes şi voieşte sau să-şi facă interesul prin tine, 
sau să te compromită în fața celorlalți legionari. 
Legionarul acționează numai din ordin sau din 
inițiativa sa proprie. 3 2 

4. Dacă vrea cineva să te ademenească sau să 
te cumpere: scuipă-l în ochi. Legionarii nu sunt nici 
proşti, nici de vânzare. 

5. Fugi de cei ce voiesc să-ţi facă daruri. Nu 
primi nimic. 

6. Îndepărtează-te de cei ce te linguşesc şi te 
laudă. 

7. Unde sunteţi numai 3 legionari, trăiţi ca fraţii 
între voi: unire, unire şi iar unire. Sacrifică tot, calcă- 
te PE TINE în picioare cu toate poftele şi cu tot 
egoismul din tine pentru această unire. 

8. Nu-ţi vorbi de rău camarazii. Nu-i pâri. Nu 
şopti la ureche şi nu primi să ţi se şoptească. 

9. Nu te speria dacă nu primeşti ordine, vesti, 
răspunsuri la scrisori; sau dacă ți se pare că 
lupta stagnează. Nu te alarma, nu lua lucrurile în 
tragic căci Dumnezeu este deasupra noastră şi şefii 
tăi cunosc drumul cel bun şi ştiu ce vor. - 

10. În singurătatea ta roagă-te lui Dumnezeu, în 
numele morţilor noşiri, pentru ca să ne ajute să 
suferim toate loviturile până la capătul suferințelor şi 
până la marea înviere şi biruință legionară. 

(Corneliu Zelea Codreanu — "Cărticica şefului de 
cuib”) 


RADU GYR 


Cad peste noi, inele şi poadoabe, 
rachetele. Salcâmii doar suspină. 
Vântul, zbărlit, târându-se pe labe, 
m-adulmecă pe nări ca o jivină. 


Stăm încleştaţi pe arme, numai la pândă, 
în gropile cu veghea mlăştinoasă..- 

Simt viata buruienilor plăpândă = 
cum, duh amar. pe-obrazul meu se lasă. 


Tac brandturile. Vânăt, cerul geme 
Şi scârțâind se-nchide ca o uşă 
deasupra, peste noi şi peste vreme, 
deasupra, peste vis, peste cenuşă..- 


Un fâlfâit ciudat în noapte zboară, 
prin cucuruzi neliniştea tresare. 
Pe dârele cartuşelor, trasoare: 
sufletul urcă, sufletul coboară. 


Pe urmă, amintirile... Se leagă, - 
se despletesc, se cheamă, se-mpreună, 
ca nişte zarzări albi foşnesc în lună 

ŞI inima miroase-a flori întreagă... 


CUVÂNTUL LEGIONAR IULIE 2010 


Doamne, fă din suferință, 
pod de aur, pod înalt. 

Fă din lacrimă velință 
ca-ntr-un pat adânc şi cald. 


Din lovirile nedrepte. - 

faguri facă-se şi vin. 

Din înfrângeri, scări şi trepte, 
din căderi, urcuş alpin: 


Din veninul pus în cană 
fă miresme ce nu pier. 
Fă din fiecare rană 

o cădelniţă spre cer. 


Şi din fiece dezastru 

şi crepuscul stins în piept, 
Doamne, fă lăstun albastru 
şi fă zâmbet înțelept. 


Pag. 15 


la nivel național: în Bucureşti, 
județ, precum şi în alte localități. 


Florin Costinescu  -— 
Bucureşti: Voi căuta, foarte 
succint, să o prezint pe Elena 
Zelea-Codreanu, soția 
Căpitanului în rândurile 
următoare. Numele ei, înainte |” 


de căsătorie, era Elena 
llinoiu. Provenea dintr-o 
familie modestă. Despre 


socrul său, Constantin llinoiu, 


Corneliu Zelea-Codreanu 
scria: "Un om de o mare (Bă 
bunătate şi de o maref 


delicateţe sufletească. În casa | 
lui m-am mutat şi m-a primit 
cu braţele deschise pe lângă 
cei şase copii pe care îi mai 
avea. Familia aceasta mi-a |. 
fost un sprijin permanent în 
lupta pe care o duceam, prin 
îngrijirea pe care mi-a 
asigurat-o tot timpul”. Elenaf' 
llinoiu s-a căsătorit, cu mare 
pompă, cu Corneliu Zelea- ÎN 
Codreanu pe 14 iunie 1925 în 
Focşani. Nunta s-a desfăşurat 
în Crâng, şi au participat cca. 
80.000-100.000 de persoane. 
Carul miresei era tras de şase 
boi şi era împodobit cu flori. 
Corneliu Zelea-Codreanu relata nunta în 1935 şi, 
printre altele, nota: "Au fost în total 2300 de care, 
trăsuri şi automobile, toate încărcate cu flori şi lumea 
îmbrăcată în costume naţionale. Eu ajunsesem la 7 
km de oraş, în Crâng, şi coada coloanei încă nu 
ieşise din Focşani." În vara aceluiaşi an botează la 
Ciorăşti 100 de copii, iar toamna, tinerii proaspăt 
căsătoriți pleacă în Franța, la Grenoble, unde 
Corneliu  Zelea-Codreanu urma să-şi susțină 
examenul de doctorat. Câţiva ani mai târziu tânăra 
familie înfiază o nepoată a Căpitanului, Cătălina, fiica 
locotenentului Horia  Zelea-Codreanu. După 
asasinarea lui Căpitanului, în condiţiile cunoscute, 
soția lui s-a ascuns în Transilvania, de unde a reuşit 
să fugă în Cehoslovacia, apoi în martie 1939 s-a 
stabilit la Berlin, unde a fost primită cu toată 
condescendenţa de legionarii aflaţi în exil. În toamna 
anului 1940 Elena Zelea-Codreanu s-a întoars în 
țară şi s-a stabilit la Huşi, în casa părintească a 
soțului. După evenimentele sângeroase din ianuarie 
1941, întrucât nu a fost alături de Horia Sima în 
scurta lui guvernare, Antonescu a lăsat-o în pace, 
deşi umpluse închisorile cu mii de legionari. La 
venirea comuniştilor, soția Căpitanului a fost arestată 
fără a fi judecată şi, timp de zece ani, va trece prin 
închisorile de la Mislea, Târgşor, Oradea, Arad şi, în 
final, va sta doi ani în lagărul de muncă de la Lăteşti. 
Aici l-a cunoscut pe B. Praporgescu, fiul gen. 
Praporgescu, cu care s-a căsătorit, dar, la puțin timp 
de la eliberare, va rămâne pentru a doua oară 
văduvă. A murit în Bucureşti, la 5 sept. 1994, la 
vârsta de 92 de ani. 

Romeo Câmpeanu — Giurgiu: Ştim că, din 
păcate, locuința gen. Zizi Cantacuzino din str. 


Redactor şef: 


Colegiul de redacție: 


Relaţii 
cu publicul: 


Revista se difuzează la diverse chioşcuri de ziare, 
în toate reşedințele de 


Periodic editat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ” 
Nicoleta Codrin 


CUVÂNTUL 


Gutenberg, fostul sediu central al Mişcării, a fost 
dărâmată. Câteva ziare centrale au publicat fotografii 
cu demolarea casei care se încadra perfect în 
arhitectura de la începutul secolului trecut. Imobilul 
este proprietate privată şi a fost moştenit de unul 
dintre nepoții Grănicerului, pe nume Şerban 
Cantacuzino, care l-a-vândut unei societăți imobiliare 
(care va construi un bloc cu multe etaje). Noi nu am 
putut opri demolarea, neavând, aşa cum am arătat, 
nici un drept. Cea care avea tot dreptul să împiedice 
demolarea casei care făcea parte din centrul istoric 
al Capitalei, era însă Comisia de Arhitectură din 
cadrul Primăriei, care se află la o depărtare de nici 
200 m. Nu a făcut-o, deşi avea toată latitudinea - şi 
datoria - să împiedice dărâmarea casei. Legi avem, 
dar sunt ele respectate? Nu, sunt doar pe hârtie! 
Vorbim de corupția parlamentarilor, venim în mass- 
media cu documente care incriminează faptele celor 
care ne conduc, dar aţi văzut vreun politician adus 
după gratii şi căruia să să i se fi confiscat averea 
făcută pe căi ilicite? Nu! Arătăm cu degetul, ne 
lamentăm sau incriminăm, dar legile sunt făcute 
pentru a fi ocolite, ignorate şi nicidecum aplicate. 
Rodica Pop - Satu Mare: Grevele dela uzinele 
Griviţa din februarie 1933 nu au avut un substrat 
politic, aşa cum decenii le-au prezentat istoricii 
comunişti. Corneliu Zelea Codreanu, deputat, a 
arătat în cuvântul său în şedinţa Adunării Deputaţilor 
din 16 februarie 1933, publicat în Monitorul Oficial, 
că acele greve nu au avut nici o tentă comunistă, ci 
că oamenii au apelat la această formă majoră de 
protest pentru că le era foame şi sete de dreptate. 
"Unii din acei muncitori au 1100 lei pe lună şi au 5, 6, 
7 copii, astfel că leafa nu le ajunge nici măcar pentru 


Emilian Ghika, Ştefan Buzescu, lonuț Moraru, Corneliu Mihai, Ştefan Hâncu 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - Vinerea, orele 15-17 
inters. cu Ştefan cel Mare, colț cu str. V.Lascăr) 


sau 0745 074493 


(zona Circului — 


Tel.: (021) 2425471 
e-mail: cuvantul-legionar 


LEGIONAR 


ABONAMENTE PE ADRESA: 
NICADOR ZELEA-CODREANU 
STR. BANUL DUMITRACHE NR. 35 

SECT. 2, BUCUREŞTI, Tel.: (021) 2425471 
Prețul unui abonament pt. anul 2010 

- 50 RON pentru țară (Bucureşti şi provincie); 
- 70 RON pentru Europa; 

- 130 RON pentru Canada, SUA, Australia. 


pâinea de toate zilele. Dacă 
se va satisface foamea şi 
setea de dreptate, va fi ordine 
deplină în această țară.” 

"Un Oborean”: Echipa din 
cartierul Obor din perioada 
interbelică, "Unirea Tricolor”, 
nu a fost echipă legionară, 
_Ideşi, sa cum ne semnalați, o 


echipa făcând 
legionar.  Simpatiza 
[Miscarea Legionară, şi asta 
Inumai datorită sponsorilor ei, 
Î mici comercianți sau 
meseriaşi, care aveau 
Imagazine de tot felul, birturi, 
| plăcintării, > cizmării, croitori, 
Icare  aderaseră la ideile 
naţionaliste ale Căpitanului. În 
zona Oborului, între Gara de 
Est şi fostul depou STB de pe 
1 Sos. Ştefan cel Mare, mii de 
iloameni simpatizau şi 
susțineau Mişcarea 
Legionară. Reliefez faptul că 
în 1937 aici s-au înfiinţat, 
datorită mediului, şi primele 
magazine şi restaurante 
preţuri _ moderate, 


legionare, care 


practicau 
frecventate de către populaţia nevoiaşă. În acest an, 
1937, Nae Ionescu a fost ales preşedinte de onoare. 
Unirea Tricolor a câştigat campionatul țării o singură 
dată, în anul 1940-1941. Un campionat lipsit însă de 
strălucirea de odinioară, absentând din competiție, 
datorită ciuntirii hotarelor țării, marile echipe ardelene —— 


din Cluj, Oradea şi cele bucovinene, din Cernăuţi, în 
speţă "Dragoş Vodă”. Să nu omit şi faptul că mulţi 
jucători talentați au fost încorporați în armată, 
bunăoară tripleta celor trei frați Vâlcov de la "Venus", 
doi dintre ei pierzându-şi viața pe frontul de răsărit. 
Dintre jucătorii de atunci ai echipei Unirea Tricolor, 
doi au avut de suferit. Primul a fost Fane Cârjan, 
condamnat în 1946 la închisoare, din care a făcut 
câţiva ani. Cel de-al doilea, despre care nu se ştiu 
prea multe, a fost celebrul jucător şi apoi antrenor 
Petre Steinbach (1906-1996), care din 1930 şi până 
în 1935 a jucat de 18 ori ca mijlocaş în echipa 
naţională. Devenind antrenor la echipa la care 
jucase, Unirea Tricolor, a scris un manual intitulat 
"Fotbalul nostru. Probleme şi îndrumări pentru 
fotbalul românesc”, elogiat, printre mulţi alții, şi de 
Camil Petrescu. Printre altele, în cartea sa scria: 
"Scopul jocului de fotbal nu este să mori frumos, ci 
victoria”. Născut într-o familie de şvabi din Banat, el 

s-a numărat printre sportivii deportaţi în URSS între 
1945 şi 1947. Reintors în țară, a devenit antrenor la 
I.T.A., cu care a câştigat două titluri şi o cupă a 
României. În 1960 a fost condamnat la închisoare, 
"din motive necunoscute”. 


Bela SHika 


ISSN 1583-9311 


10007 


UI 


0053 


2 


| 


5 


8 


4 


| 


9 


5 


IULIE 2010 


e e BI 


E 


: