Cuvantul Legionar nr. 138, ianuarie 2015

P/d 


“Dacă aer lăcea aceglia pietrele Lor Ia, 
(A Buangteti dnă Luca 194 
Pi 


aa CUVANIUL 
o LEGIONAR 


Periodic al Românilor naționalişti creştini 
- în duhul NAȚIONAL CREȘTIN al lui Corneliu Zelea-Codreanu - 
Anul XI Nr. 138 IANUARIE 2015 Apare în ULTIMA ZI a lunii 2,5 lei 


Director fondator: NICADOR ZELEA-CODREANU 


_Redactor- ef: Nicoleta Codrin 


- RELAȚII CU PUBLICUL: 
Marius Prichici OP 32, CP 157 Bucureşti, . tel. 0746700117, e-mail: cuvantullegionar 2zelea-codreanu.com . 
SITE: www.zelea-codreanu.com 


CUPRINS; 


/rualitale O nouă telenovelă cu terorişti Cronul &nineicu. ldei care nu se pot uita 
Jaful pădurilor româneşti Direrte Demitizarea lui Moruzov 
"Je suis Nicaragua” O povăsia aproapă. uitati 
Ul 
ș./ Ludi Conectarea la etern E Un prieten german 


mie ata e pi 
O declaraţie de pus în ramă 


Europenii şi-au pierdut răbdarea  / 7 | 
(monta legi pi cet / A Unde încetează toleranța (II) 
Piesă Cpinnară interbelică XV) Concuri, Poyta Redacţiei 
Editorial: SĂMÂNŢA CARE RODEŞTE 


"Cinsteşte memoria Sfinţilor Inchisorilor, 

/ Suferința şi curajul Mărturisitorilor: / Exact ca 
Brâncoveanu şi-au apărat neamu' / Căpitanu' 
Codreanu, Bordeianu, George Manu...” 
Direct, abrupt, fără nuanțări sofisticate. Un 
imperativ ("cinsteşte”) şi o “sentință” ('şi-au 
apărat neamul”). 
Vă închipuiţi că vă citez din versurile unui 
legionar? Vă înşelaţi. Sau credeți, poate, că am 
descoperit vreun călugăr poet? Nici gând! 
Autorul e un rapper: Stelian Crăciun, alias fi 
Cedryk. 
Un "băiat de cartier”, rebel, băutor,f 
fumător, consumator de droguri, a descoperit 
istoria adevărată, apoi pe Dumnezeu. A 
înregistrat un succes imens cu ultimul. album 
lansat la finele anului trecut, intitulat “Sfinţii 
închisorilor” în care vorbeşte despre Pungeşti 
şi trădare, despre Căpitan, despre identitate, 
ideal, credință şi modele, despre Ardeal, 
despre istoria nefalsificată şi sfinţii închisorilor. 
Profesorul universitar va strâmba din nas. 
Dar nu despre rimele propriu-zise este vorba, 
nici despre muzică (până la urmă e chestie de 
gust şi de modă), ci despre mesajul transmis, 
despre ceea ce-i învaţă pe miile de fani. 
Nu toți putem să fim Eminescu sau Radu 
Gyr. Nu toți avem stofă de eroi sau def 
martiri. Dar toți avem obligația morală de a 
nu asista pasivi la aneantizarea noastră ca 
indivizi şi ca popor. Toţi suntem 
aşteptaţi să ne întoarcem cu fața la 
Adevăr şi la Hristos, la semenii Ai 


să trăim nu numai pentru pâinea zilnică. Poate 
de aceea îl percepem pe Stelian Crăciun ca 
pe un frate? Dar e cert că este net superior 
celorlalți formatori de opinie cu şapte diplome 
una peste alta. i 

Într-o societate tonul poate fi dat de trei tipuri 
de oameni: 

- reprezentativi: politicieni, fotbalişti, 
vedete, moderatori tv, etc., cei în care se 
regăseşte marea masă a oamenilor 
i - exponențiali - vârfurile unei epoci, în care 

omul obişnuit, nu se recunoaşte: orice 
personalitate în sens autentic: artiştii, geniile, 
“i eroii, martirii, sfinţii, luptătorii în munţi, deţinuţii 
politici 

- providențiali - oameni care dau un tipar 
istoric de anvergură rară: Carol |, Eminescu, 
Ferdinand,  Zelea-Codreanu pentru scara 
românească. 

Filosoful Sorin Lavric constata că azi 
oamenii  exponenţiali şi providenţiali sunt 
ignoraţi, tinerii fiind educați să-şi aleagă 
modele dintre oamenii reprezentativi şi să nu 
mai creadă în însemnătatea figurilor 
exponențiale. Când totuşi mai cred, sunt 
intimidaţi prin coerciţii instituţionale. Exemple: 
cazul lui Mircea Vulcănescu, a cărui statuie a 
1! fost la un pas să fie dărâmată, cazul lui Valeriu 
| Gafencu 


aci eee i a 


Prelate 


O NOUĂ TELENOVELĂ CU TERORIȘTI 


“Atentatele” au început să facă 
parte din agenda publică 6 dată la 
câțiva ani. După marea înşelătorie cu 
dărâmarea turnurilor gemene în 11 
sept. 2001 şi alte câteva “atentate” 
cu bombe prin Europa, începem să 
ne obişnuim cu scenariile Wa 
războinice care să "justifice" PRESĂ a i 
restrângerea tot mai accentuată a| a (fi 
libertăţii. 

În dorința de a accelera Noua 
Ordine Mondială, lluminații, prin tot 
ceea ce înseamnă Servicii Secrete ÎN 
au început anul 2015 în forță, P. 
punând la cale o operaţiune subli PR 
drapel fals, menită să inducă panica, [E | | 
iar populația, ignorantă şi prost = UU 
informată ca şi în cazul demolării turnurilor WTC, să 
accepte 'legi anti-terorism” al căror rol este acela de 
a genera faimosul control de tip “Big Brother”. 

Surprinzătoare este însă lipsa de 
profesionalism a “regizorilor” acestor atentate. 
Explicaţia pare să fie faptul că mizează pe 
superficialitatea privitorilor la TV, sau că “mass- 
media” le poate aranja ulterior micile scăpări. 

Numai că mai există câteva publicații 
“nealiniate” care observă şi comentează 
evenimentele, în loc să repete placa primită de la 
serviciile secrete. 

lată câteva gafe comise de regizorii şi actorii 
scenetei "Charlie Hebdo”, aşa cum au fost ele 
văzute de diverşi comentatori din presa 
românească şi internațională. 


i 


d 


poi fi | 


e] > AI 


Lipsa traficului pe străzile Parisului în timpul 
atacului 

Ali Sahin, membru al Parlamentului turc, care 
face parte din partidul aflat la putere Justiţie şi 
Dezvoltare (AKP) a afirmat că lipsa de trafic pe 
străzile Parisului în timpul atacului “te pune pe 
gânduri” şi că pare că “era ca o scenă de film”. 

Pentru atacul din Paris s-au folosit poze de pe 
Google Earth. 


“Momentul în care atacatorul a ieşit din vehicul şi 
a tras spre polițistul care zace la pământ te pune pe 
gânduri. Direcţia în care e îndreptată arma şi în care 
se trage nu vizează polițistul. Trage în fața lui. Nu 
este sânge. Camera se opreşte din filmare după ce 
teroriştii împuşcă polițistul şi pleacă”, continuă Sahin. 

“Teroriştii” s-au coordonat prin telefon 

Asasinii de la Charlie Hebdo erau “împiedicaţi 
fără speranță, şi-au lăsat în urmă cartea de 
identitate, s-au coordonat prin telefon şi au murit 
rapid”, comentează Julian Assange, fondatorul 
Wikileaks. 

Şi jurnalistul Giulietto Chiesa, fost deputat 
european, autor al câtorva cărţi de renume, afirmă 
răspicat că atentatele de la Paris sunt de aceeaşi 
natură ca şi cele din 11 sept 2001, adică regie. 


“Teroristul” uituc ; i 

Nu-ţi iei actele nici când călătoreşti fără bilet, dar 
le ai la tine când comiţi un atentat?! Şi le uiţi în 
maşină... na 

Tu, ca terorist, când te duci să comiţi un atentat, 
îţi iei actul de identitate după tine? Îţi acoperi fața cu 
cagula dar îţi iei actul de identitate!! Ceva nu 
"rimează”! 

Informații oficiale contradictorii = 

Angajatul benzinăriei pe care o jefuiseră în 
prealabil. “i-a recunoscut" pe terorişti. Numai că 
aceştia purtau cagulă... 2 2 IRI 

Villa teroriștilor cu cagulă identificați după 
portretul-robot este contestată în paginile multor 
ziare. i 

"Informațiile sunt contradictorii. leri se spunea că 
agentul benzinăriei i-a recunoscut formal pe cei doi, 
după  portretele-robot. În dimineața aceasta 
informaţia este alta: cei doi erau aveau cagule. Cum 
poți să recunoşti pe cineva care poartă o cagulă? 

Ambele informații vin din partea oficialilor, care se 
exprimă pe canale de televiziune", a subliniat la 


CI y a 
*: 


Digi24 lulia Badea Gucritee, jurnalist în Franța. 


Prea curajosul preşedinte francez 

Preşedintele francez Francois Hollande a ajuns la 
locul "atentatului” după o perioadă foarte scurtă de 
timp de la producerea masacrului, fapt care ar fi 
trebuit - interzis de serviciul de securitate 
prezidenţială. 


Presa "atotştiutoare” 

Mass media franceză a anunțat imediat că 
teroriştii sunt musulmani. Chiar dacă aceştia purtau 
măşti în timpul atentatului! 

Poliţist împuşcat fără să-i curgă sânge 

În special scena filmată de pe un acoperiş, în 
care cei doi "terorişti” îl împuşcă pe polițistul căzut la 
pământ, a provocat numeroase întrebări. 

Unul dintre atacatori se îndreaptă către victima 
căzută la pământ şi o împuşcă în cap de la 1.5-2 
metri cu AKM-ul care este îndreptat în jos. Conform 
multor analişti militari, un glonț de AKM primit în cap 
de la o mică distanţă ar fi produs cel puţin o baltă 
de sânge şi deteriorarea cvasi totală a craniului 
victimei, lucruri care însă nu apar pe materialul 
video. 

Asupra celui căzut la pământ se trage cu ceva, 
particule albe care se ciocnesc mai apoi de 
caldarâm. S-a spus că acestea ar fi bucăţi de craniu, 
ceea ce este neplauzibil, căci ar trebui să se vadă şi 
sânge. Explicația este că în cazul gloanțelor oarbe 
capătul cartuşului are un dop de plastic sau carton. 
Bucăţi din ele ies de obicei pe țeavă când se trage — 
cei care folosesc aşa ceva ştiu asta foarte bine. 
Folosirea gloanțelor oarbe ar explica şi lipsa 
reculului, putându-se observa uşor că AKM-ul ținut 
în mână nu are deloc recul. 


Falsificarea imaginilor 

Media “repară” lipsa sângelui şi fumul alb de la 
gloanţele albe prin blurarea “cadavrului”. Din motive 
umanitare... 

Apoi sângele este adăugat la “locul crimei”. 
Dar într-un loc greşiti! 


Plimbare de paradă, nu fugă 

Modul de plimbare ca la paradă al celor doi 
bărbaţi înarmaţi în timp ce se întorceau la maşină 
este la fel de suspect, 


Dungi ciudate pe asfalt care stabilesc poziția 
actorilor 


Jurnalistul veteran Jim 
SUA atrage atenția as 
dungi care apare sub m 
doi “terorişti”, o dungă loni 
paralelă cu axul străzii — 


“| față 


transversală, perpendicular 
| străzii. 27 de secunde mai d 


0? 


Asemenea dungi se folosesc atunci când se 
toarnă filme sau când se montează spectacole 
pentru a specifica precis locurile actorilor sau 


dansatorilor în scenă. Amănuntul sugerează 
fi tras mai multe duble, şi din cauza unghiul 


care e filmată scena, de la fereastră (foarte mic), ar fi 


fost necesară încă o dungă pentru a marca 
clar unde trebuie să oprească. 


2 ambulanţe pentru 12 oameni 


Se spune că ar fi murit 12 oameni. Dar numai 
două ambulanţe au sosit de urgenţă, deşi ar fi fost 


nevoie de una per persoană. 


Accent de Hollywood 
Tot jurnalistul Jim Stone atrage atenția 
accentului prea american al celui care se în 


spre victima căzută, îi strigă “cops are bullshit”, fraza 
din filmul "Terminator"! Un asemenea accent ar fi 


greu de întâlnit la magrebienii francezi sau | 
radicali islamici. 

Ali Sahin, membru al Parlamentului turc, 
şi el asupra faptului că strigătul “teroristului” 
mare!”) a fost prea ostentativ şi teatral, 
“fabricat”. 


"Terorişti” "amatori” 


După ce că şi-au "uitat" un act de identitate, 
“teroriştii” şi-au lăsat amprentele peste tot în maşină. 


Inclusiv pe încărcătoarele de la AKM-uri "ui 


Stone din 
UPra  ungj 
âşina celop 
Jitudinajă 


; un m 
pe asfalt — clar vizibil între și 


Nu se ştie ce scop ar ave 
asemenea marcaj, bizar est 
după numai 27 de secund 
acelaşi film, apare încă o dun E 


aceasta nu era. evreme 

Cine se apucă de tras linij pe 

197 caldarâm 5 într-o asemenea 

5 circumstanță (cei doi "terorişti” E, 
ocupați cu alergatul către poliţist)? Şi de ce ar face. 


hi 


| 
+ 
| 


arcaj 
oțile din 
a un 
e c 
e, pe 


pe axul 


Că s-ar 
ui de la 


În mod 


asupra 
dreaptă 


a arabii 


insislă 
"Alah e i - 
părând ; 


| 


tate” în 


Citroen. Doar un amator face asemenea gafe... 


Amatori? Dar cică au omorât 12 oameni! 
"Martori oculari” mai mult decât dubioş 


Cum au reuşit “martorii oculari” să filmeze o | 
scenă care a durat mai puţin de un minut?! Cum de 
au fost aşa de "pe fază”? l-au anunţat "teroriştii'? 


Şi cât de mult curaj să ai ca să stai la 


aproape, şi să filmezi o operaţiune teroristă în 
desfăşurare? Nu ți-ar fi frică să nu fii văzut şi ucis? 
Aşa a fost filmată şi asasinarea lui Kennedy, şi 


"revoluția" română din 1989, de la balcon... 
Sângele victimelor 


balcon, 


Sr 


Unde este sângele victimelor împuşcate?! Aaa, 


pe podea? Doar acolo?! Nu şi pe birou?! 
ŞI AJUNGE, NU-I AŞA? 
CE NU AFLAȚI LA ŞTIRI 


Pentru /Iluminati simbolurile sunt extrem de 


importante. Şi IIluminati 


simbolurile 


binecunoscute, dar cele mai puternice îl repoz l 
ochiul lui Horus” şi “piramida cu un ochi 


mijloc”. 


Ei bine, ce vedem Ia întâlnirea liderilor lumii 
veniţi la Paris pe 11 ianuarie 2015, pentru 


comemora atentatul "Charlie Hebdo”? 
Toată elita lumii venită în capitala Fra 
aşează şi se fotografiază sub forma unei a 
“piramide” (mai degrabă triunghi). În plus, 
în centrul “piramidei”, format din grupul d 
mondiali, se observă un mic loc lăsat liber 


a crea “ochiul”, formând astfel simbolul speC 


Illuminati, “ochiul în piramidă”. 


Surse: www.badpolitics.ro 


Pe9.2 CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2015 


sunt 


nței se 
şa zis 

undevâ 
e lideri 
pentru 


JAFUL PĂDURILOR ROMÂNEŞTI, CA-N CODRU! 


Companiile austriece au început 
singura zonă cu pădure virgină din 
Europa. 

Lăcomia străinilor nu mai are limite. 
"Schweighofer', "Kronospan” şi "Egger', 
companii de prelucrare a lemnului, au avut 
anul trecut o cifră de afaceri cumulată de 1 
miliard de euro, dublă comparativ cu 2009 
Aceste companii controlează prelucrarea 
lemnului din România. Vând cherestea şi 
alte produse din lemn din care mai mult de 
jumătate merg la export. 

Producţia de cherestea în 2014 a fost de cca. 5 
milioane de metri cubi, față de 1,4 milioane de metri 
cubi în 2000. 

"Schweighofer” a avut o cifră de afaceri de 470 
milioane de euro şi un profit de aproape 100 
milioane de euro anul trecut, rulajul "Kronospan” 
Sebeş este de aprox. un sfert de miliard de euro, iar 
"Egger" a făcut anul trecut afaceri de 209 milioane 
euro cu un profit de 14 milioane euro. 

Publicaţia "Jurnalul Românesc” de la Viena a 
demascat afacerile companiei "Schweighofer” în 
legătură cu lemnul prelucrat şi vândut ca material bio 
în Obi Baumarkt, ca şi faptul că lunar lideri politici 
din preajma UDMR vin la Viena şi ridică valize cu 
banii cash pentru favorizarea exploatării lemnului 
din Harghita şi Covasna. 

Dar despre astfel de acte de corupție DNA-ul 
şi Parchetul nu suflă un cuvințel. 

Poliţia arestează câte un țăran cu o căruță de 
lemn furat de pe marginea drumurilor forestiere, dar 
nu suflă când e vorba-de companiile austriece care 
rad pădurile româneşti în valoare de un miliard de 
euro pe an. 

Ofițerii DNA slujesc interesele SUA şi Bruxelles- 
ului în România, pentru ei e importantă prinderea 
"plevuştii”, Doamne fereşte să supere "marele 
licurici” şi să aresteze vreun patron al unei mari 
companii străine care ne fură din 1990 încoace. 


În aceeaşi zi cu "masacrul Charlie” din Paris 
au fost omorâți 2000 de oameni — două mii — cu 
explozibile şi mitraliere. 

Într-un singur oraş, într-o singură zi. Majoritatea 


femei, copii şi bătrâni... Oraşul Baga a fost şters | 


de pe faţa pământului. 

12 “morţi în Franța reprezintă un masacru 
inimaginabil... Europa pe străzi, în lacrimi: "Je suis 
Charlie”! 3 

2000 de morţi în Nigeria nu reprezintă nimic 
pentru o Europă care cică luptă împotriva terorii 
şi a terorismului?! 

Aţi văzut pe cineva pe străzi pentru Nigeria, "Je 
suis Nigeria"? 

La Paris 70 de şefi de stat, lideri globali au 
participat la un marş, revoltați de moartea celor 12 


Petiţia de anul trecut „către premier şi către 
preşedintele țării n-a sensibilizat în nici un fel 
autorităţile române. lată un fragment din aceasta: 

“Am aflat că lemnul din Retezat a ajuns la fabrica 
Schweighofer unde a devenit un banal material 
pentru şeminee; brichete şi peleţi care se vând prin 
supermarketuri, benzinării şi magazine de. bricolaj 
din Europa de Vest. 

Vă rugăm să vă amintiţi că în anul 2011 s-a tăiat 
ilegal în acea parte din Retezat şi, la intervenţia 
ministrului. mediului, cu susţinerea Academiei 
Române şi a Consiliului Ştiinţific al Parcului, s-a 
decis stoparea tăierilor şi ridicarea zonei la rang de 
protecţie integrală. 

Înainte însă de a-şi termina mandatul, în 
februarie 2014, d-na ministru Lucia Varga a 
semnat o derogare care a permis reînceperea 
tăierilor în Retezat. 

Trebuie decis o dată şi pentru totdeauna ca 
Retezatul, simbolul naturii sălbatice din Europa, 
să fie protejat integral şi strict, iar zona tampon să 
fie instaurată în jurul acestuia în afara limitelor 
parcului”. 


Peste 1500 de persoane au mărşăluit în Sebeş 
duminică, 11 ian. 2015. 

Compania "Kronospan”-nu numai că taie pădurile 
româneşti în valoare de sute de mii de euro pe an, 


*ăkk 


"JE SUJS NIGERIA”! 


francezi, mass-media şi social media se întrec în 
“emoţii” pe tot globul. 2000 de nigerieni morţi, 


x - 


dar distruge iremediabil sănătatea 
locuitorilor oraşului prin poluarea cu 
formaldehidă (extrem de toxică şi 
cancerigenă, recunoscută ca atare). 60.000 
de tone pe an.. 

“înarmaţi” cu banere şi pancarte cu 
mesaje precum  “Kronospane nu uita, 
Sebeșul nu te mai vrea!” şi scandând; "Dacă 
vă pasă, ieşiţi din casă!', "Uniti, salvăm 
toată România!” protestatarii au pornit 
marşul din fața Primăriei Sebeş şi, după ce 
au parcurs tot centrul oraşului, s-au adunat 
în fața fabricii "Kronospan”. 

Acţiunea a fost inițiată de locuitorii oraşului | 
organizaţi în Grupul de Iniţiativă Civică Sebeş, 
înființat ca urmare a deciziilor favorabile din partea 
Agenţiei pentru Protecţia Mediului pentru S.C. 
Kronospan S.A. de a deschide o nouă instalație de 
formaldehidă cu o capacitate de 60.000 tone/an — 
care se adaugă celorlalte 60.000 de tone/an! 

Reprezentanţii Grupului de Iniţiativă Civică Sebeş 
au anunțat că au contestat în instanță autorizaţia de 
mediu pentru fabrica de formaldehidă, eliberată pe 2 
decembrie 2014, şi solicită autorităţilor să ia măsuri 
urgente în vederea stopării poluării oraşului şi să 
interzică activitatea S.C Kronospan S.A.. 

Grupul de Iniţiativă Civică Sebeş a anunţat că 
astfel de proteste vor fi organizate în fiecare 
duminică, până ce autorităţile vor oferi răspunsuri 
solicitărilor lor. 


Nu credeți că a venit vremea ca românii să 
facă presiune asupra DNA-ului şi Parchetului | 
General ca să se ocupe şi de corupția 
internațională de pe teritoriul nostru? Ilegalitățile 
marilor companii străine nu trebuie sancţionate?! 


Sursa: www.ziarulunirea.ro | 


majoritatea femei şi copii, creştini, nu contează?! 
Nu fac aceşti şefi de stat o vizită şi în Nigeria!? 

Cei care aţi spus "Je suis Charlie” poate vă 
gândiţi să spuneţi şi "Je suis Nigeria”. 

12 atei asasinați înseamnă o "tragedie globală”. 
Dar 2000 de creştini masacraţi!? 

Contradicţia dintre realitate şi manipulare e din ce 
în ce mai mare. Clasa politică occidentală cheltuie 
sume astronomice pentru a crea monstruozități ca 
Statul |slamist, apoi restrâng libertățile cetăţenilor 
pentru a-i apăra de "terorişti”. Serviciile occidentale 
au ajuns nişte simple departamente CIA care 
antrenează teroriştii. | 

Încotro ne îndreptăm?! Ce se întâmplă cu 
omenirea şi cu umanul din ea? 


O FAMILIE DE LUPTĂTORI 


LUNA ACEASTA s-au împlinit cinci ani de când CAROL PAPANACE (17 apr. 1925 — 29 ian. 2009), 
ultimul vlăstar al unei celebre familii legionare, s-a dus la Domnul. 

Gândul ni se întoarce în urmă cu un secol, când viața pământească nu era valoarea supremă, ci drumul către mântuire, 
când credința şi onoarea erau mai presus de pâine. 


Preotul iconom stavrofor ATANASE Papanace a toată suflarea românească din Veria (oraş a cărui Armata Română 
transmis dârzenia sa generaţiilor următoare. populaţie de 20.000 de locuitori era formată în pentru a lupta în 
Deşi deţinător al unei poziţii înalte în societatea majoritate de aromâni). Acestea se petreceau în războiul balcanic din 
grecească (mai mare peste 70 de biserici, apreciat 1906. „x 1913, 
de autorităţi), a renunțat la toate avantajele de Pe aceeaşi linie de conduită şi simțire In 1928 familia 


ordin social şi material, fiind primul preot din 
Macedonia care a predicat credința ortodoxă în 
limba aromână, deşi ştia că aceasta va avea 
consecințe fatale pentru el. Şi într-adevăr, trei 
echipe greceşti au tras asupra lui, asasinându-l 


românească a continuat lupta fiul lui, avocat 


„ENACHE Papanace, care a fost întemnițat alături de 


mulți alți fruntaşi aromâni odată cu asprirea prigoanei 
greceşti. După eliberare (la intervenţia consulului 
român), a venit în Țară. S-a înrolat voluntar în 


Papanace a fost printre primele care s-au stabilit 
în România întregită. Nici aici însă nu a avut parte 
de o viaţă liniştită, trebuind să ţină piept incursiunilor 
comitagiilor bulgari care atacau periodic comunitatea 


(continuare în pag. 5) 


când mergea spre biserica Sf. Maria, unde îl aştepta 


Pedaclia 


Pag. 3 


aromână din sudul Dobrogei. | 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2015 


România oamenilor lipsiți de Dumnezeu, 
care nu mai au o ancoră în sufletul şi ființa 
Neamului, e România vlăguită, îmbătrânită. A 
uitat cum arată sufletul ei şi e ca un trup 
bolnav, ca un trunchi de copac tăiat pentru 
a fi transformat în altceva, în ceva ce se 
poate vinde pe nimic, din moment ce nu 
mai stăruie în el amintirea rădăcinilor şi nu 
mai are de unde să îşi tragă seva. E 
România falsificată. 

Românii nu îşi mai cunosc propria țară. 
Asta e, de fapt, adevărata primejdie în care se 
află România. Nu-i mai cunosc sufletul, şi 
din cauza aceasta au încetat s-o mai 
iubească. Din această pricină o vor pierde. 

Când ne înstrăinăm de sufletul nostru şi ne 
pierdem chipul, alunecăm spre subumanitate. 

Doar cei care mai simțim comuniunea cu 
Dumnezeu şi cu cei de ieri, strămoşii noştri, îi 
păstrăm încă în inimi icoana vie. Numai 
această comuniune poate genera reacţia de 
apărare față de factorii care slăbesc şi 
destructurează Neamul. 

Pe lângă aceasta, mai există izvoare de 
apă vie din care se poate adăpa pentru a se 
regenera, nu numai la mari înălțimi şi pe piscuri 
înalte, deşi acolo simţi mai acut puterea lor de 
vindecare şi comuniunea cu Dumnezeu, dar se mai 
găsesc încă şi în biserica de la colțul străzii, 
duminică de duminică, deşi puţini înțeleg şi trăiesc 
această minune. 

Există mai multe mijloace de a rămâne întregi 
într-o lume care ne vrea fragmentați, neaşezați, 
risipitori (ai vieţii şi ai darurilor pe care le avem de la 
Dumnezeu, printre ele un dar esențial fiind cel al 
apartenenţei). 

Fragmentarismul (echivalent cu risipirea 
darurilor) care caracterizează epoca actuală, face 
imposibilă asumarea verticală a credinței, a 
Crucii, a Neamului, şi transfigurarea, prin această 
asumare, a propriei vieţi şi a vieţii naţionale, 
singurul mijloc prin care ne putem păstra sufletul 
neatins de scursurile unei lumi ce înoată bezmetică 
în patimi, de aceste şuvoaie infecte care inundă 
oraşele şi care te aduc de multe ori în pragul 
disperării: 

Cum spuneam, există mai multe mijloace de a 
rămâne întregi într-o lume care ne vrea 
fragmentați. 


1. În primul rând, prin efortul de a rămâne 'lipiţi” 
de Dumnezeu şi ancoraţi viu şi trainic în Biserică. 


2. În al doilea rând, a fi racordaţi la memoria vie 
prin care se menţine legătura cu Neamul şi 
strămoşii. 

Memoria presupune, totodată, a şti şi a afirma 
adevărul, fiindcă memoria îţi salvează conştiinţa şi 
prin ea te lupți să salvezi şi conştiinţa celorlalți. 

A şti adevărul, a avea memorie, înseamnă a-ți 
păsa. Nu putem spune că ştim adevărul şi, în 
acelaşi timp, să rămânem nepăsători. 

Acolo unde se pierde memoria se instalează 
nihilismul, indiferența, minciuna, formele fără 
fond. 

Acolo unde nu mai este memorie nu mai este 
identitate, nu mai este consistență, nu mai este 
adevăr. i 


Gradini 


CONECTAREA LA ETERN 


Jertfa martirilor şi mărturisitorilor — a celor care 
au mărturisit Adevărul cu preţul vieţii lor - spulberă 
orice atitudine nihilistă sau relativistă prin care ne 
este eradicată memoria. Ea pune temelie neclintită 
ființei Neamului şi ființei noastre pe care forțele 
devierii urmăresc să le surpe. 


3. Al treilea mijloc, nu de mai mică importanță 
decât celelalte, este comuniunea cu ceilalți, 
iubirea, legătura vie cu oamenii care respiră 
frumusețea, care sunt rugăciune vie prin viața, 
cuvintele şi faptele lor, oamenii cu care suntem 
înrudiţi în duh prin aceeaşi credință şi aceleaşi 
idealuri, alături de care putem lupta. 

Este vorba despre existența unei unități care 
decurge din conştiinţa unei misiuni comune, din 
nădejdea în Dumnezeu, iar-ceea ce ne menține şi 
astăzi împreună este tăria credinței, elementul viu de 
unitate, rezistență şi putere sufletească a Neamului, 
datorită căruia nu am fost înghiţiți în torentul 
necruţător al istoriei. 

Comuniunea, împreună-lucrarea, îndepărtează 
pierzania la care ajunge omul singur sau cel care 
se întovărăşeşte cu oameni vicleni sau degradați. 
Doar asta ne ajută, mai ales azi, să nu ne pierdem 
ancora, ne împiedică să ne risipim şi să ne 
scufundăm în pandemoniul unei lumi mutilate, 
masificate, în noul Babel în care chipul uman este 
desfigurat în mod tot mai hidos. Această desfigurare 
e reflectată în artă postmodernă, despre care 
vorbeşte părintele Serafim Rose în cartea sa despre 
nihilisim. 

Sistemul ne-ar strivi, sufleteşte şi fizic, dacă 
în lupta cu el nu i-am opune o forță 
regeneratoare, care îşi are sursa mereu în afara 
lui (sistemul pretinzând a fi o lume închisă în sine, 
autosuficientă, nu poate concepe existența vreunui 
"în afară”, a unei dimensiuni verticale, care scapă 
controlului lui). 

Altfel am avea impresia că lupta noastră, oricât 
de mult am jerifi şi am sfâşia din noi, e în van şi ne- 
am simţi epuizați, aşa cum se simt mulţi oameni 
cărora li se pare că nu mai au pentru ce să lupte. 


kk 


Sistemul însuşi nu poate rezista şi se 
autodistruge fiindcă refuză sensul pe care 
l-a sădit Dumnezeu în "miezul lumii”, refuză 
şansa regenerării. Doar că în acest proces de 
autodistrugere striveşte şi nenumărate suflete, 

De aceea e esențială în luptă legătura de 
spirit, adâncă şi roditoare, cu cei de ieri, cu 
îl mărturisitorii jertfelnici ai acelui sens prin care 
s-au împărtăşit din veşnicie şi care le-a 
transfigurat viața, dar au înnobilat şi Neamul. 

Omului de astăzi îi e foame de iubire şi de 
sens, spunea Steinhardt, marele mărturisitor. 
lubirea şi sensul sunt în Hristos şi doar EI 
poate fi hrană şi sevă revigoratoare. Astfel 
"întinerirea” Neamului e un proces 
regenerator care se poate petrece în viața 
i lui, dar care începe de la viața personală. 
Fiindcă fiecare viaţă risipită, lipsită de un sens 
profund. şi de conştiinţa apartenenței, nu doar 
limitează orizontul de cunoaştere şi de trăire al 
omului, dar grăbeşte îmbătrânirea şi slăbirea 
Neamului. 

În această luptă trebuie denunțate "forțele 
abaterii” care-dislocă societatea din rânduielile 
fireşti. 

Numai prin conectarea la ceea ce este etern 
putem rămâne întregi. 

Este etern izvorul frumuseții Neamului. Dacă am 
vrea să definim frumusețea Neamului nostru printr- 
un cuvânt, cred că cel mai potrivit ar fi "omenia” — 
cuvânt la fel de greu de tradus ca şi noțiunea 
românească de "dor”. "Omenia este rezultatul trăirii 
româneşti a adevărului Evangheliei", după cuvintele 
teologului interbelic George Racoveanu. 

Adevărata revoluție e lupta împotriva păcatului. 
Îmi vin în minte acum şi cuvintele unui mare 
duhovnic: "Chiar dacă lumea din jurul nostru se 
prăvăleşte în iad, este treaba ei, noi nu avem dreptul 
să ne prăvălim cu ea în iad”! Dacă noi nu ne 
prăvălim, sunt şanse să reuşim să o tragem şi pe ea 
din prăpastie. 

Viața omenească nu este pur şi simplu dată, 
ci dăruită. Ea este un dar de la Dumnezeu. 

Când o înţelegem în acest mod, ca DAR, viața 
noastră se ridică dincolo de cadrele biologice 
care o supun degradării, dincolo de pura 
supravieţuire biologică, nu ne mai raportăm în mod 
determinist şi materialist la viață, la oameni, la 
istorie. 

Tot astfel este şi în cazul Neamului: este un 
dar pe care, nesocotindu-l, îl lăsăm să se 
risipească, iar noi nu ne mai împlinim prin el, 
rămânem la nivelul purei supraviețuiri. Risipindu-l 
prin indiferența noastră, devenim nişte oameni fără 
identitate, fără Neam, iar poporul decade la 
condiția jalnică a unei gloate masificate, fără 
demnitate şi conştiinţă. Neamul îşi pierde 
consistenţa, îmbătrâneşte, fiindcă nu-şi mai trage 
seva din suflete vii, tinere (indiferent -de vârsta 
biologică a trupurilor) care respiră frumusețea lui, 
adică ceea ce-l întinereşte şi-l înnobilează. 

Frumusețea şi sufletul Neamului românesc este 
Ortodoxia, "inima Neamului nostru” (părintele 
Dumitru Stăniloae). Frumusețea e cea care-l va 


mântui. 
fina Baen 


O DECLARAȚIE DE PUS ÎN RAMĂ 


Întâmplător am descoperit într-un teanc de ziare vechi ceva care ne-a atras atenția: este vorba despre textul de mai jos, publicat în urmă cu trei ani 


în "Cotidianul". ȘI cum deninitatea şi bunul simț nu au vârstă, 


"IMIGRANŢII ŞI NU AUSTRALIENII TREBUIE 
SĂ SE ADAPTEZE. Asta e, vă convine sau nu." 
NOTĂ: De ce nu spunem şi noi asta tuturor 
minoritarilor care ne dau lecţii? 
"Sunt sătul de îngrijorarea acestei naţiuni în 
privința ofensării unor indivizi sau a 
culturii acestora.” 


Pag. 4 


NOTĂ: De ce nu spunem şi nol asta evreilor? 


"Vorbim mai cu seamă engleza, nu spaniola, 
libaneza, araba, chineza, japoneza, sau orice altă 
limbă. În consecință, dacă doriţi să fiţi parte a 
acestei societăți, învăţaţi limba!" 

NOTĂ: De ce nu spunem şi 
maghiarilor? 


noi asta 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2015 


îl reproducem, ca exemplu de atitudine. 


"Majoritatea australienilor cred în Dumnezeu. 
Asta nu e vreo aripă creştină de dreapta sau O 
presiune politică, ci un fapt, întrucât bărbaţi şi femei 
de credință creştină, pe principii creştine, au fondat 
această naţiune, ceea ce este clar documentat. E cu 
siguranță adecvat a se afişa asta pe pereții 
şcolilor noastre." 


ni calit it Vacile aa dă 


»Y) 


d, 


ui Î (ieri rm eo 


arti) 


30 A ma 
revue Ar 


d Seman 
dada d usi tal dd e 


iata 


Pai) 


arate câ dea da sect 3 Dusalzzăt 


NOTĂ: De ce nu spunem şi noi asta 
necreştinilor care reprezintă mai puțin de 
10% din populația României, conform 
ultimului recensământ? 


» > 
Dacă Dumnezeu este o ofensă pentru voi, vă 
sugerez să consideraţi o altă parte a lumii ca 


fiind casa voastră, întrucât Dumnezeu este parte a 
culturii noastre." 


NOTĂ: Clar ca “bună ziua”! Subscriem în 
totalitate! 


i "Vom accepta credințele voastre fără a vă 
întreba de ce. Tot ce vă cerem este să o acceptaţi 


pe a noastră şi să trăiţi cu noi în armonie şi bucurie 
paşnică. 

Aceasta este PATRIA NOASTRĂ, PĂMÂNTUL 
NOSTRU, acesta este STILUL NOSTRU DE VIAȚĂ 
şi vă vom permite orice oportunitate pentru a vă 
bucura de toate acestea. Dar imediat ce încetaţi a 
vă mai plânge, văita şi îngrozi de steagul nostru, de 
onoarea noastră, de crezul nostru creştin, de stilul 
nostru de viață.” 

NOTA: De ce nu spunem şi noi asta? 
Australienii au o naţiune veche de 290 de ani, iar noi, 
de 2000 de ani! 


kk — 


"Vă recomand cu căldură să 
profitați de o altă mare libertate 
australiană, LIBERTATEA DE A 
PLECA. 

NOTĂ: De ce nu spunem şi noi asta celor 
care critică mereu tot ce e românesc? 

"Dacă nu sunteţi fericiți aici, atunci 
PLECAȚI. Nu v-am obligat noi să veniţi aici. 
Voi ați solicitat să fiţi aici. Aşadar, acceptați țara 


pe care VOI ați dorit-o." 
Kevin Rudd, 
primul ministru al Australiei 


EUROPENII ÎŞI PIERD RĂBDAREA CU ISRAELUL 


Israelul a trăit întotdeauna sub o amenințare 
existenţială reprezentată de ostilitatea vecinilor arabi 
lar Iranul a decis chiar să-şi dezvolte un program 
militar nuclear. 

Israelul şi-a învins vecinii şi a reuşit să obțină 
unitatea comunității internaţionale (inclusiv China şi 
Rusia) pentru a forța Iranul să suspende programul 
de îmbogățire a uraniului. Dar nu izbuteşte să 
realizeze că simpatia internaţională pentru cauza sa 
este în scădere, în timp ce sprijinul pentru 
palestinieni este în creştere. 

: Ultima campanie militară israeliană în Gaza 
din vara aceasta, cu dezastruosul bilanț al 
victimelor civile pe care l-a lăsat în urma sa, a 
fost picătura care a umplut paharul răbdării în 
multe cancelarii. Guvernele europene - şi chiar şi 
foarte pro-israelianul guvern american - s-au săturat 
să apere ceva ce nu poate fi apărat. 
| Supărării față de Israel pentru excesele din Gaza 
i se adaugă acum supărarea pentru confiscarea de 
pământuri în Cisiordania şi construcţiile de case în 
colonii, o măsură care arată impunitatea guvernului 
lui Netanyahu, convins că îi ştie el pe europeni şi că 
poate să facă orice vrea cu ei. Acesta însă uită ceva 


O FAMILIE DE LUPTĂTORI. [66itinuăre dif Bag. 3) 


Patru dintre cei opt copii ai lui Enache Papanace 
au fost LEGIONARI (CONSTANTIN, FLORICA, 
GHEORGHE, ATANASE şi CAROL), alegând 
drumul luptei şi al sacrificiului. 

Despre comandantul legionar CONSTANTIN 
Papanace, unul dintre ra 
colaboratorii apropiați ai | 
Căpitanului, ideolog 
legionar şi autor al 
numeroase cărţi, care a 
făcut parte din 
Comandamentul 
Legionar de  prigoană, 
din guvernul naţional- 
legionar instaurat în 
sept. 1940 şi apoi din 
Consiliul Conducător al 


Mişcării din exil, am 
scris în repetate 
rânduri şi vom mai 
scrie. > 


Puţini ştiu însă că sora sa, FLORICA, absolventă 
a Academiei Comerciale, a făcut parte din Cetăţui, 
fiind _una dintre  camaradele apropiate ale 
comandantei legionare Nicoleta Nicolescu, nelipsită 
de la sediul legionar din Gutenberg şi din taberele de 
muncă. 

Nici despre ceilalți frați ai lui Constantin 
Papanace nici chiar legionarii nu cunosc mai nimic. a 

GHEORGHE, mândria şi speranța familiei, 
student la Filosofie, legionar format în Frăţiile de 
Cruce, a murit în bombardamentul lagărului de la 
Buchenwald în 1944. lar ATANASE, avocat şi, de 
asemeni, legionar, a făcut 16 ani de detenţie la 
Aiud, fiind renumit pentru dârzenie şi pentru refuzul 
reeducării. 

Pe ultimul frate, CAROL, mai tânăr decât 
CONSTANTIN cu 20 de ani, am avut şansa şi 
bucuria să-l cunoaştem şi să ne împrietenim. Asta se 
petrecea în urmă cu vreo 13 ani, pe vremea când 


esenţial: pierderea legitimităţii internaţionale este mai 
periculoasă decât amenințările existenţiale. 

In mintea multora Israelul a depăşit de mult 
timp limitele. Acum aceste atitudini critice în 
cadru privat dar inexistente în public, devin 
cunoscute şi se transformă în politici de 
recunoaştere unilaterală a Palestinei. 

"Chiar dacă UE nu recunoaşte în mod formal 
statul Palestinei, multe țări europene au făcut-o 
recent, arătând că europenii devin mai puțin 
indulgenţi față de conduita: guvernului israelian 
şi că simpatia internaţională pentru cauza 
acestuia se micşorează”, spune analistul politic 
Jose Ignacio Torreblanca. 

Mai întâi a fost guvernul suedez, cel care a 
recunoscut oficial statul Palestinei pe data de 30 
octombrie 2014. 

Apoi pe 13 octombrie parlamentarii Marii 
Britanii au votat cu 274 pentru (față de 12 împotrivă) 
recunoaşterea Palestinei. Pe 16 octombrie Spania a 
recunoscut şi ea statul palestinian. lar pe 12 
decembrie a urmat Franța. 

Marea Britanie este una dintre țările care a 
demonstrat Israelului cel mai mult sprijin şi este, de 


kk 


descifra scrierile lui Costache din lagărul de la 
Buchenwald, pentru ă edita, postum, cea mai 
valoroasă şi complexă carte a acestuia: 'Diverse 
stiluri de luptă politică”. 

Discutam deseori ore în şir. Spiritul sportivului şi 
vechea pasiune pentru filosofie se simțeau în fiecare 
frază a lui. Ura materialismul, compromisul, laşitatea, 
prostia, îmbuibarea şi mai ales trădarea. Cultura, 
principiile ferme şi pasiunea cu care vorbea îl făceau 
un interlocutor extrem de interesant. 

Se încadrase de pe băncile liceului "Nicolae 
Filipescu” din Bazargic (Cadrilater) în Frăția de 
Cruce. Student apoi la Drept şi la Filosofie în 
Bucureşti, sportiv pasionat, membru al echipei de 
fotbal a BNR, a fost condamnat la 25 de ani de 
muncă silnică de regimul comunist. A făcut, la Jilava 
şi Aiud, 16 ani de închisoare, din 1948 până în 
1964 (când au fost eliberați ultimii deținuți politici). 

Ultimii 20 de ani din viață şi i-a petrecut pe 
urmele celebrului său frate, CONSTANTIN, dând 
viață manuscriselor acestuia, descifrând mii de 
pagini îngălbenite de vreme, cu scris mărunt şi 
aproape. ilizibil. Proverbiala tenacitate a celor din 
Munţii Pindului, combinată cu pasiunea de cărturar şi 
de arhivar, şi-a spus din nou cuvântul. 

Această muncă ingrată, desfăşurată în tăcere, 
ne-a oferit posibilitatea de a cunoaşte direct de la 
sursă viața şi frământările generaţiei legionare 
expuse într-o sumedenie de cărți: 

"Destinul unei generaţii”, 

"Mihai Eminescu, un 
legionarismului românesc”, 

"Spre o democraţie social-creştină”, 

"Reflexii asupra destinului istoric şi politic al 
aromânilor”; 

„"Evocări”, ; 

"Mişcarea Legionară şi macedo-românii”, 

"Fără Căpitan”, 

"Cazul Horia Sima şi Mişcarea Legionară”, 

"Stilul legionar de luptă”, P, 


mare precursor al 


asemenea, una dintre țările cele mai sensibile la 
terorismul jihadist. Faptul că Ed Miliband, liderul 
opoziţiei într-o țară cu un loc permanent în Consiliul 
de Securitate, a cerut recunoaşterea Palestinei arată 
că pentru guvernul israelian este tot mai puțin 
favorabil climatul european. 

Având o falsă senzaţie de securitate, Israelul nu 
pare să-şi dea seama de schimbarea percepției 
opiniei publice europene şi de consecinţele ei. Dacă 
va continua aşa, va sfârşi prin a fi o țară izolată. 


Recunoaşterea unilaterală a statului palestinian 
de către unele state membre UE nu prea va schimba 
jocul. Fostele semnatare ale Pactului de la Varşovia, 
precum Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria, Malta, 
Polonia şi România, dar şi altele, cum ar fi Ciprul şi 
Islanda, au recunoscut deja statul palestinian, fără 
vreo consecință reală pentru Israel. Dar tendința în 
creştere a recunoaşterii Palestinei indică epuizarea 
unui punct-cheie din arsenalul israelian: legitimitatea 
internaţională. Y 


Sursa: www.voxeurop.eu 


Constantin PAPANACE 


Constantin PAPANACE 


STILUL 
LEGIONAR 
DE 
LUPTĂ 


Concepţia tactică 
a Căpitanului 


"Diverse stiluri de luptă politică”. 

Ultimele două manuscrise: "Orientări politice din 
primul exil, 1939-1940 şi al doilea exil, 1941-1945”, 
şi "Mişcarea Legionară înainte şi după moartea 
Căpitanului”, deşi dactilografiate, n-au mai apucat să 
fie publicate. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2015 P%5 


zi 


ll 


esa 


"Sufletul nostru rămas legat de o altă 
lume rătăceşte azi într-o viață care nu e a 
noastră. Faţă de lumea de acum noi ne 
simțim străini, în ea nu ne găsim un alt rost 
decât acela de a o curma spre a învia 
vremurile de demult şi a le spori 


frumusețea, tăria şi dreapta rânduială 
românească. S-ar părea astfel că eu şi 
camarazii mei suntem un fel de ciudate 
făpturi cu două vieţi, un fel de strigoi ridicaţi 
dintr-o lume apusă... Chiar aşa suntem. 
Suflete dezrădăcinate care, purtându-şi 


EVOCĂRI 
ION MOȚA 


neodihna peste o viață dărâmată, nu vor 
avea pace nici în mormânt până când nu 
vor ridica din nou ceea ce alții au 
pângărit, au risipit şi au pus sub 
blestem.” (Ion |. Moţa — "Autobiografie”) 


doctor în Drept, comandant legionar al Bunei Vestiri, unul dintre fondatorii Legiunii, primul şef al Frăţiilor de Cruce pe țară, 
autorul cărții "Cranii de lemn”, căzut pe frontul din Spania în lupta împotriva bolşevismului (13 ian. 1937) 


Tânăr, ager, cumpătat şi purtătorul unui nume de 
mare autoritate în Ardeal (tatăl său, protopopul loan 
Moţa, era patronul foii naţionaliste "Libertatea”), lonel 
Moţa s-a impus de la început în masa studenţească, 
desemnându-se ca un conducător. În toamna anului 
1922 el face cunoştinţă la cu Corneliu Zelea- 
Codreanu, Căpitanul lui de mai târziu. 

In anul 1923 a înființat, împreună cu profesorii |. 
C. Cătuneanu, luliu Haţeganu şi av. Em. Vasiliu-Cluj, 
"Acţiunea Românească", o organizaţie de luptă 
politică naționalistă care a fuzionat mai târziu cu Liga 
Apărării Naţional-Creştine a prof. ieşean A. C. Cuza. 
In acelaşi an a tradus "Protocoalele Înțelepților 
Sionului”, comentate. Volumul a fost tipărit în 
editura ziarului "Libertatea”, la Orăştie. 

A urmat apoi "complotul studențesc” în care Moţa 
s-a retras cu cei mai încăpățânați dintre conducătorii 
studențimii: Corneliu Zelea-Codreanu, lie Gârneaţă, 
Radu Mironovici, Corneliu Georgescu, Tudose 
Popescu, Teodor Bandac şi alţii. Acest "complot" nu 
constituia, în mintea lui lon Moţa şi a camarazilor lui, 
decât suprema încercare de sacrificare a lor şi 
pedepsirea celor vinovaţi, pentru salvarea onoarei, 
singurul lucru care le mai rămăsese. 

Dar, în urma trădării lui Vernichescu, agent secret 
al Siguranţei cu nr. 696, consfătuirea lor în care se 
hotărâse executarea complotului a fost surprinsă de 
poliție, acasă la N. A. Dragoş. De atunci, din seara 
aceea, a început pentru lonel Moţa şi camarazii săi o 
serie de lungi şi grele zile şi nopţi la închisoarea 
Văcăreşti. 

lonel Moţa, care era tot timpul foarte abătut 
pentru că avea credința că dacă nu se rezolva 
problema trădării, sacrificiul lor şi lupta căreia se 
închinaseră va fi compromisă, cheamă la el pe fostul 
lor camarad, Vernichescu, şi trage mai multe focuri 
de revolver chiar în cancelaria închisorii. Pedepsirea 
trădătorului în țara în care aceşti oameni 
rămâneau nepedepsiți a răsunat pretutindeni. 
Poporul a îmbrăţişat fapta preşedintelui Centrului 
Studenţesc Cluj care făcea încă o dată dovada că, 
pe lângă un element de vastă cultură, era şi o mare 
forță morală. A doua zi, la proces (29 martie 1924), 
deşi situaţia lor se înăsprise, într-un elan de mare 
entuziasm au fost achitaţi, afară de Moţa care a 
rămas încă şase luni. La interogatoriu Ionel Moţa 
declară că a săvârşit fapta conştient căci 
Vernichescu făcea îndoita operaţie de laş trădător şi 
de membru activ în viața studențească. 

În zorii zilei de 27 sept. 1924 justiţia populară a 
adus un verdict de achitare care a fost primit de 
întreaga țară cu mare entuziasm. Dar, înainte de a 
pleca din închisoare, lonel Moţa împreună cu 
Corneliu  Zelea-Codreanu, llie Gârneaţă, Radu 
Mironovici, Corneliu Georgescu şi Tudose Popescu, 
grupul numit al Văcăreştenilor, s-au legat să 
rămână uniţi până la sfârşitul vieții, luptând 
pentru cauza națională sub protecția îngerului 
care le dăduse în fiecare zi tărie, Sf. Arhanghel 
Mihail, la a cărui icoană se rugaseră. 

După eliberare Moţa ia conducerea taberei de 
muncă de la Căminul Cultural Creştin din laşi pe 
care Corneliu Zelea-Codreanu îl începuse după 
eliberarea de la Văcăreşti. 

Vineri, 24 iunie 1927, se înființează Legiunea 
Arhanghelului Mihail sub conducerea lui Corneliu 
Zelea-Codreanu. La 8 noiembrie 1927 a avut loc la 


Pag. 6 


laşi legământul primilor legionari şi primirea 
săcuşorului cu țărână adusă din toate locurile unde 
sângele viteaz al românilor s-a vărsat pentru 
apărarea pământului strămoşesc. lon |. Moţa a luat 
legământul lui Corneliu Zelea-Codreanu şi i-a 
încredințat săcuşorul cu țărână, după care Căpitanul 
a luat legământul lui Moţa şi celorlalți. 

lon Moţa îşi continuă activitatea avocaţială la 


Orăştie şi Deva, find apărătorul tuturor 
năpăstuiților soartei din istoricul județ al 
Hunedoarei. Adeseori lonel Moţa lua drumul 


Bucureştiului pentru a susține în fața Curţii de 
Casaţie drepturile câte unui românaş sau ca să 
apere pe Căpitan şi camarazii săi implicați mereu în 
procese de guvernele care căutau să împiedice 
mersul victorios al legiunilor verzi. În acelaşi timp el 
îşi continuă zi de zi, febril, activitatea sa 
publicistică în "Pământul  strămoşesc” şi 
celelalte gazete legionare, vreo 17 la număr, care 
se înmulțesc pe tot cuprinsul țării odată cu creşterea 
Mişcării Legionare. 

Mutarea Căpitanului şi a centrului Mişcării la 
Bucureşti îl obligă şi pe lonel Moţa să-şi părăsească 
preocupările lui de acasă şi să se mute la Bucureşti, 
unde prezența lui alături de Căpitan era imperioasă. 
Aici, ca să-şi poată susține-existența materială, este 
nevoit să primească un post de avocat la Casa 
Autonomă a Monopolurilor unde, prin cultura sa 
juridică şi cunoaşterea stărilor şi legiuirilor de peste 
munți, aduce mari servicii statului, mai ales în 
procesele C.A.M.-ului din Ardeal. Recunoştința 
pentru onestitatea şi capacitatea lui din partea 
statului român democrat avea să o aibă mai târziu 
când, după procesele Gărzii de Fier, va fi înlocuit, 
deşi instanțele de judecată îi dau câştig. 

instalat definitiv în Bucureşti, Moţa îşi împarte 
timpul între munca grea pe care trebuia să o 
depună pentru întreținerea familiei, pentru care 
avea un adevărat cult, în toată accepţia cuvântului, 
şi interesele superioare ale Mişcării. 

Repede se grupează în jurul lui întreaga acea 
falangă de tineri intelectuali care se încorporează 
în Legiune, formând, împreună cu alte câteva 
elemente vechi ale Legiunii, cuibul "AXA". Pe lângă 
revista cu acelaşi nume, în care Moţa îşi va publica 
atâtea din articolele sale strălucite, cuibul va fi un 
laborator de studii şi discuții al Mişcării. Moţa era 
nu numai şeful cuibului "Axa", ci şi spiritul rector al 
acestei valoroase publicații. : 

Unul dintre aceşti tineri, d!. Al. Constant, iată cum 
înfăţişează personalitatea şi rolul lui Moţa în acele 
împrejurări: 

"Moța a fost.puntea între intelectualismul 
nostru livresc, sec şi indiferent şi acest izvor de 
spiritualitate românească şi creştină, de sens, 
credință şi hotărâre. Pentru mai mulți dintre noi 
intrarea în Legiune a însemnat finalul unei 
exasperante crize psihologice. Şi meritul acestei 
tămăduiri revine întreg lui Moța." 

La 6 decembrie 1935 lon |. Moţa este numit 
comandant al Bunei Vestiri, ordin nou întemeiat de 
Căpitan pentru "Văcăreşteni” şi o parte din 
întemeitorii Legiunii: Gh. Clime, Ion Blănaru şi Mille 
Lefter. 

În primăvara lui 1936 lonel Moţa ia conducerea 
efectivă a glorioasei reviste ”Libertatea” de la 
Orăştie, prin care venerabilul său părinte a dus 


atâtea mari lupte 7 
pentru cauza 
românismului şi 
prin care 
îmbrăţişat cu atâta 
înțelegere 
părintească 
Mişcarea 

Legionară. Deşi nu 
e  oficios, foaia 


capătă un caracter 
dinamic legionar. 


În acelaşi timp 
lonel  Moţa este 
purtătorul de 
cuvânt al duhului 


nou legionar, ținând o serie de conferințe cu 
răsunet, din oraş în oraş. Nu de puţine ori, între 
două trenuri, după cum spune lon Banea, trebuia să 
redacteze articolele cerute e către diverse reviste şi 
ziare, sau să-şi schițeze o nouă lucrare. Căci în 
afară de "Cuvântul Studenţesc”, lonel Moţa mai 
colaborează regulat la "Revista mea”, "Cuvântul 
Argeşului”, "Crai Nou”, "România Creştină”, 
"Vestitorii”, noua revistă pe care o redacta Vasile . 


9 ră cet, £ 


“Marin şi care“a fost suprimată după nr. 4. 7 


acest timp, în martie 1936, lon |. Moţa publică 
volumul "Cranii de lemn” în Ed. "Totul Pentru Țară”, 
în care-şi strânge o parte din articolele sale, 
anunțând-o astfel: "câteva imagini şi mărturii din 13 
ani de frământări, lupte şi biruinți sub comanda 
Căpitanului”. Titlul cărții, după cum mărturiseşte 
lonel Moţa în "Autobiografie”, este dat după titlul 
articolului care aminteşte una dintre cele mai 
intense trăiri sufleteşti ale unei oşti luptătoare: 
îngroparea camaradului mort în luptă. 

In august al aceluiaşi an îl găsim pe lonel Moţa în 
tabăra de la Carmen Sylva, muncind alături de 
Căpitan şi de ceilalți camarazi. 

Începând crâncenele lupte din Spania, dintre 
naţionalişti şi comunişti, cu toate ororile dezlănţuite 
împotriva civilizaţiei creştine, se naşte în sufletul lui 
lonel Moţa o mare problemă de conştiinţă: "Se 
trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos! Se 
clătina aşezarea creştină a lumii. Puteam noi să 
stăm nepăsători?" spune el în scrisoarea din urmă 
către prea mult încercaţi lui părinţi. 

lon |. Moţa îşi pregăteşte o echipă din încă 
şase comandanți legionari, dintre cei mai bravi şi 
încercaţi, printre care un preot ortodox în odăjdii şi, 
senin, la 24 noiembrie 1936 pleacă spre pământul 
Spaniei. 

Suportând toate greutățile şi mizeriile cumplitelor 
lupte din acest iad pământesc care era Spania 
acelor ani, lonel Moţa şi cei şase camarazi ai săi se 
înrolează ca simpli soldați în Bandera 6 Tercio, 
luptând cu tot devotamentul, ca pentru însăşi țara 
lor. 

În ziua de 13 ianuarie 1937 în cumplitele lupte de 
la Majadahonda lonel Moţa a căzut alături de 
nedespărțitul său camarad şi prieten, VASILE 
MARIN, cu mâna pe mitralieră, în fața focului 
bolşevic. 

Aşa a fost scris să moară: simplu, modest, 
luptând, ca de altfel toată viața sa. 


A. VÂNTU 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2015 


li 
| 
| 


Prin 1928 Vasile Marin 
fusese unul dintre şefii de 
cabinet ai lui luliu Maniu, în 
timpul scurtei treceri a 
acestuia ca prim-ministru al 
intâiei guvernări  naţional- 
țărăniste. 

Marin era acolo, nu ca un 
chivernisit politic, ci ca un 
ideolog convins de 
"| posibilităţile de reînnoire a 
țării prin punerea în practică 
i : a conceptelor statului 
țărănist, stat rămas o himeră, care slujise doar drept 
steag fâlfâit în vânturile propagandelor electorale de 
opoziție, uitat totalmente odată cu venirea la putere 
şi începuturile de  înfruptare din bunurile 
guvernamentale. : 

Dezgustat de cele văzute şi trăite, părăseşte 
Partidul Țărănist şi pleacă la Paris unde îşi 
pregăteşte un strălucit doctorat în Drept. 

La începutul lui 1933 intră în Mişcarea 
Legionară. Se impune rapid prin diversitatea 
activităților sale: conferinţe, scrisori, muncă fără 
preget la loc de ascultare sau de conducere. (...) 

Urcam adesea dealul Cotrocenilor, către modesta 
locuinţă a lui Vasile Marin şi a părinţilor săi. (...) 

In odaia îngustă în care locuia, cu duşumele de 
scândură albe de frecătură, se pătrundea direct din 
tinda la fel de curată, parcă mereu proaspăt văruită, 


profesor universitar, comandant legionar, şeful jud. Vlaşca, vicepreşedintele Partidului "Totul Pentru | 
Țară”, locţiitor al Căpitanului la sediul central din Gutenberg pe timpul cât acesta se afla în tabăra de muncă de la | 
Carmen Sylva, şeful Comandamentului Legionar de prigoană, asasinat de autorități la 26 ian. 1939 


Ultima ta imagine e cea care apăruse în toate 
ziarele din Capitală: cu trupul ciuruit de gloanțe, 
mort, într-un lac de sânge - ce mult sânge aveai, 
Nene Vasile! - ca să ştie lumea că murise încă un 
comandant legionar, iar studenții dumitale să ştie că 
au pierdut profesorul lor de epigrafie. 

Dar în mintea mea ai rămas nu aşa cum te arătau 
ziarele, cu chipul acela scăldat în sânge, ci cu 
înfăţişarea dârză, cu pieptul drept ca un trunchi de 
stejar. 

Te văd în cămăruţa ta din Aleea Marinescu. 

îi văd fruntea înaltă, puțin încruntată; te văd 
lucrând la "Istoria militară a Daciei”. 

Îţi văd ochii mari care se umezeau de câte ori 
vorbeai despre magistrul dumitale, Vasile Pârvan, 
sau se aprindeau ca flăcările, când vorbeai despre 
destinul Legiunii. 

Te văd la catedră, senin şi liniştit, descifrând cu 
studenții inscripțiile de la  Porolissum ori 
Sarmisegetuza. 

Te văd în fruntea coloanelor de legionari, pe 
drumurile desfundate din Vlaşca, mereu în 
frunte, încercând să cânţi- cu noi "Dealul Negru”, 
"Ştefan Vodă” sau "Imnul tinereții legionare”. 


“cărei custode eram. Îmi 


VASILE MARIN 


mirosind a levănţică şi a flori de câmp. Încăperea se 
deosebea de o chilie monahală prin mulțimea cărților 
Şi revistelor răvăşite cam peste tot. 

Primit cu drag de toţi ai casei, pe vreme frumoasă 
ne aşezam sub bolta de viță din curte, la tradiționala 
dulceaţă şi cafea, discutând în şopotul liniştitor al 
unei cişmele, niciodată bine închisă, problemele 
legionare. 

Impresia de țară şi patriarhat te făcea să treci mai 
uşor prin frământările zilnice ale vieţii Capitalei. 

Bineînţeles, în acele discuţii am atins şi 
problema, mereu actuală, a jertfei legionare. Marin 
credea că a te jertfi e din cale-afară de greu şi nici nu 
ar însemna mare lucru a-ți dărui pur şi simplu viața. 
A o da însă într-un anumit fel, şi în scopul de a folosi 
colectivităţii din care faci parte şi pentru întărirea ideii 
servite, aceasta da, poate fi într-adevăr o jertfă 
purtătoare a pecetei Dumnezeiescului în ea. (...) 

Vasile Marin a fost numit şef al județului Ilfov. 
Avântul luat de această organizație mai târziu s-a 
datorat în largă măsură impulsului iniţial dat de 
conducerea lui. 

In 1936 înființează în județ câteva tabere de 
muncă. Dintre acestea s-a remarcat cărămidăria din 
apropierea moşiei Stolojan (o rudă a Brătienilor). 
Munca şi disciplina legionară aduce prietenia 
moşierului, care îi vizita des şi îi ajuta cu scule şi 
alimente. Când am vizitat tabăra, Marin, bronzat de 
soare, se afla între cei 30-40 de legionari cărora le 
făcea educație. Zecile de mii de cărămizi arse şi 


VASILE CRISTESCU 


Şi te mai văd, într-o primăvăratică zi de aprilie, 

intrând cu un pachet mars Su braț, în biblioteca al 

incredințai arhiva pe care o 

aveai pentru Legiune. M-ai luat apoi în dreptul 

ferestrei deschise şi mi-ai spus ultimele cuvinte pe 
care le-am auzit de la dumneata: 

"Orice s-ar întâmpla de azi înainte, Legiunea a 
pus piatra de temelie pe care se poate scrie 
istoria României. 

Eu voi fi prins din nou - poate destul de curând; 
se simte ceva în aer, ceva turbure. 

Ne-am făcut o parte din datorie; mai este însă 
mult de făcut. 

Dacă voi putea să scap şi de data asta, voi 
merge pe acelaşi drum. 

Mai e mult de lucrat în Giurgiu, căci a rămas lume 
în județ care nu a înţeles bine Legiunea." 

Te-ai oprit apoi din lecţia pe care o ţineai în 
dimineața aceea - ultima lecţie la Universitate - şi ai 
venit să-mi spui ce trebuie să fac cu arhiva dumitale. 

Ai plecat apoi şi nu m-ai lăsat să te însoțesc, căci 
te urmăreau agenții. 

A treia zi ai fost arestat şi dus, cu ceilalţi, la 
Tismana. - 


ION ZEANA 


. 


doctor în Drept, comandant legionar, şeful organizației de Bucureşti şi Ilfov a Partidului "Totul Pentru Țară”, 
autorul cărții "Crez de generaţie”, căzut pe frontul din Spania în lupta împotriva bolşevismului (13 ian. 1937) 


rânduite mărturiseau îndreptăţită mândrie a lucrului 
efectuat. 

Cu un an înainte, în toamna lui 1935, Vasile 
Marin fusese avansat la gradul de comandant 
legionar, după stagiul făcut în tabăra Căpitanului 
de la Carmen Sylva, împreună cu toţi acei care 
întemeiasem, odată cu el, primul cuib, "Axa", 
desființat acum prin interzicerea revistei. 

Când, la începutul lui 1936, se dispune o nouă 
organizare a Mişcării, pe cuiburi, nemaiadmițându-se 
legionari neîncadraţi, am constituit cuibul "Las că-i 
bine”, cu Vasile Marin, prof. Vasile Cristescu, Al. 
Constant şi V. Dumitrescu. Numele cuibului a fost 
sugerat de Vasile Marin, după o curentă expresie a 
Căpitanului, des întrebuințată ca încheiere a unor 
discuții asupra unor întâmplări şi evenimente care 
arătau, din contră, că nu merge deloc bine! 

În acea vreme, nemaiexistând nici o publicaţie 
legionară, cuibul "Las' că-i bine” ia inițiativa editării 
unei reviste. După oarecari discuţii se hotărăşte să 
rămână la denumirea propusă de Vasile Marin: 
"VESTITORII. De la primul număr revista s-a 
bucurat de un deosebit succes, iar Marin i se 
dedicase pe de-a-ntregul. Din păcate, după câteva 
numere ne-a fost interzisă de cenzura presei 
introdusă în România bunului plac, guvernată mereu 
cu stare de asediu. 


Comandant legionar VIRGIL IONESCU 


— evocare în revista "Pământul strămoşesc” 
seria nouă, Buenos Aires, 1952 - 


|, 
p 

Într-o seară îmi spune | 
un frate al meu că aia 
evadat. Cum şi în ce fel, | 
aveam să aflu mai târziu. 

Spre sfârşitul anului 
1938 am primit ordin de la 
bunul tău prieten Dorin 
Popescu să îţi ard arhiva. 
Plângeam şi ardeam hârtii, 
care erau fie ordine de la Centru, fie scrisori de la 
savanți, ori fotografii ale fetiţei dumitale. (...) 

Fuseseşi, în acele zile de după Crăciunul lui 
1938, omul pe capul căruia se pusese mare preț 
de bani. lar în ziua de 26 Ianuarie ţi-am văzut chipul 
sfârtecat de gloanțe în ziare. Trădarea îşi avea o 
nouă victimă. 


D. A. VLAŞCA - "SCRISOARE AMINTIRII 
LUI” - în cartea "Răspuns dat tinerilor la 100 de 
întrebări privind tot adevărul despre Mişcarea 
Legionară”- Duiliu Sfinţescu 


medic, poet, comandant legionar, deținut politic, primul şef al Senatului Legionar reînființat în țară după 1989, 
cel care ne-a înmânat săcuşorul cu pământ, mort în credință legionară la 8 ian. 2003 


Poezia "GORUNUL" din volumul "Golgota românească” (autor lon Zeana), dedicată unui camarad, ni se pare simbolică: ne aminteşte de el şi de 
toți legionarii căzuţi în luptă sau morţi în credință legionară. Au fost toți nişte goruni... 


Nu-s trestie bătută de-orice vânt, 
Ci sunt gorun înalt, beat de azur, 
Nu mă aplec cu fruntea la pământ, 
Ci neclintit restriştile le-ndur. 


Setos de înălţimi şi de lăstuni 
Coroana verde mi-o rotesc în larg 

Şi chiar când se dezlănţuie furtuni 
De pieptul meu vânjos şi lat se sparg. 


Cu creştetul sub fulgere şi nori 
Ce-aleargă bubuind asupra mea, 
Adulmec luminişul altor zori, 
Încrezător în tutelara-mi stea. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2015 


Şi sân 


Adeseori din lupte ies schilod 

r calm precum un cavaler, 
Dar frantea nu mi-o prihănesc în glod 
Şi.rănile mi le pansez cu cer. 


Înfipt în glia tării şi-n trecut, 

Înfrunt semeț şi viscole şi ploi, 

Cu fruntea sus, cu pieptul desfăcut. 

Şi chiar când cad, mă frâng, dar nu mă-ndoi. 


Că-s binecuvântat de Cel de Sus 

Şi ştiu că, împlinindu-mi rostul bun, 
Aşa, ca răsăritul din apus, 

Din ghinda mea va creşte alt gorun. 


Pag. 7 


eră 


moralitatea clasei conducătoare româneşti 
care deţine “puterea” politică de la 1918 încoace nu 
este cea mai gravă crimă a ei. 

Că s-a furat ca în codru, că s-a distrus burghezia 
naţională în folosul elementelor alogene, că s-a 
năpăstuit țărănimea, că s-a introdus politicianismul în 
administraţie şi învățământ, că s-au deznaţionalizat 
profesiunile libere — toate aceste crime împotriva 
siguranței statului şi toate aceste atentate contra 
ființei neamului nostru - ar putea, după marea 
victorie finală, să fie iertate. Memoria generaţiilor 
Viitoare va păstra, cum se cuvine, eforturile şi 
eroismul. anilor cumpliți 1916 — 1918, lăsând să se 
aştearnă uitarea asupra întunecatei epoci care a 
urmat unirii tuturor românilor. 

Dar cred că este o crimă care nu va putea fi 
niciodată uitată: aceşti aproape douăzeci de ani care 
s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai că i-am 
pierdut (şi când vom mai avea înaintea noastră o 
epocă sigură de pace atât de îndelungată?!), dar i- 
am folosit cu statornică voluptate la surparea lentă 
a statului românesc modern. 

Clasa noastră conducătoare, care a avut frânele 
destinului românesc de la Întregire încoace, s-a făcut 
vinovată de cea mai gravă trădare care poate înfiera 
o elită politică în fața contemporanilor şi în fața 
istoriei: pierderea instinctului statal, totală 
incapacitate politică. 

Nu e vorba de o simplă găinărie politicianistă, de 
un milion sau o sută de milioane furate, de corupție, 
bacşişuri, demagogie şi şantaje. 

Este ceva infinit mai grav, care poate primejdui 
însăşi existența istorică a neamului românesc; 
oamenii care ne-au condus şi ne conduc nu mai 
văd. A 

Într-una din cele mai tragice, mai furtunoase şi 
mai primejdioase epoci pe care le-a cunoscut mult 
încercata Europă, luntrea statului nostru este 
condusă de nişte piloți orbi. 

Acum, când se pregăteşte marea luptă după care 
se va şti cine merită să supraviețuiască şi cine îşi 
merită soarta de rob, elita noastră conducătoare îşi 
continuă micile sau marile afaceri, micile sau marile 
bătălii electorale, micile sau marile reforme moarte. 

Nici nu mai găseşti cuvinte de revoltă. Critica, 
insulta, ameninţarea - toate acestea sunt zadarnice. 
Oamenii aceştia sunt invalizi: nu mai văd, nu mai 
aud, nu mai simt. Instinctul de căpetenie al elitelor 
politice, instinctul statal, s-a stins. 

Istoria cunoaşte unele exemple tragice de 
state înfloritoare şi puternice care au pierit în mai 
puțin de o sută de ani fără ca nimeni să înțeleagă 
de ce. 

Oamenii erau tot atât de cumsecade, soldații tot 
atât de viteji, femeile tot atât de roditoare, holdele tot 
atât de bogate. Nu s-a întâmplat nici un cataclism 
între timp. Şi deodată statele acestea pier, dispar din 
istorie. În câteva sute de ani dăpă aceea cetățenii 
fostelor state glorioase îşi pierd limba, credinţele, 
obiceiurile, şi sunt înghiţiți de popoare vecine: 
Luntrea condusă de piloţii orbi se lovise de 
stânca finală. Nimeni n-a înțeles ce se întâmpla, 
dregătorii făceau politică, neguțătorii îşi vedeau 
de afaceri, tinerii de dragoste şi țăranii de ogorul lor. 
Numai istoria ştia că nu va mai duce multă vreme 
povara acestui stârv în descompunere, neamul 
acesta care are toate însuşirile în afară de cea 
capitală: instinctul statal. 

Crima elitelor conducătoare româneşti constă în 
pierderea acestui instinct şi în înfiorătoarea lor 
inconştienţă, în încăpățânarea cu care îşi apără 
“puterea”. 

Au fost elite româneşti care s-au sacrificat de 
bună voie, şi-au semnat cu mâna lor actul de deces 
numai pentru a nu se împotrivi istoriei, numai pentru 
a nu se pune în calea destinului acestui neam. 


Pag. 8 


“ponară nlerlelcă (AN) 


PILOȚII ORBI 


MIRCEA ELIADE 


Clasa conducătorilor noştri politici, departe de a 
dovedi această resemnare, într-un ceas atât de 
tragic pentru istoria lumii face tot ce-i stă în putință 
ca să-şi prelungească puterea. Ei nu gândesc la 
altceva decât la milioanele pe care le mai pot 
agonisi, la ambițiile pe care şi le mai pot satisface, la 
orgiile pe care le mai pot repeta. Şi nu în aceste 
câteva miliarde risipite şi câteva mii de conştiinţe 
ucise stă marea lor crimă, ci în faptul că măcar 
acum, când încă mai este timp, nu înțeleg să se 
resemneze. [...] 

Ştiu foarte bine că evreii vor țipa că sunt 
antisemit, iar democraţii că sunt huligan sau fascist. 
Ştiu foarte bine că unii îmi vor spune că 
“administraţia” e proastă, iar alții îmi vor aminti 
tratatele de pace, clauzele minorităţilor.(...) Ca şi 
când iugoslavii şi bulgarii s-au gândit la tratate când 
au închis şcolile şi bisericile româneşti, 
deznaționalizând câte zece sate pe an. Ca şi când 
ungurii nu şi-au permis să persecute făţiş, cu 
închisoarea, chiar satele germane, ca să nu mai 
vorbesc de celelalte. Ca şi când cehii au şovăit să 
paralizeze, până la sugrumare, minoritatea germană! 
Cred că suntem singura țară din lume care respectă 
tratatele minorităților, încurajând orice cucerire de-a 
lor, preamărindu-le cultura şi ajutându-le să-şi 
creeze un stat în stat. Şi asta nu numai din 
bunătate sau prostie. Ci pur şi simplu pentru că 
pătura conducătoare nu mai ştie ce înseamnă un 
stat, nu mai vede. 

Pe mine nu mă supără când aud evreii țipând: 
“antisemitism”, “fascism”, “hitlerism”! Oamenii 
aceştia, care sunt oameni vii şi clarvăzători, îşi 
apără primatul economic şi politic pe care l-au 
dobândit cu atâta trudă, risipind atâta inteligență şi 
atâtea miliarde. Ar fi absurd-să tejaştepți ca evreii 
să se resemneze d&-a fi-6 minoritate cu anumite 
drepturi şi cu foarte multe obligaţii, după ce au 
gustat din mierea puterii şi au cucerit atâtea 
posturi de comandă. 

Evreii luptă din. răsputeri să-şi mențină 
deocamdată poziţiile lor, în aşteptarea unei viitoare 
ofensive — şi, în ceea ce mă priveşte, eu le înțeleg 
lupta şi le admir vitalitatea, tenacitatea, geniul. 

Tristeţea şi spaima mea îşi au, însă, izvorul în 
altă parte: piloții orbi! Clasa aceasta conducătoare, 
mai mult sau mai puțin românească, politicianizată 
până în măduva oaselor, care aşteaptă pur şi simplu 
să treacă ziua, să vină noaptea, să audă un cântec 
nou, să joace un joc nou, să rezolve alte hârtii, să 
facă alte legi! Acelaşi şi acelaşi lucru, ca şi când am 
trăi într-o societate pe acţiuni, ca şi când am avea 
înaintea noastră o sută de ani de pace, ca şi când 
vecinii noştri ne-ar fi fraţi, iar restul Europei unchi şi 
naşi. A 

lar dacă le spui că pe Bucegi nu mai auzi 
româneşte, că în Maramureş, Bucovina şi Basarabia 
se vorbeşte idiş, că pier satele româneşti, că se 
schimbă fața oraşelor, ei te socotesc în slujba 
nemților sau te asigură că au făcut legi de protecția 
muncii naționale. 

Sunt unii buni “patrioţi”, care se bat cu pumnul în 
piept şi-ţi amintesc că românul în veci nu piere, că 
au trecut pe aici neamuri barbare etc., uitând, 
săracii, că în Evul Mediu românii se hrăneau cu grâu 
şi peşte şi nu cunoşteau nici pelagra, nici sifilisul, nici 
alcoolismul, uitând că blestemul a început să apese 
neamul nostru odată cu introducerea secarei (la 
sfârşitul Evului Mediu), care a luat pretutindeni locul 
grâului. Au venit apoi fanarioții care au introdus 
porumbul, slăbind considerabil rezistența țăranilor. 
Blestemele s-au ținut “apoi lanţ. Mălaiul a adus 
pelagra, evreii au adus alcoolismul (în Moldova se 
bea până în sec. XVI bere), austriecii în Ardeal şi 
“cultura” în Principate au adus sifilisul. Piloții orbi au 
intervenit şi aici, cu imensa lor putere politică şi 
administrativă. 


—. 7 


Toată 
Muntenia şi 
Moldova de jos 
se hrăneau 
iarna cu peşte 
sărat; căruțele 
începeau să 
colinde 


Bărăganul 

îndată ce se 
culegea 

porumbul şi [i 
peştele acela |ă 
sărat, uscat 
cum era, A 


alcătuia totuşi o 
hrană substanţială. Piloții orbi au creat, însă, trustul 
peştelui. Nu e atât de grav faptul că la Brăila costă 
60-100 lei kilogramul de peşte (în loc să coste 5 lei), 
că putrezesc vagoane. întregi cu peşte ca să nu 
scadă prețul, că în loc să se recolteze 80 de 
vagoane pe zi din lacurile din jurul Brăilei, se 
recoltează numai 5 vagoane şi se vinde numai unul 
(restul putrezeşte), grav e că țăranul nu mai 
mănâncă, de vreo 10 ani, peşte sărat. Şi acum, când 
populaţia de pe malul Dunării e secerată de malarie, 
guvernul cheltuieşte (vorba vine) zeci de milioane cu 
medicamente, uitând că un neam nu se regenerează 
cu chinină şi aspirină, ci printr-o hrană substanţială. 

Nu mai vorbiţi, deci, de cele şapte inimi în pieptul 
de aramă al românului! 

Sărmanul român luptă ca să-şi păstreze măcar o 
inimă obosită care bate tot mai rar şi tot mai stins. 

Adevărul e acesta: neamul românesc nu mai are 
rezistența sa legendară de acum câteva veacuri. În 
Moldova şi în Basarabia cad chiar de la cele dintâi 
lupte cu un element etnic bine hrănit, care mănâncă 
grâu, peşte, fructe şi care bea vin în loc de ţuică. 

Noi n-am înţeles nici astăzi că românul nu rezistă 
băuturilor alcoolice, ca francezul sau rusul, 
bunăoară. Ne lăudăm că “ținem la băutură”, iar gloria 
aceasta nu numai că e ridicolă, dar e în acelaşi timp 
falsă. Alcoolismul sterilizează legiuni întregi şi ne 
imbecilizează cu o rapiditate care ar trebui să ne dea 
de gândit. 

...Dar piloții orbi stau surâzători la cârmă, ca şi 
când nimic nu s-ar întâmpla. Şi aceşti oameni, 
conducători ai unui popor glorios, sunt oameni 
cumsecade, sunt uneori oameni de bună-credinţă, şi 
cu bunăvoință; numai că, aşa orbi cum sunt, lipsiţi de 
singurul instinct care contează în ceasul de faţă — 
instinctul statal — nu văd şuvoaiele slave scurgându- 
se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult 
pământ românesc; nu aud vaietele claselor care se 
sting, burghezia şi meseriile care dispar, lăsând locul 
altor neamuri... Nu simt că s-au schimbat unele 
lucruri în această țară, care pe alocuri nici nu mai 
pare românească. 

Uneori, când sunt bine dispuşi, îţi spun că n-are 
importanță numărul evreilor, căci sunt oameni 
muncitori şi inteligenţi şi, dacă fac avere, averile lor 
rămân tot în țară. Dacă aşa stau lucrurile nu văd de 
ce n-am coloniza țara cu englezi, căci şi ei sunt 
muncitori şi inteligenţi. 

Dar un neam în care o clasă conducătoare 
gândeşte astfel şi-ţi vorbeşte despre calitățile 
unor oameni străini, nu mai are mult de trăit. El, 
ca neam, nu mai are dreptul să se măsoare cu 
istoria... 

Că piloţii orbi s-au făcut sau nu unelte în mâna 
străinilor, puţin. interesează deocamdată. Singurul 
lucru care interesează este faptul că nici un om 
politic român, de la 1918 încoace, n-a ştiut şi nu 
ştie ce înseamnă un stat. Şi asta e destul ca să 
începi să plângi. 


"Vremea" nr. 505, 19 sept. 1937 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2015 


ab S3iă da 


d 


Y Vi 


ii i ac ea e aa iau iai 


Lunca umani AS anual: ai 


p 
. 


SĂMÂNȚA CARE RODEŞTE (cântin 


căruia | s-a retras cetățenia de 
onoare a oraşului Tg. Ocna, cazul 
luptătorilor în munţi împotriva 
comunismului, pe care şcoala şi mass 
media îi neglijează sistematic. 

Tinerii sunt reprogramaţi încă de mici 
copii să fie altfel de oameni decât 
strămoşii noştri: rupţi de cer şi de pământ, 
de rădăcini, de familie, de neam, fără 
valori morale la care să se raporteze, fără 
modele pe care să le urmeze, oameni ai 
nimănui, fără un sens în viaţă, ignoranți, 
care acţionează doar pentru bunăstarea 
lor imediată, ahtiaţi după bani şi plăceri, 
obedienți "autorității”, roboți perfecţi. 

Băieții de cartier care au acum între 
18 şi 30 de ani au crescut odată cu hip- 
hop-ul românesc. De aceea pentru ei 
cântecele lui Stelian Crăciun sunt mai 
educative decât orice conferință sau 
carte. Nici nu s-ar duce la conferințe. lar 
de citit, nici atât! 

Profesorul universitar, oricât de 
accesibil s-ar exprima, nu are nici.o 
putere în fața acestui segment de 
populație; în schimb, Stelian Crăciun, da. 
Pentru că este un om reprezentativ, o 
vedetă. Şi, de altfel, profesorul ar evita să 

se exprime atât de tranşant: 

"Nu cred că sărăcia se numeşte criză 

Cum nu cred că adevărul poa' să- 
ncapă în epifiză; 

Nu cred în remiză, nu-l cred pe Elie 
Wiesel. > 

Şi, mai ales, nu cred că eşti 
conştient de miză." 

("Apocalipsa verbală”) 

Clar, concis, categoric: nu cred în 
criză, nici în Elie Wiesel! E dreptul 
meu! Dar voi, credeţi? De ce? Creatorul 
ne-a pus pe umeri tuturor un cap cu 
care să gândim, să discernem, nu o 
oală de noapte în care să se reverse 
nestingherite toate dejecţiile. 

Băieţii cu cozorocul la spate învață [ăă 
în ritm de dans să privească dincolo de . 
aparențe şi află ceea ce n-au avută 
ocazia în şcoală. Ideile versificate, 
ritmate şi repetate, se fixează în 
memoria miilor de fani mai eficient PD / 
decât orice lecție. 2 


Lansat în urmă cu 16 ani, Stelian 
Crăciun era conştient de marea rătăcire 
în care ne afundăm încet cu toții şi-şi exprima 
revolta în versuri. A cântat în "Armada timpurie” şi a 
scos câteva albume solo: "Alchimia veninului”, 
"Poezie balistică”, "Cuvinte ce vindecă”, "Clipa 
schimbării”, "Identitate” ş.a. A crescut şi el în pas cu 
hip-hop-ul. 

Dar, aşa cum avea să declare în câteva interviuri, 
"generațiile acestea de rebeli din care fac şi eu parte 
au decis să caute adevărul în orice alt loc în afară de 
Biserică.” 

"Credeam că Biserica este doar o instituție, iar 
omul se poate mântui prin simpla lui bunătate, 
prin propriile fapte bune şi prin credință." Aşa cred 
mulți... 

"Totuşi, viața mea a continuat să se afunde într- 
un gol. Mergeam din rău în mai rău. ... pe măsură 
ce timpul trecea, golul se adâncea, devenea 
aproape insuportabil, şi de la tristețe, depresie 
am ajuns la nepăsare, nesimţire şi deznădejde. 

De aceea avem atâtea cazuri de sinucidere între 
tinerii de astăzi, pentru că la un moment dat, 
nemaiputând urnple acest gol din suflet cu aceste 
surogate ieftine, odmenii ajung la disperare. Ajung 
să creadă că nu mai există nici o altă soluție şi 
practic din pricina lipsei curajului de a face sacrificii 
aleg nişte variante mult mai scurte, acele scurtături, 
care sunt-de fapt păcăleli”. 

"Simt nevoie de metanoia, c-am o paranoia 

Că lumea începe s-o ia în direcţia lui Goia. 

Nu văd demoni în piramide, ci-n partide, fratricide 


INCHISURILOR 
di Iagiti : a 


4, 


sitter i 


Ci aprinzând Gicoane, destupând bidoane, 

Educând sifoane, contestând icoane 

Enunţând dictoane şi ţipându-le-n timpane..." 

E de maxim efect ideea: diavolii sunt cât se 
poate de reali, îi găsiți în partide! Cu ce se ocupă? 
Enunţă dictoane, contestă icoanele... Mai sugestiv 
decât o demonstraţie ştiinţifică! 


De altfel multe chestiuni esențiale sunt 
comprimate deosebit de expresiv în câteva cuvinte: 
"e notoriu: iadul nu e provizoriu şi nu există 
Purgatoriu”; dacă te preocupă doar să faci bani şi 
să te distrezi, nu te mira că "rămânem fără Ardeal, 
fără ideal, fără familie, fără tipic, fără Hristos, fără 
iubire, adică fără nimic!. 

Fără Hristos... După cum mărturiseşte Stelian 
Crăciun alis Cedyk - şi el fără Hristos la un moment 
dat - ceea ce l-a împins să-L caute pe Dumnezeu 
vine în mare parte din eşecul ştiinţei - psihologie, 
filosofie, sociologie - de a explica mersul vieții, în 
general, şi rostul nostru, „natura umană, în mod 
special, 

Dar "tobele, ritmul, chiar şi armoniile duc la un alt 
soi de beţie a minții. În plus, să nu uităm că predica 
fără trăire nu-i decât o trăncăneală. Este motivul 
pentru care renunţ la muzică” declara în urmă cu doi 
ani cântărețul: 

"Ce auzi sunt ultimele ţipete ale instinctului 

Ce crede doar în sine şi în strălucirea argintului; 

Ce NU auzi sunt ultimele şoapte ale conştiinţei 

Ce crede în harul primit în urma pocăinței..." 


j 


uare din pag. 1) 


("Ultimul ceas”) 

Rapperul îl descoperise, în 
sfârşit, pe Dumnezeu... A dat microfonul 
pe greblă şi a decis să se retragă în 
Munţii Buzăului, în căutarea unei 
existenţe ca a strămoşilor noştri, aproape 
de pământ şi de tainele vieţii. 

A revenit însă surprinzător şi exploziv 
în noiembrie 2014, cu EP-ul "Sfinții 
închisorilor" despre care vorbeam la 
începutul articolului, prin care 
ŞI promovează exemplul de caracter al 
legionarilor din temnițele comuniste, 
"pescari de oameni ce-au ținut pânzele-n 
| ape / Şi-au ținut pânzele sus până-n 
pânzele albe”... 

"N-a fost o victorie iluzorie; da' tu n-ai 
“1 memorie 4 

Şi crezi o istorie falsă, contradictorie." 

"Reperele tinerilor sunt mai degrabă 
super-eroi care fac băi de sânge decât 
oameni care au construit ceva concret în 
societate. Toţi puştii îl iubesc pe Jay-Z, 
dar habar nu au cine a fost Petrache 
Poenaru sau Nicolae Paulescu... 

Oamenii luați drept modele sunt, de 
obicei, cei care au reuşit din punct de 
vedere material sau cei care au ajuns 
faimoşi. (...) Tânărul va fi mai atras de 
succesul (vizibil) al lui Lil Wayne, decât de 
puritatea (invizibilă) a lui Valeriu 
Gafencu... contramodelele sunt 
înălțate pe locul, pe soclul 
adevăratelor modele 
comportamentale, printr-o inversare a 
valorilor şi a reperelor etice..." (Stelian 
i Crăciun) 

Puştii rebeli au început însă să 
afle despre adevărurile ascunse de 
cei care ne conduc, despre curaj, 
onoare, credință, despre sfinții 
închisorilor, despre Radu Gyr. Despre 
i Dumnezeu. Nu de la noi (suntem 
"anacronici”, nu dăm spectacole, avem 
Li ştacheta prea sus), nu de la şcoală 
(pentru că e subiect tabu), nu din mass 
media (habar n-are). Ci de la cineva 
de-al lor, de la un rapper care îi 
distrează în timp ce-i învaţă! Le pune 
sângele, dar şi inima şi creierul în 
mişcare. Poezia "Ridică-te, Gheorghe, 
ridică-te, loane!”, ritmată rap, a 
ridicat sala în picioare. 

Mii de tineri s-au înghesuit să-i soarbă cuvintele. 
Le vor asculta apoi acasă, din nou şi din nou, li se 
vor întipări în minte. 

SĂMÂNȚA UDATĂ CU PROPRIUL SÂNGE 
DE GENERAȚIA INTERBELICĂ A RODIT 
INTR-UN BAIAT DE CARTIER DIN SEC. XXI. 
DAR BAIATUL ESTE FORMATOR DE OPINIE. 

"Cu o floare nu se face primăvara” vor 
obiecta pesimiştii. 

„Da, aşa e. Dar anunţă venirea primăverii! 
Sămânța va  încolți şi în pământul 
admiratorilor lui, aparent neprimitor, arid. Că 
vor ieşi trei boabe, 30 sau 3000, vom vedea. 

„Cedryk plusează, presează: E 

"CE ZICI? Te laşi călcat în picioare de 
inamici? 

Sau te 
Mucenici? 

Citeşte printre rime, orice zice fitecine, 

Ține minte bine: Mâine nu ţi-l promite 
nimeni!” 

Dar dumneavoastră, ce ziceți?! 

Nu vă gândiţi prea mult. Pentru că 
MAINE NU VI-L POATE  PROMITE 
NIMENI!! 


d 


ridici până-n sinaxare după 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2015 7299 


Blorrul ureei 


IDEI CARE NU SE POT UITA 


Unii şi-au făurit o operă din studiul lui Eminescu, alții din denigrarea lui. Dar cei mai mulţi s-au construit ca ființă spirituală, luându-l ca 
model. Este frumos să-i ducem o floare la mormânt, este creştineşte să-i facem parastas. Dar nu este suficient. Trebuie să-i 
cunoaştem ideile şi să le ducem mai departe. Asta încercăm în rândurile de față. Pentru că adevăratul Eminescu nu e visătorul dulceag 
şi moale din cele câteva poeme de dragoste învățate la şcoală. Nicăieri Eminescu nu e "mai el însuşi” ca in publicistică şi în 


"Doină”. 


De la Nistru pân' la Tisa 
Tot Românul plânsu-mi-s-a 
Că nu mai poate străbate 
De-atâta străinătate. 


Din Hotin şi pân' la Mare 
Vin Muscalii de-a călare, 
De la Mare la Hotin 
Mereu calea ne-o aţin; 


Din Boian la Vatra Dornii 
Au umplut omida cornii 

Şi străinul te tot paşte, 

De nu te mai poți cunoaşte. 
Sus la munte, jos la vale 
Şi-au făcut duşmanii cale; 


Din Satmar până 'n Săcele 
Numai vaduri ca acele. 

Vai de biet Român săracul, 
Indărăt tot dă, ca racul, 

Nici îi merge, nici se 'ndeamnă, 
Nici îi este toamna toamnă, 
Nici e vară vara lui 

Şi-i străin în țara lui. 


De la Turnu'n Dorohoi 
Curg duşmanii în puhoi 
Şi s-aşează pe la noi. 


"Doamne al veacurilor, unde e acel singur om, 
care să puie pe străini la locul lor, să curețe 
România de tot ce-a fost mai decrepit, mai ocolitor 
de muncă, mai stricat dincolo de Dunăre, de ciuma 
asta orientală? 

Unde e acel singur om...ca să nu ni se mai pară 
țara aceasta o colonie greco-bulgară, o societate 
străină de exploatare, condusă de cel mai străin 
dintre ei, de dl. C.A. Rosetti? Dar să i-o spunem, 
spre mângâierea d-sale şi a partizanilor, nu mai 
sperăm în venirea unui asemenea om. 

Acest popor românesc e atât de sărăcit, atât de 
amețit prin fraze, atât de căzut, încât un asemenea 
om ar muri sub garduri, ca Şincai ori ca Avram 
lancu, sau s-ar găsi cineva să-l vânză, precum pe 
Tudor l-a vândut sârbul Macedonski. Şi în acelaşi 
timp în care acel singur om ar zăcea la puşcărie sau 
la ocnă, tot unui C.A. Rosetti sau unei Caradale i s- 
ar vota pensie reversibilă, pentru c-ar fi scăpat țara 
de un asemenea om." 

("Opera politică”, vol. II, pag. 481) 

NOTĂ: O profeție împlinită! Const. Papanace 
observa în cartea "Mihail Eminescu, un precursor la 
legionarismului” faptul că această frază reprezintă 
"vestirea Căpitanului”. Şi când acel Om aşteptat 
de însuşi Eminescu a apărut, înălțând, prin sacrificiu 
şi muncă benevolă, biserici, şcoli şi case pentru 
românii sărăciţi în țara lor, când acel Om a reuşit să 
antreneze la luptă şi la muncă o generație, a fost 
strangulat noaptea, în pădure. De autorități! Şi, aşa 
cum prevestea Eminescu, se vorbeşte încă despre 
această monstruoasă crimă ca despre un lucru 


măreț! 
kk 


"Nu acel om politic va fi însemnat, care va 
inventa şi va combina sisteme noi, ci acel care va 
rezuma şi va pune în serviciul unei mari idei 


Pag. 10 


DOINĂ 


Şi cum vin cu drum de fier, 
Toate cântecele pier: 
Zboară paserile toate, 

De neagra străinătate. 


Numai umbra spinului 

La uşa creştinului. 

Işi dezbracă țara sânul, 
Codrul — frate cu Românul — 
De secure se tot pleacă 

Şi izvoarele îi seacă, 

Sărac în țară săracă! 


Cine-au îndrăgit străinii 
Mânca-i-ar inima cânii, 
Mânca.-i-ar casa pustia 
Şi neamul nemernicia. 


Ştefane, Măria Ta, 

Tu la Putna nu mai sta, 

Las' Arhimandritului 

Toată grija schitului, 

Lasă grija sfinților 

În sama părinților, 

Clopotele să le tragă 

Ziua 'ntreagă, noaptea 'ntreagă, 
Doar s-a 'ndura Dumnezeu 

Ca să-ţi mântui neamul tău! 


Tu te 'nalță din mormânt, 


organice, înclinările, trebuințele şi aspirațiunile 
preexistente ale poporului său." (Vol. II, pag 438) 
NOTĂ: De aceea fascinează Căpitanul: pentru că 
a ştiut să rezume şi să pună în serviciul unei mari 
idei organice, trebuintele şi aspirațiile poporului său. 


i 


kk 


"Nu e indiferent pentru un popor al cărui 
principiu se datorează ridicarea unui om în 
mijlocul lui, dacă ea se datoreşte tăriei, curajului, 
energiei - tot atâtea numiri diverse pentru principiul 
puterii de muncă şi pentru bărbăție, sau dacă ea se 
datorează  speculei,  apucăturilor, instinctelor, 
instinctelor feline şi oarecum femeieşti ale omenirii. 

Nu e indiferent pentru viața unui popor ca, în loc 
de stejar, să răsară slabul şi pururea de vânt 
legănatul mesteacăn. 

Nu e indiferent dacă cei ce se ridică au sau nu 
rădăcini adânci în pământul țării. 

Nu e, într-un cuvânt, indiferent dacă soarta 
unei țări e condusă de oamenii ei proprii sau de 


Să te-aud din corn sunând 
Şi Moldova adunând. 
De-i suna din corn o dată, 
Ai s-aduni Moldova toată; 
De-i suna de două ori, 

Îi vin codri 'n ajutor; 

De-i suna a treia oară, 
Toţi duşmanii or să piară 
Din hotară în hotară, 
Îndrăgi-i-ar ciorile 

Şi spânzurătorile! 


Cine ne-au dus Jidanii, 

Nu mai vază zi cu anii, 

Ci să-i scoată ochii corbii, 
Să rămâe'n drum cu orbii! 
Cine ne-au adus pe Greci, 
N'ar mai putrezi în veci! 
Cine ne-au adus Muscalii, 
Prăpădi-l-ar focul jalei! 

Să-l arză, să-l dogorească, 
Neamul să i-l prăpădească 


Cine ţine cu străinii, 

Mânca-i-ar inima cânii, 
Mânca-i-ar casa pustia 
Şi neamul nemernicia! 


aristocrația diferențelor de preţ şi diferențe/or de 
opinii, de aristocrația cursului de bursă şi a limbuţiei." 
(Vol. II, pag. 531) 


kk 


"<<Libertate, egalitate, fraternitate!>> 

Ce e mai frumos în lume decât ca tot ce se 
scurge în România, ca într-o mlaştină, să fie liber ca 
noi, egal cu noi, frate cu noi? 

Şi pe când această plebe se-nmulțeşte pe zi 
ce merge, neamul nobil şi drept, care cutremura 
odinioară pământul la un semn al lui Mircea 
Basarab, sărăceşte, scade şi moare." 

(Vol. II, pag. 164) 


kk 


"Politica străină, împreună cu străinii ce ne 
guvernează, tind la substitutea elementului român 
prin scursături din toate unghiurile lumii." 

(Vol. II, pag. 510) 


kk 


"Sunteţi voi Români? Cărţile ce le scrieți, 
legile ce le croiți, gândirea şi inima voastră, 
complexiunea voastră fizică şi morală, răsărit-au din 
sâmburii de stejar ce împodobesc mormântul lui 
Ştefan cel Sfânt? 

De la Seina, din Bizanţ, din lupanare şi din 
spelunci v-aţi cules apucăturile politice şi morale, nu 
din istoria şi din natura poporului nostru. De aceea 
aţi fost ca virusul organismului viu al naţiei, de 
aceea corpul material al naţiei moare şi se putrifică, 
pentru aceea, voi, paraziți, nu vă puteţi 
aclimatiza, pentru că voi, etnic şi moraliceşte, 
sunteţi străini cu totul de substanța din care e 
compus neamul românesc. Ne e ruşine că ați 
uzurpat numele de Român, ruşine că strămoşii sunt 
condamnaţi a purta acelaşi nume, cu care vă drapați 
corupția şi mizeria de caracter." (Vol. II, pag. 272) 

(continuare în pag. 14) 


Peupină roalieată de Mania Pietei 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2015 


sare ÎN caza f ovine. bet Bee « bee ile aha ee e aa 


aia Earaae 


ec ct ai 8 at ua Ra a a Pe da a Patra Ma 


Diverse 


DEMITIZAREA LUI MORUZOV 


NOTĂ: În numărul trecut am scris despre Serviciul Român de Informaţii, promițându-vă că vom detalia profilul primului şef al acestuia, celebrul 
spion Moruzov, în jurul căruia s-au construit tot felul de legende, una mai neadevărată decât alta. 
> Aurel Rogejanu, general în rezervă SRI, care a cercetat activitatea acestuia, a produs un articol interesant intitulat "Adevărata față a lui Moruzov”, 
pe care îl reproducem mai jos, considerând că mărturia unui fost angajat (cu funcţie înaltă) în structura informativă a țării este un document 


convingător. 


ADEVĂRATA FAȚĂ A LUI MORUZOV 


Despre Mihail Moruzov (1887 — 1940), şeful 
Serviciului Secret de Informaţii din perioada dictaturii 
carliste, se spun astăzi numai lucruri notabile, figura 
sa este aproape legendară, fiindu-ne nu numai 
dificile, ci. şi riscante abordările prin care să 
despărțim realitatea de mit. 

Am cercetat şi, în unele privințe, aprofundat 
activitatea sa ca director al Serviciului Secret de 
Informații, determinat fiind de afirmaţia lui Virgil 
Măgureau, potrivit căreia a creat Serviciul Român de 
Informaţii după modelele structurilor antebelice 
conduse de Mihail Moruzov şi Eugen Cristescu. 


La drept vorbind Moruzov nu a avut o 
concepție despre ceea ce trebuia să fie un 
serviciu de informații şi nici nu cunoştea 
doctrinele, organizarea şi dezvoltarea 
instituțională a altor servicii similare, în primul 
rând a celor ai căror spioni şi terorişti, 
propagandişti şi  diversionişti  atentau la 
integritatea României Mari. 

Într-o importantă măsură reputația lui Moruzov 
s-a afirmat pe seama succeselor Serviciului 
Siguranței Statului în prinderea autorilor 
numeroaselor atentate teroriste şi alte acte 
subversive săvârşite de agenții serviciilor sovietice în 
Basarabia şi de extremiştii unguri în ținuturile care s- 
au unit cu Regatul României. 

Regulamentul serviciului secret condus de 
Moruzov era unul extrem de succint şi nesupus 
vreunei autorități superioare. Liber oricăror 
interpretări în aplicare, exonerator de sancțiuni şi 
fără nici o minimă garanţie de respect faţă de 
drepturile şi libertăţile cetățeanului. 

În schimb Moruzov executa necondiţionat 
cerințele “ mareşalului Palatului Regal, Ernest 
Urdăreanu, considerate ca fiind din partea lui Carol 
al Ilea. Ca să facem parte dreaptă adevărului, lui 
Moruzov îi veneau “mănuşă” şi rugămințile 
“Duducăi”, Elena Lupescu [Wolf]. Mai mult, 
“Duducăi” i-a facilitat şi utilizarea serviciului 
telefonic central în scopul  interceptării 
convorbirilor oamenilor politici şi de afaceri în 
interes propriu, acesta acţionând ca un serviciu 
secret personal. 

Moruzov. mai avea şi marele handicap al lipsei 
de/ instrucţie şi cultură care să-i permită 
relaţionarea cu personalități sau cu informatori de 
mare anvergură, pe măsura rangului său. 

Ori de câte ori trebuia să se întâlnească cu un om 
din lumea academică punea un specialist să-l 
învețe “pe de rost” un mic ghid al conversației. 

Moruzov nu era nici un cunoscător al domeniului 
serviciilor de informații. j 

Dacă trebuia să expună vreo problemă, ruga ori 
plătea ofițeri de informații cu care se retrăgea pe 
Valea Prahovei ca să-i întocmească un rezumat pe 
care îl memora şi expunea drept concluzie a sa. 

n acest fel el apărea ca fiind bine informat, 
dar dacă. interlocutorul îl forța să iasă din cadru, 
rămânea aşa cum era în realitate, gol şi unilateral. 

Avea însă o şiretenie aparte şi nu ezita să aplice 
tertipurile trişorilor în deciziile esențialmente 
pragmatice şi lipsite de scrupule pe care le lua. 

Îşi făcuse obiceiul de a calcula şi anticipa 
schimbările miniştrilor pentru a-i părăsi la timp 
pe cei care urmau să plece şi a-i curta pe cei ce 
aveau să urmeze, cărora le transfera favorurile, 
alenţiile şi serviciile făcute predecesorilor. 

Serviciul Secret de Informaţii era subordonat 
formal Şefului Statului Major. În 1934, când şef era 
gen. lon Antonescu, iar acesta i-a cerut 
justificarea cheltuielilor, Moruzov a tras sforile şi a 
trecut cu serviciul în subordinea ministrului de război. 

Lipsit de o educație pentru viața în 
societate, Moruzov fugea de relații şi se 


autoizola, înconjurându-se de câțiva meschini care-i 
limitau drastic orizontul, ne lasă mărturia sa Eugen 
Cristescu. 


Când a simţit că Hitler va deveni stăpânul 
Europei, a căutat canale de legătură cu Canaris 
pentru a i se pune la dispoziţie, fără ca regele şi 
prim-ministrul Armand Călinescu să aibă cunoştinţă. 

Iniţial Canaris nu a acceptat decât o comunicare 
prin ofițeri de legătură, din partea SSI fiind desemnat 
locotenent-colonelul Ionescu Micandru. Ulterior s-a 
ajuns la primirea lui Moruzov de către Canaris. 

Şeful Serviciului de Informaţii al Abwehrului i-a 
pus lui Moruzov condiţii grele, cerându-i 
angajamente ferme în ceea ce priveşte garantarea 
producției de țiței, a exportului acesteia în Germania, 
precum şi securitatea instalațiilor şi a transporturilor 
petroliere. 

Moruzov s-a conformat necondiționat 
cererilor lui Canaris, acceptând şi prezența în 
România a peste o sută de agenţi secreți germani 
cărora le-a eliberat legitimaţii de angajaţi ai SSI. 

Agenţii au intrat în România fără ştiinţa 
Legaţiei României la Berlin, vizele fiindu-le 
acordate la frontieră, pe baza dispoziţiei lui Moruzov. 
Nici o autoritate competentă legal a statului 
român nu a avut cunoştinţă de acest aranjament. 

Agenţii germani au mai primit, ca ajutoare, cca. 
200 de membri ai Grupului Etnic German, dotați şi ei 
cu legitimaţii de agenţi ai SSI, 

Misiunea acestei grupări secrete consta în 
supravegherea respectării angajamentelor cerute de 
Canaris lui Moruzov. Acesta a pus la dispoziția 
agenților germani o proprietate a sa, de la Buda, 
lângă. Ploieşti, achiziţion cu bani din fondurile 
secrete ale SSI, unde să”; e poată campa şi pregăti 
comandourile germane anti-sabotaj. 

În ceea ce priveşte fondurile secrete aflate la 
dispoziţia lui Moruzov, acesta şi le procura 
“haiduceşte”, cerându-şi cota parte şi din ceea ce 
Malaxa şi Auschnitt “pierdeau”, iar Carol al II-lea şi 
Urdăreanu “câştigau” la masa verde a jocurilor de 
noroc, unde-cei doi industriaşi lăsau mita cu servieta. 
“Maiestate, bugetul Serviciului Secret nu permite, 
aşa că binevoiţi...”, bătea apropouri Moruzov, iar 
regele îl înjura birjăreşte, dar nu-l refuza. 

Moruzov nu era deloc priceput în ale politicii, 
dar a acceptat să fie artizanul unor intrigi politice 
scandaloase, după ordinele regelui sau mofturile 
“Duducăi” - via Ernest Urdăreanu. 

Cu aceeaşi nonşalanţă Moruzov a instituit o 
prigoană neîncetată împotriva opoziției lui Carol - 
partide sau personalităţi politice. 


Consecințele jocurilor politice orchestrate în 
această regie colectivă şi ale practicilor de poliție 
politică ale lui Moruzov au fost dezastruoase, ele 
inducând o permanentă divizare, învrăjbire şi 
instabilitate în viața politică. 

După căderea lui Moruzov SSl-ul a fost năprasnic 
lovit din toate părţile, anatemizat şi blocat în 
realizarea sarcinilor sale fireşti. Agenţii şi informatorii 
bănuiți erau hăituiți, autoritățile refuzau să mai 
acorde acoperiri. 

Dincolo de legendă, discontinuitatea creată şi ca 
urmare a greşelilor capitale comise de Moruzov, 
imposibil de depăşit pe termen scurt, a grevat 
asupra capacităților informative şi 
contrainformative de apărare a statului în 
condiţiile prăbuşirii fruntariilor României Mari. şi 
intrării țării într-un război cu schimbare de fronturi. 


Sursa: www.art-emis.ro 


UN FINAL 
NEAŞTEPTAT 


Pe 3 sept. 1940 
Moruzov este chemat | 
la Veneţia de către [i 


Wilhelm Canaris, 
şeful Abwehr-ului, 
pentru o discuţie 


privind  concentrările 
de forțe sovietice la 
granița cu România şi 


siguranța zonelor 
petroliere. 
În timp ce | 3 


Moruzov se găsea la Veneţia, Niky Ştefănescu, 
adjunctul lui, distrusese toate „dosarele 
compromițătoare, astfel încât la percheziţia din 10 
sept. 1940 inspectorul de Siguranţă Const. Maimuca 
nu a mai găsit nici un dosar. -* E 

În aceeaşi noapte Moruzov şi adjunctul său au 
fost arestaţi de o echipă formată din ofițeri din Statul 
Major al Armatei. Mandatul de arestare fusese 
emis la cererea gen. Antonescu, adversar 
ireductibil al activităților ilegale ale lui Moruzov. 
Antoa&scu strângea de peste un deceniu dovezi 
împotriva lui. 

Moruzov a fost încarcerat în celula cu nr. 1 a 
închisorii militare Jilava, urmând să fie anchetat de 
Comisia Specială de Anchetă Criminală din 
cadrul Ministerului Justiţiei. Dar în noaptea de 26- 
27 nov. 1940 a fost asasinat de un comando format 
din membri ai Poliţiei Legionare, împreună cu 
adjunctul său şi cu ceilalţi deţinuţi politici de la Jilava 
(asasinii Căpitanului. şi ai elitei legionare) — în total 
64 de persoane. De ce? 

La proces urmau să fie dezvăluite multe fapte 


reprobabile ale Serviciului Secret, inclusiv 
urmărirea şi "neutralizarea” (citeşte 
"asasinarea”) legionarilor. La acestea însă 


contribuise şi noul şef al Mişcării! 

Riscul dării în vileag era prea mare. Şi era atât 
de simplu să tranşeze definitiv problema dată fiind 
postura în care ajunsese şi conjunctura mai mult 
decât favorabilă! Morţii nu vorbesc! Crimă cu autor 
moral necunoscut! Săracul Sima, el nu vroia să ştie 
că minciuna are picioare scurte (mai scurte chiar 
decât ale lui)! Credea că secretul colaborării lui cu 
Serviciul Secret va fi îngropat pentru totdeauna 
odată cu Moruzov. 

Despre rolul lui Sima în asasinarea Căpitanului şi 
a elitei legionare am scris în repetate rânduri, de 
aceea nu vom insista. Ne mulțumim să reproducem 
declarația tatălui Căpitanului dată la procesul 
ieeaingleloc de la Jilava, Snagov şi Strejnic, din 

"Ttoate au fost poruncite şi săvârşite numai 
spre a astupa gura lui Moruzov care l-ar fi dat de 
gol pe SIMA despre legăturile intime pe care le- 
au avut amândoi în orânduirea atentatelor care 
trebuiau să pregătească asasinarea Căpitanului." 

"Cât despre făptaşii-instrumente, apoi ei ori nu au 
fost deloc legionari de ai Căpitanului, ori au fost 
trădători conştienţi. Întrucât ei ori n-au cunoscut 
legile  Căpitanului, - ori le-au înfruntat. Legea 
fundamentală a  Căpitanului este că legionarul 
răspunde de fapta sa chiar cu preţul vieții!” 

(declarația înscrisă la Tribunalul Militar, Cabinetul 
10 Instrucție, Dosar 622/1941) 

Ar trebui, poate, menționat -un amănunt 
semnificativ: pentru salvarea de judecată a statului a 
celor care comiseseră masacrul de la Jilava, Sima a 
oferit, la schimb, renunțarea Mişcării la ancheta 
oficială a criminalilor rămaşi în viață care 
masacraseră elita legionară! 


D(anel/ Bioeecarut 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2015 P29:1! 


Piarie 


O POVESTE APROAPE UITATĂ 


Cacealmaua teroristă din SUA anului 2001 
(dărâmarea turnurilor gemene) a fost amplu 
dezbătută de noi sub formă de serial, în 2006, cu 
titlul ”Auto-atentatele de la 11 septembrie”, iar în 
2010 am revenit cu completări în cadrul seriei de 
articole  "inscenările, arme eficace ale 
diplomaţiei”. De aceea nu mai reluăm subiectul, 
ci punctăm câteva idei, pentru aducere aminte, 
întrucât povestea cu  teroriştii din America 
seamănă cu povestea recentă "Charlie Hebdo”. 
= 1. Aproape imediat după producerea atentatelor, 
înainte ca orice anchetă să poată fi efectuată, s-a 
anunțat oficial că este vorba de opera unor terorişti 
de-ai Islamului, că se impune declararea războiului 
contra acestora. 

2. In acelaşi timp, precum în scenariile de la 
Hollywood, poliția americană descoperea, chipurile, 
o serie de dovezi absolut convingătoare: teroriştii ar 
fi abandonat pe canapeaua din spate un manual de 
pilotat în limba arabă, precum şi (nici nu se putea 
altfel!) un... Coran! Apoi s-a anunţat descoperirea a 
două bagaje ce nu ar fi urmat cursul obişnuit de 
verificare şi care aparțineau teroriştilor. In aceste 
bagaje s-ar fi găsit instrucţiunile lui Mohammed Atta 
şi nelipsitele sloganuri islamiste. S-a anunţat chiar 


N 


MANFRED  RASCHKA, deşi plecat în 
Germania de 40 de ani, este simpatizant 
legionar şi abonat al ziarului nostru. 

Vine anual în România şi întotdeauna ne 
vizitează. La început am crezut că era vorba de 
o simplă curiozitate... Apoi am presupus că se 
simțea onorat să fie în preajma nepotului 
Căpitanului (am observat asta şi la italieni). 


- Cum ati aflat de existența ziarului? 


- L-am văzut la chioşc, l-am cumpărat. Şi m- 
am abonat. 


- De ce? Bine, e clar că v-a plăcut, dar de ce? 


- Pentru că exprimă ceea ce simt şi gândesc 
şi eu. 


- Cunoşteaţi ceva despre Mişcare pe atunci? 


- Cum nu?! Am intrat în închisoare 


anticomunist şi am ieşit legionar. 
- Nu ştiam că sunteți fost deținut politic! 
Râde, scoate carnetul şi mi-l arată. Vizat la zi! £ 
- De ce erați anticomunist? 


- Eu sunt născut şi crescut în Timişoara. Toţi 
saşii de aici erau anticomunişti! De fapt, erau 
chiar hitlerişti... 

- Cum îl vedeți azi pe Hitler? 

Râde, cu o sclipire jucăuşă în ochi. 

- Nu mai sunt atât de entuziasmat... Dar nici azi 
nu cred că a reprezentat răul absolut: locul era deja 
ocupat de Stalin... 


- De acord cu dvs. ... Când şi de ce v-au arestat? 
- Aveam 16 ani când m-au luat prima oară. Era în 


1947.  Tipăream manifeste anticomuniste la 
"Helicom”, care devenise tipografia partidului 
comunist! 


Am primit şase ani pe care i-am executat în mai 
multe locuri: Timişoara, Jilava, Văcăreşti, apoi am 
fost dus la spart piatră în Peninsulă. Am fost la 
Canal, Poarta Albă, Valea Neagră, unde n-am fost? 
Am avut totuşi noroc: mii de oameni şi-au lăsat 
oasele acolo. M-au ajutat Dumnezeu şi constituția 
robustă - eram şeful lotului național de canotaj. Când 
m-am întors am aflat că mama fusese omorâtă pe 
când eram în Fortul 13 Jilava pentru că nu mă 
denunțase! A doua oară m-au închis fără mandat de 
arestare, doi ani, aşa, “preventiv”, iar a treia oară am 
fost condamnat la detenţie şi confiscarea averii 

pentru defăimarea regimului şi instigare la 
revoltă. Nu mi-au luat chiar toată averea, 


descoperirea paşaportului unui terorist, între ruinele 
de la WTC. Paşaportul ar fi căzut din avion fără 
să fie atins de foc, apoi ar fi aterizat pe o stradă 
din New York, sub nasul unui polițist! 

3. Primele imagini în legătură cu atacul 
Pentagonului arată o gaură inițială de numai 5-6 
metri diametru, în fațada imobilului. După o jumătate 
de oră se produce prăbuşirea acoperişului, în urma 
căreia apare o spărtură de 19 m lărgime. Problema 
este că anvergura - distanţa dintre punctele extreme 
ale celor două aripi - unui Boeing 757 este dublă! 

4. Nu s-a găsit nici o urmă, nici un rest de 
Boeing 757 şi nici unul din cei 64 de presupuşi 
pasageri ai avionului. Nici o urmă de motor, nici o 
urmă de incendiu pe care cele 30 de tone de 
kerosen, aflate la bordul avionului, ar fi trebuit să îl 
provoace. |n fața acestor nedumeriri, pentru a 
preveni suspiciunea şi neîncrederea în versiunea 
oficială, autoritățile americane au procurat câteva 
resturi izolate de avion, Examinate de specialişti, 
resturile în chestiune s-au dovedit a fi fost false! 
Nu proveneau de la un Boeing 757! 

5. Resturile stâlpilor de susţinere au fost 
decupate cu suflaiul (procedeu de tăiere cu acetilenă 
şi oxigen), pe ascuns. Resturile metalice au fost 


kk 


UN PRIETEN GERMAN 


Văzând însă că anii trec şi neamţul rămâne 
"ferm pe poziție”, am început să mă întreb ce-l 
poate lega pe el de români şi de legionari. Mai 
ales că este colonel în trupele NATO... Aşa că 
la întâlnirea de la sfârşitul anului trecut l-am 
"descusut” puţin. 


mi-au mai lăsat trei perechi de ciorapi, două 
izmene... Şi aşa am ajuns din nou la Jilava, apoi la 
Aiud. 


- Deci nu v-aţi potolit după prima arestare... 


- Ba da. Nu aveam nici prieteni, ca să n-aibă cine 
să mă toarne! Nu mai desfăşuram nici o activitate 
ostilă regimului, nici n-aveam cum, nu purtam discuții 
politice... decât cu soţia! 


- Poftim?! Groaznic! 


- Ei, am divorţat... Dar şi azi, când mă gândesc, 
mă întreb cum de nu i-am crăpat capul. Deci nu mă 
mai gândesc... Am făcut facultatea "Traian Vuia”, m- 
am recăsătorit şi am plecat în Germania, sătul până 
peste cap de toate. 


- Dar tot veniţi în România... 


- Mi-au mai trecut nervii... Şi acum sunt cetățean 
de onoare al Timişoarei, nu fost şi viitor deținut. 
Lăsând gluma, nu ştiu de ce mă sim! atras, 


- Cred că asta e una dintre definițiile iubirii... Cum 
v-aţi acomodat in Germania? 


- Limba o cunoşteam,.iar ca inginer m-am 
descurcat. Mi-am luat şi diploma de expert în 


rapid transportate în Extremul Orient spre a fi 
retopite. Toate urmele materiale au fost astfel 
şterse. Criticii vorbesc pe faţă despre distrugerea 
deliberată a probelor  vinovăției, despre 
complicitatea anumitor autorități americane. Numai 
după ridicarea grabnică a dărâmăturilor şi sub 
presiunea opiniei publice, preşedintele Bush a numit 
o comisie de anchetă. 

6. Alte puncte mai mult decât dubioase: 3 

- falimentul tuturor mecanismelor de securitate în 
cadrul Pentagonului şi la Washington, fapt incredibil 

- tranzacţiile bursiere enorme ce au avut loc cu o 
zi înainte; 

- avioanele aveau un număr suspect de redus de 
pasageri, locurile fiind ocupate în proporţie de 20%; 
or, cursele sub 50% din capacitate sunt în mod 
normal anulate sau transferate către alte companii; 

7. Adoptarea în pripă, la numai 5 zile după 11 
septembrie, a foarte dubiosului “Patriot Act” care 
anulează un număr important de drepturi civice, 
inclusiv prezumția de nevinovăție, orice aşa-zis 
"suspect” putând fi reținut fără nici o probă. Adică 
adoptarea terorismului de stat sub “pretextul 
prevenirii terorismului! 


Presupuneam că are vreo 60 de ani. Aveam să 
aflu că eram în eroare, ca şi cu celelalte ipoteze 
despre domnia sa. Are 83! 

De înălțime medie dar robust, cu alură de sportiv 
şi cu ochi albaştri sclipitori, emană francheţe dar şi 
vigilență. 

Un personaj straniu şi pitoresc... 

In fotografie: Nicador Zelea-Codreanu si fam. Raschka 


- Văd că îi "iubiţi" şi dvs. pe americani... Mult... 


- Păi cum să nu-i iubeşti, când ei sunt 
"porumbelul păcii”, n-aţi văzut cum pacifică 
lumea? După modelul Hiroshima! Şi ştiţi de cine 
ascultă... 


- S-a aflat şi în Germania cea corectă politic? 


- Se vede cu ochiul liber, nu-ţi trebuie 
microscop. Şi nici cine ştie ce analist politic... 


- Şi totuşi mulți suferă nu doar de miopie, ci 
chiar de orbire... Probabil nemților li se trage 
simpatia pro americani de la planul Marshall? 


- Ne-am fi descurcat mult mai bine fără el! 
Dobândă de 64%, asta înseamnă. ajutor, sau 
ghiulea de picioare? 


- Nu ştiam, nimeni nu vorbeşte despre 
amănuntele acestui plan, dar toți îl ridică în slăvi. Dar 
românii nu vi se par 'americanizaţi? 


- Incă nu. Chiar dacă e aceeaşi cenzură, la nivel 
de individ oamenii sunt mult mai nonconformişti. Dar 
cred că peste zece ani o să fie şi aici la fel. 


- Sincer, cum sunt priviţi românii de către nemți? 


- Tot sincer, şi cu tot regretul, trebuie să vă spun 
că destul de prost. Pentru că nu au coloană 
vertebrală. Ungurii, de exemplu, sunt respectați 
pentru că nu-i duce nimeni cu zăhărelul, ei nu 
colaborează cu duşmanul. Dar cred că ştiaţi asta. 


- Da. Dar am mai vrut o confirmare... Ce mesaj 
le-aţi transmite românilor? 


- Să nu aibă încredere în nimeni în afară de 
Dumnezeu! Şi să facă mult sport! 


- Poftim?! 
- Ca să-şi fortifice coloana vertebrală... 
- Mulţumim! La problema cu coloana ne tot 


gândim şi noi... 
MWioolta Codin 


P29-12 CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2015 


Pa] 


E 


pi 


uniultate 


UNDE ÎNCETEAZĂ TOLERANȚA ÎN CREŞTINISM (II) 


Câteva texte creştine răstălmăcite în mod cure 


9 


o religie a sclavilor”, îndepărtându-i pe tineri de Biserică. 
Nae Ionescu şi teologii din perioada interbelică au dezbătut subiectul toleranței greşit înțelese în articole şi conferințe. Astăzi duhovnici cunoscuți, 


îngrijoraţi de amploarea "prostirii” oamenilor cu pasaj 
străini peste credința strămoşească: toleranța excesi 


|, CÂND CEZARUL E MAMONA 


a. "Daţi Cezarului cele ce sunt ale 
Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt 
ale lui Dumnezeu” 

(Matei 22, Marcu 12, Luca 20) 


Regimurile totalitare cer credincioşilor să le dea 


ascultare şi respect 


Mulţi creştini - oameni serioşi, de altfel - îşi 
confundă religia cu prostia şi sar să aprobe: "e text!” 

Dăm Cezarului — adică Statului — ce este al său 
dacă este într-adevăr stat şi se poartă în consecință. 
Când statul (Cezarul) se îndeletniceşte cu ale lui: 
apărarea țării, menținerea ordinii, împărțirea 
dreptății, administrație etc., i se cuvin impozitul 
şirespectul. 

Atunci însă când statul nu mai e Cezar, ci 
Mamona (dracul), când puterea civilă cere 
aservirea conştiinţei şi recunoaşterea 
supremației sale spirituale, nu se mai aplică 
regula stabilită de Mântuitor! Pentru că nu mai 
este îndeplinită una din condiţiile “contractului” 
(lui Cezar i s-a substituit Mamona). 

Mântuitorul nu numai că nu a spus să dăm lui 
Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu şi lui Mamona ce 
este al lui Mamona, ci dimpotrivă, a zis că nu poţi 
sluji şi lui Dumnezeu, şi lui Mamona! Lui Mamona 
numai blestemele din Moliftele Sf. Vasile cel Mare. 

Creştinismul îndeamnă şi la DREAPTA 
SOCOTINȚĂ, la înțelepciune: "Fiţi înţelepţi ca 
şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii”. 

(Nicolae Steinhardt — "Jurnalul fericirii”) 3 


b. "Stăpânirile sunt de la Dumnezeu” 


De la Revoluţia Franceză încoace diversele 
conduceri masonice au inoculat creştinilor ideea unei 
supuneri absolute față de stat şi de autorități, 
indiferent ce ar face acesta. Au fost interzise nu 
numai armele şi forța în caz de nevoie, ci şi opoziția 
verbală. Şi tocmai regimurile totalitare au cerut 
credincioşilor să le dea ascultare şi respect întru 
totul, sub această motivație. 

Sub influența neoprotestantă s-a răspândit ideea 
lipsei de răspuns la orice fel de agresiune. Cu alte 
cuvinte să îndurăm orice regim abuziv, eventual 
terorist, să nu încercăm să scăpăm de el, pentru 
că... aşa vrea Dumnezeu! 

Există două situaţii foarte diferite: atunci când o 
țară are “ conducătorii săi şi atunci când are 
conducători străini, ocupanți. 

Când are ocupanți, are datoria de a lupta 
împotriva ocupanților. 

Ocupațiile se datorează păcatelor unui popor. 

Lupta împotriva ocupației se realizează pe 
două planuri: planul material şi planul 
duhovnicesc. | 

Aceste două tipuri de război, duhovnicesc şi 
material, merg mână în mână pentru că oamenii sunt 
ŞI suflet, şi trup; nu putem să dăm deoparte. nici 
sufletul, nici trupul, şi să zicem că omul e numai una 
dintre ele. Aşa încât şi rezistența împotriva 
Ocupanţilor se desfăşoară pe aceste două 
Planuri: duhovnicesc şi material, nelăsând 
deoparte planul material — cum, din păcate, fac 
mulţi, nici cel duhovnicesc, după cum fac alții. 

Planul duhovnicesc este primul: lupta împotriva 
Propriilor patimi, încercarea de a te întoarce cu 
adevărat către Dumnezeu, de a fi un om şi un popor 
un, creştin, iubitor de Dumnezeu. 

a Prin izbânda dovedită mai înainte pe plan 

Uhovnicesc, ocupanţii se înving apoi pe plan 

Material. Atunci când un popor se ridică 
duhovniceşte se poate apoi ridica şi militar, 
sau economic, încât să poată să biruiască. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2015 


Atunci când un regim pune oprelişti cât mai 
puternice privitor la portul ârmelor, este un regim 
dictatorial, exploatator, tiranic, de ocupaţie, care vrea 
să nimicească acel popor. 

In toată istoria lumii orice regim liber s-a realizat 
prin înarmarea tuturor cetățenilor. Ştefan cel Mare, 
Constantin cel Mare, Teodosie cel Mare, Iustinian şi 
oricâţi alți mari împărați sau domnitori de-ai noştri 
vrem să dăm, toţi au înarmat populația. Nu există 
nici un stat liber in istoria lumii în care cetățenii să nu 
fi fost înarmați şi pregătiţi de luptă. 

Sistemul de stat trebuie să-i reprezinte pe 
cetățeni, să-i ajute şi să-i apere. Or, o guvernare 
care-i împiedică să se înarmeze este o guvernare de 
ocupație, care se împotriveşte cetățenilor. 

Sunt peste 300 de ani de când Românii sunt 
conduşi în primul rând de către agenții străini supuşi, 
după vremuri, Fanarului, Istambulului, Vaticanului, 
Rusiei, Londrei, Vienei şi altor state sau organizații 
străine. 

Aceşti agenți ai puterilor străine care se dau 


români au impus pe toate planurile o mentalitate de * 


colonie Românilor, unul dintre scopurile 
fundamentale fiind pasivitatea față de orice abuz sau 
agresiune străină. A se vedea pentru aceasta luarea 
Basarabiei, Herţei şi nordului Bucovinei în 1940, 
urmată în acelaşi an de luarea nordului Transilvaniei 
şi mai apoi a sudului Dobrogei, a se vedea cedarea 
Insulei Şerpilor şi altor insule după al doilea război 
mondial, sau re-cedarea Insulei Şerpilor şi celorlalte 
insule după 1989 - toate realizate fără nici o reacție 
serioasă a celor care aveau datoria sfântă de a-şi 
apăra țara şi Neamul cu orice preţ, care şi juraseră a 
face acest lucru. 

Nu stăruim mai mult asupra exemplificărilor - deşi 
se pot scrie multe volume doveditoare - ci arătăm 
doar că în această inducere în gândirea şi trăirea 
Românilor a mentalităţii de colonizați, de populaţie 
aborigenă proastă, incapabilă şi inferioară, de sclavi 
pe vecie, stă una din originile osândirii pregătirii 
militare individuale, altfel o datorie sfântă pentru 
oricine nu are de gând să se călugărească ori 
hirotonească. 


(preot Mihai Aldea — "Ortodoxia şi artele marţiale”) 


II. "SĂ NU UCIZI” 


Conform "PIDALIONULUI” ("CÂRMA 
BISERICII ORTODOXE", pg. 589, 611); 

"A ucide nu este slobod, DAR ÎN RĂZBOI A 
OMORI pe cei potrivnici este şi LEGIUIT, şi 
lucru VREDNIC DE CINSTE. 

De mare cinste se învrednicesc cei ce au 
biruit în războaie, şi stâlpi se ridică pentru 
aceştia.” 

“Aceştia ce ucid în războaie se luptă 
pentru credință şi pentru paza întregii 
înţelepciuni, căci de ar stăpâni vreodată 
barbarii şi necredincioşii, nici buna cinstire 
nu va rămâne, că ei vor să-şi întărească prin 
credința lor cea rea, nici întreaga înţelepciune 
şi păzirea cinstei nu va fi, fiindcă multe sile şi 
stricări de tinere şi de tineri se fac de dânşii.” 


CÂRMA BISERICII ORTODOXE, 
"PIDALIONUL”, cuprinde toate canoanele Bisericii 
Ortodoxe: ale Sf. Apostoli, ale celor şapte 
Sinoade Ecumenice şi ale Sf. Părinţi, adunate de 
Sf. Sinod al Constantinopolului în timpul Patriarhului 
Neofit (1802), din tomurile  sinodale ale Bisericii 
Ortodoxe. De aceea se şi numeşte "Cârma Bisericii 
Ortodoxe”. 

Biserica lui Hristos,  sobornicească şi 
apostolească, este asemănală cu o corabie a cărei 


ni ivi. fără atitudine î E nt sub influență neo-protestantă şi masonică produc confuzie şi tulburar 
creştini pasivi, fără atitudine împotriva nedreptăţilor, a abuzurilor şi chiar a trădărilor. Sau, şi mai grav, generează păreri de genul 


e din Evanghelie răstălmăcite masonic încearcă, la rân ] 
vă şi fără discernământ este identificată de-a dreptul cu răul. 


continuare din numărul trecut 
e, făcându-i pe 
"creştinismul e 


dul lor, să sfâşie vălul gros aruncat de 


ra Jet te Ut 


urna 
Ar PRIACUT 


temelie este credința în Sf. Treime; scândurile şi 
grinzile sunt dogmele credinței şi tradiţiile, catargul 
este Crucea; pânzele sunt nădejdea şi dragostea, 
cârmuitorul este Mântuitorul lisus Hristos, prorari 
şi marinari sunt Apostoli şi urmaşii lor (clericii), 
iar călători sunt toți creştinii ortodocşi. 

Mitropolitul Veniamin Costache spunea: 

"Precum în rânduiala universului şi a firii nu 
poate fi armonie fără de oarecare legi, aşa şi în 
rânduiala morală; nici o societate şi nici un 
aşezământ nu se poate cârmui fără de oarecare legi, 
deci cu atât mai vârtos clerul, poporul şi 
bisericile creştineşti." 

Revenind la subiect, trebuie amintit faptul că 
Biserica Ortodoxă cinsteşte numeroşi sfinți militari: 
Sf. Gheorghe, Sf. Dimitrie, Sf. Teodor Stratilat, Sf. 
Andrei Stratilat, Sf. Dasius, Sf. Tiron, Sf. Mina, unii 
dintre ei având asupra lor arme chiar în ziua în care 
au fost martirizaţi. Au luptat cu arma în mână, au 
ucis, au rănit şi sunt sfinți. 

Constantin cel Mare a condus armate în bătălii 
şi Biserica îl laudă pentru aceasta, nu zice “vai, 
nemernicule care ai luat arma”, ci “Slavă ţie, Sfinte 
Constantin, care ai biruit în bătălii pe duşmanii 
lui Dumnezeu”. 

Sf. loan Gură de Aur, Sf. Vasile cel Mare şi alți 
Sfinţi Părinţi îi laudă pe oşteni pentru ostenelile 
lor. Sf. Ap. Pavel, Sf. Clement Românul, Sf. Ignatie 
Teoforul şi mulţi alții îi dau ca exemplu pe ostaşi. 
Pentru că toți creştinii care vor să ducă lupta cea 
bună trebuie să o ducă asemenea ostaşilor. 

Sf. loan Gură de Aur spune că Dumnezeu nu a 
lăsat trupului omenesc arme în sensul armelor pe 
care le au fiarele — coarne, colţi, gheare — pentru că 


există vreme în care să iei armele şi există vreme 


în care să le laşi. 

Sf. loan Botezătorul, atunci când este întrebat 
de ostaşi "Ce trebuie să facem ca să ne. mântuim?", 
nu le spune “Renunțaţi la arme”, ci: “Nu 
nedreptățiți pe nimeni, nu jefuiţi pe nimeni, fiţi 
mulțumiți cu solda voastră”. Deci îi îndeamnă să 
rămână în armată, făcându-şi meseria de ostaşi. 

Astfel încât, dacă nu este călugăr sau cleric, 
creştinul trebuie să fie pregătit să poată lupta cu 
arma în mâini pentru a-şi apăra familia, țara, 
Neamul, credința, pentru a-şi face datoria. 

Şi atunci când este sub ocupație e de datoria 
lui de a lupta, dar împotriva ocupantului! Este 
datoria faţă de stăpânirea reală, pentru ca stăpânirea 
reală a unei țări nu este cea a ocupantului, ci este 
cea pe care o are când este liber. 


(preot Mihai Aldea- "Ortodoxia şi artele marţiale”) 
Gone Mai 


Pag. 13 


Magienirea Codeanu. (XI) 


ÎNTREBĂRI DE VIAȚĂ ŞI DE MOARTE 


De câte ori am ocazia să discut cu o persoană 
necunoscută: cu un ziarist venit să ia un interviu, cu 
un tânăr (sau mai puţin tânăr) cu care, să zicem, 
călătoresc în tren, fac micul meu sondaj. Îl întreb 
de Mişcarea Legionară. 

In continuare trebuie să fac o selecție de care 
depinde continuarea sau nu a discuţiei. Dacă am 
motive să cred că persoana se manifestă ca un 
comunist (era să zic “autentic”, dar cine a văzut aşa 
ceva!), scurtez sau schimb subiectul, căci, vorba unui 
prieten al meu, "eu cu tâmpiţii nu vorbesc!" Se 
întâmplă rar aşa ceva: în general oamenii se 
manifestă normal, prezentând două alternative: 
ori nu au auzit nimic, aceştia fiind cei mai tineri 
sau mai puțin instruiți, ori declară că ştiu ce au 
fost învățați în comunism -— bineînțeles, numai 
lucruri "negative"  (eufemistic vorbind). În 
amândouă cazurile mă simt deprimat, niciodată 
descurajat, dar totdeauna cu nedumeriri: 

- pe de o parte, cum se poate trece peste unul 
dintre cele mai importante episoade ale istoriei 
naționale, ca gâsca prin apă, 

- şi, pe de altă parte, ce am putea noi să facem 
ca să reparăm ceea ce dictatura lui Carol al II-lea, 
a lui Antonescu şi cea comunistă au reuşit să 
distrugă, şi anume adevărul. Nu adevărul nostru, 
căci nu există decât un singur adevăr, ci adevărul 
istoric. 

Se pare că până la un moment dat aprecierile 
negative la adresa activităţii Mişcării Legionare în 
perioada de referință 1927 - 1938 sunt urmarea urii 
viscerale a comuniştilor împotriva celui mai mare şi 
combativ duşman al său. E 

Începând cu teroarea dezlănțuită odată cu 
ocupația rusească, continuând cu arestările abuzive, 
condamnările grele după simulacre de judecată, 
având la bază declaraţii smulse prin tortură sau 
denunțuri imaginare, - asasinate individuale “sau 
colective, confiscări de tot felul, toate aceste crime 
au reprezentat baza politicii în primi 20 de ani de 
comunism. După aceea şi până astăzi toate 
mijloacele de informare şi educație au avut 
aceeaşi țintă: să vorbească pe cât posibil mai 
puțin despre Mişcarea Legionară sau să fie 
prezentată într-o lumină cât mai defavorabilă. 


Dar iată, a venit 1989, când o țară întreagă nu a 
mai putut suporta lipsurile, teroarea şi minciuna şi, cu 
sacrificiile cunoscute, a încercat şi a reuşit (doar. în 
parte) să scape de comunism; nu şi de comunişti! 
Aceştia, travestiți peste noapte în oameni cu vederi 
democratice, au promovat o falsă democrație, 


- ocupând toate posturile-cheie din instituțiile care 


direct sau indirect hotărăsc soarta cetățeanului, 
aducând 75% din populaţia țării la sapă de lemn. 

Ce îi sperie în continuare pe actualii 
guvernanţi, de se văd obligaţi să calce Constituţia 
(şi aceea aşa cum este) şi să se blindeze cu legi şi 
hotărâri de urgenţă împotriva Mişcării Legionare? 

Fac un mic apel la logică: imensa majoritate a 
românilor detestă comunismul, după experiența 
tragică a unei jumătăți de secol. Toată activitatea 


kk 


IDEI CARE NU SE POT UITA | 


"Faţă cu faptul înfiorător că mita este în stare să 
pătrunză orişiunde în țara aceasta, că pentru mită 
capetele cele mai de sus ale administrației vând 
sângele şi averea unei generații, față cu acest fapt 
înfiorător nu mai există retorică, nici stil, nici joc de 
spirit - spiritul stă uimit şi nu află cuvinte, pana 
devine o armă slabă - aci începe funcţia temnicerului 
şi în țări mai primitive, unde însă monstruozitatea 
se şi pedepseşte monstruos, începe funcția 
călăului." (Vol. |, pag. 425) 


ki 


"Am admis legi străine în toată 
puterea cuvântului, care substituie, 


Pag. 14 


Mişcării Legionare a avut aceeaşi direcție de luptă. 
Logic, v-aţi aflat în aceeaşi tabără de luptă cu noi. 
Idealurile__poporului__român__s-au_ confundat 
totdeauna cu idealurile Mişcării Legionare. 

Vi se pare normal să ignorați istoria şi să păstraţi 
o istorie greşită despre Mişcarea Legionară? 

Puneţi-vă câteva întrebări pe care noi vi le 
sugerăm, şi când veţi reuşi să vă răspundeți la ele, 
vălul de minciună cu care aţi fost îmbrobodiţi va 
dispare ca un vis rău: 


- De ce îi este post-comunismului frică de 
apariţia unui partid legionar? 


- De ce se ascunde faptul că dezmembrarea 
României din anii 40 este consecința unei politici 
externe dezastruoase a lui Titulescu şi că numai 
Mişcarea Legionară a militat pentru ceea ce s-a 
dovedit a fi până la urmă calea ce trebuie urmată? 


- De ce este prezentată Mişcarea Legionară ca 
o bandă de tineri fără nici un crez, agresivă 
anarhică, în afara legii? 

Dacă ar fi fost aşa, de unde au reuşit să 
găsească şi să adune sutele de mii de legionari 
băgaţi apoi de comunişti în lagăre, închisori, Canal, 
domicilii forțate, după ocuparea României de ruşi? 


- De ce vi se ascunde faptul că majoritatea 
legionarilor erau oameni cu studii superioare şi 
că cele mai mari personalități produse de poporul 
român în perioada interbelică, făceau, într-un fel 
sau altul, parte din Mişcarea  Legionară 
(simpatizanți declarați, membri în Senatul Legionar, 


pretutindenea şi pururea; în locul noțiunilor nație, 
țară, român, noţiunea om, cetățean al universului... 
Am creat o atmosferă publică pentru plante exotice, 
de care planta autohtonă moare... 

Azi avem cele mai înaintate instituţii liberale: 
control, suveranitatea poporului, consilii judeţene şi 
comunale. Stăm mai bine pentru aceasta? 

Nu, de zece ori mai rău, căci instituţiile noi nu se 
potriveau cu starea noastră de cultură, cu suma 
puterilor muncitoare de care dispunem, cu calitatea 
muncii noastre, încât trebuie să le sleim pe acestea 
pentru a întreține aparatul costisitor al statului 
modern." 


Nicador Zelea-Codreanu 


membri în Mişcare sau legionari)? Exemple: Nae 
lonescu, Eliade, Cioran, Noica, Blaga, Ţuţea, Traian 
Brăileanu, Radu Gyr, lon Barbu etc. 


- De ce practică o politică de tăcere totală la 
adresa unui partid care a avut 800.000 de membri cu 
rol activ şi important în perioada interbelică? 


- De ce ascunde faptul că peste 70% din 
luptătorii din munţi împotriva bolşevizării ţării 
erau legionari? 


- Cine sunt aceia care au prezentat şi prezintă 
Mişcarea Legionară în culori sumbre? 

Dacă sunt comuniştii şi cripto-comuniştii, de când 
credeți în propaganda lor? : 

Parcă ne înțelesesem împreună că cei mai mari 
criminali percepuți de istorie ocupă şi locul unu la 
minciuni. , 

- Ce experienţă de viață îţi mai trebuie? 

Chiar trebuie să îţi ajungă iar cuțitul la os ca să 
vezi că trăieşti dint-un salariu de mizerie, că pensia 
este o batjocură, că jocurile financiare te aruncă pe 
drumuri, când nimeni nu te mai angajează, că ai tăi 
trebuie să se prostitueze moral (şi câteodată chiar 
fizic) pentru a supravieţui? 

Tu, țăran român, ai fost pentru legionari speranța 
de redresare spirituală a acestui Neam şi acum 
declari că aceşti comunişti îmbrăcați în blăni de oaie 
ți-au dat pământ! Numai lupul se travesteşte în blană 
de oaie! Acest lup travestit în mielul bun ţi-a dat 
pământul din moşia lui? Nu, din moşia altuia! Dar 
atenție: ţi l-a dat în aşa fel, ca peste câţiva ani să ţi-l 
cumpere tot el sau ai lui pe nimic. 


O altă întrebare pe care aş vrea să ţi-o pui: cine a 
acuzat Mişcarea  Legionară că urmăreşte 
instalarea unei dictaturi în România? 

Atenţie: Carol al II-lea - un dictator; Antonescu - 
un dictator; comuniştii - care au aplicat cea mai 
criminală dictatură în țara românească! 


Tu, omule cu care vorbesc din dorinţa de a afla ce 
ştii şi ce gândeşti, rămâi de multe ori cantonat în 
minciună. Oare nu te simți jenat să acorzi credit 
la infinit călăilor tăi, după ce istoria îţi pune la 
dispoziţie adevărul ieşit la iveală prin accesul marilor 
istorici contemporani la arhivele ieri zăvorâte? 

Te asigur, speranță a României de pe stradă, că 
aş putea continua cu întrebările, dar cred că şi 
acestea sunt de ajuns. Citeşte-le cu atenție şi 
încearcă să-ţi răspunzi! Ce vei constata: 

- că ştii foarte puţin despre Mişcarea Legionară, 

- că ai fost tot timpul pe post de neinformat 
sau poate pe post de naiv, 

- că inapetența ta pentru politică este opera 
unora care te vor legumă 

- şi că trebuie să te hotărăşti: ori încerci să îţi 
clădeşti tu singur soarta, ori nu te mai văicări, 
acceptă rolul de slugă disprețuită, fără trecut, 
fără viitori! 


Cuvântul Legionar nr. 10 


"Greşelile politicianului sunt crime, căci în 
urma lor suferă milioane de oameni nevinovați, se 
împiedică dezvoltarea unei ţări intregi şi se 
impiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei." 


"Nu voim să trăim într-un stat poliglot, unde aşa 
numita patrie este deasupra naționalități. Singura 
rațiune de a fi a acestui stat, pentru noi, este 
naționalitatea lui românească. 

Voim şi sperăm nu o întoarcere la un sistem 
feudal, ce nici n-a existat cândva în țara noastră, ci o 
mişcare de îndreptare a vieţii noastre publice, o 
mişcare al cărei punct de vedere să fie 
ideea de stat şi de naţionalitate”. 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2015 


Mânia canin aut Mile i 


Goneurd 


ISTORIE NECENZURATĂ 
- premii în cărți - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe 


adresa sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 20 a lunii următoare (49 


apariție 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA LUNII DECEMBRIE: 
“evenimentele din decembrie 1989 au fost revoluţie sau lovitură de stat?” 


a fost dat de Ciprian Voicu din Bucure 
adevărului către lumină” de Viorel Tocan. 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


înainte de ultimul Congres al PCR din noiembrie 
1989 lui Ceauşescu is-a sugerat prin diferite canale 
diplomatice, de la Kremlin dar şi de la Paris, să se 
relragă de la conducerea _ Partidului. Această 
cosmelizare avea rostul să domolească furia 
mocnită a populaţiei şi să scoată România din 
izolarea totală la care era supusă. 

Dacă s-ar fi retras la Congresul PCR din 
noiembrie 1989, urmând să-şi desemneze 
inlocuitorul, nu s-ar fi întâmplat nimic. Că distrusese 
satul, matca naţiunii, că  pervertise sufletele 
românilor, că distrusese vestigii istorice prin demolări 
aberante, că nivelul de trai era extrem de scăzut, că 
înfometa crunt populaţia, că o teroriza şi că 
instaurase o dictatură personală  insuportabilă 
folosindu-se de serviciile Securităţii, ar fi rămas de 
domeniul trecutului. 

Revolta timişorenilor, care a avut ca punct de 
pornire salvarea pastorului reformat Laszlo Tokes, 
dovedit agent al serviciilor de spionaj maghiare, l-a 
luat prin surprindere pe Ceauşescu care n-a înțeles 
semnificația profundă a protestului de masă. Ideea 
că putea reprima prin forță acea manifestaţie care 
câştiga zilnic în amploare, l-a făcut să nu dea înapoi. 

Prin contagiune Bucureştiul a avut o primă 
“tentativă de revoltă pe 21 decembrie 1989, înăbuşită 

în sânge puţin după miezul nopții. 

Spre dimineață, când au apărut maşinile să 
adune morții şi să spele cu apă carosabilul de sânge, 
Ceauşescu era convins că beneficia de susținerea 
poporului, deşi marea adunare populară din 
dimineața. zilei precedente fusese un fiasco şi 
determinase primele manifestări de protest din 
centrul Capitalei. 

Marea surpriză a venit din partea muncitorilor de 
pe platformele industriale care au luat cu asalt sediul 
central al PCR. Acela a fost cel de al doilea moment 
esențial în condamnarea lui Ceauşescu, pentru că 
de data aceasta nu mai puteau fi invocate "agenturile 
străine”, ci era vorba despre zeci de mii de 
protestatari aparținând clasei muncitoare dar care, 
nota bene, nu aveau un conducător. 

Apariţia lui lon Iliescu, fost membru de vază al 
PCR, oarecum marginalizat în structurile de partid, a 
conferit revoltei un anume spirit revoluționar pe 
suportul păstrării valorilor socialiste (şi în celelalte 
ii comuniştii se transformaseră brusc în socialişti). 
n acelaşi timp reactivarea gen. N. Militaru, notoriu 
agent KGB, avea menirea să pornească lupta 
Impotriva "teroriștilor" şi să credibilizeze “revoluția”. 
Populaţia trebuia înfricoşată sau canalizată împotriva 
Unui duşman comun câtă vreme se derula 
constituirea noii puteri. 


La un scurt tur de orizont peste țară putem 
constata că în multe oraşe liderii revoluției au fost 
dovediţi ulterior ca lucrători sau colaboratori ai 
Securității. 

La Galaţi cel mai vocal revoluţionar a fost, în 22 
decembrie 1989, actorul Vlad Vasiliu. Din balconul 
Comitetului Judeţean a întreţinut zvonistica despre 
pericole iminente care ar fi urmat să se abată asupra 
Galaţiului, Vasiliu este astăzi liderul unei asociaţii de 
'evoluționari, deşi CNSAS a constatat că a fost 
Colaborator al Securităţii. 

„La Braşov tot un colaborator al Securităţii a fost 
Cel care a stârnit muncitorii de Ia Întreprinderea de 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2015 


ÎNTREBAREA LUNII IANUARIE: Care este etimologia şi definiţia termenului "holocaust"? 
PREMIU: "Învierea (vol. 1) — Şerban Milcoveanu. 


i revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie 


şti, 35 de ani, care a câştigat cartea "Lungul drum al 


Construcții Aeronautice — Ghimbav în dimineaţa zilei 
de 22 decembrie: Lucian Beschea, subinginer la ICA 
Ghimbav în 1989. Acesta a organizat o grevă 
generală şi i-a îndemnat pe toţi muncitorii să iasă în 
stradă. Mai apoi a ajuns preşedintele FSN-ului în 
întreprindere. Beschea figurează într-un raport al 
CNSAS pe anul 2009 în calitate de colaborator al 
Securității. 

La Focşani omul care a declanşat revoluția 
vrânceană a fost interpretul de muzică uşoară 
Paraschiv Usturoi, mai cunoscut ca Puiu Siru. El a 
folosit boxele pe care le întrebuința la concerte 
pentru a strânge mulțimea în. piaţa centrală în ziua 
de 22 decembrie. Şi Usturoi a fost dovedit turnător al 
Securității, cu doi ani înainte de moartea sa survenită 
în 2009. E uşor de presupus cine l-a îndemnat pe 
rapsod să cheme lumea în stradă în aceeaşi 
dimineaţă în care şi alţii ca el făceau acelaşi lucru în 
diverse oraşe din țară. 

Toate acestea, puse cap la cap, reprezintă 
argumente pentru faptul că Securitatea avea 
plănuită debarcarea lui Ceauşescu, iar agenții ei 
şi-au jucat bine rolurile mai ales în marile 
întreprinderi, acolo unde erau concentrați foarte mulți 
oameni. 3 

Discreţi şi astăzi, capii fostei Securităţi se apără 
spunând că toate acestea nu au fost decât nişte 
coincidenţe, că nu a existat nici un plan şi că ei nu 
au fost decât nişte victime. Totuşi gen. Marin 
Neagoe, care în decembrie 1989 era şeful Direcţiei a 
V-a a Securităţii (Direcţia de protecţie şi pază), a 
"scăpat" o declarație lămuritoare în fața Comisiei 
"Decembrie '89”; "Eu luasem măsuri de dimineața, 
pentru că ştiam că lumea va veni şi că se va 
întâmpla ceva când vor veni oamenii care voiau să 
intre în Comitetul Central. Pe 22 dimineața am 
chemat oamenii mei şi le-am spus să nu tragă şi să 
lase oamenii să intre. Când am dat acest ordin, 
dimineaţa la 7, eu ştiam că vin întreprinderile peste 
noi”. 

La Braşov muncitorii de la Ghimbav au ieşit pe 
porțile întreprinderii şi, fără nici un impediment, s-au 
oprit în fața Comitetului Judeţean. Nimeni nu a tras 
în ei, ba chiar Miliţia i-a escortat spre centrul 
oraşului. Totul s-a desfăşurat în bună ordine până la 
izgonirea din sediu a vechii structuri de putere şi 
câteva ore după aceea, adică până în seara de 22 
decembrie. În Braşov s-au tras primele gloanţe abia 
în noaptea de 22 spre 23 decembrie. 

Pe când la Braşov muncitori intrau în oraş 
escortaţi de Miliție, la Bucureşti mitingul din Piaţa 
Palatului era boicotat cu complicitatea securiştilor şi 
al milițienilor. Este încă o dovadă că în interiorul 
sistemului se dăduse undă verde pentru grăbirea 
schimbării lui Ceauşescu. 

Nu la fel s-a întâmplat la Cluj-Napoca, unde 
ieşirea în stradă nu a fost organizată, ci haotică. În 
după-amiaza de 21 decembrie 1989 în oraşul de pe 
Someş au fost împuşcaţi de armată 12 oameni. 

La fel s-a întâmplat în toate oraşele în care 
protestul a fost spontan şi nu organizat în fabrici. 

La Ploieşti consemnul a fost acelaşi: slăbirea 
vigilenţei. Fostul milițian Andrei Banu îşi aminteşte în 
cartea "Revoluţia română — Ploieşti, Prahova”, un 
ordin straniu venit de la Securitate după izbucnirea 
evenimentelor de la Timişoara: "Colegii de la 
Securitate care aveau responsabilitate în 


Universitatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti, ne-au 


dat dezlegare să lăsăm să plece toată lumea spre 
Bucureşti. Consemnul nostru iniţial era să nu lăsăm 
pe nimeni spre Bucureşti, dar ni s-a spus să-l lăsăm, 
că «şi aşa se duce nea Nicu». Asta a fost cu câteva 
zile înainte de plecarea lui nea Nicu”. f 

La Craiova muncitorii de la Fabrica de Avioane 
au plecat în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 
spre centrul oraşului. Aveau pancarte pregătite 
dinainte, nu se ştie nici azi de către cine, pe „care 
scria "Timişoara, te iubim, din Craiova noi venim . 


Aparent, "revoluția” din 1989 a pornit de la un 
agent al spionajului ungar, cu complicitatea 
Securităţii, iar Armata a avut rolul decisiv în 
impunerea noii puteri.  . 

În realitate evenimentele din decembrie au 
reprezentat o lovitură de stat orchestrată din 
exterior, cu comunişti din eşalonul doi. 

Toate celelalte state din Estul Europei, 
începând cu URSS-ul, abandonaseră în acelaşi 
an regimul comunist, la acelaşi "semn de 
baghetă”. În Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, 
Iugoslavia eşalonul doi de comunişti, cu "față 
umană”, a luat locul primului eşalon în mod paşnic; 
zidul. Berlinului-a- fost-dărâmat -după- tratative. cu 
Washingtonul şi Moscova, în Polonia s-a permis 
organizarea de alegeri, câştigând mişcarea 
muncitorească "Solidaritatea”. "Revoluții de catifea”. 

În schimb, în România, pentru că Tovarăşul 
Cizmar nu vroia să cedeze locul, neînțelegând că 
era doar un pion în experimentul care tocmai fusese 
abandonat de eternii păpuşari ai lumii, s-a organizat 
mascarada cu 'teroriştii”. 

Totuşi nu avem cum să uităm sacrificiul 
sutelor de tineri care s-au pus cu pieptul gol în 
fața tancurilor, protestând împotriva tiraniei, plătind 
cu viaţa curajul la care, poate, nici nu crezuseră că 
vor ajunge vreodată. După unele date au murit 1104 
persoane, după altele, 1142. De remarcat este faptul 
că ambele sunt date oficiale! Institutul Revoluţiei 
Române a stabilit cifra de 1290 de eroi martiri. 


Înființarea Serviciului Român de Informaţii în 
1990 a pus în legalitate toți securiştii, principalii 
vinovaţi de genocid împotriva românilor şi complicii 
dictatorilor Nicolae şi Elena Ceauşescu timp de un 
sfert de secol. În loc să fie băgați la puşcărie şi să li 
se confişte toate bunurile dobândite pe spinarea 
poporului român, au fost declarați profesionişti şi 
patrioţi. Pentru această greşeală românii au plătit şi 
vor mai plăți. 

Unde au fost securiştii din SRI când 
întreprinderile rentabile au fost puse pe butuci? Unde 
au fost securiştii din SRI când marile inginerii 
financiare au sărăcit populația României (Caritas, 
FMI etc,)? Unde au fost securiştii din SRI când 
Băsescu a vândut flota României (a doua flotă din 
Europa ca mărime, după cea a Rusie)? 

Unde au fost securiştii din SRI când au dispărut 
din țară secretele despre zăcămintele aurifere şi alte 
metale rare? 

Unde sunt securiştii din SRI când Garda 
Maghiară se antrenează pe teritoriul României? . 

Etc., etc. 

'Unde...? 


Pag. 15 


E ra Peducţiei 


Corneliu Cosma -— Sf. Gheorghe: pi 
Poate părea ciudat, dar descifrarea 
semnificației refrenului "Leru-i Ler” din 
colinde a durat vreme îndelungată. Nume 
mari au încercat să dezlege misterul care 
înconjoară acest cuvânt.  lpoteza 
formulată de academicienii Dimitrie Dan şi 
Al. Rosetti este considerată cea mai 
justificată din punct de vedere lingvistic şi 
a fost însuşită de DEX: "Ler” = "cuvânt 
care apare ca refren în colinde, cărora le 
dă un anumit colorit eufonic. — din lat. 
Halleluiah, Domine”. Ebraicul "halleluiah”, 
folosit ca refren de laudă în psalmi şi în 
cântările liturgice, a fost transcris din 
ebraică în greacă în "Septuaginta" (sec. III 
d.Hr), ca 'alliluia”. Termenul este folosit şi 
în Noul Testament, Apocalipsa. In 
traducerile latine "Septuaginta" a fost 
înlocuită cu traducerea lui leronim din 
sec. IV, "Vulgata”, devenită normativă în 
Biserica latină. Termenul a fost transcris 
"alleluia”, ajungând şi pe teritoriul fostei 
Dacii romane prin răspândirea 
creştinismului în limba latină. In perioada daco- 
romană are loc transformarea lui 'alleluia” în 
"aleruia”, prescurtat "alerui”, "aler”. Vasile Pârvan 
afirma: "Românismul şi creştinismul nostru sunt 
născute şi crescute în chip firesc, încet şi trainic în 
Dacia lui Traian, şi nu sunt de abia mai târziu 
imigrate din alte ţinuturi. Cuvântul Ler ne dovedeşte 
vechimea colindelor noastre religioase din epoca 
daco-romană”. Concluzionând, "Ler” provine din 
"Halleluiah, Domine” ajuns în forma actuală după ce 
s-a erodat în timp şi a fost asimilat de limba română. 

Emil Săndulescu — Buzău: Vă mulțumim pentru 
frumoasa carte de poezii. Bineînţeles, le-am 
remarcat în mod special pe cele despre Legiune: În 
ceea ce priveşte răspunsul la concurs, sunteți foarte 
aproape, cu menţiunea că revolta populară a existat 
în paralel cu lovitura de stat, nu a premers-o! 

Tiberiu Georgescu - Alexandria: Da, Nichifor 
Crainic, deşi naționalist, a fost un antilegionar 
declarat. Sursa antipatiei față de Căpitan şi Mişcare 
îşi are originea în faptul că, după împuşcarea lui |. 
Gh. Duca, Nichifor Crainic a fost arestat şi judecat 
împreună cu fruntaşii legionari, întrucât paginile 
ziarului său, "Calendarul", găzduiseră articole 
favorabile Mişcării. Deşi a fost achitat (ca şi ceilalți, 
de altfel), a rămas marcat de spaima trasă şi umilința 
“suportată: el, director de ziar, conferenţiar şi teolog, 
să fie cercetat penal! Astfel încât s-a distanțat pentru 
totdeauna de legionari. Pentru modul deplorabil. în 
care se comportase în închisoare şi în timpul 
procesului legionarii îi boicotau conferințele, fapt ce a 
contribuit la mărirea antipatiei căpătate față de 
aceştia. Poate că ar trebui luată în considerație şi 
gelozia lui Nichifor Crainic pe celebrul filosof şi orator 
Nae lonescu care se apropiase de Mişcare cam în 
aceeaşi perioadă şi care-l eclipsase. Cei doi au fost 
iniţiatorii a două curente ideologice renumite în 
epocă. Gândirismul a fost promovat de Nichifor 
Crainic prin revista "Gândirea" (preluată de la Cezar 
Petrescu), În articolele sale programatice a pledat 
pentru tradiționalismul culturii române, conceput ca 
îmbinare între  autohtonism şi ortodoxism. 
Spiritualitatea ortodoxă era văzută ca o zare 


ABONAMENTE PE ADRESA 


Tel 0746 700117 
Preţul unui abonament pentru un an: 
50 RON pentru 


tară (Bucureşti 


metafizică în care se proiectează toată existenţa şi 


aspiraţiile poporului român. Nichifor Crainic a 
argumentat superioritatea culturii bizantine, negând 
valoarea civilizaţiei occidentale şi criticând tendințele 
de occidentalizare a culturii şi a spiritului românesc. 
Colaboratori ai "Gândirii": Lucian Blaga, Adrian 
Maniu, Gib Mihăescu, Vasile Voiculescu, lon Pillat 
ş.a. Trăirismul l-a avut ca iniţiator pe Nae lonescu 
care profesa o atitudine axată. pe proclamarea 
primatului trăirii asupra intelectului. Considera mai 
importantă atitudinea mistică decât cea intelectuală, 
mai importantă mântuirea decât cultura, mai 
importantă practica duhovnicească decât 
îndeletnicirile academice etc. Ideologia trăiristă 
afirmă că nu există filosofie ştiinţifică, ci doar 
"filosofări” care nu trebuie neapărat să fie 
comensurabile sau compatibile. Printre discipolii lui 
Nae lonescu s-au numărat Mircea Eliade, Constantin 
Noica, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu. Curentul 
trăirist a avut o activitate publicistică susținută în 
revistele "Axa", "Vremea", "Cuvântul, "Floarea de 
Foc" etc. 

Liviu Mirea — Tg. Jiu: În Grecia Antică exista 
obiceiul ca masa pe care se servea mâncarea să fie 
frecată cu frunze de mentă pentru a-i da un miros 
plăcut şi senzaţia de răcoare pe timpul verii. 
Răspândirea grecilor în Balcani a adus şi acest 
obicei, adoptat de familiile înstărite de români, 
amatoare de rafinamente. Mulţi dintre slujitori 
preferau frecatul meselor cu mentă ore în şir în locul 
muncilor grele precum tăiatul lemnelor, căratul apei 
etc, Se fofilau de la muncă, preferând să frece 
mesele cu mentă. De atunci această banală şi 
inofensivă activitate domestică are sens peiorativ. 
Cu trecerea timpului lumea bună a renunțat la 
mesele frecate cu mentă în favoarea feţelor de masă 
din material textil, mai elegante, dar expresia "a freca 
menta” persistă. 

Claudia - Drobeta Tr. Severin: Nu este nici o 
eroare: Vasile Stroiescu (1845-1928), cărturar de 
vază, filantrop şi mare naţionalist basarabean, este 
cel care a propus regelui Carol | şi Sinodului BOR 
proiectul Catedralei Mântuirii Neamului Românesc. 


SSN 1583-9311 
Nicoleta Codrin 
Corneliu Mihai, 


Redactor-şef: 
Colegiul de redacție: 


Secretar redacţie: Corneliu Mihai 


Relaţii 
cu publicul: 


Tel.: 


Pag. 16 


0746 700117 
Marius Prichici OP 32, CP 157, Bucureşti 
e-mail: cuvanitull i 


CUVÂNTUL LEGIONAR IANUARIE 2015 


Marius Prichici OP 32, CP 157, sect. 1 Bucureşti 


SI provincie) 
penlru Europa: 130 RON pentru Canada, SUA, Australia 
Se pot face abonamente pentru minim jumătate de an 
CONT lei: ROO7CECEB10008R0N3751727 
CONT euro: RO52CECEB100B2EUR3751731 


Marius Pridhici, Viorel Birzeanu, Vasile Păduraru 


70 RON 


Studiase dreptul la Universitățile din 
Moscova, Sankt Petersburg şi Berlin şi 
era judecător în Hotin. A fost specialist în 
drept, dar îl preocupa şi istoria, literatura, 
ştiinţele agricole. A moştenit de la părinţi 
mai multe moşii, cu suprafața totală de 
25.000 ha, şi mari cirezi de vite, herghelii 
de cai, turme de oi, numerdase conace. 
Toate aceste averi le-a pus în serviciul 
țării, în folosul țărănimii pe care a iubit-o, 
a îndrumat-o şi a ajutat-o. Pământurile le- 
a dat în arendă ţăranilor şi a făcut donaţie 
cooperativelor agricole şi forestiere. 
Grandioasa sumă de bani obținută din 
vânzarea imobilelor, a fost transferată 
fondurilor caritabile pentru construcţia de 
şcoli, biserici şi spitale în toate provinciile 
româneşti, dar mai ales în Ardeal, unde 


şcolile confesionale româneşti erau 
amenințate de maghiarizare, pentru 
sprijinirea instituţiilor culturale, pentru 


tipărirea cărţilor, pentru asigurarea cu 
burse a tineretului studios. A fost membru 
onorific al Academiei Române şi primul 
preşedinte al Parlamentului României Mari (1919). 
La moartea sa au fost organizate funeralii naţionale. 

Marius Constantinescu — Galaţi: Jocul de ocină 
este practicat la noi cel puţin din sec. XIV, conform 
cronicilor şi hrisoavelor timpului, fiind menţionat 
prima dată documentar la 1364, în timpul domniei lui 
Vlaicu Vodă. Originile acestui joc se pierd în timp. 
Sunt legate de tradiţia oieritului, mulți termeni din joc 
sunt  regăsiţi în această îndeletnicire: căpitanul 
echipei este numit "baci”, jucătorului prins în centrul 
terenului i se spune "jucător la strungă”, celor aflați la 
prindere, "păscari" etc. Totuşi Spiru Haret este 
considerat părintele oinei întrucât prin "Reforma 
învățământului” din 1898 a introdus practicarea 
obligatorie a oinei în şcolile de toate gradele întrucât 
oina este un joc complex şi dinamic care dezvoltă 
forța, viteza, rezistența, suplețea, îndemânarea. În 
1899 la Bucureşti s-a ţinut primul campionat național 
de oină, câştigat de brăileni, iar în 1912 s-a publicat 
în Monitorul Oficial regulamentul jocului, fiind 
recunoscut astefel în mod oficial. Şi tot în acest an a 
fost înființată Federaţia Societăților Sportive din 
România (FSSR) care cuprindea şi Comisia de Oină. 
În 1932 avea să fie fondată Federaţia Română de 
Oină. lon Creangă, Petre Ispirescu, Barbu 
Ştefănescu Delavrancea, IL. Caragiale, Nicolae 
lorga, lonel Teodoreanu, C. Giurescu, Marin Preda şi 
mulți alții şi-au scris amintirile legate de practicarea 
oinei. Chiar şi după cel de-al doilea război mondial s- 
au organizat competiţii pe plan local şi naţional, oina 
devenind foarte populară în întreaga țară. După 
1990 însă a cunoscut un mare regres care a dus 
până aproape la dispariţia jocului. În ultimii ani 
Federaţia Română de Oină a demarat o acţiune de 
revigorare a acestui sport, au fost reactivate o mare 
parte dintre centrele de tradiţie, în prezent oina 
practicându-se în peste 30 de județe. 


Nolte Codin