Cuvantul Legionar nr. 49, august 2007

“Dao vor lăcea acegiia, pptetrele por Ia. zi i 
(PB Poanghelie după Luca 19 4 
A 


n 


- 


CUYANIUL 
LEGIONAR 





| Periodic al Românilor naţionalişti creştini 
- în duhul NATIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea Codreanu - 
Anul II, Nr. 49, AUGUST 2007 Apare DUPĂ jumătatea lunii 1,5 RON (15.000 lei vechi) 


Director: NICADO 


R_ZELEA CODREANU 





/rualitale Vandalism la Tâncăbeşti 

prag prin Caut lă La margine (|) 

Mtz Când conduce curu' i 
Samantha, nepoata lui Lenin 

Carte Cpionană 'Cărticica şefului de cuib”(1l) 

unitati tate Religiile monoteiste 


pentru a desluşi 
mecanismele gândirii 
grupului de intelectuali 
adulatori ai d-lui 
preşedinte Băsescu; 


ajunsesem la _ un punct 
mort 

Trebuia să existe 
undeva o motivaţie care îmi 
scăpa; ceea ce prezenta 


cu ostentație di. 
preşedinte ca şi 
comportament, langaj, 


proiect politic şi social, 
lipsa de consecvență şi 
de cuvânt, îl aşezau 
negreşit în tabăra 
maneliştilor, victime ale 
politicii de distrugere a 
satului românesc şi de 
industrializare forțată 
practicată de comuniști, şi 
nu pulea să fie de natură 
de a câștiga adeziunea, 
slima şi încrederea unor 
personalități ale culturii 
românești 


Să fie oare cazul săj 


săpăm puţin şi la rădăcina 
(bineințeles, nu în sensul! 


originii) grupului de cântăreţi ai preşedintelui? 

Poate că da, dar să facem uz deocamdată de 

marea și nedezmințita înțelepciune a poporului 

român, care ce ne spune; "Cum ii turcu', şi pistolu' 1" 
şi ” Cine se aseamănă, se adună * 

___Ce ne învaţă experiența ultimilor 50 de âni 

în legătură cu comportamentul unei mari 


CUPRINS: 


Atonie Rezistenţa în munti (11) 
23 August: "Să rămână doar cenuşa” 
Direrte Simpatizanţi legionari din America 
Un chibrit pe post de Luceafăr 


prag pe ppamnend ltinerar american 
Corejpondentă Foaie de observaţie 


Corocurd, Fogta Pedaelizi 





























remorca puterii, dar ca factori activi de 
promovare a unor "idei” care s-au dovedit a fi 
dezastruoase pentru țară; câți intelectuali şi-au 
făcut cunoscute opțiunile anticomuniste, asumându- 
Şi orice risc? Nu iţi trebuie degetele de la o mână să- 
i numeri! Restul, disidenți, nu oponenți ai regimului. 


părți a _intelectualității româneşti: s-au situat la 


Editorial: INTELIGHENȚIA PRO MANELISTĂ 


Am încercat să-mi folosesc informaţiile şi rațiunea 


Astăzi oare ce mecanisme “ascunse” îi 
determină să cânte diversele 
partituri? 

Pe mine şi pe noi aproape 
că au încetat să ne intereseze 
"pârghiile” care îi mişcă pe 
foarte mulţi intelectuali, atâta 
timp cât nici o “pârghie” nu se 
numeşte "interesul naţional” 
sau alâta timp cât sus numitul 
interes este din vanate motive 
prost înteles, având la bază, 
de /apt, interesul personal. 

Despre aceasta am vrea 
să vorbim, şi cum am putea 
să intrăm în slujba interesului 
național altfel decăt 
cunoscându-l? 

Mai zilele trecute, având de 
făcut un comision la reşedinţa 
| unui distins intelectual 
bucureştean acum, ardelean 
prin naştere şi comportament, 
în sfertul de oră de trecere în 
revistă a evenimentelor 
politice, ca tot românul când 
se întâlneşte cu un amic, am 
avut surpriza de a dezlega 
misterul aderenţei 
necondiționate a 
cunoscutului grup de 
intelectuali, având în frunte pe marii beneficiari ai 
grațiilor prezidențiale. 

Am aflat cu stupoare că di. preşedinte Băsescu, 
prin poziția domniei sale, 


(continuare în pag. următoare) 









CUVÂNTUL LEGIONAR August 2007 Pa! 


INTELIGHENȚIA PRO MANELIS TĂ 


intransigentă dar inteligentă, fermă dar 
diplomatică, & pus cu botul pe labe pe ruşi, care erau 
gata să ne înghită, lucru atât de bine ascuns, secret 
atăt de bine păstrat, încât presa şi marele public, dar 
fără discuție chiar şi serviciile secrele, au fost 
surprinse de hocus-pocus-ul prezidențial care a 
hotărăt soarta României prin atitudinea domniei sale, 
iar bietul NATO şi-a pus cu tristețe, dar şi cu 
îndreptățire întrebarea: "Oare noi ce rost mai avem 
când pe lume există un Traian Băsescu?” 

Mai pe scurt şi mai direct vorbind, distinsul 
intelectual mi-a spus că acesta este motivul 
pentru care Liiceanu, Patapievici, Mungiu, etc. îl 
susțin pe di. preşedinte; domnia sa este 
salvatorul României din gura hămesitei fiare 
ruseşti şi în cei acuşi trei ani de "domnie" a fost 
persoana  providențială, salvând existența 
noastră ca stat !! 

Fără discuţie, recunosc că am cam umflat niţel 
lucrurile şi poate nu s-a exprimat cuvânt cu cuvânt în 
acest fel, dar sensul a fost acesta, fără îndoială. Am 
fost uluit să aud acest lucru de la distinsul literat şi cu 
“spontaneitatea” mea, obişnuită, nu am reuşit să îl 
întreb decât: 

"Dacă vă gândiţi la o invazie economică, nu 
credeți că evreii, mai mult sau mai puțin 
israelieni, ocupă prima poziție în topul achiziţiilor 
de obiective economice din România?” 

Nu aş putea să reproduc cu exactitate răspunsul, 
dar sensul era că nici vorbă, ruşii au cumpărat mult 
mai mult şi ei sunt pericolul nr. 1 în contextul actual, 
economic şi militar! 

Faptul că ruşii reprezintă un pericol pentru 
noi, este absolut real, având în vedere planurile lor 
pe termen lung, începând încă de la testamentul lui 
Petru cel Mare, şi nu a intervenit o schimbare de 
optică după 1989 

Nu vom pierde din vedere insă că ei sunt 
departe de a fi singura fiară cu ochii pe 
pământurile româneşti. 

Care dintre vecinii noştri nu a încercat în decursul 
limpului să ne răpească o bucată mai mare sau mai 
mică de țară? 

Ungurii vor Ardealul, bulgarii Dobrogea, ruşii 
Basarabia, sârbii au încercat să ne răpească 
Banatul românesc în 1918 la tratativele de pace de 
la Versailles; alți vecini nu mai avem la hotare decât 
Marea Neagră. 

Care a lost reacția vecinilor după 1989? 

Ea s-a manifestat prin achiziționarea a tot ce se 
putea, în sensul ocupării de poziții economice 
dominante, de unde să poată influența viața 
politică. 

Ungurii au cumpărat în Transilvania mai tot ce 
a fost de vânzare, dar la concurență cu cine? 

Cu alți "vecini", foşti, prezenți şi viitori, care au 
mai mâncat cozonac în România, s-au îmbogățit aici 
prin metode incorecte, eufemistic vorbind, şi care în 
timpul regimului comunist au fugit "ca din puşcă” cu 
toate că ei infectaseră lumea cu acel flagel 

Ruşii, credincioşi planurilor lor de înghiţire a 
vecinilor, unul câte unul, conştienţi că deocamdată 
nu ne pot călca în picioare cu zecile de mii de 


Pag. 2 





tancuri. Au cumpărat şi ei peste tot, dar nu s-au 
băgat în comerțul cu papiote de aţă, ace de cusut și 
de siguranță, mulțumindu-se cu investiţii mari. 

Au avut concurență? 

Da, aceeaşi concurență, aceeaşi "vecini", cu 
aceleaşi planuri de acaparare a României, 
aceleaşi termite insistente. ă 

Ceilalţi vecini despre care aminteam, probabil s- 
au înfruptat şi ei din tortul miresei, dar 
nesemnificativ, rămânând cu speranța ascunsă şi 
nedeclarată de a ne executa cândva 

Desigur o să fiu acuzat că nu văd alți investitori 
din top 10 şi mă rezum la obsesiile mele; asta cam 
aşa pare, dar am şi eu “scuzele” mele: prima “scuză” 
ar fi experiența crudă pe care ne-a oferit-o istoria 
şi care "ne sugerează” că nici italienii, nici arabii 
turcii, chinezii sau alții, nu vor să “ocupe” 
România, nu manevrează cu obrăznicie politica 
internă şi externă a României, nu vor să ne 
deznaționalizeze, nu vor să ne scoată icoanele şi 
însemnele religioase din viața publică, nu vor să 
ne impună felul lor de a gândi etc. 


După toată această prezentare, să revenim la 
grupul nostru de intelectuali, menestreli instalați 
pe la toate colțurile palatului prezidențial, şi să 
sintetizăm: 

România poate fi "cucerită" prin două "metode": 
militar şi economic 

Despre cucerirea economică am scris câte ceva 
mai sus. 

Se poate pune problema unei cuceriri armate de 
vreunul din vecini? 

Nici vorbă, atâta timp cât faci parte din NATO 
este exclus. Ştie toată lumea că Organizaţia Nord 
Atantică a apărut exact ca o necesitate de apărare 
colectivă impotriva colosului bolşevic devenit rusesc 
Orice țară din această organizație beneficiază de 
sprijin militar total; ataci o țară baltică, ai atacat 
NATO, ai atacat Statele Unite, Anglia, etc. Şi 
bineințeles România este sub aceeaşi umbrelă! 

Atunci se pune întrebarea: In ce fel politica 
externă promovată de dl. Băsescu este 
hotărâtoare pentru integritatea şi independenta 
României în relaţia-cu.Rusia?. 

Domnia sa face politică externă la cel mai 
scăzut nivel, ocupat cu "băile de mulțime”, cu 
"conflictele” interne pe care le alimentează 
permanent, fiind singurul lucru pe care ştie cu 
adevărat să-l facă. 

Nu îl întreabă nimeni de "bună ziua" din toți 
factorii de decizie la nivel internaţional, cât despre 
Putin, să fim serioşi, nu îşi modifică nici cu unu la o 
mie comportamentul sau planurile datorită 
lamentațiilor d-lui Băsescu; în cel mai rău caz, ne 
livrează gazele naturale la cel mai mare preț dintre 
puzderia de clienţi, toți mult mai bogaţi decât noi! 

Ideea că domnia sa ar influența 
comportamentul Statelor Unite în favoarea 
României este la fel de greşită; comportamentul 
americanilor nu are nici un fel de componentă 
emoțională! Totul este calculat la milimetru în 
funcţie de interesele lor de moment 


E a : Ă 
PI mec EMI ta DAR E et 


CUVÂNTUL LEGIONAR August 










Dacă mâine nu mai au interese în România, 
ne tratează ca după al doilea război mondial: ne 
dau ca pradă ruşilor! % 

Dar, atenţie, atăta timp cât Statele Unite sum 
conduse mai pe faţă, mai pe ascuns de evrei, ej 
vor promova în primul rând interesele evreieşti în 
lume şi în propria țară chiar, da, în Statele Unite! 


Atâta timp cât interesele evreieşti vizează 
România ca pe un loc uşor de acaparat şi viitor 
relugiu din calea unui Islam dezlânțuil, România nu 
a intrat datorită "eforturilor şi înţelepciunii” 
nimănui nici în NATO, nici în Uniunea 
Europeană! 

A fost băgată! 

Ai înțeles? 

Putea să facă toate tâmpeniile, tot era băgată! 

Trebuia asigurat un loc de relugiu israelienilor 
pentru cazul de forță majoră, trebuia ca acest spațiu 


să fie “securizat”, trebuiau impuse toate legile 
“comunitare” indiferent de aspirațiile noastre 
naționale, indiferent de tradițiile culturale şi 


economice, căci viitorul nu este conceput pentru noi! 
Vor supraviețui numai cei dispuşi să lingă mâna 
stăpânilor! 

Atunci se pune întrebarea: La ce bun să i 
atribui domnului preşedinte un rol in toată 
povestea - şi încă unul de salvator? 

Desigur că întrebarea mea va rămâne fără 
răspuns: cine dă atenție unui legionar? 


Vor trebui însă să găsească o motivație cel puțin 
satisfăcătoare; când am auzit pe distinsul literat 
că preşedintele este factor decisiv în păstrarea 
unor relații acceptabile cu ruşii, am înțepenit! 

Despre posibilităţile preşedintelui de a stăvili 
cât de cât invazia capitalului rusesc, atât cât s-a 
făcut şi se va mai face, se rezumă la zero tăiat în 
patru. 

De fap!, cine mai poate şti cine este în spatele 
unui concern transnational? Nimeni. 

Ce faci sau, mai bine zis, ce poți să gândeşti în 
legătură cu toate aceste lucruri? 

Ştiu că voi fi.acuzat de obsesie, dar aş vrea să 
mă contrazică cineva cu motivații şi argumente. 

După părerea mea, toată această plăsmuire nu 
este decăt una din diversiunile țesute cu migală 
şi răbdare, menită să abată pentru un timp 
oarecare atenția opiniei publice de la adevăratele 
pericole sau, mai bine zis, de la un pericol mult 
mai actual, mai de moment, sigur mai mare decât 
cel rusesc. 


Intrebarea gravă şi importantă este: Îi poti bănui 
pe aceşti intelectuali de naivitate politică? 

De ce când este vorba de interesele personale nu 
sunt deloc naivi? 

Care este atunci concluzia care se impune? 

Au văzut din ce parte bate vântul şi se adaptează 
la "timpuri", luând exemplu de la “celebni” lor 
înaintaşi, deveniți acum odioşi colaboratori ai 
comunismului! 


Peste căt timp vor primi şi ei calificativul de 
trădători? a £ i 


R/rualirale 


VANDALISM ÎN PĂDUREA TÂNCĂBEŞTI 
















Pentru cei cu simpatii 
legionare, tineri şi bătrâni, 
impunătoarea troiță 
ridicată de meşterul 
Fane Georgescu, la 
marginea pădurii 
seculare din 


X  Tâncăbeşti, pe locul 
unde au fost 
asasinați  mişeleşte 
Corneliu Zelea 
Codreanu, Nicadorii 

şi Decemvirii, 
reprezintă în 
permanență un 
loc de pelerinaj 
şi pioasă 
aducere aminte 
Naţionaliştii vin 
aici nu numai la 
29 noiembrie 
pentru a depune 
flori şi a aprinde 
lumânări în 
memoria celor 
14 legionari 
ştrangulați de 
mâini criminale, 
ci în tot cursul 
anului. 
Am 



























rămas 
plăcut 
impresionat 


iarna trecută, 


când în drum spre Braşov am făcut o scurtă escală 
la crucea masivă din lemn de stejar pe care sunt 
sculptate numele celor 14 şi am văzut flori proaspete 
la baza troițe; şi în primăvară, în Săptămâna 
Luminată, când am mers la Snagov, am oprit, de 


asemeni, în dreptul troiței şi am văzut trei mari 
candele arzând. Căpitanul trăieşte în inimile 
Românilor. 

Anul trecut, înainte de comemorarea 
Căpitanului, Nicadorilor şi Decemvirilor Cuibul 


Vestitorii a ridicat un port-drapel din țeavă de 
fier, înalt de 6 metri, bine ancorat în ciment, unde 
a fost înălțat apoi tricolorul românesc, pentru că 
nu se putea ca tocmai aici să lipsească steagul, 
simbol al identității naționale: pentru el a luptat, a 
suferit şi s-a sacrificat o generație întreagă de 
naționaliști în frunte cu Căpitanul 

(Este locul să reamintim că Mişcarea Legionară 
nu a avut niciodată alt drapel în afară de 
tricolorul românesc! Oricine citeşte "Cărticica 
şefului de cuib” ştie aceasta Steagurile verzi cu 
simbolul gărzii de fier sunt o invenţie simistă din 
1940, cu scurtă durată de Viaţă, iar alţi simişti de azi 
au preluat-o, modificând însă, la rândul lor, şi 
reprezentând simbolul gărzii cu auriu în loc de 
negru.) 

S-a cârat pietriş, Nisip, ciment, apă şi țeava de 
fier cu un mic autoturism, în două transporturi, iar 
betonul (o tonă!) s-a făcut direct pe pămâni, cu 


lopeţile, de către tinerii noştri legionari, şi s-a pus în 
groapa sâpală, adâncă de 1 m, făcându-se astfel 


CUVÂNTUL LEGIONAR August 2007 









justifică ei "vigilenţa” şi chiar existența? 


temelia port-drapelului. lată de ce Căpitanul 
spunea că legionarul este un năzdrăvan! 

Satisfacţia a fost însă, din păcate, de scurtă 
durată (câteva luni). În această vară minţi înguste 
şi suflete meschine (cred că două sau trei 
persoane, nu una singură) s-au “străduit” şi au 
reuşit să distrugă port-drapelul îndoind bara de 
fier până la nivelul solului şi furând steagul. 

Un act de vandalism pentru care, în orice țară, cei 
prinşi sau dovediți asupra faptului, suportă, în scurt 
timp, rigorile aspre ale legii. 

Cei care au distrus steagul Țării, simbolul 
identității noastre naţionale, nu pot fi decăt nişte 
duşmani ai Românilor, nu simpli antilegionari! 
(Ca o paranteză semnificativă, ştiați că în Norvegia 
şi Austria, de exemplu, steagurile acestor țări sunt 
arborale şi pe acoperişurile proprietăţilor 
particulare?) 

Probabil câțiva derbedei coborăți din maşină s-au 
dedat la distrugere, bănuiesc fără nici un motiv 

Sau sunt poate prea naiv crezând aceasta, 
nelăcând legătura cu profanarea - aici nu 
folosesc cuvântul "vandalism", ci "profanare”! - 
mormântului familiei Zelea Codreanu din cimitirul 
Reinvierea din Bucureşti 

În numărul trecut revista noastră a publicat un 
articol intitulat "Morminte periculoase”, cu fotografii, 
arătând cum modestul monument funerar sub 
care odihnesc osemintele tatălui Căpitanului, 
prof. lon Zelea Codreanu, ale mamei Căpitanului 
şi ale patru dintre copiii lor (lon, Decebal, Cătălin, 
Silvia) a fost profanat de alte (sau poate aceleaşi?) 
minţi bolnave, fotografiile prezentate atunci fiind 
elocvente şi neavând nevoie de comentarii. Ba da! 
Ce au făcut organele de pază ale cimitirului, destul 
de numeroase, plătite din banii încasaţi din taxele 
anuale ale celor care au aici loc de veci? Cum işi 



















de 


Profanarea 
generalizeze: am văzut scene macabre filmate în 
cimitirele din Arad, Craiova, Oradea şi alte părți ale 


morminte tinde să se 


țării, unde zeci de morminte au fost distruse. În 
aceste cazuri însă autorii au fost însă prinşi imediat 
(erau tineri aurolaci, bețivi, vagabonzi, sau chiar 
persoane ceva mai... “stilate”, adică... satanişti)! 
Dacă la Reinvierea ar fi fost vorba tot despre aşa 
ceva, se naşte întrebarea: De ce nu au fost distruse 
Şi mormintele invecinate, de pe întreaga alee, ci 
numai al familiei legionare Zelea Codreanu? 

Şi, mergând mai departe: Nu cumva profanarea 
de la Reinvierea şi vandalismul de la Tâncăbeşti 
sunt “opera” aceloraşi persoane? 





Suspiciunea mea este oarecum justificată, nu? 


Evident că vom reface port-drapelul de la troița 
din pădurea Tâncăbeşti: vom pune o țeavă mult mai 
groasă decât precedenta, care să reziste 
eventualelor atacuri. Şi aşa. probabil, prin măriri 
succesive ale dimensiunilor pentru rezistență sporită, 
port-drapelul va deveni un adevărat monument, 
pentru că de fiecare dată când va fi distrus, îl vom 
reface! Un port-drapel pe care să future în 
continuare, în bătaia vântului, tricolorul românesc 
care să străjuiască mereu crucea legionarilor 
asasinați tocmai pentru marea lor dragoste de țară. 


Dar mergând la Tâncăbeşti pentru a face poză 
port-drapelului distrus (în vederea acestui articol), 
am avut surpriza extrem de plăcută să vedem că 
port-drapelul fysese ridicat de la pământ şi în 
vârful lui, aşa strâmb cum este acum (nu s-a mai 
putut îndrepta), fusese din nou înălţat tricolorul 
românesc. Ne-am bucurat şi ne-am zis: "Uite că mai 
există Români care mai şi pun mâna să repare!” 

Am aflat apoi că aceasta se datorează 
camaradului NOROCEL din PLOIEŞTI 


Şi fiindcă am amintit de pădurea Tâncăbeşti, 
vreau să mai adaug câteva rânduri 

Cu ocazia a 80 de ani de la înființarea Legiunii 
Arhanghelului Mihail, Fundația Gh. Manu a organizat 
o ceremonie la Țigăneşti. 

Prioritate au avut, deci, doi dintre întemeietorii 
Legiunii, Corneliu Georgescu şi Radu Mironovici, 
abia apoi s-au gândit şi la Fondatorul de fapt, 
Corneliu Zelea Codreanu. 

Nu este o pură întâmplare inversarea numelui 
ctitorilor Legiunii Arhanghelul Mihail, când numele 
Căpitanului este pus pe plan secundar: acest lucru 
este relatat, an de an, în paginile revistei editată de 
Fund. Gh. Manu, "Permanenţe”. 

După comemorarea cu fast de la cimitirul 
Ţigăneşti, cei cu organizarea tristei manifestări 
probabil au spus: "Hai să oprim şi la Tâncăbeşti, tot 
suntem în drum spre Bucureşti, să facem şi aici un 
popas”. După slujba părintelui Capotă, cei care au 
luat cuvântul l-au elogiat pe Hona Sima (era oare 
îngropat aici? face cumva parte dintre Fondatori??!) 
cu referiri la, citez, "rolul esențial pe care l-a avut în 
salvarea Mişcării Legionare după sângeroasa 
prigoană din 1938-1940, şi promovarea fenomenului 
legionar în întreaga lume” 

Chiar că a avut merite serioase acest Sima, să 
amintesc de etapele care au marcat "promovarea 
fenomenului legionar” în vremea şefei lui 
asasinarea lui Nicolae lorga şi a demnitarilor carlişti 
închişi la Jilava (momente care au îngrozit populația 
țării, întunecând imaginea Legiunii creată prin jertfa a 
mii de legionari şi a însuşi Fondatorului, mai ales că 
asasinii nu şi-au asumat fapta, conform principiilor 
legionare, şi nici nu au fost pedepsiți pentru 
aceasta), declanşarea evenimentelor sângeroase din 
ian. 1941, când Mişcarea se afla la putere ca unica 
formație politică şi s-a împotrivit ordinelor gen. 
Antonescu, conducător al statului cu puteri depline, 
deşi îi jurase supunere (s-a împotrivit destituirii 
pretecților, iar "şeful" a stat ascuns, tremurând pentru 
propna piele dar râvnind puterea absolută şi 
refuzând orice tratativă atunci când încă se mai 
putea, fugind apoi în portbagajul unei maşini, lăsând 
în urmă mii de legionari condamnați la zeci de ani de 
închisoare), apoi fuga lui din dec. 1942 la Mussolini 
pentru “tratative” (care nu au dus la nimic altceva în 
afară de înrăutățirea radicală a vieții tuturor 
legionarilor din țară şi a celor exilați în Germania şi la 
arestarea altor mii de legionari), excluderea lui din 
Mişcare la Erding de către adunarea gradelor din 
vremea Căpitanului în etc. - într-adevăr, reale "etape 
glorioase” ale Comandantului pentru “salvarea” 


Mişcării! 


Pag. 3 








Am vorbit în trei numere consecutive ale revistei 
despre monumentele istorice din zona centrală a 
Capitalei, pe care le-am vizitat, mergând pe jos, de 
la Arcul de Triumf până în Piaţa Universității 

De aici în continuare vom avea însă nevoie, 
neapărat, de o maşină, fiindcă monumentele 
reprezentative nu mai sunt atât de numeroase şi, în 
plus, sunt amplasate la distanțe de mulți kilometri 
unele față de altele x = 
Să începem cu vizitarea PARCULUI C 



















ia CP Do ia 





7 aflat la poalele 

Dealului Filaret, 
îi proiectat în anul 1900 
jde către ah. E 


Rendot şi inaugurat 
în 1906, cu ocazia a 
40 de ani de la 


suirea pe tron a 
primului răge al 
României, prilej cu 


care a fost organizată 
ŞI o mare expoziție 
Amenajarea s-a făcut pe un teren mlăştinos care 
purta numele Câmpia Libertăţii. La inaugurare parcul 
se întindea pe o suprafață mare, de 360.000 mp şi 
era înconjurat de vechi plantații de vii 
Parcul strălucește de curățenie, este plin de flori 
ŞI copaci, atracția principală constituind-o un 
exemplar de Sequoia gigantic, declarat monument al 
Năturii, Tot aici se aMă Monumentul soldatului 
Necunoscut a cărui candelă arde continuu. O atracție 
deosebită o constituie şi statuile "Giganţilor realizate 
de sculptorul Dumitru Paciurea, precum şi Fântâna 
Cantacuzino, monument de artă în sti! neoclasic, În 
Parcul Carol se mai ană Arenele Romane, vastă 
construcţie în formă de potcoavă în stil roman, 
concepută de arh Negrescu, ca loc de reprezentații 
le în aer liber, având o capacitate de 5,000 de 





Pag. 4 





locuri, cu o acustică destul de bună, în urmă cu 
câteva decenii având loc aici, în sezonul estival, 
seară de seară, spectacole de operă. Acum, din 
păcate, nu mai au loc aici spectacole de operă sau 
teatru, ci, din când în când, doar câte un concert 
rock sau folk, unde este mai mult zgomot şi mai 
puțină muzică. A 

Ne suim în maşină şi străbatem înapoi zona 
centrală a Capitalei, pe care am descris-o în trei 
episoade consecutive, trecând pe Calea Victoriei, 
Bd. Ana lpătescu, Şos, Kiseleff, Arcul de Triumf. 
Parcul Herăstrău, Casa Presei Libere, şi ne 
îndreptăm pe şoseaua națională cea mai 
aglomerată, care duce spre Ploieşti 

În drum spre aeroportul internațional Băneasa, să 
facem un scurt popas la FÂNTÂNA MIORIŢEI, 
luminată feeric noaptea. Ea a fost concepută de arh 
Octav Doicescu şi împodobită pe cei doi pereţi dintre 
care apa țăşneşte ca o creastă de cocoş, cu două 


mozaicuri în alb şi negru compuse de Malița 
Petraşcu după cunoscuta legendă populară a 
Mioriţei 


Peste drum se ridică cunoscuta vilă în stil pur 
românesc a doctorului Minovici construită de 
arhitectul Cristofi Cerchez. Vis-â-vis se află Gara 
Regală Mogoşoaia croită după planurile arh. Duiliu 
Marcu j 

leşim din Bucureşti, priveliştile sunt încântătoare 
şi pline de pitoresc, mai puțin sticlele din plastic 
aruncate de cei certaţi cu civilizația. 

Ne abatem pe Şoseaua de Centură a 
Bucureştiului şi după 10-15 minute de rulaj ne găsim 
în fața celui mai frumos palat, şi cel mai renumit, din 
preajma Capitalei, 

Dintre toate monumentele descrise până acum, 
popasul trebuie să fie aici mai lung, minimum patru 
ore 

Constantin Brâncoveanu a fost ctitorul acestui 
superb. . edificiu. arhitectural şi de-aici. şi - stilul 

sI românesc care 
îi poartă 
numele 

Palatul este 
situat în mijlocul 
unei întinse curți 
dreptunghiulare 
mărginită pe trei 
părți de ziduri şi 
de construcții 
auxiliare, latura 
a patra, cu 
deschidere 
lac, fiind 



















+] 


către 
liberă. 
Intrarea în 
complex costă 4 

3 lei, pentru 
studenți şi pensionari prețul este jumătate, palatul 
intrând în circuitul turistic în 2001, dar — fie-mi permis 
să glumesc - în curtea vastă care dă în lac, aşa cum 
am mai spus, nimeni nu are voie să facă baie şi, cu 
atăt mai mult, să încingă un grătar! 

În Palat din păcate, nu ai să mai găseşti bunurile 
domnitorului Țării Româneşti, care au fost luate de 
către turci. În sălile domneşti, Martha Bibesciw ultima 
proprietară a Palatului, a făcut în perioada interbelică 
lucrări ample de restaurare cu ajutorul maeştrilor şi 
al materialelor aduse tocmai de la Veneţia. Mozaicul 
este elveţian cu foiţă de aur. Şemineele şi arcadele 
îţi încântă ochiul 

La loc de cinste este Foişorul Palatului, în bolta 
căruia s-au păstrat porțiuni. din pictura murală 
originală, unde domnitorul Brâncoveanu obişnuia să 
se odihnească departe de treburile țării 

Aşa cum am spus, în sălile Palatului 
nemaiexistând mobilier original, pereții au fost 
tapetați cu strane bisericeşti, covoare ţărăneşti, 
costume populare, care nu au nici în clin nici în 
mânecă cu ideea de palat domnesc. Totuşi, două 
excepții: un tablou-portre! cu Brâncoveanu, copie 
după originalul de la Mănăstirea "Sfânta Ecaterina” 





e 


de pe muntele Sinai şi o broderie din mătas 





realizată după tabloul votiv al Brâncovenilor 

Din sălile domnitorului cobori la subsol, unde 
odinioară se țineau la rece vinurile bune pentru 
ospătarea persoanelor de seamă invitate la palat 
Astăzi încăperile sunt folosite în scopuri artistice 
găzduind expoziții temporare de 
sculptură 

Martha Bibescu a construit în vasta curte a 
palatului sere de flori, altădată pline cu fel de fel de 
plante, astăzi garnisite numai cu muşcate, ficuşi 
cactuşi! În curtea Palatului Brâncovenesc nu se mai 
desfată păunii despre care scria Martha Bibescu 

Vizitarea Palatului, a foişorului şi a Bisericii cu 
hramul St. Gheorghe, pe care Brâncoveanu a ridicat- 
o în 1688, durează o oră-două, în funcţie de cât de 
mult vrea să afle turistul 

Dar vizitatorul are parte şi de o “surpriză”, mai 
aproape în timp de zilele noastre Lângă un gard ce 
mărgineşte livada, departe de ochii lumii, stau 
abandonate statuile lui Lenin şi Petru Groza 
Imensele statui care până în anii 90 se afau 
amplasate în fața fostei Case a Scânteii Şi, respectiv 
în centrul frumosului cartier Cotroceni, stau culcate 
cap la cap cu fața în ploaie, cu mâinile gesticulând 
înconjurate de buruieni. Cineva a încercat să fure 
mâna dreaptă lui Groza: urmele tăieturii de flex sunt 
o dovadă. Lumea vine, priveşte, unii înjură printre 
dinţi, alții îi pozează cu telefonul mobil şi fac glume 
macabre — firesc, de altfel! 

Aproape de poartă se află cavoul, aici sunt 
îngropaţi prinți şi prințese din neamul Bibescu, dar 
chiar şi în acest loc de pioşenie lipsa de civilizaţie 
tipic celor educați în comunism ŞI neocomunism e e 


Vizibilă: pe un perete al edificiului era scris cu creta: 
"Răzvan şi Dona” 


pictură sau 


(continuare în numărul viitor) 


E Zhace/ 


CUVÂNTUL LEGIONAR August 2007 


Într-o noapte cu lună plină, la o crâşmă, am auzit [ 


o poveste nebună de la un vagabond simpatic, 


un fel de pierde-vară, însetat de molan proaspăt de | 


buturugă şi pofticios nevoie mare de o pastramă 
haiducească minţită pe grătar, plătită de cine-l 
ascultă, Cine ştie de unde a pescuit povestea şi cui 
a mai pasat-o, da' n-are importanţă, bine că mi-a zi: 
o! la auziți-o: 

<<... În ziua a şasea de la facerea lumii, Marele 
Creator, neavând altceva mai bun de făcut şi ca să- 
şi facă de lucru, l-a creat pe Adam. 

Mă rog, a ieşit Adam cum a ieşit: după unii, bine, 


după alţii, după cum se poate vedea, cu unele. 


lipsuri, cu două mâini, două picioare, un cap; la 
“interior”, tot cam aşa: doi plămâni, doi rinichi, şi în 
rest s-a mers pe unicate 

Ei bine, nici nu l-a terminat Creatorul ca lumea pe 


Adam, ca să-l pună pe roate, că intre organele lui au i 


şi început oarece discuții, cine să ia puterea, să fie 
şef. Sigur că discuţiile se purtau pe şest, să nu se 
prindă Marele Creator de ceea ce se întâmplă, ca să 
nu o ia pe coajă 

Ficatul o ținea sus şi tare că el ar fi cel mai 


îndreptățit să fie şeful, stomacul că el e baza, că fără 


păpică nu se poate şi nu mai merge nimic, ca să nu 
mai zic de inimă care se dădea mare, cum că ea ar fi 
motorul. Capu' nici el nu se lăsa mai prejos: că el 
gândeşte, el e la înălțime, vede tot, ştie tot, restul e 
apă de ploaie. 

Dacă la început zarva mocnea, după ce Adam şi 
Eva au încasat-o după chestia cu mărul şi au ajuns 
pe pământ, discuţiile s-au încins între organe, ținând 
cont că, de acum, erau ceva mai departe de ochii 
Stăpânului. 

În condiţiile astea Adam numai bine nu se simțea! 
Umbla de colo-colo, n-avea stare, n-avea somn, nu-i 
tihnea nimic şi nu ştia de ce. 

Ca să se termine odată discuţiile (ca şi cu 
ghionturile "amicale" pe care şi le dădeau candidații 
la şefie), plămânii au tuşit de trei ori şi au propus o 
sesiune extraordinară (ca la Pariameni), în care să 
se hotărască, prin vot, cine-i şelul. Timp de gândire 
pentru toți, o săptămână. 

În săptămâna de cugelare să vezi şuşoteli, 
alianțe de dreapta, de stânga, convenții democratice, 
de la un moment dat nu se mai ştia cine-i cu cine. 

Ficatul s-a aliat cu splina, plămânii cu inima, 
mâinile cu picioarele, stomacul la început cu capul, 
apoi cu picioarele. Intrigi, vorbe şi fitile. 

A venit şi ziua alegerilor, Aşa cum a început, cam 
aşa s-a şi terminat. Sau, mă rog, pe aproape. Odată 
ce fiecare s-a votat pe sine, nu s-a putut alege un 
şei, nici măcar cu două voturi 

Cine credeţi că, spre finalul şedinţei, a sărit ca 
păduchele-n frunte, să-şi pună candidatura, să fie el 
şef? 

Cine nici nu se aşteplau: curul! 

Râsete, chicoteli, batjocuri: "Adică cum, domile, 
să ne conducă curul?”, "Ei, asta-i, tocmai ăsta!?", 
"Hai că-i bună!”, şi alte comentarii necuviincioase 
care nu se pot reproduce aici, 

A răbdat curul cât a răbdat şi le-a trântit-o şi el: 

- Bineee...Peste o săptămână o să mă rugaţi în 
genunchi. să vă fiu şef! O să vă iasă pe nas 
batjocura! O să vedeţi! 

Normal că nu l-a crezut nimeni. 

Din această clipă curul a închis robinetul, s-a 
constipat! A trecut o zi, două, trei, au început 
tulburările, balonările, mirosurile Şi insomniile şi 
altele. A veni! şi ziua a patra, a cincea; din râu în mal 
rău. Au început rugămințile şi promislunile: "Uite, te 
facem vice! Ce zici?". 

- Nul Şel, le-a răspuns înțepat curul 

În ziua a şasea, în fața prăpădului, toate organele 
au cedat! În unanimitate: curul a fost ales şef! 

De acum, gata, curul a trecut la cârmă şi s-a 
pus pe condus. 

Cum conduce, se vede; cu tot felul de beteşuguri 
şi dereglări, de nu mai ştiu doctorii de capul lor cum 
să mai dreagă lucrurile, 

Se ştie că "unde nu-i cap, vai de picioare”, 
darămite în cazul în care în loc da cap, conduce 
curul...>> 


CUVÂNTUL LEGIONAR August 2007 


CÂND CONDUCE CURU.'... 





Dar ia să vedem, în politichia dâmboviţeană, 
unde s-au aciuit tot felul de gunoaie puse pe 
căpătuială, povestea nebună a acelui vagabond 
bun de gură, cea cu organele lui Adam, işi 
găseşte corespondentul? 

Păi, cum nu! Priviţi-l cu atenție, de exemplu, pe 
un zbanghiu, cel cu un ochi în derapaj pe dreapta, 
chelios, urât şi cu pantalonii căzuți în vine ca un 
chelner beat, care se dă drept buricul pământului în 
politichie, pozând în omul providențial pentru țară, şi 
o să vă convingeți! 

Individul ("Chiorul”, pentru amici), un viclean şi un 
demagog de neegalat, scuipă cu talent unde a lins şi 
linge unde a scuipat, iar atunci când e vorba de 
pricopseală n-are mamă, n-are tată. Şi-a rotunjit bine 
de tot conturile din bănci, şi-a pricopsit copiii (nişte 
iepe sulemenite) cu vile şi cu'tot ce trebuie, despre 
fraţi ce să mai spun, ca şi despre alte neamuri şi 
apropiați (care cotizează...), Ba încă tot el miorlăia la 
un moment dat că n-are casă şi n-are unde să stea 
(după ce şi-a trecut vilele pe numele iepelor de care 
am pomenit) şi, ca urmare, a mai înhățat una, 
aproape de pomană! Se pricepe la ordinării! 

Onoare la el? 

Ce-i aia? Promite, îşi dă cuvântul şi uită cu o 
viteză de te minunezi! N-are ruşine, minte cu ochii 
deschişi, în văzul întregii țări, că are şi damblaua să 
apară pe sticla televizoarelor pentru a-i zăpăci pe 
naivi cu tâmpeniile lui, tocmai bune pentru proştii la 
care are priză şi care se uită în gura lui ca la Mesia 
('e de-al nostru, pe el îl vreau!") Norocul lui e că, 
deocamdată, avem destui naivi (oameni, totuşi, de 
bună credință) şi destui proşti, ca în orice pădure 
care are uscături, 

Măscăriciului îi place să facă pe arhanghelul 
dreptăţii, în luptătorul neînfricat împotriva corupției, 
arată cu degetul la alţii, strigă din rărunchi cu un 
tupeu nemaivăzut: "Hoţii! Oligarhii! Mafioţii”, de 
parcă nu-i trăzneşte gura de usturoiul afacerilor 
murdare pe care le-a făcut şi pe care le-a scufundat 
ca vapoarele în apele uitării, în sertarele unor 
procura interesați, unde dosarele îi zac de ani de 
zile. 

Ca un scamator, face din alb negru, şi invers, 
într-un limbaj reavăn, folosit de hamalii din port, 
limbaj presărat cu hăhăieli şi behăieli de mitocan 
care se vrea "popular", aşa cum a învăţat, pe 
vremuri, la şcoala partidului, unde s-a format pe 
când  “infiera cu mânie proletară imperialismul 
anglo-american aflat în putrefacție pe marginea 
prăpastiei”. A absolvit "Şcoala" partidului ca premiant 
Cu'coroniţă, că la materiile normale de şcoală era, cu 
milă, doar mediocru 


Înainte de '89 Slugărea pe la mai marii zilei, 
vrednic ca nimeni altul, făcându-se preş pentru a 
obține funcţii, de preferinţă în străinătate, pe valută 
Sigur că le obținea odată ce “colabora” cu 
organele”; era zelos.. 








La zilele onomastice şi festive, de acolo, din 
străinătățuri, trimitea telegrame de felicitare 
"tovarăşului" şi "tovarăşei”, iar când trebuia aplauda 
în două picioare ca un membru credincios al 
partidului, bineînțeles devotat "cauzei"! Se pricepea 
la asta! Făcea clăbuci la gură când striga lozinci sau 
când prezida cu mândrie şedinţele de partid; doar 
avea o funcţie! 

După revoluție, licheaua a năpâriit brusc, a 
devenit, dintr-o dată, un feroce anticomunist (are 
tupeu, nu glumă!), începându-și ascensiunea dând 
din coate să-şi facă loc în față, pupând papucii mai 
marilor partidului în care s-a oploşit Când nu-i 
reuşea figura, nu se dădea înapoi să înfigă cuțitul în 
spatele celor care i-au stat în drum (normal, în 
concepția sa!), muşcând fără nici o ezitare mâinile 


|] prietenilor care i-au dat o pâine. 


N-are scrupul, n-are Dumnezeu, deşi pupă 
icoanele şi-şi face cruci mari care să se vadă, mai 
ales dacă este dat la televizor. 

Ca să impresioneze, să câştige voturi, e în stare 
de orice. lăcrimează ca o fleoarţă, face pe 
măscăriciul, bate geamparalele cu țigânci în baruri, 
năşeşte, taie şi scoate panglici, îşi aruncă paltonul în 
mulțime, e popular, pozează în omul providențial 
care ne trebuie! 

Se plânge mereu "că el ar face treabă, dar nu 
esle lăsat de alții”, altfel, Doamne, ce rezultate ar 
obține! Pe unde a trecut, a lăsat în urmă dezastre; în 
schimb, scandalurile s-au ținut lanț, ca şi acum, de 
când şi-a cățărat curul într-un fotoliu capitonat. 

Nu numai că nu face ceea ce ar trebui să facă şi 
încasează bani din gros pe degeaba, dar îi încurcă şi 
nu-i lasă nici pe cei care sunt în stare. Pentru el sunt 
numai bune scandalurile (pe care le cultivă şi le 
provoacă), ca şi dezbinările în care e specialist, 
pentru că ele îi ascund interesele, trecutul şi imensa 
sete de putere, de-a dreptul paranoică. Pentru 
putere e în stare să treacă peste cadavre, e în stare 
de orice, pentru că nemernicul vrea totul, curul vrea 
să fie tot timpul în frunte! 

Zbanghiului îi place să fie adulat, să facă băi de 
mulțime, iar atunci când este criticat reacționează ca 
un grobian, ceea ce, în fond, chiar este. Mimează 
de câte ori are ocazia că moare de grija poporului, 
pe când, în realitate, îl consideră o masă de 
manevră, de proşti, pe care o disprețuieşte. (Doar un 
mic exemplu recent: când a fost vorba să facă ceva 
pentru pensionarii care trăiesc de azi pe mâine şi 
care fac foamea, s-a lăsat greu, s-a pus de-a latul, 
cum că "nu sunt bani" pentru a le majora cu puţin 
pensiile amărăte; în schimb, țoapa are nevoie de 
avioane de sute de milioane de euro, cu care să-şi 
plimbe curu' şi acoliții, avioane dotate la ultimul 
strigăt cu saloane, dormitoare, băi, cabinete 
medicale, sisteme radar, de comunicaţii, antirachetă 
Şi altele. Pentru aşa ceva sunt bani!) 

N-are prieteni, în jurul lui roiesc doar slugi, pentru 
că nu suportă în preajmă-i oameni cu personalitate, 
cu şira spinării dreaptă, închipuindu-şi, în prostia lui, 
că le ştie pe toate şi că el este predestinat să 
comande şi toți ceilalți să execute toate aiurelile ce-i 
trec lui prin scufiță. Ba încă, culmea!, nu se sfieşte 
să se aprecieze ca pe unul de nota zece! Nu 
degeaba se spune că “atunci când Dumnezeu vrea 
să-l piardă pe om, întăi îi ia mințile!” (Apropo, la "9" 
mai sunt câteva locuri libere la "agitaţi”, pentru cei 
atinşi de sindromul mesianic...) 

Cu toate că nivelul său de cultură nu trece de 
genunchiul broaştei - cartea-i grea, nu vroia să-şi 
obosească mintea cu aşa ceva - ca să pară, totuşi, 
că şi el e un intelectual, şi-a făcut o "curte", un cere 
de culturnici, cu care, vezi Doamne, se consultă şi îi 
cară după el, câteodată cu avionul (doar nu-l 
plăteşte el, ci proşti, poporul), acalo unde-şi mută 
"moaştele". 

Unii dintre aceşti culturnici, selecționați cândva cu 
grijă de partid şi de către secu' ("sunt de-ai noştri, 
tovarăşi siguri, intelectuali de bază”) 


Pag. 5 


SAMANTHA, NEPOATA LUI LENIN 


Referitor la sloganul “Căpitane, nu fi trist: / Garda 
merge înainte / Prin partidul Comunist" pot spune că 
eu, copilandru fiind, mergeam pe stadioane şi 
auzeam strigându-se “Augustin, Augustin / Spaima 
sticlelor de vin”, dar până acum niciodată nu mi-a 
dat prin cap că (desfăşurând un raționament analog 
cu cel al d-lui Buzura) ar putea fi vorba chiar de 
Samantha, spaima sticlelor de vin! 

Nea Boris de la “Realitatea” domniilor lor, 
comentând articolul Samanthei, ne spune: "Autorul 
îşi exprimă clar opiniile anlilegionare: e o ruşine să 
taci şi să laşi barbarii să vorbească”. 

Măi neicuşorule, ţie nu iți miroase perna a 
varză când te scoli dimineața? Păi era vorba de 
comunism sau de legionari? 

Eu propun aşa: “Legionarilor, mama voaslră de 
comunişti Să înțeleagă tot prostu'. 

"Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele...” vorba 
cântecului mult îndrăgit, 

Ce aveţi, mămică, puneţi-vă batista la gură când 
intrați prin redacţiile alea ale voastre, că o fi vreun 
Virus, ceva! 

Cine ştie, mâine poimâine încep şi eu să scriu.ce 
visez noaptea că mi s-a şopltit la ureche. Sfântă 
Filofteia, bat în lemn, îmi fac cruce şi scuip în sân! 





În revista “Cultura” di. Augustin Buzura 
semnează un editorial intitulat “Nepoții 
Căpitanului”, după lectura căruia ne edificăm 
definitiv asupra diferenței dintre un malaxor şi un 
creier uman. 

În debutul acestuia, chiar autorul scrie că “despre 
comunism poți spune orice, fără riscul de a fi 
penalizat în vreun fel” (mai ales acum, când a fost - 
cică - “condamnat”), lucru pe care îl face şi dânsul de 
la un cap la altul al articolului. 

ldeea centrală a  editorialului, transformat 
datontă puerilităţii în schiță umoristică, este că 
legionarii au fost membrii fondatori ai comunismului 
în România şi că urmaşii lor, cică "nepoții 
Căpitanului”, sunt cei care ne lac azi viaţa o 
corvoadă. 

Vi se pare de râs sau de plâns, gândindu-vă la 
“legionarii” Bogdan Olteanu, Dan Voiculescu, Talpeş, 
Roman, Năstase, lliescu, Geoană şi alte asemenea 
nume, care stau ca râia pe câine, în posturi locale 
sau centrale de conducere? “Legionarii” lu' mama, 
mânca.-i-ar puricii din blană! 

Interesantă este  sublilitatea următorului 
raționament: legionarii s-au transformat în comunişti. 
Nu' are importanță cum, de ce, dacă. Aşa s-au 


transformat ei, prin fotosinteză! (De asta au înfundat 
legionarii, puşcăriile, cu miile, încă din 1948, nu?!) 

Mai târziu aceşti comunişti au avut şi ei urmaşi. 
Dar urmaşii lor nu sunt pui de comunişti, ci tot 
legionari! - 

Oricum o dai, pisica moartă tot la noi în curte 
este. 

Adicălelea eu nu sunt băiatul mamei mele, cu 
care am lat în casă 45 de ani, ci doar nepotul unei 
tanti despre care un nene dubios mi-a zis că este 
bunică-mea, dar pe care de fapt eu nu am văzut-o 
niciodată. 

Propun ca Logica să fie introdusă ca materie 
obligatorie încă din şcoala generală, că mâine- 
poimâine aud că de fapt eu sunt băiatul lui Hitler şi 
nu am cum să mă'apăr. 

Haideţi “să ne râdem“ mai departe: “Cei de vârsta 
mea ştiau prea bine că, în primii ani, numeroşi 
membri de partid, înainte de a fi devenit roşii, au 
fost... verzi, nefiindu-le străine versurile care circulau 
chiar şi după anii '60: <<Căpitane, nu fi trist / Garda 
merge înainte / Prin Partidul Comunist!>> După 
Revoluție, noii enoriaşi ai Căpitanului au reuşit să 
reziste chiar şi fără partid”. 

Aoleu, mă doare inimioara de atâta prostie! Stau 
Şi mă gândesc, excluzând din start faptul că di. 
Augustin Buzura era sub influența drogurilor, dacă în 
momentul scrierii articolului nu era plecat cu nevasta 
la vreo onomastică, undeva, să mănânce un mic, să 
bea o bere, şi să fi lăsat responsabilitatea terminării 
mirobolantului editorial în seama doamnei care dă cu 
mătura prin încăperea redacţiei. - 

Ştiu, îmi cer scuze, nu vreau să o jignesc pe 
doamna cu batic şi măturică, dar vă rog şi eu: „..o 
specializare, ceva, o carte de istorie scrisă de un 
băiat fără tichie, chestii din astea, minore Şi normale. 

Ce să zic, cam spălăței pe circumvoluţiune cei de 
la revista “Cultura”... 


x. 


CÂND CONDUCE CURU' 


înainte de '89, erau trimişi la specializare, la studii, 
cu burse în străinătate, în "putredul" Occident, unde 
reprezentau cu pieptul bombat "societatea socialistă 
multilateral dezvoltată”, ba încă unii dintre ei au fost 
chiar activişti de partid; acum sunt "disidenţi”, au 
luptat împotriva comunismului, erau persecutați! 
Mare şi nesfântă neruşinare! La urma urmei, cine 
sunt ei? Nişte mercenari şi oportunişti, nişte vânători 
fără Scrupul de sinecuri şi funcţii grase, din banii 
strânşi de la amărăţi, dintr-un buget secătuit, ca vai 
de capul lui. Zbanghiul are ŞI un fel de adunătură de 
aplaudaci, ce aduce cu un partid; când trage un pârț, 
corul intelectualilor de mucava şi al țucălarilor din 
conducerea aceste! adunături de tembeli se 
înghesuie care mai de care să-i aspire 

imediat fapta, apreciind după miros că e o 

Pag. 6 





Ci Zi 


Dragi cititori, dacă aveţi dubii în privința autorului, 
formaţi numărul de la redacţia acestei reviste: 
3.18.81.06 şi cereți interior 2310. 

După o lună de încercări, spuneți-mi şi mie de 
câte ori ați reuşit să prindeți pe cineva aici, că eu 
nu am reuşit să vorbesc decât cu centralista cu care 
m-am şi împrietenit, purtând discuții pe teme erotico- 
politice. 

Vă spun eu, editorialul e făcut de Samantha, 
doamna care face voo - doo cu mătura! 

Dar să vedem mai departe, ce vrăji a mai făcut 
Samantha. - 

După ce se dă drept Augustin Buzura şi ne spune 
că „ea, „femeia eu suflet. de bărbat, a. fost 
anticomunistă prin faptul că a fost cenzurată în 
perioada dinainte de 1989, ne stropeşte cu mopul în 
ochi, ori de câte ori prinde ocazia. 

Probabil v-aţi pus întrebarea “De ce face asta?”. 

Ei, aici e marea deconspirare. Săc, sâc, săc, v- 
am prins, v-am prins! 

Undeva, în aceeaşi țărişoară numită Romănia, 
mult râvnită şi apreciată de către evrei, mai apare şi 
o publicație numită “Realitatea evreiască”. În 
aceasta, dl. Boris Marian are o rubrică numită “Din 
presa culturală” în care monitorizează şi trece în 
revistă cele mai “interesante” articole din ziarele 
culturale, subculturale sau chiar coproculturale. 
Depinde de unde priveşti lucrurile sau de cum miroşi 
treaba, 

Doamna Samantha ştia asta, motiv pentru 
care a şi zămislit articolul cu pricina, pe care îl 
comentăm acum. 

De fapt noi nu comentăm articolul în sine, ci 
raționamentul şi cunoştinţele autorului său, 
descoperind cititorilor firul logic al evenimentelor şi 
factorilor care au cauzat această oroare, de altfel 
răsuflată şi plictisitoare din acest motiv, 








Piei, Satană! 

Tanti Samantha, cu ce ai scris editorialul, cu 
coada de la mătură? Sau I-ai scris cu pixul pe uşa de 
la budă si de acolo l-a copiat redacția din lipsa de 
subiecte, în timp ce se afla în „chinurile facerii"? 

Eşti puțin prea sofisticată pentru puterea noastră 
de înțelegere, dar oricum e bine că a înțeles cine 
trebuia. Că acum, dacă tot e vacanţă şi vară, poate 
vine şi avansarea: creşte temperatura cu un grad - 
două afară, apar şi un grad - două pe umăr. Şi, ce e 
mai important, mica atenţie estivală. Lasă măturica si 
hai “la mare, la soare”, că “fetiţele sunt goale” - 
goale-n cap, goale de idei. Ca matale. lar când ai 
idei, îţi trec prin cap şi şuieră ca trenurile prin-gara 
Roşiori, de-ți dansează neuronul ăla prin. tigvă 
precum bilele de la "6 din 49 in'urna-din' care se 
extrag 

Asta cu recompensa ar fi partea bună a lucrurilor. 
Partea nasoală ar fi dacă n-ai primi nimic, adică ai 
face toate astea de toantă, de fraieră, fără să iei nici 
praful de pe tobă. 

Unchiul matale, Lenin, înainte să se ducă în locul 
ăla mirific pentru el, numit iad, a zis aşa: "Vom 
construi o societate în care dacă cineva ar 
îndrăzni să se ridice împotriva noastră, noi 
(creatorii, fondatorii, conducătorii — n. n.) vom sta cu 
mâinile în sân şi ne vom uita cum cei din jurul 
reacționarului îi dau în cap şi îl nimicesc pe 
acesta”. 

Cred că acum, când lucrurile merg de la sine, 
ca pe roate, e fericit şi mândru de nepoata lui, 
Samantha. 

Doamne apără-ne şi fereşte-ne de nepoții lui 


Lenin! 
Sorel Moraru 





emisie de parfum franțuzesc. O curiozitate locală o 
reprezintă cel care conduce, deocamdată, corul 
zoologic al aplaudacilor de serviciu; o plticanie ce 
îmbină perfect rolul de slugă cu cel de preş şi hârtie 
igienică! Mai mult de atâta slugărnicie chiar că nu se 
poate! E imposibil. 


Priviți-i: tuturor acestor "europenizați” şi 
"americanizați”, care au, în loc de coloane 
Verticale, mațe de cauciuc, de servitori de 
carieră, ce se vând la cine dă mal mult, le pute tot 
ce e românesc, ba încă şi declară, fără jenă, sus 
şi tare, că le este ruşine că sunt români! Scuipă 
pe istoria acestui neam, murdăresc tot ce ating! 

Păi cum să n-o facă, când unii dintre ei sunt 
odrasle de nomenclaturişti veniți pe aceste 
meleaguri cu tancurile cu stea roşie! 


Când vreunul din aceşti țuțări screme o cărticică 
doi bani  ("filosofică”, pornografică sau 


de 
anticomunistă, se înțelege!), câteodată "inspirată" - 


delicat sau cu toptanul - din alte lucrări (cum ar fi, să 
zicem, Heidegger), ceilalţi, din haită, cad pe spate de 
admiraţie şi îi ridică osanale, ca la o nouă minune a 
lumii. Uite aşa se construieşte o glorie de mucava, 
lansată cu tam-tam, în cadru festiv, pentru reclamă, 
sub patronajul celui poreclit duios Chiorul. 


În tâmpenia şi nebunia lui, Chiorul îşi imaginează 
că poate să păcălească poporul român la infinit! Se 


mie, Au mai încercat-o şi alţii şi se ştie ce-au 
i 


CUVÂNTUL LEGIONAR August 2007 


Carte (pionară 


celei 


CORNELIU ZELEA CODREANU - "CĂRTICICA ŞEFULUI DE CUIB” 
REZUMAT (|) 
































SFATURI PENTRU ŞEFII DE CUIB, 
ca unitatea de sub comanda lor să poată 
merge bine 

1) Cum trebuie să fie şi să se poarte 
un şef: 

- Un şef trebuie să fie înțelept, trebuie să 
se gândească bine când ia o hotărâre, pentru 
ca ea să fie bună. Hotărârea trebuie luată 
repede şi dusă până la capăt. 

- Trebuie să fie blând şi să-şi iubească 
oamenii de sub comanda lui. 

- Trebuie să fie voios; aşa trebuie să 
apară înaintea celor pe care îi comandă, nu 
amărăt, întunecat, nervos, 

- Trebuie să fie drept cu legionarii şi cu 
toată lumea. Nici adversarului nu-i poate face 
nedreptate. Va lupta cu el, îl va învinge, dar 
pe căile dreptății, ale moralei; nu prin 
laşitate sau minciună. 

- Trebuie să fie curajos şi hotărât în 
ceasuri de primejdie. Aşa bunăoară, dacă va 
vedea un om în primejdie, datoria de onoare a 
unui legionar este de a sări pentru a-l salva, 
înfruntând primejdia - exemplu: foc, înec etc. 

- Trebuie să împartă bucuriile şi durerile cu 
toți camarazii lui. În orice ocazie în lume, nu 
numai în lumea legionară, el trebuie să-şi 
aleagă locul cel mai greu. Un legionar nu se 
înghesuie ca să apuce cel dintâi loc la masă 
sau cel mai bun pat la culcare. 

- Trebuie să fie dibaci, adică orice ordin să-l 
ducă la bun sfârşit, întrebuințând căile cele mai 
inteligente. 

- Trebuie să comande clar și să-şi ducă 
oamenii la biruinţă. 

- Să nu vorbească de rău pe camarazii lui. 
Să nu permită să i se vorbească de rău 
despre alții. 

- Să ştie să păstreze armonia în unitatea 
pe care o conduce. Este de o importanță 
capitală. Un şef de ar avea toate calitățile din 
lume şi dacă in unitatea pe care o comandă 
e ceartă, dezbinare, neințelegere, trebuie 
imediat înlocuit. 


(N. N.: Cazul HORIA SIMA! Dezbinarea Mişcării 
Legionare datează din vremea _şefiei lui Sima, şi 
chiar şi numai din acest punct de vedere, lăsând la o 
parte gravele şi repetatele abateri de la linia 
legionară, ca şi trădările sale, pe care nu le mai 
enumerăm, din lipsă de spațiu — am făcut-o până 
acum în nenumărate rânduri - excluderea _lui_ din 
Miscare în 1953, de către adunarea gradelor 
legionare din vremea Căpitanului, este perfect 
justificată şi valabilă!) 

Sunt unii şefi care îndată ce iau comanda 
unei unităţi, unitatea incepe a se destrăma. 

- Să fie foarte cuviincios cu toată lumea. Să 
nu bruscheze lumea, pentru că în loc de ao 
atrage o s-o îndepărteze. 

- Trebuie să fie cumpătat la toate. De 
exemplu: nu se poate concepe nici un şe! şi nici 
un legionar beat. Legionarul poate petrece, 
dar nu se imbată. 

- Să fie om de cuvânt. 

- Să fie de o cinste care să-i atragă stima 
tuturor oamenilor din jur. 

Într-un cuvânt, să se poarte în aşa fel 
încât toată lumea să poată spune: „Într-un 
legionar te poți încrede, căci un lucru luat de 
un legionar pe seama lui îl duce la bun 
sfârşit.” 

Şeful legionarilor este un om năzdrăvan, 

care din orice împrejurarea oricât de 
grea ar fi ea, iese deasupra. El trebuie 


CUVÂNTUL LEGIONAR August 2007 


să fie învingător. De va cădea, el se va ridica 
din nou şi va învinge. 

Numai înzestrat cu astfel de calități, un 
şef legionar va putea, prin şcoala cuibului şi 


prin puterea exemplului, transforma pe fiecare 


român, creând_un_ suflet nou, un adevărat 
Caracter, care va şti să învingă în toate 


împrejurările şi cu care țara se va putea mândri 


2) De ce trebuie să se păzească un şef 
legionar 

Să nu se lase ademenit. Adversarii au două 
căi de luptă. Prima cale, atacul fățiş pentru a ne 
strivi. Dacă văd că noi am rezistat şi n-am fost 
striviţi, atunci încearcă a doua cale: ademenirea 
câtorva oameni pentru dezbinarea noastră, 

Un exemplu: procesul de la Văcăreşti din 28 
martie 1924. Procesul acesta a urmărit strivirea 
noastră. Noi. însă am rezistat, am ieşit 
învingători. Diferite persoane Sus-puse se 
arătau prietene cu noi (după proces), ne 
chemau la masă, ne lăudau: că suntem buni, 
suntem talentaţi, vom ajunge departe etc. În 
acelaşi timp încercau dezbinarea noastră 
vorbind rău pe ceilalți camarazi. Noi am prins 
această notă de atac şi ce auzeam, veneam 
şi ne spuneam unul altuia. Şi atacul a căzut. 
lar noi, după 10 ani, ne găsim tot aşa de uniţi ca 
şi în ceasul întâi. 

Acum, împotriva Mişcării 
întrebuințează primul mijloc 
adversarilor de a ne strivi 

Când vor vedea însă că nu ne pot strivi, vor 
încerca al doilea mijloc: dezbinarea noastră prin 
ademenire 

Nu vedeți cum s-au dezbinat toate 
partidele din România, tot prin ademenire? 
(...) Dar noi vom fi pregătiți şi vom învinge. 

Ce trebuie să facă un şer legionar, când 
simte atacul ademenirii: 

Imediat trebuie să raporteze şefului său şi 
şefului Legiunii şi să spună deschis cuibului din 
care face parte. Adică să dea pe față uneltirile 
vrăjmaşe. 

Nu există în Legiune „M-am supărat şi 
plec.” Dacă se ceartă cu cineva cu un 
camarad, legionarul trebuie să se împace. În 
orice caz, nu poate pleca din Legiune pe acest 


Legionare se 
încercarea 


(continuare din numărul trecut) 


motiv, căci nu se poate supăra pe Legiune, 
adică pe lupta de mântuire a tării sale. 

lar dacă pleacă, greşeala lui este foarte 
mare față de toţi legionarii, față de drapelul 
Legiunii şi față de Neamul său. 

Cineva poate pleca din Legiune când nu 
mai crede, dar nu când se supără: 


Este o mare greşeală ca un şef legionar, din 
invidie, să înceapă a vorbi de rău în fata 
oamenilor din cuib sau din sat pe un camarad 
al său. Aceasta duce la dezbinarea în două a 
legionarilor, la lupta dintre dânşii, la victoria 
inamicului. Este aşa de grav acest lucru, 
încât Legiunea consideră asemenea fapte 
aproape ca o trădare. Cum? Pentru ambițiile 
tale să distrugi Legiunea? 

Chiar dacă sunt duşmani personali, când au 
devenit legionari nu se mai ceartă, nu se mai 
vorbesc de rău, luptă fiecare în funcţia pe care 
o are şi slujeşte cu credință cauza legionară şi 
victoria de mâine. 


O altă boală de care trebuie să se ferească 
un şef legionar şi să-şi păzească toți oamenii 
din organizație, boală care este foarte 
periculoasă, pentru că aduce neînțelegeri în 
sânul organizației şi mai ales pentru că taie 
aripile marilor îndemnuri, este critica. Critica sub 
formă de veşnică nemulțumire 

Sunt anumiţi oameni care, orice ai spune sau 
orice ai face, ei sunt întotdeauna nemulțumiți şi 
au întotdeauna ceva de zis. Aceştia țin pe loc 
orice încercare de creație, taie avântul 
oamenilor de faptă. 

Organizaţia noastră nu este o organizație de 
critică, de negație, ci este o organizaţie cu spirit 
de afirmaţie, de combativitate, de ofensivă 

Lăsăm critica să ne-o facă istoricii, noi 
acum să cucerim şi să înfăptuim cât mai 
mult şi cât mai bine. 


Recrutarea membrilor 

Şeful de cuib când îşi recrutează membrii 
trebuie să aibă grijă de a căuta elementele cele 
mai destoinice şi cu sentimentul demnității 
dezvoltat. 


Necinstiţii, .<“ hărțăgoşii, oamenii de 
scandal, trufaşii, lăudăroşii, cei plini de ei, 
fricoşii, laşii, trebuie lăsați în afara 
organizației. 


Şi pentru ca să fie sigur că nici unul din 
elementele de mai sus nu vor mai putea intra în 
organizație, numărul legionarilor în nici un sat 
nu va putea fi mai mare decât jumătate din 
numărul oamenilor din sat. 

Odată numărul legionarilor împlinit, nu se 
mai poate primi în organizație nimeni, 
rămânând a se primi numai în măsura în care 
se fac locuri libere, 

În orice caz, trebuie păzită organizația de 
oamenii care nu pot să trăiască fără să se certe. 
Imediat ce un membru din cuib nu se poale 
înțelege cu ceilalți membri, e! va trebui să 
părăsească organizația, inaintându-şi demisia. 
Mai bine mai puţini, trăind în frăție deplină, 
într-o unitate perfectă, decăt mai mulți 
certându-se între dânşii. 

Şetul de cuib va căuta să păzească 
organizaţia de agenţi provocatori sau spioni 
trimişi de politicieni sau escroci de meserie. 

(continuare în numărul viitor) 


Pagină realesată de 


Pag.7 





Sil 77, 7, 


RELIGIILE "MONOTEISTE" 
- AVEM ACELAŞI DUMNEZEU CA ŞI NECREŞTINII? - 


"Evreii, mahomedanii si creştinii sunt trei expresii 
ale aceluiaşi monoleism, iar glasul tradiţiei lor 
autentice si străvechi este şi cel mai cutezător şi mai 
plin de încredere din istorie. De ce nu ar fi posibil 
atunci ca, în loc să genereze opoziții ireconciliabile, 
numele acestui unic Dumnezeu să ducă la un 
respect reciproc, la ințelegere şi coexistență 
paşnică? De ce să nu privim cu încredere la ziua în 
care, fără nici un prejudiciu adus dezbaterii 
teologice, vom descoperi ceea ce este atăt de 
evident şi totuşi atăt de greu de acceptat - şi anume 
că, în calitate de fii ai aceluiaşi Tată, suntem prin 
urmare cu toții frați?" (Papa Paul al VI-lea, La Croix, 
aug. 1970) . 

În aprilie 1970 a avut loc o mare manifestare 
religioasă la Geneva, în cadrul celei de a ll-a 
Conferințe a “Asociaţiei Religiilor Unite": 
reprezentanții a zece mari religii au fost invitați 
să se reunească în Catedrala: Sfântului Petru. 
Această rugăciune comună a avut la bază 
următoarea motivație: "Credincioşii tuturor acestor 
zece religii au fost invitaţi să se reunească în 
comuniune în cadrul cultului aceluiaşi Dumnezeu”. 

Să vedem însă cât de validă este această 
afirmaţie în lumina Sfintelor Scripturi. 

Pentru a explica mai bine problema, ne vom 
limita în analiza noastră la trei mari religii care s- 
au succedat istoric după cum urmează: 
ludaismul, Creştinismul şi Islamismul. 

Toate aceste trei religii se revendică de la o 
origine comună, ca religii ale Dumnezeului lui 
Avraam 

Astfel, s-a împământenit părerea că, din moment 
ce suntem toți fii ai lui Avraam (evreii şi musulmanii 
în mod trupesc, iar creştinii în mod duhovnicesc), 
atunci noi cu toții îl avem ca Dumnezeu pe 
Dumnezeul lui Avraam (la care ne închinăm fiecare 
în felul nostru, se înțelege), care este ca atare "Unul 
şi. acelaşi Dumnezeu". Şi acest Dumnezeu 
constituie, într-un oarecare mod, punctul nostru de 
unire şi de "înțelegere reciprocă”, lucru care ne 
îndeamnă la o "relație de frăție” şi de "ințelegere 
reciprocă”, aşa după cum a subliniat Rabinul dr 
Şafran, citându-l pe psalmist: "Ce este mai bun şi 
mai frumos, decăt numai a locui frații împreună...” 
(Ps. 132,1) 

Din această perspectivă este evident că lisus 
Hristos, Dumnezeu şi Om, Fiul co-etern cu Tatăl 
mai înainte de veci, întruparea şi Crucea Sa, 
învierea Sa minunată si preaslăvită şi cea de-a doua 
şi înfricoşata Sa venire, nu mai sunt decât nişte 
"detalii secundare” (?1) care nu pot să ne 
împiedice să "fraternizăm” cu cei care îl 
consideră pe Hristos "un simplu profet” (potrivit 

Coranului) sau "fiul desfrânatei” (potrivit 
anumitor tradiții Ta/mudice)! 

lisus din Nazaret nu se mai deosebeşte, deci, 
prin nimic de Mahomed, . 

Ne întrebăm care creştin vrednic de acest 
nume ar admite aceste fapte în conştiinţa sa? 

S-ar putea totuşi crede că, ținând cont de spiritul 
acestor trei religii şi lăsând la o parte pentru moment 
treculul, am putea să cădem de acord că lisus 
Hristos este o ființă excepţională trimisă de 
Dumnezeu 

Dar pentru noi creştinii, dacă lisus Hristos nu 
este insuşi Dumnezeu, ci simplu "profet" sau 
"trimis al lui Dumnezeu”, atunci El este nimic mai 
mult decât un impostor fără seamăn, Care S-a 
făcut pe Sine “Fiu al lui Dumnezeu” şi asemenea 
cu Dumnezeu! (Marcu 14,61-62) 

Potrivit acestei soluţii ecumenice ia nivel 
supra-contesional, Dumnezeul Treimic al Creştinilor 
ar trebui să fie ceva asemănător cu monotelsmul 
ludaismului şi Islamismului, cu vechea erezie a lui 
Sabelie, cu anti-trinitarismul modem şi cu anumite 
secte iluministe. Nu ar mai fi vorba de Trei 
Persoane şi o singură Dumnezelre, ci de o 
singură Persoană, neschimbătoare pentru unii, sau 
care-şi schimbă succesiv mâştile (Tatal — Fiul - 
Duhul) pentru alţii. 


Pag.8 





CUY 





Şi în pofida acestor neconcordanțe ar trebui 


să credem că închinăm la 
Dumnezeu”!? 

Totuşi ar putea să se ridice şi următoarea naivă 
propunere: "Dar aceste religii au un punct comun: 
toate trei ii mărtunsesc pe Dumnezeu-Tatăl!” 

Răspuns: Potrivit Sfintei Tradiţii Ortodoxe, acest 
lucru este o absurditate. lată mărturisirea noastră: 
"Slavă Sfintei, Celei de o ființă, de viață făcătoarei şi 
nedespărțitei Treimi”. Cum deci L-am putea despărți 
pe Tatăl de Fiul, când lisus Hristos afirma clar: "Eu 
şi Tatăl Meu una suntem!” (loan 10,30). Şi când 
Sfântul loan, Apostol, Evanghelist şi Teolog al iubirii, 


afirmă şi el: "Oricine tăgăduieşte pe Fiul nu are 
nici pe Tatăl.” (| loan 2,23) 

Şi chiar dacă toate cele trei religii îl numesc 
pe Dumnezeu Tată, al cui Tată este El cu 
adevărat? 

Pentru Evrei şi Musulmani El este Tată al 
oamenilor în plan creatural, trupesc, câtă vreme 
pentru noi, creştinii, El este Tată al nostru, 
rânduindu-ne spre înfierea întru EI, prin lisus Hristos 
(Efeseni 1,5) în planul mântuirii 

Ce asemănare poate fi atunci între Paternitatea 
Dumnezeiască din Creştinism şi cea din celelalte 
religii?! 

Alţii ar putea încă spune: "Totuşi, Avraam s-a 
închinat la Unul Dumnezeu, iar Evreii prin Isaac şi 
Musulmanii prin Agar sunt descendenții acestui 
adevărat închinător al lui Dumnezeu”. 

Aici ar trebui clarificate însă mai multe lucruri 
Avraam nu s-a inchinat nicidecum la un 
Dumnezeu unipersonal şi monoteist, ci la 
Dumnezeul Cel prezent în Sfânta Treime, după 
cum citim în Sfânta Scriptură: "Apoi Domnul S-a 
arătat iarăşi lui Avraam a stejarul Mamvni... Atunci 
ridicându-şi ochii săi, a privit Şi iată trei Oameni 
stăteau înaintea lui; şi cum i-a văzul, a alergat din 
pragul cortului în întâmpinarea Lor şi s-a inchinat 
până la pământ” (Facerea, 18,1-2) 

Deci în ce chip era Domnul, Căruia | S-a 
închinat Avraam? Într-o formă unipersonală, sau 
în forma Treimii Dumnezeiesti?! 

Noi, creştinii ortodocşi, cinstim această arătare 
Vechi-Testamentară a Sfintei Treimi la Ziua 
'Cincizecimii, când ne împodobim bisericile cu ramuri 
ce închipuie acel străvechi stejar şi când aşezăm în 
mijlocul lor icoana cu Cei Trei îngeri şi o cinstim, 
întocmai cum a făcut-o părintele Avraam! 

Descendența trupească din Avraam nu ne 
poate fi de nici un folos dacă nu suntem înnoiți 
prin apele Sfântului Botez în credința lui Avraam. 
lar credința lui Avraam era credinţa în lisus Hristos, 
după cum lisus Hristos, Dumnezeu Însuşi a spus-o: 
"Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă 
ziua Mea şi a văzut-o şi s-a bucurat” (loan 8,56) 

Aceasta a fost şi credința proorocului David, care 
L-a auzit pe Tatăl ceresc vorbind cu Fiul Cel de o 
fiinţă cu Sine: "Zis-a Domnul Domnului Meu” (Ps 

109,1: Fapte 2,34). 


ne "acelaşi 





Aceasta a fost şi credința celor trei tineri din 
cuptorul de foc care au fost scăpați de Fiul lui 
Dumnezeu (Daniel 3,25); şi tot aceeaşi a proorocului 
Daniel care a văzut în duh cele două firi ale lui lisus 
Hristos în taina întrupării Sale atunci când L-a văzut 
pe Fiul Omului îndreptându-se către Cel! vechi de zile 
(Daniel 7,13). De aceea spune Domnul, adresându- 
se posterității (incontestabile) după trup a lui 
Avraam: "Dacă ați fi fili lui Avraam aţi face faptele 
lui Avraam” (loan 8,39), iar aceste fapte sunt "să 
credeți în Acela pe Care EI L-a trimis” (loan 6,29) 

Cine sunt deci urmaşii lui Avraam? 

Fiii lui Isaac după trup sau ai Agarei egipteanca? 

Sunt Isaac sau Ismael urmaşii lui Avraam? 

Ce ne învață pe noi Scriptura prin gura 
dumnezeiescului Apostol? "Făgăduințele au fost 
rostite lui Avraam şi Urmaşului său." Nu zice: "şi 
urmaşilor” - ca de mai mulți, ci ca de unul singur: 
"şi Urmaşului tău”, Care este Hristos (Galateni 
3,16). Şi mai departe: "Iar dacă voi sunteti ai lui 
Hristos, sunteti deci __urmații__lui__ Avraam, 
moştenitori după făqăduintă (Galateni 3,23) 

Deci în lisus Hristos a devenit Avraam tată al 
multor neamuri (Facerea 17,5, Romani 4,17) 

După asemenea făgăduințe şi asemenea 
adeveriri, ce înțeles mai poate avea a fi urmaş al 
lui Avraam după trup?! 

Deci răspunsul este: NU. NOI NU AVEM 


NICIDECUM_ ACELAŞI DUMNEZEU PE CARE ÎL 
AU ŞI NECREŞTINII! 


Condiţia obligatorie de a-L cunoaşte pe Tatăl 
este Fiul: "Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe 
Tată!”; "Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin 
Mine” (loan 14,6-9). Dumnezeul nostru este un 
Dumnezeu al întrupării, pe Care L-am văzut cu ochii 
noştri şi cu mâinile noastre L-am pipăit. (| loan 1.1) 
Nematerialnicul a devenit astfel material pentru 
mântuirea noastră, aşa cum spune Sf loan 
Damaschin ”...şi ni S-a arătat, purtând chip ca al 
nostru...” 

Dacă Evreii şi Musulmanii au o cunoştinţă 
despre Dumnezeu care este în afara lui lisus 
Hristos, atunci înseamnă că Hristos S-a întrupat, 
a murit şi a înviat în zadar! 

Nu. Ei nu-L cunosc pe Tatăl. Evreii şi 


Musulmanii au_diverse concepții despre_Tatăl. 
însă fiecare concepție a_lor despre Dumnezeu 
este un idol, pentru că este un rod al imaginației, 
o creatie după chipul şi asemănarea lor. 


Pentru noi, creştinii, Dumnezeu este de 
necuprins, de neințeles, de nedescris şi nematerial 
iar pentru mântuirea noastră, El S-a făcut cuprins (în 
măsura în care ne împărtăşim de El), descris şi 
material, prin aceea că S-a arătat în Taina întrupări 
Fiului Său - aşa cum spune Sf. Vasile cel Mare 

De aceea spune şi Sf. Ciprian al Cartaginei că 
cine nu are Biserica drept mamă, nu-L are nici pe 
Dumnezeu drept Tată! 

Fie ca Dumnezeu să ne păzească de 
lepădarea de credință a Antihristului ce va veni, 
şi ale cărui semne se înmulțesc pe zi ce trece! Şi 
fie ca El să ne păzească pe noi, "turma cea 
mică”, "rămăşița cea după alegerea Duhului”, 
prin _rugăciunile Preasfintei, de Dumnezeu 
Născătoarei şi Pururea Fecioarei Maria, a 
dumnezeieştilor puteri şi a mulțimii de mucenici, 
prooroci,  mărturisitori, ierarhi, apostoli şi 
propovădultori care au fost credincioşi până la 
moarte, şi care şi-au vărsat sângele pentru 
Hristos, Care ne-a câştigat pe noi prin 
Evanghelia Lui şi prin apa Sfântului Botez. Noi 
suntem fiii lor - slabi, păcătoşi şi nevrednici, aşa 
cum Suntem; dar nu ne vom întinde niciodată 
mâinile noastre către un dumnezeu străin! AMIN! 


- Extras din 
www. sfaturiortodoxe. ro - 


site-ul 





Pagină realizată de Nezolie Badea 


NTUL LEGIONAR August 2007 





Atonte 





REZISTENȚA ÎN MUNȚI (II) 


În continuarea micii liste ilustrative de nume de 
luptători în rezistența armată anticomunistă din 
munți, din numărul trecut, să parcurgem acum 
teritoriul țării cu imaginaţia, menţionând doar câteva 
dintre grupurile de luptători şi istoria lor, foarte pe 
scurt 

În regiunea Bacău, în 1945, studenții legionari 
Petru Baciu și Gheorghe Unguraşu au organizat 
centrul de comandă al rezistenței anticomuniste din 
Moldova la Uturea (Solonţ). A căzut în 1948, 

În Munţii Moineştiului, doi foşti elevi, frați de 
Cruce, lon Lupeş şi Petre Măzăreanu, au avut 
ciocniri cu milițienii până în 1954, iar în Munţii 
Neamţului a acționat, până în 1951, organizaţia 
"Frontul Patriei”, condusă de Gheorghe Mahu 

În anul 1948, frații lon şi Cristea Paragină au 
organiza! un grup de rezistență armată în Munţii 
Vrancei. Octavian Voinea, Mihai Timaru şi 
Gheorghiță Bălan au fâcut parte din conducerea 
grupului, care a fost trădat în oct. 1949, 

n Dobrogea, încă din 1947, frații Nicolae şi 
Dumitru Fudulea au început să organizeze rezistența 
anticomunistă în pădurea Babadag. În sept. 1948 Ii 
se alătură avocatul legionar Gogu Puiu care preia 
conducerea. Au format nuclee legionare de 
rezistență armată în circa 30 comune, majoritatea 
membrilor fiind români macedoneni. Represiunea 
Securităţii a fost extrem de brutală 

În jud. Argeş, Dumitru Apostol, avocat şi 
comandant legionar, a organizat rezistența, cu 
centrul în comuna Şuiei. Au fost capturați prin 
trădare în luna mai 19491 

În 1948, colonelul Gheorghe  Arsenescu 
organizează grupul "Haiducii  Muscelului“, pe 
Muntele Roşu (zona Dragoslavele), Grupul a fost 
decimat în 1949, când este preluat de locotenentul 
Toma Arnăuoiu, Acesta îi schimbă numele în 
"Partizanii libertăţii” şi va acţiona pe Valea Râul 

Doamnei până la 20 mai 1958. Grupul loan Şerban - 
loan Voican (1950-1957) a acţionat în zona Capu 
Piscului şi a căzut tot prin trădare. 

In Oltenia, în anii 1947-1948, şi-a desfăşurat 
activitatea Mişcarea Naţională de Rezistență, 
condusă de gen. lancu Carlaonţ, coloneii Ştefan 
Halălău şi Gh. Cărăuşu, precum şi studentul Radu 
Giuceanu 

Peşterile din munţii Arnota (Oltenia) au adăpostit 
un grup de tineri legionari, condus de şeful Corpului 
Răzle|i, avocat şi comandant legionar Ilie Niculescu. 
În noaptea de 26/27 aprilie 1949, tabăra lor a fost 
încercuită și atacată de trupele Securităţii, Zece 
partizani au fost ucişi în luptă, lar 49 au< fost prinşi şi 
condamnaţi 

În Munţii Mehedinţi a existat un grup condus de 
Dumitru Totir şi Nicolae Trocan, prins prin trădare 
în 1952, în zona Baia de Aramă, grupul 
locotenentului Vasile Luţă a colaborat strâns cu 
partizanii colonelului Uţă din Banat. A fost depistat în 
dec, 1949 

În Banat, colonelul lon Uță a înființat o grupare în 

zona Domaşnea-Teregova, cu nuclee de rezistență 
În satele montane, grup care a acționat până în 
1955, deşi colonelul a fost trădat şi ucis în luptă la 8 
febr. 1949. În aceeaşi zi a fost capturat comandorul 
Domășneanu ŞI grupul său. De remarcat acțiunea 
comună a grupurilor conduse de avocatul legionar 
Spiru Blănaru şi de Gheorghe Ionescu în atacarea 
postului de jandarmi din Teregova şi Infruntarea 
trupelor de Securitate de la Pietrele Albe, la 22 febr. 
1949, Grupul Blănaru a fost anihilat în martie 1949, 
ar cel al lui lonescu în 1951 

Grupurile conduse de ing. Aurel Vemichescu (cel 

rănit de Moţa din cauza trădării sale a "complotului 

Sludențesc” din 1923), avocatul loan Târziu, maiorul 

Radu Coran, Teodor şi Doru Blaj, dr. Petru Ambruş, 

lon Tănase din Timişoara, dr. Vucu şi multe altele, 

au fost lichidate pe rând, din cauza superiorității 
numerice şi tehnice şi a metodelor dure utilizate de 

Securitate 

În Munţii Zarandului şi Codrului s-au evidențiat 
grupurile de luptători conduse de Adrian 
Mihuţ şi Cantemir Gligor, care au rezistat 
eroic până în anul 1956. 


CUVÂNTUL LEGIONAR 





de luptători din rezistența 


Figuri 
anticomunistă 

Fraţii Arnăuțoiu (Petre, lancu, Toma) 

Col. Gh. Arsenescu 

Ion Gavrilă-Ogoranu 





În Maramureş, lon Popşa şi lon liban au înființat 
un grup de rezistență anticomunistă în comuna 
Dragomireşti, în martie 1949. Cei şapte membri s-au 
refugiat în Munţii Țibleşului unde au avut ciocniri cu 
trupele de Securitate, 

Începând din luna mai 1949, tot în Munţii 
Țibleşului, apare grupul condus de pădurarul Nicolae 
Pop din Lăpuşul Românesc. Din grup au făcut parte 
copiii săi, Achim şi Aristina, preotul Onoga şi opt 
tineri veniţi din leud. În iarna anului 1952, bordeiul În 
care se adăposteau a fost descoperit şi atacat. Cei 
17 partizani au scăpat şi s-au dispersat. Grupul a 
fost anihilat în anul 1953. 'Un partizan din Odeşti 
Vasile Blidaru, a rezistat singur în pădure, din 1949 
până în 1958. EI şi-a lichidat duşmanii fără milă şi a 
căzul în luptă, într-o ambuscadă 

În 1948, în jud. Năsăud, învățătorul Leonida 
Bodiu a înființat nuclee de rezistenţă în satele Parva, 
Rebra şi Rebrişoara, pe Valea Someşului Mare. În 
15 febr. 1949 au început arestările, în total 75, iar 
conducătorii grupului au fost scoşi din arest şi 
asasinați, înainte de proces 

În 1948, în Munţii Gurghiului, jud. Mureş, exista o 
grupare anticomunistă cu centrul la Răstolita 
Căpitanul (r) Alexandru Grigorescu, dr. în economie 
Eugen Cengher şi studentul loan Gheorghiu au fost 
arestați la 1 iunie 1948, anchetați bestial la Tg 
Mureş, apoi readuşi la Răstolița şi asasinați în Valea 
Dracului, la 30 dec, 1948 

Pe versantul nordic al Munţilor Făgăraşului, în 
anii 1949-1955, studentul legionar lon Gavrilă- 
Ogoranu a condus organizaţia "Armata Naţională 
Română”. Un grup de 14 partizani a fost Sprijinit de o 
puternică rețea formală din satele din zonă 
Numeroase clocniri, ambuscade şi acțiuni de mare 
anvergură s-au soldat cu pierderi şi eşecuri din 
partea Securităţii. Membrii grupului au căzut pe rând, 
prin trădare, ultimii în 1955, într-o cursă abil întinsă 
de Securitate. lon Gavrilă a scăpat şi a stat ascuns 
până în 1976. 

Tot în 1948, ing. Lazăr Caragea a iniţiat şi condus 
mişcarea de rezistență din Munţii Retezat, cu cantrul 
în comuna Pui, jud. Hunedoara. Trădat Şi grav rânit, 
a fost capturat la 22 iunie 1949 şi condamnat de 
Tribunalul Militar Sibiu la muncă silnică pe viață. 
Ultimii să! partizani au fost lichidaţi în 1952. Maiorul 
Vasile Duma, conducătorul unei grupări din 
Hunedoara şi Munţii Apuseni, a fost condamnat la 
moarte de Tribunalul Militar Sibiu şi executat la 24 
mal 1951 

În Munţii Apuseni a exista! cea mai mare 
densitate de grupări de rezistenţă anticomunistă, în 
fostele județe Alba, Turda şi Cluj. Cea mai 
importantă, "Frontul Apărării Naţionale - Corpul de 
haiduci”, a fost creată de maiorul Nicolae Dabija în 

februarie 1948 şi se spune că a fost cea mai bine 
organizată din toată țara, din punct de vedere militar. 


August 2007 


(continuare din numărul trecut), 


În febr. 1949 şi-a construit adăposturi pe versantul 
răsăritean a! Muntelui Mare. Era în plină organizare, 
când a fost trădat şi atacat în noaptea de 3/4 martie 
de trupe de Securitate, net superioare ca număr. 
Deşi riposta partizanilor a fost dărză, cinci au murit în 
luptă, 14 au fost capturați, iar şapte, inclusiv Dabija, 
au scăpat. Trădat din nou (de cel care îl găzduia), 
maiorul Dabija a fost prins la 21 martie 1949, iar 
ultimii luptători din grupul său au căzut la 20 aug. 
1950. Lotul Dabija a fost anchetat şi judecat la Sibiu 
O parte au fost condamnați la moarte, iar restul, deși 
condamnaţi la muncă silnică pe viață, au fost ridicaţi 
din penitenciar şi asasinați 

În apropiere de Muntele Mare, pe Vârful Piatra 
Caprei, se afa grupul condus de Ştefan Popa, 
majoritatea legionari, sprijinit de o rețea țărânistă 
inițiată de Alexandru Maxim în satele județelor Alba 
şi Tâmava Mică. Hotărăseră unificarea cu grupul 
Dabija. Până la 23 iulie 1949, Securitatea arestase 
177 persoane din organizația lui Ştefan Popa. 

În 1948, avocatul Leon Șuşman (dintr-o familie 
înnobilată de principele Apafi), legionar, a strâns în 
jurul său un grup înarmat care a acţionat în zona 
Aiud — Turda - Huedin. Trădaţi, au fost prinşi în 
noaptea de 18/19 iulie 1957 

Pe versantul vestic al Muntelui Mare, pe Muntele 
Băişorii, a acţionat grupul condus de căpitanul 
aviator Dimandi lonescu, Ei au ocupat comuna 
Băişoara şi au arestat autoritățile locale. Reacția 
Securităţii a fost violentă. La 9 aug. 1949, şapte 
luptători au fost împuşcaţi pe loc. Maiorul Diamandi 
lonescu a fost condamnat la moarte, la 1 dec. 1950, 
împreună cu alți doi luptători. 

La 9 dec. 1956, un grup de 14 militari din 
Regimentul 255 Artilerie - Prundu Bârgăului a fost 
trădat şi arestat pentru că intenționa să preia 
conducerea unității de tancuri de la Bistriţa, să 
elibereze deținuții de la Ghena și să răscoale 
țărănimea şi studenții din Cluj. Locotenentul Teodor 
Mărgineanu a fost executat, iar ceilalți au primit 
condamnări la muncă silnică pe viață 

La 7 mai 1947, medicul veterinar Iosif Capotă a 
fugit şi a stat ascuns în comunele Brăişoru, jud, Cluj, 
şi Pieni, jud. Alba. În 1948 a înființat o grupare şi, cu 
ajutorul lui Alexandru Dejeu, a multiplicat 3.500 
manifeste la maşina de scris şi a procura! armament. 
În oct. 1957, au fost arestați 24 partizani, iar Capotă 
şi Dejeu au fost condamnați la moarte în 1958. 

Gheorghe Gheorghiu, zis Mărăşeşti, decorat cu 
Ordinul "Mihai Viteazul" pentru bravură în anul 1917, 
a inițiat și condus organizajia "Echipa Cruce şi 
Spada”, în 1948. În luna septembrie, împreună cu 
Gavrilă Forţu, redactează şi răspândeşte manifeste 
în București şi comuna Bologa, jud. Cluj. Traian 
Mereu din Săcueni-Bihor, Gheorghe Pituru şi 
locotenentul Aurel Potra au multiplicat şi au difuzat 
manileste pentru românii din Munţii Apuseni. În iama 
1948-1949, au recrutat membri în Bucureşti, 
Moldova, Braşov şi Cluj. Au proiectat atacarea 
depozitului de muniții de la Zam Sâncraiu, la poalele 
muntelui Viădeasa. În aprile 1949 s-au operat 
arestări în Bucureşti şi Huedin 

Rezistenţa armală a atins apogeul în anii 1948- 
1953 şi 1958-1959. Un număr mare de grupări au 
fost depistate de Securitate,  impresionând 
amploarea şi longevitatea fenomenului (mai mult 
de un deceniu şi jumătate), Trădarea a jucat un rol 
major în anihilarea rezistenţei. 

Răspândirea pe întreg teritoriul țării, la munte şi la 
câmpie, componența eterogenă din punc! de vedere 
social şi politic, cuprinzând segmente din toate 
categoriile sociale, i-a dat și caracter național. 

Legionari şi militari au luptat alături, intelectuali 
studenţi şi țărani, împotriva duşmanului comun. S-a 
putut trece cu uşurinţă de la un grup la altul, pentru 
că partizanii se cunoşteau între ei, chiar dacă 
aparțineau unor grupuri diferite. 


Bibliografie: Arhivele Institutului Naţional pentnu 
Studiul Totalitarismului 
(continuare în numărul viitor) 


Pag. 9 

































Storia în actualitate 


23 AUGUST: "SĂ RĂMÂNĂ DOAR CENUŞA” 


Acesta este titlul unei cărţi extrem de rare, scrisă în 1949, în străinătate, de renumitul gazetar PAMFIL 


ŞEICARU (/otografia alăturată), directorul ziarului interbelic "Curentur' (de orientare liberală): 


Pamfil Şeicaru nu poale fi numărat nicidecum printre simpalizanții legionari, de aceea ni s-a părut relevant să vă 


prezentăm punctul său de vedere privind evenimentul 23 august (care coincide cu al nostru). 


Aşa-zisul armistițiu din 23 aug. 1944 a fost de fapt o capitulare necondiționată, prezentată mincinos ca 
armistițiu de artizanul ei, regele Mihai, şi ca "eliberare de sub jugul fascist de către trupele sovietice” de comunişti 
s-a încheiat însă abia pe 13 sept. 1944 şi nu a făcut altceva decât să dea formă “legală”, 
a României de către rege şi politicieni în primul rând, şi abia în al doilea rând de către 


“armistițiul” 
juridică, marii trădări 
Occident. 


În 1944 Stalin însuşi recunoscuse că rezultatul războiului era încă incert; Armata Română îşi păstrase cea mai 
mare parte din efective şi întreaga combativitate, dovadă faptul că a mai luptat 260 de zile, de data aceasta pe 
frontul de Vest, alături de Aliați, traversând 1000 km şi 12 masive muntoase, în plină iarnă, până în inima Boemiei, 





participând doar într-un an la 16 bătălii mari şi 1000 ciocniri, eliberând 53 de oraşe şi 2778 de localități, iar un 
adevărat armistițiu se putea semna oricând în decursul acestor 260 de zile 

Efectele dezastrului de la 23 august 1944 sunt resimţite de România şi azi, de aceea acum, în luna august, când se implinesc 53 de ani 
de la nefericitul eveniment, vă prezentăm câteva imagini de epocă şi câteva considerații ale unui martor direct. 


Redacţia 


"Mărturia unui om care a trăit un eveniment în toate fazele sale dramatice este mai tulburătoare decât reconstituirea aceluiaşi eveniment cu ajutorul 
unel expuneri obiective, oricât de documentată şi precisă ar putea fi aceasta. Desigur, cifrele spun ceva; cu toate acestea, o stalistică seacă a crimelor comise de 
hoardele sovietice, cu ocazia invaziei țării noastre, nu ar putea da o imagine sulicient de clară asupra climatului moral al acestei perioade, aşa cum o poale face o 


simplă povestire.” (Pamfil Şeicaru) 


ROMÂNIA. ÎN „RĂZBOI ALĂTURI DE 
RUSIA SOVIETICA 

Se poate oare susține că armata care a invadat 
România la 23 August 1944 a fost o armată 
victorioasă sau, mai curând, o hoardă scoasă din 
minţi de plăcerea vărsării de sânge şi a jafului? 

Nici un moment Armata Roşie nu a întâmpinat 
vreo rezistență Trupele germane fuseseră 
dezarmate de români; ultimele grupuri de nemți ce 
rezistau încă în jurul Ploieştiului şi Bucureştiului 
au fost lichidate de armata română, înaintea 
sosirii ruşilor. Nicăieri nu s-a înregistra! cea mai 
mică ciocnire între nemți şi ruşi pe teritoriul României 

În august 1944, Stalin însuşi recunoscuse că 
rezultatul războiului era încă incert. Acțiunea 
României venea să uşureze forțelor ruseşti 
greaua sarcină de a lua cu asalt formidabilele 
fortificații naturale ale Carpaţilor. La acest 
avantaj considerabil, România a adăugat sângele 
vârsat alături de Stalin timp de 260 de zile. 
Această participare nu a fost simbolică. Armata 
română, care număra 386.000 de oameni, a suferit 
grele pierder?” Numărul de prizonieri capturați s-a 
ridicat la 103.214. Această acțiune explică 
importanța pierderilor sale: 5.078 ofițeri, 4.984 
subofițeri şi 159.760 soldaţi şi-au găsit moartea sau 
au fost grav răniți. Numai în timpul bătăliei pentru 
Oradea-Mare, s-au înregistrat aproape 30.000 de 
morți 

Cu ocazia conferinței de pace din august 1946, 
şeful delegației Cehoslovaciei, „lan Masaryk a 
ținut să-şi exprime recunoştinţa față de România 
pentru contribuția sa la eliberarea Cehoslovaciei 
în 1944: "Românii au contribuit, în faza finală a 
războiului, foarte activ la eliberarea părții orientale a 
Cehoslovaciei, unde 20.000 dintre ei îşi dorm somnul 
de veci." 

Care a fost recompensa României pentru 
această contribuție, pentru această vărsare de 

sânge care a secătuit-o? 

Despăgubirile impuse României prin 
Convenţia de Armistițiu au fost de 300 milioane 
de dolari, care trebuiau plătiți în şase ani, sub 
formă de mărfuri, produse petroliere, lemn, vapoare 
maritime şi fluviale, maşini etc... 

Clauzele dictatului de la Moscova (12 sept. 
1944) punea averea noastră națională la 
dispoziţia Uniunii Sovietice. Cele 300 de milioane 
de dolari care trebuiau plătite în şase ani, au 
dovenit 610 milioane, numai pentru primele 
douăsprezece luni, fără a mai pune la socoteală 
jaturile organizate şi executate metodic de Armata 
Roşie, Nicăieri nu s-a menţionat valoarea exactă 
a mărturilor însuşite prin furt de către Rusia, 

S-au luat ca bază aproximativă prețurile din 
= ceea ce reprezenta o majorare ilicită de 


Dar acesta nu a fost decât unul din aspectele 
jatului rusesc. Preţurile fuseseră, -fireşte, 
calculate în dolari şi încheierea 


Pag. 10 


socotelilor a avut loc după cursul Băncii 
Naţionale a României din 1938. Or, din 1939 şi 
până în septembrie 1944, moneda română 
suferise, din cauza inflației, o scădere de 90%. 

Campania militară dusă de România alături de 
Stalin costase 350 de milioane de dolari. 

Armata Roşie şi-a arogat pe deasupra dreptul 
de a emite monedă. Anexa zece a Convenţiei de la 
Moscova preciza "Guvernul român va 
răscumpăra, în timpul şi în termenele pe care Înaltul 
Comandament Aliat (sovietic) le va decide, toți banii 
emişi de către înaltul Comandament Aliat pe 
teritoriul românesc”. 

Rusia Sovietică a furat din România cât a putut 
căra. Cu cât cantitatea de bancnote emise de 
Armata Roşie era mai mare, cu atât creştea 
cantitatea de mărturi necesare plății pagubelor 
de război, scăderea bruscă a cursului monedei 
neinfluențând cu nimic prețurile fixate prin 
Acordul de "Armistițiu”. 

Convenţia de la Moscova nu sufla o vorbă 
despre durata ocupaţiei sovietice, ea preciza însă 
obligaţia României de a întreține trupele ruseşti, 
al căror număr era şi el trecut sub tăcere. În 
martie 1945, peste un milion de soldați ruşi se 
găseau în România 

În afară de aceste condiţii economice, 
"Armistițiul" de la Moscova obliga România să 
organizeze "cel puțin 12 divizii de infanterie cu 
serviciile aferente”. Textul a fost redactat astfel 
încât participarea noastră la războiul contra 
Germaniei să nu conteze cătuşi de puțin. 

Plata ce ni s-a impus a fost prevăzută drept o 
despăgubire minimă, măcar că ea era egală cu 
suma de care a fost jupuită Italia. 

Când condiţiile semnate la Moscova au fost 
cunoscute la Bucureşti, cineva I-a întreba! pe luliu 
Maniu: "Acestea sunt condițiile discutate la Cairo? 

Bătrânul om de stat a răspuns: "Mai bine n-am fi 
semnat nimic, rezultatul ar fi fost acelaş?. 

lon Mihalache, vice preşedintele PNȚ a adăugat: 
"Mai bine şi-ar fi tăiat mâna decât să semneze”. 

Şi totuşi, România se găsea abia la poalele 
Golgotel sale. (...) 


JURNALUL COL. COSMA RURA 

26 august (1944) 

Nu mai înțeleg nimic. Ce act nechibzuit s-a 
putut comite? Am rupt-o cu nemții, luptăm contra 
unităților germane şi Bucureştiul este bombardat 
de aliații noştri de până mai ieri, în timp ce în 
Moldova ruşii continuă să ne trateze ca duşmani. 

Pe front domneşte o confuzie totală. Nimeni nu 
ştie care este situația noastră în raport cu ruşii: este 
vorba de un armistițiu sau de o capitulare ruşinoasă? 

Am dat o raită prin centrul oraşului. invariabil, mi 
se pun aceleaşi întrebări: "Aţi auzit? Ce spuneți de 
asta? Cum e posibil să fi capitulat fără condiții, 
dându-ne pe mâna ruşilor? Cine răspunde de 
asta? (...) 


28 august (1944) 

Cu toate că nu au întâmpinat nici o rezistență, 
fiindcă apărarea germană a fost distrusă de trupele 
române, trupele ruseşti înaintează foarte încet, fapt 
care ne surprinde. Comunicatele oficiale difuzate 
de Radio Moscova miră pe toată lumea: vorbesc 
de oraşe eliberate pe care noi le ştim ocupate 
numai de garnizoane române. Armata rusă 
eliberează pe cine şi de a cui ocupaţie? Pe 
români de ocupația română? Bale la ochi 
insistența cu care se dau aceste comunicate. [...) 

Anglo-americanii, mult aşteptaţi, nu-şi fac 
apariția. Când veneau să ne bombardeze erau 
punctuali. Câteodată se văd avioane anglo- 
americane izolate, dar care nu aterizează niciodată, 

Lumea începe să înțeleagă că nici un 
armistițiu nu a fost semnat, că mesajul regal! a 
fost o cacialma şi că ne-am angajat într-o 
aventură încă şi mai tragică decât am presupus 


Zilnic aflăm noutăţi din ce în ce mai 
înspăimântătoare despre activitatea armatei 
sovietice “eliberatoare”: peste tot pe unde trec, 
ruşii jefuiesc, torturează, violează, omoară. 
Apologeţii democrației socialiste se pot declara 
satisfăcuţi de democraţia sovietică. 

In timp ce trupele ruseşti se dedau la cele mai 
sinistre rele, sărmana noastră armată înfruntă 
curajos unitățile germane în retragere, iar Radio 
Moscova lansează comunicate peste 
comunicate, anunțând eliberarea de noi şi noi 
oraşe. 

Vai de succesul nostru diplomatic: luptăm 
împotriva nemților şi ne predăm ruşilor. O fi vorba 
de o politică foarte savantă pe care eu, simplu 
militar, n-o pot înțelege. 

Cu toate acestea, în nenorocirea lui, poporul 
român începe să înțeleagă că, sub eticheta 
armistițiului, i s-a vândut o altă martă. (...) 


31 august (1944) 

l-am văzut intrând, Agățaţi de tancurile ruseşti, 
ciorchini de comunişti cu pumnii ridicați urlă ca 
scoşi din minți: "Moarte fasciştilor! Moarte trădătorilor 
democrației! Trăiască Rusia Sovietică” 

Pe străzi, oamenii privesc ca la o grădină 
zoologică. Comuniştii venetici aclamă trupele ruseşti 
şi le aruncă flori. Românii încep să priceapă la ce 
trebuie să se aştepte. 

În privirile întunecate ale oamenilor simpli din 
carierele periferice am văzut lacrimi. Numai 
catastrofele naționale dezvăluie sensul exact al 
cuvântului “patrie”. Ceea ce nu era aliceva decât 
retorică oficială până mai ieri, capătă acum un sens 
profund Cuvintele goale se încarcă de o emoţionantă 
semnificaţie, (...) 

Defilarea în mase compacte a ruşilor nu are 
nimic marțial: ceva gelatinos care se mişcă. l-am 
văzut trecând într-o dezordine de hoarde asiatice 
şi am cântărit cu spaimă ce se poate întâmpla 
în Bucureşti. De la venirea lor, populația 


CUVÂNTUL LEGIONAR August 2007 


speriată s-a baricadat în case; nimeni nu 
se mai aventurează noaptea pe străzi, 
Poliția a dispărut. (...) 


1 septembrie (1944) 

Parcă au căzut din cer: străzile mişună de ruşi 
care circulă în grupuri de doi sau trei, înarmaţi cu 
pistoale automate. Niciodată nu cer nimic, dar intră 
în curți (cartierele mărginaşe sunt cele mai 
terorizate) și, ca buni cunoscători, se reped la 
coteţe şi iau păsări. Oricine încearcă să se opună 
acestor jafuri este imediat împuşcat. 

In cartierele centrale, magazinele îi atrag în mod 
special. Intră, inşfacă ce le place şi, dacă negustorul 
le cere bani, scot pistoalele. Unii comercianți, care 
nu s-au lăsat intimidaţi şi au încercat să-i înfrunte, au 
fost împuşcaţi. Rusul apasă pe trăgaci fără cea 
mai mică ezitare Nu poți citi în privirea sa nici un 
sentiment; nici o emoție nu vine să-i tulbure masca 
de indiferență; totul se petrece natural şi parcă 
automat 

Negustorii au fost luaţi prin surprindere. Ei 
credeau că Armata Roşie va intra în Bucureşti ca 
aliată în lupta impolriva nemților, altfel spus, ei au 
dat crezare emisiunilor BBC-ului, pe care le-au 
ascultat cu fidelitate.  Vaccinaţi contra 
propagandei germane, au avut naivitatea să 
creadă că Radio Londra nu spune decât 
adevărul. (...) 

Jaful continuă sub privirile pasive ale 
guvernului român, provocând, câteodată, scene de 
un comic fără egal. Soldații ruşi iubesc la nebunie 
ceasurile, Înainte de a zice "Davai denghi” (“Dă-mi 
banii), ei spun "Davai ceas" ("Dă-mi ceasur). Dintre 
toate, ei le preferă pe cele de mână şi nu rareori 
vezi soldați ruşi cu o jumătate de duzină de 
ceasuri la încheieturi şi cu un deşteptător atârnat 
de gât, cum poartă vacile clopotul. 


2 septembrie (1944) 

Operațiunile militare ale bolşevicilor continuă sub 
forma lui "davai ceas” şi "davai dengh?. Sunt 
colecționari pasionaţi. Azi am fost martorul unei 
scene amuzante: soldați ruşi, după ce au 
amenințat cu pistoalele pe proprietarul unei 
maşini, s-au instalat în locul lui la volan. Cum 
acesta luase cheia de contact, ruşii au rămas în 
maşină aşteptând.,, nu se ştie ce. În final, au 
scos pâine şi brânză şi au început să mestece, 
continuând să păzească maşina. Cine poate 
spune ce se petrece în tigva acestor mongoli? 

Nu lipsesc scenele pitoreşti. Legația Turciei s-a 
instalat, de când cu bombardamentele, într-o vilă la 
țară, la Săftica. O bandă de ruşi a pătruns în vilă 
şi, făcând uz de procedeele obişnuite de 
intimidare, a luat toate covoarele şi argintăria. A 
doua zi, lucrurile furate au fost restituite cu tot felul 
de scuze, ceea ce arată că dezordinea nu este decât 
aparentă şi că furturile individuale sunt de fapt 
organizate. Ce poale face un soldat cu un automobil 
sau cu un camion furat? In ultimele zile, maşina 
ministrului Suediei sau Elveţiei (nu-mi amintesc 
exact) a fost confiscată prin procedeul revolverului la 
tâmplă 

Situaţia se înrăutățeşte pe zi ce trece în cartierele 
muncitoreşti ale oraşului. Populaţia săracă plăteşte 
probabil cel mai greu şi mai nedrept tribut 
invadatorilor ruşi 

Ziarele, incă libere, se întrec în plecăciuni şi 
temenele în fața bolşevicilor. S-a găsit tema pe 
care se brodează justificarea poziţiei pro-sovietice: 
să ne intoarcem la politica lui Nicolae Titulescu. Dar 
Nimeni nu se intreabă care a fost politica lui 
Titulescu. 


4 septembrie (1944) 

Aflăm proporţiile dezastrului din Moldova: 
130.000 de soldaţi şi ofițeri făcuți prizonieri de 
ruşi în primele 24 de ore, după lovitura din 23 
August. 

n cursul celor trei ani de război şi în ciuda 
dezastrului de la Stalingrad şi din Crimea, armata 





Noastră pierduse cam acelaşi număr de 
prizonieri: mai exact 147.000, 

6 septembrie (1944) 

Am aflat ce s-a întâmplat la Constanţa în 23 
August. (...) 

La ora 6 dimineața (24 aug. 1944), în pofida 


declarației de incetare a focului, un val de 
avioane ruseşti bombardă din nou portul. 
ermanii au fost singurii care au reacționat. 
Navele româneşti n-au deschis focul, cu 
excepția torpilorului "Zmeul” care tocmai 


CUVÂNTUL LEGIONAR August 2007 


revenea în port cu un convoi de vase germane pe 
care le escortase de la Sulina, fără să fi avut timpul 
să ia cunoștință de încetarea ostilităților. 

24 şi 25 August s-au scurs la Constanța în 
aceeaşi atmosferă de tensiune. Intre timp, amiralul 
român Horia Măcelariu angajase tratative cu amiralul 
german Buckman, fostul comandant al crucișătorului 
"Prinz-Eugen”. În 26 August, ultima zi a înțelegerii, 
nemții predară comandamentului român materialul 
aflat în port şi părăsiră Constanţa pe o mare foarte 
agitată. Câteva vase pe care le remorcaseră s-au 
scufundat. Zilele următoare, până la 29 August, s-au 
scurs în liniştea aşteptări 

Abia sosiți pe uscat, ruşii constală cu 
nemulțumire prezența  distrugătoarelor româneşti 
Regina Maria şi Mărăşeşti . Comunicalele oficiale 
ruse anunțaseră de mult că aceste nave luseseră 
sculundate de flota şi aviația sovietică. 

Nepulând admite că aceste comunicale au 
răspândit ştiri false, ruşii acuză Amiralitatea română 
de a fi dat altor vase numele celor două torpiloare 
distruse de ei, pentru a-şi bate joc de viteaza marină 
sovielică. 

Nimic, nici chiar coniruntarea jumalelor de bord, 
nu putu modifica opinia comandamentului sovietic, a 
cărui Iurie creştea pe măsură ce probele erorii sale 
deveneau lot mai strivitoare. 

Din chiar momentul sosirii lor, ruşii instalară pe 
fiecare vas românesc un ofițer de legătură care să 
ştie româneşte dar care primise consemnul să tacă 
şi să asculte. Orice inițiativă a Marinei române a fost 
blocată; nici măcar un tun nu putea fi mişcat în jurul 
axului său 


Noutăţi inspăimântătoare ne vin din Moldova. In 
timp ce trupele noastre luptă din greu în 
Transilvania, unde au reuşit să facă până acum 
51.000 de prizonieri germani, ruşii jefuiesc, 
violează, omoară şi deportează, fără nici o 
ruşine. 


Fragment din conversaţia dintre col. 
român Cosma Rura şi col. rus Narişchin: 


- E adevărat că d-voastră aţi incetat ostilitățile, 
dar nu există nici un armistițiu între noi. Absența 
unui acord asupra acestui punct între guvemele 
noastre - căci încetarea ostilităților a fost o 
măsură unilaterală - pune Romănia În Situația unei 
țări care a capitulat fără condilii. Este o stare de fapt, 
într-adevăr, foarte bizară 

Mi-ar fi uşor să vă răspund că vorbele nu 
angajează la prea mult. Vă amintiţi vechiul dicton 
latin Verba volant, scripta manent, dar această 
penibilă încurcătură nu poate fi în nici un fel impulată 
Rusiei Sovietice 

- Atunci, Carta Atlanticului? 

- Ea rămâne valabilă, desigur; 
interpretările diferă 

Este o interpretare a  învinşilor şi o 
interpretare a învingătorilor. Din păcate d-voastră 
aparțineţi taberei învinşilor, ceea ce d-voastră 
refuzați să luaţi în considerare 


- Atunci, pentru ce _să continuăm lupta 


îl triva anilor, de_vreme suntem 


consideraţi excluşi de Ia orice drepturi ? 


7 septembrie (1944) 

In loc să se liniştească, ruşii devin din ce în ce 
mai agresivi. Se simt încurajați de autoritățile 
noastre, care nu admit nici o plângere la adresa 
armatei sovietice, singurii vinovați acceptaţi de 
poliţie fiind botezați "indivizi necunoscuți”. 

Un bătrân profesor pensionar şi nevasta acestuia 
au fost găsiți asasinați, iar casa le-a fost devastată, 
Vecinii au auzit împuşcături şi țipete de groază, dar 
nimeni nu a îndrăznit să le ia apărarea. (...) 

In Transilvania, unde rezistența germană creşte, 
luptele continuă, Românii luptă singuri împotriva 
nemților, ruşii fiind ocupați să fure şi să violeze. 
Fiecare cu războlul lui. 


9 septembrie (1944) 

Populaţia satelor este terorizală. De necrezut ce 
cantități de băuturi alcoolice pot înghiți ruşii. Ei 
nu beau aproape deloc vin, ci palinkă, o ţuică 
distilată de două ori, ale cărei cincizeci de grade o 
înrudesc cu vodka. Ei beau, inconştient, până işi 
pierd minţile. Deveniţi furioşi din cauza băuturii, 
distrug totul în cale cu o plăcere dementă, 

Apoi caută femei, de la fetițe de doisprezece 
ani până la femei c: depăşit şaizeci. 

Ritualul se închi cu prădarea bisericilor. 
Beţi, purtând patrafire, unul ducând o cruce, altul 


numai că 










balansând o  cădelniță, se plimbă 
parodiind oficiul religios. Țăranii fug 
înspăimântați din fața acestei armate a lui 
Anticrist. 

La Burlovenii Noi, sat din judeţul Caraş, populația 
speriată de venirea ruşilor, s-a refugiat în pădure, în 
frunte cu preotul. Satul rămânând pustiu, la 
discreția soldaților sovietici, aceştia au spart 
uşile caselor şi au pustiit tot, numai pentru 
simpla plăcere de a distruge. 

Acelaşi lucru se întâmplă, de altfel, peste tol, 

Dacă, de exemplu, au nevoie de lemne, în loc 
să se folosească de cele aflate în curtea casei, ei 
fac focul cu uşile, ferestrele şi căpriorii 
acoperişului. Satele părăsite de ei par devastate de 
incendii. 

Un lucru poate fi remarcat- ruşii încarcă în 
camioane şi iau cu ei maşinile de cusut şi 
utilajele agricole pe care le găsesc. 

Armata sovietică şi-a rezolvat foarte practic 
problema aprovizionării. Grupuri de soldați bântuie 
prin oraşe, sate şi păduri, şterpelind făină, ouă, 
păsări, carne, slănină, untură, nemaisocotind 
cirezile de vaci şi boi ascunse în păduri de țărani. 
Am întrebat ofițerii noştri veniţi în misiune la 
București, dacă acest sistem de aprovizionare este 
aplicat numai minorităţii germane din Transilvania şi 
Banal. Mi s-a răspuns invariabil: ruşii jefuiesc tot, 
peste tot! 

Ministrul Afacerilor Externe, Niculescu 
Buzeşti, într-o declarație făcută presei străine, a 
calificat toate acestea drept “incidente fără 
importanță”! 


13 Septembrie (1944) 

Armistițiul a fost semnat ieri la Moscova. După 
douăzeci de zile de la actul capitulării 
necondiționate, s-a trecut, în fine, la fardarea 
juridică a faptului implinit. (...) 

Pe străzi se aud în continuare împuşcături. 
Jaturile continuă. (,..) 


14 Septembrie (1944) 

Astăzi, în gara P. , am văzut un tren care pleca, 
aşa cum pleacă multe, spre URSS. Vagoanele 
erau ticsite de covoare, maşini de cusut, radiouri, 
mobile, tablouri, oglinzi, rame de fereastră fără 
geam, diverse unelte, încuietori de uşă, parchet, 
amestec bizar de obiecte scumpe şi lucruri fără preț, 
aruncate unele peste altele într-o dezordine de 
necrezul. Expediate în vagoane platformă, pe 
distanțe de câteva mii de kilometri, lăsate să 
suporte toate intemperiile, aceste obiecte vor 
ajunge la destinaţie într-o stare lesne de 
imaginat. Ce altceva poate însemna acest jaf 
decăt o bațjocură inutilă? 

În Bucuieşti. în plină stradă, un subofițer rus, 
duhnind a alcool, l-a acostat pe dr. Mihailidi şi, 
punându-i în piept țeava pistolului, i-a cerut banii. 
Doctorul, fără să se tulbure, cu o mână a 
îndepărtat arma rusului, iar cu cealaltă i-a aplicat 
o directă în bărbie. Subofițerul, în cădere, s-a 
izbit cu capul de bordura trotuarului şi a murit pe 
loc. Doctorul fu imediat arestat de ruşi şi închis, 
în cluda depoziției mai lorilor care asistaseră la 
incident. 

Un soldat rus s-a prezentat astăzi la un 
bijutier cu un mic sac plin cu coroane dentare, 
Voia să le vândă Bijutierul a trebui! să se execule, 
plătind soldatului echivalentul a 300 grame de aur, 
dar negustorul se mai întreabă încă dacă 
bolşevicul a scos aceste coroane de la cadavre 
sau dacă a operat şi pe ființe vii. 


20 septembrie (1944) 


Un bătrân funcționar al Ministerului de 
Finanțe mi-a explicat ce înseamnă, în 
interpretarea rusească, fiecare capitol al 


acordului semnat la Moscova. Imprecizia textului 
dă Rusiei posibilitatea să incaseze de zece ori 
suma prevăzută ca despăgubire de război. 


CUM SE BOLŞEVIZEAZĂ UN POPOR 

Din nefericire, cedând în fața reprezentantului 
lui Molotov, regele Mihai nu salva independența 
statului român; el dădea numai o aparență de 
legalitate anulării independenței României. A-i 
lăsa lui Vişinki libertatea de a desemna pe şeful 
guvernului şi de a decide componența cabinetului, 
însemna a accepta, sub formă constituțională, jugul 
sovietic asupra României. 

De fapt, din ziua în care guvemul Groza a 
fost constituit, orice urmă de independență 
politică a dispărut. 

Pag. 11 





Diverse 


SIMPATIZANȚI LEGIONARI DIN AMERICA 


Contrar părerii generale, există Români care 
ji simpatizează pe legionari chiar şi în 
îndepărtata şi desacralizata Americă: Ne-au 
scris din Arlington, Alexandria, Monticello (statul 
Virginia), din Cape Cod, Boston, Rockport 
(Massachusetts); din Washington D.C; din New 
Castle (statul New Hampshire); din Montauk 
Point (Long Island); din South Canaan 


NS e da 


mai 


(Pennsylvania); din South Norwalk 
(Connecticut). 

Publicăm în această pagină de vacanță de la 
rubrica "Diverse" câteva din” vederile ce le-am 
primit în ultimele luni pe adresa redacției: 

Cu această ocazie, îi salutăm din nou, şi pe 
această cale, pe cei care ne-au scris. 

A nu se pierde din vedere că în “țara tuturor 


libertăților” — am numit aici SUA — oamenii, în 


general, şi poate românii în mod special se simt 
controlați, cenzuraţi, fiind absolut conştienţi că 
manifestările de apartenență politică 
neconforme cu interesele iudaismului şi 
masoneriei sunt mai devreme sau mai târziu 
aspru sancţionate. Cei care ne-au scris ne-au 
pus în vedere să păstrăm o discreție totală 
asupra corespondențelor mai ample în care-şi 
exprimau clar punctele de vedere. 

Redacţia 

















CAR na le 


tă Mu 











di Nem Dl ind SR 


m Voua, mă 1 deminge N 


"Actiunea * Cinelul sfat “ehs 
2 ŞI Ze 
fe Punta Ana 
n. Manga lhe A 


n Mau Plau hehe dh a 
numa de acecher Vi 
dr ali fe haoluia.. 


Ap 65 d. 
Tuitana deguumea PucuRest 
4 Cisttanu 7 7 DAN MIHĂILĂ A PARIA 






zum sf 


într-un orâsel momit 


xibetul pie. a 


oa 







care este cam pustie) 
perioada. asta a. anul 
dar rămâne. extrem 





e Poema bg Wee Ma ÎN VI 2, 












Ai ATA dr wi 


VU SAMA) Eur. 





Pag. 12 


im, În Suţu 
Greanport: De aici arm | 0: 


ogungle, pe inalla. Shake 












Si 


|peummoasă. Toate cele 


LUNGA. cad f pa 
VONEAZU VA ÎNGaĂE ge pe, 4 


îi ji Zoia d E 


CUVANTUL LEGIONAR August 2007 











af 


n 


5 


Nicolae Bad 
Ste vlaiev Vodă |N 
mr 25, bi Na9 a A 
Bucvreshi 
Romania 


Aa ke 


(land: 














APE COD, MASSACHUSETTS 


Su a, e f când 
let în 


ke 
AFA Anei 
AMac AL EI 


Pe Srtaieadeun Hora 
cela ves. „N. p, ek 2 


a 


i lt pe ca ce 
aie ir te: Marea 
tute. ea iovovz e 

ih Peăhealie- 


7 e De TI 
Veaniz. ; Mompo Marti 
d (Mezul Be 


frate aha dune. 
m adm inră mia, 
În ceca ce. cat peri 
Tiigrera ata a net 
La hm, aa 


anti uta 













- m 
pohutauels 





Sh, di 


caă, | 















* Zrt Panoul 
aa Ei 


Ta 























as = 











Lo we Actiunea 
mona 


Sta da. Pârtlărel 
m 6, Atbi2 






pre 





În două dintre numerele mai vechi ale revistei, 
la această rubrică am căutat să descriu, cât de 
cât, NEW YORK-ul şi trei oraşe de pe coasta 
Oceanului Pacific: LOS ANGELES, SAN DIEGO şi 
SAN FRANCISCO, precum şi  exoticul 
HONOLULU din indepărtatele Insule Hawaii. Am 
pus accentul pe relatarea celor mai importante 
obiective turistice filtrate prin părerile mele. Atunci nu 
am neglijat prezentarea oraşelor vizitate; o fac însă 
acum, când mă voi referi la alte trei mari mejropole 
ce se întind de la vestul la estul Statelor Unite 


SEATTLE 






al afacerilor, aglomerat şi prosper, care este 
constant cotat drept unul din cele mai locuibile oraşe 
din America: are o populaţie diversă, o bogată viață 
culturală şi o industrie înfloritoare (Boeing şi 
Microsoft), toate situate în mijlocul unui peisaj 
copleşitor, cu vârturi de munte şi ape. 

Oraşul poartă numele şetului tribului indian 
Sealth; triburile Salish şi Duwamish au trăit aici 
dintotdeauna 

Space Needle este doar un aspect din uriaşul 
centru al oraşului, el a fost construit cu ocazia 
târgului mondial din 1962, oferind o bună panoramă 
a oraşului (care are o populație de aproape 800 mii 


„de locuitori). În această adunătură de construcții 


moderne, care mai de care mai fanteziste, se 
distinge clădirea Operei, Teatrul Imax, un muzeu 
pentru copii, un parc de distracții şi Centrul Ştiinţific 
al Pacificului, Oraşul, străbătut de canalul natural 
Pugei, are un acvariu care găzduieşte peste 200 de 
specii de peşti; este doar o parte din lumea 
subacvatică extraordinară (dispunând şi de nave, 
golfuri, magazine şi restaurante), 

Districtul Internaţional din Seatile etalonează 
amestecul de culturi asiatice din oraş, prin 
magazinele cu specific şi mâncăruri. El începe cu 
Chinatown şi continuă cu Triunghiul Curry. 

Să vorbesc şi de cele două muzee din oraş. 
Experience Music Project (EMP) este un muzeu al 
muzicii rock conceput de Paul Allen, de la Microsoft, 
unde se află obiecte precum chitara lui Eric Clapton, 
tehnologie muzicală, expoziții interactive şi o 

„arhitectură semnată de Frank Gehry. 

Cel de-al doilea este Muzeul de Artă, construit de 
Robert Venturi, care are o colecţie apreciată de artă 
nord-indiană, cu picturi de Mystics. 

O piață mai “veche”, construită în 1907, este 
Piaţa Pike Palace şi a fost destinată femeilor. Se 
vând aici fel de fel de soluri de peşte proaspăt, dar şi 
legume, carne, păsări, produse manufacturiere 
Cafenelele în număr mare şi cântăreții stradali dau 
Culoare” pieţei care este mereu aglomerată 

Nu departe, tot în partea veche a oraşului, se află 
9 altă piaţă, intitulată "a pionierilor”, alcătuită numai 
din clădiri din sec XIX, precum şi baruri şi magazine 
de tot felul 

Plaja Alki este locul principal de promenadă 
pentru cei care lubesc natura şi mişcarea în aer liber 
Bicicliştii, cei care fac jogging şi jucătorii de voley 
dau viață până seara târziu, plajei Alki 

Forul din Piaţa Canalului Puget merită şi el să fie 
imortalizat pe peliculă. 

Dar să continui cu descrierea naturii: la ieşirea de 
Plala Alki se ană "Muntele" - aşa îl spun localnicii 
Parcului Naţional Mount Rainer. Un singur drum 
Străbate intinderea parcului şi canloanele acoperite 
Cu arbori 

În partea opusă a oraşului, la sud, se află tot un 

munte, pe nume St. Hellens, care are un 
mare crater cauzat de o erupție din 1980 


CUVÂNTUL LEGIONAR August 2007 


Începutul îl fac cu Seattle, un oraş tânăr, un oraș | 


ITINERAR AMERICAN 


Cei doi munţi, din nordul şi sudul oraşului sunt 
legați de o linie de tramvai deservită de tramvaie 
vechi, masive, plăcute însă ochiului 


CHICAGO 

Să părăsim frumosul oraş Seattle, să mergem 
spre estul Statelor Unite, şi, după mai mult de 5000 
de km parcurşi pe autostradă, ajungem la Chicago, 
căruia | se mai spune şi Oraşul Vânturilor, oraş cu 
multe superlative: se spune - eu nu le-am vizitat — că 
gările din Chicago sunt cele mai mari din lume, la fel 
ca şi aeroportul O'Hara despre care se pretinde că 
este cel mai aglomeral din lume; Institutul de Teatru 
dispune de o linie proprie de tren 

În 1840, în preeria din Vestul mijlociu, s-a 
construit un canal care a legat râul Chicago de lacul 
Michigan, apoi un alt canal în sistem de drenaj al 
fiuviului Missisippi de Marile Lacuri, urmate de 
sistemul de căi ferate. Mase de emigranți din toată 
Europa s-au instalat apoi pe aceste meleaguri. 

În 1871 o vită a unei anumite doamne O'Leary a 
lovit un felinar care a generat un incendiu de 





























proporţii, cunoscut ca "marele incendiu din Chicago”, 
şi a început astfel "o nouă eră” prin reconstrucția lui 
Oraşul a devenit atelierul unor arhitecți precum 
Wiliam le Baron Jenny (tată!” "zgărie-norilor”), Louis 
M. Sullivan. De la Turul de Apă şi stația de pompe 
din Chicago, singura clădire publică care a 
supravieţuit incendiului, la Tumu!/ Sears, cea mai 
înaltă clădire din America, clădirile au fost construite 
pentru a impresiona 

Oraşul a amenajat o mare parte din malul lacului, 
această zonă, de 46 km, cuprinzând plaje, parcuri 
minunate, fiecare cu o caracteristică distinctă, 
precum şi unele din cele mai renumite instituții 
culturale ale ţării: Muzeu! de Şliință şi Industrie, 
Muzeul de Istorie Naturală, Acvanul Shedad, Institutul 
de Artă (acesta din urmă este cunoscut pentru 
colecția sa de opere ale impresioniştilor francezi), 
Chicago are multe sculpturi în are liber: Picasso, 
Oldenburg, Miro etc. O mai recentă manie artistică 
publică a pus stăpânire pe centrul oraşului 
din sticle fibroase redate artistic pentru a reflecta 
mediul lor înconjurător. 

Se spune că niciodată nu a mal existat vreun loc 
atât de mult "asortat” cu gangsteri și cu corupție 
politică. Mândru de aceste lucruri care îl deosebeau 
de altele, oraşul nu a încercat să risipească aceste 
imagini, chiar dacă ele sunt cam neadevărate astăzi 

Cluburi de blues intunecate şi pline de fum sunt 
de mult timp parte a oraşului şi tot de atunci 
cântăreții şi instrumentiştii din zonele rurale din sud 
au redescoperit şi inventat bluesul ... electric. 





WASHINGTON 





Dar să mai facem un popas, to! scurt, Şi în 
capitala SUA, Washington 

Este un oraş al monumentelor şi memorialelor: 
memorialul lui Abraham Lincoln, al lui Jefferson (al 
treilea președinte al SUA, autorul declaraţiei de 
Independență), memorialul veteranilor din Vietnam. 

Cimitirul naţional Arlington este pe un fost fort 
strategic în timpul Războiului Civil şi a deținut inițial 
16.000 de pietre de mormânt, până la sfârșitul 
conflictului Mormântul  Eroului Necunoscut 
comemorează soldații necunoscuți care au căzut în 
luptele din ultimii 100 de ani 

Găzduind cea mai mare colecție de obiecte de 
zbor În aer şi în spațiu, Muzeul Naţional al Aerului şi 
al Spaţiului combină aceste obiecte cu redarea 
diferitor experimente şi cu expoziții audiovizuale. În 
vârful monumentului închinat lui Washington, înalt de 
170 m, se poate ajunge în 70 de secunde, iar 
Biblioteca Congresului este astăzi cea mai mare 
bibliotecă din lume 
| Casa Albă, sinonimă cu locuința preşedintelui, 
| are cel mai mare număr de vizitatori, pentru ei-se 
organizează tururi speciale. Noaptea este luminată 
feeric, ca şi celelalte obiective enumerate mai sus 

G Washinghton a insistat în crearea unui loc 
asemenea Parisului sau Londrei şi l-a angajat pe 
arhitectul francez Pierre Charles L. Enfon! să creeze 
un oraş al distanțelor magnifice, dar planul 
arhitectului a fost doar parțial realizat 


CASCADA NIAGARA 


Închei itinerariul american cu o destinație turistică 
internațională: Cascada Niagara. 

Este în permanență în ceață, explicația fiind 
destul de simplă: 3 milioane de litri de apă se 
prăvălesc de la înălțime în fiecare secundă. Este un 
asalt minunat asupra simțurilor, ceva ce trebuie 
experimentat, din moment ce am venit aici special 
pentru a vedea această minune a naturii. Atracția 
fascinantă a acestei cascade i-a Îndemnat pe unii 
vizitatori să încerce să o traverseze pe o sârmă sau 
pe un butoi, uneori cu rezultate tragice; ambele 
acțiuni sunt acum ilegale, deşi unii aventurieri le mai 
încearcă ocazional. Cascada se poate vizita numai 
cu  vaporaşele special amenajate, denumile 
"Fecioara Ceţei”, fiecare pasager fiind obligat să se 
îmbrace cu o pelerină galbenă de ploaie, cu glugă. O 
excursie care, din păcate, puțini turişti au făcut-o: mi 
s-a părut cel mai interesant lucru din SUA! 


Emelian Sita 


Pag. 13 





"Despre i numai de bine” spune o vorbă 
Seal e să uiţi, de exemplu, că defunctul 
era surd şi încăpățânat ca un catăr, că era prost şi 
încrezut, să ierţi că ţi-a furat rufa de pe frânghie, că 
te-a turnat la Secu, sau că ţi-a otrăvit pisica. Pentru 
aceasta însă trebuie să fi avut o relație directă cu 
defunctul. 

Nu acelaşi lucru se poale însă spune despre 
persoanele publice. Cum îl poți ierta tu, de exemplu, 
pe Ceauşescu, în numele Românilor, pentru că a dat 
ordin să se tragă în manifestanții de la Timişoara?! 
Ca naționalist, cum poți tu uita răul adus de 
comunism Neamului tău românesc? 

Ei, bine, ni se cere mereu, pe toate tonurile şi cu 
toate ocaziile, chiar şi fără ocazie, să uităm răul făcut 
Mişcării Legionare de epigonul Căpitanului: "Voi, cei 
care l-ați hulit, încetaţi! El nu mai e nici aici, nici 
pribeag” Aşa se termină articolul dedicat împlinirii a 
100 de ani de la naşterea lui Sima, din revista 
"Obiectiv legionar” din iulie 2007 a lui Şerban Suru 
(autointitulat şef al Mişcării Legionare, în realitate şef 
la el în ogradă), 

Dar nu e suficient să ignorăm numeroasele şi 
gravele abateri ale lui Sima de la linia legionară, 
trebuie să-l şi cinstim, pentru că: "Generaţia harică a 
Romănismului a ştiut să-şi aleagă Comandantul, pe 
măsura însuşirilor ei: drept, veghe permanentă 
pentru binele Neamului, cutezător, spirit aprig de 
luptător în numele credinței româneşti legionare, 
gata oricând pentru sacrificiul suprem.” 

"Cutezător, spirit aprig de luptător”: sigur că da, a 
luptat, dar de la mii de kilometri depărtare de locul 
luptei, din dosul frontului şi din portbagajul maşinii cu 
care a fugit pentru totdeauna din țară! Nimeni încă 
nu s-a prins cu cine s-a luptat! 

"Gata oricând pentru sacrificiul suprem”: 
bineințeles, numai că ocaziile de sacrificiu suprem 


Direrte 





pentru care era "oricând gata” le-a evitat cu o dibăcie 
rar întâlnită: alții au murit în prima linie a frontului şi 
pe meterezele Carpaţilor, în rezistența 
anticomunistă; el a murit de 86 de ani, într-un fotoliu, 
când i s-a oprit stimulatorul cardiac. 

"Contestat de unii vechi camarazi, el nu s-a 
străduit niciodată să răspundă a jignirile şi acuzaţiile 
nefondate pe care aceştia i le aduceau.” Acei "unii 
vechi camaraz? au fost toți comandanții Bunei Vestiri 
rămaşi în viaţă şi toate gradele din vremea 
Căpitanului; bineințeles că nu a răspuns acuzațiilor 
aduse, ba încă a refuzat să se prezinte în Consiliului 
de Onoare Legionar constituit pentru judecarea lui 

"Comandantul a fost, este şi va rămâne un 
Luceafăr al naţionalismului românesc”. 


... 


Care jporudentă 


FOAIE DE OBSERVAȚIE 






UN CHIBRIT PE POST DE LUCEAFĂR 


Dragilor, îl asemânați pe Sima cu luceafărul de 
dimineaţă, cu cel de seară, cu cel de noapte, sau cu 
cel porcesc? (steaua Aldebaran din constelația 
Taurus) Denumirea latină a luceafărului e "Lucifer": 
dacă aţi avut şi voi în vedere asta când aţi făcut 
comparația, e în regulă! 

“Fără Comandant, Legiunea ar fi dispărut din 
istorie”. Deci de 14 ani, de când nu mai trăieşte 
"Comandantul", Mişcarea a dispărut! Atunci al cui şef 
e di. Suru?! Am spus asta însă mai înainte. 

Cu aceeaşi insistență de țânțar gonit cu care 
comuniștii nu te lasă să uiţi de "Pingelică”, 
"demiurgul Carpaţilor”, simiştii plimbă cadavrul 
mirositor al "Comandantului" deşi era cazul să-l 
îngroape demult. De altfel, în chiar acelaşi număr 
care-l glorifică pe Sima, este prezentat Noul Partid 
Comunist Român! (Sima — 3 pagini, noul PCR — 14 
pagini, cu platformă-program, cu comunicatul de 1 
mai, cu decizia de constituire, cu părerile lor despre 
Mişcare — parcă nu le-am fi văzut în toate ziarele şi 
cărțile, timp de 50 de ani! - cu reclamă Ia site şi ziar 
Şi cu poze). 

Exceptând faptul că directorul şi redactorul şef au 
suferit amândoi o lobotomie, nu poate exista altă 
explicație pentru care o revistă care se pretinde 
legionară face reclamă mascată comuniştilor, decât 
că revista respectivă e "pepene", adică verde pe 
dinafară şi roşie pe dinăuntru! 

Aşa cum spunea unul dintre avocații Căpitanului, 
Horia Cosmovici, Legiunea nu e o broască țestoasă 
ca s-o recunoşti după carapace. Adică nu după 
cămaşa verde recunoşti un legionar. Ci după 
atitudine şi comportament. În plus, "Legionarul nu 
este nici prost, şi nici de vânzare” (Corneliu Zelea 


Codreanu) 
Nolte Codin 


- DIN NOU PATI/BULARUL PATAPIEVICI - 


Articolul "Vecinătăţi respingătoare” la care ne 
referim acum, a fost publicat în cotidianul 
"Evenimentul Zile” în data de 7 martie 2007 şi din 
nou semnatarul, HORIA ROMAN PATAPIEVICI, ne 
dă alt exemplu de critică incorectă, neargumentată, 
fără a oferi soluţii ci, aflându-se sub aceeaşi cronică 
presiune a resentimentelor sale antiromâneşti, ne dă 
o probă elocventă în acest sens. 

Acest articol completează o mai veche FOAIE 
DE OBSERVAȚIE care începe cu "plaiul mioritic 
este o fecală, românii sunt o turmă, taraţi, roşi de 
spirocheta românească, cu o cultură second 
hand, cu Mihai Eminescu un cadavru în debara 
Aurel îi aparţine, nimeni nu a publicat-o înaintea 

lui), 


Acum, din nou, o manifestare clară a 
denigrării românilor pe un ton sentenţios: 
"România ar fi o ţară de spitalizaţi dacă prostia ar 
durea!" În concluzie, după Horia Roman Patapievici, 
România este țara proştilor! Veneraţi-l, români! 


Resentimentele şi ura malignă nu dor, dar se 
observă și se rețin şi din acest articol pe care îl 
analizăm. Articolul are aprox. 500 de cuvinte în 
care Patapievici foloseşte cuvântul "pestilenţial” 
şi derivatele lui de vreo şapte-opt ori, "canalii” de 
două ori şi apoi proşti, ignoranţi, scandalagii, 
inepți, derbedei, imbecili, escroci şi, bineînţeles, 
extremişti. Au rămas pe dinafară: "terorişti”, "rasişti”, 
"comunişti" şi “antisemiţi”. Poate cu altă ocazie! 

Violenţa acestui limbaj te face să te îni 
de cultura şi bunul simț social al celui care 

articolul, 


su, DEI 3 n aces aricol Ia fel ca în multe atele ale 
I 


este numai crusta, ambalajul 
| Propoziţiilor de articol banal - precizez: 
Pag. 14 


fiindcă nu se găsesc idei în sensul 


opoziții, 


superior, valoros, şi lipseşte concrelul, argumentul 
şi soluția din ele. El e rigid cu mâna In falcă 
Rigiditatea mintală demonstrează slaba dotare 
cerebrală. Patapievici repetă mecanic, în toate 
articolele sale, aceleaşi propoziții bizare într-un 
ambalaj metaforic de persoană bântuită de iluzii 
Din aceste iluzii personale se desprinde o altă 
trăsătură la Patapievici, care se numeşte splitting, o 
tulburare de raționament, de despicare foarte 
îngustă: în cazul lui lumea se divide în două: românii 





în care urlă prostia şi restul lumii pe care o ridică la 
rang de idoli ai culturii first hand. 

Exagerez? Puneţi în balanța lui Patapievici câţi 
cetățeni români a prețuit în comparație cu cei străini! 
Mergeţi şi mai departe şi căutați un exemplu 
asemânător lui Patapievici la unguri şi polonezi, 
la evrei şi americani!! Găsiţi americanul sau 
evreul care ar spune că spațiul lor geografic ar 
trebui reamenajat pentru spitalizare în caz că 
prostia ar începe să doară!! 

Acum sunteți liberi să umblaţi şi să cunoaşteţi 
spațiul UE, dați-vă exemple de publicişti care-şi 
insultă la fel de grav şi constant concetățenii în 
scris, lar cei insultați să-l ridice la rang de idol 
cultura!!! 

Citiţi cu atenţie articolul şi veți constata că 
încercând să ducă abstractul la maxim, rămâne 
fără conținut, rigid, fix şi încleiat în generalități 
insultătoare la adresa românilor, aceasta fiind 
singura sa preocupare chinuitoare de ani de zile, 
vizibilă şi în articolele sale din "Evenimentul Zilei” 
Cititorul obişnuit nu află în ele urme de raționamentul 
complex, comparativ, nici măcar o sistematizare 
elementară cu o concluzie, doar graforee stufoasă 
exprimată grandilocvent ce face impresie doar la 
unii cetățeni din perimetrul bucureştean. 

Să exemplificăm din propoziția în care se 
rătuieşte cu Indivizii” de la cotidianul “Ziua” "care au 
o prestație morală dezgustătoare”. După oamenii 
normali, morala, etica nu sunt dezgustătoare, ci 


imoralitatea! Probabil că pentru spitalizații lui nu 
conteaza leGninuăre înipag, următoare) 


CUVÂNTUL LEGIONAR August 2007 


Coacuri 
ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE 
ROMANEŞTI 
- premii în cărți - 


Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris 
pe adresa sediului, sau se pot da personal, la sediu, până la data de 10 a lunii 
următoare apariției revistei. Premiile se vor ridica de la redacție. 


RĂSPUNSUL CORECT LA ÎNTREBAREA 
legionară pentru trădători?” 


a fost dat de Florin Perca, 25 de ani, din Oradea, care a câştigat cartea "Năzuinţi şi 


deznădejdi” de Petru Gheorgheoni. 
RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 


Pedeapsa legionară pentru trădători este 
EXCLUDEREA din Mişcare (nu impuşcarea, aşa 
cum susțin duşmanii Mişcării!) 

Cazul MIHAI STELESCU, unicul şi cel mai 
discutat, este următorul: a fost judecat (în sept 
1934) de un Tribunal de Onoare Legionar format din 
grade legionare şi prezidat de generalul Gh 
Cantacuzino Grănicerul, şi-a recunoscut singur vina 
(trădarea consta în faptul că încercase de două ori 
să-şi asasineze şeful, întâi minţind şi instigând un 
frate de Cruce de sub conducerea lui directă să-l 
împuşte pe Căpitan, apoi încercând chiar el! să-i 
pună otravă în vin Căpitanului), a fost găsit vinovat şi 
a fost EXCLUS din Mişcare! Atât şi nimic mai mult! 

Faptul că s-a comportat cu mişelie în continuare, 
atacându-i nedrept şi batjocorindu-i permanent pe 
foştii camarazi timp de doi ani în revista "Cruciada 
românismului” plătită de guvern tocmai pentru a 
distruge moral Mişcarea, în ciuda avertismentelor 
primite, i-a determinat pe câţiva dintre foştii camarazi 
— DECEMVIRII (nume dat pentru că au fost în număr 
de 10) - să-l împuşte (în vara anului 1936), din 
proprie iniţiativă, după care s-au PREDAT IMEDIAT, 
DE  BUNĂVOIE, autorităților,  ASUMÂNDU-ȘI 
RĂSPUNDEREA ŞI ISPĂŞINDU-ŞI PEDEAPSA (au 
fost condamnați muncă silnică, dar au fost asasinați 
de autorități împreună cu Căpitanul, doi ani mai 
lrziw.. în noaptea Sf. Andrei, 29/30 nov. 1938, la 
marginea pădurii Tâncăbeşti) 


ÎNTREBAREA LUNII AUGUST: Care a fost atitudinea Că 


LUNII IULIE: "Care este pedeapsa | 


Mai trebuie menționat faptul că încăpățânarea 
diabolică a lui Stelescu de a-şi mânji cu noroi 
camarazii i-a îndârjit pe  Decemviri deoarece 
Stelescu fusese deputat, la vârsta de doar 25 de ani, 
în Parlamentul României (1932) din partea Gărzii de 
Fier (asemenea încredere i se acordase! Căpitanul îi 
cedase locul său), şi pentru aceasta camarazii săi 
merseseră în propagandă zeci de km pe jos, prin ger 
şi viscol, înfruntând cu piepturile goale bătăile 
jandarmilor şi abuzurile autorităților, de tot felul, fiind 
răniţi chiar, iar Stelescu îşi bătuse pur şi simplu joc 
de increderea acordată. 

La procesul său din 1938 Căpitanul a fost întrebat 
de ce nu s-a "desolidarizat” de fapta Decemvirilor, 
eliminându-i din Mişcare, iar răspunsul, absolut logic, 
a fost că pentru o greşeală nicăieri în lume nu se dau 
două pedepse: Decemvirii se predaseră de bună 
voie şi işi ispăşeau pedeapsa în închisoare (deci se 
comportaseră conform principiilor legionare, 
asumându-și răspunderea pentru fapta comisă) şi nu 
era firesc să mai fie pedepsiți încă o dată pentru 
aceeaşi greşeală. 

De altfel, nici unul dintre trădătorii care îşi 
denunțaseră camarazii în timpul prigoanei din 
1938 nu a fost nici măcar judecat în 1940, când 
Mişcarea ajunsese la putere (şi nici măcar exclus 
oficial)! 

lar un alt caz notoriu de 'trădare, cel al lui 
Horia Sima care a colaborat în timpul marii prigoane 


PREMIU: "Tă;făsuind cu Petre Ţuţea” — lustin Hossu. 


FOAIE DE OBSERVAȚIE [Găntinuare din pag. precedentă) 


Sunt unii care cum văd ceva semnat de Horia 
Roman Patapievici au deja impresia că le-a pus 
Dumnezeu mâna în cap. lată ce scrie loan Oprişor 
pe forum după ce i-a citit articolul "Mulţumesc celui 
de Sus că sunt contemporan cu Horia Roman 
Patapievici, sunt mândru de el." 

Foarte frumos exprimat, ce pulea să-și dorească 
mai mult într-o viață de om decât să fie contemporan 
cu Patapievici, licare la rândul său poate fi fericit că 
despitalizează pe unul din țara spitalizaţilor! (Şi noi 
ăştilalţi, spitalizații, murim de invidie, pe lângă cauza 
Internării!) În acest caz are dreptate să folosească 
Sintagma apocaljpse vesele - care în situaţii normale, 
Su cititori nespitalizaţi, este bizară 

Bizareria este simptomatică la Horia Roman 
ataplevici care în acest sens continuă: "Aberația 
care mă uluieşte cel mai mult în ultima vreme este 
amnezia promiseuă” 

Bizară sintagmă ce demonstrează, cel puţin, lipsa 
nțelegerii termenului de amnezie! Amnezicul nu-şi 
realizează amnezia, în nici un fel. Autorul expune 
doar cuvinte prelențioase 

Un alt paragra! de articol se ocupă de suferinţele 

spectatorilor români fiindcă, în fantasma sa, 
românii nu sunt decât nişte omuleți patibulari, 
taraţi. Doamne ferește să înceapă să îi doară tarele, 
Că tot plaiul mioritic ar deveni un sanatoriu psihiatric. 

e dala asta îi vede "victime, prizonierii şi sclavi! 
televizorului care îi jupoaie de vii, linşează şi 





otrăveşte cu toxina politică”. Scriind acest paragrat îi 
citeşti suferința pe fața fixată în mână - la care 
internautul Sandu Popescu a exclamat 
excelenlissim! (iar ne roade invidia: om umblat 
domnu' Sandu în lume, ne-a luat fața cu supra- 


superlativul) 
Numai că Horia Roman Patapievici se opreşte 
aici, înțepeneşte, când de fapt ar trebui să 


nominalizeze pe cei ce intoxică politic pe români, cel 
mai mult, în ultimii doi ani: Băsescu şi Tăriceanu, 
fiecare cu echipajul lui (acestea dau circul toxic 
politic, iar telespectatorii le dau pâinea). Patapievici 
înțepenit, tace în falsă mimică meditativă: Băsescu i- 
a dat un scaun de preşedinte, Tăriceanu sacii cu 
bani, iar el, Patapievici, la rândul său, intoxică 
"cultura!" telespectatorii, 

Sunt un om cu lipsuri şi nu am la îndemână vorba 
românească cunoscută care spune că nu poți să fi 
personalitate adevărată, ci doar creată artificial 
prin diferite metode, dacă nu ai caracter. 

Reamintim că marele filosof Gabriel Liiceanu 
l-a declarat geniu pe Horia Roman Patapievici 
înainte ca acesta să-şi scrie opera, doar după 
câteva articole publicate în GDS — 22 

Citiţi: ”Promiscuitatea e şi ea ubicua: a 
paralizat orice instinct de separare, a inhibat 
orice repulsie igienică.” Rugăm pe domnu' Sandu 
să ne explice şi nouă, ăstora care nu gândim şi ne- 
arn pierdul şi instinctele, motiv pentru care am putea 


NTUL LEGIONAR August 2007 





din 1938 — 1940 cu şetul Serviciilor Secrete, 
Moruzov, pentru asasinarea propriilor camarazi şi 
şefi, ca să ajungă el la şefie (amănunte în numerele 
trecute ale revistei — serialul "Din culisele Legiunii" — 
oct. 2004 — sept. 2005), s-a soldat cu excluderea din 
Mişcare. 

Pedeapsa legionară, în general, constă în a 
răscumpăra greşeala săvârşită făcând un bine (în 
"Circulări şi manifeste” Corneliu Zelea Codreanu dă 
exemplu de pedeapsă legionară: comandantul 
legionar Radu Gyr a fost pedepsit prin câteva zile de 
muncă la biserică; alte pedepse au mai fost 
suspendarea pe termen limitat din Mişcare). 

Ultimele două versuri din Imnul Legiunii (“Sfântă 
tinerețe legionară”, pe versurile inegalatului poet şi 
profesor universitar, comandant legionar Radu Gyr) 
sunt, într-adevăr: “Pentru cei viteji zidim altare / Şi- 
avem doar gloanțe pentru trădători!”, dar constituie 
doar o figură de stil exprimând hiperbolic dezgustul 
profund şi oroarea față de actul trădării care la 
Români a făcut dezastre (Mihai Viteazul, Horia 
Cloşca şi Crişan, Tudor Vladimirescu, loan Vodă cel 
Cumplit etc. au murit trădaţi). Realitatea istorică este 
că nimeni dintre trădătorii din Mişcare nu a fost 
nici condamnat la moarte şi nici nu a fost omorât 
în urma deciziei cuiva din conducerea legionară! 





pitanului față de muncitorii români grevişti? 


fi spitalizați de excelentissimul său, cel puțin logica 
dintre promiscuitate şi repulsia igienică, lăsând la 
o parte că promiscuitatea este peste tot în România. 
Asta o ştim încă din scrisorile lui Horia Roman 
Patapievici adresate excelenței sale A. Paleologu 

întrebăm pe extaziații de verbalismul lui 
Patapievici, două lucruri: 

Întâi, dacă nu au impresia că îmbătarea cu 
vorbe goale este tot o intoxicare publică pe malul 
bucureştean al Dâmboviţei, unde toți vorbesc 
intelectual, le ştiu pe toate şi nu prea fac mare 
lucru afară de clanuri şi bisericuțe, de partide şi 
fundații, fiecare cu cotidianul ei 

Şi în al! doilea rând: Să nu fi afal, aşa 
cunoscători şi fără dureri cum sunt ei în frunte cu 
Patapievici-ul lor, că atât în Europa cât şi în Nord 
America, din sute de canale cu care îţi este îndopat 
ecranul, nu sunt mai mult de patru, cinci canale ce 
merită urmărite? Patapievici încă nu ştie că multi, 
foarte mulți telespectatori işi selectează 
programele şi drămuiesc timpul în fața ecranelor, 
că nu se lasă toți "prizonieri şi jupuiţi de vii” în 
fața cutiei de intoxicat neuronii şi inhibat 
gândirea, la fel cui ini îl citesc ei, 
geniul filosotului Gabriel Liiceanu, cel mai mare 
deniarator al României şi Românilor 1 = 





Pag. 15 












ABONAMENTE PE ADRESA: 
NICOLAE BADEA (secretar redacție) 
STR: VLAICU VODA NR. 23, BL. V39, AP. 37 
SECT, 3, BUCUREŞTI, Tel.: (021) 322 3832 







Revista se difuzează la chioşcurile 
BUCUF TI, şi din toate dințele 
(precum şi în alte localități) 


































































Mironovici, Corneliu Georgescu şi Tudose Popescu, 
pentru că al şaptelea, Aurel Vernichescu, s-a dovedit a 
fi fost trădător. Acesta din urmă, împuşcat de Moţa, a 
fost doar rănit, iar prin anii 50 a făcut parte din 
rezistența armată anticomunistă din munţi 

Dan Rapsa — Piatra Neamţ: Noi nu considerăm, ca 
toate celelalte publicații, că "răspunderea aparține 
autorului”. Atunci de ce-am mai publica? Să ne aflăm în 
treabă? Avem o ideologie clară şi articolele reflectă 
principiile noastre (naționaliste şi creştine), de aceea nu 


Remus Danciu Grosan — Vedea: Manuscrisele 
nepublicate nu se înapoiază, iar cele care văd lumina 
parului nu sunt remunerate: toți colaboratorii noştri, 
inclusiv redactorul şef şi colegiul de redacţie lucrează 
benevol pentru apariția revistei. Dacă veniţi în Capitală, 
poate ne faceți o vizită. Ne-ar face plăcere să vă 
cunoaştem i 

Daniel Dragomir - Buzău: Petru Gheorgheoni, 
autorul cărții "Năzuinţi şi deznădejdi” (pe care am oferit-o 
ca premiu la concursul nostru "Istoria cenzurată de “ putem publica texte care nu corespund liniei noastre 
guvernele româneşti”) a fost legionar, membru al Corpului Z [ î. Emi! Vasile — Deva: Generalul Pichi Vasiliu, unul 
Muncitoresc Legionar, a plecat în străinătate în 1941 şi în SI. dintre cei care au fost împuşcaţi în 1946 împreună cu 
1991 a publicat cartea de amintiri legionare mai sus = mareşalul . Antonescu, se afase la conducerea 
Rasa! îmi pare rău, dar nu cunosc detalii în plus în Inspectoratului General al Jandarmeriei în perioada 
leg; cu persoana sa. sept. 1940 — aug. 1944. Într-o inspecţie la Caracal a 

„Vasile Poenea — Bistrița: Într-adevăr, aţi remarcat | vizitat şi lagărul unde erau internaţi, printre alții, Lucrețiu 
bine: pe aha CA fam ataman a | Pătrășcanu şi Petre Constantinescu-laşi, şi a promovat 
TE NBA Dacă to i) poată Bara ali | cererile internaților de eliberare Comuniştii i-au fost 
s-a pu , , - “n ”: când au -au î ! 
găsească osemintele care fuseseră deshumate de unde * E a E e bage inele pa PI 
se aflau, la Casa Verde, de către comunişti, în 1948, şi p Antonescu şi de Pichi Vasiliu au mai fost împuşcaţi prof 
duse nu se ştie unde. Bineinţeles că s-au făcut toate i Mihai Antonescu, vicepreşedinte al Consiliului de 
demersurile posibile la autorități pentru a afla sau a căuta imi miniştri, mâna dreaptă” a lui Antonescu, (nici o legătură 


osemintele, dar fără nici un rezultat di a 
, Ă lau. de rudenie cu Mareşalul, simplă coincidență de nume), 
AI. M. — Paris: Nu cred că este cazul să amplificăm şi şi prof, Gh. Alexianu, guvernatorul Transnistriei 


să detaliem aceste câteva poveşti triste ale unor oameni Z 
care au suferit cumplit şi îndelungat şi aul Vlad Stănciuc - Medgidia: Într- 
cedat, în cele din urmă. Vă rog să-mil adevăr, regele Mihai a fost un fel de 
scuzaţi francheţea, dar nu cred că este elev "de onoare” al Liceului militar 
normal ca cei plecați din mijlocul furtunii Nicolae Filipescu de la Mănăstirea 
să-i condamne pe cei rămaşi să o Dealu, întrucât este ştiut că Marele 
înfrunte, chiar dacă, în unele cazuri, aveți Voievod de Alba lulia a învățat în 
dreptate. Ca şi dvs., de altfel, n-am făcut! particular, având 10 sau 12 coleg 
nici o zi închisoare comunistă (pe vremea proveniți din toate categoriile sociale, 
aceea nici nu mă născusem), dar am cititi din toate provinciile țării, şi profesori 
suficiente cărţi pe această temă şi mi-am renumiţi, printre care şi N. lorga 
putut face o idee despre atrocitățile principalul mentor. Dar figurează în 
petrecute acolo, analele liceului, printre absolvenţi 
Cătălin Neamţu - Cluj: Nu a existat lulian Gheaţă — Sibiu: “Acdmea 
nici un "For Legionar pe vremea Românească” a fost înființată de prof. 
Căpitanului, ci Senat Legionar şi. Stat univ. clujeni Cătuneanu, uliu 
Major Legionar. "Forul" Legionar a fost o Haţieganu, Em. Vasiliu-Cluj în 1923 ca 
invenție a lui Sima: a fost înființat în aug organizație naționalistă creştină 
1940, adunând doar o parte dintre editând şi o foaie bilunară. lon Moța, 
senatorii şi gradele legionare rămase în student pe atunci, a fos! membru al 
viață după masacrele anilor 1938 şi 1939, = acesteia (nu-l cunoscuse încă pe 
Ştefan Carp — Alba lulia: Conform Căpitan). lar "Action Francaise” 
Caărticelei şefului de cuib, cineva poate fi d (fondată în 1899 de renumitul Charles 
făcut legionar de orice legionar care este Maurras împreună cu un grup de tineri 
şei de cuib. Mai precis: în ziua de azi = intectuali), era cea mai importantă 
există incă legionari din vremea Căpitanului (inclusiv grade legionare). Aceştia mişcare doctrinară a Dreptei franceze, naționalistă, creştină şi monarhistă 
au dreptul consfințit prin Cărticica şefului de cuib de a întemeia cuiburi cu cei Taşcu Buciuneanu - Constanța: Scrisoarea dvs. a ajuns prea târziu la 
care doresc să devină legionari, iar după stagiul în cuib membrii cuibului pot mine, după închiderea ediției (am avut toţi o mică vacanță), dar promit să vă 
deveni legionari (dacă şeful de cuib consideră că Şi-au însuşit normele de scriu personal. Vă mulțumim din suflet pentru prezența dvs. neabătută lângă noi 
comportament şi doctrina legionară) Apoi, la rândul lor, noii legionari pot de ani de zile, pentru sentimentul reconfortant pe care ni-l dați ştiindu-vă mereu 
întemeia cuiburi, devenind astfel şefi de cuib și putând face, la rândul lor, alți "la post, ca şi pentru toate celelalte. Trăiască Legiunea şi Căpitanul! 


legionari, = a rin 
: Răzvan Răchițeanu — Făgăraş: Într-adevăr, "Văcăreştenii” au fost şapte, cei Nooleta € 
adevăraţi” însă au fost şase: Căpitanul, lonel Moţa, ilie Gâmeaţă, Radu 














TITORII NO RI SA TRIMIT 








(Str aicu Vo 3 


Totodată, ne cerem scuze celor cărora nu le-am răspuns şi ale căror recomandate le-au fost returnate, rugându-i ca în viitor 
să trimită pe adresa de corespondență (din motive organizatorice). 











Periodic editat de "ACȚIUNEA ROMÂNĂ” 
Redactor şef: Nicoleta Codrin 


Emilian Ghika, Ştefan Buzescu, Corneliu Mihai, Cătălin Enescu 


ISSN 1583-9311 











Colegiul de redacţie: 









Nicolae Badea - secretar de redacție = 
— == * 
Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti - În fiecare Vineri, orele 15-19 =. 
Relaţii (zona Circului — inters. cu Ştefan cel Mare, colț cu str. V.Lascăr) == 











| 


cu publicul: 







Tel.: (021) 322 3832 sau 0745 074493 
e-mail: cauvantul-le 






ionar(azelea-codreanu.com 


"5:19 CUVÂNTUL LEGIONAR August 2007