Cuvantul Legionar nr. 38, octombrie 2006

'Qiacă cwT eu>e^tia, 






Periodic al Românilor naţionalişti creştini 

- în duhul NATIONAL CREŞTIN al lui Corneliu Zelea Codreanu - 


Anul III, Nr. 38, OCTOMBRIE 2006 Apare la jumătatea lunii 1,3 RON (13.000 lei vechi) 

Director: NICADOR ZELEA CODREANU 


CUPRINS: 


Acuzaţi inocenţi, acuzatori criminali 
de/?Yi/v Note sentimentale 
Patru pelerinaje 

Sicfaa/^taU "Centura" politicii - octombrie 
ca/^ Testament N. lorga 


De ce trebuia anihilat lorga? 
"Pentru legionari" (VI) 

2i^-za^/ie /myiamon^/ Itinerar italian (II) 

Batalioanele de la Sărata 
Evocări din detenţie 


HOTĂRÂREA INSTITUŢIEI PREZIDENŢIALE DIN 32.XIII.2006 

j f 



Din surse demne de încredere, 
confirmate din trei părţi, am luat la 
cunoştinţă şi vă aducem şi dvs. Iş 
cunoştinţă că la data sus amintită se 
va pune chirpiciul de temelie pe 
rondul din mijlocul intersecţiei “la ceas 
la Brătianu“, deci în buricul 
Bucureştiului, km 0, loc istoric unde 
putem să amintim că a avut loc: nu. 
care piaţă a Universităţii, care şarjă a 
cavaleriei subterane, nu a avut loc 
fericita sau prea fericita - mă mai 
încurc şi eu cu aprecierile, de emoţie, 
că oameni suntem - prea fericita 
declaraţie de victohe la alegerile din 
2004 a excelenţei sale dl. preşedinte 
Băsescu 

Acest chirpici de temelie, care, 
datorită importanţei pe care o acordă dl. preşedinte 
evenimentului, va fi aproape de două ori mai mare 
decât o cărămidă, pentru ca să nu-l topească ploile 
şi zăpezile, prin grija personală a excelenţei sale. va 
fi învelit cu trei rânduri de folie de plastic tip “solarT 

Chirpici de temelie la ce? 

Intenţionat v-am prelungit dezvăluirea intenţiilor 
domniei sale şi-a dat seama oă. fiind român, sau că 
fiind preşedintele românilor, vorba aceea, “cămaşa e 
mai aproape decât haina* şi normal e să avem intr- 
un termen dinainte stabilit, deci la data de 
32.XIII,2007, un memorial al celor 42.000 de 
militari români ucişi de bande de civili înarmaţi. 

Că studiind in arhive, istoricii au descoperit că 
bandele înarmate erau de etnici evrei, este desigur o 
minciună, o încercare de denaturare a adevărului 
istoric, ca şi declaraţiile miilor de martori scăpaţi din 
măcel. 


Nici eu nu cred să se fi întâmplat aşa ceva, şi am 
două argumente imbatabile: în primul rând în 
Basarabia nu exista picior de evreu. dar. admiţând 
totuşi că erau. sentimentele de iubire faţă de statul 
român care îi primise în momente grele pe teritoriu, 
sentimentele faţă de amiata şi bisenca română nu ar 
fi făcut posibil un astfel de comportament. 

A urmat apoi un război necruţător în care au murit 
pe front, în luptă cu duşmanii României, un număr 
nedefint de etnici evrei care formaseră batalioane de 
asalt după modelul Japoniei numit “kamikadze" • tot 
pentru apărarea ţării care îi adoptase!! 

După acest război, câştigat, după cum se ştie. tot 
de aceşti etnici, timp de 20 de ani. pânâ li s-a făcut 
lehamite şi au plecat “spre alte zări de soare pline", 
au încercat să ne civilizeze - la un preţ ridicat, este 
drept, dar ce mai contează acolo 1.131.000 de 
arestări şi 500.000 de morţi în închisori! Contează 


scopul nobil in care s-a făcut această 
“operaţie*, extirpându-se toţi intelectualii 
de frunte, toţi politicienii de frunte, toţi 
patrioţii activi, in frunte cu legionarii! 

Deci preşedinţia - nu ştim de fapt 
cine a avut această strălucită idee. 
gurile rele spun că fost născută din 
strădania unui numeros colectiv de 
consilieri, bine plătiţi şi bine hrăniţi - a 
hotărât ca la sfârşitul lunii a 
treisprezecea a anului de graţie 2007, 
acest edificiu măreţ să fie inaugurat în 
prezenţa pionierilor, viitorul luminos al 
patriei, şi a unui sobor de feţe 

Se mai vorbeşte că edificiul va fi 
imprestonant de mic. pe măsura 
modestiei d-lui preşedinte şi in armonie 
cu marele interes şi compasiunea 
pentru sutele de mii de morţi, victime ale 
încăpăţânării lor de a-şi dori o ţară liberă şi prosperă. 

Pomeneam adineauri că acest proiect ar fi 
cămaşa de pe pielea d-lul preşedinte; dar. 
deocamdată, domnia sa. dând peste cap înţeleptele 
vorbe populare cu cămaşa mai aproape decât haina, 
pe data de 9 octombrie a c. a pus piatra de temelie a 
monumentului holocaustului in România. 

Holocaust, după cum ştie toată lumea, vine de la 
hologramă. între ele fiind o legătură indestructibilă, 
şi. la dezvelirea stâncii de temelie din cel mai pur 
granit (cel puţin aşa sper), se vorbeşte că dl 
.preşedinte ar fi venit îmbrăcat foarte curios, purtând 
haina pe piele şi cămaşa peste haină. 

{continuare in pg. 2) 





CIIVÂNTIIL LEGIONAR 


Octombrie 2006 


Pag. 1 




































= HOTĂ RĂREA INSTITUŢIEI PREZIDENŢIĂLE DIN 32.XIII.2006 ^ 

(continuare din pag. 1) 


Nu am fost acolo, câci aşa sunt eu. ghinionist: am 
mâncat gras la micul dejun şi am avut o mică 
indigestie, dar am văzut o fotografie prim plan de 
ceremonie şi cred că şi domnia sa suferea de ceva: 
cred că îl durea măseaua de îi venea să plângă, dar 
ca preşedinte ce să faci, plângi şi mergi înainte! 
Adică nu înainte, că acolo a stat pe loc, vreau să 
spun că de câte ori îl doare măseaua şi îl apucă 
plânsul, că la aflarea veştii că dl. Stolojan este 
bolnav şi va trebui să devină preşedinte, sau că la 
vizita la Muzeul Holocaustului din Washington repet, 
că acest lucru asigură alegerea în viitoarea 
legislatură: păi două şi gata! Ce, preş^inte pe 
viaţă? Nu cred că se poate aşa ceva; din partea 
mea, ca regalist, mai bine rege! Regele troian! 

Nu, nu merge! Mai aproape de poporul român ar 
fi împăratul Traian, că mai avem unul în istorie şi s-ar 
încheia astfel un ciclu istoric de 2000 de ani. Păi aşa 
se zice, că istoria este ciclică; vorbe. Eu oricum aş fi 
de acord: gândiţi-vă ce rezonanţă frumoasă ar avea: 
imperiul băsescian! 

îmi fac vise de pomană, nu ştim dacă voi mai 
apuca, la vârsta mea, la gura mea - vorba aceea: 
treci strada neatent şi te trezeşti cu un glonţ în cap; 
lasă să fie de capul duşmanilor! M-am luat cu vorba 
şi tocmai doream să îi combat pe unii care neagă 
holograma. 

Le aduc un argument imbatabil: aşa sunt eu. plin 
de argumente imbatabile. Se vorbeşte pe la cozi că 
urmează o altă bombă mediatică; eu nu cred nimic, 
vă jur. dar am auzit vorbindu-se! 

Am vrut să îi identific pe cei ce vorbeau şi nu ştiu 
de ce s-au speriat de mine şi au fugit; tocmai 
cumpărasem de la Obor un topor cu coada gata 
montată, că am în curte nişte pomi fructiferi şi m-am 


gândit sâ-i tai la iarnă şi să încălzesc cu ei în casă 
în semn de protest că nu îmi mai ajunge pensia la 
plata facturii de gaze. 

Dar să revin la scena dramatică de mai sus: eram 
la coadă la Obor. la un magazin unde se vând pi^ 
distrofici la jumătate de preţ (dacă mă cmstiţi, v 
spun şi unde); în faţa mea, doi domni în vărs â 
vorbeau în surdină de se auzea perfect (că dacă ar fi 
vorbit mai tare nu mai auzea nimeni nimic pentru că 
ne-ar fi spart timpanele). 

Ala mai înalt zicea că realitatea holocaustului din 
Transnistria se poate dovedi acum juridic - adică la 
tribunal, înţeleg eu; s-au descoperit gropi comune, 
ca la Catin (unde bolşevicii au ucis peste 30.000 de 
ofiţeri polonezi). Gropile sunt imense, 
corespunzătoare acuzaţiei, că românii, adică noi ăia 
de la coadă, am fi omorât acum 65 de ani 400.000 
de evrei. 

Totdeauna am admirat sistemul judiciar 
american: nu este cadavru sau schelet, nu se poate 
dovedi crima! 

Dacă, ziceau unii, s-a găsit scheletul unui om 
care a trăit şi a murit acum zeci de mii de ani, era 
absolut normal să găseşti scheletele a 400.000 de 
oameni care au murit acum 60 de ani. 

Am băgat în cap problema, am zis însă că dacă o 
să le împărtăşesc noutatea şi altora şi oi zice: ştiu 
asta de la domnul Grosu. să zicem, sau de la 
domnul Lupu, este una - căci aşa cum o spun acum 
se poate găsi vreun invidios care să mă contrazică. 
Am aşteptat să ia domnii puii şi m-am luat după ei; 
restul îl ştiţi: eu, un pic şchiop, s-au pierdut în 
mulţimea din Obor. 


Nu ştiu dacă vestea cu gropile comune a ajuns şj 
la excelenţa sa dl. preşedinte Băsescu. dar tare cred 
că aşa este. că altfel nu avea el curajul să vie, cum 
ziceam, cu cămaşa peste haină, cu durerea aia de 
măsele de îl apucase plânsul, dar nu l-am auat 
vorbind nimic de asta. pomenea de nişte fotografii cu 
o grămadă de sandale şi nişte fotografii “mişcătoare* 
în care vedeai cum jandarmii loveau cu puştile nişte 
oameni în preajma unui vagon de cale ferată pe care 
scria CFR. 

Nu ştiu dacă statul român este colecţionar de 
fotografii, dar prin "aleşii” noştri ştiu că a acceptat 
suma de 59 miliarde de dolari: atât ni se cere pe ea. 

Eu, cinstit să fiu, nu mă pricep la chestii de astea, 
dar ca tot românul bine informat ştiu că suma asta va 
fi colectată de la cei 300 de bogătaşi milionari şi 
miliardari în dolari, nu de la unul ca mine, pensionar 
cu 4,5 milioane după 40 de ani de muncă; mă doare 
în cot! Eu oricum o să-mi trăiesc viaţa mai departe în 
siguranţă şl abundenţă; acum să-i văd cum or da din 
colţ în colţ marii noştri capitalişti identici cu marii 
noştri politicieni, când vor trebui să bage mâna în 
buzunar să plătească fotografia aia cu CFR-ul! 

Şi uite aşa a trecut şi ziua cu stânca de temelie. 

Excelenţa sa visează prin localuri la următorul 
mandate sau la următorul următorului când. cu 
ajutorul lui Dumnezeu, să-şi poată aranja puţin şi 
familia, că deja fiica domniei sale este dovedită ca o 
politiciană foarte talentată şi devotată partidului 
democrat, vedea-o-aş prim ministru, săruta-i-aş 
mânuşiţele ei! 

Pentru conformitate, 

Nicador Zelea Codreanu 


ir*1t 


ISTORIA CENZURATĂ DE GUVERNELE ROMÂNEŞTI 
- premii în cărţi - 

Condiţii de participare: vârsta max. 35 ani; răspunsurile se vor trimite în scris pe adresa 
sediului, se pot da telefonic sau personal, la sediu, până la data de 10 a lunii următoare 
apariţiei revistei. Premiile se vor ridica de la redacţie. 

RĂSPUNSUL CORECT U ÎNTREBAREA LUNII SEPTEMBRIE: "De ce Căpitanul a fost asasinat 
(la instigarea iudaică), iar profesorul A. C. Cuza, renumit ideolog antisemit, a trăit liniştit până la 
adânci bătrâneţi?’ 

nu a fost dat de nimeni, astfel încât premiul (cartea "Spre Eminescu" - Radu Mihal Crişan) se va 
oferi din nou luna aceasta. 


RĂSPUNSUL ESTE URMĂTORUL: 

Prof. A. C. Cuza era un teoretician, iar Liga Apărării Naţional Creştine 
(aşa-numiţii ”cuzişti” sau ”lăncieri”) condusă de el servea de fapt, indirect, 
interesele iudaice, prin manifestarea un antisemitism zgomotos şi pur 
formal (violenţe verbale, bătăi de evrei, spargeri de geamuri şi prăvălii 
evreieşti - pentru care guvernul plătea apoi mari despăgubiri!); prof. A. C. 
Cuza nu făcea nimic altceva decât să agite inutil şi periculos spiritele. 

Aceste manifestări erau folosite pentru captarea compasiunii opiniei 
publice interne şi Internaţionale faţă de suferinţele evreimil şi ca pretext 
pentru luarea de măsuri împotriva tuturor naţionaliştilor (care au 
considerat întotdeauna că acapararea pământului şi presei româneşti de 
către evrei, ca şl prezenţa masivă a acestora în finanţe, bănci şl posturi 
importante, reprezenta un pericol pentru neamul românesc care era 
astfel condamnat, pe termen lung, să ajungă rob în propria ţară). 

Apoi, A. C. Cuza, în pornirea sa oarbă împotriva evreilor, ajunsese să 
nege creştinismul sub pretext că lisus era evreu (nerozie susţinută, de 
altfel, şi de naţional-socialişti), fapt ce servea, de asemeni, intereselor 
iudaice, pentru că un popor despărţit de religia sa milenară care l-a ţinut 
unit, este mult mai uşor de îngenuncheat. 

Acestea sunt, de altfel, şi motivele pentru care Cornellu Zelea 
Codreanu, şeful tineretului în cadrul Ligii Apărării Naţional Creştine, s-a 



despărţit de prof. A. C. Cuza şi a întemeiat propria organizaţie. Legiunea 

Căpitanul era un om de acţiune şi un mare educator şi organizator de 
mase. Lupta sa impotnva pericolului invaziei evreieşti consta în educarea 
creştină şi eroică a tineretului. în crearea unei elite româneşti insensibile 

SiiilT să-şi sacrifice interesele proprii in 

nearnului. care să preia conducerea ţării. Cultivarea 
dragostei pentru valorile naţionale, pentru pământ şi pentru muncă. 

S;; ® '"sunarea oi-LE ino-aiar^ 

solidarităţii intre romani, ridicarea fiilor de ţărani si intelectuali pentru 

S^aSr uneiTorrjl^ P^erdute'în SvSrea evU, 

crearea unei şcoli de comerţ legionar (adică pur românesc) a unei şc®!' 

au coTsîi^ifS'TS moC®?eînqriio°'''''“'‘ ‘ 

anga)^ public în faţa finanţei mondial^ ^rda 


ÎNTREBAREA LUNII OCTOMBRIE: Este adevărat că Fondatorul Mişcării nu dorea să ajunoă la 
creştină şi eroică a tineretului rămân? ^ 


PREMIU: "Spre EminescU' - Radu Mihai Crişan. 


Quvernare. ci doar să facă educaţie 



=i 


Pag. 2 


CULANTUL LECI®NAIÎ 


Octombrie 2006 * 














ACUZAŢI INOCENŢI, ACUZATORI CRIMINALI 

f ^ • 



In jurul apariţiei, existenţei şl activităţii 
Mişcării Legionare s-a ţesut dintotdeauna un văl 
al tăcerii şi al minciunii, coordonat şl susţinut de 
duşmanii Legiunii printr-o presă deţinută în 
proporţie de 90% de exponenţii mai mult sau mal 
puţin mascaţi ai iudaismului mondial. 

Până aici nici o noutate, căci numai cine nu vrea, 
nu ştie că şi în perioada interbelică presa avea 
acelaşi stăpăn, proprietar al presei poate în aceeaşi 
proporţie pe mapamond: acolo unde nu erau 
proprietari, erau coordonatori, mai pe faţă, mai pe 
ascuns, ai informaţiilor, dirijând ca nişte veritabili 
conducători de orchestră opinia publică. Aceste 
adevăruri confirmate de istorie sunt valabile şi astăzi 
Şl mă gândesc cu mare tristeţe că românilor le va fi 
necesară trecerea lor iarăşi în istorie pentru a le 
percepe. 

Aceşti stăpâni, cinici de profesie, au avut 
răbdare să aştepte transformarea presei din 
perioada îngheţului comunist, într-o presă 
practicată şi condusă de români până când 
această apartenenţă a fost destul de bine 
însuşită în conştiinţa oamenilor şi după aceea, 
cumpărată bucată cu bucată ca şi pământul 
Palestinei la început, căci banii au fost 
dintotdeauna un atribut al lor şi un drog pentru 
români. 

Vă veţi pune probabil întrebarea de ce această 
ură oarbă a iudaismului împotriva Mişcării Legionare. 

Am mai spus-o şi o vom mai spune câ t vom mai 
avea glas: ideea pe care aceştia vor să o 
acrediteze este aceea că naţionaliştilor 
români, în speţă Mişcarea Legionară, “le-a 
venit aşa, deodată, pe chelie* că nu le 
place de evreii care erau nişte îngeraşi 
preocupaţi de 'Propăşirea românilor şi a 
• României şi, dintr-un sentiment de 
cruzime, moştenire genetică de la huni, 
tătari, turci şi alţii, au tăbărât pe bieţii 
oameni şi au început să-i terorizeze şi sâ-i 
căsăpească! 

Realitatea este de fapt cu totul alta: 
românii s-au trezit în ceasul al 12-lea - 
lucru care nj se cam potriveşte - să ia o 
atitudine hotărâtă împotriva invaziei iudeo- 
comuniste în România, invazie care se 
apropia de desăvârşire în perioada de 
după întregirea României, lucru pe care 
toate guvernările interbelice, indiferent de 
nuanţa sau de poziţia pe eşichierul politic 
al timpului. îl ignorau. 

Planurile de ocupaţie prin invazie 
ocultă a României, prin acapararea poziţiilor 
economice, sociale şi politice de control şi în final de 
conducere - repet: planuri în cea mai mare parte 
înfăptuite în anii 30 - nu reprezentau un motiv de 
îngrijorare pentru o clasă politică coruptă până în 
măduva oaselor, surdă şl oarbă la orice reprezenta 
Interesul naţional, dispusă, exact ca şi astăzi, 
dispusă, exact ca şi astăzi, dispusă, exact ca şi 
astăzi (nu e greşeală de tipar, doresc doar să 
înţelegeţi că tot ce se întâmpla atunci se repetă 
la şablon” in ziua de astăzf), să verse lacrimi de 
crocodil pe evocări de morminte străine - dar care nu 
sunt dumiriţi dacă au existat niscai victime în 
România de pe urma genocidului comunist (aparent 
exprimare fără sens), dar care nu au în program, 
măcar de ochii lumii, să onoreze măcar cu un suspin 
wctimele genocidului naţional de la Sighet. ca să nu 
mai vorbim de Aiud, Piteşti şi de orice oraş şi de 
multe sate unde un monument în memoria victimelor 
ludeo-comunismului biruitor în România după 1944 , 
ar fi plin de sens - dacă nu şi obligatoriu. 

Să reluăm tema poziţiei şi în consecinţă a 
mijloacelor folosite de toate guvernările perioadei 
interbelice, mai vârtos in perioada guvernării iudeo- 
comuniste pe care, pentru a nu da prilej de 
contestare unor istonci evrei sau unor istorici români 
mai vajnici pneteni interesaţi ai pretenţiilor 
antiromâneşti, o vom limita la anul 1964, când 
puterea de decizie trece în mâinile comuniştilor 
neaoşi stereodocţi. slugi prea plecate Kremlinului. 

După estimările "prudente” declarate de prof. dr 
Gh Boldur-Lăţescu. expert al AFDPR. exprimat 
in suplimentul "României libere". "Aldine”, din 26 


mai 2006. rezultat al unui studiu statistic, nr. 
deţinuţilor din perioada 1948 - 1989 a fost de 
1.131.000, din aceştia ”500.000 au murit în închisori 
sau din motive legate direct de condiţiile de 
închisoare". 

Dacă numai 300.000 au fost legionari (noi ştim că 
proporţia a fost mult mai mare), numărul de victime 
din perioada interbelică cifrat la câteva mii pare 
minor. 

Faptul că în perioada interbelică au fost asasinaţi 
aproape toţi marii capi ai Mişcării. în frunte cu 
Corneliu Zelea Codreanu, are o semnificaţie aparte: 
pentru noi de ordin sentimental şi organizatoric, dar 
pentru opinia publică impactul informaţiei ar trebui să 
fie hotărâtor: în plină perioadă de "libertăţi 
democratice" trâmbiţată de mulţi naivi sau interesaţi, 
să omori mii de oameni, nemaivorbind de arestări, 
schingiuiri şi teroare, pare de necrezut. în situaţia în 
care toate aceste măsuri erau abuzive, adică 
neavând o bază legală sau o hotărâre a justiţiei (care 
oricum era aservită guvernanţilor); nici măcar nu şi- 
au dat osteneala, de ochii lumii, să improvizeze un 
simulacru de judecată (ca în unele cazuri după 
1944). 

Vă propun, spre o apreciere mai lesnicioasă, o 
situaţie a vinovăţiilor de violenţă care au reprezentat 
argumentul principal în acuzarea fenomenului 
principal: 

în perioada 1927-1944, guvernanţii români au 
fost slugi prea plecate ale iudaismului mondial. 




răzbunător, necruţător cu vieţile celor ce nu se 
închinau cu smerenie, iar după 1944 şi până "şi-au 
făcut temele" emigrând în Israel în anii 60. au 
acţionat direct în calitate de guvernanţi şi executanţi 
ai genocidului împotriva celor mal buni fii ai poporului 
român. Mişcarea Legionară a avut din rândurile 
sale, repet, cca. 300.000 de asasinaţi. Nu le este 
ruşine, nu le crapă obrazul unora să vorbească 
despre Mişcarea Legionară ca despre o Mişcare 
teroristă, ilegală, fără fundament şt priză in 
masele de români?! 

Dacă erau o bandă de pistolari - cum o prezintă 
cei interesaţi - de unde ^au reuşit să fabrice 
comuniştii, în compoziţia etnică bine cunoscută de 
după 1944, cei peste 300.000 de legionari pe care /- 
au asasinat? 

Dacă nu au ruşine, poate le mai funcţionează 
logica; la logică se poate preta şi un criminal dacă nu 
i-a întunecat Dumnezeu minţile: 

Mişcarea poate fi acuzată de asasinarea a două 
persoane politice în timpul vieţii Căpitanului: una din 
exteriorul Mişcării Legionare, care se angajează in 
faţa organizaţiilor evreieşti internaţionale, la Paris, in 
1933, cu desfiinţarea şi distrugerea fizică a Mişcării 
şi a membrilor ei, şi anume I.G. Duca, una din 
interiorul Mişcării Legionare, care încearcă de mai 
multe on să îl asasineze pe Căpitan, in 1936, şi 
anume Mihai Stelescu. Subliniez totuşi că nu s~a 
putut tace niciodată legătura directă între aceste 
fapte şi Corneliu Zelea Codreanu 

Restul acuzaţiilor sunt false, noi putând aduce 
argumente hotărâtoare pentru fiecare caz în parte: 
cum ar ti devierea liniei Mişcării de după moartea 


Căpitanului de către impostorul nomena odiosa, 
identitatea convingerilor lui Nicolae lorga cu 
convingerile legionare faţă de pericolul evreiesc şi 
studierea istorică a acestui pericol făcut public în 
numeroase studii sau discursuri ţinute în Senatul 
României şi păstrate în arhive, fapt pe care îl duce 
probabil la moarte (câteva pasaje în alt articol în 
cuprinsul ziarului), interesul impostorului ajuns la 
conducerea Mişcării de a se descotorosi de M. 
Moruzov. şef al Serviciilor Secrete al anilor 30, din 
ordtnele căruia şi în serviciul căruia distrusese din 
interior Mişcarea Legionară, determinând masacrul 
de la Jilava din nov. 1940. perioadă de timp pe care 
oricum o socotim ca făcând parte dintr-o falsă 
guvernare în numele Legiunii. 

Oricum vreţi să o luaţi, dacă vreţi să socotiţi şi 
alte argumente, explicaţiile mele insuficiente sau 
neconcludente socotind (fără acceptul nostru) câ 
Mişcarea Legionară ar fi avut 5 victime la activul 
el, simpla comparaţie cu cifre de ordinul sutelor 
de mii devine inacceptabil şi pentru ultimul prost 
de pe lume. 

A încerca în aceste condiţii de a demonstra in 
continuare caracterul criminal al Mişcării 
Legionare devine pur şl simplu o aberaţie. 

Cum poate fi caracterizat un om sau o organizaţie 
care susţine fără jenă o astfel de acuzaţie, făcându- 
şi din aceasta, cel puţin declarativ, un crez, altfel 
decât un vândut care susţine interese străine de 
interesul naţional, un trădător? 

Să încercăm a privi cu discernământ 
în jurul nostru şi să înţelegem care sunt 
armele şi manevrele cu care acelaşi 
duşman dintotdeauna a ajuns iarăşi la 
putere ca în perioada interbelică, 
manevrând totul din umbră sau la lumina 
zilei, acuzându-ne de "holocaust" - 
cuvânt la fel de străin de noi ca şi fapta de 
care suntem acuzaţi; acuyaţi de cine? De 
marii organizatori şi executanţi ai 
genocidului poporului român timp de 
aproape 20 de ani, fără jenă. cu o 
persistenţă specifică mincinoşilor de 
profesie care s-au dovedit a fi: 

Suntem şi sunteţi ţinuţi în sărăcie, cei 
cinci milioane de pensionari şi alte cinci 
milioane de salariaţi, pentru ca singura 
preocupare a acestor 10 milioane de 
români să fie grija pentru bucatele de 
mâine şi grija braţului de lemne pentru 
astăzi. 

S-a inventat (desigur că nu suntem noi 
singurii şi nici primii, dar cu atât mai grav) abaterea 
atenţiei de la problemele grave ale ţârii prin 
practicarea "suporterismulul" sportiv. Care este 
rolul acestui imens angrenaj adiacent? Acelaşi 
canalizarea pasiunilor tineretului, a surplusului 
de energie şi afecţiune într-o altă direcţie decât 
preocuparea eventuală în legătură cu pericolele 
în care se află ţara, să nu se observe ofensiva 
fără precedent a antiromânlsmului, condus de 
aceiaşi invadatori dintotdeauna. Desfăşurarea 
lucrurilor aşa cum se evidenţiază, mai face nişte 
grave deservicii spiritului acestui tineret ii desparte 
în grupuri antagonice, preocupate să se 
războiască intre ele tot timpul, mergând până la 
încăierări sângeroase, de unde îl prezintă pe 
români ca pe nişte sălbatici capabili de un 
^holocaust” şi care, cum mai aminteam cu altă 
ocazie, ar avea nevoie de ”un popor ales” care să 
îi ţină in frâu şi să îl civilizeze, le cultivă permanent 
în subconştient sentimentul de vinovăţie, căci cum 
poţi să fii altfel când permanent intri în conflict cu 
autorităţile, şi sentimentul zădărniciei unor demersuri 
căci se învaţă a ti mereu înfrânţi şi supuşi de 
autorităţi, fapt cu proiecţie negativă asupra relaţiilor 
sociale. 

Dacă insistaţi, vă voi da exemplu de lupte ale 
tineretului legionar cu jandarmii: în anul 1933 făcând 
ei trista constatare că mormântul Eroului Necunoscut 
din Parcul Garol nu avea cruce, s-au decis să 
monteze ei una. ca fiind creştini eroii reprezentaţi 
acolo (continuare în pg. 6) 


CUVANTUIL LE<C10NA3ă Octombrie 2006 


























Sf T T E M B i 
2006 

ORE 21:00 










Zeiea Codreano 

Nipote del Capităno 
e capo di Guardia di Ferro 




Via Napoleo ne III n'8 - www.casa 


Pag. 4 


CLVÂNTIII LEGIONAR Octombrie 2006 



















âe/ryz^ 

NOTE SENTIMENTALE DIN ITALIA 


Orice articol începe cu un titlu. Ce calităţi trebuie 
să aibă acest titlu: să exprime în trei-patru cuvinte 
conţinutul lui, ideea care TI însufleţeşte pe autor, 
sentimentele, puţinele amintiri ale puţinului periplu, 
îndoiala reuşitei demersului său. căci strădaniile, 
este greu de a ti egale cu rezultatele. 

Faptul că am scris titlul în limba italiană nu va 
deranja pe nimeni căci "italofonia" românilor nu este 
o chestiune învăţată în liceu: ne-au lăsat*o moştenire 
legionani romani care trecuseră Dunărea pe podul lui 
Apolodor din Damasc, ronţăind din mers panem. 
grâul crud. prieten nelipsit în marşurile 
surprinzătoare! 

Ştiu sigur că serytimentalismul meu va trezi urmele 
suspiciuni la aşa-zişi prieteni sau la aşa-zişi duşmani 
dar ştii şi dvs. că fiecare judecă du^ propriul 
caracter, sper că vă ajunge şi îmi pot vedea de 
treabă. 

Nu vreau să fac un jurnal de călătorie, că nu 
pentru asta am fost în Italia: mă voi mărgini să 
punctez numai cât este obligatoriu în legătură cu 
locaţiile: într-o goană aproape permanentă, de multe 
sute de kilometri în unele zile sau de numai zeci de 
kilometri în altele, în interiorul "oraşului etern"; 
imaginile, peisajul, edificiile se estompează şi ce 
rămâne viu în minte şi în conştiinţă pentru 
totdeauna, având în 
vedere anii pe care îi 
am în faţă, sunt 
oamenii, animaţi de 
gândurile lor, de 
speranţele lor, de 
convingerea în 

dreptatea cauzei lor. 
îmi rămâne în suflet 





bucuria de a 


Corneliu Z. Codreanu 


riRCOI.ARl 
E RA .^lFEj^Tl 




Ediziont «trinMona b«l VoHro 


(>'»«. utili iiti |>rr il I toiiIl (ictlii'( r.’tdi^iuiu* 
I uM kolo II. IK 

Corneli(f Codreanu 

Pcnsitri c niassimc di vita 

>111.. IW IMt' \rM> 



iKH'iinii-nii pn* ÎI Krtiţitc di'Iij IrailUiunc 
II. 14 

La Romania 
Icgionaria c l*Asse 




LESEMPK) 

LECIONARIO 




l.u CnarJia di Frrro 





Am descoperit o bucată de Italie, în care "o 
armată" - nu ştiu cât de numeroasă, dar hotărâtă, 
puternică şi disciplinată - îşi hrăneşte elanuri cu 
cărţile lui Corneliu Zelea-Codreanu, traduse cu 

sfinţenie în limba lui Pante , se împărtăşeşte din 

disciplina legionară, acceptă şi îşi însuşeşte legi 
de ale noastre, legi ale Legiunii pentru respectarea 
cărora zeci de mii de oameni au acceptat martirajul 
şi acum sufletele lor veghează cerul României. 

Bucuria şi surpriza mea au fost fără margini când 
pe vechi ziduri din centrul Romei - şi nu numai - 
m-au întâmpinat afişe splendide cu figura 
Căpitanului, cu Garda de Fier. invitând cetăţenii la 
o întâlnire cu un mesager al Mişcării Legionare, venit 
să ia contact cu tinerii fascişti italieni şi cu 
conducători ai lor. căliţi în mulţi ani de lupte cu forţe 
negative şi mult superioare ca potenţă. 

Aceste afişe aveau un scop practic, de a anunţa 
şi convoca oamenii; eu am văzut în ele un omagiu 
adus Căpitanului: parcă la fiecare colţ de stradă 
ardea câte o lumânare menită să-i facă şederea 
departe de noi mai puţin grea. 

Am fost într-o librărie fascistă pe o străduţă 
pitorească din ombilicul Romei, unde găseşti TOATE 
cărţile Căpitanului traduse. TOATE! începând, 
dacă vreţi, cu "Cărticica şefului de cuib" şi terminând, 
să zicem, cu "Amintiri de la Jilava". 

Pentru uzul unor aşa-zişi camarazi, le voi mal 
face cunoscut şi restul autorilor traduşi în italiană: 
Ion Banea, Alexandru Constant, Horia Cosmovici, 
Mircea Eliade, Nae lonescu şi Ion Moţa. 

Vă lipseşte ceva. "dragii mei"? Vedeţi de luaţi 
măsuri, că mijloace aveţi, şl plătiţi pe cineva să vă 
traducă în italiană pe neică terchea-berchea de 
lipseşte de pe listă! Poate reuşiţi să mai păcăliţi pe 
cineva - oricum, pe italieni mai greu, căci ei l-au pus 
la locul lui încă prin Contele Ciano, pe 
"il mascalzone". 

Şi apropo de librăria fascistă şi de 
fascism, ştiu că o să sară în sus 
aceiaşi "camarazi", ţipând ca din gură 
de şarpe că de. l-au apucat pe 
Dumnezeu de-un picior, m-au prins 
făcând "deservicii" Mişcării Legionare 
făcând o apropiere între fascism şi 
leglonarism. Avertismentul îl primisem 
încă dinainte de a pleca în Italia, prin 
mica precizare de pe prima pagină din 
"Permanenţe". 

Am subliniat la fiecare întâlnire, 
răspunzând la multele întrebări 
despre originea pur românească şi 
dictată de împrejurările istorice ale 
momentului, dar să nu uitaţi niciodată, 
chiar dacă afişaţi morga unor mari 
înţelepţi, că toate mişcările naţionaliste ale 
acelor decenii sunt totuşi urmare a unor 
Împrejurări istorice" comune. 

Pentru faptul că nişte criminali 
Imbecili ne~au **culpabilizat" numindu- 
ne la grămadă „fascişti", nu putem 
nega, de frica "culpabillzării" de care 
pomeneam, elementele comune care 
fac parte din patrimoniul comun al 
naţionalismelor, din Japonia şl până în 
Patagonia, dacă Ignoraţi argumente, vă pot eu 
aduce unul hotărâtor: participarea lui Ionel 
Moţa in 1934 la Congresul de la Montreaux 
(Elveţia) alături, bineînţeles, de fasciştii italieni. 
Dacă credeţi că a fost acolo ca să îi anunţe că 
Legiunea nu are nimic în comun cu ceilalţi 
participanţi, atunci vă dau dreptate. 

îmi cer scuze că maculez frumoasele 
amintiri cu preazâri ca mai sus. dar "la război 
ca la război": mai culegi o floare dintre 
sârmele ghimpate, mai tragi o salvă către 
inamic să-l obligi să se arunce pe burtă în noroiul 


că venerăm acelaşi Câpitan - poate nu în aceeaşi 
măsură dar suficient pentru a ne onora reciproc cu 
apelativul de camarazi sau "cameradi". 


descoperi adăpostului său. 


Vreau să fac o precizare, dintr-o lipsă de 
comunicare care mi se datorează, nu voi utiliza 


nume proprii, neştiind ce îmi este permis şi ce nu: 
îmi rezerv plăcerea de a o face într-un număr viitor, 
după o prealabilă discuţie cu atentul meu ghid (nu 
am îndrăznit să îl numesc devotat cu toate că a avut 
grijă de mine ca un adevărat părinte -oricum, cu 
vreo 40 de ani mai tânăr decât mine). STEFANO. 
care m-a luat de la Băneasa şi la plecare m-a urcat 
în avionul de întoarcere, la Bergamo (de unde, peste 
două ore şi un pic, eram înapoi la Băneasa). Nu ţin 
minte dacă în vârtejul lucrurilor i-am mulţumit cum se 
cuvine, dar o fac acum şi de câte ori voi mai avea 
ocazia şi de câte ori îmi voi aduce aminte de el. 

Cea mai importantă "CONFERINŢĂ" (în 
ghilimele, căci mi se pare pompoasă şi improprie 
această denumire, căci de fapt nu a fost decât 
încercarea mea de comunicare cu acei tineri care m- 
au impresionat), a avut loc la ROMA. în sediul din 
centrul oraşului, supranumit ,,CASA POUND în 
cinstea şi amintirea fascistului american cu acelaşi 
nume, puşcăriaş de conştiinţă în ţara tuturor 
libertăţilor (pentru masoni şi evrei) - am numit Statele 
Unite. 

Sala a fost plină până la refuz, cu monitoare 
pe holurile clădirii de şase etaje, iar eu, în cămaşă 
verde, puţin emoţionat şi poate cam înţepenit până 
mi-am uitat de mine şi am intrat în atmosfera 
prietenoasă a camarazilor prezenţi, am citit (cum 
altfel!) în italiană mesajul meu şi după aceea am 
răspuns în italiană la întrebările în italiană, 
întrebări numeroase şl pertinente. 

Mă pot lăuda că i-am învăţat şi eu ceva: salutul 
legionar! După mai multe exerciţii a tunat în noaptea 
romană: Trăiască Legiunea şi Căpitanul! 

Am mai avut o întâlnire impresionantă la 
sosirea mea în Roma, seara, la un restaurant din 
FIUMICINO. închiriat pentru această ocazie. 

A fost o impresie hotărâtoare şi confirmată mai 
departe: două lucruri mi s-au părut extraordinare: 
italienii veneau la o acţiune politică cu nevestele 
şi chiar cu copii în braţe sau în cărucioare. Ei şi 
nevestele lor formau o celulă politică (aşa numită 
de mine) imbatabilă. Aceste soţii mi-au pus 
întrebări care pe mine m-au convins că aveau o 
cultură politică egală cu a bărbaţilor lor. 

Al doilea lucru pe care îl consemnez şi care ar 
trebui să fie o lecţie de viaţă pentru mulţi, a fost 
dragostea şi încrederea fără limită între camarazi. 
Eu nu am mai văzut aşa ceva decât la câteva 
întâlniri la care (vorbesc, bineînţeles, de România), 
se întâlneau legionari din vechea Gardă, trecuţi prin 
prigoane şi închisori Aceşti tineri camarazi italieni, 
când se întâlneau şi dădeau mâna într-un fel 
specific, precum legionani romani, se uitau cu 
dragoste ochi în ochi. radiind parcă afecţiune. 

în ultima seară petrecută în Italia, la o masă 
impresionantă într-o casă mare şi frumoasă a unul 
camarad, fiind 26 septembrie, ora 12 noaptea (deci 
când. teoretic îmi începeam cel de-al 71-lea an de 
viaţă), gazda a desfăcut sticlele de şampanie, 
urându-ml într-un cor exploziv, de trei ori. să trâiesci 

Probabil că într-un fel îmi doresc şi eu să trăiesc - 
cel puţin cât cred eu că mai pot fi folositor cauzei. 

Ceea ce ştiu sigur este că atâta timp cât aceşti 
tineri Italieni există. Italia mai are şanse să fie şi mai 
.mult decât a fost vreodată! 

Atâta timp cât flacăra legionarismului va mai 
lumina şi va mai încălzi sufletul poporului român, 
credinţa noastră în izbânda Binelui va rămâne 
neştirbită! 

Percepţia faptului că, discret sau cu 
obrăznicie, ni se pune o copită pe grumaz 
tuturor, de la opincă la vlădică şi de la faşă la 
barbă albă, ne obligă să tragem clopotul în 
dungă! 

De voi depinde dacă îl veţi percepe ca pe o 
chemare la luptă sau la o adunare pentru a însoţi 
"pe ultimul drum" neamul românesc ! 





Octombrie 2006 ^ 

















































PATRU PELERINAJE 


După conlerinţa de la sala Braiianu din dala de 21 sapi. 2006. despre masacrul a "a S 

adică în locurile unde odihnesc cei mai buni legionari ai Căpitanului, pentru a ne reculege, ap. ga. 

Ne-am gândit să vă prezentăm şi dvs. nu numai câteva imagini, ci şi câteva impresii de la faţa tocuiu^ partidului Totul Pentru Tară preot io« 

Cel de-al patrulea pelerinaj a fost la Bălceşti, comuna natală a comandantului Bunei Vestir^ secretarul .^^a, pr^t ^ 

Dumitrescu-Borşa, unde fiul părintelui, camaradul senator legionar Emilian Dumitrescu. a inscripţionat d p asca 

generaţiilor viitoare de preotul luptător. 

RÂMNICU SĂRAT 



De aici, de la închisoarea Râmnicu Sărat, 
CĂPITANUL, Nicadorii şi Decemvirii au fost 
duşi spre ultimul drum, locul de supliciu din 
pădurea Tâncăbeşti, în noaptea de 29/30 
nov. 1938. d. 



Tot la Râmnicu Sărat au fost închişi şi apoi 
asasinaţi, un an mai târziu, comandanţii 
legionari ing. GH. CLIME, şeful Partidului Totul 
Pentru Ţară, cel căruia n revenea conducerea 
Mişcării după asasinarea Căpitanului, dr. Ion 
Banea, şeful Ardealului legionar, ec. Gh. 
Istrate. şeful Frăţiilor de Cruce pe ţară, prinţul 
Alecu Cantacuzino, şeful Corpului de elită 
Moţa - Marin, teolog Gh. Furdui, fostul şef al 
studenţimii pe ţară. av. Mihail Polihroniade, 
prof. Sima Simulescu şi ing. Aurel Serafim - 
şefi ai organizaţiei legionare din Bucureşti, şi 
Gh. Apostolescu, şeful garnizoanei legionare* 
din Râmnicu Sărat, av. Al. Ch. Teii, şeful jud. 
Romanaţi. ec. Bănică Dobre şi av. Nicolae 
Totu - comandanţi ai Bunei Vestiri, luptători pe 
frontul spaniol împotriva bolşevicilor, şi Paul 
Craja, şeful studenţilor medicinişti. 

Dr. Şerban Milcoveanu, penultimul şef al 
studenţimii române pe ţară (şi actual membru al 
Senatului Legionar), este azi singura persoană 
care a avut norocul de a-l vedea şi asculta 
mereu pe Căpitan în ultimii săi ani de viaţă 
(1935 - 1938). Domnia sa a fost, de asemeni, 
închis la Râmnicu Sărat alături de Statul Major 
al Căpitanului, şi unul dintre puţinii martori 
I supravieţuitori ai închisorii de aici (alături de 


ing. Virgil lonescu şi av. Radu Budişteanu, toţi 
trei fiind transferaţi ia Spitalul Militar Braşov 
după asasinarea Căpitanului, astfel încât 
noaptea masacrului din noaptea de 21/22 sept. 
1939 l-a găsit la Spitalul Militar, de unde au 
scăpat cu viaţă). Dr. Şerban Milcoveanu, 
personalitate cunoscută, a scris aprox. 15 cărţi 
cu tematică legionară în care nu pierde 
niciodată din vedere să argumenteze şl să 
analizeze diferenţa enormă între Căpitan şl cel 
care a reuşit să preia conducerea Mişcării după 
asasinarea acestuia. Cartea de memorii a unuia 
dintre ceilalţi doi supravieţuitori, ing. Virgil 
lonescu, comandant legionar, şeful Dobrogei, 
apărută la Buenos Aires în 1972, o vom publica 
pentru prima oară în ţară (probabil în cursul 
anului viitor). 

Am avut norocul să putem vizita, de data 
aceasta, fosta închisoare: un domn amabil 
întâlnit întâmplător pe strada închisorii îl 
cunoştea pe paznic şi i-a telefonat rugându-l să 
vină pentru "domnii de la Bucureşti" "să 
deschidă puţin porţile", şi astfel, profund 
emoţionaţi, am păşit între zidurile care au privit, 
mute şi neîndurătoare, ultimele luni din viaţa 
Căpitanului şl dragilor săi camarazi. 


11 jsupra 


Pag. 6 



Fosta închisoare este o dărăpănătură care 
îşi păstrează aproape intactă atmosfera 
terifiantă: celule strâmte, cu o ferestruică de 

două palme, zăbrelită şi amplasată aproape 
de tavan, astfel încât nu se poate vedea nici 
măcar un petec de cer sau un colţ din curtea 
închisorii, cu uşi masive din stejar, drugi de fier, 
zăvoare şl lacăte grele. 

în perioada statului naţional-legionar, în sept 
1940 s-a solicitat (de către supravieţuitori şi 
rudele celor asasinaţi aici), ca închisoarea să fie 
transformată în muzeu. Dar, deşi conducătorul 
statului, gen. Antonescu, şi-a dat aprobarea 
scrisă, noul şef legionar nu s-a grăbit deloc să 
omagieze şefii şi camarazii la a căror moarte 
contribuise din plin, astfel încât destinaţia 
închisorii a rămas neschimbată, fiind utilizată ca 
atare până prin anii 80 când a fost transformată 
în depozit de mărfuri. Astăzi este o 
dărăpănătură aflată în posesia primănei, de 
aceea ne-am gândit să închiriem aici o ceiulâ 
în care să amenajăm un mic memorial 
legionar, dar, evident, autoritâţiie ne-au 
refuzat net. (De altfel, pe zidul exterior al 



închisorii se află o placă în memona lic 
ţărănist Ion MIhalache care a fost întemr 
şi-a sfârşit zilele aici în timpul rer 
comunist, dar pentru legionari nu s-a 
aprobare.) Dacă primăria poate 
închirierea unei părţi din închisoare, i 
permiterii amplasării unei plăci comem< 
este un abuz, motiv pentru care vom Ins 
vederea obţinerii acceptului. 

Osemintele trudite ale celor împuşc 
preajma căii ferate sunt adăpostite la ma 
vastului cimitir din localitate, sub o 
ridicată de Asociaţia Foştilor Deţinuţi Poli 
ne-a întristat faptul că inscripţia menţio 
oar profesia manior fruntaşi legionari (it 
^ asasinaţii 
P ui că erau ingineri, avocaţi etc., iar nu / 
c erau marcante personalităţi legionar 
aceea credem că ar fi absolut nec 
Ta!. generică de "comandanţi leg 

"luptători pentru N( 

‘ spaţiul rămas 

anrriK® adăugiri, vom încerca să 

acAftef *^®® autori pentru a complet 
^ precizare care ar îr 
monumentul şi înţelesurile lui. 


LECIONAIR Octombrie 2006 










































I La ci 


RÂŞNOV 


La cimitirul din Râşnov, o cruce simplă din 
lemn anunţă că aici *’şi-au dat viaţa pentru un ideal 
şi pentru dragoste de neam". Ca şi la celălalt 
mormânt colectiv de legionari, ne-a lăsat un gust 
amar eludarea cuvântului "legionar". 

în plus, ne-a impresionat neplăcut faptul că 
peste elita Căpitanului asasinată în noaptea de 
21/22 sept. 1939, au mai fost înhumate alte trei 
persoane care s-au stins din viaţă după câţiva ani: 
un simpatizant (mort în 1944, în străinătate), un 
aviator (mort tot în 1944), şi un profesor mort ia 
Canal, în 1955. Chiar dacă aceştia au fost membri 
ai Mişcării, considerăm că ii s-ar fi putut găsi alt loc 
de înhumare. 

Iar partea proastă este că, accesul spre 
mormântul colectiv făcându-se nu prin faţa Iul, 
unde se află placa pentru cei din elita legionară, ci 
lateral, ceea ce atrage atenţia nu sunt numele 




comandanţilor legionari, ci numele celor înhumaţi 
ulterior, cărora li s-a pus placa spre drumul de acces. 

In spatele crucii, unde se află al doilea drum de acces, nu 
scrie nimic, astfel încât chiar şi cei avizaţi găsesc cu greu 
mormintele legionare, de aceea credem că ar fi necesară o 
placă suplimentara care să amintească de sacrificiul 
LEGIONAR. 

La Râşnov odihnesc comandanţii legionari asasinaţi la 
Spitalul Militar Braşov: Traian Cotigă, şeful studenţimii 
române pe ţară. Eugen Ionică, şeful Asociaţiei Prietenii 
Legiunii, Emil Şiancu, şeful jud. Cluj şi apărătorul moţilor în 
procesul cu evreii care le acaparaseră pământul. Grigore 
Pihu, şeful jud. Durostor (Cadrilater). luliu Şuşman, şeful 
Corpului Muncitoresc Legionar Bucureşti, Ion Herghelegiu, 
şeful jud. Neamţ. Gh. Proca, şi cei patru împuşcaţi în jud. 
Braşov: Ion Bordeianu, loan Faur, Nicolae Lehaciu, 
Radu Papacioc. 


PREDEAL 


Este de prisos să mai menţionez că nici 
aici nu se află vreo inscripţie care să 
amintească de legionari. Ba, mâi mult, nici 
măcar numele nu sunt trecute, astfel încât 
monumentul pare a fi al "eroului 
necunoscut"! 

De aceea amintim că la cimitirul din 
incinta Mănăstirii Predeal se află 
osemintele a aproape 100 de martiri 
legionari: cei asasinaţi în lagărele de la 
Miercurea Ciuc şl Vaslui, precum şl 
cenuşa comandanţilor legionari Victor 
Dragomirescu (şeful corpului Studenţesc 
Legionar), Nicoleta NIcolescu (şefa 
Cetâţuilor) şi a echipei Miti Dumitrescu, 
aduse aici în timpul statului "naţional- 



legionar" (când nu au beneficiat de vreun 
monument, ci de simple cruci din lemri). 

Aceşti eroi adevăraţi nu sunt doar ai 
legionarilor, ci ai Românilor: au fost 
asasinaţi pentru că se ridicaseră să apere 
românismul. De aceea, tu, cititorule, care 
ştii acum despre ce este vorba, când ai 
drum pe Valea Prahovei, nu uita să te 
opreşti câteva minute şi la Mănăstirea 
Predeal, sa te reculegi şl să aprinzi o 
lumânare pentru odihna sufletelor celor 
care au fost dispuşi să se jertfească 
pentru ca TU să ai o soartă mai bună, şi 
nu uita că numai de TINE depinde acum 
să ai o soartă mai bună. 


BĂLCEŞTI 




luptător 

Dumitrescu- 
Borşa a 

pentru 
întotdeauna în 
galeria marilor 

legionare, 
apreciat direct 
la maxim, del^ 
însuşi Şeful 
Mişcării: comandant legionar încă din 1932, în 
prima serie, ia numai doi ani după ce aderase ia 
Mişcare, a fost avansat la gradul cel mai înalt, 
de comandant al Bunel Vestiri, tot în prima serie 
(de menţionat că doar 14 persoane au avut 
acest grad), a deţinui funcţia de secretar 
general al Partidului Totul Pentru Ţară şi a făcut 
parte dintre cei aleşi de Căpitan să candideze 
pe listele acestui partid în alegeri; totodată 
preotul a fost inspector al taberelor legionare de 
muncă şi a făcut parte din echipa legionară care 
a luptat pe frontul spaniol pentru apărarea 
Crucii împotriva bolşevicilor, fiind decorat de 
gen Francisco Franco. 

Tocmai aceste merite însă au dus la 
arestarea lui - în timpul statului "naţional- 
legionar", de către poliţia legionară a noului şef, 
fiind la un pas de moarte! (era singurul martor în 
viafâ al trădărilor lui H. Sima care se ridicase pe 
cadavrele camarazilor săi). Mult mai multe însă 
veţi afla citind cartea părintelui, "Ca/ troian 
intra muros - Memorii legionare', editată de 
fiul său. întrucât atâţia ani de istorie legionară, 
chiar de la începuturile Mişcării, trăiţi de Ion 
Dumitrescu-Borşa în miezul evenimentelor, 
“nu pot fi rezumaţi într-o pagină. Mă 






mulţumesc doar să adaug că, de dincolo de 
mormânt, năzdrăvanul preot ne mai întinde o 
mână de ajutor pentru aflarea adevărului despre 
ceea ce-a fost (motiv pentru care este calomniat 
şi azi de simişti). 

In timpul regimului comunist preotul 
comandant al bunei Vestiri a îndurat, timp de 16 
ani, calvarul Aiudului, şi s-a stins din viaţă acum 
un sfert de secol. în casa sa de la Bălceşti, 

Căsuţa, amplasată în pitoreştile împrejurimi 
ale vestitului Deal Negru din Vâlcea, chiar în 
localitatea unde se află şi conacul lui Nicolae 
Bălcescu, este înconjurată de o curte 
generoasă în care mai există pomii fructiferi 
îngrijiţi de mâna părintelui, iar în faţă se 
desfăşoară priveliştea unor coame împădurite 
de deal. îndrăgitul nostru senator legionar 
Emilian Dumitrescu-Borşa. fiul părintelui, ne 
aştepta zâmbitor, şi nu ştiu de ce am păşit 
emoţionaţi pragul casei. Poate pentru că totul 
aici este ca pe vremuri, totul respiră o atmosferă 
patriarhală, ca şi cum ne-am fi întors în timp: 
aveam senzaţia că din clipă în clipă va apare 
comandantul legionar, alături de Căpitanul său! 


Ne-am recules la biserica satului, în curtea 
căreia este înmormântat Ion Dumitrescu-Borşa. 
pentru a-i aduce salutul Vestitorilor, primii 
legionari care au pornit "pe urmele paşilor 
pierduţi". Apoi, stând la aceeaşi masă la care a 
stat odată şi părintele, mângâiaţi de soarele de 
toamnă, am savurat un bogat şi gustos prânz, 
stropit din belşug cu must, oferii de dl Emilian 
Dumitrescu şi amabila sa soţie. în memoria 
părintelui, şi am rememorat câteva crâmpeie din 
zbuciumata sa viaţă pusă nelimitat şi 
necondiţionat în slujba Căpitanului şi a Legiunii, 
ocazie cu care am aflat amănunte inedite din 
tabăra de muncă de la Carmen Sylva, unde 
camaradul Emilian Borşa. copil fiind, şi-a 
petrecut două veri: tatăl, rămas văduv de foarte 
tânăr, şi permanent ocupat cu Mişcarea, nu 
avea în grija cui să-şi lase fiul. în afară de 
legionari. Timpul a trecut în legănare lină, 
asemeni frunzelor colorate de toamnă, 
rămânându-ne însă amintirea unei după amieze 
deosebite şi dorul de a reveni în acest loc în 
care magia fiecăreî clipe este greu de descris. 


CUVÂNTUL LCGI®NAK Octombrie 2006 ^ 









































"H' 



S^ctua/ctafe 

‘CENTURA POLITICII” - OCTOMBRIE 2006 


Te lepezi de Satana? 

Marinelul s-a dus la Braşov şi a botezat fetiţa unui 
subaltern care a stat pe aceeaşi punte. "Te lepezi de 
Satana?" l-a întrebat un popa bârbos. "M-am lepădat 
de Satana!", a strigat cumătrul Traian. Dar cum 
dracu să te lepezi de Sarsailă. Doamne iarta-mă? 
Poţi să te lepezi de Petre Roman, de Cozmin Guşă 
care vrea să ne înveţe să jucăm iar kazaciok, poţi s- 
0 trimiţi pe Lavinia Şandru pe centura politicii, după 
ce a dat-o jos Vădim din cuier, dar cum să scapi de 
Bătrâna şi Perversa? 

Marinelul a pus de un desant şi la moaştele 
Cuvioasei Paraschiva, a bătut mătănii, s-a dedulcit la 
vinul de împărtăşanie al înalt Prea Sfinţitului Daniel, 
în timp ce-i spunea alte "sălmătănii", poate-poate... 

Prostănacul şi claxonul 

Lupta pentru putere la politicienii români se lasă 
cu scatoalce ideologice, date la gioale, iar nu la 
doctrine. 

Chiar dacă. în adolescenţă, au alergat ei în 
pantaloni scurţi prin Cartierul Primăverii. Mircea 
Geoană şi Adrian Năstase au ajuns acum să se 
trosnească mai lamentabil ca liberalii. în primul rând, 
Prostănacul îl consideră vinovat pe împăratu-de- 
Mătase pentru gaura neagră din trezoreria 
senatorului Slănină, de pe vremea campaniei 
electorale. De parcă împăratul a candidat doar 
pentru persoana lui. nu şl pentru Partidu-lu-Mucles! 
Aşa se face că dosarul mătuşii Tamara a glisat de la 
marea fraudă, la termopane, pixuri şi fluturaşi 
surâzători. Prostănacul l-a atacat apoi pe Ady că 
merge cu Mercedesul, în timp ce datoriile partidului 
fac pui. La asta se reduce longevitatea unui partid 
construit pe criterii mafiote. 

împăratu-de-Mătase este tot mai colţat. aş zice 
chiar că are mult talent. Păcat că a intrat în politică, 
lată ce spune despre Partidu-lu-Mucles: "PSD e gata 
să arunce pe piaţă spectaculosul Merge-des- 
Presidency, limuzina social-democrată, prima 
maşină din lume fără direcţie dar dotată cu claxon de 
mare putere, capabil să ascundă faptul că motorul 
nu se aude pentru că - spun unii - a fost vândut 
demuir. Bine, claxonul este însuşi Prostănacul, dar 
cine să fi vândut motorul limuzinei Merge^es- 
Presidency? Are cine! 

Şi dacă Ady scapă şl de dosarul mătuşii Tamara 
cine mai poate să-şi mai amintească de comoara lui 
Decebal? Apropo, cine putea să scoată din 
România o brăţară dacică de peste un kilogram 
Şl s-o ducă la Paris? Nu reuşea să facă acest lucru 
decât un individ cu paşaport diplomatic. Noroc de 


francezi... Brăţara era etalată la Expoziţia Bienală 
de la Grand Palais din Paris. 

Procurorii au convingerea că obiectul a fost 
furat din situl arheologic de ia Sarmisegetuza - 
Regla din Munţii Orăştiei şi aparţine unui grup de 
obiecte în valoare de 1,5 milioane de euro. Brăţara 
este din aur masiv, de 24 de karate, şi era expusă 
spre vânzare de firma "Ariadna Gallery" de la 
New York. 

Procurorii din Alba arată că Inculpaţii din dosarul 
"Aurul Dacilor" au scos în perioada 2000 - 2002 15 
brăţări din aur, evaluate la 1,5 milioane de euro. 
Valoarea de patrimoniu a obiectelor este însă 
inestimabilă. Pe toată durata investigaţiilor, au 
apărut numele ‘"patrioţilor” loan Talpeş, Adrian 
Năstase, Sergiu Nicoiaescu şi Dan losif, mâna 
dreaptă a lui Ion lliescu. Este cea mai mare ruşine 
pentru soclal-democraţii cu limuzine, suficient să fie 
îngropaţi în uitare pe vecie. Măcar atât, dacă 
puşcăria este prea strâmtă! 

Cel mai mare român DE-AL LOR 

Profesorii noştri au început să-i formeze pe 
copii în spiritul recunoaşterii holocaustului. Elevii 
trebuie să ştie că "bunicii lor au ucis 400 000 de 
evrei"; pe unii l-au tăiat bucăţi - e adevărat, n-au mal 
făcut săpun, dar cu sângele au uns osiile carelor! (?!) 
Copiii noştri trebuie să ştie că Gheorghiu Dej şi 
Ceauşescu au vândut 250.000 de evrei. 

Evident, fără nici o legătură cu realitatea, dacă 
Televiziunea Română l-a săltat pe renumitul 
RIchard Wurmbrand pe locul întâi, cu regele Carol I 
în trenă, eu am optat definitiv: cea mai mare 
româncă este Ana Pauker! Ce Mihai Eminescu, ce 
Mihai Viteazu, Ştefan cel Mare sau Ion Antone^u? 
Ce dacă ei ne reprezintă, ce dacă performanţele şi 
sacririciile lor depăşesc imaginaţia obişnuită? Plătesc 
ei abonament la TVR? Noi plătim! Cu o veche 
vorbă românească, asta se cheamă "prostire în 
faţă . Mai rău ca pe timpul lui Stalin şi al lui Brucan! 
Vorba lui Creangă: „Dumnezeu să-i iepure!". 

Taraba şi altematrva strategică 

In afară de Rusia, nimeni nu-l bagă în seamă pe 
agenţii KGB de la Tiraspol, care pretind că au făcut 
un referendum în cătarea kalaşnikovulul. Devine tot 
mai^ limpede că mafia transnaţională nu ascultă 
decât de două argumente: banii sau glonţul. Cine 
plăteşte? Dincoace de Nistru, gândul moldoveanului 
şei di pi urmî dă în clocot: peste 400 000 de 
basarabeni au depus cerere pentru cetăţenia 
română în al doisprezecllea ceas. Dacă pricepeau 
mersul lucrurilor cu 15 ani în urmă. altă făină se 
măcina la Chişinău şi la Bucureşti. 



Nici nu ştiu dacă trebuie să le mai găsim scuze 
conaţionalilor noştri de peste Prut. Chiar dacă Stalin 
este oale şl ulcele, ei au încă probleme existenţiale: 
cărei naţiuni aparţin şl ce limbă vorbesc. 

Bine, să admitem că ei vin din alt ev după ieşirea 
din cuşca imperiului, dar ce putem spune despre 
unii gazetari tineri de la Bucureşti, care scot cifre 
din burtă şi demonstrează pe pagini întregi că 
unirea Basarabiei cu România ar costa 35 de 
miliarde de euro? Dacă spunea Cozmin Guşă o 
asemenea enormitate, acceptam, ştie el de ce. ştim 
şi noi. 

Aş putea să demonstrez negru pe alb că, în 
afară de Bucureşti, nici un judeţ din România nu 
rezistă la o comparaţie de indici economici cu 
judeţul Chişinău. Cum să compari venitul jud. 
Vaslui sau al jud.i Călăraşi sau Alba cu veniturile 
judeţului Bălţi? Numai nişte papagali pot scrie 
asemenea enormităţi. în plus, sa fie limpede: 
România nu este un SRL. Iar dacă Helmut KohI i-ar 
fi întrebat pe-alde Fritz şi Helga lui ce cred ei despre 
unirea Germaniei, aceasta ţară superbă nu ar fi fost 
astăzi cea mai puternică din Uniunea Europeană, nu 
ar fi avut acolo cele mai multe voturi. "Norocul" 
nostru că în momente-cheie l-am avut la cârmă pe 
Tataie, care. iată. întâmplător sau nu, gândea la fel 
ca autorii studiului amintit despre taraba reîntregirii 
naţionale a României. 

Ungurii de la Budapesta au început să se 
revolte nu doar contra premierului Gyurcsany, cât 
împotriva Uniunii Europene. Vecinii noştri s-au izbit 
de multe deziluzii amare după aderarea la clubul 
bogaţilor. Iar tăvălugul imperiului consumist vine 
peste noi. 


ACUZAŢI INOCENŢI, ACUZATORI CRIMINALI (continuare din pag. 3) 

Autorităţile au prins de veste si aii trimio _. . 


Autorităţile au prins de veste şi au trimis trupele 
de jandarmi să ii împiedice, intre tinerii legionari si 

'"n"® ° ‘"® 9 alâ, jandarmii 

ransformând puştile grele ale timpului în măciuci iar 
Unerii cu mâinile goale. Ce s-a întâmplat până la 
sfârşit este uşor de închipuit! 

O să imi replicaţi că nu am dreptate, că a$a este 
<n toate fărite cu "suporferismu/" şi că nu (alTnoi 
excepţie: atenţie, şi prin această replică nu veţi fa<» 
or^ sâ “"'■fniaţi "temerile" noastre, căci abaterea 
preocupărilor populaţiei de la adevăratele probleme 
sooa/e Şl politice se practică in toate ţările cu scopuri 
aproximativ similare. ^ 

Au pretenţia şl ai ajuns să crezi şi tu că îţi pun 
la dispoziţie mai multe alternative politice la 
alegere - absolut fals din cel puţin două motive y 

“intr-un anumit 

s^ctru po itic printr-un joc de scenă care nu mai 
poate înşela pe nimeni; au creat o "extre^â 
dreaptă^ compusă din oameni de extremă stânaă 

Mevărat să instituie o democraţie normală riu ar 
Legtonare' Mişcării 

2. după cum am văzul până acum. după cum se 
lac in continuare jocurile, dacă orice fuziune între 
partidele parlamentare este posibilă, evident că 
1 între ele nu există nici o diferenţă 
do ctrină, care Interese naţionale 

Pag, 8 


Care 

care 


probleme sociale? Societăţi anonime pe acţiuni 
cu aceiaşi stăpâni, mânuitorii dintotdeauna ai 
finanţelor mondiale, a presei internaţionale şi 
naţionale, cumpărătorii pe nimic ai avuţiilor 
României, acuzatorii noştri mincinoşi. 

Presa, despre care spuneam că este în 
mâinile lor, în special cea scrisă şi în parte cea 
vizuală, picură veninul minciunii de orice fel în 
minţile românilor, cu răbdare şi cu perseverenţă, 
impunând prin îndelungă repetare puncte de 
vedere care nu ar trebui să şi le însuşească 
poporul român, fiind străine de interesele şi 
aspiraţiile sale. Ultima bombă, ca un exemplu de 
manipulare reuşită a opiniei publice, este campania 
de presă declanşată de ziarul “Cotidianur din 2 oct. 
2006, ziar care acum se află în proprietatea nu se 
ştie de fapt a cui, încercând să descurajeze pe 
Români de ideea unei reunificări a Basarabiei cu 
Patria Mamă. vehiculând nişte ^ume uriaşe pe care 
ar trebui să le cheltuiască statul român pentru a 
aduce Basarabia măcar la nivelul Judeţului VasluiI 
Minciună ordinară căci nu ar exista nici un 
termen dinainte stabilit pentru refacerea egalităţii 
economice cu celelalte provincii, singura obligaţie 
esenţială şi urgentă fiind modificarea ecartamentuiui 
căilor ferate, ceea ce este absolut departe de 
costurile vehiculate. 

Dar noi vom pune şi altfel problema: 


- pentru cine trebuie să rămână Basarabia cu 
un statut incert, şi 

• de când au devenit românii "suflete uscate", 
îndemnaţi să-şi numere banii din buzunar atunci 
când trebuie să-şi -ajute fratele căzut in 
nenorocire". 

Din punctul nostru de vedere, proliferarea unor 
astfel de "probleme- reprezintă o trădare a 
intereselor naţionale şi, ce şi consecinţă, cei care o 
practică nu sunt decât nişte trădători de neam 

Vom încheia atrăgând atenţia potenţialilor noştn 
socoteli greşite, socotindu-se 
®'*oaţie Va veni vremea când lumea 
''r 'a această poziţie de non 

'^ 3 oa lui lisus Hhstos de a oferi şi 

? pălmuire numai acelora care 

respecta şt ei legile creştine. 

^*^Şltnismul a mai trecut prin focul 
Sr ziT vom aLpta şi 

Collos<îRiim ^ ^ A ajungem în 

exDonenti a niâinile goale în faţa fiarelor, 

blindaţi ru 'mperiu al râului, cei 

c^I4 5' \ăcomie, pentru 

chiar dar* ci ^^®vre a devenit sport naţional, 
frecaţi DalmeiiT nevinovaţi! Nu vă 

la timoul notri . ^ după o afacere bună. 

a timpul potnvit veţi primi replica potrivită! 


CUVÂNTUL LEClONAIi Octombrie 2006 ' 











C€i/‘te 

"TESTAMENTUL POLITIC AL LUI NICOLAE lORGA" 

RADU MIMAI CRIŞAN 





între timp, tânărul, 
prolificul şi distinsul autor, 
preocupat de gândirea unor 
personalităţi emblematice pentru 
români şi de politica de falsificare a istoriei practicate 


"Moţa şi Marin 

Testamentele lor politice", "Autoapărare psihică". 

De curând a întocmit, sintetizând din scrierile şi discursurile lui 
Nicolae lorga, cartea pe care v-o prezentăm în paginile de faţă. 
înainte de a prezenta testamentul istoricului, să răspundem la 


In numărul din febr. 2006 am prezentat un interviu 
cu domnul doctor în Economie RADU MIMAI CRIŞAN, 
pe marginea celor două cărţi ale sale, intitulate 
"SPRE EMINESCLT şi 
"TESTAMENTUL 
POLITIC AL LUI MIMAI 
EMINESCLT. 


rtidu Mih»! CRJŞAN 


SPRE EMINESCU 

MPINMNIâ tCOMO«MCA • irO«II POLItICA 
A»A-/JACt.( IMVOlUTM • rrMM*CI IMAUArCTiOMAir 

CJiikTukf POiirici ■ CMim( 


constant în ultima jumătate de secol, ne-a mai 
oferit alte câteva volume, la fel de valoroase: 

"Cât de retrograd este Mihai Eminescu?", 
'înduşmăniţii au acelaşi crez", 


ÎNTREBAREA; 


DE CE TREBUIA ANIHILAT NICOLAE lORGA? 


lată o întrebare de al cârui răspuns depinde 
lămurirea a cel puţin două probleme de maximă 
importanţă ale istoriei interbelice. 

- Cine era interesat ca Nicolae lorga să dispară şi 
de ce. 

- Care era relaţia dintre obiectivele Mişcării 
Legionare şi convingerile lui Nicolae lorga exprimate 
ca nişte concluzii ale studiilor privind prezenţa, 
activitatea şi impactul minorităţilor evreieşti de-a 
lungul a câteva secole asupra existenţei şi dezvoltării 
României şi a românilor. 

Sâ analizăm întâi în câteva cuvinte relaţiile 
directe între Nicolae lorga şi Mişcare: au existat 
conflicte permanente la acest nivel de natură să 
creeze un antagonism atât de puternic, 
determinând Mişcarea Legionară să-l asasineze 
pe marele istoric? 

Categoric nu şi categoric nu in vederile lui 
Comeliu Zelea-Codreanu. 

Conflictele ce se pot consemna sunt cele 
obişnuite într-o Legiune în permanent în opoziţie şi 
on lorga ahtiat după putere şi mărire personală, 
încercând permanent sâ fie în graţiile regelui Carol al 
ll*lea şi dispus pentru aceasta la orice 
oompromisuri.. 

Cu excepţia iui luliu Maniu, dezamăgit de 
comportamentul regelui, la restaurarea căruia 
contribuise din plin şi care se exprima tranşant în 
Problemă şi în general în poziţia politică, ceilalţi 
posibili conducători de cabinet se uitau spre curtea 
''ogalâ ca spre un Moş Crăciun, dar unul purtător de 
sabie. 

Toţi vedeau în Mişcarea Legionară un 
Concurent intransigent şi redutabil şl în Cornellu 
olea-Codreanu un duşman (şi mal puţin un 
^ versar politic). Poziţia lui lorga era absolut 
antică sau comună cu a celorlalţi oameni politici 
^portanţi. 

în anul 1937, când lorga decretează 
os linţarea comerţului legionar, sugerat în parte tot 
ol ca o modalitate pentru români de a face faţă 
^^^o^ţoi neloiale a unui comerţ evreiesc 
im clin banii marilor asociaţii evreieşti 

ocnaţionale. relaţiile au fost cele obişnuite în 
de marele respect al Căpitanului 
P^^tru marele profesor. 


într-un moment de disperare. Căpitanul îi trimite o 
scrisoare în care îl acuză că „nu este cinstit 
sufleteşte”. 

lorga îl dă în judecată pentru insultă adusă 
autorităţii. Căpitanul fiind condamnat ia 6 luni 
închisoare. 

Este adevărat că de,^aici pleacă, cel puţin 
aparent, ideea unui al dbileâ* proces, Căpitanul fiind 
acuzat de trădare naţională, condamnat la 10 ani 
muncă zilnică şi după câteva luni asasinat în 
detenţie. 

Această desfăşurare de lucruri este bine 
cunoscută din istorie, dar prost analizată; încercarea 
de a-l transforma pe lorga în călăul lui Corneliu 
Zelea-Codreanu este o prostie sau o rea intenţie. 

Asasinarea lui Corneliu Zelea-Codreanu 
fusese hotărâtă de Marea Finanţa Mondială cu 
mult înainte; dacă poţi să faci o legătură directă 
între Carol al ll-lea, ca executant zelos al ordinelor 
ocultei, fiind şi pe postul de călău jignit în orgoliul lui 
nemărginit. 

Rolul lui lorga a fost oricum marginal. 

Faptul că s-a încercat să fie profesorul scos 
ţap ispăşitor făcea foarte probabil parte din 
planul final în care trebuia pe deoparte anihilat 
Nicolae lorga şi în acelaşi timp aruncându-se vina pe 
Mişcarea Legionari. 

Exista interesul ocultei pentru dispariţia 
profesorului? 

Categoric, şi voi explica; autoritatea lui 
Nicolae lorga ca istoric la nivel mondial, 
autoritatea lui ca român pe plan intern, dădea o 
mare autoritate afirmaţiilor sale privind influenţa 
malefică a minorităţii evreieşti în România, 
Influenţă consemnată istoric încă din sec. al XVI- 
lea, prin măsurile luate de diverşi domnitori 
pentru a limita urmările dezastruoase ale 
prezenţei minorităţii evreieşti pe teritoriul ţărilor 
româneşti de la acea vreme. Influenţa absolut 
negativă, pretenţiile din ce în ce mai mari pe 
spinarea ţăranului român, ajungând mai mult sau 
mai puţin gradat până in zilele noastre, confirmă 
evoluţia istorică prezentată de N. lorga în diverse 
scrieri şi discursuri. 


Atunci, care este legătura între Mişcarea 
Legionară si N. lorga ? 

Amândoi sesizează pericolul secular 
prezentat de existenta evreilor pe teritoriul 

României , diferenţa fiind că profesorul se 
mulţumeşte cu expunerea faptelor, iar Legiunea, 
simţind ameninţarea majoră la adresa fiinţei 
naţionale, manifestată prin însuşirea doctrinei iudeo- 
comuniste, încearcă să trezească din letargie 
conştiinţa românilor. 

Cum se putea rupe această legătură care în 
mod normal, fără juvăţul comunist, trebuia sâ 
devină publică până acum şi să dea o şi mai 
mare autoritate ideilor legionare? 

Trebuia săpată o prăpastie între Legiune şi N. 
lorga. 

Profitând de vremurile tulburi ale sfârşitului 
de an 1940 şi de faptul că orice gest putea fi 
atribuit unei pseudo-guvemâri legionare, se pune 
la cale asasinarea profesorului de către echipa 
condusă de Traian Boeru, posibil infiltrat în 
Mişcare. fluturându-se lozinca răzbunării, 
favorizată de alte acţiuni de acest gen promovate 
de impostorul ajuns la cârma Mişcării Legionare. 

lorga a fost aşezat pe poziţia de mare duşman al 
ideilor promovate de Mişcare şi Legiunea pe poziţia 
de duşman de moarte al istoricului Nicolae lorga: 
planul bine ticluit al marilor duşmani ai ţârii reuşise 

Noi ne-am propus să aprofundăm acest studiu, 
încurajaţi de apariţia de noi informaţii care încep să 
confirme o cu totul altă optică în problema asasinării 
prof lorga în nov. 1940. Este foarte posibil ca lait¬ 
motivul care prezenta asasinarea profesorului ca una 
din marile greşeli ale Mişcării să cadă 

Doresc sâ fac o precizare super-Importantâ 
Mişcarea Legionară tradiţională, care nu a acceptat 
nici una din devierile de la idealurile sale. practicate 
de uzurpatorul Sima. se declară oricum în dezacord 
cu toate greşelile mai mult sau mai puţin criminale, 
începând cu atentatele din oct. -nov. 1938, 
asasinarea călăului Armând Câllnescu şi tot ce se 
petrece în cele patru luni de aşa-zisă guvernare 
legionară 


Dar Să revenim la ciihiprt Uam certifica afirmaţiile noastre in legătură cu poziţia prof. lorga prezentând, in pag. următoare, câteva extrase 
fj» cartea distinsului cercetător şi scriitor RADU MIHAI CRIŞAN. intitulată "TESTAMENTUL POLITIC AL LUI NICOLAE lORGA". apărută in 
"Cartea Universitară”, Bucureşti 2006: 


CUVÂNTUl LEGi©NAIR Octombrie 2006 


Pag. 9 





















NICOLAE lORGA : 

EXTRASE DIN OPERA MARELUI NOSTRU ISTORIC, 
SINTETIZATE ÎN CARTEA D-LUI DR. EC. RADU MIHAI CRIŞAN, 
"TESTAMENTUL POLITIC AL LUI NICOLAE lORGA", CARTE APĂRUTĂ ÎN 2006 


MOTTO; Cântăreţul cânta. 

O sută de pungaşi de stradă începură să urle. 

Şi, când nu se auzi decât urletul lor, ei ziseră: «Cântecul nostru a învins cântecul lui». 

Şi chiar lume se adunase mai multă. Aveau cu ei publicur... 

(NICOLAE lORGA) 

Credeam că se poate găsi o categorie de Evrei-o categorie, nu persoane izolate - care să poată fi, dacă nu utilă vieţii noastre, cel puţin 
inofensivă, în masă ceva mai mare, în mijlocul vieţii naţionale. De atunci au venit insă intervenpuni de la America, gazete particulare cu caracter 
naţional evreiesc întemeiate aici, pentru a ne strânge de gât când era nevoie. 

Ne-au strâns de gât îndată după căderea lui Cuza; ni s^au pus întâiu mâinile în gât după Războiu, când, iarăşi, situaţia noastră era nesigură; al 
treilea iarăşi ne-au pus mâna în gât când a venit criza socială. 

Aceasta este tentativă de asasinat care se face împotriva noastră ca naţiune dominantă, de către acei cari îmbracă formele cele mai 
vulpine ca să-şi arate dorinţa de a fi bunii noştri fraţi." 


Clasa 
numeroasă şi 
hotărâtoare în 
ceea ce priveşte 
munca şi 
păstrarea 
însuşirilor 
neamului este 
cea a ţăranilor. 
Cu proprietatea 
de pământ a 
ţăranului începe 
epoca de vitejie 
la noi. Iar cu 
pieirea 
proprietăţii 
mici a 

ţăranului 

începe şi ruşinea, umilinţa noastră. Acesta e 
adevărul istoric. 

Cum a pierit această mică proprietate? 

La noi, pe lângă străinii răzleţi, care au venit de la 
sine, se întâlnesc şi alţi străini, veniţi în mare număr, 
veniţi ca naţiune. Aceşti străini cari se numesc în 
Moldova Jidani, cărora ti se zice aici [în 
Muntenia] Ovrei şi cărora, li se mai spune, literar 
Evrei, au venit din Rusia şi din Austria, din ceea ce 
este astăzi Rusia şi Austria la hotarele noastre, dar 
care era atunci Polonia. Prin urmare, când nu se mai 
putea face negoţ în Polonia cu deprină linişte, atunci 
ei s-au năpustit asupra ţării noastre. 

La 1750 erau într-un număr îngrijitor, la 1850 
ajunseseră să aibă mare parte din viaţa economică a 
Moldovei 



Nu erau supuşi funcţionarilor ţării; erau supuşi 
unor funcţionari de încasare, unor strângâtori de 
mpozite, unor agenţi de poliţie luaţi din mijlocul lor 
Situaţia lor ca breaslă străină arată foafle bine 
cat erau de străini. 


A tre^t câtăva vreme până când s-au Înlemeiî 
consulatele străine, care şi-au dat toate silinţei 


pentru ca să-i apere în judecată, pentru ca să li 
ferească afacerile. 

Aceasta era situaţia tuturor consulatelor faţă de 
Evrei, de la întemeierea lor, pe la 1870. 

Căci toată Evreimea de la noi s-a dus ia 
deosebitele consulate şi a trecut sub protecţia 
străină. Până şi consulatul francez avea o foarte 
bogată clientelă de Evrei; consulatul francez 
dispunea de mii de supuşi francezi, cari nu aveau 
nimic din spiritul francez, sau din calităţile 
poporului francez, ci erau Evrei de la noi, de 
aceia care se şi numeau, în batjocură, «târtani» - 
nume sub care acest popor este cunoscut şi astăzi 
în Moldova, ceea ce înseamnă: supuşi. Tle la 
cuvântul nemţesc «Unterthan». Şkâtf fost supuşi 
până în momentul când s-a desfiinţat la noi jurisdicţia 
consulară. 

In veacul al XVII-lea întâlnim ici şi colo evrei care 
luau în arendă tot felul de venituri, fără adesea să 
aibă banii necesari. 

Proprietarii pe moşiile lor aveau în exclusivitate 
dreptul să vândă vin şi băuturi spirtoase; acum evreii 
luară în arendă acest drept de desfacere şi acordară 
ţăranului, pe care hrana proastă cu mămăligă şi lipsa 
unei ocupaţii rentabile- în timpul iernii îl mână ia 
cârciumă, un credit atât de mare, încât bietul om 
cădea cu totul în mâinile "mărinimosului'’ creditor. 
Chiar şi în oraşe şi în târguri ei aveau astfel de 
dugheni". DughenI în care rachiul Evreului este aşa 
potrivit, încât să trântească pe om la pământ, să-i 
distrugă orice simţ şi el să cadă ca o materie moartă 
în mâna exploatatorului". 

Aşa, Evreii. în sate alcătuiră elementul care 
tocmai lipsea pentru ca să ruineze din temelie pe 
ţăranii moldoveni. 

De aceea domnii fanarioţi luară măsuri ca sâ 
scape pe acest important purtător al greutăţilor ţârii 
din ghearele exploatatorilor şl otrăvitorilor săi" 

Grigore Alexandru Ghica procedează foarte 
radical, interzicând cu totul evreilor şederea în sate. 
şi Alexandru Moruzi întări această măsură. Cu toate 


acestea, străinii cămătari rămaseră de fapt în 
săracele sate stoarse de bani şi fură mai târziu 
obişnuiţii orândari ai ţării: 

Ţăranul e dat cu desăvârşire pe mâna 
arendaşilor evrei, organizaţi în trusturi care 
dispun de el cum vor. încât .aceste elemente prin 
această politică ne-au adus şi primejdia materială din 
1907 (...) Arendaşul are pământul, el fixează 
preţurile, şi tot el exercită o influenţă 
covârşitoare asupra administraţiei de toate 
gradele 

Evreii au în România o anumită presă, adică, 
drept vorbind, au cea mai mare parte a presei în 
România. Astfel ziarul francez al Guvernului este 
redactat de doi sau trei Evrei, şi, în cele mai multe 
din ziarele noastre, rolul Evreilor este 
precumpănitor. 

Acum, oricât ar pretinde cineva că Evreii servesc 
ca salariaţi interesele partidului, condeiul ia 
totdeauna şi o nuanţă personală, care. în cazul 
acesta, nu este numai personală evreiască, ci este o 
nuanţă naţională evreiască. 

Apără scriitorul evreu pe conservatori, scriind la 
foaia conservatoare, ori pe liberali la foaia liberală, 
dar. pe lângă aceasta, se amestecă în chip firesc şi 
sufletul lor, care nu e şi sufletul nostru, se amestecă 
şi sufletul lor, care e sufletul rasei lor. şi atunci 
colorează atacurile într-un fel sau altul, după cum 
cutare sau cutare personalitate politică sunt sau nu 
favorabile aspiraţiilor de egalizare politică a Evreilor 
din România. Dar, afară de presa aceasta, din care 
se ridică mult mai presus, prin sfidarea opiniei 
publice, a oamenilor cinstiţi prin neruşinata 
provocaţie a simţului naţional, prin calomnii pe care 
nimic nu Ie-a oprit vreodată 

Ei bine, domnilor. Evreii au trei prese. Au o 
presă în străinătate, o presă evreiască în ţară. o 
presă foarte îndrăzneaţă, care se recunoaşte drept 
evreiască, şi au o a treia presă, reprezentată mai 
ales prin ziare doar zise româneşti. 


Având conşliint^^d^ceea'ce^su^m' ?' îndrăzneală care să uimească lumea. 

în cea mai strânsă legătură cu tot ceea ce ThsfsăZos7nt%^uî‘s^c^^^^ ai României, voim. 

Singura chestiune care trebuie imediat rezolvalA nrin romaneşti civilizaţia românească pentru toţi românii 

Pământului pe care /-a locuit, l-a frucrncaT^^^^^^^^^^ dreptul Ronrânimii de a se impune ca stâpânâTn orice colt al 

Cred că a venit timpul să ne emancipăm de sub r^ntZi i 'Z sudorile şl sângele ei şi al străbunilor. 

A venit timpul să facem aic la - r ° (controlul şi frica Europei. 

/ndepirtămpestră/na/nefo/osifor,”arc°âîirm"a?mLrtp7 viaţa noastră naţională numai elementele naţionale sâ 

.Statul acesta a fost întemeiat de naţia romănZscă stZini a7tT 5'' pervertitor a! neamului nostru " 


Tradiţia 
realităţii. 

necesare pentru ca o societate sâ trâiascâ 

întoarcerea la 

transmisLe^^c^lito" mcT" " 

'^elul ofnenesc ^ ®'^®''ârat viu in 


O civilizaţie nu se cântăreşte după întreţinerea 
st^ilor şl numărul felinarelor, ci c un lucru de 
ordin moral, lucrul de căpetenie fiind starea morală 
din care vine munca onestă şi ordonată a unei 
societăţi; bugetul se subordonează unor necesităţi 
care vin din toată starea economică şi sufletească a 
61 . 

însăşi noţiunea muncii va trebui să-şi schimbe 
sensul. Acea noţiune pe care o îmbrăcăm într-un 
cuvănt unguresc care înseamnă şi tortură: chin, pe 
când avem frumosul cuvănt latin de lucrum. care 
înseamnă: câştig, spor. iar lucrătorii, cu capitalist cu 
tot. sunt colaboratori pentru Sf)or şi câştig" 


Pan in - pământ roditor din b 

CUVÂNTUL LCGI©NAfl Octombrie 2006 


Oamenii naivi cari umblă astăzi cu un fel de 
termometru sentimental in mănă. cerşind simpatifle 
a dreapta sau la stânga, oamenii aceştia nu t»t sâ 

TZfmTT: ac^lomSri-şl 

hrăneşte un ~ ^sentimentale se 

Sta Se nr-n'^^^"' P^P^^^ele se hrănesc cu 
ceea ce pnn munca braţelor lor, fie si în miilorui 

ajiupatiei generale, ştiu să smulgă pe bLa dreitulu. 
ce 2SnnS°‘® ^ kilometrul înseamnă ceea 

je£r LSe^Setr 

pământ roditor din binecuvântatele noastre 
















locuri face altceva decât un kilometru din 
— stânca de dincolo de Dunăre şi un 
kilometru cuprinzând tradiţia noastră 
neîntreruptă de autonomie politică timp de 
5 ^cole întregi face altceva decât un kilometru de 
improvizaţie politică pe alt teren. 

Când toate problemele societăţii ie dai în mâna 
(^lui din urmă dintre oameni, când cel din urmă 
vagabond, prin votul Iul, Influenţează în aceeaşi 
măsură ca şi mintea cea mai luminată asupra soartei 
Ţării ^ 

Suntem «o societate căreia îl lipseşte orice unitate 
de vedere şi orice bază serioasă de judecată, lucruri 
de plâns cu lacrimi de sânge, fiindcă este vorba de 
însuşi viitorul acestei ţări şl al acestui neam". 

Atâta oportunitate ne-a otrăvit, ne-a sufocat; 
veninul vieţii noastre politice a fost această 
oportunitate, dibăcie de minte ascuţită, menită să 
scutească de două lucruri: credinţa şi lupta. 

Poporul învins care crede că a fost învins pe 
nedrept, poporul învins care crede că a căzut 
momentan pentru o cauză dreaptă, poporul 
învins care vede totdeauna o zi răzbunătoare 
după ziua sângeroasă a zdrobirii sale, poporul 
aceia trage din înseşi loviturile care i s-au dat 
forţe capabile de a înapoia aceste lovituri şi de 
a smulge aceluia care a dat loviturile câştigul 
căpătat fără dreptate. 

Cu cât va fi mai aspru, mai nedrept cuceritorul, 
cu cât va arăta mal multă neomenie, va manifesta 
mai mult dispreţ pentru tot ce-l mai sfânt unul 
popor, cu atâta pregăteşte, prin propriile-i sale 
cheltuieli de puteri, lovitunie pe care le va primi în 
ziua următoare. 

Ţara noastră este mică şi ameninţată, şi. [chiar] 
dacă în ultimii ani n-am avut războaie. - fiindcă 
nici nu eram în stare a le purta - un război ne 
poate găsi mâine, poimâine. 

Ce putem iubi mai mult în această ţară decât 
două lucruri: Şcoala, ce ni dă puterea de 
rezistenţă morală, şi Oştirea, ce ne dă puterea de 
rezistenţă materială, - pentru a ne împotrivi 
străinilor? 

Suntem un popor mic, înconjurat de mulţi 
duşmani, şi nu putem câştiga niciodată simpatia 
vecinilor noştri. 

Prin urmare cine dintre noi n-ar dori ca oastea 
noastră să fie cât mai puternică? Şi, fireşte, nu 
poate fi puternică fără să aibă o valoare sufletească, 
morală. 

Această oaste solidară, această oaste însufleţită 
de acelaşi spirit, trebuie să aibă şi o valoare 


naţională, să reprezinte un popor în întreg sufletul şi 
în toate aspiraţiile lui. 

Oastea aceasta trebuie să fie o oaste în care 
legea noastră, neamul nostru să-şi aibă rolul 
hotărâtor. 

Ridic din nou o chestie care pentru noi nu trebuie 


să fie înmormântată niciodată şl să îndrumez spiritul 
public, să îndrumez pe acei care sunt chemaţi a 
conduce prin legi şi cârmuire ţara noastră, să-i 
îndrumez - fie şl cu prilejul viitoarei legi de recrutare 
- către purificarea de elementele străine, care 
stau pe nedrept în ea. a oştirii noastre şi către 
alcătuirea unei armate româneşti curat naţionale, 
care singură e în stare să ne apere teritoriul şl. în 
cazul că s-ar prezenta, să ajute şi aspiraţiile fireşti 
ale neamului nostru. 

Este periculos să introducem mii de oameni 
străini în oastea noastră, cari să^înveţe mânuirea 
armelor, pe cari să-i facem să cunoască organizarea 
armatei româneşti, pentru a-i scoate întâmplător la o 


luptă în care noi ştim că sufleteşte ei ...» . ■ 
nu vor fi alături de noi. ■ ■ 

Şi nu putem să ţinem în oastea 
noastră acele mii de oameni a căror inimă nu 
o putem căpăta decât cu preţul jertfirii 
individualităţii noastre naţionale pe acest teritoriu 
românesc”. 

„Socialiştii au fost odată persoane 
sentimentale, care, după un stagiu oratoric 
înaintea tinichigiilor evrei şi altor nedreptăţiţi ai 
soartei. îşi puteau permite să treacă într-un partid de 
ordine şi să ocupe cele mai înalte situaţii în partidul 
acesta de ordine. 

Din această fază sentimentală în care 
socialiştii lucrau pentru întărirea Statului - a 
Statului dumnealor, se poate, a Statului nostru, 
ceva mai puţin - va să zică din această fază s-a 
trecut în altă fază. de organizare reală. 

Domnilor, la această stare de spirite nu avem noi 
nimic de propus? 

O stare de spirit nu se poate combate altfel decât 
prin crearea altei stări de spirit. 

Ce s-a făcut pentru a crea această stare de 
spirit? 

Biblioteci nu, conferinţe nu - conferinţe 
pentru ca toată lumea de jos să înţeleagă că 
aceia ce a spus Racovschi. şi toţi Primii şi 
Cristeştii este otravă, este neadevăr şi otravă, 
este otravă sufletească, pornind dintr-o 
teorie repudiată de ştiinţă. Iar, dacă li se 
spune: ce este în cartea asta e ultimul cuvânt al 
ştiinţei, oamenii ce să zică? «O fi!». 

Le-aţi dat dvs. broşuri care să-i lumineze? 
Le-aţi arătat dvs. că socialismul este un vis 
rău, care de multă vreme a dispărut din 
inteligenţa critică a sistemelor economice şi a 
rămas să alimenteze doar anumite pofte şi 
tendinţe răzbunătoare? 

Ştiu cei de jos, deci, că din înţelesul critic al 
omenirii socialismul a dispărut' demulP Nu! Aceşti 
oameni cred că, pentru ei. socialismul s-a coborât ca 
o revelaţie divină din cer! 

La Brăila este o foaie evreiască, al cărei nume 
este «România». Foaia vorbeşte despre chestia 
socialistă, despre afacerea Racovschi. despre 
înjghebarea partidului socialist în România, 
despre admirabilul program al acestui partid, care 
pledează pentru desfiinţarea Bisericii, care 
pledează pentru desfiinţarea caracterului 
naţional al Statului, care pledează pentru 
desfiinţarea oştirii româneşti şi termină cu 
îngrijirea specială pentru acordarea de drepturi la 
Evrei, spunând lucrul lămurit. 


riifU «■> mU 0/ lif 

UIJâJ w vrb , ^ w 

kw. ft 

t tarM, .tiWiA'iJ 4i> y fut i»m . 






TESTAMENTUL POLITIC 
AL LUI 

NICOLAEIORGA 


Uiilv«riltar* 



BIBLIOGRAFIE {nominalizează lucrările în baza cărora, prin asamblare logică de idei citate, a fost redactată cartea 'Testamentul politic al lui 
Nicolae lorga"): 


Discursuri parlamentare, voi. I - II - 
Ed. Bucovina. I.E. Torouţiu, Bucureşti, 
1939: 

Istoria poporului românesc - Ed. 
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 
1985. 


P.S.: 


Istoria românilor în chipuri şi icoane 

- Ed Humanitas, Bucureşti, 1992, 

Locul românilor în istoria universală 

- Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 
Bucureşti, 1985, 

Sfaturi pe întuneric - Conferinţe ia 
Radio, voi. I - Fundaţia pentru 


Literatură şi Artă Regele Carol II. 
Bucureşti, 1936. 

Studii asupra Evului Mediu 
românesc - Ed. Ştiinţifică şi 
Enciclopedică. Bucureşti, 1987. 

Idei asupra problemelor actuale - 
Ed. Cugetarea, Bucureşti, 1935 


Istoria Evreilor în Ţenie noastre - 
Extras din Analele Academiei Române, 
seria II, tom XXXVI, Memoriile 
Secţiunii Istorice - Librăriile Socec&Co 
şi C Sfetcu. Bucureşti. 1913. 


Suntem obligaţi de a suporta o nouă 
invazie evreiască, lucru acceptat prin 
^®^*fi|ormarea totală a populaţiei ţării printr- 
o "discreţie" vinovată de către actualii 
guvernanţi. 

Când prof. Ion Coja a făcut publică informaţia 
că Ministerul de Externe acceptase eliberarea a 
500.000 de paşapoarte unor cetăţeni în 
principal israelieni, tdate javrele au început să 
chelălăie acuzându-l de minciună şi de 
antisemitism. 

lată că lucrurile se confirmă. Miercuri 11 
oct. 2006, la o emisiune la " DDTV" cu 
participarea prof Coja. un purtător de cuvânt 
p ^ Porea) al intereselor evreieşti în 
omănia, dl. Polac, emigrat în anii 60 de la 
‘ghet. copil fiind. în Israel, era foarte mirat că 
•otrarea în România a 500.000 de evrei ne 
a arrnează. întrebând mereu, aproape amuzat 
5' ce e rău în asta. şi ce e rău în asta?". 
Confirm că ml s-a părut un tip simpatic, şi 



m-a amuzat de multe ori felul personal de a 
pune problema. 

Dacă cel care monitorizează revista noastră 
vor avea ocazia să vorbească cu domnia sa, să 
îi răspundă la angelica întrebare "Ce e râu în 
asta": 

D-le Polac, v-afi gândit că din motive 
economice, marele şi necondiţionatul aliat 
al Israelului, marele finanţator - am numit 
Statele Unite - o ţară mai mare decât 50 de 
Românii, are o cotă de imigraţie limitată şi 
ante-stabilită? 

Ghici ghicitoarea mea! 

D-le Polac, dacă poporul d-voastră face 
eforturi disperate pentru a ţine trează în 
amintirea oamenilor tragedia, cea cunoscută 
de noi, cam cine vă credeţi sau cam cine ne 
credeţi, că am uitat tragedia poporului 
român când in primii 20 de ani de 
comunism, sub conducerea evreilor prezenţi 
în partid, de la vârful piramidei şi până la 


baza ei, aţi promovat şi executat marele 
genocid al intelectualităţii române, al armatei 
române, al politicienilor români, al clerului 
creştin de orice confesiune, al fruntaşilor 
ţărănimii române, ai oricărui om bănuit sau 
denunţat ca legionar dar şi ca ţărănist, liberal 
sau pur şi simplu "exploatator"?! 

D-le Polac, lăsând la o parte 
resentimentele, credeţi că nu ne ajunge 
experienţa de veacuri? 

Sunt convins că nu ştiţi mai nimic de tragedia 
poporului român. 

Noi ştim mai multe decât vă închipuiţi de 
tragedia poporului d-voastră. 

Oricum nu vom accepta niciodată că 
avem mai puţine drepturi decât voi pe lumea 
aceasta! 


CUVÂNTUL LCCIONAIH Octombrie 2006 ^^9-" 




























il 


^^-cona/^ fj! 

CORNELIU ZELEA CODREANU - "PENTRU LEGIONARI” (VI) 

(continuare din numărul trecut) 


Imediat când se semnala o Intrigă, ne 
adunam şi o comunicam grupului întreg. 

Dau cu această ocazie un sfat tuturor 
organizaţiilor, atrăgându-le atenţia asupra 
acestui sistem care se întrebuinţează 
frecvent şi pretutindeni. 

Pentru pararea atacului; a) a nu se da 
niciodată crezare ori de unde ar veni informaţia; 
b) a se comunica imediat încercarea de 
intrigă grupului respectiv, persoanelor vizate şl 
şefilor m modul acesta atacul va fi respins, 
(pg. 164 * 165) 

PRIMEJDII CARE PÂNDESC O 
MIŞCARE POLITICĂ 

O mişcare niciodată nu moare din cauza 
duşmanilor dinafară. Ea moare din cauza 
duşmanilor dinlăuntru. Ca orice organism 
omenesc. Nu moare omul decât unul la un 
milion din cauza exterioare (călcat de tren, de 
maşină, împuşcat, înecat). Omuf moare din 
cauza toxinelor interne Moare Intoxicat. (...) 

UNII au venit să facă escrocherii: încasări 
de abonamente, vânzări de broşuri, împrumuturi 
etc., care, oriunde apăreau, compromiteau 
Mişcarea. 

ALŢII veniseră să-şi creeze situaţii politice 
şi începuseră să se lupte între ei să se 
pârascâ, să se submineze unul pe altul pentru 
şefie, locuri de deputaţi etc. 

ALŢII erau de bună credinţă, însă nu aveau 
educaţia disciplinei, neînjeiegând să se 
supună şefilor şi directivelor date, ci înţelegând 
să discute ia infinit orice dispoziţie şi să 
lucreze fiecare după capul lui. 

ALŢII, de asemenea de bună credinţă, dar 
incapabili de a se încadra. Sunt elemente 
foarte bune, care au structura sufletească 
alcătuită încât nu se pot încadra, iar dacă se 
încadrează distrug totul. 

O PARTE sunt intriganţi din naştere. 
Oriunde Intră, prin sistemul de a vorbi despre 
altul la ureche, strică întreaga armonie a 
organizaţiei şl o desfiinţează. 

O ALTA CATEGORIE o constituie acel care 
au câte o idee fixă: cred sincer că au găsit 
cheia tuturor soluţiilor, căutând să te convingă 
de valoarea lor. 

ALŢII sufăr de boala ziaristicei: voiesc cu 
orice preţ să fie directori de ziare sau cel puţin 
să-şi vadă numele iscălit la sfârşitul unui articol. 

ALŢII au o purtare în societate de aşa 
natura, încât oriunde apar, compromit 
întreaga iuptă şi macină încrederea de care se 
bucură organizaţia. 

In sfârşit, ALŢII sunt plătiţi anume ca să 
bage intrigi, să spioneze şi să compromită 

orice încercare nobilă a Mişcării. 


Câtă grijă, câtă atenţie, prin urmare 
trebuie să aibă un şef de Mişcare faţă de 
elementele ce vor să vină sub conducerea 
lui! 


Câtă educaţie trebuie să le facă şi câta 
neobosită supraveghere trebuie să exercite 
asupra lor! 

Fără acestea, mişcarea se compromite 
iremediabil. 


Ori profesorul Cuza era cu totul străin d 
aceste lucruri in Ligă intră cine vrea şi râmâr 
cine poale", va aduce un adevărat dezastru. 

Intr-o organizaţie nu Intră "cine vrea”, < 
intra cine trebuie şi rămâne cine o, şi atâ\ 
vreme cât e om corect, muncitor, disciplina 
credincios. 

N-au trecut câteva luni şi biata Ligă ( 
1 red. Liga Apărârii Naţional Creştine a prol. , 

Pag. 12 



C. Cuza, din care a făcut parte şl Corneliu lelea 
Codreanu, ca şef al tineretului, pentru a se retrage 
apoi şl a-şl fonda propria organizaţie, Legiunea) 
devenise un cazan de intrigi, un adevărat iad. 

Credinţa mea de atunci pe care mi-o păstrez 
şi astăzi este. Dacă într-o organizaţie apar 
aceste începuturi de cangrenă, ele trebuiesc 
imediat localizate şi apoi extirpate cu cea 
mai mare energie. 

Dacă nu se pot localiza şi se întind ca un 
cancer în întregul organism al mişcării, cauza 
este pierdută. Viitorul şi misiunea organizaţiei 
sunt compromise. Ea va muri sau îşi va târî 
zilele între viaţă şi moarte, fără ca să poată 
realiza ceva. 


CRITICA CONDUCĂTORULUI 

Cauza acestor stări de nenorocire este 
conducătorul. 

O asemenea mişcare avea nevoie de un 
mare conducător, iar nu de un mare doctrinar, 
peste capul căruia să treacă valul mişcării, el 
trebuie să domine mişcarea şi s-o stăpânească. 

Nu oricine poată să îndeplinească această 
funcţiune. Trebuie un om de meserie, un om 
cu calităţi înnăscute, cunoscător al legilor de 
organizare, de dezvoltare şi de luptă ale unei 
mişcări populare. Nu e suficient să fii profesor 
universitar, pentru a putea lua comanda unei 
astfel de mişcări. 

Aici avem nevoie de 
barcagii sau de 
comandanţi de vapor, care 
să ne conducă pe valuri, 
care să cunoască legile şi 
să fie deprinşi cu secretul 
acestei conduceri, care să 
cunoască locurile 

primejdioase cu stânci, 
care în sfârşit, să fie 
stăpâni pe braţele lor. 

Nu e suficient ca cineva 
să demonstreze că 
Ardealul este al Românilor, 
pentru ca să ia şi comanda 
trupelor spre a merge să 
I dezrobească Ardealul. 

După cum nu e suficient 
Ica cineva să demonstreze 
teoretic existenţa 

primejdiei evreieşti, pentru 
Ica să poată lua comanda 
unei mişcări politice populare de rezolvare a 
acestei probleme. 

Ne găsim pe două planuri de activitate cu 
totul deosebite, planuri care cer persoanelor 
aptitudini şi însuşiri cu totul deosebite 

Primul plan nl-l putem închipui la 1.000 m. 
înălţime. Lumea teoriei. Câmpul abstract al 
legilor. Acolo omul cu anumite însuşiri se ocupă 
cu cercetarea adevărului şl formularea lui 
teoretică. Pleacă de jos, de la realităţi concrete, 
de pe pământ şi urcă în sus până la legi Acolo, 
în acest plan. este locul lui de creaţie Celălalt 
plan se află pe pământ. Aici omul cu anumite 
însuşiri se ocupă cu arta impunerii adevărului 
prin jocul forţelor. El se înalţă în sus pentru a se 
pune de acord cu legile, dar locul lui de creaţie 
este aici jos, pe câmpul de luptă. în câmpul 
strategic şl tactic. 

Cel dintâi conturează obiective, creează 
idealuri, cei de ai doilea le ating, ie 
împlinesc. 

Din cauza principiului natural al diviziunii 
muncii, sunt extrem do rare excepţiile caro ar 
putea întruni la un loc, într-un singur om, 
însuşirile celor două feluri de îndeletniciri. ( ..) 



Acest prim plan nu cere întrebuinţare de 
oameni, de forţe omeneşti. Dimpotrivă, omul 
planului întâi fuge de oameni. 

Planul al doilea cere, în primul rând, 
oameni. Dar, simpli oameni? Nu! Ci oameni 
transformaţi în forţe omeneşti. Aceasta 
însemnează: 

1. Organizare (cu toate legile ei). 

2. Educaţie tehnică şi eroică pentru 
mărirea puterii, adică pentru transformarea 
omului în putere omenească 

3 Conducerea acestor forţe, organizate şi 
educate, pe câmpul strategic şi tactic în luptă 
cu alte forţe omeneşti sau cu natura 

Dacă doctrinarului i se cere să stăpânească 
ştiinţa cercetării şl formulării adevărului, 
conducătorului unei mişcări i se cere să 
stăpânească ştiinţa şi arta organizării, ştiinţa 
şi arta educaţiei ştiinţa şi arta conducerii. 
(...) 

Care sunt LINIILE SPIRITUALE ALE 
UNUI CONDUCĂTOR de mişcare 
politică? 

După părerea mea sunt următoarele ; 

I O putere lăuntrică de atracţie. 

în lume nu există oameni liberi 
(independenţi). 

După cum în sistemul solar, fiecare stea se 
află într-o orbită în cadrul căreia se mişcă in 
jurul unei puteri de atracţie mai mari, tot aşa şi 
oamenii, cu deosebire în domeniul acţiunii 
politice, gravitează în jurul unor puteri de 
atracţie. La fel şi în lumea cugetării. 

Rămân, bineînţeles, în afară, acei ce nu vor 
nici să se mişte, nici să cugete 

Un şef trebuie să aibă o asemenea putere 
de atracţie. Unii au pentru zece oameni, 
numai pentru aţâţi putând fi şefi; alţii, pentru 
un sat întreg, alţii pentru un judeţ, alţii pentru 
o provincie, alţii pentru o ţară, alţii depăşesc 
hotarele unei ţări Şefia unui conducător e 
limitată de marginile puterii lui lăuntrice de 
atracţie. E un fel de putere magnetică, pe care. 
dacă cineva nu o are, nu poate fi conducător. 

II. Capacitate de dragoste. Un şef trebuie 
să iubească pe toţi camarazii lui de luptă. 
Fluidul dragostei lui trebuie să străbată până la 
marginea comunităţii unei mişcări 

III Ştiinţă şi simţ al organizării. Lumea 
atrasă în orbita unei mişcări, trebuie să fie 
organizată 

IV. Cunoaştere a oamenilor. In organizare 
trebuie să se ţină seamă de principiul diviziunii 
muncii, întrebuinţând pe fiecare la locul său; 
după aptitudinile pe care le are şi neprimind 
pe cei care nu le au deloc. 

V. Putere de educaţie şi de insuflare a 
eroismului. 

VI. Stăpânirea legilor conducerii. Un şef 
având o trupă organizată şi educată, trebuie să 
ştie a o conduce pe câmpul de luptă politic în 
concurenţă cu celelalte forţe 

VII. Simţul bătăliei. Un şef trebuie să aibă 
un simţ special care-i arat^cănd trebuie să dea 
bătălia E ceva lăuntric care spune Acum! în 
minutul acesta nici mai târziu nici mai devreme. 

VIII Curajul. Un şef. când aude această 
poruncă lăuntrică, trebuie să aibă curajul de a 
trage sabia. 

IX. Conştiinţa obiectivelor 
morale şi a mijloacelor loiale 
biruinţă care sa dăinuiască 
aceste îndreptare. 

In sfârşit. 


drepte şi 
Nu exista 
în afară de 


tn-i- trebuie sâ aibă 

toate virtuţile unul luptător; jertfă, rezistenţa, 

devotament etc. (continuare în nr. viitorj 

LECiBONAIÎ Octombrie 2006 


sa aioa 
zistenia^ 
iitor)\ 
















ITINERAR ITALIAN (II): FLORENŢA - MILANO 


INSULELE VENEŢIEI 

0 excursie de neuitat, care a durat aproape o zi, 
a fost rezervată vizitei a patru insule din lagună! 
Prima este SAN MICHELE, de fapt un cimitir cu o 
biserică din vremea Renaşterii timpurii. De reţinut că 
Napoleon a interzis înmormântările în centrul istoric 
al Veneţiei, stabilind cimitirul aici. Am avut satisfacţia 
să găsesc mormântul lui Igor Stravinski şi a 
renumitului impresar rus Djiaghilew care, după 
revoluţia bolşevica din 1917, a făcut faima trupei pe 
care o conducea, printre aceştia aflându-se marii 
balerini Nijinski şi Ana Pavlovna. 

Mai la nord se află insula MURANO care se 
întinde de fapt pe 5 insuliţe străbătute de canale, 
făcănd-o să semene cu o mică Veneţie. Din sec. XII 
ea este centrul veneţian al industriei de sticlă. La 
vedere, lucrează în mici făbricuţe sticlarii care, în 
faţa turiştilor, execută în timp record fel de fel de 
obiecte din sticlă, cei mai solicitaţi fiind căluţii de 
mare. Reclama este zgomotoasă, sticlarii oferind 
vizitatorilor roadele mundi lor, zicând că sunt 
"chilipiruri".- numai că aceste obiecte se vindeau în 
magazinele de suveniruri din Veneţia la jumătate de 
preţ... 



Următoarea insulă este BURANO, faimoasele 
dantele veneţiene fiind realizate aici. Casele sunt viu 
colorate, unele prăvălioare vânzând dantele într- 
fdevâr ieftine, dar imitaţii provenind din Orientul 
•ndepărtat! 

cea de-a patra insulă, este cea mai 
•zolată şi cea mai puţin locuită. Turiştii vin aici pentru 
^isaj şi pentru impresionanta catedrală bizantină 
pătând din sec. al Xl-lea. Două mozaicuri enorme 
înfăţişează Sfânta Fecioară şi Judecata de Apoi. 

Părăsind Veneţia mi-am adus aminte de 
melancolia închisă în versurile celebre ale marelui 
nosUii Eminescu: "S-a sf/ns viata falnicei Veneţii!/N- 
^^2/ cântări, nu vezi lumini de baluri.'' Şi 


despre 


totuşi, 


acest măreţ trecut au rămas să vorbească 
^neraţiilor, de-a lungul veacurilor, tezaurele de artă: 
^ i’eprezintă tot ce a creat geniul omenesc, sunt 
pierrtoare. Şi peste veacuri Veneţia va continua să 
^^ina oraşelor italiene! 

f'LORENŢA 

^ florenţa, supranumită "inima lumii", străluceşte 
mai de preţ, prin mulţimea capodoperelor de 
arii lungul secolelor de toţi iubitorii de 

şi frumos. Pictorii Giotto, Ghirlandaio. Botticelli, 
da Vinci, titanul Michelangelo, arhitecţii 
loerti, Bruneleschi. au iradiat, asemenea unui 
lumină, frumuseţe. în întreaga omenire, 
renaşterea se observă în Piaţa DOMULUI, 
i^^^^drala este din marmură policromâ-verde. 
Idin Prado, albă de Carrara şi roşie din 


Maremma. Arhitectul clădirii este Bruneleschi care a 
creat cel mai fhare dom din lume în stil tipic florentin. 
436 de trepte duc. pe cel cu o bună condiţie fizică, 
până în vârf. Arhitectul care a sfidat gravitaţia a dat 
un ordin prin care interzicea construirea altor clădiri 
mal înalte decât propria construcţie. Aici el a avut 
onoarea de a fi îngropat. DOMUL, care se numeşte 
SANTA MARIA DEL FIORE, are vestita cupolă înaltă 
de 94m şl un diametru de 45,5m; are fresce 
admirabile de VasarI şi Zuccari, din sec. al XVI-lea, 
care reprezintă "Judecata de Apoi", vitralii rotunde 
care se datorează desenelor lui Paulo Uccelo, 
Ghiberti şi Donatello. 

în faţa Domului se află^ graţioasa şi desăvârşita 
CAMPANILA a lui Giotto. înaltă de 81,75m, este şi 
astăzi, la peste şase sute de ani de la ridicarea ei, o 
frumuseţe fără seamăn în lume. Şl ea este acoperită 
în întregime cu marmură policromă. 

în faţa Domului se află vestitul "BAPTISTERIU", 
mereu înconjurat de turişti care admiră entuziasmaţi 
celebrele sale porţi de bronz aurit supranumite 
"Porţile Paradisului", operă a marelui Ghiberti. 
Baptisteriul are trei porţi de o splendoare rară, care 
unesc desăvârşirea sculptorului cu migala 
bijutierului. Este cel mai vechi edificiu al Florenţei, 
are formă octogonală şi este acoperit cu marmură 
policromă. 

Cel de-al doilea punct cardinal al artei florentine, 
PIAŢA SIGNORIEI, cuprinde Palatul Signoriei, 
vestita Loggie dei SanzI, vechi construcţii medievale, 
o fântână artistică, statui şl monumente care 
formează un ansamblu. Aici, de-a lungul secolelor, s- 
au desfăşurat toate evenimentele mai de seamă ale 
Florenţei, întreaga viaţă socială. Le descriu succint 
pe fiecare; 

PALATUL SIGNORIEI sau Palatul Vechi este 
maiestuos prin severa lui înfăţişare de masivă 
fortăreaţă medievală. Este dominat de tumul său de 
94m care se înalţă falnic din faţada impunătoare. 
Dintre sălile interioare cea mai importantă este 
"Salonul celor cinci sute", care are 54m lungime, 20 
lăţime şi 22 înălţime. Pictorul Vasari şi ajutoarele 
sale au pictat pereţii imenşi cu scene din bătăliile pe 
care le-a purtat ducele Cosimo I de Medicls, între 
anii 1555-72, ansamblul monumental-decorativ fiind 
de excepţie. Plafonul este decorat cu 39 de panouri 
pictate şl bogat încadrate tot de Vasari şl elevii lui. 

în dreapta Palatului vechi se află LOGGIA DEI 
SANZI, care a fost creată de arhitecţii catedralei, 
între 1376-87. De fiecare parte a scărilor se află câte 
un leu antic din marmură, iar sub arcadele Loggiel 
am văzut splendide sculpturi romane şi florentine. 
Printre acestea se află vestitul "Perseu", capodopera 
lui Benvenuto Cellini, precum şî statuile "Răpirea 
Sabinelor" şi "Hercule şi Centaurul" de Gimbologna. 

Lângă palat se află Galeria Academiei care 
deţine sculpturi aparţinând lui Michelangelo şi 
tablouri ale şcolii toscane din sec. XV-XVII. Aici se 
află vestita statuie sculptată de Michelangelo la 25 
de ani. David. Picturile poartă semnături celebre, a 
lui Sandro Botticelli. Paulo Ucello, Perugio şi alţii. 

Florenţa are două mari muzee renumite în toată 
lumea. Primul este galeria Uffizi, cea mai Importantă 
galerie de artă a Italiei, vestită nu numai prin picturile 
italiene, ci şi prin cele ale şcolilor franceză, flamandă 
şi germană, toate expuse în cele 42 de săli. 
Amintesc doar câteva dintre ele: "Adoraţia regilor 
magi" realizată de Leonardo da Vinci. "Agonia lui 
Christ" de Bellini, "Madona cu pasărea" de Rafael, 
"Alegoria Primăverii" şi "Naşterea zeiţei Venus" de 
Sandro Botticelli. 

Cealaltă galerie se află în maiestuosul PALAT 
PITTI. Colecţia sa se datorează fam Medicis, iubitori 
de artă, mari cunoscători ai operelor valoroase, care 
au achiziţionat numai capodopere. Muzeul Pilti este 
gloria Florenţei, a Italiei, a lumii artei. Palatul are: 
Galeria Palatină (cu săli monumentale, fastuoase, 
care posedă 500 de tablouri). Muzeul Argintăriei; 
Apartamentele Regale; Galeria de Artă modernă. 

Ieşind din Palatul Pilti te întâmpină vestita 
grădină Boboti, o altă podoabă a Florenţei, ea având 
un traseu arhitectonic precis, arborii şi vegetaţia 
urmând desenele impuse lor de fantezia artiştilor 
grădinari. 


Capela Familiei Medicis, executată de Matteo 
NIgetti după desenele lui Giovanni de Medicis, are 
formă octogonală şl se termină cu o cupolă. Cele 16 
blazoane ale oraşelor Marelui Ducat al Toscanei 
sunt din mozaic de marmură ornat cu pietre 
preţioase. Valoarea capelei o dau însă magnificele 
statui create de Michelangelo, în număr de patru, 
care împodobesc cele trei morminte: "Aurora"! 
"Amurgul", "Ziua" şi "Noaptea". 

Şi Florenţa are un pod celebru, clădit peste râul 
Arno, vestitul Ponte Văcchio, dintotdeauna sediul 
bijutierilor şi al orfevrilor artişti. 

Mă opresc din descrierea Florenţei: am epuizat 
spaţiul rezervat; mai menţionez că Florenţa are 
minimum 20 de biserici superbe şi tot atâtea palate, 
case memoriale sau edificii încărcate de istorie. 

MILANO 

Deşi este ai doilea oraş ca mărime din Italia, 
după Roma. nu are bogăţia artistică a Veneţiei sau 
Florenţei. In numai două zile ai terminat vizitarea lui. 

Descriu telegrafic gara; maiestuoasă, uriaşă, 
artistic supraornamentată. te impresionează, te 
copleşeşte prin ^ 
aspectul ei 

grandios şl 

este cu 

certitudine cea 
mai frumoasă 
din Europa. 

Şl aici 
obiectivul 
turistic major, 
ca şi în 
celelalte două 
oraşe 

descrise, este 
DOMUL, 
comparat de 
Mark Twain cu 
un "poem în 
marmură". 

Construcţia 
acestei imense > 

catedrale _ 

gotice (a treia ca mărime din Europa) a fost începută 
în 1386 şl terminată în 1815, deci s-a construit în 
430 de ani! 

Romancierul englez D. M. Lawrence a numit 
Domul "o catedrală ce Imită forma unui aricr datorită 
exteriorului său încărcat. în interior biserica este 
simplă şi maiestuoasă, ea putând să adăpostească 
în jur de 40.000 de credincioşi Atât la faţadă cât şi 
pe toate zidurile exterioare, drept ornament sunt 
2425 de statui şi statuete, fiecare din ele cizelate cu 
cea mai desăvârşită artă. 

Din Piaţa Domului, la numai 4-5 minute de mers 
lejer, se află celebrul Teatru de Operă SCALA DIN 
MILANO, summum-ul artei, pe scena căruia sunt 
consacraţi cântăreţii şi primadonele lumii, 
conferindu-li-se celebritatea. Mă bucur să amintesc 
câ aici au cântat şi mari artişti români, începând cu 
Darclăe, Eugenia Moldovan, Dan lordăchescu, 
Nicolae Merlea, Angela Gheorghiu. 

Aspectul exterior decepţionează însă: zidurile 
sunt simple şi de culoare închisă Am vizitat, contra 
cost. superba sală, întrucât în sezonul călduros 
spectacolele sunt suspendate. Preţurile pentru 
spectatori sunt foarte mari: sus. la "cucurigu", cel mal 
ieftin bilet costă 50 de euro 

CASTELUL SFORZA este de fapt o fortăreaţă în 
adevăratul sens al cuvântului şi a aparţinut familiei 
nobiliare cu acelaşi nume. Palatul deţine o magnifică 
colecţie de sculptură, printre care şi Randonini Pieta 
de Michelangelo. 

Pinacoteca dl Brere adăposteşte una dintre cele 
mai renumite colecţii de artă din Europa; nu le mai 
enumăr, nici măcar pe cele mai renumite, ci 
amintesc doar câţiva creatori; Rafael, Caravaggio, 
Montegna. 



CUVÂNXUL LECilONARt Octombrie 2006 















BATALIOANELE DE LA SĂRATA 
NICI UN LEGIONAR NU A FOST TRIMIS CU FORŢA PE FRONT ÎN 1942 

Articolul pe care l-am publicat în revista noastră în nr. din aug. 2006, privind personalitatea controversată a mareşalului Ion Antonescu, a 
determinat pe camaradul MIRCEA BULGĂREA, frate de Cruce în 1937 şi apoi legionar,, actual membru al Senatului Legionar, să-mi solicite o 
convorbire pe această temă, referitor la lagărul de legionari de la Sărata, din sudul Basarabiei, întrucât în vara anului 1942 el a trăit din plin 
evenimentele pe care eu le-am descris doar tangenţial. 


- Să începem cu activitatea dvs. legionară, 
fapt ce a determinat instruirea dvs. militară la 
Sărata (care, după cum se ştie, avea un statut 
special în această privinţă). 

- Aşa este, am trăit cu adevărat viaţa legionară, 
plină de activitate, curaj şi jertfă pentru ţară şi 
neamul românesc. 

în toamna anului 1937, deşi părinţii şi locuinţa 
mea se aflau la Constanţa, la recomandarea 
medicilor de a trăi într-un mediu montan, m-am 
înscris în cis. a Vl-a la Liceul "Sf. Nicolae" din 
Gheorgheni. 

în liceu exista un singur cuib de fraţi de Cruce, 
format din 13 elevi, toţi de naţionalitate română, 
colegii mei maghiari nefăcând nici unul parte din 



Frăţiile de Cruce. 

Activitalea noastră legală a durat doar câteva 
luni, deoarece la începutul anului 1938, după cum se 
ştie. Mişcarea Legionară a fost interzisă iar 
conducătorul ei, Corneliu Zelea Codreanu, a fost 
condamnat la 10 ani de închisoare - de unde nu s-a 
mai întors. 

Cuibul din care făceam parte însă şi-a continuat 
activitatea în clandestinitate, numai noaptea. Ieşeam 
din internat (care se afla la liziera unei păduri), printr- 
un geam înalt al sălii de sport şi de aici plecam într- 
un loc înalt şi mai greu accesibil trecătorilor, unde, la 
lumina unui foc, făceam rugăciuni, intonam cântece 
şi schimbam idei despre doctrina la care aderasem. 
Am avut aceste întruniri secrete lot timpul: cuibul era 
unit şi trăiam cu adevărat într-o comunitate bazată 
pe dragoste şi întrajutorare. 

Terminând liceul din Gheorgheni m-am reîntors 
acasă, la Constanţa, şi am activat, tot clandestin. în 
Frăţiile de Cruce existente aici. 

Devenisem mai matur, mai curajos, îmi plăcea să 
vin cu iniţiative constructive. 

în noaptea de 3-4 sept. 1940, am ocupat 
Prefectura Constanţei, obiectiv major, alături de alţi 
14 camarazi, cerând abdicarea lui Carol al ll-lea 
ucigaşul tineretului naţionalist şi al Căpitanului şi cei 
care adusese ţara in situaţia catastrofală de atunci 

Din cei 15 participanţi. 10 făceau parte din Frăţiile 
de Cruce, iar 3 erau legionari macedoneni. Singurul 

comandantul grupului, Zisu Pitaracu, 
sublocotenent in rezervă. 

3 ocupa Primăria seara, la 

Sâsini ^ ® ° 

sinucidere, întrucât 
revolvere ‘^®oât două 

încercăm cu gloanţe. 

Să legionare trebuiau 

atfifolne? f® o'aiore din Constanţa, cum 

a reâ^l! ' '“c™ care nu s- 

t • '"®'®®o'ele soldându-se chiar cu trei morii 
I din rândul legionarilor 

‘ngura reuşită a fost a grupului nostru, şi anume 


Pag. 14 


ocuparea Prefecturii pentru o singură noapte. 

- Vă întrerup: acţiunile dvs. nu au contraveni! 
indicaţiilor Căpitanului care a afirmat mereu că 
Mişcarea Legionară nu va veni la putere decât 
prin mijloace legale? 

- Aşa este, dar obiectivul nostru nu era decât unul 
singur: determinarea regelui asasin Carol al IWea să 
abdice; concomitent, camarila lui să fie înlăturată de 
pe scena politică. 

Am prins un moment favorabil: toată ţara, de la 
mic la mare, devenise anticarllstă, întrucât 
pierdusem, fără să tragem un glonţ. Basarabia. 
Bucovina de Nord, ţinutul Herţei şl Ardealul, unde eu 
frecventasem liceul. Nu se ţinea cont de legea de 
„les-majestate”: toţi doreau, aşa cum am mal spus, 
înlăturarea lui Carol al ll-lea. Deci acţiunea noastră 
a fost de un protest de scurtă durată, ca apoi viaţa 
să reintre imediat ia normal. 

Nu doream guvernarea întrucât nu eram pregătiţi: 
cea mai mare parte - aprox. 90%! - din elita 
legionară fusese asasinată. Dar un oarecare 
comandant legionar din Banat, trecând peste acest 
considerent de bun simţ, a reuşit să ne păcălească şi 
să ne angajeze într-o aventură care avea să se 
sfârşească foarte prost peste doar 4 luni. 

- Să revenim; aţi amintit de morţi. Deci 
lucrurile nu s-au desfăşurat în mod paşnic în 
acţiunea întreprinsăln Constanţa? 

- Perfect adevărat! Conform planului, la ora 21 
ne-am infiltrat în şir indian, reuşind să dezarmăm pe 
jandarmul de la Intrare, şi ulterior pe alţi doi care 
veniseră să-l schimbe. Am luat ca ostatic şi pe vice- 
prefectul judeţului, în to^al^deci 4, pe care l-am închis 
într-o cameră. Apoi repede am baricadat uşa de la 
intrare în Prefectură, cu mese, scaune şi mobilier 
greu. 

în scurt timp, clădirea a fost înconjurată de 
armată care ne-a somat să ne predăm - ceea ce noi 
nu am făcut. Atunci armata a început să tragă; s-a 
tras chiar şi cu mitraliera (ale cărei gloanţe au retezat 
candelabrul din marea sală de şedinţă). Se trăgea 
asupra Prefecturii nu numai din stradă, ci şi de pe 
acoperişul caselor vecine. 

Ca să-l speriem, trăgeam câte un foc, din când în 
când, de la câte o fereastră, mutându-ne apoi la 
altele pentru ca să se creadă că tot grupul era 
înarmat. 

S-a încercai, de câteva ori. să se intre prin asalt 
în Prefectură, se reuşise chiar să se înlăture 
mobilierul din spatele uşilor. Ne-au salvat însă 
petardele. în număr de câteva zeci. pe care le 
confecţionasem manual, cu câteva zile mai înainte şi 
pe care le probasem într-un loc mai îndepărtat de pe 
malul mării. Am început să le aruncăm iar fumul 
înecăcios. flăcările, zgomotul specific exploziei au 
avut ca urmare temperarea acţiunilor de tragere ale 
armatei care a crezut că petardele au exploziv pe 
bază de dinamită şi deci sunt grenade. 

Colonelul lonescu, conducătorul trupelor de asalt, 
la orele 4 dimineaţa, ne-a cerut din nou să ne 
predăm, şi am început negocierile. 

Am cerut să mai ţinem ocupată Prefectura încă 
două ore. adică până la 6, şi să fim apoi lăsaţi să 
plecăm acasă - lucru ce nu a fost acceptat. 

Atunci am avut o inspiraţie care s-a dovedit 
providenţială, care a întrerupt ostilităţile: m-am 
adresat cu voce tare jandarmilor, sensibillzându-i, 
spunându-le că locul lor nu este lângă rege care nu 
făcuse nimic pentru apărarea graniţelor ţării dar care 
perorase cu emfază de multe ori când vorbise de 
apărarea independenţei ţării, ci locul lor era la sudul 
Cadrilaterului lângă trupele generalului Dragalina, 
eroul Dobrogei, care stătea de pază la frontieră, în 
faţa bulgarilor care voiau să ne rupă şi ei o bucată 
din glia strămoşească, aşa cum o făcuseră cu puţin 
timp înainte ruşii şi ungurii. 


Efectul apelului meu a fost benefic, nu s-a mai 
tras cu armele, iar ia ora 6. aşa cum era stabilit, ne¬ 
am predat, îndeplinindu-se obiectivul propus, şi 
anume ocuparea Prefecturii timp de 10 ore fără nici 
un mort sau măcar rănit (aşa cum am spus mai 
devreme, morţii legionari au fost din rândul celorlalte 
echipe din Constanţa). 

Am făcut potecă prin masa de militari. încolonaţi 
câte trei în cinci rânduri, şi am pornit spre centru, 
unde fiecare credea că va avea soarta celor care îl 
asasinaseră pe Armând Călinescu (adică schingiuiţi, 
omorâţi şi cu trupurile neînsufleţite expuse în piaţă). 
Intuiţiile noastre morbide nu s-au adeverit, ci am fost 
încarceraţi la poliţie, de unde am fost eliberaţi o zi 
mal târziu, după fuga lui Carol al ll-lea. 

Am avut sentimentul că am pus şi eu umărul la 
detronarea lui. 

- Cum s-au derulat lucrurile în viaţa dvs. 
după venirea la putere, la 6 sept. 1940, a gen. 
Ion Antonescu? 

- "După război mulţi viteji se arată", spune o 
zicală românească: Constanţa a devenit toată un 
oraş al cămăşilor verzi. 

Au intrat în Legiune, de-a valma, fără nici o 
verificare, cine a vrut şl cine n-a vrut, adică cei 
cunoscuţi ca „septembriştr. Număr, nu calitate, fapt 
ce ulterior se va reflecta din plin. 

Nu se mai găsea pânză verde. întrucât nu mai 
aveam cămaşă, mama a vopsit o bucată de pânză 
albă ca să poată să mi-o confecţioneze. 

Pe data de 10 dec. 1940 am fost încorporat la 
Regimentul 13 Artilerie din Constanţa şl dat fiind 
faptul că eram bacalaureat, am fost trimis la Şcoala 
de Ofiţeri de Artilerie în Rezervă, din Craiova. 

Paradoxal, deşi Mişcarea Legionară activa legal, 
fiind chiar la conducerea ţării, la Craiova am 
continuat să activez „ilegal” deoarece era ştiut că în 
armată, prin natura ei. nimeni nu avea voie să facă 
nici un fel de poirticâ. în timpul „biruinţei legionare" 
care a durat doar patru luni, împreună cu av. 
Mândreloiu din Slatina, am înfiinţat un cuib şi ţineam 
şedinţele în secret. 

Evenimentele tragice din 22 ian. 1941. din 
Bucureşti - specific că la Craiova a fost linişte 
deplină, nu s-a tras măcar un singur foc - au eliminat 
definitiv de pe scena politică Mişcarea Legionară. 

Capul acestui dezastru a fost Horia Sima care. 
prin acţiunile sale Iresponsabile, a compromis 
Legiunea: amintesc în treacăt de înfiinţarea Poliţiei 
Legionare în paralel cu poliţia statului şi de abuzurile 
acesteia, de asasinarea la Jilava a câtorva zeci de 
oameni, printre care şi Mihail Moruzov, fostul şef al 
Serviciilor Secrete, de asasinarea lui Nicolae lorga şi 
VIrgil Madgeanu, de declanşarea „rebeliunii" - când 
Legiunea era singura grupare politică recunoscută şi. 
ca atare, nu avea opoziţie! 

La numai cinci zile la evenimentele din Ianuarie, 
eu şi Mândreloiu am fost eliminaţi din şcoală pe 
motiv de insubordonare şi trimişi, cu foaie de drum, 
la Regimentul din Constanţa. Am fost condamnat la 
trei ani închisoare, din care am efectuat 
trecând prin penitenciarele Jilava. 

Malmaison, Craiova, Arad şi Aiud. 

- Şi de aici direct la Sărata, nul? 

Perfect adevărat! Şi aici aţi greşit dvs. în 
articolul de acum două luni: aţi vorbit de lagărul 
Sărata. Nici vorbă de aşa ceva. Să fac mai întâi o 
precizare esenţială: legionarii care au fost aici nu 
au fost trimişi la ordinul expres al lui Antonescu. 
ci ei au solicitat, în corpore. sâ lupte pe front 
împotriva bolşevismului, duşmanului lor declarat 
nr. 1 . Deci, subliniez încă o dată, nu au fost obligaţi 
să plece pe front "pentru reabilitare" şi nu s-a făcut 
nict o presiune asupra lor! Legionarii au plecat din 
patriotism,^ la cererea lor expresă, deşi 
"război” cu conducătorul 


un an. 
Văcăreşti, 


aflau 


CULANTUL LC^iONAIÎ Octombrie 2006 


ţării. 














entru a-şi apâra idealul, o ţară întreagă 
liberă şi mândră. * 

Fac totuşi precizarea că nu au fost acceptaţi 
pe front decât legionarii cu cel mult cinci ani de 

condamnare 

- Deci la Sărata nu a fost lagăr (aşa cum se 
\/ehiculează - eronat, după cum afirmaţi dvs.), 
ci o cazarmă militară de instruire în adevăratul 
sens al cuvăntului? 

. Am plecat de ia Alud peste o mie de tineri, unde 
trebuia să fim instruiţi pe parcursul a trei luni. 
împreună cu camarazii mei. ne-am desfăşurat 
instrucţia în intervalul oct. - nov. - dec. 1942, şl 
spuneam, cu oarecare mândrie: „Locul nostru este 
pe front, nu în închisoare". 

Condiţiile de instruire erau normale: echipament 
militar nou, hrană adecvată, ofiţeri cu remarcabilă 
pregătire profesională, puteam primi pachete de 
acasă, rudele ne făceau vizite, duminicile şi 
sărbătorile aveam liber, eram respectaţi în dialogul 
cu superiorii. 

Deci nu era lagăr în adevăratul sens al 
cuvântului, înconjurat de sârmă ghimpată şi regim 
sever de reabilitare prin munci impuse. 

Şeful ofiţerilor care ne instruiau era col. Iliescu. 

După instrucţie s-a format batalionul nr. 994 - 
mai înainte fuseseră înfiinţate batalioanele 991, 992, 
993. cu un efectiv de o mie de oameni fiecare,' care 
acţionau independent, şi care cuprindeau toate 
armele; erau şi Infanterişti, dar şi genişti, 
transmisionişti şi artilerişti. Eu eram la artilerie, iar 
batalionul avea în dotare patru tunuri anti-car. două 
Breda şi două Bofors, de calibru mic, trase cfe cai. 

La terminarea stagiului de pregătire am fost 
subordonaţi diviziei germane 97 vânători. 

- De la Sărata aţi intrat în focul luptelor de 
răsărit? 

- Şi aici trebuie să fac o precizare esenţială. Iar s- 
a spus eronat că Antonescu, ca să scape de noi, ne- 
a trimis la moarte sigură prin participarea numai la 
luptele din prima.linie, că eram folosiţi în misiuni 
sinucigaşe (înaintarea prin câmpuri minate), astfel ca 
să „ne răscumpărăm vina prin sânge". Nici vorbă de 
aşa ceva, nu s-a făcut nici o diferenţiere între 


BATAUONUL 99^ 




^are/e _.i 
/3/f. J^* 


batalioanele noastre şl regimentele române şi 
germane, toţi eram egali. 

Am luptat într-un elan patriotic, au murit şi mulţi - 
dar nu trimişi cu forţa în acţiunile sinucigaşe de care 
am amintit, am fost şi decoraţi. Bunăoară, eu, pentru 
faptele de vitejie şi acţiune hotărâtă în situaţii grele, 
în luptele de la Severskala, am primit o medalie 
germană, „Crucea de fler", pe dala de 22 mai 1943, 
şi una română. „Crucea serviciului credincios cu 
spade cis. III", pe data de 22 aug. 1943. 

Notă: în imaginea de mai jos este înfăţişat un 
document al Marelui Stat Major al Armatei, 
Batalionul 994, din 23 aug. 1943, atestând decorarea 
caporalului MIRCEA BULGĂREA. 

Ar fi multe de vorbit despre part iciparea mea pe 

frontul de est, 
dar nu intru în 
amănunte 
deoarece s-ar 
putea scrie un 
mic roman. 
Tangenţial vă 
spun că am 
luptat în 

Caucaz, apoi 
am apărat 

Crimeea (atât în 
mica peninsulă 
KercI cât şi la 
Pericop, un istm 
lung doar de 2 
km), până când 
am fost făcut 
prizonier, la 13 
apr. 1944. 

Ciudată era linia 
frontului: ruşii 

ajunseseră ia 
aceea dată 

lângă laşi. şi noi 
mai luptam în 
Crimeea. la 500 km depărtare de capitala Moldovei, 
în Crimeea au fost luaţi prizonieri peste 100.000 de 
români şl nemţi care nu au mai putut să se evacueze 
pe mare. 




e^^rt o ilom/a a/a. 

rZîf Jart 

So/I^ f ma/ 

-fa Jtrj 






. y ^^ryyWtl^ 


Zâmbesc când îmi aduc aminte că în ^ 
prizonierat primele cuvinte pe care mi le-a ■■ 
adresat anchetatorul sovietic au fost; .Ceas 
est?" şi mi-a arătat încheietura mâinii. „Est" 
şi i-am oferit ceasul, spre satisfacţia lui: la ce mi-ar fi 
folosit ceasul dacă noţiunea de libertate dispăruse? 

Am trecut în lagărul din Crimeea. de la Geoncai 
(de fapt un orăşel fără populaţie, unde au fost închişi 
prizonieri români şi germani, cu miile, neorganizat, şi 
unde, uneori, din lipsa hranei am mâncat şi iarbă), în 
lagărul de triere din Tambov, lângă Moscova, unde, 
la interogatoriu, răspunzând la întrebarea dacă eram 
student, politicul a concluzionat, pur şi simplu, că 
eram... fascist!! Apoi am muncit la lagărul din 
Celiabink din Siberia, unde, pe geruri aspre am tăiat 
lemne în pădure, am ridicat construcţii, am muncit în 
carierele de piatră. Aveam hrană proastă, iar munca 
era istovitoare. Erau 10 barăci mari, fiecare 
adăpostind 300 de prizonieri. M-am eliberat de aici 
după 5 ani, în anul 1949. 

- O ultimă întrebdre: cum Bprecisţi figura 
mareşalului Antonescu. astăzi, la 6 decenii de la 
omorârea sa? 

- Ca pe unul dintre cei mai mari români din toate 
ţimpu/ile. In politică oricine greşeşte, nimeni nu este 
infailibil, dar să nu uităm că Antonescu a preluat 
frâiele ţării într-o perioadă foarte grea; s-a aliat cu 
Germania când nu mai avea decât duşmani la 
frontiere, şi consider câ aceasta a fost soluţia cea 
mai bună. Anarhismul legionar din vremea noii 
conduceri a Mişcării l-a combătut cu mare duritate 
întnjcât era extrem de periculos, putând duce chiar 
la căderea de noi teritorii româneşti. Toţi cei arestaţi 
- deşi s-au făcut şi multe abuzuri, nu contest 
aceasta — au fost judecaţi şi condamnaţi: nimeni nu a 
sta în închisoare fără a fi avut proces. 

Sunt întru totul de acord cu afirmaţia pe care 
Mareşalul a făcut-o în timpul aşa-zisului său proces, 
a cărui sentinţă se ştia dinainte: Dacă am fi câştigat 
războiul, Ion Antonescu ar fi avut statuie la orice colţ 
de stradă. Dar ştiţi dictonul latin: vai de cei învinşi! 

rea^kat i/e 


”EVOCĂRI DIN DETENŢIE' - LIANA NEDELCU STAN, BRĂILA 


Am primit la redacţie un gen de carte rarisim: 
amintirile unei legionare! De ce "rarisim"? Pentru că 
bogata literatură în domeniu înregistrează aproape 
în exclusivitate nume masculine; în afară de 
J^moasa şi evocatoarea carte a d-nei dr. Ana Maria 
Marin, soţia comandantului legionar Vasile Marin, 
intitulată "Pe poarta cea strâmtă", nu putem 
jnenţiona alte titluri de cărţi al căror semnatar să fie o 
emeie; dacă există totuşi aşa ceva, rugăm pe 
âceastă cale să ne corectaţi. 

Volumul de amintiri al doamnei prof. Liana 
edelcu Stan, intitulată "Evocâr/ din detenţie", a 
3părut anul acesta la Brăila. Motto-ul din poezia 
antec de luptă" a îndrăgitului comandant legionar 
adu Gyr ("Ce-a/n adorat nu ştiu să arcT), 
n^plasat chiar pe copertă, sugerează de la început 
orului ideea ce va deveni certitudine după 







CDMUVT 
tRAIUI • ICHH 


lecturarea cărţii: 

autoarea nu s-a dezis de 
crezul său legionar şi nu 
l-a uitat nici acum, la 
vârsta de 84 de ani. deşi 
a fost chinuită amarnic. 

Scrise simplu, cald şi 
cu sinceritate, fiecare 
pagină ne aduce un 
caleidoscop de imagini 
din viaţa unei femei, din 
primii ani de copilărie 
până la senectute, 
bucuriile şi durerile 
(mai mult dureri decât 
bucurii, dar doamna are 
o calitate specială. 


cu 

ei 


extraordinară, de a nu se plânge, a nu se încrâncena 
pe oameni sau pe viaţă, ci de a trece peste orice 
necaz cu fruntea sus şi sufletul nealterat, bucurăndu- 
se de zâmbetul unui copil, de frumuseţea unui 
peisaj, de cerul senin, de o floare), lată câteva titluri 
"Prima arestare". "Lagărul din Govora". "La 
securitatea din Ploieşti", "Zile. fapte şi figuri din 
Bărăgan", "Persoane şi personalităţi pe care le-am 
cxinoscut în detenţie", "Regăsiri târzii" ş.a 
întâmplările sunt relatate cu fineţe şi eleganţă 
sufletească, amintind de seninătatea strămoşilor 
daci, şi din fiecare se desprinde o învăţătură de 
viaţă; într-un cuvânt, amintirile de detenţie ale 
doamnei constituie o adevărată lectură 

3fgi/iicr/a 


ECOURI DE LA CONFERINŢA NOASTRĂ DIN 21 SEPT. 2006 


co t redacţia revistei a ţinut 

tema "Masacrul elitei legionare şi 
' Brâtianu din Piaţa Amzei şi, 

în D ^ noastră surpriză, auditoriul a fost format 
Pentni^^'^ peste 50% din tineri care au auzit. 
fna&A despre sinistrul şi cutremurătorul 

secoi^ în urmă cu peste jumătate de 

3 , căzut victimă cei mai buni legionari 

VesTf Munca legionarilor din cuibul! 

Ochi ^ roadele aşteptate; sala a fost plin 
afi*. ^ taptului că oraşul a fost împânzit d 
conferinţa. 

N/coL bber. Nicador Zelea Codreanu şi 

asasiof expunând motivele care au dus la 

Pnmei garnituri a Mişcării, fără a pierde 
Şl 31 fnaşinaţiile duşmanilor creştinismului 

dar nici calul troian, obscurul 
^nt bănăţean care a colaborat cu duşmanii 




din exterior pentru a se putea 
conducerea Legiunii decapitate. 

S-au evocat, succint, câteva figuri marcante de 
comandanţi legionari, ing Gh Clime, comandant al 
Bunei Vestiri, şeful Partidului Totul Pentru Ţară. 
locţiitorul de drept al Căpitanului, medic şi avocat lori 
Banea, şeful Ardealului Legionar, economist Gh. 


Istrate, şeful Frăţiilor de Cruce pe ţară. prinţul 
doctor în Drept Alecu Cantacuzino. şeful Corpului 
de elită Moţa - Marin, avocat Traian Cotigă şi Gh. 
Furdui. foşti şefi ai studenţimii pe ţară, dr ing. 
Eugen Ionică, şeful Asociaţiei Prietenii Legiunii ş.a. 

S-a analizat asemănarea izbitoare dintre situaţia 
internă a României interbelice şi cea de acum: 
înstrăinarea clasei politice de interesele naţionale, 
corupţia guvernanţilor, ofensiva internaţionalismului 
Şl a comunismului, pauperizarea marii mase a 
românilor, înstrăinarea pământului românesc, 
ridicarea nonvalorilor etc., subliniindU’Se 
necesitatea ca tinerii, in general, şi simpatizanţii 
legionari, în mod special, să nu mai asiste pasivi la 
vinderea cu bucata a istoriei, pământului şi viitorului 
românilor, atâta timp cât nu este prea târziu şi cât 
mai avem o tară. 


y9/eo/â^ 111 

CUYANTUl. LE€l®NAiR Octombrie 2006 ‘ ‘ 


Pag. 15 






















r 


R«vtsta 8» difuzează la chioşcurile RODIPET dini 

BUCUREŞTI (/« ce/e enumerate pupn mal jos), şi din toate 
reşeoinlelc do judeţ ale ţârii (precum şl în alte localltâţi). Vâ j 

rugam coreti revUta. întrucât distribuitorii n-o afişeazăl 


Laurenţiu Frăncu - Văleni: Intr-adevăr. în localitatea dvs nu 
există deowmdatâ nici un cuib în care să vâ încadraţi, de aceea, 
dacă doriţi să deveniţi membru al Mişcării (apoi legionar), trebuie 


ABONAMENTE PE ADRESA; 1 

NICOLAE BADEA (secretar redacpe) 

STR: VLAICU VODĂ NR. 23, BL. V39. AP 37 
SECI. 3. BUCUREŞTI. Tel.: (021) 322 3832 


unei vieţi legionare (de muncâ şi educaţie). Puteţi să 
vâ încadraţi însă în rândurile simpatizanţilor (nu 
trebuie nici un fel de "act oficial" care să vă 


să înfiinţaţi dvs. un cuib, adică să găsiţi cel 
puţin două persoane care să vă împărtăşească 
entuziasmul şi convingerile. Simplul fapt că veţi 
fi capabil să aduceţi alţi doi oameni (măcar) 
alături de dvs. şi de ideile legionare constituie 
primul pas spre calitatea de legionar; apoi, 
dacă acest cuib al dvs. va avea activitate, 
călăuzindu-se după principiile legionare şi 
respectând cele şase legi: legea muncii, a 
onoarei, a educaţiei, a disciplinei, a ajutorului şi 
a tăcerii (adică faptele să ţină locul vorbăriei 
inutile, ditirambice cu care ne obişnuiesc 
politicienii), veţi deveni legionari. Spor la treab 
şi mult succes, să vâ ajute Dumnezeu! Aştept 
să-mi anunţaţi constituirea cuibului, iar după 
primele trei luni de la constituire vă vom face o 
vizită (sau. dacă preferaţi, puteţi să vă 
deplasaţi dvs. la sediul nostru, anunţându-ne 
telefonic în prealabil). Până atunci, dacă doriţi 
mai multe detalii şi sugestii, vă stăm oricând la dispoziţie, telefonic, prin internet 
sau prin scrisori. 

Emil Perşa - Cluj: Apreciem faptul că sunteţi membru al Uniunii Mondiale a 
Tuturor Românilor şi membru în Mişcarea Pentru o Monarhie Constituţională, dar 
acestea nu constituie un argument suficient pentru a deveni automat şi membru 
al Mişcării Legionare: nimeni nu poate deveni membru al Legiunii (deci aspirant 
declarat la gradul de legionar) doar pe baza unor foi de hârtie (curriculum-ul vitae 
şi o cerere de înscriere), fiind necesară încadrarea într-un cuib şi desfăşurarea 


"consfinţească" această calitate pe care o 
puteţi demonstra doar ajutând, concret. 
Mişcarea - de exemplu, să citiţi cărţi de 
ideologie legionară, în primul rând cele ale 
Căpitanului, apoi pe Ionel Moţa, Vasile Marin. 
Alecu Cantacuzino. Ion Banea. Const 
Papanace etc., şi să împărtăşiţi credinţa 
legionară şi altora, fie ei rude, prieteni, vecini, 
cunoştinţe, copiii proprii etc., eventual să 
distribuiţi lunar câteva exemplare din revistă, 
să faceţi mici donaţii etc.) Am reţinut, dintre 
numeroasele dvs. poezii trimise, pe cea 
dedicată mamei Căpitanului, pe care o vom 
publica în numărul viitor. 

Cuibul "Stejarii” - Boston: Ne-a surprins 
plăcut vestea că a apărut şi pe pământ 
american un cuib legionar şi aşteptăm cu drag 
să ne oferiţi detalii. 

Grigore Popovici - Râdâşeni (Suceava): 
întrucât aţi trimis o mică listă de întrebări - interesante toate, mai ales pentru 
tinerii cititori, vă voi răspunde în numărul viitor, din lipsă de spaţiu 

Georgiu Mormocea - Bucureşti, Horaţiu Croitoru - Blaj. Paul Velea - 
Suceava, Nelu Stambâtă - Constanţa, Sorin Iepure - Braşov: Vă mulţumim 
tuturor pentru adeziunea la apelul nostru de luna trecută ca să ne trimiteţi pentru 
repunerea în drepturi a scriitorului disident Paul Goma 

.Accepta 



ATRAGEM ATENŢIA CĂ NOUA NOASTRĂ ADRESĂ DE E-MAIL ESTE: cuvantul [email protected] 


Datorită felului nepotrivit de repartizare în 
Bucureşti a publicaţiei noastre, am fost nevoiţi 
să schimbăm sistemul de distribuţie, după cum 
urmează: s-a restrâns numărul de puncte de 
distribuţie de la cca. 100, la 13, având în vedere 
că la unele unităţi ajungeau câte 2-3 exemplare. 

De aceea publicaţia se distribuie prin 
următoarele centre Rodipet: 

1. A.S.E. - Calea Dorobanţilor - Statie 
R.A.T.B., 

2. Batiste - Proiecţia pe N. Bălcescu - 
Restaurant Pescarul; 


ÎN ATENŢIA CITITORILOR: 

3. Piaţa Domenii; 

4. Gara de Nord - f^ron 1 incintă; 

5. Piaţa Romană - Statia Metrou - Statie 
R.A.TB.;’ 

6. Aurel Vlaicu - Şos. Pipera - Staţia de 
Metrou; 

7. Dorobanţi - Piaţa - Radu Beller; 

8. Perla - Dorobanţi - Ştefan cel Mare; 

9. Complex - Piaţa Bucur Obor; 

10. Piaţa Reşiţa - Cap linie troleibuz; 

11. Sf Gheorghe - Bd. I.C. Brătianu - Staţie 
R.A.T.B.; 


12. Drumul Taberei 34; 

13. Calea 13 Septembrie - Intersecţie Şos 
Panduri. 

Prin contract, Rodipet este obligat să 
afişeze "Cuvântul Legionar" (ca, de altfel, 
orice publicaţie). Ne veţi face un serviciu 
amintind acest lucru vânzătorului, atunci 
când este cazul. 

Vă mulţumim! 


CONTRIBUŢII FINANCIARE LA EDITAREA "CUVĂNTULUI LEGIONAR 


Am înfiinţat această rubrică pentru a putea 
să mulţumim pe această cale susţinătorilor 
pubticaţiei noastre* 

Ii vom publice pe donatori în trei feluri, după 
importanţa donahei sau după dorinţa de 
oonfKJenţtaNtate (sau nu) a fiecăruia 

- la donaţii de 100 RON (1 milion lei vechi) vi 
vom publica fotograf^. 

' la donaţii mai mio emstă două opţiuni 
publioarM numelui şi eventual localitatea sau 
adresa, sau publicarea unui pseudonim sau 
modo care să va reprezinte 


Redacpa vă va trimite prompt chitanţa de 
confirmare, dacă are unde. 

Adresa este cea de la abonamente (a se 
vedea mai sus), pe numele lui Nicolae Badea, 
secretarul de redacţie 

Prin această rubncă se răspunde 
necesităţilor de transparenţă (să facem viaţa 
mai uşoară celor ce îşi bat capul cu 
monitorizarea revistei) şi necesităţilor noastre 
finaridare 


Opţiunea pentru unul din modurile de mai 
sus vâ poate fi asigurată prin conţinutul 
informaţiilor pe care ni le trimiteţi. 

Vâ mulţumim! 

DONATORII DIN LUNA SEPT. 2006 
sunt toţi Români din Chicago: 

Vianor Ronett - 200 RON; 

Jean Buchiu - 100 RON; 

Floiian Buchiu - 100 RON. 

Pavel Babetti - 100 RON 


Redactor şef; 
Colegiul de redacţie: 


Periodic editat de ACŢIUNEA ROMÂNĂ'^ 

Nicoleta Codrin 

Emilian Ghika. Ştefan Buzescu. Comeliu Mihai. Cătălin Enescu 
Nteotoe Badea - a&cretar da redacţie 


ISSN 1583-9311 



Relaţii 
cu publicul: 

Pag. 16 


Str. Mărgăritarelor nr. 6, sector 2, Bucureşti • In fiecare Vmeri, orele 15-19 

(tfifta Orcului - irt&r^ cu ŞMen cat coH cu sir. V.Lsscăr) 

Tel.: (021 >322 3832 sau 0745 074493 
cuy antiiUjegionar^eţea-codreaniŢcom 

CUVÂNTUL LEGIONAR Octombrie 2006